Universitatea ”Vasile Alecsandri” din Bacău

Facultatea de Științe Economice

Programul de studii: Contabilitate, audit și informatică de gestiune

PROIECT LA DISCIPLINA DREPT PROFESIONAL

ROLUL TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ

ÎN ECONOMIA DE PIAȚĂ

COORDONATOR: MASTERAND:

LECT. UNIV. DR. ȚUȚUIANU ION BALAN ANA MARIA

GRUPA 641

BACĂU 2015

ABSTRACT

”The Value Added Tax, or VAT, in the European Union is a general, broadly based

consumption tax assessed on the value added to goods and services. It applies more or less to all

goods and services that are bought and sold for use or consumption in the European Union. Thus,

goods which are sold for export or services which are sold to customers abroad are normally not

subject to VAT. Conversely imports are taxed to keep the system fair for EU producers so that they

can compete on equal terms on the European market with suppliers situated outside the Union.

At the time when the European Community was created, the original six EU countries were

using different forms of indirect taxation, most of which were cascade taxes. These were multi-

stage taxes which were each levied on the actual value of output at each stage of the productive

process, making it impossible to determine the real amount of tax actually included in the final price

of a particular product. As a consequence, there was always a risk that EU countries would

deliberately or accidentally subsidise their exports by overestimating the taxes refundable on

exportation.”

What is VAT?

http://ec.europa.eu/taxation_customs/taxation/vat/what_is_vat/index_en.htm

CUPRINS

Introducere................................................................................................................................ 3

1. Rolul taxei pe valoarea adăugată în economia de piață.............................................. 4

1.1. Definire....................................................................................................... 4

1.2. Cine plătește taxa pe valoarea adăugată?....................................................... 6

1.3. Sfera de cuprindere a taxei pe valoarea adăugată............................................. 6

1.4. Materia impozabilă....................................................................................... 7

1.5 Cotele de taxă pe valoare adăugată................................................................ 8

2. Sancțiuni privind taxa pe valoarea adăugată............................................................. 10

2.1. Contravenții................................................................................................. 10

2.2. Dobânzi de întârziere.................................................................................... 11

2.3. Infracțiuni........................................................................................................... 12

Concluzii....................................................................................................................... 13

Bibliografie.................................................................................................................... 14

- 3 -

INTRODUCERE

Taxa pe valoarea adăugată face parte din categoria impozitelor indirecte, din care mai fac

parte și accizele, taxele vamale, taxele de timbru, etc. De-a lungul timpului, în România, impozitul

pe profit a cunoscut o evoluție favorabilă situându-se în prezent, comparativ cu țările din Europa,

într-o poziție mijlocie din punct de vedere al cotei impozitului.

În prezent, frauda și evaziunea fiscală reprezintă una dintre cele mai răspândite infracțiuni cu

caracter economic la nivel internațional, fiind o provocare pentru companii să se protejeze și să

evite intrarea într-un lanț fraudulos în cursul desfășurării activității lor. Astfel, în România ultimilor

ani, într-un context economic precar, presiunile bugetare si legislațiile fiscale fluctuante au favorizat

creșterea îngrijorătoare a evaziunii fiscale, care reprezintă un risc pentru securitatea națională.

CUVINTE CHEIE: taxe directe, taxe indirecte, taxă colectată, taxă deductibilă, taxă de plată, taxă

de încasat, persoană impozabilă, persoană neimpozabilă, suportator de taxă, sancțiuni, amenzi,

infracțiuni, dobânzi de întârziere, penalități de întârziere, fraudă.

- 4 -

ROLUL TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ ÎN ECONOMIA DE PIAȚĂ

1.1. DEFINIRE

Taxele1 sunt prelevări a unei părţi din veniturile sau averea persoanelor fizice şi juridice cu

caracter obligatoriu, nerambursabil, dar care presupun o contraprestaţie imediată din partea statului

(taxa este de fapt contravaloarea unui serviciu prestat de stat prin instituţile sale).

Taxă colectată2 reprezintă taxa aferentă livrărilor de bunuri şi/sau prestărilor de servicii

taxabile, efectuată de o persoană impozabilă, precum şi taxa aferentă operaţiunilor pentru care

beneficiarul este obligat la plata taxei conform prevederilor în vigoare.

Taxă deductibilă3 reprezintă suma totală a taxei datorate sau achitate de către o persoană

impozabilă pentru achiziţiile efectuate.

Taxă de dedus este taxa aferentă achizițiilor, care poate fi dedusă conform prevederilor

legale. Taxa dedusă este taxa deductibilă care a fost efectiv dedusă.

