UNIVERSITATEA DE VEST „VASILE GOLDIŞ” din ARAD

STUDIA UNIVERSITATIS

„VASILE GOLDIŞ”

ARAD

SERIA ŞTIINłE ECONOMICE

VOL I

17 2007

Arad 2007

II

Responsabilitatea cu privire la conŃinutul materialelor revine autorilor

CONSILIUL ŞTIINłIFIC Preşedinte:

- Prof. univ. dr. Ilie BăbăiŃă – Şef catedră, Facultatea de Ştiinşe Economice, Universitatae de Vest „Vasile Goldiş” Arad

Membrii: - Prof. doc. Ing. Maria Uramova, PhD – Decan, Facultatea de ştiinŃe

Economice, Universitatea Matej Bel, Banska Bystrica, Slovacia - Prof. dr. János Puskás – Rector, Universitatea Tessedik Sámuel,

Békéscsaba-Szarvas, Ungaria - Prof. dr. Pere Tumbas – Decan, Facultatea de ŞtiinŃe Economice

Subotica, Serbia - Prof. univ. dr. Corneliu Maior – Cancelar, Universitatea de Vest

„Vasile Goldiş” Arad - Prof. univ. dr. Dorel Mateş – Facultatea de ŞtiinŃe Economice,

Universitatea de Vest Timişoara

COLEGIUL DIRECTOR - Florin Dumescu - Dorina Ardelean - Cristian Haiduc - Marin Burtică - Ladislau Klein

COLEGIUL DE REDACłIE Redactor responsabil: Cristian Haiduc Secretar de redacŃie: Ladislau Klein Membrii: Florin Dumescu Dorina Ardelean Daniela Popa HoraŃiu Şoim Andrei Anghelina Eugen Remeş

III

CUPRINS

*Ing. Stanislav Kološta, *Ing. Monika Makanová, *Ing. Zuzana Marcineková, *Ing. Katarína Šofrancová, *Dr. Domenico Raguseo, *RNDr. Gabriela *Nedelová, PhD., *prof. Ing. Mária Uramová, PhD., **Assist. Prof. Margarita Bogdanova, PhD., **Prof. Stanka Tonkova, PhD. ***Assoc. Prof. Evgenia Tonkova, PhD., ***Chief Assist. Prof. Dancho Petrov, PhD., ****Univ. Prof. Dr. August Oesterle, *****Assist. Prof. Horatiu Soim, *****Assist. Prof. Florin Dumescu, *****Prof. Dorina Ardelean, *****Assist. Prof. Ladislau Klein, Lect. Eugen Remes, *****Assist. Anghelina Andrei, *Ekonomická Fakulta Univerzity Mateja Bela, Tajovského 10, 975 90 Banská Bystrica, **D. Tsenov Academy of Economics, Svishtov, ***Varna University of Economics, Varna, ****Vienna University of Economics and Business Administration, Institute for Social Policy, Vienna, *****Faculty of Economics, „Vasile Goldis“ Western University Arad - REGIONAL DISPARITIES AMONG COUNTRIES AND ANALYSIS OF REASONS OF THEIR CREATION…………

1 Prof. univ. dr. Ilie BăbăiŃă*, lect. univ. dr. Ion Imbrescu**, asist. univ. drd. Andrei Anghelina*, * Universitatea de Vest „V. Goldiş”, Arad, Facultatea de ŞtiinŃe Economice, ** Universitatea de Vest din Timişoara, Facultatea de ŞtiinŃe Economice, Str. Pestalozzi10, Timişoara - DE LA AVANTAJUL COMPARATIV LA TEORIA AVANTAJULUI COMPETITIV ................................

9 Dr. Vilmos Lakatos*, Dr. Károly Vizdák**, *professor, head of institute, CSc, Sámuel Tessedik College, Economic College Faculty, Békéscsaba, Hungary, **professor, head of department, CSc, College of Szolnok, Technical and Agricultural Faculty, Mezıtúr, Hungary - ANSALYSIS AND PLANNING OF AGRICULTURAL FARMS WITHIN THE FRAMEWORK OF IFCN …………..

15 Prof. Ing. Mária Uramová, Phd., ing. Barbora Babiaková, Matej Bel University, The Faculty of Economics, Tajovského, Banská Bystrica, Slovakia - THE IMPORTANCE OF PROTECTION AND COMMERCIALIZATION OF INTELLECTUAL PROPERTY OUTCOMES AT UNIVERSITIES ……………..

20 Conf. univ. dr. Dumescu Florin, Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, Facultatea de ŞtiinŃe Economice - MANAGEMENTUL TURISTIC PENTRU RECONVERSIA CETĂłII ARADULUI .................................................................

30 Prof. Univ. Dr. Dorina Ardelean, Asist., univ. Daniela Popa Universitatea de Vest ,,Vasile Goldiş”din Arad, Facultatea de ŞtiinŃe

IV

Economice - CONSUMUL MEDIU AL POPULAłIEI ROMÂNIEI ÎN PERIOADA 2001-2004 ……………………….

42

Prof.univ.dr. Marin Burtica*, Prof.univ.dr. Viorel POP*, *Universitatea de Vest „V. Goldiş”, Arad, Facultatea de ŞtiinŃe Economice,** Universitatea de Vest “Vasile Goldiş” Arad, Facultatea de ŞtiinŃe Economice, Filiala Baia Mare - PROBLEME ALE DEZVOLTARII DURABILE .....................................................

53 Prof. univ. dr. Dorel Mateş, Lect. univ. drd. David Delia, Lect. univ. drd. Păiuşan LuminiŃa, Lector Univ. drd. Dan Ştirbu, Ec. Drd. Doru Grozi, Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, Facultatea de ŞtiinŃe Economice - CONłINUTUL CADRULUI GENERAL PENTRU ÎNTOCMIREA ŞI PREZENTAREA SITUAłIILOR FINANCIARE ………………………………...

70 Ing. Peter Krištofík, Ph.D., Univerzita Mateja Bela, Ekonomická Fakulta, Katedra financií a účtovníctva, Banská Bystrica, Slovakia - COST ASPECTS OF TOTAL QUALITY MANAGEMENT ..

77 Peter Krištofík, Faculty of Economics, Matej Bel University, Banská Bystrica, Slovakia - CAPITAL STRUCTURE OF SLOVAK FIRMS AND FINANCIAL MARKET IMPERFECTION …...

87 Frantisek Ochrana, Prof., Juraj Nemec, Prof., Faculty of Social Science, Charles University Prague, Czech Republic, Faculty of Economics, Matej Bel University Banska Bystrica, Slovakia - PROGRAM BUDGETING IN THE CZECH REPUBLIC …………………

92 Prof. univ. dr. Cristian Haiduc, asist. univ. drd. Andrei Marius Anghelina drd. Nicoleta Carmen Ardelean, Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, Facultatea de ŞtiinŃe Economice, - PROIECTUL DE EXECUTIE CONSTRUCTIVA SI TEHNOLOGIC. FUNDAMENTE CE STAU LA BAZA STABILIRII PROFILULUI DE FABRICATIE SI A MANOPEREI CENTRALIZATE ……………………………...

100 Evgeniya Georgieva Tonkova, Marketing Department, Management Faculty, Varna, Bulgaria, - CHANGES IN FOOD CONSUMPTION MODEL – BULGARIAN VIEW …………..

106 Lect.univ.dr. Imbrescu Ion*, Prof.univ.dr. BăbăiŃă Ilie**, Asist.univ.drd. Anghelina Andrei**, *Universitatea de Vest din Timişoara, Facultatea de ŞtiinŃe Economice, Str. Pestalozzi 10, Timişoara, **Universitatea de Vest „V. Goldiş”, Arad, Facultatea de ŞtiinŃe Economice - PROBLEME ALE CREŞTERII COMPETITIVITĂłII ECONOMIEI ROMÂNEŞTI ÎN PERIOADA PRE-ADERĂRII ŞI POST-ADERĂRII LA

V

UNIUNEA EUROPEANĂ ............................................................ 126 Prof. univ. dr. Someşan Cornel, lect. univ. dr. Breban Ludovica Universitatea de Vest “Vasile Goldiş” din Arad, Filiala Zalau - DEZVOLTĂRI ALE PROCESULUI DE RESTRUCTURARE A ÎNTREPRINDERILOR ÎN DIFICULTATE .............................................................................

132 Prof. univ. dr. Someşan Cornel, Ec. mst. Dan Lucia, Ec. mst. Roşu Alexandra, Universitatea de Vest “Vasile Goldiş” Arad, Filiala Zalau - EVOLUłII ALE MARKETINGULUI DIN ORGANIZAłIILE ROMÂNEŞTI PRESTATOARE DE SERVICII ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII AFACERILOR ..............................................................................

143 Prof. Ing. Viera Marková, PhD. Matej Bel University, Faculty of Economics, Banská Bystrica, Slovakia, - THE PROBLEMS IN VENTURE CAPITAL UTILIZATION BY SMALL AND MEDIUM-SIZED ENTERPRISES IN SLOVAKIA .................

156 Prof. Dr. Ľubica Lesáková, Faculty of Economics, Matej Bel University, Banská Bystrica, Slovak Republik - SMALL AND MEDIUM ENTERPRISES IN SLOVAKIA – THE PRESENT STATE AND THE FUTURE …………………………………...

166 Mihaly Kovács Dr, Tessedik Sámuel College, Faculty of Economics, Institute of Economic Sciences, Békéscsaba, Hungary - EFFICIENCY QUESTIONS OF THE LOCAL ADMINISTRATION ……………………………………………

171 Karlovitz Janos Tibor*, Torgyik Judit Emese**, *Asssociate

professor in Tessedik Sámule College, Faculty of Economy Békéscsaba and University of Miskolc, Hungary; **Associate professor in Kodolányi János College Székesfehérvár, Hungary; - ADULT EDUCATION AND FINDING A JOB ………………………………………….

178

Dr. Máthé Ilona, associate professor, director of Foreign Language Education and Examination Centre; Tessedik Sámuel College, Faculty of Economics, Békéscsaba , - HIGHER EDUCATION INSTITUTIONS AS IMPLEMENTORS OF HUMAN RESOURCE DEVELOPMENT PROGRAMMES- CONCLUSIONS OF A EUROPEAN UNION PROJECT HEFOP/3.3.1-2004-06-0033/1.0 …………………………………

184

VI

Prof. RNDr. Ing. Alexander Mateides, CSc., Ing. Peter Pohančaník, Matej Bel University, Faculty of Economics, Banska Bystrica, - SOME ASPECTS OF QUALITY CONTROLLING …………

189

Maria Horehajova, Jana Marasova, Faculté d’Economie Université Matej Bel, Banska Bystrica, Slovaquie, - LES PAYS EUROPEENS VIEILLISSENT ET ESSAIENT D’Y FAIRE FACE …………

197 Dr. Simon, Sándor, Dr. Gurzó Imre, Colegiu Tessedik Sámuel Facultatea de ŞtiinŃe Economice; Békéscsaba Bajza, Ungaria - INNOVATION NETWORK DEVELOPMENT IN BEKES COUNTY ………………………………………………………...

208 Borbola Gábor*, Molnár István**, *Universitatea „Tessedik Sámuel”, Facultatea de AsistenŃă Medicală, Gyula, **Universitatea „Tessedik Sámuel”, Facultatea de ŞtiinŃe Economice, Békéscsaba - ANALIZA

SINTETICĂ A TURISMULUI DIN REGIUNEA „DÉL-ALFÖLD”, UNGARIA ………………………………………….

217 Maria Horehajova, Jana Marasova, Faculté d’Economie Université Matej Bel, Banska Bystrica, Slovaquie - LES PAYS EUROPEENS VIEILLISSENT ET ESSAIENT D’Y FAIRE FACE …………

229 Zoltán Árpási, Tessedik Sámuel College, Faculty of Economics, Békéscsaba - ATTENDANCE OF THERMAL BATHS IN THE SOUTH GREAT PLAIN REGION AND ITS EFFECT TO THE SURROUNDING COUNTRIES …………………………

240 Vasile Dogaru Associate Professor, PhD West University from Timisoara, „Nicholas Georgescu-Roegen” Interdisciplinary Training and Research Platform - THE PRESENT OF MANOILESCU GENERALIZED SCHEME REGARDING EQUITY MEASUREMENT WITHIN INTRA-EUROPEAN TRADE ...

246 Vasile Dogaru Associate Professor, PhD West University from Timisoara, „Nicholas Georgescu-Roegen” Interdisciplinary Training and Research Platform - SOME PREMISES REGARDING MEASUREMENT OF STRUCTURAL FUNDS EFFECTS IN ROMANIA …………………………………………………...

259 Dana-Codruta Dudă-Dăianu Lecturer, PhD “Tibiscus” University of Timisoara, Faculty of Economics - THE PERFORMANCE OF COMMERCIAL ENTREPRISES FROM WEST 5 REGION OF ROMANIA …………………………………………………..

284 Conf.univ.dr. Felicia Sabou, Facultatea de ŞtiinŃe Economice, Universitatea de Vest “Vasile Goldiş” Arad, Filiala Baia Mare - METODA STANDARD COST, METODA DIRECT

VII

COSTING – METODE MODERNE ALE CONTABILITATII MANAGERIALE .......................................

291

Conf.univ.dr. Felicia Sabou, Facultatea de ŞtiinŃe Economice, Universitatea de Vest “Vasile Goldiş” Arad, Filiala Baia Mare - RISCUL ÎN AUDITUL FINANCIAR ………………………….

299 Monika Makanová Matej Bel University, Faculty of Economics, Banská Bystrica, Slovakia - SOCIAL ECONOMIC ANALYSIS OF DEVELOPING POTENTIAL OF BANSKÁ BYSTRICA REGION …………………………………………………………

313 Conf. univ. dr. Vichentie Maniov, Conf. univ. dr. HoraŃiu Şoim, Universitatea de Vest “Vasile Goldiş” Arad, Facultatea de ŞtiinŃe Economice - ANALIZA ECONOMICA PENTRU REALIZAREA UNEI INFRASTRUCTURI DE TRANSPORT IN VEDEREA REVIGORĂRII UNEI ZONE INDUSTRIALE .............................................................................

323 Veronika Balážová, Miriam Martinkovičová, EF UMB – DP Poprad Nábr., Jána Pavla II 3, 058 01 Poprad, EF UMB – KEHV Tajovského 10, 975 90 Banská Bystrica, Slovak Republic - SOCIAL INSTITUTIONS AND THEIR ETHICAL DIMENSION ……

330 Marcel MatiuŃi Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara - STUDIU ASUPRA IMPACTULUI ECONOMIC PRODUS DE ÎNCRUCIŞAREA RASELOR DE TAURINE LOCALE CU RASE DE TAURINE DE CARNE DIN IMPORT ………..

335 Conf. univ. dr. Alexandru N. Vlaicu Universitatea de Vest “Vasile Goldiş” Arad, Filiala Satu Mare Facultatea de ŞtiinŃe Economice - PRINCIPII DE ECHITATE FISCALĂ ………………………..

339 Conf. univ. dr. Alexandru N. Vlaicu Universitatea de Vest “Vasile Goldiş” Arad, Filiala Satu Mare Facultatea de ŞtiinŃe Economice - SISTEMUL DE RATING BANCAR ..........................................

344 Conf.univ.dr.Szabo Ioan Alexandru Universitatea de Vest Vasile Goldiş Arad, Facultatea de ŞtiinŃe Economice - SECTORUL PUBLIC – PARTE INTEGRANTĂ A ECONOMIEI NAłIONALE .........

351 Conf. univ. dr. Dorel Vit Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, Facultatea de ŞtiinŃe Economice - CONSIDERAłII GENERALE PRIVIND POLITICA BUGETARĂ A STATULUI ..................

363 Ing. Ľuboš Elexa, PhD. Mgr. Gabriela Elexová Matej Bel University, Faculty of Economics, Banská Bystrica, Slovakia - SOME NOTICES TO HUMAN RESOURCES DEVELOPMENT IN AUTOMOTIVE INDUSTRY IN SLOVAKIA ………………...

369 Ing.Dagmar Kokavcova, PhD. Faculty of Economics Matej Bel

VIII

University, Slovakia, Banská Bystrica - ORGANIZATION DEVELOPMENT – AN INTEGRAL PART OF INNOVATIVE MANAGEMENT ……………………………...

376 Ladislau Klein Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, Facultatea de ŞtiinŃe Economice - PARTICULARITĂłI ALE EXPERTIZEI CALITĂłII SERVICIILOR …………………..

384 Lect. univ. dr. Mircea Teodoru Universitatea de Vest ”Vasile Goldiş” Filiala Satu Mare - CONJUNCTURA - FACTOR DE MEDIU ESENłIAL AL DECIZIEI CONSUMATORULUI …………..

388 Ing. Radoslav Kožiak, PhD., Prof. Ing. Ľubica Švantnerová, PhD. Univerzita Mateja Bela, Ekonomická Fakulta, Katedra regionálneho rozvoja a verejnej správy - CHALLENGES OF EUROPEAN UNION REGIONAL POLICY’S PROGRAMMING PERIOD 2007 – 2013 FOR SLOVAK REPUBLIC …………...

394 Ursu Dorel Universitatea de Vest Vasile Goldiş Arad, Facultatea de ŞtiinŃe Economice - PARTICULARITĂłI ALE NEGOCIERILOR ÎN AFACERI ………………………………

413 Lect. Univ. dr. Carmen-Mihaela Imbrescu Universitatea de Vest din Timişoara - ABORDĂRI CONTEMPORANE PRIVIND BILANłUL CONTABIL ……………………………………….

425 PhD Assist. prof. Laura Giurcă Vasilescu Faculty of Economy and Business Administration, University of Craiova, Romania - SHAREHOLDERS VERSUS STAKEHOLDERS VALUE ….

437 Drd. ing. Lăzărescu Cezara Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” din Arad - SISTEME ASIGURATORII DE CALITATE: PREZENTAREA STANDARDELOR ISO 9000: 2002 ……….

446

IX

Index de autori Alexander Mateides – 189 Anghelina Andrei – 1, 9, 100, 126 Ardelean Dorina – 1, 42, Ardelean Nicoleta Carmen – 100 Árpási Zoltán – 240 BăbăiŃă Ilie – 9, 126 Babiaková Barbora - 20 Bogdanova Margarita – 1 Borbola Gábor – 217 Breban Ludovica – 132 Burtica Marin – 53 Dagmar Kokavcova – 376 Dan Lucia – 143 Dancho Petrov – 1 David Delia – 70 Dudă-Dăianu Dana-Codruta – 284 Dumescu Florin – 1, 30 Elexová Gabriela – 369 Giurcă Laura – 437 Grozi Doru – 70 Gurzó Imre – 208 Haiduc Cristian – 100 Horehajova Maria – 197,229 Imbrescu Carmen-Mihaela – 425 Imbrescu Ion – 9, 126 Karlovitz Janos Tibor – 178 Klein Ladislau – 1, 384 Kožiak Radoslav – 394 Krištofík Peter – 77, 87 Lakatos Vilmos – 15 Lăzărescu Cezara – 446 Ľubica Lesáková – 166 Ľuboš Elexa – 369 Makanová Monika – 1, 131 Maniov Vichentie – 323 Marasova Jana – 197, 229 Marcineková Zuzana – 1 Marková Viera – 156 Mateş Dorel – 70 Máthé Ilona – 184 MatiuŃi Marcel – 335

X

Mihaly Kovács – 171 Mircea Teodoru – 388 Miriam Martinkovičová – 330 Molnár István – 217 Nedelová Gabriela – 1 Nemec Juraj - 92 Ochrana Frantisek – 92 Oesterle August – 1 Păiuşan LuminiŃa – 70 Peter Pohančaník – 189 Pop Viorel – 53 Popa Daniela - 42 Raguseo Domenico – 1 Remes Eugen – 1 Roşu Alexandra – 143 Sabou Felicia – 291, 299 Sándor Simon – 208 Šofrancová Katarína – 1 Soim Horatiu – 1, 323 Someşan Cornel – 132, 143 Stanislav Kološta – 1 Ştirbu Dan – 70 Švantnerová Ľubica – 394 Szabo Ioan Alexandru – 351 Tonkova Evgenia – 1, 106 Tonkova Stanka – 1 Torgyik Judit Emese – 178 Uramová Mária – 1, 20 Ursu Dorel – 413 Vasile Dogaru – 246, 259 Veronika Balážová – 330 Vit Dorel – 363 Vizdák Károly - 15 Vlaicu Alexandru N. – 339, 344

2

REGIONAL DISPARITIES AMONG COUNTRIES AND ANALYSIS OF REASONS OF THEIR CREATION

*Ing. Stanislav Kološta, *Ing. Monika Makanová, *Ing. Zuzana Marcineková, *Ing. Katarína Šofrancová, *Dr. Domenico Raguseo, *RNDr. Gabriela *Nedelová, PhD., *prof. Ing. Mária Uramová, PhD., **Assist. Prof. Margarita Bogdanova, PhD., **Prof. Stanka Tonkova, PhD. ***Assoc. Prof. Evgenia Tonkova, PhD., ***Chief Assist. Prof. Dancho Petrov, PhD., ****Univ. Prof. Dr. August Oesterle, *****Assist. Prof. Horatiu Soim, *****Assist. Prof. Florin Dumescu, *****Prof. Dorina Ardelean, *****Assist. Prof. Ladislau Klein, Lect. Eugen Remes, *****Assist. Anghelina Andrei

*Ekonomická Fakulta Univerzity Mateja Bela, Tajovského 10, 975 90 Banská Bystrica, **D. Tsenov Academy of Economics, Svishtov, ***Varna University of Economics,

Varna, ****Vienna University of Economics and Business Administration, Institute for Social Policy, Vienna, *****Faculty of Economics, „Vasile Goldis“ Western University

Arad, e-mail: stanislav.kolosta@umb.sk, monika.makanova@umb.sk, maria.uramova@umb.sk, zuzana.marcinekova@umb.sk, katarina.sofrancova@umb.sk,

domenico.raguseo@umb.sk, gabriela.nedelova@umb.sk, marketing@uvvg.ro, ladislauklein@yahoo.com

Abstract Regional development and remission of regional disparities belong to the most discussed topics in the European Union. The urgency of solving this question proves the fact, that

regional development is one of the key issues of regional policy in the EU. Enormous are especially disparities among the regions of so called old and new EU members as well as

among the EU members together. These disparities resulted from activity of several factors. The article is concerned in an analysis and comparison of relevant social economic

indicators of chosen countries in the spheres of education, science, research and development, innovations, employment and others, which could influence the living standard of population and sustainable economic growth. The objective of this article is to identify the most serious social economic disparities among the chosen countries and to analyze the main reasons of their creation with help of relevant mathematical and statistical methods.

This article is one of the first results of international project SK-05/06-BA-018, which has been solved by research teams from Slovakia, Austria, Romania and Bulgaria.

Key words: Region, regional disparities, remission, European Union, convergence.

Introduction Economic and social disparities among member states and their regions

weaken the general dynamics of social economic development in the European Union (EU). Because of this reason the EU pays specific attention to them and tries to reach their remission with aim to improve conditions for economic, social and spatial coherence of Union. European Union invests more than one third of its budget for equalization of these disparities.

In April 2006 the Faculty of Economics, Matej Bel University in Banska Bystrica (Slovakia) submitted an international project aimed at creation of research

3

team consisted of experts and researchers from Slovakia, Austria, Romania and Bulgaria who participate in solving of common project “Remission of social economic disparities among countries in global context of expanding European Union”. The selection of countries matches to three main stages in expansion of European Union and enables reciprocal exchange of knowledge between so called old and new member states of EU.

Objective The aim of this paper is to identify the most serious social economic

disparities among regions of Slovakia, Austria, Romania and Bulgaria through chosen mathematic and statistic methods and to analyze the main reasons why they came into existence.

Material and methods We will use mathematical-statistical methods of ß-convergence and σ-

convergence for an examination if poorer regions of four analyzed countries tend to grow faster than the rich regions. In terms of economic growth comparison among countries or regions there are two main concepts of convergence, outgoing from the neoclassic economic growth model, discussed.

The first concept, whose authors are Barro and Baumol, explains that poor countries tend to catch up rich countries at the level of national income per capita. The second concept, by Easterlin and Barro, concentrates on variability of national income among countries. It stands for, that standard deviation of national income logarithms among countries decreases in time, what leads into lowering of disparities at the level of national income.

As estimated, but relevant indicator of economic forwardness of region by the absolute ß-convergence calculation we choose regional GDP per capita. By examination of relationship among other independent variables, as number of employed (E), research and development expenditures (R&D), infrastructure length (I), to the dependent variable we will use conditional ß-convergence, which is significant if there are huge differences in technological and other parameters.

By the definition of absolute ß-convergence we can find out the following regression equation:

ii

i

Ti

Ty

y

yµβα +−=

0,22

0,

,1 log*log* , (1)

where the left side of the equation indicates the average growth in period 0 to T (T is number of periods at the same time). Growth dependence is expressed by β2-coefficient at the initial level of GDP per capita (yi, 0).

Conditional ß-convergence can be expressed by the equation:

iiii

T

i

Ti

Ty

T

e

y

yµψα

β

+Χ+

−−=

−

0,0,0,

.

0,

,1 log*1

log* , (2)

where iψ is a vector of parameters, iX is a variable.

4

We can use affinity from the equation (2) to succeed in calculation of convergence fastness

where: ( )

T

T.1ln 2ββ

−−= . (3)

One of the disadvantages of the ß-convergence concept is that it analyses situation at the beginning and at the end of investigated period, while the information on development within the investigated period are not utilized. σ-convergence presents diminution of GDP per capita dispersion rate (as a standard deviation or variance) among economies in certain time period. This type of convergence criterion was constructed for the purpose of additional information acquisition on convergence development. More specifically it concerns the relative and absolute gap residual comparison among compared countries/regions. σ-convergence refers for:

220 tss ⟩ . (4)

The change of variance, eventually the change of standard deviation of GDP per capita we used, will be analyzed by F-test, more concrete by Levenes test. We choose a significance level α = 0,05.

Results and discussion From analysis of social-economic disparities among regions of Slovakia,

Austria, Romania and Bulgaria have arisen following results:

Table 1 Results of convergence of Austrian regions Type of convergence

No. of regions

Time period

β2 Sig. adj.R2 % β % Result

Absolute 9 1995-2003

-0,013 0,035 42,00% 1,382556 β-

convergence Conditional. I+E+R&D

9 1995-2003

-0,021 0,01 77,50% 2,327636 β-

convergence Source: Self-proceedings

In the case of Austria is the result distinct absolute and conditional convergence among regions with the annual decreasing of space from the steady state of GDP per capita by 1, 38 % to 2, 33 %. On the basis of that we assume, that less developed regions of Austria grew faster than more developed regions of Austria in the analyzed time period.

Our findings assign σ-convergence, however following the Levenes test we do not reject equation of deviations. From this reason it is not possible distinctly confirm σ-convergence.

Austria has among analyzed countries specific position. Different historical and political development related with the orientation of Austrian economy towards western countries, diversified industry, low unemployment rate in all Austrian regions, steady inflow of foreign investments, strong regional

5

governments and existence of strong partnership between regional and central government are the main reasons of convergence among Austrian regions.

Table 2 Results of convergence of Slovak regions Type of convergence

No. of regions

Time period

β2 Sig. adj.R2 % β % Result

Absolute 8 1997-2003

0,01 0,049966 41,70% 0,966% β-

divergence Conditional. I+E+R&D

8 1997-2003

0,056 0,014 91,40% 4,725% β-

divergence Source: Self-proceedings

As compared with the results of convergence of Austrian regions, we can state on the basis of our research, that for Slovak regions is typical absolute and conditional divergence with the increasing space from the steady state of GDP per capita per one year by 0, 966 % to 4, 725 %.

Our findings assign σ-convergence, however following the Levenes test we do not reject equation of deviations. From this reason we can not distinctly confirm σ-convergence.

Table 3 Results of convergence regions of Bulgaria

Type of convergence No. of regions

adj.R2 % β2 Sig. β % Result

Absolute 6 0 -0,023 0,718 2,541762 multivalent Conditional E+I+R&D 6 95,8 -0,122 0,111 46,62127 multivalent

Conditional E+R&D 6 97,7 -0,117 0,008 34,3609 β-convergence Source: Self-proceedings

Parameter β2 induces absolute and conditional convergence among Bulgarian regions, however not statistical significant. After removing of parameter of infrastructure the result confirmed conditional β-convergence among Bulgarian regions with the speed of convergence about 34, 4 % annually. This result was probably caused by high inflation rate in Bulgaria in 1997 as a result of labile political situation and shadiness of used methodology of GDP per capita estimation. In 1997 a new territorial and administration division of Bulgaria took place and from initial 9 regions 6 regions were created. Results of examination of σ-convergence are ambiguous.

6

Table 4 Results of convergence of Romanian regions Type of convergence

No. of regions

Time period

β2 Sig. adj.R2 in % β in % Result

Absolute 8

1997-2003

0,092 0,011 63% 7,10189 β-

divergence

Conditional E+I+R&D

8 1997-2003

-0,005 0,955 62,10% 0,50896 multivalent

Source: Self-proceedings

Analyzed data assign absolute divergence among regions of Romania with the annual increasing of space from the steady state of GDP per capita per one year by 7, 1 %. The results of analysis show conditional β -convergence, which is not statistically significant. Results of σ-convergence are not distinct. Till 2000 there was a tendency to σ-convergence, in the years 2000-2003 was the development constant.

Table 5 Results of convergence among region of Austria, Slovakia, Bulgaria and Romania Type of convergence AdjR2 in % DW β2 Sig. β2 β in % Result

Absolute 65,9 1,178 -0,02 0 2,154613

β - convergence

Conditional E+I+R&D 76,5 1,261 -0,023 0 2,50778

β-convergence

Source: Self-proceedings

By the examination of convergence among regions in all investigated countries we attained to the results of absolute and conditional ß-convergence, where the initial level of income (GDP per capita) can explain 76, 5 % of GDP per capita growth rate variability among investigated regions conditioned by R&D expenditures, employment and infrastructure length. The distance from steady state in GDP per capita is decreasing annually by 2, 5 %. Figure 1 presents results of absolute ß-convergence for all analyzed countries. Regression line stands for an expected steady state (where the GDP growth per capita is zero), to which all regional economies should tend. The best situation is in Austrian regions, we can say they closely approached this steady state in 1997-2003 in the group of investigated regions. Generally we can see that regions of Slovakia, Austria, Romania and Bulgaria converge to each other in the indicator GDP per capita. Regions below the line have positive growth of GDP per capita and regions under the line (i.e. under expected steady state) have negative growth of GDP per capita.

7

Figure 1 Absolute ß-convergence of Austrian, Slovak, Romanian a Bulgarian regions

Source: Self-processing. Figure 2 points out at σ-convergence, but according to the Levens test we

do not reject the equality of deviations and so we cannot unequivocally approve the σ-convergence.

Figure 2 σ-convergence of Austrian, Slovak, Romanian a Bulgarian regions

Sigma convergence SVK+Rom+Bul+Aut

1

1,05

1,1

1,15

1,2

1,25

1,3

1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003

Years

SD

EV

SDEV

Source: Self-processing. Legend: SDEV – standard deviation

Analysis of regional disparities reasons origin

Regional development of Slovakia, Romania and Bulgaria, as countries of former socialist block, was significantly determined by the transformation process,

8

i.e. by transition to market economy. Transformation processes, which became new system changes holders, drew up not only new political, but especially new economic and administrative situation which affected regional development in these countries. Different starting positions at the beginning of the transformation process became a remarkable activator of regional disparities origin.

The second factor, that contributed deepening of interregional disparities, were economic changes in structure of economies connected with pointing up of differences in technical and social infrastructure equipment strengthen by specific geographic conditions of individual countries, which led to clear profiling of marginal and developing regions and so definitely to generation of social economic problems at certain areas. However, regional disparities emergence did not depend just on adaptive abilities of existed economic subjects, but also massively on localization factors for new investments, on qualitative characteristics and adaptive abilities of human potential and on infrastructure background being available in the region as well.

Reasons of origin and following deepening of regional disparities among regions are in Slovak Republic, Romania and Bulgaria, due to the common historical political starting point, very similar. The most developed regions in these countries are regions at capital cities surroundings, which steadily achieve the highest economic growth rates, lowest unemployment, biggest share of foreign direct investments and they reach the highest percentage of transport and technical infrastructure facilities.

The common threat for mentioned countries and their regions is becoming reversion to monostructural orientation of national economies with one economically strong centre, as a result of improper economic diversification. The reason of regional disparities origin lies also in uneven inflow of foreign direct investments to individual regions. At this place we would like to highlight that foreign direct investments could be an appropriate impulse for the economic development initiation, but they are not able to ensure its long-lasting sustainability. The take-off (initiative) impulses in order to become a long-term accelerator of regional development and so to lead towards diminution of regional disparities must come out of internal environment of individual regions. Priorities have impulses to human resources, education and R&D development, to civic society support, to development of various kinds of public-private partnership and cooperation, to the development of regional responsibility and cultural sources. So it is inevitable thus the less developed regions activate their own development potential and do not rely exclusively on help from state, European Union or other institutions.

Other group of factors, which led to the origin and deepening of regional disparities among investigated countries, is represented by so-called political factors. They include first of all an instable political situation at the end of the last century 90ths in Romania and Bulgaria, a negative impact of political cycles concerned to blind short term decision-making of political representatives at all levels of public administration, without any linkage in accepted decisions and

9

without any guarantee for their continuation after every government garniture changeover, and a low political awareness and responsibility of citizens as well. Very important from the view of regional disparities origination in EU countries became last years especially migration of qualified workforce from less developed to highly developed regions. So-called brain drain has sharply weaken the development potential of individual regions and leads to deepening of back up enormous disparities among marginal and developed EU regions.

Conclusion At the basis of analysis realized in the investigated countries by the means

of selected social-economic indicators we identified the following main reasons of regional disparities origination and deepening among regions in Slovakia, Romania and Bulgaria: the transformation process from central planned economies to market economies, the monostructural orientation of economies which is unable to adapt at changing market environment, uneven inflow of foreign direct investments that could be an appropriate impulse for the economic development initiation, but they are no table to ensure its long-lasting sustainability, unstable political environment connected with blind short term decision-making of political representatives at all levels of public administration, without any linkage in accepted decisions and without any guarantee for their continuation after government garniture changeover, the low political awareness and responsibility of citizens, migration of qualified workforce from less developed to highly developed regions what sharply weaken their development potential and leads to deepening of regional disparities.

Literature

FALŤAN, Ľ., PAŠIAK, J., 2004, Regional Development of Slovakia. Starting Points and Present Situation, Sociology Institute of Slovak Sciences Academy, Bratislava;

SLAVÍK, C., 2005, Real Convergence of Czech Republic to EU in Comparison to Other New Member Countries, CESEC, Prague;

SOJKOVÁ, Z., 2001, Globalization and Convergence, SPU, Nitra; http://www.euractiv.sk/regionalny-rozvoj/zoznam_liniek/regionalne-rozdiely http://ec.europa.eu/regional_policy/intro/working7_sk.htm

10

DE LA AVANTAJUL COMPARATIV LA TEORIA AVANTAJULUI COMPETITIV

Prof. univ. dr. Ilie BăbăiŃă*, lect. univ. dr. Ion Imbrescu**, asist. univ. drd. Andrei Anghelina*

* Universitatea de Vest „V. Goldiş”, Arad, Facultatea de ŞtiinŃe Economice, 310426 Arad, Str. Cocorilor nr. 57, e-mail: marketing@yahoo.com;

** Universitatea de Vest din Timişoara, Facultatea de ŞtiinŃe Economice, Str. Pestalozzi10, Timişoara

Abstract From Comparative Advantage to the Theory of Competitive Advantage Some documents elaborated in the EU institutions starting from 2001, creates a

framework for a new paradigm of economic development based on the concept of competitive advantage. The theory of comparative advantage, accepted on a large scale in the past period is formulated on the hypothesis of favorable natural conditions. The concept of competitiveness, with a dynamic and microeconomic vision, reveals the fact that the success and evolution of national economies depend by the level of firm’s competitiveness. The firm’s competitiveness on the market means productivity, productivity understood like added value of a utilized production factor unit.

Keywords: economic growth, comparative advantage, competitive advantages Creşterea economică durabilă şi îmbunătăŃirea standardului de viaŃă sunt determinate de dezvoltarea competitivităŃii economiei în contextul provocărilor mondiale (globalizarea economiei, deschiderea pieŃelor internaŃionale, schimbării tehnologice rapide), provocări ce trebuie să fie transformate în oportunităŃi de către economia românească . Identificarea factorilor determinanŃi ai competitivităŃii solicită efectuarea unei analize atente a economiei, a mediului de afaceri, a resurselor materiale şi a capitalului uman, a activităŃilor investiŃionale şi a procesului de inovare. 1. Introducere Filosofia creşterii competitivităŃii economice a Ńărilor membre ale Uniunii Europene ş-a găsit concretizarea într-o serie de documente deosebit de importante pentru strategia preconizată. „Consiliul European de la Lisabona, din martie 2000, a plasat conceptul de competitivitate în centrul politicilor comunitare şi a stabilit obiectivul de transformare a Europei în cea mai competitivă şi dinamică economie bazată pe cunoaştere. Printre principalele obiective ale strategiei elaborate se înscriu:

- creşterea unui cadru favorabil pentru întreprinderi; - stimularea spiritului antreprenorial;

11

- sprijinirea inovării prin crearea unui cadru de reglementare favorabil; - utilizarea tehnologiilor informaŃionale şi de comunicaŃii. * Consiliul European de la Goteburg, din iunie 2001, a definit Strategia

pentru dezvoltarea durabilă, care acordă o importanŃă deosebită, în cadrul trinomului creştere economică – incluziune socială – protecŃia mediului, următoarelor obiective:

- cadrul favorabil pentru întreprinderile mici şi mijlocii; - strategiile competitive ale firmelor; - utilizarea durabilă a resurselor; - asigurarea unui mediu competitiv deschis. * Consiliul European de primăvară de la Bruxelles, martie 2004, a subliniat

drept condiŃii absolut necesare pentru dezvoltare şi creştere: - inovarea; - promovarea culturii antreprenoriale; - stimularea IMM; - eco – tehnologiile. * Comisia pentru strategia revizuită, din februarie 2005, reinterează

următoarele obiective: - stimularea iniŃiativei antreprenoriale; - atragerea de surse de finanŃare suficiente pentru noile afaceri (fonduri de

risc); - crearea de facilităŃi pentru inovare şi eco-inovare; - sporirea investiŃiilor în educaŃie şi pregătire profesională; - utilizarea tehnologiilor informaŃionale şi de comunicaŃii; - utilizarea durabilă a resurselor. * Propunerea Comisiei Europene de Decizie a Parlamentului European şi a

Consiliului pentru stabilirea Programului - cadru pentru competitivitate şi inovare (2007 – 2013, aprilie 2005, menŃionează următoarele obiective:

- îmbunătăŃirea competitivităŃii companiilor, în special IMM; - promovarea inovării şi a eco-inovării; - accelerarea dezvoltării unei societăŃi informaŃionale competitive şi

inovatoare; - promovarea eficienŃei energetice şi a surselor noi şi regenerabile de

energie. Toate documentele de mai sus, conturează o paradigmă nouă a dezvoltării

economiei care se bazează pe conceptul de avantaj competitiv, aflat la distanŃă de teoria avantajului comparativ, acceptată pe scară largă în perioadele anterioare.

2. Teoria avantajului comparativ Teoria avantajului comparativ este formulată pe baza ipotezei condiŃiilor

naturale favorabile existente într-o economie în comparaŃie cu alte economii. În varianta clasică (D. Ricardo, J. St.Mill ) teoria porneşte de la unele premise cum ar fi omisiunea costului de transport şi considerarea factorilor de producŃie mobili pe plan intern dar imobili pe plan internaŃional. Teoria neoclasică a reformulat

12

premisele anterioare şi pune accent pe economiile de scară, generatoare de profit, efect al lărgirii pieŃei ca urmare a schimburilor comerciale .

În varianta contemporană, Heckscher – Ohlin – Samelson conceptul de muncă s-a modificat în cel de „capital uman”, iar costul a fost redefinit prin prisma costului de oportunitate. Se susŃine că avantajul comparativ al unei naŃiuni este determinat de abundenŃa relativă în resurse şi factori de producŃie direcŃi sau derivaŃi, cum sunt capitalul, muncă, resursele materiale .

Modul de argumentaŃie al acestei teorii decurge din ştiinŃă economică pozitivă preocupată de descrierea şi analiza economiei aşa cum este ea. Obiectivele se realizează autonom prin jocul liber al pieŃei concurenŃiale iar politicile economice au un caracter pasiv. Teoria avantajului comparativ se sprijină pe următorii piloni:

- existenŃa unor resurse naturale abundente şi ieftine care stau la baza orientării structurii economiei;

- existenŃa mediului concurenŃial; - o politică macroeconomică neutră. În literatura economică se stabilizează, că legea avantajului comparativ,

dacă va fi lăsat să acŃioneze liber pentru a configura structura economiei, conform principiului darvinist al selecŃiei naturale, va duce la realizarea unor tipuri de ajustări care conduc la degradarea structurii economice prin contracŃia, până aproape de dispariŃie a acelor ramuri şi firme care contribuie la generarea şi diseminarea progresului tehnic, la asigurarea securităŃii alimentare şi dezvoltării umane, la informatizarea societăŃii: cercetare ştiinŃifică, dezvoltarea tehnologică şi inovarea, producŃia mijloacelor tehnicii de calcul, aparate şi instrumente medicale, aparate de măsura şi control, electrotehnice şi electronice, chimie fină, mijloace de automatizare, avioane, industrie alimentară, etc.

A accepta concluzii privind specializarea pe ramurii exclusiv pe baza legii avantajului comparativ, înseamnă renunŃarea la o cercetare obiectivă a factorilor de producŃie în dinamica lor, la schimbarea calităŃii acestora, precum şi la contribuŃia substanŃială pe care o are stocul de cunoştinŃe ştiinŃifice, invenŃia şi inovaŃia tehnologică asupra structurii activităŃilor din economie.

3. Avantajul competitiv Spre deosebire de teoria avantajului comparativ, cu o viziune statică şi

mai mult macroeconomică, conceptul de avantaje competitiv, cu o viziune dinamică şi microeconomică, scoate în evidenŃă faptul că evoluŃia succesului şi specializarea economiilor depinde, în primul rând, de gradul de competitivitate al firmelor pe piaŃa naŃională şi internaŃională, de evoluŃia şi profilul firmelor, de asimilarea progresului tehnic şi mai puŃin, de existenŃa resurselor naturale.

În teoria modernă a dezvoltării economice, avantajele comparative, în privinŃa factorilor tradiŃionali, s-au diminuat, comerŃul internaŃional deosebit de activ contribuind la o dotare aproximativ similară a Ńărilor cu factorii de producŃie clasici. De asemenea, tendinŃa de globalizare a producŃiei face ca întreprinderile moderne, transnaŃionale, să nu depindă numai de dotarea cu factori de producŃie dintr-o Ńară. Totodată, capitalul financiar circulă liber în economia mondială şi se

13

investeşte în acele Ńări unde găseşte cele mai eficiente condiŃii de utilizare. În consecinŃă, avantajele competitive au devenit decisive în privinŃa condiŃionării dezvoltării economice.

Competitivitatea înseamnă productivitate, înŃeleasă ca valoare adăugată realizată pe baza unei unităŃi de factor de producŃie utilizat. Ea are un caracter dinamic, iar noutăŃile joacă un rol de acceleratori ai activităŃii întreprinderilor, care sunt obligate să renunŃe la inerŃie şi să stimuleze inovaŃia. Diverse alte accepŃiuni – nivelul redus al costului forŃei de muncă, fiscalitate scăzută, deprecierea monedei naŃionale, exporturi crescute sau resurse naturale abundente – sunt fie rezultate ale unei competitivităŃi crescute, fie eventuale stadii ale dezvoltării competitive, fără a fi factori sau nici măcar condiŃii necesare. În accepŃiunea Uniunii Europene competitivitatea înseamnă, cumulativ, productivitate şi avantaj comparativ, pe plan internaŃional. Productivitatea subsumează, în fapt elementele intrinseci avantajului comparativ, însă include o gamă mai largă de factori. Şi în viziunea comunitară, „competitivitatea este determinată de creşterea productivităŃii”.

Competitivitatea se creează la nivel microeconomic. Prosperitatea sustenabilă este creată de către firme. În consecinŃă, calitatea mediului de afaceri este un factor fundamental. Factorii care determină nivelul productivităŃii sunt multipli. Printre aceşti deosebiŃi sunt cei ce se referă la stimularea investiŃiilor nivelul concurenŃei şi capacitatea de a inova.

Avantajul competitiv se fundamentează pe economia normativă ale cărei analize oferă prescripŃii sau formulări, mai degrabă, despre ceea ce trebuie să fie decât despre ceea ce este. Noul concept se bazează pe politici active, selective şi direcŃionate către realizarea anumitor Ńinte în contextul mecanismelor concurenŃiale de piaŃă.

Avantajele competitive în dezvoltarea economică rezultă dintr-un sistem de condiŃii din ale căror dimensiuni şi intercondiŃionări cantitative şi calitativ – structurale rezultă nivelul de competitivitate. Noul concept se sprijină explicit pe patru piloni: a) firma şi nu ramura sau economia naŃională; b) competiŃia între firme; c) mediul economic favorabil; d) politicile adecvate, active şi direcŃionate aplicate de către firme şi guverne.

Pentru a avea o interpretare corectă a conceptului de avantaj competitiv trebuie luaŃi în considerare toŃi cei patru piloni în strânsă interdependenŃă. Numai aşa ei formează şi se manifestă că „diamant a lui Porter”.

Modelul Porter prezintă certe avantaje: a) este dinamic. Conform acestui model, prosperitatea este creată, nu

moştenită. Dotarea cu factori de producŃie naturali sau moştenirea unui nivel de prosperitate economică nu reprezintă o garanŃie şi nici o condiŃie a competitivităŃii.

b) este cuprinzător. Modelele tradiŃionale includ, mai ales, condiŃii legate de factori de producŃie. Principalele modele concurente din domeniul avantajului competitiv, opun viziuni bazate pe elemente ce Ńin de ofertă, celor bazate pe elemente ale cererii. Modelul Porter include atât factori din sfera ofertei (tehnologie, dotare cu factori), cât şi factori din sfera cererii (dimensiunea şi caracteristicile cererii).

14

c) discerne dimensiunea geografică a factorilor competitivi, ceea ce dă posibilitatea să fie incluse în analiză elementele ale „diamantului” care se manifestă la nivel regional, naŃional sau transfrontalier. Diverşi factori care influenŃează competitivitatea pot fi identificaŃi în dimensiunea lor geografică reală. Factorii sau cererea „internă” ca elemente ale diamantului competitiv pot fi identificaŃi, în unele cazuri ca Ńări membre UE, ca resurse la nivel transfrontalier, după caz, având în vedere libertatea de circulaŃie şi gradul de interconectivitate al multor dintre aceste economii.

„Diamantul” include patru factori principali, influenŃaŃi în ansamblul lor de acŃiunea guvernamentală: 1) avantajul competitiv se construieşte pe factorii creaŃi prin investiŃii consistente şi care sunt specializaŃi; 2) cererea internă ale cărei caracteristici au efecte semnificative asupra strategiei firmelor naŃionale, prin gusturi, dimensiune şi prin presiunea indusă asupra costurilor, a inovaŃiei şi calităŃii; 3) existenŃa industriei conexe sau complementare competitive la nivel internaŃional reprezintă o condiŃie a succesului. O firmă sau ramură nu poate excela izolat de restul reŃelei economice pe care se sprijină performanŃa sa de ansamblu; 4) strategia, structura şi concurenŃa între firme.

Elementele care pot susŃine sau nu o prezentă competitivă în diverse industrii sau segmente de piaŃă, sunt reprezentate de diferitele metode de management, orizontul de performanŃa investiŃională, dimensiunea firmelor şi tipul de poziŃionare pe piaŃă. Toate cele patru elemente, trebuie privite în strânsă interdependenŃă, avantajul competitiv bazându-se pe „diamant” ca sistem, nu ca elemente disparate.

Analizele empirice relevă un fapt deosebit: competitivitatea se manifestă la nivelul firmelor şi numai prin intermediul lor ea se realizează la nivelul unor industrii şi al economiei. Firmele sunt cele care creează şi susŃin avantajul competitiv şi numai prin ele se poate ajunge la atingerea unor obiective sau Ńinte stabilite la nivel naŃional.

Într-un articol publicat în Foreign Affair, în deceniul trecut, Paul Krugman spunea că firmele sunt entităŃi ce concurează şi nu statele naŃionale. Într-un anumit sens, această afirmaŃie este de nedisputat.

Pe de altă parte, efectele de aglomerare, funcŃionarea imperfectă a pieŃelor, procesele cumulative, existenŃa echilibrelor multiple în spaŃiile reale indică două fapte de necontestat: a) politica publică poate şi are de jucat un rol în funcŃionarea economiei; b) firmele Ńin seama de contextul în care operează şi iau decizii strategice. Chiar logică de operaŃie şi evoluŃie a clusterului susŃine această vizualizare a dinamicii competitive în arii regionale şi în economia globală. În plus trebuie reŃinut şi contextualizarea socială a procesului economic iar în planul politicii unui guvern se împletesc aspecte economice, sociale şi politice Prin urmare, noŃiunea de competitivitate poate fi aplicată nu mai firmelor unde ea se creează şi manifestă direct, ci şi sistemelor economice naŃionale, chiar şi a celor care alcătuiesc Uniunea Europeană, deşi agenda publică naŃională rămâne relevantă în explicarea performanŃei unei economii naŃionale.

15

Creşterea competitivităŃii este un proces ce implică parcurgerea a mai multor faze:

- economia bazată pe factori, în care avantajul competitiv este reprezentat de costul redus al factorilor de producŃie iar tehnologia este asimilată prin importuri şi investiŃii străine directe. În această situaŃie, firmele au un rol redus în realizarea valorii adăugate şi se bazează pe forŃa de muncă ieftină;

- economia bazată pe investiŃii, în care avantajul competitiv constă în capacitatea de a produce bunuri şi servicii de calitate, prin metode eficiente, dar şi cu salarii mai reduse, iar tehnologia este asimilată prin licenŃe, joint ventures, investiŃii străine şi creaŃie proprie.

- economia bazată pe inovare, în care avantajul competitiv constă în crearea de bunuri şi servicii inovative pe plan internaŃional. În această fază strategiile competitive ale firmelor sunt globale, iar diamantul naŃional este competitiv în toate domeniile.

În condiŃiile integrării în Uniunea Europeană, problema ridicării competitivităŃii firmelor a devenit esenŃială pentru economia României. Aceasta implică însă, cu necesitate elaborarea şi aplicarea unor strategii clare atât la nivelul firmelor cât şi al guvernului cu obiective şi acŃiuni specifice.

Cu tot progresul înregistrat în creşterea economică după anul 2000, România se află în urma competitorilor europeni. Nivelul PIB pe locuitor reprezintă circa 50% din cel realizat de Ńările care au aderat la UE în anul 2004 şi circa 1/3 din media UE – 25. Dacă avem în vedere productivitatea muncii, în 2004, România realiza doar 35,3% din productivitatea înregistrată în UE – 25. Creşterea productivităŃii depinde de un complex de factorii dintre care nu lipsesc tehnologia, calitatea produselor marketingul şi a altor surse ce determină majorarea valorii adăugate pe unitate de factor de producŃie utilizat în procesul de creare şi realizare a produselor şi serviciilor.

Bibliografie

DĂIANU D., 1999, Din nou despre competitivitate, în Jurnal NaŃional, 05.10.2005;

GILIN ROBERT, Economia politică a relaŃiilor internaŃionale, Ed. DU Style, Bucureşti, p.219;

IANCU AUREL, 2000, Avantajul competitiv şi accesul în Uniunea Europeană, în Relansarea creşterii economice în România, Ed. Economică, Bucureşti, p. 478 – 484;

IANCU A., 2003, „Dezvoltarea intensivă şi specializarea naŃiunilor”, Editura Economică, Bucureşti, p. 245 – 316;

LUłAŞ MIHAELA, 2000, „Avantajul comparativ al României în relaŃiile cu

Uniunea Europeană”, în „Relansarea creşterii economice în România”, Ed. Economică, Bucureşti, p.456 – 460;

PORTER MICHAEL, 1990, The Competitive Advantage of Nations, Mc Millan, Press Ltd.

16

ANALYSIS AND PLANNING OF AGRICULTURAL FARMS WITHIN THE FRAMEWORK OF IFCN

Dr. Vilmos Lakatos*, Dr. Károly Vizdák** *professor, head of institute, CSc

Sámuel Tessedik College, Economic College Faculty, Békéscsaba, Hungary **professor, head of department, CSc

College of Szolnok, Technical and Agricultural Faculty, Mezıtúr, Hungary

Abstract The economic situation of agricultural farms and production systems is analyzed

and the farms are projected into the future. Key words: agricultural farms, IFCN, level analyses.

IFCN means International Farm Comparison Network. The IFCN is a

world-wide association of agricultural scientists, advisors and farmers (PLESSMANN ET AL., 2005).

Within the framework of this co-operation, agricultural farms and production systems are defined that are typical for their region. Their economic situation is analyzed and the farms are projected into the future.

The IFCN shall provide answers to the following questions for the most important agricultural products and production regions in the world: - How is farming done (farming systems, production technology)? - What is the level of production cost? - What are the reasons for advantages and disadvantages in competitiveness? - What is the future perspective of agricultural production at the locations

considered? For this purpose, models of typical farms are established for each location

and analyzed using internationally harmonized methods. The globalization of economic life and on-going liberalization of

agricultural trade policy leads to an increasing relocation of agricultural production to the most competitive locations.

The question of which perspectives will have their ’own’ place in the future global competition is crucial for producers, agribusiness and agricultural policy makers.

It should be clear that level analysis can not replace world trade models which reflect supply and demand on agricultural markets in highly aggregated figures.

On the other hand, world trade models have their limits, too, because they usually only sork with ‘estimation-based’ assumptions on the supply-behavior of agriculture in different countries. As a result, crucial questions like the identification of reasons for differences in production cost or the likely effect of

17

new technologies on the economic situation of farms can not be answered with these kinds of models.

Thus, the question is not whether the concept of IFCN is better than the concept of world trade models, but how both approaches can best complement each other.

In the long run, the aim is to establish three international networks. The creation of the model-group at the FAL has provided the opportunity to link the IFCN with world economic and agricultural trade models. The link to the third component (agribusiness) is still in progress.

How exactly does the selection of typical farms work? In the first step, the regions and locations which are most important for the product considered (e. g., milk, beef, wheat, cane, and soybeans) are identified. As a rule these will be the main areas of production, but in soma cases they may be the regions with a particularly high potential for the expansion of production.

In the second step, experts are contacted with a sound knowledge of the local conditions, with good contacts to practical farming (e. g., technical advisors). With these experts, the main structural characteristics of the typical farms to be established are discussed (e. g., type of farm, size of farm). It is aimed to establish both a moderate and a large farm for each region.

The third step starts with the search for farmers managing farms that are similar to the typical farm. Once they have been identified, the farmers, the regional expert and the national IFCN coordinator form the so-called ‘panel’. The task of the panel is to establish the data base for the typical farm and to discuss farm level strategies for the projection of the farms (e. g., introduction of new technologies, and adjustment to policy changes).

The concept of panels has proven successful in policy advice since the early 1980s in the USA. There, usually fire farmers participate in a panel. In the early phase of IFCN, starting in 1995, this concept had been taken over exactly in order to use identical methods.

In the meantime, experience has shown that depending on the task of the analysis, panels of different sizes are more appropriate.

In most cases a ‘pre-panel’ is formed in the first step where the national coordinator, the regional expert and one farmer participate. The bases for the typical farm are the single farm data provided by the farmer and the advisor. These data are ‘corrected’ by particularities of individual years and other single-farm specific issues. The expert knowledge of the participants plays an important role in this procedure. This quick and low-cost approach is appropriate when a speedy collection of internationally harmonized date for many farms in many countries is in the focus of attention.

For in-depth analysis of typical farm adjustments to technological and political conditions, a full panel is formed in the second step, with participation by approximately five farmers. The full panel has the advantage that the data, the options of farm level adjustments and the results of the scientific analysis can be discussed to a broad extent.

18

The aim is to establish the data for the typical farm in as detailed a manner and as close to reality as possible. The data and information shall cover all relevant aspects from organization of the enterprises to taxation of the profit. Statistical averages derived from farms groups shall be avoided due to their lack of accuracy. The basis for the typical farm data base consists of: - The internationally harmonized data collection system of IFCN - The enterprise budgets and the accounting data of the participating farmers - Additional data and information provided by the regional experts (e. g.,

accounting statistics, farm and enterprise comparisons) - The expert knowledge of the panel members.

Can that mean that the typical farms do not really exist? Right! It is not foreseen in the IFCN to make ‘one to-one use’ of data sets

from existing farms. Some reasons for that have already been mentioned. Moreover, averages of farms, remote from reality, are not foreseen in the IFCN but the typical farms should to some extent be representative of the farms in the region.

Finally, there is another, organizational aspect speaking against the use of real farm data. The use of these data in the IFCN might in some countries lead to problems with regard to data protection and data property once it comes to scientific analysis and publication of the data. This would certainly reduce the flexibility and the speed of the whole system.

Would it not just be interesting for individual farmers to compare their farm data with typical IFCN farms around the world?

This is certainly an interesting option that should be further evaluated. For example, a direct comparison of the individual farm with foreign competitors could provide a basis for the analysis of strengths and weaknesses of the farm as well as for investment decisions.

IFCN does not aim to be representative in a statistical sense. However it is important to know which types of farms in a region are reflected in the typical farms. Therefore the size and the economic performance of each typical farms is confronted with the distribution of all farms in the region considered. This allows IFCN to show where the typical farms ‘sit’ on the distribution curve.

As a consequence, a pilot project within the framework of the European Dairy Farmers (EDF) network was launched to give participating dairy farmers the opportunity to a) provide their data for the annual cost comparison and b) to make a connection to the world-wide data base of IFCN. The accounting and data systems of both networks are unrestrictedly compatible.

Whether this service can be extended to further farm types in the following years depends mainly on the availability of sufficient funds for financing further IFCN Teams (arable, beef, and pork).

Considering the issue from a world-wide perspective, one can conclude that the existing data sets show significant differences in methodology. These differences affect, for example, depreciation methods, the recording and valuation of labor input and the separate recording and valuation of volumes and prices of

19

means of production. Moreover, important data are often missing so that only a partial cost analysis is possible.

Ex-post correcting or amending the data sets is very often impossible or requires a very high input; moreover, it is a potential source for errors. As a consequence, the IFCN strategy-creating a consistent data set for every typical farm by using the information of existing data sets – is time saving and more appropriate with respect to comparability of results on an international scale.

The FAL uses this very valuable data set for various types of economic analysis. However, for a world-wide oriented analysis of international competitiveness and its causes, the FADN is not suitable for the following reasons: - The FADN only exists in the EU. A comparable data base for overseas

locations is not available. - The data of the FADN are not broken down to enterprise level; as a

consequence, production cost can only be very vaguely estimated. - The FADN data set does not provide the depth of data which is required for

cost analysis and future-oriented modeling (e.g., separation of volumes and prices).

- The farms represented by the data are not known so that feedback to the farmers is not possible.

- The data of the FADN is at least three years old. It is not the question of which systems can best complement each other.

Ranking of typical farms using economic performance accounting statistics like FADN or other sources is one example of a valuable interaction.

The data remain the property of the persons or institutions that set up and update the typical farms in the countries.

Each partner who grants the right to use the data of at least two typical farms to the network in return receives a hard copy of the IFCN Dairy Report or the IFCN Beef Report. Scientists that attend the IFCN Conferences and provide input to the annually defined conference topic additionally get the right to use the results data base as well as access to the full data base.

The results data base comprises all variables (about 50-100 variables per farm) that are part of the annual IFCN reports of the different branches (at present Dairy and Beef, from 2003 onwards Arable, too). The full data base comprises the input data of the farms with about, 2,000 – 3,000 variables per farm.

The partners can use these data bases for research, teaching and advisory activities without any restrictions. To avoid misuse of the data, it is not permissible to sell, publish or forward the data bases to third parties.

The simulation model TIPI-CAL was developed by Dr. Torsten Hemme of the FAL, Braunschweig. Its use is free of charge for all partners who have participated in model training. The aim is to work on the future model development within the framework of the international scientific cooperation.

The competitiveness of different locations is highly affected by the legislative framework conditions. With detailed, internationally harmonized

20

comparisons of the IFCN it can be shown what effects policy contribute to improve the competitiveness of the country’s agriculture.

Policy, agribusiness and agriculture must know how changes in technology, policy and farm strategies will affect the competitive situation of their location. By simulating typical farms with an identical model up to 10 years info the future, the IFCN provides answers to these questions.

In 2004 we joined the work of IFCN. We examined two typical farms of 50 and 250 hectares, respectively, dealing with arable farming (VIZDÁK K., LAKATOS V., 2005). In our essay we summarize the results of our corresponding work.

References VIZDÁK K., LAKATOS V., (2006), Country page of Hungary. In: Zimmer et al.

(2006): IFCN Cash Crop Report 2006. IFCN Cash Crop Network, Braunschweig. p. 42-43;

PLESSMANN ET AL. (2005): IFCN Oilseed Report 2005. IFCN Cash Crop Network, Braunschweig;

*** Country page of Hungary. In: Plessmann et al. (2005): IFCN Oilseed Report 2005. IFCN Cash Crop Network, Braunschweig. p. 36-37.

THE IMPORTANCE OF PROTECTION AND COMMERCIALIZATION OF INTELLECTUAL PROPERTY OUTCOMES AT UNIVERSITIES

PROF. ING. MÁRIA URAMOVÁ, PHD., ING. BARBORA BABIAKOVÁ

Matej Bel University, The Faculty of Economics, Tajovského str. 10, 97590 Banská Bystrica, Slovakia, maria.uramova@umb.sk, barbora.babiakova@umb.sk

Abstract As in the world as also in Slovakia is growing the importance of intellectual

property at universities and the effort of using its outcomes in practice. One of main reasons is stronger pressure of globalization, which instigate the production of innovations and increase the process of their implementation in practice. Innovations, as outcomes of human activities included outcomes of intellectual property, become the object of exchange. From that arises also the need of their consistent protection.

Other not less important reason is insufficient finance for universities’ development and always lower subsidies for research and development from the state. That’s why it is inevitable to search new possibilities how to obtain financial resources.

21

One of the realistic opportunities is commercialization of universities’ intellectual property outcomes. In spite of that, universities as the biggest producers of intellectual property are interested in said domain just marginally. The goal of this report is to point out the increasing significance of intellectual property at universities and to outline present situation at University of Matej Bel in Banska Bystrica, Slovakia.

Key words: Intellectual property, outcomes of intellectual property, universities, protection, commercialization.

As in the world as also in Slovakia is growing the importance of intellectual property at universities and the effort of using its outcomes in practice. One of main reasons is stronger pressure of globalization, which instigates the production of innovations and increases the process of their implementation in practice. Innovations, as outcomes of human activities included outcomes of intellectual property, becoming to be the object of exchange. From that arises also the need of its consistent protection.

Other not less important reason is insufficient finance for universities’ development and always lower subsidies for research and development from the state. That’s why it is inevitable to search new possibilities how to obtain financial resources. One of the realistic opportunities is commercialization of universities’ intellectual property outcomes.

The goal of this report is to point out the increasing significance of intellectual property at universities and to outline present situation at University of Matej Bel in Banska Bystrica, Slovakia.

The question about intellectual property outcomes’ protection and commercialization is becoming to be debated more often and more intensively. Actually, what is intellectual property at universities? What does belong to its outcomes? Who is owner? Author as individual? The university? Do universities have interest to protect their intellectual property? If yes, isn’t it in conflict with the effort of society development and education diffusion? In case of its commercialization, who would be a consumer? To find answers to these questions is not easy.

The legislative framework is convenient. According to law, property of public university is total of property values, real objects, corporeal objects, claims and other rights and other values expressed in finance. Public university uses its property to fulfil assignments in educational, research, developmental, artistic and other originative activity. This property can be used also in business activity and rendition of services for students and employees. Result from law, university should preserve its property in good condition, use all legislative means to its protection and protect it from damage, waste, abuse or abstraction. We can say that university is obligated to protect and effectively use also its immaterial property – property in form of intellectual property.

Not less important function of university is to verify acquired knowledge in practice and by practice that the practice can and is interested to accept and use

22

them. That’s why the other significant dimension of intellectual property commercialization is also interconnection of academic environment with economic practice. “Also the most speculated support of enterprises by state or supranational organizations is not able by it self to solve the problem of innovations and competition ability. Innovative thought, pursuance and production of goods have to come as impulse from inside the organization (enterprise) in the appearance of “volition”. To want to innovate, be able to innovate, know how to innovate are three important steps on the way of advantageous market position preservation” (Uramova, 2005). On the present is the significance of innovations connected not only with material goods, but also with services and activities, included activities of academic institutions. In many European and world documents is accentuated the need of quick transfer of new knowledge and inventions into economic practice. In connection with knowledge transfer is getting to the forefront also the question of narrow interconnection of universities and economic practice and quick reaction of theory to practice’s needs and standards. That’s why it is necessary to find new models of effective interconnection of academic environment with practice, to use the academic potential as good and properly as possible.

Intellectual property definition Intellectual property as the category is created by three characteristics: a) Individual property perceived and used independent from bearer; b) Individual property perceived and used concurrently, also consecutively by unlimited number of subjects wherever on the world, without detriment to its substance because of no depletion; c) Intellectual property right transfer, for example for its distribution, is considering to its character of immaterial good in many cases segregated or limited or connected to especial conditions. Absolutely segregated is by all rights to intellectual goods of personality character. World Intellectual Property Organization (WIPO) characterizes intellectual

property very wide as general term for creative expression of intellectual activities. It has immaterial character and levels of ownership as sole rights, which are applied by using at the market. Creative expressions of intellectual activity have common denominator – products of human intellect, which are components of market commodities.

These expressions are defined by WIPO as two kinds of market commodities for commercial purposes: - exploitable creations can be a part of utilitarian product (watch, camera, drugs…) - creative expressions of intellectual activity, utilitarian and artistic, it can be expressed through material expressional vehicles (as description, drawing, movie, CD-ROM ….) (WIPO, 2001).

The term “intellectual property” is defined in article 2 clause VIII of international Convention about establishment of World Intellectual Property Organization. In this convention is “…. Intellectual property understood as rights to literary, artistic and scientific product, performances of executive performers, sonic records and broadcasting and televisual transmission, inventions from all

23

human activities’ spheres, scientific discoveries, industrial patterns and models, factory, trading stamps and stamps of services, also trading names and trading terms, protection against unfair competition and all the other rights referred to intellectual activity in industrial, scientific, literary and artistic spheres.” Under this term are not covered discoveries, because discoverer has no right as his disposal. The discovery belongs to all and everyone can use it.

Universities and their intellectual property Universities develop their activities in environment, which is characterized

by some dominant phenomena: - epistemic society building (epistemic Europe); - economization of all aspects of university life; - just in-time in university activities; - unlimited studies; - education as commodity.

These times the view at mission of universities is changing. They are becoming to be important segment in economic development. These phenomena are projected to the collaboration between entrepreneurially subjects and academic commune.

“World declaration and UNESCO framework for priority activities by changes and universities’ development overemphasize the importance of partnership and strategic alliances between universities and interested groups from labour environment, the importance of acquisition of entrepreneurially skills by students in coherence with changes at labour market and understanding of society’s responsibility meaning, also as development of new schemes of collaboration between universities and different society sectors” (Čorej, 2006).

In connection to Lisboan strategy were determined three strategic goals for the area of education: development of quality and efficiency in educational system in states of EU, relief of access to the system and pen of the system to environment. The problem of universities’ environment and practice is not easy. The solution is one of necessary condition of commercialization of universities’ intellectual property outcomes.

“The key to transfer knowledge, pertinently new technologies from academic background to entrepreneurially environment is from the side of universities first of all knowledge abou real need of enterprises in sphere of new technologies, knowledge and orientation of research (at faculties) to use that in concrete outcomes for needs of universities’ environment, for needs of concrete firms. It is evident that entrepreneurially environment has to be maximally involved in established solving of problems. Only with its support and approval is possible to start and progressively pursue this situation”(Čorej, 2006).

The other not less necessary condition to protect and commercialize intellectual property at universities is to identify products of science and research which can be commercialized and to define proprietorship and copyrights. It is also relevant to assess the price of these products. Each product should be assessed by method of national accounting. Commercialisation of intellectual property

24

outcomes requires also exercitation of marketing strategy to potential products’ receiver and also their authors.

Specific definition of intellectual property and outcomes of intellectual property at universities doesn’t exist. As the main outcome of intellectual property we can consider the framework of knowledge. These arise in two processes: in pedagogical process by forming of students’ human capital or in research, which is materialized in articles in scientific magazines, books and research essays of university researchers.

“Many universities in developed countries perceive that their intellectual capital is as important as physical and from this reason focus on its commercialization. Some of them obtained higher rate of valuation as by material property. These days’ trends and also development perspectives point, that intellectual property will be new product which acts big part at the market. According to environment’s conditions changing it is a new challenge for universities, which have to adapt to these changes. It conduces to not only changes of universities but also in their activities outwards.” (Čorej, 2006).

Intellectual property at Matej Bel University in Banska Bystrica In years 2004 till 2006 was realized enquiry at Matej Bel University in Banska

Bystrica which found out concrete activities related to intellectual property at The Faculty of Economics and other faculties: − publications of creative employees at home and abroad (qualification thesis,

learning texts, monographs, university textbooks, scholarly and scientific articles, to which copyright is related), artistic activities of employees, literary and artistic performance (artistic publications, TV and broadcasting transmission, other artistic programs – movies, directional, scenaristic work);

− lecture activities at home and abroad; − trade mark (logo) of faculty by economic, administrative forecasts, help with

management of commercial and industrial companies, marketing studies, counselling in commercial activity, professional business or entrepreneurial counselling, business or entrepreneurial research, business management and company counselling, personal counselling, professional business counselling, counselling about companies’ management, counselling in sphere of business and entrepreneurial management. Trade mark registered at Industrial Property Office of The Slovak Republic on 3.7.2003;

− system of quality management ISO 9001-2000 certificated by certificate authority SGS Košice - Member of SGS Group (Société Générale de Surveillance);

− thought invention and its realization by establishment of Centre for Research and Development at The Faculty of Economics with specific mission, organizational structure and goals (first of all knowledge transfer and commercialization of research outcomes);

− new knowledge, information and research results transfer through conferences, seminars, workshops and colloquiums organized by faculty and its workplaces;

25

− incitement of students’ activities in research, professional lead and opponency of graduation and dissertation thesis;

− targeted choosing of employees of the faculty, their nomination and operation in national and international scientific comities, authorities and organizations;

− acquired certifications and licences of individual employees (e.g. licence from examinational central in Vienna for Austrian diplomas, certificate for pursuance of internal audits of quality management ISO 9001-2000, certificate of Slovak chamber of certificated accountants I. grade;

− offer of dissertation thesis to entrepreneurially subjects, offer of lectures activities with the aim to commercialize research outcomes;

− national and international projects production; − arise and propagation of new theoretical knowledge oriented to study programs

creation and development and acceptation of these knowledge by accreditation of study programmes. In 2004 The Faculty of Economics has started to engage intensively in the

question of intellectual property outcomes commercialization. One of way how to commercialize science and research are educates and courses for economic practice. Other way is exploitation of the centre of education which was established by the faculty. This centre offers except of courses also other services. One of initiatives to find out the way of outcomes of research commercialization came also from doctoral students. The concrete proposal was establishment of The Centre for Research and Development (next ‘CRD’) on 1. June 2004. CRD was created by doctoral students ex parte of leadership of faculty. The dean called upon doctoral students to make a motion how to use free premises for faculty development. The CRD project won.

Before CRD establishing important questions had to be answered: 1) What will be commercialized? (own activities and their outcomes analysis) 2) How will be chosen activities commercialized and protected? 3) Which effects can be from commercializing expected? 4) Who will regulate and direct process of commercializing?

The Centre for Research and Development is a part of the faculty but figures relatively as an individual subject. It works under the patronage of Vice-dean for Science, Research and International Relations and has got responsibility for its property and its own activities. It hasn’t got a right to enter the contract relations. Contracts are made on the faculty level of management. CRD is in position as a department which has got individual sub-account, invoicing of services and duties and monitoring of costs. CRD covers phone bills, material support and technique purchase by it selves. Other costs are covered by the faculty. It is one of few economic organizations which are self-supporting. It is strong and stable component unit, which brings many contributions: extensive relations with economic practice and institutions, innovations, advantages of “networking” of

26

doctoral students’ workplaces, organizational and managerial skills, other development, etc.

CRD orientates its activities for economic practice, faculty development and doctoral students’ development. The goal of CRD activities is to improve the quality of scientific research and pedagogical process in terms of The Faculty of Economics and to contribute to Slovak regions’ development through creative activities of doctoral students. It enables to exchange knowledge obtained over doctoral studies and to interconnect outcomes of scientific research with economic practice by solving business issues. Its motto is: “The culture of society depends of educated individuals.”

CRD activities towards doctoral students: − requirements’ mediation of economic practice for doctoral or graduation thesis’

solution, − participation in home and international projects, − organization of Students’ scientific forum in section “Young doctoral students” − program invention of foreign visitors, − creation and actualization of doctoral students’ database and topics of their

doctoral and research thesis, − doctoral thesis networking, doctoral students’ cooperation by doctoral thesis’

resolving, − organization of meetings with scientific authorities pertaining to methodology

of scientific thesis and other aspects of doctoral thesis creation, − information interchanges with graduates, − presentation testing of doctoral thesis in face of students and other scientific

workers with the aim to obtain new impulses and stimulations for improving thesis quality.

CRD activities towards economic practice: − preparation and organization of courses, scientific and technical seminars and

conferences with authorities, − communication with state and not state institutions which are responsible for

informed ness and small and medium-size companies development, − research between consulting institutions, − reciprocal exchange of information between doctoral students and economic

practice, contacts establishing. On the present, CRD is concerned in 15 state and faculty scientific projects

(e.g. IVF project “Common and different features of young manpower’s availing”, State project “Improving of conditions of young scientists’ availing”, Faculty grant “Opportunities of doctoral studies’ effect increasing”, etc.) and projects for concrete entrepreneurs. There are also some business, financial and marketing plans, applications for non-repayable contributions and benefits.

Instead of conclusion In present economically developing society acts the protection of

intellectual property rights important role. With new products, new brands of

27

products and creative proposals we meet at the market every day. They are results of incessant human inventiveness and creativeness. Universities are without doubt “factories” for intellectual property. Legislative framework is also for commercialisation of intellectual property of universities convenient. In spite of that, universities are interested in these problems only marginally. By solving these problems we interfere with many barriers. Even the identification of intellectual property outcomes at universities is more complicated as in companies. Other problem is assessment of law of property and appraisement of intellectual property. Universities are not flexible and don’t react to needs of practice. On the other side are companies which have no interest to cooperate with universities. It is necessary to create conditions for better communication and possibilities of intensive cooperation between universities and economic practice.

28

Picture 1 Organizational scheme of informational flows of science and research

Source: Vetráková, M. 2004. Uznesenie č. 1-b – materiál XI. Zhodnotiť existujúce inštitucionálne štruktúry a kapacity (organizačná schéma, tok informácií ....), legislatívny

Scientific board of the faculty

Registrar

Dean College

Heads of departments

Vice-dean for S,R and IR

Board of garants DRS

DEAN

Section for science

Section for international

relations

Committee for science

CRD

Economic Practice

DRS – doctoral studies S,R and IR – science, research and international relations Explanatory note: Information flow 1 (institutional dependency, relation of superiority and subordination) Information flow 2 (methodical, informational dependency) Ways of information flows: e-mail, intranet, periodic meetings, norms, assignments, conferences, common activities.

29

rámec pre komercializáciu výsledkov vedy a techniky, existujúce finančné prostredie a používané nástroje na manažment zdrojov, EF UMB.

Literature ČOREJ, J. 2006. Univerzita, priemysel a partnerstvo. Žilina: Žilinská

univerzita/EDIS, 2006. ISBN 80-8070-526-7; ODALOŠ, P. 2004. Stratégia využívania komerčného potenciálu vedeckého

výskumu Univerzity Mateja Bela V Banskej Bystrici. Banská Bystrica: UMB BB, 2004;

STRAŠÍK, A. 2006. Plnenie cieľov Marketingovej stratégie Ekonomickej fakulty UMB v Banskej Bystrici do roku 2007 k 31.12.2006. Banská Bystrica: EF UMB, 2006;

VIDROŇ, Ján, 2000. Základy práva duševného vlastníctva. Trnava: Právnická fakulta TU v Trnave, 2000. ISBN 80-85506-93-9;

URAMOVÁ, M., BABIAKOVÁ, B., PAĽA, J. 2005. Duševné vlastníctvo a obchod, Zborník z medzinárodnej vedeckej konferencie: Marketing a obchod 2005. Zvolen: Drevárska fakulta Technickej univerzity vo Zvolene, 2005. ISBN 80-89029-97-3;

VETRÁKOVÁ, M. 2004. Uznesenie č. 1-a – materiál XI. Zmapovať a zhodnotiť existujúce výsledky vedy a výskumu (vrátane kvantifikácie financií) a navrhnúť spôsob ich komerčného využitia a finančný efekt pre UMB. Banská Bystrica: Ekonomická fakulta UMB, 2004;

VETRÁKOVÁ, M. 2004. Uznesenie č. 1-b – materiál XI. Zhodnotiť existujúce inštitucionálne štruktúry a kapacity (organizačná schéma, tok informácií), legislatívny rámec pre komercionalizáciu výsledkov vedy a techniky, existujúce finančné prostredie a používané nástroje na manažment zdrojov. Banská Bystrica: Ekonomická fakulta UMB, 2004 VOJČÍK, P. 2004. Základy práva duševného vlastníctva. Košice: Typo Press Košice, 2004. ISBN 80-89089-22-4;

Duševné vlastníctvo – prostriedok rozvoja malého a stredného podnikania, ÚPV SR BB, WIPO – doplnený preklad, 2002, originál: Intellectual property as a Resource for Quality Development – General orientation and most Important websites for Small and Medium Enterprises (SMEs), WIPO, Ženeva, október 2001;

*** Zákon č. 131/2002 o vysokých školách a o zmene a doplnení niektorých zákonov; *** Zákon č. 528/2003, ktorým sa mení a dopĺňa zákon č. 131/2002 Z. z. o vysokých školách a o zmene a doplnení niektorých zákonov v znení neskorších predpisov a o zmene a doplnení niektorých zákonov;

30

*** Zákon č. 618/2003 o autorskom práve a právach súvisiacich s autorským právom (Autorský zákon); MANAGEMENTUL TURISTIC PENTRU RECONVERSIA

CETĂłII ARADULUI

Conf. univ. dr. Dumescu Florin Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, Facultatea de ŞtiinŃe Economice

Abstract Tourist Management for the Re-conversion of the Arad Fortress

The paper deals with the high quality tourist potential of Arad fortress and with the reconversion possibilities of that fortress. The first chapter treats theoretical aspect of tourism focusing on cultural tourism. Further the county and city of Arad and a short history of the fortress are presented. After a description of the fortress the principles of such a study are given and the main directions of reconversion are stated. These directions are use as university campus, including also a library, museum, concert spaces, outdoor theatre, or use as urban parc with nautical and sports clubs, concert spaces, accommodation and nourishing possibilities, info centers, or use as international business center with a financial center, fairs and exhibitions. Keywords: tourism, fortress, re-conversion

1. PROMOVAREA TURISMULUI CULTURAL Ca urmare a deschiderii politice şi economice din Ńările Europei Centrale şi

de Est şi datorită concurenŃei între Ńările cu vechi tradiŃii în această formă de turism asistăm la o dezvoltare şi diversificare extraordinară a turismului cultural.

Aşa cum s-a previzionat la forumul OrganizaŃiei Mondiale a Turismului de la Cadiz (Spania) din 1995, turismul mondial cunoaşte creşteri semnificative. La acest forum internaŃional s-a apreciat că turismul de cunoaştere culturală, dinamic şi lipsit de monotonie, va devansa călătoriile de simplu sejur. Pe lângă destinaŃiile turistice tradiŃionale din Europa şi America de Nord apar şi se dezvoltă rapid noi destinaŃii mai îndepărtate din Asia, Pacific şi America de Sud.

Avântul rapid al turismului este cel mai adesea sinonim cu prosperitatea şi progresul economic. Cea mai importantă cerinŃă pentru dezvoltarea turismului este dezvoltarea infrastructurii, într care un loc important îl ocupă transportutile.

Turismul cultural este specific Ńărilor cu mari predispoziŃii naturale, sau create de om, şi România se înscrie în rândul acestor Ńări. Obiectivele turistice de

31

pe teritoriul românesc sunt de mare interes, cultural, ştiinŃific, artistic, educativ, multe dintre ele având caracter de unicat pe plan naŃional şi european, şi sunt caracterizate printr-un grad ridicat de dispersie, ceea ce face posibilă vizitarea lor, prin intermediul circuitelor turistice, în mod independent sau în grupuri organizate. Succesiunea criteriilor de analiză a acestor obiective se prezintă în figură.

În afara unor valori culturale de excepŃie, a unui cadru natural atractiv şi pitoresc, România dispune de elemente care pot deveni factori-cheie în devoltarea turismului cultural, elemente care, însă, vor trebui dezvoltate/îmbunătăŃite, după cum se va specifica: - o reŃea de căi de comunicaŃie: rutieră, feroviară, aeriană, navală care facilitează accesul către zonele sau punctele de interes turistic, însă infrastructura existentă nu se ridică la nivelurile standardelor europene, din punct de vedere calitativ, necesitând serioase investiŃii pentru extindere şi modernizare. În ultimii ani a avut loc un proces de refacere a punctelor principale de frontieră, a aeroporturilor, de introducere de trenuri rapide Inter-City, de modernizare a unor drumuri rutiere de interes internaŃional şi a mijloacelor de transport, dar mai este mult de făcut; - o bază materială complexă, diversificată (hoteluri în localităŃile urbane mari şi

mijlocii, hanuri, moteluri, campinguri) amplasată în lungul traseelor turistice, precum şi o reŃea de unităŃi de alimentaŃie publică.

32

Figura 1. Schema succesiunii criteriilor de analiză a resurselor turistice antropice

Deschiderea către turismul internaŃional impune continuarea eforturilor

pentru a dispune de o bază materială de nivel calitativ corespunzător; - există un număr ridicat de monumente culturale, dar dintre acestea doar aproximativ o treime sunt atrase azi în circuitul turistic national şi internaŃional. Sunt recunoscute deja şi sunt prezente în multe programe turistice cele din Nordul Moldovei, Nordul şi Sudul Transilvaniei (Maramureş, Sibiu, Braşov), Nordul

RESURSE TURISTICE

Locuri şi vestigii

arheologige

Muzee şi case

memoriale

Etnografie şi folclor

Obiective economice

Localizare şi căi de acces

Natura şi specificul

Vechime

Starea actuală

Caracteristici speciale

Rol cultural - educativ

Perspective de evoluŃie

FUNCłIONALITATE TURISTICĂ

Intrare în circuitul turistic Cu perspective de a intra în circuit

Monumente istorice

33

Olteniei. Totuşi, multe dintre resursele culturale ale României sunt insuficient mediatizate şi sunt complet necunoscute potenŃialilor turişti străini. O problemă de maximă importanŃă o constituie conservarea, restaurarea monumentelor. Deşi în ultimii ani au avut loc acŃiuni de restaurare, refacere a mai multor monumente, îndeosebi biserici, mânăstiri, case memoriale, lipsa unei politici coerente privind protecŃia patrimoniului a dus la starea precară a multor monumente valoroase. Aceasta este, aşa cum se va arăta, situaŃia şi la Cetatea Aradului; - organizarea unor manifestări cultural artistice locale, naŃionale şi internaŃionale, europene şi mondiale care pot avea ca efect creşterea interesului pentru patrimoniul cultural românesc; Din cele de mai sus rezultă că există un bogat potenŃial turistic cultural dar pentru mai buna punere a lui în valoare sunt necesare acŃiuni energice privind îmbunătăŃirea infrastructurii, amenajarea unora din obiectivele turismului cultural, diversificarea circuitelor în raport cu cele practicate în prezent, cuplarea turismului cultural cu cel de divertisment, o mai intensă promovare şi o mai eficientă finanŃare a turismului cultural, inclusiv cu ajutorul fondurilor europene. În condiŃiile integrării României în Uniunea Europeană, dezvoltarea turismului cultural impune amenajarea şi prezervarea locurior cultural turistice existente, punerea în valoare de noi centre culturale, dezvoltarea de noi itinerare şi circuite, dezvoltarea şi încurajarea iniŃiativelor în domeniu, punerea în valoare a vechilor centre istorice. În acest context trebuie avută în vedere şi includerea CetăŃii Aradului în circuitul turistic cultural.

Promovarea turismului cultural, în general, şi în particular cuprinderea CetăŃii Aradului în circuitul cultural şi turistic presupune un profesionalism deosebit al agenŃilor economici implicaŃi şi un marketing foarte specializat. Dar efortul agenŃilor economici nu poate să îşi facă efectul fără o susŃinere a autorităŃilor locale, regionale şi naŃionale. În cazul CetăŃii Aradului aceste eforturi trebuie chiar să le preceadă pe cele ale agenŃilor economici. Dacă eforturile conjugate ale autorităŃilor şi ale agenŃilor economici vor fi susŃinute şi bine corelate, turismul cultural poate contribui mai mult decât a făcut-o până acum la dezvoltarea localităŃilor, regiunilor şi a întregii Ńări.

2. JUDEłUL ARAD - POARTA VESTICĂ A ROMÂNIEI Situat în partea de vest a Ńării, judeŃul Arad se învecinează la sud cu judeŃul

Timiş, la nord cu judeŃul Bihor, la est cu judeŃul Hunedoara, iar la vest cu judeŃele Békés şi Csongrád din Ungaria. PoziŃia sa geografică favorabilă este accentuată de intersecŃia de drumuri europene: Coridorul IV European (poziŃionat pe direcŃia est vest şi care va cuprinde autostradă şi linie ferată de mare viteză, parte a traseului Paris - Istanbul) şi viitorul drum rapid pe traseul actualei şosele Timişoara – Arad – Oradea – Satu Mare (care va lega Ucraina cu Serbia). Un avantaj îl constituie şi distanŃele relativ mici până la patru capitale: capitala României – Bucureşti (603 km), a Ungariei – Budapesta (284 km), a Austriei Viena (506 km) şi a Serbiei – Beograd (175 km).

În judeŃul arad se găsesc patru puncte de trecere a frontierei (Nădlac, Vărşand, Turnu – rutiere şi Curtici – cel mai important punct feroviar de trecere a

34

frontierei din Ńară). De asemenea, Aeroportul InternaŃional Arad – recent modernizat, contribuie la argumentaŃia potrivit căreia judeŃul Arad este una din principalele porŃi de intrare în Ńară.

Cu o suprafaŃă de 7754 kmp, judeŃul Arad deŃine un procent de 3,65% din întreaga suprafaŃă a României fiind al 6-lea judeŃ ca întindere al Ńării.

Relieful judeŃului este foarte variat, zonele de câmpie, colinare şi muntoase (de joasă altitudine) ocupând suprafeŃe relativ egale. Capitala judeŃului, municipiul Arad, este amplasat la cota de 107 m deasupra nivelului mării.

Râul cel mai important care străbate judeŃul este Mureşul, al doilea râu al României ca lungime (761 km) şi ca suprafaŃă hidrografică (27.890kmp), după Dunăre.

JudeŃul Arad este o regiune bogată în resurse ale solului şi subsolului. Calitatea solului şi suprafaŃa agricolă situează judeŃul pe locul 4 în ierarhia pe Ńară. Importante proiecte de dezvoltare economică cu relevanŃă regională susŃin judeŃul Arad: este parte a Regiunii V Vest a României, face parte din Euroregiunea Dunăre – Mureş – Criş – Tisa, este membră a AsociaŃiei Regiunilor Europei. Cooperarea internaŃională este susŃinută de Zona Liberă Arad – Curtici, Terminalul Cargo – Aeroport Arad, Centrul InternaŃional de Afaceri Arad.

ForŃa de muncă relativ calificată, infrastructura existentă şi resursele naturale au stimulat atragerea investiŃiilor străine şi, implicit, dezvoltarea economică a judeŃului Arad.

3. DATE DIN TRECUTUL ŞI PREZENTUL MUNICIPIULUI ARAD Din punctul de vedere al prezentei lucrări, este interesant de de remarcat

faptul că după distrugerea, de către turci, în anul 1551, a vechii CetăŃi Orod, (situată pe teritoriul actual al comunei Vladimirescu), aceştia ridică o altă fortificaŃie pe malul drept al Mureşului (pe locul actualei Fabrici textile TEBA). În jurul acestei CetăŃi se dezvoltă aşezarea civilă a vechiului oraş, Aradul devenind un important punct strategic şi centru de schimb comercial.

După retragerea stăpânirii turceşti, Aradul trece sub dominaŃia Imperiului Habsburgic (1687), care imprimă oraşului un avânt economic, politic şi demografic. Între 1763-1863, din ordinul impărătesei Maria Tereza, se construieşte - în bucla Mureşului - noua Cetate a Aradului, care trebuia să răspundă dezvoltării tehnicii militare din acea perioadă.

În anul 1834, declararea Aradului ca „oraş liber regesc” produce un avât în dezvoltarea lui. În acestă perioadă se conturează zona centrală care imprimă un caractcr specific oraşului, şi apar unele din cartierele lui: Pârneava, Şega, Gai şi Mureşel.

La sfârşitu1 secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX bulevardul central devine o importantă zonă culturală, administrativă şi comercială, prin construirea principalelor edificii cum sunt Teatrul, Palatul Cultural, Primăria, Banca NaŃională, Palatul Cenad, Palatul Căilor Ferate, biserici şi hoteluri.

În perioada interbelică oraşul se extinde în continuare prin înglobarea satului Micălaca şi a altor suburbii: Grădişte, Poltura şi Bujac, se dezvoltă cartierele Subcetate şi Gai. Se extind reŃelele de apă şi canalizare. În centrul

35

oraşului apar clădiri costruite în stilul caracteristic epocii, aşa cum este clădirea Policlinicii.

După cel de al doilea Razboi Mondial Aradul se dezvoltă ca centru industrial, conturându-se mari platforme industriale, ce au atras populaŃia din mediul rural. Ca urmare, au apărut şi noile cartiere de blocuri de locuinŃe şi dotări de importanŃă orăşenească: Casa de Cultură, Sala Polivalentă, Spitalul Judetean, noul ştrand, cinematograf, noi hoteluri.

Aspectul variat şi totuşi unitar al cadrului arhitectural, precum şi cadrul natural marcat de bucla râului Mureş, confera municipiului Arad, dezvoltat radial în jurul CetăŃii, farmccul şi caracterul său specific.

Cu o populaŃie de aproximativ 180.000 de locuitori, municipiul Arad ocupă un teritoriu administrativ de 26.148 ha (din care în intravilan 3.983 ha). Din acesta, în jur de 200 ha sunt ocupate de Cetatea Aradului şi de o zonă verde aferentă încadrată de bucla Mureşului.

Această suprafaŃă care a figurat până nu de mult, datorită restricŃiilor militare, ca o pată albă în planurile municipiului, constituie astăzi, conform Planului Urbanistic General, centrul de greutate al compoziŃiei urbanistice a oraşului. Se prevede ca cetatea să devină centrul de interes al unei dezvoltări urbanistice echilibrate cu un potenŃial caracter turistic.

Studiul privind reconversia şi redarea în circuitul civil a CetăŃii Aradului, cu prezervarea strictă, dar şi cu punerea ei în valoare, este o prioritate în strategia dezvoltare municipală judeŃeană, regională şi în colaborările transfrontaliere.

4. O SCURTĂ ISTORIE A CETĂłII ARADULUI CetăŃile alături de castele, se situează în fruntea obiectivelor turistice de

rezonanŃă istorică. În raport cu acestea, cetăŃile se detaşează prin creşterea gradului de complexitate constructivă, prin funcŃiile multiple şi prin concentrarea, în perioada funcŃionării lor, a unei populaŃii mai numeroase. Cetatea este expresia concentrată a aşezării antice sau medievale, aşezare nevoită mereu a se apăra.

ApariŃia cetăŃilor ca forme de habitat de mare vitalitate încă din antichitate este confruntată de vestigiile rămase pe vatra vechilor civilizaŃii cât şi în urma săpăturilor arheologice intreprinse.

CetăŃile feudale se impun prin masivitatea şi forticaŃiile lor, consecinŃa creşterii nevoilor de apărare.

FuncŃia de apărare îndeplinită de majoritatea cetăŃiilor antice şi feudale a dictat o dispoziŃie spaŃială preferenŃială – de-a lungul frontierelor diferitelor state; la intersecŃia sau pe axele de intensă circulaŃie pe malurile fluviilor şi mărilor intens navigate, etc.

Cetatea Aradului a avut o astfel de poziŃie strategică, dacă Ńinem cont de faptul că râul Mureş era navigabil încă din antichitate şi se afla la intersecŃia unor mari drumuri intens circulate.

Vechea Cetate a Aradului, care a dăinuit până în a doua jumătate a sec. XVIII, era aşezată în jurul actualei PieŃe Vechi, situată lângă drumul care ducea spre Aradul Nou. A fost plasată pe o insulă, înconjurată de un braŃ al Mureşului,

36

find legată de oraş prin trei poduri. Cetatea avea forma unui dreptunghi cu bastioane pe colŃuri şi a fost construită în stil italian vechi.

În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea această cetate şi-a pierdut importanŃa strategică. În urma dezvoltării artileriei şi, în general, a tehnicii militare, bastioanele şi zidurile sale nu mai puteau rezista unui asediu. Dc aceea, în anul 1763, din ordinul împărătesei Maria Tercza, s-a început construirea unei noi cetăŃi corespunzătoare nivelului construcŃiilor militare contemporane.

Cetatea a fost construită după planurile general-maiorului Filip Ferdinand Harsch, care a introdus în construirca cetăŃii elemente noi, inovaŃii de-ale sale, aplicate mai târziu la numeroase fortăreŃe. Lucrări1e au durat 20 de ani (1763-1783), cetatea fiind o variantă originală a fortificaŃiilor franceze de tip VAUBAN.

Noua fortificaŃie era stelară, cu şase colŃuri neregulat dispuse, în unghi ascuŃit. Toată artileria era dispusă în galeriile întărite, dispuse pe două nivele suprapuse în lungul cetăŃii.

ŞanŃul era foarte lat, până la 250 m. În exteriorul şanŃu1ui se afla un mic val de pamânt, până la malul Mureşului. Întregul sistem de fortificaŃii ocupa o suprafaŃă mare, pe o lungime de 1200 m şi o lăŃime de 900 m. Toate construcŃiile au fost realizate în cărămidă şi piatră, mult îngropate în sol, astfel încât cu greu puteau fi distruse de un tir direct de artilerie.

Cetatea a fost construită cu cărămidă adusă din mână în mână, prin şir indian, de la Jimbolia, o cărămidă ajungând în 24 ore la destinaŃie.

Pentru locul noii cetăŃi s-a ales peninsula “Arad”, în partea de sud a Mureşului, pe care oraşul Arad a trebuit să o cedeze armatei imperiale.

Construirea noii cetăŃi era o adevărată nenorocire pentru oraşu1 Arad. Chiar din perioada vechii cetăŃi s-au dat anumite dispoziŃii care limitau dezvoltarea araşului. Acum, autorităŃi militare imperiale, pentru asigurarea unui vast câmp liber de tragere a puternicelor baterii ale noii cetăŃi, plănuiau mutarea oraşului Arad pe locul actualei comune Zimand sau Utviniş.

La 9 decembrie 1779, s-a publicat ordinul de mutare a oraşului, dar majoritatea populaŃiei s-a împotrivit acestui plan. În fruntea mişcării se găseau meşteşugarii şi comercianŃii, în a cărar interes lovea mai mult strămutarea oraşului.

O descriere sumară a stării actuale a cetăŃii Accesul în zona CetăŃii se poate realiza prin podul Decebal, reconstruit

după distrugerea din timpul celui de al doilea război mondial şi prin noul pod rutier Micălaca precum şi prin pasarelele pietonale amplasate pe pontoane plutitoare şi care funcŃionează sezonier.

Datorită existenŃei Garnizoanei militare, suprafaŃa aferentă CetăŃii Aradului (cca 74 ha) a reprezentat o pată albă pe planurile de dezvoltare urbanistică a oraşului, accesul carosabil şi pietonal fiind total interzise.

Între cele două Războaie Mondiale, populaŃia a produs devastări grave asupra zidurilor prin demontări ale unor elemente de piatră şi, mai ales, de carămidă care erau folosite în construcŃii. Ulterior, la realizarea noului pod ruticr, s-a folosit pământ din zona cazematelor mari şi mici.

37

La nivelul CetăŃii propriu-zise, cele două porŃi de acces sunt întretinute în condiŃii relativ bune; acestea au aspectul unor portaluri triumfale, bogat decorate cu pilaştri, antablamente, atice, frontoane etc, cu masive elemente decorative de factură barocă, din piatră naturală. Datorită lăŃimii, care nu mai corespundea gabaritelor vehicolelor şi noilor dispozitive de luptă, intrările au suferit modificări faŃă de forma clasică iniŃială.

Cele două clădiri similare, care limitează piaŃa din incintă, au fost conservate în condiŃii bune, având o arhitectură simplă, de factură clasică, pretându-se la unele operaŃii de restaurare.

Biserica are structura tipică unei biserici catolice de tip baroc, cu nava centrală acoperită de două cupole separate printr-un arc masiv, realizate din bolŃari de cărămidă. ca şi absida altarului. Interiorul cuprinde elemente baroce specifice: arcade, nişe, coloane, pilaştri, cornişe, toate într-o stare avansată de ruină. Cupolele navei sunt parŃial prăbuşite, acoperişul şi şarpanta complect degradate, peste care creşte o masivă vegetaŃie cu efect degradant, continuu.

Biserica este legată de fostul spital militar, formând un ansamblu simetric, cu două curŃi interioare. Cele două corpuri laterale se află în aceiaşi stare de ruină, cu şarpantele prăbuşite, tîmplăria complet degradată, curŃile năpădite de vegetaŃie. ReŃeaua de încăperi din interiorul zidului de incintă, reprezintă spaŃii boltite de cca 5 x 35 m, în parte afectate de igrasie, folosite pe alocuri ca depozite. garaje etc, reprezentând elementul funcŃional dominant al incintei.

Valul de pământ care acoperă zidul de incintă, cazematele şi zidul exterior sunt numai parŃial întreŃinute, în mare parte fiind năpădit de o vegetaŃie necontrolată.

În toate elementele componente ale CetăŃii (zidul de incintă, cazemate, zidul exterior, şanŃuri, porŃi) au fost operate, în decursul timpului o serie întreagă de modificări: deschideri de goluri, rampe de acces, închideri, accese noi.

Cazematele din exteriorul zidului de incintă sunt părăsite, aflate în diferite stadii de uzură, dar care, pe baza unui proiect unitar al întregului ansamblu, ar putea fi considerate Etapa I a procesului de reconversie. Datorită faptului că accesul poate fi asigurat direct din exterior, aceste spaŃii ar putea fi amenajate imediat şi concesionate, în vederea realizării de fonduri pentru demararea proiectului de restaurare.

De-a lungul timpului, autorităŃile administraŃiei publice au făcut demersuri de readre a CetăŃii Aradului în circuit civil şi înainte de RevoluŃia din 1989, dar acestea nu au putut fi finalizate datorită contextului politic şi lipsei resurselor financiare.

Starea actuală a CetăŃii şi a clădirilor din interior necesită mari investiŃii pentru a readuce acest monument de istorie şi arhitectură la o formă apropiată de cea inŃială, pentru a deveni o mărturie a trecutului spre viitor.

