1

TRANSMISII PRIN LANŢ

Lanţurile sunt elemente cinematice flexibile constituite din zale articulate între ele.

Funcţionarea transmisiei se bazează pe angrenarea lanţului cu roţi de transmisie prevăzute cu o

dantură specială.

Lanţurile se utilizează la acţionarea palanelor,pentru cutii de viteze,la maşini rutiere,la maşini

agricole. Sunt utilizate pentru: ridicare (suspendă, ridică şi coboară sarcini), tracţiune (deplasează pe

orizontală greutăţi la maşinile de transport) sau antrenare (transmit energia mecanică de la un arbore

la altul). Exemple de utilizare: la troliile instalaţiilor de foraj,la antrenarea arborilor din cutiile de

viteză ale maşinile agricole etc. În funcţie de destinaţie în construcţia de maşini se folosesc

următoarele tipuri de lanţuri : lanţuri cu dinţi , lanţuri cu eclise , bolţuri şi bucşe, lanţuri cu elemente

bloc, cu elemente pline şi cu elemente fasonate.

Transmisiile prin lanţuri se compun din două sau mai multe roţi de lanţ din care o roată este

motoare, iar celelalte conduse şi un lanţ care antrenează roţile prin angrenarea lui. Datorită

angrenării sunt excluse alunecările de aceea raportul de transmitere este aproximativ constant.

Avantaje: transmit puteri mari cu ir constant; încercarea redusă a arborilor deoarece nu necesită

pretensionare; randament ridicat deoarece lipsesc alunecările; ghidare sigură pe roată; funcţionează

şi în condiţii grele de funcţionare.

Dezavantaje: întreţinere pretenţioasă deoarece articulaţiile lui necesită unghi; necesita montaj

precis a arborilor şi roţilor; uzură inevitabilă în articulaţii, durabilitate limitată; produc vibraţii şi

zgomot; nu amortizează şocurile; au mers neuniform, deoarece viteza lanţului la înfăşurarea lui pe

roata variază; cost ridicat; viteza relative mici de funcţionare v max = 22m/s.

Transmisiile cu lanţ se folosesc pentru distanţe mari şi în cazurile în care mişcarea de rotaţie

trebuie transmisă fără alunecări, adică cu un raport de transmitere constant.

2

1.Definiţii

Lanţurile sunt elemente cinematice flexibile constituite din din zale

articulate între ele.

Funcţionarea transmisiei se bazează pe angrenarea lanţului cu roţi de

transmisie prevăzute cu o dantură specială. Lanţurile se utilizează la acţionarea

palanelor,pentru cutii de viteze,la maşini rutiere,la maşini agricole. Lanţul este

format dintr-un şir de elemente asemănătoare (fig.1; inele, zale, verigi, plăci) articulate între ele şi

care sunt solicitate numai la tracţiune.

Fig.1. Transmisia prin lanţ .

2.Rolul funcţional şi tipuri constructive ale lanţurilor

Sunt utilizate pentru: ridicare (suspendă, ridică şi coboară sarcini), tracţiune (deplasează pe

orizontală greutăţi la maşinile de transport) sau antrenare (transmit energia mecanică de la un arbore

3

la altul). Exemple de utilizare: la troliile instalaţiilor de foraj.,la antrenarea arborilor din cutiile de

viteză la maşinile agricole etc

Tipuri constructive (fig. 2)

Lanturile pot fi: cu zale , cu eclise articulate; cu bolturi; cu bucse şi role; cu carlige şi combi

naţii ale variantelor anterioare .

4

1.3. Materiale folosite la construcţia lanţurilor

La alegerea materialelor pentru elementele de lanţ se va ţine seama de sarcina maximă la care sunt

supusă în timp exploatării. Astfel:

- eclisele se execută din platbandă laminată la rece din OL32, OL34, OL37, OLC45, OLC50,

precum si din oteluri aliate ca 21MoMC12;

- axele şi bucsele se execută de obicei din următoarele oţeluri: OLC16, OLC20, 30CN35 etc.