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect cu o pondere foarte importantă în

cadrul resurselor bugetul de stat. Taxa pe valoarea adăugată (în continuare - T.V.A.) este colectată

prin intermediul persoanelor înregistrate în scop de T.V.A. care lucrează astfel în calitate de

”perceptor fiscal” al statului.

Impozitele directe sunt contribuţii băneşti datorate pentru venitul obţinut sau pentru averea

deţinută suportate direct de cei care le plătesc.

Impozitele indirecte sunt contibuţii băneşti care se percep odată cu vânzarea bunurilor (în

preţul de vânzare al bunurilor), cu prestarea unor servicii (în preţul de vânzare al serviciilor) şi sunt

cunoscute sub denumirea de impozite pe cheltuieli.

Persoană impozabilă este considerată orice persoană care desfășoară activități economice,

oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități.

Persoană neimpozabilă este considerată orice persoană care nu desfășoară activități

economice din sfera T.V.A. în niciun loc din lume.

1 Păcurari, D., Contabilitate și gestiune fiscală: curs universitar, Editura Alma Mater, Bacău, 2012, pg. 46;

2 Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,

nr.927/23.12.2003, cu modificările şi completările aduse până la data de 2 iulie 2015, denumit în continuare Codul

fiscal 2015, Art. 125; 3 Idem;

- 5 -

Suportatorul impozitului este consumatorul de bunuri și servicii: persoane fizice care sunt

consumatori finali, persoanele juridice și persoane fizice autorizate care nu sunt plătitori de T.V.A. .

Aceste persoane nu au posibilitatea recuperării sau deducerii acestui impozit.

Sursa impozitului o reprezintă contravaloarea T.V.A. recuperată în urma vânzării de bunuri

și/sau prestării de servicii. La baza stabilirii T.V.A. de plată stă principiul autocompensării potrivit

căruia plătitorul are dreptul să-și recupereze T.V.A. suportată în momentul cumpărării bunurilor și

al serviciilor destinate operațiunilor impozabile. Aceasta se acoperă din taxa colectată aferentă

vânzării bunurilor sau prestării serviciilor, prin autolichidare – deducerea taxei concomitent cu

colectarea, atunci când se adoptă metoda simplificării; sau prin restituire de la bugetul statului

atunci când taxa de dedus este mai mare decât taxa de colectat.

Plătitorii sunt persoane care livrează bunuri sau prestează servicii, aplicându-se taxarea

directă. Totuși, în unele situații obligația plății cade în sarcina beneficiarului de bunuri și servicii,

potrivit taxării inverse, în operațiuni ca: importurile de bunuri, în cazul răspunderii solitare a

cumpărătorului sau vânzătorului de bunuri cu persoana obligată la plata taxei sau în cazul

achizițiilor intracomunitare,unde obligația T.V.A. cade în sarcina persoanei care a furnizat codul

valabil în scop de T.V.A.. În cazul aplicării taxării inverse se aplică procedeul autolichidării dacă

atât cumpărătorului cât și vânzătorului sunt plătitori de T.V.A.. Procedeul are drept scop prevenirea

fraudelor și evaziunii fiscale și ușurarea procedurii de decontare cu bugetul statului.

Termenul de plată se referă la termenul scadent când acest impozit trebuie achitat la

bugetul statului. Codul Fiscal prevede: până în 25 ale lunii următoare, atunci când perioada este

lunară și până în 25 a primei luni a trimestrului următor, atunci când acestă perioadă este

semestrială.

- 6 -

1.2. CINE PLĂTEȘTE TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ?

Persoanele impozabile4, indiferent de locul unde sunt stabilite, sunt obligate să se

înregistreze în scopuri de T.V.A. în România dacă realizează operațiuni supuse taxei care au locul

în România și pentru care sunt obligate la plată. Prin excepție, nu au această obligație următoarele

persoane:

persoanele impozabile care beneficiază de regimul special de scutire (întreprinderile mici);

persoanele impozabile care realizează doar operațiuni scutite fără drept de deducere (de

exemplu: bănci, companii de asigurări, spitale, etc.).

Sunt persoane neimpozabile:

persoanele fizice care nu desfășoară care nu desfășoară activități economice în mod

independent;

instituțiile publice și persoanele juridice fără scop patrimonial (ONG-uri).