5. DATE TEHNICE CARACTERISTICE ALE CETĂłII Pentru o bună evidenŃă a spaŃiului s-au inventariat suprafeŃele ocupate cu

construcŃii, reŃele edilitare, drumuri şi platforme. Câteva adate din acest bilanŃ sunt redate în continuare.

38

TERITORIU: ●SuprafaŃa teritoriului delimitat de bucla Mureşului = 220 ha ●SuprafaŃa sistemului defensiv = 74 ha ●SuprafaŃa curŃii interioare = 18 ha

CONSTRUCłII: ●SuprafaŃa construită = 148.894 mp Din care: ●SpaŃii administrative şi de cazare = 12.636 mp ●SuprafeŃe de depozitare = 59.072 mp ●SpaŃii tehnice = 3.716 mp ●Biserica şi spitalul = 3.716 mp

REłELE EDILITARE:

●ReŃea electrică = 3.500 ml ●ReŃea electrică subterană = 1.200 ml ●ReŃea apă = 500 ml ●ReŃea canalizare = 7.860 ml ●PuŃuri pentru apă industrială = 1 buc ●ReŃea de telefonie = 1.000 ml

DRUMURI ŞI PLATFORME: ●Platou pavat cu macadam = 4.200 mp ●Platforme betonate = 8.677 mp ●Drum beton + asfalt = 1.509 mp ●Drum pavat cu pavele = 480 mp Se poate observa că suprafaŃa totală a cetăŃii din zonă reprezintă 33,36 % din teritoriul delimitat de bucla Mureşului, teritoriu care cuprinde şi ştandandul, căi de acces, alte terenuri. Din suprafeŃele sistemului defensiv (cetatea) suprafaŃa construită reprezintă 20,1 %. De aici rezultă că există în prezent un disponibilul de teren de cca. 59 ha, care pot fi valorificate independent de construcŃiile existente. Pentru a se vedea care sunt cele mai bune oportunităŃi de valorificare a sitului, s-au inventariat şi distanŃele faŃă de centrele de interes. Câteva din ele sunt redate în continuare: .

●Zona centrală municipiului Arad, Primăria, 1,5 Km ●Aeroportul InternaŃional Arad 4,5 Km ●Gara centrală a municipiului Arad 3,3 Km ●Punctul de trecere frontieră Năldlac (rutier) 55,0 Km ●Punctul de trecere frontieră Turnu (rutier) 20,0 Km ●Punctul de trecere frontieră Varşand (rutier) 70,0 Km ●Punctul de trecere frontieră Curtici (cale ferată) 17.0 Km ●Autogara Arad 3,7 Km ●StaŃii de tramvai 1,0 Km

39

●Zona comercială centrală 1,0 Km ●StaŃii de distribuŃie carburanŃi 2,8 Km ●PoliŃia municipală şi judeŃeană 2,0 Km ●Hoteluri, restaurante, discoteci şi cluburi 1,0 Km ●Autoservice 3,5 Km ●Piscină, sală de sport 2,5 Km ●Ştrandul municipal, terenuri de tenis 0,3 Km

Se poate observa că situl se învecinează cu ştrandul municipal (care la

rândul lui ocupă peste 20 ha de teren) ceea ce accentuează sub acest aspect necesitatea destinaŃiei turistice a obiectivului.

6. METODOLOGIA DE RECONVERSIE PROPUSĂ Pentru proiectul de reconversie turistică se propune parcurgerea

următoarelor faze: FAZA 1. Date generate de prezentare a sitului. FAZA 2. Stabilirea scopului şi a obiectivelor prin interviuri individuale,

dezbateri publice. FAZA 3. Inventarierea datelor tehnice (infrastructură, accesibilitate,

populaŃie, forŃă de muncă, caracteristici ale sitului militar, suprafeŃe construite, facilităŃi, probleme de mediu, natura proprietăŃii).

FAZA 4. Propuneri de noi funcŃiuni. Gruparea elementelor rezultate în faza 2

FAZA 5. Gruparea funcŃiunilor pe baza investigaŃiei preliminare, în următoarele domenii:

Economie şi anume dacă există factori economici care pot stimula sau frâna o anumită solutie de reconversie. Sunt necesare date despre: oferta şi cererea forŃei de muncă, potenŃial existent, relaŃii şi impact economic la nivel internaŃional / naŃional / regional, iniŃiative economice specifice.

Prospectarea pieŃii şi stabilirea faptului că ar fi sau nu ar fi oportună o funcŃiune precum zonă comercială, zonă rezidenŃială şi de birouri, comerŃ (en-detail, agrement – recreere, dotări publice etc.

Planificare şi context politic, existenŃa sau nu a unor documentaŃii de urbanism sau strategii care pot limita propunerile de reconversie

Factori de mediu, existenŃa unor factori de mediu care încurajează sau limitează o anumită propunere?

Infrastructură şi facilităŃi şi existenŃa unor dotări speciale (infrastructură, echipament militar) care pot fi folosite în continuare în scopuri civile?

Factori sociali, de exemplu există priorităŃi sociale care trebuiesc rezolvate?

FAZA 6 Analiza SWOT preliminară FAZA 7. Analiza viabilităŃii opŃiunilor FAZA 8. Stabilirea variantelor finale: scenarii de reconversie în care

diferite funcŃiuni se pot suprapune.

40

7. FuncŃiuni propuse pentru reconversie 7.1. CAMPUS UNIVERSITAR Bibliotecă, muzeu, spaŃii pentru concerte, teatru în aer liber Campusul universitar este poate singura propunere care prin complexitatea

funcŃională, structurală, culturală, ce impune o desfăşurare spaŃială masivă reuşeşte să rezolve un implant pe întreg situl CetăŃii Aradului.

PoziŃionarea cetăŃii în textura urbană este aceea a unei zone centrale şi în acelaşi timp izolate datorită peninsulei formate de râu. Accesul la această platformă naturală se face prin două poduri, din care unul pornind din zona central-culturală a oraşu1ui şi nu există şanse reale de creare a unor noi legături peste râu, din cauza Ńesutulni urban existent. Astfel zona cetăŃii este un spaŃiu introvertit, o entitate ruptă de structura stradală a oraşului în a cărui centru fizic se află; dacă la acestea se adăugă un campus, se ajunge la o cetate universitară.

Caracteristică pentru programul urban şi arhitectural “campus universitar” este coexistenŃa mai multor funcŃiuni a căror activităŃi specifice sunt în relaŃie de inter-dependenŃă: universitate, bibliotecă, observator capela universităŃii, mediateci, spaŃii pentru activităŃi sportive, spaŃii pentru recreaŃie, muzeu, teatru închis şi în aer liber, hotel, spaŃii deservire comercială campus, parcări (în afara zidului).

Unele din din aceste funcŃiuni se pot folosi de forma şi structura arhitecturală a fondului construit existent. Cele două pavilioane ce flanchează vechea piaŃă a bisericii au posibilitatea de a primi noi funcŃiuni cum ar fi Universitate şi Bibliotecă. SpaŃiile interioare au o suprafaŃă utilă suficientă încât să devină sali pentru cursuri, laboratoare, catedră, administraŃie, secŃii ale bibliotecii universitare. Accesele din exteriorul clădirilor precum şi circulaŃiile pe orizontală şi pe verticală sunt foarte bine poziŃionate în plan, iar claritatea şi fluenŃa lor se datorează conceptului unitar al proiectului militar iniŃial. Acest implant de noi funcŃiuni se poate realiza într-un interval de timp relativ scurt, datorită unei bune conservări a fondului construit. Din punct de vedere financiar cu un efort redus se poate crea nucleul de dezvoltare a campusului universitar, Universitatea şi Biblioteca.

Fosta casă parohială poate deveni un muzeu al exponatelor de ordin istoric, cultural, universitar sau religios. Clădirea, ca de altfel şi biserica, se află într-o stare accentuată de degradare şi necesită un efort financiar semnificativ pentru restaurare şi refuncŃionalizare.

Căminele studenŃeşti reprezintă un element important în compoziŃia campusului, dar prin programul arhitectural pe care îl reprezintă face imposibilă identificarea acestor structuri funcŃionale cu cele existente. Aceste cămine studenŃeşti se pot amplasa în afara incintei CetăŃii, evitând riscul apariŃiei unor volume masive ce ies din scara intregului sit istoric.

Unele din funcŃiuni ce apar implicit o dată cu crearea nucleului unui Campus universitar, cum ar fi spaŃiile de deservire ale acestuia, mediatecile, spaŃiile pentru activităŃi sportive, se pot integra structurilor funcŃionale ale

41

cazematei şi ale bastioanelor, iar altele trebuie implantate fără a distruge caracterul şi atmosfera CetăŃii Aradului.

Cadrul compoziŃiei vechii pieŃe a bisericii se poate completa cu un centru inter-cultural, cum ar fi teatru studenŃesc internaŃional, închis şi în aer liber, observator şi restaurant cu terasă.

Parcările aferente acestui ansamblu urban se pot realiza în exteriorul incintei, de preferinŃă într-o soluŃie subterană.

Având în vedere avantajele conferite de poziŃia geografică a judeŃului Arad, Campusul Universitar are toate şansele să devină un sistem de învăŃământ universitar internaŃional, iar prin simpla sa prezenŃă spirituală, estetică şi funcŃională, Cetatea Aradului poate deveni un “muzeu viu”.

Zidurile masive din cărămidă roşie constituie un fundal nefragmentat al unei promenade ce se desfăşoară de-a lungul întregului perimetru al cetăŃii, care are ca nucleu de compoziŃie urbană vechea piaŃă de aproximativ 10.000 mp, centrată pe biserică şi flancată pe laturi de două mari clădiri administrative (două niveluri şi curte interioară aproximativ 1.700 mp).

7.2. PARC URBAN Cluburi nautice şi sportive, spaŃii pentru concerte, cazare şi alimentaŃie

publică, centre info — turistice Uşor accesibil din aproape orice punct al oraşului, Mureşul a creat de-a

lungul timpului o tradiŃie în ceea ce priveşte petrecerea timpului liber pentru întreaga populaŃie din Arad. Reconsiderarea valorilor urbanistice şi peisagistice pe care acest element natural le oferă constituie o problemă majoră a edililor oraşului.

Propunerea de transformare a întregului teritoriu din interiorul buclei Mureşului într-un parc de agrement, cuprinzând şi actualul ştrand municipal care se găseşte pe o parte a suprafeŃei dintre Mureş şi cetate, corelat cu alte funcŃiuni compatibile (spaŃii de cazare şi alimentaŃie publică, cluburi nautice, spaŃii pentru concerte) vine să echilibreze lipsa acută a spaŃiilor verzi şi a unor funcŃiuni de recreere din municipiul Arad.

Cetatea propriu-zisă dispune de suprafeŃe foarte largi în cazemate, bastioane şi în terenul deschis, capabile să asigure spaŃii pentru toate aceste funcŃiuni. Realizarea unui parc urban în cetatea Aradului va avea o mare importanŃă pentru populaŃia oraşului constituind în ace1aşi timp şi un punct de atracŃie pentru turişti.

7.3. CENTRU INTERNAłIONAL DE AFACERI Centru financiar, târguri şi expoziŃii Ideea unui Centru InternaŃional de Afaceri are ca scop crearea unui cadru

de dezvoltare economică şi urbană a afacerilor, inclusiv a întreprinderilor mici şi mijlocii şi de atragere a investitorilor străini.

Propulsând oraşu1 Arad în circuitul internaŃional de afaceri, Centrul va crea facilităŃi în zona frontierei de vest a României, stimulând investiŃiile regionale, naŃionale şi internaŃionale, dezvoltarea relaŃiilor economice în general.

42

Centrul InternaŃional de Afaceri va oferi cadru pentru târguri şi expoziŃii, congrese şi manifestări ştiinŃifice, seminarii şi suport logistic, cazare şi alimentaŃie publică.

Această funcŃiune ar fi benefică pentru oraşul şi judeŃul Arad, având în vedere şi faptul că cele mai apropiate centre de acest fel se află la distanŃe, din acest punct de vedere, relativ mari: Bucureşti (603 km), Cluj-Napoca (275 km), Budapesta (275 km), Belgrad (175 km).

PoziŃia geografică a Aradului, situat aproape de frontiera cu Ungaria şi în proximitatea viitoarei autostrăzi, la intersecŃia coridoarelor europene de transport rutier şi pe cale ferată, cu aeroport internaŃional şi terminal cargo, constituie un motiv în plus pentru promovarea centrului de afaceri din Cetatea Aradului.

Bibliografie 1. D. ARDELEAN, F. DUMESCU, L. KLEIN, 2000, “Considerations on the Use

of the Touristic Potential of Arad County-Romania”, International Congress “Economic Development and Sustainability: the Environmental and Cultural Tourism as New Occupation Opportunity”, Anacapri, Italia, p. 31;

2. DUMESCU F. şi colab., 2001, „Proiect pentru dezvoltarea turismului în municipiul Arad”, (nepublicat);

3. L. KLEIN, F. DUMESCU, D. ARDELEAN, 2000, “Inclusion of the Arad Fortress in Touristic Circuits”, International Congress “Economic Development and Sustainability: the Environmental and Cultural Tourism as New Occupation Opportunity”, Anacapri, Italia, p. 32;

4. GH. LANEVSCHI, 2005, „Aradul vremurilor de mult apuse 1834 - 1914”, Ed. Polis, Cluj Napoca;

5. P. PUSKEL, 1998, „Arad redivivus”, Alma Mater Alapitvány, Arad;

CONSUMUL MEDIU AL POPULAłIEI ROMÂNIEI ÎN PERIOADA 2001-2004

Prof. Univ. Dr. Dorina Ardelean, prep, univ. Daniela Popa Universitatea de Vest ,,Vasile Goldiş”din Arad, Facultatea de ŞtiinŃe Economice

Str. Cocorilor nr. 57, 310426 Arad, România, marketing@uvvg.ro

Abstract The paper presents the average consumption in Romania from 2001 till 2004. The

incomes, the way of spending this incomes, the average consumption of alimentary, nonalimentary goods and drinks and the way in which that incomes are spent for buying long term usage goods are analyzed.

43

Keywords: income, spending, salaries, consumption.

Libertatea consumatorilor din România de a-şi satisface acele trebuinŃe, care definesc omul modern în societatea europeană actuală, a fost limitată sever, atât înainte de 1989, cât şi în anii tranziŃiei, din cauza nivelului relativ scăzut al veniturilor, a caracterului prioritar al anumitor tipuri de cheltuieli, a limitelor ofertei de bunuri şi servicii de pe piaŃă, şi, nu în ultimul rând, datorită tendinŃei fireşti de a satisface la un nivel cât mai ridicat trebuinŃele alimentare de bază. Valurile succesive de sărăcire a populaŃiei, ce au avut loc în anii tranziŃiei, au determinat manifestarea unor fenomene de excludere de la consumul unor bunuri şi servicii de bază a unor categorii largi de consumatori.

În cele ce urmează vom face o comparaŃie între nivelul veniturilor şi principalele direcŃii de investire a acestor venituri.

Se poate remarca o fluctuaŃie a veniturilor totale băneşti între anii 2001-2004, aceste venituri cresc în anul 2002 pentru ca în anul 2003 să scadă şi să crească din nou în anul 2004, dar fără a ajunge la nivelul celor din 2002, fără să mai Ńinem cont şi de inflaŃie. Această fluctuaŃie relativ asemănătoare se poate remarca la nivelul tuturor celor patru categorii analizate: salariaŃi, agricultori, şomeri şi pensionari.

VENITURILE TOTALE ALE GOSPODĂRIILOR

Total gospodării 2001 2002 2003 2004

Venituri totale: 5217948 6585081 7950871 10857949 Venituri băneşti din care: 74,4 76,2 74,9 75,8 Salarii brute şi alte drepturi salariale 44,9 46,4 44,8 44,6 Venituri din agricultură 4,2 4,1 4,2 4,1 Venituri din activităŃi neagricole independente

2,4 2,5 2,6 3,1

Venituri din prestaŃii sociale 19,5 19,6 19,2 19,3 Venituri din proprietate 0,3 0,3 0,3 0,6 Contravaloarea veniturilor în natură obŃinute de salariaŃii şi beneficiarii de prestaŃii sociale

0,9 1,1 1,7 2,4

Contravaloarea consumului de produse agricole din surse proprii

24,7 22,7 23,4 21,8

SalariaŃi

2001 2002 2003 2004 Venituri totale: 7292616 9227895 11178681 14787911 Venituri băneşti din care: 86,3 87,5 86,4 85,6

44

Salarii brute şi alte drepturi salariale 77,9 79,4 78,1 75,5 Venituri din agricultură 1,1 0,8 0,7 0,9 Venituri din activităŃi neagricole independente

0,6 0,8 0,7 0,9

Venituri din prestaŃii sociale 4,6 4,4 4,7 5,4 Venituri din proprietate 0,2 0,2 0,2 0,3 Contravaloarea veniturilor în natură obŃinute de salariaŃii şi beneficiarii de prestaŃii sociale

1,0 1,3 2,4 3,1

Contravaloarea consumului de produse agricole din surse proprii

12,7 11,2 11,2 11,3

Agricultori

2001 2002 2003 2004 Venituri totale: 4330845 5584304 6960832 9880453 Venituri băneşti din care: 42,3 46,3 45,3 48,3 Salarii brute şi alte drepturi salariale 6,5 5,9 6,9 7,5 Venituri din agricultură 23,4 24,3 24,5 22,9 Venituri din activităŃi neagricole independente

2,1 2,1 1,8 2,0

Venituri din prestaŃii sociale 7,6 9,4 8,8 12,2 Venituri din proprietate 0,1 0,1 0,1 0,1 Contravaloarea veniturilor în natură obŃinute de salariaŃii şi beneficiarii de prestaŃii sociale

0,2 0,4 0,9 0,9

Contravaloarea consumului de produse agricole din surse proprii

57,5 53,3 53,8 50,8

Şomeri

2001 2002 2003 2004 Venituri totale: 3850430 4562012 5873937 7589747 Venituri băneşti din care: 69,8 70,8 73,0 72,3 Salarii brute şi alte drepturi salariale 30,3 31,3 31,5 28,1 Venituri din agricultură 3,5 4,0 3,3 3,8 Venituri din activităŃi neagricole independente

3,7 4,4 3,3 3,0

Venituri din prestaŃii sociale 20,3 22,0 23,5 25,1 Venituri din proprietate 1,1 0,3 0,3 0,4 Contravaloarea veniturilor în natură obŃinute de salariaŃii şi beneficiarii de prestaŃii sociale

1,0 2,4 2,6

Contravaloarea consumului de produse agricole din surse proprii

29,5 28,2 24,6 25,1

Pensionari

2001 2002 2003 2004 Venituri totale: 4187008 5184464 6154116 8433557

45

Venituri băneşti din care: 67,2 68,6 67,2 68,8 Salarii brute şi alte drepturi salariale 17,6 18,1 17,1 17,6 Venituri din agricultură 4,3 4,1 4,0 4,1 Venituri din activităŃi neagricole independente

1,2 1,0 1,1 1,5

Venituri din prestaŃii sociale 41,0 42,3 41,5 41,5 Venituri din proprietate 0,2 0,1 0,1 0,3 Contravaloarea veniturilor în natură obŃinute de salariaŃii şi beneficiarii de prestaŃii sociale

0,8 1,1 1,1 2,1

Contravaloarea consumului de produse agricole din surse proprii

32,0 30,3 31,7 29,1

VENITURILE TOTALE ALE GOSPODĂRIILOR ÎN FUNCłIE DE NUMĂRUL DE

PERSOANE

Total gospodă

rii

Gospodării cu:

Venituri totale 1 pers. 2 pers. 3 pers. 4 pers. 5 pers. 6 pers. Venituri băneşti din care:

3680303 4579002 4640455 4303177 3422720 2884744 2253186

Salarii brute şi alte drepturi salariale

75,8 73,0 74,5 81,0 78,3 69,8 66,3

Venituri din agricultură 44,6 21,6 33,2 56,9 55,0 40,9 31,0

Venituri din activităŃi neagricole independente

4,1 3,6 4,2 3,0 3,7 5,9 6,6

Venituri din prestaŃii sociale

3,1 2,3 1,8 3,0 3,9 3,6 5,0

Venituri din proprietate 19,3 35,7 30,6 13,7 11,5 16,1 18,5

Contravaloarea veniturilor în natură obŃinute de salariaŃii şi beneficiarii de restaŃii sociale

0,6 0,5 0,5 0,8 0,8 0,1 0,1

Contravaloarea consumului de produse agricole din surse proprii

2,4 2,3 2,2 2,6 2,7 2,4 2,0

Se remarcă o scădere a veniturilor odată cu creşterea numărului de persoane din componenŃa gospodăriilor. Cea mai mare pondere în totalul veniturilor o au veniturile salariale urmate de veniturile din prestaŃii agricole şi veniturile din prestaŃii În funcŃie de numărul de persoane din componenŃa unei gospodării remarcăm o sociale.

CHELTUIELILE TOTALE ALE GOSPODĂRIILOR

Total gospodării 2001 2002 2003 2004 Cheltuieli totale: 5165214 6516581 7814481 10499436 Cheltuieli băneşti din care: 75,0 77,1 76,2 77,5 Cumpărarea de alimente şi 23,5 22,8 22,8 22,6

46

băuturi consumate Cumpărarea de mărfuri nealimentare

17,1 18,0 18,6 19,7

Plata serviciilor 15,1 16,1 16,1 16,3 Cheltuieli pentru investiŃii 0,7 0,9 1,6 1,1 Cheltuieli de producŃie 1,9 1,8 1,9 1,8 Impozite, contribuŃii, cotizaŃii, taxe

13,3 14,0 11,9 12,5

Contravaloarea consumului de produse agricole din resurse proprii

25,0 22,9 23,8 22,5

SalariaŃi 2001 2002 2003 2004 Cheltuieli totale: 7057635 8933396 10769890 13989539 Cheltuieli băneşti din care:

86,9 88,5 88,4 88,1

Cumpărarea de alimente şi băuturi consumate

24,3 23,3 23,4 22,6

Cumpărarea de mărfuri nealimentare

19,1 19,5 20,6 20,9

Plata serviciilor 17,1 18,4 18,3 18,2 Cheltuieli pentru investiŃii 0,8 0,6 0,9 1,0 Cheltuieli de producŃie 0,8 0,6 0,7 0,6 Impozite, contribuŃii, cotizaŃii, taxe

21,5 22,6 20,9 21,6

Contravaloarea consumului de produse agricole din resurse proprii

13,1 11,5 11,6 11,9

Agricultori 2001 2002 2003 2004 Cheltuieli totale: 4321478 5478162 6879306 9611319 Cheltuieli băneşti din care:

42,4 45,7 45,5 47,8

Cumpărarea de alimente şi băuturi consumate

15,2 15,7 15,8 15,7

Cumpărarea de mărfuri nealimentare

12,8 13,6 14,2 14,7

Plata serviciilor 5,4 5,8 6,1 6,8 Cheltuieli pentru investiŃii 1,0 2,6 1,3 1,7 Cheltuieli de producŃie 3,5 3,5 3,6 4,0 Impozite, contribuŃii, cotizaŃii, taxe

1,9 1,8 1,7 2,0

47

Contravaloarea consumului de produse agricole din resurse proprii

57,6 54,3 54,5 52,2

Şomeri 2001 2002 2003 2004 Cheltuieli totale: 4078647 4912553 6512851 7920217 Cheltuieli băneşti din care:

72,2 73,8 77,9 75,9

Cumpărarea de alimente şi băuturi consumate

28,6 28,0 27,7 28,5

Cumpărarea de mărfuri nealimentare

15,6 16,8 17,6 18,6

Plata serviciilor 15,9 16,7 17,6 17,7 Cheltuieli pentru investiŃii 1,0 0,4 4,2 0,8 Cheltuieli de producŃie 0,9 0,9 1,0 0,9 Impozite, contribuŃii, cotizaŃii, taxe

7,6 8,2 6,6 6,7

Contravaloarea consumului de produse agricole din resurse proprii

27,8 26,2 22,1 24,1

Pensionari 2001 2002 2003 2004 Cheltuieli totale: 4183900 5207600 6035713 8246790 Cheltuieli băneşti din care: 68,0 69,8 67,7 70,3 Cumpărarea de alimente şi băuturi consumate

23,4 22,7 23,1 23,2

Cumpărarea de mărfuri nealimentare

15,3 16,8 16,9 19,0

Plata serviciilor 14,3 15,0 15,5 15,4 Cheltuieli pentru investiŃii 0,6 0,6 0,7 1,0 Cheltuieli de producŃie 3,1 3,1 3,2 3,0 Impozite, contribuŃii, cotizaŃii, taxe

7,6 7,8 4,8 4,9

Contravaloarea consumului de produse agricole din resurse proprii

32,0 30,2 32,3 29,7

Spre deosebire de venituri care au o tendinŃă fluctuantă între anii 2001-

2004 în cazul cheltuielilor se remarcă o creştere a acestora în intervalul analizat într-o proporŃie mai mare decât creşterea veniturilor în anii 2003 şi 2004. În cazul

48

tuturor celor patru categorii analizate: salariaŃi, agricultori, şomeri, pensionari; cheltuielile cresc în intervalul analizat. Cea mai mare pondere în totalul cheltuielilor o au cheltuielile cu produse alimentare, cheltuielile cu produse nealimentare, cheltuielile cu serviciile şi plata impozitelor, taxelor şi diferitelor contribuŃii şi cotizaŃii. Dacă în 2001 cheltuielile cu produsele alimentare aveau cea mai mare pondere în totalul cheltuielilor în anii următori aceste cheltuieli înregistrează o scădere per general şi în cazul cheltuielilor salariaŃilor, dar rămân în continuare pe primul loc în cazul celorlalte trei categorii analizate. O creştere importantă atât în cazul salariaŃilor cât şi în cazul agricultorilor, al şomerilor şi al pensionarilor o înregistrează cheltuielile cu bunuri nealimentare.

CHELTUIELILE TOTALE ALE GOSPODARIILOR IN FUNCTIE DE NUMARUL DE PERSOANE

Total

gospodării

Gospodării cu:

1 pers. 2 pers. 3 pers. 4 pers. 5 pers. 6 pers. lei, lunar pe o persoană; procente Cheltuieli totale:

3558785 4673555 4463514 4081592 3321814 2807268 2191170

Cheltuieli băneşti din care:

77,5 75,8 75,8 82,7 80,4 71,5 66,4

Cumpărarea de alimente şi băuturi consumate

22,6 24,8 21,8 22,4 22,7 21,9 23,4

Cumpărarea de mărfuri nealimentare

19,7 17,4 18,9 20,3 21,0 20,4 17,7

Plata serviciilor

16,3 18,7 17,2 18,0 16,5 12,6 11,1

Cheltuieli pentru investiŃii

1,1 2,5 1,1 1,0 1,0 1,0 1,0

Cheltuieli de producŃie

1,8 2,2 2,6 1,1 1,3 2,0 2,6

Impozite, contribuŃii, cotizaŃii, taxe

12,5 6,5 10,2 16,6 14,8 10,4 7,7

Contravaloarea consumului de produse agricole din

22,5 24,2 24,2 17,3 19,6 28,5 33,6

49

resurse proprii

Asemănător cu veniturile şi cheltuielile se reduc odată cu creşterea numărului de persoane din componenŃa unei gospodării, ponderile cele mai mari avându-le în continuare cheltuielile cu produse alimentare, cheltuielile cu produse nealimentare, cheltuielile cu plata serviciilor şi cheltuielile cu plata taxelor, impozitelor şi a altor contribuŃii.

STRUCTURA CHELTUIELILOR BĂNEŞTI DE CONSUM ALE GOSPODĂRIILOR

2001 lei, lunar pe o persoană; procente Cheltuieli băneşti de consum total pentru:

2878963 4265943 1444155 2451731 2217145

Produse alimentare 42,2 40,2 45,6 47,6 44,1 Mărfuri nealimentare

30,7 31,5 38,3 25,9 28,9

Plata serviciilor 27,1 28,3 16,1 26,5 27,0 2002 lei, lunar pe o persoană; procente Cheltuieli băneşti de consum total pentru:

3709874 5469156 1923029

3018846 2837672

Produse alimentare 40,1 38,2 44,6 45,6 41,7 Mărfuri nealimentare

31,6 31,8 38,8 27,3 30,8

Plata serviciilor 28,3 30,0 16,6 27,1 27,5 2003 lei, lunar pe o persoană; procente Cheltuieli băneşti de consum total pentru:

4494161 6710767 2485148 4096323 3352470

Produse alimentare 39,6 37,5 43,8 44,0 41,7 Mărfuri nealimentare

32,4 33,1 39,2 27,9 30,4

Plata serviciilor 28,0 29,4 17,0 28,1

27,9

2004 lei, lunar pe o persoană; procente Cheltuieli băneşti de consum total

6158043 8627632 3580119 5130542 4748267

50

pentru: Produse alimentare 38,5 36,7 42,1 44,0 40,3 Mărfuri nealimentare

33,6 33,8 39,5 28,7 33,0

Plata serviciilor 27,9 29,5 18,4 27,3 26,7 Analiza dinamicii cheltuielilor de consum reale pentru populaŃia din

România evidenŃiază totuşi o evoluŃie pozitivă pe ansamblul gospodăriilor, cele mai mari creşteri ale cheltuielilor de consum reale fiind realizate în gospodăriile de salariaŃi. Categoriile de gospodării cele mai defavorizate din acest punct de vedere au fost lucrătorii pe cont propriu în activităŃi neagricole şi şomerii, ambele înregistrând o diminuare a dinamicii cheltuielilor de consum reale.

CONSUMUL MEDIU ANUAL, LA PRINCIPALELE PRODUSE ALIMENTARE ŞI BĂUTURI, PE LOCUITOR

U.M. 2002 2003 2004 Produse de origine vegetală Cereale şi produse din cereale Kg - în echivalent boabe 225,0 215,0 219,8 - în echivalent făină 169,8 162,2 166,2 Cartofi Kg 90,1 95,4 97,9 Legume şi produse din legume (în echivalent legume proaspete), leguminoase boabe şi pepeni

Kg 147,7 177,7 183,3

Fructe şi produse din fructe (în echivalent fructe proaspete)

Kg 45,4 59,6 77,4

Zahăr şi produse din zahăr (în echivalent zahăr rafinat)

Kg 23,5 24,3 25,6

Grăsimi vegetale (greutate brută)

Kg 13,0 13,8 12,4

Produse de origine animală Lapte şi produse din lapte, în echivalent lapte de 3,5% (exclusiv untul)

Litri 215,0 225,0 238,9

Ouă BucăŃi 238 239 289 Peşte şi produse din peşte (în echivalent peşte proaspăt)

Kg 3,2 3,5 3,9

Carne, produse din carne şi organe comestibile (în echivalent carne proaspătă)

Kg 54,3 60,3 65,5

Grăsimi animale (greutate Kg 4,0 3,4 3,8

51

brută) Băuturi Băuturi nealcoolice Litri 101,1 112,4 110,2 Bere Litri 56,0 60,6 71,1 Vin şi produse din vin Litri 27,0 23,1 30,0 Băuturi alcoolice distilate (în ecivalent alcool 100%)

Litri 4,8 3,8 2,7

În urma analizei consumului mediu al populaŃiei în funcŃie de principalele grupe de produse alimentare consumate remarcăm următoarele: - o reducere a consumului de produse de origine vegetală de tipul cerealelor si a produselor din cereale; - o creştere a consumului de legume şi fructe proaspete dar şi a zahărului şi produselor din zahăr; - o reducere a consumului de grăsimi vegetale; - în cazul produselor de origine animă creşte consumul de lapte şi produse din lapte, ouă, peşte, carne şi produse din carne înregistrându-se o reducere a consumului de grăsimi animale. - în cazul băuturilor nealcoolice s-a înregistrat o fluctuaŃie în 2003 consumul a crescut dar în 2004 a scăzut cu circa 2 % - în cazul băuturilor alcoolice creşte semnificativ consumul de bere şi vin şi scade consumul de produse alcoolice distilate.

ÎNZESTRAREA POPULAłIEI CU BUNURI DE FOLOSINłĂ ÎNDELUNGATĂ (LA SFÂRŞITUL ANULUI)

BucăŃi/1000 locuitori

2001 2002 2003 2004 Aparate radio 380,9 432,5 514,6 628,7 Televizoare 292,2 327,7 366,3 415,8 Frigidere 223,6 243,5 261,9 279,9 Maşini de gătit cu gaze 195,2 210,9 230,0 261,0 Maşini electrice de spălat rufe 158,2 169,0 189,0 212,6 Aspiratoare de praf 104,7 114,2 133,5 154,7 Autoturisme 135,0 110,9 118,7 123,9

Înzestrarea populaŃiei cu produse de folosinŃă îndelungată înregistrează o creştere la toate grupele de produse analizate: aparate radio, televizoare, frigidere, maşini de gătit cu gaze, maşini electrice de spălat rufe, aspiratoare de praf, autoturisme.

În anii tranziŃiei, consumul de servicii a avut, pentru majoritatea categoriilor de consumatori din Ńara noastră, o evoluŃie corelată cu celelalte capitole mari ale consumului (alimentar şi nealimentar), în contextul satisfacerii

52

trebuinŃelor, potrivit ierarhiei clasice a priorităŃilor (întâi nevoile de bază şi apoi celelalte, pe măsura cuantumului de venituri disponibile). Conjunctura economică şi socială relativ nouă din Ńara noastră – generată de schimbarea raporturilor dintre preŃuri, inflaŃia galopantă, schimbarea obiceiurilor, dar şi a oportunităŃilor de consum în sfera bunurilor şi serviciilor sociale şi de piaŃă, precum şi de necesitatea menŃinerii unui nivel de integrare socială cel puŃin acceptabil, pentru populaŃia cu venituri sub medie – a declanşat un proces de schimbare a ierarhiei trebuinŃelor de consum ale populaŃiei majoritare. Astfel, unele trebuinŃe, altădată secundare (precum achitarea cheltuielilor de întreŃinere sau/şi reparare a locuinŃei, procurarea unor rechizite şcolare, procurarea unor medicamente, achitarea unor cheltuieli de transport în comun etc.), au trecut în rândurile celor de prim ordin, surclasând, în multe situaŃii, chiar şi unele nevoi alimentare de bază.

Aşadar, în anii tranziŃiei, în cadrul modelului de consum mediu românesc s-au manifestat următoarele tendinŃe principale: – a avut loc un amplu curent de polarizare a consumului, la toate capitolele, cu accente speciale în sfera consumului de servicii şi de bunuri nealimentare; în acest context, fenomenele de excludere de la consum s-au exprimat pe scară socială largă, vizând accesul la bunuri şi servicii de bază în structurarea unor modele de consum de tip modern; – dezechilibrul alimentar cronic al populaŃiei majoritare (iniŃiat înainte de anul 1989) s-a adâncit, afectând în special familiile care au în îngrijire copii; – în cadrul cheltuielilor de consum totale, a crescut presiunea cheltuielilor cu caracter obligatoriu (pentru întreŃinerea locuinŃei şi alte servicii), ceea ce a contribuit masiv la deteriorarea structurilor consumului alimentar; pe acest fond, au fost iniŃiate o seamă de microstrategii de supravieŃuire, valorificând producŃia agroalimentară a propriei gospodării; - comparativ cu realităŃile existente, în acest domeniu, în alte Ńări central şi est europene, ca efect al unor factori conjugaŃi, ponderea cheltuielilor pentru băuturi alcoolice, Ńigări şi narcotice a devenit deosebit de ridicată în totalul cheltuielilor de consum la noi.

Bibliografie

CHIRCA C., TESLIUC E. D., 1999, De la sărăcie la dezvoltare rurală, Banca Mondială, CNS;

BALAURE V. coordonator, 2002, Marketing, Ed. Uranus, Bucure;ti; SOMEŞAN C., 2002, Bazele cercetării de marketing, Ed. Dacia, Cluj-Napoca; *** INS, Coordonate ale nivelului de trai în România. Veniturile şi consumul

populaŃiei în anul 2001, 2002, 2003, 2004; *** INS, 2002-2004, Anuarele Statistice ale României, 2003.

53

PROBLEME ALE DEZVOLTARII DURABILE

Prof.univ.dr. Marin Burtica*, Prof.univ.dr. Viorel POP* * Universitatea de Vest „V. Goldiş”, Arad, Facultatea de ŞtiinŃe Economice, 310426

Arad, Str. Cocorilor nr. 57, e-mail: marketing@yahoo.com; ** Universitatea de Vest “Vasile Goldiş” Arad, Facultatea de ŞtiinŃe Economice,

Filiala Baia Mare, 430211, Str. Culturii nr. 5.

Abstract

The human society crosses a more and deeper identity crisis. The today economic development based on vesting raw material, fuel and energy has a major contribution in this crisis and is based on wrong priorities. To avoid an ecologic catastrophe, some public personalities representing mass-media, non-government organizations and also most of the citizens rise against pollution that seriously affects our life environment. Such way the concept of “sustainable development” appeared. Obviously management is the main vector of the quick economic development during the 20th century; scientific knowledge is highly used and management is itself the result of applied scientific knowledge. Such way sustainable development itself can use the advantages of use of new techniques and management for a general development. Such way the planned objectives can be achieved with best results, so in local communities as on state or even on global level. That means to reduce material consumption, to reduce pollution, reaching the welfare for all on a clear planet. Keywords: sustainable development, opportunities and limits, management

1. Dezvoltarea durabila, imperativ al lumii contemporane 1.1 - Probleme generale

Dezvoltarea fără oprelişti, înregistrată de la intrarea lumii în „era industrială” acum mai bine de 200 de ani, a pornit de la imaginea dimensiunilor „nelimitate” ale planetei noastre şi capacitatea ei de a ne asigura la „nesfârşit” resurse minerale neregenerabile, condiŃii nelimitate de trai şi bunăstare pentru o populaŃie în continuă expansiune, precum şi capacitatea planetei de a prelua la nesfârşit poluanŃii rezultaŃi din activitatea industrială şi neindustrială.

În literatura mondialã au apãrut în ultimele douã-trei decenii, numeroase lucrãri referitoare la “problemele globale” cu care se confruntã civilizaŃia umanã acum la începutul secolului XXI . „Problemele” sunt cele care, la nivelul planetei influenŃeazã esenŃial toate domeniile vieŃii sociale, nerezolvarea lor făcând imposibilă abordarea celorlalte probleme care cer şi ele o soluŃionare la nivel global-planetar. Acest tip de probleme, necesitând o soluŃionare planetară au apărut cu strin-genŃă în a doua jumãtate a secolului XX, în strânsã legãturã cu dezvoltarea

54

economică generală, formarea pieŃei mondiale unice şi globalizarea vieŃii economice.

S-a ajuns la creşterea spectaculoasă a producŃiei industriale şi agricole, pe baza progreselor fără precedent din ştiinŃă şi tehnologie, care au dus la adâncirea diviziunii mondiale a muncii, extinderea relaŃiilor şi a schimburilor economice internaŃionale, accentuând interdependenŃa tuturor la scară planetară. Ca o consecinŃă a extinderii procesului de industrializare, a crescut în egală măsură necesarul de materii prime, energie şi hrană, s-a extins procesul de urbanizare, atingându-se nivelul maxim de suportabilitate al planetei, datorită caracterului limitat al resurselor minerale şi datorită fenomenului poluării, care însoŃeşte inerent dezvoltarea în condiŃiile actuale a societăŃii umane.

Figura 1 - Principalele „probleme globale” actuale

CREŞTEREA POPULAłIEI

DEZVOLTAREA ECONOMICA NEdurabilă

Risipă de Incălzirea Extinderea Deşeuri solide resurse globală deşerturilor tot mai toxice

Poluarea aerului Ploi acide Poluarea solului Poluarea apei

Epuizarea Defrişarea Exterminarea Riscurile ozonului pădurilor speciilor nucleare

Creşterea / accentuarea decalajelor dintre bogaŃi şi săraci

Guverne SocietăŃi comerciale Consumatori

55

Figura 2 - Presiunile ecologice datorate activităŃii economice

Dimensiunile consumurilor la care s-a ajuns în zilele noastre, au determinat

ritmuri îngrijorătoare de epuizare a unor resurse neregenerabile. Au apărut tot mai evidente, fenomene de deteriorare a echilibrului ecologic, de poluare gravă a aerului, apelor şi solurilor, cu diminuarea fondului genetic vegetal şi animal al planetei, procese negative, unele ireversibile, cu urmări imprevizibile într-o perspectivă mai mult sau mai puŃin îndepărtată. Pe de altă parte, subdezvoltarea, discrepanŃele crescânde dintre lumea dezvol-tată şi lumea săracă, discrepanŃe care nu se diminuează ci se accentuează ca urmare a progresului tehnologic contemporan - în condiŃiile actualelor relaŃii economice şi politice internaŃionale - amplifică tensiunile şi sursele de conflict pe plan mondial, ceea ce a făcut ca aceste probleme au devenit preocupări constante pe ordinea de zi a OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite şi a altor forumuri internaŃionale.

1.2. Conceptul de dezvoltare durabilă Fără îndoială că reputatul om de ştiinŃă Lester R.Brown de la WorldWatch

Institute (Institutul pentru Veghea Mondialã - Washington, SUA - creat în 1976) reprezintă una dintre cele mai prestigioase personalităŃi, care împreună cu colectivul său de colaboratori şi-a consacrat întreaga activitate urmăririi cu perseverenŃă a “problemelor globale” cu care se confruntă civilizaŃia umană în prezent.

POLUARE

ECOLOGIŞTI

MASS-MEDIA

ACTIVITATEA ECONOMICA

LEGISLATORI CONSUMATORI

SOCIETATI COMERCIALE

PRODUSE SI TEHNOLOGII ECOLOGICE

56

Este meritul lui Lester Brown de a fi lansat primul - în raportul WorldWatch Institute din 1984 - termenul de “dezvoltare durabilă” care a intrat apoi în literatura de specialitate ca un termen de referinŃă şi a devenit obiectul tuturor studiilor şi documentelor politice care abordeazã problemele dezvoltãrii economico-sociale contemporane.

De altfel, la ConferinŃa mondialã la nivel înalt de la Rio de Janiero din

1992, consacratã raportului dintre dezvoltarea economico-socialã şi echilibrul factorilor de mediu, s-a decis constituirea unei Comisii ONU pentru Dezvoltarea

Durabilã, exprimând preocuparea crescândã a comunitãŃii mondiale asupra faptului cã modelul actual al sistemului economic mondial nu poate fi susŃinut din punctul de vedere al utilizării „cu măsură” a resurselor planetei şi al echilibrului factorilor de mediu.

În raportul din 1984, se definea “durabilitatea” (the sustainability) ca fiind dezvoltarea posibilă în armonie cu natura - ca un concept ecologic cu consecinŃe economice, subliniind că o societate “durabilă” este cea care îşi modelează / adaptează sistemul economic şi social, astfel încât să asigure resursele naturale şi sistemele de suport ale vieŃii nu numai pentru noi cei de acum, ci şi pentru generaŃiile viitoare.

Această temă a dominat toate studiile şi rapoartele institutului, de aceea rapoartele anuale asupra stării planetei, s-au subintitulat “rapoarte asupra

progreselor spre o societate durabilă”.

În seria următoare de studii, lansată în 1992 de către acelaşi Institut american pentru monitorizarea dezvoltării mondiale, sub titulatura “Semne vitale,

tendinŃe care modelează viitorul nostru” - se face un pas înainte în ceea ce priveşte

conceptul de “dezvoltare durabilă” vorbindu-se despre un “viitor durabil”. Preocupările ONU pentru această problematică, au continuat cu alte două

studii remarcabile elaborate de comisiile prezidate de Willy Brandt şi Gro

Harlem Brundtland. Studiul întreprins de Willy Brandt, fost cancelar al R.F.Germane, intitulat “Nord / Sud - un program pentru supravieŃuire” constată: “Criza pe care o traverseazã astãzi relaŃiile internaŃionale şi economia mondialã, prezintã mari pericole şi pare sã se agraveze (mărturie sunt atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001 n.n). Nu s-a înŃeles suficient că prăpastia care separă Ńările bogate de cele sărace, reprezintă un element esenŃial al acestei crize şi nici faptul că, în cazuri extreme, prăpastia este aşa de mare, încât popoarele par a trăi în lumi diferite. Aceasta este una dintre marile contraicŃii ale lumii contemporane tocmai în momentul în care societatea noastră începe să perceapă în ce măsură componentele sale sunt strâns legate între ele, Nordul şi Sudul depinzând unul de altul, în cadrul unei singure economii mondiale”.

Gro Harlem Brundtland, primul ministru al Norvegiei, a prezentat raportul intitulat “Viitorul nostru al tuturor”.

Raportul subliniază problema creată de „expolzia demografică” repartiŃia geografică neechilibrată a populaŃiei în raport cu resursele disponibile ale planetei şi necesitatea eforturilor de eliminare a sărăciei, ridicarea gradului de

57

cultură şi dezvoltarea capacităŃii colectivităŃilor umane de îmbunătăŃire a utilizării eficiente a resurselor disponibile.

În privinŃa speciilor şi a ecosistemelor, se subliniază necesitatea menŃinerii diversităŃii genetice şi a introducerii în acest scop, în centrul programelor politice, a problemei protecŃiei speciilor şi ecosistemelor ameninŃate, propunându-se un program de potecŃie a pădurilor tropicale şi dezvoltarea unei ample cooperări internaŃionale.

Figura 3 - Politica ecologică de aprovizionare cu materii prime Dezvoltarea industriei, trebuie făcută prin promovarea noilor tehnologii

mai eficiente şi mai puŃin poluante, subliniind necesitatea intensificării controlului

INFORMAłIILE FURNIZORILOR

STRATEGIA ECOLOGICĂ GENERALĂ

POLITICA ACHIZITIILOR DE MATERII PRIME

ALEGEREA MATERIILOR

PRIME

ANUNTAREA

FURNIZORILOR

PARTENE

SCHIMBARI IN SORTIMENTAT

IA PRODUSELOR

FURNIZORI ACTUALI

NOII FURNIZORI

TEHNOLOGII ECOLOGICE

PRODUSE ECOLOGIC

E

EVALUARE

ECOLOGI

58

asupra agenŃilor chimici toxici utilizaŃi în industrie şi agricultură, ca şi asupra evacuărilor de deşeuri periculoase pentru mediul ambiant.

În privinŃa aşezărilor umane, se subliniază necesitatea asigurării unei dezvoltări echilibrate între mediul urban şi cel rural, controlul dezvoltării şi evitarea supraaglomerărilor urbane, cât şi sprijinirea eforturilor de eliminare a subdezvoltării.

“Noi împrumutăm de la generaŃiile care vor veni - se spune în raport - un capital ecologic, ştiind précis că nu-l vom putea nicicând restitui. Ele vor avea tot dreptul să ne reproşeze că am fost atât de risipitori, dar nu vor putea niciodată să recupereze ceea ce le datorăm. Risipim, pentru că noi nu avem de dat socoteală nimănui: generaŃiile viitoare nu pot acŃiona acum împotriva deciziilor noastre”.

În ceea ce priveşte crizele economice mondiale din ultimele decenii, şi aici se consideră că sursa acestora se află în consumurile enorme de combustibili, energie şi materii prime, cu tendinŃa de epuizare a acestora, datorită tipului de economie care s-a dezvoltat pe o cale de nesusŃinut - din punctul de vedere al resurselor planetei.

În acest sens, se poate defini: dezvoltarea durabilă = dezvoltarea care poate fi susŃinută (menŃinută) în

timp cu resursele limitate de care dispunem. Componentele esenŃiale ale unei strategii pentru o dezvoltare durabilă, includ:

- stabilizarea populaŃiei şi asigurarea unui trai decent tuturor - menŃinerea fertilităŃii naturale a solurilor - protejarea sistemelor biologice ale planetei, menŃinerea biodiversităŃii - reducerea dependenŃei de petrol şi în general de combustibilii fosili, a

economiei mondiale - dezvoltarea alternativã a energiilor regenerabile

- reciclarea materialelor, cu diminuarea consumului de resurse minerale şi a poluării.

1.3. Dezvoltarea durabilă în contextul dezvoltării economice Cel de-al patrulea raport al Clubului de la Roma, coordonat de către

Gabor Denis (Premiul Nobel 1971) a fost intitulat semnificativ “Să ieşim din

epoca risipei” subliniind şi acesta că modelul de dezvoltare economică a societăŃii

noastre este greşit, având tendinŃa de a risipi resursele naturale, devastând mediul înconjurător.

Astfel, primele 10 Ńări industrializate ale lumii, cu cca. 10 % din populaŃia globului, dar cu economii orientate exagerat spre consum, utilizeazã cca. 60 % din resursele Terrei, producând şi 75 % din deşeurile solide ale lumii.

Ecologiştii şi nu numai ei, nu pot fi de acord cu acest tip de dezvoltare, extrapolarea unui asemenea model de societate - care în goana nebună a unora după tot mai mulŃi bani, crează tuturor dorinŃe de consum cu orice preŃ şi de aici o flagrantă risipă de resurse - este evident imposibil din punct de vedere material,

59

planeta nedispunând pentru toŃi locuitorii săi de resurse la o asemenea anvergură, aceasta implicând şi un grad ridicat de poluare, de deteriorare a condiŃiilor de viaŃă.

Un exemplu edificator, este cel dat de preşedintele FranŃei, J. Chirac, la summit-ul de la Barcelona din martie 2002, în care arăta că este complet inechitabil ca primele 3 familii cele mai bogate de pe glob să deŃină fiecare, averi de peste 50 de miliarde de dolari (rezerva valutară a României în acel moment era de numai 3,6 miliarde dolari), iar primele 150 de familii ale lumii, să aibă venitul egal cu cel al jumătăŃii mai sărace a populaŃiei globului.

Tot mai mult societatea industrială, prin prioritatea greşită a consumului cu orice preŃ, a exploatat fără discernământ resursele minerale nereînnoibile. Ea a distrus suprafeŃe imense de terenuri cândva fertile. În numeroase locuri, noi am pus în pericol şi chiar am distrus viaŃa prin poluarea aerului, apelor şi a solurilor.

Această situaŃie nu poate dura, o societate echilibrată trebuie să aibă alte priorităŃi, să ofere un nivel de viaŃă satisfăcător tuturor membrilor săi pe plan material, în condiŃiile diminuării consumurilor de resurse, păstrând calitatea mediului şi a con-diŃiilor menŃinerii vieŃii pentru generaŃiile viitoare.

Bunăstarea şi dezvoltarea acestei societăŃi vor putea fi garantate, doar în condiŃiile în care economia va fi structurată pe valorificarea mai eficientă a resurselor naturale şi în armonie cu natura. TendinŃa trebuie să se orienteze către o economie bazată pe surse de energie regenerabile, pe utilizarea de materii prime larg disponibile şi de preferat regenerabile, pe reciclarea permanentă a materialelor mai greu de găsit, gestiunea mai bună a resurselor alimentare, tehnologii orientate spre reducerea consumurilor de materii prime şi energie, în urma cărora să rezulte cantităŃi minime de deşeuri care „să nu afecteze” calitatea mediului.

1.4. OportunităŃi şi limite ale dezvoltării durabile Aşa cum am arătat, conceptul de dezvoltare durabilă a apărut şi s-a impus ca o necesitate în condiŃiile degradării sistematice a condiŃiilor naturale la nivel global, ca rezultat al exploziei demografice şi al dezvoltării economice din ultimele două secole. Iminenta epuizare a unor resurse minerale importante, precum petrolul, minereurile de cupru sau cele ale metalelor preŃioase, defrişarea unor imense suprafeŃe de pădure, dispariŃia a zeci şi sute de specii animale şi vegetale în fiecare an, ploile acide, subŃierea dramatică a stratului protector de ozon şi schimbările climatice - sunt numai câteva dintre elementele care au făcut ca o serie de personalităŃi ştiinŃifice să tragă tot mai dese semnale de alarmă în legătură cu starea precară a mediului natural şi necesitatea unor schimbări prompte şi radicale în ceea ce priveşte atitudinea noastră faŃă de mediu şi faŃă de problema dezvoltării, pornind de la tehnologiile şi strategiile prezente.

60

MATERII PRIME

TEHNOLOGII UTILIZATE

PRODUSE REALIZATE

POSIBILITATEA REUTILIZĂRII

Reducerea consumului de

resurse

Consum redus de energie

Cu durată maximă de utilizare Prin reciclare

Utilizarea maximă a

materialelor reciclate şi refolosibile

Cu cantităŃi minime

de emisii şi scurgeri poluante

Utilizând cantităŃi minime de ambalaj

Valorificarea complexă, integrală a materiilor prime

Utilizarea deşeurilor

ca materii prime

CantităŃi minime de

deşeuri

Cu impact ecologic distructiv

minim Refolosire

Asigurând maximum de

protecŃie a mediului

Cu beneficii maxime pentru

mediu

Tabelul 1 - Conceptul conservării resurselor naturale

Noul concept de „economie ecologică” porneşte de la o serie de principii

ale dezvoltării durabile dintre care putem aminti: - ritmul de pierdere a fertilităŃii solurilor, să nu depăşească capacitatea de regenerare a acestora - defrişarea pădurilor, să nu depăşească ritmul lor natural de refacere - pescuitul să nu depăşească capacitatea de regenerare a speciilor de peşti din mediul natural - reducerea habitatelor să nu ajungă sub limita necesară păstrării speciilor animale şi vegetale, păstrând biodiversitatea pe planetă - emisiile de CO2 să nu depăşească capacitatea naturală de fixare a carbonului - necesitatea eliminării risipei de materii prime, combustibili şi energie prin utilizarea de „tehnologii curate” performante, care să valorifice complex şi „integral” resursele naturale neregenerabile, inclusiv producerea energiei nepoluante utilizând forŃa vântului, căldura Soarelui etc. Devine stringentă dezvoltarea noilor forme de energie curată: energia eoliană, energia solară, utilizarea hidrogenului, îmbunătăŃirea siguranŃei în producerea energiei nucleare prin fisiune şi mult-aşteptata energie „nelimitată” a fuziunii etc. Conceptul de „tehnologii curate” se referă, atât la aspecte ale activităŃii economice, cât şi în egală măsură la cele privind protecŃia mediului. VocaŃia acestei categorii de tehnologii, constă în asigurarea:

- reducerii consumurilor de materii prime, combustibili şi energie

61

- diminuarea cantităŃii şi a toxicităŃii deşeurilor, cu efecte în reducerea poluării

- îmbunătăŃirea condiŃiilor de muncă, prin creşterea agreabilităŃii: aer curat, culori relaxante, eliminarea repetitivităŃii, a efortului fizic şi intelectual epuizant, oferind în general condiŃii mai puŃin stresante, toate acestea cu efecte favorabile asupra productivităŃii personalului. Dar mai presus de toate, dezvoltarea durabilă trebuie înŃeleasă sub toate dimensiunile sale: umană, economică, tehnologică şi ecologică. Tocmai pornind de la aceste premize, cât şi de la faptul că provocările pe care le lansează noul concept (necesar) de dezvoltare a societăŃii umane în ansamblu, nu sunt simple concepte teoretice, ele trebuind a fi puse în aplicare, în practică - este de înŃeles că procesul, chiar sub presiunea celor mai evidente şi grave efecte, unele catastrofice (exp. subŃierea stratului protector de ozon, schimbările climatice etc.) care ameninŃă existenŃa noastră, va fi de lungă durată, fiind în acelaşi timp imposibil de trecut peste nevoile celor săraci, care trebuie şi ei să ajungă la condiŃii decente de trai. Limite în procesul dezvoltării durabile Cu toată dorinŃa noastră de a schimba starea de fapt actuală, trebuie să înŃelegem că pe acest drum al dezvoltării durabile există şi limite, implacabil impuse în principal de:

- nivelul tehnologic la care ne aflăm (când încă nu tot ceea ce ar fi de dorit se poate realiza) poluarea însoŃind practic, activitatea economică

- de calculul strict al eficienŃei economice, al tehnologiilor existente şi a celor durabile (deocamdată mai scumpe decât cele clasice) precum şi

- de faptul că mai sunt încă semeni ai noştri care nu au condiŃiile minime decente de trai, şi care trebuie ajutaŃi să se dezvolte pentru a atinge acel minim decent, ceea ce va însemna consumuri suplimentare de resurse, posibile noi dezechilibre naturale, poluare etc. Nu există tehnologii total „curate” ci doar mai puŃin poluante, ceea ce, oricât de mare ar fi dorinŃa noastră, va determina în continuare poluarea sub toate formele şi deci afectarea în continuare a factorilor de mediu. Nu este posibilă renunŃarea totală la îngrăşămintele chimice şi la pesticide, având în vedere necesarul în creştere de alimente pentru o populaŃie a planetei, pe an ce trece tot mai mare.

62

INTRĂRI IEŞIRI

Figura 5 - Transformările ecologice ale materiilor prime

în cadrul tehnologiilor industriale

Nu este posibil să renunŃăm la transporturile rapide şi sigure pe uscat, pe ape şi aeriene, care necesită combustibili, generând poluare. Transportul de călători, în condiŃiile libertăŃii de călătorie, transportul de mărfuri în condiŃiile globalizării economice etc. nu mai poate fi redus la transportul cu pânze sau la cel cu tracŃiune animală, care caracterizau secolele XVII-XVIII. Interesele economice diferite ale statelor, vor face să avem în continuare norme mai permisive de poluare, spre exemplu în cazul Israelului în ceea ce priveşte industria chimică, India în domeniul poluării apelor curgătoare, Statele Unite în cazul emisiilor de CO2 încălcând prevederile Protocolului de la Kyoto ş.a.m.d.

Limitările în procesul dezvoltării durabile provin şi de la sprijinul internaŃional neonorat, din partea Ńărilor dezvoltate către statele în curs de dezvoltare, în domenii precum asigurarea aprovizionării populaŃiei cu apă potabilă, dezvoltarea producŃiei agricole, asigurarea minimului de energie electrică etc. iar poate cel mai grav aspect, este cel legat de transferul sistematic de industrii şi tehnologii slab productive şi poluante către aceste Ńări sărace din partea statelor dezvoltate, în condiŃiile practicării unor preŃuri excesive, imorale.

Peste toate acestea, deşeurile radioactive pe care noi le-am depozitat pe fundul oceanelor şi în spaŃii forate în scoarŃa terestră, vor reprezenta probleme de soluŃionat de către generaŃiile viitoare, însemnând din partea lor preocupare, bani şi muncă prestate în contul nostru, al celor care poluăm acum.

2. Managementul ecologic, componentă a dezvoltării durabile 2.1 Obiective Managementul ecologic - situat în zona interdisciplinară, îşi propune să

dea soluŃii pentru depăşirea crizei actuale a mediului, prin: - monitorizarea poluanŃilor şi a principalilor factori de poluare

PROCESARE TRANSFORMARE

Materii prime Tehnologii industriale Energie mecanică Energie umană

Gaze, fum Zgomot Căldură Produse de piaŃă

Produse necorespunzătoare Deşeuri solide Deşeuri lichide

63

- măsuri de prevenire a poluării, a degradării mediului şi a capacităŃii de regenerare a acestuia, cu evaluarea costurilor de prevenire şi organizarea derulării acestor activităŃi - evaluarea daunelor provocate mediului, în urma activităŃilor economice - evaluarea costurilor lucrărilor pentru reabilitarea zonelor degradate, cât şi a celor pentru protecŃia mediului în urma activităŃii economice curente şi viitoare - promovarea de industrii şi tehnologii ecologice, nepoluante a căror utilizare să se facă în armonie cu natura, după principiul “dezvoltării durabile”

- fundamentarea unor decizii eficiente de gestionare a mediului şi a resurselor naturale, armonizarea cerinŃelor ecologice cu cele economice, respectiv de situare a omului pe poziŃia de partener al naturii şi nu pe poziŃia de “stăpân” al acesteia - sporirea preocupărilor pentru îmbunătăŃirea cadrului legislativ şi mai ales pentru aplicarea legii, inclusiv a sancŃiunilor prevăzute de aceasta.

64

F

igur

a 6

- P

rogr

am d

e m

anag

emen

t eco

logi

c a

udit

-eva

luar

e, p

olit

ică

ecol

ogic

ă şi

pla

nul d

e ac

Ńiun

e pr

ecum

şi s

truc

turi

le n

eces

are

pent

ru tr

ansp

uner

ea în

pra

ctic

ă

P R O C E S

RA

PO

RT

E

CO

LO

GIC

IN

TE

RN

A

CT

IVIT

AT

I D

E

PR

OD

UC

TIE

AU

DIT

CU

LE

GE

RE

A D

E

INF

OR

MA

TII

C

ER

INł

EL

E L

EG

AL

E

RA

PO

RT

SI

EV

AL

UA

RE

P

OL

ITIC

A

ecol

ogic

ă S

TA

BIL

IRE

A D

E

OB

IEC

TIV

E S

I SC

OP

UR

I

PL

AN

DE

AC

TIU

NE

RE

SU

RSE

m

ater

iale

fi

nanc

iare

şi

info

rma-

Ńion

ale

R

ESU

RSE

U

MA

NE

TE

HN

O-L

OG

II

EC

OL

O-G

ICE

R

AP

OA

RT

E

şi D

OC

U-

ME

NT

AT

II

de C

ON

-FO

RM

AR

E

MA

TE

RIA

LE

de

IND

RU

MA

RE

T

EH

NO

-LO

GIC

A

S T R U C T U RI

65

Problema dezvoltării durabile, derivă din problematica generală a sfârşitului de secol XX, perioada ultimelor două-trei decenii ale acestui secol fiind cea a „problemelor globale” ca urmare a nivelului global-planetar la care s-a ajuns în abordarea şi soluŃionarea tuturor aspectelor esenŃiale ale vieŃii economico-sociale (dezvoltare, sărăcie, diversitate culturală, epuizarea resurselor, biodiversitate etc.) precum şi a celor privind degradarea mediului natural, toate fiind probleme de care depinde hotărâtor dezvoltarea societăŃii umane, viitorul nostru al tuturor. Având în vedere cele prezentate, a rolului esenŃial pe care metodele şi tehnicile manageriale l-au jucat în dezvoltarea economică fără precedent a lumii pe parcursul ultimului secol, rezultă cu claritate necesitatea utilizării abordărilor

manageriale în procesul dezvoltării durabile, pentru eficientizarea acestui proces şi pentru maximizarea efectelor privind „conservarea” resurselor naturale, diminuarea poluării şi asigurarea unui mediu cât mai curat pentru noi şi generaŃiile viitoare.

2.2. ConŃinut În ce constă managementului ecologic? La această întrebare se poate

răspunde având în vedere următoarele direcŃii de acŃiune: - elaborarea tehnicilor de evaluare în termeni monetari a daunelor

provocate de poluare şi activităŃile distructive ale omului - alegerea căilor de protecŃie a mediului şi a lucrărilor de reabilitare a

zonelor degradate - elaborarea unor metode de analiză, ca suport decizional în alegerea

căilor de dezvoltare economică - conceperea şi aplicarea instrumentelor şi a politicilor de mediu - necesitatea şi fundamentarea trecerii de la modelul dezvoltării în risipă,

la modelul “dezvoltării durabile” a economiei mondiale, utilizând tehnologii ecologice nepoluante, cu consumuri reduse de materii prime şi energie, având în vedere caracterul limitat al resurselor şi dimensiunile finite ale planetei - implicit a posibilităŃilor de regenerare naturală

- educarea populaŃiei prin sistemul de învăŃământ şi mass-media, în spiritul grijii pentru mediu, biodiversitate şi dezvoltare durabilă.

Sub rezerva că, evaluarea pagubelor în termeni monetari este virtuală, o serie de efecte ale poluării, precum: diminuarea confortului şi a capacităŃii de muncă, degradarea solurilor, poluarea apelor şi a aerului etc. se pot situa la valori complet diferite, de la un moment la altul, în funcŃie de evaluatori şi atitudinea membrilor comunităŃii faŃă de poluare şi efectele poluării. Totodată, efectele poluanŃilor se acumulează în timp, de aici desigur şi dificultăŃile de a le evalua şi a le prognoza.

66

Figura 7 - ComparaŃia între programele calitative şi ecologice. SoluŃiile

imediate, cele apropiate de momentul creării produsului sunt întotdeauna cele mai

eficiente.

2.3. Căi de acŃiune Fundamentarea evaluării pagubelor produse mediului, este necesară

pentru stabilirea direcŃiilor prioritare la alocarea de resurse financiare pentru proiectele de protejare şi reabilitare a mediului. Pe măsură ce se adânceşte această analiză a echilibrului dintre economie şi mediul înconjurător, se poate ajunge la un ansamblu complex şi eficient de soluŃii pe principii durabile.

În acelaşi timp, este necesarã extinderea implicãrii factorilor interesaŃi care pot contribui la promovarea unor concepte noi, cu rezultate mai bune în combaterea poluãrii mediului, prin:

- informarea şi educaŃia prin mass-media a populaŃiei, iar a tinerilor prin sistemul de învăŃământ

- implicarea organismelor neguvernamentale (ONG-uri) - cercetări în domeniul protecŃiei mediului şi organizarea de reuniuni

ştiinŃifice - publicaŃii în reviste de specialitate ş.a.m.d. Poluarea, ca deteriorare a mediului ambiant, reclamă costuri necesare

reabilitării zonelor degradate, iar pentru protejarea mediului, costuri pentru tehnologii noi, nepoluante. Pentru protejarea mediului în condiŃii de exigenŃă

CONTROLUL CALITĂłII

Rectificarea erorilor de producŃie prin:

MANAGEMENT ECOLOGIC

ProtecŃia mediului prin:

Programe de calitate a activităŃii economice

Controlul calităŃii produselor

Revocarea produselor necorespunzătoare

Tehnologii şi materiale curate/ecologice

Programe manageriale

SoluŃii pentru

combaterea poluării

ReconstrucŃia ecologică a zonelor degradate

IEFTIN

SCUMP

PROMPT

TÂRZIU

67

sporită, cheltuielile cresc exponenŃial, atingând valori foarte mari, uneori imposibil de suportat de către comunitatea locală. Din această cauză, se poate ajunge la măsuri radicale, cu alternativa opririi activităŃii uzinelor având ponderea cea mai mare în poluarea zonei, uzine care elimină în atmosferă şi ape, poluanŃi cu grad înalt de toxicitate.

Acutizarea crizei ecologice, obligă la reconsiderarea politicilor de dezvoltare economică, într-o perspectivă de reconciliere cu mediul înconjurător. Întrucât tehnologia este profund implicată în criza ambientală, devine clar că se vor opera schimbări tehnologice semnificative pentru satisfacerea necesităŃilor viitorului.

2.4. Obiective şi strategii În condiŃiile în care, pornind de la necesitatea eficientizării activităŃilor, abordările manageriale au pus stăpânire pe toate domeniile de activitate indiferent de natura acestora, procesul dezvoltării durabile se poate bucura şi el de avantajele folosirii tehnicilor, funcŃiilor şi în general a principiilor acestei ştiinŃe în ceea ce priveşte strategiile de dezvoltare generală a societăŃii umane, în vederea realizării în condiŃii optime a obiectivelor stabilite cu atingerea dezideratului major: bunăstarea tuturor în condiŃiile menŃinerii biodiversităŃii pe o planetă curată şi

sănătoasă.. În prezent avem de-a face tot mai mult cu globalizarea problemelor de

mediu, de unde şi apariŃia în cea de-a doua jumătate a secolului XX a numeroase organisme internaŃionale, mondiale, precum şi a măsurilor şi normelor de mediu

impuse la nivel global, prin alinierea la standardele existente deja în Ńările occidentale dezvoltate. O serie de fenomene negative, au şi ele tot mai mult o desfăşurare la nivel planetar, astfel încât se poate spune că globalizarea se manifestă în principal prin generalizarea problemelor încă nerezolvate, precum poluarea mediului ambiant, schimbările climatice cu efecte catastrofice, problema apei potabile şi a alimentaŃiei, instabilitate şi crize economico-financiare, şomaj excesiv şi sărăcie în unele zone ale planetei ş.a.m.d., toate acestea necesitând o rezolvare prin implicarea factorilor responsabili din Ńările vizate, a organismelor internaŃionale, cu sprijinul statelor dezvoltate şi a firmelor trans şi multinaŃionale - având în vedere „obligaŃiile” de ordin social în zonele în care acestea îşi desfăşoară activitatea.

2.5. Dezvoltarea durabilă, prin eficientizarea activităŃilor economice Eficientizarea activităŃilor economice, reprezintă una dintre căile dezvoltării durabile, având în vedere imperativul minimizării costurilor de producŃie, ceea ce presupune valorificarea complexă a materiilor prime, minimizarea acestor consumuri precum şi a combustibililor şi a energiei. Economia de piaŃă este performantă prin excelenŃă, datorită faptului că este liberă, concurenŃială. În lipsa concurenŃei (cazul pieŃelor protecŃioniste, precum cea a României anilor ’80) calitatea produselor scade şi paradoxal, preŃul creşte. Se reuşeşte astfel „performanŃa” de a avea pe piaŃă bunuri de foarte slabă calitate la preŃuri exagerate, şi curios cu o „trecere” excepŃională - datorită fiabilităŃii scăzute, produsele (piesele) trebuind să fie înlocuite foarte des în procesele de producŃie.

68

Cele arătate, reprezintă un caz grav de derapaj economic, îndepărtarea de orice normă a minimei performanŃe, cu escaladarea risipei de consumuri materiale, energie şi manoperă ... în fapt, opusul cerinŃelor conceptului de dezvoltare durabilă.

F A C T O R I D E A G R E S I U N E

SPRIJINIREA PLANETEI ÎN RECĂPĂTAREA ECHILIBRULUI ECOLOGIC

Figura 8 - Dezvoltarea durabilă a societăŃii în sprijinul recăpătării

echilibrului ecologic al planetei

Explozia demografică

Dezvoltarea consumatoristă

Consum exage-rat de resurse

Deşeuri şi POLUARE

Ed. materialist individualistă

D E G R A D A R E A C O N D I ł I I L O R D E M E D I U

P L A N E T A (încă) A L B A S T R Ă

STOPAREA DEGRADĂRII CONDITIILOR DE MEDIU

Controlul natalităŃii

Consum fără

risipă

Resurse regene-rabile

Tehno-logii

ecologice

Reciclare refolosire

EducaŃie ecologică

Organisme internaŃionale de mediu

Organisme neguvernamentale

D E Z V O L T A R E D U R A B I L A

69

În economia socialistă, producând indiferent de costurile implicate, indiferent de consumurile materiale şi manopera folosită, s-a ajuns ca la nivelul României anilor ’80, consumurile pentru unitatea de produs să fie de 4 ori mai mari decât în Ńările CEE (Comunitatea Economică Europeană) făcând imposibilă încheierea oricărei forme de parteneriat economic cu aceste Ńări. Restructurarea economiei după 1990, a urmărit renunŃarea la marea industrie socialistă de stat, excesiv consumatoare de materii prime, combustibili, energie şi manoperă, şi trecerea la o economie valorificând complex şi eficient resursele naturale, bazată pe tehnologii performante, inteligente şi tot mai puŃin poluante. Prin comparaŃie cu economia socialistă de comandă, economia privată concurenŃială, lipsită de subvenŃiile necesare pentru a rezista concurenŃei de pe piaŃa globalizată, a ajuns să fie performantă, prin calitatea înaltă a bunurilor produse şi preŃul scăzut - firmele private pentru a rezista pe o astfel de piaŃă, trebuind să facă toate eforturile posibile pentru a reduce costurile, ceea ce ele reuşesc în primul rând prin reducerea consumurilor de resurse şi valorificarea complexă a acestora - în fapt tocmai dezideratul cerut de dezvoltarea durabilă. Vedem astfel că prin performanŃă, se ating şi cerinŃele acestui tip de dezvoltare.

Bibliografie AVRAM N. ş.a., 2004, Dezvoltare durabilă prin valorificarea materialelor

secundare, Ed.Printech, Bucureşti ARDELEAN A., MAIOR C., 2000, Management ecologic, Ed.Servosat BROWN L. ş.a., 1994 şi 1996, Probleme globale ale omenirii - Starea lumii,

Ed.Tehnică, Bucureşti. BURTICĂ G. ş.a., 2000, Tehnologii de tratare a efluenŃilor reziduali, Ed. PoliTim,

Timişoara BURTICĂ M. ş.a., 2002, Previziune Economică - teorie şi aplicaŃii, Ed.Orizonturi

Universitare, Timişoara CHRISTOPHER F., TOEPFER K., 2002, Starea lumii 2002, TendinŃe care dau

contur viitorului nostru comun, Ed.Tehnică, Bucureşti DOBRE T., 1999, Ecomanagementul resurselor materiale reciclabile, Ed.

Moldova DRUCKER P. F., 2004, Managementul viitorului, Ed.ASA, Bucureşti DUMESCU F., 1995, Economia mediului, Ed.”Vasile Goldiş”, Arad GARTNER G. ş.a., 2003, Starea lumii 2003, Ed.Tehnică, Bucureşti HELD D., 2004, Transformări globale, Ed.Polirom, Bucureşti OROS V., 2002, Reabilitarea ecologică a siturilor degradate industrial, Ed. Univ.

Tran-silvania, Braşov OROS V., POP V. şi colab., 2002, Waste Management, Editura Academiei,

Bucureşti POP V. şi colab., 2006, Management, Economie, Dezvoltare, Ed.Risoprint,

70

POP V., DUMESCU F., 2005, Societatea şi economia viitorului, Volumul Simpozionului „Valoare adăugată prin servicii de consultanŃă în

management” – Arad, POP V., 2006, Dezvoltare durabilă şi competitivitate în economia României,

Universitatea de Agronomie Iaşi, Simpozion 4-5 mai, Vol. 34, p. 9-14 POP V. şi colab., 2006, Mediu, resurse, dezvoltare durabilă, Ed. UniversităŃii de

Nord, Baia Mare

CONłINUTUL CADRULUI GENERAL PENTRU

ÎNTOCMIREA ŞI PREZENTAREA SITUAłIILOR FINANCIARE

Prof. univ. dr. Dorel Mateş, Lect. univ. drd. David Delia, Lect. univ. drd. Păiuşan LuminiŃa, Lector Univ. drd. Dan Ştirbu, Ec. Drd. Doru Grozi

Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, Facultatea de ŞtiinŃe Economice Str. Cocorilor nr. 57, 310426 Arad, România, e-mail: marketing@yahoo.com

Abstract The accounting framework for drawing up and getting up the general financial

situations is a genuine „constitution” for international accountancy. Through this paper, we wish to offer to the field experts a guide concerning the understanding, the interpretation and the application of the most significant concepts specific to accountancy in the third millennium.

The main aspects discussed in the paper are financial situations objective, quality characteristics of accounting information, users of accounting information, recognition and assessment of financial situations structures of the entities applying the IFRS.

Keywords: the accounting framework, general financial situations, accounting information,capital concept , assets, liabilities

Cadrul general stabileşte conceptele care stau la baza întocmirii şi prezentării situaŃiilor financiare pentru utilizatorii externi.

Cadrul general nu constituie un Standard InternaŃional şi nu conŃine dispoziŃii normative şi nu primează în faŃa IAS.

Aspecte esenŃiale tratate: - obiectivul situaŃiilor financiare; - caracteristicile calitative care determină utilizarea informaŃiilor în situaŃiile financiare; - definirea, recunoaşterea şi evaluarea structurilor pe baza cărora sunt întocmite situaŃiile financiare;

71

- conceptele de capital şi menŃinere a capitalului. Cadrul general se aplică situaŃiilor financiare ale tuturor entităŃilor

raportoare comerciale, industriale şi de afaceri fie din sectorul public fie din cel privat pentru care există utilizatori iar situaŃiile financiare reprezintă principala sursă de informaŃii despre entitate.

Utilizatorii informaŃiilor din situaŃiile financiare includ: - investitorii actuali şi potenŃiali; - personalul angajat; - creditorii; - furnizorii şi alŃi creditori comerciali; - clienŃii; - guvernele şi instituŃiile acestora; - publicul (cetăŃenii).

Responsabilitatea şi interesul de a întocmii şi prezenta situaŃiile financiare ale entităŃilor revine conducerii acestora deoarece informaŃiile obŃinute ajută la înfăptuirea proceselor de planificare, de luare a deciziilor şi de control.

Obiectivul situaŃiilor financiare este de a furniza informaŃii despre poziŃia financiară, performanŃele şi modificările poziŃiei financiare ale entităŃii care sunt utile unei sfere largi de utilizatori în luarea deciziilor economice.

PoziŃia financiară reflectă resursele economice ale entităŃii, structura acestora, lichiditatea, solvabilitatea şi capacitatea de a se adapta schimbărilor mediului în care îşi desfăşoară activitatea. Este reflectată în principal prin bilanŃ şi notele explicative.

PerformanŃa unei entităŃi în special profitabilitatea reflectă modificările potenŃiale ale resurselor economice anticipând capacitatea entităŃii de a genera fluxuri de trezorerie (venituri) utilizând resursele existente (cheltuieli). PerformanŃa unei entităŃi este evidenŃiată în principal de contul de profit şi pierdere.

InformaŃiile privind modificările poziŃiei financiare ale unei entităŃi unt utile pentru a evalua activităŃile de exploatare, financiare şi investiŃii oferind utilizatorului o bază pentru evaluarea capacităŃii entităŃii de a genera numerar sau echivalente de numerar. InformaŃiile privind modificarea poziŃiei financiare sunt oferite prin intermediul unor situaŃii distincte. Ex. situaŃia fluxurilor de trezorerie.

Concepte de bază Cadrul general prevede două concepte de bază ce trebuie avute în vedere la

elaborarea situaŃiilor financiare: - contabilitatea de angajamente conform căruia efectele evenimentelor şi tranzacŃiilor sunt recunoscute atunci când acestea se produc şi nu pe măsură ce numerarul este încasat sau plătit fiind înregistrate în evidenŃele contabile şi raportate în situaŃiile financiare ale perioadelor aferente; - continuitatea activităŃii, în baza căruia situaŃiile financiare sunt elaborate de regulă, pornind de la ipoteza că entitatea îşi va continua activitatea şi în viitorul previzibil, neexistând intenŃia şi nici nevoia de a lichida sau de a-şi reduce în mod semnificativ activitatea.

72

Caracteristicile calitative ale situaŃiilor financiare Prin caracteristici calitative înŃelegem acele atribute care determină

utilitatea informaŃiilor oferite de situaŃiile financiare, cum sunt: - inteligibilitatea- informaŃiile să fie astfel prezentate încât să fie uşor înŃelese de utilizatori; - relevanŃa – informaŃiile trebuie să fie utile, adică să influenŃeze deciziile; - credibilitatea – informaŃia să nu conŃină erori semnificative, adică să fie verosimilă, reprezentând corect, raŃional şi complet evenimente şi tranzacŃii; - comparabilitatea – are în vedere prelucrarea informaŃiilor astfel încât să poată fi prezentate, alăturat, în paralel ceea ce permite evidenŃierea asemănărilor, uniformităŃilor şi deosebirilor în timp şi spaŃiu.

Pentru ca informaŃiile din situaŃiile financiare să fie relevante şi credibile trebuie îndeplinite unele condiŃii cum ar fi: - informaŃiile să fie oportune, adică obŃinute în timp optim; - beneficiile obŃinute din cunoaşterea informaŃiilor să fie mai mari decât costul obŃinerii; - să existe un echilibru ponderat între caracteristicile calitative ale situaŃiilor financiare; - să prezinte o imagine fidelă adică justă (reală) a poziŃiei financiare performanŃelor şi modificărilor poziŃiei financiare ale unei entităŃi.

Structurile situaŃiilor financiare Structurile situaŃiilor financiare descriu evenimentele, tranzacŃiile şi

rezultatele financiare grupate conform caracteristicilor economice. Structurile de evaluare a poziŃiei financiare Cuprind elementele reprezentative ale bilanŃului, respectiv: activele,

datoriile şi capitalurile proprii. Activele – reprezintă resurse controlate de entităŃi ca rezultat al unor

evenimente trecute de la care se aşteaptă generarea de beneficii economice viitoare pentru entitate.

Resursele constituie sursa de mijloace susceptibile de a fi valorificate într-o împrejurare dată iar controlul se realizează prin intermediul drepturilor legale sau contractuale deŃinute. Evenimentele trecute sunt acele evenimente ce în mod normal determină obŃinerea de active prin cumpărare, producŃie proprie sau alte surse ce preced o anumită dată.

Beneficiile economice viitoare reprezintă potenŃialul unui activ de a contribui în mod direct sau indirect la fluxul de numerar şi echivalente ale numerarului către entitate. Acest potenŃial poate fi unul productiv ca parte a activităŃii de exploatare care se poate transforma în numerar sau echivalente de numerar sau poate determina reducerea ieşirilor de numerar micşorând costurile.

Datoriile reprezintă obligaŃii actuale ale entităŃilor ce decurg din evenimente trecute, prin decontarea cărora se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse ca încorporează beneficii economice. ObligaŃia actuală reprezintă un angajament sau o responsabilitate de a acŃiona într-un anumit fel pentru stingerea unei datorii.

73

Capitalurile proprii, reprezintă interesul rezidual (dreptul acŃionarilor) în activele unei entităŃi după deducerea tuturor datoriilor sale (Cp (Activ net) = Active – Datorii). Suma cu care sunt înregistrate capitalurile proprii în bilanŃ depinde de evaluarea activelor şi datoriilor. Capitalurile proprii sunt reprezentate prin: contribuŃiile acŃionarilor, rezultatele nedistribuite, rezervele, etc.

Structurile de evaluare a performanŃelor entităŃilor PerformanŃa entităŃilor reflectă capacitatea de a genera fluxuri viitoare de

numerar prin utilizarea resurselor existente precum şi gradul de eficienŃă în utilizarea de noi resurse. Generarea de fluxuri de numerar conduce la înregistrarea de venituri iar utilizarea resurselor presupune evidenŃierea de cheltuieli ale perioadei. În consecinŃă veniturile şi cheltuielile reprezintă structurile de bază ale performanŃelor entităŃilor.

Veniturile constituie creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de intrări sau creşteri ale activelor sau descreşteri ale datoriilor care se concretizează în creşteri ale capitalurilor proprii altele decât cele rezultate din contribuŃii ale acŃionarilor. Sunt reprezentate prin: - sume sau valori încasate sau de încasat (creanŃe); - producŃia realizată şi stocată; - producŃia de imobilizări; - vânzări de active; - anulări de provizioane şi ajustări; - alte avantaje legale sau contractuale de care va beneficia entitatea.

Cheltuielile reprezintă diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor sau creşteri ale datoriilor care se concretizează în reduceri ale capitalurilor proprii altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acŃionari.

Cheltuielile reprezintă angajamente, consumuri, valori plătite sau de plătit (datorii) pentru: - consumuri de stocuri, lucrări, servicii; - cheltuieli cu personalul; - ajustări, deprecieri şi pierderi de valoare ale activelor; - alte reduceri ale beneficiilor economice ale entităŃilor.

Sunt considerate de asemenea elemente ale performanŃei entităŃilor: - câştigurile care corespund definiŃiei veniturilor; - pierderile care corespund definiŃiei cheltuielilor.

Reevaluarea sau ajustarea valorii activelor şi datoriilor sunt incluse capitaluri proprii ca ajustări pentru menŃinerea capitalului sau ca rezerve din reevaluare.

Recunoaşterea structurilor din situaŃiile financiare Recunoaşterea este procesul încorporării în bilanŃ sau în contul de profit şi

pierderi a unui element care îndeplineşte criteriile de recunoaştere stabilite. Recunoaşterea implică descrierea în cuvinte a respectivului element şi asocierea unei anumite sume care va influenŃa structurile bilanŃului sau a contului de profit şi pierdere.

74

Conform „Cadrului general” pentru întocmirea şi prezentarea situaŃiilor financiare, un element care corespunde definiŃiei unei structuri a situaŃiei financiare trebuie recunoscut în cazul în care: - este probabil ca orice beneficiu economic viitor asociat elementului să intre sau să iasă în sau din entitate; - elementul are un cost sau o valoare care poate fi evaluată în mod credibil.

Probabilitatea în ceea ce priveşte criteriile de recunoaştere se referă la gradul de incertitudine cu privire la beneficiile economice asociate unui element care vor intra sau vor ieşi din entitate. Incertitudinea este impusă de mediul de afaceri în care îşi desfăşoară activitatea entitatea întrucât se au în vedere informaŃiile disponibile la un moment dat, dar care nu sunt certe.

Credibilitatea evaluării presupune folosirea unor estimări rezonabile şi verosimile fără erori semnificative, nepărtinitoare şi fără a fi subiective, adică să reprezinte corect evenimentele şi tranzacŃiile. Dacă nu se poate realiza o estimare rezonabilă elementul nu va fi recunoscut în bilanŃ şi contul de profit şi pierderi, existând posibilitatea prezentări în note, materiale explicative sau tabele suplimentare.

Recunoaşterea structurilor situaŃiilor financiare se face astfel: a) Recunoaşterea activelor în bilanŃ

Are la bază următoarele criterii: - este probabilă realizarea unui beneficiu economic viitor de către entitate; - are un cost sau o valoare care poate fi evaluat(ă) în mod credibil. b) Recunoaşterea datoriilor în bilanŃ

Are la bază următoarele criterii: - este probabil ca o ieşire de resurse încorporând beneficii economice, va rezulta din decontarea unei obligaŃii prezente; - valoarea la care se va realiza decontarea poate fi evaluată în mod credibil. c) Recunoaşterea veniturilor în contul de profit şi pierderi

Are la bază următoarele criterii: - a avut loc o creştere a beneficiilor economice viitoare aferente creşterii unui activ sau diminuării unei datorii; - creşterile şi diminuările pot fi evaluate în mod credibil. d) Recunoaşterea cheltuielilor în contul de profit şi pierderi

Are la bază următoarele criterii: - a avut loc o reducere a beneficiilor economice viitoare aferente diminuării unui activ sau creşterea unei datorii; - diminuările şi creşterile pot fi evaluate credibil.

Atunci când se aşteaptă să se obŃină beneficii economice în decursul mai multor perioade contabile şi când asocierea acestora cu veniturile poate fi determinată doar vag sau indirect, cheltuielile sunt recunoscute pe baza unei proceduri de repartizare sistematică şi raŃională.

Evaluarea structurilor situaŃiilor financiare Prin evaluare înŃelegem procedeul de determinare a valorilor monetare la

care structurile situaŃiilor financiare vor fi recunoscute în bilanŃ şi contul de profit

75

şi pierderi. Determinarea valorilor monetare presupune alegerea unor baze de

evaluare cum ar fi: Costul istoric

- activele sunt înregistrate la suma în numerar sau echivalente de numerar plătită în momentul cumpărării lor sau la valoarea justă a sumei plătite în momentul achiziŃiei; - datoriile sunt înregistrate la valoarea echivalentelor obŃinute în schimbul obligaŃiei sau la valoarea ce se aşteaptă să fie plătită pentru stingerea datoriilor în cursul normal al activităŃii.

Costul curent - activele sunt înregistrate la suma în numerar sau echivalente de numerar care ar trebui plătită dacă acelaşi activ sau unul asemănător ar fi achiziŃionat în prezent; - datoriile sunt înregistrate la valoarea neactualizată a numerarului sau echivalentelor de numerar necesară pentru a deconta în prezent obligaŃia.

Valoarea realizabilă (de decontare) - activele sunt înregistrate la suma în numerar sau echivalente de numerar care poate fi obŃinută în prezent prin vânzarea normală a acestora; - datoriile sunt înregistrate la valoarea neactualizată în numerar sau echivalente de numerar care trebuie plătită pentru a achita datoriile în cursul normal al activităŃii.

Valoarea actualizată - activele sunt înregistrate la valoarea actualizată a viitoarelor intrări de numerar, care urmează a fi generate în derularea normală a activităŃii; - datoriile sunt înregistrate la valoarea actualizată a viitoarelor ieşiri de numerar care se aşteaptă să fie necesare pentru a deconta datoriile în cursul normal al activităŃii.

Cea mai frecvent utilizată bază de evaluare o reprezintă costul istoric. ConŃinutul conceptelor de capital şi menŃinere a capitalului Cu ocazia elaborării situaŃiilor financiare se folosesc două concepte

specifice cu privire la capital*): - conceptul financiar; - conceptul fizic.

Conform conceptului financiar, cum ar fi cel al banilor investiŃi sau al puterii de cumpărare investite, capitalul este sinonim cu activele nete sau capitalurile proprii ale entităŃii.

Conform conceptului fizic, cum ar fi capacitatea de exploatare, capitalul reprezintă capacitatea de producŃie a entităŃii exprimată de exemplu în unităŃi de producŃie pe zi.

Conform conceptului de menŃinere a capitalului financiar, profitul se obŃine doar dacă valoarea financiară sau monetară a activelor nete la sfârşitul perioadei este mai mare decât valoarea financiară a activelor nete la începutul perioadei, după excluderea oricăror distribuire către acŃionari şi a oricăror contribuŃii din partea proprietarilor în timpul exerciŃiului.

Conform conceptului de menŃinere a capitalului fizic, profitul se obŃine doar atunci când capacitatea fizică productivă a entităŃii la sfârşitul perioadei

76

depăşeşte capacitatea fizică productivă de la începutul perioadei, după ce s-a exclus orice distribuire către proprietari şi orice contribuŃie din partea proprietarilor în timpul exerciŃiului.

În timp ce menŃinerea capitalului financiar nu necesită folosirea unei anumite baze de evaluare, menŃinerea capitalului fizic necesită adoptarea costului curent ca bază de evaluare.

Principala diferenŃă între cele două concepte referitoare la menŃinerea capitalului este dată de tratamentul efectelor variaŃiei preŃurilor activelor şi datoriilor entităŃii. Generic putem spune că o entitate şi-a menŃinut capitalul dacă la sfârşitul perioadei are un capital egal cu cel de la începutul perioadei. Orice valoare în plus faŃă de cea necesară pentru a menŃine capitalului la nivelul de la începutul perioadei este considerat profit.

Conform conceptului de menŃinere a capitalului financiar unde capitalul este definit în termenii unităŃii monetare nominale profitul reprezintă creşterea capitalului monetar nominal de-a lungul perioadei. Astfel creşterile de preŃuri ale activelor în cursul perioadei cunoscute sub denumirea de câştiguri din deŃinerea de active reprezintă profit.

Atunci când conceptul de menŃinere a capitalului financiar este definit în termenii unităŃilor de putere constantă de cumpărare profitul reprezintă creşterea puterii de cumpărare determinată în cursul perioadei. Astfel doar acea parte a creşterii preŃurilor activelor care depăşeşte creşterea nivelului general al preŃurilor este considerată profit. Restul creşterii reprezintă o ajustare pentru menŃinerea capitalului şi ca atare reprezintă o parte a capitalurilor proprii.

Conform conceptului de menŃinere a capitalului fizic unde capitalul este definit în termenii capacităŃii fizice de producŃie, profitul reprezintă creşterea acestui capital în cursul perioadei. Toate modificările de preŃuri care afectează activele şi datoriile entităŃii sunt privite ca modificări în măsurarea capacităŃii productive fizice a acesteia; astfel ele sunt tratate ca ajustări de menŃinere a capitalului care afectează capitalurile proprii şi nu profitul.

Bibliografie D. MATEŞ, I. PEREŞ, 2005, Bazele ContabilităŃii, Editura Mirton, Timişoara; *** 2006, Standardele InternaŃionale de Raportare Financiară, Editura CECCAR, Bucureşti.

77

COST ASPECTS OF TOTAL QUALITY MANAGEMENT

Ing. Peter Krištofík, Ph.D. Univerzita Mateja Bela, Ekonomická Fakulta, Katedra financií a účtovníctva

Tajovského 10, 975 90 Banská Bystrica, Slovakia tel. 048/446 2178, fax: 048/446 6666, e-mail: peter.kristofik@umb.sk

Abstract Quality costs are defined and their structure is analyzed. Each section of quality

costs is shortly treated. Finally the uses of quality cost study are outlined. Keywords: quality costs, prevention, appraisal, controlling, motivation,

prevention. Introduction There are three important influences on the sales of products and services

today: price, delivery time and quality. The influence of price and delivery time on increasing of effectiveness was introduced and developed in many studies and models. But in the time of quality system implementing into production we have to be very good aware of the fact how the quality costs affect the profitability, effectiveness and productivity. In other words, satisfactory product and service quality goes hand-in-hand with satisfactory product and service costs.

If we want to examine the quality-system economy, not only costs should be our field of interest. We have also answer the question: Does the implementing of quality-system increase gains on the satisfactory level to cover quality costs and bring economic surplus? If not, so the quality is very costly and expensive.

1. Quality costs - definition and structure According to EOQC - definition we can determine the quality costs as "the

expenditure incurred by prevention and appraisal activities and by the losses due to internal and external failure1". Today, the cost of quality can be comparable in importance to labor costs, engineering costs and selling costs. Quality costs are part of significant business determinations by modern companies striving to maintain and improve their competitive position.

The preponderant use of quality cost data has thus far been by producers, who have made very great strides in the quantitative measurement of factory- and plant-oriented operating quality costs (will be discussed further). In actual fact, however, quality costs are generated not only throughout the marketing-design-manufacturing-inspection-shipping cycle but continue to accrue throughout the total life cycle of the product in service and use. Thus, the incidence of quality costs is very broad and falls not only upon producers but upon consumers and

1 EOQ: Glossary of Terms used in the Management of Quality. 6th ed., Beuth Verlag, Berlin, 1989.

78

merchants and indeed, upon activities throughout the entire production and consumption process. A such, quality costs have become an increasingly important indicator in the economics of GNP measurements, with the economic significance of product and service quality becoming more and more widely recognized. There is no doubt that the measurement of product life cycle-oriented costs, including user quality costs and other wider-ranging quality costs, will continue to evolve and be approached with the same precision now devoted to the more traditional producer operating quality costs.

So, what are operating quality costs? Assuming the definition of quality costs mentioned above we can say that quality costs in plants and companies are accounted so as to include two principal areas: the costs of control and the costs of failure of control (failure costs)2. These are producer operating quality costs or those costs associated with the definition, creation and control of quality as well as the evaluation and feedback of conformance with quality, reliability and safety requirements, and those costs associated with the consequences of failure to meet the requirements both within the factory and in the hands of customers3.

The costs of control are measured in two segments: Prevention costs keep defects and nonconformities from occurring and include the quality expenditures to keep unsatisfactory products from coming about in the first place. Appraisal costs include the costs for maintaining company quality levels by means of formal evaluations of product quality.

The costs of the failure of control, which are caused by materials and products that do not meet quality requirements, are also measured in two segments: internal failure costs, which include the costs of unsatisfactory quality within the company and external failure costs, which include the costs of unsatisfactory quality outside the company. The structure of operating quality costs presents Figure 1:

2 Masser, W.J.: Quality Control Engineering. Industrial Quality Control 12, vol. 11, 1956, pp. 25-9. 3 Feigenbaum, A.V.: Total Quality Control. McGraw Hill, U.S., 1991.

79

Fig. 1 Structure of quality costs

Because operating quality costs include key costs associated with quality, it is important to be aware that they embrace the achievement of such characteristics as reliability, safety, maintainability and other relevant quality characteristics. Operating quality costs thus relate to the total-customer-oriented aspects of quality.

Listed below are representative items in each of the four segments of operating quality costs and the definitions of these items4. Each company must determine the significant items it will include in its quality costs. Companies will find it desirable to include additional items in this list and to develop the quality-cost structure best suited to their particular needs. a) Prevention costs: • Quality planning represents costs associated with the time that all personnel

spend planning the ongoing details of the quality system and translating product-design and customer quality requirements into specific manufacturing controls on quality. It also represents costs associated with the time spent doing other quality-planning work, such as reliability studies, preproduction quality analysis etc.

• Process control represents costs associated with the time that all personnel spend studying and analyzing manufacturing processes for the purposes of establishing a means of control and improving existing process capability and providing technical support to shop personnel for the purposes of effectively

4 See e.g.: DGQ-Schrift No. 14-17 Qualitätskosten. (Hrsg.) Deutsche Gesellschaft für Qualität e.V.Ffm., Beuth Verlag, Berlin, 1985.

Quality costs

Prevention Appraisal Failure costs

Internal failure costs

External failure costs

Costs of control Costs of failure of control

80

applying or implementing quality plans and initiating and maintaining control over manufacturing operating processes.

• Design and development of quality information equipment represent costs associated with the time spending with designing and developing product-and process-quality measurement, data, control, and related equipment and devices.

• Quality training and work force development represents the cost of developing and operating formal quality training programs throughout the company operations, designed to train personnel in the understanding and use of programs and techniques for the control of quality, reliability and safety.

• Product-design verification represents the cost of evaluating preproduction product for the purpose of verifying the quality, reliability and safety aspects of the design.

• Systems development and management represents the cost of overall quality systems engineering and management and support for quality-systems development.

b) Appraisal costs: • Test and inspection of purchased materials represents the costs associated with

the time that inspection and testing personnel spend evaluating the quality of purchased materials and any applicable costs of supervisory and clerical personnel.

• Laboratory-acceptance testing are costs of all tests provided by a laboratory or testing unit to evaluate the quality of purchased materials.

• Laboratory or other measurement services represent the cost of laboratory measurement services, instrument calibration, repair and process monitoring.

• Inspection represents the costs associated with the time that inspection personnel spend evaluating the quality of the product in the plant and applicable costs of supervisory and clerical personnel.

• Testing represents the costs associated with the time that testing personnel spend evaluating the technical performance of the product in the plant and applicable costs of supervisory and clerical personnel.

• Checking labor represents the costs associated with the time that operators spend checking quality of own work as required by the quality plan, checking product or process for quality conformance at planned points in manufacturing, sorting lots which are rejected for not meeting quality requirements etc.

• Setup for test or inspection represents the costs associated with the time that personnel spend setting up product and equipment to permit functional testing

• Test and inspection material represents the cost of power for testing major apparatus, materials and supplies. Minor quality equipment includes costs of non-capitalized quality information equipment.

• Quality audits represent the costs associated with the time that personnel spend performing audits

81

c) Internal failure costs: • Scrap represents the losses incurred in the course of obtaining the required

level of quality. Scrap might be further subdivided, e.g. between fault of own manufacture and fault of vendor

• Rework represents extra payments made to operators in the course of obtaining the required level of quality.

• Material-procurement costs are additional costs incurred by the material-procurement personnel in handling both rejects and complaints on purchased materials.

• Factory contact engineering represents the costs associated with the time spent by product or production engineers who are engaged in production problems involving quality.

d) External failure costs: • Complaints in warranty represent all costs of specific field complaints within

warranty for investigation, repair or replacement. • Complaints out of warranty represent all accepted costs for the adjustment of

specific field complaints after expiration of the warranty. • Product service represents all accepted product service costs directly

attributable to correcting imperfections or special testing, or correction of defects not the result of field complaints.

• Product liability represents quality-related costs incurred as a result of liability judgments related to quality failures.

• Product recall represents quality-related costs incurred as a result of the recall of products or components of products.

2. Uses of quality costs The potential uses of the information contained in a quality cost report5 are

limited only by imagination of management6. The spectrum of these uses can be grouped into four broad categories: 1) Promoting quality as a business parameter is usually interpreted as gaining the attention of higher management by using their language, i.e. money. But costs can also be used to show that it is not only the quality department that is involved in quality; everyone’s work can impinge on quality and it is indeed an important business parameter - especially if the influences of suppliers and customers are made clear. Knowledge of quality-related costs will enable decisions about quality to be made objectively.

5 Quality cost report represents a (brief) summary consolidating key quality-cost items for individual company 6 Morse, W.J.: Measuring Quality Costs. Cost and Management, July/August 1983, pp. 16-20.

82

2) Giving rise to performance measures contain a wide variety of activities. Among them are:

a) trend analyses to show changes in costs or cost ratios with time b) Pareto analyses to identify quality improvement projects c) identification of investment opportunities (progressive companies

are always looking for profitable ways to invest in quality but their task is made very difficult by the lack of data and understanding of the economics of investment in quality

3) Providing the means of planning and controlling quality costs is widely mooted in the literature. Costs are the bases for budgeting and eventual cost control. Contributions from the quality fraternity tend to see establishment of quality cost budgets for the purpose of controlling costs as the ultimate goal which may be achieved after accumulating a lot of data over a long time in pursuit of quality improvements of specific cost reductions7. 4) Motivating purposes at all levels in a company. Costs have been traditionally used to motivate senior managers to become interested and take part in the promotion of quality. As companies move towards total quality management the use of costs as a motivator becomes more widespread.

