Study report on medical waste management and treatment

MEDWASTE Deliverable Action 1.2. Study report on medical waste management and treatment_MEDWASTE (RO version)

CONFIDENTIAL LIFE10ENV/RO/731

Microwaves ecofriendly alternative for a safe

treatment of medical waste

Study report on medical waste management and

treatment (Romanian version)

Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2. Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale (Versiunea RO)

2 CONFIDENTIAL

Proiect MEDWASTE – LIFE

LIFE10ENV/RO/731

Raport - Rezultat MEDWASTE Actiunea 1.2.

Natura: Raport Nivel diseminare: Confidenţial

Data inceperii proiectului: 1 Septembrie, 2011 Data planificată a rezultatului: 30/11/2011

Data reală a prezentării: 29.02.2011

Rezultatul Acţiunii 1.2. a Proiectului MEDWASTE LIFE+ Project este un raport cu titlul:

“Study report on medical waste management and treatment”(Romanian version)

“Raportul studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale”

Nivelul de diseminare al acestui rezultat este Confidenţial. Mai jos este prezentat un rezumat.

Rezumat public:

IMNR şi INCDMIC au realizat un raport de studiu privind gestionarea şi tratarea deşeurilor

medicale în România, inclusiv aspectele legate de legislaţia la nivel naţional şi european.

IMNR a realizat o prezentare amplă a:

- legislaţiei naţionale şi europene în domeniul abordat

- metodelor de tratament existente şi efectul lor economic si asupra mediului

- surselor şi categoriilor de deşeuri medicale, în context european.

Ca partener al consorţiului care activează în domeniul sănătăţii publice, INCDMIC s-a axat în

principal pe:

- aspectele legate de impactul gestionării deşeurilor medicale asupra sănătăţii umane,

- aspectele tehnice ale identificarii si evaluării riscului microbiologic în cazul deşeurilor

medicale şi

- aspectele tehnice privind evaluarea eficienţei tratării deşeurilor medicale asupra inactivarii

microbiologice.

Aceste aspecte vor fi foarte utile pentru următorii paşi de implementare a proiectului şi de evaluare a

eficientei economice, tehnice şi la nivel de mediu a echipamentului inovativ de tratare dezvoltat de

consortiul proiectului European MEDWASTE.


3 CONFIDENTIAL

MEDWASTE

Proiect LIFE10ENV/RO/731

Acronim MEDWASTE

Titlul Proiectului

Alternativă ecologică de utilizare a microundelor pentru tratarea

deşeurilor medicale

Instrument LIFE+ Politica şi Guvernare de Mediu

Titlul rezultatului si numarul actiunii

MEDWASTE ACTIUNEA 1.2.

“Study report on medical waste management and treatment”(Romanian version)

"Raportul studiului privind managementul si tratarea deseurilor medicale”

Data planificata a rezultatului 30 Noiembrie, 2011 (M3)

Data reala a rezultatului 29 Februarie, 2012 (M6)

Data inceperii proiectului 1 Septembrie, 2011

Durata 26 luni

Contractorul principal al rezultatului INCDMNR - IMNR

Revizia

Ultimele modificari

Natura Raport

Nivel de diseminare CONFIDENTIAL

Rezumat public atasat DA

Actiunea 1.2.

Numele documentului D1.2.MEDWASTE_RO


4 CONFIDENTIAL

Săndica Liliana Gherghe, Teodor Velea, Vasile Predica, Dumitru Stoica

Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Metale Neferoase şi Rare – IMNR

Pantelimon, România

Irina Codita, Elena-Carmina Dragulescu, Lixandru Brindusa-Elena

Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie ”Cantacuzino” -

INCDMIC, Bucuresti, Romania

Editat de

Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Metale Neferoase şi Rare - IMNR

© MEDWASTE 2012


5 CONFIDENTIAL

Cuprins

1. INTRODUCERE .................................................................................................................................. 6

2. OBIECTIVE ......................................................................................................................................... 7

3. DESCRIERE ........................................................................................................................................ 7

3.1. Aspecte legislative la nivel naţional şi european privind managementul deşeurilor medicale 7

3.1.1. Acquis-ul comunitar privind mediul. ............................................................................. 7

3.1.2. Legislaţie deşeuri medicale ............................................................................................ 14

3.2.Clasificarea deşeurilor medicale. Sursele majore de provenienţă ale acestora ....................... 18

3.2.1. Definiţii UE şi OMS (Anexa III a Directivei Europene 98/2008). Clasificare, surse

majore de deşeuri medicale. ..................................................................................................... 19

3.2.2. Riscuri provenite de la deşeurile medicale (DM) ........................................................ 29

3.2.3. Definiţia pericolelor infecţioase legate de DM – cadrul legal la nivel European şi în

România .................................................................................................................................... 33

3.3. Evaluarea riscului infecţios în DM ......................................................................................... 35

3.4. Evaluarea eficienţei microbiologice a tratamentului deşeurilor medicale. ........................... 39

3.5. Metode de tratare a deşeurilor medicale existente la nivel naţional şi european şi efectul lor

economic şi de mediu ....................................................................................................................... 42

3.5.1.Metode tradiţionale de tratare a deseurilor medicale la nivel European ....................... 42

3.5.2 Metode alternative de tratare a deşeurilor medicale existente la nivel european .......... 52

3.5.2.1. Metode termice la temperaturi scăzute: autoclavarea, microundele, şi alte sisteme

bazate pe căldură umedă – abur................................................................................................ 56

3.5.2.2. Tratament termic la temperaturi medii ........................................................................ 79

3.5.2.3. Tratament termic la temperaturi ridicate ..................................................................... 81

3.5.2.4.Metode chimice ............................................................................................................ 84

3.5.2.5.Metode pe bază de radiaţii ............................................................................................ 86

3.5.2.6.Metode biologice .......................................................................................................... 87

3.5.2.7.Prezentarea metodelor de eliminare şi tratament adecvate pentru diferite categorii de

deşeuri 87

3.5.3.Situaţia actuală din românia privind tratarea deşeurilor medicale ............................... 88

3.6.Metode de eliminare finală a deşeurilor medicale infecţioase în România .............................. 89

4. PROBLEME ÎNTÂMPINATE .......................................................................................................... 102

5. CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI ................................................................................................... 102

BIBLIOGRAFIE ....................................................................................................................................... 107


6 CONFIDENTIAL

1. INTRODUCERE

Al 7-lea Program de Acţiune pentru Mediu (PAM) al UE este una dintre priorităţile principale ale

CE şi va înlocui PAM 6, care expiră în iulie 2012. Al saptelea PAM este necesar pentru managementul

strategic continuu al problemelor cheie de mediu din UE.

Al şaselea Program de Acţiune pentru Mediu (2002 - 2012) al UE a identificat prevenirea şi

gestionarea deşeurilor drept una dintre cele patru priorităţi de top. Obiectivul său principal este de a

asigura faptul că creşterea economică nu conduce la tot mai multe deşeuri.

În fiecare an, doar în Uniunea Europeană aruncăm 3 miliarde de tone de deşeuri – dintre care

aproximativ 90 de milioane de tone de deşeuri periculoase. Aceasta se ridică la aproximativ 6 tone de

deşeuri solide pentru fiecare bărbat, femeie şi copil, conform statisticilor Eurostat. Până în 2020, după

estimările OECD, am putea genera deşeuri cu 45% mai multe decât am făcut-o în 1995. Acest lucru a

condus la dezvoltarea unei strategii pe termen lung privind deşeurile.

Politica UE privind deşeurile a evoluat în ultimii 30 de ani printr-o serie de planuri de acţiune de mediu şi

a unui cadru legislativ, care are scopul de a reduce impactul negativ asupra mediului şi a sănătăţii şi de a

crea o economie eficientă din punct de vedere al energiei şi resurselor.

Tratarea şi eliminarea întregii cantităţi de deşeuri, fără a dăuna mediului, devine o prioritate

majoră. Strategia Tematică din 2005 privind Prevenirea şi Reciclarea Deşeurilor a determinat procesul de

revizuire a directivei-cadru privind deşeurile, piatra de temelie a politicii UE privind deşeurile.

O altă directivă recentă stabileşte limite stricte privind nivelurile de emisii de la incineratoare. Uniunea

doreşte, de asemenea să fie reduse emisiile de dioxine şi de gaze acide, cum ar fi oxizii de azot (NOx),

dioxizii de sulf (SO2) şi clorurile de hidrogen (HCl), care pot fi dăunătoare pentru sănătatea umană.

Activităţile de îngrijire a sănătăţii conduc la producerea de deşeuri care pot produce efecte adverse

asupra sănătăţii. Opţiunile privind managementul deşeurilor medicale pot da naştere ele însele la riscuri

pentru sănătate şi nu există soluţie perfectă, rapidă, uşor accesibilă de gestionare a deşeurilor medicale.

Deşeurile medicale generate în clinici mici, în mediu rural sau în unităţi mai mari pot fi gestionate dacă

există infrastructura adecvată şi utilizată corespunzător. Totuşi, deşeurile generate în unităţi mari sau în

timpul unor eforturi publice direcţionate (ex. campanii de imunizare) sunt mai greu de gestionat, în

special în ţări în curs de dezvoltare, unde resursele pot fi limitate. În aceste situaţii dificile în care

opţiunile de depozitare a deşeurilor sunt limitate, au fost utilizate incineratoare mici şi acestea sunt încă

folosite ca o soluţie ad-hoc în ţările mai puţin dezvoltate şi în tranziţie. Totuşi, incineratoarele mici

operează adesea la temperaturi sub 800 grade Celsius. Aceasta poate avea ca rezultat producerea de

dioxine, furani sau alţi poluanţi toxici sub formă de emisii şi/sau în cenuşa care se depune sau care se

împrăştie în atmosferă. Transportul deşeurilor la locurile de depozitare centralizate poate de asemenea

reprezenta un pericol pentru cei care le manipulează, dacă nu se efectuează în condiţii de siguranţă.

Cercetarea şi promovarea unor tehnologii inovative sau alternative la incineratoarele mici

constituie una dintre strategiile pe termen scurt, având ca scop reducerea impactului ecologic al deşeurilor

medicale.


7 CONFIDENTIAL

2. OBIECTIVE

Obiectivele atinse prin realizarea acestui studiu sunt:

- prezentare amplă a legislaţiei naţionale şi europene în domeniul abordat

- analiza metodelor de tratament existente şi efectul lor economic si asupra mediului

- evidenţierea surselor şi categoriilor de deşeuri medicale, în context european.

- prezentarea aspectelor legate de impactul gestionării deşeurilor medicale asupra sănătăţii umane,

- evidenţierea aspectelor tehnice ale identificării şi evaluării riscului microbiologic în cazul


- prezentarea aspectelor tehnice privind evaluarea eficienţei tratării deşeurilor medicale asupra

inactivarii microbiologice.

Aceste aspecte vor fi foarte utile pentru următorii paşi de implementare a proiectului şi de evaluare a

eficientei economice, tehnice şi la nivel de mediu a echipamentului inovativ-demonstrativ de tratare,

dezvoltat de consortiul proiectului European MEDWASTE.

3. DESCRIERE

3.1. Aspecte legislative la nivel naţional şi european privind managementul deşeurilor

medicale

3.1.1. Acquis-ul comunitar privind mediul.

Protecţia Mediului reprezintă un domeniu de interes major, la nivelul Uniunii Europene punându-

se un accent deosebit pe integrarea priorităţilor acestui domeniu în toate politicile sectoarelor economiei.

Pentru a facilita abordarea unui acquis complex, cum este cel de mediu, acesta este structurat în

10 sectoare, referitoare la:

- legislaţie orizontală

- calitatea aerului

- gestiunea deşeurilor

- calitatea apei

- protecţia naturii

- poluare industrială şi managementul riscului

- substanţe chimice periculoase şi organisme modificate genetic

- zgomot

- protecţie civilă

- siguranţa nucleară şi radioprotecţie.

La nivel european, cerinţele acquis-ului sunt transpuse în directive pe care statele membre trebuie

să le preia în legislaţia naţională.

Fiecare dintre sectoarele menţionate mai sus are directive referitoare la normele de bază în

domeniul respectiv, mai puţin în cazul legislaţiei orizontale, ale cărei prevederi au implicaţii asupra

întregului domeniu.

Acţiunile comunitare în domeniul mediului au început în 1972 prin patru programe de acţiuni

succesive, bazate pe o abordare sectorială şi orizontală a problemelor domeniului mediului. În această

perioadă au fost adoptate aproximativ 200 de acte normative ce vizau limitarea poluării prin introducerea

de standarde minime, în special pentru sectoarele: managementul deşeurilor, poluarea apelor şi a

aerului.

Acţiunile comunitare de mediu s-au dezvoltat de-a lungul anilor ajungând ca prin Tratatul de

creare a Uniunii Europene să dobândească statutul de politică comunitară.


8 CONFIDENTIAL

Pasul următor a fost făcut de Tratatul de la Amsterdam, care defineşte principiul dezvoltării

durabile ca unul dintre obiectivele comunitare şi stabileşte ca una dintre priorităţile absolute atingerea

unui grad înalt de protecţie a mediului. De asemenea, menţionează explicit necesitatea ca problematica

protecţiei mediului să fie integrată în toate politicile sectoriale ale Comunităţii.

În cadrul strategiei europene privind dezvoltarea durabilă au fost stabilite obiective pe termen lung

care privesc în mod esenţial schimbările climatice, transportul, sănătatea şi resursele naturale.

La începutul anului 2001 Comisia Europeană a adoptat al şaselea program de acţiune în domeniu,

o nouă strategie de mediu care cuprinde priorităţile pentru următorii cinci până la zece ani. Programul

„Mediu 2010: Viitorul nostru, alegerea noastră” se concentrează pe patru mari domenii de acţiune:

schimbări climatice, sănătate şi mediu, natură şi biodiversitate şi gestionarea resurselor naturale.

Pe lângă toate cele menţionate mai sus, Uniunea Europeană încearcă să promoveze politica

prevenirii active. În acest sens, acquis-ul comunitar se află într-o continuă dinamică de schimbare şi

dezvoltare care să conducă la o mai bună protecţie a mediului.

Protecţia mediului presupune intervenţii coordonate şi politici individuale corelate, atât intern cât

şi internaţional, în scopul atingerii unui obiectiv comun: satisfacerea necesităţilor generaţiilor actuale fără

a le compromite pe cele ale generaţiilor viitoare.

La data începerii negocierilor aderării la Uniunea Europeană în anul 2002, România transpusese

un volum considerabil din legislaţia protecţiei mediului.

Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, în conformitate cu responsabilităţile ce îi revin ca

urmare a transpunerii legislaţiei europene în domeniul gestionării deşeurilor şi conform prevederilor

Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului 78/2000 privind regimul deşeurilor, modificată şi aprobată prin

Legea 426/2001 a elaborat Strategia Naţională de Gestionare a Deşeurilor. Aceasta a fost elaborată pentru

perioada 2003-2013, urmând a fi revizuită periodic în conformitate cu progresul tehnic şi cerinţele de

protecţie a mediului şi are ca scop crearea cadrului necesar pentru dezvoltarea şi implementarea unui

sistem integrat de gestionare a deşeurilor, eficient din punct de vedere ecologic şi economic.

Principiile care stau la baza activităţilor de gestionare a deşeurilor sunt următoarele:

principiul protecţiei resurselor primare – este formulat în contextul mai larg al conceptului de

“dezvoltare durabilă” şi stabileşte necesitatea de a minimiza şi eficientiza utilizarea resurselor primare, în

special a celor neregenerabile, punând accentul pe utilizarea materiilor prime secundare.

principiul măsurilor preliminare, corelat cu principiul utilizării BATNEEC (“Cele mai bune

tehnici disponibile care nu presupun costuri excesive”) – stabileşte ca, pentru orice activitate (inclusiv

pentru gestionarea deşeurilor), trebuie să se ţină cont de următoarele aspecte principale: stadiul curent al

dezvoltării tehnologiilor, cerinţele pentru protecţia mediului, alegerea şi aplicarea acelor măsuri fezabile

din punct de vedere economic.

principiul prevenirii – stabileşte ierarhizarea activităţilor de gestionare a deşeurilor, în ordinea

descrescătoare a importanţei care trebuie acordată: evitarea apariţiei, minimizarea cantităţilor, tratarea în

scopul recuperării, tratarea si eliminarea în condiţii de siguranţă pentru mediu.

principiul poluatorul plăteşte, corelat cu principiul responsabilităţii producătorului şi cel al

responsabilităţii utilizatorului – stabileşte necesitatea creării unui cadru legislativ şi economic

corespunzător, astfel încât costurile pentru gestionarea deşeurilor să fie suportate de generatorul acestor.

principiul substituţiei – stabileşte necesitatea înlocuirii materiilor prime periculoase cu materii

prime nepericuloase, evitându-se astfel apariţia deşeurilor periculoase.

principiul proximităţii, corelat cu principiul autonomiei – stabileşte ca deşeurile trebuie să fie

tratate şi eliminate cât mai aproape de sursa de generare; în plus, exportul deşeurilor periculoase este


9 CONFIDENTIAL

posibil numai către acele ţări care dispun de tehnologii adecvate de eliminare şi numai în condiţiile

respectării cerinţelor pentru comerţul internaţional cu deşeuri.

principiul subsidiarităţii (corelat si cu principiul proximităţii şi cu principiul autonomiei) –

stabileşte acordarea competenţelor astfel încât deciziile în domeniul gestionării deşeurilor să fie luate la

cel mai scăzut nivel administrativ faţă de sursa de generare, dar pe baza unor criterii uniforme la nivel

regional si naţional.

principiul integrării – stabileşte ca activităţile de gestionare a deşeurilor fac parte integrantă

din activităţile social-economice care le generează.

Principiile generale ale gestionării deşeurilor sunt concentrate în aşa numita „ierarhizare a

gestionării deşeurilor ” (figura nr.1). Principalele priorităţi sunt prevenirea producţiei de deşeuri şi

reducerea nocivităţii lor. Când nu se poate realiza nici una nici alta, deşeurile trebuie reutilizate, reciclate

sau folosite ca sursă de energie (prin incinerare). În ultima instanţă, deşeurile trebuie eliminate în condiţii

de siguranţă.

Figura 1 Ierarhizarea opţiunilor de gestionare a deşeurilor

Ierarhizarea deşeurilor aşa cum este prezentată în cadrul Directivei Cadru 2008/98/CE privind

deşeurile se aplică în calitate de ordine a priorităţilor, în cadrul legislaţiei şi a politicilor în materie de

prevenire a gestionării deşeurilor.

Strategia Naţională de Gestionare a Deşeurilor (SNGD) a stabilit de asemenea obiectivele

generale pentru gestionarea deşeurilor şi obiectivele strategice specifice pe anumite fluxuri de deşeuri.

În tabelul 1 se prezintă obiectivele strategice pentru gestionare deşeurilor in special a celor

periculoase, iar în tabelul 2 obiectivele strategice specifice deşeurile rezultate din activitatea medicală şi

din instituţii de cercetare.

Tabelul 1 Obiectivele strategice privind gestionarea deşeurilor periculoase Domeniul/activitatea Obiectivele principale Obiective subsidiare

1. Politica şi cadrul

legislativ

1.1.Dezvoltarea unei politici

naţionale care să conducă la

crearea/apariţia unui sistem de

gestionare a deşeurilor periculoase

eficient din punct de vedere

ecologic, economic şi just din punct

de vedere social (Ex.:Aplicarea

principiului poluatorul plăteşte)

1.1.1.Crearea de sisteme administrative şi

mecanisme financiare care să stimuleze

deţinătorii de deşeuri periculoase de a

se conforma obligaţiilor legale de gestiune a

acestora.

1.1.2.Pregătirea transpunerii şi

implementării constante pas cu pas a

directivelor UE

Prevenire/Minimizare

generare deşeuri

Reutilizare/Reciclare

Valorificare

energetică

Eliminare

Opţiunea cu

prioritate cea mai

mare

Opţiunea cu

prioritate cea

mai mică


10 CONFIDENTIAL

(continuare)

Domeniul/activitatea Obiectivele principale Obiective subsidiare

2. Aspecte

instituţionale şi

organizatorice

2.1 Întărirea capacităţii

administrative a instituţiilor

guvernamentale

2.1.1. Întărirea capacităţii administrative a

instituţiilor guvernamentale cu responsabilităţi

in aplicarea legislaţiei, privind gestionarea

deşeurilor periculoase la toate nivelurile

(naţional, regional, judeţean,) 3. Resurse umane 3.1 Asigurarea resurselor umane

ca număr şi pregătire

profesională la toate nivelele.

3.1.1. Asigurarea de personal suficient si bine

pregătit profesional la toate nivelele, atât în

sectorul public, cât şi în sectorul privat :

- întărirea capacităţii personalului

APM - urilor în ceea ce priveşte aplicarea

prevederilor legale referitoare la deşeurile

periculoase.

- întărirea capacităţii generatorilor de deşeuri în

vederea gestionării ecologice raţionale a

deşeurilor periculoase.

4. Prevenirea şi

minimizarea generării

deşeurilor

4.1.Promovarea şi aplicarea

principiului prevenirii generării

deşeurilor periculoase şi pe cât

posibil, a principiului

proximităţii în

tratarea/eliminarea deşeurilor

periculoase

4.1.1. Susţinerea aplicării tehnicilor de

minimizare a deşeurilor şi tratare îmbunătăţita

specifice diferitelor deşeuri periculoase

4.2.Minimizarea impactului

deşeurilor periculoase asupra

sănătăţii şi mediului.

4.2.1. Instruirea si responsabilizarea agenţilor

economici privind întreprinderile si instalaţiile

care intră sub incidenţa legii 645/2002 pentru

aprobarea şi modificarea OU 34/2002

5. Recuperarea

materială (reciclarea)

şi recuperarea energiei

din deşeurile

periculoase

5.1. Minimizarea impactului


sănătăţii populaţiei şi mediului

5.1.1.Promovarea reciclării materialelor

neferoase folosind topitoriile existente

5.1.2. Promovarea valorificării termoenergetice

a deşeurilor periculoase în cuptoarele de ciment

6. Colectarea şi

transportul deşeurilor

6.1 Înfiinţarea de servicii de

colectare şi transport pentru

deşeurile periculoase

6.1.1 Înfiinţarea unui sistem de colectare şi

transport al deşeurilor periculoase care să

satisfacă necesităţile generatorilor

6.1.2 Monitorizarea transportului şi colectării

deşeurilor periculoase în conformitate cu

cerinţele UE şi dezvoltarea bazei existente.

7. Tratarea şi

eliminarea deşeurilor

7.1. Eliminarea deşeurilor

periculoase într-un mod

ecologic raţional şi eficient

economic şi

acceptabil social.

7.1.1 Încurajarea tratării deşeurilor periculoase

în vederea:

- valorificării (dacă este posibil)

- facilitării manipulării

- favorizării eliminării

- diminuării caracteristicilor periculoase

7.1.2 Asigurarea de condiţii adecvate pentru

facilităţile de tratare şi eliminare a deşeurilor

7.1.3 Crearea condiţiilor ca noile instalaţii şi

facilităţi să fie proiectate, construite şi să

opereze la nivelul cerinţelor Uniunii

Europene

7.1.4. Facilitarea exportului corespunzător al

anumitor deşeuri periculoase pentru o

gestionare ecologic raţională


11 CONFIDENTIAL

(continuare)

Domeniul/activitatea Obiectivele principale Obiective subsidiare

8. Gestionarea

terenurilor

contaminate

8.1 Asigurarea sănătăţii publice

prin

prevenirea/minimizarea

expunerii populaţiei la riscurile

generate de terenurile

contaminate, apa contaminată şi

contaminanţii în sine

8.1.1. Atingerea obiectivelor de calitate privind

apele de suprafaţă, apa subterană şi asigurarea

îndeplinirii obligaţiilor internaţionale ale

României în domeniul conservării

biodiversităţii şi prevenirii

accidentelor ecologice pe Fluviul Dunărea

(Convenţia Cadru a Dunării)

8.1.2.Punerea la dispoziţia publicului a

informaţiilor privind terenurile contaminate

8.2 Prevenirea apariţiei de noi

terenuri contaminate

8.2.1.Aplicarea tehnologiilor adecvate de

tratare/eliminare a deşeurilor periculoase

produse în mod current

9. Finanţarea

sistemului de

gestionare a deşeurilor

periculoase

9.1 Dezvoltarea şi utilizarea

eficienta de sisteme şi

mecanisme economico-

financiare pentru gestionarea

deşeurilor periculoase în

condiţiile respectării principiilor

generale, cu precădere a

principiului poluatorul plăteşte.

9.1.1 Dezvoltarea şi implementarea eficientă a

unor instrumente economico-financiare care să

asigure o piaţă viabilă a deşeurilor de producţie

periculoase prin aplicarea principiului

poluatorul plăteşte şi a principiului

responsabilităţii producătorului

9.2 Îmbunătăţirea accesului

industriei la finanţarea necesară

pentru investiţii eficiente şi

justificate economic in

domeniul protecţiei mediului, a

tehnologiilor de producţie curate

si modernizării instalaţiilor

9.2.1. Capacitarea băncilor comerciale pentru a

finanţa (oferi credite pentru) proiecte de mediu

in condiţii avantajoase

10. Sistem

informaţional pentru

gestionarea deşeurilor

10.1. Dezvoltarea sistemului

informatic privind deşeurile

periculoase în concordanţă cu

cerinţele internaţionale şi ale

UE

10.1.1. Îmbunătăţirea sistemului de autorizare şi

control în domeniul deşeurilor periculoase

10.1.2. Îmbunătăţirea sistemului de informare şi

prelucrare date la nivel regional şi naţional în

vederea planificării în domeniul gestionarii

deşeurilor periculoase (dezvoltarea strategiei)

10.1.3. Punerea la dispoziţia publicului a

informaţiilor referitoare la gestionare deşeurilor

periculoase

10.2. Implementarea unui sistem

de raportare a datelor privind

gestionarea deşeurilor in

concordanţă cu cerinţele UE

11. Creşterea gradului

de conştientizare

11.1. Creşterea conştientizării

publicului privind impactul


sănătăţii populaţiei şi a mediului

11.1.1. Creşterea conştientizării asupra

consecinţelor practicilor necorespunzătoare în

domeniul gestionării deşeurilor periculoase din

punct de vedere al protecţiei mediului

11.1.2. Creşterea conştientizării asupra

necesităţii bunelor practici în domeniul

gestionarii deşeurilor periculoase

11.2. Creşterea conştientizării

întreprinderilor privind

beneficiile aplicării practicilor şi

tehnologiilor curate

11.2.1. Creşterea conştientizării la nivelul

industriei privind producţia curată şi respectarea

prevederilor IPPC

11.2.2. Creşterea conştientizării la nivelul APM

- urilor şi administraţiei centrale privind

producţia curată şi prevederile IPPC


12 CONFIDENTIAL

(continuare)

Domeniul/activitatea Obiectivele principale Obiective subsidiare 11.3. Creşterea conştientizării

privind “obligaţia de asumare a

responsabilităţii producătorului” şi

“principiul poluatorului plăteşte”

11.3.1. Îmbunătăţirea performanţei industriale

prin ”asumarea responsabilităţii producătorului”

Tabelul 2 Obiective strategice specifice deşeurile rezultate din activitatea medicală şi din instituţii

de cercetare

Un rol cheie în dezvoltarea unei gestionări durabile a deşeurilor îl au planurile de gestionare a

deşeurilor şi care au rolul principal de a prezenta fluxurile de deşeuri şi opţiunile de gestionare a acestora.

Mai în detaliu, planurile de gestionare a deşeurilor prezintă cadrul de planificare pentru următoarele

aspecte:

Conformarea cu politica de deşeuri şi atingerea ţintelor propuse;

Stabilirea capacităţilor suficiente şi caracteristice pentru gestionarea deşeurilor;

Controlul măsurilor tehnologice;

Prezentarea cerinţelor economice şi de investiţie.

Complexitatea în continuă creştere a problemelor şi a standardelor în domeniul gestionării

deşeurilor conduc la creşterea cerinţelor privind instalaţiile de reciclare, tratare şi/sau eliminare. În multe

cazuri, aceasta presupune facilităţi de reciclare, tratare şi/sau eliminare a deşeurilor mai mari şi mai

complexe, ceea ce implică cooperarea mai multor unităţi regionale privind stabilirea şi operarea acestor

facilităţi.

În cazul gestionării deşeurilor medicale planul este cerut de către legislaţia naţională în vigoare

prin Ordinul nr. 219 din 01 aprilie 2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deşeurilor

rezultate din activităţile medicale şi a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza naţională de date

privind deşeurile rezultate din activităţile medicale, cu modificările şi completările

ulterioare şi el ar trebui să cuprindă următoarele aspecte:

Încadrarea în legislaţia naţională;

Sub - categorii Obiective principale Obiective subsidiare

- Deşeuri infecţioase

(codurile 18.01.01;

18.0102 şi 18.01.03) din

unităţile medicale şi de

cercetare

- Deşeuri periculoase

altele decât deşeurile

infecţioase

5.1.Colectarea separata a

deşeurilor infecţioase şi

periculoase (altele decât

cele infecţioase)

5.1.1. Reducerea cantităţii de deşeuri medicale

infecţioase si periculoase de către spitale prin

colectarea separata (pe categorii de deşeuri) si

eliminarea finala a acestora într-o maniera

ecologic raţională şi eficientă economic

5.2.Colectarea separata a

deşeurilor nepericuloase

5.3.Eliminarea în

siguranţă a deşeurilor

medicale fără afectarea

sănătăţii personalului

medico-sanitar şi a

populaţiei

5.3.1 Realizarea unei depozitari temporare

ecologic sigure a deşeurilor infecţioase si

periculoase

5.3.2. Interzicerea depozitarii finale a deşeurilor

periculoase fără pretratare, in vederea inertizării

totale. In cazul deşeurilor infecţioase si

periculoase vor fi excluse metodele de pretratare

care transfera

poluanţi în alţi factori de mediu.


13 CONFIDENTIAL

Responsabilităţi ale personalului implicat;

Definiţii/clasificarea deşeurilor medicale;

Proceduri pentru mânuirea deşeurilor medicale;

Planuri de instruire.

Procedurile ar trebui să acopere: identificarea, colectarea separată, mânuirea containerelor,

etichetarea, stocarea, tratare, transport, eliminare, monitorizare, înregistrarea datelor şi planuri pentru

situaţii de urgenţă.

Planul trebuie revizuit anual şi este cuprins în documentaţia necesară pentru autorizarea sanitară a

unităţilor în care se desfăşoară activităţi medicale (conform art. 10 din Ordinul nr. 219/2002). Planul

trebuie citit şi cunoscut de tot personalul implicat. Pentru ca un plan de gestionare a deşeurilor să

reuşească, sunt necesare determinarea foarte clară a acţiunilor ce trebuie realizate şi monitorizarea

îndeplinirii acestora. În acest sens, în tabelul nr.3 sunt enumerate acţiuni ce pot fi luate în considerare de

responsabilul pentru elaborarea unui plan strategic de gestionare a deşeurilor provenite din activitatea

medicală. De asemenea, este necesară găsirea de soluţii pentru diferite tipuri de deşeuri periculoase care

se regăsesc într-o unitate sanitară, în special pentru deşeurile chimioterapice şi antineoplazice, solvenţi pe

bază de clor şi inflamabili, formaldehidă, substanţe chimice fotografice, materiale radioactive, mercur,

deşeuri reprezentate de gaze anestezice, substanţe toxice, corozive şi miscelanee.

Tabelul 3 Acţiuni necesare pentru implementarea unui plan de gestionare a deşeurilor

provenite din activitatea medicală

Categorie Acţiune

Tipuri de

deşeuri

Analiza costurilor de eliminare pe kilogram sau volum

Verificarea conţinutului unui container

Amplasarea containerelor în locuri uşor accesibile personalului

Stabilirea unui responsabil pentru gestionarea deşeurilor

Modificarea, dacă este cazul, a contractelor pentru eliminarea deşeurilor şi a orarului de

preluare a acestora

Containere/

saci

Stabilirea dimensiunilor containerelor care sunt disponibile şi care sunt necesare

Cumpărarea de containere din materiale reciclabile

Utilizarea de saci pentru deşeuri solide banale şi pentru deşeuri reciclabile

Respectarea legislaţiei în vigoare referitoare la amplasarea deşeurilor în saci şi în containere

specifice

Localizare Stabilirea locaţiei centrale pentru amplasarea unui container mare, la care accesul publicului

este interzis

Realizarea unui inventar care să conţină capacitatea containerelor, numărul acestora şi

numărul de zile pe săptămână în care aceste containere sunt utilizate pentru fiecare

departament

Studierea avantajelor şi dezavantajelor în cazul reconfigurării locaţiei containerelor

deschise

Implicarea personalului în amplasarea containerelor

Gestiunea

deşeurilor

înţepătoare -

tăietoare

Identificarea tipurilor de deşeuri înţepătoare - tăietoare eliminate

Stabilirea de contracte pentru eliminarea acestor deşeuri separat de deşeurile municipale

Hotărârea persoanei care va descărca containerele cu deşeuri înţepătoare – tăietoare

(compania contractată sau personalul angajat)

Identificarea de containere pentru aceste tipuri de deşeuri realizate din materiale reciclabile


14 CONFIDENTIAL

(continuare)

Categorie Acţiune

Recipientele

sub presiune

Identificarea modului de tratare

Respectarea legislaţiei în vigoare pentru eliminarea recipientelor sub presiune

Program

eficient

Verificarea dacă circuitul sau programul intern de reciclare şi/sau eliminare necesită

îmbunătăţiri sau schimbare completă

Comunicare Afişare de fişe tehnice de execuţie, semne, etichete şi simboluri universale specifice fiecărui

tip de deşeu

Educaţie Instruirea angajaţilor în managementul deşeurilor periculoase. Instruirea trebuie să includă

aspecte precum:periculozitatea substanţelor periculoase; prevenirea scurgerilor; întreţinerea

preventivă;pregătirea pentru caz de urgenţă.

Desfăşurarea, periodic, de cursuri de instruire într-un program activ

Cei trei R Continuarea monitorizării

Studierea şi învăţarea din experienţa altora (strategii de reducere ale spitalelor, industriei

sau strategii guvernamentale)

Accentuarea ideii de reutilizare

Începerea programului de reciclare pentru hârtie, metal şi sticlă, precum şi realizarea de

compost sau donarea surplusului de mâncare

Realizarea de contracte la preţul pieţei pentru materialele reciclabile

Aplicarea unei strategii coerente, precum şi îmbunătăţirea continuă a celor existente la nivelul

unităţii sanitare, conduce la minimizarea cantităţii de deşeuri generate, şi deci la diminuarea efectelor

asupra mediului.

3.1.2. Legislaţie deşeuri medicale

Cadrul legislativ relevant privind gestionarea deşeurilor:

Acquis-ul Comunitar în domeniul gestionării deşeurilor cuprinde un număr de 17 acte normative

(directive, decizii), dintre care cele mai multe au fost deja transpuse în legislaţia română . În continuare se

prezintă Legislaţia europeană şi cea românească privind gestionarea deşeurilor

Reglementări privind gestionarea deşeurilor

Directiva 2008/98/CE privind deşeurile abrogă de la 12 decembrie 2010 directivele - 75/439/CE ,

91/689/CE si 2006/12/CE

OUG nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor (MO Nr. 283/ 22. 06.2000), aprobată cu modificări

prin Legea 426/2001 (MO nr.411/25.07.2001), modificată de OUG 61/2006 (MO nr. 790/19.09.2006),

aprobată prin Legea 27/2007(MO nr. 38/18.01.2007)

Hotărârea de Guvern nr. 1470/2004 (MO nr. 954 / 18.10.2004) privind aprobarea Strategiei

naţionale de gestionare a deşeurilor şi a Planului naţional de gestionare a deşeurilor, modificată prin HG

358/2007 (MO nr. 271/24.04.2007)

Ordinul comun nr. 1364/1499 din 2006 (MO nr. 232/04.04.2007 ) Al Ministerului Mediului şi

Gospodăririi Apelor şi al Ministerul Integrării Europene de aprobare a planurilor regionale de Gestionare

a deşeurilor

Ordinul Ministrului Mediului şi Dezvoltării Durabile nr. 951/2007 (MO nr. 497/25.07.2007)

privind aprobarea Metodologiei de Elaborare a planurilor regionale şi judeţene de gestionare a

deşeurilor

Decizia 2000/532/CE ( modificată de Decizia 2001/118/CE, Decizia 2001/119/CE şi Decizia

2001/573/CE ) de înlocuire a Deciziei 94/3/CE de stabilire a unei liste de deşeuri (în conformitate cu art.

1 lit. a) din Directiva 75/442/CCE şi a Deciziei 94/904/CE de stabilire a unei liste de deşeuri periculoase

(în conformitate cu art. 1.alin 4) din Directiva Consiliului 91/689/CEE privind deşeurile periculoase


15 CONFIDENTIAL

Hotărârea Guvernului 856/2002 (MO nr. 659,din 5.09.2002 ) privind evidenţa gestiunii deşeurilor

şi aprobarea Listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase

Reglementări privind eliminarea deşeurilor

Depozitarea deşeurilor

Directiva 99/31/CE privind depozitarea deşeurilor Hotărârea de Guvern nr. 349/2005 (MO nr.

394/10.05.2005) privind depozitarea deşeurilor

Ordinul Ministrului Mediului şi Gospodăririi Apelor nr.7/2004 (MO nr. 86 bis/26.01.2005)

pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea deşeurilor

Decizia consiliului 2003/33/CE privind stabilirea criteriile şi procedurile pentru acceptarea

deşeurilor la depozite ca urmare a art. 16 şi anexei II la Directiva 1999/31/CE

Ordinul Ministrului şi Gospodăririi Apelor nr. 95/2005 (MO nr. 194 bis/08.03.2005) privind

stabilirea criteriilor de acceptare şi procedurilor preliminare de acceptare a deşeurilor în fiecare clasă de

depozit.

