8/15/2019 tema 7 bfpc

1/8

  1

Tema VII EVALUAREA PLASAMENTELOR BURSIERE

7.1. Analiza fundamentală 7.2. Analiza tehnică: consideraţiuni şi instrumente de prognozare a evoluţiei cursului bursier 

7.1. Analiza fundamentală 

Analiza fundamentală constituie un studiu al raportărilor financiare, al managementului şi poziţiei pe piaţă aunei companii. [35]În practică, analiza fundamentală  presupune studierea situaţiilor financiare şi a conjuncturii economice, scopul

acesteia fiind estimarea cât mai exactă  pe baza informaţiei financiare a cursului şi a riscurilor valorilor mobiliare. Înmod concret, analiza fundamentală se referă la studiul comparativ al unor indicatori financiari ai firmei emitente.

Obiectivul analizei fundamentale este evaluarea societăţii emitente şi a capacităţii acesteia de a obţine profituri. Analiza fundamentală permite definitivarea câtorva aspecte esenţiale în activitatea unei companii, printre care:

  evaluarea stabilităţii veniturilor societăţii cu ajutorul metodelor statistice;  determinarea factorilor de risc care sunt implicaţi în operaţiunile curente ale companiei;   analiza calitativă a produselor şi a pieţei de desfacere;   calitatea managementului.

În acelaşi timp, analiza fundamentală ser veşte drept metodă de determinare a cursului teoretic al acţiunilor,

 permiţându-ne să stabilim dacă valorile mobiliare supuse analei sunt evaluate corect, adică, dacă acestea din urmă nusunt supra/sau subevaluate.Toată informaţia necesară pentru evaluarea valorilor mobiliare este colectată din rapoartele financiare ale

companiei. Datele selectate permit prognozarea fluxurilor de venituri viitoare, dividendelor şi ale preţului de pe piaţă.Rezultatele obţinute se corelează cu efectele mediului exercitate asupra companiei la nivel naţional şi internaţional îndiferite perioade ale ciclului de afaceri.

Din cele prezentate anterior, putem deduce două nivele de realizare a analizei fundamentale:   la nivel de companie;

  la nivel macroeconomic.

În conformitate cu ele, putem distinge două abordări ale analizei fundamentale:“top - bottom approach” (abordarea de sus în jos); “bottom –  top approach” (abordarea de jos în sus). 

Analiza “top - bottom approach” începe cu studierea de la nivel macroecomic, se continuă cu domeniul de activitateîn care se înscrie activitatea firmei studiate şi se încheie cu analiza detaliată a firmei propriu-zise. În cazul analizei de tip“bottom-top”, analiza fundamentală a societăţii se desfăşoară asemănător, dar în sens invers.

Analiza fundamentală la nivelul firmei emitente, mai precis la nivelul acţiunilor indivuale, urmăreşte estimarea –  înfiecare secvenţă de timp - a unui curs teoretic al acţiunilor, pornind de la datele de bază privind societateaemitentă(situaţie financiară, management, evoluţie, strategii de afaceri etc.), precum şi de la climatul economic în careacesta îşi desfăşoară activitatea [24; p.186].

Informaţia necesată pentru realalizarea analizei fundamentale la micronivel poate fi selectată din principaleledocumente financiar - contabile:

  Bilanţul şi anexa la bilanţ;   Contul de profit şi pierdere;   Situaţia patrimoniului;  

Rezultatele financiare;  Raportul financiar;

  Declaraţia privind impozitul pe venit. La nivel sectorial analiza fundamentală studiază sectorul(domeniul) în cadrul căruia îşi desfăşoară activitatea

întreprinderea. În continuare este prezentat un plan de studiu economic al sectorului [16; p.141]:A. Importanţa sectorului în economia ţării şi î n lume  efectivul de angajaţi, comparativ cu populaţia activă a ţării;  cifra de afaceri;  valoarea adăugată, comparativ cu produsul intern brut;  investiţiile în acest sector, comparativ cu totalul investiţiilor ţării;  cota sectorului în exporturi;

 

cota din producţia mondială de aceleaşi produse. 