1.3. SFERA DE CUPRINDERE A TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ

Sfera de cuprindere se referă la operațiunile ce se supun taxării adică operațiuni

impozabile. În funcție de prevederile legilor fiscale privind taxarea, operațiunile sunt:

taxabile – se supun taxării la locul livrării sau la locul cumpărării bunurilor;

scutite – nu se supun taxării în momentul livrării sau al cumpărării bunurilor;

nontransferurile – operațiuni care din punct de vedere al T.V.A. nu reprezintă transferuri de

bunuri

În funcție de regimul taxării, operațiunile sunt:

interne care au loc între furnizori și clienți care își desfășoară activitatea în aceeași țară, fiind

taxate conform normelor interne;

intracomunitare și au loc între persoane impozabile ce sunt înregistrate în scop de tva în

țările membre diferite ale Uniunii Europene, taxare se face în țara de destinație a bunurilor;

externe ce îmbracă forma exportului (nu se taxează) și importului (se taxează).

Conform legii, operațiunile ce intră în sfera T.V.A. sunt:

operațiuni taxabile: acele livrări de bunuri și servicii ce se supun taxării,

operațiuni scutite cu drept de deducere: acele operațiuni care reprezintă exporturi sau livrări

intracomunitare de bunuri care nu sunt taxate în România dar pentru care T.V.A. este

deductibilă;

operațiuni scutite fără drept de deducere: acele operațiuni care nu se supun taxării și pentru

care tva nu este deductibilă.

4 Păcurari, D., Contabilitate și gestiune fiscală: curs universitar, Editura Alma Mater, Bacău, 2012, pg. 47;

- 7 -

1.4. MATERIA IMPOZABILĂ

Materia impozabilă este baza de calcul a T.V.A. și cuprinde5:

pentru livrări de bunuri și prestări de servicii, din tot ceea ce constituie contrapartidă

obținută sau care urmează a fi obținută de furnizor ori prestator din partea cumpărătorului,

beneficiarului sau a unui terț, incluziv subvențiile direct legate de prețul acestor operațiuni;

pentru trcerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile, în

condițiile prevăzute de legislația referitoare la proprietatea publică și regimul juridic al

acesteia, în schimbul unei despăgubiri;

prețul de cumpărare al bunurilor atunci când se aplică taxarea inversă stabilită de

cumpărător;

prețul de cumpărare al bunurilor sau cheltuielile aferete serviciilor prestate când au loc

livrări sau prestări către sine;

valoarea în vamă al bunurilor atunci când se aplică taxarea inversă, potrivit căreia taxa este

stabilită de organele vamale;

marja profitului, adică diferența dintre prețul de vânzare al bunurilor și costul de achiziție al

acestora atunci când se aplică regimul special de calcul al taxei;

impozitele şi taxele, dacă prin lege nu se prevede altfel, cu excepţia T.V.A.;

cheltuielile accesorii, cum sunt: comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport şi

asigurare, solicitate de către furnizor/prestator cumpărătorului sau beneficiarului.

Baza de impozitare nu cuprinde următoarele:

rabaturile, remizele, risturnele, sconturile şi alte reduceri de preţ, acordate de furnizori direct

clienţilor la data exigibilităţii taxei;

sumele reprezentând daune-interese, stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă şi

irevocabilă, penalizările şi orice alte sume solicitate pentru neîndeplinirea totală sau parţială

a obligaţiilor contractuale, dacă sunt percepute peste preţurile şi/sau tarifele negociate;

dobânzile, percepute după data livrării sau prestării, pentru plăţi cu întârziere;

valoarea ambalajelor care circulă între furnizorii de marfă şi clienţi, prin schimb, fără

facturare;

sumele achitate de o persoană impozabilă în numele şi în contul altei persoane şi care apoi

se decontează acesteia, inclusiv atunci când locatorul asigură el însuşi bunul care face

obiectul unui contract de leasing şi refacturează locatarului costul exact al asigurării.

5 Codul fiscal 2015, Art. 137;

- 8 -

1.5. COTELE DE TAXĂ PE VALOARE ADĂUGATĂ

Cota standard este de 24% şi se aplică asupra bazei de impozitare pentru operaţiunile

impozabile care nu sunt scutite de taxă sau care nu sunt supuse cotelor reduse.