Incinerarea deşeurilor

Directiva 2000/76/EC privind incinerarea deşeurilor abrogă Directivele 89/369/EEC,

89/429/EEC, privind incinerarea deşeurilor municipale şi Directiva 94/67/EC privind incinerarea

deşeurilor periculoase

Hotărârea de Guvern nr. 128/2002 (MO nr. 160/06.03.2002) privind incinerarea deşeurilor,

completată şi modificată de Hotărârea de Guvern nr. 268/2005 (MO nr. 332/20.04.2005)

Ordinul Ministrului Mediului şi Gospodării Apelor nr. 756/2004 (MO nr. 86 bis/26.01.2005)

pentru aprobarea Normativului tehnic privind incinerarea deşeurilor

Reglementări privind transferurile deşeurilor

Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 privind transferurile de deşeuri

Regulamentul nr. 1418/2007 din 29 noiembrie 2007 privind exportul anumitor deşeuri destinate

recuperării enumerate în anexa III sau IIIA a Regulamentului (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului

European şi al Consiliului în anumite ţări în care Decizia OCDE privind controlul circulaţiei

transfrontaliere a deşeurilor nu se aplică

Decret nr. 65 din 17 noiembrie 1990 pentru aderarea României la Convenţia de la Basel privind

controlul transportului peste frontiere al deşeurilor periculoase şi al eliminării acestora.

Legea 6/1991 pentru aderarea României la Convenţia de la Basel privind controlul transportului

peste frontiere al deşeurilor periculoase si al eliminării acestora

Ordin nr. 1371 din decembrie 2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a

prevederilor Regulamentului Consiliului 259/93/CEE privind supravegherea si controlul transporturilor

de deşeuri in, înspre si dinspre Comunitatea Europeana, cu modificările şi completările ulterioare, si ale

Convenţiei de la Basel privind controlul transportului peste frontiera al deşeurilor periculoase si al

eliminării acestora

Hotărârea de Guvern nr. 788/2007 (MO 522/02.08.2007) privind stabilirea unor măsuri pentru

aplicarea Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 1013/2006

privind transferul de deşeuri

Hotărârea de guvern HG nr. 1175/2007 pentru aprobarea Normelor de efectuare a activităţii de

transport rutier de mărfuri periculoase în România şi Reglementările referitoare la transportul

internaţional al mărfurilor periculoase pe calea ferată (RID).


16 CONFIDENTIAL

Hotărârea de Guvern nr. 1453/2008 (MO 783/24.11.2008) pentru modificarea şi completarea HG

788/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea Regulamentului European şi al Consiliului (CE)

nr. 1013/2006 privind transferul de deşeuri

Hotărârea de Guvern nr. 1061/2008 (MO nr. 672/30.09.2008) privind transportul deşeurilor

periculoase şi nepericuloase pe teritoriul României.

Ordinul Ministrului Mediului şi Dezvoltării Durabile nr. 1108/2007 (MO nr. 629/13.09.2007)

privind aprobarea Nomenclatorului lucrărilor şi serviciilor care se prestează de către autorităţile publice

pentru protecţia mediului în regim de tarifare şi cuantumul tarifelor aferente acestora.

Cadrul legislativ specific privind gestionarea deşeurilor rezultate din activitatea medicală

Ordin nr. 219 din 01.04.2002 (MO nr. 386 partea I din 06.06.2002) pentru aprobarea

Normelor tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale şi a Metodologiei de

culegere a datelor pentru baza naţională de date privind deşeurile rezultate din activităţile medicale,

modificat şi completat prin Ordinul nr. 997din 11.08.2004 şi Ordinul nr. 1029 din 18.08.2004. Ordinul

se află în prezent în procedura de revizuire.

Prin care se aprobă normele tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile

medicale, metodologia de culegere a datelor pentru baza naţională de date privind deşeurile rezultate din

activităţile medicale, condiţiile de colectare prin separare la locul producerii, pe categoriile stabilite a

deşeurilor rezultate din activităţile medicale, utilizarea pictogramei „Pericol biologic”.

NORME TEHNICE din 1 aprilie 2002 (MO nr. 386 din 06.06.2002) emis de Ministerul

Sănătăţii şi Familiei, privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale, actualizat de S.C.

Centrul Teritorial de Calcul Electronic SA Piatra Neamţ până la data de 17 septembrie 2004, cu

modificările şi completările aduse de Ordinul nr. 997/2004 şi Ordinul nr.1029 /2004, norme tehnice

care reprezintă reglementarea modului în care se colectează, se ambalează, se depozitează temporar, se

transportă şi se elimină aceste deşeuri, o atenţie deosebită acordându-se deşeurilor periculoase pentru a

preveni astfel contaminarea mediului şi afectarea stării de sănătate

METODOLOGIE din 1 aprilie 2002 (MO nr. 386 din 06.06.2004) emis de Ministerul

Sănătăţii şi Familiei privind culegerea datelor pentru baza naţională de date privind deşeurile rezultate din

activităţile medicale, actualizată de S.C. Centrul Teritorial de Calcul Electronic SA Piatra Neamţ până la

data de 23 August 2004, cu modificările şi completările aduse de Ordinul nr. 997/2004. Culegerea

datelor referitoare la deşeurile rezultate din activităţile medicale se va face prin metoda investigaţiei

sondaj şi este necesară pentru completarea bazei naţionale de date privind deşeurile şi pentru evidenţa

gestiunii deşeurilor conform Hotărârii Guvernului nr. 155/1999

Ordin nr. 698 /940/2005 (MO nr.858 din 23.09.2005) al ministrului Mediului şi Gospodăririi

Apelor şi al ministrului Sănătăţii privind aprobarea Criteriilor de evaluare a echipamentelor de

neutralizare prin sterilizare termică a deşeurilor rezultate din activitatea medicală modificată cu Ordinul

nr. 1248 din 07.12.2005 şi Ordinul nr. 456 din 11.05.2006. Prin elaborarea prezentelor criterii se

urmăreşte selectarea celor mai bune echipamente de sterilizare termică a deşeurilor medicale periculoase,

ţinându-se cont de procedeul utilizat de neutralizare prin sterilizare termică, de performanţele

echipamentelor de tratare, precum şi de impactul acestora asupra sănătăţii umane şi asupra mediului.

Ordin nr.916/2006 din 27/07/2006 (MO nr. 759 din 06/09/2006) privind aprobarea Normele

de supraveghere, prevenire şi control al infecţiilor nosocomiale în unităţile sanitare Emis de ministrul

sănătăţii publice având în vedere prevederile art. 168 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în

domeniul sănătăţii şi ale Hotărârii Guvernului nr. 862/2006 privind organizarea şi funcţionarea


17 CONFIDENTIAL

Ministerului Sănătăţii Publice, văzând Referatul de aprobare al Autorităţii de Sănătate Publică nr. E.N.

2.476 din 27 iulie 2006,

Fiecare unitate sanitara va avea în vedere:

Depistarea/identificarea, înregistrarea şi declararea/raportarea infecţiilor nosocomiale

Elaborarea unui program anual propriu de supraveghere, prevenire şi control al infecţiilor

nosocomiale.

Fondurile necesare îndeplinirii activităţilor din programul prevăzut se vor regăsi distinct în

structura bugetului unităţii

Costurile aferente activităţilor de supraveghere, prevenire şi control al infecţiilor nosocomiale se

vor regăsi în valoarea serviciilor medicale decontate de fiecare plătitor/asigurător/finanţator aflat în relaţie

contractuală cu unităţile sanitare, pentru fiecare dintre pacienţii eligibili asistaţi.

În toate unităţile sanitare activitatea de supraveghere şi prevenire a infecţiilor nosocomiale face

parte din obligaţiile profesionale ale personalului şi va fi înscrisă în fişa postului fiecărui salariat.

Orice daună adusă pacienţilor prin nerespectarea prevederilor prezentului ordin sau a

normativelor profesionale privind asigurarea calităţii îngrijirilor medicale acordate pacienţilor în scopul

prevenirii infecţiilor nosocomiale atrage responsabilitatea individuală sau, după caz, instituţională, în

condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare.

Ordin nr. 613/2009 din 15/05/2009 (MO nr.343 din 22/05/2009 privind aprobarea

Metodologiei de evaluare a autovehicolelor utilizate pentru transportul deşeurilor periculoase rezultate din

activitatea medicală.

Emis de ministrul sănătăţii publice având în vedere Referatul de aprobare al Direcţiei generale de

sănătate publică, asistenţa medicală şi programe din cadrul Ministerului Sănătăţii nr. IB 4.901/2009, în

temeiul Hotărârii Guvernului nr. 1.061/2008 referitoare la transportul deşeurilor periculoase şi

nepericuloase pe teritoriul României şi prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.718/2008 privind

organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare.

Ordinul prevede următoarele:

Utilizarea autovehiculelor pentru transportul deşeurilor periculoase rezultate din activitatea

medicală se realizează pe baza unui referat tehnic eliberat de unul dintre institutele de sănătate publică din

Bucuresti, Cluj-Napoca, Iasi sau Timisoara.

Categoriile de deşeuri periculoase rezultate din activitatea medicală, acceptate la transportul cu

autovehicule, cu denumiri din Catalogul european al deşeurilor, aprobat prin Hotararea Guvernului nr.

856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzand deşeurile, inclusiv

deşeurile periculoase, cu modificările ulterioare sunt urmatoarele:

a) deşeuri anatomopatologice şi părţi anatomice, care corespund codului 18 01 02, respectiv

fragmente şi organe umane, incluzând recipiente de sânge şi sânge conservat;

b) deşeuri infecţioase, care corespund codului 18 01 03, respectiv deşeuri ale căror colectare şi

eliminare fac obiectul unor măsuri speciale privind prevenirea infecţiilor;

c) deşeuri inţepătoare-tăietoare, care corespund codului 18 01 01, respectiv obiecte ascuţite;

d) deşeuri farmaceutice, care corespund codului 18 01 09, respectiv medicamente, altele decat cele

specificate la 18 01 08 (medicamente citotoxice si citostatice).

Autovehiculul utilizat pentru transportul deşeurilor periculoase rezultate din activitatea

medicală trebuie să indeplineasca cerinţele prevăzute la art. 24 din Hotărârea Guvernului nr. 1061/2008

privind transportul deseurilor periculoase si nepericuloase pe teritoriul Romaniei.

In funcţie de categoriile de deşeuri transportate, autovehiculul va fi dotat cu aer condiţionat sau

echipament frigorific.

http://legestart.ro/Hotararea-1061-2008-transportul-deseurilor-periculoase-nepericuloase-pe-teritoriul-Romaniei-(MzE2NTg0).htm

http://legestart.ro/Hotararea-1718-2008-organizarea-functionarea-Ministerului-Sanatatii-(MzIyNjc5).htm


18 CONFIDENTIAL

Referatul tehnic are o valabilitate de 2 ani, după care se solicită un nou referat tehnic.

Orice modificare a documentaţiei ce a stat la baza elaborarii referatului tehnic anuleaza

valabilitatea acestuia.

Direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, prin structurile de control,

verifică indeplinirea condiţiilor şi valabilităţii, stipulate in referatul tehnic pentru autovehiculele utilizate

pentru transportul deseurilor periculoase rezultate din activitatea medicala, eliberat de institutele de

sanatate publica.

Legislaţii conexe activităţii medicale :

Ordin nr. 570/2007 din 29/03/2007 (MO nr. 225 din 02/04/ 2007)

al ministrului sănătăţii publice şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate pentru

aprobarea Normelor tehnice privind implementarea, evaluarea şi finanţarea programelor naţionale de

sănătate, responsabilităţile în monitorizarea şi controlul acestora, detalierea pe subprograme şi activităţi,

indicatorii specifici, precum şi unităţile sanitare prin care se derulează acestea în anul 2007

Ordonanţa de Urgenţă OUG nr. 162/2008 din 12/11/2008 (MO nr. 808 din 03/12/2008

privind transferul ansamblului de atribuţii şi competenţe exercitate de Ministerul Sănătăţii Publice către

autorităţile administraţiei publice locale.

3.2.Clasificarea deşeurilor medicale. Sursele majore de provenienţă ale acestora

Ministerul Sănătăţii, prin Institutul Naţional de Sănătate Publică, elaborează anual Sinteza

naţională „Monitorizarea sistemului de gestionare a deşeurilor rezultate din activitatea medicală” şi

actualizează baza naţională de date privind deşeurile rezultate din activitatea medicală.

Baza de date privind deşeurile rezultate din activitatea medicală este realizată la nivelul INSP,

printr-un sistem de raportare trimestrială a datelor colectate de unităţile sanitare cu paturi, sub

coordonarea direcţiilor de sănătate publică locale, pe baza metodologiei de colectare a datelor.

Principalele obiective ale bazei naţionale de date sunt:

evaluarea periodică a sistemului de gestionare a deşeurilor, derulat în unităţile sanitare cu

paturi,

determinarea calitativă şi cantitativă a deşeurilor produse în unităţile sanitare cu paturi,

identificarea riscurilor ce pot fi generate de această categorie de deşeuri,

minimizarea cantităţii de deşeuri medicale generate de unităţile sanitare,

propunerea unor măsuri ce vizează îmbunătăţirea sistemului de gestionare a deşeurilor produse

în unităţile sanitare.

Din datele statistice rezultă că între:

75 - 90 % din deşeurile medicale pot fi asimilate ca deşeuri nepericuloase (menajere), fiind

transportate la depozitele de deşeuri nepericuloase şi ele provin în principal din activităţile administrative

ale instituţiilor spitaliceşti şi pot include de asemenea deşeuri generate în timpul întreţinerii

10 - 25 % din deşeurile medicale sunt considerate periculoase reprezentând riscuri asupra

sănătăţii şi mediului.

În tabelul 4 se prezintă evoluţia cantităţilor de deşeuri medicale periculoase pe perioada 2007-

2010, iar în figura 2 structura deşeurilor medicale


19 CONFIDENTIAL

Tabelul 4 cantităţi deşeuri medicale

Anul Valori medii

(tone/an)

2007 14.080

2008 12.918

2009 11.862

2010 10.669

Sursa: Raport anual - Starea factorilor de mediu în România, 2010 cap. 6 Managementul deşeurilor, Institutul de Sănătate

Publică Bucureşti,

Comparativ cu anul 2009, în anul 2010 se constată o scădere cu cca. 10% a cantităţi de deşeuri

periculoase provenită din activitatea unităţilor sanitare cu paturi. Colectarea, transportul şi depozitarea

temporară a deşeurilor medicale în interiorul unităţilor medicale se realizează în conformitate cu

reglementările specifice în vigoare, stabilite de autoritatea publică centrală pentru sănătate.

15% 1% 3% 1%

80%

deşeuri nepericuloase

deşeuri infecţioase şi anatomo-patologice

deşeuri înţepătoare-tăietoare

deşeuri chimice şi farmaceutice

deşeuri speciale*

Figura 2 Structura deşeurilor medicale

Sursa: Proiect Internaţional de Eliminare a POP – IPEP (Raport de referinţă – Incinerarea deşeurilor medicale iulie

2005), Institutul de Sănătate Publică Bucureşti,

* Citostatice, recipiente sub presiune, termometre sparte, baterii uzate, deşeuri rezultate din activitatea laboratoarelor

de medicină nucleară.

3.2.1. Definiţii UE şi OMS (Anexa III a Directivei Europene 98/2008). Clasificare,

surse majore de deşeuri medicale.

În acest raport s-au utilizat definiţii în conformitate cu Directiva Europeană 98/2008 şi Directiva

Europeană 2000/532/CE privind lista de deşeuri, amendată prin Decizia Europeană 2001/119 (care

înlocuieşte Directiva Europeană 94/3/CE privind lista deşeurilor şi Decizia Europeană 94/904/CE privind

deşeurile periculoase)


20 CONFIDENTIAL

3.2.1.1. Deşeuri

Deşeu este orice substanţă sau obiect pe care proprietarul îl aruncă, intenţionează să-l arunce sau

este solicitat să-l arunce.

Prin proprietar se înţelege producătorul deşeurilor sau persoana naturală/ legală care este în

posesia deşeurilor.

3.2.1.2. Deşeuri medicale sau rezultând din îngrijiri medicale

Potrivit documentelor OMS (Pruss, Salkin), deşeuri medicale înseamnă materiale aruncate (şi

netratate), rezultate din activităţi de îngrijire a sănătăţii la om sau animale, care au potenţial de transmitere

a agenţilor infecţioşi la om. Acestea includ materiale sau echipamente scoase din uz pentru diagnosticul,

tratamentul şi prevenirea bolilor, evaluarea stării de sănătate sau în scopuri de identificare, care au fost în

contact cu sânge şi derivatele sale, ţesuturi, fluide sau excreţii tisulare sau deşeuri de la secţiile de boli

infecţioase.

Deşeurile generate de activităţile de îngrijire a sănătăţii includ o gamă largă de materiale, de la ace

şi seringi folosite până la pansamente, fragmente anatomice, prelevate pentru diagnostic, sânge, produse

chimice, farmaceutice, dispozitive medicale şi materiale radioactive.

Slaba gestionare a deşeurilor medicale expune potenţial personalul de îngrijire a sănătăţii,

persoanele care manipulează deşeurile, pacienţii şi întreaga comunitate la infecţii, efecte toxice şi leziuni

şi la riscurile de poluare a mediului. Este esenţial ca toate materialele medicale să fie separate la punctul

de generare, tratate corespunzător şi eliminate în condiţii de siguranţă.

3.2.1.3. Deşeuri periculoase

Deşeurile periculoase sunt orice deşeuri care prezintă una sau mai multe din proprietăţile

periculoase enumerate în anexa III a Directivei Europene 98/2008, după cum urmează:

- H 1 „Exploziv”

- H 2 „Oxidant”

- H 3-A „Foarte inflamabil”

- H 3-B „inflamabil”.

- H 4 „Iritant”

- H 5 „Nociv”

- H 6 „Toxic”

- H 7 „Carcinogen”

- H 8 „Coroziv”

- H 9 „Infecţios”:

- H 10 „Toxic pentru reproducere”

- H 11 „Mutagen”

- H 12 Deşeuri din care se degajă gaze toxice şi foarte toxice în contact cu apa, aerul sau un

acid

- H 13 (*) „Sensibilizant”

- H 14 „Ecotoxic”

- H 15 Deşeuri capabile prin orice mijloace, după eliminare să producă altă substanţă, de

exemplu levigat, care posedă oricare dintre caracteristicile enumerate mai sus.

Atribuirea caracteristicilor de pericol "toxic" (şi "foarte toxic"), "nociv", "coroziv", "iritant",

"cancerigen", "toxic pentru reproducere", "mutagen" şi "eco-toxic" se face pe baza criteriilor stabilite în

anexa VI, la Directiva 67/548/CEE a Consiliului din 27 iunie 1967 privind corelarea actelor cu putere de

lege şi a actelor administrative referitoare la clasificarea, ambalarea şi etichetarea substanţelor

periculoase.


21 CONFIDENTIAL

Valorile limită enumerate în anexa II şi III la Directiva 1999/45/CE a Parlamentului European şi a

Consiliului din 31 mai 1999 privind corelarea actelor cu putere de lege şi a actelor administrative ale

statelor membre referitoare la clasificarea, ambalarea şi etichetarea preparatelor periculoase se aplică în

cazurile relevante.

Metode de încercare

Metodele care trebuie utilizate sunt descrise în anexa V la Directiva 67/548/CEE şi în alte note

relevante CEN.

Reclasificarea deşeurilor periculoase ca deşeuri nepericuloase nu se poate realiza prin diluarea sau

amestecarea deşeurilor cu scopul de a diminua concentraţiile iniţiale de substanţe periculoase la un nivel

sub pragurile de definire a deşeurilor periculoase.

3.2.1.4. Deşeuri infecţioase

Deşeuri infecţioase (H 9) sunt toate substanţele şi preparatele care conţin microorganisme viabile

sau toxinele acestora care sunt cunoscute sau considerate capabile să provoace boli la om sau alte

organisme vii.

În conformitate cu catalogul european al deşeurilor, deşeurile infecţioase rezultate din activităţile

de îngrijire a sănătăţii la oameni sau animale şi activităţile de cercetare conexe au primit codul 18.

Conform listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase aprobată prin Hotărârea nr.

856 din 16 august 2002 deşeurile rezultate din activităţile de prevenire, diagnostic şi tratament

desfăşurate în unităţile sanitare sunt următoarele: ( tabelul 5.)

Tabelul 5 Categorii de deşeuri medicale

Cod Categoria de deşeuri

18 01 01 Obiecte ascuţite (cu excepţia 18 01 03*)

18 01 02 Fragmente şi organe umane, inclusiv recipienţi de sânge şi sânge conservat (cu excepţia 18

01 03*)

18 01 03* Deşeuri a căror colectare şi eliminare fac obiectul unor măsuri speciale privind prevenirea

infecţiilor

18 01 04

Deşeuri a căror colectare şi eliminare nu fac obiectul unor măsuri speciale privind

prevenirea infecţiilor (de ex: îmbrăcăminte, aparate gipsate, lenjerie, îmbrăcăminte

disponibilă, scutece)

18 01 06* Chimicale constând din sau conţinând substanţe periculoase

18 01 07 Chimicale, altele decât cele specificate la 18 01 06*

18 01 08* Medicamente citotoxice şi citostatice

18 01 09 Medicamente, altele decât cele specificate la 18 01 08*

18 01 10* Deşeuri de amalgam de la tratamentele stomatologice

Deşeurile periculoase sunt marcate cu un asterisc (*)

Sursa de date: Hotărârea nr. 856/2002

Prin Ordinul Ministrului Sănătăţii şi Familiei nr.219/2002 din 01.04.2002 au fost aprobate

Normele Tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale, Norme care au fost

reactualizate la data de 17.09.2004.


22 CONFIDENTIAL

La art. 4 Norme sunt prezentate sursele principale care generează deşeuri medicale (tabelul 6), iar

la art. 7 clasificarea deşeurile în funcţie de criterii practice rezultate din activitatea medicală (tabelul nr. 7

deşeuri medicale)

Tabelul 6 Surse majore de deşeuri medicale

Producători Tipuri de producători

Producători mari Spitale judeţene şi municipale

Clinici universitare

Institute de cercetare medicală şi farmaceutică

Agenţia Naţională a Medicamentului

Institute de medicină legală

Serviciile judeţene de medicină legală

Unităţile preclinice din universităţile şi facultăţile de medicină şi farmacie

Unităţile de producţie, depozitare şi păstrare a medicamentelor şi a produselor

biologice

Producători medii Centrele de diagnostic şi tratament

Centrele de transfuzii

Centrele de recoltare şi conservare a sângelui

Laboratoarele

Serviciile de prosectură ale spitalelor

Spitalele de pneumologie

Cabinetele medicale de orice specialitate şi cabinetele stomatologice

Spitalele şi clinicile particulare

Producători mici Laboratoarele de tehnică dentară

Laboratoare de sănătate mentală

Spitalele de bolnavi psihici cronici

Spitalele de recuperare

Bazele de tratament balnear

Sălile de pregătire a cadavrelor din cadrul serviciilor funerare

Centrele de plasament

Centrele de îngrijire şi asistenţă

Cabinetele medicale din instituţii, întreprinderi, şcoli, licee, grădiniţe

Cabinetele pentru realizarea tatuajelor

Centrele pentru tratamente cosmetice/înfrumuseţare

Unităţile farmaceutice – farmacii, drogherii

Centrele de optică medicală

Centrele de acupunctură

Sursa de date: Ordin MSF nr.219/2002


23 CONFIDENTIAL

Tabelul 7 Categorii de deşeuri medicale

Categoria deşeului Exemple

Deşeuri nepericuloase

Deşeuri asimilabile cu cele

menajere

Ambalajele materialelor sterile, flacoanele de perfuzie care nu au

venit în contact cu sângele sau cu alte lichide biologice, ghipsul

necontaminat cu lichide biologice, hârtia, resturile alimentare (cu

excepţia celor provenite de la secţiile de boli contagioase), sacii şi alte

ambalaje din material plastic, recipientele din sticlă care nu au venit

în contact cu sângele sau alte lichide biologice etc.

Deşeuri periculoase

Deşeuri anatomo-patologice şi părţi

anatomice

Părţi anatomice, material biopsic rezultat din blocurile operatorii de

chirurgie şi obstetrică (fetuşi, placente), părţi anatomice rezultate din

laboratoarele de autopsie, cadavre de animale rezultate în urma

activităţilor de cercetare şi experimentare.

Deşeuri infecţioase Deşeuri care conţin sau au venit în contact cu sângele ori alte fluide

biologice, precum şi cu viruşi, bacterii, paraziţi şi/sau toxinele

microorganismelor de exemplu: seringi, ace, ace cu fir, catetere,

perfuzoare cu tubulatură, recipiente care au sânge sau alte lichide

biologice, câmpuri operatorii, mănuşi, sonde şi alte materiale de unică

folosinţă, comprese, pansamente şi alte materiale contaminate,

membrane de dializă, pungi de material plastic pentru colectarea

urinei, materiale de laborator folosite etc.

Deşeuri înţepătoare-tăietoare Ace, ace cu fir, catetere, seringi cu ac, branule, lame de bisturiu de

unică folosinţă pipete, sticlărie de laborator ori altă sticlărie spartă sau

nu, care au venit în contact cu material infecţios

Deşeuri chimice şi farmaceutice Deşeuri care includ serurile şi vaccinurile cu termen de valabilitate

depăşit, medicamentele expirate, reziduurile de substanţe

chimioterapive, reactivii şi substanţele folosite în laboratoare,

substanţele de curăţenie şi dezinfecţie deteriorate ca urmare a

depozitării necorespunzătoare sau cu termen de valabilitate depăşit.

Sursa de date: Ordin MSF nr.219/2002


24 CONFIDENTIAL

Unităţi medicale

şi conexe

Locul de generare

a deşeurilor

Cod deşeu

Clinici /

Policlinici

Cabinete medicale

Spitale

Unităţi de

medicină legală

Laboratoare

Farmacii

Ambulatorii

Case de bătrâni

Centre de zi

Laboratoare

18 01 01 18 01 07

18 01 03* 18 01 08*

18 01 04 18 01 09

18 01 01 18 01 08*

18 01 03* 18 01 09

18 01 04

18 01 01 18 01 04

18 01 02 18 01 08*

18 01 03* 18 01 09

18 01 01 18 01 07

18 01 03* 18 01 08*

18 01 04 18 01 09

18 01 01 18 01 03*

18 01 04

18 01 06* 18 01 08*

18 01 07 18 01 09

18 01 01 18 01 03* 18

01 10*

Secţii medicale,

Inclusiv secţii

specializate

(oncologice)

Secţii chirurgicale

Patologie

Dializă

Farmacii

Cabinete

stomatologice

Principalele tipuri de deşeuri specifice activităţilor medicale în funcţie de sursa de generare


25 CONFIDENTIAL

Tabelul 8 Tipuri de deşeuri rezultate din activităţile medicale şi modul de gestionare al acestora

Loc de generare Componenţă Colectare, stocare temporare Tratare,eliminare

18 01 01 Obiecte ascuţite (cu excepţia 18 01 03*)

Unităţi medicale care oferă

servicii de prevenire, de

diagnostic şi/sau de

tratament.

Ace, ace cu fir, catetere, seringi cu

ac, branule, lame de bisturiu de

unică folosinţă pipete, sticlărie de

laborator ori altă sticlărie spartă sau

nu, care au venit în contact cu

material infecţios. Aceste deşeuri se

consideră infecţioase conform

Precauţiunilor universale

Colectare la locul de producere, împreună cu obiectele

ascuţite cu caracter infecţios (18 01 03*), în cutii din

material rezistent la acţiuni mecanice, conform

prevederilor legale în vigoare;

Stocare temporară în spaţiile special amenajate,

conform prevederilor legale în vigoare.

Este interzisă mutarea acestora dintr-un recipient de

colectare în altul, sortarea şi pretratarea.

Eliminare în incineratoare de

deşeuri periculoase sau tratare

termică la temperaturi scăzute

(sterilizare termică) în vederea

eliminării în depozitele de deşeuri

nepericuloase.

Este interzisă sortarea.

18 01 02 Fragmente şi organe umane, inclusiv recipienţi de sânge şi sânge conservat (cu excepţia 18 01 03*)

Spitale (Secţii

chirurgicale)/clinici,

institute de medicină

legală,

centre de recoltare sânge şi

transfuzii, laboratoare de

anatomie-patologică.

Părţi anatomice, material biopsic

rezultat din blocurile operatorii de

chirurgie şi obstetrică (fetuşi,

placente), părţi anatomice rezultate

din laboratoarele de autopsie,

cadavre de animale rezultate în

urma activităţilor de cercetare şi

experimentare

Recipiente cu resturi de sânge sau

cu derivaţi.

Colectare la locul de producere, împreună cu deşeurile

anatomopatologice cu caracter infecţios (18 01 03*),

în recipienţi specifici de unică folosinţă, sigilabili şi

incinerabili, conform prevederilor legale în vigoare;

Stocare temporară la temperatură corespunzătoare,

conform prevederilor legale.

Este interzisă mutarea acestora dintr-un recipient de

colectare în altul, sortarea şi pretratarea.


deşeuri periculoase.


26 CONFIDENTIAL

(continuare)


18 01 03* Deşeuri a căror colectare şi eliminare fac obiectul unor măsuri speciale privind prevenirea infecţiilor

Cabinete medicale, clinici/

policlinici, spitale (ex.

secţii chirurgie, boli

infecţioase, anatomie

patologică etc.),

laboratoare clinice, de

microbiologice sau

virologie, centre de dializă,

centre de

recoltare sânge şi

transfuzii, staţii/centre de

dializă etc. – în cursul

activităţilor medicale de

diagnostic, de tratament şi

de îngrijire a pacienţilor.

Obiecte ascuţite infecţioase de tipul

celor listate la 18 01 01, dar care au

fost utilizate pentru manevre

diagnostice sau terapeutice.

Astfel de deşeuri pot fi generate ori

de câte ori sunt trataţi pacienţi în

unităţile medicale de orice nivel

precum spitale, clinici, sanatorii

etc., publice sau private, dar şi în

cursul îngrijirilor la domiciliul

pacienţilor sau în cursul auto-

medicamentaţiei;

Deşeuri care au intrat în contact cu

sânge şi lichide biologice

(tampoane etc. ), culturi de agenţi

patogeni etc.

Resturi anatomo-patologice cu

caracter infecţios (ex. organe,

fragmente de ţesut moale sau de os,

resturi placentare, fluide biologice

şi sânge etc.).

Obiectele ascuţite se colectează împreună cu

obiectele cu caracter neinfecţios (18 01 01), în

recipienţi specifici de unică folosinţă, conform

prevederilor legale în vigoare;

Deşeurile infecţioase, altele decât cele menţionate

anterior, se colectează la locul de producere în saci de

unică folosinţă şi recipienţi specifici şi se stochează

temporar în spaţiile special amenajate, conform

prevederilor legale în vigoare. Deşeurile cu caracter

infecţios sunt stocate temporar în spaţiile special

amenajate, conform prevederilor legale în vigoare;

Deşeurile anatomo-patologice cu caracter infecţios se

colectează la locul de producere, împreună cu

deşeurile anatomo-patologice

cu caracter ne infecţios (18 01 02), în recipienţi

specifici de unică folosinţă, sigilabili şi incinerabili,

conform prevederilor legale în

vigoare. Resturile anatomo-patologice sunt stocate

temporar la temperatură corespunzătoare, conform

prevederilor legale.

Este interzisă mutarea acestor tipuri de deşeuri dintr-

un recipient de colectare în altul şi sortarea.

Deşeurile infecţioase, inclusiv

categoria obiectelor ascuţite sunt

eliminate în incineratoare de deşeuri

periculoase sau sunt tratate termic la

temperaturi scăzute (sterilizare

termică) în vederea eliminării în

depozitele de deşeuri nepericuloase.

Deşeurile anatomo-patologice pot fi

eliminate numai prin incinerare în

incineratoarele de deşeuri

periculoase sau prin înhumare în

cimitire, la solicitarea

aparţinătorului.

Este interzisă valorificarea

deşeurilor din această categorie.


27 CONFIDENTIAL

(continuare)


18 01 04 Deşeuri a căror colectare şi eliminare nu fac obiectul unor măsuri speciale privind prevenirea infecţiilor (de ex: îmbrăcăminte, aparate gipsate, lenjerie,

îmbrăcăminte disponibilă, scutece)

Orice unitate medicală. Pansamente, aparate ghipsate, lenjerie

sau îmbrăcăminte de unică folosinţă

care nu au intrat în contact cu sânge

sau fluidele biologice, produse

igienice, scutece de la pacienţii

internaţi pentru alte afecţiuni decât

cele infecţioase, precum şi flacoane

de lichide perfuzabile sau corpuri de

seringi care nu au venit în contact cu

sângele sau cu alte lichide biologice

Nu se încadrează în această categorie

deşeurile necontaminate de:hârtie,

plastic, sau sticlă.

Întrucât cantitatea acestui tip de deşeuri trebuie

raportată separat este recomandată colectarea şi

stocarea temporară a acestora diferenţiat de

deşeurile asimilabile celor menajere.

Depozite de deşeuri nepericuloase;

Incineratoare pentru deşeuri

nepericuloase.

18 01 06* Chimicale constând din sau conţinând substanţe periculoase

Laboratoare, aparate de

diagnoză, secţii de

anatomiepatologică

Acizi, baze, solvenţi halogenaţi, alte

tipuri de solvenţi, produse chimice

organice şi anorganice, inclusiv

produse reziduale generate în cursul

diagnosticului de laborator, soluţii

fixatoare sau de developare, produse

de dezinfecţie sau de curăţenie

concentrate, soluţii de formaldehidă

etc.

Colectare separată pe tipuri de substanţe, în

ambalajul original, în recipiente speciale cu marcaj

adecvat pericolului („inflamabil”, „corosiv”,

„toxic”, etc ).

Stocarea temporară în recipiente adecvate tipului de

substanţă, sigilabili, adecvaţi manipulării şi

transportului; ambalare şi etichetare

corespunzătoare, conform legislaţiei în vigoare.

Substanţele chimice periculoase de tipuri diferite nu

trebuie niciodată amestecate.

Incineratoare de deşeuri

periculoase

Procese de tratare fizico-chimică

adecvate tipului de deşeu chimic

periculos.


28 CONFIDENTIAL

(continuare)


18 01 07 Chimicale, altele decât cele specificate la 18 01 06*

Laboratoare, aparate de

diagnoză etc.

Produse chimice organice sau

anorganice nepericuloase care nu

necesită etichetare, dezinfectanţi

(hipoclorit de sodiu slab concentrat)

şi substanţe de curăţare

Deşeurile de la aparatele de diagnoză

care din cauza concentraţiei scăzute

de substanţe chimice periculoase nu

se încadrează la 18 01 06*.

Colectare separată în ambalajul original. Valorificare şi eliminare ca deşeuri

nepericuloase.

În cazul deşeurilor de la aparatele

de diagnoză, ce conţin substanţe

chimice periculoase în concentraţii

neglijabile sunt urmate

instrucţiunile specifice

echipamentului respectiv.

18 01 08* Medicamente citotoxice şi citostatice

Secţii/cabinete de

oncologie, farmacii,

laboratoare, locurile

unde se prepară acest tip

de medicamente

Ambalajele originale, resturi de

tablete/comprimate, medicamente

expirate în ambalajul original, corpuri

de seringă folosite, sticle şi sisteme de

perfuzie, materiale moi contaminate,

echipament individual de protecţie

contaminat.

Colectare separată în ambalaje specifice de unică

folosinţă, sigilabili, incinerabili şi etichetaţi

corespunzător.

Stocare temporară în spaţii special amenajate. Dacă

sunt respectate condiţiile de stocare, timpul de

stocare temporară poate fi mai lung decât în cazul

altor tipuri de deşeuri.



18 01 09 Medicamente, altele decât cele specificate la 18 01 08*

Spitale, cabinete, farmacii Medicamente expirate, soluţii

radiologice, substanţe de soluţii

perfuzabile fără trăsături supra-

adăugate de periculozitate de tip

infecţios, citotoxic-citostatic,

substanţe de contrast fără conţinut

radioactiv.

Colectare separată şi stocare temporară în condiţii

de siguranţă care să împiedice reutilizarea.


deşeuri periculoase

Returnare la distribuitor sau la

producător.

18 01 10* Deşeuri de amalgam de la tratamentele stomatologice

Cabinete/clinici

stomatologice

Capsule sau resturi de amalgam

(mercur), dinţi extraşi care au

obturaţii de amalgam

Colectare separată în containere sigilabile Valorificare în instalaţii autorizate

pentru preluarea acestui tip de

deşeuri.

Nu este permisă incinerarea Sursa de date: Hotărârea nr. 856/2002, Ordin MSF nr.219/2002, Proiect Phare RO 2006/018-147.03.03/04.08 „Gestionarea deşeurilor medicale; Asistenţă tehnică pentru

îmbunătăţirea sistemului intern de gestionare a deşeurilor periculoase generate de unităţile sanitare, conform prevederilor standardelor europene


29 CONFIDENTIAL

3.2.2. Riscuri provenite de la deşeurile medicale (DM)

Agenţii microbieni incluşi în deşeurile medicale (DM), pot fi implicaţi în transmiterea şi

achiziţionarea de boli infecţioase.

În funcţie de virulenţa lor, microorganismele pot fi agenţi patogeni obligatorii, de obicei clasificaţi

în categoria de agenţi microbiologici înalt infecţioşi sau componente normale ale microflorei umane şi

animale. Cu toate acestea, aceste elemente microbiene constitutive normale pot iniţia o boală atunci când

apar schimbări la nivelul agentulului infecţios, al gazdei sau al ambelor. Mai frecvent, aceşti agenţi îşi au

habitatul în exteriorul gazdei şi trebuie să fie transmişi din aceste surse externe în interiorul gazdei, pentru

a iniţia o infecţie (Salkin, I., F. OMS, 2004).

Toate persoanele fizice expuse la DM sunt potenţial expuşi la riscul de a fi rănite sau infectate:

Personalul medical: medici, asistente medicale, personalul sanitar şi personal auxiliar de spital;

Pacienţi internaţi şi din ambulator care au primit tratamente în unităţile de asistenţă medicală,

precum şi vizitatorii lor;

Lucrătorii din serviciile suport legate de facilităţi de asistenţă medicală, cum ar fi spălătoriile,

servicii de manipulare a deşeurilor;

Lucrătorii în instalaţii de eliminare a deşeurilor, inclusiv personalul de salubrizare;

Publicul larg şi, mai ales, copiii care se joacă cu obiectele pe care le pot găsi în deşeuri în afara

instalaţiilor de asistenţă medicală atunci când sunt direct accesibile pentru ei.

3.2.2.1. Riscuri ocupaţionale şi riscuri de sănătate publică

În timpul manipulării deşeurilor, personalul medical şi auxiliar, precum şi muncitorii sanitari pot fi

răniţi în cazul în care deşeurile nu au fost ambalate în condiţii de siguranţă.