B. Produsele şi activităţile sectorului   natura produselor, subproduselor şi activităţilor;

8/15/2019 tema 7 bfpc

2/8

  2

  statistici referitoare la producţie: evoluţia şi situaţia actuală;  rata de creştere a sectorului, comparaţia acesteia cu alte sectoare şi cu PIBul;  sensibilitatea sectorului la fluctuaţiile conjuncturale. 

C. Tehnologia    principalele procese de fabricaţie folosite;  evoluţia tehnicii. 

D. Instalaţii, echipamente şi investiţii   localizarea activităţilor;   caracteristicile şi capacităţile existente;   programul de investiţii. 

E. Materii prime, energie

  materii prime: importanţă, cantitate, valoare, surse;   energia folosită: forme, volum. 

F. Forţa de muncă   efective;

  specializări, formare profesională;  

 probleme de recrutare;

  nivelul şi evoluţia salariilor. 

G. Transportul H. Structura sectorului   legătura cu alte sectoare;  gradul de integrare (verticală şi orizontală);  gradul de concentrare;   principalele grupe şi principalele întreprinderi.

I. Piaţa  

 principalii clienţi;   organizarea pieţei;    preţul (nivel şi evoluţie);  evoluţia cererii (interne şi externe);   concurenţa: produse substituibile, produse străine;    previziuni pentru cererea pe termen mediu şi lung. 

J. Pespective

Concluzii privind perspectivele cererii, evoluţia activităţii, schimbările tehnologice, investiţiile,modificările de structură ale profesiei şi pieţei. 

Dat fiind faptul că orice companie îşi desfăşoară activitatea sa într -o anumită ţară, mediul acesteiainfluenţează semnificativ rezultatele financiare ale companiei. Aprecierea influenţei se efectuează prinintermediul unor indicatori macroeconomici care pot prezenta informaţii despre o ţară la un moment, printrecare:

   produsul intern brut;

  inflaţia;  dobânda;  cursul de schimb;   politica fiscală;  mediul politic.În concluzie, analiza fundamentală se refer ă la studiul elementelor de  baza ce influentează economia unei entităţi

anume. Este o metoda de studiu ce încearcă  să previzioneze modificarea preţului şi trendul pieţei prin analizareaindicatorilor economici, politicilor de guvernare şi a factorilor sociali. Un risc al celor ca re folosesc analiza

fundamentală este faptul că  aceasta se bazează pe informaţii din trecut, în timp ce investitorul investeşte în viitorulsocietăţii, iar viitorul are un grad destul de mare de incertitudine, pentru că nimeni nu poate să garanteze că performanţele din trecut ale unei companii se vor menţine şi pe viitor. 

8/15/2019 tema 7 bfpc

3/8

  3

7.2. Analiza tehnică: consideraţiuni şi instrumente deprognozare a evoluţiei cursului bursier 

Analiza tehnică  reprezintă studiul trecutului acţiunilor sau altor instrumente financiare în  vederea preziceriitrendurilor următoare şi a luării deciziilor de investiţii.[35]

Analiza tehnică utilizează o serie de instrumente pentru previzionarea evoluţiei viitoare a cursului acţiunilor printre care:

  Trenduri şi tunele;  

Formaţiuni grafice (triunghiulare, grafice de tip „cap şi umeri”, de tip M şi W);   Grafice (liniare,prin bare,candleticks, point şi figur i);  Media mobilă. 

Trenduri şi tunele Preţurile de piaţă ale unei acţiuni, pe durata sa de viaţă, oscilează în creştere sau în descreştere influenţate de

cererea şi oferta pentru valoarea mobiliară dată. Imaginea formată de graficul cotărilor relevă evoluţia cererii şi ofertei.Pentru a alege valoarea mobiliară şi momentul potrivit de investiţie în acesta, participanţii la piaţa au nevoie de  instrumente de determinare a strategiei. Printre aceste instrumente, deosebim trendul sau liniile de tendinţă, care indicădirecţia în care se mişcă cursul valorilor mobiliare. 

Trendul poate avea două direcţii principale şi o poziţie de statornicire în cazul trendului lateral.  trendul ascendent indică situaţie favorabilă de procurare;  

trendul descendent este oportun pentru a vinde valorile mobiliare;

  trendul lateral apare în cazul când pe piaţă există o egalitate relativă între cerere şi ofertă, iarmodificarea nesemnificativă a preţului conduce la formarea unui coridor al acestuia.