While it is clearly important to make good use of quality-related costs it is equally important to avoid misuse of them. It must be remembered that in some industries quality costs are not susceptible to conventional cost reduction techniques and quality may not be compromised to save money, e.g. where there is a possibility of severe loss of life or ecological disaster. Only in those situations where the consequence of failure is merely loss of profit, is a manufacturer in a position to trade off quality expenditure against potential loss of profit resulting from product failures8.

Costs alone can be used to determine an optimum level of quality as suggested by "economic cost of quality" model. This model is graphically shown at Figure 2. Such models have been heavily and widely criticized in recent years. It was observed that though well intentioned in warning against extravagance in pursuing quality, the models are only notional and do not reflect actual experience. Many of the published models are ambiguous, inaccurate and misleading. While there is no objection to trying to optimise quality costs, quality should not be compromised. Quality should be determined by customer requirements, not optimum quality costs. The real dangers are that taking cognisance of the model will inhibit the development of quality management in the company and that the company will perhaps settle for a standard of quality which is less than their customer requires.

7 See Campanella, J. - Corcoran, F.J.: Principles of quality costs. Quality Progress, vol. 16, No.4, 1983, pp. 17-22. 8 Cox, B.: Interface of quality costing and terotechnology. The Accountant, June 21, 1982, p. 801.

83

Fig. 2 Quality costs model (traditional)

Because of the mentioned reasons the form of the model shown at Figure 3 resembles real situations much more closely than that shown at Figure 2 and is much more customer oriented.

Fig. 3

Quality cost model (customer-oriented)

Quality costs

Measure of quality (quality level)

Prevention costs

Failure costs

Appraisal costs

Quality costs total

Prevention costs

Quality costs

Increasing quality awareness and improvement activities

Failure costs

Appraisal costs

84

3. Profitability of quality system - return on quality One of the basic tenets of management is the requirement to ensure that

good-performance monitors exist to show that plans made to assure the continuation of the business are being achieved. Central to this philosophy is the contribution quality makes to profitability; hence the influence of any activity which detracts from this is important. Quality costs must, by definition, be important in this sphere since they are the aggregation of the cost of failure to meet standards and the cost of the extra effort which is required to actually achieve standards, together with the cost of "policing".

A relatively new way how to measure profitability and performance of quality system is ROQ (return on quality) model9. It is based on ratio-system of ROI (return on investment) but, additionally, activates staff and uses quality techniques. The ROQ system is presented at Figure 4:

9 See Kamiske, G.F.: Rentabel durch TQM. Springer-Verlag, Heidelberg, Germany, 1996.

85

Fig. 4

Return on quality

Profit as a quality function

OQ

Increasing value for customers

Price

Price - Costs

Reducing costs of

control and failure of the

control

Costs

Product according to cus-tomers´s requirements

Pleasant contacts to customers

Price policy; value-added- and customer-orientated

Establishment of quality-cost goals

Staff leading Confidence management

Staff training

Simultaneous engineering

Design for manufacture Design for assembly

Benchmarking

Single sourcing

JIT- delivery system

Total productive maintenance

Using of quality techniques

Continuously Improve-ment Process (CIP)

Social plans

Cost-reducing steps of TQM programme

86

Conclusion The close new relationship between economic growth and cost of quality

means that quality control and quality economics must become two of the principal elements of a company’s strategic planning and its major managerial actions for achieving competitive economic strength in national and international markets. Quality control and quality costs must be directed in a way that provides the firm with major added business value. Thus, the measurement and control of quality costs will increasingly assume a position of central importance in company management plans and actions as the general rule - not as the special case, which has sometimes been the condition in earlier and less demanding times. References CAMPANELLA J., CORCORAN F.J., 1983, Principles of quality costs. Quality

Progress, vol. 16, No. 4; COX B., 1982, Interface of quality costing and terotechnology. The Accountant,

June 21; FEIGENBAUM A.V, 1991,: Total Quality Control. McGraw Hill, U.S.; HAGAN J.T., 1986, Principles of Quality Costs. American Society for Quality

Control; KAMISKE G.F., 1996, Rentabel durch TQ,. Springer-Verlag, Heidelberg,

Germany; MASSER, W.J., 1956, Quality Control Engineering. Industrial Quality Control

12, vol. 11; MORSE, W.J., 1983, Measuring Quality Costs. Cost and Management,

July/August; PLUNKETT J.J., DALE B.G., 1990, Managing quality. Philip Allan Publ., U.K.; PLUNKETT J.J., DALE B.G., 1988, Quality costs: a critique of some "economic

cost of quality models". International Journal of Production Research, vol. 26,.

ZSIFKOWITSCH H., TQM in Dienstleistungen. Universität Graz, 1995. *** DGQ-Schrift No. 14-17, 1985, Qualitätskosten. (Hrsg.) Deutsche Gesellschaft

für Qualität e.V.Ffm., Beuth Verlag, Berlin; *** EOQ, 1989, Glossary of Terms used in the Management of Quality. 6th ed.,

Beuth Verlag, Berlin;

87

CAPITAL STRUCTURE OF SLOVAK FIRMS AND FINANCIAL MARKET IMPERFECTION

Peter Krištofík Faculty of Economics, Matej Bel University

Tajovského 10, 975 90 Banská Bystrica, Slovakia e-mail: peter.kristofik@umb.sk

Abstract

This paper examines the role of financial markets in corporate decision making during the transition process, focusing on the role of financial market imperfections in capital structure decisions. In particular it presents the results of an empirical investigation of the behaviour in Slovak firms during the 1999 banking sector reform. For financial markets 1999 is considered to be the threshold separating pre-reform and post-reform periods. The results suggest that the reform changed some important firm characteristics and confirmed some theoretical assumptions. Most important among these are firm-related factors as size and tangibility of assets.

Key words: capital structure, financial market imperfection, leverage

1. Introduction Central topic in corporate finance for more than five decades is corporate

capital structure. Most approaches try to find determinants of leverage and capital structure and, as a result, how these determinants affect the value of the company. The most important impact has financial market as a place where the company searches the sources for financing.

It is obvious that if there is market imperfection(s) present on financial market, capital structure of the firm should be influenced by this fact and with elimination of the imperfection the capital structure should be changed. In our case the imperfection of Slovak financial market is represented by limited supply of bank debt for corporations. In Slovakia, bank debt is considered to be the key vehicle for debt financing since the capital market is illiquid with minimum amount of trade.

The situation with lower supply of bank sources was typical until 1999 when the new government introduced the policy of restructuring and privatization of banking sector. After 1999 new owners of commercial banks brought new capital sources and increased the supply of financing to meet the requirements of firms.

Therefore in the paper we distinguish between pre-reform and post-reform period and we will investigate the capital structure and determinants of leverage separately for these periods.

2. Theory and evidence Theoretical background for modeling the capital structure decisions with

the financial market imperfection is information asymmetry.

88

The idea of all asymmetric information theories is based on assumption that managers have more information about the firm than do investors. Investors, knowing this, infer that managers are more likely to raise equity when share prices are over-valued. With this understanding, investors price equity issues at a discount. This discounting of share issues can force firms to forego projects even though they have positive net present values. The prohibitive costs of external equity can be sidestepped, however, if firms are able to use retained earnings. The problem can also be partly overcome by firms if they develop a reputation of providing true and accurate information.

Asymmetric information can also generate a premium on debt funds through the same mechanism. Again, the premium can force firms with exhausted internal funds to forego some projects with positive net present values. However, the premium on debt will be less than that on external equity because debt contracts involve less risky streams of income and hence debt is less prone to sharp revaluations when the true values of investments are revealed. As a result, firms may tend to use internal funds first, then debt and finally externally raised equity.

Two main streams can be distinguished in the theory of informational asymmetry. First approach is represented by theoretical models of MYERS 1984 and MYERS&MAJLUF 1984. Although both theories have very much common, Myers and Majluf’s model is more sophisticated whereas Myers approach is more intuitive.

Another source of information asymmetry is agency costs. Agency costs of debt are born by firm owners as the result of potential conflicts between debt holders and equity holders and between managers and equity holders. The choice of capital structure can, in some circumstances, reduce the costs arising from these conflicts.

JENSEN&MECKLING 1976 highlight the agency costs arising from the fact that equity holders have limited liability while debt holders have fixed maximum returns In the event that an investment is successful, equity holders capture most of the gain. If the investment is unsuccessful, however, debt holders share the burden with equity holders. This asymmetry of expected returns may provide incentives for managers, acting on behalf of equity holders, to pursue risky investment projects, even where those projects have negative net present value.

Alternatively, agency costs may arise between managers and equity holders if projects are financed using debt. Because managers stand to lose their jobs, their reputation and their firm-specific capital in the event of financial failure and because they cannot diversify this risk, managers may choose not to engage in projects with positive net present value if they must use debt finance. This type of agency cost can be reduced by using of equity funds.

JENSEN 1986 also proposes a control hypothesis that focuses upon a type of agency cost which can be reduced by high debt levels. He argues that if a firm has large cash flows (cash flows in excess of those required to finance all projects with positive net present values) then managers may spend funds on projects with negative net present values. Jensen suggests that managers have an incentive to

89

waste funds in this way because management remunerations are positively correlated with firm size. High debt may diminish that incentive because the interest burden reduces free cash flow (disciplining role of debt). Jensen postulates that this incentive towards debt eventually balances the other agency costs associated with high debt levels to determine the firm’s optimal leverage.

3. Model and data As emphasized in previous part, the analysis of corporate capital structure

assumes relevance mainly in the presence of financial market imperfections. It is because of such imperfections that different financing methods become imperfect substitutes and determine the existence of an optimal capital structure.

For our research we will apply traditional regression model with debt ratio as an endogenous variable and with five exogenous variables. With this methodology we follow the approach of RAJAN&ZINGALES 1995 and CORNELLI et al. 1998. For Slovak firms we also used the approach of KANDEROVÁ 2003

As a measure of leverage as the dependent variable we restricted our attention to short term bank debt to total assets. The choice is motivated by the fact that most of the time period considered is very close to the pre-reform period where presumably the majority of decisions concerning long-term debt have been taken. Short term debt is the predominant form of debt for the firms investigated, at the same time; short term debt has a time horizon sufficiently limited to capture all the relevant changes we are interested in.

The exogenous variables are represented by: (1) collateral value of assets; (2) growth opportunities; (3) size; (4) cash flow and (5) inter-enterprise debt. There is a positive relationship between debt and tangibility. Assets that serve as collateral provide an explicit guarantee over debts and reduce the risk for bank. As a measure for this determinant we use the ratio of fixed to total assets. If a firm displays good growth opportunities, banks should be more keen to lend to it. In our case, the growth opportunities are measured by the ratio of investments to total assets.

A positive relationship between firm’s size and leverage is assumed. Large firms tend to have diversified activities which reduce the risk of bankruptcy. The size in our model is measured by logarithm of sales. Firms with higher cash flow will be characterized by reduced leverage, as they substitute external with internal finance. Our measure of cash flow is given by profits before tax, interest and depreciation. The interenterprise debt in the form of trade credit can arise as a substitute for bank debt when firms have no access to bank credit. This form of debt should have a negative relation to the bank debt. We measure interenterprise debt as the ratio of the net trade credit to total assets.

Finally, we can derive a regression model based on variables characterized above.

90

iiiiii erdtcfsalesgrowthcolvalstdta intlog 54321 βββββ ++++=

The data are in book values taken from the annual reports of larger Slovak

corporations. The number of firms in our sample is 1 350. The sample is balanced, i.e. we excluded firms that went bankrupt during the covered period. The period under investigation was 1996 – 2004 with the year 2000 as a threshold year where main changes in capital structure caused by bank reform should occur.

4. Conclusions For particular years we estimated impacts of determinants using regression

equations. In following table the normalized regression β-coefficients are presented. The coefficients enable us to evaluate individual influence of determinants on leverage.

Table 1 Results of regression model Year size interent.

debt collateral growth cash

flow 1996 coeff. 0,00476 -0,71933 -0,08715 -0,48624 -0,053854

std. err. 0,00139 0,025788 0,02889 0,030411 0,02694 1997 coeff. 0,00557 -0,85756 -0,11412 -0,47207 -0,021371

std. err. 0,002867 0,022154 0,02825 0,030365 0,021197 1998 coeff. 0,00689 -0,75027 -0,12277 -0,53645 -0,01247

std. err. 0,003247 0,028488 0,033162 0,035251 0,01567 1999 coeff. 0,02567 -0,82607 -0,12056 -0,53169 -0,019324

std. err. 0,003395 0,024205 0,032223 0,034417 0,015803 2000 coeff. 0,02096 -0,61967 -0,0695 -0,63393 -0,005505

std. err. 0,007113 0,07041 0,081512 0,085437 0,026847

2001 coeff. 0,00992 -0,49123 0,08657 -0,46597 -0,01477 std. err. 0,003138 0,024023 0,032583 0,03436 0,038077

2002 coeff. 0,01149 -0,09614 0,05707 -0,48828 -0,004593 std. err. 0,003196 0,027916 0,035093 0,03744 0,03773

2003 coeff. 0,00856 -0,06783 0,08571 -0,51716 -0,0508 std. err. 0,003293 0,026422 0,034626 0,036879 0,024222

2004 coeff. 0,01931 -0,07725 0,08778 -0,47104 -0,0158 std. err. 0,00255 0,025789 0,022753 0,029306 0,008029

From the results presented in the table 1 we can come to some conclusions. Size is positively related to debt, indicating that large firms tend to have easier access to bank credit relative to small firms

Interenterprise debt is statistically most significant variable. It can predict that firms for short term period prefer trade credit to bank credit. The reason is in better accessibility of this credit when the supply of bank credit is insufficient.

91

The variable “interenterprise debt” seems to indicate also existence of a “pecking order” (i.e. preference of internal or similar sources to bank debt) in decision making. This assumption is supported also by negative relationship between cash flow and leverage but it is not statistically significant.

We should now focus on partial results in pre-reform and post-reform period. We can observe substitution of bank credit by trade credit in pre-reform period. This situation is changed in the post-reform period. Decreasing significance of the variable “interenterprise debt” is a proof for this fact.

Very interesting is increasing impact of collateral value which is positively related to leverage in post-reform period whereas in pre-reform period is the relation negative. The collateral value of assets became a standard tool for guarantying the bank credit.

From the results we can derive another conclusion. In the period covered by investigation the importance of growth opportunities increases together with the volume of bank credit. The firms are using higher supply of bank credits for financing their investment opportunities.

Literature CORNELLI, F., PORTES, R., SCHAFFER, M.E. 1998. The capital structure of

firms in Central and Eastern Europe. In: Bouin, O. Coricelli, F., Lemoine, F. (eds.) Different Paths to a Market Economy: China and European Economies in Transition, CEPR.

JENSEN, M.C. 1986. Agency Costs of Free Cash Flow, Corporate Finance and Takeovers. American Economic Review, vol. 76, 1986, p. 323-339.

JENSEN, M.C., MECKLING, W. 1976. Theory of the Firm: Managerial Behavior, Agency Costs and Ownership Structure. In: Journal of Financial Economics, vol. 3, 1976, p. 305-360.

KANDEROVÁ, M. 2003. Zhodnotenie vplyvu determinantov kapitálovej štruktúry na vzorke podnikov Slovenskej republiky. In : Ekonomie a management. Liberec : Hospodárska fakulta Technickej univerzity, vol. 3/2003.

MUSA, H. 2004. Kapitálová štruktúra podniku. In: kolektív Finančné účtovníctvo a riadenie s aplikáciou IAS/IFRS. II. diel/2.časť. Fakulta financií UMB, 2004. ISBN 80-8083-022-3.

MYERS, S.C. 1984. The Capital Structure Puzzle. In: Journal of Finance, vol. 39, 1984, p. 575-592.

MYERS, S.C., MAJLUF, N.S. 1984. Corporate Financing and Investment Decision When Firms Have Information That Investors Do Not Have. In: Journal of Financial Economics, vol. 13, 1984, p. 187-221.

RAJAN, R., ZINGALES, L. 1995. What Do We Know About Capital Structure? Some Evidence from International Data. In: Journal of Finance, vol. 50, 1995, p. 1421-1460.

92

PROGRAM BUDGETING IN THE CZECH REPUBLIC

Frantisek Ochrana, Prof., Juraj Nemec, Prof., Faculty of Social Science, Charles University Prague, Czech Republic Faculty of Economics, Matej Bel University Banska Bystrica, Slovakia

Abstract The paper describes the new approach in the Czech budgetary system –

introducing of the program and performance based budgeting (PPB) in the light of 2007 situation. PPB represents modern public management related approach, with important pros, but also many implementation problems. It is already introduced in most EU member countries, including some new member states, like Slovakia.

Key words: PPB, implementation, influence factors, human resources Introduction The Czech Republic starts with modernization of its budgetary rules only

now, as the part of recent public finance reform. In 2007 four ministries (Finance, Interior, Local and Regional Development, Culture) and one central office (Office for Nuclear safety) were selected as pilots for introducing program based budget. Impact of changes will be evaluated in 2007.

Information and data provides in the text are based on personal participation of one of co-authors in preparing reform implementation materials.

Main principles of PPB PPB is connected with many goals, but we feel that its main “value” might be defined as the change from “supply” based to “demand” based budgeting (Ochrana, 2006). From this point of view PPB is based on the assumption that we are able identify social needs, compare them, rank them and transform them to effective program structure as the base for future budget. Program structure is the base for allocation of activities (projects) to these realizing them and also for calculation of expected costs. It links costs to goals and by this it represents the tool for effective and efficient realization of pubic expenditures, as it allows calculating the level of fulfilling goals, calculating efficiency, economy and effectiveness indicators. The principles of PPB are described by the Figure 1.

93

Figure 1: PPB as the tool for effective allocation

Source: Ochrana, F.: Jak systémověji přistupovat k poskytování veřejných služeb. In: Acta Aerarii Publici, EF UMB Banská Bystrica, 2/2006

Czech strategy for implementation of PPB One of preconditions for successful implementation of PPB is developing

the effective strategy for implementation. The Czech Republic prepared such document on the level of the central government. The mains implementation steps are defined as follows:

• Identification of the existing situation and defining of the main directions for its transformation.

• Defining of the final goals connected with the implementation of PPB and of implementation responsibilities.

• System analysis of implementation steps, defining concrete responsibilities and time milestones.

• Defining of partial steps and stages of the implementation process, including time milestones and criteria to control the process and its success.

• Developing of PPB as the new allocation system, with exactly defined inputs and outputs.

• Defining of main internal system processes within PPB. • Defining of external environment for PPB and defining of roles of main

bodies providing inputs for realization of PPB.

Goals classified as expenditure programmes

Results

Effective public expenditures

OUTPUTS INPUTS

Public needs

Goals as transformed public needs

94

• Analysis of the legislative framework for PPB and of other main factors and limits influencing creation of PPB system.

• Analysis of the human, technical and other capacity of budgetary units and of capacities of other professional staff connected with management and realization of PPB. Drafting appropriate training schemes to support the execution of PPB processes. Final goals of PPB implementation in the Czech Republic The final goal of PPB implementation is optimal allocation of limited

public resources, linked to the real public needs. Such allocation will define main program goals and criteria for evaluation of the level of their achievement. PPB will also serve as the tool for increased efficiency of public expenditures, as it enables “goal related” and not only general restriction/cuts of public expenditures. Compared to classic approach to public savings, where everybody shall spend less, with PPB planned goals are evaluated and ranked, less effective activities can be excluded and not financed. Finally PPB is the tool to support real managerial decisions connected with public spending, both on the level of budget allocation and budget execution. With working PPB system efficiency, effectiveness and economy of public expenditures is expected to increase. Main aspects of such functional PPB system are described by the Figure 2.

Main stages of PPB implementation The Czech budgetary reform projects processes of implementation of PPB

into three main phases, as follows: 1. Pilot phase – this stage is prepared now (2007-2008). It will be only short term

phase, connected with preparation of program and performance budgets for selected public bodies (see above). Its main goals are testing of the implementation strategy and plans and acquisition of necessary knowledge and skills for full PPB implementation.

2. Implementation phase – will start after successful finalization of the pilot phase. It will include implementation of PPB for all expenditure units (budgetary chapters) of the state budget. This stage should have medium term character and we may expect that several implementation problems would appear, because of existing implementation risks. The successful solving of all such problems is the core precondition for positive final outcomes. The main risk is switch from real to formal implementation of PPB, when terms will be used, formal rules will be followed, but in reality current institutional and “index” based budgeting would continue (this happened to large extend for example in Slovakia – see Nemec, 2007). If this happens, PPB will not deliver planned outcomes and impacts, costs to pay for reform will be just wasted resources and the level of belief to the quality of public budgeting and its chance to improve will be further undermined.

3. Realization phase – final implementation of PPB, PPB functioning in full scale and achieving planned objectives. We can expect that this can be achieved only as the long-term goal. “Too high implementation speed” might be risky, as the process is really comprehensive and needs many legal, human, structural and other changes.

95

Figure 2. PPB: blocks´ form Source: Ochrana, F.: Jak systémověji přistupovat k poskytování veřejných služeb. In: Acta Aerarii Publici, EF UMB Banská Bystrica, 2/2006

INTERNAL PPB SYSTEM

Ministry of Finance as the executive body řídící orgán

Budgetary chapters

Performance/cost centers

Czech Parliament (Defining general goals, responsibilities, legislative frame, executing control)

Czech government

EXTERNAL AUDIT SYSTEM

National Audit Office

General public

Treasury

96

Identification of the starting situation To be able to answer questions like “Where we want to go?” or “What we

want to achieve?” first we must answer the basic question “Where we are?” The Table 1 serves as the base for such analysis.

Table 1 Starting situations and reform goals

Issue Starting situation Reform goal Budgeting philosophy Supply based budgeting Demand based budgeting Base for allocation of resources

Institution Programs and their goals

Budgeting method Index based incremental budgeting

Program performance budgeting

Management of budgetary funds

Gross budgeting (incomes and expenditures split)

Net budgeting

Focus of the use of funds

„Consumption” – use of resources

“Production” – outputs, outcomes and results achieved

Monitoring/ audit Probity formal audit Value for money (performance) audit

Public (external) control

Formal external probity audit by professional bodies

Performance control of all public policies, monitoring if performance goals were achieved by budgetary units

Accounting Cash accounting Accrual accounting Time frame Short term budgeting

(one year, or slightly longer projections)

Medium term “rolling” budgeting

Factors which may influence the success of PPB implementation

As already indicated, the PPB implementation is not simple process. Its success will depend on many factors, which have subjective or objective character. Main objective factors are political factors, legislative factors and quality of IT base for PPB. Main subjective factor is human resources.

Political factors One of crucial pre-conditions of the success of PPB implementation is the political consensus between political parties in the national parliament. They have to be ready to accept new allocation system for public finance an all budgetary levels. If deputies are not well informed, or have specific interests, this precondition might not be fulfilled.

97

Legislative factors Necessary legislative changes must be adopted to allow PPB implementation. Main necessary areas that have to be newly regulated are introducing of accrual accounting in the public sector and new law on budgetary rules. If proper legislation will not be adopted, all changes would have only formal character.

Human resources Human resources factor will be crucial on all implementation levels. On the level of the Ministry of Finance the core role will be played by management staff, which: - must want to realize changes - must know hot to realize changes - must be able to lead and motivate all involved professionals on lower

levels. It is very difficult to predict, if all these preconditions will be fulfilled, or

not. However, without proper human quality on the top of the system, the system cannot properly work. The lower level is financial managers of ministries and other central bodies, representing budgetary chapters. They are responsible for implementation of PPB on their level and must be similarly prepared as their counterparts in the Ministry of Finance. If not, again the system will not work properly. Other level is analytical staff members, supporting – preparing - assuring the implementation process from methodological point of view. This group of people is also crucial and must be equipped with necessary skills in all several areas, especially: - drafting guidelines for introducing PPB - defining goals and their evaluation methods - transformation of political goals to programs - setting of performance criteria for programs - use of methods to evaluate efficiency, economy and effectives, ex-ante and

ex-post - accrual accounting.

It will be not simple to acquire such comprehensive pool of skilled people. However, without them or implementation process, or public expenditure evaluation might not work properly.

Conclusions The Czech Republic plans to start with major change of its budgetary mechanisms, willing to implement effective PPB system for national budget and later for all budgetary levels. Our paper highlighted main steps of this process and main factors potentially influencing its success. The decisions was done, the final end is open. If all will go smoothly and risks will not become reality, the Czech Republic will get chance to increase efficiency, effectiveness and economy of public spending. However, if the implementation process will not be realized

98

properly, reforms cost will occur, but benefits not, at least not in short term perspective (similarly to what happened in Slovakia).

Literature ALLEN, R.-TOMMASI, D., 2002, Řízení veřejných výdajů. Odborná příručka pro

tranzitivní země. Redakční zpracování anglického originálu, Praha, Ministerstvo finance;

COOMBS, H. M.-JENKINS, D. E., 1994, Public Sector Financial Management, 2nd Edition, Chapman and Hall, London – Glasgow - New York – Tokyo – Melbourne – Madras;

DUNN, W. N., 2003, Public Policy Analysis. An Introduction, Third Edition, Pearson Prentice Hall, New Jersey;

KUBATOVA, K. – VITEK, L., 1997, Daňová teorie a politika, Grada; Medveď, J.-Nemec, J.-Orviská, M.-Zimková, E., 2005, Verejné financie, SPRINT

vfra, Bratislava; MUSGRAVE R. A., MUSGRAVEOVÁ P. B., 1994, Veřejné finance v teorii a

praxi, Praha; Nemec J., Wright G., 1997, Verejné financie. Teoretické a praktické aspekty verejných financií v procese transformácie krajím strednej Európy, NISPAcee, Bratislava;

NEMEC J., Na zahmlenej ceste aj koruny blúdia, Verejná správa, 4/2007; NUTT A. P., 2002, The Economics of Public Choice, Cheltenham UK,

Northampton, MA, USA., Edward Elgar; OCHRANA, F.: Jak systémověji přistupovat k poskytování veřejných služeb. In:

Acta Aerarii Publici, EF UMB Banská Bystrica, 2/2006; PAVEL, J. – Šumpíková, M.: Measurement of Size of Global Public Procurement

Market in Central European Economies, Sborník příspěvků z mezinárodní konference Global Business and Economics Anthology. USA, MA, Danvers: Business and Economics Society International, 2005. s. 90-101. ISSN 1553-1392;

*** Příručka pro audit výkonnosti. Teorie a praxe.Druhé vydání. Stockholm 20.10.1999. RRV 1999:17. Překlad NKÚ;

*** Nejvyšší kontrolní úřad ČR. Postavení a působnosti. Praha, 2001. In:http//www.nku.cz;

*** Věstník Nejvyššího kontrolního úřadu. Praha. 2000, ročník VII, částka 4 Vyhláška č. 205/1991 Sb., o hospodaření s rozpočtovými prostředky státního rozpočtu České republiky a o finančním hospodaření rozpočtových a příspěvkových organizací; *** Vyhláška MF ČR č. 323/2002 Sb., o rozpočtové skladbě; *** Zákon č. 250/2000 Sb., o rozpočtových pravidlech územních rozpočtů; *** Zákon č. 128/2000 Sb., o obcích; *** Zákon č. 531/1990 Sb., o územních finančních orgánech; *** Zákon č. 218/2000 Sb., o rozpočtových pravidlech; *** Zákon ČNR č. 576/1990 Sb., o pravidlech hospodaření s rozpočtovými

prostředky České republiky a obcí v České republice (rozpočtová pravidla

99

republiky); *** Zákon 2/1969 Sb., zákon ČNR ze dne 8. ledna 1969 o zřízení ministerstev a

jiných ústředních orgánů státní správy ČR ve znění změn a pozdějších úprav.

PROIECTUL DE EXECUTIE CONSTRUCTIVA SI TEHNOLOGIC. FUNDAMENTE CE STAU LA BAZA

STABILIRII PROFILULUI DE FABRICATIE SI A MANOPEREI CENTRALIZATE

Prof. univ. dr. Cristian Haiduc, asist. univ. drd. Andrei Marius Anghelina drd. Nicoleta Carmen Ardelean

Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, Facultatea de ŞtiinŃe Economice, Str. Cocorilor, nr.57, cod postal 310426, e – mail: c_haiduc@uvvg.ro, a_anghelina@uvvg.ro,

marketing@uvvg.ro

Abstract

Technologic and Execution Project; Fundaments of Establishing Product Profile and of Centralized Handcraft

In this paper the authors show generally how an economic project is made and the handcraft and the product profile in particular. The work paper is an interdisciplinary article which links the economy with engineering aspects. It also gives an example of how an economic project can be done.

Keywords: economic project, product profile, technology, centralized handcraft, execution

Proiectul economic reprezintă alături de planul de afaceri pilonii pe baza cărora se înfiinŃează si îşi desfăşoară activitatea o întreprindere productiva.

Obiectivul proiectului economic este de a evidenŃia elementele tehnico-economice legate de înfiinŃarea şi desfăşurarea activităŃilor într-o fabrică sau secŃie integrată de producŃie.

Realizarea proiectului economic presupune parcurgerea următoarelor etape:

• Analiza generală; • Organizarea şi dimensionarea sistemelor de fabricaŃie; • Stabilirea elementelor tehnico-economice din planurile întreprinderii; • Stabilirea costurilor şi a preturilor; • Determinarea unor indicatori tehnico-economici.

100

Pentru determinarea profilului de fabricaŃie si al manoperei centralizate am utilizat un model de proiect economic al unei întreprinderi producătoare de piese si subansambluri auto.

Profilul de fabricaŃie si manopera centralizata pentru o întreprindere producătoare de piese auto poate sa arate ca si in cele ce urmează:

Stabilirea profilului de fabricaŃie

Tabel 1. – Profilul de fabricaŃie in cadrul unei firme producătoare de piese auto

Produs Denumire Cantitate buc/an P1 Faruri auto(FA) P2 PiuliŃa cubica(PC) P3 Şurub reglare(SR) P4 Crestare şurub(CS)

In vederea fabricării acestor produse a fost elaborat proiectul de execuŃie

constructiva şi proiectul tehnologic. 1) In proiectul de execuŃie constructiva se regăsesc informaŃii legate de:

a) structura produselor; Produsele sunt alcătuite din subansambluri şi repere. Un posibil mod de reprezentare grafică a structurii produselor este dat in figura 1.

Fig. 1 – Model de structura a produselor

P – produsul, Sg – subansamblul g, 1 ≤ g ≤ x, x – număr de subansambluri ale produsului Rh – reperul h, 1 ≤ h ≤ y,

P

Sx R1

NS1 NSx

S1

NR1 NRy

Ry

R11 R12

NR11 NR12

101

NSg – număr subansambluri g NRh – număr repere h Rgh – reperul h din subansamblul g NRgh – numărul de repere h din subansamblul g NR1/Sx – număr de repere 1 din subansamblul X

b) materialele din care sunt realizate produsele si fiecare reper in

parte, pentru reperele standardizate existente in comerŃ există Standarde si norme interne de fabricaŃie. c) tratamente termice, acoperiri galvanice, alte operaŃii la care sunt supuse reperele in timpul fabricaŃiei.

2) Proiectul tehnologic se concretizează în fisa tehnologica. Fisele tehnologice se vor întocmi pentru fiecare reper ce intră in alcătuirea produsului. În aceasta fişă se indica ordinea tuturor operaŃiilor care se efectuează asupra reperului; pentru fiecare operaŃie se precizează: - utilajele pe care se executa; - echipamentele folosite(SDV-uri, AMC-uri); - categoria lucrării; - durata operaŃiei (cu timpul de pregătire si timpul normat). 3) In vederea proiectării unităŃii industriale mai sunt necesare si alte date iniŃiale, dintre care amintim: a) date privind utilajele. Acestea se obŃin din cartea tehnica a utilajului sau maşinii ori din cataloagele de produse ale diferitelor firme si se refera la:

- caracteristicile tehnice ale utilajului si anume indicatori precum puterea instalata, turaŃie sau consum de energie,

- dimensiunile utilajului (atât dimensiuni de masa si volum cat si dimensiuni metrice, legate de lungimea si înălŃimea utilajului),

- preŃul de achiziŃie al utilajului, b) date privind materialele şi consumul specific pe produs, natura materialului si consumul specific pe produs sunt precizate in proiectul de execuŃie iar consumul tehnologic este prevăzut in fisa tehnologica; c) normative privind modul de amplasare al utilajelor. Acestea se referă la distantele minime dintre utilaje necesare pentru protecŃia muncii, distante care se stabilesc in funcŃie de tipul utilajului. De asemenea mai exista si normative privind necesarul de mijloace circulante precum si referitoare la unele activităŃi cu caracter administrativ in firma; d) norme de consum de energie pe destinaŃii (atât in scop tehnologic cat si pentru iluminat); e) grila de salarizare pe meserii si pe categorii ale lucrării, plecând de la salariul mediu si salariul minim pe economie; f) norme de amortizare adoptate de firma pentru utilaje si clădiri.

102

Stabilirea manoperei centralizate Pe baza datelor din procesul tehnologic se poate determina manopera pe fiecare tip de utilaj si pe produs, cu relaŃia:

∑=

=W

k

ijRijkijn NTNt1

. *

tnij= manopera la utilajul i si produsul j n= numărul de tipuri de utilaje; 1≤ i ≤ n m= numărul de produse; 1≤ j ≤ m NRijk= numărul de repere de la produsul j care trec prin operaŃia k executata pe tipul de utilaj i NTij= norma de timp la utilajul i si produsul j

Rezultatele pot fi prezentate sub forma tabelara si centralizate in cadrul

centralizatorului manoperei pe tipuri de utilaj si pe produs.

Tabel 2. – Stabilirea normei de timp pe fiecare utilaj si pe produs

FA PC SR CS Nr. crt.

Utilaj Nt(*) Q Nt(*) Q Nt(*) Q Nt(*) Q

1 Presă 6t 2,847 0,337 2 Presă 10t 0,500 3 Presă 16t 1,745 4 Presă 25t 0,595 5 Presă 40t 1,385 0,3 (*) – valorile sunt obŃinute din fişa tehnologică

10

3

Tab

el 3

. - C

ent r

aliz

ator

pri

vind

sta

bili

rea

num

ărul

ui d

e ut

ilaj

e

F

A

Q=4

40.0

00

SR

Q=4

00.0

00

PC

Q

=600

.000

C

S Q

=200

.000

N

r C

r D

enum

ire

utila

j

tn

60*Q

tn

tn

60*Q

tn

t n 60*

Qtn

tn

60*Q

tn

∑60*

Qtn

F

d

Nm

c N

ma

gi

0 1

2 3

4 5

6 7

8 9

10=

3+5+

7+9

11

12=

10/1

1 13

=[1

2]

14=

12/1

3 1

2

3

4

5

104

Daca proiectul economic reprezintă unul din elementele cele mai importante pe baza căruia se înfiinŃează o întreprindere sau o secŃie cu profil de producŃie putem spune că stabilirea manoperei si in special a profilului de fabricaŃie reprezintă punctul central al proiectului economic.

Bibliografie:

CONSTANTINESCU D.A., 2001, Managementul proiectelor, ColecŃia NaŃională, Bucureşti;

CRĂCIUNESCU V., NEULANDER S., HAIDUC C., 1998, Proiect Economic, „Vasile Goldiş”, Arad;

HAIDUC, C., - Proiect economic privind întreprinderile mici şi mijlocii, 1999, „ Vasile Goldiş” University Press Arad;

HAIDUC C., KLEIN L., ANGHELINA A., 2004, Economie, cercetare, calitate, Editura Gutenberg Univers, Arad;

HAIDUC C., ŞOIM H., CHIUZBAIAN A., 2005, Managementul proiectelor economice, „Vasile Goldiş” University Press, Arad;

LOCK D., 2000, Management de Proiect, Editura CODECS, Bucureşti; OPRAN C-TIN, STAN S., NASTASA S., ABAZA B., 2002, Managementul

proiectelor, Editura comunicare.ro, Bucureşti; STAN, S., V., 1996, Evaluarea întreprinderii, Ed. Teora, Bucureşti; SCARLAT C. şi Galoiu H., 2002, Manual de instruire avansată în

managementul proiectelor, Bucureşti; XXX, - Buletin economic legislativ, Ed. Tribuna economică, nr. 6, 9 /1996 şi nr. 2,

5, 11 /1997, Bucureşti; XXX, - ColecŃia revistei „ Tribuna Economică”. www.cariereonline.ro; www.fwd.aiesec.ro .

105

CHANGES IN FOOD CONSUMPTION MODEL –

BULGARIAN VIEW

Evgeniya Georgieva Tonkova Marketing Department, Management Faculty, 77 Kniaz Boris I str., 9000, Varna,

Bulgaria, evge@mbox.digsys.bg

Abstract The changes that accompanied the market transition in Bulgaria have reflected

upon the consumption of households in both qualitative and quantitative aspects. Some of those changes such as the variety in supply of foodstuffs in the last decade (throughout the overall marketing perspective – product, price, promotion and distribution) have a favourable effect on consumption in that they create conditions of choice for the consumers; others, such as the real incomes, the rising prices and the increasing expenditures on utilities have a negative effect resulting in a large number of households limiting their consumption of basic foods. The changes in consumers’ preferences and the patterns of consumer behaviour reflect upon the volumes of products used, upon the product structure within the product group and the brand structure of consumption in the product category. A change is also observed in market/non-market consumption ratio of basic foods, which is of considerable importance for suppliers – manufacturers at home and importers.

Keywords: food consumption, food consumption model and changes

Changes in household expenditures on food consumption in Bulgaria The structure of the general expenditures of households in the Republic of

Bulgaria displays a considerable share of expenses made on food and soft drinks. Despite the volatility in this relation throughout 1999-2004, in the last three years has been seen a tendency for a drop in the relative share of food and soft drinks expenditures within the overall expenditures of Bulgarian households (table 1). The change registered is to be explained with the changes in value and structure of incomes as well as the prices and market situation in the country.

Table 1 Change in the structure of total household expenditure by group Expenditure groups 1999 2004 Change

Foods and beverages 44,00 39,30 -4,70 Spirits and tobacco products 4,10 4,20 0,10 Clothing and footwear 5,20 3,40 -1,80 Housing, water, electricity, gas and other fuels 11,90 13,80 1,90 Furnishing and maintenance of the house 3,30 3,20 -0,10 Health 2,90 4,50 1,60 Transport 5,70 5,30 -0,40 Communication 2,10 4,80 2,70

106

Recreation, culture and education 3,30 3,50 0,20 Miscellaneous goods and services 3,00 3,30 0,30 Taxes 4,30 3,00 -1,30 Household plot 3,10 2,40 -0,70 Other expenditure 7,10 9,30 2,20

Note: Calculations of change have been made according to National Institute of Statistic at e/BudgetHome.htm

Even at the value of 39.3% in the structure of expenditures, Bulgarian households are far from those in EU-15, with a relative share of 12.8% in 2002 and EU-25 – 13.2%10.The lowest relative share of expenses for food and soft drinks within the overall expenses of households in 2001 was registered in Great Britain – 9.7%, and the highest in Portugal – 18.5%. What emerges from Еurostat data is that over the last few years the relative share of expenses on housing, transportation, holidays and leisure has been growing in the EU-15countries.

Despite the positive tendency of the last few years for the decrease of relative share of the expenses on food in the overall household expenditures, there has been a parallel trend of increasing the relative share of expenses on housing, water supply, electricity and other fuels, communications and healthcare. Simultaneously, there is a slight (0.2 %) increase in favour of leisure, entertainment and education, which is typically characteristic for the developed countries in Europe. The large share of food within the overall household expenditures in Bulgaria draws our attention to the changes in the pattern of food consumption that have been observed in the past few years. These changes are expressed both qualitatively and quantitatively.

From the presented data on the dynamics of basic foods consumption in Bulgaria, (appendix I), the following conclusions can be made:

• Volatility and lack of stability in food consumption for the researched

period is observed.

• For the majority of products (meat, eggs, fruit, vegetables, rice, etc) actual

consumption is below physiological norms of healthy nutrition, which reflects upon the health status of the population and is a prerequisite for

elasticity of households’ demand for food based on price.

• Consumption is above physiological norms for sunflower oil, flour, bread

and bakery products, which is equivalent to unhealthy nutrition in that

certain groups of products are replaced by others as a result of the low purchasing power of households.

• Within certain groups structural changes are visible which means a

change in the pattern of consumption.

• For fish and fish products group, rice, etc. there has been a favourable

trend of growing consumption in the last few years.

10 source: Eurostat, published at http://stats.ciaa.be

107

It is income that mostly determines household consumption. This is due to under-consumption of the product groups researched and creates conditions for every added income unit or change of price, and the consequent change of purchasing power respectively, to favourably reflect on basic foods consumption. Prices of nationally manufactured products which were formed in the demand and supply conditions of the local market, as well as the international market prices also influence basic foods consumption. These two factors are present in evaluating purchasing power per person in the household and set the trend in basic foods consumption.

In this aspect we can distinguish factors influencing market consumption and factors influencing non-market consumption, i.e. – producing foods from people’s own gardens or land plots as well as consumption of food offered as welfare benefits by the state or by non-governmental organizations.

The income and social welfare policy of the state,and the support of NGOs should not be based on evaluation of level- one needs,but should be extended to cover higher level needs, as in its present state it seems to encourage poverty reproduction with all the accompanying risks in the spheres of education, healthcare, labour, etc.

Factors generating changes in the structure of basic foods consumption

The aim of the study is to establish complex changes in environment which reflect on household consumption. Research interest in these issues is evoked by the following peculiarities- consumption is a function of income, manufacture (industrial and at home) and import; but manufacture and import are a function of consumption. Changes in consumption structure can be studied in several perspectives. The first one includes the change of relative share of certain product groups within general consumption. In this aspect we can speak of seeking partial or complete replacement of one product group with another. The second more detailed perspective includes studying the structure of consumption within the product group and the replacements of separate products in the group. The third perspective includes changes in the consumption of certain brands within the product category. Changes in household consumption are registered in product groups. Observations through the years show volatility in the overall volume of food consumption and in the relative share of particular product groups. Among the factors determining the differences are industrial manufacture and import of foods which form the supply in their quantitative, qualitative and price – relating aspect. The changes in households’ purchasing power (based on overall and monetary income and average prices) for the households of high elasticity of consumption in this respect have an impact on the qualitative and quantitative aspects of consumption by product groups. Changes in the overall income structure also influence its channeling into consumption of particular products and services.

Over the last decade a serious change has been be seen in the ratio of market consumption and consumption of home – grown produce,with part of

108

products in favour of market consumption and another part in favour of consumption of home-grown produce. Simultaneously, however, some households, predominantly in villages, rely on home-produced food which leaves them money for purchasing industrially manufactured goods or guarantees the household’s nutrition and natural exchange.

In absolute measurement the greatest differences in amounts purchased (which form the market consumption per person in 2004 compared to that of 1994) are to be seen in milk (-8.033 l), watermelons and melons (-6,619), beer (-5.883) and cabbage (+3.285).

The relative share in market consumption within overall consumption of products and product groups is also changing.

Table 2 Relative share of purchased basic foodstuffs within overall consumption per

person per household for 1994- 2004 (%) Year Pork meat Lamb meat Poultry meat Milk Yoghurt

1994 45,31 25,00 55,00 62,47 57,79 1995 42,86 19,05 67,19 56,27 61,61 1996 36,76 21,74 54,90 57,82 58,56 1997 25,00 11,76 52,78 53,40 45,61 1998 34,00 15,79 62,90 56,96 50,00 1999 38,33 25,00 64,52 58,28 53,60 2000 38,78 21,05 67,74 63,67 57,92 2001 44,44 21,05 69,70 63,54 61,64 2002 50,00 22,22 68,00 63,94 63,16 2003 47,83 21,05 66,67 63,46 63,28 2004 51,16 22,22 70,67 67,92 67,82

For pork, in the researched period data varies from 25% in the critical year

1997 to 51% in 2004.Theoretically the trend for change of market/non-market ratio in the last few years was favorable for producers and importers of pork but in practice was accompanied with a drop in the consumption of pork per person in 2004.

For lamb and goat this ratio varies from 11.76% in 1997 to 25% in 1994, with figures amounting to 21-22% for the recent years. Such a ratio value is definitely not in favour of producers.

Table 2 illustrates the favorable tendency in the purchased /consumed ratio of poultry per person in household for both producers and importers, with the relative share of market consumption reaching 71%.

2004 saw a 4% increase in the relative share of purchased milk compared to previous year’s values. Similar changes are also registered with yogurt (table 2).

Changes in the purchased /consumed amounts ratio benefit the development of the agricultural sector and industrial output, but also food imports.

Changes in lifestyle, distribution of leisure, choice of diet, the woman’s role in society, transformations of shopping patterns from daily to weekly shopping all reflect on consumption. Demographic structure definitely influences

109

consumption values.Comparisons are being made in this field between needs and physiological norms for demographic segments. Tendencies such as low birth rate, the ageing of population, decrease in rural population, changes in marriage quotient, etc. all affect certain characteristics of consumption. The unfavorable change visible in the decrease of population11 affects 26 regions, with the remaining two- that of Sofia city and Varna registering a positive change in number of inhabitants. Migration processes reflect the socio-economic regional differences in the country while at the same time further aggravate the discrepancies.

While undergoing change, consumer preferences (like diet patterns or belonging to a referent group) lead to switching food consumption from one particular group to another, i.e. from meat and meat products to rice, vegetables, etc.

Transformations are visible in the consumption of basic products. Table 3

Structure of meat consumption by product positions in 1995 as compared to 2004

Products Relative share in the product group in1995

in %

Relative share in the product group in 2004

in % Pork meat 24,3 17,8 Beef 2,6 4,1

Lamb meat 9,1 7,4 Mutton and goat meat

5,7 2,5

Minced meat 17,8 23,6

Poultry meat 27,8 31

Other kinds of meat

1,3 1,2

Edible offal 11,3 12,4 Total meat 100 100 Should we focus on the meat consumption transformation the following

changes appear: • A 16.5% drop of pork in the overall meat consumption. • A rise in the relative share of beef (1.5%), poultry (3.2 %) and

minced meat (5.8 %).

11Conclusion has been made based on statistical data for 2003, 2004 and 2005. Статистически справочник, 2004, 2005 и 2006 г., София: НСИ

110

Table 4 Structure of milk and dairy products consumption by product positions in

1995 and 2004

Products

Relative share in product group in 1995 in %

Relative share in product group in 2004

in %

Milk 50,4 37,6

Yoghurt 32,9 40,9

White cheese 13,4 15,7

Yellow cheese 2,1 3,8

Other milk products

1,3 2,0

Total milk and milk products

100,0 100,0

Within the milk and milk products group changes are also visible in favour

of yogurt and longer-lasting dairy products. Table 5

Structure of fruit consumption by product positions for 1995 and 2004

Products

Relative share in product group for 1995

in % Relative share in product group for 2004 in %

Apples 11,7 21,7 Pears 2,0 1,4 Grapes 7,6 7,9 Import fruits 13,7 17,9 Melons and watermelons

48,2 27,4

Pumpkins 9,1 8,4 Other fruit 7,8 15,2 Total fruit 100.0 100.0

With fresh and frozen fruit distinctions are visible in product structure in

favour of apples, citrus fruit and other fruit. It is assumed that demand for other fruit results from the availability of deep-freezing facilities which guarantee all the year round supply of strawberry, raspberry, blackberry, etc.

111

Table 6 Structure of vegetable consumption by product positions for 1995 and

2004

Products

Relative share in product group in

1995 Relative share in product

group in2004 Tomatoes 32,9 28,2 Cucumbers 12,0 12,2 Cabbage 9,2 12,2 Peppers 16,3 13,0 Onions 17,7 17,5 Other vegetables 11,9 17,0 Total vegetables 100,0 100,0

Changes in structure of consumption are less marked in this group, but

nevertheless transformations of consumption are noticeable in favour of the “other vegetables” sector which can be explained with extended product range of imported and home-grown vegetables, as well as with the desire to overcome the seasonal character of supply and demand for vegetables.

Part of the changes occurring in consumption structure within the product group can be explained with import and national production.Apart from purely quantitative measurements of supply such as amounts and price, the quality of the products offered and its sustainability over time is also important. This greatly influences shifting consumers’ priority from one product to another within the product group.

The changes in the market/non-market consumption ratio for some products also influence the structure of consumption within the product group.

The implementation of aggressive marketing tools (promotional, price-related and distributional) about a certain product on the part of manufacturers and importers with large market share also reflects on the consumption ratios within product groups.

These tools can be specifically designed for a particular product but transfer effects can also be seen based on the relationship between purchases and product drivers.

The change of roles in the process of purchase that affects the average Bulgarian shopping process also reflects upon the structure of consumption in the product group. Switching from a daily to weekly and even monthly shopping is definitely in favor of longer-lasting products.

Changes in the demographic profile such as age, address, household structure, etc are reflected in the volumes of consumption to a different degree depending on the product. This is to be explained with the differences in needs, preferences and the overall pattern of purchase.

112

The restructuring of the retail sector along with the new technologies for customer service and new realization channels are also a prerequisite for the change of consumption ratios for particular products. Changes are generated by any of the following factors:

• Changes in the structure of the trade sector ion relation to size and object specialization. Changes in object size and retailing stores contribute for the asymmetry in respect to relative shares of turnover of sales and product structure in volume which affects the index of market concentration.

• Invasion of global retailing chains of the territory of Bulgaria (Metro Cash & Carry, Billa, Ramstore, СВА, Kaufland and others).

• Enlarging the business scope of local retailing stores as “Piccadilly” in the cities of Varna, Sofia, Veliko Tarnovo and others.

• Horizontal integration of retail outlets aiming at improving market positions as for ex. the “Family” retail chain and others

• Spreading a policy of one’s own trade marks belonging to the big retail chains and so on.

Another important variable quantity presupposing the structure of consumption structure of foodstuffs is household provision with microwave ovens, freezers and other electric devices which influences what product is chosen, the volumes bought, frequency, time of purchase and so on. Here appears also an additional desire to guarantee cooking of food at home. Last but not least an influence over consumption structure in the product group is exerted by consumers’ preferences formed and changed in certain conditions and circumstances. There are also changes in the consumption structure according to trade marks. The intensity of trade mark tendency of foodstuffs in the last 15 years has directed our attention to this type of survey as well.

113

CHANGES IN THE STRUCTURE OF CONSUMPTION OF PARTICULAR

TRADE MARKS IN THE FRAME OF PRODUCT CATEGORY

CHANGES IN CONSUMERS’ PREFERENCES

CHANGES IN THE DEMOGRAPHIC AND ECONOMIC PROFILE

INNOVATIONAL ACTIVITY OF PRODUCERS

CHANGES IN THE RETAIL SECTOR

MARKETING VARIABLES (PRICES,

QUALITY, SIZE AND SO ON.)

ROLES IN THE PROCESS OF

BUYING

PROMOTIONAL ACTIVITY OF THOSE

WHO OFFER

CHANGES IN THE STRUCTURE OF

SUPPLY PRODUCTION/IMPORT

Fig. 3. Factors influencing consumption of certain trade marks in the frame

of the product category The changes in the structure of supply from the point of view of domestic

production and import influence consumption through conditions for choice of consumers. In the last several years there has been redistribution of the market shares of foodstuffs which considerably belong to importing companies.

The innovational activity of producers expressed in offering modified and new products leads to redistributing the market shares of importing producing companies and importing ones as a result of changes in consumers’ preferences and consumption. Among the most active product categories in Europe in 2004 from in respect to innovation are diary products (12.4%), cheese (6.6%), ready-made foods (6.4%), frozen products (6.2%) and drinks (6%)12.

Transformations based on innovation go also together with repositioning which reflects on consuming certain trade marks in the frame of the product category.

Investments of multinational companies in Bulgaria transfer experience, contribute for the product variety in the frame of the product category. The planned innovational activity in 2006 for Bulgaria according to product orientation in the official data of NSI (the National statistic institute) shows 10 % relative share of foodstuffs and drinks in the general investments.

12 SIAL, International Trends and Innovations, 2004

114

Marketing variable quantities of companies in the business of foodstuffs also influence consumer’s choice and their preferences in households. The various sizes, packaging, pricing and so on generate additional preferences for part of the companies.

Developing the promotional choice of tools of companies (like variety of means and company organization) influences the foodstuff market and influences also the demand on behalf of retailers and end users. Surveys of GFK show that relatively high is the share of purchased products in promotion in the categories melted cheese (9.2 % of the total volume), ice-cream (5.6%), chocolate (5.2%) and mineral water (4.3%)13. Even stronger is the influence of Point of sales promotions especially among clients of big retail outlets.

The state of the retailing sector and expected changes in favor of big retail chains will favor the supply and purchasing of foodstuff trade marks of multinational companies. Opening new retail chains and outlets will go together with closing some of the small retail outlets, will make difficult the market realization of domestic products because newly opened hypermarkets have their own concepts for forming product range. This will respectively lead to transformation of market shares of certain trade marks. Changes in the demographic sector influence directly household consumption. The ratio town/village (in 2005 70.2%/29.8%) population is significant in surveying the changes of natural and market consumption in the frame of product category. The age structure of population is relevant for the needs of people and influences their choice of trade mark and volume, and frequency of purchase. Employment and unemployment of population can also be associated with trade mark preferences; of course we should not undervalue incomes in respect to value and structure.

Changes in the roles of household members in the process of buying influence market preferences and thus influence also market shares of certain suppliers.

Initiatives of state institutions along the idea of “choose Bulgarian production” when adequately promoted can influence both those who initiate buying and real buyers in favor of Bulgarian economy.

13 Promotional purchase of household from January through March 2004. http://www.gfk.bg/news.php?newstype=8&id=6&newsid=139

115

CHANGES IN THE CONSUMPITON STRUCTURE ACCORDING TO

PRODUCT GROUPS

CHANGES IN THE STRUCTURE OF CONSUMPTION IN THE FRAME OF

THE PRODUCT GROUP

INCOMES, PRICES, BUYING CAPACITY

PRODUCTION AND IMPORT

CHANGES IN LIFESTYLE CHANGES IN THE DEMOGRAPHIC

PROFILE

CHANGES IN CONSUMERS’ PREFERENCES

CHANGES IN CONSUMERS’ PREFERENCES

CHANGES IN THE DEMOGRAPHIC

PROFILE

PRODUCTION AND IMPORT

CHANGES IN THE RETAIL SECTOR

MARKETING VARIABLES

ROLES IN THE PROCESS OF

BUYING

CHANGES IN THE RATIO MARKET/NATURAL CONSUMPTION

CHANGES IN THE RATIO MARKET/NATURAL

CONSUMPTION

CHANGES IN THE CONSUMPTION OF

NON-FOOD PRODUCTS

Фиг.1 Factors influencing consumption structure according to product groups

Фиг.2 Factors influencing consumption structure in the product group

Changes in household consumption are registered in product groups.

11

6

App

endi

x І

Hou

seho

ld c

onsu

mpt

ion

of m

ain

food

s an

d be

vera

ges

(Ave

rage

per

cap

ita)

Foo

ds a

nd

beve

rage

s 19

95

1996

19

97

1998

19

99

2000

20

01

2002

20

03

2004

C

hang

e in

con

sum

ptio

n 20

04/1

995

г.

Bre

ad a

nd

past

e pr

oduc

ts

- kg

151

141,

6 13

9,8

143,

4 14

0,6

134,

8 13

3,1

130,

2 12

4,2

126,

6 -2

4,4

Flou

r -

kg

10,

5 10

,8

12,4

13

,6

13,6

12

,5

12,2

11

,6

11,1

8,

8 -1

,7

Ric

e -

kg

4,7

4,9

4,8

5,6

5,5

5,5

5,9

5,9

5,8

6,1

1,4

Oth

er c

erea

ls

- kg

0,

4 0,

4 0,

4 0,

4 0,

5 0,

5 0,

5 0,

5 0,

6 0,

6 0,

2

Oth

er b

aker

y pr

oduc

ts -

kg

3,3

2,8

1,8

3 3,

8 3,

9 4

4,7

4,9

5,6

2,3

Mea

t - k

g 23

23

16

,5

21,1

23

,3

22,1

20

,9

22,7

24

,8

24,2

1,

2

11

7

Por

k m

eat

5,6

6,8

4,8

5 6

4,9

3,6

3,6

4,6

4,3

-1,3

B

eef

0,6

0,7

0,4

0,5

0,7

0,9

0,7

0,8

1 1

0,4

Lam

b m

eat

2,1

2,3

1,7

1,9

2 1,

9 1,

9 1,

8 1,

9 1,

8 -0

,3

Mut

ton

and

goat

mea

t

1,3

1,3

1 0,

9 1

0,9

0,8

0,8

0,7

0,6

-0,7

Min

ced

mea

t 4,

1 3,

8 2,

8 4

4,6

4,5

4,8

5,2

5,5

5,7

1,6

Pou

ltry

mea

t 6,

4 5,

1 3,

6 6,

2 6,

2 6,

2 6,

6 7,

5 7,

8 7,

5 1,

1 O

ther

kin

ds

of m

eat

0,3

0,2

0,1

0,2

0,1

0,2

0,3

0,3

0,4

0,3

0

Edi

ble

offa

l 2,

6 2,

8 2,

1 2,

4 2,

7 2,

6 2,

2 2,

7 2,

9 3

0,4

Mea

t pro

duct

s -

kg

12,

4 11

,5

7,9

10,4

12

11

,4

10,4

10

,9

11,9

12

,7

0,3

Non

-pe

rish

able

1,

6 1,

6 0,

7 1,

2 1,

4 1,

5 1,

5 1,

8 2

2 0,

4

11

8

saus

ages

and

pr

oces

sed

mea

t P

eris

habl

e sa

usag

es

6,9

6,1

4 6,

3 7,

2 6,

8 6,

6 7

7,4

8 1,

1

Bac

on

1 1

0,9

1 0,

9 0,

8 0,

5 0,

4 0,

5 0,

5 -0

,5

Mea

t can

s 2,

2 2,

1 2

1,4

1,7

1,6

1,3

1,1

1,3

1,4

-0,8

Rea

dy-t

o-co

ok

0,7

0,7

0,3

0,5

0,8

0,7

0,5

0,6

0,7

0,8

0,1

Fish

and

fis

h pr

oduc

ts

3,3

2,4

2,1

3 3,

3 3,

3 3,

3 3,

5 3,

8 4,

3 1

Mil

k li

tres

34

,3

33,9

30

,9

31,6

31

,4

28,9

27

,7

26,9

26

24

-1

0,3

Yog

hurt

kg

22,

4 22

,2

17,1

20

22

,2

22,1

21

,9

24,7

25

,6

26,1

3,

7

11

9

Whi

te c

hees

e kg

9,

1 8,

7 7,

8 9,

3 9,

6 9,

2 9,

2 9,

9 10

,2

10

0,9

Yel

low

ch

eese

kg

1,4

1,4

1 1,

6 2,

3 1,

9 2,

1 2,

4 2,

5 2,

4 1

Oth

er m

ilk

prod

ucts

kg

0,9

0,9

0,9

1,2

1,3

1,2

1,1

1,3

1,4

1,3

0,4

Egg

s -

num

ber

134

120

107

123

133

127

129

138

140

134

0

Sunf

low

er o

il

- li

tres

10

,8

10,9

11

,1

12,3

12

,2

11,7

12

,1

12,3

12

,2

12,6

1,

8

Mar

gari

ne -

kg

0,

9 1

1,1

1,4

1,3

1,3

1,4

1,7

1,8

1,9

1

But

ter

- kg

0,

8 0,

7 0,

4 0,

5 0,

5 0,

4 0,

4 0,

4 0,

4 0,

5 -0

,3

Lar

d -

kg

1,1

1,2

1,2

1 1

0,9

0,5

0,4

0,5

0,5

-0,6

V

eget

able

s -

kg

46,

1 39

28

34

,9

42,2

34

,6

30,4

39

,4

41,3

36

,8

-9,3

12

0

App

les

5,4

6,9

6,4

6,5

5,4

6,1

6,5

6,4

8,7

8 2,

6

Pea

rs

0,9

1,7

0,8

1,4

0,9

0,9

0,3

0,7

1,2

0,5

-0,4

Gra

pes

3,5

3,7

3,9

2,5

2,2

3,5

2,9

3 3,

6 2,

9 -0

,6

Impo

rt f

ruit

s 6,

3 4,

1 2

4,9

6,8

6,7

4,9

5,2

6,6

6,6

0,3

Mel

ons

and

wat

erm

elon

s

22,

2 13

,4

8,2

11,2

18

,3

9,9

9,4

17,3

12

,8

10,1

-1

2,1

Pum

pkin

s 4,

2 3,

6 3,

4 3,

7 3,

5 2,

4 1,

7 3,

2 3,

1 3,

1 -1

,1

Oth

er f

ruit

3,

6 5,

6 3,

3 4,

7 5,

1 5,

1 4,

7 3,

6 5,

3 5,

6 2

Nut

s -

kg

0,8

1 0,

8 0,

9 0,

8 0,

8 0,

7 0,

8 0,

9 1

0,2

Com

pote

s -

kg

17,

9 17

,7

20,1

19

,2

19,5

17

,4

17,2

16

,3

16,7

18

,6

0,7

Jam

, pr

eser

ves

and

mar

mal

ade

- kg

1,8

1,8

2 2,

1 2,

1 1,

7 1,

2 1,

2 1,

3 1,

4 -0

,4

12

1

Juic

es, s

yrup

s an

d ne

ctar

s -

litr

es

1,5

1,5

1,3

1,6

1,9

1,6

1,4

1,7

1,8

1,8

0,3

Veg

etab

les

kg

56,

5 53

,7

45,8

58

,5

58,6

57

,4

59,5

61

,6

63,7

60

,7

4,2

Tom

atoe

s 18

,6

18

13,3

18

,1

18,6

19

,5

18,9

18

,1

19,8

17

,1

-1,5

Cuc

umbe

rs

6,8

6 4,

8 6,

5 7,

2 6,

8 7,

4 8,

2 8

7,4

0,6

Cab

bage

5,

2 4,

4 5,

7 5,

4 5,

3 5,

6 6,

1 5,

8 6,

1 7,

4 2,

2

Pep

pers

9,

2 9,

1 6,

3 9,

6 8,

9 8,

8 8,

1 8,

6 9,

8 7,

9 -1

,3

Oni

ons

10

10

9,1

10,5

10

,8

9,7

10,1

10

,5

10,4

10

,6

0,6

Oth

er

vege

tabl

es

6,7

6,2

6,6

8,4

7,8

7 8,

9 10

,4

9,6

10,3

3,

6

Dry

bea

ns -

kg

3,

4 3,

6 3,

8 3,

9 3,

9 3,

6 3,

7 3,

9 4

4,2

0,8

Len

tils

- k

g 0,

8 1

1,1

1,4

1,4

1,4

1,6

1,6

1,6

1,8

1

12

2

Can

ned

vege

tabl

es -

kg

12,

5 12

,8

14,1

14

,3

15,4

12

,5

13,2

14

,5

15,8

16

,3

3,8

Veg

etab

le

juic

es a

nd

nect

ars

- li

tres

2 2,

3 2,

4 2,

4 3

2,5

1,8

1,8

2,2

2,1

0,1

Pic

kled

ve

geta

bles

-

kg

13,

7 14

13

13

,3

13

10,5

11

,9

11,2

11

,8

12,8

-0

,9

Mas

hroo

ms

- kg

0,

2 0,

2 0,

1 0,

3 0,

2 0,

3 0,

4 0,

4 0,

4 0,

4 0,

2

Pot

atoe

s -

kg

24,

7 25

,4

23,9

26

,4

26,9

26

,3

26,9

28

,2

27,9

28

,8

4,1

Suga

r -

kg

7,7

7,9

7,6

8,7

8,7

8,4

8,4

8,6

8,9

8,9

1,2

Suga

r pr

oduc

ts -

kg

1,1

1,5

0,8

1,1

1,3

1,3

1,2

1,3

1,3

1,3

0,2

12

3

Cho

cola

te

prod

ucts

- k

g 1,

1 0,

9 0,

4 0,

7 0,

8 0,

7 0,

6 0,

7 0,

7 0,

7 -0

,4

Salt

- k

g 2,

2 2,

2 2,

1 2,

2 2,

2 2,

2 2,

2 2,

2 2,

2 2,

1 -0

,1

Vin

egar

-

litr

es

1,4

1,3

1,3

1,5

1,5

1,4

1,4

1,4

1,4

1,4

0

Sof

t dri

nks

- li

tres

28

,3

23,3

11

,5

20,2

24

,5

23,7

23

,1

27,2

31

,7

36

7,7

Spir

its

26,

6 22

,5

16,5

21

,1

19,6

17

,1

18,2

18

,5

21,4

22

,6

-4

Bee

r 14

,7

11,1

5,

5 8,

9 10

,1

8,7

8,6

8,5

10

11,4

-3

,3

Win

e 8,

5 8,

4 8,

6 9,

2 6,

5 5,

8 6,

9 7,

2 8,

3 8,

3 -0

,2

Bra

ndy

2,7

2,6

2,2

2,7

2,5

2,3

2,4

2,4

2,7

2,6

-0,1

O

ther

spi

rits

0,

7 0,

4 0,

2 0,

3 0,

5 0,

3 0,

3 0,

4 0,

4 0,

3 -0

,4

Sou

rce

of th

e da

ta: B

udge

ts o

f ho

useh

old

in th

e R

epub

lic

of B

ulga

ria,

NIS

, 200

5

124

PROBLEME ALE CREŞTERII COMPETITIVITĂłII ECONOMIEI ROMÂNEŞTI ÎN PERIOADA PRE-ADERĂRII ŞI POST-ADERĂRII LA UNIUNEA

EUROPEANĂ

Lect.univ.dr. Imbrescu Ion*, Prof.univ.dr. BăbăiŃă Ilie**, Asist.univ.drd. Anghelina Andrei**

*Universitatea de Vest din Timişoara, Facultatea de ŞtiinŃe Economice, Str. Pestalozzi 10, Timişoara

**Universitatea de Vest „V. Goldiş”, Arad, Facultatea de ŞtiinŃe Economice, 310426 Arad, Str. Cocorilor nr. 57, e-mail: marketing@yahoo.com

Abstract Some Problems of Rise of Competitivity of Romanian Economy in Pre-

Adhesion and Post-Adhesion Period According to a study related to the competitiveness, in 2005 Romania was situated

on the 67 place from 117 considered countries. The labor productivity had an ascending trend but it represented, in 2004, only 35.3% from the average level of the productivity of EU-25 countries. A lot of processes and factors explain the unsatisfactory level of competitiveness. In this period, to realize an increase of the competitiveness, there are more priorities like the improvement of the access on the market of the firms and the development of the knowledge-based economy and the acceleration of implementation of the results of information society.

Keywords: economic growth, firm’s competitiveness, economic competitiveness Studiul privind competitivitatea statelor lumii, efectuat de World Economic Forum (WEF) pentru anul 2005, situa România pe locul 67 din 117 Ńări analizate, în urma Ńărilor intrate în Uniunea Europeană în anul 2004. Analiza s-a făcut pe bază a trei categorii de factori: a) tehnologia, plecând de la premisa că fără tehnologie nu poate fi menŃinut pe termen lung un standard ridicat de viaŃă realizat doar pe baza acumulărilor de capital; b) cadrul instituŃional, întrucât instituŃiile sunt cele care asigură dreptul de proprietate, respectarea contractelor, eficienŃa şi transparenŃa cheltuielilor publice; c) mediul macroeconomic, reprezentat de politicile economice, fiscale şi monetare, care au un rol important în asigurarea dezvoltării pe termen lung.

1. Introducere Competitivitatea se defineşte ca acel set de factori, politici şi instituŃii care determină nivelul prezent de productivitate al unei Ńări. Productivitatea determină atât nivelul de bunăstare al unei economii la un moment dat, cât şi potenŃialul de creştere a acesteia în viitor. Cercetările empirice au relevat că dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaştere reprezintă unu dintre factorii cheie ai creşterii competitivităŃii unei economii.

125

Analiza situaŃiei actuale arată că economie României are un nivel de competitivitate mult sub media UE-25 şi are de recuperat decalaje semnificative în ceea ce priveşte societatea bazată pe cunoaştere. Nivelul PIB la PPC reprezintă circa 50% din PIB realizat de Ńările care au aderat la UE în anul 2004 şi aproximativ 40% PIB-ul celor mai slabe dezvoltate Ńări din UE. De asemenea, nivelul PIB pe locuitor la PPC este de circa 1/3 din media UE-25 în anul 2004. EvoluŃia productivităŃii muncii (PIB la PPC/persoană ocupată) a înregistrat un trend pozitiv, totuşi, în anul 2004 reprezintă numai 35,3% din productivitatea UE-25.

Productivitatea muncii - în % -

2000 2001 2002 2003 2004

UE - 15 106,5 106,2 105,9 105,8 105,3 UE - 25 100 100 100 100 100 România 27,9 29,7 32,0 33,1 35,3

Sursa: Eurostat, 2005 Productivitatea muncii în industrie a crescut în medie cu peste 11,5% pe an, în aceeaşi perioadă. Cu toate că trendul s-a păstrat, România continuă să se situeze în urma mediei Ńărilor UE, inclusiv a unor Ńări din regiune. Creşterea productivităŃii depinde, nu numai de dezvoltarea tehnologică dar şi de creşterea calităŃii produselor, a marketingului şi a aplicării rezultatelor cercetării şi a altor surse care determină majorarea valorii adăugate pentru produsele realizate. În raport cu această situaŃie, pentru creşterea competitivităŃii economiei, în perioada post-aderare, soluŃia este creşterea productivităŃii întreprinderilor româneşti pentru reducerea decalajelor faŃă de productivitate medie la nivelul Uniunii Europene. Calculele arată că dacă se obŃine o creştere medie de 5,5% pe an, până în 2015, România va atinge un nivel de aproximativ 55% din media UE.

2. Aspecte ale competitivităŃii economiei în perioada de preaderare la UE După anul 2000, motoarele creşterii economice au fost reprezentate de expert şi de investiŃii. Exportul, în perioada 2000-2004 a avut o evoluŃie pozitivă, dar a fost constituit, în mare parte, din produse cu valoare adăugată scăzută: produse ale industriei confecŃiilor textile create în sistem lohn, produse ale industriei metalurgice în special oŃeluri inferioare şi mai puŃin oŃeluri speciale. Este de remarcat progresele înregistrate în exportul de produse ale industriei de echipamente, aparate de radio, televiziune, comunicaŃii, maşini şi aparate electrice, automobile, produse cu valoare adăugată. Creşterea competitivităŃii produselor româneşti, după anul 2004, s-a reflectat în schimbarea structurii exportului, de produse industriale. Exportul de produse de joasă tehnologie şi cel de resurse, a scăzut, în timp ce exportul de

126

produse de medie tehnologie a crescut simŃitor. În cazul importurilor, ponderea produselor cu înaltă şi medie tehnologie este aproximativ egale cu cea a produselor de joasă tehnologie. Această situaŃie arată că în România, tehnologia este în mare parte importată. Cea creată pe plan intern are o pondere redusă şi când este disponibilă este dificil de promovat şi transferat către firmele productive. Costul scăzut al forŃei de muncă este sursa dominantă de avantaj competitiv, dar care scade în perioada post-aderare la UE. Conform Eurostat la 1 iunie 2005 salariul minim în România era de 86 Euro, cu mult mai mic decât Ńările intrate în UE. În anul 2004: Polonia – 2007 Euro, Ungaria – 229 Euro, R. Ceha – 239 Euro. Ca urmare a scăderii importanŃei acestui factor, direcŃia principală de acŃiune pentru creşterea competitivităŃii este încurajarea cercetării interne şi a inovării care va avea ca rezultate benefice reducerea importurilor de tehnologii şi echipamente şi creşterea valorii adăugate brute a produselor, atât pentru piaŃa internă, cât şi pentru export. InvestiŃiile reprezintă un motor al dezvoltării economiei. InvestiŃiile strane directe (ISD) sunt un factor important de creştere a productivităŃii prin faptul că sunt un vector de tehnologie înaltă şi management performant. În anul 2004, fluxul de ISD a totalizat 4.098 milioane Euro, intrând astfel în competiŃie cu Ńări performante din Europa Centrală şi de Est în atragerea ISD. Investitorii străini s-au orientat în special către industrie datorită avantajele oferite de România în acest domeniu: preŃul redus al terenurilor în comparaŃie cu celelalte Ńări din regiune, forŃă de muncă calificate în domeniul activităŃilor industriale şi la un cost scăzut, capacităŃii de producŃie existente şi care puteau fi folosite aşa cum erau sau necesitau cheltuieli reduse pentru modernizare şi retehnologizare, tradiŃie în unele domenii industriale. Totodată, amplitudinea creşterii ISD a fost influenŃată negativ într-o anumită măsură, de gradul de dezvoltare a infrastructurilor de transport, comunicaŃii şi energetice, care nu sunt la nivel european şi nu asigură realizarea în cele mai bune condiŃii a activităŃii economice. Un element important pentru creşterea investiŃiilor, autohtone şi ISD, este reprezentat de existenŃa unui mediu de afaceri stabil şi predictibil. În acest scop s-a acŃionat pentru înlăturarea barierelor administrative din mediu de afaceri, ceea ce a contribuit la simplificarea producerilor legislative şi administrative aferente iniŃierii şi dezvoltării afacerilor pe baze concurenŃiale şi eficientizarea procesului de autorizare şi aprobare. A fost adoptată noua legislaŃie cadru în domeniul concurenŃei şi ajutorului de stat care a vizat armonizarea cu reglementările comunitare relevante şi asigurarea unui mediu concurenŃial corect. Un factor important care contribuie la creşterea competitivităŃii economiei şi la dezvoltarea infrastructurii informaŃionale este reprezentat de extinderea susŃinută a pieŃei tehnologiei informaŃiei şi comunicaŃiilor (TIC). Deşi cheltuielile totale cu TIC reprezentau doar 1,34% din PIB în anul 2004, conform studiului EITO, România înregistrează una din cele mai accentuate dinamici la nivel regional. Liberalizarea pieŃei comunicaŃiilor şi înlăturarea monopolului deŃinut de

127

Romtelecom pe piaŃa telefoniei fixe au determinat creşterea numărului de furnizori de reŃele şi de servicii de comunicaŃii electronice care acŃionează pe piaŃă. Rata de penetrare a telefoniei mobile a înregistrat o creştere substanŃială. În privinŃa dotărilor cu PC-uri şi a penetrării acestora se remarcă o evoluŃie ascendentă. Creşte numărul utilizatorilor de Internet. Scăderea costului de acces la Internet, creşterea competiŃiei în rândul furnizorilor de internet, precum şi consolidarea unei culturi în domeniu, reprezintă avanataje comparative pentru evoluŃia economică a Ńării. EvoluŃia pozitivă a sectorului de tehnologie a informaŃiei a determinat World Economic Forum în Raportul Global privind Tehnologia InformaŃiei 2004 – 2005, care măsoară gradul de pregătire al unei Ńări de a participa şi de a beneficia de dezvoltarea IT, să situeze România pe locul 53 din 104 Ńări. Calitatea instruirii şi dobândirea unor noi abilităŃi de către forŃa de muncă, devin din ce în ce mai importante ca factori de competitivitate. Din punct de vedere al educaŃiei România a înregistrat o creştere permanentă a ponderii populaŃiei între 25 şi 64 ani având studii secundare superioare (70,3% în 2003, mai mare decât a multor Ńări europene) dar ponderea celor cu studii superioare încheiate (9,6% în 2003) este mult scăzută faŃă de economiile dezvoltate. În ce priveşte educaŃia continuă şi formarea profesională, oferta de instruire tinde să se concentreze pe programe pentru aptitudini generale (utilizare computer, limbi străine, contabilitate, etc.) şi mai puŃin pe aptitudini specifice. Competitivitatea economiei este strâns legată de activitatea de cercetare, dezvoltare şi inovare (CDI). În România aceasta are la bază existenŃa unei tradiŃii valoroase. În prezent acoperă peste 50 de domenii ştiinŃifice şi tehnologice specifice ce menŃin un nivel anual relativ stabil al activităŃii şi rezultatelor. O pondere însemnată deŃine sectorul public în activitatea de cercetare (60% în 2003) dar numărul de 3,13 cercetători la 1000 persoane ocupate este de două ori mai mic decât media UE-15. Un aspect important care influenŃează pozitiv competitivitatea în domeniu este reprezentat de ponderea mare a cercetătorilor din domeniul ştiinŃelor tehnice şi inginereşti. Dintre problemele cu care se confruntă domeniul cercetării şi inovării sunt: finanŃarea insuficientă din fonduri publice, infrastructura de cercetare-dezvoltare depăşită, neadaptare la condiŃiile concurenŃei pe piaŃă, reducerea treptată a numărului de cercetători datorită salariilor reduse şi a resurselor materiale puŃin propice obŃinerii de performanŃe, creşterea vârstei medii a cercetărilor, legătura slabă dintre cercetare şi economie, capacitatea redusă a economiei de a valorifica rezultatele cercetării, interesul scăzut al agenŃilor economici pentru activităŃi de cercetare – dezvoltare şi inovare. Competitivitatea economiei este intrinsec determinată de competitivitatea produselor, de calitatea acestora definită ca ansamblu de caracteristici care conferă produsului aptitudinea de a satisface necesităŃi exprimate. La nivel naŃional, eforturile au fost direcŃionate pe transpunerea în legislaŃia internă a reglementărilor europene şi constituirea infrastructurii instituŃionale pe principalele domenii: standardizare, metrologie, acreditarea laboratoarelor şi organisme de certificare şi inspecŃie. Implementarea standardelor europene şi instituirea unui sistem de evaluare a comformanŃei produselor, eficient, competent, transparent,

128

credibil, contribuie semnificativ la uşurarea accesului produselor româneşti pe piaŃa mică şi oferă oportunităŃi pentru mediu de afaceri pentru a-şi îmbunătăŃi poziŃia la nivel internaŃional.

3. Unele priorităŃi pentru creşterea competitivităŃii economiei româneşti în perioada post-aderare la Uniunea Europeană Creşterea competitivităŃii economice reprezintă un factor determinat al creşterii economice pe o piaŃă deschisă unei puternice concurenŃe. În plus, valorificarea avantajelor competitive trebuie să fie un obiectiv permanent, Ńinând seama atât de tendinŃele europene, cât şi de provocările globalizării. Creşterea competitivităŃii nu trebuie privată ca un proces de exploatare a avantajelor pe termen scurt, ci ca un proces de constituire a unei structuri economice bazate pe investiŃii de capital şi pe procese de cercetare – inovare. Conturarea unei perspective de convergenŃă pe termen mediu şi lung trebuie să aibă în vedere dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaştere. Deşi a înregistrat progrese, România înregistrează decalaje însemnate de competitivitate în raport cu statele membre UE. Motivele se regăsesc la nivelul tuturor elementelor care determină capacitatea competitivă şi care în ultimă instanŃă sunt sintetizate de nivelul productivităŃii. Întrucât competitivitatea se creează la nivel microeconomic, este de relevat unele aspecte ale strategiei de firmă: abilităŃi reduse în domeniul managementului, majoritatea firmelor autohtone îşi bazează strategiile pe reducerea costurilor şi nu pe creşterea productivităŃii, iar infrastructura de afaceri şi serviciile suport sunt în fază incipientă. Nivelul de complexitate al cererii şi puterea de cumpărare scăzută, sub nivel european, fac ca presiunea pieŃei interne asupra firmelor să fie redusă, ceea ce limitează şi capacitatea de pătrundere pe pieŃele externe. Cercetarea ştiinŃifică are de suferit ca urmare a sub-finanŃării atât din partea sectorului public cât şi a celui privat, a numărului insuficient de specialiştii de înaltă calificare şi a ineficienŃei proceselor de transfer tehnologic. Numărul firmelor inovative reprezintă 25 – 35% în raport cu media UE. Infrastructura de transport şi protecŃia mediului prezintă serioase deficiente. Accesul la educaŃia universitară rămâne încă în urma mediei regionale, în condiŃiile în care capitolul uman este o sursă de competitivitate, nu neapărat prin prisma costului scăzut al forŃei de muncă, cât mai ales prin nivelul de calificare şi productivitate. Cele de mai sus, definesc punctul de plecare în conturarea unor direcŃii de acŃiune şi elaborarea unui model de competitivitate care să ia în calcul atât modelul diamantului competitiv dezvoltat de Porter cât şi orientările sugerate de propunerile Comisiei UE privind cadrul pentru Competitivitate şi inovare 2007 – 2013. În concordanŃă cu obiectivul general, de creştere a productivităŃii întreprinderilor româneşti, prima prioritate se referă la creşterea competitivităŃii prin îmbunătăŃirea accesului pe piaŃă al întreprinderilor, ceea solicita măsuri de susŃinere a investiŃiilor productive, dezvoltării accesului la finanŃarea, dezvoltarea infrastructurii de afaceri şi a serviciilor de consultanŃă în afaceri sprijinirea accesului pe pieŃele externe. O a doua prioritate se referă la dezvoltarea

129

economiei bazate pe cunoaştere, prin promovarea cercetării şi inovării şi accelerarea dezvoltării societăŃii informaŃionale. Aceasta nu reprezintă doar un deziderat ci o condiŃie esenŃială pentru dezvoltarea României în condiŃiile concurenŃiale impuse la procesul de globalizare, cu toate ca obiectivele stabilite la Lisabona în 2000 s-au dovedit prea ambiŃioase. România are în vedere un proces de dezvoltare competitiva coerent, iar în perioada 2007 – 2013 se va concentra pe investiŃii care să-i permită crearea fundamentelor economiei bazate pe cunoaştere. Măsurile care să sprijine realizarea unui asemenea deziderat vizează încurajarea aplicării CDI în sectorul productiv, stimularea investiŃiilor în infrastructura CDI, cooperarea strânsă între universităŃi, instituŃii de cercetare şi industrie, susŃinerea utilizării tehnologiei informaŃiei, dezvoltarea şi eficientizarea serviciilor publice electronice moderne.

Bibliografie

CIUCUR D., GAVRILA I., POPESCU C., 1999, Economie, Editura Economică, Bucureşti p.391 – 425;

COJAN V., 2007, Integrarea şi competitivitate – modele de dezvoltare economică

în Europa de Sud – Est, Editura ASE Bucureşti; DĂIANU, D., 2005, Din nou despre competitivitate, în „Jurnal NaŃional”,

05.10.2005; IANCU A., 2003, Dezvoltarea intensivă şi specializarea naŃiunilor, Editura

Economică, Bucureşti, p.245 – 316; VINCZE M., 2003, Competitivitatea regională a România, în „Competitivitatea

economiilor naŃionale şi integrarea eficientă în uniunea Europeană”, Editura FundaŃiei pentru Studii Europene”;

*** Ministerul Economiei, ComerŃului, 2005, POS „Creşterea competitivităŃii

economice” (proiect) Bucureşti.

130

DEZVOLTĂRI ALE PROCESULUI DE RESTRUCTURARE A ÎNTREPRINDERILOR ÎN

DIFICULTATE

Prof. univ. dr. Someşan Cornel, lect. univ. dr. Breban Ludovica Universitatea de Vest “Vasile Goldiş” din Arad, Filiala Zalau

450042 Zalau, Str. Unirii nr.1, tel/fax: 0260-615 465 e-mail: cornel_somesan@yahoo.com, ludovicabreban@yahoo.com

Abstract: Developpment of the Reshaping Process of Enterprises in Crisis

The main objectives of this work are: � Highlighting the international experience regarding the pocessual reprogramming

of enterprises in crisis; � Motivating the necessity of an integrated approach in order to define the directions

of change, within a strategic vision of restructuring; � Measuring the vulnerability of an economic entity, treated as an holonic system

and localising the vulnerability factors, by using the following indicators: • profit generating capacity • direct or indirect financial equilibrium of the enterprises.

Keywords: reorganization process, enterprises in crisis, financial-banking diagnosis, circulating funds, net treasury

1. Introducere TranziŃia în funcŃionarea sistemelor socio-economice, se face pe fondul unor

puternice dezechilibre, cu eforturi mari şi cu antrenarea unui volum mare de resurse. SupravieŃuirea şi dezvoltarea întreprinderilor aflate în stare de dificultate, în acest context este condiŃiontă de existenŃa unui program de restructurare bine elaborat, implementat, monitorizat şi revizuit continuu şi de un management bazat pe folosirea tuturor pârghiilor din sistem, care pot conduce la atingerea obiectivelor programului de restructurare.

Utilizarea metodologiilor, instrumentelor şi tehnicilor interdisciplinare, duce la elaborarea şi implementarea sistematică şi corectă a programului de restructurare. MotivaŃia utilizării în elaborarea şi implementarea programului de restructurare, individual sau în combinaŃie, a tehnicilor specifice: Managementului CalităŃii Totale (TQM), ale Reproiectării Proceselor de Afaceri (BPR), Planificării Resurselor Întreprinderii (ERP), Planificării Resurselor Umane (HRP) sau a proceselor specifice Bechmarking-ului, o constituie gradul de dificultate/vulnerabilitate al întreprinderii, momentul în care se declanşează procesul de restructurare, oportunităŃile sau factorii de risc ce pot apărea în mediul de afaceri.

131

Din perspectiva etapelor pe care le implică un proces de restructurare, există diferenŃieri pe cele două areale de referinŃă: USA şi Europa (tabelul nr. 1). Punctajele din tabel, ordonează importanŃa fiecărei etape (Negrilă, p.225).

Tabelul nr. 1

IMPORTANłA ETAPELOR ÎN METODOLOGIA RESTRUCTURĂRII

TOTAL USA EUROPA

ETAPE

PUNCTAJ POZIłIE PUNCTAJ POZIłIE PUNCTAJ POZIłIE Diagnoza 3,61 1 3,59 1 3,64 1 IniŃiativa 3,32 2 3,15 3 3,49 2 Previziunea 3,21 3 3,12 4 3,3 4 Reproiectarea 3,17 4 3,01 5 3,34 3 Evaluarea 3,14 5 3,16 2 3,13 6 ReconstrucŃia 2,92 6 2,69 6 3,17 5

Rezultatele evidenŃiate în tabelul nr. 1, poziŃionează diagnoza pe locul întâi

ca importanŃă în abordarea procesului de restructurare. Acest aspect motivează utilizarea diagnosticului financiar-contabil, ca etapă preliminară în proiectarea procesului de restructurare a întreprinderilor în dificultate.

2. Rolul diagnosticului financiar-contabil al entităŃii economice în orientarea deciziilor manageriale

Diagnosticul financiar-contabil are rolul de „centru de sinteză” în orientarea deciziilor manageriale în aşa fel încât rezultatul acestora să fie performanŃa. Pentru orice manager diagnosticul entităŃii pe care o gestionează reprezintă acŃiunea prin care se estimează „starea de sănătate” a întreprinderii. Prin identificarea factorilor interni şi externi cu ajutorul cărora se „determină tendinŃa de evoluŃie şi se estimează impactul modificării lor” se stabilesc punctele forte şi slabe din activitatea întreprinderii. Prin intermediul diagnosticului, întreprinderea poate fi foarte bine cunoscută din punct de vedere juridic, al obiectului de activitate, al potenŃialului său, al relaŃiilor sale cu piaŃa internă şi externă, al performanŃei economice şi financiare. Este cunoscut faptul că diagnosticul analizează riscul economic, financiar şi de insolvenŃă. Ca atare, etapa de diagnoză va identifica aspecte privind evoluŃia sau involuŃia întreprinderii.

Referitor la diagnosticul financiar-contabil, Peter Druker afirma: „este un instrument important aflat la dispoziŃia managerului întreprinderii, susceptibil să-l ajute să înŃeleagă trecutul şi prezentul întreprinderii, precum şi să-i orienteze acŃiunile în prezent şi viitor. Un manager eficace trebuie să aloce circa 50% din timpul său diagnosticului”.

La interpretarea diagnosticului financiar-contabil se Ńine seama de ansamblul indicatorilor, de particularităŃile domeniului de activitate, de mediile indicatorilor din domeniul de activitate, de evoluŃia în timp a acestor indicatori (Revista Contabilitatea, nr. 3/2002, pag. 33).

132

Diagnosticul financiar-contabil reprezintă de fapt cuantificarea datelor şi informaŃiilor adunate de celelalte cinci diagnostice: juridic, diagnosticul funcŃiunii de cercetare-dezvoltare, diagnosticul funcŃiunii de producŃie, diagnosticul funcŃiunii comerciale şi diagnosticul funcŃiunii de resurse umane.

Prin intermediul diagnosticului financiar-contabil se supraveghează în timp evoluŃia întreprinderii şi echilibrul financiar, se apreciază rezultatele financiare şi eficienŃa activităŃilor de gestiune. Finalitatea sa constă în elaborarea previziunilor (prognozelor) constituite din situaŃiile financiare, mai precis bilanŃ, contul de profit şi pierdere, cash-flow-ul şi principalii indicatori economico-financiari previzionaŃi.

Mai mult informaŃiile cuprinse în situaŃiile financiare şi în tabloul de finanŃare vor permite cuantificarea ratei de structură financiară, în timp ce datele cuprinse în contul de profit şi pierdere şi în tabloul soldurilor intermediare de gestiune vor genera mărimea ratei de exploatare, astfel că indicatorii echilibrului financiar exprimă solvabilitatea pe termen scurt şi lung a întreprinderii, capacitatea acesteia de a achita obligaŃiile conform scadenŃelor pe baza mijloacelor de plată pe care le deŃine.

De aceea, reperele diagnosticului financiar-contabil în cadrul unei întreprinderi, trebuie să fie:

� analiza performanŃei economico-financiare; � analiza rentabilităŃii; � analiaz echilibrului financiar şi a stării de lichiditate; � analiza previzională a riscului. Analiza performanŃei economico-financiare, precum şi analiza rentabilităŃii

întreprinderii se realizează pe baza contului de rezultate „profit şi pierdere” având rolul de a arăta modul de formare a rezultatului net al exerciŃiului prin compararea efectelor economice (veniturile obŃinute) cu eforturile economice (cheltuielile angajate). Contul de rezultate al exerciŃiului furnizează date care pot fi analizate pentru a obŃine indicatori necesari gestiunii, prin intermediul Tabloului soldurilor intermediare de gestiune.

În România în ultima vreme, sunt utilizate tot mai mult Solduri Intermediare de Gestiune, SIG, de tip anglo-saxon conform schemei din tabelul 2 (Dragotă, pag. 49).

Tabelul nr. 2 Indicator/ Subindicatori

CIFRA DE AFACERI (CA) RelaŃia de calcul

� Rezultat înainte de plata dobânzilor, impozitului pe profit şi amortizării

EBITDA = Earnings Before Interest, Taxes, Depreciation and Amortization (marjă asupra cheltuielilor variabile)

CA – Cheltuieli variabile de

exploatare

� Rezultat înainte de plata dobânzilor şi a impozitului pe profit = RE

EBIT – Earnings Before Interest and Taxes

EBITDA – Cheltuieli cu

amortizarea

133

� Rezultat înainte de plata impozitului pe profit = RB

EBT = Earnings Before taxes

EBIT – Cheltuieli cu

dobânzile Rezultat net = RN EBT – Impozit pe profit

3. Studiu de caz

Aplicând SIG de tip anglo saxon în cadrul întreprinderii analizate, acestea sunt prezientate în tabelul 3.

Tabel nr. 3 EXERCIłIUL FINANCIAR

(LEI) INDICATOR

2005 2006 CA = Cifra de afaceri 7.520.676 10.484.428 EBITDA= Earnings Before Interest, Taxes, Depreciation and Amortization Rezultat înainte de plata dobânzilor, inpotizului pe profit şi amortizării

1.240.329 1.845.346

EBIT=Earnings Before Interest and Taxes Rezultat înainte de plata dobânzilor şi

a impozitului pe profit

934.960 1.536.467

EBT= Earnings Before Taxes Rezultat înainte de plata impozitului

pe profit = rezultat brut

934.960 1.536.467

Rezultat net 436.426 280.816 Avantajul acestei metode constă în flexibilitate şi timp scurt pentru aplicare,

dar marele dezavantaj, este cel al superficialităŃii şi implicit reducerea considerabilă a imaginii întreprinderii.

Pe baza Soldurilor Intermediare de Gestiune caracteristice activităŃii de exploatare se calculează în „cascadă” indicatorii care caracterizează rentabilitatea entităŃii :

- Excedentul brut din exploatare; - Rezultatul din exploatare; - Rezultatul financiar; - Rezultatul curent; - Rezultatul extraordinar, - Rezultatul brut; - Rezultatul net. În cadrul întreprinderii analizate aceşti indicatori se prezintă în tabelul 4.

134

Tabel nr. 4

EXERCIłIUL FINANCIAR

(LEI)

Nr. crt.

MARJELE DE

RENTABILITATE

2005 2006

Abateri ±∆

Indici %

1. Excedentul brut din exploatare (EBE)

1.508.369 1.601.346 + 92.977 106,1

2. Rezultat din exploatare

536.717 323.927 - 212.790

60,2

3. Rezultat financiar

83.461 26.085 -57.376 31,2

4. Rezultat curent

600.106 349.613 -250.493 58,2

5. Rezultat extraordinar

- - 787 -787 100

6. Rezultat brut

600.106 348.825 -251.281 58,1

7. Rezultat net 436.424 281.414 -155.010 64,4

Concluziile care se desprind din analiza datelor de mai sus, sunt: • creşterea EBE cu 6,1% s-a datorat creşterii valorii adăugate; • Reducerea rezultatului din exploatare cu 39,8% s-a datorat creşterii lente a

EBE, precum şi a altor venituri din exploatare comparativ cu amortizarea şi alte cheltuieli de exploatare, care au favorizat creşterea lentă a veniturilor din exploatare, comparativ cu cheltuielile aferente exploatării;

• Rezultatul extraordinar nu a fost o pierdere, datorită inexistenŃei veniturilor extraordinare;

• Diminuarea rezultatului brut cu 41,8% este consecinŃa creşterii cheltuielilor din exploatare, dar şi a pierderii extraordinare;

• De asemenea, rezultatul net este diminuat în proproŃie de 35,6% faŃă de anul precedent;

Datorită condiŃiilor economice care intervin, informaŃiile de natură economico-financiară şi nu numai acestea capătă în contextul economiei de piaŃă un rol vital în asigurarea performanŃei propriei întreprinderi.

Sistemul de rate uzual folosit în analiza rentabilităŃii activităŃii unei întreprinderi este compus din:

� rata rentabilităŃii economice; � rata rentabilităŃii financiare;

135

� rata rentabilităŃii comerciale ( a vânzărilor). Pentru a refelecta o situaŃie favorabilă din punct de vedere economic valorile

ratelor de rentabilitate trebuie să fie cât mai ridicate. Preluând datele din contul de profit şi pierdere suntem în măsură să determinăm nivelul ratelor de rentabilitate a întreprinderii analizate.

Se constată o uşoară îmbunătăŃire a ratei rentabilităŃii economice în anul 2005 faŃă de anul precedent, explicabilă prin creşterea rapidă a EBE în comparaŃie cu valoarea activelor totale, obiectiv atins prin achiziŃii de active imobilizate (echipamente şi instalaŃii pentru repoducŃie, mijloace de transport etc.) moderne, fapt ce a permis optimizarea consumurilor de materii prime şi materiale, carburanŃi, forŃă de muncă etc., precum şi practicarea unor preŃuri superioare perioadei precedente. Totodată, s-au identificat măsurile pentru evitarea formării de stocuri supranormative sau cu mişcare lentă, precum şi încasarea creantŃelor-clienŃi conform clauzelor contractuale.

Ratele de rentabilitate a întreprinderii analizate Tabel nr. 5

EXERCIłIUL FINANCIAR Nr. crt.

INDICATOR RELAłIE DE CALCUL 2005 (%) 2006 (%)

1. Rata rentabilităŃii economice (ROA-„return on assets”) Rentabilitatea activelor

Rezultat net/active totale

14,9 15,1

2. Rata rentabilităŃii financiare (ROE – „return on equity”) Rentabilitatea capitalurilor proprii

Rezultat net/capitaluri proprii

18,7 11,3

3. Rata rentabilităŃii comerciale (a vânzărilor) ROS – „return on sales”

Rezultat net/CA 5,8 2,6

Se constată că rata rentabilităŃii comerciale a cunoscut cea mai mare diminuare dintre cele trei rate de rentabilitate prezentate până acum. Faptul că diminuarea profitului net a devansat ritmul vânzărilor se poate explica prin pierderea unor clienŃi ca urmare a majorării preŃului de vânzare a produselor .

Nivelul ratei rentabilităŃii comerciale depinde în principal de: a. poziŃia concurenŃială a întreprinderii; b. faza în care se află procesul de producŃie în ansamblul său; c. politica întreprinderii privind deducerea costurilor. Doctrina conservatoare a echilibrului financiar care presupune alocarea unei

resurse pentru o anume nevoie, pornind de la utilitatea fondului de rulment în evaluarea riscului de insolvenŃă, este depăşită, în condiŃiile în care finanŃarea

136

nevoilor tinde să devină globală şi negociată periodic între diverşi parteneri, pe perioade diverse, funcŃie de variaŃia ratei dobânzii (Petcu M., pag. 463).

Analiza pe orizontală a bilanŃului pune în evidenŃă modul în care se realizează principalele echilibre financiare pe termen scurt şi termen lung ale entităŃii, prin intermediul unor mărimi agregate cum ar fi:

- SituaŃia netă; - Fondul de rulment; - Necesarul de fond de rulment; - Trezoreria netă SituaŃia netă a întreprinderii se calculează cu ajutorul relaŃiei: SN = Active totale – Datorii totale- Venituri în avans = Capitaluri proprii SituaŃia netă este un indicator relevant care exprimă valoarea activului

realizat la un moment dat, ce interesează managerii în privinŃa continuităŃii activităŃii.

Laîntreprinderea în cauză, situaŃia netă în perioadele analizate se prezintă astfel:

Tabel nr. 6

EXERCIłIUL FINANCIAR (LEI)

Nr. crt.

INDICATORI Precedent

2005 Curent

2006

ABATERI INDICI

1. Total active 10.112.353 10.567.819 +455.466 104,5 2. Datorii totale 20.600 41.550 +20.950 201 3. Venituri în

avans 78.578 86.575 +7.997 85,7

SITUAłIA NETĂ

10.013.175 10.439.694 426.519 104,2

Din datele tabelului nr. 5 se constată o situaŃie netă pozitivă, ca urmare a

creşterii capitalurilor proprii cu peste 4,3%. Acest fapt reflectă creşterea permanentă a activului prin majorarea resurselor proprii care consolidează fondul de rulment.

În continuare vom prezenta indicatorii utilizaŃi în vederea aprecierii stării de

echilibru.

Calculul şi analiza Fondului de Rulment (FR) Tabel nr. 7

EXERCIłIUL FINANCIAR (LEI)

Nr. crt.

INDICATORI

Precedent

Curent

Abateri ±∆

Indici %

1. Capitaluri proprii 45.693 65.230 +19.537 142,7 2. Datorii peste un an 725 11.385 +10.660 1570 3. Capitaluri 46.418 76.615 +30.197 165,05

137

permanente 4. Active imobilizate 38.915 65.536 + 30.621 178,6 5. Fond de rulment

financiar 7.503 11.079 3.576 147,6

Din cele prezentate rezutlă că fondul de rulment propriu este pozitiv cu

tendinŃă de creştere ccea ce denotă că activitatea productivă este finanŃată din resurse proprii.

Calculul şi analiza Necesarului de Fond de Rulment (NFR) Tabel nr. 8

EXERCIłIUL FINANCIAR (LEI)

Nr. crt.