Persoanele expuse profesional includ personalul medical, pacienţii care primesc asistenţă medicală,

lucrătorii în serviciile suport, lucrătorii în instalaţii de eliminare a deşeurilor.

În această privinţă, obiectele ascuţite sunt considerate ca fiind unul dintre cele mai periculoase

categorii de deşeuri. Multe accidente se produc din cauză că acele de seringă sau alte obiecte ascuţite nu

au fost colectate în cutii de siguranţă sau pentru că acestea au fost supraîncărcate.

Există, de asemenea, pericol de contaminare respiratorie, aşa cum reiese din exemplele furnizate

cu privire la riscurile profesionale de către OMS (Salkin, 2004). Se raportează de exemplu un focar de

tuberculoză în rândul lucrătorilor de la o companie de tratare a deşeurilor medicale din Statele Unite, unde

se descrie dezvoltarea de cazuri active de tuberculoză la trei angajaţi şi seroconversia la alţi zece, fără

semne de boală.

Instalaţia de tratare a deşeurilor medicale a primit deşeuri medicale de la clinici medicale şi

stomatologice, laboratoare clinice private şi spitale. Tipurile de deşeuri prelucrate au constat în culturi şi

stocuri de agenţi infecţioşi, sânge, produse din sânge, fluide biologice, obiecte ascuţite şi o cantitate mică

de deşeuri patologice.

Pentru a înţelege modul în care aceşti lucrători ar fi putut contracta tuberculoză, se descrie pe scurt

modul de prelucrare a DM în instalaţia de tratare, în conformitate cu informaţiile furnizate de raportul de

evaluare a riscurilor pentru sănătate. Deşeurile erau transportate la locul de tratare în recipiente de plastic

reutilizabile, cu capace etanşe. La locul de tratare, capacele containerelor din plastic erau îndepărtate şi

conţinutul descărcat manual în unitatea de procesare a deşeurilor, printr-un sistem de jgheaburi de

încărcare. După introducerea în jgheab, deşeurile erau de mai multe ori mărunţite, pentru a produce piese

cu mai puţin de aproximativ 5 mm in diametru. Reziduurile rezultate în urma procesului de mărunţire

erau transferate cu ajutorul unui transportor în containere mari de plastic, apoi compactate şi stropite cu

apă pentru a obţine un conţinut cu umiditate de 10-15%.


30 CONFIDENTIAL

Tăierea şi procesul de compactare se desfăşurau într-o zonă închisă, care era sub presiune

negativă. Containerele cu deşeuri umezite şi mărunţite erau împachetate şi apoi introduse în sistemul de

tratare efectiv, unde erau încălzite pentru 12 minute la 95oC. Pentru a se asigura că temperatura dorită a

fost atinsă, un angajat sonda fiecare recipient la ieşirea din sistemul de tratare cu un termometru. După o

perioadă de depozitare, containerele erau umezite mecanic, iar deşeurile tratate şi mărunţite se balotau în

pachete. Deşeurile tratate sunt reduse în volum cu aproximativ 80%.

Raportul a identificat următoarele deficienţe:

- Ineficienţa echipamentelor de protecţie respiratorie utilizate în zona de izolare;

- Utilizarea unui sistem respirator pentru aviaţie care nu îndeplinea standardele naţionale;

- Lipsa unei camere pentru schimbarea echipamentului angajaţilor care părăseau camera de

izolare;

- Inexistenţa unor programe de formare pentru a oferi angajaţilor informaţii suficiente privind

procedurile de decontaminare;

- Nerespectarea de către angajaţi a politicilor companiei, având ca rezultat utilizarea sistemelor de

procesare fără filtre HEPA şi curăţarea filtrelor cu aer comprimat, aceasta din urmă ducând la crearea de

aerosoli conţinând agenţi infecţioşi potenţiali.

Raportul notifică în continuare faptul că frecvent apărea un fenomen de “blowback”, adică aerul

din camera de izolare circula retrograd dinspre jgheaburile în care erau încărcate deşeuri către aria

principală a unităţii de tratare a deşeurilor, atunci când mărunţitoarele se înfundau. Când se întâmpla

aceasta, mărunţitoarele erau desfundate manual, iar lucrătorii erau expuşi direct la ace şi alte obiecte

ascuţite.

În plus, testarea cu coloranţi a probelor de aer de la staţia de alimentare a indicat potenţialul de

aerosolizare a DM. Testele de fumigare au arătat că mici cantităţi de aer ar putea depăşi viteza de captare

de la gura de alimentare a jgheabului, ceea ce putea duce la eliberarea potenţială de deşeuri netratate.

În cele din urmă, ancheta a demonstrat că umidificarea deşeurilor la nivelul jgheabului, combinată cu

circulaţia retrogradă ar putea crea particule infecţioase în aer.

Testarea sensibilităţii la antimicrobiene efectuată in vitro de către Departamentul Sănătate al

Statului Washington, au demonstrat că agenţii etiologici recuperaţi de la trei angajaţi cu tuberculoză

activă au avut profile diferite de sensibilitate. Aceste dovezi au eliminat practic posibilitatea de

transmitere prin contact direct „de la persoană la persoană” a microorganismului. Studii suplimentare

epidemiologice nu au relevat alte surse de contaminare directă „de la persoană la persoană” care ar fi

putut explica infectarea celor trei angajaţi. În cele din urmă, Departamentul de Sănătate, a declarat că

testele au confirmat că unul dintre cazuri a fost cauzat de o tulpină de M. tuberculosis, care a avut un

profil molecular identic cu cel recuperat în cultură, la una dintre unităţile sanitare care trimiteau culturi şi

stocuri la instalaţia de tratare comercială.

Deşi al doilea raport nu a putut stabili o conexiune directă între DM şi dezvoltarea bolii profesionale în

relaţie cu acestea, studiile au demonstrat că lucrătorii din interiorul şi exteriorul unităţilor de tratare a DM

sunt expuşi de rutină la stropi de sânge.

3.2.2.2. Riscuri pentru publicul general

Publicul general este expus mai ales în timpul manipulării DM sau când deşeurile infecţioase

acţionează indirect, prin contaminarea apei şi alimentelor.

Copiii şi oamenii străzii sunt cei mai expuşi, datorită comportamentului lor, care presupune jocul

cu obiecte pe care le găsesc în gunoi (pentru copii) sau căutarea în gunoi.


31 CONFIDENTIAL

3.2.2.3. Riscuri indirecte prin acţiunea la nivelul mediului

În final, umidificarea DM în arii necontrolate poate avea un efect direct asupra mediului prin

contaminarea solurilor şi apelor subterane.

În timpul incinerării, dacă nu se efectuează o filtrare adecvată, aerul poate de asemenea să fie

poluat, cauzând îmbolnăvirea populaţiei din vecinătate.

La alegerea modalităţii de tratare, ca şi a modalităţii de depozitare a deşeurilor trebuie ţinut seama

de necesitatea efectuării unei evaluări rapide a impactului asupra mediului (EIM).

Lanţul infecţiei

Relaţia dintre agentul infecţios, gazdă şi calea de acces prin care microorganismul pătrunde în

organismul gazdei este cunoscută sub denumirea de „lanţul infecţiei” (Henderson, 1995).

Lanţul este compus din următoarele cinci elemente, care trebuie să fie prezente pentru a fi posibilă

apariţia infecţiei (Salkin, I., F. - OMS, 2004):

Prezenţa unui agent infecţios

Oamenii şi animalele sunt mereu în contact cu o gamă largă de microorganisme dintr-o varietate

de surse, cum este microflora obişnuită, precum şi microorganismele care pot fi găsite în mediul natural

în care trăiesc. Cu toate acestea, numai un număr foarte mic dintre aceste microorganisme sunt patogene.

Unul dintre factorii care determină capacitatea unui microorganism de a provoca boala este virulenţa

microorganismului. De exemplu, virusul hepatitei C (VHC) are o virulenţă relativ mare şi, în general,

determină starea de boală, dacă organismul gazdă este infectat. În schimb, Candida albicans este prezentă

de obicei la nivelul tegumentelor umane, mucoasei şi a tractului digestiv, dar nu determină, în general,

stare de boală la persoanele sănătoase. În concluzie, numai un număr mic, şi totuşi semnificativ de

microorganisme pot determina starea de infecţie la o gazdă susceptibilă.

Diverse studii au încercat să analizeze conţinutul DM, în comparaţie cu deşeurile menajere. Cele

mai multe din ele au analizat concentraţia de microorganisme, care s-a dovedit a fi comparabilă în ambele

tipuri de deşeuri. Numărul de microorganisme, fără identificarea lor, nu oferă totuşi indicaţii reale despre

patogenitarea DM. Un studiu a analizat, de asemenea, tipurile de microorganisme, şi a constatat că DM

conţineau o varietate mai mare de microorganisme faţă de deşeurile menajere, care au avut un conţinut

mai mare de microorganisme de origine fecală (Mose JR, Reinthaler, F. 1995, citat de Silkin).

O concentraţie suficientă a agentului infecţios pentru a provoca o infecţie (doza

infecţioasă)

Concentraţia de agenţi infecţioşi necesară pentru a iniţia o infecţie, adică doza infecţioasă este cel

mai important factor care contribuie la dezvoltarea unei infecţii.

Doza infecţioasă este în funcţie de calea de transmitere.

• O gazdă sensibilă la agentul infecţios

Sensibilitatea unei gazde la un agent infecţios dat este o caracteristică destul de complexă şi

depinde de o serie de factori, cum ar fi agentul microbian specific, concentraţia sau doza infecţioasă,

poarta de intrare, etc.

Principalii factori care influenţează susceptibilitatea gazdei la agenţii infecţiosi sunt:

- Soluţii de continuitate ale barierelor fizice naturale, cum sunt pielea şi membranele mucoase:

tăieturi, înţepături, zgârieturi, etc. Contactul acestor leziuni cu sângele şi fluide organice sunt implicate în

transmiterea de infecţii la personalul sanitar.

- Statusul imunologic al gazdei: poate fi afectat în diferite condiţii fiziologice şi / sau patologice ca

sarcina, nou născuţii şi / sau pacienţii de vârstă înaintată, medicaţie imunosupresoare pentru patologii

coexistente, etc.


32 CONFIDENTIAL

- Caractere genetice ale gazdei care determină lipsa de susceptibilitate constitutivă sau

susceptibilitate crescută la un microorganism specific, etc.

O poartă de intrare prin care agentul infecţios are acces în organismul gazdei

Poarta de intrare pentru un agent infecţios poate fi pielea cu leziuni, suprafeţele mucoase ale

cavităţii bucale, nasului, ochilor, sau ale căilor respiratorii şi gastro-intestinale. Multe microorganisme

patogene au nevoie de o leziune produsă în mod deliberat sau accidental la nivelul tegumentelor, cum ar

fi tăieturile sau liniile montate pentru acces intravenos, pentru a pătrunde în organismul gazdei.

Pe de altă parte, agenţii infecţioşi, sub formă de particule sau aerosoli, pot fi inhalaţi sau transferaţi

accidental în ochi, nas sau cavitatea bucală. Dimensiunea particulelor care conţin microorganismul sau

organismul gazdei vor determina nivelul la care va fi depus agentul infecţios în arborele pulmonar.

Particulele mai mari pot să nu fie inhalate niciodată în plămâni, ci să rămână agăţate la nivelul

cililor nazali. Particulele mici, cu diametrul mai mic decât 5 microni pot în general atinge cele mai joase

zone din interiorul plămânilor, unde pot iniţia o infecţie.

Microorganismele patogene au acces deseori prin ingestia de alimente sau apă contaminată. În

plus, procedurile medicale cum sunt endoscopia, pot introduce agenţii infecţioşi în tractul gastrointestinal.

Cateterizarea gazdei, ca parte a procedurilor medicale standard poate duce la infecţii ale tractului urinar şi

ale sângelui.

Odată ce agentul infecţios a găsit o poartă de intrare în organismul gazdei, poate să colonizeze

doar poarta de intrare, fără niciun semn de infecţie. În schimb, acelaşi agent infecţios aflat în contact cu o

altă zonă anatomică poate fi capabil să cauzeze o infecţie şi dezvoltarea potenţială a stării de boală.

Modul de transmitere la organismul gazdă a agentului infecţios

Există trei moduri probabile de transmitere a agenţilor infecţioşi de la nivelul DM, fie către

persoanele susceptibile din populaţie, fie către cei care procesează deşeurile.

a. Contact fizic direct

Gazda poate avea contact fizic direct cu agentul, care permite transferul direct (transmitere

directă) a microorganismului. În cazul în care celelalte patru elemente ale lanţului infecţiei au fost

îndeplinite, astfel de contact poate duce la iniţierea unei boli infecţioase.

Transmiterea directă a microorganismelor patogene de la DM este cel mai probabil să apară în

legătură cu eliminarea culturilor netratate şi a stocurilor de microorganisme generate în laboratoarele

clinice şi de cercetare, deoarece concentraţia de agenţi patogeni potenţiali este mult mai mare decât în

mediul natural, sau prin expunerea directă la sânge sau fluide organice care conţin agenţi infecţioşi.

b. Generarea de aerosoli

Un al doilea mijloc de transmitere potenţială a microorganismelor patogene din DM este prin

generarea de aerosoli, de exemplu, particule mici de la 1-3 microni în diametru, care conţin agenţi

infectioşi. Aceste particule sau nuclee pot rămâne suspendate în aer pentru perioade lungi de timp şi pot

călători pe distanţe lungi pornind din sursa iniţială. Acest lucru poate apărea în timpul procesului de

tratare a deşeurilor (de exemplu, mărunţirea deşeurilor sau tratamentul chimic).

După cum s-a menţionat anterior, în componenţa DM intră culturi şi stocuri de la laboratoarele

clinice, ţesuturi umane şi animale, precum şi materiale utilizate pentru aşternuturile animalelor, care pot

servi ca surse de aerosoli infecţioşi.

c. Transmiterea prin vehicule

Transmiterea prin intermediul unor vehicule reprezintă al treilea mecanism posibil de transport al

agenţilor infecţioşi din DM la o gazdă susceptibilă. În această situaţie, microorganismul este transmis prin

contact cu materiale contaminate sau vehicule. Exemple de surse de tipul vehiculelor sunt acele, obiectele


33 CONFIDENTIAL

umectate şi saturate cu sânge, derivate de sânge sau alte lichide organice sau orice alt component

contaminat din DM care poate servi drept mijloc intermediar de introducere a agentului infecţios, printr-o

poartă de intrare, în organismul gazdei susceptibile. Agenţii infecţioşi pot fi de asemenea transferaţi pe

hainele lucrătorilor prin stropi de sânge sau fluide organice. Aceste contaminări pot să apară la jumătate

dintre lucrătorii din unităţile de tratare a deşeurilor.

3.2.3. Definiţia pericolelor infecţioase legate de DM – cadrul legal la nivel European şi

în România

Deşeurile clasificate ca infecţioase sunt cele care posedă una sau mai multe proprietăţi listate în

Anexa III a Directivei 91/689/EEC.

În acord cu definiţia UE, categoria H 9 de deşeuri periculoase include substanţe infecţioase şi

preparate care conţin microorganisme viabile sau toxinele lor care sunt cunoscute, sau despre care se

consideră întemeiat că pot să provoace boală la om sau la alte fiinţe vii.

Cadrul legal din România privind gestionarea deşeurilor a fost actualizat recent prin Legea nr.

211/15.11.2011 de punere în aplicare a Directivei CE 98/19.11.2008, la nivel naţional.

Pentru realizarea obiectivelor acestei legi, sunt întocmite planuri de gestionare a deşeurilor la nivel

naţional, regional şi judeţean, inclusiv la nivelul municipiului Bucureşti.

Planul naţional de gestionare a deşeurilor (PNGD) se elaborează de către autoritatea publică

centrală pentru protecţia mediului şi acoperă întregul teritoriu geografic al României.

Planul naţional se aprobă prin hotărâre de Guvern şi se notifică Comisiei Europene.

În baza principiilor şi obiectivelor prevăzute în PNGD şi a cadrului general stabilit prin Ordinul

ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 951/2007 privind aprobarea metodologiei de elaborare a

planurilor regionale şi judeţene de gestionare a deşeurilor se elaborează/realizează/revizuiesc planurile

regionale de gestionare a deşeurilor (PRGD), de către Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului

(ARPM), împreună cu toate consiliile judeţene aparţinând regiunii respective.

PRGD se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.

În baza principiilor şi obiectivelor din PNGD şi a cadrului general din Ordinul ministrului

mediului şi dezvoltării durabile nr. 951/2007 se elaborează/realizează/revizuiesc planurile judeţene de

gestionare a deşeurilor (PJGD), de către consiliul judeţean, în colaborare cu agenţia judeţeană pentru

protecţia mediului (APM), şi Planul de gestionare a deşeurilor pentru municipiul Bucureşti (PMGD), de

către Consiliul General al Municipiului Bucureşti, în colaborare cu autoritatea publică teritorială pentru

protecţia mediului Bucureşti.

PJGD se aprobă prin hotărâre a consiliului judeţean, iar PMGD prin hotărâre a Consiliului

General al Municipiului Bucureşti, cu avizul APM sau ARPM după caz.

Realizarea studiilor, expertizelor şi proiectelor necesare pentru elaborarea planurilor de gestionare

a deşeurilor poate fi încredinţată cu respectarea prevederilor legale privind achiziţiile publice.

Elaborarea şi avizarea planurilor de gestionare a deşeurilor se fac cu respectarea procedurii de

realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi programe.

Autorităţile publice şi operatorii economici au obligaţia furnizării datelor necesare elaborării

planurilor, potrivit prevederilor legale.

Articolul 41 - (1) prevede că planurile de gestionare a deşeurilor vor cuprinde o analiză a situaţiei

actuale în domeniul gestionării tuturor categoriilor de deşeuri, precum şi măsurile care trebuie luate

pentru îmbunătăţirea condiţiilor de mediu în cazul pregătirii pentru reutilizare, reciclare, valorificare şi

eliminare, precum şi o evaluare a modului în care planurile vor ajuta la punerea în aplicare a obiectivelor

şi dispoziţiilor prezentei legi.


34 CONFIDENTIAL

Următoarele definiţii ale deşeurilor rezultate din activitãţile medicale

sunt cuprinse în Ordinul Ministrului Sãnãtãţii şi Familiei nr. 219/2002 pentru aprobarea Normelor tehnice

privind gestionarea şi a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza naţionalã de date privind deşeurile

rezultate din activitãţile medicale, cu modificãrile şi completãrile ulterioare:

a) deşeuri rezultate din activitãţi medicale sunt toate deşeurile, periculoase sau nepericuloase,

care se produc în unitãţile sanitare;

b) deşeuri nepericuloase sunt deşeurile a cãror compoziţie este asemãnãtoare cu cea a deşeurilor

menajere şi care nu prezintã risc major pentru sãnãtatea umanã şi pentru mediu;

c) deşeuri periculoase sunt deşeurile rezultate din activitãţi medicale ce constituie un risc real

pentru sãnãtatea umanã şi pentru mediu si sunt generate în unitatea sanitarã în cursul

activitãţilor de diagnostic, tratament, supraveghere, prevenire a bolilor şi recuperare medicalã,

cercetare medicalã şi producere, testare, depozitare şi distribuţie a medicamentelor şi

produselor biologice.

d) Deşeuri infecţioase sunt deşeurile lichide şi solide care conţin sau sunt contaminate cu sânge

ori cu alte fluide biologice, materialele care conţin sau au venit în contact cu virusuri, bacterii,

paraziţi şi/sau cu toxinele microorganismelor.

În acord cu clasificarea comună a OMS/Naţiunilor Unite (Programul pentru Mediu), deşeurile

medicale infecţioase se clasifică în 2 subgrupe în funcţie de gradul de infecţiozitate:

a) Deşeuri infecţioase sunt toate deşeurile biomedicale sau rezultate din activităţile de îngrijiri

medicale care au potenţial de transmitere a agenţilor infecţioşi la om / animale, în mod frecvent provenind

din: săli de dializă şi sălile de tratament ale persoanelor infectate cu virusuri hepatice, sălile de operaţie,

unităţile de patologie, alte centre medicale.

Materialele şi echipamentele utilizate care sunt contaminate de sânge, derivaţi, fluide şi excreţii

ale pacienţilor / animalelor cu boli contagioase, deşeuri contaminate ale pacienţilor cu boli de sânge /

pacienţi hemodializaţi (echipamente de dializă-tuburi, filtre, lenjerie, echipamente de protecţie, mănuşi,

etc).

Exemple: sângele pacienţilor contaminaţi cu HIV, hepatite virale, febra Q, materiile fecale ale

pacienţilor infectaţi cu febră tifoidă, enterită, holeră, secreţiile respiratorii ale pacienţilor cu tuberculoză,

antrax, poliomielită, rabie.

b) Deşeurile înalt infecţioase sunt culturile microbiene în care a avut loc multiplicarea agenţilor

infecţioşi în institutele de igienă, microbiologie, virusologie, laboratoarele de analize medicale, deşeuri

de laborator (culturi, culturi stock conţinând agenţi infecţioşi viabili, realizate artificial cu scopul

multiplicării lor - produse biologice) şi materialele necesare manipulării lor.

Exemple: culturile realizate în laboratoarele TBC, sticlăria contaminată din laboratoarele de

analize medicale, culturile microbiologice din aceste laboratoare.

Persoanele expuse la risc sunt toate persoanele expuse deşeurilor medicale periculoase care sunt în

pericol de a fi rănite şi /sau infectate: corpul medical - medici, asistente, personal sanitar şi personal

auxiliar, pacienţii internaţi / ambulator , vizitatori, muncitorii din serviciile suport: spălătorie, colectare şi

transport deşeuri, muncitorii din instalaţiile de eliminare a deşeurilor, inclusiv gunoierii, populaţia

generală, mai ales copii care se pot juca cu obiecte pe care le găsesc în vecinătatea spitalelor, când ele

sunt direct accesibile.

În raport cu riscul în timpul transportului, există 4 coduri numerice care pot fi utilizate pentru

clasificarea bunurilor care conţin substanţe infecţioase sau patogeni, ca bunuri periculoase în timpul

transportului:

• UN 2814, Substanţe infecţioase (care afectează oamenii)


35 CONFIDENTIAL

• UN 2900, Substanţe infecţioase (care afectează animalele)

• UN 3291, Deşeuri clinice (deşeuri bio medicale sau deşeuri medicale reglementate)

• UN 3373, Probe pentru diagnostic

Substanţe infecţioase

În general, dacă se cunoaşte din punct de vedere teoretic că substanţele conţin un patogen (inclusiv

anumite bacterii, virusuri, paraziţi etc.) şi patogenul respectiv cauzează boli infecţioase la oameni, sau la

animale şi la oameni, atunci se utilizează codul UN 2814 pentru clasificarea substanţei, în afară de cazul

în care substanţele îndeplinesc criterii de încadrare într-un alt cod dintre cele listate mai sus.

Dacă patogenii sunt recunoscuţi că afectează animalele, dar nu şi oamenii, atunci poate fi utilizat

codul UN 2900. Pentru transportul sub codul UN 2814, UN 2900 şi UN 3373, trebuie să fie determinată

categoria de risc asociată cu patogenii.

Deşeuri clinice

Dacă există o probabilitate mică de prezenţă a unui patogen (adică nu se poate specifica ce

patogeni sunt şi nu există motive să presupunem că aceştia ar exista) şi materialele sunt deşeuri derivate

din activităţi de cercetare sau tratamente medicale la om sau animale, atunci materialele pot fi clasificate

ca UN 3291.

Dacă deşeurile provin de la oameni sau animale infectate, atunci codul atribuit poate fi UN 2814

sau UN 2900, după caz.

Dacă deşeurile infecţioase au fost tratate corespunzător, atunci este posibil ca ele să nu mai fie

considerate infecţioase şi pot fi transportate sub codul UN 3291.

Probe pentru diagnostic

Probele pentru diagnostic, care intră sub codul UN 3373, sunt materiale umane sau animale care

sunt transportate numai în scopul diagnosticului sau investigaţiilor. Astfel de materiale sunt: secreţii,

sânge şi derivatele sale, ca şi alte ţesuturi şi lichide organice. Probele pentru diagnostic nu includ animale

vii infectate.

Dacă sursa (pacientul) este cunoscută a suferi de o boală infecţioasă severă transmisibilă şi pentru

care nu există tratament eficient şi nu sunt disponibile măsuri de prevenţie obişnuite, atunci substanţa

trebuie să fie încadrată în codul UN 2814 sau UN 2900, după caz.

3.3. Evaluarea riscului infecţios în DM

Riscurile provenite din pericolul microbiologic reprezintă o problemă imediată şi serioasă pentru

sănătatea populaţiei.

Analiza riscului microbiologic este un proces alcătuit din 3 etape: evaluarea riscului,

managementul riscului şi comunicarea riscului.

Evaluarea riscului este un proces ştiinţific constând în următorii paşi: (i) identificarea pericolului,

(ii) caracterizarea pericolului, (iii) evaluarea expunerii şi (iv) caracterizarea riscului.

Caracterizarea riscului reprezintă procesul de estimare calitativă şi/ sau cantitativă, inclusiv

incertitudinile aşteptate, a probabilităţii de apariţie şi severitate a efectelor adverse pentru sănătate

cunoscute şi posibile, intr-o populaţie dată, pe baza identificării pericolelor, caracterizării pericolelor şi

evaluării expunerii.

Procesul de evaluare a riscului microbiologic trebuie să includă în cea mai mare parte informaţii

cantitative.

PRINCIPIILE GENERALE ALE EVALUARII RISCULUI MICROBIOLOGIC

Evaluarea riscului trebuie să aibă o bază ştiinţifică


36 CONFIDENTIAL

Trebuie să existe separare funcţională între evaluarea riscului si managementul riscului

Evaluarea trebuie să fie efectuată printr-o abordare structurată care să includă identificarea

pericolului, caracterizarea pericolului, evaluarea expunerii şi caracterizarea riscului

Evaluarea trebuie să definească clar scopul, inclusiv forma sub care este estimat riscul

Activitatea de evaluare a riscului trebuie să fie condusă în mod transparent

Orice limitare care poate afecta evaluarea (cost, resurse, timp) trebuie identificată şi trebuie

descrise posibilele consecinţe

Estimarea riscului trebuie să descrie incertitudinea şi momentul în care aceasta poate să apară pe

parcursul procesului de evaluare

La nivel naţional şi regional trebuie elaborată o clasificare naţională (regională) pe baza grupurilor de

risc, luând în considerare infecţiile sau rapoartele clinice şi următoarele aspecte:

Patogenitatea microorganismului

Modul de transmitere şi tipul de gazdă: acestea pot fi influenţate de nivelele de imunitate

existente în populaţia locală, densitatea şi mişcarea populaţiei gazdă, prezenţa unor vectori

corespunzători şi standardele de igienă a mediului

Disponibilitatea măsurilor preventive eficiente la nivel local pot include: profilaxia prin imunizare

sau administrarea de antiseruri (imunizare pasivă), măsuri sanitare cum sunt cele de igienă a

alimentelor, apei, controlul rezervorului animal şi al artropodelor vectoare

Posibilităţile de administrare a unor tratamente eficiente: imunizare pasivă, vaccinare

postexpunere şi folosirea de antibiotic, antivirale, chimioterapice, luând în considerare

posibilitatea emergenţei unor tulpini rezistente.

Tabelul 9. Clasificarea microorganismelor infecţioase pe grupuri de risc

Grup de risc Caracteristici Agenţi patogeni

Grup de risc 1 Risc individual şi

comunitar scăzut

sau absent

Microorganisme cu probabilitate minimă de a

provoca îmbolnăvire la om sau animal.

Grup de risc 2 Risc individual

moderat,

Risc comunitar

scăzut

Agenţi patogeni care pot provoca îmbolnăvire la om

sau animale, dar este puţin probabil să reprezinte un

pericol sever pentru personalul de laborator,

comunitate, faună sau mediu. Expunerile în laborator

pot cauza infecţii severe dar pentru care există

tratament eficient şi măsuri profilactice, iar riscul de

răspândire al infecţiei este limitat.


ridicat

Risc comunitar

scăzut

Agenţi patogeni care în mod obişnuit provoacă

îmbolnăvire severă la om sau animal, dar, de regulă,

nu se răspândesc de la un individ infectat la altul.

Există tratament eficace şi măsuri profilactice.


şi comunitar

ridicat

Agenţi patogeni care provoacă, de regulă,

îmbolnăvire severă la om sau animal şi care se pot

transmite spontan de la un individ la altul, direct sau

indirect. Nu există, în general tratament eficient şi

măsuri profilactice.


37 CONFIDENTIAL

Evaluarea riscului microbiologic se realizează prin metode fenotipice şi moleculare.

Metodele fenotipice sunt reprezentate de: cultivare pe medii de cultură microbiologice adecvate

fiecărui tip de microorganism sau culturi de celule, identificare pe baza caracterelor morfologice,

biochimice, serologice, lizotipie şi testarea sensibilităţii la antibiotice.

Un exemplu practic de detectare şi evaluare a pericolului biologic reprezentat de

microorganismele patogene în deşeuri medicale este furnizat de Hyeonjin Park et al. în 2009.

Cultivarea şi identificarea moleculară a agenţilor patogeni microbieni a fost efectuată pe

eşantioane de deşeuri transferate în tuburi conice de 50 ml, şi depozitate la trei temperaturi diferite (-20,

6, şi 30° C), până în momentul analizei. La intervale prestabilite (0, 15, 30, şi 40 de zile), fiecare tub a

fost eluat cu 10-100 ml apă distilată (AD), în funcţie de tipul de proba (tabelul 10). Eluantul a fost

concentrat prin filtrare prin membrană filtrantă din nitrat de celuloză cu diametrul de 2,5 de celuloză, cu

pori de 0,45 microni (Millipore Corp, Bedford, MA, Statele Unite ale Americii). Membrana filtrantă şi

filtratele au fost analizate pentru bacterii, respectiv virusuri, după ce a fost eluată cu 10 ml AD.

Tabelul 10. Tipuri de deşeuri medicale şi condiţii de stocare în studiul Hyeonjin Park

Tip de deşeu medical Temperatură de

stocare

(0

C)

Timp de stocare

(zile)

Volum de apă distilată

pentru eluţie (mL)

Deşeuri de ţesuturi

umane

- 20, 6 0, 15, 30 20

Fragmente anatomice - 20, 6 0, 15, 30 10

Deşeuri medicale

obişnuite

6, 30 0, 15, 30, 40 100

Obiecte ascuţite 6, 30 0, 15, 30, 40 30

Analiza patogenilor bacterieni din deşeuri medicale

O cantitate de 100 μL din fiecare diluţie zecimală serială, din fiecare eluant a fost inoculată pe

plăci cu agar-sânge şi agar chocolat şi au fost incubate la 37° C într-un incubator cu CO2, ţintind

patogenii respiratori. De asemenea, au fost inoculate plăci cu agar BHI (infuzie cord-creier) şi incubate la

37° C pentru 24 h, într-un incubator cu CO2, ţintind infecţiile intestinale şi cutanate. După incubare,

coloniile dezvoltate pe plăcile cu agar au fost analizate prin metode moleculare.

ADN-ul bacterian a fost extras din coloniile izolate prin metoda enzimatică, utilizând proteinaza

K. Pe scurt, complexele celulare de nucleoproteină au fost digerate utilizând SDS şi proteinază K, după

care s-a aplicat tratarea cu fenol:cloroform:alcool izoamilic (25:24:1). Suspensia rezultată a fost

centrifugată la 12.000 rpm pentru 5 minute, iar supernatantul a fost recuperat. Alcoolul izoamilic a fost

adăugat peste supernatant, după care s-a incubat timp de 5 min la temperatura camerei şi s-a centrifugat la

15.000 rpm timp de 15 minute. Supernatantul a fost decantat, iar sedimentul a fost spălat cu alcool 70%,

uscat la temperatura camerei şi resuspendat în 40 μL tampon TE (pH = 8.0). Suspensia obţinută astfel a

fost transferată în tuburi RNase-free şi utilizată pentru testări prin PCR.

Din acizii nucleici extraşi, s-a efectuat amplificarea fragmentelor ADNr 16S, folosind un

termocycler ABI 2720. Amestecul de reacţie, în volum de 25-μL a conţinut 5 μL tampon PCR Qiagen x5,

1 μL dNTP 10mM, 1 μL amestec enzimă, 50 pmol din fiecare primer, 0.5 μL apă RNase-free şi 2.5 μL

soluţie DNA template.


38 CONFIDENTIAL

Amplificarea a fost efectuată parcurgând următoarele faze: denaturare iniţială la 94° C timp de 2

minute, 40 de cicluri de denaturare la 94° C timp de 30 s, aliniere la 50° C timp de 30 s şi extensie la 72°

C timp de 30 s. Pentru vizualizarea ampliconilor s-a efectuat electroforeza în gel de agaroză 1,2% cu

2,5% bromură de ethidiu. Banda de ADN a fost extrasă din gel şi purificată cu ajutorul unui kit QuiaexII

gel extraction (Qiagen, Inc.), pentru secvenţiere ADN ulterioară, care a fost efectuată folosind un sistem

PerkinElmer Cetus 9600.

Extracţia ADN şi amplificarea genei ARNr 16S bacteriene.

Pentru detectarea microorganismelor necultivabile şi pretenţioase, resuspensiile eluate de pe

membranele filtrante au fost utilizate pentru extracţia ADN şi amplificarea prin PCR, folosind primeri

proiectaţi pentru a ţinti genele conservate ARNr 16S şi genele rpoB, aşa cum se descrie în tabelul 11.

Ampliconul PCR a fost clonat într-un vector TA, iar secvenţierea ADN a fost efectuată folosind

un sistem Perkin Elmer Cetus 9600. Pentru identificarea bacteriilor, secvenţele ADN rezultate au fost

analizate folosind programul BLAST.

Tabelul 11. Primeri RT-PCR pentru detectarea microorganismelor în deşeuri medicale

Ţinta Secvenţa primer-ului (5’ → 3’ ) Ref.

16S rDNA

F GAG AGT TTG ATC CTG GCT CAG Eduard et all

1989

R AAG GAG GTG ATC CAG CCG CA

rpoB F CGA CCA CTT CGG CAA CCG Kim et all 1999

R TCG ATC GGG CAC ATC CGG

Norovirus

GI

F CTG CCC GAA TTY GTA AAT GA Katayama et all

2002

R CCA ACC CAR CCA TTR TAC A

Norovirus

GII

F CNT GGG AGG GCG ATC GCA A Katayama et all

2002

R CCR CCN GCA TRH CCR TTR TAC AT

Virusuri

gripale

F GGAATGATHGAYGGNTGGTATGG Phipps et all

2004

Seo et all 2002

R ATATCGTCTCGTATTAGTAGAAACAAGGGTGTTTT

Virus

Hepatită B

(Iniţial)

F CTC TGC CAA GTG TTT GCT GA

R CAA GGC ACA GCT TGG AGG CT

Virus

Hepatită B

(Nested)

F TTG CTC GCA GCC GGT CTG GA

R TGA ACA GTA GGA CAT CAA CA

Analiza virusurilor ţintă în deşeuri medicale

Filtratele obţinute după trecere prin membrană filtrantă cu pori de 0.45-μm au fost utilizate pentru

investigarea prezenţei virusurilor. Pentru extracţia acizilor nucleici virali, filtratului i s-a adăugat un

volum egal de cloroform, iar mixtura a fost vortexată viguros. Soluţia a fost centrifugată la 2000 × g

pentru 10 min, la 4° C, cu recuperarea supernatantului. Supernatantul a fost concentrat prin amestec

viguros cu polyethylene glycol 8000 (Promega) la o concentraţie finală de 8%, după care a fost incubat

peste noapte la 4° C, cu agitare ocazională.


39 CONFIDENTIAL

Floculatul obţinut a fost colectat prin centrifugare la 12.000 × g pentru 30 min, la 4° C, iar

sedimentul a fost resuspendat în 2 mL tampon fosfat salin (TFS). ARN viral a fost extras din resuspensie,

folosind un mini kit QiaAmp viral (Qiagen, Inc.), respectînd instrucţiunile producătorului. Prezenţa a trei

virusuri majore, respectiv virusul hepatitei B (VHB), norovirusurile (NoV) şi virusul gripal, a fost

evaluată prin amplificarea ARN viral, utilizând primerii listaţi în tabelul 3.

Testul RT-PCR pentru detectarea norovirusurilor, virusului gripal şi virusului hepatitei B

Atât genogrupul GI, cât şi genogrupul GII ale NoV au fost amplificate prin RT-PCR, aşa cum s-a

descris anterior. Pe scurt, 2.5 μL din extractul total de RNA viral au fost adăugaţi la 22.5 μL amestec de

reacţie. (One-Step RT-PCR kit; Qiagen) şi au fost amplificaţi conform protocolului producătorului.

Cotroalele pozitive PCR au inclus ADN extras direct din probe de materii fecale, iar controalele negative

au constat în probe de apă distilată. Amplificarea a fost efectuată într-un termocycler ABI2330 utilizând

următoarele condiţii de reacţie: revers transcriere timp de 60 min la 42° C, urmată de denaturare timp de

15 min la 95° C şi apoi 40 cicluri de 30 s la 94° C, 30 s la 50° C, şi 30 s la 72° C, cu o extensie finală

adiţională de 10 min la 72° C.

Virusul gripal ARN a fost amplificat prin RT-PCR. Amplificarea a fost efectuată într-un

termocycler ABI2330, folosind următoarele condiţii: revers transcriere pentru 60 min la 42° C, urmată de

denaturare pentru 15 min la 95° C şi apoi 40 cicluri de 30 s la 94° C; 30 s la 55° C; şi 30 s la 72° C, cu o

extensie finală adiţională de 10 min la 72° C. Pentru fiecare probă, a fost identificat un produs PCR de

640 perechi de baze, care a fost secvenţiat pentru confirmarea prezenţei virusului gripal.

ARN-ul VHB a fost amplificat prin metoda nested PCR. ARN viral a fost extras folosind mini kit-

ul QiaAmp viral (Qiagen), s-a efectuat revers transcrierea şi s-a amplificat folosind Taq ADN polimeraza,

conform instrucţiunilor producătorului. Amplificarea PCR a fost efectuată într-un termocycler ABI2330

în următoarele condiţii: denaturare iniţială timp de 2 min la 94° C, urmată de 40 de cicluri de 30 s la 94°

C, 30 s la 58° C, şi 30 s la 72° C, cu extensie finală timp de 5 minute la 72° C. Produşii PCR au fost

stocaţi la 4° C.