Li nia trendului   reprezintă acea linie ce uneşte datele consecutive cu scopul determinării direcţiei mişcării pieţei.[39]

Liniile trendului se utilizează pentru determinarea următoarelor caracteristici ale trendului:   Direcţia trendului;   Virajul trendului;  Continuarea trendului;  Suportul şi rezistenţa. 

Perforarea liniei este primul semn de slă bire a trendului.

Linia trendului ascendent reprezintă acea linie ce uneşte minimurile locale. Ea trece sub valorile minime şi uneştecel puţin 3 valori minimale consecutive crescătoare, precum se vede în figura 7.1.

Figura 7.1. Linia trendului ascendent 

Linia trendului descendent reprezintă acea linie car e uneşte cel puţin 3 valori maxime consecutive descrescătoareşi este situată deasupra lor, precum se vede în figura 7.2.

Figura 7.2. Linia trendului descendent

maxim

maxim

minim

minim

maxim

maxim

minim

minim

8/15/2019 tema 7 bfpc

4/8

  4

În definiţiile clasice, aceste linii nu trebuie să intersecteze nici o altă valoare, însă, în prezent, acest fapt esteadmisibil în unele cazuri. 

Formaţiuni grafice Formaţiunile grafice se formează pe durata etapelor de stagnare când, urma oscilării preţurilor , acestea formeză

un trend lateral. Aceste formaţiuni iau forme standard de tip:  triunghi;

  dreptunghi;

 

steag şi fanion. Participanţii la piaţă utilizează aceste modele în scopul determinării preţului potenţial pentru propria strategie.Triunghiurile  apar în urma modificării preţurilor şi pot lua una din formele ascendent, descendent sau simetric.

Triunghi simetric  Triunghi ascendent

Triunghi descendent 

Figura 7.3. Reprezentarea grafică a formaţiunilor „Triunghi” 

Un triunghi simetric este format din două  linii de trend convergente. Linia de trend superioară  este o liniedescendentă,  iar cea inferioar ă  este una ascendentă. Linia punctată ce uneşte extremităţile triunghiului este numită „baza”, iar intersecţia liniilor de trend este numită „vârf”. 

Triunghiul reprezintă  o pauză în trendul iniţial, iar, după ieşirea din triunghi trendul va fi reluat. Pentru aidentifica un triunghi, avem nevoie de minimum patru puncte, două  pentru a trasa linia de trend superioară şi două  pentru a trasa linia de trend inferioar ă.

Un triunghi ascendent aste format dintr-o linie de trend inferioar ă,  ascendentă  şi o linie de trend superioar ă,orizontală. Un triunghi ascendent apare, de obicei, într-un trend de creştere. Faptul că  linia de trend superioar ă esteorizontală arată că cei care cumpar ă sunt mai agresivi decât vânzătorii. Volumul pe durata triunghiului scade şi creşte la

spargerea acestuia. În plus, în partea inferioară a triunghiului, volumul este mai mic decât atunci când preţul se află în partea superioar ă a triunghiului.

Un triunghi descendent este format dintr-o linie de trend superioar ă, descendentă  şi o linie de trend inferioar ă orizontală. Faptul că linia de trend inferioară este orizontală ne arată că vânzatorii sunt mai agresivi decât cumpăr ătorii,iar acest tip de triunghi apare, de obicei, după un trend iniţial descrescător. [41]

Dreptunghiul  este o configurare grafică a unui trend continuu în timpul unei pauze a acestuia. Formaţiunea esteuşor de identificat prin 2 maxime comparabile şi 2 minime comparabile. Maximele şi minimele pot fi conectate pentru aforma 2 linii paralele care constituie rezistenţa şi suportul dreptunghiului.

1

2

3

4

5

6

vârf  baza 

1

2

3

4

5

6

1

2

3

4

5

6

8/15/2019 tema 7 bfpc

5/8

  5

Figura 7.4. Reprezentarea grafică a formaţiunii „Dreptunghi” 

 Steagurile şi fanioanele apar pe pieţe dinamice, după o mişcare puternică a preţului şi reprezintă o pauză înainte decontinuarea mişcării în aceeaşi direcţie, sunt nişte modele de scurtă durată, nu durează mai mult de câteva zile.