INDICATORI Precede

nt 2005

Curent 2006

Abateri ±∆

Indici %

1. Active circulante 43.256.405

62.485.360 +19.228.955

144,4

2. Cheltuieli în avans 90.360 85.623 - 4.737 94,7 3. Casa şi conturi la

bănci 440.773 388.550 -52.223 88,1

4. TOTAL I (1+2+3) 43.787.538

62.959.533 19.171.995 143,7

5. Datorii cu scadenŃa sub un an

19.278.446

15.453.370 -3.825.076 80,1

6. Credite bancare de trezorerie

0 0 0

7. Venituri în avans 78.578 86.575 +7.997 110,1 8. TOTAL II (5+6+7) 19.357.0

24 15.539.945 -3.817.079 80,2

9. Necesar de fond de rulment (NRF) (4-8)

24.430.514

47.419.588 +22.989.074

194,0

Din datele prezentate în tabelul nr. 7 se desprind următoarele concluzii: � necesarul de fond de rulment (NRF) este pozitiv şi în creştere fiind

acoperit din fondul de rulment (FR); � creşterea NRF se datorează creşterii activelor circulante cu 46,03% în

condiŃiile reducerii cheltuielilor în avans şi a disponibilului precum şi a reducerii datoriilor cu scadenŃa până la un an în proporŃie mai mare decât au crescut veniturile în avans;

� în concluzie, necesităŃile ciclice au crescut iar resursele ciclice s-au redus.

138

Necesarul de Fond de Rulment reflectă echilibrul curent al întreprinderii depinzând de următorii factori: cifra de afaceri, durata ciclului de producŃie, durata de rotaŃie a stocurilor, decalajul dintre termenul de recuperare a creanŃelor şi termenul de plată a furnizorilor.

O altă mărime agregată care pune în evidenŃă echilibrul financiar al unei entităŃi este Trezoreria Netă, ce rezultă din egalitatea activelor cu pasivul bilanŃului, egalitate care conduce la confruntarea Fondului de Rulment cu Necesarul de Fond de Rulment de unde rezultă echilibrul financiar al unei întreprinderi, rezultat ce afectează toate posturile de bilanŃ. Creşterea trezoreriei nete poate fi realizată prin creşterea fondului de rulment respectiv prin creşterea disponibilităŃilor. Capitalul de lucru se află în creştere şi este asigurat de capitalul permanent, de unde se poate constata echilibrul trezorerie nete.

Echilibrul financiar al întreprinderii analizate poate fi exprimat în relaŃia: FR = NFR + TN

Un obiectiv principal al diagnosticului financiar-contabil al unei întreprinderi îl constituie evaluarea riscurilor ce îi însoŃesc activitatea, din care unele semnalează viabilitatea iar altele prefigurează insolvenŃa ce ameninŃă supravieŃuirea. Aşadar, riscul reprezintă expunerea la situaŃii nedorite din cauza lipsei de apreciere a unor fapte sau fenomene cu consecinŃe negative. Riscul poate avea modalităŃi de calcul distincte doar atunci când se cunoaşte obiectivul urmărit şi factorii care-l pot influenŃa. ÎnŃelegând că nu putem aprofunda multiplele aspecte ale riscului şi modalităŃile de calcul ale acestora ne vom referi mai atent asupra unor aspecte concrete privitoare la riscul activităŃii economico-financiare a întreprinderii. Aceste aspecte se pot evidenŃia prin intermediul indicatorilor ce exprimă calitatea activităŃii economico-financiare:

• indicatori de risc; • indicatori de lichiditate-solvabilitate; • indicatori de activitate (gestiune). În cazul întreprinderii analizate, constatăm următoarele:

� Indicatorii de lichiditate au avut o evoluŃie ascendentă ceea ce reflectă aspecte favorabile privind acoperirea datoriilor din activele curente;

� Întreprinderea analizată nu este angajată în credite bancare sau de altă natură;

� În schimb indicatorii de activitate (de gestiune) au avut dinamici nefavorabile, în sensul reducerii vitezei de rotaŃie a stocurilor, a debitelor-clienŃi, a creşterii numărului de zile de stocare şi al reducerii duratei de achitare a furnizorilor ceea ce a mărit nefavorabil decalajul dintre încasări şi plăŃi;

� S-a accentuat viteza de rotaŃie a activelor imobilizate în condiŃiile menŃinerii neschimbate a vitezei de rotaŃie a activelor totale;

� Indicatorii de profitabilitate au avut o evoluŃie nefavorabilă în sensul reducerii ratei rentabilităŃii capitalului angajat şi a marjei brute din vânzări.

139

4. Concluzii Concluziile diagnosticului financiar-contabil al întreprinderii pot fi

evidenŃiate sintetic cu ajutorul analizei SWOT (Strengths-Weaknesses-Opportunities-Threats adică puncte forte, puncte slabe, riscuri, oportunităŃi) care conŃine:

Tabelul nr. 9 PUNCTE FORTE PUNCTE SLABE

politica de plată a furnizorilor, care creează posibilitatea unei finanŃări cvasi-gratuite;

ponderea ridicată a activelor circulante în total active;

cifra de afaceri în creştere; activitate fără subvenŃii

bugetare; entitate fără angajări de credite

bancare; nu are datorii restante la bugetul

de stat consolidat.

volum redus al activelor de trezorerie; scăderea marjei comerciale în termeni

reali; creanŃe neîncasate; nefolosirea la capacitate a utilajelor în

dotare; lipsa tehnologiei moderne; sistemul informaŃional între factorul de

decizie şi cel de execuŃie.

OPORTUNITĂłI RISCURI (AMENINłĂRI) reducerea duratei de rotaŃie a

stocurilor; atragerea de noi beneficiari atât

interni cât şi externi; accesul la sursele de finanŃare

externe; posibilitatea de creşetere a

exportului ; relaŃii foarte bune cu partenerii

tradiŃionali

concurenŃa noilor entităŃi în domeniu; calamităŃi naturale; perioada de recuperare a creanŃelor;

După cum rezultă din analiza diagnosticului financiar-contabil o posibilitate de creştere a profitului o reprezintă majorarea preŃului de vânzare. Stabilirea mărimii preŃului de vânzare constituie un aspect „cheie” al asigurării profitabilităŃii întreprinderii. Considerăm două categorii importante de factori care trebuie să fundamenteze dimensiunea preŃului de vânzare:

a. factori interni: costul de producŃie, strategia întreprinderii, calitatea produsului finit;

b. factori externi: puterea de cumpărare a clienŃilor, preŃul produselor concurente, aspecte de ordin legislativ.

Diagnosticul financiar-contabil reprezintă o sinteză din punct de vedere financiar şi contabil a întreprinderii pe o perioadă determinată de timp (în cazul nostru 2 ani). În baza diagnosticului financiar-contabil pe cei doi ani, considerăm ca necesare următoarele măsuri:

- reducerea stocurilor de materii şi materiale cu mişcare lentă;

140

- continuarea demersurilor pentru recuperarea creanŃelor de la clienŃii rău platnici;

- reducerea cheltuielilor de exploatare printr-o urmărire cât mai riguroasă a plăŃilor efectuate.

Studiul prezentat demonstrează alături de multe altele că la baza organizării şi conducerii entităŃilor economice stau principiile gestiunii economice prin care se urmăreşte folosirea eficientă a factorilor de producŃie, recuperarea costurilor din veniturile proprii şi asigurarea unei rentabilităŃi sporite.

Bibliografie BREBAN, L., 2007, Managementul contabilităŃii în economia forestieră din

România, Teză de doctorat, Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napăoca; MACHEDON, I., 1996, FuncŃiile de protecŃie ale pădurilor-evaluare economică,

Editura Ceres, Bucureşti; MANAłE, D., 2005, Diagnosticul şi evaluarea întreprinderilor cotate şi necotate,

ColecŃia Biblioteca ANEVAR; NEGRILĂ, A., 2003, Restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate, Editura

Mirton, Timişoara; PETRESCU, S., 2006, Analiză şi diagnostic financiar-contabil, Editura CECCAR,

Bucureşti; SPĂTARU, L., 2004, Analiza economico-financiară, Editura Economică,

Bucureşti;

141

EVOLUłII ALE MARKETINGULUI DIN ORGANIZAłIILE ROMÂNEŞTI PRESTATOARE DE

SERVICII ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII AFACERILOR

Prof. univ. dr. Someşan Cornel, Ec. mst. Dan Lucia, Ec. mst. Roşu Alexandra

Universitatea de Vest “Vasile Goldiş” din Arad, Filiala Zalau 450042 Zalau, Str. Unirii nr.1, tel/fax: 0260-615 465

e-mail: cornel_somesan@yahoo.com, luci_18_9@yahoo.com, alexandra_al_rosu@yahoo.com

Abstract Marketing Evolution of the Romanian Service Organizations, in the Context of

Business Globalization In order to increase the standard of living in any country, no instrument used for

the economic development accomplishment is more efficient than marketing. At present, marketing is unanimously recognized as a dominant philosophy of

business. The deeper consequences of business globalization onto the national economic

competitiveness, the unprecedented intensification of the competition between economical organizations performing on the global market, the present customers which became more informed, exigent and powerful, all these aspects influence directly the marketing practice in services area.

Through the present article, the authors attempt to analyze the sources and also to state reasons for the main tendencies in the marketing evolution of the Romanian service organizations, placed in the current context of globalize businesses.

Keywords: business globalization, services marketing, services economy, product services, interactive marketing 1. Introducere

Economia mondială se îndreaptă, gradual, către o “economie globală bazată pe reŃele”, în paralel cu tranziŃia de la interdependenŃele Ńărilor lumii axate pe comerŃul internaŃional spre un nou sistem de interconectare axat pe reŃele. Pornind de la această premisă, ralierea la reŃelele globale de servicii devine o condiŃie esenŃială a integrării şi operării Ńărilor în noul context al globalizării afacerilor.

Aceasta implică dezvoltarea unei baze infrastructurale cu un înalt nivel tehnologic, impus de standardele internaŃionale, care să le permită o integrare prin interconectare.

În prezent, serviciile nu mai reprezintă un apanaj al Ńărilor dezvoltate, ci trebuie considerate deopotrivă premisa şi consecinŃa creşterii şi dezvoltării economiei contemporane.

142

Serviciile promovează dinamismul economiei globale prin prisma capacităŃii lor inovative, stimulând astfel creşterea economiei globale prin două ipostaze: factor (prin diminuarea constrângerilor spaŃiale, sociale, culturale sau lingvistice) şi subiect în procesul de globalizare.

În contextul mutaŃiilor şi proceselor înregistrate în economia mondială actuală, serviciile joacă un rol strategic în dezvoltarea economică. Astfel, oferta eficientă de servicii constituie ingredientul strategic principal în procesul dezvoltării.

Luând în considerare faptul că distincŃia între produs şi serviciu este relativă şi discutabilă, bunurile materiale nefiind altceva decât “ambalajul” unui serviciu, se foloseşte, constant, “tandemul” produs-serviciu sau “sintagma” produs şi/sau serviciu. Prin urmare, serviciile încorporate în bunurile materiale devin o armă strategică din punctul de vedere al forŃei concurenŃiale în sfera afacerilor.

În prezent, oferta intreprinderilor nu mai este constituită doar din produse, ceea ce se vinde reprezentând « pachete de oferte » sau « agregate produse-servicii ». Precizăm că în literatura de specialitate, această asociere de termeni este cunoscută sub denumirea de « compacks », respectiv „pachete de bunuri şi servicii integrate”14.

AfirmaŃiile anterioare ne conduc spre ideea că procesul globalizării afacerilor nu ar fi atins actualul stadiu de dezvoltare fără aportul serviciilor, motiv pentru care globalizarea bunurilor materiale nu mai poate fi percepută fără servicii, şi vice versa (această interdependenŃă reprezentând, în esenŃă, “nucleul procesului de globalizare”).

De fapt, dezvoltarea globalizării afacerilor şi expansiunea serviciilor se produc în acelaşi timp, în aceleaşi locuri şi chiar cu aceeaşi intensitate.

2. Premisele apariŃiei şi dezvoltării marketingului serviciilor Din ansamblul definiŃiilor date ştiinŃei marketingului se desprind trei dimensiuni

ale acesteia, respectiv15:

• dimensiunea operaŃională, reflectată de activităŃile organizaŃiei, care-i permit pătrunderea, menŃinerea şi extinderea pe piaŃă;

• dimensiunea strategică, reflectată de metodele şi tehnicile aplicate de organizaŃie, pentru analiza mediului şi fundamentarea strategiei de piaŃă;

• dimensiunea culturală, reflectată de concepŃia şi starea de spirit care orientează întregul demers al organizaŃiei.

Prin urmare, marketingul modern este un fenomen complex, specific economiei de piaŃă, motiv pentru care se impune abordarea acestuia din următoarele perspective:

• filozofie de afaceri; • activitate practică, proces şi funcŃie managerială;

14 GhibuŃiu A. 2000. Serviciile şi dezvoltarea. De la prejudecăŃi la noi orizonturi. Ed.

Expert, Bucureşti, pag. 187 15 Cetină I. 2005. Marketing financiar-bancar. Ed. Economică, Bucureşti, pag. 11

143

• instrumentar de management, bazat pe metode şi tehnici specifice de cercetare.

Filozofia de afaceri - corespunde concepŃiei de marketing ca mod de gândire şi este reflectată de o atitudine economică orientată spre client, conform căreia organizaŃia îşi va realiza obiectivul esenŃial, obŃinerea de beneficii, numai prin satisfacerea cerinŃelor efective şi potenŃiale ale cumpărătorilor.

Astfel, pentru înfăptuirea obiectivelor sale, organizaŃia trebuie să-şi adapteze toate resursele în scopul satisfacerii cerinŃelor şi intereselor cumpărătorilor, demers care implică o raportare eficientă la mediul socio-economic si la cerinŃele pieŃei aflate în continuă schimbare. Rezultatele acestui demers depind de abilitatea de a crea şi a păstra cumpărători profitabili, care au potenŃialul de a aduce venituri ce depăşesc cheltuielile de producŃie.

Activitatea practică de marketing - vizează transformarea ideilor generale de marketing, din forma descriptivă, în acŃiuni, programe, rezolvări de probleme şi soluŃii. Altfel spus, activitatea practică de marketing este un ansamblu de activităŃi, a căror finalitate este obŃinerea eficienŃei maxime, în condiŃiile utilizării unor resurse limitate pentru satisfacerea cerinŃelor cumpărătorilor.

Instrumentarul de management - este indispensabil activităŃii practice de marketing, presupunând utilizarea unui ansamblu de metode, procedee, tehnici de cercetare şi acŃiune-analiză, previziune, organizare şi control, care să asigure informaŃiile adecvate şi pertinente, necesare în timp util pentru fundamentarea strategiilor şi programelor de marketing. Cu alte cuvinte, marketingul se afirmă ca un proces managerial prin care se identifică, se anticipează şi se satisfac în mod profitabil cerinŃele cumpărătorilor, un proces de planificare şi concepere a unor idei, bunuri şi servicii, de stabilire a preŃului acestora, de promovare şi de distribuire a lor, astfel încât să satisfacă cerinŃele individuale şi de grup ale cumpărătorilor.

Prin urmare, marketingul se afirmă ca un sistem complex şi interfuncŃional al organizaŃiei, ce exprimă un mod de gândire, o atitudine care se reflectă într-un ansamblu de activităŃi coordonate şi organizate cu ajutorul unui instrumentar specific coroborat cu un instrumentar managerial specific.

Apărut din necesitatea de a soluŃiona o serie de probleme legate de utilizarea cât mai eficientă a resurselor organizaŃiilor, în concordanŃă cu cerinŃele şi exigenŃele pieŃei, marketingul abordează în prezent o problematică deosebit de complexă, sensul şi conŃinutul său schimbându-se în mod semnificativ de-a lungul timpului.

Instrument al economiei de piaŃă, marketingul a evoluat în mod continuu, revendicându-şi tot mai mult statutul de ştiinŃă interdisciplinară. Căutările în direcŃia adaptării opticii şi metodelor marketingului general la specificul diferitelor domenii au generat un proces de specializare, caracterizat prin deprinderea şi constituirea mai multor ramuri şi subramuri cu multe elemente specifice.

Specificitatea marketingului serviciilor este determinată în mod esenŃial de raporturile complexe în care apare clientul (consumatorul) şi prestatorul de servicii de-a lungul proceselor de satisfacere a nevoii la cel mai înalt grad.

144

Abordarea de marketing a serviciilor este concretizată în două domenii distincte: marketingul general, în cadrul căruia sunt evidenŃiate elemente comune tuturor serviciilor, de regulă prin raportare la bunuri materiale şi marketingul sectorial

(de ramură) în cadrul căruia sunt prezentate elemente de diferenŃiere specifice, unor anumite categorii de servicii (sectoare).

Între cele două domenii există o strânsă interdependenŃă, dezvoltarea unuia fiind reflectată în mod corespunzător de către dezvoltarea celuilalt.

În contextul amintit, un rol deosebit îl are “noua ştiinŃă a vânzării” sau “ştiinŃa şi arta de a convinge clienŃii să cumpere”, respectiv conceptul de marketing care a cunoscut o evoluŃie rapidă în paralel cu schimbările economico-sociale. Acelaşi aspect rămâne valabil şi în cazul bunurilor intangibile, imateriale însă, la acest nivel ne referim la marketingul serviciilor, ca obiect de studiu al lucrării noastre.

DefiniŃiile marketingului serviciilor, enunŃă una sau mai multe caracteristici ale acestora (intangibilitatea, inseparabilitatea, variabilitatea şi perisabilitatea), care le diferenŃiază faŃă de produsele tangibile, punând accent pe: utilitatea, avantajele sau satisfacŃiile produse de activităŃile de servicii sau pe schimbările determinate de acestea asupra: bunurilor materiale, persoanelor sau relaŃiilor sociale. Alături de conŃinut, definirea marketingului serviciilor are la bază, într-o proporŃie covârşitoare, caracteristicile serviciilor.

În continuare, vom evidenŃia factorii determinanŃi ai specificităŃilor regăsite în relaŃiile furnizor-consumator de servicii, care au generat, la rândul lor, abordări de marketing specifice serviciilor, conducând în final la conturarea marketingului serviciilor ca specializare distinctă a marketingului general.

Factorii determinanŃi ai specificităŃilor în relaŃiile furnizor-consumator de servicii sunt:

• Dezvoltarea accelerată a ofertei şi prestaŃiilor de servicii, concretizată prin: diversificare, înnoire, creşterea complexităŃii, extinderea ariei de desfăşurare a prestaŃiilor;

• Dezvoltarea accelerată a nevoii şi cererii de servicii, concretizată prin: diversificarea nevoilor, creşterea cererii şi implicit a ofertei;

• Dezvoltarea accelerată a raporturilor de schimb, generată de: liberalizarea serviciilor (privatizare, dereglementări), relaxarea unor restricŃii impuse de asociaŃii profesionale, computerizarea şi inovaŃia tehnologică, extinderea francizei şi leasingului, externalizarea unor servicii pentru producŃie.

Abordările specifice, rezultate pe parcursul procesului evolutiv al marketingului serviciilor au în vedere două direcŃii principale de dezvoltare, respectiv16:

• dezvoltare intensivă, la nivelul căreia:

16 Olteanu V. 2003. Marketingul serviciilor, Ed. Economică, Bucureşti, pag. 39-43

145

⇒ În cadrul mixului de marketing, personalul organizaŃiei prestatoare are un rol deosebit de important, motiv pentru care se impune tratarea acestei resurse ca o variabilă distinctă a mixului de marketing în servicii;

⇒ La nivelul ofertei de servicii şi distribuŃiei se evidenŃiază specificitatea acestor variabile precum şi rolul determinant pe care-l au în delimitarea marketingului serviciilor, ca specializare a marketingului general;

⇒ Gradual, se realizează promovarea conceptului de servucŃie, în urma adaptării în limba română a termenului servuction din limba franceză, concept care semnifică procesarea serviciului în timpul consumului sau utilizării cu participarea activă a clientului, denumit şi proces de creare şi livrare a serviciului;

⇒ Se identifică noi variabile ale mixului de marketing, inexistente în marketingul bunurilor de consum sau de producŃie. Aceste variabile specifice sunt: − caracteristicile fizice ale serviciilor, variabilă ce semnifică cadrul

organizatoric (ambianŃa) specifică procesării şi mijloacele de „tangibilizare” a serviciilor;

− clientul, în calitatea de participant în procesul de creare şi livrare a serviciului.

⇒ Apare totodată şi nevoia de conceptualizare a celor trei componente cu acŃiune sinergetică ale marketingului serviciilor, respectiv:

− marketingul extern, constând în activităŃile de promovare a serviciilor

oferite, cu strategii de preŃuri specifice şi utilizarea reŃelelor de distribuŃie;

− marketingul interactiv, constând în interacŃiunile prestator-client privind transmiterea de informaŃii şi mesaje, referitoare la serviciile oferite şi prestate;

− marketingul intern, constând în activităŃile de atragere, perfecŃionare şi menŃinere a angajaŃilor organizaŃiei pe posturi care să asigure utilizarea maximă şi eficientă a capacităŃii lor de muncă şi, totodată, un sistem de motivaŃii care să permită satisfacerea atât a necesităŃilor materiale, cât şi a aspiraŃilor de natură profesională ale angajaŃilor organizaŃiei prestatoare de servicii.

⇒ Sistemul de management al serviciilor deŃine numeroase particularităŃi în organizarea pe funcŃiuni şi procesuală a sistemului de creare şi livrare a serviciilor. EvidenŃiem aici interferenŃa funcŃiilor de marketing, resurse umane şi de servucŃie cu fundamentarea unui sistem organizatoric original şi a unui sistem decizional descentralizat în interiorul si exteriorul organizaŃiei precum si particularizarea utilizării programului de marketing. • dezvoltare extensivă Dezvoltarea extensivă a marketingului serviciilor se realizează prin

asimilarea marketingului, treptat şi inegal, în cadrul diferitelor sectoare ale serviciilor, rezultând în succesiunea apariŃiei lor, următoarele specializări ale

146

marketingului serviciilor: marketingul turistic, marketingul financiar-bancar,

marketingul transporturilor. În prezent, se constată asimilarea marketingului şi în alte sectoare ale serviciilor, conturându-se astfel noi specializări, precum: marketingul educaŃional, marketingul cultural, marketingul medical, etc.

În Ńara noastră, marketingul serviciilor apare la începutul ultimului deceniu al secolului XX, în preajma anului 1990, odată cu începutul dezvoltării economiei serviciilor, perioadă în care universităŃile de stat şi private includ în programele de studii ale învăŃământului economic şi disciplina marketingul serviciilor (excepŃie făcând marketingul turismului a cărui apariŃie s-a produs în urma cu 25 ani). 3. EvoluŃii ale marketingului în organizaŃiile româneşti prestatoare de servicii, în contextul globalizării afacerilor 3.1. Premise la scara globală

Perioada postbelică a fost marcată, între altele de ascensiunea rapidă a industriei serviciilor în Ńările dezvoltate, care şi-a sporit considerabil ponderea în PIB şi contribuŃia la cererea de noi locuri de muncă. Una din componentele principale ale procesului de globalizare a economiei mondiale este extinderea serviciilor la scară policontinentală, dovezi fiind reŃelele hoteliere răspândite în toate colŃurile lumii, comunicaŃiile telefonice şi televiziunea prin satelit, reŃeaua Internet de informaŃii prin computere (denumită şi al şaptelea continent), extinderea şi diversificarea turismului internaŃional, etc17.

Constatăm modernizarea rapidă şi pe scară largă în ultimele decenii, prin asimilarea celor mai noi mijloace ale tehnicii, a serviciilor financiare şi bancare, a căror reŃele sunt răspândite pe întreg mapamondul.

În toate domeniile mai sus remarcate, s-au creat întreprinderi şi companii transnaŃionale (CTN), cu profil specific. Remarcăm însă că în unele Ńări, din cauza costurilor ridicate industria serviciilor a stagnat iar în cazul serviciilor publice, precum sănătatea, învăŃământul, stagnarea s-a datorat politicilor financiare restrictive ale statului. În Ńările care au avut economie de comandă, industria serviciilor s-a aflat în condiŃii rudimentare.

În cadrul industriei serviciilor, se detaşează prin importanŃă crescândă pentru creşterea competitivităŃii în întreaga economie, serviciile pentru producŃie. Această categorie de servicii, facilitează:

• aplicarea unor noi tehnici de management; • relaŃii expeditive între diferitele stadii ale proiectării, producŃiei şi

desfacerii bunurilor materiale; • generarea unor economii mai mari; • globalizarea eficientă a produselor şi redistribuirea funcŃiilor între-

prinderilor. La aceste transformări, concură posibilităŃile mai largi, în prezent, pentru

exportul de servicii cu intensitate de muncă mai ridicată, prin reŃele de informaŃii.

17 Badrus Gh. & Rădăceanu E. 1999. Globalitate şi management, Ed. All Beck, Bucureşti, pag. 98

147

La scară globală, se constată că, aşa cum capitalul se orientează spre economiile unde resursele naturale sunt ieftine şi uşor de exploatat iar restricŃiile împotriva poluării mediului sunt minime, în egală măsură se orientează ca şi în trecut, spre economiile unde forŃa de muncă este ieftină iar dacă are şi un grad de calificare ridicat sau cultură apropiată Ńării de origine a companiei investitoare, localizarea se face cu preferinŃă.

Potrivit teoriei lui Alvin Toffler, în prezent, omenirea se află în tranziŃia spre civilizaŃia celui de-al treilea val, bazat pe societatea informaŃională, pe “economia informaŃională (cerebrală)” şi pe globalizarea afacerilor şi finanŃelor18.

Analiza evoluŃiei economiilor Ńărilor cele mai dezvoltate, evidenŃiază următoarele modele de economii19:

• Modelul “economiilor de servicii”, reprezentând un model de economie informaŃională, evaluat după criteriile ocupării forŃei de muncă în diferite ramuri. Este modelul reprezentat de economiile SUA, Marii Britanii şi Canadei, economii caracterizate prin declinul rapid al ocupării în industria de transformare după anii ’70 şi accelerarea înaintării spre informatizare. Urmare a ponderii foarte scăzute, aproape nesemnificativă, a populaŃiei ocupate în agricultura acestor Ńări, acest model se caracterizează printr-o structură cu totul nouă a ocupării, în care cheia pentru analiza structurii lor sociale este diferenŃierea

diverselor activităŃi din sfera serviciilor. În cadrul acestui model, serviciile de gestionare a capitalului prevalează asupra altor servicii din întreprinderi iar sectorul serviciilor sociale creşte continuu, prin

privatizare20

.

• Modelul “info-industrial”, reprezentat îndeosebi de economia Japoniei şi într-o mare măsură, de economia Germaniei. Acest model se diferenŃiază prin aceea ca, deşi ponderea ocupării în industria de transformare s-a redus, totuşi se menŃine destul de ridicată (circa un sfert din totalul celor ocupaŃi). În aceste economii, chiar dacă ocuparea în industria de transformare se micşorează, activitatea industrială se amplifică. Datorită acestei orientări în cadrul întreprinderilor din aceste economii, există servicii cu mai mare importanŃă decât cele financiare şi care sunt asociate mai direct întreprinderilor productive. În contextul importanŃei de necontestat a serviciilor financiare şi băncilor din aceste Ńări (opt din cele mai mari zece bănci din lume sunt japoneze), creşterea sferei serviciilor din aceste economii se bazează pe serviciile pentru industrie (producŃie) şi cele sociale.

18 Badrus Gh. & Rădăceanu E. 1999. Globalitate şi management, Ed. All Beck, Bucureşti, pag. 113 19 Badrus Gh. & Rădăceanu E. 1999. Globalitate şi management, Ed. All Beck, Bucureşti, pag. 107 20 Someşan C. 2005. Marketing global, Ed. Casa CărŃii de ŞtiinŃă, Cluj Napoca, pag. 388

148

• CombinaŃia celor două modele, despre care nu se poate spune că există în stare pură, existent în FranŃa, a cărei economie înclină spre o “economie de servicii”, dar menŃinând o bază solidă a industriilor de prelucrare şi cu servicii pentru întreprinderi (de producŃie) şi sociale în creştere.

3.2. Impactul globalizării afacerilor asupra industriei serviciilor din România În prezent, serviciile reprezintă un element esenŃial al integrării economice,

multe funcŃii ale acestora reducând distanŃa relativă între delimitările spaŃiale, facilitând astfel telecomunicaŃiile, pătrunderea producŃiei pe pieŃele internaŃionale, furnizând totodată informaŃii necesare adoptării unor noi strategii globale.

Practic, nu există tehnologii noi care să nu fie corelate cu serviciile (aspect care generează sau adaugă valoare, sporind astfel utilitatea pentru beneficiar). Totodată, orientarea tot mai accentuată spre servicii, reprezintă trăsătura majoră a evoluŃiei consumului, prin satisfacerea la un nivel cât mai înalt atât a nevoilor fundamentale cât şi a celor de ordin superior. În paralel, tendinŃa de «servicizare», reflectă intensificarea eforturilor pentru satisfacerea unor cerinŃe noi, strict legate de nivelul de civilizaŃie.

În economiile de piaŃă dezvoltate, serviciile reprezintă una dintre activităŃile cele mai profitabile ale economiei şi implicit principala sursă în formarea PIB-ului.

În cadrul UE, la sfârşitul anului 2005, ponderea serviciilor în PIB era de 69,4% şi asigura majoritatea locurilor de muncă pentru europeni, respectiv 66,8%. În România, la finele anului 1989, serviciile acopereau 35% din PIB, în 1990 - 26,5% iar ritmuri de creştere susŃinute au apărut abia după anul 2000, ca urmare a creşterii economice şi implicit a îmbunătăŃirii puterii de cumpărare a populaŃiei. Astfel, la sfârşitul anului 2005, ponderea serviciilor din România genera cca. 50% din PIB, ocupând 37% din totalul forŃei de muncă.

Potrivit estimărilor realizate în cadrul Institutului NaŃional de Statistică21, în februarie 2007, prin anchetarea unui eşantion compus din managerii de societăŃi comerciale, pentru lunile februarie - aprilie, s-a conturat un trend pozitiv în industria românească de servicii. În aceste luni, situaŃia economică din această industrie a fost apreciată pozitiv, atât pe total activitate cât şi pe grupe de mărime a întreprinderilor.

Potrivit acestor estimări, cererea de servicii îşi va menŃine trendul ascendent pentru următoarele trei luni, în paralel cu creşterea numărului de salariaŃi şi a preŃurilor de vânzare sau de facturare a prestaŃiilor agenŃilor economici.

În România, acest trend ar fi şi mai evident, însă există încă numeroase servicii care lipsesc de pe piaŃă şi care, coroborate cu cele deja existente, ar putea atinge parametri maximi doar în paralel cu prosperitatea populaŃiei şi modernizarea managementului la nivelul organizaŃiilor prestatoare de servicii. Momentan, România se află în faŃa unei duble provocări:

• trecerea de la « coşul de fum » la « era hi-tech »

21 Rezultate obŃinute prin intermediul anchetelor de conjunctură, realizate în cofinanŃare cu

contribuŃia Comisiei Europene – DGECFIN, Bruxelles.

149

• înlocuirea vechiului sistem de organizare cu altul, bazat pe libera iniŃiativă şi concurenŃă.

Conform studiului realizat în aprilie 2007, de către Centrul Român de Politici Economice (CEROPE)22, pornind de la indicatorul agregat al dezvoltării economico – sociale, România se plasează pe locul 45 din cele 50 de Ńări analizate, la un nivel apropiat cu Brazilia şi Africa de Sud, devansând însă Bulgaria.

MenŃionăm că indicatorul agregat al nivelului de dezvoltare economico – socială a fost calculat pe baza mediei rangurilor Ńărilor în funcŃie de 12 indicatori, respectiv:

• PIB/locuitor (la paritatea pute-rii de cumpărare); • Exportul/locuitor; • Tractoare la 1000 hectare; • Ponderea serviciilor in PIB; • SperanŃa de viaŃă; Ponderea deficitului de cont curent în PIB.

• Utilizatori de Internet; • Consum de calorii/locuitor; • Rata de şcolarizare; • Cheltuieli pentru sănătate; • Intensitatea energetică; • Perceperea corupŃiei.

În urma acestei analize, a rezultat că România înregistrează decalaje

semnificative în raport cu statele UE, în special la PIB/locuitor, contul curent în PIB şi ponderea serviciilor în PIB. Cu toate acestea, oricât de relevanŃi ar fi indicatorii economico - sociali analizaŃi în mod individual, aceştia nu pot oferi decât o imagine parŃială a nivelului general de dezvoltare, aspect sesizabil şi din variaŃiile considerabile percepute în poziŃiile ocupate de aceleaşi state în cadrul diferitelor clasamente efectuate.

Odată cu intrarea în era Internetului şi a e-business-ului, se produc trans-formări fundamentale ale structurilor socio-economice. În paralel se intensifică şi asalturile la nivelul ştiinŃei economice, în sensul reformulării conceptuale şi reinter-pretării fenomenelor şi legilor economice.

Creşterea ponderii sectorului serviciilor în totalul economiei naŃionale alături de investiŃiile intangibile în totalul fondurilor investiŃionale, au condus la o redefinire a « economiei moderne » (incluzând Internetul şi accelerarea modificărilor tehnice în domeniul computerelor şi telecomunicaŃiilor).

Termenul « noua economie » (new economy), s-a evidenŃiat pentru prima dată în SUA, în 1995, când au apărut şi primele încercări de definire.

Atunci când ne referim la “noua economie”, avem în vedere o lume în care: • tehnologia telecomunicaŃiilor creează o competiŃie globală; • inovaŃia este mai importantă decât producŃia de masă; • investitorul cumpără noi concepte sau noi mijloace de a le crea; • schimbarea rapidă reprezintă o constantă;

22 www.newsin.ro

150

• este atât de diferită încât apariŃia sa poate fi descrisă ca o revoluŃie (revoluŃia digitală).

La nivelul pieŃei româneşti de servicii regăsim organizaŃii autohtone prestatoare de servicii din care preponderente sunt IMM-urile. Pe fondul deŃinerii la nivelul ofertei a unei palete relativ redusă de servicii (satisfăcând în principal nevoile curente ale populaŃiei), organizaŃiile autohtone încă nu pot satisface toate nevoile populaŃiei deoarece gradul de diversificare a serviciilor oferite este redus.

Predominanta serviciilor tradiŃionale şi ponderea redusă a serviciilor de producŃie în comerŃul total cu servicii al României, explică gradul scăzut al prezenŃei serviciilor româneşti pe plan internaŃional precum şi incapacitatea de generare a întregii game de servicii moderne regăsită pe pieŃele internaŃionale şi la nivelul pieŃei româneşti. Din aceste considerente, în prezent, organizaŃiile româneşti prestatoare de servicii sunt nevoite să apeleze la o cantitate substanŃială de servicii importate.

Treptat, pe piaŃa românească de servicii, au apărut organizaŃii de talie mai mare,

reprezentate de societăŃi mixte (World Trade Center, Mc Donalds, Pizza Hut etc.),

care dispun de tehnologie avansată, management performant, metode de selecŃie şi

formare a personalului corespunzătoare exigenŃelor impuse de piaŃă, fiind capabile să

furnizeze servicii de înaltă calitate.

Concomitent, menŃionăm şi apariŃia implantărilor unor companii transna-Ńionale din domeniul serviciilor precum: Arthur Andersen, Coopers and Lybrand, Price Waterhouse - în consultanŃă şi contabilitate; Siemens - în comunicaŃii; Hilton şi Mariott - în sectorul ospitalităŃii; DHL - în transporturi; Saatchi&Saatchi, BBDO - în domeniul publicităŃii, etc.

Toate acestea contribuie într-o măsură evidentă la modernizarea sectorului românesc de servicii prin transfer de tehnologii de ultimă generaŃie şi aplicarea de strategii manageriale şi de marketing performante. 3.3. Abordări noi ale marketingului organizaŃiilor româneşti prestatoare de servicii, în contextul globalizării afacerilor

Reiterând sectoarele industriei serviciilor cu rol predominant în globalizarea afacerilor se impune evidenŃierea şi caracterizarea marketingului specific fiecăruia din aceste sectoare de servicii.

În continuare, vom prezenta particularităŃile marketingului specializat pe

sectoarele « de vârf » ale industriei serviciilor, respectiv: • marketingul ospitalităŃii, specific activităŃii globale a reŃelelor hoteliere

răspândite în toate colŃurile lumii şi, în general, turismului internaŃional; • marketingul financiar-bancar, specific serviciilor financiare şi bancare,

care au împânzit lumea cu reŃelele lor;

151

• marketing electronic (e-marketingul), ca instrument cu eficienŃă maximă în oferirea serviciilor şi produselor pe piaŃa globală;

• marketingul ecologic, specific serviciilor de protecŃie a mediului şi calităŃi vieŃii, promotor al responsabilităŃii sociale.

Înainte de a caracteriza aceste noi specializări ale marketingului, remarcăm că ceea ce au în comun este faptul că sunt exponente ale noului marketing la începutul mileniului III.

În noul marketing se estompează linia de separare între produse şi servicii şi se vorbeşte în prezent de productivizarea serviciilor şi servicizarea produselor23.

Ceea ce cumpărătorii se aşteaptă să obŃină de la un produs, este de natură calitativă şi intangibilă. Cu şi mai mare claritate, în noul marketing, serviciul este considerat ca un proces care oferă clientului o ambianŃă de informaŃie, siguranŃă şi ajutor. 3.3.1. Marketingul ospitalităŃii

Conceptul « ospitalităŃii » în servicii caracterizează ansamblul activităŃilor de bază şi auxiliare ale prestatorilor serviciilor de cazare (hoteluri) şi prestatorilor serviciilor turistice (agenŃii specializate), care să asigure o ambianŃă de confort, siguranŃă şi satisfacŃie pentru clienŃi.

Serviciul ospitalităŃii, oferit clienŃilor este deosebit de complex, reprezentând o sumă de servicii unitare, respectiv:

• servicii specifice, care includ24: − servicii pentru pregătirea consumului turistic; − servicii de baza (transport, cazare, alimentaŃie); − servicii complementare (informare, agrement, sport, excursii etc.) ; − servicii cu caracter special (tratamente balneo-medicale, turism de afaceri şi

congrese, turism de vânătoare şi pescuit etc.). • servicii nespecifice (igienă şi întreŃinere fizică, transport în comun,

telecomunicaŃii, asistenŃă medicală, reparaŃii-întreŃinere etc.). Complementaritatea serviciilor ospitalităŃii obligă la coordonarea strategiilor

prestatorului principal (care oferă, de exemplu cazare şi alimentaŃie) cu strategiile celorlalŃi prestatori de servicii (transportatori, baze de tratament, agenŃii de turism etc.).

3.3.2. Marketingul financiar-bancar

Într-o formulare concisă, marketingul financiar-bancar poate fi definit ca «procesul managerial care conduce la satisfacerea necesităŃilor financiare ale clienŃilor, într-o manieră profitabilă pentru bancă ».

23 Drăgan J. C. & Demetrescu M.C. 1998. Noul marketing în mileniul III, Ed. Europa

Nova, Bucureşti, pag. 31 24 Bucur-Sabo Mariana 2006. Marketing turistic, Ed. Irecson, Bucureşti, pag. 21-22

152

Adoptarea orientării de marketing, ca bază a ansamblului deciziilor strategice şi tactice care se elaborează şi implementează în procesul relaŃional cu clienŃii, implică luarea în considerare a următoarelor obiective25:

• satisfacerea dorinŃelor clienŃilor - obiectiv central al conceptului de marketing, fără de care obiectivele financiare ale băncii nu ar putea fi îndeplinite;

• rentabilitatea - satisfacerea clienŃilor nu poate fi realizată cu orice cost, ci trebuie să existe un echilibru între gradul de îndeplinire a dorinŃelor clienŃilor şi câştigul realizat de pe urma efortului depus;

• cointeresarea angajaŃilor - prin satisfacerea nevoilor acestora şi conştientizarea lor privind: importanŃa marketingului, importanŃa controlului costurilor şi a maximizării veniturilor.

• responsabilitatea socială, ceea ce presupune ca banca să fie conştientă şi sensibilă la comunitatea şi mediul in care funcŃionează.

3.3.3. E-marketingul E-marketingul, ca serviciu, este un concept relativ nou prin care se înŃelege

activitatea de marketing bazată în special pe utilizarea Internetului. Termenul mai poate fi întâlnit în literatura de specialitate sub denumirea de Internet marketing sau Marketing electronic.

ActivităŃile pentru care este utilizat, în special, e-marketingul sunt26: • crearea imaginii de marcă; • îmbunătăŃirea fidelităŃii pentru o anumita marcă; • realizarea unei “educaŃii” economice a consumatorilor; • demonstraŃii şi distribuŃia de produse; • servicii de consultanŃă (înainte şi după cumpărarea unui produs). 3.3.4. Marketingul ecologic Teoria modernă de marketing abordează conceptul de marketing ecologic

axându-se în principal pe relaŃia cu consumatorii, cu puterea publică şi cu societatea, ceea ce aduce în prim planul atenŃiei patru direcŃii de focalizare: responsabilitatea socială, marketingul societal, mixul de marketing şi consumatorul ecologic.

În această abordare se înscrie şi definiŃia profesorului finlandez Kärnä, potrivit căreia, marketingul ecologic este un proces managerial holistic, responsabil pentru identificarea, anticiparea şi satisfacerea exigenŃelor clienŃilor

şi ale societăŃii, într-un mod profitabil şi sustenabil27.

Detaliind această abordare, rezultă că elementele caracteristice esenŃiale ale marketingului ecologic sunt:

• orientarea asupra dezvoltării calitative sustenabile, pe termen lung;

25 Cetină I. 2005. Marketing financiar-bancar, Ed. Economică, Bucureşti, pag.18 26 Florescu C., Mâlcomete P., Pop Al. N. 2003. Marketing – DicŃionar explicativ, Ed.

Economică, Bucureşti, pag. 224 27 Danciu V. 2006. Marketing ecologic, Ed. Economică, Bucureşti, pag. 16-17

153

• abordarea holistică (cuprinzătoare, ca un întreg obŃinut drept rezultat al efectelor sinergice ale efortului depus), care are drept obiectiv redirecŃionarea abordării reducŃioniste şi fragmentate a teoriei şi practicii anterioare asupra afacerilor;

• adoptarea conceptului ecoperformanŃei care include output-urile întreprinderii nedestinate pieŃei, performanŃa produsului în timpul şi după utilizarea sa şi impactul ambiental al întreprinderilor, care contribuie la crearea şi marketingul serviciului sau produsului, asupra oricărei componente a lanŃului valoric;

• căutarea efectelor socio-ambientale adăugate şi a valorii tehnico-economice adăugate.

Concluzii InserŃia industriei româneşti de servicii în cadrul reŃelei europene de servicii

este una dintre cele mai eficiente căi de modernizare şi redresare a economiei Ńării noastre.

În urma adoptării şi implementării standardelor europene de servicii, în paralel cu valorificarea experienŃei acumulate deja de către statele UE, România va avea un acces sporit la pieŃele internaŃionale de servicii.

Transpunerea acestor aspecte la nivelul pieŃei româneşti de servicii se va reflecta direct în economie, după cum urmează:

• expansiunea serviciilor va oferi reale oportunităŃi de redresare a unei părŃi considerabile a dezechilibrelor economice fundamentale şi de diminuare a fluctuaŃiilor economice întâlnite pe parcursul procesului de ajustare;

• serviciile vor genera posibilităŃi reale pentru atenuarea problemei şomajului.

Sporirea competitivităŃii serviciilor româneşti pe piaŃa internaŃională de profil, este decisivă pentru ca România să poată beneficia, în mod real, de intrarea în reŃeaua globală de servicii, aflată în prezent într-o dezvoltare dinamică.

Astfel, « mediul dinamic al economiei serviciilor marcat de creşterea, diversificarea şi nuanŃarea ofertei de servicii pe pieŃe din ce în ce mai saturate şi în evoluŃie permanentă, impune organizaŃiilor cât şi profesioniştilor în servicii, asimilarea orientării de marketing şi îndeosebi utilizarea tehnicilor de marketing »28.

Bibliografie BADRUS GH., RĂDĂCEANU E. 1999. Globalitate şi management, Ed. All Beck,

Bucureşti BUCUR-SABO MARIANA 2006. Marketing turistic, Ed. Irecson, Bucureşti CETINĂ I. 2005. Marketing financiar-bancar, Ed. Economică, Bucureşti DANCIU V. 2006. Marketing ecologic, Ed. Economică, Bucureşti

28 Someşan C. 2006. Marketingul serviciilor de afaceri, Ed. Sincron, Cluj Napoca, pag. 229

154

DRĂGAN J.C, DEMETRESCU M.C. 1998. Noul marketing în mileniul III, Ed. Europa Nova, Bucureşti

FLORESCU C., MÂLCOMETE P., POP AL. N. 2003. Marketing – DicŃionar

explicativ, Ed. Economică, Bucureşti GHIBUłIU A. 2000. Serviciile şi dezvoltarea. De la prejudecăŃi la noi orizonturi.

Ed. Expert, Bucureşti OLTEANU V. 2003. Marketingul serviciilor, Ed. Economică, Bucureşti SOMEŞAN C. 2005. Marketing global, Ed. Casa CărŃii de ŞtiinŃă, Cluj Napoca SOMEŞAN C. 2006. Marketingul serviciilor de afaceri, Ed. Sincron, Cluj Napoca *** Estimări ale Institutului NaŃional de Statistică - rezultate obŃinute prin

intermediul anchetelor de conjunctură, realizate în cofinanŃare cu contribuŃia Comisiei Europene - DGECFIN, Bruxelles

*** www.newsin.ro

THE PROBLEMS IN VENTURE CAPITAL UTILIZATION BY SMALL AND MEDIUM-SIZED ENTERPRISES IN

SLOVAKIA

Prof. Ing. Viera Marková, PhD. Matej Bel University, Faculty of Economics, Tajovského 10, 975 90 Banská Bystrica,

Slovakia, e-mail: viera.markova@umb.sk

Abstract Small and medium-sized enterprises create the motive power for the national

economy. In Slovakia, SMEs constitute a leading pillar of the national economy and have biggest potential of growth. Their share on the total number of enterprises in Slovak economy is comparable to developed countries. The participation of SMEs in GDP is circa 67 % and in employment circa 70,8 %. We can observe that only small and medium-sized enterprises suffer by shortage of financial sources for realization of their business activities. The aim of this paper is to support the small and medium-sized enterprises in the field of utilizing venture capital in the European Union, especially in Middle and East Europe and in Slovakia. We have paid attention to the business environment that requires the opportunity to finance their activities by utilizing the venture capital.

Key words: small and medium-sized enterprises, company life cycle, venture capital, capital shortage.

Introduction

For financing of innovative and developing projects, especially for small and medium-sized enterprises, was in developed economies invented a special type

155

of financing, the venture capital financing. Venture capital represents a form of long-term financing of needs of a company in the form of investment of capital to the asset of a company. The aim of this paper is to identify and analyze the present situation in the field of using venture capital in Slovakia in comparison with the European Union, to introduce the most important association and venture companies, which are providing venture investments.

Characteristics of basic types of venture capital Sources of SME finance can vary by stage of development. The definitions used by the European Venture Capital Association (EVCA) identify the following stages in an enterprise´s development. Possible financing sources at each stage are also shown. These definitions apply to high growth companies - other companies may have more stable financing patterns.

Table 1 Financing sources of SMEs by stage of development Seed stage Informal equity from founder and associates. Bank loan if

available and needed Start-up stage Informal equity from founder and associates and contacts.

Bank loan if available. Leasing for equipment Expansion stage Equity from original sources, plus trade investments or

venture capital. Loans from bank. Other sources of finance including leasing and factoring

Replacement Capital

Trade investment, venture capital or initial public offering (IPO)

Source: Guide to Risk Capital Financing in Regional Policy. Brussels: European Commission, Directorate General for Regional Policy, 2002. While the Commission does not consider that there is a general market failure in respect of the provision of finance to SMEs, there is evidence of shortcomings in relation to some groups of SMEs which may mean they are unable to access appropriate funding. The interesting role in financing of SMEs is connected with venture capital.

What is the definition of venture capital? Venture capital is one of the most effective tools for fostering SMEs and

also plays an important role for larger companies at the capital market in developed countries. It presents a source of equity capital for companies, as well as a lot of time and effort invested.

In accordance with the European Venture Capital Association the venture capital is a long-term form of financing of company during its various stages: it includes early stage, expansion and replacement finance, but excludes the financing of buy-outs. The venture capital is a temporary capital source granted by the venture capital fund to SMEs.

Harvard Business School defines the venture capital as a long-term investment to enterprises not quoted on a stock market and refered to all stages of

156

company life. It is investment to seed and start-up companies with innovative program.

According to Guide to Venture Capital in UK & Europe there exist various types of venture capital. They depend on stage of company life (life cycle of company):

1. Seed capital (seed financing) - financing provided to research, assess and develop an initial concept,

2. Start-up capital (start-up financing) - provided to companies for product development and initial marketing,

3. Early stage development capital (early stage financing) - financing to companies before they initiate commercial manufacturing and sales, before they are generating a profit (includes seed and start-up financing),

4. Later stage development - expansion capital (development financing) - financing provided for the growth and expansion of a company,

5. Rescue capital (rescue financing) - financing of company saving from crash,

6. Debt replacement capital (debt financing) - using venture capital instead of loans from banks,

7. Acquisition capital (acquisition financing) - financing of purchasing of a new company,

8. Mezzanine financing - providing of “quazi” capital, capital in the form which lies between loan and equity,

9. Management buys (transaction financing) - financing of management transactions in the form of:

- Management buy-out (MBO), - Management buy-in (MBI), - Management buy-in-buy-out (BIMBO), - Leveraged buy-out (LBO), - Large management buy-out (LMBO). How venture capital funds work in practice

Equity is an important component of the financing of SMEs. Equity can come from a number of sources - the entrepreneur and his associates, business angels, financial institutions, and others. Business angels are private individuals who invest directly in young new and growing unquoted businesses (seed finance). In many cases they also facilitates the finance of the next stage of the life cycle of young companies (start-up phase). Business angels usually provide finance in return for an equity stake in the business, but may also provide other long-term finance. This capital can complement the venture capital industry by providing smaller amounts of finance (generally under EUR 150 000) at an earlier stage than most venture capital firms are able to invest. Venture capital funds are closed-end funds, created to provide venture capital. These funds are a part of equity funds. Illustration 1 illustrates how a venture capital fund works in practice. In summary: • An SME applies for finance.

157

• The fund will acquire equity shares in the company. Typically, these shares will be new shares issued by the company with the proceeds going to the company to meet some of its financing needs. • During the period of the investment, the fund will monitor the investment, sometimes providing management advice to the SME. • In due course, the fund will seek to sell its stake in the SME. For successful companies, exit routes may be through the private sale of the investment to a trade investor, or by means of initial public offering (IPO). Such exits can provide high returns reflecting the high risk involved. For less successful SMEs, the exit route for the fund may be problematic. • In a significant number of cases, the SME may undergo a financial

restructuring caused by poor performance and the whole of the equity capital will be lost.

Fig. 1. How Equity Funds (venture capital funds) work in Practice

Source: Guide to Risk Capital Financing in Regional Policy. Brussels: European Commission, Directorate General for Regional Policy, 2002, p 11.

Analyses of venture capital market in the European Union and Slovakia Table 1 illustrates the situation in development of three venture capital activities in Europe.

158

Table 1 Fund rising, equity investment and divestment at cost for the period 1995

to 2005 (billion euros) Years Fund rising Equity investment Divestment in cost 1995 4,4 5,5 3,1 1996 8,0 6,8 3,6 1997 20,0 9,7 5,8 1998 20,3 14,5 7,0 1999 25,4 25,1 8,6 2000 48,0 35,0 9,1 2001 40,0 24,3 12,5 2002 27,5 27,6 10,7 2003 27,0 29,1 13,6 2004 27,5 36,9 19,6 2005 71,8 47,0 29,8

Source: EVCA Survey of Pan-European Private Equity and Venture Capital Activity 2005, conducted by Thomson Venture Economics and PricewaterhouseCoopers.

Fundraising in 2005 reached 71,8 billion euros, a record for the industry in Europe and over two and a half times the 27,5 billion euros raised in 2004. 2005 was also a record year for investment, with 47 billion euros of equity capital invested in 7,207 separate companies, beating 2004´s record of 36,9 billion euros by 27,3 %. At 29,8 billion euros, 2005 represented a record year for divestments at cost (as opposed to exit value), up from 19,6 billion euros in 2004. The information about venture capital activities in the European countries for 2004 is illustrated in table 2. Table 2 Venture capital activities in the European countries for the year 2004

(billion euros) Fund rising Equity investment Divestment in cost

Belgium 563 781 297 769 286 432

Czech Republic

4 839 20 116 23 644

Denmark 536 215 394 734 20 290

Finland 220 739 222 867 153 573

France 2 411 289 5 226 682 3 062 199

Greece 5 366 5 080 127

Netherlands 3 207 011 1 658 984 1 008 408

Ireland 47 357 61 193 190 720

159

Hungary 108 825 95 718 1 656

Germany 1 983 130 3 765 790 1 481 410

Norway 560 159 308 112 176 114

Poland 303 881 130 032 88 691

Portugal 248 031 160 706 95 969

Austria 121 812 140 535 68 739

Slovakia 5 256 4 224 1 321

Italy 1 663 331 1 480 130 647 064

Spain 1 577 006 1 966 762 496 925

Switzerland 175 714 272 442 112 750

Sweden 3 650 732 1 621 909 454 470

United Kingdom

10 056 741 19 085 981 11 179 796

Europe 27 451 215 36 919 765 19 550 298

Source: EVCA Survey of Pan-European Private Equity and Venture Capital Activity 2004, conducted by Thomson Venture Economics and PricewaterhouseCoopers.

Investment activities of the venture capital funds in Central and Eastern Europe (CEE) countries for the year 2004 are contained in table 3. Investment levels increased significantly in 2004 with a total 547 million invested across the CEE region. This is an overall increase of 22 % compared to 2003. However, the investments trends by country varied. Bulgaria had the highest level of investment activity by amount. Hungary, Latvia, Croatia and Slovakia also showed increases in investments by amount, while activity in Poland, the Czech Republic and Romania decreased compared to 2003. In comparison with another V4 Countries, in Slovakia there was the lowest amount of venture capital invested.

Table 3 Investments as a percentage of GDP in CEE, 2003 - 2004 2003 Total

Investment 2004 Total Investment

Invest. % of GDP 2003

Invest. % of GDP 2004

Bulgaria 18 043 215 976 0,101 1,110 Hungary 110 755 121 562 0,154 0,150 Latvia 2 692 13 261 0,031 0,120 Poland 177 213 134 437 0,098 0,069 Romania 82 020 32 543 0,159 0,055 Slovakia 4 479 7 059 0,016 0,021 Czech Republic

39 422 16 074 0,052 0,019

Croatia 2 799 4 021 0,011 0,015

160

Lithuania 5 647 1 182 0,036 0,007 Estonia 1 661 365 0,022 0,004 Slovenia 3 714 - 0,015 - Total 448 445 546 480 0,088 0,096

Source: Central and Eastern Europe Statistics 2004, Special Paper, edited by the EVCA Central and Eastern Europe Task Force, 2005. In table 4 there is shown type of investment by CCE countries in 2004.

Table 4 Type of investment by CEE countries, 2004 Seed Start-up Expansion Replace

. Capital Buyout Total

2004 Total 2003

Bulgaria - - 3,421 20,684 191,871 215,976 18,043 Hungary - 501 120,561 - 500 121,562 110,755 Poland - - 44,100 59,494 30,843 134,437 177,213 Romania - - 7,339 25,204 - 32,543 82,020 Slovakia - 947 6,112 - - 7,059 4,479 Czech Republic

- 2,245 13,829 - - 16,074 39,422

Baltic States

- 706 14,102 - - 14,808 10,000

Croatia and Slovenia

- 1,759 2,262 - - 4,021 6,513

Source: Central and Eastern Europe Statistics 2004, Special Paper, edited by the EVCA Central and Eastern Europe Task Force, 2005. In 2004, the largest portion of invested venture capital went into buyout transactions, followed by expansion capital investments and replacement capital. Notably, there were no reported seed stage investments and a significant reduction of start-up investments. It is fair to say that the equity gap seen across Europe is even more visible in the CEE region.

Analyses of utilizing venture capital in Slovakia In 1995 several financial institutions operating in Slovakia decided to form the Slovak Venture Capital Association (SLOVCA). Its primary purpose was increasing awareness of the public to the availability of venture capital to entrepreneurs. SLOVCA is a member of EVCA and member of the group of National Associations throughout Europe. SLOVCA collaborates with the government in establishing and developing legal, fiscal and financial environment adequate for the investors as well as for the targeted investments on the base of Risk Capital Action Plan (RCAP).

The RCAP was adopted by the Cardiff Summit in June 1998 and based on Commission Communication “Risk Capital: A key to Job Creation in the European Union”, April 1998. The RCAP contains measures designed to remove barriers to

161

the provision of risk capital, including cross border barriers, and measures in the area of taxation, where there are major differences between Member States.

The action plan benefits all sizes of companies wishing to raise capital. But much of its emphasis is on the formal sector where the average deal size is relatively large (average 5 million euros). At the local level there is a need to ensure that the benefits of the RCAP also flow to smaller companies who may not be targeted by the major venture capital funds. It is here that there may be a role for the Structural Funds. SLOVCA supports and encourages creation and development of companies, which are seeking direct investments to new technologies, innovatory projects and of medium-sized enterprises seeking equity capital. It provides professional background for SLOVCA members.

There exist in Slovakia several venture capital companies, for example Slovak American Enterprise Fund (SAEF), Fund of Funds (former Seed Capital Company), Genesis Capital, Renaissance Partners, DBG Eastern Europe, PENTA. We will concentrate on the activity of the SAEF and Fund of Funds.

The SAEF´s products help to finance activities related to expansion and development, management buy-outs/buy-ins, mergers and acquisitions. SAEF offers equity or debt financing, or the combination of both, in two programs:

- Direct investments in the range between USD 500,000 and USD 4,000,000 syndication is possible with higher transaction amounts,

- Small Loan Program with loans in the range between USD 50,000 and USD 2,700,000.

From the established year to the end of September, 2004 the amount of the investments was 41 million USD 37 million USD as the direct investments to 45 Slovak companies in the form of equity investments (20 million USD) or loans (17 million USD). From Small Loan Program there were granted loans in amount of 4 million USD. They were oriented to 51 companies. In table 5 is the information about amount of SAEF´s investments.

Table 5 SAEF investments, 2003 and 2004 (SKK) 2003 2004 Equity investments 15 693 909 18 473 097 Credits 1 341 696 1 920 448 Small Loan Program 1 190 856 726 332 Total 18 226 461 21 119 877

Source: www.saef.sk

Fund of funds is financed from PHARE resources. Financial resources enable the formation and development of SMEs all over the Slovak Republic. It covers 6 funds, Start-up Capital Fund, Regional Start-up Capital Fund, INTEG Fund, SISME Fund, Seed Capital Fund and Micro-loans fund. INTEG and SISME Funds began to run from the end of 2005.

162

The amount of investments provided by Seed Capital Company to SMEs is concentrated in the table 6. Investment levels increased significantly in 2002 - 2004.

Table 6 Investments of Seed Capital Company, 1995 - 2004 (million SKK) Year Total amount of investments 1995 3 1996 17 1997 26 1998 40 1999 58 2000 75 2001 91 2002 117 2003 150 2004 200

Source: Seed Capital Company, 2004. Regional aspects of the SCC´s investments are concentrated in table 7. Data shows the allocation planty of venture capital into Bratislava, Trnava a Prešov regions, shortage of venture one into Nitra, Košice and Trenčín regions.

Table 7 Investments into Slovak regions to 31. 12. 2004 (million SKK) Region Amount of investments Banská Bystrica 34 Bratislava 50,6 Košice 9,5 Nitra 7,2 Prešov 29,8 Trenčín 10,9 Trnava 39,9 Žilina 18,1

Source: Seed Capital Company, 2004. SAEF and Fund of Funds are the most important venture capital companies in Slovakia. These companies provide enterprises with financial and non-financial products that enable them to financially and managerially develop business activities.

Summary Venture capital financed enterprises have certain specific characteristics.

There is a considerable risk resulting from insecure future development of business subject – the investor does not know for sure, whether the business will expand or

163

not. The management often works as non-complex, or precisely, does not have sufficient experience. Often there is an asymmetry of information during an investment process. The character of property is also specific, because investments flow to an enterprise with high share of long-term intangible property. Venture capital investments create and widen business activities that make a new segment of the business sector and accelerate outturn of new knowledge, competitiveness and further economic growth. On the base of the data using in this paper we can state, that the potential of the venture capital in Slovakia, in comparison to another European countries, is not utilize in an extent as we wish. There exist big reserves. On the other hand we must also mention the fact that the situation is getting better. Slovakia as a member of the European Union has undertook that it will elaborate the steps of European Union Venture Capital Action Plan. It will contribute to the improvement of the whole situation. Very important positive changes have taken place in the area of tax legislation, big potential is in the symbiosis of venture capital and business incubators. The overall development of Slovak economy, the creation of motivating conditions and the openness of Slovak market to foreign investors are supporting the development of venture capital.

Sources *** Central and Eastern Europe Statistics 2004, Special Paper, Edited by the EVCA Central and Eastern Europe Task Force, 2005; *** EVCA Survey of Pan-European Private Equity and Venture Capital Activity

2004. Conducted by Thomson Venture Economics and PricewaterhouseCoopers; *** Guide to Risk Capital Financing in Regional Policy. Brussels: European Commission, Directorate General for Regional Policy, 2002; *** Risk Capital Action Plan for the Slovak Republic (Uznesenie Vlády SR zo dňa 16. februára 2005 č. 140); *** Seed Capital Company, 2004; *** www.saef.sk *** www.scc.sk

164

SMALL AND MEDIUM ENTERPRISES IN SLOVAKIA – THE PRESENT STATE AND THE FUTURE

Prof. Dr. Ľubica Lesáková Faculty of Economics, Matej Bel University, 975 00 Banská Bystrica, Tajovského St. 10,

e-mail: lubica.lesakova@umb.sk, Slovak Republik

Abstract Small and medium enterprises (SMEs) represent substantial part of the economy in

Slovakia. They play an important role in the process of GDP creation, in regional development and in the process of employment, as well as in technological development and implementation of innovations. From all above mentioned facts can be stated, that small and medium enterprises in Slovakia represent an essential element in the national economy as well as in the total structure of enterprises at the market. The SMEs development is a resultant both of the quality of business environment as well as of the behaviour of entrepreneurs themselves. The aim of the article is to present the changes in business environment in SMEs sector in Slovakia, to give the view on present state of small and medium enterprises in Slovakia and to assess the ability of slovak small and medium enterprises on common european market after first three years of our membership in European Union. Focus will be given to identification of main assumptions which are crutial to be competitive at european market.

Key words: small and medium enterprises in Slovakia, business environment, quality, innovation, managament style, business networking.

Introduction Small and medium enterprises (SMEs) create in Slovakia the large and

very quickly developing part of national economy. SMEs are characterised by high flexibility, adaptability, play an important role in GDP creation, in the process of employment, labor productivity increasing and in regional development. SMEs represent a dynamic and essential element of the total structure of enterprises at the market. The small and medium enterprises development is a resultant both of the business environment as well as of the behaviour of entrepreneurs themselves. The aim of the article is to present the changes in business environment in SMEs sector in Slovakia, to give the view on present state of small and medium enterprises in Slovakia and to assess position of slovak small and medium enterprises on common european market after first three years of our membership in European Union. Focus will be given to identification of main assumptions which are crutial to be competitive at european market.

1. Changes in business environment in SME´s sector in Slovakia Development of small and medium enterprises in Slovakia is declared as

one of the priorities of the economic development of our country. An important factor in this context is the creation of an adequate business environment. The development of business environment for the development of SMEs in last three

165

years confirms gradual improvement. Elimination of non-market barriers and strengthening of competitiveness of business entities remains one of the principal prerequisites for raising the performance of SME´s sector in our economy.

It may be stated (based on statistical data about business entities as well as based on knowledge obtained from the wide business public), that a partial improvement of the business environment occurred after the year 2004 along with a slight stabilisation of SME´s.

The most positive changes in business environment in Slovakia which occurred during last three years include: • the economic reforms – especially tax reform starting in January 2004 (tax

rates were unified at 19 %), • improved accessibility to the loans for the business sector and reduction of

interest rates, • more efficiency in administrative requirements on small and medium

enterprises – refered number of steps needed to be taken to start up business dropped up to 8 in the year 2004,

• intensification of setting up the industrial parks in various regions of Slovakia, which may positively impact on the growth of economy and small and medium enterprises development. Despite the above mentioned positive changes there are still some problems,

which had not been fully resolved. These problems may be summarised as follows: • persisting high burden of contribution to funds upon the business sector (it

is the contributions to funds which make Slovakia one of the most burdened economies compared to other EU member states),

• enforcement of law has not improved, there was no desired amendment to the rules of court procedures (lengthy enforcement of receivables through the courts causes problems of secondary payment inability),

• the property tax act (this tax is being now administrated by municipalities) allows this tax to be raised up to number of times just because an entitity is involved in business. In this way tax acts as punishment for doing business and does not motivate to develop activities,

• persisting problems in obtaining information about the options how to get money from EU funds for small and medium enterprises under the umbrella of various ministries; this results in confusion and information requested by enterprises are received often incomplete.

2. Small and medium enterprises in Slovakia – the present state The evaluation of small and medium enterprises sector is based on the data from statistical register published by Statistical Office of Slovak Republik. The present state is documented by quantitative characteristics of SME´s based on number of business entities broken down by branches, regional distribution, employment, production and foreign trade. The Statistical Office of SR noticed in the year 2005 compared to the year 1998 a growth of the number of natural persons – entrepreneurs by 15,9 %. This

166

included 344 870 small trade licensees, 12 752 persons doing business in free occupations and 9 472 independently managing farmers. Majority of small trade licensees were registered in trade (113 544), manufacturing of goods (58 591), building industry (62 436) and in realestate and leasing (48 515). Most small trade licensees did business in the districts of Bratislava, Žilina, Nitra, the least numbers of small trade licensees were registered in the districts of Medzilaborce, Sobrance and Krupina.

As to the legal entities at the end of the year 2005 were in Slovakia 126 777 legal entities including 83 710 enterprises and 43 067 non-for-profit insitutions. The total number of legal entities increased during analysed period (1998-2005) by 11,6 %. Most small and medium enterprises – legal entities - operated in trade (32 261), followed by trade services (19 788), manufacturing of goods (11 815) and building industry (6 225). As to the regional diferentiation most of the small and medium enterprises are located in the region of Bratislava.

The contribution by SMEs to employment in Slovakia is significant. While small and medium entreprises including small trade licensees accounted for 59,4 % of the employed population in the year 1998, in the year 2005 it was up to 70,8 %. Employment in the category of small and medium enterprises including small trade licensees increased by 11,4 % (including 13,4 % for small trade licencees, 3,3 % for small and 2,6 % for medium enterprises). For large enterprises employment dropped by 7,1 % according to the year 1998, apparently due to changes that occured in large enterprises (after the ownership had changed during the previous years, many of them undergone restructuring processes).

Contribution of SMEs to production in selected branches is important indicator of the role they play in the economy. Compared in the year 2005 to the year 2004 there was a real increase by 6,2 %. Added value generated increase in building industry by 15,6 %, in trade by 10,9 %, in telecommunication by 9,2 %, in industry by 8,7 % and in agriculture by 7,9 %. Activities of large enterprises accounted for the majority of the revenues in industry (68,1 %), medium enterprises contributed 14,3 %, small trade licensees 9,8 % and small enterprises 7,8 %. Small and medium enterprises contributed by highest share on revenues in market services and in trade (86 %).

The total volume of export increased in Slovakia in the year 2005 compared to the year 2004 by 13,5 %, and the volume of imports increased by 13,7 %. The more rapid growth of export over imports reflected in the year-on-year reduction of the foriegn trade deficit. The total share of SME´s on export accounted

by 32,3 %. 3. Ability of slovak SME´s to compete on common european

After the first three years of our accession to European Union the following information could be stated: • a majority of small and medium enterprises consider the high product quality

and flexible response to customer´s requirements as the most important source of competitiveness,

167

• the representatives of small and medium enterprises which are activ in the area of foreign trade declare more opportunities for cooperation with EU companies,

• as benefits of integration they mention expansion and improvements of purchising conditions, equal legislative environment for all partners and development of cooperation relationships with partner companies,

• from various survays may be stated, that significantly increased the proportion (number) of companies trying to gain the access to various grants and funds as an advantage of our EU membership. After the first three years of our membership positively may be stated the endeavour of firms to enter in these activities.

The ability of slovak SME´s to compete on european market and to keep stabile position is an effect of a number of factors. All these factors – wheather external or internal – could be analysed and evaluated very detailed; I give briefly only some notes.

Quality is supported to be one of the most important factor of the success. It depends on a firm, what steps and procedure will be taken to improve the quality. In everyday practice slovak small and medium enterprises freequently meet the situation when the present and the future trade cooperation is conditionded by the ability to produce the certificate issued in accordance with ISO 9000:2000. Manufacturer or service provider in Slovakia who doesn´t have this certificate must be aware that their offer will not stand the test of competition.

The quality of products and services depends also on the apllication of modern and efficient technologies and innovation. National Agency for Small and Medium Entrepreneurship Development in Slovakia conducted a survey towards the end of 2005 (October – December) focusing on innovation activities undertaken by small and medium enterprises within the recent 3 years. The representative sample included 962 enterprises – legal entities. 45 % of the surveyed enterprises implemented entirely new technologies, or a substantial improvement of existing technologies. It is positive, that a quarter of these SME´s, who had introduced a new or substantially upgraded existing technology, or introduced a new or innovated product claimed, that they were the first to introduce such innovations either within the sector, or in Slovakia in general. Almost three fifth of small and medium enterprises which were approached in survey stated a permanent innovative activity to be a part of the long-term business strategy of the company. As a barrier to implement the new technology or innovation may be viewed the financial burden.

At present when SME´s sector is more and more under changes in the market, success of SME´s is dependent on their ability to adapt to these changes, to

assume them in time and to prepare on them. Successful functioning of our firms in the future will depend on the general level of their management system. One of the presumtions of SME´s competition ability is the implementation of an effective

management scheme and the possession of skilled personnel and management staff.

168

Management is a science and art. The first can be aquired; the second one can be developed through commitment and by „learning by doing“. For many slovak enterprises, then, venturing into european markets calls for a change in management system.

The rapid evolution of information and communication technologies have increased the volume and variety of requirements lied on managers who have had to learn to cope with and increasing internationalisation, to be more flexible and adaptable. The skills and competences needed by managers have changed radically. Our managers realize the necessity of aquision of managerial competences and knowledge. The range of skills that managers overwhelmingly think they need are the „hard skills“, such using IT skills, critical thinking, organisational development, objective setting, etc., as well as the „softer“ skills such as multicultural skills, flexible adaptation in new environment, leadership, interpersonal skills, etc.

Slovak SMEs started to put more effort into networking and

subcontracting. Limited resources of our SME´s and increasing international competition have forced small firms to search for new flexible and effective forms of organization. In today´s uncertain economic environment SMEs in Slovakia are forced to consider networking as a new and flexible model for the organizations. Many positive examples from automobile industry, wood industry and machine industry document the advantages of this progressive form.

Conclusion The development of SMEs is an important precondition of positive

economic development in our country. The level of results achieved by SMEs is automatically transfered into national economy level and is reflected in its performance. Vice versa, the efficiency and performance of SMEs reflects the level of business environment. Constant changes of market conditions, increasing demand for the quality products, limited corporate resources, growing production costs, changing economic situation and sharp competition on domestic and international markets present just a small sample of the problems that SMEs have to face nowadays. For enterprises it is more difficult to solve them by means of „classical“ tools. It is necessary for managers to become familiar with plenty of modern and more efficient methods, techniques and tools, which would lead them to gain the position at the market. Their application could help to SMEs to overcome the problems and secure their long-term existence at the market.

Bibliography LESÁKOVÁ, Ľ., 2006, Changes in business environment to the benefit of SME´s

development in Slovakia after the year 2004. In: „Management-Enterprise-Benchmarking“. Book of proceedings from international scientific conference. Budapest: Budapest Polytechnic, Faculty of Economics, Hungary, 2006, p. 38-45. ISBN 963 7154 477;

LESÁKOVÁ, Ľ., 2005, Small and medium enterprises as a source of employment in Slovakia. In: „Investments in human resources: the quest for competitive advantage.“ Proceedings from international scientific conference. Vilnius:

169

Vilnius Law and Business College, Lituania, 2005, p. 80-86. ISBN 9955-9655-3-3;

*** Stav malého a stredného podnikania v Slovenskej republike – rok 2005, Bratislava: Národná agentúra pre rozvoj malého a stredného podnikania, 2005.

EFFICIENCY QUESTIONS OF THE LOCAL ADMINISTRATION

Mihaly Kovács Dr Tessedik Sámuel College, Faculty of Economics, Institute of Economic Sciences,

Békéscsaba, 5600 Békéscsaba Bajza u. 33., 36-66-524-700/1030, Hungary

Abstract The Hungarian public administration – especially local administration - is in for

several structural changes in the next few years. The county was the centre of the social and political public life for long centuries. However the law on self-government in year 1990 changed the structure of local administration, so this area has been over-proliferated and over-proportioned since that time. The European integration has no compulsory and accepted structure of the local administration. The future reform of the administrations structure should listen to the historical roots, the experiences of the EU and especially take into consideration economic and efficiency aspects.

Keywords: public administration, structural changes, legal frame Introduction

It is a professional challenge to examine the economic aspect of change, which was followed by marked attentions in recent years – the change of regional structure of public administration. The question of present Hungarian public administration frequently appears only as a simplified question such as „the county or the region”, but great attention – and sometimes intensified polemics as well – towards this field has more complex and deeper reasons. As a PHD-student, during my research I would like to analyse what kind of regional administrative structure would be ideal for Hungary from economic point of view. My purpose is to find out how to measure efficiency at medium level, namely to define a method for describing and measuring efficiency. In this article I would like to present the momentary state of my research.

To begin with, let’s clarify what local administration means. According to Hungarian public administration science, regional administration belongs to local administration, dividing it from central (public) administration. Therefore when we

170

mention regional administration, we mean all public institutions with any kind of authority or public services or regional developmental tasks could be connected to some sort of particular – either county or region – area.

The fact that the question of regional structure reform of public administration emerges at all can be connected to EU joining of our country, since the fact we’ll join the „Europe of Regions” emerged due to integration which infers the so far missing existence of regional division of Hungary. The idea of regions generated serious debates, because at the same time came up the issue of termination of counties – or at least cutting down their authorities. However – through centuries – the county was the scene of self-governance, of the social and political public life, and it was the most important level and sphere of public administration. For this reason roots of counties are too strong to simply eliminate them.

There are several types of regionalisational intentions. Some of them maintain county level administration for particular tasks. Regions themselves have different definitions, in fact such kind of ideas are not unused – they run through all our history. However expectations of the EU proclaimed in daily politics often have different content – or don’t exist at all.

Organisational and Constitutional Law Frames First important result of Hungarian regional public administration is the

consequence of foundation of state, when King St. Stephen implemented the county system. Thus in Hungary – like in most European countries – the basis of regional scheme is connected to old historical traditions. Since foundation of state county scheme – and within that district public administration scheme – is typical here. History of county municipalities is counted from the date of convocation of meeting of the county councils operating as corporate organisation of whole county nobility, so county municipalities, as one of the pillars of Hungarian self-governance, have more than 750 years of past.

Counties still exist, thus their roots are strong, moreover: this structure adjusted itself according to expectations of prevailing ages and – by means of regional and competential changes – it was able to adjust itself to requirements of each particular era through tempests of history as well. For this reason even at the greater historical landmarks there was no need to destroy public administrational frames: so e.g. the process of burgeois transformation could commence without it. Greatest importance of county structure from geo-historical point of view lies in the fact that it was always able to adjust itself to the changing constitutional, administrative, political structures, and spatially everything was built in or on the county. This is the reason why the county could be the fundamental frame of historical-regional processes for long centuries.

Municipal law was created in 1990 – when professional and social-political basis became matured enough for a decentralisational reform – and the hierarchy among settlement and county level was eleminated, and the local municipalities got structural independence. Strongest political debates occured about public adminsitrative role of counties, and finally it was cut down more than ever. The

171

law provided counties with subsidiary role, and narrowed their exclusive tasks to those regional typed public services, which tasks were not to be intented or were not possible to maintain by the settlements. The space of open commitment of tasks is narrowed also with obligatory tasks, which, in principle, should be supported by central budget. But it’s level is not sufficient in practice – lack of sources is a cardinal problem of county municipalities nowadays as well.

County municipalities almost completely lost contact with settlement municipalities, therefore they became unable to perform a sort of regional integration role. Cutting down of their tasks obviously resulted that their tools also were diminished. At this point essential ideas for regional integration (such as planning, coordination, professional help or county level reallocation) were eliminated. Decentralised state organs (like consumer protection inspectorships, agricultural offices) were created one after the other for jobs taken away from counties and also for other different tasks. Presently there is no doubt: these organs were born undeliberately and were subordinated to actual political situation.

All these implicated disadvantageous consequences. Regional governance became over-bureaucratised and divided. Decentralised organs owned more tasks of which a local municipality (either regional or county municipality) could have been more able to provide. This leaded – according to my opinion – to the present situation, when source allocation is insufficiently effective.

The government which could set up as a result of 1994 elections could have had the possibility, due to it’s confident majority, to adopt higher calibre reform laws, for which it is very unlikely to have a chance amongst nowadays’ compensated political balance of power, in particular taking into consideration the fact, that the state of these laws is 2/3.

As an element of the reform of administrative system local municipality law was changed in 1994. The purpose of the change was rethinking of the weakened county municipalities and strengthening of regional level. It was expressed several times, e. g.: it was declared that the county municipalities are „settlement” municipalities, but in practice regarding strengthening of the role of counties the consensus was not strong enough, thus the modification altogether did not strengthen county level by far in projected extent.

Entry of Regional Development Process of the change was brought by the change of model of regional

development and by the law adopted especially for this purpose. Law about regional development and country planning was created after long and protracted preparations. This law altogether built up the Hungarian regional political frames and maintained basis for planning, programme creating working processes with an EU-conform rule of law. For the purpose of executing regional development independent regional developmental institutions were founded, and moreover traditional admistrative organs also got role. Summing up the institutional system there are country-wise, regional and county-wise small region levels – namely a regional level was established besides the so far existing levels.

172

The issue, altogether what should be considered as a region – to which regional development councils can be adapted – in Hungary, raised several problems. Due to the unexplainedness of functions of the councils, the strong traditions of county system and the narrow sources of that time diversified forms of regions were originated. Finally this caotic situation was solved in 1999, when it was ordered to create regional councils in the 7 regions which were compatible with NUTS II level. This action layed down the permanent organisational structure, and created – continuously and without overlapping – an operational area comprising the whole country, and established for them an adequate working organisation.

Thus the above mentioned developmental or statistical regions were born in order to serve regional developmental tasks. In recent years several counter arguments were exposed regarding the necessity of these units as well. They admitted mainly that county municipalities would have been more able to perform these duties. Being aware regional political preferences of EU and competition challenges, majority opinions disagree with this opinion, and support the idea of regions created with regional development purpose. Creation of so called political regions (in fact creation of regional municipalities) is another issue of course – much stronger debates go on in this respect.

After parliament elections of 2006 issue of region versus county as an element of state budget came up again, even Parlament this summer voted about creation of political regions and at the same time about elimination of counties, but due to absence of necessary 2/3 majority, the situation of regional administration is constant for the time being.

Official Position of EU It is worthwhile to examine the official position of EU regarding regional

administration, as on the 1st of May 2004 our country became a member of European Union – namely became a member of a supranational organisation based on international contracts. An international organisation is regarded as supranational organisation if – among others – it is able to constrain it’s members also by majority decisions. So here we have to scrutinize if there are any kind of obligatory regulations related to organizing medium level administration.

The European Union is a supranational organisation based on three pillars. Regional politics – emphasysing it’s importance – belong to the first pillar, which contains the supranational organisational structure and law and order (so called acquis communautaire) of the community. Nowadays further extention of Union is expected. With further extension the goal of it’s founders can be reached – namely the creation of unity of nations of Europe, in which realisation of decision making – as close to citizens as possible – plays key role, meaning among others organizing local and medium level administration.

Regional politics operated whithin the borders of national politics for long years, till the foundation of a community monetary fund (European Regional Develepment Fund, ERFA), which supports programmes aiming to strengthen productive investments, infrastructure development and inside potential. Next

173

important step was made due to the first broader reform of financial tools of regional politics, because NUTS (The Nomenclature of Territorial Units for Statistics) system is used from that time on.

NUTS system is operating with five levels of hierarchic classification, of which three concern to regional, and two concern to local levels. In NUTS I level 78 big regions were determined (e. g.: Eastern German territories, Scotland). NUTS II level (e. g. : Austrian territories, French autonomic regions) is regarded as the space of regional political action – on this level all Structural Funds can be – theoretically – utilised. NUTS III is the category of such smaller regional units like French counties.

Unambiguously European Union does not have a uniformly established and accepted administrative system which should be accepted or implemented by member states. The Union left this issue in sphere of authority of member states, hence such kind of normative regulation could strongly affect their suzerainty. This belongs to the third pillar, namely to authority of internal and judicial cooperation. Therefore there is no any kind of norm to be followed regarding the number, name or sphere of authority of public administrational levels. So we can’t expect answer from acquits communitaire for administrational dilemma of Hungarian medium level, however a new dimension developed on the level of secondary law resources, and it’s trends unquestionably form the present administrative structure; furthermore these trends should maintain guidance for a future administrative reform as well.

The concept of European administrative space is not completely unambiguous, and it is still subject of debates what should be understood beyond this. Actually it consists of values and principles declared and practised by European Community, but this does not mean it should be obligatory norm for member states. Presently in the field of regional politics the areas of cooperation are laid down in different medium term programmes, keeping in mind the goal that Union should become the most competitive and most dynamic knowledge based economy, of which administration is a determinant factor.

In connection with regional administration of European Union the European Charta of Regional Self Governments should be mentioned anyway. The Charta among others defines the concept of region, it’s regional connections, it’s financing, it’s participation in national decision making, and furthermore that regions should obtain constitutional protection.

It is questionable though for which date is expectable the adoption of the Charta. On one hand it can not influence the suzerainty of states, on the other hand, we can be witnesses of many failures if we survey regional processes took place (or take place in nowadays) in certain member states. For example the British (namely English) regularisation has stopped, in Sweden a regional experimental programme was going on for years, but finally the experimental regions were taken out of administrative map. Although in Greece regions were established, but there are still strong debates about authority among prefect and the court of arbitration.

174

Surveying practice of certain member states in EU we can see two typical directions. On one hand there are countries which have few, but strong settlement municipalities with large areas and serious sphere of authority, furthermore they are financially strong as well, but besides that they have (compared with this) weak medium level (the so called North Model, e. g. Sweden or Denmark). On the other hand there are countries which have large number of settlement municipalities – which have law number of inhabitants, and in fact they provide only basic level public services – and strong medium level (so called South Model, e. g.: France, Austria, etc.)

Future of Regional Administration Hungarian settlement municipality model (large number of settlement

municipalities with weak sources) postulates strong regional medium level. That means a strong (much stronger than the present one) medium level should have been built up beside the ca. 3200 settlement municipalities. Since nowadays counties have too much owners, situation of medium level is made ambivalent and uncertain by region developmental councils and decentralised organisations operating beside county municipalities.

In this situation European Union could have determine a potential move on direction, but in European integration there is no such established and accepted administrative structure, which should have been implemented by us. In spite of this need of establishing regions appears permanently since years of transformation. In municipal law (in accordance to the spirit of administrative politics of EU) a regional level institutional system was established for region developmental tasks. Its basis is the planning-statistical regions, which borders are still subject of permanent debates.

Present Hungarian administration (especially taking into consideration the future reform of state budget) is facing several changes. Of course it is important to pay attention on historical roots and the Union practice but at the same time we should not negligee the consideration of economical efficiency aspects.

Research Directions In this area the amount of usable information is quite few, so my scientific

goal is to examine how the resources are divided among different levels of administration, and what kind of change would be caused by the implementation of the regions in the field of efficiency and resource allocation.

During my research I would like to get an objective picture about the following: What kind of regional administrative structure would be ideal for Hungary from ecomic point of view; how much resources are needed; is it possible to make changes in this area with positive consequences – thus: is it possible to create a cheaper state with more efficient change of the area. My purpose is to find out how to measure efficiency at medium level, namely to define a method for describing and measuring efficiency.

During my research I take into consideration the results of study of economies of scale, executed in Sweden, furthermore the results EU’s The European Spatial Planning Observation Network (ESPON, 1999).

175

This organisation was established due to the fact that until quite recently research and development for regional development was organised at national level, due to the lack of summarizing and coordination of resources at a common, EU level.

Necessity of cooperation was drawn up several times in researches of European level regional and integrated regional development. Regional approach took shape already in Interreg projects, with especial regard to crossborder and international region developmental initiatives. This leaded finally in 1999 to setting up a team; this is the time when ESPON started it’s operation.

References BOYTHA, GY. – PAPP, M.: 2005. Az Európai Unió létrejötte,

intézményrendszere és jogforrásai. Szent István Társulat, Budapest. (Establishment of EU. Institutional Structure and Sources of Law.)

CZUCZAI, J. – FICZERE, L.: 1999. Európa A-tól Z-ig. Az Európai Integráció kézikönyve. ELTE ÁJTK, Budapest. (Europe from A to Z. Handbook of European Integration.)

FICZERE, L. – FORGÁCS, I..: 2004. Magyar közigazgatási jog - Különös rész európai kitekintéssel, Osiris, Budapest (Hungarian Administration Law. Special issue on Europe.)

HANTOS, GY.: 1931. A magyar közigazgatás területi alapjai. Athenaeum, Budapest. (Regional Bases of Hungarian Administration.)

KUKORELLI, I.: 1998. Alkotmánytan. Osiris-Századvég. Budapest. (Principles of Constitutional Law.)

LİRINC, L.: 2001. A helyi igazgatás. A közigazgatás alapintézményei II. – fıiskolai jegyzet BKÁE, Budapest. (Local Governance. Basic Institutions of Administration.)

MEZİ, I. – WIENER, GY.: 2005. Regionalizmus és önkormányzatiság, Gondolat, Budapest. (Regionalism and Self-governance.)

PÁLNÉ KOVÁCS, I.: 2001. Regionális politika és közigazgatás. Dialóg Campus, Budapest-Pécs. (Regional Politics and Administration.)

PÁLNÉ KOVÁCS, I.: 2003. A területfejlesztés irányítása, Pécsi Tudományegyetem Közgazdaság-tudományi Kar, Regionális Politika és Gazdaságtan Doktori Iskola, 5. habilitációs elıadás. (Management of Regional Development.)

SZABÓ, P.: 2005. A NUTS rendszer ki- és átalakulása, Comitatus, 2005. augusztus-szeptember. (Establishment and Change of NUTS System.)

SZEGVÁRI, P.: 1998. Féltsük-e a megyét, a régiót? Comitatus, 1998. Január. (Should We Worry about County and Region?)

*** 1949. évi XX. Törvény. A Magyar Köztársaság Alkotmánya. (XX. Law of the year 1949. Constitution of Hungarian Republic.)

*** 1990. évi LXV. tv a helyi önkormányzatokról. (LXV. Law of the year of 1990 on Local Municipalities.)

176

*** 1996. évi XXI. tv. A területfejlesztésrıl és a területrendezésrıl (XXI.Law of the year of 1996 on Regional Development and Area Arrangement.)

Országos Területfejlesztési Koncepcióról szóló 35/1998. OGY határozat (35/1998. *** Decision of Parlament on National Concept of Regional Development.) AGG, Z.: 2005. Megyék és/vagy régiók Magyarországon. Comitatus különszám.

(Counties and/or Regions in Hungary. Special issue of Comitatus.) *** Európába megy a megye – Elıadások és hozzászólások a 2000. szeptember

21-22-i pécsi konferencián, Pécs, 2000. (County goes to Europe. Lectures and Comments at Conference of 21-22. September, 2000, Pécs.)

*** Európában a megye. „Uniós tagság a közigazgatás tükrében”. Elıadások és hozzászólások a 2004. október 21-22-i pécsi konferencián, Pécs, 2005. (The County is in Europe. Union Membership in the Mirror of Administration. Lectures and Comments at Conference 21-22. October 2004, Pécs.)

ADULT EDUCATION AND FINDING A JOB

Karlovitz Janos Tibor*, Torgyik Judit Emese** *Asssociate professor in Tessedik Sámule College, Faculty of Economy Békéscsaba and

University of Miskolc, Hungary; e-mail: bolkarlo@uni-miskolc.hu **Associate professor in Kodolányi János College Székesfehérvár, Hungary; e-mail:

torgyik@freemail.hu

Abstract

Why is our training course in adult education such a popular choice for so many students? What are their motives for choosing it? What are their preconceptions of a course in adult education? - We asked these things by means of a very simple questionnaire administered to students on both full-time and part-time courses. Full-time students would like to work with people, to help them e.g. to find a job; for these students, good communication with others is important. They have strong social interests. Our part-time students primarily want immediately useful knowledge for everyday life, facts, and a diploma. Their profession is often connected with the social sphere. In the future, they would like secure employment, success, appreciation, welfare, a good salary etc. They expect to achieve these aims only with a diploma. Both groups of students referred to the good reputation of the Faculty of Economics in Békéscsaba. How they can find a good job after their degree, with their qualification - this is the key to the future.

Keywords: adult education, learning, employee

Nowadays, a new system of higher education is beginning in Hungary, according to the terms of the Bologna Declaration. This includes, among other things, adult education at the BA level. We have 19 training centres in the country -

177

in universities and colleges. This means that, from September 2006, at least 2500 student embarked on their study of adult education. Of these, there were 72 full-time students in Békéscsaba last September, and over 130 students on the part-time course. Interest in adult education is good; but the labour market is unlikely to be able to absorb all these specialists.

What can we recommend to students? - Our advice is to learn more and more; to pursue some of those courses for which we can organise training; and to develop themselves by independent work. Our advice is sometimes in conflict with the wishes of students, especially those who wanted only a diploma at the end of the training-course.

Why is a training course in adult education such a popular choice for so

many students? - We asked them this when they were new students in our faculty. What are their motives for choosing it? Full time students would like to work with people, to help them e.g. to find a job. For these students, making contact with other people is important. They have a strong social interest; most of them do not like mathematics. They enjoy learning useful knowledge in psychology and pedagogy. It is interesting – it was mentioned frequently – that the course title: Adult Pedagogy, is an attractive one. Several of them had studied on postgraduate specialist training courses here. The reasons for the choice among part-time students were less diverse. In the first place, they want immediately useful knowledge for everyday life, hard facts – and a diploma. Their profession is often connected with the social sphere. In the future, they would like secure employment, success, appreciation, welfare, a good salary etc. They expect to achieve these aims only with a certificate.

They generally know only a little about adult education. We try to present the students with interesting course-modules: psychological case-studies; interviews with heads of adult education and training companies and adult students; analysis of documents; techniques of questionnaire-construction. We believe it to be right for our students to meet local entrepreneurs, to see and interact with one another. It may be that some of our students will work in these companies in the future.

We would like our students to be able to have some special, creative skills, according to the principles of Malcolm Knowles (1984):

⇒ Adults need to be involved in the planning and evaluation of their instruction (self-concept).

⇒ Experience (including mistakes) provides the basis for learning activities. ⇒ Adults are most interested in learning subjects that have immediate

relevance to their job or personal life (readiness to learn). ⇒ Adult learning is problem-centred rather than content-oriented (orientation

to learning). ⇒ A fifth was added later: as a person matures, the motivation to learn is

internal (motivation to learn). Skills of self-directed learning by Knowles (1975) are the following:

178

→ The ability to develop and be in touch with the unexpected. (It means the ability to engage in divergent thinking.)

→ The ability to perceive oneself objectively and accept feedback about one's performance non-defensively.

→ The ability to diagnose one's learning needs in the light of models of competencies required for performing life roles.

→ The ability to formulate learning objectives in terms that describe performance outcomes.

→ The ability to identify human, material, and experiential resources for accomplishing various kinds of learning objectives.

→ The ability to design strategies for making use of appropriate learning resources effectively.

→ The ability to carry out a learning plan systematically and sequentially. This skill is the beginning of the ability to engage in convergent thinking.

→ The ability to collect evidence of the accomplishment of learning objectives and have it validated through performance. The self-direction involves:

1. diagnosing learning needs; 2. formulating learning needs; 3. identifying human material resources for learning; 4. choosing and implementing appropriate learning strategies; 5. evaluating learning outcomes.

Some holders of the diploma in adult education could probably get a job in labour organizations or in employment offices. The main aim of the students is to be a human resources manager: one who would help other employees to find appropriate jobs.

The next question is: how as individuals they can find a good job with their

degree qualification, because there will, it seems, be too many of them. Moreover, how can we demonstrate to entrepreneurs that lifelong learning is important for employers, too, and for the development of the company; training can have a significant influence on productivity in the longer term. It is not well known what makes students suited to lifelong learning. In Békés county employment is largely agricultural, but there are the beginnings of some services, too. The unemployment rate is high. It was at its lowest in the Sarkad micro-region in 2004 (31%).

Those who are qualified in Adult Pedagogy and specialise in human resource management, can help other people to enter a profession. The main objective of adult pedagogy is to achieve the competence and interpersonal effectiveness of the whole population and their participation in all spheres of life; their self-development, and capacity to solve problems caused by social changes. They will acquire educational, psychological, legal, economic, and sociological knowledge. They will understand the structure of central government and of local authorities, and both local, small and medium-size enterprises, and multinational

179

companies, NGOs and other civic organisations. (In Hungary, NGOs played an important role in political life, and in the democratization of society. Nowadays they have a more professional orientation.) They are eligible to work in employment offices, training centres, private training companies. It is our hope that they might work in job-related adult education, in educational enterprises, and in companies in many different economic sectors. Adult education is becoming more important. It is developing into a platform for learning and consulting, for socialisation and personal development. Job-related adult education will be offered by further-education institutions: technical and vocational schools, computer classes, language schools, business schools and the mass media.

For example, the developing system of e-administration for enterprises consists of two basic functional segments: a segment pertaining to the creation and publication of teaching materials intended for educational institutions; and a segment related to access to the study materials intended for small and medium-size enterprises as the users of these services. "The aim of the Development of Human Resources Operative Programme (HROP) is to increase employment and cut unemployment. Within the framework of labour market re-integration, special attention is paid to helping groups at a disadvantage to enter the labour market and thus reduce their social exclusion. Furthermore, this Operative Programme supports the development of would-be employees by offering school and non-school training, strengthening adaptability and corporate skills, and the modernisation of labour-market services. Training, education and strengthening the infrastructure basis of labour-market services are high-priority fields of intervention" (A Strategy..., 2005:124).

The main objectives for continuing education are to disseminate knowledge, and widen understanding and awareness of the new political and social system. It is important to animate people to take an active part in the life of society; to make people aware of political, economic, social, and ecological problems, and to develop their abilities to solve them. The task of the future is to teach people to identify their own needs, goals and aims, to develop readiness to learn and to analyse their own behaviour and competency.

The volume of participation in adult education in Hungary is low in comparison with other countries, and there are major inequalities in participation in adult training. The older the person and the lower his level of education, the poorer his chances of enrolling on an adult education course within the formal system. For this reason, adult education and training is unable to make up for the inequalities in education engendered in the phase of compulsory schooling, which can decisively influence employees’ chances on the labour market, their professional mobility and ability to adapt to changes in the long term (Social..., 2006).

We can see the strengths and weaknesses, opportunities and threats from SWOT analysis reported on, in the South Great Plain Operational Programme (2006) for Békés county. Investment in people or development of human resources is one of the most urgent tasks. Holders of an adult education diploma with a specialisation in human resource management, can help this process. The only

180

question is whether such graduates would find suitable employment in the labour market. We have a lot of excellent guidebooks to effective training - for example a general work on the methodology of adult education for course organisers (e.g. Kraiciné Szokoly, 2004); or specialist texts on mentored pedagogy for unemployed Roma gypsies (e.g. Kıpatakiné Mészáros & Mayer, 2004). It is important to understand how adults learn; why schooling for them, in adulthood, is their “second chance" (Mayer ed., 2005); and how educational instructors and their assistants can facilitate the process.

***

Another specialisation in adult education in Békéscsaba is cultural

management. Graduates of this course might find a job, typically, in community arts centres, or in institutions of informal education. For example, Malcolm S. Knowles described informal adult education (1950:9-10). He thought about the main features of adult learning that might produce these outcomes, because:

� Adults should acquire a mature understanding of themselves. The adults should understand their needs, motivation, interests, capacities, and goals. They should be able to look at themselves objectively and maturely. They should accept and respect themselves for what they are, while striving earnestly to become better.

� Adults should develop an attitude of acceptance, love, and respect toward

others. This is the attitude on which all human relations depend. Adults must learn to distinguish between people and ideas, and to challenge ideas without threatening people. Ideally, this attitude will go beyond acceptance, love, respect, to empathy and the sincere desire to help others.

� Adults should develop a dynamic attitude toward life. Adults should accept the fact of change and should think of themselves as always changing. They should acquire the habit of looking at every experience as an opportunity to learn and should become skilful in learning from it.

� Adults should learn to react to the causes, not the symptoms, of behaviour. Solutions to problems lie in their causes, not in their symptoms.

� Adults should acquire the skills necessary to achieve their potential. Everybody has some capacity to contribute to his own well-being and that of society. To achieve this potential requires vocational, social, recreational, civic, artistic etc. skills. It should be a goal of education to give each individual those skills necessary for him to make full use of his capacities.

� Adults should understand the essential values in the capital of human

experience. Adults should be familiar with the traditions, the heritage of knowledge, and the great ideas. They should understand and respect these values.

� Adults should understand their society and should be skilful in directing

social change. In a democracy, the people participate in making decisions

181

that affect the entire social order. It is imperative, therefore, that every factory worker, every salesman, every politician, every housewife, knows enough about government, economics, international affairs, and other aspects of the social order to be able to take part in them intelligently. It is to these ends that a student on a three-year course in Adult Pedagogy,

might specialise in Cultural Management in the future. He or she might work in a cultural centre or in a school, as an organiser, for example, of leisure time. It is a very congenial profession for those people who aspire to organise useful programmes for children, for adults and for the elderly.

References KNOWLES, MALCOLM S. (1950) Informal Adult Education, Chicago:

Association Press, pages 9-10. KNOWLES, MALCOLM S. (1975). Self-Directed Learning. Chicago: Follet. KNOWLES, MALCOLM S. (1984). The Adult Learner: A Neglected Species (3rd

Ed.). Houston, TX: Gulf Publishing. KİPATAKINÉ MÉSZÁROS MÁRTA & MAYER JÓZSEF (2004). Bevezetés a

mentorálás módszertanába. Foglalkoztatásba ágyazott képzés. Országos Közoktatási Intézet, Budapest.

KRAICZINÉ SZOKOLY MÁRIA (2004). Felnıttképzési módszertár. Új Mandátum Kiadó, Budapest.

MAYER JÓZSEF (ed.) (2005). A második esély iskolái. Gyakorlatközelben. Országos Közoktatási Intézet, Budapest.

*** Social Renewal Operational Programme 2007-2013. (2006). Government of the Republic of Hungary, Budapest.

*** South Great Plain Operational Programme (2006). Government of the Republic of Hungary, Budapest.

*** A Strategy for the Danube-Kris-Mures-Tisa Euroregion (2005). DKMT Euroregion Development Public Benefit Company, Szeged.

182

HIGHER EDUCATION INSTITUTIONS AS IMPLEMENTORS OF HUMAN RESOURCE

DEVELOPMENT PROGRAMMES- CONCLUSIONS OF A EUROPEAN UNION PROJECT HEFOP/3.3.1-2004-06-0033/1.0

Dr. Máthé Ilona associate professor, director of Foreign Language Education and Examination Centre;

Tessedik Sámuel College, Faculty of Economics, 5600 Békéscsaba Bajza u. 33, 36-66-524-700/1030; mathecs@hotmail.com

Abstract The paper aims at presenting the role of higher education institutions in the process

of impelmenting the European Union, the national and the regional development concept and strategies applied to the concrete area of Southern-Eastern Hungary, Békés County. Apart from the theoretical presentation of the targets, objectives, measures and principles applied, we will make a succint presentation of a human resource development project supported by the European Union and the Hungarian state in order to increase labour market values and competences among labour force in order to promote (re)integration of the Békés County population into the regional and national labour market.