Prima serie de produşi PCR a fost supusă unui nested PCR, cu amplificare după cum urmează:

denaturare iniţială timp de 2 min la 94° C, urmată de 40 de cicluri de 30 s la 94° C, 30 s la 56° C, şi 30 s

la 72° C, cu o extensie finală timp de 5 min la 72° C. Produşii PCR au fost stocaţi la 4° C. Electroforeza

în gel de agaroză s-a efectuat aşa cum s-a descris anterior, iar prezenţa unui produs PCR de 571 perechi

de baze a fost considerată ca dovadă a prezenţei VHB.

3.4. Evaluarea eficienţei microbiologice a tratamentului deşeurilor medicale.

Legislaţia din România se referă la criteriile de evaluare a echipamentelor de neutralizare prin

sterilizare termică a deşeurilor rezultate din activitatea medicală. Nu există încă standard la nivel naţional

sau European, pentru evaluarea neutralizării utilizând microundele.

Criterii de evaluare a echipamentelor de neutralizare prin sterilizare termică a deşeurilor

rezultate din activitatea medicală conform Ordinului MS 698/940/07.09.2005, cu completările şi

modificările ulterioare

În scopul evaluãrii performanţelor echipamentelor de sterilizare termicã, documentaţia tehnicã trebuie

sã conţinã referiri la urmãtoarele aspecte:

a) cadrul legal;

b) capacitatea reală de procesare;

c) tipurile de deşeuri tratate;

d) eficienţa de inactivare microbiologică;


40 CONFIDENTIAL

e) emisiile în mediu şi produsele secundare rezultate în urma procesului;

f) cerinţele de amplasare;

g) utilităţile;

h) reducerea cantităţii de deşeuri;

i) siguranţa şi protecţia angajaţilor la locul de muncă;

j) zgomotul;

k) mirosul;

l) modul de funcţionare;

m) credibilitatea firmei;

n) costurile;

o) nivelul de acceptare de către comunitate şi personal.

Referatul tehnic de evaluare, din punct de vedere tehnic şi microbiologic, pentru echipamentele de

neutralizare prin sterilizare termică a deşeurilor rezultate din activităţi medicale se întocmeşte de către un

institut nominalizat de autoritatea administraţiei publice centrale pentru sănătate.

Sterilizarea este operaţiunea prin care sunt distruse toate microorganismele (sau aproape toate)

aflate atât în stare vegetativă, cât şi sub formă de spori, de pe obiectele inerte contaminate.

Produsul steril este un produs lipsit de microorganisme viabile sau cu o probabilitate teoretică a

existenţei unei populaţii microbiologice <10-6

germeni.

Inactivarea microbiană reprezinta acţiunea de distrugere a microorganismelor patogene de pe

obiectele inerte contaminate.

Nivelul de inactivare microbiologică reprezinta gradul de distrugere a unei categorii de populaţie

microbiană (forme vegetative sau spori) de concentraţie cunoscută, supusă unui proces de inactivare.

Sistemul de neutralizare

1. Echipamentul de neutralizare trebuie să prezinte marcaje de conformitate cu cele ale CE sau

marcajul naţional de conformitate ISCIR (Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub

Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat).

2. Solicitantul furnizează documentaţie privind:

a) descrierea echipamentului;

b) capacitatea realã de procesare a echipamentului;

c) descrierea procesului de neutralizare;

d) cerinţe de amplasare;

e) utilitãţi;

f) buletine de analizã a eficienţei microbiologice, emise de laboratoare de specialitate acreditate

sau agreate de Ministerul Sãnãtãţii;

g) documente eliberate de alte instituţii acreditate din ţarã şi din strãinãtate, ce privesc atât

evaluarea tehnicã, cât şi microbiologicã a echipamentului.

3. Echipamentul de neutralizare trebuie sa fie dotat cu dispozitive de procesare mecanicã a

deşeurilor în vederea reducerii pe cât posibil a cantitãţii de deşeuri. În scopul minimizãrii riscului de

contaminare a personalului care deserveşte echipamentul şi a mediului, cât şi din punct de vedere etic,

recomandãm achiziţionarea de echipamente ce cuprind operaţiunile de procesare mecanicã integrate.

Dacã operaţiunile de procesare mecanicã nu sunt integrate în sistemul de neutralizare, acestea se aplicã

numai dupã ce deşeul a fost decontaminat.


41 CONFIDENTIAL

4. Echipamentul trebuie sa fie dotat cu un panou de control ce afişeazã parametrii specifici

procesului de sterilizare, precum şi cu un sistem de avertizare în situaţia apariţiei unor deficienţe în timpul

desfãşurãrii procesului.

5. Echipamentul se verificã periodic de ISCIR, dacã este cazul.

6. Deşeurile medicale neutralizate şi supuse operaţiunilor de procesare mecanicã trebuie sã fie

nepericuloase şi de nerecunoscut.

7. Personalul trebuie sa fie atestat şi format profesional, trebuie sã respecte normele de siguranţã şi

protecţie la locul de muncã şi trebuie informat asupra riscurilor legate de manipularea necorespunzãtoare

a deşeurilor.

Evaluarea eficienţei microbiologice a echipamentelor de neutralizare prin sterilizare termicã

a deşeurilor medicale

1. Echipamentele de neutralizare prin sterilizare termicã a deşeurilor medicale periculoase au ca scop

principal decontaminarea deşeurilor prin distrugerea agenţilor patogeni atât sub formã vegetativã, cât şi

sub formã de spori. Solicitantul trebuie sã ateste cã echipamentul respectiv îndeplineşte criteriile privind

eficienţa tratãrii deşeului medical, conform organizaţiei din Statele Unite ale Americii "Asociaţia de Stat

şi Teritorialã pentru Tehnologii Alternative de Tratament" (STAATT).

Nivelurile de inactivare microbianã (dupã STAATT) sunt urmãtoarele:

a) Nivelul I - inactivarea formelor vegetative ale bacteriilor, fungilor şi virusurilor lipofilice printr-o

reducere de 6 log(10) sau mai mult;

b) Nivelul II - inactivarea formelor vegetative ale bacteriilor, fungilor, virusurilor

lipofilice/hidrofilice, paraziţilor şi microbacteriilor printr-o reducere de 6 log(10) sau mai mult;

c) Nivelul III*) - inactivarea formelor vegetative ale bacteriilor, fungilor, virusurilor

lipofilice/hidrofilice, paraziţilor şi microbacteriilor printr-o reducere de 6 log(10) sau mai mult şi

inactivarea sporilor de Geobacillus stearothermophilus şi a sporilor de Bacillus subtilis printr-o

reducere de 4 log(10) sau mai mult;

*) Nivelul III - selectat ca un criteriu minim recomandat de cãtre STAATT pentru echipamentele de

tratare a deşeurilor medicale periculoase.

d) Nivelul IV - inactivarea formelor vegetative ale bacteriilor, fungilor, virusurilor

lipofilice/hidrofilice, paraziţilor, microbacteriilor şi sporilor de Geobacillus stearothermophilus printr-o

reducere de 6 log(10) sau mai mult.

2. O reducere de 6 log(10) (sau o distrugere de 106) este echivalentã cu o probabilitate de supravieţuire de

1/1.000.000 dintr-o populaţie microbianã sau o reducere de 99,9999% din microorganismul iniţial ca un

rezultat al procesului de tratare.

3. În validarea şi controlul eficienţei microbiologice a procesului de inactivare a deşeurilor medicale se

utilizeazã indicatori biologici certificaţi pentru specie, populaţie, valoarea-D, valoarea-Z, conform

standardelor CEN şi ISO sau oricãrui standard care prin aplicare conduce la obţinerea aceloraşi rezultate

ştiinţifice.

4. Microorganismele bioindicatoare recomandate de STAATT pentru validarea şi controlul procesului de

decontaminare cu cãldură umedã sau uscatã sunt: sporii de Geobacillus stearothermophilus, respectiv

Bacillus subtilis. Inactivarea sporilor bacterieni în urma procesului de decontaminare cu un agent termic

este suficientã pentru a demonstra distrugerea tuturor microorganismelor patogene menţionate mai sus

(bacterii, virusuri, paraziţi, microbacterii).

5. Solicitantul trebuie sã ateste faptul cã echipamentul respectiv determinã un proces sigur de tratare,

adicã îndeplineşte cel puţin nivelul III de inactivare microbiologicã a deşeului medical procesat.


42 CONFIDENTIAL

6. Solicitantul trebuie sã monitorizeze ciclul de funcţionare al echipamentului din punct de vedere al

eficienţei microbiologice, dupã cum urmeazã:

a) în primele 6 luni de la punerea în funcţiune - sãptãmânal;

b) în urmãtoarele 3 luni – lunar;

c) dupã 9 luni de la punerea în funcţiune - la 3 luni.

Între aceste intervale, controlul eficienţei microbiologice se efectueazã în mod obligatoriu la

repunerea în funcţiune a echipamentului dupã o defecţiune, panã de curent sau reparaţie.

Evaluarea emisiilor şi produselor secundare

Solicitantul trebuie sã monitorizeze evacuãrile şi emisiile în toate mediile posibile: aerul interior

(aeromicroflorã şi suprafeţe); aerul exterior; produsele secundar rezultate în urma proceselor de

neutralizare; apã uzatã; rezultatul procesului de sterilizare si trebuie sã selecteze echipamentul cu cel mai

mic impact asupra sãnãtãţii populaţiei şi asupra mediului.

3.5. Metode de tratare a deşeurilor medicale existente la nivel naţional şi european şi efectul lor

economic şi de mediu

3.5.1.Metode tradiţionale de tratare a deseurilor medicale la nivel European

Problema depozitării şi neutralizării deşeurilor medicale periculoase se pune din ce în ce mai acut

în societatea actuală. În ultimii ani, o dată cu schimbările climatice produse pe plan mondial şi a apariţiei

de noi tipuri de afecţiuni, au determinat luarea de decizii pentru minimizarea oricărei surse de poluare sau

cu impact asupra mediului. Toate activităţile umane produc deşeuri mai mult sau mai puţin periculoase. O

gestionare neconformă a deşeurilor, în general, duce la efecte negative asupra mediului şi a sănătăţii

umane. Deşeurile medicale însă sunt periculoase atât pentru oameni, cât şi pentru mediu, expunând la

riscuri infecţioase populaţia. Acestea provin din toate activităţile medicale din sistemul naţional de

sănătate publică: spitale, centre de îngrijire, case de copii, centre de sănătate, cabinete medicale umane şi

veterinare, cabinete stomatologice, centre hematologice, laboratoare de sănătate publică, centre de

cercetare în domeniu. Pentru a reduce sau pentru a elimina potenţialul periculos al deşeurilor medicale, se

utilizează diferite metode de tratare menite să schimbe caracterul biologic sau compoziţia oricărui deşeu

medical periculos. Cea mai răspândită metodă de tratare a acestor tipuri de deşeuri este incinerarea.

Incinerarea este o metodă tradiţională combustibilă de tratare, cu principiu de funcţionare simplu:

arderea deşeurilor într-un cuptor şi tratarea, în continuare a efluenţilor. Incineratoarele reduc volumul de

deşeuri până la 95-96%, aceste procente depinzând de compoziţia materialelor.

Incinerarea în instalaţii moderne

Incinerarea este o metodă de eliminare a deşeurilor medicale periculoase prin arderea lor fiind

una din metodele de tratare termică la temperaturi ridicate şi include arderea în:

Incinerator cu cuptor cu vatră fixă;

Incinerator cu cuptor cu grătare statice sau mobile;

Incinerator cu cuptor rotativ;

Incinerator cu cuptor în strat fluidizat;

Incinerator pirolitic

Potrivit EPA, 90% din deşeurile medicale sunt incinerate în incineratoare moderne şi reprezintă

arderea controlată a deşeurilor medicale în incineratoare de deşeuri medicale dedicate. În statele membre

ale Uniunii Europene, eliminarea deşeurilor medicale periculoase a fost externalizată, aceasta


43 CONFIDENTIAL

realizându-se în instalaţii de mare capacitate, amplasate în afara zonelor de locuit şi care, de obicei,

incinerează şi deşeuri industriale periculoase.

Incinerarea poate reprezenta o foarte bună, dar şi foarte controversată unealtă atât pentru

reducerea cantităţii de deşeuri depozitate, cât şi pentru neutralizarea acestora. Anumite organizaţii de

protecţie a mediului privesc incinerarea ca pe un transfer al poluanţilor de pe sol în atmosferă şi

împrăştierea lor necontrolată, cu efecte devastatoare asupra sănătăţii populaţiei. În condiţiile vechilor

instalaţii de incinerare, chiar aveau dreptate. Între timp, pentru asigurarea sănătăţii populaţiei şi

implementarea conceptului de „dezvoltare durabilă”, cerinţele legislative în domeniul emisiilor în aer şi

apă s-au modificat considerabil şi, odată cu ele, şi instalaţiile de incinerare, aplicarea tehnologiilor de

depoluare (tehnologii curate) devenind o necesitate. Principalul obiectiv al aplicării acestora este ca

emisiile din aer, apă şi deşeuri rezultate în urma funcţionării incineratoarelor să corespundă

reglementărilor în vigoare.

In managementul modern al deşeurilor, incinerării îi revine sarcina de a trata deşeurile care nu

mai pot fi valorificate, astfel încât să se ajungă la:

– inertizarea deşeurilor, minimizând emisiile în aer şi apă;

– distrugerea materialelor nocive organice, respectiv concentrarea materialelor anorganice;

– reducerea masei de deşeuri de depozitat, în special a volumului;

– folosirea valorii calorifice a deşeurilor în vederea protejării resurselor de energie;

– transferarea deşeurilor în materii prime secundare în vederea protejarii celorlalte resurse

materiale.

Incinerarea este singura soluţie pentru a elimina definitiv deşeuri organice cum ar fi deşeuri

spitaliceşti, deşeuri farmaceurice, deşeuri uleioase, deşeuri de origine animală, toate tipurile de deşeuri

industriale periculoase.

În figura 3 este prezentată diagrama fluxului pentru procesul tehnologic de incinerare a

deşeuroilor medicale.

Incinerarea poate fi definită ca oxidarea controlată la temperaturi ridicate a compuşilor, în marea

lor majoritate organici, pentru a produce CO2 şi apă:

Deşeuri organice →incinerare→ CO2 + H2O + produşi secundari

Incinerarea deşeurilor medicale se poate realiza fie în instalaţii dedicate, al căror scop principal îl

reprezintă distrugerea termică a deşeurilor, fie în instalaţii de coincinerare, al căror scop principal este

generarea de energie sau producţia unor materiale (ex. ciment).

În funcţie de tipul deşeurilor acceptate incineratoarele sunt proiectate special. Pentru deşeurile

periculoase incineratoarele trebuie să atingă o temperatură de ardere mult mai ridicată decât în cazul

incinerării deşeurilor nepericuloase. Structura de principiu şi modalitatea de funcţionare a unei instalaţii

de incinerare a deşeurilor este explicată în baza câtorva componente şi agregate ale instalaţiei. Acestea

sunt oferite de numeroşi producători, fiecare execuţie diferind corespunzător. Insă derularea principală a

incinerării şi fluxul materialelor diferă de la o instalaţie la alta, iar pentru deverşi producători numai în

mică măsură.


44 CONFIDENTIAL

Figura 3 Diagrama fluxului pentru procesul de incinerare a deşeurilor medicale

O instalaţie de incinerare a deşeurilor constă din următorele domenii de funcţionare, expuse în

continuare.

- preluarea deşeurilor;

- stocarea temporară, pretratarea (dacă este necesară);

- alimentarea în unitatea de incinerare;

- eliminarea şi tratarea cenuşei reziduale;

- tratarea şi valorificarea emisiilor.

În figura 4 este prezentată schema bloc a unui proces tehnologic de incinerare a deşeuroilor

medicale.

Avantajele incinerării

- Eliminarea în siguranţă a tuturor organismelor infecţioase la temperaturi de peste 7000C;

- Flexibil astfel că se pot accepta deşeuri patologice şi în funcţie de tehnologie deşeuri chimice;

- Reziduurile nu sunt recunoscute;

- Reducerea deşeurilor cu până la 95% în volum sau 83 la 95% din masă: de obicei cenuşa

reprezintă 5-17% din masa deşeurilor;

- Tehnologie foarte bine experimentată;

- Nu necesită pre-mărunţire;

- Nu există cerinţe speciale pentru ambalarea deşurilor;

- Dezinfectare completă, (dacă temperaturile sunt menţinute ridicate), şi cantitatea de cenuşă

este adecvată. Nu este necesară monitorizarea eficienţei sterilizării.


45 CONFIDENTIAL

Figura 4 Schema bloc pentru o instalaţie modernă de incinerare a deşeurilor medicale

Dezantajele incinerării

- În mod normal costurile de investiţii necesare pentru incineartor şi sistemul de epurare a

gazelor arse este mai ridicat, comparativ cu tehnologiile non-incinerative;

- Emisii din surse punctiforme imediat în aer (spre deosebire de emisiile atenuate de CH4 şi CO2

din depozitul de deşeuri pe o perioedă de zece ani);

- Costul ridicat al monitorizării emisiilor de gaze pentru demonstrarea conformităţii cu

standardele de emisie;

- Subprodusele solide şi lichide trebuie tratate ca potenţiale deşeuri periculoase (nu se aplică la

cenuşă în czul în care deşeurile sunt bine sortate, şi a reziduurilor de la FGC (Flue Gas

Cleaning - epurare gaze de ardere) tratate separat;

- Incinerarea este percepută negativ de multe secţiuni ale comunităţii;

- PVC din deşeuri oferă o încărcătură semnificativă de poluanţi asupra sistemului de epurare a

gazelor iar metalele grele asupra cenuşii;

Incinerarea propriu-zisă

Incinerarea este o metodă termică de eliminare a deşeurilor medicale prin oxidare completă la

temperaturi înalte. Instalaţiile de incinerare a deşeurilor medicale folosesc, de regulă, cuptoare de ardere

cu grătar sau cuptoare rotative. În urma incinerării se obţin căldură, gaze, abur şi cenuşă. Instalaţiile de

incinerare sunt cuptoare prevăzute cu grătar cu împingere inversă sau directă, cuptoare rotative, sau


46 CONFIDENTIAL

cuptoare verticale. Ele pot trata (arde) deşeuri cu putere calorifică mică, de doar 10 MJ/kg. Cele mai

uzuale sunt cuptoarele rotative sau cu grătare mobile prevăzute cu instalaţii de injecţie a deşeurilor lichide

sau gazeificatoarele. Alegerea tipului de cuptor se face în principal în funcţie de capacitatea necesară şi de

tipul de deşeuri ce va fi incinerat.

Procese de incinerare

Incinerator - cuptor cu grătare statice sau mobile

Cuptoarele cu grătare mobile sunt acelea în care înaintarea deşeurilor se face pe un plan mobil,

compus din grătare, lanţuri, tamburi sau bare care favorizează combustia prin amestecarea permanentă a

deşeurilor, lucru ce permite ca aerul să intre în contact cu deşeurile. Suportul de combustie combină

funcţia de avansare a deşeurilor şi de amestecare cu cea de extracţie a zgurii. Indiferent de grătarul folosit,

structura de bază a cuptorului este caracterizată de un grătar de ardere la bază, pereţii camerei de ardere şi

în partea superioară un plafon. Grătarul poate fi orizontal sau puţin înclinat.

In cazul grătarului înclinat cea mai întâlnită versiune este cea a cuptorului cu grătar cu acţiune

inversă. În ambele cazuri, barele grătarului sunt mişcate continuu pentru a asigura arderea completă a

deşeurilor şi transferul acestora în cuptor. Barele grătarului pot fi răcite cu aer cau apă. Cuptorul este

format din 5 zone de combustie:

1 uscarea: în partea superioară a grătarului deşeurile se încălzesc până la peste 1000C prin radiaţie

sau convecţiei, astfel având loc îndepărtarea umezelii;

2 degazarea: prin continuarea procesului de încălzire până la temperaturi de peste 2500C se exclud

materiile volatile. Procesul de piroliză are loc la presiune atmosferică scăzută şi la creşterea temperaturii;

3 arderea completă: în cea de-a treia parte a grătarului se atinge temperatura de ardere completă a

deşeurilor

4 gazarea: numai o mică parte din deşeurile arse sunt oxidate în procesul de piroliză, cea mai

mare parte a deşurilor se oxidează în parte superioară a camerei de incinerare la 10000C;

5 post-combustia: pentru minimizarea gazelor reziduale rămase neincinerate şi a CO din emisii

există mereu o cameră de post-combustie. Aici se adaugă aer sau gaz rezidual desprăfuit în vederea

realizării incinerării complete. Timpul de păstrare în acestă este de minim 2 secunde la 8500C.

Alimentarea cu aer se face atât prin barele grătarului de jos în sus (alimentare primară), cât şi cu

ajutorul unor dispozitive suplimentare prevăzute în camera de ardere (alimentare secundară).

Trecerea de la o fază la alta depinde de compoziţia şi valoarea calorică a deşeurilor de incinerat. În figura

5 este prezentată o instalaţie de incinerare cu incinerator cu grătar.

Incineratorul cu cuptor rotativ

Incineratorul cu cuptor rotativ reprezintă cea mai folosită tehnologie de tratare a deşeurilor

periculoase la temperaturi înalte. Este recomandat deşeurilor cu putere calorifică redusă de compoziţie şi

stare de agregare (solidă, semisolidă şi lichidă) variabilă. Cuptoarele rotative de ciment, spre exemplu, se

pot folosi – şi se folosesc – pentru incinerarea sau coincinerarea de deşeurilor periculoase. Cuptoarele

rotative sunt construite dintr-un tambur înclinat, prevăzut cu şicane, în care sunt introduse prin partea

superioară deşeurile ce ard înaintând spre ieşire sub acţiunea rotativă a cuptorului. Această rotaţie permite

un bun contact aer-combustibil, prin bascularea continuă a deşeurilor. Cuptoarele rotative folosite pentru

distrugerea deşeurilor sunt de regulă destul de scurte (10–12 m) şi au un diametru de 3,5–5 m.


47 CONFIDENTIAL

SURSA:( http://www.parsianmedical.com/index.htm; http://www.francegreentech.com/)

Figura 5 Vedere instalaţie de incinerare modernă cu cuptor cu grătar tip HP, funcţionează şi în România la S.C. ECO

FIRE SISTEMS SRL- CONSTANŢA

Raportul între lungime şi diametru este între 2:1 şi 10:1, viteza periferică de rotire fiind cuprinsă

între 0,3 şi 3m/min. În cazul incinerării cu cuptor rotativ temperatura atinsă în camera de ardere este mult

mai ridicată faţă de incineratoarele cu grătar.

Incineratorul cu cuptor rotativ cu cameră de post-combustie reprezintă cea mai folosită tehnologie

de tratare a deşeurilor periculoase la temperaturi înalte.

În figura 6 şi 7 este prezentată instalaţia de incinerare cu cuptor rotativ, respectiv fluxul tehnologic

al instalaţiei de incinerare cu cuptor rotativ

Principalele avantaje ale cuptorului rotativ pentru incinerarea deşeurilor periculoase sunt:

- Aplicare universală;

- Cerinţe minime cu privire la sortarea şi pregătirea deşeurilor;

- Gamă largă de deşeuri care pot fi incinerate simultan;

- Incinerare continuă;

- Temperaturi ridicate de ardere, de până la 14000C;

- Uşor de controlat timpul de retenţie a deşeurilor în camera de combustie.

Datorită rotirii continue şi înclinaţiei uşoare a cuptorului, transferul deşeurilor dintr-un capăt în

altul al cuptorului este realizat uşor. În cazul unor temperaturi de 11500C cenuşa este aglomerată, iar la

temperaturi de peste 13000C cenuşa este topită şi vitrifiată. De asemenea, cenuşa de fund şi cenuşa

recuperată din filtre poate fi reintrodusă în cuptorul rotativ penrtu aglomerare şi vitrifiere.

http://www.parsianmedical.com/index.htm

http://www.francegreentech.com/


48 CONFIDENTIAL

SURSA: BIC Group Belgia (http://www.bic.be/); JOSEPH EGLIAG Elveţia http://www.jeag.com/

Figura 6. Vedere instalaţie de incinerare modernă cu cuptor rotativv funcţionează şi în România la (SC PRO AIR

CLEAN SA, TIMISOARA)

SURSA: BIC Group Belgia (http://www.bic.be/); JOSEPH EGLIAG Elveţia http://www.jeag.com/

Figura 7 Diagrama fluxului tehnologic a instalaţiei de incinerare cu cuptor rotativ (funcţionează şi în România

la SC PRO AIR CLEAN SA, TIMISOARA)

http://www.bic.be/

http://www.jeag.com/

http://www.bic.be/



49 CONFIDENTIAL

SURSA: JOSEPH EGLIAG Elveţia (http://www.jeag.com)

Figura 8. Vedere instalaţie de incinerare modernă cu cuptor Multizon cu grătar static, funcţionează şi în

România la (SC AVANT SRL, IAŞI)

Deoarece temperaturile de ardere în cuptorul rotativ sunt cu mult mai ridicate, instalaţiile

secundare, cum ar fi camera de post-combustie, sau echipamentele de recuperare a energiei, trebuie

proiectate pentru a rezista la astfel de temperaturi ridicate.

Indiferent de cuptorul ales pentru incinerarea deşeurilor, următoarele etape întâlnite în procesul de

incinerare a deşeurilor, cum ar fi eliminarea cenuşei, tratarea emisiilor, recuperarea energiei, etc. sunt

asemănătoare.

Caracteristicile deşeurilor medicale adecvate pentru incinerare

Valoare calorică minimă: peste 2000 kcal/kg (8370 kj/kg) pentru incineratoare cu o singură

cameră, şi peste 3500 kcalk/kg (14640 kj/kg) pentru incineratoarele pirolitice cu două camere.

Conţinut de material combustibil peste 60%.

Conţinut de solide non-combustibilă sub 5%.

Conţinut de particule non-combustibile sub 20%.

Umiditate sub 30%.

Deşeuri medicale care nu pot fi incinerate

Recipiente, containere cu gaze sub presiune;

Cantităţi mari de deşeuri chimice;

Săruri de argint şi deşeuri fotografice sau radiografice;

Deşeuri din material plastic halogenat, cum ar fi PVC;

Deşeuri cu conţinut ridicat de mercur sau cadmiu, cum ar fi termometre, baterii uzate, etc.;

Fiole sigilate sau fiole cu conţinut de metale grele;

Deşeuri radioactive.



50 CONFIDENTIAL

Incinerarea pirolitică

Piroliza, ca şi incinerarea, reprezintă un proces termic de tratare deşeurilor medicale, prin care se obţine o

descompunere termică a produşilor chimici şi în special a produşilor organici la o temperatură ridicată şi

în absenţa oxigenului. În figura 9 se prezintă o instalaţie de incinerare pirolitică modernă cu două sisteme

de spălare umedă a gazelor.

SURSA: http://www.nikaengg.com

Figura 9. Vedere instalaţie de incinerare pirolitică modernă, cu două sisteme de spălare umedă a gazelor -

funcţionează şi în România la spitalul clinic de copii, ORADEA)

1. Cameră combustie primară (CCP) 13. Deşeuri 25. Ventilator aer diluţie

2. Cameră combustie secundară (CCS) 14. Cenuşă 26. Scruber Venturi

3. Cameră colectare cenuşă 15. grătar cu bare*

27. Vas recirculare

4. Ejector venturi 16. Sonde de temperatură 28. pompă recirculare apă

5. Arzător primar 17. Căptuşeală ignifugă turnată 29. Scruber cu umplutură**

6. Arzător secundar 18. Izolaţie termică 30. Pompă recirculare apă

7. Uşă încărcare deşeuri 19. Cărămizi refractare 31. Separator picături

8. Uşă descărcare cenuşă 20. Manta oţel 32. Conductă căptuşită cu cauciuc

9. Ventilator aer combustie 21. Clapetă by-pass 33. Vas soluţie sodă***

10. Ventilator ejector 22. Coş de avarie 34. pompă dozatoare soluţie sodă

11. Clapetă control aer combustie 23. Clapetă scruber 35. Ventilator evacuare gaze arse

12. Distribuitor aer combustie 24. Conductă de gaze arse 36. Coş gaze arse * Prevăzut numai în cazul în care există conţinut ridicat de cenuşă în deşeuri.

** Prevăzut numai în cazul în care deşeurile generează particule în suspensie în catitate mare.

*** Prevăzut numai în cazul în care gazele arse sunt acide sau conţin compuşi care formează acizi.

În practică acest procedeu este denumit şi degazare. Sub efectul temperaturii ridicate se produce o

sciziune şi o structură diferită a moleculelor organice, ceea ce face ca, după piroliză deşeurilor, acestea să

se transforme în substanţe combustibile gazoase, lichide şi solide.

Incinerarea deşeurilor medicale presupune alimentarea prin uşa de încărcare în camera de

combustie primară (CCP) (1) în care are loc încălzirea şi gazeificarea deşeurilor în absenţă de oxigen.

Gazele şi produsele volatile, care sunt formate, trec apoi în camera de ardere secundară (CCS) (2), în care

http://www.nikaengg.com/


51 CONFIDENTIAL

acestea sunt complet arse la o temperatură foarte mare în prezenţă de aer în exces. Un rol important este

jucat de ejectorul (4) şi ventilatorul (9) de aer de combustie. Datorită ejectorului (4) şi ventilatorului (10)

conectat la ejector, gazele de ardere se răcesc înainte ca acestea să fie eliminate în mediul înconjurător.

Această răcire rapidă previne formarea de dioxine şi furani. Ejectorul (4) menţine o mică depresiune în

incinerator, permiţînd astfel încărcarea incineratorului în timp ce funcţionează. Cenuşa din camera de

combustie primară este sterilă şi poate fi îndepărtată prin uşa de descărcare a cenuşei. În camera de

combustie primară este prevăzută o cameră separată de cenuşă pentru deşeuri care au un conţinut ridicat

de cenuşă.

Caracteristicile incineratoarelor pirolitice

Incinerarea pirolitică este adecvată pentru următoarele categorii de deşeuri:

Deşeuri infecţioase (inclusiv obiecte ascuţite) şi deşeuri patologice

- tratament eficient, elimină toţi agenţii patogeni.

Reziduuri farmaceurice şi chimice

- dezintegrează aproape toate aceste reziduuri, cu toate acestea numai cantităţi mici (de exemplu, 5%

din încărcătura totală de deşeuri) din aceste reziduuri trebuie incinerate în acest proces, din cauza

valorii calorice scăzute care trebuie să depăşească 3500 kcal/kg (14650 kj/kg).

Inadecvată pentru următoarele deşeuri:

Deşeuri medicale non-risc, similare deşeurilor urbane

- incinerarea pirolitică a acestora ar irosi resursele.

Deşeuri genotoxice

- tratament neeficient.

Deşeuri radioactive

- tratamentul nu afectează proprietăţile radioactive şi pot dispersa radiaţii.

Deşeuri care nu trebuie incinerate pirolitic:

Recipiente sub presiune

- pot exploda în timpul incinerării şi provaca deteriorarea echipamentului.

Deşeuri din material plastic halogenat, cum ar fi PVC

- gazele de ardere pot conţine acid clorhidric şi dioxine.

Deşeuri cu conţinut de metale grele

- incinerarea va genera emisii de metale toxice (de exemplu, plumb, cadmiu, mercur) în atmosferă.

CONCLUZII

Introducerea treptată şi anunţată din timp a unor norme din ce în ce mai stricte a dat posibilitatea

conformării incineratoarelor existente şi a permis dimensionarea corespunzătoare a celor noi. În

momentul de faţă, instalaţiile de incinerare sunt supuse unor reglementări stricte în ceea ce priveşte

emisiile de poluanţi în aer, apă şi sol. Tehnologia actuală permite un control riguros al proceselor, datorită

apariţiei pe piaţă la preţuri accesibile a unor dispozitive avansate de comandă şi control. Tehnologiile de

tratare chimică a gazelor şi apelor de spălare (în cazul procedeelor umede) sunt mult decât capabile a

epura efluenţii, chiar şi până dincolo de limitele impuse de lege. O cenuşă de calitate se poate obţine prin

alegerea corectă a timpului de staţionare în cuptor, aer în exces şi eventual combustibil auxiliar, în situaţia

în care capacitatea calorică a deşeului este prea scăzută. De regulă, cel puţin în cazul deşeurilor

periculoase, un amestec (de deşeuri) bine realizat elimină necesitatea aportului de combustibil auxiliar.

Aparatele utilizate în procesul de incinerare şi tratare a gazelor sunt folosite şi în alte ramuri industriale,

precum industria cimentului, diversele ramuri ale industriei chimice. Aşadar, dimensionarea lor nu pune


52 CONFIDENTIAL

probleme deosebite, decât din punctul de vedere al estimării compoziţiei produşilor de ardere şi

comportării deşeului. Spre exemplu, deşeul poate avea din punctul de vedere al cineticii arderii un

comportament exploziv sau chiar detonant sau poate suferi transformări fizice, precum sublimarea sau

lichefierea. Oricare dintre aceste fenomene poate pune serioase probleme unei instalaţii proiectate

necorespunzător. Datorită înaltelor standarde de securitate şi protecţie a mediului pe care trebuie să le

îndeplinească, incineratoarele pot deveni o soluţie „verde” pentru tratarea deşeurilor, în mod deosebit a

celor periculoase.

Totuşi incinerarea deşeurilor solide medicale generează deopotrivă atât emisii toxice în atmosferă,

cât şi cenuşă. Emisiile de gaze în atmosferă pot afecta mediul înconjurător, dar şi starea de sănătate a

populaţiei din comunităţile aflate în vecinătatea staţiei de incinerare. Cenuşa, rezultată ca produs secundar

în urma incinerării este depusă în depozitul de deşeuri şi în acest fel poate afecta pânza freatică prin

levigare.

Principalii poluanţi care pot rezulta în urma incinerării sunt:

Particule în suspensie;

Metale grele – arsenic, beriliu, cadmiu, crom, plumb, mercur;

Gaze acide – incluzând printre altele HCl, HF, HBr, SO2, NOx, NH3;

Compuşi carbonaţi – dioxine şi furani (PCDD/F), hidrocarburi aromatice policiclice (PAH),

bifenili policloruraţi (BPC), dioxid de carbon;

În plus faţă de metalele grele enumerate mai sus, au fost detectate încă 19 alte metale ce se pot găsi

în compoziţia deşeurilor sau în gazele poluante şi în cenuşa rezultată în urma proceselor de incinerae. De

asemenea, în afară de dioxină au fost depistate şi alte substanţe chimice organice, unele rezultând din

arderea incompletă a deşeurilor. Asfel din categoria Poluanţilor Organici Persistenţi rezultă din

incinerarea deşeurilor medicale periculoase dioxinele, bifenilipolicloruraţi şi hidrocarburile aromatice

policiclice. Primele două categorii se regăsesc pe lista celor 12 categorii de substanţe reglementate de

Convenţia de la Stockholn privind Poluanţii Organici Persistenţi. Cu toate acestea incinerarea este

considerată o metodă sigură de distrugere a deşeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală.

Trebuie luat în considerare faptul că nu toate categoriile de deşeuri se pretează la incinerare, deoarece

conţinutul acestora prin ardere are un impact negativ asupra mediului şi implicit asupra sănătăţii

populaţiei.

Organizatia Mondiala a Sănătăţii recunoaşte incinerarea deşeurilor medicale ca fiind o sursă de

poluanţi foarte toxici (dioxină, mercur, compuşi chimici şi cenuşă toxică) contravenind chiar principiilor

medicinii de a ingriji sănătatea populaţiei

3.5.2 Metode alternative de tratare a deşeurilor medicale existente la nivel european

De ce nu incinerarea

Diversele metode utilizate în mod frecvent pentru tratarea deşeurilor periculoase provenite din

activităţile medicale au ca scop obţinerea unui produs final prietenos mediului şi sănătăţii. Cea mai

răspândită metodă de tratare a acestor tipuri de deşeuri incinerarea, a generat numeroase discuţii şi

îngrijorări de-a lungul timpului, fiind o sursă majoră de poluanţi organici persistenţi (POP) şi alţi poluanţi,

cum ar fi metalele grele. Din experienţa statelor membre ale uniunii Europene, cenuşa rezultată de la

incinerarea deşeurilor municipale ridică probleme din cauza conţinutului ridicat de cloruri şi sulfaţi cu

mult peste valoarea limită prevăzută (Decizia 2003/33/CE) pentru a fi acceptate la depozitare. De

exemplu, Suedia a reclamat costurile ridicate pentru eliminarea acesteia fiind nevoită să o exporte. Având

în vedere impactul asupra mediului a metodei de incinerare a deşeurilor medicale, s-au dezvoltat instalaţii


53 CONFIDENTIAL

alternative necombustibile pentru tratarea acestor tipuri de deşeuri. Ca o alternativă la acestea, s-au

dezvoltat instalaţii care nu folosesc arderea, iar astăzi se cunosc peste 23 de metode alternative de tratare

a deşeurilor medicale, dintre care, cele mai utilizate sunt sterilizarea cu abur, microundele, tratamentul

chimic, tratamentul termic (piroliza prin plasmă). Viabilitatea instalaţiilor alternative a crescut în ultimul

timp datorită costului crescut al incinerării, dificultăţile de acceptare a populaţiei şi a emisiilor provenite

de la incineratoare. Instalaţiile de tratare alternative costă mai puţin şi degajă mai puţine emisii decât

incinerarea. Este important să recunoaştem că, deseori, este necesară mai mult de o instalaţie pentru

gestionarea tuturor componentelor din fluxul de deşeuri medicale (de exemplu incinerarea deşeurilor

patologice care nu pot fi sterilizate termic). În acest proiect se justifică necesitatea introducerii în

sistemele de gestionare a deşeurilor medicale periculoase provenite din activitatea medicală a

tehnologiilor alternative de tratare, se face o analiză a celor mai utilizate metode, se prezintă instalaţii

hibride de tratare şi se propun soluţii pentru reducerea împovărării spitalelor de costurile cu tratarea

deşeurilor periculoase generate.

În figura 10 se prezintă fluxul de tratare a deşeurilor provenite din activitatea medicală cu

menţiunea că unele tehnologii non-incinerare pot trata şi deşeuri anatomo-patologice.