Elementele lanţului se vor supune tratamentelor termice care urmăresc creşterea duritătii şi a

uzură..

5

TRANSMISIILE PRIN LANŢ

2.Definirea transmisiei prin lanţ

Transmisiile prin lanţ sunt cele care transmit mişcarea de rotaţie de la o roată conducătoare la

una condusă, prin angrenarea acestora cu zalele din care este constituit lanţul.

Transmisia prin lanţ serveşte la transmiterea mişcării între două sau mai multe roţi de lanţ prin

contactul dintre dinţii roţilor de lanţ şi rolele (bucşele, bolţurile) zalelor lanţului. Prin angrenare între

lanţ, ca element flexibil înfăşurat fără sfârşit peste roţile de lanţ şi dinţii acestor roţi nu se produce

alunecarea.

Transmisia prin lanţ se utilizează în cazurile în care distanţa dintre arbori este prea mică

pentru a putea fi utilizată transmisia prin curele sau prea mare pentru a putea utiliza angrenajele. Este

indicată transmisia prin lanţ atunci când se cere transmiterea unor momente de torsiune mari cu

menţinerea raportului de transmitere constant. Se pot evidenţia următoarele avantaje ale transmisiilor

prin lanţ : încărcare redusă pe arbori, randament relativ ridicat ( Η = 0,86... 0,98), gabarit redus,

funcţionează şi în condiţii grele de exploatare (praf, coroziune), permit transmiterea unor puteri

relativ mari. Printre dezavantajele transmisiilor cu lanţ se enumeră următoarele : este o transmisie

rigidă, produce vibraţii şi zgomot, necesită montaj precis al arborilor şi roţilor, necesită o întreţinere

mai pretenţioasă decât transmisiile prin curele, au viteze relativ mici (F<22 m/s).

Domeniul de puteri pentru care se poate utiliza transmisia prin lanţuri atinge limita

superioară 4 000 kW, la viteza unghiulară până la 500 rad/s şi distanţe axiale până la 8 m.

Clasificarea lanţurilor articulate este dată în STAS 2577-67 şi cuprinde următoarele tipuri:

lanţuri de transmisie (lanţuri cu eclise şi bolţuri, lanţuri Flyer, lanţuri cu bucşe, lanţuri cu role, lanţuri

cu bolţuri şi role, lanţuri cu eclise dinţate, lanţuri pentru variatoare tip PIV etc.) şi lanţuri de transport

(lanţuri cu bucşe, cu role, cu racleţi, cu furcă, lanţuri cardanice, lanţuri cu cârlige, lanţuri cu plăci

articulate etc.). Lanţul cu eclise si bolţuri (tip Galle) este normalizat în STA8 4075-53 şi STĂS

4076-53.

putând fi ut za până a vi eze de 3 m s ş sarc ni mari (STAS 3006-52).

6

Lanţul Galle constă din zale formate din plăcuţe (eclise), articulate între ele cu bolţuri.

Capetele bolţurilor sunt închise prin nituire. în zalele exterioare eclisele sunt strânse pe bolţuri, iar la

cele interioare eclisele sunt articulate. Lanţul cu eclise şi bolţuri se foloseşte mai mult ca lanţ de

tracţiune, iar ca lanţ de transmisie este recomandat numai la viteze mici, deoarece prezintă o uzură

pronunţată în articulaţii, ca urmare a suprafeţelor mici de contact şi respectiv a încărcărilor mari .

În figura 3 este prezentată construcţia lanţului Galle.

Fig. 3. Lanţul tip Galle.

Lanţul cu eclise, bolţuri şi bucşe (fig. 4), prezintă o rezistenţă la uzură mai mare, o durabilitate

mai mare, ili t l t / i i

Fig. 4. Lanţul articulat cu eclise, bolţuri, bucşe.

9

Lanţurile articulate cu eclise, bolţuri, bucşe şi role STAS 5174-66 (fig.5), prezintă o durabilitate

mult sporită, deoarece angrenajul lanţului cu dintele roţii de lanţ se realizează prin rostogolirea rolei.