Figura 7.5. Reprezentarea grafică a formaţiunilor„steag” şi „Fanion” 

Grafice

În cadrul analzei tehnice, sunt utilizate o mare varietate de grafice, cele mai relevante fiind:  graficele liniare;

  graficele sub formă de bare;  graficele cu lumânări;   graficele cu puncte şi figur i.

Graficul lini ar

Graficele liniare sunt cele mai elementare grafice care se formează prin unirea punctelor de pe coordonateleabscisei şi ordonatei. De obicei, pe abscisă sunt amplasate preţurile, iar pe ordonată perioade de timp care pot varia de la

minute până la luni sau chiar ani.

Preţ maxim

Preţ minim

Nivel de rezistenţă

Nivel suport

H

FanionSteag

8/15/2019 tema 7 bfpc

6/8

  6

Figura 7.6. Reprezentarea grafică a graficului liniar 

Sunt cunoscute două modalităţi  de construire a axei abscisei şi una a axaei ordonatei(axa timpului). Acestemodalităţi ţin de modul în care sunt reprezentate diviziunile de modificare a preţului: 

  aritmetică- segmente egale- utilizate pentru piaţa cu operaţiuni pe termen scurt; 

logaritmică- segmente diferite- pune în evidenţă creşterile şi scăderile semnificative ale preţurilor.În ultimul timp, aceste grafice, practic, nu se utilizează. 

Grafi cul cu bare

Graficele cu bare datează de la sf ârşitul secolului XIX şi sunt cele mai, mai aplicabile pentru elucidarea dinamicii preţurilor. Graficele de tip bara sunt construite astfel, încât să ofere mai multe detalii privind evoluţia în cadrul unei perioade. Pe grafic, se  pot determina valorile minime şi maxime înregistrate într-un interval, preţul de deschidere,reprezentat printr-o linie orizontală trasată în stânga barei şi preţul de închidere reprezentat printr-o linie orizontalătrasată în dreapta barei. De cele mai dese ori pentru fiecare bară se indică preţul maxim, minim. Analogic graficelorliniare, graficul sub formă de bare se poate prezenta pe axe aritmetice şi logaritmice în funcţie  de valorile mobiliareanalizate.

Figura 7.7. Reprezentarea grafică a formei unui bar 

Utilitatea graficelor cu bare este explicată prin modul compact de prezentare a unui volum de informaţie mai maredecât în cazul graficelor liniare.

Graficul cu lumânări  

Graficele cu lumânari sunt creditate traderilor japonezi de la început secoluluiXVIII, deşi multe metode de analizăsusţin că ele au existat încă din secolul XVI.[42]

Fiecare unitate de timp este prezentată sub forma de lumânare, alcătuită din corp şi umbre, cunoscute şi subdenumire de fitiluri. Corpul lumânării re prezintă preţul de deschidere şi de închidere sau preţul de deschidere şi ultimul pr eţ, iar umbrele reprezintă preţul maxim şi minim, dacă se află în afara diapazonului preţurilor de deschidere şiînchidere. 

Preţul maxim

Ultimul preţsau preţul de

 închidere 

Pre ul minim

Preţul de

deschidere

24

23

22

21

20

19

18

17

16

15

14

13

12

11

10

8/15/2019 tema 7 bfpc

7/8

  7

Figura 7.8. Reprezentarea grafică a formei

lumânărilor japoneze Pe lângă cele expuse mai sus, lumânările oferă o prezentare vizuală a modificării relative a preţului valorii

mobiliare pentru o anumită perioadă de timp[40]:1)  dacă preţul de închidere sau ultimul preţ este mai mic decât preţul de deschidere, atunci corpul lumânării se

haşurează în negru; 2)  dacă preţul de închidere sau ultimul preţ este mai mare decât preţul de deschidere, atunci corpul lumânării

se haşurează în alb sau roşu. În practică, combinaţiile individuale sau consecutive ale lumânărilor sunt identificate prin denumiri spectaculoase

de tip: ciocan, spânzurat, nori negri, trei ciori negre etc.

Graficul cu puncte şi figuri  

Graficul cu puncte şi figuri şi principiile de prognozare a acestuia au fost introduse de către Victor DeVilliers înanul 1930. Aceste grafice sunt uşor de construit, deoarece ele nu conţin axa timpului, ci doar modificările preţului în plafoanele stabilite de analist.