Figura 10 Fluxul de tratare al deşeurilor medicale

SURSA: Baldwin, A., Kristiansen, T., Selection of HCRW Treatement Technologies for Gauteng, http://www.hjulmandweb.dk/HCRWCD/ Visual%20Presentations/D%20Baldwin.ppt,

Tehnologii alternative disponibile pentru tratarea deşeurilor medicale

Deşeurile asimilabile celor menajere provenite din spitale nu necesită tratamente speciale şi se

includ în ciclul de eliminare a deşeurilor municipale.

Practicile alternative la arderea deşeurilor în incineratoare pot fi instalaţiile necombustibile

sprijinite pe următoarele metode de bază:

I- Metode termice;

II- Metode chimice;

III- Metode pe bază de radiaţii ionizante;

IV- Metode biologice.

http://www.hjulmandweb.dk/HCRWCD/


54 CONFIDENTIAL

O subclasificarea a acestor metode este necesară deoarece la temperaturi medii şi înalte se

produc modificări fizice şi chimice semnificative. Procesele termice la temperaturi scăzute (sterilizarea

termică) utilizează energia termică pentru decontaminarea deşeurilor periculoase fără să producă

modificări chimice, neavând loc procese de piroliză sau de combustie.

În figura 11 sunt enumerate schematic metodele de neutralizare a deşeurilor periculoase provenite

din activitatea medicală.

I. Metode termice

Metodele termice sunt bazate pe energie termică necesară distrugerii agenţilor patogeni conţinuţi

în deşeurile medicale. Această categoria se împarte în procese termice la temperaturi scăzute, medii şi

ridicate.

Figura 11 Metode principale de neutralizare a deşeurilor medicale

A. Metodele termice la temperaturi scăzute utilizează energia termică ca să decontamineze

deşeurile fără să producă modificări chimice, neavând loc procese de piroliză sau combustie. Metodele

termice la temperaturi scăzute se pot realiza în intervalul 930C – 177

0C, prin căldură umedă (abur) şi

căldură uscată (aer cald). Tratamentul termic cu abur implică utilizarea de abur pentru a dezinfecta

deşeurile şi frecvent, are loc într-o autoclavă. Tratamentul prin microunde poate fi cu căldură umedă sau

căldură uscată. Tratamentul termic cu microunde prin căldură umedă este în esenţă, un proces de

dezinfectare cu abur, deoarece se adaugă apă peste deşeuri, iar dezinfectarea are loc prin acţiunea căldurii

umede şi aburului generate de energia microundelor. Tratamentul termic cu microunde prin căldură

uscată nu utilizează abur sau apă în proces. În metodele de tratare cu aer cald nu se adaugă apă sau abur.

În schimb, deşeurile sunt încălzite de conducţie, convecţie naturală sau forţată, şi/sau radiaţia termică

folosind încălzitoare cu radiaţii infraroşii.


55 CONFIDENTIAL

B. Metodele termice la temperaturi medii au loc la temperaturi cuprinse între 1770C şi 370

0C şi implică

defalcarea chimică a materialului organic. Acestea includ polimerizarea inversă folosind microunde cu

energie de mare intensitate şi depolimerizarea termică ce utilizează căldură şi presiune înaltă.

C. Metodele termice la temperaturi ridicate funcţionează, la temperaturi de 5400C până la 8300

0C sau

mai mult. Această căldură ridicată este furnizată de rezistenţa electrică, inducţia, gazele naturale şi/sau

energia plasmei. In plus, se produc modificări chimice şi fizice, atât materialelor organice, cât şi celor

anorganice rezultând distrugerea totală a deşeurilor, precum şi minimizarea masei şi a volumului

deşeurilor.

II. Metode chimice

Metodele chimice sunt recomandate în special pentru tratarea deşeurilor lichide. Pentru deşeurile

medicale solide se impun operaţiuni de mărunţire, tocare şi amestecare a deşeurilor înainte sau în timpul

tratării. Aceste procese folosesc dezinfectanţi ca: dioxid de clor dizolvat, varul, acidul peracetic sau

substanţe chimice anorganice cu scopul de a mări expunerea deşeurilor la agentul chimic. În cazul tratării

deşeurilor periculoase medicale există procedee de reţinere a dezinfectantului din deşeu şi reutilizarea

acestuia.

III. Metode prin iradiere

Metodele pe bază de radiaţii ionizante implică fasciculi de electroni, Cobalt-60 ori radiaţii

ultraviolete. Aceste instalaţii necesită măsuri sporite pentru protecţia personalului. Radiaţiile cu fasciculi

de electroni se realizează prin bombardarea cu electroni de înaltă energie pentru a distruge

microorganismele din deşeuri. Eficienţa metodei este dată de doza de radiaţii absorbită de deşeuri. Doza

de radiaţii depinde de densitatea deşeurilor şi energia electronilor. Radiaţiile ultraviolete cu unde scurte

(UVC) sunt utilizate ca procedeu suplimentar la diferite instalaţii de neutralizare. Se impun, de asemenea,

operaţiuni de tocare sau mărunţire pentru ca deşeurile să fie de nerecunoscut.

IV. Metode biologice

Metodele biologice folosesc enzime pentru a distrugerea materiei organice. Doar câteva instalaţii

de neutralizare se bazează pe aceste procese.

În tabelul 12 Sunt prezentate mediile de tratare folosite în neutralizarea deşeurilor periculoase medicale

pentru tehnologiile alternative.

Tabelul 12 Mediile de tratare folosite în neutralizarea deşeurilor periculoase medicale pentru

tehnologiile alternative.

Nr. crt. Metode de tratare Mediul de tratare

1 Termice Abur

Aer cald,

Ulei cald (tehnologia HDS)

2 Chimice

Hipoclorit de sodiu – NaOCl

Dioxid de clor – ClO2

Oxid de calciu – CaO

Ozon – O3

Substanţe alcaline – în special hidroxidul de sodiu

Acid paracetic

formaldehida (HCHO)

Glutaraldehidă (CHO-(CH2)3-CHO)

Oxidul de etilenă (CH2OCH2)

3 Prin iradiere Fasciculi de electroni

Cobalt-60

Radiaţii ultraviolete

4 Biologice Enzime


56 CONFIDENTIAL

Metode mecanice

Procesele mecanice cum ar fi mărunţire, măcinarea, amestecarea, separarea lichid-solid, de

transport (benzi transportoare, şnecuri), de compactare sunt procese suplimentare.

Distrugere mecanică poate face deşeurile de nerecunoscut şi este folosită pentru a distruge ace şi

seringi, astfel încât să reducă la minimum pericolul de leziuni sau pentru a le face inutilizabile. În cazul

unor procese termice sau chimice dispozitivele mecanice, cum ar fi tocătoarele si mixerele pot îmbunătăţi,

de asemenea, rata de transfer de căldură sau pentru a mări suprafaţa expusă dezinfectantelor chimice.

Un proces mecanic este suplimentară şi nu poate fi considerat un proces de tratament în sine şi nu

ar trebui să fie utilizat înainte ca deşeurile să fie decontaminate, cu excepţia cazului în care tocătoarele, şi

alte procese mecanice de distrugere sunt o parte integrantă a unui sistem de tratare închis. În caz

contrar, lucrătorii ar fi expuşi la agenţii patogeni eliberaţi în mediul înconjurător. Dacă procesele

mecanice sunt parte dintr-un sistem, tehnologia ar trebui să fie proiectate în aşa fel încât aerul în şi din

procesul mecanic să fie dezinfectat înainte de a fi eliminat în mediu. Acest lucru este adesea realizat cu

ajutorul unui ventilator care menţine o presiune negativă în camera de prelucrare mecanică; aerul

preluat din procesul mecanic trece prin camera de dezinfecţie sau printr-un filtru de înaltă eficienţă pentru

reţinerea particulelor din aer.

3.5.2.1. Metode termice la temperaturi scăzute: autoclavarea, microundele, şi alte sisteme bazate pe

căldură umedă – abur

AUTOCLAVE ŞI RETORTE

O autoclavă este formată dintr-un recipient de metal prevăzut cu o uşă de încărcare şi o manta

exterioară pentru aburul de încălzire. Aburul se introduce atât în manta cât şi în interiorul vasului, care

este proiectat să reziste la presiuni ridicate. Încălzirea prin mantaua exterioară reduce condensul în

interiorul autoclavei şi permite utilizarea de abur la temperaturi mai mici. Pentru că aerul este un izolator

eficient, eliminarea lui din camera de decontaminare este esenţială pentru a asigura penetrarea căldurii în

deşeuri. Acest lucru se face în două moduri: dislocuire gravitaţională, sau pre-vidarea. Prin pre-vidarea

autoclavei este nevoie de un timp mai mic pentru dezinfecţie, datorită eficienţei mai mare în scoaterea

aerului.

Retorta este similară unei autoclave cu excepţia faptului că nu are manta exterioară. Este mai ieftin

de construit, dar necesită o temperatură mai mare pentru aburul de încălzire.

Cum funcţionează

Un ciclu de funcţionare tipic pentru o autoclavă sau retortă implică următoarele:

Pre-încălzirea (pentru autoclave): Aburul este introdus prin mantaua exterioară a autoclavei;

Încărcare deşeuri: Deşeurile colectate în saci sau containere sunt încărcate în camera de

sterilizare. Periodic indicatori biologici sau chimici sunt plasaţi în interiorul încărcăturii de

deşeuri ca să monitorizeze dezinfecţia. Uşa de încărcare este închisă etanş;

Evacuarea aerului: Aerul este evacuat prin dislocare gravitaţională sau pre-vidare;

Tratarea cu abur: Aburul este introdus în camera de sterilizare până se obţine temperatura

dorită. Abur suplimentar este alimentat în camera de sterilizare pentru a menţine temperatura o

perioadă de timp stabilită;

Eliminarea aburului: Aburul este aspirat din cameră de obicei prntr-un condensator, pentru a

reduce presiunea şi temperatura. În unele sisteme este folosită post-vidarea pentru eliminarea

aburului rezidual;


57 CONFIDENTIAL

Descărcarea: De obicei este oferit un timp suplimentar, pentru a permite deşeurilor să se

răcească, după care deşeurile sunt eliminate iar indicatorii biologici sau chimici sunt evaluaţi;

Prelucrarea mecanică: În general deşeurile tratate sunt introduse într-un tocător sau compactor

înainte de a fi eliminate într-un depozit de deşeuri.

Tipuri de deşeuri tratate

De obicei tipurile de deşeuri tratate în autoclavă sunt: tulpini de culturi, obiecte ascuţite, materiale

contaminate cu sânge, deşeuri de la secţiile de izolare şi chirurgie, deşeuri de laborator (exclusiv deşeuri

chimice), deşeuri moi (tifon, bandaje, draperii, lenjerie de pat,etc.), de la îngrijirea pacienţilor. La un

anumit timp şi temperatură, precum şi cu sisteme mecanice de mărunţire, este posibil să se trateze şi

deşeuri anatomice umane, dar din considerente etice, juridice, culturale, este exclus tratamentul lor.

Compuşii organici volatili şi semi-volatili, deşeuri chimioterapeutice, mercur, alte deşeuri chimice

periculoase nu trebuie tratate în autoclve sau retorte. Materialele de aşternut imens voluminoase, carcasele

de animale mari, containerele sigilate rezistente la temperatură şi alte deşeuri care împiedică transferul de

căldură, trebuie evitate.

Emisiile şi reziduurile deşeurilor

Mirosurile pot fi o problemă în jurul autoclavei sau retortei dacă nu există ventilaţie suficientă.

Dacă deşeurile nu sunt bine separate, pentru a împiedica substanţele chimice periculoase să fie introduse

în camera de tratament, contaminanţi toxici vor fi eliminaţi în aer, condens, sau în deşeurile tratate. Asta

se întâmplă şi în cazul în care deşeurile sunt amestecate cu medicamente antineoplazice sau metale grele

cum ar fi mercurul. Astfel, deşeurile slab separate pot emite niveluri reduse de alcooli, fenoli, aldehide, şi

alţi compuşi organici volatili (COV) în aer. Un studiu făcut de Institutul Naţional pentru Sănătate şi

Securitatea Muncii (NIOSH) nu a găsit compuşi organici volatili (COV) în spaţiul de lucru sau depăşiri

ale limitelor de expunere stabilite de Administraţia pentru Sănătate şi Securitatea Muncii. Cel mai înalt

nivel (COV) în autoclavă a fost de 2-propanol, de 643 mg/m3. Nu au fost dubii în ceea ce priveşte

formarea de dioxină în autoclavă la niveluri mai mari decât în incineratoare aşa cum susţin unii

cercetători. Cercetătorii sunt de acord că, în general, dioxinele se formează între (250-4500C), la

temperaturi cu mult peste temperaturile de funcţionare a autoclavei. Mai mult de atât formarea de dioxină

este considerată a fi catalizată de cenuşa formată în timpul combustiei în prezenţa metalelor şi surselor de

clor. În general, atât timp cât compuşi organici şi materiale anorganice care conţin arsen, bariu, crom,

cadmiu, plumb, mercur, argint sau alte substanţe chimice anorganice sunt reţinute în deşeuri, reziduurile

de deşeuri tratate ar trebui să treacă testul Procedurii de Toxicitate Caracteristică Levigatului (TCLP -

Toxicity Characteristic Leachate Procedure).

Inactivarea microbiană

Este un proces prin care se reduce nr. de microorganisme cu un anumit factor. Autoclavarea care

realizează o inactivare microbiană (grad de sterilizare) de 6log10 reduce numărul de microorganisme cu

un factor de 106 - 99,9999% microorganisme ucise)

Autoclavele şi retortele necesită un timp de expunere minim pentru a atinge temperatura de

dezinfecţie corespunzătoare. Recomandări pentru temperatură şi timpul minim de expunere pentru diferite

condiţii se găsesc într-o serie de referinţe. Deseori timpul de expunere este de două ori timpul necesar

pentru o inactivare microbiană de 106 (6log10), spori de bacterii ucişi în condiţii ideale; ori pot fi estimaţi

timpi de expunere echivalenţi pentru diferite temperaturi. Un criteriu comun temperatură-timp expunere

pentru diferite autocleve şi retorte este de 1210 C, timp de 30 minute. Trebuie utilizaţi indicatori chimici


58 CONFIDENTIAL

care îşi schimbă culoarea sau biologici pentru a monitoriza inactivarea microbiană, (de exemplu pentru

Bacillus Stearothermophilu sau bacillus Subtilis), plasaţi în centrul probei de tastare şi pentru a verifica

dacă penetrarea cu abur şi timpul de expunere au fost suficiente.

Avantajele autoclavelor

Tehnologia este testată mult timp, uşor de înţeles, este acceptată uşor de spitale şi comunităţi;

Parametrii timp-temperatură necesari pentru a atige niveluri ridicate de dezinfecţie sunt bine

stabiliţi;

Autoclavele sunt disponibile într-o gamă largă de dimensiuni, capabile să trateze de la câteva

kilograme la câteva tone pe oră;

Dacă sunt luate măsuri de precauţie pentru a exclude materialele periculoase, emisiile

provenite de la autoclave sunt minime;

Costurile de capital sunt relativ scăzute în comparaţie cu alte tehnologii non-incinerative;

Dezavantajele autoclavelor

Tehnologia nu face deşeurile de nerecunoscut şi nu reduce volumul de deşeuri tratate cu

excepţia cazului în care este adăugat un tocător;

Orice obiect de metal mare şi dur poate deteriora tocătorul;

Pot genera mirosuri, dar sunt reduse la minim prin achipamente de epurare a aerului;

Dacă contaminanţi toxici, cum ar fi formaldehida, fenol, citotoxice, sau mercur sunt în deşeuri,

aceştia sunt eliminaţi în aer, apele uzate, sau rămân în deşeuri, contaminând depozitul de

deşeuri;

Obstacole în calea expunerii directe la abur (cum ar fi evacuarea incompletă a aerului, masa

excesivă a deşeurilor, materiale voluminoase cu conductivitate termică redusă, deşeuri cu

pungi multiple formându-se buzunate de aer, containere rezistente la temperatură sigilate, etc.)

pot compromite eficacitatea sistemului de a decontamina deşeurile.

Tehnologii disponibile

BONDTECH: http://www.bondtech.net/

Bondtech oferă autoclave capabile să lucreze la vid înaintat şi presiuni ridicate. Sunt capabile să

prelucreze de la 115 kg/h până la 2727 kg/h. Autoclava are sistem de încărcare a deşeurilor pentru a

minimiza costul cu forţa de muncă. Odată încărcate deşeurile medicale operatorul apsă un buton şi ciclul

de strerilizare este activat. Ciclul începe cu un proces de pre-vidare pentru a elimina aerul şi penetrarea

eficientă a aburului prin deşeuri. Ulterior deşeurile sunt supuse tratamentului cu abur la presiune ridicată

şi temperaturi până la 1500 C. Pre-vacumul, presiunea şi temperatura ridicată asigură că deşeurile

medicale sunt complet sterilizate (reducerea nr. de bacterii fiind de 6 log10 sau mai mult pentru Bacillus

Stearothermophilus). După procesul de sterilizare autoclava este ventilată şi aburul este eliminat. Un

proces de post-vidare elimină complet aburul rezidual şi umiditatea, uscând deşeurile şi prevenind

generarea de mirosuri nedorite.

http://www.bondtech.net/


59 CONFIDENTIAL

Figura 12. Autoclave Bondtech

ENVIRONMENTAL TECTONICS CORPORATION: http://www.etcusa.com/

Environmental Tectonics Corporation (ETC), a dezvoltat autoclave pentru tratarea deşeurilor medicale

configurate pentru podea. Acestea sunt prevăzute cu uşi simple sau duble cu blocare hidraulică, sisteme

de încărcare şi descărcare. Unităţile sunt adaptabile pentru a se potrivi cu echipamente auxiliare cum ar fi

tocătoare, compactoare, şi sisteme de manipulare a materialelor. Ciclul de tratare cuprinde şi procesul de

pre-vidare pentru eliminarea aerului. Aceste autoclave tratează în general obiecte voluminiase: paturi,

lenjerie de pat, rafturi, cărucioare, lenjerie de corp, halate, şi diverse alte elemente ce pot tolera

temperatura aburului sub presiune. Limitele de temperatura la care funcţionează sunt selectabile şi sunt

cuprise între 100-1380C. Parametrii unui ciclu sunt selectabili şi pot fi modificaţi pentru anumite tipuri

deşeuri.

Figura 13 Autoclave de tip ETC

MARK-COSTELLO: http://www.mark-costello.com/

Mark Costello produce autoclave pentru tratarea deşeurilor medicale de peste două decnii. Aceste

autoclave sunt capabile să lucreze la o presiune maximă de 6 atm. (1600C). Sistemul de sterilizare

http://www.etcusa.com/

http://www.mark-costello.com/


60 CONFIDENTIAL

funcţionează utilizând, cărucioare autoclavabile din aluminiu sau oţel inoxidabil, echipate cu role

reziatente la abur. Cărucioarele autoclavabile trebuie să fie drapate cu o folie de polipropilenă înainte de

umplere cu excepţia cazului în care decazului în care deşeurile au fost colectate în saci autoclavabili.

Odată umplute cărucioarele sunt introduse în camera de sterilizare cu ajutorul unei rampe sau lift

foarfecă. Ciclul standard este de 60 minute la 1350C. Temperaturi mai ridicate şi scurtarea timpului de

operare pot fi setate atunci când operatorul doreşte. Deşeurile sunt eliminate atunci când autoclava se

răceşte, rezultă deşeuri umede, care pot fi de recunoscut. După decontaminare deşeurile sunt tocate şi şi

transportate la locurile special amenajate.

Capacitate: 55 kg/h, 12.000 t/zi, la un cost mediu de 1 euro/kg.

Figura 14. Autoclava de tip MARK-COSTELLO

SIERRA INDUSTRIES: w w w . s i e r r a i n d u s t r i e s . c o m

Sierra indistries (anterior, RF Baker Company), fabrică retorte/autoclave, dintre care unele sunt în

funcţiune de peste zece ani. Autoclavele au uşi acţionate hidraulic cu sistem de blocare automat, rampă

internă, şi prevăzută cu control automat al parametrilor. Deşeurile colectate în saci autoclavabili, sunt

încărcate în cărucioare cu role din oţel inoxidabil. Când uşa autoclavei se deschide rampa rabatabilă este

plasată pe sol, şi cărucioarele încărcate sunt împinse pe rampă în autoclavă. Odată uşa închisă şi blocată

un buton de start porneşte ciclul de sterilizare prin injecţie de abur la 1350C (3 atm.), pentru 45 minute. La

sfârşitul ciclului, condensul este evacuat şi uşa poate fi deblocată. Rezultă deşeuri umede de recunoscut.

Deşeurile pot fi tocate şi compactate opţional pentru a reduce volumiul cu până 80%.

STERITECH: http://www.steritechss.com

Deşeurile colectate în saci roşii sunt plasate În saci permeabili, (pentru a putea penetra aburul) de mare

capacitate tip Kraft. Autoclava poate utiliza aburul de la un sistem central de abur, dar alternativ un boiler

electric intern poate fi utilizat. Se poate utiliza opţional şi un ciclu de sterilizare/topire la temperaturi mai

mari de 1320C. După tratamentul de sterilizare cu abur containerele cu obiecte ascuţite sunt supuse unui

ciclu de încălzire pantru a topi recipiente de plastic, cilindri de seringi şi alte obiecte din plastic făcându-

http://www.steritechss.com/


61 CONFIDENTIAL

le inutilizabile. Unitatea dispune de un sistem de tratare lichide reziduale cu buclă închisă care permite

instalarea în locaţii îndepărtate, fără apă, canalizare, sau linii de abur.

TUTTNAUER: http://www.tuttnauer.com/

Sacii cu deşeuri infecţioase sunt încărcaţi manual în coşuri pentru autoclavare plasate pe un

vagonet cu role. Când toate coşurilr sunt pline, vagonetul este împins camera de sterilizare a autoclavei.

Aerul este eliminat din camera de sterilizare cu ajutorul unei pompe de vid şi este încălzit la 1480C,

înainte de a fi eliminat la canalizare. Apoi deşeurile sunt expuse aburului pentru o perioadă stabilită

dinainte. Autoclava poate lucra până la 1370C şi 3 atm. După tratament, este realizat un vid înaintat

necesar pentru uscarea şi răcurea deşeurilor. Vagonetul cu coşuri este scos din camera de sterilizare şi

transportat la un tocător sau compactor.

Figura 15 Sistem de autoclavizare de tip Tuttnauer

Figura 16. MetodCiclul de tratare prin autoclavare TUTTNAUER

http://www.tuttnauer.com/


62 CONFIDENTIAL

ALTE SISTEME BAZATE PE CĂLDURĂ UMEDĂ - ABUR

În ultimele decenii, o a doua generaţie de sisteme bazate pe căldură umedă - abur au fost

dezvoltate cu scopul de a îmbunătăţi transferul de căldură în deşeuri, realizarea unei încălziri mai

uniforme a deşeurilor, obţinere de deşeuri de nerecunoscut, şi pentru a realiza un sistem continuu (nu

discontinuu pe şarje). Aceste sisteme noi au fost practic menţionate ca autoclave avansate, şi

practic funcţionează ca autoclave sau retorte dar acestea combină tratamentul cu abur, vidarea şi diverse

prelucrări mecanice înainte, în timpul şi/sau după decontaminare cu abur.

Aceste combinaţii includ:

1. Vacuum/Tratament cu abur/Compactare;

2. Tratament cu jet de abur-amestecare-fragmentare/Uscare/ Mărunţire;

3. Tocare/Tratament cu abur-amestecare/Uscare (şi curăţare chimică);

4. Tocare-tratament cu abur-amestecare/Uscare;

5. Tratament cu jet de abur-amestecare-fragmentare/Uscare;

6. Tratament cu abur-amestecare-fragmentare/Uscare;

7. Tocare/Tratament cu abur-emestecare compactare.

Fiecare dintre aceste sisteme funcţionează în mod diferit. Cu toate acestea, ele tratează aceleaşi tipuri de

deşeuri şi au caracteristici similare de emisie ca o autoclavă. Ele împărtăşesc de asemenea, multe dintre

avantajele şi dezavantajele autoclavelor sau retortelor.

Notă: Pre-maruntire sau pre-măcinarea nu ar trebui să fie făcute înainte de dezinfecţie pentru a proteja

lucrătorii împotriva expunerii la agenţi patogeni lansaţi în aer prin procesare

mecanică. Excepţia este atunci când mărunţirea sau măcinarea este o parte integrantă dintr-

un sistem închis conceput în aşa fel încât fluxul de aer din procesul mecanic este dezinfectat înainte de a

fi eliminat în mediul înconjurător. Exemple de astefel de sisteme "autoclave avansate" sunt prezentate

mai jos:

1. Vacuum/Tratament cu abur/Compactare;

SAN-I-PAK: http://www.sanipak.com/

La mijlocul anilor 1990, San-I-Pak a dezvoltat un sistem modular de sterilizare, cu camere de

sterilizare articulate care se pot roti în trei poziţii de bază. Poziţia de încărcare: camera este înclinată cu

uşa din faţă în sus, pentru ca operatorul şă poată încărca deşeurile. Poziţia orizontală: poziţie în care

începe ciclul de tratament: aerul este evacuat prin vidare şi aburul la o temperatură de 1520 C este

introdus în cameră. Deşeurile sunt expuse la abur timp de 30 minute din momentul în care temperatura

camerei ajunge la 1320

C şi o maximă de 1400

C. După tratament aburul şi condensul sunt evacuate.

Poziţia de descărcare: camera de sterilizare se roteşte cu capacul în jos, operatorul deschide uşa

permiţând deşeurilor să cadă într-un compactor unde un piston compactează deşeurile direct într-un

container cilindric. San-I-Pak oferă o gamă largă de modele personalizate. Mai multe unităţi pot fi aliniate

de-a lungul unei platforme comune de încărcare. Mai mult San-I-Pak oferă coşuri basculante,

transportoare, tocătoare cu una sau două etape, compactoare cu raporturi de compactare de 4 la 1 şi 6 la 1

şi sisteme de auto-cântărire.

http://www.sanipak.com/


63 CONFIDENTIAL

Figura 17 Sistem modular de sterilizare

Din 1978, San-I-Pak a instalat 700 de unităţi în statele Unite şi o mulţime în întreaga lume. În acest sistem

Bacillus Stearothermophilus este redus cu un factor de 106 (6log10), şi Bacillus Subtilus cu un factor de

108 (8log10).

2. Tratament cu jet de abur-amestecare-fragmentare/Uscare/ Mărunţire

TEMPICO ROTOCLAVE: http://www.tempico.com/

Rotoclava este un vas sub presiune cu un tambur rotativ intern. Sacii şi cutiile cu deşeuri medicale

sunt încărcate în cuvă cu ajutorul unui coş basculant. Primul pas este pre-vidarea pentru eliminarea

aerului; aerul este amestecat cu abur şi trecut printr-un condensator şi filtru pentru a distruge agenţii

patogeni. Camera de sterilizare funcţionează la 1460 C/3 atm timp de 30 minute. Tamburul rotativ intern

fragmentează şi agită deşeurile, ajutând la eliminarea zonelor reci. După tratament, aburul este eliminat

printr-un condensator şi condensul este evacuat la canal. Aerul şi aburul rezidual este aspirat printr-un

filtru de carbon pentru a elimina mirosurile. Camera de sterilizare este astfel ventilată până ce deşeurile se

usucă şi se răcesc. Deşeurile decontaminate sunt apoi descărcate şi transportate la mărunţire unde volumul

se reduce cu aproximativ 80%. Unitatea este controlată de un microprocesor programabil.

http://www.tempico.com/


64 CONFIDENTIAL

Figura 18 Ciclul de tratare prin autoclavare (TEMPICO ROTOCLAVE)

Figura 19 Rotoclave TEMPICO


65 CONFIDENTIAL

3. Tocare/Tratament cu abur-amestecare/Uscare (şi curăţare chimică)

La mijlocul anilor 1990, Sterile technologies Industries (ISC) a introdus un sistem de tratare

Care combină aburul cu deyinfectarea cu hipoclorit de sodiu. Între anii 1995 şi 1997, o serie de teste de

inactivare microbiană au fost efectuate de trei laboratoare diferite (BBI Clinic Laboratories – Connecticut,

ViroMedLaboratories – Minnesota, şi dr. E. Jarroll de Cleveland State University) pentru diverşi agenţi

patogeni. Inactivarea microbiană este de 106 (log10) pentru Bacillus Stearothermophilus şi mai mare de

8,5 pentru Bacillus Subtilis. Testele TCLP Toxicity Characteristic Leachate Procedure) în 1996 a arătat că

reziduurile solide ar putea fi clasificate ca non-periculoase. Prima unitate a fost instalată în 1995 şi recent

ITS a fost achiziţionată de către WR2 (care dezvoltă sisteme de dezinfecţie chimică)

STI CHEM-CLAV: http://www.stichemclav.com

În unitatea Chem-Clav, deşeurile sunt încărcate în pâlnia de alimentare prin intermediul unui lift

cu coşuri basculante. În pâlnia de alimentare este menţinută o presiune negativă pentru a trge aerul printr-

un Filtru de Particule cu Eficină Ridicată (HEPA). Din pîlnia de alimentare deşeurile sunt împinse cu un

berbec în tocător. După tocare materialul intră într-un transportor cu melc rotativ unde printr-o serie de

orificii este injectat abur pentru a menţine temperatura între 96-1100 C.

Figura 20 Unitate de sterilizare continuă STI Chem-Clav

Aburul este eliminat la sfârşitul transportorului cu melc printr-un condensator pentru ca deşeurile

să se usuce. Deşeurile uscate şi decontaminate cad pe o bandă transportoare, apoi într-un compactor de

sine stătător unde sunt compactate direct în containere cilindice pentru a putea fi transportate la un

depozit de deşeuri sanitare. Un subsistem chimic injectează hipoclorit de sodiu sub formă de ceaţă pentru

curăţarea sistemului şi controlul mirosului.

4. Tocare-tratament cu abur-amestecare/Uscare

La începutul anilor 1990, un medic dentist Maryland a început şă lucreze pe o tehnologie non-

incinerare, care se numeşte acum Macerare Sterilizare cu Abur SSM-150, poreclit „WasteWacker”. Noul

sistem este vândut de grupul Antaeus Group şi combină mărunţire internă sau macerarea cu tratamentul

cu abur şi amestecarea, urmate de un proces de deshidratare. În 1996 dispozitivul a fost instalat la Şcoala

de Medicină Universitatea john Hopkins, iar mai târziu la Spitalul Franklin Square/Helix health System.

http://www.stichemclav.com/


66 CONFIDENTIAL

ANTAEUS GROUP SSM-150: http://www.redbag.com/

SSM-150 este un recipient metalic prevăzuit cu o uşă sub formă de trapă. Operatorul încarcă sacii

de culoare roşie cu deşeuri medicale în unitate prin această trapă cu diametrul de 24״ (60 cm). După

închiderea trapei operatorul apsă pe un buton şi computerul preia controlul. Apă caldă şi abur la 1480 C

sunt injectate în recipientul de procesare pentru a macera deşeurile. O pompă cu rotor cu lame la 1800

rpm macină şi recirculă deşeurile, macerându-le în apa şi aburul fierbinte. Temperatura este menţinută la

1380 C pentru o anumită perioadă de timp, după care este introdusă apă rece pentru a răci materialul.

Deşeurile sunt apoi trimise la un filtru separator, care separă solidul de lichid. Deşeul lichid trece apoi

prin alt filtru , după care este eliminat la canal. Deşeurile medicale tratate sunt captate în saci de unică

folosinţă şi eliminate ca deşeuri menajere. Volumul este redus cu până la 80% şi greutatea cu până la

15%.

Figura 21 Tratare “REDBAG”

O tehnologie introdusă recent este ECOLOTEC. Acesta este un vas de presiune care este echipat cu

un tocător intern la o turaţie de 3500 rpm. ECOLOTEC combină tartamentul cu abur cu mărunţire şi

amestecarea internă, urmate de un proces de deshidratare.

ECOLOTEC: http://www.ecolotec.com/

Deşeurile sunt încărcate în camera de sterilizare. Este injectat abur în timp ce tocătorul intern

macină deşeurile. Temperatura în cameră este menţinută la 1320 C. După perioada de tratament camera de

sterilizare este ventilată prin intermediul unui condensator şi un sistem de filtrare. Sistemul de filtrare este

alcătuit dintr-un filtru de particule de înaltă eficienţă (HEPA) şi un filtru cu carbon activ. Printr-un proces

de post-vidare este eliminată orice urmă de umiditate reziduală în timp ce deşeurile se răcesc până la

temperatura de 740 C. Camera de sterilizare este apoi deschisă şi conţinutul uscat este eliminat ca deşeu

menajer.

http://www.redbag.com/

http://www.ecolotec.com/


67 CONFIDENTIAL

Figura 21 Autoclava de tip ECOLOTEC

5. Tratament cu abur-Amestecare-Fragmentare/Uscare

Hydroclave System a dezvoltat în Canada o serie de unităţi care combină tratamentul cu abur, (cu

excepţia faptului că aburul nu se injectează direct în camera de sterilizare ci în mantaua acesteia) cu

amestecarea şi fragmentarea deşeurilor. Testele pentru inactivarea microbiană arată o distrugere de 106

pentru Bacillus Stearothermophilus, în decurs de 30 minute la 1210 C; rezultatele pentru Compuşi

Organici Volatili (COV) sunt de asemenea disponibile de la furnizor.

HYDROCLAVE: http://www.hydroclave.com/

Hidroclava este de fapt un vas cilindric cu pereţi dubli prevăzut cu un amestecător cu palete care

asigură fragmentarea şi amestecarea deşeurilor. Deşeurile sunt încărcate prin uşa de încărcare situată în

partea de sus a vasului. După ce uşa de încărcare a fost închisă, se introduce abur la temperatură ridicată

în mantaua vasului, pentru a încălzi deşeurile prin intermediul suprafeţei interioare fierbinte (nu prin

contact direct cu aburul). În acest timp amestecătorul cu palete fragmentează deşeurile iar umezeala din

deşeuri se transformă în abur. Temperatura se menţine la 1320 C timp de 15 minute (sau 121

0 C timp de

30 minute), în timp ce amestecătorul continuă să se rotească. După tratament aburul este aspirat printr-un

condensator, menţinând în acelaşi timp încălzirea autoclavei până când deşeurile se usucă. După uscare se

opreşte încălzirea cu abur şi uşa de descărcare se deschide. Prin rotirea amestecătorului în sens invers

deşeurile sunt descărcate pe o bandă transportoare sau într-un container de deşeuri.

http://www.hydroclave.com/


68 CONFIDENTIAL

Figura 22. Hidroclava

Figura 23 Ciclul de tratare prin autoclavare (HYDROCLAVE)


69 CONFIDENTIAL

6. Pre-mărunţire/Tratament cu abur-Amestecare

Aegis Bio-System a dezvoltat recent un sistem de tratare mobil care combină pre-mărunţirea cu tratarea

cu abur într-o autoclavă de mare capacitate, prevăzută cu agitare internă. Sistemul este poreclit „Dog Junk

Yard” sau JYD.

EGIS BIO-SYSTEMS L.L.C (Limited Liability Company) JYD-1500: ww.jyd-1500.com

Aegis Bio-System (instalaţie portabilă pentru tratare deşeuri medicale) a dezvoltat JYD-1500, un

sistem mobil, care tratează volume mari de deşeuri medicale. Mărunţire se face în două etape: mărunţire

primară distruge cantainere, găleţi şi alte articole de dimensiuni mari, reducându-le volumul; mărunţire

secundară care reduce în continuare volumul deşeurilor, ajungându-se la o rată de 1500 pounds pe oră sau

680 kg/h. Volumul deşeurilor este redus cu până la 80% sau mai mult. Materialul tratat intră apoi în

camera de sterilizare unde este tratat cu abur la temperatura de 2500 F (121

0 C/2 atm). Sistemul mobil este

montat pe un camion şi poate funcţiona în interiorul sau în apropierea platformei de încărcare a unui

spital. YJD-1500 este o tehnologie relativ nouă cu trei unităţi finalizate.

7. Mărunţire/Tratament cu abur-Amestecare-Compactare

Proiectat de Goldner în Germania, LogMed Medical este o autoclavă bazată pe un sistem nou de

tratare a deşeurilor medicale. Deşeurile medicale sunt alimentate într-o pâlnie de alimentare cu ajutorul

unui mecanism de ridicare hidraulic, şi apoi mărunţite după ce capacul pâlniei s-a închis. Se injectează

abur. Deşeurile sunt preluate apoi de un transportor cu melc, încălzit cu ulei printr-o manta exterioară. De

la intrarea până la ieşirea transportorului cu melc deşeurile sunt atât încălzite cât şi comprimate. Se poate

seta temperatura şi timpul necesar pentru dezinfectare. LogMed-200 pot trata până la 150-200 kg/h.

Cerineţele de insatalare includ, curent electric (380V, 50 Hz), şi apă (1/2״, 6 bari).

ECODAS - France: http://www.ecodas.com/

ECODAS a dezvoltat un sistem inovator, complet închis şi automatozat pentru sterilizarea

deşeurilor medicale, rezultând deşeuri cu volum redus şi de nerecunoscut. Procesul combină mărunţirea

cu tratamentul cu abur (încălzire direct cu abur). Procesul de tratare este descris în figura 24

Costul de tratare a deşeurilor este de 0,05-0,09 euro/kg. Costurile aproximative de investiţii sunt de la

145.000 la 400.000 euro. Autoclavele ECODAS sunt instalate în mai multe locuri în Franţa, mai ales în

cabinetele medicale individuale, dar sunt exploatate, de asemenea şi ca unităţi centarle pentru spitale, de

exemplu, Santes sau Loos. Aceste sisteme sunt de asemenea operate în Cipru, Ungaria, Polonia, Rusia, şi

unele ţări non-europene precum Argentina, Brazilia, Mexic, Japonia, Egipt, Liban, Guyana şi Maroc .

http://www.ecodas.com/


70 CONFIDENTIAL

Figura 24 Ciclul de tratament ECODAS

Steriflash: http://www.steriflash.fr

Sterilfash este o autoclavă destinată pentru cantităţi mici de deşeuri. Aceasta poate fi instalată la

locul de producere al deşeurilor. Deşeurile sunt depozitate direct în buncărul unităţii, care are la bază un

tocător. Cănd buncărul se umple, deşeurile sunt tocate şi cad gravitaţional în camera de sterilizare.