Cota redusă de 9% se aplică asupra bazei de impozitare pentru următoarele prestări de

servicii şi/sau livrări de bunuri:

serviciile constând în permiterea accesului la castele, muzee, case memoriale, monumente

istorice, monumente de arhitectură şi arheologice, grădini zoologice şi botanice, târguri,

expoziţii şi evenimente culturale, cinematografe, altele decât cele scutite conform

prevederilor legale;

livrarea de manuale şcolare, cărţi, ziare şi reviste, cu excepţia celor destinate exclusiv sau în

principal publicităţii;

livrarea de proteze şi accesorii ale acestora, cu excepţia protezelor dentare;

livrarea de produse ortopedice;

livrarea de medicamente de uz uman şi veterinar;

cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcţie similară, inclusiv

închirierea terenurilor amenajate pentru camping;

livrarea următoarelor bunuri: alimente, inclusiv băuturi, cu excepţia băuturilor alcoolice,

destinate consumului uman şi animal, animale şi păsări vii din specii domestice, seminţe,

plante şi ingrediente utilizate în prepararea alimentelor, produse utilizate pentru a completa

sau înlocui alimentele;

serviciile de restaurant şi de catering, cu excepţia băuturilor alcoolice, altele decât berea.

Cota redusă de 5% se aplică asupra bazei de impozitare pentru livrarea locuinţelor ca parte

a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite. Terenul pe care este construită

locuinţa include şi amprenta la sol a locuinţei.

Conform Codului fiscal6 ce va fi valabil de la 01 ianuarie 2016:

Cota standard va fi:

20% începând cu data de 1 ianuarie 2016 şi până la data de 31 decembrie 2016;

19% începând cu data de 1 ianuarie 2017.

6 Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal al României, publicată în Monitorul Oficial al României, nr.688/10.09.2015,

cu modificările şi completările aduse până la data de 27 octombrie 2015, Art. 291;

- 9 -

Cota redusă de 9% se aplică acelorași prestări de servicii şi/sau livrări de bunuri, excepție

făcând livrarea de manuale şcolare, cărţi, ziare şi reviste, cu excepţia celor destinate exclusiv sau în

principal publicităţii, serviciile constând în permiterea accesului la castele, muzee, case memoriale,

monumente istorice, monumente de arhitectură şi arheologice, grădini zoologice şi botanice, târguri,

expoziţii şi evenimente culturale, cinematografe, altele decât cele scutite conform prevederilor

legale cărora li se vor aplica cota redusa de 5%.

- 10 -

SANCȚIUNI PRIVIND TAXA PEVALOAREA ADĂUGATĂ

2.1.CONTRAVENȚII

Sancțiunile contravenționale sunt de 2 feluri7: principale și complementare.

Sancţiunile contravenţionale principale sunt:

avertismentul;

amenda contravenţională;

prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.

Sancţiunile contravenţionale complementare sunt:

confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii;

suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului sau a autorizaţiei de exercitare a

unei activităţi;

închiderea unităţii;

blocarea contului bancar;

suspendarea activităţii agentului economic;

retragerea licenţei sau a avizului pentru anumite operaţiuni ori pentru activităţi de comerţ

exterior, temporar sau definitiv;

desfiinţarea lucrărilor şi aducerea terenului în starea iniţială.

Conform Codului de procedură fiscală8, constituie contravenţii următoarele fapte:

nedepunerea la termenele prevăzute de lege a declaraţiilor de înregistrare fiscală sau de

menţiuni;

neîndeplinirea la termen a obligaţiilor de declarare prevăzute de lege, a bunurilor şi

veniturilor impozabile sau, după caz, a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume,

precum şi orice informaţii în legătură cu impozitele, taxele, contribuţiile, bunurile şi

veniturile impozabile, dacă legea prevede declararea acestora;

Contravenţiile se sancţionează cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei, pentru persoanele

fizice, şi cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul săvârşirii

faptelor prevăzute mai sus;

7 Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, Art. 5;

8 Codul de procedură fiscală actualizat până în data de 28 august 2015, Art. 219;

- 11 -

Contravenţii în cazul declaraţiilor recapitulative:

nedepunerea la termenele prevăzute de lege a declaraţiilor recapitulative cu amendă de la

1.000 lei la 5.000 lei;

depunerea de declaraţii recapitulative incorecte ori incomplete cu amendă de la 500 lei la

1.500 lei.

Amenda maximă stabilită de către ANAF (Administrația Națională de Administrare Fiscală)

este cea de la 30.000 la 40.000 de lei și este aplicată pentru netransmiterea documentelor, actelor și

înscrisurilor solicitate de ANAF, la termenele și în structura stabilită.

Pentru depunerea cu întârziere a declarației rectificative 300, afente unei singure luni

calendaristice, Fiscul poate aplica o singură amendă contravențională în valoare de 500 de lei.