La acest tip de lanţ zaua exterioară constă din două eclise presate pe bolţuri iar zaua interioară este

formată din două eclise presate pe bucşe.

Fig.5. Lanţul articulat cu eclise, bolţuri, bucşe şi role.

Bucşele sunt montate cu joc pe bolţuri. Pe bucşe sunt montate cu joc rolele. Capetele

lanţurilor se îmbină cu ajutorul unor zale speciale de legătură. In cazul

unui număr par de zale (inclusiv zaua de legătură) capetele lanţurilor se îmbină direct cu o za

formată din furcă şi o eclisă demontabilă , menţinută pe bolţuri cu ajutorul unor cuie spintecate

(fig.6), sau cu ajutorul unei cleme.

Fig. 6. Îmbinarea capetelor lanţului

9

În cazul unui număr impar de zale (inclusiv zaua de legătură) capetele lanţului se îmbină cu o

za de legătură de construcţie specială (figura 7).

9

Fig.7. Za de legătură a capetelor de lanţ.

În cazul unor sarcini mari se folosesc lanţurile cu mai multe rânduri de zale (fig .8) executate

din aceleaşi elemente ca şi cele cu un singur rând, însă cu bolţurile de lungime mai mare. Numărul

de rânduri poate 2 sau 3.

Fig. 8. Construcţia lanţului articulat triplu.

Lanţurile dinţate sunt formate din eclise dinţate aşezate una lângă alta, articulate prin bolţuri

transversale (fig..9). în timpul funcţionarii,eclisele dinţate angrenează cu dinţii roţii de lanţ, ceea ce

pretinde o precizie ridicată de execuţie. Se pot utiliza la viteze foarte mare, fiind silenţioase.

12

Fig.9. Lanţul dinţat—geometrie.

Pentru a reduce uzura în articulaţii se utilizează o articulaţie tip cântar (fig. 10).

Fig.10. Lanţ dinţat—construcţie.

Ghidarea lanţului dinţat se face cu o eclisă centrală de conducere, care intră într-un canal

practicat în roata de lanţ.

12

3. Roţile de lanţ utilizate în construcţia de maşini

3.1.1. Roţile pentru lanţuri cu bucşe şi role

La transmisiile prin lanţ se folosesc roţi cu dinţi prelucraţi prin frezare şi roţi turnate cu dinţi

neprelucraţi.

Roţile de lanţ au profilul determinat de tipul lanţului utilizat : lanţ cu eclise, bucşe şi role sau

lanţ dinţat. Roţile de lanţ cu dinţi prelucraţi prin frezare au profilul standardizat în STA8 5006-66 si

STAS 7500-66 eu o forma concavă, prelucrabil prin rulare. Pentru un număr de dinţi z = 9. .. 150

inclusiv, profilele limită ale danturii roţilor de lanţ destinate lanţurilor cu role şi zale scurte, sunt

indicate în figura 16.

3.1.2. Roţile pentru lanţuri dinţate

Profilul dinţilor la aceste roţi este mai simplu, flancurile sunt rectilinii. Necesită o precizie de

execuţie mai ridicată. Dimensiunile roţilor de lanţ sunt indicate în figura 16.

Forma secţiunii longitudinale a dintelui depinde de lăţimea lanţului şi de locul ecliselor de

ghidare. în figura 16, b, este reprezentată roata pentru eclise exterioare, iar în figura 16, c ,roata

pentru eclise interioare de ghidare. Forma butucului şi a discului roţii este asemănător cu cea a

roţilor dinţate.

Fig. 16. Construcţia roţilor pentru lanţuri articulate.

12

3.2. Asamblarea transmisiilor prin lanţuri

Transmisiile prin lanţuri sunt utilizate pentru antrenarea arborilor situaţi la distanţe mici, între 0,5 - 5

m unul de altul, si care lucrează în condiţii grele.

Montarea transmisiilor prin lanţuri se desfăşoară în următoarele etape:

- montarea roţilor pe arbori;

- fixarea lanţurilor;

- îmbinarea lanţurilor.