Procesul de sterilizare începe cu injectarea de abur saturat furnizat de un generator de abur extern (în

afara camerei de sterilizare). Temperatura realizată este de 1340 C la presiunea de 2,3 bari pentru 20 de

minute. La sfârşitul ciclului, uşa din faţă se deschide în mod automat şi deşeurile solide sunt eliminate

într-un recipient – lichidele sunt evacuate la sistemul de canalizare. Gazele eliberate împreună cu aburul

antrenat sunt trecute printr-un condensator, tratate prin barbotare şi apoi filtrate (filtru 0,3 µ). Instalaţiile

Steriflash operează în Franţa, Grecia, şi Spania. Compania este de asemene prezentă pe piaţa germană,

norvegiană, poloneză şi suedeză. Ciclul de tratament Steriflash este prezentat în figura 25

Capacitate: 16 kg/h (0,38 m3)

Cost capital: 30.000 euro

http://www.steriflash.fr/


71 CONFIDENTIAL

Figura 25 Ciclul de tratament Steriflash

METODE TERMICE LA TEMPERATURI SCĂZUTE – SISTEME PE BAZĂ DE

MICROUNDE

Dezinfecţie cu microunde este în esenţă un proces pe bază de abur, deoarece dezinfecţia are loc

prin acţiunea căldurii umede a aburului generat de energia microundelor. Microundele sunt undele cu

lungime de undă scurtă din spectrul electromagnetic. Ele se încadrează în banda de frecvenţă a undelor

radio, mai sus de ultra-înaltă frecvenţă (UHF), utilizate pentru televiziune şi sub intervalul infraroşu. Un

magnetron este folosit pentru a converti energia curentului electric de înaltă tensiune în energia

microundelor care este apoi transmisă prin nişte canale numite ghiduri de undă în camera de sterilizare.

Magnetronul transformă frecvenţa reţelei de 50 Hz în înaltă frecvenţă 2,45 GHz (2,45 miliarde de ori pe

secundă), rezultând un câmp electric de înaltă frecvenţă. Moleculele de apă din deşeuri vibrează rapid

încercând să se alinieze (ca un magnet microscopic) la liniile de câmp electromagnetic care se schimbă

rapid ca sens. Aceste vibraţii creează fricţiune între molecule, care la rândul său generează căldură,

transformând apa în abur. Căldura denaturează proteinele din interiorul celulelor microbiene, producând

astfel inactivarea agenţilor patogeni. Studiile arată că fără apă efectele letale ale microundelor asupra

probelor microbiene uscate sunt semnificativ reduse. Studiile au concluzionat de asemenea că inactivarea

microbiană nu s-a datorat câmpului de microunde ca atare ci de căldura produsă de acestea. Astfel în

camera de sterilizare se adaugă apă sau abur alături de deşeuri. Unităţile cu microunde tratează deşeuri de

obiecte ascuţit-tăietaore de rutină, cum ar fi ace şi deşeuri cu conţinut de bucîţi de metal. Este o concepţie

greşită că metalele nu pot fi tratate în sistemul de dezinfecţie cu microunde. Obiectele metalice care sunt

prea mari cum ar fi plăci de oţel sau piese protetice, nu pot fi tratate în unitate, dar numai pentru că

deteriorează tocătorul.

În general sistemele de microunde constau dintr-o zonă sau cameră de dezinfecţie în care este

focalizată energia microundelor de la un generator de microunde. De obicei sunt folosite 2 până la 6

magnetroane cu o putere de 1,2 kW fiecare. Unele procese sunt proiectate pentru procesarea pe sarje iar


72 CONFIDENTIAL

altele sunt cu funcţionare semi-continuă. Sistemele de tratare cu microunde care s-au consacrat pe piaţă ca

tehnologii alternative sunt: Sanitec, Sintion, Ecosteryl, Medister, Sterifant

Cum funcţionează

Funcţionarea unei unităţi cu microunde, bazată pe sistemul Sanitec este după cum urmează:

Încărcarea deşeurilor: sacii cu deşeuri infecţioase sunt încărcaţi în cărucioare pe role

autobasculante ataşate la un sistem de alimentare. Este injectat abur la temperatură ridicată în

pâlnia de alimentare. În timp ce aerul este extras printr-un filtru pentru particule cu eficienţă

ridicată (HEPA), clapeta pâlniei de alimenatare se deschide şi căruciorul cu deşeuri este

basculat în pâlnie figura 26

Figura 26 Încărcarea unităţii Sanitec cu microunde

Mărunţirea internă: După ce clapeta pâlniei de alimentare este închisă, mai întâi deşeurile sunt

fragmentate în pâlnie de către un braţ rotativ şi apoi mărunţite în bucăţi mai mici de un tocător

poziţionat la baza pâlniei;

Tratamentul cu microunde: deşeurile mărunţite sunt transportate de un transportor cu melc,

unde sunt expuse la abur prin încălzire la 95-1000 C de patru sau şase generatoare de

microunde;

Timpul de expunere: deşeurile sunt tratate timp de minim 30 minute;

Mărunţirea opţională: dweşeurile tratate pot fi trecute prin al doilea tocător pentru mărunţire

suplimentară în bucăţi mai mici. Acest lucru este utilizat când în unitatea cu microunde sunt

tratate obiecte ascuţit-tăietaore. Acesta este poziţionat la capătul transportorului cu melc;

Descărcarea: dşeurile tratate sunt descărcate direct într-un buncăr sau container cu role. Din

buncăr pot fi trimise la un compactor sau direct la un depozit de deşeuri sanitare.

Tipuri de deşeuri tratate

Tipurile de deşeuri tratate de obicei în sistemele cu microunde sunt identice cu cele tratate

în autoclave şi retorte: tulpini de culturi, obiecte ascuţite, materiale contaminate cu sânge, deşeuri de la

secţiile de izolare şi chirurgie, deşeuri de laborator (exclusiv deşeuri chimice), deşeuri moi (tifon,

bandaje, draperii, lenjerie de pat,etc.), de la îngrijirea pacienţilor. La un anumit timp şi temperatură,

precum şi cu sisteme mecanice de mărunţire, este posibil să se trateze şi deşeuri anatomice umane, dar din

considerente etice, juridice, culturale, este exclus tratamentul lor. Compuşii organici volatili şi semi-

volatili, deşeuri chimioterapeutice, mercur, alte deşeuri chimice periculoase nu trebuie tratate sisteme cu

microunde.


73 CONFIDENTIAL

Emisiile şi reziduurile deşeurilor

Având în vedere că unitatea cu microunde complet închisă poate fi instalată într-o zonă deschisă şi

un filtru HEPA este folosit pentru eliminarea de aerosoli în timpul procesului de alimentare, problema

mirosului este oarecum redusă, cu excepţia locului din apropierea unităţii cu microunde. Studiele făcute

de un laborator din Connecticut, un laborator de cercetare din Londra, şi un Institut de cercetare din Lyon

(Franţa) a indicat că emisiile de aerosoli sunt minimizate prin însăşi proiectarea unităţii Sanitec.

Dacă deşeurile nu sunt bine separate, pentru a împiedica substanţele chimice periculoase să fie

introduse în camera de tratament, contaminanţi toxici vor fi eliminaţi în aer, condens, sau în deşeurile

tratate. Un studiu făcut de Institutul Naţional pentru Sănătate şi Securitatea Muncii (NIOSH) nu a găsit

compuşi organici volatili (COV) în spaţiul de lucru sau depăşiri ale limitelor de expunere stabilite de

Administraţia pentru Sănătate şi Securitatea Muncii. Cel mai înalt nivel (COV) în unitatea cu microunde a

fost de 2-propanol, de 2.318 mg/m3. Un alt studiu făcut pentru Compuşi Organici Volatili (COV) inclusiv

(benzen, tetraclorură de carbon, cloroform, şi alte hidrocarburi halogenate), făcut pentru şase unităţi de

tratament cu microunde a arătat că concentraţiile maxime în jurul unităţilor au fost sub limitele de detecţie

sau cu mult sub limitele admise de expunere. Testul de toxicitate al levigatului pentru reziduurile de

deşeuri, realizat de un laborator din Florida, a arătat că reziduurile ar putea fi considerat nepericulos.

Distrugerea deşeurilor în unitatea cu microunde nu numai că îmbunătăţeşte transferul de căldură, ci de

asemenea, reduce volumul de deşeuri, cu mai mult de 80%. Iniţial poate exista o uşoară creştere în masă

din cauza aburului condensat. Deşeurile tratate sunt de nerecunoscut şi pot fi eliminate într-un depozit de

deşeuri menajere.

Inactivarea microbiană

Un studiu microbiologic privind deşeurile tratate într-o unitate cu microunde nu au arătat o

creştere a numărului de microorganisme ucise de 107 (7log10) sau mai mult pentru următoarele

microorganisme: Bacillus subtilis, Pseudomonas aeruginosa, Staphlococcus aureus, Enterococcus

faecalis, Nocardia asteroides, Candida albicans, Aspergillus fumigatus, Mycobacterium bovis,

Mycobacterium fortuitum, viruşi hepatici. Alte studii arată eficacitatea de dezinfecţie cu microunde

pentru alte microorganisme, în condiţii umede (cu căldură umedă-abur)

Avantajele tratării cu microunde

Deoarece mulţi oameni au cuptoare cu microunde, este uşar pentru personalul spitalului şi

comunităţi şă înţeleagă şi să accepte tehnologia;

Este acceptată sau aprobată ca tehnologie alternativă în majoritatea statelor lumii, şi câteva zeci

de unităţi au fost puse în funcţiune de mai mulţi ani;

În cazul în care sunt luate măsuri de precauţie corespunzăroare pentru a elimina materialele

periculoase, emisiile provenite de la unităţile cu microunde sunt minime;

Nu există efluenţi lichizi de la unităţile cu microunde;

Tocătorul intern reduce volumul cu până la 80%;

Tehnologia este automatizată şi uşor de utilizat. Este nevoie de un singur operator.

Dezavantajele tratării cu microunde

În cazul în care substanţe chimice periculoase sunt în deşeuri, acestea sunt eliberate în aer sau

rămân în reziduu de deşeuri, contaminând depozitul de deşeuri;

Ar putea fi mirosuri în jurul unităţii cu microunde;


74 CONFIDENTIAL

Tocătorul secundar folosit pentru obiecte ascuţite este zgomotos;

Orice obiect mare din metale dure prezent în deşeuri ar putea deteriora tocătorul;

Costul de capital este relativ ridicat.

Alte considerente

Sunt enumerate câteva idei de luat în considerare la selectarea unui sistem de tratare deşeuri prin

microunde cu căldură umedă (abur)

Trebuie găsit un mod eficient de separare a deşeurilor pentru a evita tratarea substanţelor

periculoase în unităţile cu microunde;

Având în vedere că tocătorul este elementul cu cele mai mari costuri de întreţinere, este

important să ne asigurăm că în deşeuri nu există nici un obiect de metal dur care ar putea strica

tocătorul;

Spre deosebire de autoclave sau alte sisteme bazate pe abur, sistemul cu microunde operează la

sau puţin peste punctul de fierbere a apei, de aceea testele microbiologice pentru Bacillus

Stearothermophilus, şi Subtilis ar trebui să fie utilizat pentru a verifica nivelul de dezinfecţie;

SANITEC: http://www.sanitecind.com/

Sistemul Sanitec a fost pus în funcţiune în anul 1990. Anterior a fost o divizie a Asea Brown

Bovari (ABB), o importantă companie de inginerie, dar acum face parte din Sanitec Holdings

International. Există peste 70 de unităţi instalate în S.U.A şi 20 în alte şase ţări. Cele mai multe unităţi

sunt instalate în spitale, dar aproximativ 20 sunt în centrele de tratament comerciale.

Figura 27. Sistem de tratare SANITEC

CMB (Christof Group / Maschinenbau und Handels GmbH), din Austria a dezvoltat un sistem

care poate fi instalată la sau lângă punctul de generare a deşeurilor, spital sau clinică. Acesta este complet

automat şi simplu de operat. Sintion este conceput pentru cantităţi mici de deşeuri.

http://www.sanitecind.com/


75 CONFIDENTIAL

SINTION/CMB Cristof Group: http://www.christof-group.at

Deşeurile sunt plasate în saci deschişi permeabili pantru abur (nu saci închişi sau containere pentru

obiecte ascuţite închise ermetric). Operatorul deschide capacul şi introduce sacul de deşeuri în camera de

dezinfectare (un sac de deşeuri pe ciclu de tratament). Partea exterioară a deşeurilor este expusă la abur

în timp ce energia microundelor generează căldură în interiorul deşeurilor. Camera de dezinfecţie

funcţionează la 1210 C (250

0 F), dar pot merge până la 134

0 C (273

0 F), dacă este necesar. Timpul de

expunere poate fi setat, de obicei între 10 şi 30 minute. Un ciclu de tratament tipic este de 20 minute.

După tratament, deşeurile pot fi scoase şi opţional tocate şi compactate. Sintion foloseşte un program de

calculator pentru auto-control, şi are roţi pentru a putea fi mutat.

Caracteristici

- Eficienţă de dezinfectare ridicată/sterilizare combină încălzirea cu microunde cu încălzirea cu

abur saturat;

- Nu necesită pre-mărunţire;

- Randament sporit (până la 210 de litri de deşeuri pe oră);

- Uşurinţă în utilizare şi în condiţii de siguranţă

- Detectarea erorilor şi oprirea automată.

Figura 28. Instalatie de tratre SINTION

AMB Ecosteryl: http://www.ecosteryl.net

În figura 29 sunt prezentate etapele unei tehnologii de tratare a deşeurilor medicale într-un

proces cu flux continuu, cu un sistem de microunde pentru procesarea termică a deşeurilor, care nu

http://www.christof-group.at/

http://www.ecosteryl.net/


76 CONFIDENTIAL

utilizează abur sau apă şi nu emite în atmosferă radiaţii sau miros. Se produce un deşeu uscat,

decontaminat (nivel maxim de decontaminare 6log10 = 99,9999%), cu o reducere de volum de 80%.

SURSA: http://www.ecosteryl.net

Figura 29. Etapele procesului de sterilizare uscată (fără abur) prin microunde.

1. Un container (660-770l) este instalat pe sistemul de alimentare (2). Acesta ridică containerul

după cântărire pe cântarul (1) şi îl descarcă în pâlnia de alimentare (3). Toate aceste operaţuini au loc în

mod automat.

2. prin intermediul unui cilindru hidraulic, pâlnia de descărcare se deschide automat atunci când

soseşte containerul. Pâlnia de alimentare are un sistem care creează vid atunci când este deschisă. Acest

lucru împiedică împrăştierea prafului în atmosferă atunci când pâlnia este deschisă. Debitul de aer rezultat

prin crearea vidului este spălat, dezinfectat, dezodorizat, şi filtrat peste cărbune activ în vasul de tratare

aer (9), după care este evacuat în atmosferă. Debitul de aer tratat este de aprox. 250 m3/h. Pâlnia de

alimentare include de asemenea indicatori de nivel (pâlnie plină, pâlnie goală).

3. În momentul în care pâlnia de încărcare este închisă, conţinutul din pâlnie este împins treptat,

printr-un berbec hidraulic (11) şi concasorul (4) este activat. O sită este plasată sub acesta pentru a obţine

un material omogen dimensional cu diametrul de 20 mm. Mărunţirea deşeurilor se realizează cu ajutorul

concasorului cu 4 axe poz. (4). Acesta dispune de un sistem automat anti-blocare prin inversarea direcţiei

de funcţionare a celor două motoare în caz de blocaj, pentru a debloca unitatea . În figura 30 este

prezentat concasorul cu 4 axe pentru mărunţirea deşeurilor medicale

Figura 30. Concasor cu 4 axe pentru mărunţirea deşeurilor medicale

http://www.ecosteryl.net/


77 CONFIDENTIAL

4. Deşeurile mărunţite omogen cad într-o pâlnie înainte de a trece la şurubul elicoidal care le

transferă la a doua fază a procesului. Această pâlnie include de asemenea indicatori de nivel.

5. Procesarea deşeurilor în cuptor cu microunde cu şurub elicoidal. Şurubul elicoidal transferă

deşeurile prin cuptorul încălzit cu microunde până la temperetura de 1000C. Timpul necesar pentru

transferul acestora prin cuptor este de 3 minute. Sistemul de încălzire cu microunde (6) face posibilă

creşterea rapidă şi uniformă a temperaturi în toată masa deşeurilor. Un sistem de control reglează

funcţionarea echipamentului pentru a menţine temperatura dorită la ieşire din cuptor (puterea

microundelor şi viteza şurubului elicoidal sunt controlate).

6. Din cuptorul cu şurub deşeurile intră în buncărul termoizolant (7), unde temperatura este

menţinută la 1000C. Deşeurile rămân în acest buncăr timp de o oră, astfel încât decontaminarea poate fi

atinsă.

7. La sfârşitul procesului deşeurile părăsesc buncărul (7), printr-un surub elicoidal (8), într-un

container.

8. Un controler programabil (10), cu un touch-sceen permite operarea automată, monitorizarea în

timp real, controlul şi înregistrarea parametrilor de funcţionare ai echipamentului.

METEKA -Austria: http://www.meteka.com

Meteka – Austria a dezvoltat un sistem cu microunde MEDISTER V360-2 care tratează deşeurile

stocate înntr-un container refolosibil complet închis. Este folosit pentru tratarea deşeurilor extrem de

infecţioase, precum şi pentru deşeurile provenite de la laboratoarele de inginerie genetică. Pentru tratarea

deşeurilor există un program de dezinfecţie la 1100 C, şi două la 121

0 C respectiv 134

0 C. Colectarea,

transportul, şi tratarea deşeurilor medicale are loc în containere de 60 litri MEDITAINER rezistente la

căldură. Aparatul funcţionează cu apă de la robinet, care se vaporizează prin încălzire cu microunde.

MEDISTER 360-2 nu are nevoie de dispozitive suplimentare pentru producerea aburului sau de preparare

a apei. O conexiune de alimentare la reţeaua de apă curentă este suficientă.

Figura 31. Sistem cu microunde MEDISTER V360-2

http://www.meteka.com/


78 CONFIDENTIAL

Avantaje

- Nu trebuie tocate deşeurile înainte de procesul de dezinfecţie;

- Procesul de dezinfecţie este simplu efectuat direct la locul de generare a deşeurilor

împiedicând răspândirea agenţilor patogeni;

- Reducerea costurilor cu până la 90% comparativ cu metodele convenţionale de eliminare;

- Deşeurile dezinfectate se elimină ca deşeuri menajere;

- Uşurinţă şi siguranţă în exploatare;

- Costuri de întreţinere reduse;

- Nu necesită alimentare externă cu abur;

- Containerele de deşeuri MEDITAINER pot fi refolosite mai mult de 500 de ori.

METODE TERMICE LA TEMPERATURI SCĂZUTE – SISTEME BAZZATE PE

CĂLDURĂ USCATĂ

Tehnologia HDS (Heat Dry Sterilization-Sterilizare cu căldură uscată)

Prin această tehnologie se pot procesa deşeurile infecţoase, înţepătoare-tăietoare, şi toate

consumabilele utilizate în procesul medical.

Descrierea fluxului tehnologic

a) Sistemul de tocare

Dupa recepţie deşeurile sunt descărcate automat în sistemul de tocare, printr-un mecanism cu lăzi

basculante. Această operaţiune reduce volumul deşeurilor, facilitează transportul în interiorul liniei şi

permite un transfer termic optim în interiorul instalaţiei. În această etapă, se realizează bariera biologică

între interiorul instalaţiei şi mediul înconjurator.

b) Unitatea de sterilizare termica (Screw-feed technology)

Deşeurile tocate sunt transportate în unitatea de sterilizare termică de un transportor spiralat,

printr-o ecluză rotativă cu aer. Unitatea de sterilizare este prevazuta cu patru spirale, în a căror carcasă

circulă un ulei fierbinte, fluid necombustibil care nu intră în contact cu deşeurile. În această fază se

realizează sterilizarea propriu-zisă a deşeurilor tocate, la temperaturi de peste 150 grade Celsius.

c) Transportorul spiralat

Dupa sterilizare, deşeurile sunt preluate de un transportor spiralat, răcit cu apă, faza a procesului

tehnologic în care se reduce temperatura deşeurilor sterilizate. Ulterior, se realizează evacuarea către

unitatea de compactare.

d) Sistemul de condensare

Sistemul de condensare preia vaporii rezultaţi în urma procesului care a avut loc în unitatea de

sterilizare termică. Condensul obţinut este colectat temporar într-un bazin colector pentru examinare şi

tratare, ulterior fiind reintrodus în unitatea de sterilizare termică

e) Sistemul de filtrare

Acest sistem asigură filtrarea aerului propagat în urma etapelor de tocare şi sterilizare a deşeurilor.

Este compus din trei baterii de filtru. Primul filtru (pre-filtrul) reţine particulele mari care ar putea bloca

etapele următoare de filtrare. Al doilea este un filtru (HEPA) de înaltă performanţă –peste 99.997%, care

reţine particulele mai mari de 0.3 microni. Al treilea nivel de filtrare este asigurat de un bio-filtru,

folosind carbon activ şi care reţine solvenţi şi compusi organici volatili.

f) Sistemul de compactare


79 CONFIDENTIAL

Deşeurile sterilizate şi răcite sunt compactate în container pentru facilitarea transportului la

depozitul ecologic.

În figura 32 este prezentat fluxul de tratare a deşeurilor medicale, prin sterilizare prin căldură

uscată tehnologia HDS.

Figura 32 Fluxul deşeurilor medicale, prin instalaţia HDS, de sterilizare prin căldur uscată. O instalaţie

asemănătoare funcţionează în România la S.C STERICARE Jilava

3.5.2.2. Tratament termic la temperaturi medii

Depolimerizarea şi polimerizarea inversă

Prin acest proces se pot trata deşeurile de natură medicală, în câmp controlat de microunde, şi în

mediu antioxidant (în atmosferă de azot). Procesul depolimerizării reprezintă un proces chimic care

descompune materiile organice la stadiul de simple molecule, într-un mediu cu atmosferă controlată de

azot (antioxidantă). Tratamentul cu microunde în atmosferă controlată de azot, previne formarea şi

eliminarea gazelor nocive (toxice), care se dezvoltă în procesele de piroliză sau incinerare.

Diferenţele majore între procesele de depolimerizare şi cele de incinerare sau piroliză sunt:

a. Energia microundelor este aplicată, prin radiaţie directă, deşeurilor supuse tratamentului de

depolimerizare, în atmosferă controlată de azot (sărac în oxigen), şi ca urmare, nu se produc fenomenele

de oxidare a deşeurilor;

b. Deşeurile de natură organică, prin depolimerizare, sunt reduse la stadiul de molecule;

c. procesul de incinerare este un proces de oxidare masivă, cu eliminare de gaze toxice, nocive;

d. Depolimerizarea, ca reacţie controlată, are loc la temperaturi relativ joase, în jur de 150 la

3500C, depinzând de aplicaţie;

e. În cadrul proceselor de piroliză sau de incinerare, se dezvoltau temperaturi mult mai mari, peste

10000C, care complică construcţia unor astfel de instalaţii de tratare a deşeurilor;

f. Aplicarea energiei de microunde încălzeşte uniform reziduurile supuse tratamentului, producând

o sterilizare omogenă, în toată masa produsului;

g. Piroliza şi incinerarea, sunt procese termice în cadrul cărora căldura dezvoltată în infraroşu,

încălzeşte materialele din exterior către interior, cu toate inconvenientele de rigoare;


80 CONFIDENTIAL

h. În cadrul procesului de depolimerizare, în câmp controlat de microunde, microundele

interacţionează direct cu obiectele, cu materialele ce trebuie tratate; Această interacţiune este legată de

proprietăţile chimice ale respectivului material, şi materialul va fi încălzit de o manieră uniformă,

omogenă, în tot volumul sau, ceea ce nu se poate obţine prin nico o altă metodă convenţională de

încălzire (convecţie, conducţie, radiaţie termică). Microundele penetrează materialul în toată masa sa, şi

transferă energia sub formă de căldură la nivelul moleculelor, care intră în vibraţie pe frecvenţa

microundelor, încercând o aliniere în câmp electromagnetic. Ca rezultat microundele încălzesc materialul

(deşeurile), volumetric, omogen, în toată masa sa.

i. Încălzirea convenţională presupune transferul energiei termice din afară către exterior, cu toate

dezavantajele acestei metode (tratament neuniform, durate mari de tratament, necesitatea obţinerii de

temperaturi ridicate, construcţii complicate ale incintelor de tratament, neobţinerea sterilizării deşeurilor,

manevrabilitate greoaie şi implicând riscul contaminării cu diverşi agenţi patogeni).

j. Prin metoda depolimerizării în câmp de microunde şi atmosferă controlată, se pot trata şi toate

tipurile de deşeuri medicale: patologice, anatomice, fluide organice, resturi organice şi anatomice,

materiale sanitare infectate şi utilizate, etc.;

k. Sistemul de depolimerizare elimină gazele nocive de ardere, obţinute în urma incinerării sau

pirolizei – ceea ce face din metoda depolimerizării în câmp de microunde un procedeu complet ecologic

de tratare a deşeurilor, de orice natură;

l. Prin depolimerizare în câmp de microunde se produce o sterilizare completă, de peste 6log10

(nivel considerat corect pentru sterilizare), a deşeurilor medicale şi a resturilor carbonizate rezultate în

urma tratamentului;

m. Reziduul rezultat în urma tratamentului cu microunde, complet sterilizat, ocupă un volum cu

peste cu peste 80% mai mic decât deşeurile înainte de tratament;

n. Condiţiile de depozitare a resturilor rămase din tratare prin depolimerizare a deşeurilor

medicale, nu mai sunt critice, acestea putând fi ambalate în saci de plastic, şi depozitaţi lângă deşeurile

municipale, în locurile special amenajate;

o. Deşeurile medicale, sunt ambalate în saci de plastic sau cutii de carton, şi introduse automatizat

în incinta de depolimerizare, în atmosferă controlată;

p. Nu este necesar un proces de mărunţire înainte de tratament, reducând astfel substanţial riscul

contaminării operatorilor;

r. După tratament, este necesară mărunţirea resturilor rămase, după răcirea acestora (în cadrul

aceleiaşi instalaţii sau în instalaţii separate);

s. Resturile astfel rămase, se ambalează în saci de plastic, şi pot fi depozitate împreună cu

deşeurile municipale;

t. Sistemul minimizează efortul de transport, nefiind necesare măsuri speciale, deoarece resturile

rămase sunt complet sterilizate;

u. Depolimerizarea în câmp energetic de microunde şi atmosferă controlată, nu trebuie

confundată cu procesele de autoclavare, piroliză sau incinerare.


81 CONFIDENTIAL

Figura 33 Instalaţie de polimerizare inversă

Changing World Technologies (CWT) descrie tehnologia lor ca un proces care converteşte

deşeurile organice în produse reutilizabile în aplicaţii comerciale şi industriale. CTW a luat în considerare

şi tratarea deşeurilor medicale prin această tehnologie.

Tipuri de deşeuri medicale tratate:

Saci de transfuzie, deşeuri ascuţite şi tăietoare, deşeuri umane umede.

Din 100 grame deşeuri medicale rezultă:

65 grame produse petroliere

10 grame gaz

5 grame carbon şi metal solide

20 grame apă

Figura 34. Instalaţie de depolimerizare

3.5.2.3. Tratament termic la temperaturi ridicate

Piroliza prin plasmă

Conform conceptului de eliminare durabilă a deşeurilor medicale, un tratament de succes ar trebui

să fie sigur, eficient şi ecologic. Metodele existente de eliminare a deşeurilor medicale au probleme în


82 CONFIDENTIAL

îndeplinirea acestui obiectiv. De exemplu, incinerarea deşeurilor medicale pot genera mulţi polunţi

periculoşi în aer, inclusiv plumb, cadmiu, dioxine şi furani. Cenuşa de incinerare este un produs care

poate provoca, de asemenea, probleme majore de mediu. Există mai multe alternative pentru tratarea

deşeurilor medicale, inclusiv tratarea prin microunde şi în autoclavă. Cu toate acestea, aceste tehnologii

nu sunt potrivite pentru toate tipurile de deşeuri medicale. O altă provocare cheie pentru eliminarea

deşeurilor medicale este abilitatea de a face faţă caracteristicilor eterogene ale acestor deşeuri. Până în

prezent nu există o tehnologie disponibilă în comerţ pentru a depăşi toate aceste provocări, creând

necesitatea dezvoltării unei tehnologii noi, cu o soluţie completă.

Tehnologia GVP (GAZEIFICARE-VITRIFIERE prin PLASMĂ) ofera o alternativa superioara, atât din

punct de vedere economic cât şi ecologic, faţă de toate celelalte tehnologii de eliminare precum

depozitarea, incinerarea şi alte tratamente termice (piroliza, gazeificare etc.). Singurele produse rezultate

în urma aplicării tehnologiei GVP (GAZEIFICARE-VITRIFIERE prin PLASMĂ) sunt:

- Gazul de sinteza care, dupa desprăfuire, poate fi utilizat într-un sistem de recuperare energetică

combinat de tipul Brayton (turbina gaz/generator)- Rankine (turbina abur/generator), obţinându-se astfel o

eficienţă a recuperării energetice dublă (40-50%) faţă de singura opţiune disponibilă la incinerare şi

anume ciclu Rankine cu o eficienta de 18-20%;

- Zgura vitrificată care rezultă este inertă şi nu levighează ea putând fi utilizată în deplină siguranţă în

industria de construcţii ca agregat sau poate fi turnată în matrite fomând produse de tipul tiglelor,

carămizilor ţi altor tipuri de blocuri. Greutatea şi volumul materialului original scad dramatic. Greutatea

zgurei este aproximativ 20% din cea a materialelor iniţiale, volumul topiturii este aproximativ 5% din cel

al materialului iniţial. Topitura poate lua diverse forme în funcţie de metoda de răcire folosită. Dacă este

răcită cu aer formează pietre negre sticloase şi pot fi folosite în beton sau asfalt. Zgura topită poate fi

turnată în forme şi apoi răcită creându-se astfel materiale de construcţii prefabricate. Dacă se foloseşte o

suflantă cu aer comprimat prin fluxul de topitură la curgerea acesteia se obţine vata minerală. Acest

produs este de două ori mai eficient la izolaţii termice decât vata de sticlă. Acest material este de

asemenea mai uşor decât apa şi foarte absorbant, motiv pentru care poate fi folosit la decontaminarea apei

de produse petroliere.

- Căldura creată în proces poate fi recuperată prin încălzirea apei şi utilizarea aburului în turbine cu abur

pentru generare de energie elctrică.

Punctul forte al tehnologiei GVP îl reprezintă impactul minim asupra mediului. Deoarece prin natura lui

procesul de gazeificare şi vitrifiere prin piroliză în plasmă transformă compuşii organici în gaz de sinteză

în condiţii reducătoare (mediu sărac în oxigen), multe dintre substanţele poluante, care se formează de

obicei în metodele tradiţionale de procesare, nu mai sunt produse. Astfel, gazul de sinteza rezultat poate fi

uşor curăţat pentru a atinge calitatea necesară utilizării sale drept combustibil în sistemul combinat de

recuperare energetica. Gazul de sinteză generat de tehnologia GVP repezintă un sfert până la o treime din

volumul gazelor produse la incinerare. Acest volum mic de gaz conduce la costuri de investiţii mai mici

prin prisma faptului că sistemul de prelucrare al gazului şi amprenta instalaţiei sunt mult mai mici decât în

cazul instalaţiilor bazate pe incinerare. Mai mult, reziduurile solide (cenuşa) colectată în sistemul de

curăţare al gazului este recirculată în reactorul GVP (GAZRIFICARE-VITRIFIERE prin PLASMĂ).

GVP este, asadar, O TEHNOLOGIE CU ,,IMPACT MINIM ASUPRA MEDIULUI".

Avantajele tehnologiei GVP (GAZEIFICARE-VITRIFIERE prin PLASMĂ) se rezuma astfel:

- costuri mai mici de investiţie şi operare;

- nu este necesar tratamentul şi depozitarea cenuşii;

- se produce zgură vitrificată ce poate fi valorificată comercial;

- emisii minime în atmosferă, în special a dioxinelor şi furanilor;


83 CONFIDENTIAL

- energia electrică produsă în exces poate fi vândută.

Cea mai mare rată de reducere a volumului, inertizarea reziduurilor, solidificare şi stabilizare,

importante nu numai în cazul deşeurilor periculoase (deşeuri medicale şi deşeurilor cu radioactivitate

scăzută şi medie), şi recuperarea eficientă a energiei precum şi totalitatea caracteristicilor ecologice,

precum reziduurile inofensive şi cele mai mici emisii posibile în tratamentul deşeurilor medicale solide şi

altor deşeuri, repezintă calităţile unice ale TEHNOLOGIEI GVP (GAZEIFICARE-VITRIFIERE prin

PLASMĂ).

În figura 35 este prezentat cuptorul de piroliză prin plasmă, iar în figura 36 diagrama întregului

proces de piroliză prin plasmă GVP (Gazeificare şi Vitrifiere prin Plasmă), de tratare a deşeurilor

medicale.

Piroliza prin plasmă combină plasma cu piroliza. Societăţile care promovează gazeificarea prin

piroliză în plasmă, toate susţin că tehnologia nu este o tehnologie de incinerare. Deşi există diferenţe faţă

de tehnologiile tradiţionale de incinerare toate tehnologiile de piroliză implică incinerarea/arderea ca o

componentă esenţială. Toate aceste tehnologii emit dioxine şi alţi compuşi poluanţi dăunători, şi sunt

definite ca tehnologii de incinerare. Diferenţa între incinerarea tradiţională şi piroliza prin plasmă

(gazeificarea prin plasmă) este că în timp ce incineratoarele tradiţionale ard în mod direct deşeurile,

piroliza prin plasmă încălzeşte deşeurile, creând un gaz sintetic (gaz de sinteză), care apoi este ars (ardere

indirectă) pentru a produce energie. Prin urmare procesul de piroliză prin plasmă pentru prelucrarea

deşeurilor medicale, şi producere de energie electrică presupune arderea ceea ce duce la emisii de

poluanţi toxici în aer, evident în cantităţi mai mici. Aceste emisii vor include de asemenea dioxine şi

furani, substanţe chimice foarte toxice legate de o gamă largă de boli profunde, inclusiv canerul.

Figura 35 Cuptor de piroliză prin plasmă

SURSA: (www.westinghouse-plasma.com), (www.alternrg.com)


84 CONFIDENTIAL

Figura 36 Diagrama procesului de piroliză prin plasmă GVP (Gazeificare-Vitrifiere prin Plasmă)

3.5.2.4.Metode chimice

Metodele chimice (dezinfecţie chimică) sunt recomandate în special pentru tratarea deşeurilor lichide.

Dezinfecţia chimică, utilizată în mod curent în domeniul îngrijirii sănătăţii este o procedura de

distrugere a microorganismelor patogene sau nepatogene de pe orice suprafete (echipamente medicalr,

podele, pereţi, inclusiv tegumente), utilizandu-se agenti fizici si/sau chimici, extinsă în prezent şi la

tratamentul de deşeuri medicale. Produsele chimice sunt adăugate la deşeuri pentru a distruge sau inactiva

agenţii patogeni care îi conţin; acest tratament de obicei dă rezultate mai degrabă în dezinfecţie decât în

sterilizare. Dezinfecţia este cea mai potrivită metodă de tratare a deşeurilor lichide, cum ar fi sânge, urină,

scaune, sau canalizarea din spitale. Cu toate acestea deşeuri solide şi chiar extrem de periculoase, inclusiv

culturi microbiologice, obiecte ascuţite, etc. pot de asemenea, să fie dezinfectate chimic, cu următoarele

limitări:

- se impun operaţiuni de mărunţire, tocare şi amestecare a deşeurilor înainte sau în timpul tratării;

- sunt necesare dezinfectante puternice care ele însele sunt periculoase, şi ar trebui să fie utilizate

de personal bine instruit şi protejat în mod adecvat;

- eficienţa deznfecţiei depinde de condiţiile de operare;

- doar suprafaţa de contact cu substanţele chimice va fi dezinfectată.

Părţi de corp uman şi cadavre de animale în mod normal nu pot fi dezinfectate chimic. În cazul

dezinfecţiei chimice trebuie luate în considerare cerinţele pentru eventuala eliminare a reziduurilor;

eliminarea necorespunzătoare ar putea conduce la grave probleme de mediu. Rezistenţa microbiană la

dezinfectanţi a fost investigată şi se poate lista grupurile de microorganisme de la cel mai mult la cel mai

puţin rezistent, după cum urmează: spori bacteriali – microbacterii – viruşi hidrofilici - viruşi lipofilici –

ciuperci vegetative şi spori de ciuperci – bacterii vegetative. Un dezinfectant eficient împotriva unui

anumit grup de microorganisme va fi, de asemenea, eficient împotriva tuturor grupurilor care sunt mai

puţin rezistente. Cei mai mulţi paraziţi cum ar fi giardia şi cryptosporidum spp., sunt semnificativ mai

rezistenţi la dezinfecţie şi sunt, de obicei evaluaţi între microbacterii şi viruşi.

În prezent dezinfecţia chimică a deşeurilor medicale este limitată în ţările dezvoltate. Cu toate

acestea, ea este o opţiune atractivă, în special pentru tratarea fluidelor fiziologice extrem de infecţioase

cum ar fi scaunele pacienţilor în caz de epidemii de holeră. Dezinfecţia chimică, se desfăşoară de obicei

în incinta spitalului. Cu toate acestea sisteme comerciale autonome şi complet automatizate au fost

dezvoltate pentru tratarea deşeurilor medicale şi sunt în curs de operare în zone industriale. Deşeurile

medicale pot fi eliminate ca deşeuri medicale non-risc pentru sănătate, dar dezinfectantele chimice pot

crea grave probleme de mediu în caz de scurgere sau după eliminare.


85 CONFIDENTIAL

Eficienţa dezinfecţiei depinde de condiţiile de operae:

- tipul de produse chimice utilizate;

- cantitatea de substanţe chimice utilizate;

- timpul de contact dintre dezinfectant şi deşeuri;

- gradul de contact dintre dezinfectant şi deşeuri;

- încărcarea microbiană a deşeurilor;

- temperatura de operare, umiditatea, pH-ul etc.

Tocarea deşeurilor medicale înainte de dezinfecţie

Tocarea deşeurilor înainte de dezinfecţie este esenţială din următoarele motive:

să crească gradul de contact între deşeuri şi dezinfectant prin creşterea suprafeţei de contact,

eliminând orice spaţii închise;

pentru a reduce volumul deşeurilor.