Graficul constă din bare verticale, unde axa verticală este împărţită pe celule, iar scara se numeşte mărimeacelulei.

Mişcarea preţului se notează prin puncte, re prezentate de zerouri (0), şi figur i, re prezentate prin X. La o dinamicăcrescătoare, se depune X pentru fiecare creştere a preţului, egală cu scara celulei. La o dinamică descrescătoare, pegrafic, se depun zerouri pentru fiecare scădere a preţului, egala cu scara celulei. 

Principala deosebire a acestor grafice o constituie faptul că axa orizontală nu depinde de timp, de aceea , zilele potfi deosebite prin notarea datei sau printr-o culoare diferită. 

Figura 7.9. Reprezentarea grafică a graficului cu

puncte şi figuri 

Graficele cu puncte şi figuri  se utilizează pentru depistarea semnalelor de vânzare sau cumpărare şi pentrudeterminarea următoarelor situaţii: 

  Cererea este mai mare decât oferta –  pe grafic, sunt depuse coloane lungi de figuri X (în sus);   Oferta este mai mare decât cererea –  pe grafic, sunt depuse coloane lungi de zerouri 0 (în jos); 

Valuta A /

valuta B

3,077

3,076

3,075

3,074

3,073

3,072

3,071

3,07

3,069

3,068

3,067

3,066

3,065

3,064

3,063

3,062

3,061

3,06

3,059

3,058

3,057

Preţul maxim

Preţul de închidere 

Preţul de deschidere

Preţul minim

Umbra de

sus

Umbra de

 jos

Preţul maxim

Preţul de închidere 

Preţul de deschidere

Preţul minim

8/15/2019 tema 7 bfpc

8/8

  8

  Egalitatea cererii şi a ofertei –  pe grafic sunt depuse coloane scurte de figuri şi zerouri ce alternează [40].

Media mobilă 

Media mobilă este una din cele mai utilizate şi cunoscute metode de analiză tehnică. În practică, se regăsesc mai multe tipuri de medii mobile, însă cele mai poulare se consideră mediile mobile

simple şi mediile mobile exponenţiale.Media mobil ă simplă (SMA) este calculată ca media preţurilor de închidere aferente unui număr de perioade. Spre

exemplu, media mobilă simplă pe 7 zile reprezintă suma preţurilor pentru ultimele 7 zile de tranzacţionare divizat la 7.Fiecare preţ următor  (din ziua următoare) va exclude prima zi din şirul propus astfel ca să rămână din nou doar 7 valori,iar acesta va provoca modificarea mediei mobile.

Media mobil ă exponen  ţ ial ă (EMA)  pune accentul pe dinamica recentă a preţului, în defavoarea perioadelor maivechi.O perioadă mai scurtă de timp invocă o importanţă mai mare a preţurilor recente(curente). 

Calcularea mediei mobile exponenţiale este una mai sofisticată decât în cazul mediei mobile simple, dar şi maisensibilă la dinamica recentă a preţului[44].

Pentru a calcula o medie mobilă exponenţială trebuie mai întâi calculat exponentul, care este elementul caredetermină perioada pe care se calculează media. Acesta se obţine împărţind numărul 2 la numărul de zile din care esteformat intervalul pe care se calculează media. De exemplu, exponentul pentru o medie pe 5 zile va fi 2/5 = 0.4.

După determinarea exponentului, se va calcula media mobilă simplă pentru intervalul ales   înainte de a trece la

media exponenţială. Media simplă se calculează o singură dată, după care se vor utiliza  valorile exponenţiale obţinuteanterior.Odată determinate aceste valori, se poate trece la calcularea mediei mobile exponenţiale. 

EMA = [(P −SMA)×Exp]+ SMAunde:

EMA exprimă media mobilă exponenţială; P –   preţul zilei curente; SMA –  media mobilă simplă a zilei anterioare; Exp –  exponentul.

 Nu există un număr predeterminat de per ioade în calculul mediei mobile. Acest număr de perioade poate fi setatîn special în funcţie de volatilitatea pieţei analizate, tradiţional, 21, 50, 89, 150 şi 200 de zile. Mediile mobile

exponenţiale se folosesc adesea pentru construirea unor indicatori tehnici, utili în luarea deciziilor de investiţie pe piaţade capital.