Nu se sancţionează contravenţional:

persoanele care corectează declaraţia recapitulativă până la termenul legal de depunere a

următoarei declaraţii recapitulative, dacă fapta prevăzută nu a fost constatată de organul

fiscal anterior corectării;

persoanele care, ulterior termenului legal de depunere, corectează declaraţiile ca urmare a

unui fapt neimputabil persoanei impozabile.

2.2. DOBÂNZI DE ÎNTÂRZIERE

Nivelul dobănzii se calculează pe fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat

următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv. În plus, pentru

diferențele suplimentare de creanțe fiscale rezultate din corectarea declarațiilor sau modificarea unei

decizii de impunere, dobânzile se datorează începand cu ziua imediat următoare scadenței creanței

fiscale pentru care s-a stabilit diferența și până la data stingerii acesteia inclusiv, potrivit codului de

procedură fiscală. De asemenea, în situația în care diferențele rezultate din corectarea declarațiilor

sau modificarea unei decizii de impunere sunt negative în raport cu sumele stabilite inițial, se

datorează dobânzi pentru suma datorată după corectare ori modificare, începând cu ziua imediat

următoare scadenței și până la data stingerii acesteia inclusiv.

Nivelul penalităţii de întârziere este de 0,02% pentru fiecare zi de întârziere.9

9 Codul de procedură fiscală actualizat până în data de 28 august 2015, Art. 120;

- 12 -

2.3. INFRACȚIUNI

Prin ”săvârșirea unei infracțiuni” sau ”comiterea unei infracțiuni” se înțelege săvârșirea

oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepsește cu infracțiune consumată sau ca tentativă,

precum și participarea la comiterea acesteia ca autor, instigator sau complice.

Prin consecințele deosebit de grave se înțelege o pagubă mai mare de 200.000 lei sau o

perturbare deosebit de gravă a activității, cauzată unei autorități publice sau oricărei altei persoane

fizice sau juridice.

Constituie infracțiune:

reținerea și nevărsarea cu intenție în cel mult 30 de zile de la scadență a sumelor

reprezenând impozitele cu reținere la sursă și se pedepsețte cu închisoare de la 1 an și 3 ani

sau cu amendă.

stabilirea cu rea-credință de către contribuabil a impozitului având ca rezultat obținerea fară

drept, a unor sume de bani cu titlui de rambursări sau restituiri de la bugetul general

consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat și se pedepsește cu

închisoare de la 3 ani la 10 ani. Tentativa se pedepsește.

Pedeapsa cu închisoare este prevăzută prin următoarele acte normative:

Art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale

Art. 108 din OG nr. 92/2003 (Sesizarea organelor de urmărire penală)

- 13 -

CONCLUZII

A avea un comportament preventiv poate să conducă la evitarea implicării unor societăți de

bună-credință în scheme frauduloase fără intenție. Mediul de afaceri din România trebuie să

găsească modalități de prevenție a implicării în scheme evazioniste și să-și întărească procedurile de

risc privind acceptarea partenerilor de afaceri, să-și ia toate măsurile care se impun în mod rezonabil

pentru a verifica indicii și suspiciuni privind potențialii viitori parteneri comerciali în baza cărora

aceștia ar putea participa la anumite scheme frauduloase, dând dovadă în acest fel de bună-credință

și diminuând riscul de a fi implicat într-o astfel de schemă.

- 14 -

BIBLIOGRAFIE

1. Păcurari, D., Contabilitate și gestiune fiscală: curs universitar, Editura Alma Mater, Bacău,

2012;

2. Florescu D., Coman P., Bălașa G., - Fiscalitatea în România- Reglementare, doctrină,

jurisprudență, Ed. All Beck, București 2005;

3. Coman F., - Contabilitate financiară și fiscalitate, Editura Economică, București, 2009;

4. Popa A. F., Popa N. - Impozitele și taxele reglementate de Codul Fiscal – exemple

practice, studii de caz, Ed. Contaplus, Ploiești 2008;

5. Tata L., - Fiscalitate: de la lege la practică, Editura C. H. Beck, București, 2009;

6. Cristea A., Stoicescu I., ”Frauda de TVA. Povestea celui care ar fi trebuit să știe”, în

Curierul fiscal, nr. 5/2015;

7. ***Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal al României, publicată în Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr.927/23.12.2003, cu modificările şi completările ulterioare;

8. ***Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.513/31.07.2007, cu modificările și completările

ulterioare;

9. ***Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial nr. 510 din 24

iulie 2009, cu modificările și completările ulterioare;