Apa este adăugată ţn timpul tocării, ea previne încălzirea excesivă şi facilitează contactul ulterior cu

dezinfectantul. Excesul de apă poate fi tratat, de exemplu prin dezinfecţie chimică. Tocătoarele cu lame

rotitoare sunt utilizate cel mai frecvent, şi constau din lame ataşate la doi cilindri care se rotesc în direcţii

opuse. Tocarea deşeurilor înainte de dezinfecţie şi compactarea ulterioară poate reduce volumul

deşeurilor cu 60-90%.

Sisteme comerciale de tratament bazate pe dezinfecţie chimică

Câteva sisteme de sine-stătătoare de tratament bazat pe dezinfecţie chimică, au fost dezvoltate şi

sunt disponibile în comerţ, (unele fiind funcţionale în câteva ţări) iar altele sunt în curs de dezvoltare. Ele

pot fi, de obicei adaptate la o gamă largă de capacităţi. Cele mai multe din aceste sisteme comerciale

toacă deşeurile medicale, şi unele funcţionează combinat, tratament chimic-tratament termic (umed sau

uscat) sau tratament chimic-încapsulare. Volumul deşeurilor este redus la 80%.

Unul din aceste sisteme de sine-stătătoare funcţionează în Australia şi conţine câteva operaţii cum ar fi:

tocarea deşeurilor

tratamentul chimic

încapsularea

După pretratare cu peroxid, deşeurile sunt tocate, oxidate alcalin cu oxid de calciu (var calcinat),

urmat de încapsulare într-o masă silicioasă. Deşeurilr medicale astfel tratate sunt adecvate pentru

eliminare în depozite de deşeuri fără a fi nevoie de măsuri speciale. Aspectul deşeurilor prelucrate, cu un

volum redus cu aproximati 80%, este prezentat în figura 37

Dezinfecţia chimică este toxică, greu de controlat (ex: dozaj), costisitoare, iar în timp,

dezinfectantul îşi piede din calităţi.

Figura 37 Reziduuri de deşeuri infecţioase rezulate de la un sistem autonom de tratament bazat pe dezinfecţie chimică.


86 CONFIDENTIAL

Sterile Technologies Industries (STI), a introdus un sistem de tratare deşeuri medicale care

combină dezinfecţia chimică cu hipoclorit de sodiu cu cea termică. Deşeurile sunt încărcate prin

intermediul unui cărucior autobasculant într-un buncăr, unde este menţinută o presiune negativă prin

aspirarea aerului printr-un filtru de particule cu eficienţă ridicată (HEPA). În buncăr deşeurile sunt

stropite prin injectare de hipoclorit de sodiu şi apă sub formă de ceaţă, după care deşeurile intră într-un

tocător prin presare cu un berbec. Mecanismul de alimentare este controlat de un regulator integrat.

Materialul tocat intră apoi într-un melc rotativ prevăyut cu manta prin care circulă abur de joasă presiune,

pentru a menţinerea temperaturii între (96-1150C). Melcul rotativ are în aval o secţiune unde are loc

deshidratarea, temperatura fiind menţinută între (104-1150C). Deşeurile decontamionate şi uscate ies din

melcul rotativ şi intră într-un compactor de sine stătător, apoi într-un cărucior cu role pentru transportul la

un depozit de deşeuri. În figura 38 este prezentată o instalaţie care combină tratamenbtul chimic cu

hipoclorit de sodiu cu cel termic la temperaturi scăzute.

Figura 38 Vedere instalaţie pentru tratamentul chimic/termic al deşeurilor medicale

SURSA: Newster: http://www.tradecenter.sm/newster/

Într-un ciclu de 30 min. sistemul efectuează automat următorii paşi:

- Încărcare deşeuri

Temperatura în creştere, rotor turaţie mică, tocare deşeuri;

Rotor turaţie mare, temperatură creşte brusc, tocare fină;

Se menţie 96-1000C, până când toată apa s-a evaporat complet;

- Temperatura creşte brusc la 1500C;

- Este introdusă apă în sistem pentru răcire materiale până la 950C;

Ciclul de sterilizare este complet, se descarcă materialul în pubele. În timpul ciclului deşeurile de plastic

sunt transformate la temperatură înaltă în granule mici, 2-3 mm de culoare gri-maro.

Alte tehnologii chimice: CerOx Corporation (www.cerox.com) a dezvoltat o tehnologie a

dezvoltat o tehnologie de oxidare electrochimică care utilizează un catalizator pe bază de Ceriu într-o

soluţie acidă pentru a oxida deşeurile organice într-un reactor.

Tipuri de deşeuri tratate: citotoxice, farmaceutice, alcooli, solventi cloruraţi, dioxine, PCB’s,

deşeuri radioactive cu nivel scăzut, alte organice.

3.5.2.5.Metode pe bază de radiaţii

Metodele pe bază de radiaţii ionizante implică fasciculi de electroni, Cobalt-60 ori radiaţii ultraviolete.

Aceste instalaţii necesită măsuri sporite pentru protecţia personalului. Radiaţiile cu fasciculi de electroni

se realizează prin bombardarea cu electroni de înaltă energie pentru a distruge microorganismele din

http://www.tradecenter.sm/newster/

http://www.cerox.com/


87 CONFIDENTIAL

deşeuri. Eficienţa metodei este dată de doza de radiaţii absorbită de deşeuri. Eficienţa procedeului este

determinată de doza de radiaţii absorbită de deşeuri. Doza de radiaţii depinde de densitatea deşeurilor şi

energia electronilor. Radiaţiile ultraviolete cu unde scurte (UVC) sunt utilizate ca procedeu suplimentar la

diferite instalaţii de neutralizare. Se impun, de asemenea, operaţiuni de tocare sau mărunţire pentru ca

deşeurile să fie de nerecunoscut.

BioSterile Technology SURSA: BioSterile Technology: www.biosterile.com

Este un sistem compact care poate trata deşeuri medicale la locul de generare. Un sistem complet

automatizat, astfel este nevoie de un singur operator. Operatorul poate selecta modul de funcţionare în

funcţie de tipul de deşeuri.

Folosește puţină energie electrică în jur de 0,035 kW/h.

Capacitate: 180-225 kg/h.

Timp expunere: 2 minute

Stagiu de comercializare: demonstrativ (tehnologie în testare).

3.5.2.6.Metode biologice

Metodele biologice folosesc enzime pentru distrugerea materiei organice. Doar câteva instalaţii de

neutralizare se bazează pe aceste procese.

Bio Conversion Technologies Inc. a dezvoltat un sistem de tratare deşeuri medicale bazat pe procese

biologice. Un prototip Bio-Converter a fost testat în Virginia care utilizează un amestec de enzime pentru

tratarea deşeurilor medicale, Dar şi pentru deşeuri animale.

Tehnologia de tratare biologică a fost dezvoltată după 6 ani de muncă de cercetare-dezvoltare care a

implicat resurse de la Virginia Tech, Universitatea din Virginia, şi Colegiul Medical din Virginia.

Tehnologia necesită, reglarea temperaturii, a pH-ului, nivelul de enzime, şi alte variabile.

Stadiu de comercializare: este în curs de testare într-un centru Medical

Tehnologia se pretează la aplicaţii mari 10 t/zi

3.5.2.7.Prezentarea metodelor de eliminare şi tratament adecvate pentru diferite categorii de

deşeuri

Tabelul 13 Prezentarea metodelor de eliminare şi tratament adecvate pentru

diferite categorii de deşeuri medicale

Tehnologia

sau metoda

Deşeuri

infecţioase

18 01 03

Deşeuri

anatomice*

18 01 02

Obiecte

ascuţite

18 01 01

Deşeuri

farmaceutice

18 01 09

Deşeuri

citostatice

18 01 08

Deşeuri

chimice

18 01 09

Deşeuri

radioactive

Cuptor rotativ da da da da da da nu

Incinerator

pirolitic

da da da cantităţi mici nu cantităţi

mici

nu

Incinerator cu

vatră fixă sau

grătare

da da da nu nu nu nu

Dezinfecţie

chimică

da nu da nu nu nu nu

Tratament

termic umed


Iradierre cu

microunde


http://www.biosterile.com/


88 CONFIDENTIAL

(continuare)

Tehnologia

sau metoda

Deşeuri

infecţioase

18 01 03

Deşeuri

anatomic*

18 01 02

Obiecte

ascuţite

18 01 01

Deşeuri

farmaceutice

18 01 09

Deşeuri

citostatice

18 01 08

Deşeuri

chimice

18 01 09

Deşeuri

radioactive

Piroloza prin

plamă


mici

nivel scăzut

radiaţii

Încapsularea**

nu nu da da cantităţi

mici

cantităţi

mici

nu

Îngroparea în

condiţii de

siguranţă în

incinta

spitalului


mici

nu

Depozite

sanitare

da nu nu cantităţi mici nu nu nu

Eliminare la

canal

nu nu nu cantităţi mici nu nu deşeuri

lichide nivel

scăzut

radiaţii

Inertizare nu nu nu da da nu nu

Alte metode Întoarcere

medicamente

expirate la

furnizor

Întoarcere

medicament

e expirate la

furnizor

Întoarcere

chimicale

neutilizate

la furnizor

Depozitare

în depozit

deşeuri

* ţesuturi umane, organe, părţi corporale sânge şi fluide.

** deşeuri solide, lichide şi semi-lichide pot fi încapsulate în bidoane de metal.

3.5.3.Situaţia actuală din românia privind tratarea deşeurilor medicale

România produce anual peste 10.000 tone de deşeuri medicale periculoase, pe care este obligată,

conform angajamentelor asumate prin aderarea la Uniunea Europeana (UE), să le ardă ca să nu afecteze

sănătatea populaţiei. În România existau 346 instalaţii de tratare termică a deşeurilor, (crematorii),

amplasate în incinta unităţilor sanitare, 31 din aceste instalaţii se aflau în Bucureşti. Închiderea acestora s-

a realizat gradual, în prima etapă fiind închise crematoriile foarte mici, iar deşeurile generate au fost

transferate către cele rămase în funcţiune. Jumătate din crematorii s-au închis până în 2007, restul

trebuiau să se închidă până la 31.12.2008, dar România a cerut prelungirea termenului până în 2009. Până

la data închiderii tuturor crematoriilor – atât noile instalaţii de strerilizare termică, conforme cu legislaţia

Uniunii Europene, cât şi cele vechi au funcţionat în paralel.

Vechile crematorii nu au mai fost autorizate pentru distrugerea deşeurilor medicale. Activitatea lor

a fost preluată de incineratoarele moderne, autorizate. Pe de alta parte, s-a deschis perspectiva pentru

afacerea de sterilizare şi transport a deşeurilor, colectarea şi depozitarea temporară, precum şi pentru

livrarea de aparatură modernă în acord cu normele europene. Reprezentantii Ministerului Mediului sustin

ca "cele mai multe dintre aceste crematorii, situate în incinta spitalelor, funcţionau într-un sistem de

ardere mocnită şi aveau capacitaăţi de incinerare foarte mici". În plus, acestea nu puteau fi

retehnologizate, drept pentru care au fost închise. Conform reglementărilor actuale în domeniul protecţiei

mediului, instituţiile sanitare riscă amenzi de sute de milioane de lei vechi în cazul în care deşeurile


89 CONFIDENTIAL

medicale generate de acestea nu sunt arse într-un incinerator ecologic. Acestea sunt obligate să semneze

contracte cu operatorii privaţi care deţin incineratoare şi sterilizatoare conforme normelor UE.

Strategia de Gestionare a Deşeurilor elaborată de Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor,

precum şi Ordinul ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 1215/2003 pentru aprobarea "Normativului

tehnic privind incinerarea deşeurilor" prevăd excluderea de incineratoare în fiecare unitate medicală sau a

mai multor incineratoare de capacitate mică.

Activitatea de eliminare a deşeurilor medicale periculoase a fost externalizată şi are loc în

instalaţii conforme de capacitate mare, amplasate în afara zonelor rezidenţiale (minimum 500 metri

distanţă), acestea fiind prevăzute să funcţioneze la capacitate maximă.

Ţinând cont şi de experienţa Uniunii Europene, MMGA din România a prevazut în Programul

Naţional de Gospodărie a Deşeurilor incinerarea a circa 30% din deşeurile medicale periculoase în

instalaţii pentru deşeuri industriale periculoase. Prin această metodă se reduc şi investiţiile de realizare a

incineratoarelor.

În prezent în spitalele din România sunt utilizate ca şi metode de neutralizare a deşeurilor

medicale periculoase: sterilizarea termică cu căldură umedă – autoclavarea pentru deşeurile infecţioase,

deşeurile înţepătoare/tăietoare, deşeurile chimice şi farmaceutice, dar şi incineraea nu numai pentru

deşeurile anatomo-patologice şi părţile anatomice, ci şi pentru celelalte tipuri de deşeuri medicale

periculoase. Incinerarea deşeurilor medicale periculoase (deşeurile infecţioase, deşeurile

înţepătoare/tăietoare, deşeurile chimice şi farmaceutice) altele decât deşeurile anatomo-patologice şi

părţile anatomice poluează grav mediul înconjurător din cauza emisiilor de noxe periculoase de tip

dioxină şi furani.

Unele unităţi spitaliceşti neutralizează deşeurile medicale periculoase prin sterilizare termică –

autoclavare, urmată de mărunţire în mori speciale, în instalaţii proprii montate la sediul spitalelor, având

contract cu firmele de colectare numai pentru deşeurile anatomo-patologice şi părţile anatomice, care

obligatoriu trebuie incinerate. Sunt însă şi spitale ce nu au echipamente proprii pentru neutralizarea

eficientă a deşeurilor medicale periculoase, şi care au contracte cu firme de colectare. Din nefericire,

firmele ce au contracte de colectare a deşeurilor cu marile spitale deţin monopolul pe piaţă şi blochează

introducerea noilor tehnologii în domeniu.

Deci aşa cum prevedea tratatul de aderare al României în anul 2009 s-a finalizat cu succes planul

de închidere/demolare ecologizare a crematoriilor utilizate pentru tratarea deşeurilor

periculoase/nepericuloase spitaliceşti fiind asigurate şi capacităţile conforme de tratare/eliminare

necesare. Prin urmare activitatea celor 346 de crematorii, desfiinţate, este suplinită de agenţi economici

autorizaţi pentru eliminarea prin incinerare.

3.6.Metode de eliminare finală a deşeurilor medicale infecţioase în România

I) Incinerarea

II) Depozitarea în depozitul de deşeuri (înainte de depozitare trebuie supuse tratamentelor de

neutralizare).

I) INCINERAREA

În România este o metodă sigură de distrugere a deşeurilor periculoase medicale;

În tabelul 14 sunt prezentaţi operatorii economici autorizaţi perntru eliminarea prin incinerare a

deşeurilor medicale la 04 martie 2011


90 CONFIDENTIAL

Tabelul 14 Operatorii economici autorizaţi pentru eliminarea prin incinerare a

deşeurilor la 04 martie 2011

Nr.crt

OPERATORUL ECONOMIC

(adresa, tel., fax., e-mail, persoana de contact)

AUTORIZAŢIE DE MEDIU

(numar valabilitate)

1

S.C. AVAND S.R.L.

jud. Iasi, loc. Iasi, Str. Saulescu, nr.13

amplasament

str. Trei Fantani, Iasi, jud.Iasi

Telefon: 0332.800.888

Fax: 0332.800.777

Email: [email protected], [email protected]

AUTORIZATIE INTEGRATA DE MEDIU

25/11.12.2007, valabila pana la 11.12.2017.

2

Compania Nationala Administratia Porturilor

Maritime Constanta SA tel. 0241.611540,

0241.619512 e-mail:[email protected]

AUTORIZATIE DE MEDIU

NR.729/21.12.2006, valabila pana la

21.12.2011.

3

S.C. ECO FIRE SISTEMS SRL

comuna Lumina, parcela A 314/1/1

CONSTANTA, jud. CONSTANTA

Tel. 0241 760 576

Fax. 0241 760 575

e-mail [email protected]


2/13.02.2009,valabila pana la 12.02.2019.

4

SC GUARDIAN SRL, Craiova, Str. Drumul

industriilor , nr.7, jud.Dolj, Număr telefon:

0251/588770; 0251/461464, Fax: 0251/461464,

Ghinea Dumitru

Amplasament din comuna Işalniţa, str. Mihai

Eminescu, nr. 105 T, Platforma Industrială

Doljchim, [email protected], tel:

0744601623, fax: 0251461464


58/15.03.2010, valabila pana la 15.03.2020.

5

SC IF TEHNOLOGII SRL CLUJ

Cluj Napoca, Bulevardul Muncii, nr 16,

tel 0264-403387, fax 0264-415268, e-mail:

[email protected],

persoana de contact Marius Sandor

AUTORIZATIE DE MEDIU

NR.86/21.04.2010, valabila pana la 21.04.2020.

6

SC IRIDEX GROUP IMPORT EXPORT SRL

Bucuresti, sectorul 1, Soseaua

Bucuresti/Ploiesti, nr.17, tel. 233 17 62,fax.233

1763, email [email protected], punct de lucru

Bucuresti sectorul 1, Drumul Rudeni/Chitila,

nr.10

Persoana Responsabil Ing. Danescu Tamara-

Doina


NR.40/23.10.2006, valabila pana la 23.10.2016.

7

S.C. MONDECO SRL, Suceava

jud. Suceava, loc. Suceava, str. 22 Decembrie

nr. 27

Locatia activitatii: jud. Suceava, loc. Suceava

,Calea Unirii nr .22

Telefon: 0230/519398

Fax: 0230/519398

Email: [email protected]


Nr. 14/20.07.2007, revizuita la 1/20.07.2009,

valabila pana la 20.07.2017.

mailto:[email protected]

mailto:[email protected]


91 CONFIDENTIAL

(continuare)

Nr.crt

OPERATORUL ECONOMIC




8

SC PRO AIR CLEAN SA, TIMISOARA,

str.SULINA, NR.6B

tel. 0256-306018,291287

fax: 0256-290918

Dir. Tehnic ; Strambeanu Nicolae

Director tehnic Laurenţiu DEMETROVICI

+40 728 305 544; +40 733 690 770

[email protected]

[email protected]

AUTORIZATIE DE MEDIU NR.

8605/27.11.2006, valabila pana la 27.11.2011.

9

SC SUPERSTAR COM SRL SUCEAVA,

str. Francei, nr.24, loc. Radauti

Tel.: 0230560629

Fax : 0230560629

AUTORIZATIE DE MEDIU Nr.

586/17.12.2008, valabila pana la 17.12.2013.

10

ENVISAN NV BELGIA- SUSCURSALA

PITESTI, comuna OARJA, sat OARJA, NR.786

Bis, jud. ARGES

Tel. 0248/223 313

Fax 0248/223062

[email protected]


Nr. 211/08.11.2010 valabila pana la 07.11.2020.

11

SC ECOBURN SRL PLOIESTI,

str.Democratiei, nr.103, etaj 1, camera 7, jud.

Prahova

Tel. 0373/550044

Fax 0244/525 921

[email protected],

[email protected]

amplasament, comuna Brazi, sat Negoiesti, str.

Piatra Craiului, nr. 13, jud Prahova


Nr. 213/11.01.2011 valabila pana la 10.01.2021.

SURSA: http://www.anpm.ro/articole/incinerare_deseuri-141

S.C. AVAND S.R.L. - IAŞI

Activitate principala, consta in incinerarea deseurilor industriale si spitalicesti periculoase si a

deseurilor provenite din ambalaje intr-o instalatie de tip HOVAL MULTIZON, cu doua cuptoare de

ardere tip GG 24(575 kg/h) si GG 42(1000 kg/h), (http://www.jeag.com), care asigură o capacitate totala

de incinerare de câte 1575 kg/ora.

Componentele incineratorului sunt:

I. Unitatea de incinerare - 2 module, fiecare format din :

1. Camera primară: cuptor de ardere , echipat cu grătar static şi suflantă, în care are loc arderea

deşeurilor periculoase. Temperatura maximă de ardere poate fi păstrată până la 1400ºC . Timpul

de staţionare a desşeurilor în camera primară este de minim 4 secunde. Pentru asigurarea

temperaturii optime de ardere camera principală este dotată cu 2 arzătoare ce funcţionează cu

combustibil gazos în conformitate cu standardele şi normativele europene. Pentru eliminarea

cenuşii de vatra, camera primara este prevazută cu o uşă de evacuare, destinată acestui scop.

2. Camera secundară (termoreactor), formată din mai multe elemente din oţel în formă de cilindru ,

captuşite cu caramidă refractară. În termoreactor sunt trei zone:

- amestecare;

http://www.anpm.ro/articole/incinerare_deseuri-141



92 CONFIDENTIAL

- aprindere;

- ardere completă.

Temperatura de incinerare a gazelor de combustie în termoreactor este de minim 10000C, pentru o

perioadă de minimum 0,5 secunde. Termoreactorul este echipat cu doua arzătoare reglabile care se

pornesc automat în cazul în care se incinereaza deşeuri periculoase cu un conţinut de peste 1% substanţe

organice halogenate şi temperatura gazelor de combustie după ultima injectare de aer scade sub 1100ºC.

În acest caz , pentru asigurarea unui nivel maxim de oxidare, temperatura de 1100ºC se menţine minim 2

secunde.

3. Sistem semiautomat de alimentare a deşeurilor

4. Sistem manual pentru evacuarea cenuşii

5. Sistem de răcire şi epurare a gazelor evacuate

5.1.Schimbatorul de caldură

5.2.Staţia de epurare a gazelor de ardere

5.2.1. Reactor pentru chemisorbţie, pentru separare poluanţilor acizi

5.2.2. Filtru cu jet din materiale textile, pentru separarea particulelor solide.

II. Coş dispersie, aferent fiecărui modul de incinerare

III. Sistemul de monitorizare continuă a noxelor evacuate în aer

IV. Depozitul de deşeuri , compartimentat în scopul:

- depozitării temporare a deşeurilor periculoase;

- depozitării intermediare a deşeurilor tehnologice

- depozitarea materialelor auxiliare necesare în proces

V. Depozitul frigorific – cu un volum de maxim 80 m³, în care se asigură o temperatură

cuprinsă între – 4 si +10 grade Celsius.

Nu pot fi incinerate deşeuri radioactive şi explozibile.

În incinerator se vor arde în principal deşeuri periculoase: deşeurilor speciale industriale şi

spitaliceşti, precum şi deşeurilor provenite din ambalaje contaminate.

Deşeurile nepericuloase vor fi aceptate la incinerare numai în condiţiile în care acestea nu se pot

valorifica.

Cantităţile de deşeuri nu vor depăşi capacitatea nominală de ardere şi vor fi de 500 kg/h la primul

cuptor, respectiv 900 kg/h la al doilea cuptor. Cantitatea maximă cumulată va fi de 1400 kg/h.

Pentru un proces optim de incinerare în instalaţie, se vor respecta urmatoarele debite:

Pentru primul cuptor :

Debit masic minim de deşeuri 250kg/oră la o putere calorică de 42 MJ/Kg

Debit masic maxim de deşeuri 500kg/oră la o putere calorică de 15.5 MJ/kg

Pentru al doilea cuptor:

Debit masic minim de deşeuri 450kg/oră la o putere calorică de 42 MJ/Kg

Debit masic maxim de deşeuri 900kg/oră la o putere calorică de 15.5 MJ/kg

Puterea calorică minimă a amestecului de deşeuri - 4 MJ/kg

Puterea calorică maximă a amestecului de deşeuri - 42 MJ/kg.

Produsul finit obţinut este energia termică care se utilizează pentru încălzirea spaţiilor pe

amplasament.


93 CONFIDENTIAL

Obligaţii:

Până la recepţia finală a instalaţiei se va determina , conform carţii tehnice a instalaţiei,

conţinutul maxim de poluanţi : PCB, PCP, clor, fluor, sulf, metale grele din sarja supusă

incinerării.

Dozajul cantităţilor de deşeuri în cadrul amestecului de deşeuri pentru incinerat se va

realiza astfel încât să se respecte valorile limită pentru emisii în aer prevăzute de HG nr.

128/2002, cu modificarile ulterioare.

S.C. ECO FIRE SISTEMS SRL- CONSTANŢA

Principala activitate este cea de incinarare, incineratorul având două linii de incinerare. Instalaţia

tehnologică funcţionează în regim discontinuu (1 schimb de 8 ore zilnic). În cadrul programului anual de

reparaţii sunt prevăzute lucrări de revizie, întreţinere şi mentenanţă care necesită oprirea alternativă a

instalaţiilor tehnologice pentru o perioada de aproximativ 15 zile. Principalele utilaje din fluxurile de

fabricaţie sunt următoarele:

1. Linia 1: HP 1250 cu o capacitate de incinerare de 500 kg/h şi 4.200 t/an

2. Linia 2: HP 1500 cu o capacitate de incinerare de 700 kg/h şi 5.880 t/an

Pentru incineratorul tip HP 1500 arderea se face în trei zone de combustie, iar pentru HP 1250 în doua

zone de combustie. Fiecare incinerator este conectat la un sistem de tratare a gazelor de ardere.

Prima faza a procesului de incinerare este arderea fără aer (efect pirolitic), comparabilă cu gazeifierea.

Acest sistem produce gaz de evacuare bogat în CO şi nu în CO2. Se creează astfel un avantaj pentru

arderea secundară a gazelor, CO fiind combustibil. Procesul funcţionează în sistem de autocombustie,

nemaifiind necesari alţi combustibili, în afara de faza de preincălzire sau pornire a instalaţiei, sau în cazul

în care puterea calorica a deşeurilor este sub 2000 kcal/kg. Lipsa aerului în această fază permite

acceptarea unei încărcături de deşeuri eterogene (2000 până la 7000 kcal/kg) fără riscul de supraâncărcare

a cuptorului, a echipamentelor de recuperare a energiei şi a sistemului de tratare a gazelor. Se asigura

astfel un plus de siguranţă în procesarea deşeurilor cu diferite puteri calorice, de la o sarjă la alta. Este

posibilă în acest fel, încărcarea vrac, fără sortare sau mixare prealabila.

Figura 39. Incinerator tip H.P. 1250

SURSA: (http://www.parsianmedical.com/index.htm)



94 CONFIDENTIAL

Figura 40. Incinerator tip H.P. 1500

SURSA: (http://www.parsianmedical.com/index.htm)

In cadrul procesului tehnologic de incinerare a deşeurilor nu se utilizează substanţe ori preparate

chimice toxice şi periculoase nici în cadrul procesului propriu zis de incinerare, nici în fazele ulterioare,

de epurare a gazelor arse. În fazele de epurare se generează ca produşi intermediari o serie de substanţe

chimice toxice şi periculoase, însă respectarea parametrilor tehnologici de epurare permit desăvârsirea

proceselor chimice, astfel încât substanţele finale obţinute nu sunt nocive pentru mediu.

Întregul sistem poate fi controlat de către computer, (Sistem P.L.C) şi de asemenea de la distanţă prin

Internet. Instalaţiile de incinerare nu degajă absolut nici un fel de fum sau miros neplăcut.

SC GUARDIAN SRL, - Craiova

Instalaţia are o capacitate totală de incinerare de 950 kg/h, şi cuprinde două unităţi de incinerare destinate

eliminării finale prin tratare termică (incinerare) a deşeurilor periculoase solide şi lichide.

- Modulul I cu capacitatea de incinerare de 550 kg/h;

- Modulul II cu capacitatea de incinerare de 400 kg/h.

Fiecare modul de incinerare se compune din:

- camera primară de combustie prevăzută cu două arzătoare cu gaz metan unde temperatura este de

aproximativ 8500C;

- camera secundară de combustie prevăzută cu două arzătoare cu gaz metan unde temperatura este

mai mare de 11000C, cu un timp de rezidenţă mai mare de 2 secunde;

- zona de post - combustie – este o continuare a camerei secundare de ardere prin care gazele la

temperatura de 11000C, sunt direcţionate către recuperatorul de căldură;

- sistem de răcire şi epurare a gazelor evacuate carte cuprinde: schimbător de căldură, staţie de

tratare a gazelor de ardere, coş de dispersie a gazelor după epurare, coş de avarie (penrtu fiecare modul).

- echipament de moniterizare a emnisiilor din aer.

Modulele I şi II sunt independente din punct de vedere funcţional, fiecare modul fiind dotat cu instalaţie

proprie de epurare a gazelor.

Procesul de incinerare va fi condus în aşa fel încât temperatura gazului de incinerare care se

generează în camera de combustie secundară să rămână cel puţin timp de 2 secunde la temperatura

de 8500C. Dacă se incinerează deşeuri periculoase cu un conţinut de substanţe halogenate organice

(calculate drept cloruri) cu un procent de masa de peste 1% temperatura trebuie să fie de cel puţin

11000C, pentru o perioadă de cel puţin 2 secunde.



95 CONFIDENTIAL

SC IF TEHNOLOGII SRL - CLUJ

Singurul incinerator pentru deşeuri periculoase din judetul Cluj este incineratorul pentru deşeuri

spitaliceşti S.C. IF TEHNOLOGII S.R.L. cu sediul în municipiul Cluj-Napoca.

Capacitatea nominală a acestui incinerator este de 500 kg/ora.

SC IRIDEX GROUP IMPORT EXPORT SRL- BUCUREŞTI

Instalaţia de incinerare cu capacitatea de 680 kg/h, a fost construită de către

firma americană PENNRAM Diversified Manufacturing Corporation – Pennsylvania

(SUA) (http://www.pennram.com/medical.html) şi are urmatoarele componente:

• cameră de combustie primară;

• cameră de combustie secundară;

• alimentator de deşeuri;

• coş de dispersie;

• transportor cenuşă de vatră;

• sistem de epurare a gazelor;

• bazin decantor ape uzate;

• sistem de monitorizare şi control.

Camera de combustie primară este echipată cu un arzator cu flacară de veghe cu GPL şi utilizând drept

combustibil motorina. Camera este prevazută cu o serie de sisteme de protecţie/blocare. Aerul pentru

combustie este preluat de 6 prize de aer, cu un total de 70 guri de aer. Volumul camerei este de

aproximativ 23 m3.

Camera este placată cu caramidă refractară de 12,7 cm grosime ăi izolaţie ceramica de 2,54 cm grosime.

Deschiderea pentru incarcarea cu deşeuri are nurmatoarele dimensiuni:

- laţime: 1,1 m;

- înălţime: 0,76 m.

În interiorul camerei de combustie primară, cenuşa se manevrează cu ajutorul a doua cuve pe role

acţionate hidraulic. Temperatura de incinerare a deşeurilor în camera de combustie primară este de

8500 C.

Camera de combustie primară este prevazută cu injector pentru deşeuri periculoase lichide – furnizat

de firma americană PENNRAM Diversified Manufacturing Corporation – Pennsylvania (SUA).

Camera de combustie secundară este echipată cu două arzătoare cu flacară de veghe pe GPL şi

utilizează drept combustibil motorina pentru iniţierea arderii. Aerul necesar combustiei este asigurat de o

suflantă sub presiune, priza de aer avînd 72 de guri de aer. Deschiderea pentru curăţare este echipată cu o

uşa ce are dimensiunile de 0,76 m x 0,76 m. Dimensiunile camerei de combustie secundară sunt:

- diametrul exterior: 2,15 m;

- lungime: 4,88 m.

Camera este placată cu caramidă refractară de 12,7 cm grosime şi cu o izolaţie ceramică de 2,54 cm

grosime. Temperatura de incinerare a deşeurilor în camera de combustie secundară este de 11000C, pentru

o perioadă de minimum 2 secunde .

S.C. MONDECO SRL - Suceava

Instalaţia de tip MERI FM, cu trei cuptoare de ardere unul tip FM - 6G500, şi două tip Hoval Multizon

GG14 din categoria celor cu vatră fixă şi două camere de combustie asigură o capacitate de incinerare de

câte 500 kg/ora pentru fiecare cuptor. Fiecare linie este prevăzută cu alimentare automată a deşeurilor,

http://www.pennram.com/medical.html


96 CONFIDENTIAL

control automat al procesului de ardere, sistem de răcire şi recuperare a căldurii, sistem performant de

extragere a cenuşii şi zgurii, sistem uscat de epurare a gazelor de ardere de tip SARO.

În procesul de incinerare se utilizează ca materii prime deşeuri periculoase şi nepericuloase rezultate din

activităţi industriale, agricole, medicale, comerciale, etc.

Componentele instalaţiei de incinerare:

I. Unitatea de incinerare – 3 module, (un modul MERI FM – 6G500, şi 2 module Hoval Multizon

GG14, fiecare format din:

1. Camera principală; cuptor de ardere, echipat cu grătar static şi suflantă, în care are loc arderea

deşeurilor periculoase. Pentru asigurarea temperaturii optime de ardere camera principală este dotată cu 4

arzatoare Weishaupt cu nivel redus de NOx.

2. Camera secundara; (post-combustie termica), în care are loc arderea gazelor rezultate din

camera principală, formată din:

- vatra fierbinte încalzită pe dedesupt

- 2 arzatoare Weishaupt cu nivel redus de NOx, care se pornesc automat când temperatura gazelor

de combustie dupa ultima injectare de aer scade sub 850 sau 1100 grade Celsius

- conducte de legatură

- cos de avarie

Temperatura de incinerare a deşeurilor în camera de combustie secundară este de 1100 °C, pentru

o perioadă de minimum 2 secunde .

3. Sistem automat de alimentare a deşeurilor

4. Sistem automat pentru evacuarea cenuşii

5. Sistem de răcire şi epurare a gazelor evacuate

5.1. Schimbătorul de caldură

5.2. Staţia de epurare a gazelor de ardere

5.2.1. Reactor pentru chemisorbţie , pentru separarea poluanţilor acizi

5.2.2. Filtru cu jet din materiale textile, pentru separarea particulelor solide , dotat cu modul

catalitic DENOx

II. Coş dispersie , comun celor trei module

III. Sistemul de monitorizare continua a noxelor evacuate în aer

IV. Depozitul de deşeuri , compartimentat în scopul:

- depozitării temporare a deşeurilor periculoase - depozitării intermediare a deşeurilor tehnologice

- depozitarea materialelor auxiliare necesare în proces

V. Depozitul frigorific – cu un volum de 50 m³, în care se asigură o temperatura reglabilă de până la -25 ºC.

Camera frigorifică – INCOLD – pentru depozitarea deşeurilor uşor degradabile la temperatură, în

caz de avarie a instalaţiei de incinerare.

SC PRO AIR CLEAN SA - TIMIŞOARA

Instalaţia are o capacitate totală de incinerare de 23.000 t/an, respectiv 2880 kg/oră, şi a fost

realizată în scopul eliminării finale prin metoda incinerării (tratare termică), a deşeurilor spitaliceşti,

industriale oericuloase şi a deşeurilor provenite din ambalaje contaminate.

Descrierea instalaţiei şi fluxului tehnologic

Instalaţia de incinerare tip BIC System Belogia (http://www.bic.be/) are capacitatea totală de

incinerare de 23.000 t/an, respectiv 2880 kg/oră şi este formată din: cuptor rotativ (cameră primară de

combustie), un afterburner (cameră secundară de combustie) prevăzute cu două arzătoare plus 1 de

rezervă pentru fiecare cameră) alimentate cu combustibil convenţional (GPL), conectat la un sistem de


97 CONFIDENTIAL

control al poluării aerului, toate fiind controlate şi monitorizate. Fluxul tehnologic de incinerare va fi

compus din: depozitarea temporară, a deşeurilor şi pregătire şarjelor pentru incinerare; alimentarea

cuptorulzui cu deşeuri; arderea primară; arderea secundară; răcirea şi recuperarea energiei termice;

epurarea gazelor rezultate şi evacuarea în atmosferă; evacuarea cenuşii; controlul automat al parametrilor

de operare; monitorizarea emisiilor.

Cuptorul rotativ

Incineratorul este un cuptor rotativ pentru arderea deşeurilor, cu un diametru de 3 m şi lungimea

de 16 m. Cuptorul rotativ este robust şi poate incinera aproape orice tip de deşeu, indiferent de tipul şi

compoziţia chimică a acestuia. Cuptorul rotativ constă dintr-un vas cilindric uşor înclinat faţă de

orizontală, unghiul de înclinare faţă de orizontală este de cca. 2-40. deşeul este transportat prin cuptor

gravitaţional, în timpul rotirii lui. Injecţia directă se foloseşte în cazul deşeurilor lichide, gazoase sau

păstoase (pompabile). Cuptorul rotativ este echipat cu un arzător combinat cu o putere de 3.200 kw. De

asemenea este prevăzut cu un arzător auxiliar de aceiaşi putere. Arzătorul combinat este capabil să ardă

deşeuri gazoase, uleioase, sau lichide. Vaporizarea poate fi realizată de către abur sau aer comprimat.

Timpul de retenţie a metriilor prime în cuptor este determinat de către unghiul cu orizontala a vasului şi

de către rotaţie: pentru atingerea unei arderi optime a deşeului este necesar un timp de retenţie de 30-90

minute. Zgura rezultată este evacuată cu un echipament special, şi se depozitează în containere şi este

evacuată pentru depozitare finală la depozitul pentru deşeuri periculoase aflat în imediata vecinătate.

Cuptorul roatativ poate arde deşeuri solide, lichide, gazoase şi nămoluri de la epurarea apelor. Materialele

solide sunt alimentate printr-un dispozitiv ne-rotativ; deşeurile lichide sunt injectate direct în cuptor prin

nişte ajutaje; deşeurile pompabile şi nămolurile sunt introduse în cuptor prin intermediul unui tub răcit cu

apă. Incineratorul este dotat cu un sistem automat de îndepărtare a cenuşii, care este capabil să

funcţioneze continuu timp de 24 ore/zi. Rotaţia cuptorului este de 1 rot. La 9 minute. Aceasta poate fi

schimbată prin modificarea frecvenţei motorului. Temperatura în camera primară este de aprox. 9000C. În

cuptorul rotativ, în vederea topirii sedimentelor de nămol, temperatura ajunge uneori la 12000C sau

13000C. În vederea pornirii arderii, se foloseşte gazul natural şi/sau GPL până la atingerea temperaturii de

8500C.