Key words: regional development, human resource development, higher education role, equal chances, improving labour market competences

The present paper aims at making a succint overview of the EU regional development policies and strategies taking into consideration the deductive method, i.e. presenting these policies from the global/European level through the national-regional/county level upto the institutional one and having them exemplified by a concrete EU project implemented in the field of human resource development- as we are a higher education institution mainly interested in developing labour force. We are not only presenting the aims of the regional policies, but also some of their implementation forms, so that everybody could have a clearer picture of what and how can be done in order to develop a certain area, and what the short term and long term consequences of these development projects are. The main goal/objective of the EU regional development policies is to reduce economic and social discrepancies between different EU regions and its means for accomplishing this are the EU Structural Funds (European Social Funds,

European agricultural orientation and Guarantees Funds, European Regional

Development Funds, Fisheries Orientation Fund). Out of these the most interesting for us are the EU Structural Funds, whose

main objectives are aleviating discrepancies between states and regions with a

183

different level / where the GDP per capita is below 75% of the EU average /. Thus, in order to comply with this goal, 1/3 of community budget is allocated to regions struggling with structural changes and severe unemployment. If we have a look at development policies and strategies at national level we cannot help taking into consideration the ‘New Hungary’ Development Plan /NDP II/ which comprises the main objectives, thematic priorities of the national development in the following couple of years. The thematic and regional priorities of the new development strategy are the following:

• development of economy • development of transport • social renewal • environmental and energetic development • regional development • state reform All these priorities are in accordance with the National Action Plan which

followed the guidelines of the updated Lisbon National Action Plan, as well as the stipulations of the European Council priorities stated at the meeting in 23-24th March 2006, out of which knowledge and innovation, SMBs, expanding employment, new energy policy are the most highlighted ones.

As a higher education institution with missionary responsibility towards the comunity it acts in, we are primarily interested in „social renewal” as we are aware of the fact that the changing society ’s conflicts and problems can only be solved by a new mind, a personality having a new way of thinking and acting, being prepared for all challenges that the complete social, economic, political modifications have brought upon. Human resource development lies at the basis of the new society, as MAN is the main drive of any social change and also the token of any success in any community.

The basis an main objective of the Hungarian Development Plan is to create an innovative, knowledge-based economy; in this respect the national development conception is being defined and agreed upon by the 97/2005. (XII.25) Parliament Act which also emphasises the role of Research&Development, as well as innovation.

In accordance with the national development plan’s stipulations, the creation and development of regional research capacities, territorial knots or regional centres ( and this is where the higher education institutions have an overwhelming role) is absolutely necessary and they can be considered the drives and coordinators of further development process, as well.

Among all these, the 3rd priority, i.e. of social renewal is of utmost interest for us, as in this sense human resource development is the token of sustainable development.

The process of social renewal may involve the following aspects: • improving employment

184

• improving adaptability skills • quality education and access to it provided to everybody • developing human resource needed for R&D and innovation • health preservation, social inclusion and co-participation • developing human infrastructure • higher education reform • continuation of Bologna process • quality development of higher education • establishing regional research centres • subsidizing research universities • developing talent nursing institutional structure • practice oriented higher education programmes • extending technical and natural sciences courses The Békés County regional development conception is a logical

outcome of all the above. The most important strategic goals and development priorities of our county can be summarised like this:

• creating competitive economic structure • developing transport and communication IT systems • strengthening internal cohesion, developing cooperative based

settlement networks • water stock protection and environment development • developing external relations and strengthening regional cohesion • developing human resource At the beginning of 2004, the hungarian Government, hand in hand with

the European Union, has elaborated a set of development priorities and call for proposals that have covered all areas of the Hungarian society and economy, in order to decrease problems and to provide development opportunities; our institution has been involved in human resource development programmes, out of which we would like to present the tender submitted to the HEFOP 3.3.-Higher Education Structure and Content Development call for proposal.

The long-term objectives of this tender bid are the following: • integrating higher education graduates into the labour market • developing adaptability skills • preparing the country for joining the European Higher Education Area Its immediate objectives are as follows: • flexible reaction to expectations of social and economic environment • adaptability to further education and retraining (LLL) • EHEA compatible degrees • training programmes providing environment-conscious sustainable

development and equal chances

185

The human resource development of the Tessedik Sámuel College Faculty of economics that has been approved of by the European Commission is entitled LIFE CHANCES IN A COMMON EUROPE and has a duration of three years, starting with 1st November 2004 (01.11 2004- 30.09. 2007 /35 months/). ♦ The project planned to deliver activities in 2 components:

• 1st component -POST-SECONDARY PROGRAMMES • 2nd component-RETRAINING PROGRAMMES

♦ 3 consortial partners have contributed to the implementation of the programmes:

• Tessedik Sámuel College- Faculty of Economics, Faculty of Egriculture, Water and Environment Management

• Békéscsaba Regional Training Centre • Békés County Job Centre As far as the content of the project is concerned we first concentrated on

the following activities: • elaborating common strategy/database/ work instruments • labour market surveys • employer/employee needs assessment • curriculum development workshops • defining/recruiting target groups • education Within the first component we focussed on POST-SECONDARY

VOCATIONAL PROGRAMMES Accredited post-secondary programmes: • updating old programmes (institutional communication,agricultural

manage-ment assistant, waste management technologist)

• elaborating and validating new programmes (civil mediation,

landscape management gardener, water stock management

technologist) The basic activities within this segment of the programme were: • Labour market needs assessment • curriculum development (Canadian DACUM-SCID method) • elaborating accreditation documents and handing them to Ministry of

Education • recruiting, selecting target groups • 30.09./07.10.2005-starting courses in Békéscsaba and Szarvas -

Institutional Communication (31 students) Waste Management Technologist (17 students)

For the courses that have been upgraded, as well as for the new ones the colleagues of the TSF-MVKFK have written manuals: ♦ Agricultural management assistant course:

• Enterprise Studies I

186

• Enterprise Studies II ♦ Waste Management Technologist course:

• Public Utilities Studies • Basics of Technical Engineering In the second component of the project we focussed on RETRAINING PROGRAMMES, delivering the following basic activities: • Labour market needs assessment • curriculum development (Canadian DACUM-SCID method) • recruiting, selecting target groups • Starting courses • Euro-entrepreneurship I - 299(14 groups) • Euro-entrepreneurship II- 426(16 groups) • The elements and modules of the Euro-entrepreneurship courses I,

II are the following: • Foreign languages (500 English/300 German) • European Union Studies (60) • Basics of Entrepreneurship (30) • European Union project management (30) • Information Technology (50) • Personality Development Training (30/group)

Results achieved in the first year of the project: • 41 experts • 8 lecturers • 299 beneficiaries • 26 students of the college • 31 colleagues • 7 elaborated Post-secondary or retraining courses Results achieved in the second year of the project: • 43 experts and lecturers • 426 +29+17=471 students in Békéscsaba and Szarvas • 4 manuals • 2 workshops • 1 conference

Conclusions The experiences gained though implementation of the project are: • modification and extension of college role • missionary role in the region • inducing practice-oriented and economy triggered R&D activities • great interest towards the courses • setting up regional expert networks /networks of excellence/ • creating/developing team spirit

187

• developing project-type thinking • providing sustainable development (each old project is the forerunner

of a new one) • extending partnership- gaining new partners • excessive red-tape and bad synchronisation (e.g. course validation) • difficult monitoringincreased expectations towards the college in the

region • main actor in HR development in the region-NDP II: „universities are

the drives of innovation” Knowing all this, it is important to draw the conclosion that we can only

achieve social and economic progress if we consider our world as an entity, as a whole, in which the most important protagonist is MAN- and when considering human resource development, we can’t help admitting that SCHOOLS and TEACHERS have the main role in this process, which also obliges us to take up a missionary role in improving our lives and communities. It is a moral obligation of all those who can give to pass on to their human fellows from their knowledge, their expertise, their humanity, as it was already expressed by philosophers and scholars of the past:

„…man is predestinated to accept help from his fellows and he himself

provide help to his mates.” Karl Barth

Bibliography: *** Az Európai Unió strukturális alapjai *** Új Magyarország Fejlesztési Terv- 2006. *** Életesélyek egy közös Európában HEFOP/3.3.1-2004-06-0033/1.0 ESZA projekt *** HEFOP 3.3. program pályázatkiírása- 2004. február

SOME ASPECTS OF QUALITY CONTROLLING

Prof. RNDr. Ing. Alexander Mateides, CSc., Ing. Peter Pohančaník Matej Bel University, Faculty of Economics, Banska Bystrica, Tajovského 10, 974 01

alexander.mateides@umb.sk, peter.pohancanik@umb.sk

Abstract Controlling becomes in the last decade a new phenomenon and one of the main

instruments of quality management. Meaning of controlling is often incorrectly identified with management instrument – control, but its matter has much more dimension. Apart from control, which presents a reaction on planning activities is the most significant function of controlling the coordination of all activities oriented on product quality and

188

supplying of information for all levels of quality management. Implementation and using of controlling instruments into the system of the quality management are the organisations more able to manage all on quality orientated processes and support the quality of their products and gain a better position on the market.

Keywords: controlling, quality, management

1. Controlling definition In scientific sources we can find a lot of proposals, definitions and

conceptions of the term controlling. Everyone has his own idea, what exactly controlling means and what has to mean, because everyone thinks with controlling something else (PREISSLER 2004). Whereas the language, significant and functional origin of the term controlling is not Slovak, we have based his interpretation on foreign, mostly on British and German literature.

The term controlling has penetrated into the European terminology from the English language area, specifically from the USA. The lexical background of this word is English term “to controll”, which has in common speech more than 50 different meanings. The term controlling means e.g. to manage, to lead, to regulate, to command, to check, to scan etc (ČIERNA 2006). The term controlling as a substantive derivated from the verbal form “to controll” has meaning e.g. managing, examining, regulating, commanding, checking, etc. (ESCHENBACH, 1999). The institutional version of the term controlling, that means activities and functions, is in American area presented as a „controllership function“.

Today is the term controlling used also in many scientific terminologies of the native and social sciences, for example mechanics, electronics, cybernetics, psychology and economy and in the last period also in the field of quality management.

In English theory of management presents the controlling apart from planning, organizing and controll first of all the core function of the management. The basic role of the management is managing of the organization as a system and consistent gaining the controll over the organization. (KOKAVCOVÁ, 2005).

After the 2nd World War with the growth of the US force in Europe, achieves the controlling also in West Europe states. Germany was the first country, in which per sample of the US was applied the principles of the controlling in business praxis. The result is, that mainly the German scientific literature deals with the controlling in a most detailed form in Europe.

The term controlling is often incorrectly identified with a controll of the organization activities. The controlling is better characterised by the specific part of the managing of the organization, which task consist on activities control only partially. More important mission of the controlling is coordination of the managing system of the organization (HORVATH 2004). Following we can define quality controlling as analyse, planning, realisation, controll and coordination of the activities oriented on quality with the consideration on economic direction in quality management (BRUHN 1998).

189

Going out from this definition the improving of the effectiveness and efficiency of the quality management present the main goal of the quality controlling (HORVÁTH 1998). The effectiveness of the quality management means an output production considering the customer requirements; the efficiency of the quality management covers the economic realisation of the relative activities in the quality area. On the other hand serves the quality controlling to the effective and efficient realisation of the quality management goals, which are e.g. improving of the customer satisfaction or improving of the employees’ orientation on customers.

2. Function of the controlling In order to ensure the effectiveness and efficiency of the quality management

the quality controlling has verify four basic functions (BRUHN 2006): 1. Coordination function, 2. Function of ensuring the information, 3. Planning function. 4. Controll function. Coordination function represents the central function of the quality

controlling, which harmonise different activities oriented on quality of the organization (TOMYS 1995). of the quality oriented activities we can deduce mainly from the character of the quality management as a sectional function of the organization. The coordination requirement results, because the responsibility for the quality is on employees in different hierarchical levels, but the quality of the output is influenced by all hierarchical levels. Following we can describe two ways of the coordination oriented on quality:

Vertical coordination, which harmonize activities at different hierarchical levels,

Horizontal coordination, which is used to harmonize processes between different units of the organization.

Function of ensuring information. In the quality management of the organization is generated a big amount quality relevant information. In the framework of this function has the controlling following function:

− Connection of the information generated within the quality management with other relevant information (e.g. accounting),

− Consolidation and combination of all information existing in organization and oriented on quality.

− Gaining of the information oriented on quality, which aren’t in the organization (e.g. result of the national customer satisfaction index) used for the comparison with the competition.

In purpose of fulfil the task of this function, it is recommended to orientate on phases of the information process, that means analyze of the information requirements, gaining of the information, processing of the information and their placing and transmission.

190

Planning function. The main goal within this function is supporting of the quality management planning through the quality controlling. In this context must the quality controlling offer the suitable methods, which can accordingly expand the planning activities of the quality management according to organization structure.

Controll function. Quality controlling covers also the control of the quality oriented activities. For this function it is necessary to offer equivalent methods. It is also necessary to consider also the mutual effect between planning and controll, which can’t be interpreted as separate tasks.

3. System of the quality controlling Although the quality controlling proceeds first of all with the quality

management system, for the explanation of his main goal is necessary wider view. Although the quality controlling refers to all organization activities, is basically on dependence between the quality management and system of the creation of the output necessary to different two subsystems of the quality management system.

1. Quality management subsystem, within this subsystem are all activities oriented on quality improving,

2. Subsystem of the output creation, in which are represented activities to the realisation of the output.

The structure of the quality controlling system results at both mentioned subsystems of the quality controlling. Subject of the controlling system is the forming of the structures and processed with the goal of orientation and adaptation of all producer activities oriented on product quality on expected future development. Concerning on planning, controll, as well as the information function it is necessary within the controlling system to create two subsystems: 1. Subsystem of the quality oriented on plan and controll subsystem, which

will use plan and controll function of the quality controlling, 2. Information subsystem of the quality, which function is to ensure the

information for the quality management. Both above mentioned subsystems can’t be consider independently. For

example information gained within the information subsystem is addressed to the process managing through the planning and control subsystem. Therefore is the central objective of the quality controlling harmonization of the processes of both subsystems. The plan and control system, as well as the information subsystem presents a close relationship with the quality management system.

The function of the quality controlling, which are connected in one system, are oriented on coordination on activities oriented on quality within organization structure. In this organization structure it is necessary to make arrangements, especially in case of unexpected divergences. In this context we separate four elements of the quality controlling (BRUHN 2006):

1. Within the on quality oriented information system is in foreground the quality information centre. The goal of this element is to ensure, that all external

191

and internal information oriented on quality were accumulated, analyzed and archived.

2. The element oriented on planning and controlling subsystem represents quality management auditing. Within the auditing is realised the critical exam of all on quality oriented practices and decision processes.

3. It is necessary to associate the control of the setting-out the quality management with the plan and controll system. With this element are verified the on quality oriented goals and actual level of their reaching.

4. The economic analysis of the quality management represents the central element of the quality management. The meaning of the analysis depends on tasks and functions of the quality controlling. The substantial goal of the quality controlling consists in ensuring of economic realisation of all on quality oriented activities. Further the economic analysis represents the field for realising of planning, controll, as well as information function. Concerning the information function are through the economic analysis analyzed and consigned the dates necessary for considering the efficiency. Apart from this are the partition of plan and controll function considered through the economy analysis, which results means the basic for process managing oriented on product quality. The economy analyse results oriented on quality represents the ground for activities within auditing and controll of enforcing the quality management. 4. On quality oriented efficiency analyze – as a ground of the quality controlling.

Quality controlling serves first of all for coordination of quality management activities in the organization. We can difference activities of the strategic and operative quality management. Within the strategic quality management is determined e.g. philosophy and strategy of the quality in organization. Operative quality management serves for setting-out of the quality strategy in everyday live of the organization. According to the quality management spiral the operative quality management can be divide in phases of quality planning, quality managing, quality researching and quality guarding.

For better coordination of quality activities can be different three main blocks of quality controlling:

1. Strategic quality controlling, 2. Operative quality controlling, 3. Integrated quality controlling. The strategic quality controlling serves for the coordination of the strategic

quality management. It means the support of the defined philosophy and quality strategy. In this sequence it is necessary first of all to ensure, that within the strategic quality management was completely taken into the consideration external and internal situation of the organization. The on quality oriented analyze of the organization we can divide according to following areas:

− Market situation, − Customer situation,

192

− Business situation, − Supplier situation, − Competition situation, − Surround situation, − Organizational situation. To the instruments, which can be used by the strategic quality controlling

belongs on quality oriented portfolio analyze or SWOT analyze. Within the operative quality controlling it is necessary to support activities of

the operative quality controlling in purpose to setting-out the quality strategy. In this case it is necessary to coordinate activities, on which can join all employees of all organizational levels.

Hereby is necessary through the integrated quality controlling to coordinate mutual effect between strategic and operative quality management. The core element of the integrated quality controlling represents the efficiency analyze of the quality controlling. By the simplification of the dependence between strategic and operative quality controlling has the efficiency analyze of the quality management two tasks:

− Realisation of the quality strategy for the operative quality management. Through the efficiency analyze of the quality management will to the operative quality management created the instrument for setting-out of the quality strategy.

− Documentation of the setting-out of the strategy for the strategic quality management. From the strategic quality management perspective it is necessary to transform the quality strategy into the characteristic parameters of the efficiency.

With the parameters of the efficiency analysis of the quality management can be shown, in which size can be the quality strategy enforced through the activities of the operative quality management.

The topic of the of the efficiency analysis of the quality management represents the contents relations to the different points, which exists in business economy (e.g. quality research, producing theory, operating research, marketing research, investment theory and accounting). Also in the literature we can find different approaches to the problematic of the efficiency of the quality management. Their development we can divide into three phases:

1. Period since the 50th years: Cost analysis of the quality oriented activities,

2. Period till half of the 80th years: Cost analysis of the quality oriented effects,

3. Period since begin of the 90th years: Quality management oriented on investment.

The concept of quality costs was initiated in half of the 50th years with Feigenbaum. His PAF (prevention – appraisal – failure) categorisation represents the cost analysis oriented on activities, because it explores the costs of the organization which are rising during the quality oriented activities. In this area we assign the activities of prevention, appraisal and by the failure induced activities.

193

The analyze serves for capturing of all costs, that are related with the production quality of the organization.

The failure costs were afterwards different on internal and external costs. The external failure costs appears only in that time, when are recognized by the customer. With the forecasting of quality costs we can find the ways of minimalization of total quality costs (VOLLMUTH 2004).

In the middle 80th was this opinion modified and the traditional PAF classification was overcome. The new view was the quality costs analyze oriented on effects. This approach divided the quality costs into the accordance costs (quality costs) and non-accordance costs (non-quality costs).

This categorisation of the costs interprets the quality costs more exactly as the on activities oriented approach. The accordance costs are the costs expended on reaching of all determined or forecasted customer requirements and occur by the producing quality of the product. The non-accordance costs present costs which occurs when the requirements of the process quality are not fulfilled.

These costs can’t be considered as a potential source of savings. The both groups of costs are in opposite definition emplacement. With every on quality oriented behaviour will occure either accordance or non-accordance costs. (BRUHN 2006).

This quality cost concept evaluates first of all the quality costs, which incurred inside of the organization. Also by evaluating based on effect oriented method is highly abandoned the external influence of quality management, due to measuring problems. Right these quality effects related to the customers means the basic element of the investment approach to the quality management.

To this approach belong first of all analysis of the measuring of goal values of the quality management in fields of customer satisfaction research and measuring of perceived service quality. Apart from defining of meaning of these two goal values are the approaches dealing also with impact of customer satisfaction and perceived service quality on goal values in customer behaviour, e.g. customer relation.

By the customer value analyze are the outcomes and incomes evaluated, which occurs during the relationship between customer and organization. The customer value represents discount margin of incomes and outcomes concerning on relationship of an individual customer. In many researches of customer value analysis was confirmed the relative advantage of the customer relationship strategic compared to the classic marketing strategy (e.g. acquisition of new customers trough the promotion). Based on classic investment theory is the investment perception of the quality management realized through the analyze of yield improvement possibilities and through the profitability of the invested resources analysis.

Based on mentioned problems with identification of the useful influence of the quality management is by the useful analyze in the foreground the positive effect of the quality management on organizational success. Within the useful analyze is measured the effect of the quality management, that means the effect of

194

high quality on customer behaviour, what means generated yields on one side (customer relation, the mouth promotion of the customer) and the effect of reducing costs on the other side. The relation between these two effects, as well as the relative costs of quality management is in American language area known as the term “back to the quality”. This approach has also a limitation, because the direct quality management costs aren’t farther analyzed.

We can evaluate the values of the quality management efficiency as a useful influence, but also as the outcomes, that means quality management costs. Therefore moved the quality management analyze forward. Based on existence of various hidden costs, which are generated with the quality management instruments (e.g. blackout time due to education training) is evaluated also the efficiency of using the quality management costs. Apart from defining of quality management methods oriented on measuring and optimalization of the quality management effects is defined also a system of instruments for total investigation and optimalization of the quality management costs.

Literature

BRUHN, 2006, Dienstleistungscontrolling. Wiesbaden, Gabler, ISBN 3-40914-315-7;

ČIERNA H., 2006, Ekonomika kvality, Banská Bystrica: Ekonomická fakulta UMB, s.97, ISBN 80-8083-186-6;

ESCHENBACH. R., 1999, Leadership und Controlling, Wien: Facultas., ISBN 3-85428-394-6; HORVATH P., 2004, Controlling, Mníchov: Vahlen, ISBN 3-80062-992-5; KOKAVCOVÁ D., 2005, International Business Development, Banská Bystrica,

Ekonomická fakulta UMB, ISBN 80-8083-052-5; PREISSLER P.R., 2004, Controlling: Lehrbuch und Intensivkurs, Mníchov

Oldenbourg Verlag, ISBN 3-48622-814-5. TOMYS A. K., 1995, Kostenorientiertes Qualitätsmanagement, Mníchov: Hanser

Fachbuch, ISBN 3-44618-200-4; VOLLMUTH H., 2004, Controllingsinstrumente, Freiburg, Haufe Verlag, ISBN 3-44806-324-X.

195

LES PAYS EUROPEENS VIEILLISSENT ET ESSAIENT D’Y FAIRE FACE

Maria Horehajova, Jana Marasova Faculté d’Economie Université Matej Bel, Tajovskeho 10, 975 90 Banska Bystrica,

Slovaquie, maria.horehajova@umb.sk, jana.marasova@umb.sk

Résumé Les pays européens y compris les pays postcommunistes voient leur popalation vieillir. Ils sont confrontés à la nécessité d’une réforme du système des retraites qui représente un problème complexe et compliquée. Chaque réforme exige un consensus social, une volonté politique et l’acceptation des sacrifices de la part d’une génération de population. Cette communication montre dans un premier temps, sur le cas de la République slovaque, quels facteurs rendent la réforme du système de retraites inévitable, et dans un deuxième temps, elle illustre le passage d’un financement courant des retraites à un système à deux piliers, c. à. d. à un modèle par capitalisation. Pour conclure, les auteurs tracent les premiers résultats de la réforme et mettent l’accent sur des risques possibles liés à sa réussite.

Mots clé : politique sociale, réforme, système des retraites, financement

1. De grandes questions de la réforme des retraites en Europe Les discussions sur la nécessité de la réforme des systèmes de retraite qui se

déroulent dans les pays européens depuis plusieurs années ont été provoquées par des problèmes de financement des retraites de plus en plus importants. Les régimes de financement par répartition qui ont une longue tradition, une justification historique et ont bien fonctionné en Europe pendant des années sont devenu cible des critiques de la part de nombreuses institutions, y compris la Banque mondiale, OCED et également par les auteurs des nouveaux systèmes de retraite proposés. La probabilité de ne pas pouvoir maintenir le financement par répartition est liée à l’évolution démographique défavorable qui se manifeste par une baisse permanente des actifs.

L’indicateur le plus souvent utilisé pour documenter cette évolution démographique, ou autrement dit un vieillessement de la population en Europe, est le ratio de dépendance démographique qui mesure la part des retraités au nombre des actifs cotisant au système de retraites. La figure 1 illustre l’évolution du ratio dans certains pays européens.

Le ratio est calculé à la base des dates concernant les cotisants potentiels entre 20 et 64 ans d’une part, et les retraités potentiels au-dessus de 65 ans. Des calculs exacts du ratio, en dépendance du départ à la retraite qui différe dans chaque pays, manifesteraient certains écarts par rapport aux données de la figure 1. 1, mais ils n’auraient pas d’impact signifiant sur la tendance de vieillissement de la population. Les données montrent que presque dans tous les pays le ratio de

196

dépendance démographique atteindra le seuil de 50% avant 2050 ce qui signifie que si le régime de financement par répartitition continue, seulement 2 actifs correspondraient à 1 retraité. Actuelment, par ex. en Slovaquie, la proportion est 5 actifs pour 1 retraité.

60,00%

50,00%

56,00%

55,00%

47,00%

58,00%

71,00%

54,00%

43,00%

19%

22,00%

24,00%

20,00%

25,00%

27,00%

28,00%

29,00%

26,00%

30,00%

57%

Rép. tcheque

Hongrie

Pologne

Autriche

G. Bretagne

France

Italie

Allemagne

Suede

Slovaquie

2000

2050

Fig. 1 Ratio de dépendance démographique

Source: OECD Society At A Glance 2007, www.oecd.org/dataoecd/

Un prolongement d’âge du départ à la retraite pourrait représenter une solution partielle de cette évolution. Plusieurs pays européens ont procédé à cette solution dans le cadre de la réforme de système des retraites. Mais il est évident qu’un prolongement d’âge a ses limites et que les pays qui souhaitent maintenir le régime de financement par répartition seront obligés d’appliquer d’autres mesures impopulaires comme par ex. une augmentation du pourcentage des cotisations.

Tabl. 1 Les taux de cotisation et de remplacement net

Pays Dépense annuelle de retraite en % du PIB

2003

Taux de remplacement

% sur le salaire moyen

2004

Italie 13,8 77,9

Autriche 12,8 90,9

Pologne 12,4 82,3

197

France 12,0 63,1

Allemagne 11,5 58,0

Hongier 8,0 97,8

Suède 8,0 65,6

République tchèque

7,6 64,4

Slovaquie 6,4 72,9

Grande Bretagne

5,6 41,1

Source: OECD Society At A Glance 2007, www.oecd.org/dataoecd/

Le taux de cotisation au système des retraites financé par répartition dépend donc avant tout du ratio de dépendance démographique, mais également du taux de remplacement net exprimé par un pourcentage sur le salaire moyen. Si on veut que ce taux reste stable, c. à. d. qu’il ne baisse pas, vu l’évolution démographique infavorable, il faut prévoir une augmentation du taux de cotisation au système. En considérant que le ratio de dépendance démographique pourrait arriver au niveau de 0,5, la population active sera obligée de cotiser 20% de son salaire, si le taux de remplacement net est 40%, ce qui veut dire qu’on touche 40% de son salaire moyen à la retraite. Maintenir le régime de financement par répartition ainsi que le taux de remplacement net actuel du tableau 1, qui est dans la majorité des pays entre les 60 et 80%, exigerait, d’ici l’année 2050 un taux de cotisation beaucoup plus élevé que 20% dans notre exemple, soit entre 30 et 40% des salaires.

De nombreuses études scientifiques et données acquises montrent qu’une réforme des systèmes de retraite devient inévitable pratiquement dans tous les pays de l’UE. Les recomandations de telles institutions comme Banque Mondiale, Fond Monétaire International ou Organisation pour la Coopération Economique et le Développement défendent une réforme la plus rapide, tout en soulignant la nécessité de modifier le système de financement par répartition, en le remplaçant partiellement par un système en capitalisation. Même si les recomandations des institutions citées n’ont pas un caractère obligatoire, leur application est suivie et elles représentent une mesure de régulation d’importance internationale. Le rapport commun de la Commission européenne et du Conseil de l’UE de 2002, concernant les pensions de retraite correctes et durables, met l’accent, lui aussi sur l’importance de financement des retraites par plusieurs sources.

Le domaine des systèmes des retraites ainsi que la politique sociale en général restent en compétence des gouvernements des pays membres de l’UE. Cependant, l’établissement des valeurs et des objectifs communs de la politique sociale mène à une harmonisation des procédés concernant des problèmes sociaux communs à l’Europe. La « méthode ouverte» de coordination reposante sur une

198

évaluation collective des résultats de chaque pays membre devient un des instruments de la politique sociale européenne. Les meilleurs résultats et procédés grâce auxquels ces résultats ont été atteint sont publiés avec objectif de les faire appliquer dans d’autres pays. Cette « méthode ouverte » ne concernait d’abord que la politique de l’emploi, mais s’est étendue plus tard dans les domaines d’inclusion sociale, d’enseignement, de recherche, de politique sociale et d’environnement. Ainsi, le problème de vieillissement de la population et la recherche des solutions dans le contexte des régimes différents de système de retraite, reçoit une nouvelle dimension européenne.

Ce qui a mené la Slovaquie à la réforme Les discussions sur la nécessité des réformes sociales en Slovaquie ont

commencé en 1993 quand la République slovaque a été créeé. Depuis, différentes variantes de réforme ont été proposées par plusieurs hommes politiques. Cependant, ceux-ci n’ont pas réussi à trouver un compromis et à se mettre d’accord sur un modèle concret de la réforme. Donc, la vraie réalisation de la réforme a commencé par la loi n. 461/2003 sur l’assurance sociale et la loi n. 43/2004 sur l’épargne retraite.

La Slovaquie, comme tous les pays européens, va voir sa population vieillir dans cette première moitié du 21e siècle. Le système des retraites doit faire face à l’augmentation de la partie de la population inactive qui résulte d’un prolongement de l’espérance de vie moyenne d’une part et d’une baisse du taux de natalité d’autre part. L’augmentation des dépenses de retraite est évidente et les craintes que les dépenses ne puissent plus être financées par la population active sont justifiées (tabl. 2). Ainsi, la base redistributive du système des retraites risque de s’effondrer.

Tabl. 2 Fond de pension retraite en Slovaquie en million de couronnes slovaques (SK)

1997 1998 1999 2000 2001 2002 Recettes du Fond 50 105 55 365 55 728 64 609 69 501 74 840 Dépenses du Fond

51 000 56 884 61 870 68 314 73 379 79 625

Déficit -895 -1 519 -6 142 -3 705 -3 878 -4 785

Source: Caisse d’Assurance Sociale (www.employment.gov.sk)

Plusieurs facteurs sont à l’origine du déficit du Fond de pension retraite, c. à. d. de ses recettes insuffisantes:

• taux de cotisation trop élevé • taux de chômage trop élevé • mauvaise discipline financière des entreprises • cotisation insuffisante de la part de l’Etat.

199

Tabl 3 Le taux de cotisation des pays du réseau PGV (en %)

Le taux de cotisation consacré aux :

Retraites Secours en cas de maladie

Actions sanitaire et sociale

Chômeurs Au total

République tchèque

26,0 4,4 13,5 3,6 47,5

Hongrie 30,0 - 14,0 4,5 48,5

Pologne 32,5 4,1 7,8 2,5 46,9

Slovaquie 28,0 4,8 14,0 4,0 50,8

Source: Velecký, T. Štát zmení sociálne odvody. Journal SME du 05/ 03/ 2003

Le taux de cotisation, notamment dans le secteur privé a atteint 50,8 % des dépenses de salaires bruts dont le taux de cotisation consacré aux retraites est de 28 %. D’après les statistiques, c’était le taux de cotisation le plus élevé dans le cadre des pays du réseau PGV, comme on peut le voir dans le tableau 3. Par conséquent, les entrepreneurs tâchaient de déclarer les dépenses de salaires moins élevées qu’elles étaient en réalité.

L’évolution du taux de chômage présenté dans le tableau 4 est un des facteurs qui influent le plus sur les recettes du Fond de pension retraite.

La croissance du taux de chômage influence le nombre des salariés qui cotisent ; c’est pourquoi, par ex. en 1999, le taux de chômage élevé (20,10%) s’est reflété sur des recettes très basses du Fond de pension retraite. La figure 2 montre le rapport entre le taux de chômage et les recettes du Fond de pension retraite.

Tabl. 4 Le taux de chômage dans les années 1996 – 2002 en Slovaquie

1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002

Taux de chô

12.84 13.37 16.43 20.10 18.80 19.79 18.64

200

mage (%)

Source : www.employment.gov.sk

0

5

10

15

20

25

1997 1998 1999 2000 2001 2002

Taux de variationdes recettes duFond de pensionretraite (%)

Taux de chômage(%)

Fig. 2 Taux de variation annuelle des recettes du Fond de pension retraite

et taux de chômage – années 1997 - 2002

Source : Bureau Slovaque de Statistiques, www.statistics.sk et propres calculs

Le troisième facteur - une mauvaise discipline financière des entreprises slovaques est le résultat de leur incapacité de paiement. Cette situation peut être illustrée par les créances de la Caisse d’Assurance Sociale d’un montant de 40 milliards SK en fin de l’année 2000.

Le dernier facteur, les cotisations de la population inactive (les chômeurs, les femmes en congé de maternité, etc.), couvertes par l’Etat ne sont pas suffisantes. Malgré la réalité, que le taux de chômage a augmenté jusqu’à 1999, les paiements financés par l’Etat ont baissé (tabl. 5). Cela relève du fait que l’Etat n’a pas remboursé ses paiements selon le taux de cotisation valable pour les employés et les employeurs, mais en fonction de ses propres taux approuvés chaque année par le parlement.

Tabl. 5 La cotisation de la part d’Etat en million Sk

1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 Cotisations 3330 539 980 962 734 3680 6350

Source : www.employment.gov.sk

201

La situation en cotisation de la part de l’Etat s’est améliorée en 2001, mais comme les dépenses de retraites ont continué à augmenter d’une année à l’autre, le déficit a augmenté également.

En observant l’augmentation des dépenses de retraites, on peut y trouver

deux facteurs principaux :

• une proportion croissante de la population à la retraite • une croissance de la valeur nominale de la pension de retraite.

-2

0

2

4

6

8

10

12

14

1997 1998 1999 2000 2001 2002

Indice dedépenses depension deretraite en %

Indice denombre desretraités en %

Fig. 3 Indice de dépenses du Fond de pension retraite et indice de nombre

des retraités (en %)

Source : Bilan du Ministère des Affaires Sociales et de la Famille sur la situation sociale en Slovaquie en 2002, Bureau de statistiques, www.statistics.sk et propres calculs

0

2

4

6

8

10

12

14

1997 1998 1999 2000 2001 2002

L'indice desdépenses deretraites en %

L'indice depension nominalmoyenne en %

Fig. 4 Indice de dépenses du Fond de pension retraite et indice de pension nominale

moyenne (en %) Source : Bilan du Ministère des Affaires Sociales et de la Famille sur la situation sociale en Slovaquie en 2002, Bureau de statistiques, www.statistics.sk et propres calculs

202

Le premier facteur est lié à l’évolution démographique. L’indice démographique (D) qui représente la part des personnes âgées de plus de soixante ans à la population active atteint 30%. Les prévisions démographiques (Demographic Indicators 1998 – 2003. www.oecd.org) montrent que cet indice continuera à augmenter jusqu’à 2050 où il devrait atteindre le niveau de 52,4%. Si on ne modifie pas le système actuel, le déficit de la Caisse d’Assurance Sociale est supposé de s’élever à 39 milliards SK en 2050 (3,3% du PIB). La figure 3 montre l’évolution des dépenses du Fond de pension retraite et du nombre des retraités lors les dernières années, et la figure 4 illustre le rapport entre les dépenses du Fond de pension retraite et la valeur nominale moyenne de la pension retraite.

En comparant ces deux graphiques, on voit que la croissance du niveau moyen

de la pension retraite a participé à l’augmentation des dépenses totales du Fond de

pension retraite beaucoup plus que la croissance du nombre des retraités. Il faut

souligner que cette situation est due à un effort du gouvernement d’éliminer les

conséquences de l’augmentation du coût de vie des retraités. Pourtant, la part en

pourcentage des pensions retraite au salaire nominal mensuel moyen reste inférieure à

celle de la majorité des pays européens développés (tabl. 6).

Tabl. 6 Part de la pension retraite au salaire moyen

1997 1998 1999 2000 2001 2002 Pension de retraite sur le salaire moyen (%)

44,70 44,89 45,47 47,09 46,76 45,18

Source : Bilan du Ministère des Affaires Sociales et de la Famille sur la situation sociale en Slovaquie en 2002, Bureau Slovaque de Statistiques, www.statistics.sk, et propres calculs

3. Le passage d’un financement courant à un système à deux pilliers

Une modification du système de financement des retraites représente le fond de cette réforme. Selon la nouvelle loi, la conception de base du système des retraites repose sur deux composantes. La première prévoit la continuité du système actuel à un pilier consistant en le financement par répartition. La deuxième composante du nouveau modèle s’appuie sur le système à deux pilliers dans lequel coexistent les modes de financement par répartition et celui en capitalisation.

203

Le système de retraites public – financement par répartition (courant)

Celui-ci s’adresse aux citoyens qui ne veulent pas ou ne peuvent pas participer au système des retraites à deux piliers, par ex. à ceux qui ont moins de 10 ans à leur retraite. Ainsi, leurs retraites seront couvertes par le système de financement par répartition.

Le niveau concret des pensions retraite devrait atteindre 50% du salaire brut tandis que le niveau de cotisation représente 18% du salaire brut. Ce système de financement va progressivement disparaître parce que tous ceux qui entrent sur le marché du travail pour la première fois sont obligés d’adopter le système de financement des retraites à deux piliers. Malgré cela, le système de financement par répartition restera une composante importante de l’assurance vieillesse jusqu’à ce que le dernier cotisant ne meure et que tous les cotisants n’adoptent le système à deux piliers.

Bien que le système de financement par répartition de retraites ait existé en Slovaquie même avant la réforme, selon la nouvelle loi sur l’assurance sociale, il subit plusieurs modifications importantes. Un calcul différent des pensions retraite qu’on continuera à financer par ce système public en représente changement le plus grave. Ce calcul repose sur un « point salarial personnel » (OMB) définit comme la part de la base personnelle de mesure (OVZ) à la base générale de mesure (VVZ). Le OVZ est une adition des bases de mesures pour l’année calendaire et le VVZ représente le salaire mensuel moyen correspondant à l’année courante, déterminé par le Bureau Slovaque de Statistiques, multiplié par 12. Le niveau de la pension retraite est ensuite calculé comme le produit du OMB moyen pour toute la durée de l’assurance retraite, du nombre des années de cotisation, et de la valeur courante de retraite (DH). En 2004, cette dernière a représenté 183,58 SK. Elle a été établie selon la formule suivante :

58,18340

146865,0=

×=DH

On a multiplié la somme de 14 686 SK - le salaire moyen en 2003 par 0,5 ce qui garantit le taux de remplacement de 50%, c. à. d. le niveau de la retraite vieillesse qui correspond à 50% du salaire moyen. Le nombre des « points salariaux personnels » (OMB) est égal à 40 et exprime le nombre des années de toute la durée de l’assurance vieillesse. La valeur de retraite (DH) sera modifiée le 1er janvier de chaque année selon l’indice définit par la loi.

En observant le nouveau mode de calcul de la pension retraite, on

204

peut constater que le système public de financement par répartition des retraites repose sur le principe de la mérite. L’Etat prend le risque de garantir les pensions retraite relativement élevées à ceux qui ont les revenus élevés. Compte tenu des problèmes financiers actuels du système de financement par répartion ainsi que des analyses démographiques et des prévisions sur l’évolution future, il est assez risqué de promettre pour l’avenir le taux de remplacement de 50% parce qu’il est fort probable que ce système continuera à s’endetter. De plus, comme son financement s’appuie sur la redistribution des moyens financiers, il devrait appliquer le principe de la solidarité. Le principe de la mérite est inséré dans les systèmes des retraites en capitalisation où les conditions pour sa réalisation sont beaucoup plus favorables.

Le système des retraites à deux piliers

Cette composante du modèle de financement du système des retraites représente une combinaison du financement par répartition et de celui en capitalisation. Les cotisations à l’assurance vieillesse constituent 18% du salaire brut dont 9% sont destinés à l’épargne retraite (vieillesse) et 9% au système des retraites public qui est financé par répartition.

Dans le cadre du système à deux piliers, le premier pilier devrait garantir une pension au niveau de 25% du salaire brut ; la somme concrète sera fixé en partant du OMB selon la même méthode que chez les participants au système courant de financement, en fonction de la loi sur l’assurance sociale.

Le second pilier représenté par l’épargne retraite devrait créer une pension au niveau de 32-35% du salaire brut. Le taux de remplacement provenant de l’épargne retraite dépendra du taux de valorisation de l’épargne qui s’accumulera sur les comptes des compagnies du secteur privé des régimes de retraite – gérant des fonds d’épargne retraite en capitalisation. La législation concernant le fonctionnement de celles-ci influencera fortement leur réussite et par conséquent la somme épargnée pour la retraite. Au départ, les investissements de ces compagnies en dehors de la Slovaquie ont été limités à 50% de tous leurs actifs gérés (actuellement, c’est limité à 70%), ce qui subit de nombreuses critiques. Le gouvernement justifie cette limite par une nécessité de réanimation du marché du capital en Slovaquie. Pourtant, l’objectif principal de ces compagnies ne consiste pas en une réanimation du marché du capital, mais en une valorisation des épargnes de leurs clients. Si elles ne trouvent pas suffisamment de titres de qualité sur le marché slovaque, on peut supposer qu’elles investiront en les obligations d’Etat puisque dans les conditions de l’économie slovaque, les obligations représentent le moyen d’investissement le plus sûr. Ainsi, une fois de plus, l’Etat ne suit pas le profit du citoyen, en empêchant la valorisation de son épargne sur les marchés financiers étrangers, mais il essaie de profiter de cette épargne pour couvrir son déficit budgétaire

205

Une autre particularité concernant les compagnies privées des régimes de retraite en capitalisation qui apparaît dans le cadre du deuxième pilier de l’épargne retraite représente le fait que les cotisations des citoyens ne seront pas versées directement sur les comptes des compagnies qu’ils ont choisies, mais qu’elles seront envoyées sur un compte central de la Caisse d’Assurance Sociale qui les versera ensuite sur les comptes de ces compagnies. La Caisse d’Assurance Sociale, comme intermédiaire entre le citoyen et la compagnie privée gérant l’épargne retraite de celui-ci, est censée diminuer les coûts des clients de cette compagnie. Il existe des doutes forts par rapport à cet objectif parce que la Caisse d’Assurance Sociale a des problèmes même avec la gestion des cotisations dans le système par répartition. De plus, les compagnies privées des régimes de retraite en capitalisation seront des institutions financières renommées qui gèrent depuis longtemps de nombreux comptes de leurs clients, qui disposent des technologies les plus modernes et auxquelles la gestion des épargnes retraite ne posera pas de problèmes particuliers et n’augmentera pas leurs coûts.

L’un des arguments les plus importants qui soutiennent les avantages de l’épargne retraite repose sur le fait que l’épargne accumulée par les citoyens lors de leur vie active deviendra leur propriété. Les droits de propriété clairement définis rendent possible d’hériter l’épargne retraite au cas où celui qui a épargné serait mort. Cette possibilité n’existe pas dans le système de financement par répartition.

La flexibilité par rapport à l’âge du départ à la retraite représente un autre avantage de l’épargne retraite. Tandis que dans le système de financement par répartition l’âge de retraite est déterminé formellement, dans le système en capitalisation, la loi propose une deuxième possibilité : le départ à la retraite au bout de dix ans de cotisation à l’épargne retraite.

La paie de la pension peut être effectuée de deux façons possibles :

• une combinaison de remboursement programmé et de retraite viagère

• la retraite viagère

La première possibilité signifie que la compagnie privée des régimes de retraite en capitalisation verse la pension retraite comme excédent disponible lors de la période de remboursement programmé, et que la caisse d’assurance correspondant, avec laquelle l’épargnant a signé le contrat, lui verse la pension viagère. L’excédent disponible sera fixé le jour de la déposition de la demande de retraite et on le calculera comme différence entre la valeur actuelle du compte personnel de retraite de l’épargnant et la somme nécessaire pour l’achat de la pension viagère. Le niveau de pension doit atteindre au minimun le sextuple du minimum vital. La compagnie privée des régimes de retraite en capitalisation versera la somme calculée sur le compte de

206

la caisse d’assurance avec laquelle l’épargnant a signé le contrat sur le remboursement de la retraite viagère. La période de remboursement programmé est choisi par l’épargnant, mais sa durée minimale est fixée à 1 mois. La compagnie privée calculerait le remboursement mensuel en partant de l’excédent disponible selon le modèle défini par la loi.

La paie de la pension retraite provenant de l’épargne retraite en forme de retraite viagère suppose donc que l’épargnant signe un contrat avec une compagnie privée et qu’ ensuite, celle-ci verse les moyens financiers épargnés du compte personnel de l’épargnant à la caisse d’assurance qu’il avait choisie.

Comme nous l’avons écrit plus haut, le taux de remplacement provenant du deuxième pilier de l’épargne retraite devrait atteindre les 30 – 32 %. En même temps, le modèle du gouvernement prévoit le niveau de cotisation de 9%, comme c’est le cas dans le premier pilier, ce qui devrait apporter le taux de remplacement de 25 %. Cette simple comparaison permet de constater que le système de financement des retraites en capitalisation est plus rentable et qu’on utilisera une partie des moyens versés au système par répartition à éliminer les coûts liés à la réalisation de la réforme des retraites. Une génération de la population subira les conséquences non seulement de la réforme d’elle-même, mais aussi de toutes les erreurs et les imperfections que les spécialistes désignent mais qu’il est difficile à corriger, le plus souvent pour les raisons politiques.

La situation en Slovaquie s’est aggravée non seulement à cause d’un décalage de la réforme, mais également par un manque de fermeté chez les députés quant il s’agissait d’accepter une réforme du système des retraites de qualité, élaborée par les spécialistes. Le succès du système des retraites réformé est également menacé par le gouvernement actuel qui a pris le pouvoir en 2006 et prévoit des modifications dans le 2e pilier de financement.

Bibliographie CROZET, Y., ABDELMALKI, L., DUFOURT, D., SANDRETTO, 1997, R. Les

grandes questions de l`économie française, Nathan, Paris; FOGARTY, 1982, M. Retirement Policy the Next Fifty Years Heinemann,

London; HOREHÁJOVÁ, M., 2004, Dôchodková reforma na Slovensku. In: Acta

Academica Karviniensia, 2004, č. 1, s. 77 – 81, ISSN 1212-415X;. HRONEC, M., 2006, Analyza vztahu vzdelania a nezamestnanosti v SR so

zretelom na ekonomicke vzdelanie. In: Vplyv konvergencnych procesov na ekonomiku a zivotny styl novych clenskych krajin EU. Zbornik z ved. konferencie. Banska Bystrica: EF UMB, 2006. s. 57-56, ISBN 80-8083-270-6;

207

KREBS, V., DURDISOVÁ, J., POLÁKOVÁ, O., ŽIŽKOVÁ, J. Sociální politika. Praha: CODEX Bohemia, 1997, ISBN 80-85963-33-2;

KOLEKTÍV AUTOROV. Sľuby a realita. Slovenská ekonomika 1995-1998. Bratislava: Centrum pre ekonomické a sociálne analýzy, 1998, ISBN 80-968-113-7-1,

KOLEKTÍV AUTOROV, 2002, Analýza dôchodkového systému na Slovensku, M.E.S.A. 10, Bratislava;

1. ŠVEJNA, I., CHREN, M. Dôchodková reforma po slovensky. Bratislava: Nadácia F.A. Hayeka, 2004. ISBN 80-969098-0-0;

2. WORLD BANK, 1994, Averting the old age crisis, Oxford University Press;

3. Lois n. 274/1994 sur la Caisse d’Assurance Sociale, n. 461/2003 sur l’assurance sociale et n. 43/2004 sur l’épargne retraite.

Internet:

tp://www.employment.gov.sk

tp://www.statistics.sk

tp://www-wds.worldbank.org

Demographic Indicators 1998-2003. www.oecd.org. 2003

INNOVATION NETWORK DEVELOPMENT IN BEKES COUNTY

Dr. Simon, Sándor, Dr. Gurzó Imre Colegiu Tessedik Sámuel Facultatea de ŞtiinŃe Economice; H-5600 Békéscsaba Bajza u.

33, Ungaria.; simons1@freemail.hu; gurzo@zeus.tsf.hu

Abstract It is worthy to deal with such economic institutions that can strengthen the

efficiency of production and the producers’ market force. Aiming at effective structures it is worthy to examine the organisational forms. It is a known method to help the producers to form organizations. For the employer of a large amount of Bekes county’s employees are the agri-food sector and such additional economic branches as rural and ecotourism, these should not be escapable factors in creating strategic programmes for rural and regional development.

In this analysis we clarify the possible role of institutions at rural development, and the changing agrarian institution system of Bekes county. After valuing the past we give suggestions on creating an institution network for rural development. In this study there are

208

summarized the results of a former research made at the Hungarian Scientific Academy Centre of Regional Studies Great Plain Scientific Institute Department of Bekescsaba.

Keywords: innovation, producer’s organisations, local communities, alternative agrarian production

1. The county’s institutional deficiencies The Hungarian agriculture is facing a very challenging situation. Because of

the food sector and those economic branches which primarily use the natural resources (general, rural, eco, bath, horse tourism), are very tremendous employers, these sectors must be in the front of the strategy evolvement of rural development. It is very important to keep in mind that the home agriculture and forestry are connected basically to the rural space. Their role cannot be deputized at the salvation of natural environment, biodiversity, rural life, settlement conditions and the safe, home specific producing of raw materials. Analyzing the situation of agriculture we can say, that huge problems are challenging the producers, the processors, the dealers and the merchandisers.

For solving the problems it is worthy to examine the structural and institutional forms of rural economy especially when newer theories of economics are available for us. It was our main hypothesis. Many times there are producers who are oversupplied with equipments, knowledge, etc., the institutional evolvement of resource allocation and market could be an effective way of rural development too. On the Hungarian Academy of Sciences Great Plain Institute Department Bekescsaba a group of scientist with my conduction aimed at studying West European institutional models and the possibilities to adapt them to the local situation. The hundreds of questionaries, the interviews with a lot of country-wide and local experts acknowledged the reason of existence of a locally specific institution network model. (RKK 2005)

During the years of the 1990-ies the property relations had changed completely. The large co-operatives, state farms collapsed, and a lot of small and medium sized farms appeared in addition to the large workers migration to agriculture. The former – mainly eastern – marketing connections collapsed too. The earlier organized merchandizing system disappeared. Because of the transformation process of economy, the unemployed crowd there has been appeared new actors on market, who wanted to manage themselves on their own. They could not get property at the privatization process of food industry. The conflict of interests has been continuing between producers of raw materials and processors.

The defencelessness of the producers could have been decreased by forming associations, co-operatives. Although the political encouragement, but the legal and economic conditions was not so express, and the story of the old co-operatives was warning. The newly formed little enterprises caused over-exertion to the agro institutional system. The state organised in every county the State’s Agricultural Offices – for local implementing the legal rules – and the “village agronomist

209

network” to give technological, marketing, financial, legal advices to the local producers. In every village there is a village agronomist, and there are some district centres in the county.

Besides the mentioned office and network, the state owned part of the institutional system there are some non governmental organisations: The local organisation of the “Country-wide Alliance of Agricultural Producers and Leaguers, Farmers’ rings, Product Boards, Chamber of Agriculture. Although the number of the small and medium sized farms were much more than the number of large enterprises, the efficiency of the little was quite lower than the large. The reasons on one hand may have been being the lack of examples. On the other hand there has appeared new actors on market to integrate the supply chains of economic branches. These new actors are usually multinational companies which are not interested in producing such public goods that would be produced by those communities which form producing, consuming, capital allocating co-operations. This process is often strengthened by oligopolies. The examples in the European Union’s countries show that by the evolvement of the institutional system it is possible to enrich the possibilities of the local economic actors mainly if they are not in the running of the multinational economic processes. (TAKÁCSNÉ GY.K., TAKÁCS I. 2003; SZABÓ, HADHÁZI, ODOR 2003)

2. Looking for a way to find alternative income opportunities – can be solution?

For the agricultural sector of Békés county an important part of its EU access will be the spreading of different alternative income opportunities. What do we mean by alternative income opportunities? They are agricultural activities or activities closely linked to agriculture that don’t fit in the traditional wheat, industrial plant, milk, meat production of Békés county, or if they do, they don’t produce surplus, but aim at catering.

2.1. Alternative income opportunities in food production Regional specializations offer alternatives in food production. Grain

production is a traditional activity in Békés county. In this field special good quality grain can offer specialities.

Another opportunity is to enlarge the production of vegetables, e.g. paprika, tomato, peas, beans, cabbage, asparagus, cucumber. Also a traditional branch is the greenhouse production of vegetables. Some farms are based on thermal water as source of energy (Szarvas), others aren’t (Gyula, Méhkerék, Mezıgyán). This is a profitable and intensive activity, which should be extended.

Fruit growing should also be developed. A good example for this is the water melon production around Medgyesegyháza. This small region covers more than one-third part of the Hungarian water melon production. It would be important to establish the growing of other plant cultures like apricot, peach, pear, cherry, sour-cherry, plum, apple. There are some modern fruit gardens in Békés county, e.g. in Csorvás.

You can hardly find farms in the county that deal with producing bio-products, but the production is gradually expanding. In the southern part of the

210

county there is the opportunity to grow special plants (red paprika for seasoning, onion, garlic, peanut, herbs). This opportunity has still been unused.

Another opportunity in Northern-Békés is bio-meat production on the basis of animal husbandry. In this region they don’t use chemicals, there is open-air cattle-breeding, sheep, a special Hunarian pig-type “mangalica” and poultry breeding at farms. Many farmers deal with goose and duck breeding, aiming at meat/liver/feather production. In the county the fishing potential is great, combined with a traditional game hunting.

2.2 Alternative agrarian production not aiming at catering Békés county has a good potential to join the Hungarian plant growing for

bio energy (e.g. sugar beet - bioetanol, rape seed – biodiesel, energy grass etc.). Another opportunity is the plantation of energy forest. In the southern part of the county it is possible to grow soy. At Tessedik Sámuel College research is being carried out in connection with textile plants. Seeds are being produced in great parts of the county. A competitive branch can be the growing of plants and flowers. The breeding of pets is getting more and more popular.

2.3. Processing of raw material A higher process level provides bigger profits. Food processing companies

try to get rid of ballast material at the place of production. Characteristic Békés county products are Csaba sausage, Gyula sausage, Szarvas poultry products. Small food processing factories should be promoted to since they provide local markets with special local products and enable people to make a living.

2.4. Processing not aimed at catering, activities linked to agriculture aiming at rural development

These activities should also be developed, like making of broomcorn (Southern Békés), reed-processing, wicker-work (Nothern Békés), production of scents, biobriquette-making, biogas production, rural tourism.

The activities not connected with rural development is getting more and more important. A lot of activities belong to this category, like:

- preserving the characteristic features of a countryside, revitalization of scattered farms, improvement of agricultural roads, melioration, - planting new forests, - complex drainage, planting forests along rivers (making so called “green corridors”) - recultivation of land alongside mines, - protection of settlements, - keeping up folklore traditions.

3. Institution development and economic policy Economic life is not coordinated only by one universal institution – the

market – but many institutions as well. Institutions are social structures and social mechanisms of social order and cooperation governing the behavior of individuals. (NORTH 1992) Institutions are identified with a social purpose and permanence, transcending individual human lives and intentions, and with the making and enforcing of rules governing cooperative human behavior. Institutional economics

211

focuses on understanding the role of human-made institutions in shaping economic behavior and dealing with externalities.

Developing institutions is has a growing importance in the European Union’s economic policy. In the common policy on competition there can be found less and less emphasis on direct subsidies to firms, but a growing importance of evolvement of infrastructure and institutions.

The European Charter for Rural Areas of the Council of Europe mentions institutions – especially the producers’s groups – as effective instruments for rural development. (COUNCIL OF EUROPE 1996) The Cork Declaration contains the basis which the European Unions rural development policy is built on. These suggestions are manifested in the LEADER programme. The Cork Declaration suggests the local self-governments to develop cooperation in the fields of innovation, technology, education, common research, communication, partnership and networking among rural communities. (RURAL EUROPE – FUTURE PERSPECTIVES

CONFERENCE 1996) In Hungary within the midterm development goals for the period of 2007-

2013 of the second National Development Plan there can be found the improvement of the profitability of small and medium sized enterprises, in favour of it outstanding action plan for developing business services (advisory, partner searching, direction) for small and medium sized enterprises especially for strengthening cooperation among them (forming regional, sector clusters; marketing, merchandizing networks). The goals of the National Development Plan have appeared in the role of the National Office of Research and Technology according to establishing regional innovation systems, clusters and international networks.

The conception on the county’s regional development of the Regional Development Council of Bekes County suggests an action programme for the “improvement of the institutional, organizational conditions of enterprises” moreover the formation of co-operatives, machine-rings. (MTA RKK ATI

BÉKÉSCSABAI OSZTÁLY 1997) 4. The suggested innovation network The consequent result of the consultations, interviews, hundreds of

questionaries, the complete research of the sixteen experts is an absolutely locally specific institution development model. Below we can find the features of this planned independent institutional system.

The aim of the establishment of the innovation organization is to help the regional and rural development, the county’s enterprises connected to the agro and mainly on the natural environmental exploitation based sector. This help is rather knowledge, information than a direct payment. The county-wide innovation organization should consist of some smaller innovation centres situated close to their potential clients. As it is written in the first chapter, the non-governmental institutions in the county are not quite effective, and it is not in the main interests of the government’s institutions and officers to rise the profitability of enterprises (or at least without favouritism).

212

Below we can find the suggested functions to these innovation centres spaced out in the county:

• The intermediation local innovation demands towards the market actors of research and development (enterprises, agencies)

• Help the local to manage their innovation results (mediation, legal remedy)

• “knowledge centre” function (training, managing courses) • Helping the market actors demanding or supplying technological,

marketing, financial, legal, administrative services to know and find business partner

• Creating and maintaining databases for rural development (especially food sector and environmental economy)

• Intermediation role between the local clients (from the service district) and government organisations

• Giving infrastructure and advice in forming producers’ groups, organisations

• Maintaining cross border connections • Developing the financial possibilities and background for the future of

the innovation centre The innovation centres would mainly aim the small and medium sized

enterprises. Although at big companies the above mentioned functions are usually managed, using the services of innovation centre they could more easily find business partners. Nevertheless the whole rural society could be the beneficiary of these services.

Surveyed the international experiences and local demands the innovation centres should employ 4-5 persons. It is very important to have experts in the field of agriculture, accounting, business management, rural development, European Union knowledge, foreign languages. Because of the basically agential role of these innovation centres, the personnel’s knowledge need not be perfect but branching out, and the local residence and relations are compulsory. The activity at the innovation centres in Bekes county will presumably be different due to the differences at the local economies and relations.

Parallel to the growing importance and reputation of regionalism in the European Union the role of micro regions is strengthening day by day. It is acknowledged in Hungary by adjusting the borders of the districts of village agronomists and the Chamber of Agriculture to the borders of the statistical micro regions. In the research it was found that the localization of the innovation centres should be at the centres of the county’s micro regions except two of them (Sarkadi and Békési) because there are too big distances for the possible client circle in these micro regions. In the “Sarkadi” micro region there should be a sub-centre at the settlement of “Zsadány”, and in the “Békési” micro region there should be a sub-centre at the settlement of “Gyomaendrıd”. The activities of the centres could be strengthened by network building, thus there should be headquarter for this

213

county-wide network. Naturally this headquarter should be in the centre of the county, in Békéscsaba. (Fig. 1.)

The financing of the planned innovation organisation is very important at this atmosphere of mistrust nowadays. In certain cases it is worthy for developing and maintaining projects of the government or the local self-government to use the “Private Public Partnership” (PPP) model. This model is basically proper for big investments, when investors want to hire out valuable assets in long term period for the government or the local self-government. Because of the costs of the planned innovation centres would come from the continuous activity, the investment – and thus the income – will be too small for the investors to finance the transaction costs. Using private capital is also disadvantageous if the innovation centres want to enter for applications.

For the financing the European Union’s LEADER+ programme is a promising possibility. (ZSARNÓCZAI 2003, FEHÉR, ZSARNÓCZAI 2003) This is such an initiative that wants to help rural communities to improve their welfare. It contains the instruments of the European structural policies, the protection of natural and cultural values, the inequalities caused by socio-economic disparities, fall into lineage with urban areas of rural areas. (ÁNGYÁN 2005) The aims of the LEADER+ programme are quite similar to those suggested to the functions of the innovation centres. Although the LEADER+ programme ends at 2006, the aims based on the principle of subsidiary economy remains, and give chance for newer applications to develop further innovation institutions.

214

Fig. 1. The territorial conception of the county’s institutional development

215

Bibliography

ÁNGYÁN J., 2005, Az európai agrárfinanszírozás új, ökoszociális útja és a Magyar vidék számára felkínált lehetıségei pp.56-65 In: Nagy E. – Nagy G. (szerk.): Az Európai Unió bıvítésének kihívásai – régiók a keleti periférián Nagyalföld Alapítvány Békéscsaba

COUNCIL OF EUROPE,1996, Recommendation 1296 (1996) on a European Charter for Rural Areas (Part IV. Article 9.; Guideline 6. 17. par.)

FEHÉR I., ZSARNÓCZAI J. S.,2003, A szövetkezeti bankok és hitelszövetségek szerepe Írország fejlesztési politikájában pp.129.-132. In: Nagyné Fehér I (szerk.) II. Erdei Ferenc Tudományos Konferencia 2003 VIII. 28.-29. Kecskeméti Fıiskola Kecskemét

MTA RKK ATI BÉKÉSCSABAI OSZTÁLY, 1997, Békés Megye területfejlesztési koncepciója pp. 26.-27.

NORTH, D., C., 1992, Transaction Costs, Institutions and Economic Performance International Center for Economic Growth USA p. 13.

RURAL EUROPE – FUTURE PERSPECTIVES CONFERENCE, 1996, The Cork Declaration 1996. november 7-9.

SZABÓ G., HADHÁZI B., ODOR K.,2003, A hazai agrárkörnyezetvédelem kilátásai az Európai Unióban pp. 124.128 In: Nagyné Fehér I (szerk.) II. Erdei Ferenc Tudományos Konferencia 2003 VIII. 28.-29. Kecskeméti Fıiskola Kecskemét

TAKÁCSNÉ GYÖGY K., TAKÁCS I., 2003, Ecological Farming as an alternative for a transilvanian rural agricultural community pp.123.-131. In: Specializare, integrare si dezvoltare Sectiunea economie regionala si rurala Universitatea “Babes-Bolyai” facultatea de Stiinte Economice Cluj-Napoca

WILLIAMSON O. E. ,1985, The Economic Institutions of Capitalism. The Free Press, New York

ZSARNÓCZAI J. S., 2003, A szövetkezeti bankok tevékenysége a LEADER programokban az Európai Unióban és Írországban pp.133.-136. In: Nagyné Fehér I (szerk.) II. Erdei Ferenc Tudományos Konferencia 2003 VIII. 28.-29. Kecskeméti Fıiskola Kecskemét

216

ANALIZA SINTETICĂ A TURISMULUI DIN REGIUNEA „DÉL-ALFÖLD”, UNGARIA

Borbola Gábor*, Molnár István** *Universitatea „Tessedik Sámuel”, Facultatea de AsistenŃă Medicală

5700, Gyula, Str. Szent István nr. 17-19.; borbolag@eukar.gyula.kf.hu **Universitatea „Tessedik Sámuel”, Facultatea de ŞtiinŃe Economice

5600, Békéscsaba, Str. Bajza nr. 33.; molnar@zeus.tsf.hu

Abstract Synthetic analysis of tourism of the South-Great-Plain Region of Hungary

The study analyses the situation of tourism of the South-Great-Plain Region. The authors present the geographical conditions and tourism potential by the counties making up the region. The situation and prospects of tourism in the region will be examined by different parameters generated from the relevant data from 2004-2006.

Keywords: South-Great-Plain Region, tourism, receipts

Regiunea „Dél-Alföld” este cea mai mare regiune din Ungaria, cu o suprafaŃă de 18 339 km2 (19,7% din teritoriul total al Ńării) şi 1,35 milioane de locuitori (13,4% din populaŃia Ungariei) (Fig. 1.). Densitatea populaŃiei este de 74 locuitori/ km2.

Fig. 1. Harta regiunilor din Ungaria

Caracterul regiunii este determinat de câmpie, înălŃimea nefiind nicăieri mai mare de 200 m peste nivelul mării. Din suprafaŃa regiunii 85% este pământ arabil, din care 84% are caracter agricol.

217

În ceea ce priveşte materiile prime în general este o regiune săracă, dar resursele de tiŃei şi de metan existente asigură marea parte a exploatării din Ungaria. Comoara specială şi cea mai preŃioasă sunt resursele de apă termală. În afară de aspectul balneo-climateric, aceasta avuŃie este folosită atât la încălzirea locuinŃelor, cât şi a serelor, foliilor.

În regiunea „Dél-Alföld” este cel mai mare numărul orelor cu soare şi aici se găsesc 3 parcuri naŃionale: Körös-Maros, Kiskunsági, Duna-Dráva(Gemenc).

Cea mai mare forŃă atractivă a regiunii – după cum am mai precizat – constă în bogăŃia în ape termale şi minerale, dar şi în arsenalul aşa numitelor „hungarikumuri” (care sunt produse speciale maghiare de marcă), deoarece din cele 15 produse de acest gen 9 sunt din regiunea „Dél-Alföld”.

Regiunea este alcătuită din 3 judeŃe (în continuare câteva cuvinte despre fiecare):

Fig. 2. – JudeŃele regiunii „Dél-Alföld”

1. JudeŃul Bács-Kiskun

• 2 parcuri naŃionale (Kiskunsági, Duna-Dráva) • La Kiskunmajsa există cea mai mare staŃiune climaterică a

judeŃului (băi asemănătoare se mai găsesc la Kecskemét, Kiskunfélegyháza etc.)

• Mari tradiŃii ale turismului equestrian • Gastronomia judeŃului este foarte populară (competiŃii anuale:

Concursul de ciorbă de peşte din Baja, Festivalul de ştrudel din Kiskırös etc.)

• „hungarikumuri”: boiana din Kalocsa, pălincă de piersici din Kecskemét, dantelă din Kiskunhalas

2. JudeŃul Csongrád

218

• Are rezerve bogate de ape termale, din care marea parte este apă minerală validată

• Pe terenurile inundabile ale râurilor Tisza, Maros şi Körös se găsesc populaŃii mari de păsări rare şi ocrotite

• Sunt importante valorile, tradiŃiile culturale (de exemplu: Teatrul de Vară din Szeged, Concursul de ciorbă de peşte din Szeged etc.)

• Parcul naŃional istoric din Ópusztaszer, care ocupă locul 5 pe lista muzeelor cele mai frecventate din Ungaria

• „hungarikumuri”: boiana, ciorbă de peşte şi salamul din Szeged, ceapa din Makó, trandafirul din Szıreg

3. JudeŃul Békés • Este bogat în râuri (cele trei Körös, chiar şi râul Berettyó parcurge

aproximativ 10 km în judeŃ) • Parcul naŃional Körös-Maros • În Dévaványa se găseşte cea mai mare populaŃie de dropii din

Europa • Foarte multe băi termale, cele mai importante la Gyula şi

Orosháza-Gyopárosfürdı (Gyula este şi staŃiune balneo-climaterică)

• La Gyula se găseşte un hotel climateric validat (Erkel Hotel) • Este bogat în casteluri, monumente istorice (Cetatea din Gyula,

locul istoric comemorativ din Vésztı-Mágor etc.), muzee, case memoriale (a lui Erkel Ferenc la Gyula, a lui Munkácsy Mihály la Békéscsaba)

• În 2006 s-a terminat dezvoltarea aeroportului din Békéscsaba, care de acum încolo este capabil să primească şi avioane charter

• TradiŃii vii slovace mai ales la Békéscsaba, Tótkomlós şi Szarvas, tradiŃii germane în primul rând la Gyula şi Elek, iar tradiŃii române la Gyula şi Méhkerék sunt caracteristici

• „hungarikumuri”: cârnaŃi din Gyula şi Békéscsaba, pălincă de pruni din Békés

În continuare câteva tabele cu date referitoare la turismul din regiunile din Ungaria (datele referitoare la regiunea „Dél-Alföld” sunt defalcate pe fiecare judeŃ) pentru aniile 2004-2006.

Analizând Tabelul 1, dacă comparăm anul 2006 cu anul 2004, putem observa o scădere în fiecare categorie. De exemplu în categoria număr de paturi această scădere în regiunea „Dél-Alföld” este de 7,3%, iar la nivel naŃional 10,7%. Dacă analizăm separat judeŃele regiunii, putem constata o scădere cu 19,9% în judeŃul Békés şi 20,7% în judeŃul Csongrád, totodată o creştere cu 22,0% în judeŃul Bács-Kiskun.

Dacă ne uităm la Tabelul 2., putem remarca o lentă creştere, atât la nivel naŃional, cât şi la nivelul regiuniilor (cu excepŃia regunii „Közép-Magyarország”) ce se poate observa şi din următorul diagram. (Fig. 3.).

21

9

Nu

mǎr

ul p

osib

ilitǎ

Ńilo

r de

caz

are,

num

ǎrul

de

cam

ere

şi d

e pa

turi

(bu

c.)

2004

20

05

2006

Reg

iune

a

Nr.

pos

ib.

de c

azar

e N

r. d

e ca

mer

e N

r. d

e pa

turi

N

r. p

osib

. de

caz

are

Nr.

de

cam

ere

Nr.

de

patu

ri

Nr.

pos

ib.

de c

azar

e N

r. d

e ca

mer

e N

r. d

e pa

turi

Köz

ép-M

agya

rors

zág

336

20 4

28

51 8

96

331

20 0

76

47 9

08

289

20 0

64

46 8

53

Köz

ép-D

unán

túl

438

10 9

98

56 3

30

503

12 1

41

61 0

17

470

11 9

88

56 1

01

Nyu

gat-

Dun

ántú

l 53

6 14

408

58

912

54

3 14

527

58

125

48

5 13

737

47

739

Dél

-Dun

ántú

l 56

6 15

069

65

363

58

4 14

917

61

021

53

7 13

923

54

975

Ész

ak-M

agya

rors

zág

446

8 65

3 35

838

48

8 9

107

36 6

31

483

9 21

6 34

639

Ész

ak-A

lföl

d 37

2 8

222

37 6

24

368

8 08

2 36

504

31

6 6

911

31 7

73

Dél

-Alf

öld

307

7 14

6 30

531

30

0 6

596

28 0

84

281

6 83

1 28

311

jud. B

ács

-Kis

kun

11

3

2 1

73

9 4

47

116

2 1

76

9 5

69

106

2 3

40

11 5

25

22

0

jud. B

ékés

92

2 2

05

8 5

55

85

1 8

96

7 4

74

78

1 9

22

6 8

51

jud. C

son

grá

d

10

2

2 7

68

12 5

29

99

2 5

24

11 0

41

97

2 5

69

9 9

35

Tot

al la

niv

el n

aŃio

nal

3 00

1 84

924

33

6 49

4 3

117

85 4

46

329

290

2 86

1 82

670

30

0 39

1 Su

rsă:

ww

w.k

sh.h

u (a

pril

ie 2

007)

Tab

elul

1. N

umǎr

ul p

osib

ilit

ǎŃil

or d

e ca

zare

, num

ǎrul

de

cam

ere

şi d

e pa

turi

(bu

c.)

22

1

Indi

ce d

e ca

paci

tate

ref

erit

or la

nu

măr

de

patu

ri (

%)

2004

20

05

2006

di

n ca

re

din

care

di

n ca

re

Reg

iune

a M

edia

H

otel

A

lte

tipur

i de

caz

are

Med

ia

Hot

el

Alt

e tip

uri

de c

azar

e M

edia

H

otel

A

lte

tipur

i de

caz

are

Köz

ép-M

agya

rors

zág

39,7

42

,7

14

43,2

45

,3

18,8

40

,1

41,2

24

,5

Köz

ép-D

unán

túl

20,8

23

,1

19,0

20

,2

23,8

17

,2

21,2

24

,5

18,3

Nyu

gat-

Dun

ántú

l 20

,8

31,0

8,

9 21

,7

30,7

9,

2 24

,6

32,7

9,

9

Dél

-Dun

ántú

l 19

,8

22,8

15

,7

20,9

24

,0

16,0

22

,2

26,0

16

,3

Ész

ak-M

agya

rors

zág

16,2

18

,4

13,5

17

,6

20,3

13

,9

19,1

23

,0

14,0

Ész

ak-A

lföl

d 20

,9

27,7

13

,1

20,9

27

,5

12,5

24

,2

33,7

12

,8

Dél

-Alf

öld

15,3

19

,9

10,4

16

,1

21,1

10

,7

17,2

19

,6

13,3

22

2

ju

d. B

ács-

Kis

ku

n

19,1

18,3

20,2

17,5

17,4

17,6

14,4

15,1

13,5

ju

d. B

ékés

15,9

22,9

7,0

16,4

23,9

7,4

20,3

22,6

13,9

ju

d. C

songrá

d

12,5

18,4

7,9

14,9

21,9

9,0

17,5

20,9

12,7

La

niv

el n

aŃio

nal

23,6

30

,3

13,4

24

,8

31,4

13

,5

26,0

31

,8

14,7

Su

rsă:

ww

w.k

sh.h

u (a

pril

ie 2

007)

Tab

elul

2 I

ndic

e de

cap

acit

ate

refe

rito

r la

num

ăr d

e pa

turi

(%

)

22

3

Tot

alul

tur

işti

lor

şi a

l nop

Ńilo

r pe

trec

ute

2004

20

05

2006

Reg

iune

a

Nr.

de

turi

şti

(per

s.)

Nr.

de

nopŃ

i pe

trec

ute

(buc

.)

Nop

Ńi

petr

ecut

e în

med

iu

(buc

./per

s.)

Nr.

de

turi

şti

(per

s.)

Nr.

de

nopŃ

i pe

trec

ute

(buc

.)

Nop

Ńi

petr

ecut

e în

med

iu

(buc

./per

s.)

Nr.

de

turi

şti

(per

s.)

Nr.

de

nopŃ

i pe

trec

ute

(buc

.)

Nop

Ńi

petr

ecut

e în

med

iu

(buc

./per

s.)

Köz

ép-M

agya

rors

zág

2 60

8 32

3 6

586

306

2,5

2 83

2 51

7 7

041

143

2,5

2 69

1 64

0 6

555

785

2,4

Köz

ép-D

unán

túl

652

796

2 28

9 49

8 3,

5 71

2 44

6 2

433

313

3,4

703

853

2 25

6 85

2 3,

2

Nyu

gat-

Dun

ántú

l 1

040

885

3 59

0 86

4 3,

4 1

116

025

3 67

6 72

7 3,

3 1

146

990

3 63

3 00

1 3,

2

Dél

-Dun

ántú

l 71

5 25

0 2

249

126

3,1

742

811

2 25

6 16

3 3,

0 74

1 50

0 2

174

888

2,9

Ész

ak-M

agya

rors

zág

635

014

1 46

0 19

0 2,

3 64

8 70

4 1

493

157

2,3

657

671

1 49

9 98

1 2,

3

Ész

ak-A

lföl

d 53

4 62

7 1

695

869

3,2

555

715

1 73

5 30

3 3,

1 58

7 81

0 1

812

750

3,1

Dél

-Alf

öld

429

548

1 02

7 63

0 2,

4 45

5 78

9 1

101

552

2,4

445

208

1 10

4 59

2 2,

5

ju

d. B

ács

-Kis

kun

13

6 2

38

3

46 4

43

2,5

14

2 4

90

3

43 4

01

2,4

1

37 8

11

32

6 2

12

2

,4

22

4

ju

d. B

ékés

11

5 1

93

3

34 3

66

2,9

12

3 1

97

3

56 5

60

2,9

1

21 9

42

36

8 4

47

3

,0

ju

d. C

son

grá

d

17

8 1

17

3

46 8

21

1,9

19

0 1

02

4

01 5

91

2,1

1

85 4

55

40

9 9

33

2

,2

Tot

al la

niv

el n

aŃio

nal

6 61

6 44

3 18

899

483

2,

9 7

064

007

19 7

37 3

58

2,8

6 97

4 67

2 19

037

849

2,

7 Su

rsă:

ww

w.k

sh.h

u (a

pril

ie 2

007)

T

abel

ul 3

- T

otal

ul tu

rişt

ilor

şi a

l nop

Ńilo

r pe

trec

ute

22

5

Ven

itul

pro

veni

t di

n ca

zare

(m

ill.

Ft)

20

04

2005

20

06

Reg

iune

a

Ven

itul

pr

oven

it

de la

turi

şti

inte

rni

Ven

itul

pr

oven

it

de la

turi

şti

exte

rni

Ven

itul

to

tal

Ven

itul

pr

oven

it

de la

turi

şti

inte

rni

Ven

itul

pr

oven

it

de la

turi

şti

exte

rni

Ven

itul

to

tal

Ven

itul

pr

oven

it

de la

turi

şti

inte

rni

Ven

itul

pr

oven

it

de la

turi

şti

exte

rni

Ven

itul

to

tal

Köz

ép-M

agya

rors

zág

6 65

8,2

49 5

72,7

56

230

,9

10 7

64,5

55

593

,8

66 3

58,3

9

521,

5 65

960

,7

75 4

82,1

Köz

ép-D

unán

túl

3 82

9,5

3 82

1,6

7 65

1,0

4 22

6,3

4 16

8,5

8 39

4,8

5 05

3,5

3 94

6,2

8 99

9,7

Nyu

gat-

Dun

ántú

l 5

763,

9 9

111,

3 14

875

,2

7 25

8,1

9 04

2,0

16 3

00,1

9

202,

4 9

312,

0 18

514

,4

Dél

-Dun

ántú

l 4

042,

7 2

876,

2 6

918,

9 5

029,

1 2

730,

4 7

759,

5 5

789,

8 2

610,

7 8

400,

6

Ész

ak-M

agya

rors

zág

3 86

9,4

1 22

3,9

5 09

3,3

4 40

8,4

1 24

4,3

5 65

2,6

5 28

0,7

1 39

6,0

6 67

6,7

Ész

ak-A

lföl

d 3

296,

5 1

813,

7 5

110,

2 3

818,

2 1

882,

2 5

700,

5 4

747,

2 2

026,

9 6

774,

0

Dél

-Alf

öld

2 29

7,3

1 06

6,4

3 36

3,7

2 75

2,9

1 10

2,0

3 85

4,9

3 02

7,4

1 20

8,7

4 23

6,1

22

6

ju

d.

Bács-

Kis

kun

66

6,4

48

8,2

1 1

54,6

75

9,3

48

4,7

1 2

44,0

76

0,2

501,5

1 2

61,8

ju

d.

Bék

és

85

2,8

15

7,4

1 0

10,2

97

6,7

15

3,4

1 1

30,1

1 0

93,3

158,9

1 2

52,1

ju

d.

Cso

ngrá

d

77

8,2

42

0,8

1 1

98,9

1 0

16,9

46

3,9

1 4

80,8

1 1

73,9

548,3

1 7

22,2

Tot

al la

niv

el n

aŃio

nal

29

757

,3

69 4

85,9

99

243

,2

38 2

57,5

75

763

,2

114

020,

7 42

622

,5

86 4

61,1

12

9 08

3,7

Surs

ă: w

ww

.ksh

.hu

(apr

ilie

200

7)

Tab

elul

4 -

Ven

itul

pro

veni

t din

caz

are

(mil

l. Ft

)

227

Indice de capacitate referitor la număr de paturi (%)

0

5

10

15

20

25

30

35

40

45

50

Közép-Magyarország

Közép-Dunántúl

Nyugat-Dunántúl

Dél-Dunántúl Észak-Magyarország

Észak-Alföld Dél-Alföld

Regiuni

%

2004

2005

2006

Fig. 3. Indice de capacitate referitor la număr de paturi (%)

În cea ce priveşte numărul turiştilor, putem observa o creştere în 2005

comparativ cu anul 2004, iar puŃină scădere în 2006 comparativ cu anul 2005. (Tabelul 3.)

În sfârşit, dacă ne uităm la venitul provenit din cazare (Tabelul 4.), putem observa că acest venit a crescut în anul 2006 comparativ cu anul 2004 cu 25,9 % în regiunea „Dél-Alföld” (acest număr la nivel naŃional este 30,1%).

Această creştere ne-ar putea înbucura, dar dacă ne uităm şi la următorul diagram (Fig. 4.), putem observa că mai avem foarte mult de lucru, până când reuşim să ajungem la un nivel potrivit poziŃiei regiunii noastre.

ProporŃiile din venitul provenit din cazare în anul 2006

Közép-Magyarország59%

Közép-Dunántúl7%

Dél-Alföld3%

Nyugat-Dunántúl14%

Észak-Alföld5%

Dél-Dunántúl7%

Észak-Magyarország5%

Fig. 4. ProporŃiile din venitul provenit din cazare în anul 2006

228

Bibliografie 1. A régió gazdasága és versenyképessége, 2006, Dél Alföld, Szeged, Központi Statisztikai Hivatal Szegedi Igazgatósága; 2. Statistical yearbook of tourism 2005, 2006, Központi Statisztikai Hivatal, Budapest 3. http://portal.ksh.hu/

LES PAYS EUROPÉENS VIEILLISSENT ET ESSAIENT D’Y FAIRE FACE

Maria Horehajova, Jana Marasova Faculté d’Economie Université Matej Bel, Tajovskeho 10, 975 90 Banska Bystrica,

Slovaquie ; maria.horehajova@umb.sk, jana.marasova@umb.sk

Résumé Les pays européens y compris les pays postcommunistes voient leur popalation vieillir. Ils sont confrontés à la nécessité d’une réforme du système des retraites qui représente un problème complexe et compliquée. Chaque réforme exige un consensus social, une volonté politique et l’acceptation des sacrifices de la part d’une génération de population. Cette communication montre dans un premier temps, sur le cas de la République slovaque, quels facteurs rendent la réforme du système de retraites inévitable, et dans un deuxième temps, elle illustre le passage d’un financement courant des retraites à un système à deux piliers, c. à. d. à un modèle par capitalisation. Pour conclure, les auteurs tracent les premiers résultats de la réforme et mettent l’accent sur des risques possibles liés à sa réussite.

Mots clé : politique sociale, réforme, système des retraites, financement

1. De grandes questions de la réforme des retraites en Europe Les discussions sur la nécessité de la réforme des systèmes de retraite qui

se déroulent dans les pays européens depuis plusieurs années ont été provoquées par des problèmes de financement des retraites de plus en plus importants. Les régimes de financement par répartition qui ont une longue tradition, une justification historique et ont bien fonctionné en Europe pendant des années sont devenu cible des critiques de la part de nombreuses institutions, y compris la Banque mondiale, OCED et également par les auteurs des nouveaux systèmes de retraite proposés. La probabilité de ne pas pouvoir maintenir le financement par répartition est liée à l’évolution démographique défavorable qui se manifeste par une baisse permanente des actifs.

229

L’indicateur le plus souvent utilisé pour documenter cette évolution démographique, ou autrement dit un vieillessement de la population en Europe, est le ratio de dépendance démographique qui mesure la part des retraités au nombre des actifs cotisant au système de retraites. La figure 1 illustre l’évolution du ratio dans certains pays européens.

Le ratio est calculé à la base des dates concernant les cotisants potentiels entre 20 et 64 ans d’une part, et les retraités potentiels au-dessus de 65 ans. Des calculs exacts du ratio, en dépendance du départ à la retraite qui différe dans chaque pays, manifesteraient certains écarts par rapport aux données de la figure 1. 1, mais ils n’auraient pas d’impact signifiant sur la tendance de vieillissement de la population. Les données montrent que presque dans tous les pays le ratio de dépendance démographique atteindra le seuil de 50% avant 2050 ce qui signifie que si le régime de financement par répartitition continue, seulement 2 actifs correspondraient à 1 retraité. Actuelment, par ex. en Slovaquie, la proportion est 5 actifs pour 1 retraité.

Fig. 1 Ratio de dépendance démographique

60,00%

50,00%

56,00%

55,00%

47,00%

58,00%

71,00%

54,00%

43,00%

19%

22,00%

24,00%

20,00%

25,00%

27,00%

28,00%

29,00%

26,00%

30,00%

57%

Rép. tcheque

Hongrie

Pologne

Autriche

G. Bretagne

France

Italie

Allemagne

Suede

Slovaquie

2000

2050

Source: OECD Society At A Glance 2007, www.oecd.org/dataoecd/

Un prolongement d’âge du départ à la retraite pourrait représenter une solution partielle de cette évolution. Plusieurs pays européens ont procédé à cette solution dans le cadre de la réforme de système des retraites. Mais il est évident qu’un prolongement d’âge a ses limites et que les pays qui souhaitent maintenir le régime de financement par répartition seront obligés d’appliquer d’autres mesures impopulaires comme par ex. une augmentation du pourcentage des cotisations.

230

Tabl. 1 Les taux de cotisation et de remplacement net

Pays Dépense annuelle de retraite en % du PIB

2003

Taux de remplacement

% sur le salaire moyen

2004

Italie 13,8 77,9

Autriche 12,8 90,9

Pologne 12,4 82,3

France 12,0 63,1

Allemagne 11,5 58,0

Hongier 8,0 97,8

Suède 8,0 65,6

République tchèque

7,6 64,4

Slovaquie 6,4 72,9

Grande Bretagne 5,6 41,1

Source: OECD Society At A Glance 2007, www.oecd.org/dataoecd/ Le taux de cotisation au système des retraites financé par répartition

dépend donc avant tout du ratio de dépendance démographique, mais également du taux de remplacement net exprimé par un pourcentage sur le salaire moyen. Si on veut que ce taux reste stable, c. à. d. qu’il ne baisse pas, vu l’évolution démographique infavorable, il faut prévoir une augmentation du taux de cotisation au système. En considérant que le ratio de dépendance démographique pourrait arriver au niveau de 0,5, la population active sera obligée de cotiser 20% de son salaire, si le taux de remplacement net est 40%, ce qui veut dire qu’on touche 40% de son salaire moyen à la retraite. Maintenir le régime de financement par répartition ainsi que le taux de remplacement net actuel du tableau 1, qui est dans la majorité des pays entre les 60 et 80%, exigerait, d’ici l’année 2050 un taux de cotisation beaucoup plus élevé que 20% dans notre exemple, soit entre 30 et 40% des salaires.

De nombreuses études scientifiques et données acquises montrent qu’une réforme des systèmes de retraite devient inévitable pratiquement dans tous les pays de l’UE. Les recomandations de telles institutions comme Banque Mondiale, Fond Monétaire International ou Organisation pour la Coopération Economique et le Développement défendent une réforme la plus rapide, tout en soulignant la

231

nécessité de modifier le système de financement par répartition, en le remplaçant partiellement par un système en capitalisation. Même si les recomandations des institutions citées n’ont pas un caractère obligatoire, leur application est suivie et elles représentent une mesure de régulation d’importance internationale. Le rapport commun de la Commission européenne et du Conseil de l’UE de 2002, concernant les pensions de retraite correctes et durables, met l’accent, lui aussi sur l’importance de financement des retraites par plusieurs sources.

Le domaine des systèmes des retraites ainsi que la politique sociale en général restent en compétence des gouvernements des pays membres de l’UE. Cependant, l’établissement des valeurs et des objectifs communs de la politique sociale mène à une harmonisation des procédés concernant des problèmes sociaux communs à l’Europe. La « méthode ouverte» de coordination reposante sur une évaluation collective des résultats de chaque pays membre devient un des instruments de la politique sociale européenne. Les meilleurs résultats et procédés grâce auxquels ces résultats ont été atteint sont publiés avec objectif de les faire appliquer dans d’autres pays. Cette « méthode ouverte » ne concernait d’abord que la politique de l’emploi, mais s’est étendue plus tard dans les domaines d’inclusion sociale, d’enseignement, de recherche, de politique sociale et d’environnement. Ainsi, le problème de vieillissement de la population et la recherche des solutions dans le contexte des régimes différents de système de retraite, reçoit une nouvelle dimension européenne.

2. Ce qui a mené la Slovaquie à la réforme Les discussions sur la nécessité des réformes sociales en Slovaquie ont

commencé en 1993 quand la République slovaque a été créeé. Depuis, différentes variantes de réforme ont été proposées par plusieurs hommes politiques. Cependant, ceux-ci n’ont pas réussi à trouver un compromis et à se mettre d’accord sur un modèle concret de la réforme. Donc, la vraie réalisation de la réforme a commencé par la loi n. 461/2003 sur l’assurance sociale et la loi n. 43/2004 sur l’épargne retraite.

La Slovaquie, comme tous les pays européens, va voir sa population vieillir dans cette première moitié du 21e siècle. Le système des retraites doit faire face à l’augmentation de la partie de la population inactive qui résulte d’un prolongement de l’espérance de vie moyenne d’une part et d’une baisse du taux de natalité d’autre part. L’augmentation des dépenses de retraite est évidente et les craintes que les dépenses ne puissent plus être financées par la population active sont justifiées (tabl. 2). Ainsi, la base redistributive du système des retraites risque de s’effondrer.

Tabl. 2 Fond de pension retraite en Slovaquie en million de couronnes slovaques (SK)

1997 1998 1999 2000 2001 2002 Recettes du Fond 50 105 55 365 55 728 64 609 69 501 74 840 Dépenses du Fond 51 000 56 884 61 870 68 314 73 379 79 625 Déficit -895 -1 519 -6 142 -3 705 -3 878 -4 785

232

Source: Caisse d’Assurance Sociale (www.employment.gov.sk)

Plusieurs facteurs sont à l’origine du déficit du Fond de pension retraite, c. à. d. de ses recettes insuffisantes:

• taux de cotisation trop élevé • taux de chômage trop élevé • mauvaise discipline financière des entreprises • cotisation insuffisante de la part de l’Etat.

Tabl 3 Le taux de cotisation des pays du réseau PGV (en %)

Le taux de cotisation consacré aux :

Retraites Secours en cas de maladie

Actions sanitaire et sociale

Chômeurs Au total

République tchèque

26,0 4,4 13,5 3,6 47,5

Hongrie 30,0 - 14,0 4,5 48,5

Pologne 32,5 4,1 7,8 2,5 46,9

Slovaquie 28,0 4,8 14,0 4,0 50,8

Source: Velecký, T. Štát zmení sociálne odvody. Journal SME du 05/ 03/ 2003

Le taux de cotisation, notamment dans le secteur privé a atteint 50,8 % des dépenses de salaires bruts dont le taux de cotisation consacré aux retraites est de 28 %. D’après les statistiques, c’était le taux de cotisation le plus élevé dans le cadre des pays du réseau PGV, comme on peut le voir dans le tableau 3. Par conséquent, les entrepreneurs tâchaient de déclarer les dépenses de salaires moins élevées qu’elles étaient en réalité.

Tabl. 4 Le taux de chômage dans les années 1996 – 2002 en Slovaquie

1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002

Taux de chômage (%)

12.84 13.37 16.43 20.10 18.80 19.79 18.64

Source : www.employment.gov.sk

233

L’évolution du taux de chômage présenté dans le tableau 4 est un des facteurs qui influent le plus sur les recettes du Fond de pension retraite.

La croissance du taux de chômage influence le nombre des salariés qui cotisent ; c’est pourquoi, par ex. en 1999, le taux de chômage élevé (20,10%) s’est reflété sur des recettes très basses du Fond de pension retraite. La figure 2 montre le rapport entre le taux de chômage et les recettes du Fond de pension retraite.

Fig. 2 Taux de variation annuelle des recettes du Fond de pension retraite

et taux de chômage – années 1997 - 2002

0

5

10

15

20

25

1997 1998 1999 2000 2001 2002

Taux de variationdes recettes duFond de pensionretraite (%)

Taux de chômage(%)

Source : Bureau Slovaque de Statistiques, www.statistics.sk et propres calculs

Le troisième facteur - une mauvaise discipline financière des entreprises slovaques est le résultat de leur incapacité de paiement. Cette situation peut être illustrée par les créances de la Caisse d’Assurance Sociale d’un montant de 40 milliards SK en fin de l’année 2000.

Le dernier facteur, les cotisations de la population inactive (les chômeurs, les femmes en congé de maternité, etc.), couvertes par l’Etat ne sont pas suffisantes. Malgré la réalité, que le taux de chômage a augmenté jusqu’à 1999, les paiements financés par l’Etat ont baissé (tabl. 5). Cela relève du fait que l’Etat n’a pas remboursé ses paiements selon le taux de cotisation valable pour les employés et les employeurs, mais en fonction de ses propres taux approuvés chaque année par le parlement.

Tabl. 5 La cotisation de la part d’Etat en million Sk

1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 Cotisations 3330 539 980 962 734 3680 6350

Source : www.employment.gov.sk

234

La situation en cotisation de la part de l’Etat s’est améliorée en 2001, mais

comme les dépenses de retraites ont continué à augmenter d’une année à l’autre, le déficit a augmenté également.

En observant l’augmentation des dépenses de retraites, on peut y trouver deux facteurs

principaux :

• une proportion croissante de la population à la retraite • une croissance de la valeur nominale de la pension de retraite.

Fig. 3 Indice de dépenses du Fond de pension retraite et indice de nombre

des retraités (en %)

-2

0

2

4

6

8

10

12

14

1997 1998 1999 2000 2001 2002

Indice de dépensesde pension deretraite en %

Indice de nombredes retraités en %

Source : Bilan du Ministère des Affaires Sociales et de la Famille sur la situation sociale en Slovaquie en 2002, Bureau de statistiques, www.statistics.sk et propres calculs

235

Fig. 4 Indice de dépenses du Fond de pension retraite et indice de pension nominale moyenne (en %)

0

2

4

6

8

10

12

14

1997 1998 1999 2000 2001 2002

L'indice desdépenses deretraites en %

L'indice depension nominalmoyenne en %

Source : Bilan du Ministère des Affaires Sociales et de la Famille sur la situation sociale en Slovaquie en 2002, Bureau de statistiques, www.statistics.sk et propres calculs

Le premier facteur est lié à l’évolution démographique. L’indice démographique (D) qui représente la part des personnes âgées de plus de soixante ans à la population active atteint 30%. Les prévisions démographiques (Demographic Indicators 1998 – 2003. www.oecd.org) montrent que cet indice continuera à augmenter jusqu’à 2050 où il devrait atteindre le niveau de 52,4%. Si on ne modifie pas le système actuel, le déficit de la Caisse d’Assurance Sociale est supposé de s’élever à 39 milliards SK en 2050 (3,3% du PIB). La figure 3 montre l’évolution des dépenses du Fond de pension retraite et du nombre des retraités lors les dernières années, et la figure 4 illustre le rapport entre les dépenses du Fond de pension retraite et la valeur nominale moyenne de la pension retraite.

En comparant ces deux graphiques, on voit que la croissance du niveau moyen de la

pension retraite a participé à l’augmentation des dépenses totales du Fond de pension

retraite beaucoup plus que la croissance du nombre des retraités. Il faut souligner que

cette situation est due à un effort du gouvernement d’éliminer les conséquences de

l’augmentation du coût de vie des retraités. Pourtant, la part en pourcentage des

pensions retraite au salaire nominal mensuel moyen reste inférieure à celle de la

majorité des pays européens développés (tabl. 6).

236

Tabl. 6 Part de la pension retraite au salaire moyen

1997 1998 1999 2000 2001 2002 Pension de retraite sur le salaire moyen (%)

44,70 44,89 45,47 47,09 46,76 45,18

Source : Bilan du Ministère des Affaires Sociales et de la Famille sur la situation sociale en Slovaquie en 2002, Bureau Slovaque de Statistiques, www.statistics.sk, et propres calculs

3. Le passage d’un financement courant à un système à deux pilliers Une modification du système de financement des retraites représente le fond

de cette réforme. Selon la nouvelle loi, la conception de base du système des retraites repose sur deux composantes. La première prévoit la continuité du système actuel à un pilier consistant en le financement par répartition. La deuxième composante du nouveau modèle s’appuie sur le système à deux pilliers dans lequel coexistent les modes de financement par répartition et celui en capitalisation.

Le système de retraites public – financement par répartition (courant) Celui-ci s’adresse aux citoyens qui ne veulent pas ou ne peuvent pas

participer au système des retraites à deux piliers, par ex. à ceux qui ont moins de 10 ans à leur retraite. Ainsi, leurs retraites seront couvertes par le système de financement par répartition.

Le niveau concret des pensions retraite devrait atteindre 50% du salaire brut tandis que le niveau de cotisation représente 18% du salaire brut. Ce système de financement va progressivement disparaître parce que tous ceux qui entrent sur le marché du travail pour la première fois sont obligés d’adopter le système de financement des retraites à deux piliers. Malgré cela, le système de financement par répartition restera une composante importante de l’assurance vieillesse jusqu’à ce que le dernier cotisant ne meure et que tous les cotisants n’adoptent le système à deux piliers.

Bien que le système de financement par répartition de retraites ait existé en Slovaquie même avant la réforme, selon la nouvelle loi sur l’assurance sociale, il subit plusieurs modifications importantes. Un calcul différent des pensions retraite qu’on continuera à financer par ce système public en représente changement le plus grave. Ce calcul repose sur un « point salarial personnel » (OMB) définit comme la part de la base personnelle de mesure (OVZ) à la base générale de mesure (VVZ). Le OVZ est une adition des bases de mesures pour l’année calendaire et le VVZ représente le salaire mensuel moyen correspondant à l’année courante, déterminé

237

par le Bureau Slovaque de Statistiques, multiplié par 12. Le niveau de la pension retraite est ensuite calculé comme le produit du OMB moyen pour toute la durée de l’assurance retraite, du nombre des années de cotisation, et de la valeur courante de retraite (DH). En 2004, cette dernière a représenté 183,58 SK. Elle a été établie selon la formule suivante :

58,18340

146865,0=

×=DH

On a multiplié la somme de 14 686 SK - le salaire moyen en 2003 par 0,5 ce qui garantit le taux de remplacement de 50%, c. à. d. le niveau de la retraite vieillesse qui correspond à 50% du salaire moyen. Le nombre des « points salariaux personnels » (OMB) est égal à 40 et exprime le nombre des années de toute la durée de l’assurance vieillesse. La valeur de retraite (DH) sera modifiée le 1er janvier de chaque année selon l’indice définit par la loi.

En observant le nouveau mode de calcul de la pension retraite, on peut constater que le système public de financement par répartition des retraites repose sur le principe de la mérite. L’Etat prend le risque de garantir les pensions retraite relativement élevées à ceux qui ont les revenus élevés. Compte tenu des problèmes financiers actuels du système de financement par répartion ainsi que des analyses démographiques et des prévisions sur l’évolution future, il est assez risqué de promettre pour l’avenir le taux de remplacement de 50% parce qu’il est fort probable que ce système continuera à s’endetter. De plus, comme son financement s’appuie sur la redistribution des moyens financiers, il devrait appliquer le principe de la solidarité. Le principe de la mérite est inséré dans les systèmes des retraites en capitalisation où les conditions pour sa réalisation sont beaucoup plus favorables.

Le système des retraites à deux piliers Cette composante du modèle de financement du système des retraites représente une combinaison du financement par répartition et de celui en capitalisation. Les cotisations à l’assurance vieillesse constituent 18% du salaire brut dont 9% sont destinés à l’épargne retraite (vieillesse) et 9% au système des retraites public qui est financé par répartition.

Dans le cadre du système à deux piliers, le premier pilier devrait garantir une pension au niveau de 25% du salaire brut ; la somme concrète sera fixé en partant du OMB selon la même méthode que chez les participants au système courant de financement, en fonction de la loi sur l’assurance sociale.