Montarea roţilor pentru lanţuri se face asemănător montării roţilor de curea sau

pentru cabluri, folosindu-se asamblări cu pene sau caneluri. Se verifică apoi bătaia radială şi cea

frontală, care nu trebuie să depăşească 0,05-0,06 mm pentru fiecare 10 mm ai diametrului roţii.

Trebuie, de asemenea, verificat paralelismul axelor roţilor, dar şi deplasarea relativă a acestora.

După stabilirea lungimii lanţului se prind capetele folosindu-se metoda adecvată pentru fiecare

caz

în parte conform prescriptiilor tehnologice.

In fig.17 este prezentat un dispozitiv pentru prinderea zalelor unui lant Gall.

Fig. 17 Dispozitiv pentru prinderea zalelor unui lant Gall

După montarea lanţului se verifică bătăile radiale şi axiale şi întinderea lanţului. Verificarea

întinderii lanţului se face prin măsurarea săgeţii acestuia sub efectul greutăţii proprii (fig.18).

21

Fig. 18. Verificarea săgeţii lanţului

.

22

ELEMENTE DE PROTECŢIA MUNCII Şl

EXPLOATARE A TRANSMISIILOR PRIN

LANŢ

Pentru buna funcţionare a transmisiilor prin lanţuri de acţionare sau a celor care intră în

construcţia transportoarelor este necesar sa fie respectate normele de întreţinere, montaj şi

exploatare.

Lanţurile de la transmisii şi cele de la transportoare sunt prevăzute de obicei cu întinzătoare

pentru a asigura întinderea necesară funcţionării.

Se consideră suficient de întins un lanţ, atunci când la o apăsare cu mâna va căpăta o săgeată de

12.. .25 mm (fig. 20).

Figura 20 Controlul întinderii lanţului

Întinderea lanţului se poate face prin deplasarea corespunzătoare a motorului, prin plasarea

înclinată a motorului pe un dispozitiv articulat sau prin întinzător (fig.20).

Întinzătorul poate fi cu autoreglarea forţei de întindere prin contragreutate (fig. 21, a) cu

reglarea forţată a forţei de întindere (fig.21, b), sau cu reglarea automată prin tendor cu arc (fig.21,

c).

Transmisia prin lanţ impune ca roţile de lanţ să se afle într-un plan , iar axele arborilor într-un

plan perpendicular pe acesta. Montarea lanţului se face astfel ca el să se afle în plan vertical. Se

evită amplasarea transmisiei astfel ca axele arborilor să fie în plan vertical pentru a evita astfel

23

mecanismele de întindere absolut necesare în acest caz (se va căuta în acest caz înclinarea

transmisiei).

24

Fig. 21. Metode de întindere a lanţului.

Ramura motoare a lanţului trebuie să fie cea superioară. Schemele montajelor transmisiilor

prin lanţ sunt reprezentate în figura 21 .

Ungerea lanţurilor se face prin imersiune în baie de ulei, sau periodic cu unsoare consistentă.

Pentru transmisii cu lanţ cu V1 < 3 m/s se recomandă ungerea cu unsoare consistentă pentru rulmenţi

STAS 1608-65. Lanţurile care lucrează la viteze peste 3 m/s se ung cu ulei mineral, spre exemplu

M20, M30 STAS 871-68.

Fig.19 . Montajul transmisiilor prin lanţ.

25

Ungerea cu unsoare se face prin aplicarea pe lanţ a unui strat nu prea gros de unsoare şi în

acest caz nu este necesară protecţia transmisiei cu carcasă metalică, ci doar cu apărătoare pentru a

feri de accidente pe muncitori.

Ungerea cu ulei se mai poate face şi prin picurare sau cu o pompă de ulei. În aceste cazuri,

transmisia va fi prevăzută cu o carcasă sudată ce dispune de un rezervor de ulei în care se colectează

uleiul scurs de pe lanţ.

Ca măsură generală de protecţia muncii, transmisiile cu lanţ vor fi prevăzute cu apărători sau

carcase.

26