În vederea creşterii capacităţii de epurare a gazelor reziduale evacuate în atmosferă (în special

dioxine, şi furani), este adăugată şi o cameră de post-combustie. Se efectuează aprinderi suplimentare,

folosind deşeuri lichide sau combustibil, pentru a menţine temperatura necesară unei arderi complete a

gazelor şi distrugerii deşeului incinerat. Temperatura este mai mare de 11000C, cu un timp de retenţie mai

mare de 2 secunde, în condiţii ce permit amestecarea adecvată în camera de port-combustie. Camera de

post-combustie (afterburner) este cilindrică şi are dimensiunile de 15 m x 10 m. Este dotată cu două

arzătoare (unul auxiliar).

SC SUPERSTAR COM SRL - SUCEAVA

SC SUPERSTAR COM SRL este o IMM, care deţine un incinerator ce respectă reglementările

de mediu în vogoare, pentru tratarea deşeurilor periculoase, inclusiv a deşurilor din carne. Incineratorul

este localizat în Rădăuţi şi are o secţiune specială pentru tratarea gazelor, ce controleaza şi minimizează

riscul emisiilor gazoase periculoase.

Unitatea deţine toate autorizaţiile şi documentele ce ii permit colectarea, transportul în condiţii de

siguranţă şi procesarea deşeurilor periculoase provenite din diferite surse (industrie, spitale etc),

incineratorul din Radauţi fiind utilizat pentru o zonă largă din N-E României. În prezent unitatea

furnizează astfel de servicii nu numai pentru companii din judetul Suceava ci şi pentru judeţele adiacente.


98 CONFIDENTIAL

ENVISAN NV BELGIA- SUCURSALA PITESTI

Envisan NV este un contractant în protectia mediului din Belgia, (http://www.envisan.com) care

se extinde rapid, este parte din grupul Jan De Nul, specilaizat în construcţii civile şi în dragări în toată

lumea.

Envisan este calificată şi are experienţă în tehnologii în ceea ce priveşte protecâia mediului cum ar

fi dragări, construirea şi reabilitarea gropilot ecologice şi remedierea şi dezvoltarea staţiilor contaminate,

lagune poluate cu hidrocarburi şi uzine de gaz scoase din funcţiune.

Începând ca o companie specializată în sol şi tratarea apelor subterane, s-a extins treptatîintr-o

companie cu experienâă globaă a tehnoogiilor ecolgice.

Envisan NV Belgia- suscursala Piteşti desfăşoară activităţi şi servicii de decontaminate utilizând

tehnologii de incinerare bioremediere şi tratare ape uzate şi deţine instalaţii pentru valorificarea sau

eliminarea deşeurilor periculoase având o capacitate mai mare de 10 t/zi.

SC ECOBURN SRL – PLOIESTI

ECO BURN (http://www.ecoburn.ro) - servicii ecologice de incinerare la standarde

europene

ECO BURN, compania care a investit 5 milioane euro în incineratorul de deşeuri medicale

localizat în Parcul Industrial Brazi inaugurat în 2011. Investiţia de peste 5 milioane euro aparţine

societăţii ECO BURN, care face parte din grupul de firme URBAN ICIM.

ECO BURN este o companie specializată în servicii ecologice de incinerare care îşi propune să contribuie

la protejarea mediului ambiant printr-un management eficient al deşeurilor, în conformitate cu cerinţele

legale.

FIRMA este implicată în activitatea de colectare, transport, depozitare temporară şi eliminare

finală prin incinerare a unei game largi de deşeuri medicale şi industriale periculoase şi nepericuloase.

Aceste activităţi au la bază AUTORIZAŢIA INTEGRATĂ DE MEDIU NR. 213/11.01.2011 şi se

încadrează în normele ISO 9001, ISO 14001 şi ISO 18001 în vederea asigurării unui nivel ridicat al

serviciilor oferite clienţilor noştri.

Compania oferă clienţilor o tehnologie modernă, o instalaţie de ultimă generaţie, conform standardelor

din domeniul protecţiei mediului.

INCINERATORUL ECOLOGIC este unul din cele mai mari din România, fiind un proiect

prins în Planul Judeţean de Gestiune al deşeurilor Prahova. Instalaţia realizează monitorizarea continuă a

parametrilor emisiilor, controlând în permanenţă încadrarea acestora în limitele legale impuse.

ECHIPAMENTUL este complet automatizat şi prevăzut cu dispozitive de blocare şi întrerupere a fluxului

tehnologic în cazul depăşirii parametrilor de mediu sau al disfuncţionalităţilor de operare. INSTALAŢIA

de INCINERARE este prevazută cu alimentare automată şi cu alte opţiuni, incluzând evacuarea automată

a cenuşii, precum şi un sistem de control al poluării conform standardelor româneşti şi europene.

Compania pune la dispoziţie tuturor producătorilor de deşeuri periculoase şi nepericuloase

următoarele servicii:

CONSILIERE ÎN DOMENIUL MANAGEMENTULUI DEŞEURILOR.

Societatea dispune de un colectiv bine pregătit, care asigură gestionarea deşeurilor periculoase şi

nepericuloase conform Legii 426/2001, atât înainte, cât şi după eliminarea finală a acestora.

FURNIZARE AMBALAJE.

Ambalajele pot fi puse la dispoziţia clienţilor în funcţie de solicitările acestora, în diferite forme şi mărimi.

DEPOZITARE DEŞEURI.

S.C. ECO BURN S.R.L. dispune de spaţii de depozitare amenajate separat pe categorii de deşeuri,

atât pentru cele medicale, cât şi pentru cele industriale. Depozitarea se realizează controlat, conform H.G.

http://www.envisan.com/

http://www.ecoburn.ro/


99 CONFIDENTIAL

349/2005 privind depozitarea deşeurilor şi Ordinului 219/2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind

gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale.

ASIGURAREA TRANSPORTULUI.

Asigură transportul deşeurilor din orice regiune conform HG 1061/2008 privind transportul

deşeurilor periculoase şi nepericuloase pe teritoriul României.

SERVICII DE INCINERARE.

Instalaţia de incinerare a fost proiectată în scopul colectării şi incinerării deşeurilor medicale,

industriale periculoase şi nepericuloase utilizând cele mai bune tehnici disponibile, în condiţiile asigurării

protecţiei mediului înconjurător şi a sănătăţii populaţiei, conform legilor aplicabile în domeniul protecţiei

mediului

II) DEPOZITAREA ÎN DEPOZITUL DE DEŞEURI

Înainte de a fi depozitate în depozite, deşeuri medicale infecţioase trebuie netralizate prin metode

alternative.

Metodele non-incinerative (alternative) utilizate în România sunt metodele termice la temperaturi

scăzute prin căldură umedă (abur) sau căldură uscată (fără abur). Procesele termice la temperaturi scăzute

(sterilizarea termică) utilizează energia termică pentru decontaminarea deşeurilor periculoase fără să

producă modificări chimice, neavând loc procese de piroliză sau de combustie.

În tabelul 15 sunt prezentaţi operatorii economici autorizaţi pentru eliminarea prin sterilizare

termică - autoclavare a deşeurilor medicale la 01 august 2011

Tabelul 15 operatorii economici autorizaţi prntru eliminarea preliminară (sterilizare termică-autoclavare)

a deşeurilor medicale la 01 august 2011

Nr.crt Judeţ OPERATORUL ECONOMIC




1 Arad

S.C. ALVI SERV S.R.L.:

sediul: Arad, str. Bradului nr. 63

punct de lucru: Arad, Zona CET, FN,

Persoana de contact: Moraru Alexandru,

tel. 0740010106, fax: 276856

Autorizaţie de mediu nr.

7879/24.07.2007,

valabilitate: 23.07.2012

2 Braşov

L.G.PROD SRL Brasov,Str.Aurel Vlaicu nr.26-

,Tel.0268/428181,Fax.0268/333731 Punct de Lucru

Ghimbav Str.Fagarasului nr.44 -Director Carmen

Grigoras 0730 325252

Autorizaţie de mediu nr.

7879/24.07.2007,


3 Bucureşti

S.C. MEDICAL WASTE S.R.L. Bd. Preciziei nr.

40 A, sector 6, Bucuresti,

Tel 0727 777 252; 0733696299,Fax 021

3517982,Oasa Petrica

[email protected]

Autorizatie de mediu nr. 254 din

13.09.2005,

valabila pana la 13.09.2006,

prelungita 4 ani din data de 13.09.2005,


4 Dolj

SC SIGMAFLEX SRL Craiova, cartier Brazda lui

Novac, bl. 7, sc. 2, ap. 3, CUI 16689921, persoana

de contact Viorel Nicolae, punct de lucru Calea

Severinului, nr. 60, tel 0251/415248

Autorizatie de mediu nr.

239/31.12.2008,

valabilitate: 5 ani

5

Ilfov

(sterilizare prin

căldură uscată

fără abur)

SC Stericare Romania SRL

Com Jilava, str. Soseaua Giurgiului

nr. 5, jud. Ilfov, tel/fax4570975/4570699

Autorizatie de mediu nr. 115/2.04.2007

valabilitate:27.05.2010

6 Maramureş

AF DRAGOS STANA ,sediu: Baia Mare, str.

Izlazului nr. 7, Punct de neutralizare deseuri

medicale.Baia Mare, str.Izlazului nr.7,

tel.0745269909

Autorizatie de mediu nr.07-138 din

25.05.2007,


7 Sibiu

SC ECOSERV TRANS SRL, Sibiu,B-dul Mihai

Viteazu, nr. 1, ap.5,

tel:0374009697,fax:0269214484 pers. de

contact:Ovidiu Teodorescu, mobil: 0751306406

Autorizatie de mediu

nr.478/27.10.2008,



100 CONFIDENTIAL

Medicii din spitalele dotate cu echipamente de neutralizare prin autoclavare mărturisesc că această

metodă este mai avantajoasă pentru spitale. Potrivit cadrelor medicale, marele avantaj al sistemelor de

neutralizare prin autoclavare este că acesta nu poluează mediul şi nu prezintă pericol pentru sănătatea

personalului operator, sunt uşor de întreţinut şi de manevrat. Nu este nevoie de măsuri speciale pentru

utilizarea şi operarea sistemelor de neutralizare prin autoclavare. Astfel, personalul se poate ocupa de alte

activităţi, în timp ce aparatul „îşi face datoria”. Această metodă de neutralizare a deşeurilor medicale

presupune costuri de operare şi cheltuieli mici şi în ceea ce priveşte consumabilele. De asemenea, se

reduc la zero cheltuielile cu transportul către firmele de colectare. Nu în ultimul rând, se elimină riscul

răspândiri diverselor epidemii, acest procedeu – autoclavarea – fiind utilizat şi în instalaţiile de sterilizare

din secţiile din spitale.

Instalaţiile de neutralizare prin autoclavare au fost achiziţionate de la un producător din România – ITM

Amiro SA (http://www.itm-amiro.ro/) – unicul producător de instalaţii de sterilizare tip ISM şi de

instalaţii de neutralizare a deşeurilor medicale periculoase prin autoclavare.

Sterilizare termică cu căldură umeda (abur) – autoclavarea

Este procedeu de neutralizare utilizat pentru tratarea deşeurilor infecţioase rezultate din activitatea

medicală (exceptând deşeuri anatomo-patologige şi părţi anatomice). În Bucureşti există o staţie de tratare

deşeuri medicale prin sterilizare termică – autoclavare S.C. MEDICAL WASTE S.R.L, după o

tehnologie ce prevede mai multe etape: colectarea pe categorii a deşeurilor, în recipienţi speciali,

preluarea şi transportul la staţia de tratare, neutralizarea prin sterilizare cu abur, tocarea resturilor şi

transportul lor la locurile special amenajate. Staţia are o capacitate de prelucrare de 500 kg/h (circa 12

tone/zi). Ea va putea trata deşeurile de la toate spitalele din Bucureşti, precum şi de pe o rază de 200 km

din împrejurimi, la un cost de aproximativ 1 euro/kg.

Figura 41. Vedere autoclavă pentru sterilizare cu abur de la S.C. MEDICAL WASTE S.R.L.

Bd. Preciziei nr. 40 A, sector 6, Bucuresti., furnizor Mark-Costello Company: http://www.mark-costello.com

Deşeurile medicale periculoase tratate prin sterilizare termică sunt supuse unor operaţiuni de

procesare mecanică (mărunţire, tocare, compactare, etc).

Neutralizarea prin sterilizare termică (autoclavarea), se realizeazăla temperaturi cuprinse între 121

grade Celsius şi 147 grade Celsius.

Materialul rezultat poate fi transport la rampa de gunoaie ca deşeu asimilabil celor urbane sau pentru

"recuperare" în instalaţii de gazeificare a conţinutului său superior energetic (7000 kcal x kg). Având în

http://www.itm-amiro.ro/

http://www.mark-costello.com/


101 CONFIDENTIAL

vedere că în unităţile spitaliceşti se generează permanent deşeuri medicale periculoase, neutralizarea şi

eliminarea acestora implică cheltuieli permanente. Astfel, un spital de capacitate medie cheltuieşte anual

circa 40.000-50.000 de euro activităţile de preluare, de către firmele de colectare, a deşeurilor medicale

periculoase, altele decât cele anatomo-patologice şi părţi anatomice. Achiziţia de către spitale a unui

echipament propriu de neutralizat deşeuri medicale periculoase, altele decât cele anatomo-patologice, prin

sterilizare termică (autoclavare) se poate face cu circa 50.000 de euro. Ca urmare, după primul an de

utilizare, echipamentul se amortizează, iar începând cu cel de al doilea an, spitalele nu mai trebuie să

aloce pentru neutralizarea şi eliminarea deşeurilor medicale periculoase (altele decât cele anatomo-

patologice) decât sume foarte mici, practic plătesc doar curentul electric, restul până la 40.000-50.000

euro putând fi folosiţi în alte scopuri: medicamente, salarii, investiţii etc.

Sterilizare termică cu căldură uscată (fără abur)

În românia există o instalaţie de sterilizare termică uscată (fără abur) Stericare Jilava – Ilfov, cu cea

mai mare capacitate de procesare a deşeurilor medicale de 2 tone/oră. Stericare România face parte din

Stericare BV Olanda, înfiinţată în anul 2002 şi are toate avizele de funcţionare, fiind monitorizată de trei

instituţii autorizate în evaluarea nivelului septic şi a emisiilor. Stericare colectează şi sterilizează toate

categoriile de deşeuri infecţioase cu excepţia ţesuturilor umane, farmaceuticelor şi a produselor

radioactive prin tehnologia HDS (Heat Disinfection System). Deşeurile medicale colectate sunt stocate

în recipienţi avizaţi de normele în vigoare (carton şi plastic), care ulterior sunt distruşi în timpul

procesării. Mai întâi deşeurile sunt mărunţite şi apoi sterilizate uscat la temperaturi de peste 1500C.

Resturile sunt răcite şi compactate, fiind apoi depuse în siguranţă în depozitele ecologice. Întreg

procesul de prelucrare semiautomată a deşeurilor este monitorizat şi controlat cu ajutorul unui sistem

complet informatizat.

Figura 42 Vedere instalaţie de tratare deşeuri medicale prin căldură uscată tehnologia HDS (Heat Disinfection

System) – STERICARE JILAVA - ROMÂNIA


102 CONFIDENTIAL

4. PROBLEME ÎNTÂMPINATE.

Întârzieri în organizarea grupurilor de lucru din cauza programelor aglomerate ale persoanelor

cheie a dus la o uşoară întârziere la nivel naţional, regional şi local. Apreciem că această întârziere nu va

avea urmări negative asupra derulării proiectului

5. CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

Concluzii :

Studiile prezentate în raportul de activitate au urmărit realizarea activităţilor din planul de realizare

a proiectului şi anume:

Analiza legislaţiei la nivel naţional (România) şi european privind managementul deşeurilor

medicale

Clasificarea deşeurilor; surse majore de provenienţă a acestora

Metode de tratare a deşeurilor medicale existente la nivel naţional şi european

Analiza privind aspectele tehnologice, economice şi de mediu a noii metode propuse de

tratare a deşeurilor medicale

Principiile de bază ale programelor de acţiune din cadrul politicii de mediu a Uniunii Europene

privind activităţilor de gestionare a deşeurilor sunt următoarele:

principiul protecţiei resurselor

principiul măsurilor preliminare, corelat cu principiul utilizării BATNEEC (“Cele mai bune

tehnici disponibile care nu presupun costuri excesive”)

principiul prevenirii

principiul poluatorul plăteşte, corelat cu principiul responsabilităţii producătorului şi cel al

responsabilităţii utilizatorului

principiul substituţiei

principiul proximităţii, corelat cu principiul autonomiei

principiul subsidiarităţii, corelat si cu principiul proximităţii şi cu principiul autonomiei

principiul integrării

Principiile generale ale gestionării deşeurilor sunt concentrate în aşa numita „ierarhizare a

gestionării deşeurilor care constă în:

Prevenire/minimizare generare deşeuri, cea mai importantă măsură pentru reducerea

nocivităţii lor,

Reutilizare/reciclare deşeuri

Valorificare energetică deşeuri

Eliminare deşeuri

În concordanţă cu prevederile legale din România şi UE, este necesară elaborarea de planuri şi

politici, ţinând seama de ierarhia recomandată: prevenire, pregătire pentru reutilizare, reciclare,

alte modalităţi de valorificare (ex. energetic), eliminare.

Planurile şi politicile privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale trebuie integrate în

planul de management al spitalului şi în educarea de rutină a personalului, pregătirea continuă şi

procesele de evaluare a sistemelor şi personalului.

Separarea deşeurilor periculoase trebuie să fie primul obiectiv, în scopul reducerii volumului de


Riscurile profesionale trebuie să fie reduse prin educaţie, pregătire şi echipament de protecţie a

personalului.

Este obligatoriu un sistem de management al obiectelor ascuţite.


103 CONFIDENTIAL

După evaluarea riscului, sunt obligatorii sistemele sigure de colectare şi transport, pentru evitarea

riscurilor profesionale, a riscurilor pentru populaţia generală şi pentru mediu.

Investiţiile în tehnologii certificate pentru tratarea şi depozitarea deşeurilor, ecologice şi cost

eficiente este cea mai bună opţiune pentru evitarea incinerării şi poluării mediului.

Este necesară standardizarea evaluării echipamentelor alternative de tratare la nivelul UE şi la

nivel naţional.

S-a analizat stadiul transpunerii în legislaţia naţională a directivelor UE aplicabile proiectului cum

ar fi:

Reglementări privind gestionarea deşeurilor

Reglementări privind eliminarea deşeurilor

o Depozitarea deşeurilor

o Incinerarea deşeurilor

Reglementări privind transferurile deşeurilor

Legislaţia specifică privind gestionarea deşeurilor rezultate din activitatea medicală

Legislaţii conexe activităţii medicale

Pentru definirea şi clasificarea deşeurilor medicale la nivel naţional, regional şi local sunt

disponibile definiţii ale UE şi OMS.

Deşeurile rezultate din activităţile de prevenire, diagnostic şi tratament desfăşurate în unităţile

sanitare conform Listei cuprinzând deşeurile, aprobată prin Hotărârea nr. 856 din 16 august 2002

se clasifică în:

deşeuri nepericuloase

o 18 01 01 Obiecte ascuţite (cu excepţia 18 01 03*)

o 18 01 02 Fragmente şi organe umane, inclusiv recipienţi de sânge şi sânge conservat (cu

excepţia 18 01 03*)

o 18 01 04 Deşeuri a căror colectare şi eliminare nu fac obiectul unor măsuri speciale

privind prevenirea infecţiilor (de ex: îmbrăcăminte, aparate gipsate, lenjerie, îmbrăcăminte

disponibilă, scutece)

o 18 01 07 Chimicale, altele decât cele specificate la 18 01 06*

o 18 01 09 Medicamente, altele decât cele specificate la 18 01 08*

Deşeuri periculoase

o 18 01 03* Deşeuri a căror colectare şi eliminare fac obiectul unor măsuri speciale privind

prevenirea infecţiilor

o 18 01 06* Chimicale constând din sau conţinând substanţe periculoase

o 18 01 08* Medicamente citotoxice şi citostatice

o 18 01 10* Deşeuri de amalgam de la tratamentele stomatologice

Sursele principale care generează deşeuri medicale sunt prezentate la articolul 4 din Normele

Tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale, Norme aprobate prin Ordinul

Ministrului Sănătăţii şi Familiei nr.219/2002 din 01.04.2002 clasificate în :

o producători mari: Spitale judeţene şi municipale, Clinici universitare, Institute de

cercetare medicală şi farmaceutică, Agenţia Naţională a Medicamentului, Institute de

medicină legală, Serviciile judeţene de medicină legală, Unităţile preclinice din universităţile

şi facultăţile de medicină şi farmacie, Unităţile de producţie, depozitare şi păstrare a

medicamentelor şi a produselor biologice

o producători medii: Centrele de diagnostic şi tratament, Centrele de transfuzii, Centrele de

recoltare şi conservare a sângelui, Laboratoarele, Serviciile de prosectură ale spitalelor,


104 CONFIDENTIAL

Spitalele de pneumologie, Cabinetele medicale de orice specialitate şi cabinetele

stomatologice, Spitalele şi clinicile particulare

o producători mici: Laboratoarele de tehnică dentară, Laboratoare de sănătate mentală,

Spitalele de bolnavi psihici cronici, Spitalele de recuperare, Bazele de tratament balnear,

Sălile de pregătire a cadavrelor din cadrul serviciilor funerare, Centrele de plasament,

Centrele de îngrijire şi asistenţă, Cabinetele medicale din instituţii, întreprinderi, şcoli, licee,

grădiniţe, Cabinetele pentru realizarea tatuajelor, Centrele pentru tratamente

cosmetice/înfrumuseţare, Unităţile farmaceutice – farmacii, drogherii, Centrele de optică

medicală, Centrele de acupunctură

Cantitatea de deşeuri medicale periculoase generate în perioada 2007-2010 conform Raportului

anual - Starea factorilor de mediu în România, 2010 cap. 6 Managementul deşeurilor, şi a Institutul de

Sănătate Publică Bucureşti, este prezentată în tabelul 16:

Tabel 16 cantităţi deşeuri medicale

Anul Valori medii

(tone/ani)

2007 14.080

2008 12.918

2009 11.862

2010 10.669

Datele statistice arată o diminuare cantitativă a deşeurilor periculoase în anul 2010 comparativ cu

anul 2007- 2009, fapt care demonstrează un management corect al deşeurilor medicale în România.

Eliminarea deşeurilor medicale se poate face prin:

Incinerare;

Depozitare în depozitul de deşeuri;

La nivelul unităţii sanitare deşeurile periculoase pot fi supuse tratamentelor de neutralizare prin

metode alternative, cum ar fi: autoclavare, dezinfecţie chimică, dezinfecţie cu microunde, încapsulare,

iradiere, înainte de a fi eliminate final prin depozitare în depozitul de deşeuri.

Includerea în ciclul de eliminare a deşeurilor municipale.

Deşeurile asimilabile celor menajere nu necesită tratamente speciale şi se includ în ciclul de

eliminare a deşeurilor municipale. Excepţie fac resturile alimentare provenite din spitalele de boli

contagioase, care necesită autoclavare înainte de a fi preluate de serviciile de salubritate.

Incinerarea ca metodă de eliminare finală a deşeurilor medicale periculoase trebuie să respecte

normele şi standardele în vigoare privind emisiile de gaze în atmosferă şi pe cele privitoare la produsele

secundare rezultate din procesul de incinerare.

În spaţiile largi, puţin populate (ex. Australia) este normal să se acumuleze în mari concentrări de deşeuri

(landfills – gropi ecologice), dar în spaţii dens populate, cu suprafaţă mică (Japonia, de exemplu)

incinerarea este metoda tradiţională şi actuală.

Incinerarea presupune distrugerea prin ardere simplă şi se aplică pe scară mică la fel de mult ca şi

pe scară largă (fiind obligatorie în anumite situaţii- deşeuri biologice medicale, de exemplu). Este o

metodă energofagă, neeficientă (distruge materii prime valoroase etc.), risipitoare (se pierd cantităţi mari


105 CONFIDENTIAL

de energie termică) şi poluantă (generează produse toxice). În ţările dezvoltate se extinde formula

incineratoarelor cu plasmă, unde se recuperează unele materii rezultate după ardere.

Depozitare în depozitul de deşeuri - înainte de a fi eliminate final prin depozitare în depozitul de

deşeuri, deşeurile medicale periculoase trebuie supuse tratamentelor de neutralizare prin metode

alternative (necombustibile).

Dintre metodele alternative (necombustibile)sterilizarea cu abur şi microunde sunt cele mai

utilizate metode necombustibile, putând fi utilizate atât la sursă, cât şi pe un amplasament de tratare.

Aceaste metode pot trata numeroase tipuri de deşeuri medicale.

Pentru anumite instalaţii, poate fi funcţională combinaţia între diferite metode de neutralizare

folosite pentru neutralizarea microorganismelor (de exemplu, chimic/termic sau chimic/iradiere). Pe lângă

metoda de tratare, pot exista de asemenea şi măcinare mecanică introdusă înainte, în timpul sau la

sfârşitul procesului de tratare. Procesul prin care deşeurile medicale sunt tratate va influenţa selectarea

indicatorilor biologici şi fizici folosiţi în procesele de testare şi de validare.

Nu toate instalaţiile pot trata toată gama de deşeuri periculoase medicale provenite de la unităţile

sanitare. Deşeurile înţepătoare – tăietoare, materialele contaminat cu sânge şi fluide biologice, şi

deşeurile infecţioase moi (tifon, bandaje, draperii, halate, lenjerie de pat, etc) se pot trata în toate

instalaţiile precizate în referatul de faţă, cu excepţia instalaţiilor de tratare prin metode biologice, care

tratează numai părţi organice provenite de la animale.

Nici o instalaţie nu tratează echipamente care conţin mercur şi deşeuri radiologice. Deşeurile

radiologice de nivel scăzut sunt tratate doar de instalaţii de piroliză prin plasmă, instalaţii ce tratează o

gama largă de deşeuri medicale cu nivel scăzut de emisii. Pentru a neutraliza efectul negativ al mercurului

sau cadmiului, echipamentele ce conţin metale grele se pot încapsula. Anumite deşeuri prezintă

caracteristici extrem de periculoase şi au un carater special în tratarea lor.

Tipurile de deşeuri tratate depind şi de genul instalaţiei. Acestea sunt proiectate fie pentru utilizare

regională, cu capacităţi mari de tratare, fie pentru utilizare locală, la locul de producere a deşeurilor

medicale. În tabelul de mai jos se poate observa care instalaţii se amplasează în spitale şi care instalaţii

pot prelua deşeuri din mai multe regiuni.

Locul de amplasare al instalaţiilor

Amplasare Tip instalaţie

La locul de

producere al


Autoclavă (ex. autoclave de capacităţi mici, vidare/tocare,

amestecare, tratare cu abur, uscare/compactare

Microunde

Dezinfectare mecano-chimică

Locaţie centrală

(preia deşeuri din

mai multe surse)

Autoclavă (capacităţi mari)

piroliză

Iradiere

Insatlaţii de tratare biologică

Factorii care trebuie luaţi în considerare în selectarea unei tehnologii alternative:

I. Inactivitatea microbiană;

- Minimă: Nivelul III de dezinfecţie

Inactivarea la un nivel de 6log10 sau mai mare pentru: bacterii vegetative, ciuperci, viruşi

lipofili/hidrofili, paraziţi, şi microbacterii;


106 CONFIDENTIAL

Inactivarea la un nivel de 4log10 sau mai mare pentru: spori B. Stearothermophilus şi B.

Subtilis

- Indicatori biologici:

6log10 pentru Microbacterium phlei şi Microbacterium bovis;

4log10 pentru B. Stearothermophilus şi B. Subtilis.

II. Emisii în mediu şi reziduu;

- emisii în aer;

- ape uzate;

- reziduurile solide;

- aerul în spaţiul de lucru,

- altele.

III. Reducerea volumului deşeurilor;

IV. Sănătatea şi securitatea muncii;

V. Capacitate;

VI. Tipuri de deşeuri tratate;

VII. Cerinţe de spaţiu/cerinţe lucrări de montaj;

VIII. Echipamente de securitate şi siguranţă a lucrătorilor în timpul raparaţiilor;

IX. Uşurinţa în utilizare/ cerinţe de training;

XI.Fiabilitate;

XII. Cost.

Indicatori:

1 raport al studiului privind managementul şi tratarea deşeurilor medicale pentru România,

realizat în 60 copii şi trimis/distribuit către factorii de decizie, autorităţi, personalul

implicat în gestionarea deşeurilor medicale.

Recomandări:

Echipa română a proiectului consideră că concluziile formulate în primele luni ale derulării

Proiectului MEDWASTE prin elaborarea de studii, rapoarte asupra managementului deşeurilor medicale

şi trecerea în revistă a impactului echipamentului inovativ la nivel tehnic şi economic ar putea reprezenta

recomandări valoroase pentru optimizarea managementului şi tratării deşeurilor medicale în ţara noastră

şi implementarea legislaţiei UE transpusă în România prin Legea 211/15.11.2011.


107 CONFIDENTIAL

BIBLIOGRAFIE

1. McGregor, DB., Partensky, C., Wilbourn, J., Rice, JM.:An IARC evaluation of polychlorinated dibenzo-pdioxins and

polychlorinated dibenzofurans as risk factors in human carcinogenesis. Environ. Health Perspect., 1998,106(2):755-

60.

2. Egeland, G., Sweeney, M., Fingerhut, M., Wille, K., Schnoor, T. Total serum testosterone and gonadotropins in

workers exposed to dioxin. Am. J. Epidemiol., 1994, 139:272-281.

3. Birnbaum, L. Developmental Effects of Dioxins. Environ. Health Perspect., 1995, 103(Suppl 7):89-94.

4. Weisglas-Kuperus, N. Neurodevelopmental, immunological and endocrinological indices of perinatal human exposure

to PCBs and dioxins. Chemosphere, 1998, 37:1845-1853.

5. Sweeney, M., Hornung, R., Wall, D., Fingerhut, M., Halperin, W. Prevalence of diabetes and elevated serum glucose

levels in workers exposed to 2,3,7,8- tetrachlordibenzo-p-dioxin (TCDD). Presented at the 12th International

symposium on Dioxins and Related compounds, Tampere, Finland, 24-28 August 1992.

6. Howard C.V., 2000. Particulate Aerosols, Incinerators and Health, in P. Nicolopoulou-Stamati et.al. (eds.), Health

Impacts of Waste Management Policies, 155-174, Kluwer Academic Publishers, 2000.

7. Giugliano, M., Cernuschi, S., Grosso, M., Miglio, R., and Aloigi, E. PCDD/F mass balance in the flue gas cleaning

units of a MSW incinerator plant. Chemosphere, 2002, 46:1321-1328.

8. Čížek Zdeněk. The problematics of the laboratory evaluation of the medical waste qualities. Waste from health care,

proceedings, BIJO, 2000.

9. Decontaminated waste from many hospitals in Europe, i.e. in Austria and in Czech Republic, is subsequently

incinerated, whereby the real purpose of implementing non-incineration technologies is to eliminate dangerous

persistent organic substances generated by waste incineration.

10. Emmanuel. J, Non-incineration Alternatives to the Treatment of Medical Waste. Presented at the conference

“Environmentally friendly management of medical waste”, Debeli rtič, Slovenia, 12th April 2002.

11. http://onondagapollution.com/, 07.05.2007

12. http://www.burnbarrel.org/, 07.05.2007

13. Vasile Pode. Gospodărirea şi incinerarea deşeurilor, Editura Waldpress Agency, 2004, Timişoara.

14. David H.F. Liu, Béla G. Lipták. Environmental Engineers’ Handbook, Second Edition, Editura Lewis Publishers,

New York, 1997.

15. Baldwin, A., Kristiansen, T., Selection of HCRW Treatement Technologies for Gauteng,

http://www.hjulmandweb.dk/HCRWCD/ Visual%20Presentations/D%20Baldwin.ppt, August 2003.

16. Bara, A., Tratarea deşeurilor medicale infecţioase, revista Green report, 22 august 2007, http://www.green-

report.ro/revista/tratareadeseurilor- medicale-infectioase

17. Cadariu, Arinda, Curea, Oana, Vasiliu, F., Metode de minimizare şi eliminare a deşeurilor medicale periculoase

rezultate din activitatea unităţilor sanitare, publicaţie eleborată în cadrul proiectului Reducerea emisiilor de Poluanţi

Organici Persistenţi şi eficientizarea sistemmului de management al fluxului deşeurilor medicale în Judeţul

Constanţa, ianuarie, 2006

18. Jones, R.H., Portable Solar – powered autoclave, Sydney University, Australia, 2003

http://www.builditsolar.com/Projects/OddProjects/A utoClaveFirstplace_2.pdf

19. Olaru (Popescu), Anişoara, Aspecte privind introducerea de alternative non-incinerare pentru tratarea deşeurilor

provenite din activitatea medicală, proiect de dezertaţie, Universitatea Politehnica din Bucureşti, Facultatea de

Energetică, Bucureşti, 2009 [6] Tyroller, M., Brücke, S., Solar steam sterilizer for rural hospitals, Germany, 2004,

http://images3.wikia.nocookie.net/solarcooking/images/c/cc/Granada06_Michael_Tyrol er.pdf

20. U.S. Congress, Office of Technology Assessment, Finding the Rx for Managing Medical Waste, OTAO- 459,

Washington, DC: U.S. Government Printing Office, September 1990, p. 27 – 40

21. Non – Incineration Medical Waste Treatement Technologies, A resource for Hospital Administrators, Facility

Managers, Health Care Profesionals, Environmental Advocates and Community Members, Health Care Without

Harm, August 2001, www.noharm.org

22. http://www.ecolotec.com/index.html

23. Hotărârea Guvernului nr. 1470/2004 privind aprobarea Strategiei naţionale de gestionare a deşeurilor şi a Planului

naţional de gestionare a deşeurilor, cu modificările şi completările ulterioare, publicat în Monitorul Oficial nr. 954

bis din 18.10.2004.

http://www.hjulmandweb.dk/HCRWCD/

http://www.builditsolar.com/Projects/OddProjects/A%20utoClaveFirstplace_2.pdf

http://images3.wikia.nocookie.net/solarcooking/images/c/cc/Granada06_Michael_Tyrol%20er.pdf

http://www.noharm.org/

http://www.ecolotec.com/index.html


108 CONFIDENTIAL

24. „Managementul deşeurilor rezultate din activitatea medicală”, Flanders Environmental and Health Tehnology,

Ministerul Sănătăţii din România şi Institutul de Sănătate Publică Bucureşti

25. Ordinul ministerului sănătăţii şi familiei nr. 219/2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea

deşeurilor rezultate din activităţile medicale şi a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza naţională de date

privind deşeurile rezultate din activităţile medicale, cu modificările şi completările ulterioare, publicat în Monitorul

Oficial nr. 386 din 6 iunie 2002.

26. „Strategia Naţională de Gestionare a Deşeurilor – SNGD şi Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor - PNGD”

Ministerul Mediului şi Pădurilor

27. „Raport anual privind starea mediului ]n România ]n anul 2010” Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului ANPM

– Bucureşti 26.10.2011

28. Anişoara Popescu, Cătălina Iordan „Aspecte strategice ale gestionării deşeurilor medicale” Buletinul AGIR

http://www.agir.ro/buletin/937.pdf

29. Arinda Cadariu „Raport de referinţă – Incinerarea deşeurilor medicale ” Iulie 2005 Proiectul Internaţional de

eliminare a POP, Încurajarea participării active şi efective a societăţii civile în pregătirea implementării Convenţiei

de la Stockholm

30. Anişoara Popescu „Tratarea, prin metode alternative, a deşeurilor periculoase provenite din unităţile sanitare”

Buletinul AGIR http://www.agir.ro/buletin/937.pdf

31. Anişoara Popescu „Aplicarea metodelor statistice pentru analiza deşeurilor periculoase din unităţile sanitare”

Buletinul AGIR http://www.agir.ro/buletin/937.pdf

32. „Gestionarea deşeurilor medicale” Proiect PHARE RO 2006/018-147.03.03 /04.08 Asistenţă tehnică pentru

îmbunătăţirea sistemului intern de gestionare a deşeurilor periculoase generate de unităţile sanitare, conform

prevederilor standardelor europene.

33. DIRECTIVE 2008/98/EC OF THE EUROPEAN PARLIAMENT AND OF THE COUNCIL of 19 November 2008

on waste and repealing certain Directives – OJ L312/3

34. European Commission - Being wise with waste: the EU’s approach to waste management , Luxembourg: Publications

Office of the European Union, 2010, ISBN 978-92-79-14297-0, doi 10.2779/93543

35. Henderson DK - Principles and practice of infectious diseases - 4th ed. New York, Churchill Livingstone, 1995.

36. Salkin, I., F - Review of Health Impacts from Microbiological Hazards in Health-Care Wastes - Department of Blood

Safety and Clinical Technology and Department of Protection of the Human Environment - WHO, Geneva 2004

37. Pruss, A., Giroult, E., Rishbrook, P. (Eds) - Safe management of waste from health-care activities – WHO, Geneva,

1999

38. National biosafety guidelines for medical laboratories (Romania) – Ministery of Health, 2005

39. Hyeonjin Park, Keunhwa LeE, Misoon Kim, Jungeun Lee, Seung-Yong Seong, Gwangpyo Ko - Detection and hazard

assessment of pathogenic microorganisms in medical wastes – J. Environ. Sci. Health Part A (2009) 44, 995–1003

40. 9. Organisation Mondiale de la Santé - Programme des Nations Unies pour l’Environnement / SCB - Principes

fondamentaux de la gestion des déchets de soins médicaux

41. 10. http://www.mmediu.ro/legislatie/gestiune_deseuri.htm

42. 11. Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 858/23.09.2005, Ordinul Ministrului Sanatatii nr. 940/01.09.2005 si al

Ministrului Mediului si Gospodaririi Apelor nr. 698/10.08.2005 privind aprobarea Criteriilor de evaluare a

echipamentelor de neutralizare prin sterilizare termica a desurilor rezultate din activitatea medicala

43. 12. Monitorul Oficial al Romaniei, nr. 21/10.01.2006, Ordinul nr. 1248/1426/2005 al Ministrului Mediului si

Gospodaririi Apelor si al Ministrului Sanatatii pentru modificarea anexei la Ordinul Ministrului Mediului si

Gospodaririi Apelor si al Ministrului Sanatatii nr. 698/940/2005 privind aprobarea Criteriilor de evaluare a

echipamentelor de neutralizare prin sterilizare termica a desurilor rezultate din activitatea medicala.




http://www.mmediu.ro/legislatie/gestiune_deseuri.htm

Study report on medical waste management and treatment

Documents

Transcript of Study report on medical waste management and treatment