Le second pilier représenté par l’épargne retraite devrait créer une pension au niveau de 32-35% du salaire brut. Le taux de remplacement provenant de l’épargne retraite dépendra du taux de valorisation de l’épargne qui s’accumulera sur les comptes des compagnies du secteur privé des régimes de retraite – gérant des fonds d’épargne retraite en capitalisation. La législation concernant le fonctionnement de celles-ci influencera fortement leur réussite et par conséquent la

238

somme épargnée pour la retraite. Au départ, les investissements de ces compagnies en dehors de la Slovaquie ont été limités à 50% de tous leurs actifs gérés (actuellement, c’est limité à 70%), ce qui subit de nombreuses critiques. Le gouvernement justifie cette limite par une nécessité de réanimation du marché du capital en Slovaquie. Pourtant, l’objectif principal de ces compagnies ne consiste pas en une réanimation du marché du capital, mais en une valorisation des épargnes de leurs clients. Si elles ne trouvent pas suffisamment de titres de qualité sur le marché slovaque, on peut supposer qu’elles investiront en les obligations d’Etat puisque dans les conditions de l’économie slovaque, les obligations représentent le moyen d’investissement le plus sûr. Ainsi, une fois de plus, l’Etat ne suit pas le profit du citoyen, en empêchant la valorisation de son épargne sur les marchés financiers étrangers, mais il essaie de profiter de cette épargne pour couvrir son déficit budgétaire

Une autre particularité concernant les compagnies privées des régimes de retraite en capitalisation qui apparaît dans le cadre du deuxième pilier de l’épargne retraite représente le fait que les cotisations des citoyens ne seront pas versées directement sur les comptes des compagnies qu’ils ont choisies, mais qu’elles seront envoyées sur un compte central de la Caisse d’Assurance Sociale qui les versera ensuite sur les comptes de ces compagnies. La Caisse d’Assurance Sociale, comme intermédiaire entre le citoyen et la compagnie privée gérant l’épargne retraite de celui-ci, est censée diminuer les coûts des clients de cette compagnie. Il existe des doutes forts par rapport à cet objectif parce que la Caisse d’Assurance Sociale a des problèmes même avec la gestion des cotisations dans le système par répartition. De plus, les compagnies privées des régimes de retraite en capitalisation seront des institutions financières renommées qui gèrent depuis longtemps de nombreux comptes de leurs clients, qui disposent des technologies les plus modernes et auxquelles la gestion des épargnes retraite ne posera pas de problèmes particuliers et n’augmentera pas leurs coûts.

L’un des arguments les plus importants qui soutiennent les avantages de l’épargne retraite repose sur le fait que l’épargne accumulée par les citoyens lors de leur vie active deviendra leur propriété. Les droits de propriété clairement définis rendent possible d’hériter l’épargne retraite au cas où celui qui a épargné serait mort. Cette possibilité n’existe pas dans le système de financement par répartition.

La flexibilité par rapport à l’âge du départ à la retraite représente un autre avantage de l’épargne retraite. Tandis que dans le système de financement par répartition l’âge de retraite est déterminé formellement, dans le système en capitalisation, la loi propose une deuxième possibilité : le départ à la retraite au bout de dix ans de cotisation à l’épargne retraite.

La paie de la pension peut être effectuée de deux façons possibles : • une combinaison de remboursement programmé et de retraite viagère • la retraite viagère

La première possibilité signifie que la compagnie privée des régimes de retraite en capitalisation verse la pension retraite comme excédent disponible lors de la période de remboursement programmé, et que la caisse d’assurance

239

correspondant, avec laquelle l’épargnant a signé le contrat, lui verse la pension viagère. L’excédent disponible sera fixé le jour de la déposition de la demande de retraite et on le calculera comme différence entre la valeur actuelle du compte personnel de retraite de l’épargnant et la somme nécessaire pour l’achat de la pension viagère. Le niveau de pension doit atteindre au minimun le sextuple du minimum vital. La compagnie privée des régimes de retraite en capitalisation versera la somme calculée sur le compte de la caisse d’assurance avec laquelle l’épargnant a signé le contrat sur le remboursement de la retraite viagère. La période de remboursement programmé est choisi par l’épargnant, mais sa durée minimale est fixée à 1 mois. La compagnie privée calculerait le remboursement mensuel en partant de l’excédent disponible selon le modèle défini par la loi.

La paie de la pension retraite provenant de l’épargne retraite en forme de retraite viagère suppose donc que l’épargnant signe un contrat avec une compagnie privée et qu’ ensuite, celle-ci verse les moyens financiers épargnés du compte personnel de l’épargnant à la caisse d’assurance qu’il avait choisie.

Comme nous l’avons écrit plus haut, le taux de remplacement provenant du deuxième pilier de l’épargne retraite devrait atteindre les 30 – 32 %. En même temps, le modèle du gouvernement prévoit le niveau de cotisation de 9%, comme c’est le cas dans le premier pilier, ce qui devrait apporter le taux de remplacement de 25 %. Cette simple comparaison permet de constater que le système de financement des retraites en capitalisation est plus rentable et qu’on utilisera une partie des moyens versés au système par répartition à éliminer les coûts liés à la réalisation de la réforme des retraites. Une génération de la population subira les conséquences non seulement de la réforme d’elle-même, mais aussi de toutes les erreurs et les imperfections que les spécialistes désignent mais qu’il est difficile à corriger, le plus souvent pour les raisons politiques.

La situation en Slovaquie s’est aggravée non seulement à cause d’un décalage de la réforme, mais également par un manque de fermeté chez les députés quant il s’agissait d’accepter une réforme du système des retraites de qualité, élaborée par les spécialistes. Le succès du système des retraites réformé est également menacé par le gouvernement actuel qui a pris le pouvoir en 2006 et prévoit des modifications dans le 2e pilier de financement.

Bibliographie CROZET, Y., ABDELMALKI, L., DUFOURT, D., SANDRETTO, R., 1997, Les

grandes questions de l`économie française. Paris: Nathan; FOGARTY, M., 1982, Retirement Policy the Next Fifty Years. London:

Heinemann; HOREHÁJOVÁ, M., 2004, Dôchodková reforma na Slovensku. In: Acta

Academica Karviniensia, 2004, č. 1, s. 77 – 81. ISSN 1212-415X; HRONEC, M., 2006, Analyza vztahu vzdelania a nezamestnanosti v SR so

zretelom na ekonomicke vzdelanie. In: Vplyv konvergencnych procesov na ekonomiku a zivotny styl novych clenskych krajin EU. Zbornik z ved.

240

konferencie. Banska Bystrica: EF UMB, 2006. s. 57-56. ISBN 80-8083-270-6;

KREBS, V., DURDISOVÁ, J., POLÁKOVÁ, O., ŽIŽKOVÁ, J., 1997, Sociální politika. Praha: CODEX Bohemia,: ISBN 80-85963-33-2;

ŠVEJNA, I., CHREN, M., 2004, Dôchodková reforma po slovensky. Bratislava: Nadácia F.A. Hayeka, ISBN 80-969098-0-0;

KOLEKTÍV AUTOROV. Sľuby a realita. Slovenská ekonomika 1995-1998. Bratislava: Centrum pre ekonomické a sociálne analýzy, 1998: ISBN 80-968-113-7-1;

KOLEKTÍV AUTOROV, 2002, Analýza dôchodkového systému na Slovensku. Bratislava: M.E.S.A. 10;

WORLD BANK, 1994, Averting the old age crisis. Oxford: University Press; Lois n. 274/1994 sur la Caisse d’Assurance Sociale, n. 461/2003 sur l’assurance sociale et n. 43/2004 sur l’épargne retraite; *** Demographic Indicators 1998-2003. www.oecd.org. 2003 tp://www.employment.gov.sk tp://www.statistics.sk tp://www-wds.worldbank.org

ATTENDANCE OF THERMAL BATHS IN THE SOUTH GREAT PLAIN REGION AND ITS EFFECT TO THE

SURROUNDING COUNTRIES

Zoltán Árpási Tessedik Sámuel College, Faculty of Economics

5600 Békéscsaba Bajza u. 33.; 36-66-524-700/1030

Abstract

Wellness tourism based on the region’s thermal water resources has become the most important attraction in the South-Eastern part of Hungary. This is based on mainly two facts. First of all this region is rich in thermal water. This is the most important aspect. Besides this, we can also witness an international trend, which focuses on healthcare and on health consciousness. If we consider that there is no other choice for this region to ,,stay alive”, it is understandable that the focus point is tourism and wellness. Not to mention that there are internationally well known spas in the southern region such as Gyula or Gyopárosfürdı. In this study, we will see how the attendance of thermal baths changed in the past few years. What are the opportunities in this area, we need to take advantage of. We also try to make a comparison with the surrounding countries. At the beginning of the 1990’s,

241

the so called „pusztaregion” was the main target of Yugoslavian tourists. After the war, these tourists almost ,,vanished”. We will need to examine if there is a chance of enticing Serbian tourists back and if there is a possibility to make this region attractive to tourists of other countries, such as Germany, Romania or Slovakia.

Key words: wellness tourism, business clusters, cross-border relationships

Introduction Spas are not a very new invention. They go back to the ancient Romans

who invented spas. At that time, it was not only a place where people took advantage of the healthy mineral water but where they could find some rest, socialize, do business, refresh their bodies as well as their minds. This idea was forgotten for several hundred years and came back in the medieval ages, for instance in Carlsbad, Europe, where the famous bath industry began around the year 1300. However until 1800 the first bathing and leisure facilities were not even built. Only from that time we can say that the old Roman concept of a spa is getting to become something, people talk about. Today the market is huge and the supply of different spa resorts is numerous. Considering this and the increasing number of spas, there is the question: What features in terms of Fitness and Fun must a spa provide in order to stay competitive in the changing spa market? Offers can be almost endless, from beauty and skin care services, massages, body wraps, aquatic and other therapies or additional fitness programs to simple bathing pleasures in differently designed springs of varying temperatures.

By definition a spa is either a mineral spring, or a place, especially a resort, having mineral springs. The springs could be used only for drinking cures in connection with a regular hotel stay or could be the focus in the middle of a medical-clinical resort where everything is included from skin care to healing of severe diseases.

The International Spa Association (ISPA) defines the spa experience as “your time to relax, reflect, revitalize and rejoice”. This is the so called 4R model of spa experience. Relaxation refers to minimizing stress; reflection is about meditation or possibility of deep thinking. Revitalization means power and energy and finally rejoices stands for happiness, and entertainment. According to the ISPA definitions, there are ten different areas of spa. So we can define the following ten domains:

1. Waters: The internal and external use of water in its many forms. 2. Nourishment: What we feed ourselves: food, herbals, supplements and

medicines. 3. Movement: Vitality and energy through movement, exercise, stretching

and fitness. 4. Touch: Connectivity and communication embraced through touch,

massage and bodywork. 5. Integration: The personal and social relationship between mind, body,

spirit and environment.

242

6. Aesthetics: Our concept of beauty and how botanical agents relate to the biochemical components of the body.

7. Environment: Location, placement, weather patterns, water constitution, natural agents and social responsibility.

8. Cultural Expression: The spiritual belief systems, the value of art and the scientific and political view of the time.

9. Social Contribution: Commerce, volunteer efforts, and intention as they relate to well-being.

10. Time, Space Rhythms: The perception of space and time and its relationship to natural cycles and rhythms. Situation in Hungary Wellness tourism based on the region’s thermal water resources has

become the most important attraction in the South-Eastern part of Hungary. This is based on mainly two facts. First of all this region is rich in thermal water. This is the most important aspect. Besides this, we can also witness an international trend, which focuses on healthcare and on health consciousness. If we consider that there is no other choice for this region to ,,stay alive”, it is understandable that the focus point is tourism and wellness. Not to mention that there are internationally well known spas in the southern region such as Gyula or Gyopárosfürdı.

Later on, we try to see what the opportunities in this area are; we need to take advantage of. We also try to examine what chances this region has, and what kind of cooperation is possible with the surrounding countries. In the beginning of the 1990’s, the so called „pusztaregion” was the main target of Yugoslavian tourists. After the war, these tourists almost “vanished”. We will need to examine if there is a chance of enticing Serbian tourists back and if there is a possibility to make this region attractive to tourists of other countries, such as Germany, Romania or Slovakia.

In the previous years many of the Hungarian wellness and spa resorts have improved a lot thanks to the financial support from the EU and the government. Some of the Hungarian spas can also take the challenge on the international competition. The South Great Plain is rich in thermal water therefore has many spa based on this resource. We can see however that technology and service develops rapidly, the aggressive and effective marketing is still missing - or at least it is still very weak. There is an ever growing need of cooperation among the service providers, because the small villages have quite a small chance to introduce themselves on the international market, however the rural tourism is very popular in the European Union.

The Wellness resorts, hotels, health- and educational institutes and marketing companies realized this trend and decided to join together in a cluster in the South Great Plain.

A cluster is well defined by Michael Porter. According to him, a business cluster is a geographic concentration of interconnected businesses, suppliers, and associated institutions in a particular field.

243

The South Great Plain Thermal cluster is actually a cooperation of companies and organization in the same geographical region. It was established in Gyula, in November 2004. The members are 25 thermal baths, a county hospital, two healthcare centers, four educational institutes and 18 entrepreneurs.

The main goal of the cluster is to develop and popularize the health tourism in the region on the national and international market as well. It will also try to train specialist and to establish good connections in the health tourism field. In March, 2007, the second step has been made in the history of the cluster, as a Great Plain SPA cooperation agreement was signed, by the North- and the South Great Plain thermal cluster. By the agreement, the two clusters now combine their connections and possibilities to improve together and to be able to attract more investors and also more tourists to the regions.

In graph figure No. 1. it can be seen the rapid growth in the number of guests from 2001 till 2005. In five years, the number of tourists increased by 264, 8%.

The above mentioned facts also require the existence of a national tourism strategy, beside the regional cooperation.

Total number of guests in Spa and Wellness

hotels in Hungary

0

200 000

400 000

600 000

800 000

1 000 000

1 200 000

2001 2002 2003 2004 2005

Number of tourists

Fig. 1. Total number of guests in spa and wellness hotels in Hungary

Source: Self collected data

According to the National Tourism Development Strategy, health tourism will be the most important priority in the tourism-product development until 2013.

The second in importance will be the heritage tourism, targeting on horse riding and rural tourism and third will be the congress-tourism, based on the infrastructure of Budapest, which will need to be further developed this way.

244

According to this strategy, we must divide health tourism into two categories: - Medicinal tourism, - Wellness tourism.

In the first case, the main goal is to create medicinal places with unique features and services, so that our customers would have the feeling that these services cannot be found anywhere else in the country.

The second category would refer to the improvement of the wellness service provider institutions, focusing on health conscious lifestyle, diversified sporting facilities or even sporting events. The motto could be: “Keep moving!”

Table 1. Occupancy of hotels between 1999 and 2005

Hotels average % Spa hotels % Wellness hotels %

1999 45,5 65,5 -

2000 46,7 62,0 -

2001 46,6 63,4 -

2002 45,1 61,9 -

2003 43,7 57,4 -

2004 46,4 60,0 50,1

2005 48,2 61,3 46,7

Source: Self collected data

The table shows that the occupancy of spa hotels and wellness hotels are above average. While the average occupancy in the case of “normal” hotels is always under 50%, the spa hotels are almost always above 60%. After 2004 spa hotels were divided into two categories, spa hotels and wellness hotels, therefore we indicate the occupancy data in the chart for wellness hotels as well. In the National Tourism Development Strategy the following strength and weaknesses were defined: Strengths:

� Strong R+D capacity, � High level of higher education, � Outstanding assets in certain tourism sectors � Kecskemét-Szeged infrastructural axle, � Alternative energy resources, � Built and cultural heritage.

245

Weaknesses: � Low level of GDP/capita compared to the national or EU average, � Slow economic growth, � Lack of tourist capacities and co-operations, � Low number of high class hotels, � Low level of investments, � Low level of economic activity.

Opportunities:

� Great resource of European and national funds between 2007 and 2013, � Growing presence of foreign capital, � The region becomes internationally approved thermal and health water

tourist attraction, � Use of alternative energy.

Threats:

� Impairment of the labor market trends, � Migration of expert manpower, � Idle possibilities of EU tenders, � Strengthening of cross-border economic centers, � Lack of economic restructuring.

Cross-border relationships The cooperation must include the cross-border territories and the regional

thinking should be valid among three countries, Hungary, Romania and Serbia. In this wider region, we can speak about the cities of the Great Plain in

Hungary, the area of Timisoara, Oradea and Arad in Romania and the territory of Vojvodina in Serbia. If we examine the thermal bathes in these regions, we need to see if they mean any competition to Hungarian spas.

The two most important bath in Bihor and Timis County are Buzias (Buziasfürdı) and Baile Felix (Félixfürdı)

We can see similarities and differences compared to the Spas’ services of the Hungarian Great Plain. Since Buzias, at the time of the Dual-Monarchy of Austria-Hungary was mainly famous of the drinkable mineral water, cannot be a direct competition. This special water is of course also bottled. Baile Felix is another story. The services offered by this spa can rather mean a competition to Gyula and Gyopárosfürdı, or, because of its geographical location, to Hajdúszoboszló or Debrecen. We must note however that the compound of the thermal water in Baile Felix can cure different diseases than the ones in Békés County.

At the moment the bath resorts in Transylvania and Vojvodina are not as well developed as the others in the Hungarian side of the border, but with an international cooperation they can learn a lot from each other and with a close partnership the resorts could present their services as a great package on the

246

international market. For example, it can be an interesting idea to create an international ,,thermal-tour” in the neighboring countries, by touching the well known thermal resorts on the route crossing Gyula - Orosháza (Gyopáros) - Szeged - Mórahalom - Subotica - Magyarkanizsa - Arad - Moneasa (Menyháza) - Szeged.

Conclusion As a summary, we can tell that by today there is a growing need of

wellness and health services. These, however can only be competitive at a very high level, on the national and international market. The high quality is still not enough if it is not supported by an efficient and intensive marketing activity and if the supporting institutions as well as the infrastructural conditions do not meet the expected level.

Certain spas are very similar in what they can offer to their customer, but they can only be successful if they cooperate with each other. At a national level, the idea of thermal cluster is to make the wellness resort popular and well known among the visitors. At an international level, the goal remains the same, but the cooperation is wider and tries to harmonize with the health tourism of cross-border territories.

References CSEKE LÁSZLÓ, Észak-Magyarország gyógyfürdıi és fürdıi; GYURCSEK TAMÁS, ,,A Dél-Alföld Stratégiai Programja”, FVM-Dél-alföldi Régió Fejlesztési Tanácsa; *** A dél-alföldi régió turisztikai kézikönyve, 2000, Dél-alföldi Gyógy- és Termálfürdık Közhasznú egyesülete, Gyula,; *** A turizmus kézikönyve, 1998, Közgazdasági és Jogi Könyvkiadó, Budapest; *** Magyar Statisztikai Zsebkönyv, 2005; International Spa Association, www.experienceispa.com www.nfh.hu

247

THE PRESENT OF MANOILESCU GENERALIZED SCHEME REGARDING EQUITY MEASUREMENT

WITHIN INTRA-EUROPEAN TRADE

Vasile DOGARU Associate Professor, PhD West University from Timisoara, „Nicholas Georgescu-

Roegen” Interdisciplinary Training and Research Platform, 16 H.J. Pestalozzi Street, 300115 Timisoara; Email: vdogaru@fse.uvt.ro

Abstract Mihail Manoilescu has underlined, in the fourth decade of the last century, a

theoretical scheme of the product exchange in the international trade so the national value would be brought in order to make the exchange’s equity. The intra-European trade within Single Market can sustain simultaneously a relative economy of resource (sustainable development) at the level of the Union and nationally. The maintenance of the size of the Union’s population in this century’s half and, also, of a more judicious resources’ consumption would assure the relative prolongation of the consumption’s period for the next generations. Presently the equity problem of individuals ca be assure, in a strict sense, nationally, so the requires of the equity will not be grounded in the next period within European Union in order to assure the actions’ individuals equal chances of survival. A simultaneous sustain of the two objectives, the durable development and the one of the equity between the resident individuals, makes necessary, in the basis of Manoilescu generalised scheme, the taking in consideration of the individual interests’ cross and also the identification of a mutual area of the national interests and the European Unions’s.

Keywords: comparative advantage, Manoilescu, equity principle, intra-European trade, European Union.

1. Introduction Immanuel Kant’s words “the sparkling sky above you” have a large

significance than ever towards the European Union’s objectives suggested through the Treaty Establishing a Constitution for Europe’s settlement. The require of taking in consideration the nature “the sparkling sky above you”, – observed in the largest possible meaning, as the whole environment around us, outside the human being – was initially formulated through the sustainable development concept.29 The necessity of taking in consideration the effects over the nature in the social and

29 A more rigorous grounding of this action direction, in the basis of the entropy’s law, is previously made by Nicholas Georgescu-Roegen, especially in his work “The entropy’s law and the economic process”, Political Publishing House, 1979, initially published at Harvard University Press in 1971. We also mention in addition, the systematical efforts of the economist Amartya Sen in promoting the human development’s concept, which is presently undoubtly connected to the concepts of dignity, equality, freedom and solidarity from the human action area.

248

economic actions of mankind has two main meanings: the resources’ limits, no matter the technological level’s development which would sustain the resources’ extraction from deep increased more and more or with a less useful content. Moreover, here is also considered the limited possibility of new resources’ identification which, also, relatively viewed at the actual consumption intensity, has a final point the resources exhausting.

The second main direction given by Kant, “the moral law inside me”, regards the permanent tendency of the individuals to compare themselves with the others and to give theses, in their actions, equal chances of survival. These chances can be juridically sustained but they must be argue by a favourable context in the empiric reality. Society, as it has developed in the last two centuries on competitive principles, can constantly and permanently guarantee de jure equality in the goods’ owning, but no de facto despite all basic documents signed by the main existent institutions, at a global level. Moreover, as Paul Krugman noticed, the welfare State has not been reach in Europe in the first two millenniums (Atkinson 2001)

It is certain that a simultaneous assurance for the two objectives, the sustainable development and the equality between the Member States’ individuals, is necessary to take in consideration the individual interests’ crosspoint and the identification of a mutual area of the national interests into a European Union’s single one. The purpose of Manoilescu’s research regarding to exchange’s equity, on the basis of the comparative advantage, becomes a major one in this context: a more correct use of the resources in the external exchanges if they are leaning on a order of priorities’ identification of the most efficient production from the point of view of the resources’ consumption. Followed by a certain exchange equity, this direction assures a relative equality between individuals inside the Union’s social economy. This way, the European Union ‘s main objectives mentioned in the Treatise about the Constitution are sustained. Certainly, the State’s role and the mechanisms’ function of the European Union are supposed to be adequate.

The right State is necessary to assure the individual’s freedom through a social and democratic process which would sustain the human dignity’s respect. From a material point of view this freedom has two meanings. On the one hand is supported by the laws and assures reference points to the other individuals’ activities of the state and of the economic entities. The individuals’ action theoretically needs to have equal chances (OJ of EU Constitution, 2004) at the beginning this direction is formerly promoted in the majority of the main documents of the existent international institutions. It is yet necessarily to be simultaneously and constantly sustained by the second direction, that of the actual assurance of the equity in the management and exchanging relations of the individuals and economic entities’ income – considering the actual given situation – which characterizes through a certain unequal level of the spatial and temporal distribution of the incomes the natural resources and the capital.30 Without an

30 From the economic point of view, because in the empiric reality individuals do not have equal chances to the access to resources, we will sustain the equity concept, a tendency of

249

influence over the redistribution process which would support a balance tendency, because of the economic force generated by the capital’s concentration and also the possession and existence of the natural resources only in the economic and social areas, can not guarantee an efficient balance of these redistribution processes.

On the other hand, the second direction tends to be neglected at the global level, generally at the aggregate ones, and in the European Union becomes yet a major one. The cultural matrixes’ variety and various economic development, next to free circulation of people and capital within the Single Market, could cause regional unbalances, because equity process is not projected at the European Union, countries and regions (NUTS II).

In the European Union the gravity centre of a certain balance’s assurance between different human activity’s area is necessary to move from a strong competitive society within the resources are consumed more quickly to one with a cooperating spirit. The competition is necessarily to maintain the European Union’ economy at a certain tension which would stimulates an increasing efficiency of the economic processes and therefore the products will be offered to the consumers at reduced prices. This is an important direction for assuring a certain exchange’s equity which would sustain in the basic social and economic processes from the European Union.

In this context, the globalization process within the European Union will be a specific one. If we define the globalization process as a normal one (Dogaru 2007a), that means that the intra-European relations will have, besides the development branch of the big corporations in an independent environment, also a protection branch of the individual and of the medium and small economic entities towards these corporations’ power.31

In these terms the individuals and economic entities’ actions in the European competitive economy, sustained in the cooperation law (von Mises 1949) takes the first place in top priorities comparing to those sustained predominantly in the offer and demand’s law. In this context, the sustainable development, is the new economic philosophy of this beginning of the century, with its component – the environment protection – can contribute to a management of the resources’ use in the economic processes which would sustain mainly the necessary goods’ production (Georgescu-Roegen 1971, chap. 10 and 11). The entropy law which explains the irreversible tendency of waste within the resources’ consumption, generally of the useful energy, outrun as priority the cooperation one. That is the reason of the cooperation processes to require the permanent observation of reduction tendency of the resources’ relative consumption. The comparative advantage’s principle grounds the economic actions of choice and exchange

mutual interests of the incomes and resources of which the compact groups and the individuals with higher incomes dispose. The Gini coefficient or the ratio between the first and the last quintile expresses this tendency in an increased form. 31 Also, in the European Union the concentration process of the capital in economic entities is reduced them in USA. See Statistics in Focus.

250

without the loss of any participants (Dogaru 2000). Consequently, Manoilescu generalised scheme of international trade (Dogaru 2006a) to support also an equity of the goods exchange, can ground rigorously the evolution tendencies of the social and economic processes within the European Union.

An equity distribution of the individuals and economic entities’ incomes can be made better in this context of the resources’ consumption temporality in relatively unefficient directions (the luxury consumption for example). Only a anterior allowance of the resources towards the necessary consumption would assure an increased probability of the equity relations between the individuals through financial aspect (the incomes’ distribution). The equality can be only a reference point for the groups’ incomes having extreme incomes, because is less probable, especially after the totalitarian societies’ experience from the Eastern Europe, to follow a new tendency of income levelling.

The principle of solidarity and social cohesion (OJ of EU Constitution 2004) – which is assured in the basis of the equity’s principle – through the use of these comparisons in real terms can sustain the real integration processes within European Union. The integration process which generates higher costs, a relative tendency towards red tape, generally increased efforts, can lead us to a relative slowing down of the European Union’s economy, comparing with US or Japan’s one (Bart 2002). In real terms the evolution of the gross domestic product of the European Union – which is expressed in the purchasing power parity – can remain behind.32 Manoilescu’s research regarding the comparative advantage concerning the sustained increase of a national economy, in extension of a Union, connected to the equity, and also of a measured efficiency through the total factor productivity are a priority from the European perspective and they sustain, in a grounded way in time, this closeness’ process of the individuals’ incomes.

That is why the agreement at European level from the economic perspective of the grounded relations of the individuals, followed in the basis of the equalities, dignity and independence’s concepts, has priority in the integration process. In their actions of daily choice, the knowledge of the comparative advantages’ requires assures a grounded base for the cooperation processes: in these actions not one individual lose if this principle’s requires are respected. The increased costs of the actual new integration process tends to decrease the economic efficiency of the European Union, as it has been shown after 1995 comparing to USA’s (Bart 2002). It is possible that this process to accelerate increase in forward.33

The study of the comparative advantage connected with the efficiency’s increase can assure a base for the European economic development which would sustain the equity between the individuals and/or the economic entities. In these

32 Through the adherence of the 10 countries in may 2004, the GIP has remained behind with approximately 2000 € (PPC). 33 The efficiency is noticed as a ratio between effects and efforts followed in real terms, without the prices’ influence. More detailed explanations will be found at chapter 3.

251

terms the human values will have a frame of social balance and it will be assured an increase of the incomes in all the Member States. The remark is important because, as it will be forwardly shown, it is not possible a present guarantee of the equity’s distribution of the incomes between the individuals from various Member States. Therefore an intra-European exchange founded by comparative advantage and by efficiency in each national economy and regions (NUTS II) is and remains probably in the next decades the most stable frame for the human values’ promotion in the European Union in a relative social equity.

2. The Research Course In the enlargement process of the New Member States the simultaneous

observation of the intra-European economic exchanges’ development, simultaneously with the reduction of the regional disparities, becomes supporting points for the achievement of the human development and consequently of the equity between the New Member States (NMC-12) and also of the next Access Countries.34 The Regio data bases those of purchasing power parity within the European Union from the United Nations’ International Comparison Programme, also those of the Groningen Development and Growth Centre regarding the unit value ratio assures a knowledge of the regional disparities in connection with the total comparative advantages can be obtained in the commercial exchanges between various regions of the European Union.

Starting from the results of Manoilescu’s researches (1937) regarding the comparative advantage, in basis of a generalization of his theoretical scheme (Dogaru 2000) is sustained the more precise increase of the exchanges’ advantages. Because there is not possible the equalization between the individuals’ incomes from Union’s various countries then only a closeness of the GDP per habitant, expressed in the purchasing power parity can indirectly support a mutual point of individual incomes. The use of Manoilescu generalised scheme from the various exchanges between individuals, entities and/or countries can assure the measurement of an equity between the individuals of the European Union (EU 27).

Manoilescu has concerned over three quarters of a century ago for the reduction of these disparities and of the possible achievement of an exchanges’ equity, having as reference point of the comparative advantage. Manoilescu has grounded the necessity of a concordance between the products’ hierarchy which follows to be exported after the total efficiency and simultaneously regarding to that of the comparative advantage’s size. Forward his efforts, the generalized scheme suggested follows an elimination of some unbalances from economics in the comparative advantage’s analyses usually made under unequalities shape, without assuring a more rigorous measurement and also of some limits from the results of Manoilescu’s researches. The Manoilescu generalised scheme eliminate from the same formula the compensating effect between the increased profit

34 The sketching of a political environment for the support of an empiric research at a regional and national level, which would support the economic development in terms of the comparative advantage in the intra-European exchanges, appears as a necessary approach.

252

(comparative advantage) at individual level with the reduction generated by of the productivity increase through effect price. On the other hand, the productivity increase can assures a volume increase of manufactured goods, this being the national advantage which is supported within Manoilescu generalised scheme through a separate observation in two stages and, also, assures an economic significance which could be decoded easily for the economic decisions.

According to the Manoilescu generalized scheme, the comparative advantages’ size at individual level (stage I) can sustained a higher level of the commercialized manufactured goods’ efficiency in the intra-European exchanges. According to the efficiency of the goods production (stage II), the identification by each Member State of a preferably order at import/export is the sufficiency condition of the exchange which assures achievement of an equitable comparative advantage between the parts. Therefore, forwardly, and in connection with the comparative advantages’ increase in the intra-European exchanges, the measurement of the production’s efficiency through indexes of the total productivity appears as a direction in the support of an European economy’s competitiveness at a global level.

This was Manoilescu's basic approach which was sustained constantly, starting from the beginning of his theoretical scheme's issue from the first edition of "The theory of protectionism and of the international trade" (1929, Giard Publishing House, Paris). The generalized scheme nuances and actualizes in a certain manner the capitalization's possibilities, according to the methodology and of the actual analytical economic research's instruments of this approach including the quality coefficient, discovered by Manoilescu. The Manoilescu argument, the infant industries, represents another direction from his contribution and results to the comparative advantage's research studied from the origins. The first section's remarks from the Constitution according to article III-279 from the Treatise about the Constitution assures an adequate framework for the development's sustain of some production sectors according to the own existent advantages from each Member State. The comparative advantage's requires is necessary to be used in the enlargement of European Union, and the costs connected to the integration can be recovered relatively "easy" through the follow and use of this principle. In these terms any part from an exchange action can win. Moreover, as it will be argue forwardly, to consider also the efficiency measured through productivity means to increase the comparative advantage's volume. That is why Manoilescu's results follow also in forward of his generalized scheme (Dogaru 2000) will help us in understanding the actual importance of Manoilescu's research. According to Manoilescu generalized scheme, the comparative advantage's study start up with the simple case, the barter with two products, from which there can be developed exchange algorithm using the currency, the trade costs, the simultaneous negotiations with multiple products (Dogaru 2000). The comparative advantage is calculated in some reference analytical works in a simple barter, as a ratio between the internal prices (Krugman 2000). In the empiric economy the

253

comparative advantage is calculated sometimes in the international exchanges as a ratio between the exporting international prices' indexes and those of importing prices, named terms of trade. On the other hand, the ratio between the agricultural products and agrarian production factors' prices is called, also, terms of trade (Eurostat, 2002). The lack of unitary definition of the terms of trade, the opportunity costs and of the relative prices was analysed (Dogaru 2006a). Initially, the Manoilescu generalised scheme (Dogaru 2006a) it has been formalized, starting from Mihail Manoilescu's observations, the total advantage being calculated as a ratio between the internal prices (Dogaru 2000). Forwardly, the relative advantages of the two partners had been calculated, which through connection, in a simple barter's case, determines the total advantage of the exchange. In these terms the raised issue, of exchange equity's check, has as a methodological instrument this scheme. These results can be used in the comparative advantage's calculum by economic entities and, through aggregation, at the State' level for assuring an intra-European exchanges' equity. This is the comparative advantage's calculation from the first stage of the Manoilescu generalized scheme. In the second stage the comparative advantage will be influenced, through tariffary and non-tariffary measures – Manoilescu argument (Addison, 2006), in a basis of a priority order of the importing/exporting products, in the total efficiency's basis, which would guarantee a comparative advantage's maximum increase of each entity, region or country until the Union's level. The research direction is important because in these conditions each participant of the exchange can gain in equitable conditions and this way an increase of the real advantages of the economic entities and, in extension, of the individuals (parts of salaries in exchange of the consumed goods' prices). in the increase's basis a systematic increase of the individual real incomes can be sustained. As it has been shown Paul Krugman, in the first twenty centuries in Europe, the welfare State has not been viable (Atkinson 2002). The existent figures can be processed in connection with the comparative advantage and will be explained in the basis of the information given by the data basis of Groningen Development and Growth Centre. There has been used the ratio between the production prices, aggregated through the methodological instrument, the unitary value's ratio. The remarks regarding the relative prices, expressed through the unitary value's ratio, instrument suggested by the Groningen University from Netherlands, allow the total advantage's calculation obtained in an exchange in closer conditions than the real ones compared to the relative prices' observation expressed through the price parity (purchasing power parity). In fact, through the International Comparison Programme's measurement instrument and through the ratio of the unitary value is assured the tendencies' comprehension of the sizes' development regarding the total relative advantages, because the data bases do not contain also the international prices, which might assure the partial relative advantages' measurement of each partner. The relative prices of the food products are compared to the relative prices from other sectors of the manufacturing industries on the basis of Bart van Ark's

254

data in the mutual relations between US (the fixed reference point) and other four countries through the unit value ratio (table 1).

Table 1 Total relative advantage measured by the Unit Value Ratio, 5 countries, 1970-1990

UM relative data/indexes

The Branch 1970 1975 1980 1985 1990 France-USA The Food Industry 1,000 1,000 1,000 1,000 1,000 Textiles, Clothing and Leather 0,852 1,008 0,880 0,945 1,165 Machines and Equipment 0,838 0,868 0,639 0,779 1,072 Germany-USA The Food Industry 1,000 1,000 1,000 1,000 1,000 Textiles, Clothing and Leather 1,276 1,406 1,279 1,373 1,442 Machines and Equipment 0,831 0,942 0,808 1,014 1,137 Japan-USA The Food Industry 1,000 1,000 1,000 1,000 1,000 Textiles, Clothing and Leather 0,823 0,907 0,663 0,612 0,697 Machines and Equipment 1,051 1,048 0,534 0,489 0,459 Great Britain-USA The Food Industry 1,000 1,000 1,000 1,000 1,000 Textiles, Clothing and Leather 0,829 0,880 1,034 Machines and Equipment 0,707 0,855 0,987

Source: Ark, 1995, table 4.

The data for each pair of countries represents the ratios between the relative prices from the food industry compared with the similar relative prices from some branches from the manufacturing industry captures various oscillating changes. The ratios increase some exchange tendencies between the food sector and the other industrial sectors, only from the prices' perspective. According to Manoilescu generalized scheme of the international trade, in France-US commercial relationship in 1970-1990 the French exports from equipments and textile industry had become less advantageous, in opposite with the food products' imports. Or, the equivalent of this, the American food products' exports had become less advantageous in opposite with the textile products and equipments' imports from the French economy. In the chemical industry's area, of the metal products and of some other manufacturing industry the exchange had become more advantageous (a bigger total relative advantage) in the export with these products and in the import with the American food products. In the noticed situation the total relative advantage is supposed measured, or the import's entire production of the food sector and its pair, or of a part from the production of these sectors, which respects the total production's structure. Any

255

other different structures of the exchanged goods' quantities from each of the two sectors will determine the most probable total relative advantages of different size. The similar observations can be made also for the exchanges between the other countries and US. Also, direct comparisons between the other countries can be made, without taking in consideration the level of the prices' indexes between these countries and US, if the previous calculated indexes respect the transitivity's test. In consequence, in the previous observations, the exchange study between the agrarian sector and the other industrial areas must be regard as reference points which would respect the economical principle. In order to measure, for example, the comparative advantage from David Ricardo's famous example, let's follow the information presented by him. In his example Ricardo has presented this simple case under a relatively hermetical shape, which raises simultaneously the issue if the price contains the total effort or only partial effort (labour force). Starting from this misunderstanding, in fact the lack of the globality principle (systemic analysis), the most models of the international trade had divided the total effort arriving to some paradoxes or misunderstandings forwardly explained (Leontief paradox). If Ricardo referred at the total internal costs and has “eliminated” the borders between the two countries will not result different conclusions as it can be remarked at the extension of the comparative advantage's study in the internal exchange (Dogaru 2006a).

England could be this way conditioned by circumstances, as in order to product stoff/ chequers it will yearly need the 100 men's work, and if it would try to obtain the wine it might require the work of 120 men on the same period of time. That is why, England will consider that it is in its interest to import wine and to buy it though the stoff's export. For the wine's production, in Portugal, there might be required only the work of 80 men over a year and in order to product stoff in the same country the work of 90 men would be required over the same period of time. Therefore, it will be advantageous for it to export wine in the stoff's exchange (Ricardo, page 127, after Manoilescu, 1937, page 196)). According to Manoilescu generalised scheme, (8) formula (Dogaru 2006a), the total relative advantage is 1.35. This scheme can be extended also at the internal exchanges (Dogaru 2006a) which can be compared with the intra-European exchanges at the Union's level. The intra-European economic relations, from the comparative advantage perspective, especially of the New Member States is necessary to be analysed according to the information from the European Union's data bases which require to be correspondingly organized simultaneously using the two categories of prices: the internal and international ones. According to this scheme's requires it can be sustained that the achievement of the exchange's equity can be made and a mutual increase of the individuals' incomes from different countries of the EU. It is certain that the measurement of the prices' effects at the high aggregation does not guarantee a general tendencies' follow for the economic entities. If this stage is yet sustained through more detailed analyses can be assured a economic value's increase within European Union. Using Manoilescu generalized

256

scheme can be identified the general tendencies in the exchanges between countries, regions or individuals. Using the information regarding the changing directions of the total comparative advantage and of the total productivity, it is possible the identification of some economic development direction which would sustain the sustainable development and therefore the relative economy of resources. 3. Findings and Openings The actuality of Manoilescu research regarding the comparative advantage and, in connection with these, of the total factor productivity is obvious from the adhering criteria's perspective established in 1993 from Copenhagen and of the objectives from Lisbon (revised from 2005). The comparative advantage's study according to Manoilescu research assures the identification of some directions which would sustain a sustainable development of the EU economy regarded as a whole, and also for the Member States' economies within the intra-European trade. The commercial exchanges based on the comparative advantage allows that each economic entity to gain. Moreover, the exchanges' stimulation in concordance with the hierarchy of the productivity level assures a certain direction of the sustainable development through which the resources economies are guaranteed. It is certain that the achievement of all the main values mentioned in the Treaty Establishing a Constitution is possible in the context of a social cohesion and of a consciousness of the objectives' importance which are the basis of this value. This supposes the existence of an argumentative grounding of the social and economic relations from inside and between the Member States and, also, between the individuals and the economic entities from these. The barometer index regarding to Single Market, implemented in 1992, has insignificantly increased in the next 10 years (approximately 50%), this being a measured proof of this cohesion's increase and the consciousness of the production's process of the Single Market.

The existence's necessity of some material resources relatively unitary distributed in the Union's areas, of some increased incomes and with a decreased disparity assures the achievement's basis of the Union's objectives. The structural indexes of the EU follow constantly this direction. the calculation of some like the ones connected with the poverty's measurement, of the persistent poverty assures the trend's identification of the equity's evolution and of the human dignity from the most unfavourable categories' perspective found mostly in the New Member States. only a use of an economic projective prototype, which would sustain an efficiency's increase and an equitable distribution of the comparative advantage from the intra-European exchanges between the countries with different levels of the gross domestic product (GDP) of each habitant and/or between the groups of populations with extreme incomes sustain the actual achievement of the Union's objectives in a more reduced period a follow of this action unit assures this direction.35

35 The social representative's theory (Moscovici 1984) assures an explanation of the

257

The comparative advantage principle assures the explanation of the choice action, which is the most frequently in the human action. Only in these terms, respecting requires of the equity principle, a social cohesion can be reached and in extension of the other values considered basic inside the EU. The respect of some values as dignity, democracy, equality and freedom sustain a progressive evolution of the European society in an enlarged context. It is necessary to be achieved a society based on tolerance, pluralism, justice, social solidarity and non-discrimination. The study of the comparative advantage – next to David Ricardo and Adam Smith's initial discoveries – in connection with the efficiency was open by the Manoilescu research.36 The identification of the most advantageous goods' exchange is necessary, followed by the support through various measures of the sectors (entities and regions') in which these goods are made. The information data base connected to some advanced technologies' existence, which would sustain also the direction of sustainable development is a starting reference point very important. The extension of the comparative advantage from the external exchanges to the internal ones, according to Ludwig von Mises argumentation, assures a framework of the advantages' measurement for the intra-European trade. Some exchange directions more efficient are identified according to Manoilescu theoretical generalized scheme in order to sustain some tendencies connected especially with the achievement of the equality and social cohesion's principles. These two principles assure the use's checking of the equity's principle, necessarily to be followed for the individuals' groups. The intra-European exchange relations within the European Single Market in the basis of the comparative advantage is necessary more than ever because of the integration efforts of the New Member States. The comparative advantage's results are necessary to be completed with those of the total productivity. To sum up, there can be identified some directions and premises of the analytical observations from our essay in the two directions approached this way: 1. The comparative advantage's requires appear today as being necessary in some countries and/or regions in the enlargement process of the EU (see the Industry's

individuals' possible actions in achieving some of these action directions. it's certain that the individuals have an own representation, which if is not in connection with the Union's suggested objectives doesn't achieve the mutual point between the general intensions and the individuals' ones. that is why a more rigorous grounding as the comparative advantage's ones or of the total productivity's increase sustain an increase of the economic and social relations' cohesion inside the Union. The consciousness of these approaches is another stage which assures a mutual point in action. 36 The results of this researcher hadn't been valued in total not even today in the world's economy. The last study of this economist, published in 1940 in the Weltwirtschaftliches Archiv from Kiel University, which summarizes his entire concept regarding the comparative advantage and the relation between this concept and the productivity, has not been given again not even today to the international circuit, this being published only in German.

258

sector articles from the Constitution). 2. The simultaneous use of the two directions, systematically analysed by Manoilescu, regarding to the comparative advantage and the productivity, are suggested in the context of enlargement context. The country is now an economic unit, and the partners are either countries or other economic unions: NAFTA, MERCOSUR, ASEAN etc. The distribution in the two stages of Manoilescu generalised scheme are underlined by the opposite effects of the comparative advantage as profit and of the total productivity, the last contributing in the price reduction. The increasing pressure of the competitive forces will decrease the total relative advantage once with the economic development (Dogaru 2003, table 4.1; 2007b) 3. The resources' relative consumption reduces in a social economy, using the requires of Manoilescu generalized scheme. The future generations will have a bigger chance in acceding at the available resources. Assuring a more rigorous increase of the exchange relations, in an equitable framework, and supporting a total efficiency's increase, a relative economy of resources sustains the achievement of a sustainable development in the European economic area. In the same time, the established objective, in 2000, at Lisbon for the European economy, to become "a more and more competitive economy based on knowledge" has bigger chances in achieving an advanced level of the real economy, similar to the American or Japanese one.

Bibliography ADDISON J.T. et all. 1992 (1999). Macmillan Dictionary of Modern Economics,

Publishing House, Bucharest. ATKINSON T. 2001. Inequality, Poverty and the Welfare State: A European

Perspective on the Globalisation Debate, Nuffield College Oxford, UK. (author site, accessed December 2002)

ATKINSON T. 2002. Reassessing the Fundamentals: Social Inclusion and the European Union Journal of Common Market Studies, volume 40, number 4, 2002.

BART VAN A. 1995. Manufacturing prices productivity and labour costs in five economies, Monthly Labor Review, July 1995, pp. 56-72.

Bart van A,. O’Mahony M. 2002. EU Productivity and Competitiveness: An

Industry Perspective, European Communities, Brussels. DOGARU V. 2000. Theoretical scheme of the international trade. The

generalization of the Manoilescu’s formula, Romanian Statistic Magazine, pp. 45-64, July 2000.

DOGARU V. 2003. The population’s incomes and the food products’ prices, Expert Publishing House, Bucharest

DOGARU V. 2006a. Manoilescu generalized scheme regarding the international goods exchange – a overview, Probleme economice (Economic Issues), no. 226-227, The National Economic Research Institute, Romanian Academy.

259

DOGARU V. 2006b. Some Reference Points for Studying Productivity in the

Present-day European Economy Probleme economice (Economic Issues), no. 223-224, The National Economic Research Institute, Romanian Academy

DOGARU V. 2007a. The Economy of Trade, Eurostampa Publishing House, Timisoara.

DOGARU V. 2007b. Intra-European Economic Exchanges Modelling in the EU-27, under Globalization, in Annals of DAAM for 2007 & Proceedings of the 18th DAAAM International, DAAAM International Conference, Vienna, pp. 233-234.

GEORGESCU-ROEGEN NICHOLAS. 1971 (1979). The Entropy Law and the

Economic Process, Politica Publishing House, Bucharest. KRUGMAN P R., OBSTFELD MAURICE. 2000. International Economics,

Theory and Policy Massachusetts, Addison-Wesley Publishing Company. MANOILESCU M. 1937 (1986). The Theory of Protection and International

Trade, Bucuresti: Stiintifica si Enciclopedica Publishing House. MISES VON L. 1949. Human Action, San Francisco: Fox and Wilkes, 1996. MOSCOVICI S. 1984. The Social Representation Phenomena, Social

Representation, edited by R.M. Farr and S. Moscovici, Cambridge University Press and Editions de la Maison des Sciences de l’Homme, Paris, 1984, pp. 3-69, in Social Field Psychology: SOCIAL REPRESENTATIONS, coordinated by Adrian Neculau, Bucharest: S.A. Stiinta si Tehnica Publishing House. 1995, pp. 1-84.

*** Eurostat. 2002. Manuel de la statistique de UE des prix agricoles, Luxembourg: Communautés Européennes.

Official Journal of the European Union (OJ of EU Constitution), C310/1. 16 December 2004, Treaty Establishing a Constitution for Europe. http://europa.eu.int/eur-lex/lex/LexUriServ/ (accessed February 2007).

SOME PREMISES REGARDING MEASUREMENT OF STRUCTURAL FUNDS EFFECTS IN ROMANIA

Vasile DOGARU Associate professor, phd ; West University from Timisoara „Nicholas Georgescu-

Roegen” Interdisciplinary Training and Research Platform, 16 H.J. Pestalozzi Street, 300115 Timisoara; Email: vdogaru@fse.uvt.ro

Abstract

Some developed countries’ current experience of being allotted structural funds for small-sized areas, as well as restructuring of the EU competitiveness data bases (www.euklems.net) entail for Romania to provide Sectoral Operational Programmes with a

260

thorough integrated, flexible system of measuring effects and efforts. Under these circumstances, the main targets with regard to direct /indirect increase of both competitiveness within all economic-social sectors and employment will be given more chances for meeting directions of funds’ allotment. Proposal for creation of 3-4 level measures-indexes, taking as a starting base the EU structural indicators, considers monitoring of the economic-social effect evolution, from structural funds’ users on to national level.

The convergence objective – the trend towards European increasing average of development level within the EU regions and implicitly of individual incomes at NUTS-2 level – as well as workforce employment may be ensured by competitiveness increase and permanent agreement between formative structure (the offer) and demand structure after crafts and arts. Economic competitiveness is studied by increasing global productivity as an expression of unit cost decrease at the overall level, as well as by increasing the comparative advantage.

The issue of effect measurement is an important one, as proposed targets after criteria of convergence (of development level and incomes) and employment increase are essential to the EU, as compared to American economy, once relatively lagged behind it, since 1995.

Keywords: structural funds, convergence, regions, European Union, social cohesion/ equity

1. Introducere Obiectivul principal al Uniunii Europene stabilit la Lisabona, care devine

aplicabil inclusiv pentru Noile State Membre, este măsurat în prezent prin convergenŃa în creştere a produsului intern brut (PIB) şi prin folosirea adecvată a mâinii de lucru.37 Ultima direcŃie poate fi transpusă în plan cantitativ prin reducerea şomajului şi o oarecare stopare a fluxului de specialişti din Europa spre economia americană. Deoarece produsul intern brut este format din aproximativ două treimi din câştigurile individuale (Dogaru 2003) putem să acceptăm faptul că prin îndeplinirea acestui obiectiv vor creşte şi veniturile populaŃiei.38

Politica de coeziune a Uniunii Europene are la bază în următoarea perioadă un număr de principii bine definite: programarea (planificarea asistenŃei pe un

37 După anul 2000 la obiectivul de creştere a competitivităŃii economiei Uniunii, măsurată prin productivitate totală şi avantaj comparativ în plan economic, în principal, s-a adăugat (expres) o nouă direcŃie principală (la întâlnirea de la Goteborg), reducerea poluării. Ulterior s-a realizat o strategie relativ unitară a direcŃiilor de dezvoltare (evoluŃie) economică în Uniune (Directivele EC privind competitivitatea si crearea de job-uri), care să susŃină şi folosirea adecvată a tehnologiilor BAT şi a instrumentelor IPPC şi BREFs conform Directivei Comisiei 96/61 (EC 1996). 38 Deoarece veniturile individuale deŃin peste 50% în PIB-ul pe locuitor, vom folosi expresia „venituri”, în baza formulării fenomenelor de gradul trei din domeniul social (Georgescu-Roegen 1971) atunci când ne referim la PIB. În unele situaŃii vom face distincŃia necesară între venituri şi PIB-ul pe locuitor. Exprimarea acestuia în paritatea puterii standard (de cumpărare), PPS (PPC), ne va ajuta să facem comparaŃii reale între nivelurile din diverse Ńări, ce sunt mai adecvate comparaŃiilor nominale ce folosesc rata de schimb dintre monedele naŃionale.

261

număr de şapte ani); parteneriatul (toate etapele de programare şi operaŃionale trebuie realizate în strânsă consultare între Comisie şi Statele Membre, cu implicarea actorilor regionali, locali şi a altor autorităŃi relevante); subsidiaritatea

(intervenŃiile comunitare respectă structura instituŃională a statului membru); adiŃionalitate (fondurile structurale nu trebuie să înlocuiască cheltuiala publică naŃională); concentrarea asistenŃei în regiunile şi domeniile care au cea mai mare nevoie de sprijin (Oprescu şi alŃii 2006). Preocuparea noastră principală din prezentul articol este de a argumenta necesitatea măsurării în sistem agregat cu ajutorul unor mărimi-indicatori a efectelor şi eforturilor generate de alocarea fondurilor structurale în România, urmărind aplicarea simultană a acestor principii la folosirea acestor fonduri.

Unele dintre ele, precum parteneriatul ar putea tinde să piardă teren pe parcursul alocării, dacă tendinŃa de convergenŃă nu este urmărită la nivelurile economico-sociale elementare (grupuri de localităŃi), nivel la care trebuie să se realizeze consultarea iniŃială şi constantă a comunităŃilor locale privind necesităŃile proprii de evoluŃie/dezvoltare. Realizarea convergenŃei presupune mai mult cooperarea şi mai puŃin concurenŃa în acest proces de reaşezare structurală a sistemului economico-social naŃional.39 Pe de altă parte, în lipsa unei măsurări permanente în perioada 2007-2013 la nivel local a efectelor şi eforturilor, procesul de alocare a fondurilor tinde să fie privit din perspectiva celor două principii (parteneriatul şi concentrarea) numai la stabilirea cerinŃelor, la elaborarea Programelor OperaŃionale. În aceste condiŃii şi adiŃionalitatea tinde să fie respectată în sens slab, datorită alocării posibil ineficiente a unor fonduri structurale, inclusiv spre unele cheltuieli publice, de infrastructură sau de restructurare a structurilor administrative etc, care în condiŃii normale ar putea fi susŃinute din fondurile de la bugetul naŃional.

Ceea ce devine evident în planul măsurării cantitative, odată cu aderarea celor 12 State Membre Noi (NMC-12) este scăderea volumului PIB-ului pe locuitor cu aproape 2000 euro PPS pe locuitor, respectiv cu aproximativ 1000 euro PPS pe locuitor după 1 ianuarie 2007. Prin urmare, cel puŃin iniŃial vom avea o convergenŃă în jos, descendentă, aspect care va prelungi cu o perioadă, deocamdată nedeterminată, atingerea obiectivului principal actual al Uniunii, de apropierea de nivelul competitivităŃi economiei americane. În plus, dispersia PIB-ului pe locuitor a crescut prin aderarea celor zece state şi va creşte în continuare odată cu aderarea României şi Bulgariei. La nivelul regional (NUTS-2) decalajul dintre regiunea cu veniturile cele mai mici şi nivelul mediu al Uniunii va depăşi pragul de 1:6, iar dintre regiunile situate la poziŃiile extreme în Uniune va fi mai mare de 1:12

39 Deşi efortul de negociere al alocării de fonduri la niveluri detaliate (locale) este mai mare, la fel ca şi cel de măsurare a eforturilor şi efectelor, convergenŃa are şanse mai mare de a se realiza prin această direcŃie. Este evident că un nivel de concurenŃă este necesar a fi menŃinut, însă, aşa cum se va argumenta în continuare, alocarea de fonduri structurale a apărut tocmai ca o lipsă a unei concurenŃei, care a condus la o dezvoltare asimetrică în spaŃiu.

262

(Barnier 2004).40 În aceste condiŃii obiectivul iniŃial Lisabona privind creşterea competitivităŃii, modificat succesiv cu reducerea poluării şi cooperarea transfrontalieră, în principal, se va realiza în condiŃii mai dificile. Decalajul dintre SUA şi UE privind productivitatea totală este semnificativ în unele sectoare (EC, 2003).

Remarca lui Paul Krugman, referitoare la nerealizarea în primele douăzeci de secole a statului bunăstării sociale în Europa (Atkinson 2002) se poate extinde cel puŃin în primele decade ale noului mileniu. Urmărind comparativ evoluŃia PIB-ului în Uniune şi în SUA în perioada 1950-2004, rezultă o capacitate scăzută (deocamdată) a Uniunii de atingere a nivelului de competitivitate al SUA, mai ales în condiŃiile aderării de Noi State Membre.41 Dacă nu ar fi posibile salturile calitative în sectoarele economice, aşa cum predică economia neostandard, obiectivul competitivităŃii ar fi atins într-o perioadă mult mai lungă sau poate niciodată.

La o observare sumară asupra evoluŃiei economice a României, deducem unele caracteristici speciale pe diverse perioade, în parte influenŃate şi de sistemul economiei de comandă. Ideea istoricilor referitoare la evoluŃia semnificativă a României în special între cele două războaie mondiale – din perspectiva creşterii PIB-ului pe locuitor în ultimul secol şi jumătate, nu rezistă la o analiză atentă. În perioada 1870-1950 PIB-ul pe locuitor (Geary-Khamis method, PPC 1990) a evoluat foarte lent de la 931 dolari internaŃionali la 1182 dolari internaŃionali (Tabelul 1). Pot fi acceptate unele îmbunătăŃiri ale structurii în această perioadă (Axenciuc 1992; Tilly 1992). Cehoslovacia, Ungaria şi Polonia aveau aproximativ acelaşi nivel al veniturilor, iar Bulgaria avea un nivel de aproximativ 85% (840) din cel al României. În această perioadă PIB-ul pe locuitor s-a mărit de 3,5 ori în Cehoslovacia, în Ungaria şi Polonia s-a multiplicat de 2,5 ori, iar în Bulgaria s-a dublat. În perioada 1950-1989 PIB-ul a crescut în România de 3,3 ori, iar în celelalte Ńări între 2,3 ori (Polonia) şi 3,7 ori (Bulgaria).42 În perioada 1989-2001

40 În acest articol majoritatea judecăŃilor analitice vor fi suplinite de cele dialectice. Vom încerca în analiza noastră să respectăm criteriul formulat de Nicholas Georgescu-Roegen „corect, dar nu exact”, care ne separă de sofişti sau de categoria de specialişti care poate manipula cu sau fără intenŃie (în sens negativ) informaŃii, pentru a modifica comportamente, în vederea creşterii consumului, sau unele opinii, ambele afectând sistemul de autoreglare a pieŃei. 41 EvoluŃia economică, iar nu dezvoltarea este importantă în economie. Salturile calitative pot susŃine o apropiere în ritm accelerat dintre două (grupe de) Ńări. Societatea orientată predominant spre consumul necesar poate fi acceptată ca având o evoluŃie pozitivă. Potrivit lui Georgescu-Roegen, care este fundamentată în opinia noastră, dezvoltarea bazată pe o societate de consum (a bunurilor de lux) nu corespunde cerinŃelor unei evoluŃii necesare a societăŃii umane actuale, din perspectiva şanselor de supravieŃuire a generaŃiilor viitoare. 42 DiferenŃa dintre mărimea PIB-ului Bulgariei şi cel al României din 2001 din cele două surse – a se vedea si tabelul 1A din anexă are în vedere metodele diferite, precum şi se pare unele aproximări mai generale ale lui Maddison. ComparaŃiile din acest studiu urmăresc unele elemente generale de evoluŃie prin convergenŃa PIB-ului României la scară istorică

263

PIB-ul a scăzut de 0,8 ori, în timp ce în celelalte Ńări a fost pozitiv cu o excepŃie: Bulgaria (0,9 ori). În esenŃă decalajul în volum absolut de PIB pe locuitor – acela care contează în asigurarea de venituri pentru consumul necesar al populaŃiei, aşa cum se va susŃine în continuare – a crescut continuu între nivelul din România şi cel din celelalte Ńări. Mai mult diferenŃa dintre mărimea aferentă României şi nivelul mediu mondial s-a mărit, de asemenea, constant.

În Ńările central şi est-europene vecine PIB-ul s-a modificat aşadar oarecum similar în mărimi relative (Tabelul 1A), însă decalajul absolut dintre România şi aceste Ńări s-a mărit constant în timp. Odată cu intrarea în Uniune România va prelua lanterna roşie de la Portugalia la nivelul NUTS-2 în privinŃa mărimii PIB-ului pe locuitor prin regiunea Nord-Est. Ceea ce contează pentru indivizii umani este însă sporul absolut, iar nu cel relativ, similar cu maximizarea profitului total la entităŃile economice, caz în care este urmărit profitul absolut.43

Tabelul 1. EvoluŃia produsului intern brut al României în perioada 1870-2001, în comparaŃie cu nivelul mediu mondial

şi cu cel al unor Ńări central şi est-europene

łara 1870 1950 1989 2001 Bulgaria 840 1.651 6.216 5.644 Cehoslovacia 1.164 3.501 8.768 8.915 Ungaria 1.092 2.480 6.903 7.434 Polonia 946 2.447 5.684 7.491 România 931 1.182 3.941 3.168 Nivelul mediu mondial 875

2.111

5.140

6.049

Sursă: Seria Angus Maddison, Baza de date a UniversităŃii Groningen, Olanda, 2005. A se vedea şi (Maddison 2001).

În aceste condiŃii folosirea situaŃiei de alocare în România a fondurilor

structurale poate susŃine realizarea unui salt calitativ structural, de reorganizare a economiei naŃionale în noile condiŃii din Uniune, precum şi unul volumetric, de creştere a veniturilor într-o perioadă de timp mai redusă. Pentru a se atinge într-un timp relativ scurt nivelul mediu de competitivitate din interiorul Uniunii, este necesar ca pentru grupuri de indivizi cât mai mici, veniturile să fie în creştere

vizavi de nivelurile din unele State Membre ale UE. 43 Este necesar să nu cădem în capcana mărimilor relative. Optimul Pareto în sens slab ne oferă acest prilej, susŃinând îmbunătăŃirea stării unei părŃi în legătură cu alte părŃi sau chiar cu Întregul. În plan absolut însă, partea observată este posibil să involueze (optim Pareto în sens tare) datorită măririi decalajului în valori absolute. În această plasă ne introduc majoritatea anuarelor când se fac comparaŃii între grupele de state clasificate (de ex Anuarele Băncii Mondiale, al OrganizaŃiei Mondiale a ComerŃului etc) după niveluri ale veniturilor, folosind preponderent, dacă nu exclusiv, mărimile relative (meşteşugit alese).

264

accelerată pentru a se apropia de acest nivel. Prin urmare, obiectivul convergenŃei îşi poate fixa în planul competitivităŃii această procedură de măsurare.44 Unii indicatori structurali ai Uniunii, referitori la sărăcie în special, ne sugerează urmărirea evoluŃiei proceselor economico-sociale în plan normativ prin această procedură.

Fie că recunoaştem sau nu, fondurile structurale sunt un instrument de intervenŃie pe o piaŃă concurenŃială. Se recunoaşte indirect capacitatea de autoreglare limitată a PieŃei Unice. În plus, evoluŃia mai rapidă a economiei americane după 1995 – acesta fiind termenul de comparaŃie permanent al Uniunii, inclusiv pentru consumul rapid al resurselor disponibile, fenomen complet negativ ce are repercusiuni şi asupra protecŃiei mediului –, nu poate fi compensată decât prin salturi calitative consistente în economia Uniunii, care să reducă acest decalaj pe o perioadă relativ scurtă la scară istorică.

Salturile calitative nu pot fi identificate (captate), de regulă, printr-un model (regresional) sau printr-o funcŃie (continuă), fie şi numai pentru că timpul este oprit în logica aristotelică (Georgescu-Roegen 1971). O analiză structurală, comparând unele economii dezvoltate cu alte economii aflate în dezvoltare şi ce recuperează decalaje (absolute) poate susŃine, de regulă, decizii mai eficiente care să menŃină ritmuri adecvate. În aceste condiŃii analiza structurală poate deveni un instrument eficace.45

Stabilitatea dinamică în viitor a economiei Uniunii necesită un nivel mediu relativ ridicat al veniturilor, o dispersie mai mică a acestora şi a resurselor disponibile, astfel că fluctuaŃia forŃei de muncă şi a mărfurilor să se situeze în limite normale şi să fie controlabilă.46 Desigur că aceste intervenŃii prin fonduri

44 Faptul că obiectivele convergenŃă şi, separat, competitivitatea şi folosirea forŃei de muncă în plan regional (UE, 2006a) sunt formulate separat nu ne împiedică, de exemplu, să observăm că numai prin creşterea eficienŃei şi având o oarecare capacitate de negociere a avantajelor comparative am putea să le realizăm pe ambele simultan (în cea mai mare parte). 45 Perspectiva structuralistă, în sensul deplin al termenului economic, a relaŃiei dintre părŃi şi întreg, lipseşte din analiza proiectelor de Programe OperaŃionale Sectoriale (POS) din România, inclusiv a celui de AsistenŃă Tehnică (PAL IV Structuralism, 1987). ÎmbunătăŃirea structurii sistemului economico-social – aceasta este esenŃa scopului alocării fondurilor europene, atât în dinamică, cât şi în spaŃiu nu este urmărită prin POS-uri în România, aflate deocamdată în stadiu de proiecte, în baza Cadrului NaŃional Strategic de ReferinŃă. Un sistem economic fără a avea o anumită structură adecvată a elementelor care îl alcătuiesc – la nivel elementar aceasta presupune respectarea unei reŃete de fabricaŃie – nu poate funcŃiona. Dacă se acceptă faptul că prin import şi prin autoreglare s-ar realiza (într-un termen rezonabil) o asemenea structură, atunci alocarea fondurilor structurale devine fără obiect. În perioada trecută 1990-2005 în România nu s-a reuşit (parŃial), precum în alte state centrale şi est-europene, crearea unei structuri orientate spre o economie modernă. 46 Teorema Lyapunov privind stabilitatea dinamică a sistemelor se referă în economie, de regulă, la preŃuri, producŃie şi profit (PAL vol. III, 1987)

265

structurale, ca de altfel şi alte intervenŃii instituŃionale din Uniune (uneori ineficiente, nefiind adecvate şi temporare), au în vedere o capacitate relativ redusă de autoreglare a pieŃei în ciclurile aparente (Georgescu-Roegen 1971) ale capitalurilor şi ale forŃei de muncă.

Stimularea creării pe zone mici (regiuni, de exemplu) a unei structuri identificate în prealabil ca fiind necesare şi sprijinită ulterior constant, pe baza unor mărimi-indicatori de măsurare simultană a efectelor şi eforturilor, ar asigura o siguranŃă mai mare de reaşezare adecvată a economiei româneşti în perioada imediat următoare. CirculaŃia capitalurilor şi a resurselor în general, specifică unei economii liber concurenŃiale generează în prezent costuri de comerŃ în creştere. În fapt, potrivit principiului avantajului comparativ, costurile de comerŃ, care într-o formă generală a lor (Dogaru 2006a; 2006b) măsoară orice circulaŃie material-energetică în procesele economice, micşorează avantajul comparativ şi productivitatea totală generală a proceselor economice. În fapt se reduce competitivitatea.47 De aceea este necesară dezvoltarea unor structuri adecvate la nivel local, care să fie apoi adunate interior (Georgescu-Roegen 1971) la nivel regional şi naŃional, reducându-se astfel costurile de comerŃ.

În domeniul forŃei de muncă lipsa unei corelări ridicate dintre structura cererii şi cea a ofertei în România după 1990, concomitent cu o restructurare şi o reorganizare pe principii de piaŃă ale economiei au creat un dezechilibru în creştere. În aceste condiŃii verificarea permanentă în dinamică a relaŃiei de tip stoc-flux, la fiecare element al forŃei de muncă clasificat şi analizat simultan după diverse caracteristici, precum profesia sau meseria, vârsta, mediul de locuit (zona), ar asigura o circulaŃie redusă şi, prin urmare, o scădere a costurilor de comerŃ cu acest factor de producŃie.48

2. Cercetarea propriu-zisă Aşa cum s-a arătat, fie că acceptăm sau nu ideea că fondurile structurale

sunt o manieră de intervenŃie pe piaŃa concurenŃială, ele pot asigura în fapt salturi calitative ale evoluŃiei ale unui sistem economico-social naŃional. Prin urmare, pentru a răspunde unor cerinŃe ale legilor şi normelor economice obiective, intervenŃia acestora trebuie să fie temporară, adecvată şi eficientă (Dogaru 2006a). Caracteristica temporală este respectată prin alocarea sa numai în perioada 2007-2013. Alocarea adecvată a fondurilor are în vedere atingerea unei structuri de dezvoltare relativ omogene a sistemului economico-social naŃional, cerinŃă care se

47 Efectele de competitivitate au fost desfăcute în plan economic în două: efectul de productivitate totală (reducerea costurilor în procesele elementare) şi efectul pur de avantaj comparativ datorat capacităŃii de negociere peste un nivel normal al câştigurilor de comerŃ (apropiat de o rată medie a profitului). În realitatea empirică cele două efecte se contopesc în mare parte, însă există un efect de decalaj de timp între ele (Dogaru 2006a). Ele au fost detaliate sumar în continuare. 48 Barierele de intrare în diverse Ńări ale forŃei de muncă din România, odată cu aderarea sa, instituite recent în unele łări Membre şi al cărui număr se poate mări, sunt un motiv în plus de intervenŃie în această direcŃie.

266

regăseşte în principiul convergenŃei. O creştere a nivelului veniturilor (medii) la colectivităŃi de pe areale cât mai mici va (poate) genera o eficienŃă totală în creştere şi o reducere a bugetelor locale şi generale cel puŃin pentru redistribuirea veniturilor în vederea respectării principiului echităŃii, în fapt a coeziunii sociale şi a excluderii marginalizării în interiorul Uniunii.49 În Uniune, aşadar, problema echităŃi este tratată dintr-o perspectivă inedită, sub forma coeziunii sociale şi a reducerii marginalizării sociale deoarece ea nu se poate aborda deocamdată transnaŃional (la nivelul Uniunii) (Atkinson 2001). Fondurile colectate (la buget) în trecut pentru această destinaŃie vor putea fi astfel distribuite într-o altă direcŃie pentru obiective de investiŃii importante care nu pot fi susŃinute de entităŃi private fie datorită volumului mare, fie datorită preŃului sau tarifului practicat redus/limitat, pentru a permite acces tuturor persoanelor, indiferent de mărimea venitului individual.

Alocarea în prezent a fondurilor de către unele state dezvoltate pentru zone de mică întindere50 ne arată că, oricât de eficient ar funcŃiona piaŃa concurenŃială, iar fondurile structurale ar fi alocate la nivelul unei Ńări (membre noi) vor mai rămâne probleme principale de rezolvat pentru perioada următoare unei alocări masive. În plus, alocarea centralizată instituŃională nu poate identifica unele necesităŃi reale care să susŃină un proces de convergenŃă accelerat. În acest context problema alocării temporare, dar posibil constante pe o perioadă mai mare, exact unde sunt mai necesare aceste fonduri rămâne o cerinŃă la fel de importantă. Problemele de rezolvat se amplifică în lipsa unei autoreglări adecvate ca durată de timp, în vederea menŃinerii unei structuri economice adecvate şi care să asigure o autoîntreŃinere a proceselor economice concurenŃiale fără o intervenŃie exterioară.

În aceste condiŃii pot fi formulate anumite cerinŃe iniŃiale (de coordonare),

care se întrevăd, pentru alocarea fondurilor structurale. Acestea pot fi formulate sub forma unor paşi şi necesită constituirea ulterioară a unui sistem de măsurare şi evaluare adecvate a fondurilor structurale:

- activarea colectivităŃilor locale pentru identificarea prealabilă a unor priorităŃi de evoluŃie economico-socială. Alocarea pe zone (locală) a fondurilor structurale asigură o şansă sporită a convergenŃei (şi a creşterii eficienŃei) datorită identificării unor necesităŃi prioritare conform principiului intereselor colectiv-individuale. În caz contrar ne putem

49 Principiul echităŃii, ale cărui cerinŃe sunt verificate prin măsurarea decalajelor dintre decilele volumului populaŃiei sau al entităŃilor economice, nu se regăseşte ca atare în Tratatul despre ConstituŃie (EU 2004). Fondurile structurale au, din această perspectivă, rolul de a micşora impactul (negativ) al deschiderii graniŃelor comerciale spre comerŃul intra-european. 50 Alocarea în prezent de fonduri structurale pentru unele comunităŃi mici în statele dezvoltate din Uniune ne arată persistenŃa unei dezvoltări mai lente a unor regiuni datorită unor condiŃii diverse: poziŃionarea geografică, dotarea cu resurse locale, inclusiv pregătirea profesională a forŃei de muncă, precum şi o anumită matrice culturală locală specifică, diferită de societatea de consum regăsită tot mai mult în economiile concurenŃiale.

267

confrunta cu o participare pasivă, ca poate determina un consum ineficient în relativitate al fondurilor repartizate centralizat, fără a se îndeplini criteriile de convergenŃă, de reducere a şomajului şi de menŃinere a protecŃiei mediului;

- constituirea (selectarea) în România a 400-450 de zone de evoluŃie economică, ce vor fi apoi monitorizate în principal potrivit direcŃiilor de creştere a competitivităŃii, reducere a şomajului şi protecŃie a mediului;

- analiza priorităŃilor în interiorul unui judeŃ şi a unei regiuni de către grupuri de experŃi neutri pentru stabilirea amplasării în viitor a unor capacităŃi optime în funcŃie de nivelul Celor Mai Bune Tehnici Disponibile (Best Available Techniques, BAT) şi a instrumentelor IPPC de mediu. Pentru investiŃii mai importante (unităŃi productive de capacitate mare, centre de cercetare) priorităŃile-obiectiv se pot stabili la nivelul mai multor regiuni sau ele pot fi unice în interiorul spaŃiului naŃional;51

- modificarea axelor prioritare, a direcŃiilor şi a măsurilor din proiectele POS-urilor în cazul realizării lor pe parcurs sau a necesităŃii modificării parŃiale. Sistemul de indicatori integrat ar permite urmărirea evoluŃiei Întregului, care ar susŃine, reorganizarea pe o treaptă calitativ superioară a sistemului economico-social şi/sau (numai) a unor părŃi ale acestuia;

- analiza amplasării geografice a obiectivelor în funcŃie de avantajele de locaŃie (resurse naturale, forŃă de muncă, experienŃă anterioară, efecte maxime posibile în reducerea costurilor/resurselor);

- stabilirea sarcinilor de realizat pe zone cât mai mici şi măsurarea la acest nivel a creşterii PIB, a venitului individual, a nivelului tehnologic şi a productivităŃii, precum şi urmărirea menŃinerii nivelului preŃurilor;

- asigurarea asistenŃei celor aproximativ 400 de zone de către cei 5000 de specialişti implicaŃi în gestionarea fondurilor structurale, de specialiştii din ministere şi din instituŃii locale, precum şi de cadrele didactice din mediul universitar. Se vor constitui comitete (consilii) mixte prival-publice pentru urmărirea alocării pre- şi post-repartizare cât mai eficiente a acestor fonduri structurale;

- repartizarea teritorială a fondurilor structurale (descentralizarea alocării), astfel încât să se asigure o folosire progresivă a forŃei de muncă, pentru ca într-un orizont definit de timp criteriul de convergenŃă să fie susŃinut prin acest factor de producŃie esenŃial;52

- măsurarea „corectă, dar nu exactă” a evoluŃiei acestor zone, care să conducă la o convergenŃă la nivel de regiune, respectând interesul naŃional colectiv de realizare a unei structuri minime (reŃete) a economiei

51 Alocarea fondurilor pentru investiŃii se face potrivit fenomenului „infant industries”, explicat de Mihail Manoilescu (1937), pentru identificarea de avantaje de locaŃie sau de tehnologii BAT. 52 În SUA proiecŃia economiei naŃionale pe perioade de 10 ani are în principal în vedere proiecŃia forŃei de muncă (modelul DRI; site-ul http://stats.bls.gov)

268

româneşti. Fixarea criteriului iniŃial de convergenŃă spre nivelul mediu al Uniunii poate contribui foarte probabil la o creştere a stabilităŃii sistemului economico-social european. Dacă această convergenŃă spre un nivel progresiv de dezvoltare este realizată cu precădere (şi în prealabil) la nivel naŃional (şi în continuare la niveluri dezagregate locale), şansele de creştere a competitivităŃii economiei europene, vizavi de cea a economiei SUA vor fi sporite.

- Licitarea a la baisse a alocării fondurilor structurale la nivele regionale. Dezvoltarea resurselor umane necesită iniŃial ca direcŃie de urmărit

corelarea în teritoriu a disponibilului de forŃă de muncă după structura pe meserii şi profesii cu cifra de şcolarizare, încât fluctuaŃia să fie minimă. În aceste condiŃii mărimea costurilor de comerŃ, generată de circulaŃia spaŃială a forŃei de muncă, va fi minimă, astfel că se va realiza un avantaj comparativ din reducerea acestei fluctuaŃii. În paralel vor fi identificaŃi specialişti care să argumenteze dezvoltarea unor sectoare de vârf (eficiente) în diverse zone locale sau regiuni (NUTS-2). Se va urmări atragerea în locaŃiile identificate a forŃei de muncă, conform structurii cererii.

În domeniul menŃinerii sau reducerea poluării apare ca necesară transferul tehnologiilor Celor Mai Bune Tehnici Disponibile (CMBTD/ BAT) din Uniune cu respectarea cerinŃelor legate de instrumentele IPPC şi BREFs. Ideea că orice stabilire a CMBTD, respectând şi IPPC va genera un consum suplimentar de resurse (nu neapărat în toate cazurile), dar cel mai mic posibil, trebuie să stea la baza înŃelegerii noilor procese economice care vor asigura salturi calitative, prin folosirea acestor noi tehnologii adecvate (Dogaru 2006c, cap 1, în Ioan-Fran, 2006).

Alegerea mărimilor de măsurare se va face adecvat procedurilor de alocare şi a paşilor de consumare a fondurilor structurale. Astfel, în comparaŃie cu o repartizare centralizată, stabilirea a 400-450 zone în care se vor identifica avantaje de locaŃie va susŃine creşterea volumului investiŃiilor prin creşterea eficienŃei aferente investiŃiilor, identificate mai exact potrivit cerinŃelor locale. Stabilirea de structuri locale unice pentru gestionarea cooperativă a consumării fondurilor pentru toate POS-urile va asigura identificarea interesului individual şi colectiv, în creştere faŃă de cel regăsit la repartizarea centralizată, în vederea dezvoltării economico-sociale zonale. Modificarea flexibilă a alocării în caz de necesitate pe parcursul derulării fondurilor structurale asigură conturarea unei scheme mai eficiente de consumare a fondurilor.53

În aceste condiŃii creşterea mai susŃinută a convergenŃei se asigură prin folosirea comună (locală) a fondurilor din diferite POS-uri către obiective (de investiŃii) identificate la nivel local de comunităŃi şi certificate de experŃi.54

53 Exemplul unei modelări prealabile de tip IMPACT (POS de Creştere a CompetitivităŃii Economice, axa Cercetare, Dezvoltare şi Inovare) pentru lansarea de proiecte, ar putea fi o soluŃie pentru identificarea unor probleme care altfel sunt dificil (imposibil) de identificat. 54 Licitarea a la baisse va reduce fondurile consumate şi va permite un volum mai mare de

269

SusŃinerea iniŃiativelor locale fundamentate poate fi coordonată de cei 5000 de specialişti şi de organizaŃiile locale publice şi de afaceri care vor participa alături de experŃi la selectarea ideilor fezabile privind dezvoltarea locală. În continuare specialiştii locali vor monitoriza separat proiectele acceptate. IniŃiativele locale vor fi selectate pentru a participa la licitaŃia organizată pentru fiecare măsură sau obiectiv de investiŃii important. Beneficiarii de fonduri, entităŃi economice şi instituŃii de cercetare sau publice, se vor prezenta astfel la licitaŃie la nivel local (sau pentru un nivel alocat de fonduri pentru o regiune) pe axe şi măsuri operaŃionale, iar nu pentru consumarea de fonduri în general.55

În aceste context se pot formula unele premise generale de măsurare a efectelor fondurilor structurale:

• EvoluŃia unei Ńări (comunităŃi) se bazează pe un compromis între mersul inconştient al maselor şi modificarea voit-intenŃionată propusă de conştiinŃele înaintate (Florian 1983);

• Valul de susŃinere al unor iniŃiative semnificative după 1989 de către colectivităŃi largi din România a fost ratat; şansa de folosire a fondurilor structurale este probabil printre ultimele din prezent şi din viitorul apropiat, dacă nu ultima (dintre cele mari) oferită României pentru a realiza salturile calitative necesare, pentru a atinge nivelul de dezvoltare al unei Ńări cu venituri medii superioare (clasificarea Băncii Mondiale);

• Folosirea acestui prilej se poate susŃine prin două direcŃii: activarea comunităŃilor locale (publice şi de afaceri) şi identificarea unui sistem de indicatori care să evalueze în prealabil obiective fezabile pe fiecare din cele 400 zone; ulterior se va monitoriza – iar licitarea în sistem olandez va susŃine reducerea costurilor cu investiŃiile;

• Ideea planificatorului omniscient de la centru (Lange 1942, în PAL IV, pag. 891) nu a putut fi fundamentată nici în societăŃile de comandă. Chiar în SUA, proiecŃia forŃei de muncă, de exemplu, se face de peste patru decenii cu o anumită coordonare descentralizată (BLS of DOL 1997); folosirea experienŃei recente din NMC-10 şi cea anterioară şi recentă din UE-15, de alocarea de fonduri structurale în zone „mici”, devine o bază de pornire;

• Între diferite POS-uri – şi Programele Complement aferente, pot apare rupturi potrivit actualului nivel de măsurare propus (a unei lipse relative a coerenŃei acestuia) pe de o parte deoarece nu este un sistem de măsurare agregată a efectelor şi eforturilor; pe de altă parte, relaŃia centralizat-

investiŃii. 55 Lipsurile din analiza economică obişnuită, care este parŃial rezolvată prin analiza structurală, se referă la imposibilitatea de a compara din punct de vedere calitativ a două obiecte din clase diferite (Georgescu-Roegen 1971). De aceea repartizarea pe axe, direcŃii şi măsuri a fondurilor structurale trebuie continuată cu repartizarea lor pe zone. În alte condiŃii nu se pot asigura obiectivele de convergenŃă şi de creştere a locurilor de muncă şi a competitivităŃii în plan regional.

270

descentralizat abordată în proiectele POS din România nu este adecvată necesităŃilor reale de dezvoltare (evoluŃie) economico-socială, precum şi a legilor din România şi a celor din Uniune. Cele trei obiective principale de folosire a fondurilor structurale (EC,

2006a) permit o concentrare a eforturilor Uniunii de recuperare a decalajelor faŃă de economia americană. Astfel creşterea competitivităŃii poate fi urmărită constant prin două mărimi de bază: productivitatea totală şi avantajul comparativ. Efectul de competitivitate poate fi urmărit din două direcŃii simultan (Dogaru, 2006a; 2006b):

- efectul de productivitate totală (reducere a costurilor); - efectul de avantaj comparativ pur (de negociere), generat de neconcordanŃa

dintre cerere şi ofertă, precum de poziŃia dominantă şi asimetrică permanentă a unei părŃi contractante, numite recesive de Mircea Florian (1983). Efectul de avantaj comparativ pur devine în relativitate un

consumator de resurse material-energetice în cazul unei oscilaŃii peste o limită normală a factorilor de producŃie (capitalurilor) între produse şi/sau sectoare.

Proiectele de transport, susŃinute de fondurile de coeziune, asigură această creştere a competitivităŃii prin reducerea costurilor de comerŃ (a celor de transport şi a celor adiacente realizării unui produs).

Creşterea folosirii mâinii de lucru necesită punerea la punct a unui mecanism (proceduri) de corelare în detaliu a cererii (efective de pe piaŃă) a forŃei de muncă cu stocul, ieşirile (pensionare, emigrare, deces etc) şi fluxul de formare a mâinii de lucru pe profesii şi meserii. Uniunea Europeană va prelua, foarte probabil, modelul de proiecŃie din SUA, într-un mod similar ca şi în cazul competitivităŃii. Preluarea din Programul european de cercetare, EU KLEMS 2003, a unor mecanisme şi instrumente de evaluare a competitivităŃii, folosit în SUA, pe baza unei experienŃe din ultima jumătate de secol a economiei americane, susŃine indirect afirmaŃia.

Şi în România este necesar un asemenea demers de creare a unor baze de date naŃionale, la nivel pe ministere (sectoare) şi regional, relaŃionate între ele. MenŃinerea unui nivel acceptabil al poluării este necesar a fi corelată cu micşorarea relativă a consumului de resurse. Folosirea în Uniune a tehnologiilor BAT, în corelare cu instrumentele IPPC şi BREFs poate asigura suportul principal de evoluŃie economico-socială a sistemului naŃional.

Prevederea în POS-uri şi în Programele Complement a unei reguli care să permită introducerea unor noi măsuri, direcŃii sau axe prioritare cu păstrarea obiectivelor/ direcŃiilor mari poate asigura alocarea eficientă a fondurilor structurale pentru realizarea convergenŃei, a folosirii forŃei de muncă, a reducerii poluării, precum şi a dezvoltării şi eficientizării sectorului agricol în funcŃie de noile necesităŃi care vor apare în perioada 2007-2013. Rigiditatea alocării unor fonduri, susŃinută de mecanisme birocratice, este presărată de exemple la nivel internaŃional. Cazul Băncii Mondiale este semnificativ (Stiglitz 2001). Sistemul de monitorizare internă (propriu) la nivel local şi evoluŃia ulterioară a efectelor din

271

perspectiva cheltuirii fondurilor structurale, asigurat cu specialişti din România, ar permite un dublu control al folosirii fondurilor în direcŃii eficiente.56

Procedurile prealabile în vederea susŃinerii creşterii competitivităŃii şi a folosirii eficiente a resurselor umane, bazate pe măsurarea efectelor structurale, sunt:

- identificarea unor investiŃii minime de realizat pentru fiecare zonă (10-15 comune) pentru atingerea unui nivel minim şi apoi unui ritm al PIB-ului, aceasta fiind o măsură şi o procedură structurală. InvestiŃiile mai mari pot fi grupate pe mai multe zone apropiate.

- promovarea unui concurs (similar programului IMPACT de la Ministerul EducaŃiei şi Cercetării) pentru a susŃine lansarea celor mai eficiente (bune) priorităŃi în fiecare POS. SoluŃiile propuse trebuie să se bazeze pe fundamentarea a trei direcŃii: reducerea costurilor, aducerea de investiŃii tip BAT (şi cu respectarea IPPC şi BREFs), crearea de locuri de muncă sau efecte propagate care generează noi locuri de muncă.57 Dezvoltarea pe clustere – inclusiv prin evaluarea şi compararea efectelor,

poate susŃine o structură economică de bază minimă care va sprijini evoluŃia ulterioară constantă zonală şi naŃională. Această perspectivă va fi sprijinită de crearea a 3-4 poli de excelenŃă pe lângă universităŃile mari din România care să acopere majoritatea domeniilor promovate a fi susŃinute în cadrul fondurilor structurale. Cercetare naŃională din sectoarele economico-sociale va fi axată pe latura sa aplicativă, pe necesitatea identificării în fiecare zonă – pe bază de chestionare, discuŃii cu specialişti şi conducerea locală, finalizată prin întocmirea unei schiŃe de dezvoltare – a proiectelor posibile, care apoi vor fi scoase la licitaŃie.58

Dublarea unor investiŃii identice (similare) va fi acceptată prin scoaterea la licitaŃie acolo unde se regăseşte un avantaj comparativ semnificativ în schimbul

56 Din cei 5000 specialişti se pot repartiza câte 10 specialişti (având 2 coordonatori economico-tehnici) pe cele 400-450 de centre; Restul de 500-1000 se specialişti vor avea ca sarcină alocarea şi coordonarea generală a acestui proces. 57 La lansarea efectivă a sesiunilor de licitaŃie la nivel local-zonal investiŃiile identificate ca necesare prin iniŃiativa locală şi certificate ca oportune de specialişti pot fi apreciate eventual printr-un punctaj suplimentar. Ideile privind investiŃiile locale este necesar să aibă la bază şi sugestiile celor care au lucrat în alte Ńări, precum şi a specialiştilor care s-au deplasat în străinătate pe bani publici; Crearea unei bănci de idei la nivel zonal şi naŃional va susŃine identificarea de investiŃii mai eficiente (principiul lui Bellagio privind participarea pe scară largă). 58 AcŃiunea va fi integrată până la nivelul cercetării academice aplicative, fiind susŃinută şi de institutele din Academia Română. AsociaŃia FacultăŃilor de Economie din România şi Academia Română ar elabora o strategie unitară de acŃiune din perspectiva cercetării, pentru a se coordona unitar realizarea acestor proiecte. Cadrele didactice şi cercetătorii vor fi repartizaŃi în echipe interdisciplinare pe zone; se va crea legături internet, fax pentru a se prelua şi transmite date. Deplasările vor fi minime, aproximativ 3-4, deoarece se vor folosi facilităŃile de comunicare; unele excepŃii zonele de munte şi/sau cele izolate.

272

exterior sau unde optimul de capacitate justifică multiplicarea investiŃiei. CerinŃele de evoluŃie durabilă si protecŃie a mediului sunt presupuse a fi respectate. Aşa cum s-a arătat golurile din această structură minimă de proiecte, datorate lipsei iniŃiale a unei productivităŃi totale sporite a economiei naŃionale, poate fi stimulată normativ prin susŃinerea proceselor economico-sociale de tip infant industries, conform procedurii lui Mihail Manoilescu (Addison 1992).

Se vor crea mai multe tipuri de baze de date: (1) cu tehnologii BAT; (2) baze de idei;59 (3) baze de date privind corelarea efectelor la diferite niveluri pe matrici partiŃionate, conform noului model european ce este experimentat şi va preluat din 2007-2008 în UE (www.euklems.net); pe fiecare minister şi la nivel naŃional (de tip integrat/ partiŃionat) cu posibilitatea de urmărire a efectelor post operatorii; acesta este un mod de a structura informaŃia, deoarece observarea Întregului este specificată în aplicarea tehnologiilor BAT si a instrumentelor IPPC (EU, 1996).

Cel mai bun test pentru evaluarea descentralizării efective este aplicarea consumării fondurilor structurale prevăzute în aceste POS-uril după criteriile menŃionate. Secretarii de stat şi lucrătorii din ministere şi din administraŃia centrală şi locală pot fi apreciaŃi şi plătiŃi după performanŃa (eficienŃa) cheltuirii fondurilor structurale la un nivel calitativ minim, iar nu potrivit cheltuirii lor din perspectivă cantitativă, fără priorităŃi şi fără a respecta o structură necesară identificată în prealabil. Lipsa relativă a resurselor naturale, inclusiv a celor financiare – ultimele par a fi suficiente în acest caz, precum şi problemele de mediu ne obligă la această procedură (mod de acŃiune) în următoarea perioadă.

PreŃurile şi tarifele propuse pentru produse şi servicii vor fi avea ca punct de referinŃă nivelul european următoarele cerinŃe:

- costurile şi sistemul de organizare în tehnologia noilor produse vor fi cel puŃin similare cu cele ale produselor de referinŃă din UE.;

- mărirea preŃurilor noilor produse va fi stopată în plan normativ (juridic), în alt caz ea va genera inflaŃie, deoarece piaŃa concurenŃială nu este creată şi nu există o mentalitate de protecŃie proprie a consumatorilor; Datorită unor efecte de (semi)monopol sau de calitate mai ridicată a noilor produse/servicii este foarte probabil să fie întâlnită tendinŃa de a stabili preŃuri mai mari în relativitate. łinând cont de preŃurile absolute mai mici ale unor (elemente ale) factori (lor) de producŃie, în comparaŃie cu cele

59 Întocmirea iniŃială a unor anchete privind identificarea de idei eficiente, ca şi consultarea sfatului bătrânilor, a indivizilor plecaŃi în străinătate, poate susŃine mărirea volumului de informaŃii. Analiza structurală a efectelor generate de aceste idei se va completa cu o analiză SWOT şi va fi coordonată de un comitet local de iniŃiativă mixt, privat-public. Deciziile locale în acest comitet pot fi luate la paritate. Este necesar de promovat şi aprobat o lege în acest sens inclusiv pentru plata pe perioada 2007-2013 a funcŃionarilor locali în realizarea acestor proceduri. Plata cadrelor universitare şi a altor specialişti se poate corela cu îndeplinirea normelor de cercetare.

273

europene, la un nivel similar preŃurile noilor produse este necesar să fie fi mai mici în sistemul parităŃii puterii de cumpărare (standard).

- în sistemul unităŃilor instituŃionale de stat, similar ca în cele private, este necesar să se măsoare competitivitatea (productivitatea şi sistemul de organizare), comparativ cu nivelul european. În aceste condiŃii, preŃurile şi tarifele stabilite în urma atragerii de fonduri structurale, fundamentate pe costurile reduse de salarii şi anumite avantaje de locaŃie invocate în cadrul proiectelor aprobate, nu pot depăşi în relativitate preŃurile la nivel european. Calculul preŃurilor la produsele noi poate folosi metoda preŃului hedonic.

Calcularea hedonică a preŃurilor la unele produse similare va permite constant compararea în spaŃiu. În timp cerinŃele de comparare a caracteristicilor de calitate, cantitate şi preŃ ale aceluiaşi produs sunt similare.

CerinŃe privind preŃurile la noile obiective finalizate trebuie să asigure trecerea de la o situaŃie de (semi)monopol generată de noile tehnologii posibile de achiziŃionat prin fonduri gratuite (nerambursabile) către o piaŃă concurenŃială. Efectul de întârziere a modificării preŃului pentru a conserva un avantaj comparativ mai mare (Dogaru 2006b) va fi evident în lipsa unor măsuri adecvate. PreŃurile trebuie să respecte cerinŃele de bază arătate mai sus. Mărimea lor de referinŃă comparată va fi corectată cu PPS sau paritatea preŃului – pentru a fi menŃinute (nu mărite) preŃurile pentru noile produse/servicii introduse prin aceste proiecte în comparaŃie cu cele existente pe PiaŃa Unică. Suportarea de populaŃie a preŃurilor unor produse sociale este necesară a fi analizată separat.

Indicatorii generali sau generici propuşi vor respecta următoarele cerinŃe principale:

- se va analiza procesul observat, care poate fi o parte dintr-un proces (întreg) mai general, nivelul naŃional. Este necesar să existe permanent posibilitatea de a agrega (cât mai exact) eforturile şi efectele de la nivel microeconomic (al entităŃii economice) la nivel naŃional. ComparaŃiile se vor face simultan pe 3-4 niveluri;

- indicatorii vor fi calculaŃi simultan pe diferite niveluri: entitate economice sau unităŃi instituŃionale potrivit Sistemului European de Conturi SEC-95, regiune-NUTS-2, sector economic şi nivel naŃional. Evaluarea cost-beneficiu, agreată în normele la Directiva UE 61/96 va asigura o perspectivă spaŃială şi în dinamică în măsurarea eforturilor şi efectelor;

- se vor respecta principiile Bellagio adaptate (Anexa 1). Fiind formulate aceste cerinŃe, limitări şi premise, se poate concepe un

sistem de mărimi-indicatori care să permită o analiză şi interpretare unitară a informaŃiei disponibile. Indicatorii de bază la nivelul I – al economiei naŃionale vor fi:

- Produsul Intern Brut pe locuitor (exprimat în PPC) (şi creşterea sa); - Productivitate totală (şi creşterea sa);

274

- concordanŃa cererii populaŃiei ocupate cu cea formativă prin relaŃia stoc-flux;60

- coeficientul de concordanŃă între cifra de şcolarizare la tineri şi necesarul de forŃă de muncă pentru categoria 18-24 ani;

- numărul de locuri noi create;61 - disparitatea dintre rata de schimb şi PPC; - creşterea de avantaj comparativ din schimburile intra-europene; - creşterea de avantaj comparativ din schimburile externe (ale României ca

parte a EU); - creşterea de productivitate totală naŃională (din schimburile intra-europene

şi externe); - disparitatea dintre venituri între regiuni;62 - alŃi indicatori de echitate (coeficientul GINI etc); - mărimea de calcul a reducerii poluării (costurile necesare reducerii

poluării); - ConcordanŃa noilor tehnologii introduse cu optimele BAT (IPPC, BREFs); - Nivel de poluare (pe principalii indicatori).

Mărimile şi indicatorii secundari propuşi sunt: - alŃi indicatori structurali necuprinşi în categoria celor de bază; - alŃi indicatori specifici, necesari la măsurarea nivelului de dezvoltare al

României. La unităŃi de stat se poate calcula un indicator derivat care să măsoare

timpul de acces la (productivitatea totală) serviciile principale, pentru minim 80% din serviciile existente. Se vor enumera toate serviciile posibile63, precum şi costurile (reducerea lor) de acces la serviciilor publice. În Directivele Uniunii Europene sunt formulate principiile cadru de realizare a obiectivelor de convergenŃă, de competitivitate şi folosire a forŃei de muncă la nivel regional, precum şi de cooperare teritorială europeană (EC, 2006a, articolul 2). În cazul urmăririi sistematice a realizării unei coeziunii (adunări interioare) a proceselor economice din diferite Ńări – aceasta presupune existenŃa unei structuri minime a sistemului economic naŃional – s-ar putea fixa realizarea unor niveluri normative mai exacte de atins ale veniturilor fiecărei regiuni NUTS-2, a nivelurilor de competitivitate (productivitate totală şi avantaj comparativ), a

60 ConcordanŃa se poate calcula prin unele mărimi statistice, precum coeficientul Yule. 61 Se va verifica astfel şi cele indirecte, luate în calcul de beneficiarii de fonduri structurale. Se vor separa efectele propagate pe POS-uri, precum şi corecŃiile de efecte inverse. Se va calcula cît „costă” crearea unui loc de muncă pe fiecare din cele 80-100 sectoare. De asemenea, se va lua în considerare nivelul de pregătire, mediul social, experienŃa etc. ExperienŃa Ministerului Muncii din SUA poate fi un punct de reper (http://stats.bls.gov) . 62 La nivel detaliat disparitatea se va calcula după 4-5 caracteristici: tipuri de meserii şi profesii, vârstă, sex, nivel de calificare, dintre nivelul de pensii pe decile. 63 În societatea americană în anii 70 se calcula timpul mediu al unei operaŃii chirurgicale (KKHS 1975).

275

folosirii mâinii de lucru. Lipsa acestei coerenŃe, dintre obiectivele din documentele Uniunii şi axele prioritare din fiecare POS, este sesizată prin unele mărimi ce urmează a fi măsurate în cazul unor investiŃii importante (EC, 2006b, anexa XX), dar neregăsite expres în POS-uri sau Programele Complement.

Pentru a fi unitar la nivel naŃional sistemul de indicatori va fi organizat adecvat principiilor agregării. În aceste condiŃii va fi posibilă folosirea bazelor de date la niveluri diferite: naŃional, regional, iar partiŃionat şi relaŃionat cu bazele naŃionale, la nivelul fiecărui sector/minister. Productivitatea muncii va fi în continuare constant relaŃionată de productivitatea totală (multifactor). Procedura de ponderare (agregare) a efectelor şi eforturilor aferente fondurilor primite va fi cea folosită în prezent în Programul de cercetare european EU KLEMS 2003.64 În paralel cu lansarea fondurilor structurale, în vederea măsurării efectelor la diferite niveluri de agregare, este necesară crearea de baze de date naŃionale adecvate acestui sistem. Conectarea cercetării din România la Programul EU KLEMS 2003 apare ca măsură strict necesară în aderarea pieŃei naŃionale la PiaŃa Unică. Fără această măsură nu putem localiza în relativitate unde se poziŃionează competitivitatea mai mare sau mai mică a produselor româneşti, comparativ cu cele europene.

La nivelul al II-lea, pe sectoare (şi pe POS-uri), se va urmări, în plus, tendinŃa de structurare necesară pentru a dobândi în timp caracteristicile de bază ale unei economii dezvoltate cu venituri medii superioare (clasificarea Băncii Mondiale). În concret, contribuŃia sectorului agricol la PIB va depăşi pe cea a industriei prelucrătoare. Cunoscând faptul că nivelul productivităŃii totale în procesele agricole este inferior celui din alte sectoare, în special celor din industria prelucrătoare, este necesară trecerea de un punct de inflexiune de la care să se situeze pe primul loc contribuŃia industria prelucrătoare (Dogaru 2003).65 Urmărirea efectelor pozitive, ca şi a celor negative, dublarea de fonduri, alocarea neadecvată potrivit tehnologiilor BAT va contribui la o mai bună analiză pe sectoare.

Analiza indicatorilor de la nivelul al III-lea va urmări (în sens strict) în plus respectarea cerinŃelor criteriului convergenŃei şi a adunării interioare a proceselor economice. Realizarea convergenŃei la nivelul unităŃilor teritoriale NUTS-2, a regiunilor, este în fapt o dezagregare a acestei cerinŃe regăsită în trecut numai la nivel naŃional. Se poate constata că această unitate a proceselor economice se poate realiza cu condiŃia ca mărimea optimă a proceselor să permită amplasarea în regiune – condiŃionarea fiind dependentă de resursele locale disponibile, consumul intern şi de exportul din regiune. În plus, volumul total al investiŃiilor este limitat de capitalul existent. În afara acestor condiŃionări caracteristica de coeziune nu poate fi respectată decât într-un sens slab.

64 Rezultatele acestui program vor fi aplicate în viitor la toate Statele Membre. 65 ContribuŃia sectorului serviciilor, care derivă potrivit opiniei specialiştilor din cele două sectoare principale, se va asimila în cadrul acestor sectoare.

276

La nivelul al IV-lea, ca regulă generală se va urmări evoluŃia aceloraşi indicatori. Cei de bază se referă la măsurarea efectelor de modificare a costurilor, a avantajului comparativ, a poluării şi a folosirii forŃei de muncă (coeziunii). Efectele parŃiale, măsurate prin indicatori parŃiali, trebuie urmărite în legătură cu aceste efecte, astfel încât să fie evaluată distinct (separat) evoluŃia în ambele sensuri: pozitiv şi negativ. Este cunoscut efectul reducerii productivităŃii totale datorită introducerii tehnologiei informaŃiei (Bjonlfsonn 1994). MenŃinerea relativă a productivităŃii capitalului în SUA în perioada 1947-2000, parte a productivităŃii multifactor, conform informaŃiilor din bazele de date (www.stats.bls.gov) ridică un semn de întrebare privind eficienŃa unor măsuri de introducere a unor noi tehnologii şi/sau reprofilarea forŃei de muncă. În domeniul protecŃiei mediului situaŃia este similară. Efectul de reducere a costurilor material-energetice poate genera în anumite condiŃii efecte negative privind protecŃia mediului.

Indicatorii secundari/ suplimentari urmăresc alte faŃete ale productivităŃii, avantajului comparativ, folosirii forŃei de muncă sau reducerii (menŃinerii) poluării. Mărimile principale în formă numerică, precum şi cele definite vag vor fi:

- preŃul comparat cu cel din Uniune în sistemul PPC; - alte efecte propagate (în timp şi spaŃiu), dar subordonate şi integrate în

efectul de cost măsurate prin pseudo-măsuri; - gradul de asimilare/ aducere a tehnologiilor BAT, IPPC, BREFs; - gradul de inovare (inventivitate) – ce va fi însă corelat cu creşterea

productivităŃii totale; - numărul de locuri de muncă noi (sau efectul de dispariŃie a acestora),

corelat cu creşterea productivităŃii totale; - reducerea relativă şi absolută a volumului de resurse de importanŃă locală,

naŃională sau importate (un număr minim); - reducerea relativă şi absolută a poluării (un număr minim de mărimi);

Toate unităŃile instituŃionale din sistemul economico-social naŃional, clasificate potrivit SEC95, este necesar a fi urmărite din perspectiva fondurilor structurale, fie că au participat sau nu la accesarea unor asemenea fonduri (principiul abordării sistemice). În unele cazuri măsurarea indicatorilor unor unităŃi, poate crea cerinŃa de a susŃine stimularea participării la licitarea de fonduri, în cazul când efectul benefic datorat salturilor calitative nu este semnificativ, cel puŃin în prima etapă de funcŃionare a noii investiŃii (efectul infant industries). La unităŃile necomerciale, identificate potrivit clasificării SEC95, mărimile-indicator vor fi similare şi adecvate creşterii eficienŃei instituŃionale. În unele cazuri, de calculare a unor pseudo-măsuri sub forma indicatorilor compozit este necesară normalizarea mărimilor-indicatori după sensul de evoluŃie.66

66 Poate fi invocată modalitatea de calcul a indicelui PieŃei Unice. Modificarea acestui indicator nu ne poate spune dacă vom avea o evoluŃie durabilă sau nu. În mod similar, propunerea de calcul a unui indicator compozit în POS CCE (de creştere a competitivităŃii economice) nu serveşte în sens strict nici unui scop declarat sau nu.

277

Mărimile şi indicatorii sintetici şi generali – productivitate totală, avantajul comparativ, rata şomajului, corelarea în structură a cererii cu oferta forŃei de muncă, precum şi cei elementari – cost, profit, creşterea sau scăderea numărului de locuri vor fi puncte de reper pentru cei formali care trebuie justificaŃi strict în folosirea lor. Problemele specifice alte unui stat cu venituri reduse necesită introducerea altor priorităŃi şi prin urmare a altor obiective parŃial diferite, cel puŃin temporar, de cele ale unor state dezvoltate ale Uniunii. Aceasta va necesita o structură relativ diferită a mărimilor care vor măsura efectele.

CerinŃele de dezvoltare din România sunt relativ diferite în diverse regiuni. DiferenŃa în creştere dintre media lunară actuală a salariului (şi a PIB-ului/ locuitor) din regiunea Bucureşti (2600 RON) şi media lunară din celelalte regiuni (1400 RON) necesită ca obiectivul „convergenŃă” să fie studiat corelat cu alte efecte de alocare a fondurilor. În plus, reducerea reală a şomajului – corelarea structurii cererii de pe piaŃă cu structura formativă din licee, şcoli profesionale şi universităŃi, creşterea numărului de locuri, excluderea marginalizării tinerilor, precum şi reducerea poluării (concomitent cu creşterea nivelului performanŃei tehnologice) fac necesară abordarea prioritară din perspectiva alocării fondurilor structurale la nivel local. Coordonarea evaluării alocării la nivelul ministerelor, pe sectoare economice, după susŃinerea sesiunilor de atribuire de proiecte pe zone asigură o reducere a eforturilor, o implicare a comunităŃilor de afaceri şi a celor publice şi sprijină o dezvoltare ulterioară mai susŃinută (a se vedea legea descentralizării, inclusiv prevederile privind dezvoltarea economico-socială din ConstituŃia României).

Criteriile de evaluare ale experŃilor este necesar să Ńină seama de unele cerinŃe. Evaluarea trebuie să se concentreze prioritar pe cele patru tipuri de elemente de bază: eficienŃă (costuri), avantaj comparativ, protecŃia mediului şi echitate, inclusiv reducere şomaj. Odată stabilite priorităŃile de investiŃii la nivel zonal/judeŃean/regional (3-4 POS-uri) şi la nivel naŃional (3-4 POS-uri – transport, mediu, PO AT) unul sau mai multe din cele patru elemente vor fi simultan urmărite şi măsurate simultan.

Calculele beneficiarilor de fonduri şi analizele de evaluare vor fi de tip cost beneficiu (agreate în procedurile BAT). Evaluarea efectelor se va face pe parcursul implementării proiectului, astfel încât dacă apar riscuri de cheltuire neadecvată (10-15%) să se stopeze proiectul (EC 2006b). După aprobarea proiectului el va fi urmărit pe o perioadă de 5-10 ani (proiecte mici), 10-20 proiecte mari şi 20-35 ani (proiecte mari 15-20 milioane euro). La cele care au un impact social şi/sau de mediu se vor calcula efectele după procedura cost-beneficiu pe perioade mari, având incluse aceste efecte externale (a se vedea principiul „poluatorul plăteşte”). Criteriile de evaluare precum şi echipele de evaluare vor fi mixte (local-regional-naŃional).

Problemele necesare a fi urmărite constant, înainte de alocarea fondurilor, precum şi ulterior, sunt: - consumul fondurilor la nivel local; graba (teama de necheltuire) se poate elimina prin consumul regional-local al fondurilor după identificarea prealabilă a unor

278

priorităŃi sau investiŃii. Licitarea fondurilor se va face pe investiŃii identificate ca acoperind o necesitate economico-socială, iar nu în general. Efectul de dispersie al licitării/sesiunilor de alocare în plan local are cel puŃin două avantaje: nu intră în concurenŃă activităŃi diverse din punct de vedere calitativ, în primul rând cele comerciale şi cele necomerciale. Vor fi susŃinute activităŃile care trebuie stimulate, acceptate ca necesare de comunităŃile locale şi de specialişti, însă care nu au o piaŃă formată (efectul infant industries). - dualitatea în asigurarea priorităŃii creşterii la nivel local-regional, vizavi de cea la nivel centralizat, poate fi susŃinută numai la obiective mari la care nivelul optim depăşeşte piaŃa (volumul de muncă) la nivel local-regional. Efectele generate de obiectivele mari vor trebui să fie realizate (dovedite) pe perioade de 10-20 de ani, astfel încât acestea să stimuleze investiŃiile locale. - cooperarea este esenŃială, în sensul creşterii efectelor, iar nu a consumului fondurilor numai într-o anumită direcŃie, care pot deveni sau nu competitive la nivel european. Cu alte cuvinte fondurile structurale trebuie să asigure o structură

minimă a economiei naŃionale, din perspectivă local regională, astfel încât să asigure un efect de tip infant industries pentru întreaga economie naŃională.

Creşterea infrastructurii de transport, mediu devin priorităŃi, iar creşterea eficienŃei structurilor administrative locale devin suport. Fondurile alocate în agricultură devin un „complement” (al celorlalte, faŃă de industria prelucrătoare) şi vor asigura o eficienŃă ridicată numai în cazul creşterii performanŃei industriei factorilor de producŃie agricoli şi a unei organizări adecvate.

3. Unele concluzii şi deschideri Prezentul articol a avut ca prim scop identificarea unui cadru general de

creare a unui sistem operaŃional de măsuri-indicatori, care să asigure o măsurare integrată, pe niveluri diferite de agregare, a efectelor şi eforturilor. Lipsa aparentă de interes (preocupare) a Uniunii de a măsura în sens strict efectele fondurilor alocate este completată parŃial de Programul european de cercetare EU KLEMS 2003, ale cărui rezultate se vor aplica în viitorul apropiat prin organizarea bazelor de date din łările Membre şi care vor servi la calculul mărimilor propuse în prezentul studiu sau a altora similare. Este posibil ca în acel moment pentru România să fie prea târziu pentru a-şi constitui un sistem coerent de indicatori care să asigure o eficienŃă ridicată a folosirii acestor fonduri. Salturile reduse ale veniturilor în ultimul secol şi jumătate din România, care măsoară suficient de exact în baza fenomenelor de gradul trei evoluŃia celor trei obiective urmărite în prezent de Uniune, ne obligă la o abordare mai realistă a măsurării efectelor fondurilor structurale.

Bibliografie ADDISON, JT şi alŃii. 1992. DicŃionar Macmillan de economie modernă,

Bucureşti, Editura Codecs, 1999. ATKINSON T. 2001. Inequality, Poverty and the Welfare State: A European

Perspective on the Globalisation Debate, Nuffield College Oxford, UK. (VE Versiune electronică).

279

ATKINSON T. 2002. Reassessing the Fundamentals: Social Inclusion and the European Union, Journal of Common Market Studies volume 40, number 4, 2002. AXENCIUC, VICTOR. 1992. EvoluŃia economică a României. Cercetări istorico-

statistice 1859-1947, vol II. Industria. Bucureşti, Editura Academiei. BRYNJOLFSSON, E. 1994. The Productivity Paradox of Information Technology:

Review and Assessment. Center for Coordination Science MIT Sloan School of Management Cambridge, Massachusetts, Published in Communications of the ACM, December, 1993; and Japan Management Research, June, 1994 (in Japanese).

Bureau of Labor Statistics of Department of Labor (BLS of DOL). 1997. Handbook of Methods, Washington, BLS of Department of Labor, aprilie 1997.

DOGARU, V. 2003. Veniturile populaŃiei şi preŃurile produselor agroalimentare, Bucureşti: Editura Expert.

DOGARU, V. 2004. Dezvoltarea regională şi echitatea în relaŃiile comerciale intra-europene, in Studia Universitas „Vasile Goldiş” Arad, Seria ŞtiinŃe Economice, Vasile Goldiş University Press, (15) 2005, pag. 147-164.

DOGARU, V. 2006a. Schema generalizată Manoilescu privind schimbul internaŃional de bunuri. O prezentare generală, în Probleme economice, nr. 225-226, Centrul de Informare şi Documentare Economică, Institutul NaŃional de Cercetări Economice.

DOGARU, V. 2006b. Principiul avantajului comparativ – între valabilitatea generală şi demitizarea sa, în Probleme economice, nr. 227-228, Centrul de Informare şi Documentare Economică, Institutul NaŃional de Cercetări Economice.

DOGARU V. 2006c. Capitolele 1 si 5 în Dezvoltare durabila si responsabilitate instituŃională, coord. Ioan-Franc Valeriu, Editura Expert, 2006

GEORGESCU-ROEGEN, N., 1971. Legea entropiei şi procesul economic, Bucureşti, Editura politică, 1971.

FLORIAN, M. 1983. Recesivitatea ca structură a lumii, Bucureşti, Editura Eminescu, vol. I. IOAN-FRANC V., coord. 2006. Dezvoltare durabila si responsabilitate

instituŃională, Editura Expert, 2006 KRAVIS I. B, KENESSEY, Z., HESTON A. SUMMERS R. (KKHS). 1975. A

System of International Comparisons of Gross Product and Purchasing Power, Baltimore: The John Hopkins University Press.

MADDISON, A.. 2001. The World Economy: A Millennial Perspective, Paris, OECD. MANOILESCU, M. 1937(1929). ForŃele naŃionale productive şi comerŃul exterior,

Bucureşti: Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, 1986. OPRESCU GH. (coordonator), CONSTANTIN D. L., ILIE F., PÎSLARU D., 2006.

Analiza capacităŃii de absorbŃie a fondurilor comunitare în România, Institutul European din România, Studii de Impact III, Studiul nr. 1.

280

SCHNABEL, M., 1997, Labor Productivity Leadership and Convergence among 14 OECD Countries, Paris: OECD, iunie 1997, ESA/OPD 97-4

STIGLITZ, J. E. 2001. Globalisation and Its Discontents, Bucuresti, Economica, 2002. TILLY, Charles. 1993. RevoluŃiile europene (1492-1992). Iaşi, Polirom, 2002. *** Palgrave, The New. A DicŃionnary of Economics (PAL), vol I-IV. 1987.

Londra: The Macmillan Press Limited, 1998. *** European Community (EC), The Council. 1996. Council Directive 96/61/EC

of 24 September 1996 concerning integrated pollution prevention and control. *** European Communities (EC), 2003. Mary O’Mahony and Bart van Ark

Editors. EU Productivity and Competitiveness: An Industry Perspective Can Europe Resume the Catching-up Process?, Luxembourg: Office for Official Publications of the European Communities.

*** European Community, Barnier A (coord) . 2004, A new partnership for cohesion, Luxembourg: European Community.

*** European Community. 2006a. Council Regulation (EC)No 1083/2006 of 11 July 2006 laying down general provisions on the European Regional Development Fund, the European Social Fund and the Cohesion Fund and repealing Regulation (EC)No 1260/1999

*** European Communities, Commission of The. 2006b. (Draft august 2006) Commission Regulation (EC) No …/.. of […] setting out rules for the implementation of Council Regulation (EC) No 1083/2006 laying down general provisions on the European Regional Development Fund, the European Social Fund and the Cohesion Fund and of Regulation (EC) No 1080/2006 of the European Parliament and of the Council on the European Regional Development Fund.

*** European Union, Official Journal of the European Union, C310/1. December 16, 2004, Treaty Establishing a Constitution for Europe. http://europa.eu.int/eur-lex/lex/ LexUriServ/

Tabelul 1A EvoluŃia disparităŃilor produsului intern brut în perioada

1999-2001 în unele Noi łări Membre şi în cele 2 łări de Acces

Regiunea PIB/ locuitor PPS 1999

PIB/locuitor PPS 1999 UE-15 (100%)

PIB/locuitor PPS 2001 UE-15 (100%)

UE 15 21258 100 100 UE 15 + NTM 10

19294 - 91

Bulgaria 5750 27 26 Cipru 18055 85 78 Rep. Cehă 12439 58 61 Ungaria 10561 50 52

281

Polonia 8269 39 41 România 4995 23 24,4

NORD EST 3813 18 17,2

SUD EST 5029 24 21,3

SUD 4480 21 20,6

SUD VEST 4700 22 21,6

VEST 5742 27 26,4 NORD VEST 4601 22 21,6

CENTRU 5631 26 23,5 BUCUREŞTI 7150 34 52,3 Turcia 5602 26 - Slovenia 14526 68 68 Slovacia 10234 48 45

Notă: În 2001 UE25-91% UE27-87%; NTM10-46%; NTM+TA-40%; NTM- Noile łări Membre; TA- łări de Acces; PPS- paritatea puterii standard. Sursă: Dogaru, 2004. prelucrat date după site-ul www.europa.eu.int/comm, Baza de date REGIO şi European Community, 2004.

ANEXA nr. 1 Principiile Bellagio adaptate cerinŃelor de utilizare eficientă a fondurilor structurale

Lista de criterii/cerinŃe aferente principiilor Bellagio poate fi extinsă la mărimile folosite în Uniunea Europeană în alocarea fondurilor structurale, în condiŃiile respectării cerinŃelor economicităŃii analitice. Folosirea mărimilor-indicatori în economia europeană la luarea deciziilor, presupuse mai eficiente în timp, justifică efortul analitic de identificare a unui sistem de indicatori. În aceste condiŃii pot fi formulate următoarele principii67:

Concept călăuzitor şi Ńinte. În Uniunea Europeană progresul tinde să fie evaluat din perspectiva evoluŃiei umane, iar nu neapărat a dezvoltării care presupune un consum sporit de resurse în volum absolut. SusŃinerea folosirii tehnologiilor CMBTD/BAT poate reduce consumul în relativitate, dar şi pe cel absolut. Respectarea principiului coeziunii sociale şi reducerea marginalizării (principiul echităŃii) tinde să reducă consumul bunurilor nenecesare (de lux). În aceste condiŃii folosirea resurselor disponibile poate fi extinsă în timp (între generaŃii).

67 Se vor avea în vedere relaŃiile referitoare la efectul “ramurilor unui copac”, al agregării prin adunarea interioară (Georgescu-Roegen, 1971; vezi şi analiza cost-beneficiu) regăsit în prioritatea analizei întregului înaintea analizei părŃilor – în fapt a prelucrării relaŃionate a rezultatelor acestor două analize.

282

Declararea intenŃiei/scopului la începutul analizei este de altfel considerată fundamentală într-o analiză dialectică (prin concepte şi mărimi dialectice) (Dogaru, în Ioan-Franc, 2006 (editor). Mai mult, analiza poate fi cel mult corectă, însă nu exactă (în sensul analizei mecaniciste), deoarece operează cu mărimi şi indicatori ce au la bază concepte dialectice, uneori şi cu pseudomăsuri (Georgescu-Roegen, 1971)

Măsurarea competitivităŃii prin productivitatea totală şi avantajul comparativ acoperă observarea Întregului, a proceselor economice în cea mai mare parte din perspectiva unor caracteristici principale. Aspectele netratate sunt observate şi evaluate în baza indicatorilor care urmăresc evoluŃia dezvoltării resurselor umane, precum şi problemele legate de echitatea economică şi socială. În parte sunt abordate şi probleme legate de stabilitatea economico-socială a sistemului Uniunii Europene, prin corelarea eforturilor şi efectelor acestor variabile de stare.

Perspectiva holistică. Studiul holistic al economiei fixează ca punct de reper bunăstarea sistemelor economice sociale – bucuria de a trăi din perspectiva cea mai largă/ extinsă în sensul lui Georgescu-Roegen. Astfel, analiza economico-socială, în relaŃie cu observarea mediului înconjurător, ne oferă prin indicatorii principali propuşi o imagine satisfăcătoare asupra tuturor eforturilor şi efectelor. Prin agregarea sau dezagregarea acestor mărimi se oferă o perspectivă unitară asupra întregului indiferent de cele patru niveluri de observaŃie. Trecerea de la urmărirea evoluŃiei costurilor unei entităŃi economice la modificarea productivităŃii totale a sistemului naŃional, completată cu observarea avantajului comparativ, ne oferă o perspectivă economică (aproape) integrală asupra proceselor economico-sociale, privite ca întreg. Urmărirea evoluŃiei stării mediului înconjurător, ca si abordarea echităŃii dintre indivizi, completează analiza în aceeaşi perioadă de timp.

Acoperirea elementelor esenŃiale ale evoluŃiei/ dezvoltării economico-

sociale. Printr-o analiză corectă, dar nu exactă se pot observa relaŃiile dintre cele patru direcŃii simultane de observare (productivitate, avantaj comparativ, echitate şi protecŃia mediului). Folosirea mai deplină a forŃei de muncă este cuprinsă aici la observarea echităŃii. Coordonarea analizei întregului, cu a părŃilor, subordonată permanent unui scop adecvat şi declarat, poate asigura concentrarea eforturilor asupra unor obiective esenŃiale pentru sistemul economic naŃional.

Scop adecvat. Scopul declarat al folosirii fondurilor structurale are în contextul aderării o perspectivă dublă. În primul rând este necesară compararea spaŃială constantă a performanŃelor sistemului economico-social naŃional cu cele ale economiei europene. Integrarea în timp necesită o asemenea perspectivă pentru a nu se realiza într-o perioade medie pierderi legate de integrare. Acesta poate fi considerat un scop adecvat din perspectiva interesului naŃional.

În paralel se va urmări consumul de resurse, luat aici în sensul cel mai general posibil, inclusiv cel în monedă-instrument, din perspectiva echităŃii între generaŃii. Optimizarea consumului de resurse disponibile, iar nu a celor totale – în lipsa aroganŃei fiinŃei umane cele inaccesibile nu pot fi luate în considerare, ar permite existenŃa fiinŃei umane în univers o perioadă mai îndelungată, situată în

283

interiorul perioadei de emisie de radiaŃie solară (existenŃa Soarelui). Este necesar să observăm faptul că separarea deciziilor pe termen scurt de cele pe termen lung, reprezintă o lipsă a capacităŃii minŃii umane, iar nu o modalitate de a coordona mai eficient procesele economico-sociale aflate într-un spaŃiu-timp continuu. Luarea în considerare a eforturilor şi efectelor externale devine un imperativ în viitorul apropiat.

Aspectul practic. Mărimile-indicatori propuse se referă la un număr limitat de probleme cheie pentru analiză, însă care asigură o perspectivă spaŃio-temporală cât mai completă în economia empirică. OpoziŃia relativă în măsurarea efectelor şi eforturilor dintre eficienŃă (productivitatea totală) şi menŃinerea preŃului pentru maximizarea avantajului comparativ ne semnalează (în sens slab) necesitatea reducerii consumului de resurse disponibile. Introducerea unor niveluri de referinŃă Ńintă asigură o consistenŃă a relaŃiei pozitiv-normativ într-un orizont de timp definit în folosirea fondurilor structurale. Alte mărimi de referinŃă privind protecŃia mediului şi a resurselor umane asigură o consistenŃă a relaŃiei cu mediul şi încearcă să readucă fiinŃa umană în prim plan, într-o societate în care maximizarea profitului a fost, este şi va fi probabil încă o perioadă scopul ultim al întreprinzătorului.

Comunicarea efectivă. Sistemul de indicatori este proiectat astfel încât să sublinieze necesitatea evaluării eficienŃei fondurilor structurale, şi să servească celor implicaŃi în luarea de decizii. RelaŃiile simple dintre indicatorii de bază susŃin un limbaj economico-statistic clar şi coerent. Indicatorii secundari sunt subordonaŃi celor de bază şi ei pot arunca mai multă lumină asupra penumbrelor dialectice, în înŃelegerea proceselor economice ca un întreg.

Participarea pe scară largă. Participarea activă şi consultarea comunităŃilor locale este fundamentul consumării în termen şi la o eficienŃă economico-socială ridicată a fondurilor structurale. Consultarea grupurilor profesionale, tehnice, sociale incluzând tineri, femei, populaŃie autohtonă, cu o largǎ reprezentare – pentru a se asigura participarea oamenilor la luarea deciziilor de identificare a proiectelor locale, pentru care se vor lansa sesiuni de licitaŃii – are la bază necesitatea descentralizării deciziilor, deoarece la nivel central lipseşte mintea omnipotentă şi omniscientă care ar soluŃiona toate sarcinile.

Capacitatea instituŃională. Atribuirea clară a responsabilităŃilor instituŃionale şi recompensarea (sau sancŃionarea) în plan material în funcŃie de modificarea în sens pozitiv/negativ a mărimilor-indicatori peste (sub) nivelul normat va susŃine o consumare a fondurilor peste o eficienŃă minimă stabilită ca normă. Sistemul de indicatori propus poate astfel asigura un suport constant în procesul de luare a deciziilor şi necesită o capacitate instituŃională ridicată pentru colectarea datelor, diseminarea şi documentarea privind evoluŃia eforturilor şi efectelor în legătură cu alocarea de fonduri structurale.

284

THE PERFORMANCE OF COMMERCIAL ENTREPRISES FROM WEST 5 REGION OF ROMANIA

Dana-Codruta DUDĂ-DĂIANU Lecturer, PhD “Tibiscus” University of Timisoara, Faculty of Economics, 1/A,

Daliei Street, cod 300558, e-mail: codruta.daianu@mct.ro

Abstract The work paper aims at pointing out the most important aspects of the Western

Romanian commercial enterprises management. Exploratory research on a number of Western Romanian enterprises resulted in significant findings. We took as a departure point the supposition that a great part of foreign investments – many commercial enterprises – are concentrated therein. This approach may enable us to outline the qualification standard of managers in this field, in terms of their managerial instruments, performance indexes used in their work, as well as their marketing orientation.

Key words: commercial enterprises, performance indicators, informational technologies, management’s instruments

1. The Objectives of The Research. The Methodology Used for Research This research will allow to point out the training level of managers from

this domain, in terms of the management instruments, of the performance indicators that they use during theirs activities, even of their marketing orientation.

Also, this kind of research permits to identify the development degree of management for this domain. In case of commercial enterprise remain valuable the general management principles, but applied in a manner adapted to this kind of activities.

The objectives of the research are the following: � To distinguish the degree of marketing knowledge and application in the

commercial sector in region; � To evaluate the level of introducing modern concepts in salespeople and

suppliers relationship; � To find out the stage of the information technologies application in

commercial enterprises activities; � To identify the main performance and management indicators used by the

commercial enterprises; The starting hypothesis of the research is that the marketing applied in

commercial Romanian enterprises is in a relative modest stage. The information was obtained from elementary sources, respective persons with leadership functions in commercial enterprises from West 5 Region. There were interrelated 35 representative persons for commercial enterprises that hold leadership function: 7 general directors, 2 administrators, 17 commercial directors and 9 chiefs of commercial departments.

285

The method adopted was the questionnaire one, like investigation study, with 17 questions, from among: 11 questions with multiple answer, 4 with close answer and 2 with open answer.

The structure of the questionnaire was chosen in concordance with the followed objectives, related to:

• the evolution of markets used for commercial enterprises activities, � the knowledge degree of clients profile, � the degree and manner of using the information technologies, � organization manner for enterprises administration, � management instruments types used by commercial enterprises � Performance indicators use by commercial enterprises.

2. The Analysis of the Results By the analysis of the results we proposed to organize the information in

order to respond to the research objectives, and to permit the conclusions statement for research theme. Each question was analyzed in structure, in order to point out the weight of each component. This method allowed knowing the distribution of received answers for each question of the questionnaire. Based on identified structures were pointing out the most significant aspects outlined for each question. By using this modality of results analysis was pursued to outline some managerial significations for commercial enterprises activity.

a) The evolution of the market

The respondents that work for micro-enterprises consider, in a percent of 47%, that the enterprises market is rising, 41,74% of them consider that the market remains constant and only 11,26% of total considers that market is falling down.

The answers repartition for the persons’ that work in enterprises with more than 100 employees, is the following: 79,50% of total consider that the market is growing, 14,50% of them consider that the market remains constant and 6% of total appreciate that the market is decreasing.

The answers repartition for the persons that works in enterprises that realize an overall up to 100 thousands euro, regarding the market evolution is the following: 45,85% of total consider that the market is growing up, 45,26% of total consider that the market remain constantly and 8,89% of them appreciate that the market is dropping. Regarding the enterprises that obtained in the past year an overall more than 100 thousands euro, in most cases- that is 86,84% of total enterprises’ number, consider that the market is developing, while 8,60%, respective 4,56% of them appreciate that the market’s evolution in constantly, respective the market is decreasing.

b) The identification of the clients’ profile

In case of enterprises with less than 10 employees the objective regarding the knowledge of clients’ profile is realized by 72,88 % of total number of enterprises, while the difference - respective 27, 12%, don’t know the clients’ profile. Regarding the enterprises with more than 100 employees, 79,29% of the respondents assert that know what is the clients’ profile, while 20,71% of total don’t know it.

286

The enterprises that realize a turn-over under 100 thousands euro know the clients’ profile in 70,35% of their total, while the difference of 29,65% of them don’t know the client’s profile. For the enterprises that obtained past year a turn-over bigger than 10 millions euros the answers’ repartition regarding the level of clients’ profile knowledge was the following: 89,74% of the respondents sustain that know the clients’ profile, but 10,26% of the total don’t know it (table no.1, fig. no.1).

Table no.1: The distribution of the answers regarding the identification modality for clients’ profile

No. Identification

posibilities

Percent

1 Direct contact 45% 2 Market researc 36,74% 3 Other methods 8% 4 Don’t know 10,26% 5 Total 100 %

Figure no.1: The distribution of the answers regarding the identification

modality for clients’ profile

When the respondents that known the clients’ profile had to specify the methods used for profiles’ identification, the most answers mentioned the direct contact with the clients, followed by the market research (or made using other specific methods for marketing). In a weigh of 18 % was mentioned other methodologies (statistical data, resorting to specialized firms’ help for receiving data support, using the information technologies). The answers received at this question indicate an alarming situation for many Romanian commercial enterprises, that many times function by inertia, without a real cognition of the own

45%

36,74%

8%

10,26%

Direct contact Market researchOther methods Don’t know

287

target market. On the other hand, was confirmed the modest stage of marketing knowledge and use during the activity of this type of enterprises.

c) The using of information technologies

The micro-enterprises use information technologies in an percent of 82,05% of the total, while those with more than 100 employees use totally these technologies. Also, the enterprises with a turn-over under 100 thousands euro use information technologies in a percent of 82,19%, while those with more than 10 millions dollars use totally these technologies. At the question regarding the types of activities that use information technologies, the answers were synthesized in the following diagram (fig. no.2).

The percent of the enterprises that use information technologies to proceed the activities is bigger in case of those who communicate the commercial strategies inside the enterprise, than in case of enterprise that don’t do this thing. In accordance with the sell type structure of the goods, the smaller level of information technologies usage was registered in case of unspecialized enterprises with predominant sell for alimentary goods, drinks and tobacco, where 20% of respondents sustained that doesn’t use the information technologies during their activity (VISEAN 2004).

Figure no.2: The distribution of the answers regarding the application domains

for information technologies

d)The system of communication-management

Regarding the communication-management, more than half of respondents’ number, respective 51,69% of total stated that they accustom to write and to spread commercial strategies inside the enterprises, while 48,31% of total number don’t do this thing.

This situation illustrates the tendency of management’s concentration and centralization at top level, the preference for pyramidal hierarchic structures, the

18%

17%

13%

4%4%

2%

Data bases for products

Commercial administration

Cashing the value of goods

Results' measurement

Information about competitors

Human resources’ administration

288

using of directive style of management, the awarding of a reduced importance for employees’ role. In the most frequently situations the owner-manager was occupied itself with all management activities and, like consequence, the personnel is fluctuant, unskilled, paid in a dissatisfactory manner. Without a real communication, is very hard to talk about modern management instruments, about agreement with suppliers, about motivation of the employees that represents premises for obtaining future superior performances during the commercial activities (KOTLER 2004).

Analyzing the communication’s level inside the enterprises, in accordance with the number of employees, was pointing out the conclusion that the less percent of communication (39,67 %) was obtained in case of enterprises with 50-99 employees, while the higher communication’s percent was met in case of enterprises with more than 100 employees (62,27 %). Using the realized turn-over like criteria, was outlined the aspect that the smaller communication level (45,24 %) was obtained in case of the enterprises with a turn-over smaller than 100 thousands euro, while the higher percent of communication was met in case of the enterprises with a turn-over comprised between 5-10 millions euro (87,68 %).

e) The using of management instruments

If the administration’s organization at global level, on the whole enterprise and on department are correlated with indicators’ analysis at enterprise and at department levels, can appear deficiency of sequences for administration’s organization on each department (only 38,68% analyze the indicators at department’s level) and on goods’ range (only 24,4% analyze the indicators for goods’ range).

Table nr.2: The distribution of answers regarding the using of management

instruments

No. Management instruments Percent

1 Business Plan 44% 2 Budget 35,5% 3 Table board 4,5% 4 Balanced scorecard 0,7% 5 Category management 9,5% 6 Portofolio analysis 2,6% 7 None 3,2% Total răspunsuri 100%

289

Figure no.3: The distribution of answers regarding the using of management

instruments

Five of the respondents that declared they use category management,

function in wholesale trade and in public alimentation, domains that aren’t specific for this management’s instrument using.

In concordance with the received answers balanced scorecard method is used only by micro-enterprises (after the number of employees) or by the enterprises with 500 thousands-1 million euro (after the turn-over). The same groups of enterprises are the only that use all six management instruments mentioned in the questionnaire.

f) The using of performance indicators Regarding the performance indicators used during the commercial

enterprises’ activities, were set out 8 indicators and was allowed to be mentioned others indicators too, but it wasn’t indicate any one except the seven indicators mentioned (RUSSEL & TAYLOR 2006). Only 30,34% of total number of questioned persons mentioned only one indicator, that most frequently was overall. The classification of indicators’ categories was the following (fig. no.4).

44%Business Plan

Budget

Table board

Balanced scorecard

Category management

Portfolio analysis

None

290

Figure no.4: The distribution of the answers regarding the using of

performance indicators

We have to mention the fact that the specific indicators for commercial

enterprises occupy modest positions. Commercial added was situated only on 3 position, being mentioned for 88 times (less then half of questioned persons).The resulted conclusion is that the managers of western commercial enterprises give a reduce importance to specific performance indicators, being oriented towards those indicators that measure the general performance of every enterprise.

3. The Results of the Research We could find out that the commercial enterprises from West 5 Region

have a relative low orientation for marketing, determined by the level of knowledge from this domain. During the relations with the suppliers, the modern communication forms occupy a much reduced place.

Regarding the management and performance indicators used by the Western commercial enterprises can be pointed out the strong preference for general ones and the use in a lower percent of the specific indicators.

The results of the researches allow us to find out that: the marketing applied by the analyzed commercial enterprises is in a modest stage of development, the information technologies are used in a limited number of domains, with limited applications, the modern concepts that outline the relations between trade and suppliers are in an incipient stage, the management of commercial enterprises is much preoccupied regarding the global performance indicators (valid for every enterprise), than the specific ones for this type of enterprises (DUDĂ-DĂIANU et all. 2007).

4. Proposes For growing the competitiveness of commercial enterprises is necessary to

improve the qualification of the managers that work in this domain, by attending training courses adapted to the specific of developed activities. This kind of

27,20%

25%18%

10,50%

7,40%6,50% 5,40%

Overall

Net profit

Commercial added

Profit on unit

Commercialrentability l

Economic rentability

Financial rentabilityf

291

training has the purpose to better come into view the economical-social role of the commerce and to provide the necessary knowledge for the management of enterprises from this domain. An adequate preparation of commercial enterprises’ managers has positive impact against the qualification of the employees; with direct consequences on the quality of activities and on the competitiveness’ level. In this context, the application of legislation for commercial domain regarding the obligation to follow the trainings, established with diplomas, by all the persons which activate in this sector is extremely important. At last but no least, we consider that now the institutions and organizations with coordination attributions for this sector have proved a reduced efficiency, aspect that permit the manifestation of numerous negative qualitative aspects, which displease an important percent of consumers.

Bibliography DUDĂ-DĂIANU D.C.& IZVERCIANU M.& STAICU F. 2007. Aspects regarding the

characteristics of Western Romanian commercial enterprises. Pp.385-393. In Management of Technological Changes – Proceeding of the 5th International Conference Management of Technological Changes (volume no.2) Alexandroupolis, Greece 25-26 August 2007.

KOTLER P. 2004. Marketing Management. 11e edition. Edition Pearson Education, Paris. RUSSEL R.S. &TAYLOR B.W. 2006 Operations Management: Quality and

Competitiveness in a Global Environment, 5th edition, Edition John Wiley & Sons, Inc.

VISEAN M. 2004. Commercial technologies, Edition ASE, Bucuresti..

METODA STANDARD COST, METODA DIRECT COSTING – METODE MODERNE ALE

CONTABILITATII MANAGERIALE

CONF.UNIV.DR. FELICIA SABOU Facultatea de ŞtiinŃe Economice, Universitatea de Vest “Vasile Goldiş” Arad Filiala Baia Mare, 430211, Str. Culturii nr. 5, e-mail: feliciasab@yahoo.com

Abstract Standard Cost Method and Direct Costing Method – Modern Methods of Managerial

Accounting The information provided by the management accounting facilitates the decision–

making process for the proper use of resources, with the view to maximizing profit.

292

Standard cost method and direct costing method are evoluate methods of management accounting, there are also very important in a real cost analize.

Key Words: Managerial accounting, costs, cost counting.

1.Introducere În literatura de specialitate contabilitatea de gestiune mai este denumită şi contabilitate managerială, contabilitate internă, analitică sau contabilitatea exploatării. InformaŃiile oferite de contabilitatea de gestiune sunt destinate în exclusivitate celor ce asigură managementul firmei, facilitând luarea deciziilor referitoare la utilizarea corespunzătoare a resurselor, în vederea maximizării profitului.

În conformitate cu Legea ContabilităŃii nr. 82/1991, sistemul de contabilitate aplicat în firmele din România este alcătuit din două subsisteme: contabilitatea financiară şi contabilitatea de gestiune. Această structură este o consecinŃă a adaptării contabilităŃii la cerinŃele economiei de piaŃă, în sensul de a se asigura pe de o parte transparenŃa informaŃiilor contabile necesare utilizatorilor externi, iar pe de altă parte confidenŃialitatea datelor din gestiunea internă a firmei. În funcŃie de specificul activităŃii desfăşurate, contabilitatea de gestiune trebuie să asigure, în principal, înregistrarea operaŃiilor privind colectarea şi repartizarea cheltuielilor pe destinaŃii, respectiv pe activităŃi, secŃii, faze de fabricaŃie, centre de costuri, centre de profit, după caz, precum şi calculul costului de achiziŃie, de producŃie, de prelucrare al bunurilor intrate, obŃinute, lucrărilor executate, serviciilor prestate, producŃiei în curs de execuŃie, imobilizărilor în curs etc, din unităŃile de producŃie, comerciale, prestatoare de servicii, financiare şi din alte domenii de activitate. Conducerea contabilităŃii de gestiune este obligatorie, în conformitate cu Legea contabilităŃii nr. 82/1991, resposabilitatea organizării ei revine administratorului. Contabilitatea de gestiune se poate organiza fie utilizând conturi specifice, fie prin dezvoltarea conturilor din contabilitatea financiară, fie cu ajutorul evidenŃei tehnico-operative proprii. Folosirea conturilor contabile, precum şi simbolizarea acestora se efectuează astfel încât sistemul de stocare şi de accesare a informaŃiilor obŃinute să fie flexibil şi să permită o gamă largă de opŃiuni. Lista conturilor de gestiune este adaptată în funcŃie de scopurile urmărite, respectiv: evidenŃierea fluxurilor costurilor, determinarea costurilor aferente stocurilor, determinarea veniturilor Ńi a rezultatelor in funcŃie de activitatea care le generează, efectuarea de previziuni, etc. Contabilitatea de gestiune furnizează informaŃii necesare elaborării de rapoarte şi analize interne utilizate de managerii firmelor, în luarea deciziilor. CerinŃele de prezentare şi analiză a informaŃiilor oferite de gestiune nu sunt limitative. La organizarea contabilităŃii de gestiune se va urmării ca informaŃiile obŃinute să satisfacă atât necesităŃile de informare existente, cât şi pe cele în continuă schimbare (Sabou F.2002)

293

Procedeele şi tehnicile utilizate în contabilitatea de gestiune se stabilesc în funcŃie de caracteristicile calitative ale informaŃiilor cerute de utilizatori, precum şi de particularităŃile activităŃii desfăşurate. În Legea contabilităŃii nr. 82/1991 se specifică faptul că “societăŃile comerciale, societăŃile/companiile naŃionale, regiile autonome, institutele naŃionale de cercetare şi dezvoltare, societăŃile cooperatiste şi celelalte persoane juridice cu scop lucrativ, au obligaŃia să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară, potrivit prezentei legi, şi contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activităŃii”. Obiectul contabilităŃii de gestiune îl constituie reflectarea analitică a unor procese interne ale firmei, care generează transformări cantitative şi calitative ale patrimoniului. Contabilitatea de gestiune preia cheltuielile din contabilitatea financiară, care determină şi analizează rezultatul în mod global, în funcŃie de natura cheltuielilor şi veniturilor. Contabilitatea de gestiune se organizează de către fiecare firmă, în funcŃie de specificul activităŃii şi necesităŃile proprii, având următoarele obiective principale :

•Gestiunea stocurilor ; •Calcularea costului produselor, serviciilor, activităŃilor ; •Determinarea rezultatelor şi a rentabilităŃii produselor, serviciilor şi

lucrărilor executate; •Întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli pe feluri de activităŃi; •Controlul costurilor şi a bugetelor prin intermediul abaterilor,

necesare fundamentării deciziilor privind gestiunea firmei; Aşa cum prevede Legea contabilităŃii nr.82/1991, prin intermediul

contabilităŃii de gestiune, firmele pot obŃine informaŃii care să asigure o gestionare eficientă a patrimoniului, respectiv:

• InformaŃii legate de costul bunurilor, lucrărilor, serviciilor, pentru persoanele juridice care desfăşoară activităŃi de producŃie, prestări servicii, precum şi de costul bunurilor vândute, pentru firmele care desfăşoară activitate de comerŃ.

• InformaŃii care stau la baza bugetării şi controlului activităŃii de exploatare.

• InformaŃii necesare analizelor financiare în vederea fundamentării deciziilor manageriale privind conducerea activităŃii interne.

• Alte informaŃii impuse de realizarea unui management performant. Specific contabilităŃii de gestiune româneşti este faptul că problematica

contabilităŃii de gestiune este centrată pe calcularea costurilor şi rezultatelor analitice. De asemenea, în cadrul modelului de contabilitate de gestiune adoptat în România, lipseşte obiectivul privitor la gestiunea stocurilor, obiectiv realizat, însă, prin contabilitatea financiară.

2.Clasificarea activităŃilor productive în contabilitatea de gestiune

294

Activitatea productivă realizată în cadrul unei firme poate fi grupată, în funcŃie de destinaŃia şi importanŃa sa în : activitate de bază, activitate auxiliară şi activitate anexă.

Activitatea de bază formează obiectul activităŃii principale a firmei şi constă din obŃinerea de produse finite, semifabricate, lucrări şi servicii. ObŃinerea ei se face în cadrul secŃiilor principale de producŃie ale firmei (secŃii de bază). În contabilitatea de gestiune acestea sunt denumite locuri (centre) principale de producŃie sau de cheltuieli, de costuri, respectiv de gestiune.

Activitatea auxiliară asigură desfaşurarea normală a activităŃii de bază. In cadrul activităŃii auxiliare se includ toate activităŃile de fabricare de produse secundare sau executarea de lucrări şi servicii, cum ar fi : centrala electrică, centrala de apă, centrala de abur, atelierul de întreŃinere şi reparaŃii, secŃia de transporturi, etc. ProducŃia auxiliară se realizează în cadrul secŃiilor auxiliare de producŃie, secŃii denumite în contabilitatea de gestiune – locuri (centre) secundare de producŃie sau de cheltuieli, de costuri, respectiv de gestiune.

Activitatea anexă este acea activitate a firmei care nu are legătură directă cu activitatea de bază, având drept scop satisfacerea unor nevoi social-culturale şi de trai ale angajaŃilor firmei. ObŃinerea producŃiei anexă se realizează în secŃii anexe, cum ar fi : gospodăria agricolă anexă, gospodăria de locuinŃe, etc. In contabilitatea de gestiune secŃiile anexe sunt denumite locuri (centre) secundare de producŃie sau de cheltuieli, de costuri, respectiv de gestiune.

Administrarea şi conducerea tuturor activităŃilor desfăşurate în cadrul firmei se realizează de către sectorul administrativ şi de conducere, sector care constituie un centru (loc) distinct de cheltuieli, de costuri.

În contabilitatea de gestiune determinarea şi înregistrarea cheltuielilor se face pe secŃii şi locuri de producŃie, respectiv locuri de cheltuieli şi în continuare pe produsele fabricate în cadrul secŃiilor şi locurilor respective, folosindu-se conturi specifice în funcŃie de felul producŃiei şi de posibilităŃile de identificare a cheltuielilor la nivelul produselor sau al secŃiilor.

Factorii care determină organizarea contabilităŃii de gestiune Contabilitatea de gestiune este influenŃată, în mare măsură, de condiŃiile concrete ale firmelor din diferitele ramuri ale economiei naŃionale. Cei mai importanŃi factori care determină organizarea contabilităŃii de gestiune sunt : profilul firmei, structura organizatorică, tehnologia producŃiei şi metodele şi tehnicile de management (Călin O). Un anumit profil de activitate presupune stabilirea obiectului principal de activitate al firmei şi orientarea întregii activităŃi în vederea realizării acestuia. Realizarea obiectului de activitate, necesită anumite procese tehnologice diferite de la o firmă la alta. În contabilitatea de gestiune, în funcŃie de profilul firmei (producŃie industrială, construcŃii, producŃie agricolă, comerŃ, turism, etc) apar diferite obiecte de calculaŃie sau purtători de costuri. Gruparea activităŃii de producŃie şi a celei administrative pe sectoare, secŃii, ateliere şi alte locuri de cheltuieli, influenŃează organizarea contabilităŃii de gestiune, în special sub aspectul localizării cheltuielilor şi al eşalonării lucrărilor de

295

calculaŃie. În funcŃie de structura organizatorică a firmei sunt delimitate zonele (sectoarele) de cheltuieli, respectiv centrele de responsabilitate. Zonele sau sectoarele de cheltuieli reprezintă subdiviziuni tehnico-productive, organizatorice şi administrative ale unei firme, în raport cu care se organizează bugetarea, urmărirea şi controlul activităŃii zonei sau sectorului de cheltuială. Zonele sau sectoarele de cheltuieli pot fi definite ca reuniuni a mai multor locuri de muncă sau de producŃie.

Tehnologia producŃiei (ansamblul operaŃiilor succesive prin care materiile prime sunt transformate în produse finite sau prin care se execută lucrări sau servicii) este un factor important care influenŃează organizarea contabilităŃii de gestiune. Din punct de vedere al tehnologiei, producŃia unei firme poate fi simplă sau complexă.

ProducŃia simplă constă fie în extragerea din natură a unor bunuri materiale (minereuri, nisip, piatră, etc) fie în prelucrarea succesivă a materiei prime, obŃinerea produsului finit realizându-se după parcurgerea ultimei faze de prelucrare (expl. producŃia de zahăr). ProducŃia de masă şi de serie mare sunt specifice producŃiei simple, procesul de fabricaŃie fiind organizat în flux continuu sau pe laturi mari.

ProducŃia complexă cuprinde acele procese de producŃie în care produsul finit se obŃine prin asamblarea unor piese sau subansamble fabricate anterior prin procese tehnologice independente, desfăşurate în locuri diferite, în paralel. Acest tip de producŃie se întâlneşte în firmele constructoare de maşini şi aparate complexe. Specific producŃiei complexe îi sunt producŃia individuală (pe unicate) şi producŃia de serie mică sau mijlocie (pe loturi sau partizi mici şi mijlocii).

În funcŃie de modul de organizare a producŃiei şi de particularităŃile tehnologiei producŃiei, în contabilitatea de gestiune se vor stabili obiectele de calculaŃie, şi în funcŃie de acestea, metodele de calculaŃie corespunzătoare. Organizarea contabilităŃii de gestiune poate fi influenŃată şi de metodele şi tehnicile de management aplicate în firmă. Astfel, firma poate selecta o metodă de calculaŃie de tipul costului total (integral) sau o metodă de calculaŃie de tipul costului parŃial. De asemenea, se poate alege o metodă de calculaŃie de tip clasic (metoda globală, metoda pe faze sau metoda pe comenzi) sau o metodă evoluată de calculaŃie, cum ar fi metoda costurilor standard sau normate, care să asigure accentuarea caracterului previzional şi creşterea operativităŃii informaŃiilor.

3.Sistemul de conturi utilizat în contabilitatea de gestiune Conturile cu ajutorul cărora se realizează contabilitatea cheltuielilor de

producŃie şi calculaŃia costurilor sunt conturile din clasa 9 – Conturi de gestiune. Aceste conturi preiau cheltuielile de exploatare din contabilitatea

financiară, unde au fost înregistrate după natura lor, le grupează după destinaŃie, în vederea calculării costului efectiv al producŃiei, decontării producŃiei şi stabilirii abaterilor costurilor efective de la cele prestabilite.

Conturile de gestiune nu apar în bilanŃ, la sfârşitul exerciŃiului financiar, deoarece datele pe care le cuprind au fost deja înregistrate în contabilitatea financiară.

296

În conformitate cu Regulamentul de aplicare a Legii contabilităŃii nr. 82/1991, din clasa conturilor de gestiune fac parte următoarele grupe de conturi : 90 “Decontări interne”, 92 “Conturi de calculaŃie“ şi 93 “Costul producŃiei“.

Planul conturilor de gestiune din Romania cuprinde un număr minim de conturi, în Ńările occidentale apar, în contabilitatea de gestiune şi alte grupe de conturi cum ar fi : 91“Conturi de reclasare a cheltuielilor şi veniturilor contabilităŃii financiare“, 94“Stocuri“, 95“Costurile producŃiei vândute“, 96“Ecarturi asupra costurilor prestabilite“, 97“DiferenŃe de tratare contabilă“, 98“Conturi de rezultate ale contabilităŃii interne de gestiune“, 99“Legături (decontări) interne“.

4.Clasificarea metodelor de contabilitate de gestiune şi calculaŃie a costurilor Contabilitatea de gestiune şi calculaŃia costurilor se poate organiza după mai multe metode, în funcŃie de specificul activităŃii şi necesităŃile proprii ale firmelor. În Ńara noastră, potrivit legislaŃiei în vigoare, calculaŃia costurilor de producŃie poate fi efectuată după metoda globală, metoda pe comenzi, metoda pe faze, metoda costurilor standard sau normate, metoda costurilor directe, metoda direct-costing sau a costurilor variabile, sau alte metode adoptate de firme. În literatura de specialitate sunt menŃionate şi alte metode de calculaŃie a costurilor, şi anume : metoda tarif-oră-maşină, metoda PERT, metoda Georges Perrin (GP), metoda de calculatie pe locuri sau centre de cheltuieli, etc. Metodele de contabilitate şi calculaŃie a costurilor se pot clasifica după mai multe criterii, astfel:

− După momentul apariŃiei lor în timp, se delimitează : metode clasice şi metode evoluate. Din categoria metodelor clasice fac parte metoda globală, metoda pe comenzi, metoda pe faze, iar din categoria metodelor clasice fac parte metoda costurilor standard sau normate, metoda direct costing, metoda Georges Perrin (GP), metoda tarif-oră-maşină şi metoda PERT.

− După sfera de cuprindere a cheltuielilor în costul unitar, metodele de calculaŃie pot fi : metode totale sau absorbante (full-costing) şi metode parŃiale sau limitative. Metodele totale sunt acelea care iau în considerare, la calculul costului unitar, toate cheltuielile ocazionate de procesul de producŃie (expl. metoda pe comenzi, metoda pe faze). Metodele de calculaŃie parŃiale iau în considerare, la calculul costului unitar, numai anumite cheltuieli ocazionate de procesul de producŃie (expl. metoda direct costing) (Sabou F.2005).

Metoda standard-cost Primele elemente specifice metodei standard-cost au apărut la începutul secolului XX , în SUA, fiind caracterizate printr-o nouă categorie de costuri care se bazau pe calcule tehnice, pe studii ale consumurilor productive şi pe evaluarea consumurilor materiale şi de timp cu ajutorul unor mărimi previzionate. Aceste mărimi previzionate au apărut sub diferite denumiri, cum ar fi : costuri standard, costuri normate, costuri estimate, costuri preliminate sau costuri bugetate.

297

Metoda standard a fost cunoscută la început sub denumirea de “sistemul costurilor antecalculate“ (Estimated cost system) şi a apărut în anul 1901 în SUA. Sistemul consta în antecalcularea anuală a costurilor de fabricaŃie pe unitatea de produs, atât pentru costul materialelor cât şi pentru costul prelucrării. În perioada 1910-1911 aceasta metodă a fost îmbunătăŃită, aparând sub denumirea de metoda de calculaŃie a costurilor standard, cunoscută în literatura de specialitate americană sub denumirea de “standard cost accounting“. Prima prezentare a acestei metode a fost făcută în 1918 de către G.Charter Harrison, care a experimentat-o începând din 1911 în mai multe firme. În prima ei formă, metoda de calculaŃie a costurilor standard s-a caracterizat prin stabilirea costurilor standard pe unitatea de produs pe baza unor costuri fundamentate şi integrarea calculaŃiei costurilor în sistemul planificării firmei, creându-se condiŃiile necesare unui control eficient al costurilor. În esenŃă, conceptul de bază al metodei standard-cost constă în stabilirea cu anticipaŃie a costurilor directe de producŃie (materiale, manoperă) care sunt denumite standarde şi a costurilor indirecte (costuri comune ale secŃiilor, costuri generale, cheltuieli de desfacere) denumite bugete de costuri. Costurile standard sunt costuri fundamentate pe baze ştiinŃifice, în funcŃie de condiŃiile impuse de procesele de producŃie, ele constituind etaloane de măsură şi de comparaŃie a costurilor efective de producŃie. În general, standardele exprimă mărimi sau valori stabilite în mod ştiinŃific, atât pe baza datelor din perioadele anterioare cât şi pe baza unor elemente previzionate, adaptate condiŃiilor de desfăşurare a activităŃii firmei (ColecŃia Contabilitatea, expertiza si auditul afacerilor 2006). Structura costului total de producŃie, calculat după metoda costuri lor standard, cuprinde următoarele articole principale de calculaŃie :

•materiale ; •manoperă ; •costuri de regie ; Caracteristic metodei standard cost este faptul că standardele (costuri

antecalculate) sunt considerate costuri reale sau normale de producŃie. CalculaŃia costurilor se reduce la o singură calculaŃie, şi anume la calculaŃia costurilor standard, care constituie baza de stabilire a preŃurilor de vânzare, nemaifiind necesară calculaŃia costului efectiv al produselor. DiferenŃele ce apar în plus sau în minus, dintre cheltuielile efective şi cele standard sunt considerate abateri de la condiŃiile normale de fabricaŃie şi afectează direct rezultatele finale ale firmei.

Aplicarea metodei standard-cost presupune parcurgerea următoarelor etape : a)Calculul costurilor standard pe produs; b)Organizarea sistemului de calcul şi evidenŃă a abaterilor de la costurile

standard; c)Urmărirea costurilor de producŃie potrivit cerinŃelor metodei standard-cost;

Metoda direct-costing

298

Metoda direct costing face parte din categoria metodelor de calculaŃie de tip parŃial, cunoscute şi sub denumirea de metode limitative. La baza acestei metode stă principiul separării cheltuielilor variabile de cele fixe, în funcŃie de evoluŃia cheltuielilor în raport cu variaŃia volumului producŃiei. Cheltuielile variabile includ, pe lângă cheltuielile directe, cum ar fi materiile prime şi manopera directă, şi o parte din cheltuielile indirecte, şi anume cele variabile. Metoda direct-costing stabileşte o legătură liniară între costuri, volumul producŃiei, desfacere şi profit, fiind foarte utilă în analiza activităŃii economico-financiare a firmei. Prin metoda direct-costing se determină costuri parŃiale, deoarece în costul produselor se includ doar cheltuielile variabile, cheltuielile fixe fiind considerate cheltuieli ale perioadei care trec direct asupra rezultatului financiar al perioadei. Cheltuielile fixe se programează şi se urmăresc global sau în raport cu un număr redus de locuri de ocazionare a cheltuielilor şi nu se mai repartizează pe purtători de costuri. Se elimină astfel posibilitatea denaturării costurilor de producŃie, determinată de includerea în acestea a cheltuielilor fixe, prin repartizare după criterii convenŃionale (Klein L). Prin metoda direct-costing se urmăreşte, în primul rând, calcularea şi analiza rentabilităŃii totale a firmei. Pentru fiecare produs în parte se calculează numai contribuŃia brută la profit, pentru a se cunoaşte în ce măsură au fost acoperite cheltuielile variabile ocazionate de fabricarea şi desfacerea produsului şi ce contribuŃie aduce în continuare la acoperirea cheltuielilor fixe pentru a obŃine profit. Schema calculaŃiei folosite de metoda direct-costing este :

(CA – Chv) = Cb – Chf = P/Pd. Atât cifra de afaceri cât şi cheltuielile variabile şi contribuŃia brută la profit vor fi evidenŃiate pe purtători de costuri. Cu ajutorul metodei direct-costing se pot analiza corelaŃiile dintre cheltuielile fixe şi variabile, producŃie, desfacere şi profit. Toate aceste corelaŃii se pot exprima cu ajutorul unor indicatori, şi anume : punctul de echilibru, punctul activităŃii optime, factorul de acoperire, coeficientul de siguranŃă dinamic şi intervalul de siguranŃă.

Bibliografie CĂLIN O. 2001, Contabilitatea de gestiune, Editura Tribuna Economică,

Bucureşti. KLEIN L., 2005, Costurile calitatii (II). O abordare a modelului “Pierdere pentru

societate”, Kitekintes, Perspective, Bekescsaba, IX(10), 7-18. SABOU F., 2002, Contabilitatea de gestiune, teorie şi practică, Editura Umbria

Baia Mare, 2002.

299

SABOU F.2005, Costurile. Evidentierea lor in contabilitatea de gestiune, Editura Risoprint, Cluj Napoca.

xxx ColecŃia Contabilitatea, expertiza si auditul afacerilor, Editura CECCAR, colecŃia 2006.

RISCUL ÎN AUDITUL FINANCIAR

Conf.univ.dr. Felicia Sabou Facultatea de ŞtiinŃe Economice, Universitatea de Vest “Vasile Goldiş” Arad Filiala Baia Mare, 430211, Str. Culturii nr. 5, e-mail: feliciasab@yahoo.com

Abstract Risks in Financial Audits

The aim of this paper is to focus on the international standards provisions regarding the recognition and measurement of audit risks. The effectiveness of an audit mission is ensured, in the view of International Standards on Auditing, by its planning and analyze of the risks. This action will be different depending on the size of the audit, the experience of the auditor and by the knowledge of the entity’s activity.

Keywords: audit risk, audit mission, international standards on auditing.

1. Riscul de audit Riscul de audit este riscul ca auditorul să exprime o opinie de audit

neadecvată, atunci când există erori semnificative în situaŃiile financiare. Riscul de audit semnifică posibilitatea de a exprima o opinie referitoare la situaŃiile financiare, în condiŃiile în care acestea conŃin erori semnificative care nu sunt descoperite de auditor.

2.Componentele riscului de audit Riscul de audit are trei componente (Oprean I. 2002):

• riscul de control; • riscul inerent; • riscul de nedetectare

Riscul de control reprezintă riscul ca o eroare ce poate fi semnificativă, apărută în soldul unui cont sau într-o tranzacŃie (erori izolate sau cumulate), să nu fie detectată şi corectată la timp cu ajutorul sistemului contabil şi a sistemului de control intern.

Riscul inerent reprezintă posibilitatea ca soldul unui cont sau o tranzacŃie să conŃină erori semnificative (erori izolate sau cumulate), în condiŃiile în care se presupune că nu există control intern.

300

Riscul de nedetectare reprezintă riscul ca procedurile de fond aplicate de auditor să nu detecteze o eroare semnificativă, existentă într-un sold sau într-o tranzacŃie (erori izolate sau cumulate). Riscul de nedetectare depinde de auditor, el poate fi de două feluri:

• risc neasociat cu eşantionarea; • risc de eşantionare;

Riscul neasociat cu eşantionarea este datorat unor factori care nu au legătură cu eşantionarea, el poate apărea în urma utilizării de către auditor a unor proceduri greşite, a interpretării greşite a probelor sau datorită neidentificării unor erori. Riscul de eşantionare este riscul ca auditorul să tragă o concluzie pe baza unui eşantion, care să fie diferită de concluzia la care s-ar fi ajuns dacă întreaga populaŃie ar fi fost supusă aceleiaşi proceduri de audit.

În exercitarea misiunii sale, auditorul se confruntă cu o multitudine de riscuri, dintre care cele mai des întâlnite sunt legate de: a) specificul entităŃii; b) natura datelor supuse contabilizării; c) sistemul contabil şi sistemul de control intern;

Fiecare entitate are anumite caracteristici proprii, în funcŃie de specificul

entităŃii se pot evidenŃia următoarele riscuri generale: - riscuri legate de situaŃia economică a entităŃii – riscurile sunt diferite

într-o entitate aflată în dificultăŃi financiare faŃă de o entitate fără dificultăŃi majore; - riscuri legate de organizarea generală a întreprinderii (entităŃii) pot fi :

riscuri legate de structura organigramei şi a procedurilor de lucru (în cazul unui grup de firme cu o structură complexă riscurile de eroare sunt mai mari, la fel cum absenŃa sau abuzul de proceduri reprezintă un factor de risc), riscuri legate de calitatea gestiunii (calitatea procesului de luare, transmitere şi urmărire a deciziilor, calitatea managementului, calitatea resurselor umane) şi riscuri legate de controlul intern (un sistem de control bine conceput şi aplicat protejează entitatea împotriva riscului de erori);

- riscurile legate de atitudinea conducerii – atitudinea conducerii poate contribui la limitarea sau, dimpotrivă, la creşterea riscurilor legate de respectarea regulilor şi principiilor contabilităŃii (Haiduc C); Riscurile legate de natura datelor supuse contabilizării pot fi:

- riscuri datorate prelucrării unor date repetitive (cumpărări, vânzări, etc); - riscuri datorate prelucrării unor date punctuale – la anumite termene

(procese verbale de inventariere, coeficienŃi de repartizare, etc); - riscuri datorate prelucrării unor date excepŃionale – extraordinare

(reevaluări, fuziuni) Riscurile legate de conceperea şi funcŃionarea sistemului de contabilitate

şi a sistemului de control, din cadrul entităŃii, pot fi: - riscul de control, evidenŃiază posibilitatea apariŃiei unor erori

semnificative în cadrul unui cont sau intr-o categorie de operaŃiuni sau tranzacŃii,

301

şi care să nu poată fi prevenită sau detectată şi corectată în timp util de sistemul contabil sau de sistemul de control intern al entităŃii;

- riscul inerent, evidenŃiază erorile în rulajul sau soldul unui cont, care ar putea fi semnificative şi care se datorează în principal lipsei controlului intern;

- riscul de nedetectare reprezintă riscul ca o procedură de fond a auditorului să nu detecteze o informaŃie eronată care există în soldul unui cont sau într-o categorie de operaŃiuni sau tranzacŃii, care ar putea fi semnificativă în mod individual sau când este cumulată cu informaŃii eronate din alte solduri sau categorii de operaŃiuni;

3. Eşantionarea în audit Atunci când verifică şi doreşte obŃinerea probelor de audit, auditorul are

mai multe variante: -să selecteze şi să verifice toate elementele (expl. Examinarea în proporŃie de 100% a elementelor care compun soldul unui cont); -să selecteze doar elementele specifice ; -să eşantioneze.

SelecŃia elementelor specifice, are la baza raŃionamentul profesional al auditorului şi presupune selectarea elementelor dintr-o populaŃie, în funcŃie de o serie de factori (afacerea clientului, caracteristicile populaŃiei testate, etc). Elementele specifice selectate pot cuprinde: elemente cu valoare sau importanŃă mare, toate elementele peste o anumită valoare, etc). SelecŃia elementelor specifice este supusă riscului de neeşantionare, de cele mai multe ori, rezultatele procedurilor aplicate elementelor selectate astfel nu pot fi proiectate asupra întregii populaŃii. PopulaŃia reprezintă multitudinea datelor din rândul cărora este selectat un eşantion, despre care auditorul doreşte să tragă concluzii.

Eşantionarea (aşa cum este ea definită în ISA 530), presupune aplicarea procedurilor de audit, pe mai puŃin de 100% din elementele din cadrul soldului unui cont sau unei clase de tranzacŃii, astfel încât toate eşantioanele să aibă posibilitatea de a fi selectate. Mărimea eşantionului este influenŃată de nivelul riscului de eşantionare pe care auditorul este dispus să-l accepte. Astfel, cu cât riscul pe care auditorul este dispus să-l accepte este mai scăzut, cu atât eşantionul va fi mai mare.

Eşantionarea în audit poate fi aplicată folosindu-se : • metode de eşantionare statistice (expl. selecŃia statistică bazată pe

risc); • metode de eşantionare nestatistice (expl. selecŃia bazată pe

raŃionamentul auditorului – metodă care se bazează pe experienŃa, judecata auditorului şi cunoştinŃele generale despre client).

• Alte metode (expl. testarea datelor în proporŃie de 100%); Metoda de eşantionare utilizată este la latitudinea auditorului, indiferent de

metoda aleasă auditorul va trebui să consemneze în dosarul de audit, principiile după care s-a realizat selecŃia metodei respective.

302

După ce a stabilit mărimea eşantionului, auditorul va forma eşantionul, utilizând următoarele metode de selectare a eşantioanelor:

• utilizarea unui program informatic, care să genereze numere aleatoare (întâmplătoare) sau utilizarea unor tabele cu numere aleatoare;

• selecŃia sistematică; • selecŃia la întâmplare; • selecŃia în bloc;

SelecŃia sistematică presupune împărŃirea populaŃiei la mărimea eşantionului, obŃinându-se un interval de eşantionare (expl. numărul facturilor emise este de 1000, eşantionul ales este de 50 de facturi iar intervalul de eşantionare de 20), se determina apoi un punct de plecare (se alege o cifră cuprinsă între 1 şi 20, exemplu 16) şi se selectează fiecare a 20 factură (eşantionul va fi format din elementele: 16,36,56,76 etc, adică din cele 1000 de facturi se vor verifica a 16-a factură emisă, a 36-a factură, a 56 factură, etc).

În cazul selecŃiei la întâmplare, auditorul alege eşantionul fără a urma anumite reguli stabilite.

SelecŃia în bloc, implică selectarea unui bloc de elemente din cadrul populaŃiei, fiind o metodă mai puŃin utilizată la eşantionarea în audit. În practică, auditorii pot utiliza şi alte metode, cum ar fi metoda proporŃională de selecŃie, care presupune împărŃirea eşantionului în proporŃia 80:20. Astfel, 80% din mărimea eşantionului va fi aleasă din rândul elementelor cu valorile cele mai mari (în ordine descrescătoare), iar 20% vor fi alese aleatoriu, din restul populaŃiei (Florea I., Macovei I.C., Florea R., Berheci M). 4.Metoda de eşantionare statistică bazată pe risc

F1 LISTĂ DE VERIFICARE A RISCULUI INERENT GENERAL

Data Client: SC IMPEX SA Întocmit de:

MA 24.03.2007

Perioda auditată: 31.12.2005 Revizuit de: DM

27.03.2007

Da Nu 1. Managementul (a) Le lipsesc managerilor cunoştinŃele şi

experienŃa necesare pentru a conduce societatea?

Nu

(b) Au managerii tendinŃa de a angaja Nu

303

societatea în asocieri cu grad de risc ridicat?

(c) Au avut loc schimbări ale managerilor cu funcŃii cheie în cursul exerciŃiului financiar?

Nu

(d) Există anumite cerinŃe privind menŃinerea unui nivel al rentabilităŃii sau îndeplinirea unor obiective? (de ex. Pentru îndeplinirea unor cerinŃe din partea creditorilor)

Da

(e) Are rezultatul raportat o semnificaŃie personală pentru manageri? (de ex. prime legate de profit)

Nu

(f) Controlul administrativ şi cel exercitat de manageri sunt slabe?

Nu

(g) Lipsesc sistemele informatice manageriale performante?

Da Nu

(h) Sunt managerii implicaŃi concret în sarcinile zilnice? (Această întrebare este relevantă numai dacă se identifică un risc la punctul (d) sau (e) de mai sus)

EVALUARE GENERALĂ A RISCULUI DE MANAGEMENT

FOARTE

SCĂZUT/SCĂZUT/MEDIU/RIDICAT ExplicaŃii Datorită faptului că SC IMPEX SA trebuie să îndeplinească anumite cerinŃe de performanŃă pentru a putea beneficia în continuare de creditare din partea băncii X, de asemenea lipsesc sistemele informatice manageriale performante.

Da Nu 2. Contabilitate (a) Este funcŃia contabilităŃii descentralizată?

Nu

(b) Le lipsesc personalului din contabilitate Nu

304

instruirea şi capacitatea de a-şi duce la îndeplinire sarcinile care le revin?

(c) Există probleme de atitudine sau de moral scăzut în departamentul de contabilitate?

Nu

(d) Există riscul comiterii unor erori ca urmare a faptului că angajaŃii societăŃii lucrează sub presiune?

Nu

EVALUARE GENERALĂ A RISCULUI CONTABIL

FOARTE

SCĂZUT/SCĂZUT/MEDIU/RIDICAT

3. Activitatea societăŃii auditate (a) Îşi desfăşoară societatea activitatea într-un

sector cu risc ridicat?

Nu

(b) Există vreun creditor – terŃă parte cu o importanŃă individuală semnificativă?

Da

(c) Există o concentrare de acŃiuni sau de drepturi de vot mai mare de 25% în posesia unor membrii ai Consiliului de administraŃie fără funcŃie executivă?

Nu

(d) Se anticipează că afacerea (sau o parte din ea) ar putea fi vândută în viitor?

Nu

(e) A fost preluat controlul societăŃii de altcineva în ultimele 12 luni?

Nu

(f) Este societatea insolvabilă?

Nu

CONTINUARE 4. Auditul societăŃii (a) Este prima dată când firma va audita

acest client?

Nu

(b) S-a exprimat în raportul de audit o opinie cu rezerve semnificative în vreunul din ultimii doi ani?

Da Nu

305

(c) AŃi descrie relaŃia cu societatea-client ca fiind “conflictuală” sau “în deteriorare”?

Nu

(d) Există presiuni legate de onorarii sau de timp?

Nu

(e) Există un număr însemnat de operaŃiuni “greu de auditat”?

Nu

EVALUARE GENERALĂ A RISCULUI

DE AUDIT FOARTE

SCĂZUT/SCĂZUT/MEDIU/RIDICAT ExplicaŃii

EVALUARE GENERALĂ A RISCULUI INERENT

Pe baza celor de mai sus: FOARTE

SCĂZUT/SCĂZUT/MEDIU/RIDICAT

LISTA DE VERIFICARE A RISCULUI INERENT SPECIFIC

Data Client:SC IMPEX SA Întocmit

de: MA 26.03.2007

Perioada: 31.12.2005

Revizuit de: DM

28.03.2007

306

Pragul de semnificaŃie = 260 RON

Riscuri inerente specifice

Ref. sit

Riscul

inerent T1

Riscul inerent general = mediu

Î1 Î2 Î3 Î4 Î5 Î6 Evaluare

Imobilizările corporale şi necorporale

- - - - - - Mediu

70%

Stocuri şi producŃie în curs de execuŃie – cantităŃi

- - - - - - Mediu

70%

Stocuri şi producŃie în curs de execuŃie – evaluare

Da - - Da Da - Ridicat

100%

Debitori

- - - - - Da Mediu

70%

Conturi la bănci şi casa – plăŃi

- - - - - - Mediu

70%

Conturi la bănci şi casa – încasări

- - - - - - Mediu

70%

Conturi la bănci – confruntate cu extrasele de cont

- - - - - - Mediu

70%

Creditori

- - - - - - Mediu

70%

Creditori pe termen lung

- - - - - - Mediu

70%

Vânzări

- - - - - - Mediu

70%

307

Cumpărări

- - - - - - Mediu

70%

Cheltuieli

- - - - - Da Mediu

70%

Salarii şi indemnizaŃii

- - - Da - - Mediu

70%

Alte secŃiuni de audit

- - - - - Da Mediu

70%

BalanŃa de verificare şi înregistrări contabile

- - - - - - Mediu

70%

SituaŃii financiare preliminare şi înregistrări după sfârşitul exerciŃiului

- - - - - - Mediu

70%

RISCURI INERENTE SPECIFICE ŞI MĂRIMEA EŞANTIOANELOR INIłIALE (T1)

Număr de riscuri inerente specifice identificate

NIVEL GENERAL DE RISC INERENT

Foarte scăzut Scăzut Nivel mediu Nivel ridicat

0, 1 sau 2 riscuri

23% 50% 70% 100%

3 sau 4 riscuri 50% 70% 100% 100% 5 sau 6 riscuri 70% 100% 100% 100%

ÎNTREBĂRI PRIVIND RISCURILE INERENTE SPECIFICE

Î1 Sistem expus erorilor /sistem inadecvat /sistem manual

necomputerizat?

308

Î2 Contabil responsabil pentru domeniul acesta slab pregătit profesional?

Î3 OperaŃiuni complexe (natura operaŃiunii efective, nu modul cum

este ea înregistrată)? Î4 Risc de pierderi /deturnări de fonduri / fraudă? Î5 Multe judecăŃi profesionale /calcule? Î6 OperaŃiuni neobişnuite (natura operaŃiunii sau natura procesului în afara sistemului)?

RISCURI INERENTE SPECIFICE ŞI MĂRIMEA EŞANTIOANELOR INIłIALE

Data Client: SC IMPEX SA Întocmit de:

MA 26.03.2007

Perioada auditată: 31.12.2005

Revizuit de: DM

28.03.2007

SE VA UTILIZA NUMAI ÎN CAZUL ABOPTĂRII METODEI DE

EŞANTIONARE BAZATE PE RISC

Risc inerent (RI): sursa

F2

RNNE

(T3) Riscul de contr

ol (T2)

Calculul benzii de

risc

RI x RNNE x

RC

Mărimea eşantio-

nului (T4)

Imobilizările corporale şi necorporale

70% 56% N/A 39,2% 38

Stocuri şi producŃie în curs de execuŃie – cantităŃi

70% 100%

N/A 70% 48

Stocuri şi producŃie în

100% 100%

N/A 100% 53

309

curs de execuŃie – evaluare Debitori

70% 56% N/A 39,2% 38

Conturi la bănci şi casa – plăŃi

70% 100%

N/A 70% 48

Conturi la bănci şi casa – încasări

70% 100%

N/A 70% 48

Conturi la bănci – confruntate cu extrasele de cont

70% 100%

N/A 70% 48

Creditori

70% 56% N/A 39,2% 38

Creditori pe termen lung

70% 56% N/A 39,2% 38

Vânzări

70% 31% N/A 21,7% 28

Cumpărări

70% 31% N/A 21,7% 28

Cheltuieli

70% 31% N/A 21,7% 28

Salarii şi indemnizaŃii

70% 31% N/A 21,7% 28

Alte secŃiuni de audit

70% 100%

N/A 70% 48

BalanŃa de verificare şi înregistrări contabile

70% 100%

N/A 70% 48

SituaŃii financiare preliminare şi înregistrări

70% 100%

N/A 70% 48

310

după sfârşitul exerciŃiului

FACTORI AI RISCULUI DE CONTROL (T2)

SIGURANłĂ CRITERII RISC Semnificativă Rata de eroare până la 2% 13.5% Moderată Rata de eroare până la 5% 23% Limitată Rata de eroare până la 10% 56% Inexistentă Rata de eroare mai mare de 10% 100%

În aplicaŃia prezentată, auditorul consideră că nu se poate baza pe controlul intern, riscul de control fiind 100%. FACTORI AI RISCULUI DE NEDETECTARE PRIN NEEŞANTIONARE (T3)

Inexistentă 100% Moderată 56%

SIGURANłA ÎN EXAMINAREA ANALITICĂ Ridicată 31%

Riscul de nedetectare prin neeşantionare (RNNE) este riscul ca procedurile analitice să nu ducă la depistarea de erori sau neconcordanŃe în situaŃiile financiare. In funcŃie de decizia auditorului (de a se baza sau nu pe procedurile analitice), se folosesc procentele din tabelul de mai sus. TABEL CU MĂRIMEA EŞANTIONULUI LA O POPULAłIE < 400 (T4)

BANDA DE RISC MĂRIMEA EŞANTIONULUI

78.4% PÂNĂ LA 100% 53 58.5% PÂNĂ LA 78.3% 48 43.8% PÂNĂ LA 58.4% 43 33.0% PÂNĂ LA 43.7% 38 24.9% PÂNĂ LA 32.9% 33 18.9% PÂNĂ LA 24.8% 28 14.4% PÂNĂ LA 18.8% 23 11.1% PÂNĂ LA 14.3% 18 8.5% PÂNĂ LA 11.0% 13 6.6% PÂNĂ LA 8.4% 8 0 PÂNĂ LA 6.5% 3

311

TABEL CU MĂRIMEA EŞANTIONULUI LA O POPULAłIE >>>>400 (T5)

BANDA DE RISC MĂRIMEA EŞANTIONULUI

72.1% PÂNĂ LA 100% 59 58.7% PÂNĂ LA 72.0% 52 47.8% PÂNĂ LA 58.6% 48 39.0% PÂNĂ LA 47.7% 44 30.2% PÂNĂ LA 38.9% 40 23.4% PÂNĂ LA 30.1% 35 18.1% PÂNĂ LA 23.3% 30 14.0% PÂNĂ LA 18.0% 25 10.9% PÂNĂ LA 13.9% 20 8.4% PÂNĂ LA 10.8% 15 6.5% PÂNĂ LA 8.3% 10 PÂNĂ LA 6.4% 5

În exemplul prezentat s-a evidenŃiat legătura dintre riscul de audit şi mărimea eşantioanelor care urmează să fie verificate de auditor, folosind metode de eşantionare statistice, bazate pe risc ( Camera Auditorilor Financiari din Romania, 2001).

Bibliografie FLOREA I., MACOVEI I.C., FLOREA R., BERHECI M., 2005, Introducere în

expertiza contabilă şi auditul financiar, Editura CECCAR, Bucureşti. HAIDUC C., 2006, Managementul intreprinderilor mici şi mijlocii. Abordări

conceptuale, Editura Silvania, Zalău. OPREAN I., 2002, Control şi audit, Editura Intelcredo Deva. SABOU F., 2006, Introducere in auditul financiar, Editur Risoprint. *** Camera Auditorilor Financiari din Romania, 2001, Norme minimale de audit,

Editura Economică.

312

SOCIAL ECONOMIC ANALYSIS OF DEVELOPING POTENTIAL OF BANSKÁ BYSTRICA REGION

Monika Makanová Matej Bel University, Faculty of Economics, Tajovského 10, 975 90 Banská Bystrica,

Slovakia, e-mail: monika.makanova@umb.sk

Abstract A crucial and determining factor of the European Union’s competitiveness is

a long term, balanced and sustainable social economic development. A threat to this development represents an excessive differentiation of individual regions of the European Union from their social economic growth aspect. This problem that took a bigger size after the accession of new member states in 2005 and 2007, appears as hard, if at all, long-term resolvable. By this reason the European Community tries to contribute to the dynamism of the social economic development in the regions that need it the most by different tools. Assumption for successful development of regions is a deep analysis of their social economic conditions through chosen macroeconomics indicators, which becomes the important knowledge basis for acceptance of measures for remission of social economic disparities among EU-regions. In this paper we aim at analysis of developing potential of Banská Bystrica region, which is the largest from eight regions in Slovakia, but which lags behind Slovak average from aspect of some macroeconomics indicators.

Keywords: Banská Bystrica Region, Development, Developing Potential, Economic Indicators, Social Economic Analysis

1. Basic characteristics of Banská Bystrica region Territory of Banská Bystrica region is situated in the south part of Middle

Slovakia and borders with Hungary, what creates the possibility for development of cross boundary cooperation. Administrative, economic, social, cultural and historical centre of this region is town Banská Bystrica.

The area of the region is 9 455 km2, what creates 19,3% of area of SR and it is the largest region of SR according to this characteristics. There are living around 658 368 inhabitants in the region. The territory belongs to the under populated regions in SR, with density of population 70 inh./1 km2.

Concentration of settlement in region is lower in comparison with republic average; on 100 km2 of area fall 5,5 municipalities in comparison with 5,9 municipalities for Slovakia. In region, there are 516 municipalities, of them 24 towns. In terms of urbanization stage, the city population represents 54,4% and the share of cities is 4,7%.

Banská Bystrica region is administratively created by 13 districts: Banská Bystrica, Banská Štiavnica, Brezno, Detva, Krupina, Lučenec, Poltár, Revúca, Rimavská Sobota, Veľký Krtíš, Zvolen, Žarnovica a Žiar nad Hronom. Above mentioned districts are visible in following figure of Banská Bystrica region.

313

Fig. 1 Map of Banská Bystrica region

Source: http://www.vucbb.sk/map

From total amount of inhabitants the women create 51,79% (340 957) and men 48,21% (317 399). In terms of age structure, 18,5% of inhabitants are in pre-productive age, 62,5% create people in productive age and 19% of inhabitants are in post-productive age. Labour force creates 50,26%, i.e. 326 600 persons. 10% of inhabitants in productive age have basic education, 37% apprentice education, 44% full secondary education and 9% academic education.

Banská Bystrica region is characterized by varied raw material basis. Strong representation there have beds of brown coal, golden and silver ores, lead, copper, zinc, magnesite, stocks of building stones, lime stones, ceramic loams, gravels and gravel sands. Big reserve in raw material basis creates the wood stuff.

On the basis of industrial production it is possible to divide the Banská Bystrica region into two areas: industrial developed north, where dominates: metallurgy, machine industry, wood-processing and partly food industry, chemical and pharmaceutical production, and the agricultural south with dominated food industry. Concerning existing intro-regional disparities, majority of economic indicators which characterize the developed level of Banská Bystrica region, can be distortion in some measure.

In term of agricultural production, Banská Bystrica region belongs to medium productive areas. From the total land area in region, the largest area cover wood areas, sustained grassy stands and plough land.

2. Social economic potential of Banská Bystrica region Yearly growth of GDP per capita in Banská Bystrica region was about 2%

higher than the growth of GDP/p.c. in SR during the analyzed period. In spite of this fact, Banská Bystrica region was permanently at 6th place from 8 Slovak regions in GDP per capita. The share of GDP/p.c. in Banská Bystrica region created around 83% from the total GDP/p.c. in SR during 1995 – 2004. The yearly growth of GDP presented ca. 0,3% during 1995 – 1998 and average 1,5% during

314

2000 - 2002 at the total GDP in SR. Yearly decline of share was noticed from 1999 to 2000 and in 2003, too.

Fig. 2 Development of GDP per capita in EUR during analyzed period

0

1 000

2 000

3 000

4 000

5 000

6 000

7 000

1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004

Year

GD

P p

er

ca

pit

a

BBR

SR

2 3

28

2 5

94

2 9

39

3 0

95

2 9

61

3 3

89

3 6

62

4 1

45 4 6

81

5 2

34

Source: Self-processing according to Statistical Office of Slovak Republic With the growth of GDP came to the growth of disposable income in analyzed period, too. This presented 996 million EUR in 1995 in Banská Bystrica region and 1 875 million EUR in 2003. Yearly growth of disposable income in region reached in average 9,3% during the analyzed period. Fig. 3 Development of disposable income in Banská Bystrica region

996

1 120

1 308

1 375

1 341

1 513

1 589

1 733

1 875

0 500 1 000 1 500 2 000

Disposable income in million EUR

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2001

2002

2003

Ye

ar

Source: Self-processing according to Statistical Office of Slovak Republic

315

The share of Banská Bystrica region on employment in SR ranged around

11% in analyzed period. Employment in agriculture, industry and building industry noticed decreasing tendency in the period 1995 - 2003. The exception presented only the year 1996, when employment in industry and building industry increased about 6,3%. Service sector, which created the highest share on employment during the relevant period, was noted for variable development. Globally in this sector occurred to the growth of employment about 897 persons. The highest growth was noticed in 1996 about 4 714 persons, the highest decline in 2003 about 4 730 persons in comparison with the previous year. In Table 1 we present the development of employment according to sectors in analyzed period, which represents the following figure, too. Table 1 Development of employment according to sectors in 1995 - 2003

Year

Sector 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003

Agriculture 27 336 25 473 23 770 21 266 18 984 16 906 16 314 14 865 12 511 Industry and

Building industry 89 223 94 857 93 567 85 954 82 887 79 356 76 200 74 487 70 137

Services 123 083 127 797 129 078 127 727 126 751 126 403 126 110 128 710 123 980

All sectors 239 642 248 127 246 415 234 947 228 622 222 665 218 624 218 062 206 628

Source: Self-processing according to Statistical Office of Slovak Republic

Fig. 4 Development of employment according to sectors in analyzed period

0%

20%

40%

60%

80%

100%

Em

plo

ym

en

t

19

95

19

96

19

97

19

98

19

99

20

00

20

01

20

02

20

03

Year

Services

Industry and Building

Agriculture

Source: Self-processing according to Statistical Office of Slovak Republic

316

The development of unemployment in region noticed mostly the increased tendency during 1998 – 2005 and at one workstation felt on an average 101 unemployed people. In 2005 Banská Bystrica region participated with 23,8% (77 600) in total amount of registered unemployed people in Slovakia. The biggest amount of unemployed people in Banská Bystrica region represented the employed ancillary and unqualified persons together with inhabitants, who had not worked 3 years before their entry to evidence. In 2003 the first decline of unemployment was noticed in the region, what had been caused by placement of higher amount of unemployed people for public services financed from the state budget. The next decline was noticed in 2005 and it beard relation to accepted measures of government in employment policy.

There are great regional disparities in unemployment rate among districts in region, what is expressive especially by comparison of industrial north-west with the south districts Rimavská Sobota, Revúca, Veľký Krtíš and Lučenec. The smallest rate of unemployment is in districts Banská Bystrica and Zvolen.

Fig. 5 Development of unemployment rate in particular years

0

5

10

15

20

25

30

1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005

Year

Ra

te o

f u

ne

mp

loy

me

nt

in %

BBR

SR

Source: Self-processing according to Statistical Office of Slovak Republic

The amount of available jobs in Banská Bystrica region noticed in 1997 –

2000 decreasing tendency. In 2000 the number of available jobs created 496, in 2001 it increased at 843 jobs, in 2002 reached the amount of 900 jobs and in 2003 declined at 805 jobs.

317

Fig. 6 Development of available employment in Banská Bystrica region

0

200

400

600

800

1000

1200

1400

1600

Year

Th

e a

mo

un

t o

f a

va

ilab

le jo

bs

1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003

1 424

1 396

812

496

843

900

805

Source: Self-processing according to statistic data from Banská Bystrica Self-Governing Region Reached average gross wage per employee in region was 221 EUR in 1999, what means 90,1%, in 2000 86,6%, in 2001 86,2%, in 2002 86,2%, in 2003 85,2% and in 2004 84,1% from the national average. From presented data results, that the growth coefficient of the average gross wage in Banská Bystrica region is about 1,6 percentage point lower than the national average. At the same time we can state, that the development of average monthly wage per employee in region ,,falls“ behind the development of average monthly wage in SR about two years. Fig. 7 Development of average gross wage (in EUR)

1999 2000 2001 2002 2003 2004

0

50

100

150

200

250

300

350

400

Year

BBR

SR

Av

era

ge

wag

e p

er

em

plo

yee

in

EU

R

221

23

2 24

6

27

3

29

5 33

2

Source: Self-processing according to the Statistical Office of the Slovak Republic

318

Total inflow of foreign direct investments (FDI) in Banská Bystrica region was deeply under national average level during the analyzed period. Hereby we can state, that in this period it is evident the systematic decreasing of FDI-share in region at total FDI in Slovak Republic, what illustrates table 2 and following figure. Table 2 Development of FDI in Banská Bystrica region

FDI 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 FDI in million

SKK 4759 5440 8 180 8337 8892 10518 10754 FDI in million

USD 112,6 114,8 168,8 208,2 270,1 369,1 336,6 Share of FDI on

SR 5,0 3,1 3,5 2,6 2,6 2,4 2,4 Source: Self-processing according to data from the National Bank of Slovakia Fig. 8 Development of FDI in Banská Bystrica region

1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005

0

2000

4000

6000

8000

10000

12000

14000

FD

I in

millio

n U

SD

Year

BBR

SR

Source: Self-processing according to data from the National Bank of Slovakia

Extent of expenditures for research and development in Banská Bystrica region was yearly one of the smallest in comparison with other Slovak regions. The region reached the highest share on total expenditures of SR in 1995 (6,15%), the smallest in 1997 (4,37%) even though the total extent of expenditures for SR was the highest in 1997.

319

Fig. 9 Development of R&D expenditures in 1995 – 2003

1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 20030

50

100

150

200

250

Ex

pe

nd

itu

res

in

milli

on

EU

R

Year

BBR

SR

Source: Self-processing according to the Statistical Office of the Slovak Republic Traffic infrastructure

Banská Bystrica region has relatively good developed infrastructure in its north part. But its south districts Rimavská Sobota, Veľký Krtíš and Revúca belong to the most undeveloped areas with insufficient connection to traffic corridors. Through the region pass two important road lines: north-southern and west-eastern integrated to European road net. The biggest importances have the highways in total length 65km and primary roads with length 577km. The length of secondary and third roads is 2 583km.

Table 4 Equipment with network of highways and roads (km/1000 km2)

Year Equipment: 1999 2000 2001 2002 2003 2004

BBR 334,08 334,21 334,13 333,98 9 455 9 455 SR 361,66 361,73 361,7 362,09 49 034 49 034

Source: Self-processing according to the Ministry of building and regional development of Slovak Republic

In Banská Bystrica region, there are 25 track relays of railway network in total length of 559 km lines and 760 km of trackage. Through the region pass two railway lines of national and international importance from Bratislava through Zvolen to Ukraine and from Žilina through Zvolen to Hungary. The length of railways is 725km. Network of railways and its infrastructure lag after developed countries.In the region, there is the international airport Sliač and two smaller airports in Boľkovce and Očová, which are used for sport purposes.

320

Technical infrastructure In term of generation of electricity the region is deficient. For this reason

the current supply is provided by import. In the region are situated 730 sources of water with sufficient capacity and

convenient quality. In the present, 84.31% of inhabitants in region are connected at public water line and 53.5% at canalization. The share of municipalities without public water line is 33%, what means nearly 8.5% of inhabitants in region without the alignment at public water line. The length of water pipeline presents 3 983 km, sewage pipeline creates 786.35 km and the amount of sewage tanks is deficient – ca. 31.

Table 5 Equipment with water network – without laterals (km/1000 km2)

Year Equipment:

1999 2000 2001 2002 2003 2004 BBR 424,96 426,02 419,35 418,09 521,36 422,10 SR 466,26 474,36 477,07 484,98 507,72 513,61

Source: Self-processing according to the Ministry of building and regional development of Slovak Republic

All districts except Krupina and Banská Štiavnica have sewage networks with terminals in sewage tanks. Social infrastructure

In the present, there are established one teaching hospital, 12 hospitals with policlinic, one psychiatric hospital, 6 public policlinics, 2 non-public policlinics, 6 public health institutes, 1 219 non-public emergency rooms and 9 natural medical spas (the most famous are Dudince, Brusno, Kováčová, Sliač, Číž, Sklené Teplice) in the region.

In 2004 there were 89 institutions of social services in service in the region, of it 27 old-people’s homes, 14 foster homes, 27 social institutions of services for children, 3 homes for single parents and 8 shelters.

In agency of Regional Authority of Banská Bystrica there are 75 special schools with 4 222 students. In agency of towns and municipalities of Banská Bystrica region are 251 primary schools, of it 126 small-class schools. The number of secondary schools is 135 with total amount of 35 625 students, of it: -28 secondary grammar schools with 9 888 students, i.e. 27.8%, -89 secondary special schools with 12 867 students, i.e. 36.1%, -31 secondary vocational apprentice schools and 18 apprentice schools with 12 870 students, i.e. 36.1%.

From mentioned amount of schools there are 6 church secondary grammar schools and 4 private secondary schools in the region. A number of 1 347 students study in non-public secondary schools, representing 3.8% from total amount of secondary school students in region.

321

In the region there are three universities: Matej Bel University (7 faculties), Academy of Arts (3 faculties) and Technical University (4 faculties) and 6 universities in form of field place: Slovak University of Agriculture in Nitra, Slovak University of Technology in Bratislava, Comenius University in Bratislava, Technical University in Košice and Alexander Dubcek University in Trenčín.

3. Conclusion Banská Bystrica region is the largest self-governing region in Slovakia. It

has industrial-agricultural character with different economic basis and infrastructure equipment what led and leads to creating and deepening of spatial disparities in this region.

On the basis of done social economic analysis of Banská Bystrica region according the chosen macroeconomic indicators we can state, that the region belongs to the middle developed areas in the Slovak Republic. To the strengths of this region especially belongs extensive raw material base, high education level of work force, sufficiency of available areas for industrial parks, performance of supporting advisory centers, built-up road and railway networks. As the weaknesses we can consider: low added value in industry, insufficient utilization of raw materials, deficient and indirect inflow of FDI, high rate of unemployment and its regional differences, low level of basic infrastructure especially in rural.

Possibilities for development of regions are connected especially with inflow of FDI during the last years. In this indicator Banská Bystrica region holds one of the last places among the Slovak regions. But FDI are not the only one possibility for sustainable regional development. Developing impulses should come especially from regional particularities to use local conditions and sources. It is necessary to lay stress on development of innovation potential in region through development of production with higher rate of added value, increasing of R&D expenditures and establishment and development of cooperation between educational and research institutions, enterprises (mainly SME-s) and regional agencies.

Literature

http://www.build.gov.sk/mvrrsr/index.php (20. 4. 2007) http://www.nbs.sk - Prehľad základných makroekonomických indikátorov od roku 1993 (27. 3. 2007) http://www.statistics.sk/Regstat (22. 4. 2007) http://www.vucbb.sk/ganet/vuc/bb/portal.nsf/pages/11CA03F09424535BC1256ED8004868DF - Program sociálneho, ekonomického a kultúrneho rozvoja BBSK (3. 3. 2004) http://www.vucbb.sk/map - Map of Banská Bystrica Region (20. 4. 2007)

322

ANALIZA ECONOMICA PENTRU REALIZAREA UNEI INFRASTRUCTURI DE TRANSPORT IN VEDEREA

REVIGORĂRII UNEI ZONE INDUSTRIALE

Conf. univ. dr. Vichentie Maniov, Conf. univ. dr. HoraŃiu Şoim Universitatea de Vest “Vasile Goldiş” Arad, Facultatea de ŞtiinŃe Economice,310426 Arad,

Str. Cocorilor 54 e-mail: maniov@mail.dnttm.ro,horatiu_soim@yahoo.com

Abstract Economic Analyses for a Transport Infrastructure That is Intended to Help in

Development of an Industrial Area An economic study for an infrastructure investment that will serve for renewing an

industrial area is presented. The results of the feasibility and opportunity study of the investment pointed out that the transport infrastructure in question is necessary and possible to be achieved. Also it was pointed out that European funds are necessary to be accessed as the local public authorities, the owner of the infrastructure, has not the necessary economic power.

Key words: investment, economic efficiency, budget, costs

1. Introducere Conceptul modern privind dezvoltarea economică a unei zone, pleacă de la

premisa că starea şi dezvoltarea infrastructurii de transporturi se constituie ca principal suport pentru viitoarea creştere economică în toate sectoarele.

Proiectul de revigorare a unei zone industriale se înscrie în cadrul investiŃiilor destinate infrastructurilor pentru transporturi ca suport pentru sporirea potenŃialului economic şi social prin valorificarea resurselor locale, specifice (agricultură, industrie, turism, prelucrarea lemnului, artizanat, etc.). In acest context este realizat un studiu de caz referitor la realizarea unui pasaj in municipiul Deva, peste un drum naŃional şi o linie de cale ferată magistrală.

Ca urmare a realizării proiectului, se contează pe îmbunătăŃirea condiŃiilor de circulaŃie şi pe diversificarea serviciilor şi stimularea iniŃiativei private în zona industrială situată pe partea dreaptă a liniei de cale ferată magistrale Bucureşti – Deva - Arad.

Proiectul se subscrie axelor prioritare ale Planului NaŃional de Dezvoltare 2002-2005.

2. Analiza economico-financiară În cadrul planului de afaceri elaborat pentru zona industrială, care se

doreşte să fie reabilitată, s-a făcut evaluarea zonei din punct de vedere socio-economic.

323

Obiectivele strategice pe termen scurt ale proiectului sunt legate de asigurarea suportului de infrastructură pentru dezvoltarea durabilă a zonei industriale.

EficienŃa economică a proiectului se va regăsi: - în mod direct în economiile de carburanŃi, de timp, de sporire a duratei de

utilizare a autovehiculelor, în creşterea siguranŃei circulaŃiei, reducerea poluării mediului;

- în mod indirect prin dezvoltarea activităŃilor economice şi turistice existente şi apariŃia unora noi în zona, precum şi stimularea construcŃiilor noi.

O analiză economico-socială arată că pot fi identificate potenŃiale ale dezvoltării economice ale zonei în următoarele domenii Ńintă: - revigorarea urbană a zonei industriale; - industria; - serviciile; - sectorul întreprinderilor mici si mijlocii; - turismul.

In planul de afaceri al proiectului se detaliază aspectele soci-economice privind implicaŃiile realizării pasajului.

Realizarea proiectului se înscrie în cadrul investiŃiilor destinate sporirii potenŃialului economic şi social în cadrul zonelor care au o activitate economică care demonstrează un potenŃial de creştere.

Analiza economico-financiară se bazează pe datele de trafic de prognoză. S-a considerat că traficul va avea o creştere anuală de 5% pe an în următorii 12 ani, după care se menŃine la un nivel constant.

Fig. 1. EvoluŃia traficului

Analiza economico-financiară efectuată a Ńinut seama de următoarele

elemente principale: - luarea în considerare a unei durate de utilizare, care să fie economic

viabilă şi destul de lungă pentru a se putea evalua impactul acesteia pe termen mediu şi lung;

- proiectul să conŃină informaŃiile necesare pentru aplicarea metodelor de analiză;

324

- moneda utilizată să fie atât RON cât şi EURO; - preŃurile să fie evaluate pentru fiecare resursă folosită; - planificarea financiară trebuie să arate că proiectul nu prezintă riscuri

legate de insuficienŃa finanŃării, sincronizarea intrărilor şi ieşirilor de capital fiind esenŃială pentru implementarea proiectului.

Durata de utilizare a investiŃiilor în infrastructuri rutiere este una mare. În general, în calculele de analiză financiară, este apreciată la 20-30 ani. În prezenta documentaŃie a fost luată în considerare o perioadă de 35 ani. Calculele au fost efectuate cu rate de actualizare cuprinse între -10% şi +10%. Costurile proiectului au fost împărŃite în două categorii:

- costuri capitale care sunt menŃionate în buget şi în devizul general de lucrări;

- costuri de operare şi întreŃinere anuale şi costuri de reabilitare periodică. Aceste costuri sunt post investiŃionale şi nu intră în costul investiŃiei, dar sunt necesare pentru analiza cost/beneficiu.

Bugetul proiectului este prezentat în tabelul 1. În cadrul studiului au fost estimate: - costurile de întreŃinere şi reabilitare pe întreaga durată de viaŃă a proiectului; - veniturile indirecte anuale şi economiile care se obŃin prin realizarea pasajului; - date privind traficul şi valoarea economiilor de timp.

Analiza de risc are ca scop identificarea riscurilor majore pentru proiect şi probabilitatea de producere a acestora. Analiza efectuată a Ńinut seama de următoarele tipuri de riscuri:

- subevaluarea costurilor (inclusiv cele de exploatare şi întreŃinere); - supraevaluarea veniturilor; - implementarea programului/întârzieri; - tehnice; - politice (tarife, co-finanŃare); - sociale; - nivelul traficului (utilizatorii); - accidente/pierderi.

325

Tabel nr. 1. Bugetul proiectului Nr.

capitol Denumire capitole cheltuieli RON Euro

1 Cheltuieli pentru achiziŃionarea terenului si pregătirea şantierului 2.054.227 533.648,65

2 Cheltuieli pentru racordarea lucrărilor la principalele servicii 0 0

3 Cheltuieli pentru proiectare si asistenta tehnica 721.923 187.541,69

4 Costuri directe de construcŃie 12.295.309 3.194.084,48 5 Alte cheltuieli 1.298.927 337.436,32 6 Cheltuieli de predare a construcŃiei 0 0 7 TVA aferent costurilor neeligibile 438.414 113.891,64 Total 16.808.801 4.366.603 - din care AN I 9.400.544 2.442.080

- din care AN II 7.408.257 1.924.522

Analiza de senzitivitate a fost făcută pentru evaluarea principalelor riscuri şi pentru a determina gradul de incertitudine a principalelor componente, ale căror modificări afectează indicatorii financiari ai proiectului, cum sunt VNA – venitul net actualizat şi RIR – rata internă de rentabilitate.

In cadrul studiilor de analiză financiară şi economică s-a avut în vedere un număr de trei variante – de bază, optimistă, pesimistă - în scopul obŃinerii de informaŃii privind evaluarea variantelor.

Rezultatele obŃinute privind indicatorii RIR economic şi VNA pentru cele trei variante sunt prezentate în figurile 2. şi 3.

Rezultatele obŃinute şi indicatorii prezentaŃi evidenŃiază faptul ca variaŃia costului investiŃiei în cazul unei reduceri va conduce la obŃinerea unor indicatori mai buni decât în cazul ipotezei de calcul de bază, şi anume: scurtarea duratei de recuperare a investiŃiei şi obŃinerea mai rapida a avantajelor economice. Mărirea costului investiŃiei conduce la mărirea duratei de recuperare, mărirea pragului de rentabilitate şi scăderea venitului net, investiŃia rămânând totuşi rentabilă, iar recuperarea acesteia încadrându-se în durata specifică investiŃiilor în infrastructuri pentru transporturi.

Întârzierea realizării proiectului va avea repercusiuni negative şi va întârzia transpunerea în practică a necesităŃii de sporire a atractivităŃii zonei, datorita lipsei infrastructurii rutiere de sprijin.

326

34,60%

32,11%

29,27%

26,00%

28,00%

30,00%

32,00%

34,00%

36,00%

RIR (%) 34,60% 32,11% 29,27%

Varianta optimista Varianta de baza Varianta pesimista

Fig. 2. VariaŃia RIR economic

0

20.000.000

40.000.000

60.000.000

80.000.000

100.000.000

VNA (RON) 80.727.192 76.975.148 73.530.264

VNA (Euro) 20.971.370 19.996.661 19.101.747

Varianta optimista Varianta de baza Varianta pesimista

Fig. 3. VariaŃia VNA

Nerealizarea proiectului va avea un impact negativ asupra populaŃiei din zonă care suferă ca urmare a ritmului lent de dezvoltare a activităŃilor industriale, din domeniul producŃiei şi serviciilor şi din turism.

Riscurile legate de realizarea proiectului care pot apărea pot fi de natură: - internă – pot fi elemente tehnice legate clar de îndeplinirea realistă a

obiectivelor şi care se pot minimiza printr-o proiectare şi planificare riguroasă a activităŃilor;

- externă – nu depind de beneficiar. Nivelul riscurilor interne şi externe ar trebui să fie acceptabil sau să fie

luate în considerare alternative. Măsurile administrative ale beneficiarului se referă la minimizarea

riscurilor şi cuprind: - descrierea riscurilor ce pot avea impact asupra realizării proiectului;

327

- efectuarea analizei de risc şi a impactului în cazul fiecărui tip de risc; - elaborarea măsurilor pentru identificarea, reducerea şi conducerea

realizării proiectului prin monitorizarea şi controlul riscurilor care pot apărea în derularea proiectului.

Analiza de risc a fost efectuată pentru a identifica riscurile majore pentru proiect. Riscurile pentru proiectul analizat sunt legate de subevaluarea costurilor şi de supraevaluarea veniturilor. În cadrul variantei de bază rata de actualizare a fost de 5%, iar costurile şi veniturile au fost luate în conformitate cu studiul de fezabilitate elaborat de proiectant.

Senzitivitatea RIR

-5%

-4%

-3%

-2%

-1%

0%

1%

2%

3%

4%

5%

-10% -9% -8% -7% -6% -5% -4% -3% -2% -1% 0 1% 2% 3% 4% 5% 6% 7% 8% 9% 10%

Cost Materii prime Cost Forta de munca Cost Combustibil Costuri industriale generale (utilaje) Trafic

Fig. 4. Senzitivitatea RIR la variaŃie costuri şi trafic

328

Senzitivitatea VNA

-8%

-6%

-4%

-2%

0%

2%

4%

6%

8%

-10% -9% -8% -7% -6% -5% -4% -3% -2% -1% 0 1% 2% 3% 4% 5% 6% 7% 8% 9% 10%

Cost Materii prime Cost Forta de munca Cost Combustibil Costuri industriale generale (utilaje) Trafic

Fig. 5. Senzitivitatea VNA la variaŃie costuri şi trafic.

Senzitivitatea VNA

-60%

-40%

-20%

0%

20%

40%

60%

80%

100%

120%

140%

0 1% 2% 3% 4% 5% 6% 7% 8% 9% 10%

Rata de actualizare

Fig. 6. Senzitivitatea VNA la variaŃia ratei de actualizare.

Analiza beneficiilor socio-economice obŃinute din investiŃiile în

infrastructură arată că acestea sunt greu de identificat şi de cuantificat. Analiza relevă contribuŃia proiectului la bunăstarea economică şi socială a localităŃilor implicate precum şi a persoanelor din afara acelora care beneficiază direct de realizarea proiectului.

329

Analiza economică a Ńinut cont de veniturile indirecte şi de efectele de antrenare economică aduse de implementarea proiectului. Aceste venituri rezultă din profitul societăŃilor nou înfiinŃate şi impozitele aferente, din salarii ca urmare a creării de locuri noi de muncă şi din economiile aduse fondurilor de şomaj, din construcŃia de noi clădiri în zona de implementare a proiectului şi din impozitele aferente etc.

3. Concluzii Analiza economică întocmită pe baza studiului de marketing şi a studiului de fezabilitate arată că realizarea proiectului este oportună şi benefică şi se poate realiza cu fonduri obŃinute prin Programul PHARE, deoarece comunitatea locală nu dispune de resurse suficiente pentru realizarea unei astfel de investiŃii de utilitate publica.

Bibliografie BĂILEŞTEANU Gh., 1998, „Diagnostic, risc şi eficienŃă în afaceri”, Ed. Mirton,

Timişoara; MANIOV V., 2007, „EficienŃa investiŃiilor – sport de curs”, Universitatea de Vest

„Vasile Goldiş” Arad, NEGRILĂ A., 2003, „Proiecte investiŃionale – fezabilitate şi eficienŃă”, Ed.

Mirton, Timişoara,

SOCIAL INSTITUTIONS AND THEIR ETHICAL DIMENSION

VERONIKA BALÁŽOVÁ, MIRIAM MARTINKOVIČOVÁ EF UMB – DP Poprad Nábr., Jána Pavla II 3, 058 01 Poprad, EF UMB – KEHV

Tajovského 10, 975 90 Banská Bystrica, Slovak Republic, e-mail: miriam.martinkovocova@umb.sk

Abstract

Social institutions revise different areas of social life by means of standardizing relatively regularly repeated connections between performance and co-existence. The activities of these social institutions help citizens find some orientation and the ways of behaviour in regularly repeated acts of their social and civilian life. They serve as a source of stability for social acts, a kind of normative orientation for citizens, and they can also become a guarantee of the correct and proper behaviour of the citizens. Despite their strict and definite rigorousness and directiveness the institutions should not look like something unchangeable and „stiff“. Besides their stability they should also be able to react to the dynamic requirements of the society and provide possibilities for the desired changes implementation.

330

Key words: social norms. social values. institutional ethics. professionality. social and ethical code.

Introduction Our everyday life is full of regulations which essentially direct, correct and limit it at the same time no matter if the complicated system of legal regulations, legal and organizational norms applied in a certain enterprise or an institution or the regulations correcting our behaviour as traffic participants are considered. At both individual and social levels the norms serve for coordination and cooperation of otherwise hardly compatible systems, structures, procedures or expectations. They also contribute to the observation of social order and discipline and intensify the social dimension of human existence. But the norms do not always have exclusively legal character. Besides the legal norms the life of an individual (citizen, consumer, producer, employee) is also regulated by some moral imperatives. The ethical correctives and the moral imperatives observance prove the fact that natural moral becomes an obvious part of our existence and it supports calculating, rational behaviour of an individual in an acceptable way. In this respect A. Etzioni says that it is typical for people to preferably choose means instead of aims on the basis of their values and emotions. „Values and emotions make some decisions more effective without quibbling rational thoughts or infiltrating into them. It concerns both social and economic behaviour as a whole“ (Etzioni, 1995, p. 13).

As the economic relations also have their social character, the behaviour of any individual involved in economy are determined by a wide scale of social and cultural factors. Social values as formalized ideals influencing the behaviour of both individuals and social groups represent the means of this determination. Social values in this process acquire the form of norms according to which the members of particular social systems (enterprises, institutions, organizations, unions) behave in order to avoid the resistance of society. (Juroška, 2002, p. 274).

Social norms are considered the traditional and basic part of a social life (Vodáková, 1997, Lovaš, 1998). Norms appear in the form of separate concrete requirements (responsible approach, loyalty, transparency of performance), they are interconnected and create meaningful units in the form of normative systems or schemes (ethical codes, organizational culture, ethical standards). By the term norm in its widest context we mean any social or cultural regulator influencing the behaviour of individuals (Nišponská, Fillová, 2003, p. 286).

The process of their observance, acceptance and interiorization into the internal system of human persuasion and motivation is denoted as the process of norms socialization resulting in the expected samples of an individual´s behaviour and it acquires its moral dimension. In this way the characteristic of an individual is completed not only from the point of view of his/her external readiness to take responsibility for his/her job performance in the form of professional training, specific, technological and organizational skills but from the point of view of personal and ethical maturity as well.

331

Institutional Ethics The term profession denotes expertise. The expertise (erudition) can be defined as the highest level of intelectual and technical skills as well as social utility. In a social theory the term has as a rule positive implications, it denotes first of all the complex of positive characteristics of the profession performer, including certain moral qualities.

Representatives of a certain profession are usually grouped into professional organizations which represent the given profession, they articulate and promote their aims, protect legitimate interests of their members, motivate them to discipline and dignity and at the same time they create institutions supporting the enforcement of the discipline and dignity (legislative measures).

The autonomy of decision making and the work of experts emphasize the reality that whatever controversial the extent of a job may be , an expert should be able to apply certain autonomy in decision making details. Such an expert has to be able to consider contract details or suggest some solutions to given situations. Even in the organizations where the autonomy of experts (employees) is limited by the wishes and requirements of supervisors they are expected to present a high level of deliberate and competent judgement and behaviour.

The typical and possibly dominant professional criterion is represented by the ability to create values and approaches to the values. The requirement makes experts respect certain norms resulting from the values if they are perceived as an imperative expression of value, work in this way and provide adequate services that consider overall and general interests or society welfare. The structure of a public sector requires the identification of a variety of social and administrative systems mostly in the form of organizations and institutions. Both these terms are very frequently connected. By organizations we mean formal groups :aimed at certain purposes, functionally organized on the basis of social division of labour, having suitable structure of competences (enterprise, association, union, etc.)

Institutions are normative systems which: interconnect a number of norms, took over the role of institutions governing all the society (Ondrejková, 2001, p. 51 – 52).

The purpose of institutions is to effectively correct relatively permanently repeated connections between performance and co-existence. As an example of this modern ritualization such institutions as schools which manage education, police units which eliminate criminality, municipal offices regulating and managing different activities of citizens can be introduced. By means of their activities they help a person (citizen) in his/her orientation and performance in permanently repeated acts of social and civil life. They serve as a source of stability for social acts, as normative orientation and a kind of correct behaviour guarantee for citizens. Despite their definite rigorosity and normativeness the institutions should not make an impression of something unchangeable or stiff. With their stability they should be able to react to current needs and support desirable changes. Contrary to organizations the institutions do not act as special-purpose systems which are subject to relatively prompt decisions of people employed there.

332

They are perceived as social systems which: present the sense and right for acceptance, contain inevitable level of free space for interpretation.

Orientation on the common justification which in this sector acquires first of all its binding legitimacy as well as certain moral dimension in their orientation toward both individuals and social groups becomes a clear identification sign for the activities of the institutions. The orientation, however, may be seen as a mere mask in the tradition of stiff, old-fashioned institutions. Institutions can retain their vitality only if they are able to accept fast changes in social conditions and corresponding opinion schemes. Although a human being as a sociable entity is made to live and exist in a society of institutions, at the same time the institutions as normative systems offer him/her the possibility of coexistence in historically unsteady form.

They are probably the activities of the institutions where the tension between individual and social aspects are the most significant feature: in relation to surrounding world (relationship between a citizen and an authority), in relationships within the institutions (employees and their mutual relationships), in relation to the executive power (central organs of public administration).

The relationship between the institutional employee on one hand and the citizen on the other may be very sensitive from the ethical point of view. Therefore there can be noticed some specific features in this area related to the need for „cultivation of public administration employees moral reflexes by means of their increased sensitivity toward the ethical dimensions of everyday practice“ (Ondrejková, 2001, p. 53).

There should also be applied strict moral rules in contacts between public administration employees on one hand and citizens on the other in the area of the employees duties toward: the society governing structures which he/she represents, his/her own profession, representation of the institution, increasing prestige and the meaning of performed profession.

The system of modern centralized democracies and their bureaucratization resulted in the effect of negative attitudes of the public toward the institutions ensuring public affairs administration. The meaning and mission of the institutions should be neither overvalued nor undervalued. They are guided by so called social and ethical code (order) of common weal which: tends to develop and protect different interests and needs of members of a society with the application of freedom and welfare without any self denial or self coercion, makes the institutions enable rather than limit the transfer of certainity through their activities (treat citizens with adequate measure of respect and politeness within the valid legal norms , as the public administration employee is not morally entitled to treat a client with the feeling of dominance – more to the contrary), suggests to avoid moral failures (in such situations there is a tendency to belittle the others and to absolutize one´s own position as the only correct and true), warns against the boasting about power and behaviour based on the power (the threat of moral degradation of an individual ), considering purposefully taken responsibility of the institution representative it prefers peaceful communicative solutions of possible

333

controversial questions in open discussions and exchange of opinions in personal contacts with the public .

The institutions do not operate mechanically without any involved participants. Public (state) employee who represents a certain public institution of a given country can neither present absolute power nor a kind of moral arrogance over the citizens who he/she is in contact with. The purpose and justification of the institutions are granted by the fact that they secure the necessary minimum level of morality and humanity for the coexistence of people.

Conclusion The ethical meaning of social institutions can be summarized in the

following way: institutions are essential as normative structures with beforehand specified purpose. Their functioning is based on the principles of coordination and reliability . The institutions do not replace moral behaviour of individuals but they can either support it positively or compensate possible moral inadequacies. As a rule, democratic and legally consistent state is understood as a complex of institutions which serve as a mediator between individual and general interests realized by means of willingness to help (doing no harm is the moral principle of good faith)

Institutions do not make political and civil virtues redundant – they rely on them. Virtue is the moral behaviour which became a habit, human ability to act correctl and acquired quality of practical common sense.

Therefore according to Sutor (1996) by the profession ( occupation) we understand a certain type of activity which is a result of inevitable labour division and consequently also some categorization of human activities which considers sufficiently verified and acknowledged qualification. The fact that our occupation means not only the application of obtained knowledge and abilities but also a kind of honour or mission that should be passed forward by those who were entrusted the values represents the substantial characteristic of the term profession. The activity resulting from a given profession is also supposed to bring some mental self-satisfaction, intellectual, moral or some other form of self-actualization. As a profession performance is connected with certain social prestige, position in a society, it means that the ability to cope with the profession requires a combination of both rational and emotional aspects of behaviour which are typical for an integrated and mature personality. At the same time it is necessary to consider the fact that any performance of a profession beside legal conditions requires also some ethical standards as well. (Sutor, 1996, p. 68).

Literature DOLINSKÁ, V., BALÁŽOVÁ, V. 2005 Global Education in Multicultural

Europe. In: Arad: Studia Universitatis „Vasile Goldis“ , Seria Stiinte Economice, No 15, 2005, pp. 19 - 26. ISSN 158-2339.

ETZIONI, A. 1995. Morální dimenze ekonomiky. Praha: Victoria Publishing, 1995, 243 s. ISBN 80-85865-19-X.

334

LOVAŠ, L. 2000. Sociálne normy a spravodlivosť v sociálnej psychológii. Košice: UPJŠ, 2000, 165 s. ISBN 80-7097-417-6.

JUROŠKA, M. 2002. Ekonomické systémy a hodnoty. In: Člověk – Dějiny – Hodnoty. Ostrava: Pedagogická fakulta OU, 2002, s. 271 – 277. ISBN 80-7368-021-0.

NIŠPONSKÁ, M., FILLOVÁ, D. 2003. Formovanie normatívnych presvedčení študentov verejnej správy. In: Výchova a tradice europského myšlení. Plžeň: Fakulta humanitních studií ZČU, 2003, s. 285 – 295. ISBN 80-86473-49-X.

ONDREJKOVÁ, A. 2001. Etika profesie. Banská Bystrica: FHV, 2001, 92 s. ISBN 80-8055-566-4.

SUTOR, B. 1996. Politická etika. Praha: Oikoymenh, 1996, 319 s. ISBN 80-86005-17-8.

VODÁKOVÁ, A. 1997. Vinníci a soudci. Praha: Sociologické nakladatelství, 1997.

STUDIU ASUPRA IMPACTULUI ECONOMIC PRODUS DE ÎNCRUCIŞAREA RASELOR DE TAURINE LOCALE

CU RASE DE TAURINE DE CARNE DIN IMPORT

MARCEL MATIUłI Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara, Calea Aradului nr.119

e-mail: matiutimarcela@yahoo.com

Abstract Study Regarding the Economical Impact Produced by the Crossbreeding of the Local

Breed Cattle with Meat Cattle Breeds from Import It hade been made a study regarding the effect of the crossbreeding of some meat

cattle breeds from import with local breeds cattle. The dates are taken from a number of 840 cattle that are included in 9 genotypes. The best results have been obtained at the crossbreeding of the local breeds cattle with Blue Blanc Belge and Chairoaise and economical resultats that are not so good at the crossbreeding with Limousine.

Key words: cattle, beef, imbreeding

Introducere După anul 1991 în România au fost aduse de crescători din zona Banatului

câteva rase de taurine de carne: Limousine, Blue Blanc Belge, Charolaise, Aberden-Angus care sunt crescute fie în rasă curată, fie încrucişate cu rase locale pentru a îmbunătăŃi acestora din urmă aptitudinile pentru producŃia de carne, sporul mediu zilnic, randamentul la sacrificare, calitatea cărnii.

335

Material şi metodă Cercetările au fost efectuate în anul 2006 pe un număr de 840 taurine

aparŃinând de 9 genotipuri: Limousine X BălŃată românească (L X BR), Limousine X BălŃată cu negru românească (L X BNR), Limousine X Brună de Maramureş (L X BM), Blue Blanc Belge X BălŃată românească (BBB X BR), Limousine X Fleckvich (L X F), Charolaise X BălŃată românească (C X BR), metişi F1 (Limousine X BălŃată românească) X Blue Blanc Belge, BălŃată românească, BălŃată cu negru românească. Scopul acestei cercetări a fost acela de a aprecia dacă este necesar să se efectueze încrucişări între rasele autohtone de taurine cu taurine din diferite rase de carne importate din Europa.

Prelucrarea datelor s-a efectuat conform metodelor statistice uzuale. Furajarea şi întreŃinerea animalelor a fost similară în toate cele 5 ferme în

care au existat cele 840 taurine luate în studiu. Rezultate şi metode

Rezultatele obŃinute în acest studiu sunt redate în graficele 1-3. Din graficul nr. 1 se poate observa că greutatea corporală pe care aceste

taurine au avut-o la fătare este mai mare la metişii F1 (LX BR) X BBB, fapt care conduce la creşterea frecvenŃei fătărilor distocice.

În graficul nr. 2 este redat sporul mediu zilnic la taurinele din cele 9 genotipuri. Sporuri ridicate de peste 1500 g s-au înregistrat la tineretul BBB X BR (1542 g), C X BR (1554 g) şi metişii F1 (L X BR) X BBB (1490 g).

Din graficul nr. 3 sunt redate randamentele la sacrificarea taurinelor aparŃinând celor 9 genotipuri. Cele mai bune randamente s-au înregistrat tot la metişii provenind din încrucişările menŃionate la sporul mediu zilnic.

Greutate vitei la fatare kg.

05

1015

2025303540

4550

1 2 3 4 5 6 7 8 9

Greutate vitei la fatarekg.

Grafic 1.

336

Sporul mediu zilnic gr.

0

200

400

600

800

1000

1200

1400

1600

1800

1 2 3 4 5 6 7 8 9

Sporul mediu zilnic gr.

Grafic 2.

randament la sacrificare %

52

54

56

58

60

62

64

66

1 2 3 4 5 6 7 8 9

randament la sacrificare%

Grafic 3.

Legenda pentru grafice 1 Limousine x BălŃata românească 2 Limousine x BălŃata cu negru românească 3 Limousine x Brună de Maramureş 4 Blue Blanc Belge x BălŃata românească 5 Limousine x Flevick 6 Charolais x BălŃata românească 7 F1(Limousine x BălŃata românească) x Blue Blanc Belge

337

8 F1 (Limousine x BălŃata românească) x BălŃata românească 9 F1 (Limousine x BălŃata românească) x BălŃata cu negru românească

Încrucişările dintre rasele locale cu rasa de carne Limousine au condus la apariŃia unor metişi care au realizat sporuri medii zilnice destul de modeste; la fel se prezintă situaŃia în ceea ce priveşte randamentul la sacrificare. De asemenea s-au semnalat probleme şi în legătură cu service-periodul vacilor din rasa Limousine aduse în zona Banatului.

De menŃionat că încrucişările dintre rasele locale cu rasa Charolaise şi mai ales cu rasa Blue Blanc Belge s-au înregistrat un număr ridicat 53% de distocii la fătare fie din mai multe cauze: greutatea corporală prea mare a viŃelului la fătare, musculatura trenului posterior cu o dezvoltare exagerată aşa numitul fenomen doppellander, dimensiunile capului de viŃel prea mari etc.

Concluzii Rezultatele acestor cercetări demonstrează eficienŃa economică a

încrucişărilor dintre rasele de taurine locale şi unele rase de carne din import evidenŃiată prin sporul mediu zilnic mare, randament la sacrificare ridicat. Cele mai bune rezultate s-au obŃinut la încrucişarea taurinelor din rasa BălŃata românească cu rasele Charolaise şi Blue Blanc Belge. Încrucişările taurinelor locale cu rasa Limousine nu au dat rezultate prea bune, sporurile fiind prea bune, sporurile fiind mici, singurul avantaj faŃă de celelalte încrucişări constă în faptul că majoritatea fătărilor au fost eutocice. Încrucişările cu Blue Blanc Belge au condus la apariŃia unui număr mare de distocii la fătare. Încrucişarea taurinelor din rasele locale pe care o recomandăm pe baza studiilor efectuate este cea cu rasa Charolaise.

Bibliografie

BLAKELY D, BEADE D, 1995 – The science of animal husbandry, Reston Book, New Jersey

BODO I., 1993 – Altalanos Allattenyesztes, Univ. of Vet. Sci.., Budapest GEORGESCU GH . (coordonator), 1988, 1989, 1993, 1998 – Tratat de creşterea

bovinelor vol. I, II, III, IV, Ed. Ceres, Bucureşti

338

PRINCIPII DE ECHITATE FISCALĂ

Conf. univ. dr. Alexandru N. Vlaicu Universitatea de Vest “Vasile Goldiş” Arad, Filiala Satu Mare Facultatea de ŞtiinŃe

Economice, 440030, str. Mihai Viteazu 26, Satu Mare Résumé

En fonction du degré de généralité des assujétis, l’imposition peut être générale (quand elle s’applique aux personnes qui réalisent un révénu d’une certaine source ou ont un certain type de patrimoine) ou partielle, quand certaines personnes bénéficient de réductions d’impôt.

Il faut faire une distinction entre l’égalité par rapport aux impôts et l’égalité par l’impôt quand on fait appel à l’ésprit de justice dans la répartition des obligations fiscales parmi les membres de la société.

Mots clé: imposition, ésprit de justice, obligations fiscales Echitatea fiscală, ca noŃiune, semnifică dreptate socială în materie de impozite. Pentru respectarea acestui principiu este necesară impunerea diferenŃiată a veniturilor şi a averii şi stabilirea unui minim neimpozabil, pentru persoanele care realizează venit sub un anumit plafon. În funcŃie de gradul de cuprindere a subiecŃilor impozitului şi a materiei impozabile, impunerea poate fi generală, când se extinde asupra tuturor persoanelor care realizează un venit dintr-o anumită sursă sau deŃin un anumit gen de avere, sau parŃială, când unele persoane beneficiază de anumite scutiri sau reduceri de impozite. Trebuie să se facă distincŃie între egalitate în faŃa impozitului şi egalitate prin impozit atunci când se apelează la spiritul de justiŃie în repartizarea sarcinilor fiscale între membrii societăŃii. Egalitatea în faŃa impozitului presupune ca impunerea să se facă în acelaşi mod, pentru toate persoanele fizice şi juridice, indiferent de locul unde domiciliază sau îşi au sediul, adică să nu existe deosebiri de tratament fiscal de la o zonă la alta a Ńării. Totodată, impunerea să se facă în acelaşi mod pentru toate activităŃile economice, indiferent de forma juridică în care sunt organizate şi funcŃionează acestea: producători individuali sau între-prinderi de diferite dimensiuni. Egalitatea prin impozit presupune diferenŃierea sarcinii fiscale de la o persoană la alta, în funcŃie de o serie de criterii economice şi sociale, printre care amintim: mărimea absolută a materiei impozabile, situaŃia personală a subiectului impozabil, natura şi provenienŃa veniturilor etc. În funcŃie de unghiul din care este privită echitatea aceasta poate să fie orizontală sau verticală. În primul caz compară sarcina fiscală la care este supusă o persoană fizică sau juridică pentru veniturile realizate dintr-o anumită sursă, cu sarcina fiscală la care este supusă a altă pentru venituri de aceeaşi mărime, realizate

339

din alte surse. În cel de-al doilea caz se compară sarcina fiscală aferentă unor venituri realizate de persoane diferite, dar care au aceiaşi sursă de provenienŃă. Astfel, se analizează dacă cotele de impozit stabilite pentru un venit de 1000, 2000, 10000, . . ., 100000 unităŃi monetare reflectă în mod corect potenŃialul economic al întreprinzătorilor respectivi. Pentru a putea fi asigurată egalitatea în materie de impozit este necesară respectarea următoarelor condiŃii: a) stabilirea minimului neimpozabil, adică legiferarea scutirii de impozit a unui venit minim care să permită satisfacerea nevoilor de trai strict necesare. Această condiŃie poate fi respectată numai în legătură cu impozitele directe, neavând aplicabilitate în cazul impozitelor indirecte;

b) sarcina fiscală a fiecărui contribuabil să fie stabilită în funcŃie de puterea contributivă pe care acesta o are, adică cu luarea în considerare a mărimii venitului şi averii care fac obiectul impunerii, precum şi a situaŃiei personale a acestuia (căsătorit, cu sau fără persoane în întreŃinere, celibatar etc.);

c) este necesar ca la o anumită putere contributivă, sarcina fiscală a unei categorii sociale să fie stabilită în comparaŃie cu sarcina fiscală a altei categorii sociale, respectiv sarcina fiscală a unei persoane în comparaŃie cu sarcina fiscală a altei persoane din aceeaşi categorie socială;

d) respectarea echităŃii fiscale presupune ca impunerea să fie generală, adică să cuprindă toate categoriile sociale care realizează venituri dintr-o anumită sursă sau care posedă un anumit gen de avere, cu excepŃia celor care se situează sub un anumit nivel. Respectarea echităŃii fiscale este dată într-o anumită măsură şi de felul cotelor de impozit utilizate. În practica fiscală se cunoaşte impunerea în cote (sume) fixe şi impunerea în cote procentuale. Impunerea în cote (sume) fixe nu Ńine seama de venitul sau averea contribuabilului şi nici de situaŃia personală a acestuia. Ea a apărut sub forma unei dări pe locuitor şi s-a utilizat în orânduirea feudală şi în primele stadii de dezvoltare a capitalismului, în special. Impunerea în cote procentuale poate fi întâlnită sub forma impunerii în cote proporŃionale, în cote progresive şi în cote regresive. Impunerea în cote proporŃionale este o manifestare directă a principiului egalităŃii în faŃa impozitelor. Conform acestei impuneri se aplică aceeaşi cotă de impozit indiferent de mărimea obiectului impozabil, păstrându-se în permanenŃă aceeaşi proporŃie între impozit şi volumul venitului (valoare averii). Deşi prin introducerea impunerii în cote proporŃionale s-a făcut un pas înainte faŃă de impunerea în cote (sume) fixe, nici în acest caz nu s-a respectat echitatea în materie fiscală, pentru că nu s-a avut în vedere faptul că puterea contributivă a diferitelor categorii sociale este diferită în funcŃie de mărimea absolută a veniturilor pe care le realizează şi de valoarea absolută a averii pe care o posedă. Impunerea în cote proporŃionale s-a utilizat pe scară largă la calculul impozitelor de tip real (funciar, pe clădiri, pe activităŃi industriale, comerciale şi profesii libere etc.). În prezent, impunerea în cote proporŃionale se foloseşte atât în cazul impozitelor directe (de exemplu, în unele Ńări pentru calculul impozitului pe profitul

340

societăŃilor de capital), cât şi în cazul impozitelor indirecte (de exemplu, la taxa pe valoarea adăugată, la taxele vamale, la taxele de timbru etc.). Impunerea în cote progresive s-a introdus, în unele Ńări, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, iar în altele (de fapt acestea reprezintă majoritatea) la începutul secolului al XX-lea. Impunerea progresivă constă în aceea că o dată cu creşterea venitului (averii) are loc şi creşterea cotei impozitului astfel încât impozitul creşte mai repede decât obiectul impozabil. Cotele progresiei pot creşte fie într-un ritm constant, fie într-unul variabil. Impunerea progresivă cunoaşte în practica financiară două variante şi anume: impunerea în cote progresive simple (globale) şi impunerea în cote progresive compuse (pe tranşe). Impunerea în cote progresive simple (globale) se caracterizează prin faptul că se aplică aceeaşi cotă de impozit asupra întregii materii impozabile aparŃinând unui contribuabil. Fiind vorba de o impunere progresivă, cota de impozit va fi cu atât mai mare, în limitele progresivităŃii stabilite prin lege, cu cât venitul sau averea respectivă va fi mai mare. Impozitul datorat statului se obŃine făcând produsul dintre mărimea obiectului impozabil (venitul, averea) şi cota de impozit aferentă nivelului acestuia. Impunerea în cote progresive compuse (pe tranşe) este folosită mai mult pentru impunerea veniturilor obŃinute de persoanele fizice şi uneori şi la unele impozite pe avere. În practica fiscală a unor state se întâlneşte şi impunerea în cote regresive, ca o consecinŃă a impozitelor indirecte, în situaŃia cumpărării unei mărfi sau a utilizării unui serviciu când impozitul plătit este acelaşi, indiferent de mărimea veniturilor cumpărătorului. Aceasta face ca ponderea impozitului în venitul cumpărătorului să fie invers proporŃională cu venitul acestuia. Putem concluziona că, dintre sistemele de impunere întâlnite în practica fiscală, cel care se bazează pe cotele progresive compuse (pe tranşe) răspunde în mai mare măsură cerinŃelor echităŃii fiscale. Dar, utilizarea unei anumite progresivităŃi de impunere, nu conduce automat la respectarea echităŃii în materie fiscală, dacă nu sunt îndeplinite şi celelalte condiŃii amintite. Pe de altă parte, sistemul progresivităŃii ar putea să nu modifice prea mult puterea de cumpărare a anumitor persoane, dacă, pe calea evaziunii fiscale (legale şi/sau frauduloase), acestea au posibilitatea să sustragă de la o impunere o parte din materia impozabilă.

AplicaŃii practice 1. Se consideră doi subiecŃi impozabili A şi B care realizează următoarele venituri: A = 1000 u.m.; B = 2000 u.m. Cota unică de impozit, stabilită prin lege, este de 10%. Sa se calculeze obligaŃia de plată câtre buget şi să se menŃioneze caracterul cotelor aplicate.

Rezolvare

)( AbO = 1000 • 10% = 100 u.m.; )(BbO = 2000 • 10% = 200 u.m.

341

Comentariu: contribuabilii participă la constituirea resurselor fiscale ale statului proporŃional (cote proporŃionale) cu mărimea veniturilor. 2. Se consideră doi contribuabili care realizează următoarele venituri fiscale: A = 100.000 u.m.; B = 300.000 u.m. Să presupunem că aceste venituri se impozitează progresiv în cote simple, fapt pentru care se dau şi următoarele date: venitul contribuabilului A se încadrează în clasa (100.000-150.000), care se impozitează cu o cotă de 10%, iar venitul contribuabilului B în clasa (200.000-300.000), care se impozitează cu 20%. Să se calculeze obligaŃia faŃă de autoritatea publică şi să se comenteze rezultatul.

Rezolvare Conform precizărilor făcute în problemă, se aplică impunerea în cote progresive, varianta „impunere progresivă globală”, astfel:

)( AbO = 100.000 • 10% = 10.000 u.m.; )(BbO = 300.000 • 10% = 60.000 u.m.

Comentariu: ObligaŃiile fiscale sunt nemijlocit dependente de puterea

contributivă a fiecărui subiect impozabil, însă prezintă şi inconvenientul că impozitul creşte brusc la trecerea de la un nivel (clasă) de venit la altul, iar progresivitatea simplă nu este continuă. 3. Doi subiecŃi fiscali realizează următoarele venituri: A = 170.000 u.m. şi B = 270.000 u.m. Să presupunem că aceste venituri se impozitează progresiv în

cote compuse, fapt pentru care se dau datele din tabelul 1.:

Tabelul 1

Nr. crt.

Tranşe de venit Cota de impunere (%)

1 0-50.000 scutit 2 50.000-80.000 10 3 80.000-100.000 20 4 100.000-150.000 25 5 150.000-200.000 30 6 200.000-250.000 35 7 250.000-300.000 40

Să se calculeze obligaŃia câtre autoritatea fiscală şi să se comenteze rezultatul. Rezolvare: )( AbO = (50.000 • 0%) + (30.000 • 10%) + (20.000 • 20%) + (50.000 •

25%) + (20.000 • 30%) = 25.500 u.m.

342

)(BbO = (50.000 • 0%) + (30.000 • 10%) + (20.000 • 20%) +

+ (50.000 • 25%) + (50.000 • 30%) + (50.000 • 35%) + (20.000 • 40%) = 60.000 u.m. 4. Se dau datele din tabelul 2. referitoare la prelevările fiscale dintr-o anumită perioadă.

Tabelul 2.

Contribuabili

Nr. crt.

SpecificaŃie Persoane fizice (u.m.)

Persoane juridice (u.m.)

1. Impozitul pe profit (pI ) 10.000 -

2. Impozitul pe venitul global ( VGI ) - 5000

3. Taxe, cotizaŃii speciale ş.a. (T) 100 50 4. Profitul impozabil ( iP ) 30.000 -

5. Venitul global (VG) - 15.000

Să se calculeze indicatorii presiunii fiscale, ştiind că PIB al perioadei

respective este de 40.000 u.m. şi să se comenteze rezultatele.

Rezolvare:

a) Presiunea fiscală generală ( fgP ) se determină cu relaŃia:

∑=

===n

i

ifg PIBIP1

%125,49100)40000/19650(100)/(

b) Presiunea fiscală pentru categoria de impozit ( fiP ):

%5,12100)40000/5000(

%25100)40000/10000(

==

==

fi

fi

P

P

c) Presiunea fiscală individuală ( fcP ):

∑=

==n

i

iifc BIP1

%6,33100)/(

Comentariu: aprecierea intensităŃii presiunii fiscale se face prin compararea indicatorilor calculaŃi cu cei realizaŃi la nivelul economiei naŃionale sau a altor economii.

343

Bibliografie ANGHELACHE GABRIELA, 2003, FinanŃele publice ale României, Editura Economică,

Bucureşti; BASNO C., DORDAC N., 2004, Monedă, Credit, Bănci, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti; BISTRICEANU GHE. D. 2000, Lexicon de FinanŃe, bănci, asigurări, Editura Economică,

Bucureşti; BISTRICEANU GHE. D. ŞI COLECTIV, 2001, FinanŃele agenŃilor economici, Editura

Economică, Bucureşti; VLAICU N. A., 2006, FinanŃe Publice, Editura Casa CărŃii de ŞtiinŃă, Cluj-Napoca.

SISTEMUL DE RATING BANCAR

Conf. univ. dr. Alexandru N. Vlaicu Universitatea de Vest “Vasile Goldiş” Arad, Filiala Satu Mare Facultatea de ŞtiinŃe

Economice, 440030, str. Mihai Viteazu 26, Satu Mare

Résumé Le système CAAMPL prend en considération six indicateurs qui reflètent, d’une

manière uniforme et exhaustive, les performances d’une banque, par rapport à la législation et aux réglementations bancaires d’un pays.

Les components spécifiques d’analyse sont les suivantes : - la structure du capital ( C ) - la qualité d’actionnariat (A ) - la qualité des actives ( A ) - le management ( M ) - la profitabilité ( P ) - la liquidité ( L )

Chaque de ces six components sont évaluées en tenant compte d’une échelle de valeurs de 1 à 5, 1 représentant le niveau le plus performant, et 5 le moins performant.

L’évaluation des cinq components spécifiques de performance (CAAMPL) représente le critère essentiel quand il s’agit d’établir le rating composé.

Mots clé: supraveghere bancară, componente de analiză, aplicaŃie, rezolvare

Rolul major al autorităŃii de supraveghere este acela de a preveni riscul sistemic prin promovarea unei supravegheri bancare eficiente care să asigure realizarea stabilităŃii şi viabilităŃii întregului sistem bancar. În acest sens s-a impus necesitatea implementării Sistemului Uniform de Rating Bancar CAAMPL. Sistemul se constituie într-un instrument eficient de lucru pentru evaluarea instituŃiilor bancare în scopul identificării, într-o fază incipientă, a acelor bănci care

344

sunt ineficiente sub aspect financiar şi operaŃional sau manifestă trenduri adverse, solicitând din partea autorităŃii de supraveghere o atenŃie sporită. Sistemul CAAMPL se bazează pe evaluarea a şase componente care reflectă într-o manieră uniformă şi cuprinzătoare performanŃele unei bănci, în conformitate cu legislaŃia şi reglementările bancare în vigoare. Componentele specifice de analiză sunt următoarele: - adecvarea capitalului ( C ) - calitatea acŃionariatului (A ) - calitatea activelor ( A ) - management ( M ) - profitabilitate ( P ) - lichiditate ( L ) Fiecare dintre cele şase componente sunt evaluate pe o scară de valori cuprinsă între 1 şi 5, astfel încât 1 reprezintă cel mai performant nivel, iar 5 cel mai scăzut. Evaluarea celor şase componente specifice de performanŃă (CAAMPL) reprezintă criteriul esenŃial pe care se bazează stabilirea ratingului compus.

1. Adecvarea capitalului ( C ) O bancă este de aşteptat să-şi menŃină un capital corespunzător, în raport cu natura şi profilul de risc, precum şi cu capacitatea conducerii de a identifica, măsura şi controla aceste riscuri. Pentru stabilirea gradului de adecvare a capitalului, se are în vedere efectul riscurilor de credit, de piaŃă şi al altor riscuri asupra condiŃiei financiare a băncii. Tipurile şi mărimea riscurilor, în activitatea băncii, determină în ce măsură capitalul ar trebui să se situeze deasupra nivelului minim impus de reglementări pentru a face faŃă unor consecinŃe nedorite. Adecvarea capitalului unei bănci este evaluată (dar nu limitată) în funcŃie de următorii factori:

- nivelul şi calitatea capitalului şi situaŃia generală financiară a băncii; - capacitatea managementului de a face faŃă nevoilor curente de

majorare a capitalului social; - natura, trendul şi volumul activelor problemă şi previzionarea

corespunzătoare a acestora; - structura bilanŃului (incluzând natura şi suma imobilizărilor corporale),

riscul pieŃei, concentrarea riscului; - expunerea riscului din activităŃi extrabilanŃiere; - calitatea şi consistenŃa veniturilor, justeŃea dividendelor; - perspective şi planuri de creştere, precum şi experienŃa trecută; - accesul la piaŃa de capital şi alte surse de capital. În perioadele în care banca realizează performanŃe slabe, capitalul,

acŃionând ca un tampon, menŃine încrederea publicului în sistemul bancar, promovează stabilirea fondurilor depozitarilor şi sprijină dezvoltarea rezonabilă a instituŃiei.

2. Calitatea acŃionariatului ( A )

345

Este o componentă esenŃială în evaluarea de ansamblu a sănătăŃii unei bănci. Stabilirea ratingului pentru această componentă se bazează pe analiza şi evaluarea unor factori de ordin financiar, managerial, în conformitate cu prevederile legale precum şi a riscului de Ńară (în situaŃia în care acŃionarii semnificativi au domiciliul în afara României). În stabilirea ratingului acŃionariatului, o atenŃie specială trebuie să se acorde acŃionarilor semnificativi (orice persoană fizică sau juridică care deŃine cel puŃin 5% din acŃiunile unei bănci). Pentru a se determina măsura în care aceştia sunt o sursă de sprijin pentru bancă sau pot constitui un pericol potenŃial pentru întreaga activitate a băncii se analizează situaŃiile lor financiare. Acolo unde este cazul, în evaluarea calităŃii unor firme acŃionare se ia în considerare şi ratingul atribuit de o agenŃie specializată de rating. Capacitatea şi performanŃele acŃionarilor se bazează, fără a se limita însă la aceştia, pe aprecierea următorilor factori de evaluare:

- nivelul şi calitatea sprijinului acordat de acŃionari în activitatea băncii; - disponibilitatea şi abilitatea acŃionarilor de a face faŃă riscurilor ce pot

să apară din schimbarea condiŃiilor de desfăşurare a activităŃii băncii sau din iniŃierea de noi activităŃi sau de noi produse bancare;

- nivelul riscurilor apărute în urma implicării firmelor acŃionare în afacerile băncii;

- caracterul, capacitatea financiară şi responsabilitatea acŃionarilor; - modul în care acŃionarii sunt afectaŃi de influenŃa dominantă a altor

acŃionari sau a managementului băncii; - volumul creditelor acordate de bancă acŃionarilor, precum şi altor

facilităŃi în concordanŃă cu prevederile legislaŃiei în vigoare; - capacitatea acŃionarilor de a menŃine un nivel al lichidităŃii suficient

pentru a acoperi la timp obligaŃiile financiare; - evaluarea riscului de Ńară al acŃionarilor în funcŃie de condiŃiile

economice, sociale şi politice din Ńara de reşedinŃă a acestora; - relaŃiile dintre bancă şi acŃionarii săi, precum şi efectele acestor relaŃii

asupra activităŃii şi sănătăŃii financiare a băncii; - efectuarea de operaŃiuni în condiŃii privilegiate pentru acŃionari; - dorinŃa demonstrată de a servi nevoilor legitime ale băncii; - performanŃele şi profilul de risc al instituŃiei. 3. Calitatea activelor ( A )

Ratingul calităŃii activelor reflectă riscul potenŃial al creditelor, al investiŃiilor şi al altor active, precum şi al tranzacŃiilor extrabilanŃiere. Evaluarea calităŃii activelor trebuie analizată şi în funcŃie de gradul de aprovizionare al acestora. De asemenea, este necesar să se ia în calcul toate celelalte riscuri care pot afecta valorificarea activelor băncii, incluzând riscurile de exploatare, de piaŃă, de reputaŃie, strategie şi altele. Capacitatea managementului este reflectată de măsura în care reuşeşte să identifice, să urmărească şi să controleze aceste riscuri. Calitatea activelor este evaluată (dar în mod nelimitativ) în funcŃie de următorii factori:

346

- practici sănătoase de administrare a creditului şi de identificare a riscurilor;

- nivelul, distribuŃia, gravitatea şi trendul activelor neperformante, atât pentru tranzacŃiile bilanŃiere cât şi extrabilanŃiere;

- adecvarea provizioanelor şi a altor rezerve; - riscul de credit rezultă din tranzacŃiile extrabilanŃiere cum ar fi scrisori

de garanŃie, acreditive, linii de credit şi altele; - varietatea şi calitatea portofoliilor de credit şi investiŃii; - gradul de concentrare a riscului; - adecvarea politicilor şi practicilor de credit şi investiŃii; - capacitatea managementului de administrare corespunzătoare a

activelor, inclusiv identificarea şi corectarea activelor problemă; - adecvarea controlului intern şi a sistemelor informatice manageriale.

4. Management ( M ) Acest rating reflectă capacitatea consiliului de administraŃie şi a managementului băncii de a identifica, cuantifica, monitoriza şi controla riscurile activităŃii şi de a asigura astfel stabilitatea, siguranŃa şi eficienŃa instituŃiei în concordanŃă cu legile şi reglementările în vigoare. Conducerea executivă este răspunzătoare pentru dezvoltarea şi implementarea politicii, procedurilor şi practicilor care transpun obiectivele consiliului de administraŃie şi limitele de risc în standarde prudente de operare. În funcŃie de natura şi scopul activităŃilor băncii, practicile manageriale au în vedere întreaga gamă de riscuri: riscul de credit, de lichiditate, de piaŃă, operaŃional, de tranzacŃie, de reputaŃie, de strategie, de conformitate, legal şi alte riscuri. Soliditatea practicilor manageriale este demonstrată de existenŃa unui personal competent, a unei politici adecvate, a unui program de audit propriu şi control intern corespunzător cu mărimea şi complexitatea instituŃiei, abilitatea în administrarea riscurilor, precum şi existenŃa unui sistem informaŃional eficient.

5. Profitabilitate ( P ) Calitatea şi cantitatea veniturilor sunt evaluate în funcŃie de: - capacitatea de a asigura adecvarea capitalului prin reinvestirea

profitului; - nivelul, trendul şi stabilitatea veniturilor; - sursele veniturilor; - nivelul cheltuielilor de operare; - vulnerabilitatea veniturilor la expunerile riscului de piaŃă; - adecvarea provizioanelor pentru pierderile la credite şi alte rezerve; - tranzacŃiile cu titluri de valoare; - efectele de taxare asupra veniturilor; - procesele previzioniste şi sistemele informaŃionale ale

managementului. 6. Lichiditate ( L )

Lichiditatea şi administrarea resurselor şi plasamentelor sunt evaluate în funcŃie de:

347

- trendul şi stabilitatea depozitelor; - gradul şi trendul utilizărilor pe termen scurt; - sursele volatile de fonduri; - finanŃarea activelor pe termen lung; - accesul la pieŃele monetare şi alte surse de finanŃare; - adecvarea surselor de lichiditate şi abilitatea de a face faŃă nevoilor de

lichiditate; - eficienŃa politicilor şi practicilor de lichiditate; - strategiile de administrare a fondurilor; - sistemele informatice de administrare şi planurile de finanŃare; - capacitatea managementului de a identifica, monitoriza şi controla

lichiditatea; - nivelul de diversificare a surselor de finanŃare.

În evaluarea adecvării poziŃiei de lichiditate a unei instituŃii financiare, o atenŃie deosebită ar trebui acordată nivelului curent şi viitor al sursei de lichidităŃi, comparativ cu nevoile de fonduri, precum şi adecvării practicilor de administrare a fondurilor în funcŃie de mărimea, complexitatea şi profilul de risc al instituŃiei. În general, practicile de constituire a fondurilor ar trebui să confere certitudinea că o instituŃie este capabilă să menŃină un nivel al lichidităŃii suficient pentru a face faŃă în timp obligaŃiilor sale financiare şi să răspundă nevoilor legitime bancare.

7. AplicaŃie practică pe tema profit, performanŃă şi riscuri bancare La o bancă comercială se cunosc următoarele informaŃii: 1) Veniturile totale ale băncii (provenind din dobânzi percepute) – 20.000 u.m.; 2) Cheltuielile privind dobânzi bonificate de bancă clienŃilor – 9.000 u.m.; 3) Alte cheltuieli ale băncii – 3.000 u.m.; 4) Impozitul pe profit: 25% 5) PoziŃiile de bilanŃ:

- casa – 10.000 u.m. ( c ) - capitalul propriu – 16.000 u.m. ( CP ) - bonuri de tezaur deŃinute de bancă ( bt ) – 12.000 u.m. - depozite :

- în conturi curente (d.c.c.) – 25.000 u.m. - în conturi de economii pe termen scurt (d.e.s.) – 35.000 u.m. - în conturi de economii pe termen lung (d.e.l.) – 30.000 u.m.

- obligaŃiuni deŃinute – 18.000 u.m. (o) - împrumuturi primite de la alte bănci – 4.000 u.m. (I) - credite acordate de bancă:

- de calitate superioară (c.c.s.) – 20.000 u.m. - de calitate medie (c.c.m.) – 22.000 u.m. - cu dobândă fixată instituŃional (c.d.f.) – 23.000 u.m.

- clădiri şi alte active (c.a.a.) – 5.000 u.m. Să se stabilească profitul, performanŃele şi riscurile bancare. Rezolvare

Profitul brut = Venituri – Cheltuieli = 20.000 – (9.000+3.000) = 8.000 u.m.

348

Impozitul pe profit = 8.000 x 100

25 = 2.000 u.m.

Profitul net = 8.000 – 2.000 = 6.000 u.m. Aranjarea poziŃiilor în bilanŃ

____________________________________________ c 10.000 CP 16.000 b.t. 12.000 d.e.c. 25.000 (ob) 18.000 d.e.s. 35.000 c.c.s. 20.000 d.e.l. 30.000 c.c.m. 22.000 î 4.000 c.d.f. 23.000 c.a.a. 5.000

________________________________________ 110.000 110.000 PerformanŃe bancare: a)

%5,11100000.95

000.11100

)000.5000.10(000.110

000.9000.20

100ate valorificActive

platite Dobanziincasate Dobanzior veniturilRata

=⋅=⋅+−

−=

=⋅−

=

Active valorificate = active totale – active nevalorificate

a) Rata profitului = %30100000.20

000.6100

Venituri

netProfit =⋅=⋅

b) Rata utilizării activelor = 18,2%100110.000

20.000100

active Total

Venituri=⋅=⋅

c) Rata rentabilizării economice = 5,45%100110.000

6.000100

Active

netProfit =⋅=⋅

d) Rata rentabilităŃii financiare = 37,5%10016.000

6.000100

propriu Capital

netProfit =⋅=⋅

e) Efectul de pârghie = %87.6000.16

000.110

propriu Capital

Active==

Riscuri bancare:

349

a) Riscul lichidităŃi =

= 24,4%10090.000

12.00010.000100

totaledepozite

tezaurde bonuricasieriein numerar =⋅

+=⋅

+

b) Riscul ratei dobânzii =

%40,88100000.69

000.61

100000.4000.30000.35

000.23000.20000.18100

sensibile pasive

sensibile active

=⋅

=⋅++

++=⋅

- în active sensibile intră: - obligaŃiunile; - creditele de calitate superioară; - creditele cu dobândă fixă instituŃional;

- în pasive sensibile intră: - depozite în conturi de economii pe termen scurt; - depozite în conturi pe termen lung; - împrumuturile primite de la alte bănci.

c) Riscul creditului = 20%100110.000

22.000100

active total

medie calitate de credite=⋅=⋅

d) Riscul capitalului =

= %3.19100000.83

000.16100

000.18000.65

000.16100

riscante active

propriu capitalul=⋅=⋅

+=⋅

În active riscante intră:

- toate creditele acordate; - obligaŃiunile deŃinute.

Bibliografie

BASNO CEZAR, DRADAC NICOLAE 2002 - “Management bancar”, Editura Economică, Bucureşti

BOGDAN ION (Coord.) 2002 - “Tratat de management bancar”, Editura Economică, Bucureşti

DAIANU DANIEL, RADU VRANCEANU 2002 - “România şi Uniunea Europeană - InflaŃie, BalanŃă de plăŃi, Creştere economică”, Editura Polirom, Iaşi

IONESCU LUCIAN C. 2004 - “Economia şi rolul băncilor”, vol. I, II, Editura Economică, Bucureşti

VLAICU N. ALEXANDRU 2003 – “Politici monetare şi tehnici bancare”, Editura Casa CărŃii de ŞtiinŃă , Cluj-Napoca

VLAICU N. ALEXANDRU 2004 - “Management financiar bancar”, Editura Casa CărŃii de ŞtiinŃă, Cluj-Napoca

350

SECTORUL PUBLIC – PARTE INTEGRANTĂ A ECONOMIEI NAłIONALE

Conf.univ.dr.Szabo Ioan Alexandru Universitatea de Vest Vasile Goldiş Arad, Facultatea de ŞtiinŃe Economice

Str. Cocorilor nr 57, e-mail: marketing@yahoo.com

Abstract The public sector-essential part of the national economy

The work paper deals with a high actuality problem of the contemporary world countries economies –the public sector as an essential part of the national economy.

These economies are mixed and based on the coexistence of the private sector with the public sector, the public authorities (the state), carrying out a very important role concerning the settlement of the legal frame for the private economical activities development ,as well as the organization and the working of the public sphere.

After some general considerations concerning legislation and public budget, as principal state’s instruments used for the production and supplying of products and public services, defined the content of the public sphere and delimited the public entities which entered in the public sector sphere.

Another problem which constituted the paper object referred to the requirement of the public sector in the context of the national economy, on the conditions in that this one contributed to an optimal and fair allocation of resources, competition stimulation, supplying of goods and public services, solution of externalities problem, the requirement of contractual obligations respect by the economic agents, as well as the redistribution of income and fortune viewing the maximizing of the social wellness .

Further on, the paper concentrated on some problems referring to the sizing of the public sector.

After presentation of the principal indicators that expressed the dimension of the public sector as well as these of some theories referring to the most fair dimension of this one, the conclusion is that despite of the big differences existing between countries concerning the size of the public sector, however the general tendency is that of the increase of the public sector weight from one year to another.

The typology of the economy goods and their main features, as well as the define of the public goods and externalities content, the conceptual delimitation in this sense also remained not out of the approach being indissolubly bounded to the issue of the public sector.

Finally, were formulated some considerations due to them, the role of the public sector as part of the national economies, will further on amplify and the amount in which this sector activity will have an impact on the social and economical life of the society is in correlation and dependence on the quality of the economic politics of the public authorities. Keywords: public and privat sector, national economy, economic politics

351

Aspecte generale În majoritatea Ńărilor lumii, alături de sectorul privat care asigură bunuri

individuale prin mecanismul pieŃei, s-a înfiinŃat şi un sector public care furnizează

bunuri colective pentru satisfacerea nevoilor colective ale membrilor societăŃii.

În aceste economii mixte, unde coexistă sectorul privat şi sectorul public, autorităŃile publice îndeplinesc un rol deosebit de important în ce priveşte stabilirea cadrului legal de desfăşurare a activităŃii economice private precum şi în ce priveşte organizarea şi funcŃionarea sectorului public.

Implicarea autorităŃilor publice în satisfacerea nevoilor colective ale societăŃii prin organizarea de servicii publice este determinată de imposibilitatea realizării acestui obiectiv de către sectorul privat, din următoarele motive: - inexistenŃa condiŃiilor tehnico-materiale în vederea desfăşurării unor

activităŃi de interes public; - imposibilitatea delimitării beneficiarilor finali în scopul încasării

contravalorii prestaŃiilor; - existenŃa unor costuri ridicate, greu de suportat pentru realizarea unor

bunuri şi servicii, care conduce la neasumarea de sarcini în acest sens, de către unităŃile din sectorul privat.

În consecinŃă, producerea bunurilor şi serviciilor publice este atribuită de către

autorităŃile publice sectorului public care îşi acoperă costurile din resursele financiare

publice şi nu de la fiecare beneficiar în parte.

Punerea la dispoziŃia membrilor societăŃii a unui evantai larg şi variat de utilităŃi publice prin intermediul sectorului public este condiŃionată de modul de exercitare a funcŃiei de alocare şi a funcŃiei de redistribuire a veniturilor de către stat, în care sens sunt utilizate ca şi instrumente, legislaŃia şi bugetul public.

Prin legislaŃie, aşa cum s-a mai arătat, statul reglementează comportamentele membrilor societăŃii, iar prin forŃa coercitivă a bugetului public care generează fluxuri de resurse financiare în dublu sens – către şi de la bugetul public, intervine şi exercită un impact deosebit de important asupra vieŃii social – economice.

Spre deosebire de incidenŃa reglementărilor legale care se poate cuantifica cu greutate, în cazul bugetului public incidenŃa acestuia se examinează la nivelul indivizilor, colectivităŃilor şi la nivelul statelor.

IncidenŃa globală a bugetului public asupra vieŃii social-economice vizează incidenŃa serviciilor publice şi incidenŃa fluxurilor de încasări şi plăŃi.

Bunurile şi serviciile publice furnizate de sectorul public influenŃează mărimea şi structura acumulării de capital, consumul total, privat şi public, individual şi social.

352

În ceea ce priveşte fluxurile de încasări bugetare, prelevările de venituri, în principal impozite şi taxe de la persoanele fizice şi juridice, servesc nu numai ca mijloace de constituire a resurselor publice , dar şi ca instrumente de redistribuire a veniturilor şi averii cetăŃenilor şi agenŃilor economici, în spiritul justiŃiei şi echităŃii fiscale.

Această redistribuire realizată în condiŃiile arătate mai sus este urmată de a doua redistribuire, realizată prin fluxurile de plăŃi sub forma alocaŃiilor, subvenŃiilor şi transferurilor, având impact (incidenŃă) cu precădere asupra celor lipsiŃi de posibilităŃi financiare sau cu un potenŃial economic redus.

1. Caracterizarea generală a sectorului public Prin termenul “sector public” se înŃelege acea parte a economiei naŃionale care se

află în responsabilitatea guvernelor, incluzând administraŃiile centrale şi locale, întreprinderile de stat şi alte activităŃi publice.

În unele lucrări de specialitate editate în străinătate sectorul public este definit ca un ansamblu de “firme de industrie sau comerŃ deŃinute sau controlate de stat sau servicii publice ca transport, telefonie când sunt conduse de stat sau operate de companii naŃionale.68

Tot în aceste lucrări, se conchide că termenul de sector public “se referă la guvernele naŃionale, guverne regionale (de exemplu stat, provincie, teritoriu), guverne locale (de exemplu oraşe) şi entităŃi guvernamentale asociate (de exemplu agenŃii, comisii şi întreprinderi) “ 69

Din punct de vedere al naturii activităŃii desfăşurate şi al modului de organizare, conducere şi finanŃare se deosebesc două categorii de entităŃi:

- entităŃi din sfera nematerială reprezentate de autorităŃile publice centrale şi locale, precum şi instituŃiile publice;

- întreprinderi publice care îşi desfăşoară activitatea din sfera producŃiei materiale.

Întreprinderile publice cu activitate economică produc şi oferă beneficiarilor

bunuri şi servicii care ar putea fi realizate şi de agenŃii economici privaŃi.

Cu toate acestea, aceste posibile iniŃiative în domeniul privat sunt preluate de întreprinderile publice, din următoarele motive:

� evitarea formării de monopoluri particulare care să practice preŃuri sau tarife ridicate;

� realizarea de activităŃi pe tot teritoriul naŃional, inclusiv în zonele defavorizate;

� aplicarea unor politici economice anticonjuncturale, asigurându-se alocarea de resurse publice şi în perioadele de recesiune;

68 Vezi M.Marcheteau, J..P Berman şi colectiv, BUSSINES &ECONOMICS, EDITURA TEORA, Bucureşti,2000 69 Vezi FederaŃia InternaŃională a Contabililor, Standarde InternaŃionale de Contabilitate pentru Sectorul Public, Editura CECCAR, Bucureşti, 2005

353

� procurarea de venituri importante ale statului prin exploatarea unor activităŃi în regim de monopol.

Referindu-ne la această delimitare a economiei în cele două sectoare – privat şi public este de reliefat faptul că, în ultima perioadă, asistăm la întrepătrunderea lor, datorită faptului că autorităŃile publice prin intermediul funcŃiei de reglementare constrâng entităŃile private să-şi desfăşoare activităŃile în conformitate cu obiectivele social – economice ale puterilor publice.

În aceeaşi ordine de idei, este de remarcat că existenŃa sectorului public şi privat, respectiv împărŃirea tradiŃională a economiei în cele două sectoare nu are un caracter atotcuprinzător.

Această situaŃie a fost generată de înfiinŃarea şi dezvoltarea unor organizaŃii de drept privat, fără scop lucrativ, dar care produc servicii pentru satisfacerea nevoilor colective ale societăŃii.

Astfel de entităŃi neguvernamentale, cum sunt: spitale, şcoli, organizaŃii caritabile, religioase, sindicate, desfăşoară activităŃi în interes public, fiind asimilate serviciilor publice.

2. Necesitatea existenŃei sectorului public Într-o economie de piaŃă, mecanismele de piaŃă nu pot asigura o alocare optimă

(eficientă) şi echitabilă a resurselor. În consecinŃă este necesară organizarea şi funcŃionarea unui sector public în

măsură să stimuleze concurenŃa, să asigure bunuri care nu pot fi furnizate în mod adecvat de sectorul privat, să rezolve efectele generate de externalităŃi, să impună prin reglementări respectarea obligaŃiilor contractuale în sarcina participanŃilor de pe piaŃă, să redistribuie veniturile şi bogăŃia şi să promoveze obiectivele macroeconomice.

În vederea stimulării concurenŃei şi pentru prevenirea unor abuzuri din partea monopolurilor se impun măsuri guvernamentale, cum ar fi taxele, impozitele, subvenŃiile şi reglementările legale. Aceste intervenŃii sunt determinate de faptul că sistemul de preŃuri, în condiŃiile inexistenŃei unei concurenŃe perfecte nu asigură o utilizare eficientă a resurselor.

Această concurenŃă imperfectă este datorată de existenŃa unor restricŃii privind intrarea liberă pe piaŃă, precum şi de lipsa unor informaŃii legate de preŃurile practicate şi de posibilităŃile de maximizare a profitului de către producător şi consumator.

În legătură cu necesitatea furnizării de bunuri şi servicii publice, acest rol a fost asumat de sectorul public deoarece această activitate nu poate fi substituită în mod corespunzător de către sectorul privat. Evident că unele bunuri publice (iluminat public, servicii apă şi canal), precum şi monopolurile naturale (distribuŃia gazelor), dacă ar fi produse şi livrate de către sectorul privat ar contribui la utilizarea ineficientă a resurselor.

Cu privire la rezolvarea problemelor externalităŃilor este necesară intervenŃia sectorului public, datorită faptului că deciziile la nivelul sectorului privat vizează numai costurile şi beneficiile private legate de producŃie şi consum, fără a se lua în

354

considerare costurile sociale pe care le suportă ceilalŃi membrii ai societăŃii sau generaŃiile viitoare. Astfel de externalităŃi pot fi zgomotul, poluarea etc.

Impunerea unor obligaŃii contractuale prin forŃa legii de către sectorul public, vizează asigurarea funcŃionalităŃii mecanismului pieŃei prin stabilirea unor raporturi contractuale între vânzători şi cumpărători.

CerinŃele redistribuirii venitului şi a bogăŃiei, cât şi a promovării obiectivelor macroeconomice se bazează pe faptul că, sectorul public îndeplineşte obiective ale politicii sociale, urmărind maximizarea bunăstării sociale.

Totodată, din cauza unor fenomene economice negative cu care se confruntă uneori sistemele economice de piaŃă, cum ar fi şomajul, inflaŃia, deficitul balanŃei de plăŃi etc., sectorul public este preocupat de aplicarea unor politici menite să limiteze sau să ducă la eradicarea unor asemenea stări de fapt.

3.. Dimensionarea sectorului public Dimensiunea şi structura sectorului public diferă de la o Ńară la alta şi de la o

perioadă la alta. În unele Ńări sectorul public deŃine ponderi însemnate în economie, în timp ce în alte Ńări această pondere este nesemnificativă.

Determinarea dimensiunii sectorului public se efectuează pe baza a doi indicatori care exprimă ponderea cheltuielilor publice precum şi a veniturilor publice curente ( impozite directe şi indirecte şi contribuŃiile pentru asigurările sociale), în totalul produsului intern brut.

Prezentăm mai jos situaŃia şi evoluŃia acestor indicatori în mai multe Ńări, urmând ca după examinarea acestor date să formulăm unele concluzii privind dimensiunea sectorului public.

Cheltuieli publice calculate ca procent din PIB, în următoarele Ńări:

łARA 1970 1980 1986 1995 1996 Statele Unite ale Americii 30,2 31,8 33,1 33,5 32,7 Japonia 19,3 32 31,9 37,6 36,2 Germania 38,6 47,9 46,9 49,5 48,8 FranŃa 39,6 46,1 51,3 54,8 54,8 Marea Britanie 41 43 42,4 42,2 41,8 Italia 34,2 41,9 51 52,5 52,7 Suedia 43,2 60,1 61,6 66,7 64,3

Sursă: statistici cheltuieli publice 1965-1994 şi 1995 – 1997 ,OECD

355

Venituri publice curente ca procent din PIB în următoarele Ńări: łARA 1965 1986 1993 1996

Statele Unite ale Americii 26,4 29,7 29,8 31,6 Japonia 18,1 31 29,1 31,8

Germania 32 45 39,1 45,3 FranŃa 34,5 48,6 43,9 50,3

Marea Britanie 31,7 40 33,6 37,1 Italia 25,7 39,4 47,7 45,9

Suedia 35,8 60,4 49,7 60,9 Sursă: statistici încasări publice 1965-1994,1997 OECD

Din cele prezentate, rezultă că nivelul celor doi indicatori prezintă o evoluŃie semnificativă, ceea ce atestă fără echivoc creşterea ponderii sectorului public de la un an la altul.

Referindu-ne la rolul sectorului public în cadrul economiilor Ńărilor analizate mai sus, evoluŃia indicatorilor evidenŃiază faptul că în Statele Unite ale Americii şi în Japonia dimensiunea sectorului public este mai redusă în comparaŃie cu Ńările membre ale Uniunii Europene.

Raportându-ne la Ńările membre ale UE, se remarcă faptul că dimensiunea sectorului public diferă în FranŃa, Italia şi Germania faŃă de cel existent în Marea Britanie, în timp ce în Suedia unde funcŃionează o economie socială de piaŃă ponderea sectorului public este de peste 60 % din nivelul produsului intern brut (P.I.B).

În România, situaŃia ponderii în Produsul intern brut (PIB) a cheltuielilor bugetului general consolidat se prezintă astfel:

łara 1992 1996 1998 2000 2001 2002 România 43,8 36,5 35,6 38,1 36,6 36,6

Sursă: Anuarul statistic al României, anii 1993-2003

În ceea ce priveşte cheltuielile publice, ponderea acestora este de peste 30 %, înregistrând o descreştere accentuată de 7,3 % în anul 1996 faŃă de anul 1992, după care se înregistrează o tendinŃă de creştere în perioada 1996-2002, de la 36,5 % la 36,6 %.

Comparativ cu Ńările membre ale Uniunii Europene, ponderile sunt mai mici, dar odată cu creşterea continuă a produsului intern brut se crează premize favorabile creşterii nivelului cheltuielilor publice, în perspectiva anilor următori.

Ponderea în Produsul intern brut (P.I.B.) a veniturilor bugetului general consolidat în România se prezintă astfel:

1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 38,7 41,2 36,8 33,4 31,5 32,1 29,9 30,6 32,0 34,3 31,5

Sursă: Ministerul FinanŃelor Publice

356

Pornind de la nivelul maxim al veniturilor bugetului consolidat, atins în anul

1991, de 41,2% în perioada următoare se constată existenŃa unui trend nefavorabil, până la 29,9 % în anul 1996.

După acest exerciŃiu bugetar asistăm la o creştere uşoară a ponderii veniturilor bugetare în totalul PIB, înregistrându-se în anul 1997 un procent de 30,6 %, în anul 1998 un nivel de 32 %, în anul 1999, un procent de 34,3 %, pentru ca în anul 2000 să reprezinte 31,5 %.

În raport cu unele Ńări cum ar fi Germania, FranŃa, Italia, etc., membre ale Uniunii Europene, nivelul indicatorului este mult mai mic, situaŃie ce se explică, printre altele prin nivelul scăzut al colectării veniturilor fiscale, în condiŃiile în care fenomenele de evaziune fiscală din Ńara noastră au atins cote alarmante.

Dimensiunea sectorului public într-o economie mixtă este într-o strictă corelaŃie cu necesitatea maximizării bunăstării sociale care presupune atât atingerea optimului economic, cât şi realizarea echităŃii economice.

Pentru a evidenŃia, în plan teoretic, dimensiunea cea mai echitabilă şi cea mai eficientă a sectorului public este necesară stabilirea punctului maxim al bunăstării sociale de pe limita posibilităŃilor de producŃie, precum şi cuantificarea dimensiunii optime a comunităŃii fiscale 70.

Identificarea punctului maxim al bunăstării sociale porneşte de la ipoteza împărŃirii resurselor financiare, existente la un moment dat între sectorul public şi cel privat. DistribuŃia resurselor către sectorul public se bazează pe luarea unor decizii politice, în timp ce resursele pentru sectorul privat sunt distribuite prin intermediul pieŃei, pe baza mecanismului preŃurilor.

O altă premiză a acestei teorii vizează necesitatea atingerii unui optim paretian în contextul alocării resurselor, care se realizează atunci când se atinge cea mai îndepărtată curbă de indiferenŃă a societăŃii.

Prezentăm mai jos, într-o reprezentare grafică modul de stabilire a punctului maxim al bunăstării, unde curba AB reprezintă limita posibilităŃilor de producŃie, C1 şi C2 sunt curbele de indiferenŃă ale comunităŃii, curba C2 fiind cea mai îndepărtată curbă trasată pe baza unei distribuŃii presupuse a veniturilor societăŃii, Mb este maximul bunăstării , iar OD este dimensiunea cea mai optimă (eficientă) a sectorului public.

Cu privire la curbele de indiferenŃă, ele reprezintă ca şi reprezentare grafică o curbă care reuneşte toate combinaŃiile a două bunuri care produc aceeaşi utilitate consumatorului.

Cu cât această combinaŃie se află pe curba de indiferenŃă cea mai îndepărtată faŃă de origine cu atât mai mult combinaŃia între două bunuri sunt preferate de către consumatori.

70 . vezi Philip Hardwick, John Langmead, Banedur Khon Introducerea în economia publică modernă, Editura

Polirom, Bucureşti, 2002

357

Fig. 1. Alternativa între bunurile publice şi private; punctul Mb reprezintă maximul de bunăstare socială, unde AB este limita posibilităŃilor de producŃie, iar C2 este cea mai îndepărtată curbă de interferenŃe.

Cea de a doua modalitate de exprimare a dimensiunii unui sector public eficient şi echitabil respectiv, ”dimensiunea optimă a comunităŃii fiscale” se referă la stabilirea acelui nivel al activităŃii statului care din alocarea cheltuielilor publice generează un beneficiu social egal cu costul marginal suportat de comunitate sub formă de impozite şi taxe.

Profitul social marginal reprezintă surplusul de utilitate a societăŃii creat din fiecare unitate monetară cheltuită de către stat. În concordanŃă cu legea utilităŃii marginale descrescânde, există posibilitatea ca acest profit să scadă pe măsură ce activitatea statului creşte.

În ce priveşte costul social marginal al impozitării, constând în slăbirea şi pierderea controlului asupra puterii de cumpărare precum şi nestimularea muncii şi a economisirii nivelului acestuia, acesta poate să crească pe măsură ce activitatea statului ( inclusiv impozitele) creşte.

În figura de mai jos este prezentat graficul beneficiului marginal şi al costului social marginal al activităŃii statului.

Fig.2. Beneficiul marginal şi costul marginal al activităŃii statului; beneficiul marginal al cheltuielilor publice este egal cu costul marginal al impozitării.

C1

C2

Mb

D O

A

B

358

O

Prezentarea grafică ilustrează două cadrane, cadranul privind profitul social

marginal al cheltuielilor publice şi cadranul inversat, pentru facilitatea comparaŃiei, referitor la costul marginal social al impozitării.

Nivelul activităŃii statului (sectorului public) exprimat prin segmentul OZ, este optim, deoarece în punctul Z segmentele XZ care exprimă nivelul beneficiului social marginal este egal cu segmentul ZY al costului social marginal rezultat din cheltuielile publice.

O deplasare la stânga faŃă de punctul B, pe axa orizontală semnifică o creştere a activităŃii statului, iar punctele din dreapta acestuia ilustrează o diminuare a activităŃii statului.

În legătură cu sectorul public, nu pot rămâne în afara abordării tipologia bunurilor şi principalele trăsături ale acestora, precum şi definirea conŃinutului bunurilor publice şi a externalităŃilor.

4. Bunurile publice În afara nevoilor individuale, satisfăcute pe seama bunurilor private,

procurate prin mecanismul pieŃei membrii unei societăŃi mai au şi multiple nevoi colective, a căror satisfacere implică existenŃa statului, care prin intermediul unor instituŃii publice să fie capabilă să producă bunuri publice şi / sau să presteze servicii publice. Aceste bunuri publice destinate acoperirii nevoilor cu caracter social sau colectiv mai sunt denumite de către unii economişti utilităŃi publice sau bunuri sociale.

Profit social marginal

Dimensiunea comunităŃii fiscale

Costul social marginal

359

În vederea definirii bunurilor publice în raport cu bunurile private, este necesară examinarea trăsăturilor bunurilor private şi anume: divizibilitatea (rivalitatea) consumului şi excluderea (raŃionalizarea consumului). Divizibilitatea (rivalitatea consumului) presupune eliminarea definitivă a întregului consum al unei persoane, prin vânzarea sau cumpărarea unui bun de către o altă persoană.

Excluderea(raŃionalizarea) consumului intervine atunci când deŃinătorul bunului (bun exclusiv) este în măsură să stopeze consumul lui de către un alt individ care nu poate sau refuză să plătească preŃul solicitat.

Sub aspectul caracteristicilor prezentate se pot delimita 3 categorii de bunuri publice, respectiv: private, publice şi mixte. În cadrul bunurilor mixte, la rândul lor, sunt incluse două tipuri de bunuri publice mixte.

5. Tipologia bunurilor şi trăsăturile lor Bunurile private se caracterizează prin rivalitate şi posibilitatea excluderii, consumul

acestora de către un individ reducând cantitatea disponibilă pentru ceilalŃi indivizi. Spre exemplu, cu cât un individ consumă mai multă carne, cu atât rămâne mai puŃin pentru ceilalŃi.

Specificitatea bunurilor private se poate ilustra şi matematic, astfel:

∑=

++ =n

j

i

jnjn CbpCbp1

sau Obp = ObpA + ObpB

În primul caz, cantitatea totală din bunul Cbpj este suma cantităŃilor consumate de fiecare al i – lea consumator, acest bun privat fiind divizibil, în totalitate între indivizi. În al doilea caz oferta totală, Obp al unui bun privat este suma cantităŃilor consumate de către individul A şi B, respectiv, ObpA şi ObpB. Bunurile publice pure se deosebesc în mod radical de bunurile private,

prin faptul că consumul lor nu este rival şi excluderea este imposibilă. Lipsa rivalităŃii înseamnă că, dacă un bun public este furnizat unui anumit

individ, acesta este disponibil şi pentru alŃi indivizi, fără alte costuri suplimentare. Astfel de bunuri sunt de exemplu: iluminatul public, paza şi ordinea socială,

etc, fiind imposibilă determinarea beneficiilor pe care le obŃin utilizatorii precum şi definirea numărului acestora.

Neexcluderea înseamnă că, fie furnizorul, fie proprietarul bunului public nu are posibilitatea să rezerve utilizarea acestuia celor care ar putea să-l cumpere.

Cu alte cuvinte, această trăsătură a unor bunuri semnifică faptul că nici un bun public nu poate fi refuzat de către indivizi.

DiferenŃa dintre bunurile publice şi cele private pot fi exprimate matematic astfel:

360

Cbpn+j = Cbpin+j

RelaŃia matematică exprimă faptul că fiecare al i - lea individ are la

dispoziŃie pentru consum întreaga cantitate a bunului public Cbpn+j. Bunurile mixte au atât caracteristicile unui bun privat, cât şi

caracteristicile specifice unui bun public. Pe de altă parte există o grupă de bunuri publice mixte care se

caracterizează prin lipsa de rivalitate dar cu existenŃa posibilităŃii de excludere. Astfel de bunuri publice mixte sunt de exemplu: tunelurile, podurile,

stadioanele etc. Deosebit de aceste bunuri publice mixte, există şi o altă grupă de bunuri

care prezintă două caracteristici: rivalitatea şi imposibilitatea excluderii. ExistenŃa acestor bunuri publice mixte este consecinŃa nestabilirii, sau

stabilirii lacunare a drepturilor de proprietate. Exemplificăm în acest sens varietatea de bogăŃii ale subsolului a căror

exploatare se caracterizează prin rivalitate, dar din motivele menŃionate anterior, cei care administrează aceste rezerve nu pot din lipsă de temei legal să împiedice accesul celor noi veniŃi.

ViaŃa de zi cu zi ilustrează că există puŃine bunuri private ori publice pure, majoritatea bunurilor fiind mixte. În realitate, se găsesc, fie bunuri private care prezintă caracteristicile bunurilor publice, fie bunuri publice care prezintă particularităŃile bunurilor private.

6. ExternalităŃi

În viaŃa reală, aşa cum s-a subliniat mai înainte, predomină bunurile mixte, care, cu toate că au o componentă privată, produc efecte secundare, ce poartă denumirea de “externalităŃi”.

ExistenŃa externalităŃilor împietează asupra deciziilor producătorilor şi consumatorilor, afectând negativ alocarea resurselor în urma inducerii unor slăbiciuni în funcŃionarea pieŃei, pe care statul trebuie să le corecteze.

Definind externalităŃile, acestea reprezintă, fie câştiguri, fie pierderi suportate de către indivizi din cauza unor acŃiuni întreprinse de către producători şi / sau consumatori şi pentru care nu se plăteşte nici o compensaŃie.

Astfel de externalităŃi, spre exemplu, pot exista la nivelul întreprinderilor producătoare de produse chimice, care prin deversarea de noxe în apele curgătoare contribuie la diminuarea fondului piscicol precum şi la înrăutăŃirea condiŃiilor de viaŃă ale pescarilor. Pentru toate aceste pierderi suportate de indivizi angrenaŃi în această activitate nu se plăteşte nici o compensaŃie de către cel care cauzează aceste efecte negative.

Un alt exemplu de externalităŃi de data aceasta datorată consumului, este cel al unui individ care domiciliază într-o casă situată în perimetrul unei zone industriale, liniştea lui depinzând nu numai de acŃiunile lui proprii, ci şi de tot ceea ce fac şi producătorii în acest sens.

361

ExternalităŃile pot fi negative sau pozitive, în funcŃie de scăderea sau creşterea utilităŃii unei terŃe persoane, în urma efectelor degajate de acestea.

Astfel, dacă externităŃile generează costuri, ele sunt negative, în timp ce dacă în urma lor rezultă beneficii externităŃile sunt pozitive.

În cazul externităŃilor negative, efectele acestora constă în reducerea consumului total şi a surplusului de producŃie, faŃă de care externităŃile pozitive produc efecte contrare, benefice, respectiv creşterea consumului total şi a surplusului de producŃie.

În acelaşi context, o externalitate negativă va determina o supraproducŃie de bunuri, în timp ce externalitatea pozitivă va avea ca rezultat un subconsum.

În situaŃia externalităŃilor negative statul intervine să corecteze slăbiciunile pieŃei prin reducerea producŃiei bunurilor care înregistrează o supraproducŃie, iar în cazul externalităŃilor pozitive prin stimularea producŃiei bunurilor care se caracterizează prin subproducŃie.

Pentru reducerea efectelor dăunătoare ale externalităŃilor negative, materializate într-o supraalocare a resurselor, statul poate recurge la acŃiuni legislative, care să oblige producătorii să suporte toate costurile aferente producŃiei afectate, sau la utilizarea impozitelor şi taxelor, ca şi pârghii de egalizare a externităŃilor negative pe unitatea de produs.

Totodată, în cazul externităŃilor pozitive, autoritatea publică aplică măsuri de corecŃie în legătură cu alocarea ineficientă a resurselor prin stimularea producŃiei bunurilor care se caracterizează prin subproducŃie. AcŃiunile întreprinse în acest sens , vizează producerea directă a serviciului public de către sectorul public, încurajarea consumului ( creşterea averii) şi subvenŃionarea producŃiei (creşterea ofertei).

7. ConsideraŃii finale Economiile moderne ale statelor lumii contemporane se bazează pe îmbinarea sectorului privat şi a sectorului public. De-a lungul timpului, rolul sectorului public în cadrul economiilor mixte a crescut în mod considerabil, fenomen cauzat de mai mulŃi factori, cum ar fi: elasticitatea cererii faŃă de bunurile şi serviciile publice, creşterea proporŃiei persoanelor vârstnice în totalul populaŃiei, etc. Amplificarea rolului sectorului public derivă şi din funcŃiile vitale ale acestuia, în cadrul economiilor naŃionale. În virtutea exercitării acestor funcŃii autorităŃile publice urmăresc:

• alocarea optimă şi echitabilă a resurselor; • stimularea concurenŃei; • furnizarea de produse şi servicii publice; • rezolvarea problemei externalităŃilor; • impunerea respectării obligaŃiilor contractuale asumate de către agenŃii

economici, prin forŃa legii; • redistribuirea veniturilor şi a averilor, urmărindu-se maximizarea bunei

stări sociale.

362

Măsura în care activitatea sectorului public se repercutează asupra vieŃii social – economice ale membrilor societăŃii, în virtutea exercitării funcŃiilor acestuia, depinde de calitatea politicilor economice, care se evaluează pe baza următoarelor criterii:

• criteriul echităŃii, care presupun efecte echitabile ale acestor politici asupra populaŃiei;

• criteriul eficienŃei, care abordează calitatea politicilor publice în două sensuri, pe de-o parte ca şi o maximizare a profitului şi minimizarea cheltuielilor, iar pe de altă parte ca factor al bunăstării;

• criteriul partenalismului, politicile economice neputând fi elaborate şi aplicate în afara dorinŃelor şi nevoilor membrilor societăŃii;

• criteriul libertăŃii individuale, care presupune ca politicile economice să restricŃioneze cât mai puŃin libertatea individului.

Examinarea politicilor economice, prin prisma criteriilor de mai sus, permit o evaluare adecvată a politicilor economice, în special sub aspectul impactului acestor politici asupra domeniului social – economic. Bibliografie HARDWICH P., LANGMEAD J., 2002, Introducere în economia politică

modernă, Ed. Polirom, Bucureşti; HORENłĂ N., 2000, Economie şi finanŃe publice, Ed. Polirom, Bucureşti. KHAN B., TEULON F., 2002, Rolul statului în economie, Institutul European, MOŞTEANU T. şi colectiv, 2002, Buget şi trezorerie publică, Ed. Universitară

Bucureşti;

CONSIDERAłII GENERALE PRIVIND POLITICA BUGETARĂ A STATULUI

Conf. univ. dr. Dorel Vit Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, Facultatea de ŞtiinŃe Economice, Str.

Cocorilor, Nr. 57, 310426, marketing@uvvg.ro

Abstract Considerations regarding state budgetary policy

In the following paper we tried to show in general terms which would be the general result of the financial reform in Romania.

We explained the necessity of the reform from an economic and financial point of view.

363

Without any critic intentions, we debate that today’s Romania budget is sustained by a revenue extraction regime of which positive points could constitute the main subject of an economic thesis, with the depression tides.

The excessive fiscal policy in certain areas of the tax system not only that is doesn’t constitute a guaranty of public income but it leads to contradictory results.

The financial reforms in Romania don’t consist only from the reform of the tax system.

It is also asking that the budgetary policy should be orientated after the means created by the reform of the financial system.

To formulate the requirement concerning the substantiation of the budgetary policy of the state we must also address the notion of budgetary policy, the problems of the budgetary unity, also of the budgetary transaction. Keywords: financial reform, budgetary policy, fiscal policy, budgetary unity, budgetary transaction

PrefaŃă Citind lucrarea de faŃă, se va putea face observaŃia că nu am fost preocupat atât de amănuntele tehnice ale legislaŃiei care ar urma să întruchipeze reforma fiscală, cât de liniile generale ale acestei legislaŃii şi mai cu seamă de concepŃia care trebuie să stea la baza ei. Această concepŃie este fundamental călăuzită de ideea că sistemul finanŃelor publice ale statului trebuie să ducă, prin reformă, o întărire a forŃei lui fiscale. Statul are funcŃii mult mai variate decât altădată, funcŃii noi sau sarcini mai grele, potrivit evoluŃiei vieŃii de stat. De exemplu, funcŃia de apărare naŃională este astăzi mult mai complexă şi mult mai costisitoare. În sfârşit, după prefacerile adânci care au avut loc în cursul ultimului deceniu, anumite funcŃii cărora statul nu le-a acordat suficientă atenŃie, le satisfăcea în mod insuficient sau le neglija cu totul, au fost aduse la viaŃă.

Oamenii care guvernează în cadrul concepŃiei noi a statului român, au imprimat un nou puls unor funcŃii care în trecut au fost neglijate.

Întreg acest proces de renaştere statală impune naŃiunii obligaŃia de a aşeza organizaŃia fiscală a statului pe baze noi, aceasta pentru a i se da statului român capacitatea fiscală de care are nevoie şi pe care o merită.

Ideea de echilibru bugetar aplicată acelei porŃiuni din gestiunea statului care a rămas încadrată în bugetul de stat este o idee sănătoasă, dar limitată ca perspectivă.

Problema noastră fiscală este mai cuprinzătoare decât problematica bugetului de stat, deoarece în prezenta lucrare facem referire şi la autonomia bugetară locală. Ideea de capacitate fiscală trebuie pusă pe primul plan şi pentru realizarea acestei idei postulăm noi o reformă fiscală a României.

Această reformă a generat şi va mai produce adânci transformări. FinanŃele trebuie să fie puse în slujba statului, a intereselor publice, a

comunităŃii naŃionale.

364

1. Politica bugetară Reforma financiară a României nu implică reforma sistemului de impozite,

ea cere ca politica bugetară însăşi să fie orientată după mijloacele create prin reforma sistemului fiscal.

Mai înainte de a formula cele câteva deziderate în legătură cu refundamentarea politicii bugetare a statului, trebuie să ne ocupăm de noŃiunea de politică bugetară. Presupunând că reforma sistemului de impozite este fapt îndeplinit şi că statul are la îndemâna lui toate mijloacele cu care să-şi organizeze o bună capacitate financiară care să-l ajute în exercitarea funcŃiilor lui, nu trebuie să uităm, că ceea ce până astăzi la noi a primit denumirea de politică bugetară, nu a fost altceva decât suma eforturilor conducătorilor Ministerului de FinanŃe pentru a pune la punct bugetul statului an de an.

Prin urmare, noi consideram că politica bugetară a fost politica fiecărui an bugetar în parte, politica sau măsurile de întocmire şi execuŃie bugetară în cadrul unui an financiar. Dacă economia naŃională nu urmează o linie staŃionară, ci una evolutivă, fluctuabilă, dinamică aşadar, discontinuă, atunci politica bugetară nu poate să însemne decât politica de menŃinere a unei situaŃii convenabile a finanŃelor publice ale statului, în funcŃie de variaŃiile pieŃei, piaŃă care deŃine resursele ce alimentează bugetul cu venituri.

Astfel, orice administrator al finanŃelor publice, orice conducător, cu simŃul răspunderii şi cu destulă perspectivă în specialitate, trebuie să-şi dea seama că politica bugetară trebuie legată în primul rând de tendinŃele ciclice ale economiei naŃionale.

Dacă la noi, administrarea finanŃelor a avut un defect fundamental, acesta a fost chiar faptul ignorării principiului arătat mai sus.

Un alt principiu fundamental pentru politica bugetară îl constitue înlăturarea structurii nesatisfăcătoare a bugetului de venituri. Să nu uitam că deşi în ultimii ani s-au alocat sume mari pentru executarea programului de apărare naŃională, că deşi în ultimul timp s-au alocat credite importante pentru infrastructură, pentru sănătatea publică, totuşi bugetul nostru, având în vedere structura nevoilor mari ale Ńării, este încă insuficient. Nici problema sănătăŃii publice, nici problema instrucŃiei publice prin învăŃământ nu se poate satisface la nivelul actual al capacităŃii financiare a statului.

Dar pe lângă aceaste probleme, mai există una care nu a primit încă o rezolvare, politica agrară. Trebuie să o spunem şi să o repetăm fără nici un fel de reticenŃă – astăzi Ministerul Agriculturii, reprezintă o formă birocratică a cărei contribuŃie nu este sub nici o formă în avantajul economiei naŃionale. Pentru dezvoltarea agriculturii, despre care se vorbeşte, nu s-a făcut încă nimic din punct de vedere financiar. Bugetul Ministerului Agriculturii este încă un buget insuficient. Sunt fonduri pe care politica bugetară trebuie să le calculeze de pe acum, deoarece vor trebui să fie alocate misiunii de ridicare a agriculturii în cadrul unor programe pe care le-a conceput ministerul respectiv.

Prin urmare, insuficienŃa bugetară va trebui să fie înlăturată cu ajutorul unei noi politici bugetare clarvăzătoare şi perseverentă.

365

Mai rămâne să spunem că alaturi de racila evaziunii există şi racila insuficientei salarizări a personalului fiscal. Nu se poate concepe o execuŃie corectă a bugetului de stat, fără un efort susŃinut din partea aparatului fiscal. Să nu se confunde problema salarizării aparatului fiscal cu problema salarizării funcŃionarilor publici, în general.

SalariaŃii publici, în general, nu vor putea să aştepte nimic în plus peste salariile lor actuale de la bugetul statului, atâta vreme cât randamentul impozitelor nu va creşte pâna la normal.

În cadrul reformei finaciare a sistemului de impozite va trebui rezolvată şi problema aceasta. Fie sub formă de salariu mărit, fie sub formă de stimulent, funcŃionarii financiari trebuie plătiŃi atât cât să li se poată oferi o existenŃă decentă, astfel încât conducerea ministerului să poată să le impună condiŃii de serviciu cu caracter absolut, cea mai mică abatere de la regula onestităŃii urmând să ducă direct la destituire. În complexul de organizare a statului, în cadrul noii ConstituŃii, este singurul fel de a rezolva din acest punct de vedere problema corect, cu asprime şi autoritate.

Numai aşa se va putea ajunge să se rezolve şi problema salariilor publice în special, şi problema asigurării unui buget normal, capabil să satisfacă nevoile şi funcŃiunile statului, în general.

2. Probleme ale unităŃii bugetare În cadrul acŃiunii pentru aşezarea unei politici bugetare, pe care am

menŃionat-o în paragraful precedent, vom da o atenŃie specială unei probleme foarte importante: problema unităŃii bugetare, importantă în primul rând prin natura ei şi în al doilea rând, prin dezbaterile şi prin lupta dusă în această materie şi la noi, după 1989.

Există două doctrine în această problemă, o doctrină modernă pe care ne vom strădui s-o concretizăm în concluziile acestui paragraf, şi o doctrină clasică.

Potrivit principiului clasic în materie de finanŃe, unitatea bugetară înseamnă unitatea formală a bugetului, toate veniturile brute şi toate cheltuielile statului se trec într-un singur tablou, care este bugetul. Bugetul este singura unitate scriptică. Se spune că avantajul acesui sistem este acela al unui mai bun control bugetar la întocmire şi în execuŃia bugetului, şi a unor calcule mai uşoare în legătură cu situaŃia lui, ca şi cu necesitatea comparaŃiilor bugetare de la an la an.

Evident, aceste avantaje de ordin tehnic sunt exagerate în favoarea sistemului, deoarece în fapt, chiar în regimul opus, al bugetelor autonome, calculele şi comparaŃiile se pot efectua cu destulă uşurinŃă, evitându-se numai cazurile de dublă înregistrare la venituri şi cheltuieli, acest sistem clasic fiind apanajul statului pur liberal. În trecut, statul nu avea decât atribut de administrator al puterii publice, el nu avea administraŃii economice, nu avea exploatări în regie.

Astăzi, situaŃia este cu totul alta. OrganizaŃia de stat cunoaşte două mari sectoare: sectorul administrativ şi sectorul economic în care intră toate întreprinderile, avuŃiile şi serviciile economice ale statului.

Structura funcŃiunilor statului s-a îmbogăŃit şi s-a diferenŃiat. Astfel pare natural să se realizeze şi o diferenŃiere a principiilor de administrare a acestor

366

funcŃiuni. În aceste condiŃii este indispensabil să avem o concepŃie nouă despre sistemul practic al unităŃii bugetare.

În România de după 1989 reprezentanŃii politicii bugetare au susŃinut principiul unităŃii bugetare în forma lui absolută, clasică, formalistă, combătând sistemul autonomiei bugetare. Ca orice sistem nou, sistemul autonomiei bugetare, oricât de util ar fi, are defecte, abateri şi chiar abuzuri care necesită corecŃii, dar care reuşesc uneori să compromită într-o oarecare masură şi ideea.

Acest lucru s-a întâmplat şi cu autonomia bugetară la noi. Şi nu au lipsit cei care din spirit de rea credinŃă, să condamne sistemul în sine pentru defecte de aplicare. Dar cum autonomia bugetară într-o formă deviată, iar mai târziu corectată şi pusă la punct, este o necesitate, chiar şi acei care au combătut-o, atunci când au ajuns să deŃină puterea de fapt, au consolidat sistemul.

În fapt, problema unităŃii bugetare trebuie concepută în mod practic, realist. Nu este cazul să combatem în mod absolut şi să cerem înlăturarea principiului clasic al unităŃii bugetare. Pe de altă parte însă, nu este posibil nici să ignorăm evoluŃia structurală a funcŃiunilor statului şi să nu dăm posibilitatea funcŃiunilor lui economice printr-un sistem de autonomie bugetară, de a se dezvolta în beneficiul economiei publice şi al tezaurului.

Pe scurt, noi am formulat criteriul de alegere între veniturile care pot suferi modificări şi acelea care nu trebuie să aibă această modificare, în modul următor: ori de câte ori este vorba de nevoi a căror economie necesită elasticitate în administrare, cu scop de mărire a randamentului şi a venitului net, trebuie să se acorde autonomie bugetară. Ori de câte ori este însă vorba pur şi simplu de fonduri lichide, care îşi creează surse în afara bugetului, numai pentru a-şi lua o libertate de administrare ce nu este impusă de natura nevoii care urmează a fi satisfăcută, în aceste situaŃii este necesar să se aplice strict principiul unităŃii bugetare formale.

Aşa zisele fonduri speciale trebuie în principiu combătute, pentru păstrarea unităŃii în administrarea finanŃelor publice. De regulă, fondurile lichide care se administrează pur şi simplu ca atare, trebuie să fie desfinŃate, afară de cazuri cu totul excepŃionale. Exploatările cu caracter economic ale statului, trebuie însă să se bucure de un regim de elasticitate în administrarea bugetului lor, trebuie să aibă buget propriu, să aibă posibilitatea de a se alimenta în ritmul neuniform al nevoilor exploatării, cu mijloace financiare suficiente, după criteriile de finanŃare ale întreprinderii private.

Este adevărat că procesul de naştere şi de dezvoltare a fondurilor speciale nu are la bază numai un abuz. InsuficienŃele bugetare în anumite perioade şi nevoile crescânde pe de altă parte, impun abateri de la buget, abateri care garantează mai bine alimentarea nevoii bugetare respective.

Sunt însă o mulŃime de fonduri speciale ascunse şi de multe ori necunoscute ministerului finanŃelor, care nu au nici un rost. Acestea trebuie urmărite cu multă atenŃie.

În rezumat, credem că tebuie făcute următoarele propuneri pentru soluŃionarea problemei bugetare:

367

a) să se consfinŃească constituŃional principiul administrării unitare în finanŃe, specificându-se cazurile în care excepŃia este permisă.

b) autonomia bugetară să fie acordată acelor administraŃii la care natura exploatării sau serviciului economico-financiar o necesită.

c) să se facă practic distincŃie între tot ce este nevoie ordinară şi care merge la bugetul general şi între nevoile excepŃionale, nevoi care prin natura efortului extraordinar au un caracter relativ tranzitoriu

d) să se desfinŃeze toate fondurile speciale care s-au permanentizat, care au devenit un abuz neîncetat şi să se integreze în bugetul general

e) toate fondurile speciale care rămân în fiinŃă pentru motive întemeiate, pentru interese superioare de stat, să fie bugetare şi puse cel putin formal şi contabiliceşte sub controlul ministerului de finanŃe

3. Gestiunea bugetară Nu ştim dacă toată lumea care se consideră la noi specializată în materie de

finanŃe publice îşi dă seama de complexitatea de fapt a gestiunii bugetare. Când vorbim de gestiune bugetară ne referim la o gestiune organizată pe bazele pe care le-am postat în cadrul paragrafului precedent, referitor la politica bugetară.

Expunând aspectele principale şi soluŃiile corespunzătoare cu referire la politica bugetului, s-ar părea la prima vedere că am parcurs întreg conŃinutul problemei, arătând principalele măsuri care sunt de luat în considerare în materie de politică bugetară epuizând cuprinsul capitolului referitor la buget.

Cine ar rămâne la această concepŃie ar face o greşeală, pentru că tot atât de importantă, deşi subordonată politicii bugetare este o altă problemă, şi anume, politica trezoreriei. În cadrul gestiunii bugetare a statului, pusă în ordine după concepŃia pe care am expus-o mai înainte, trezoreria trebuie să fie totdeauna pe primul plan în preocupările conducerii ministrului de finanŃe. O spunem cu atât mai apăsat cu cât se pare că nu totdeauna i s-a acordat suficientă atenŃie.

Până în prezent, statul român nu are o situaŃie a tuturor fondurilor, o situaŃie de drepturi şi obligaŃii ale tezaurului care să surprindă toate operaŃiunile care intră în gestiunea caseriilor publice şi care să nu se mărginească la a fi doar o situaŃie de execuŃie bugetară limitată la datele unui singur an bugetar la care să se adauge doar situaŃia bonurilor de tezaur în circulaŃie.

Un al doilea punct de vedere se referă la faptul că atunci când am vorbit de politica unităŃii bugetare, am văzut că respectând anumite criterii discriminante, unitatea bugetară rămâne totuşi o necesitate imperioasă şi tot astfel este necesară respectarea unui principiu de unitate a politicii trezoreriei.

Ori de câte ori are loc o intensificare a procesului de dispersiune bugetară, de risipire a veniturilor existente sau create ad-hoc cu destinaŃie specială, statul este dezavantajat din două puncte de vedere:

368

a) din punct de vedere al bugetului, care pierde o parte din veniturile lui cu care ar putea să manevreze, într-o sursă aparte, fondul special;

b) din punct de vedere al politicii tezaurului, care pierde încasările lichide ale fondului special ce nu se mai administreaza de Ministerul de FinaŃe.

Pentru a exemplifica, vom preciza că politica trezoreriei în noua ei concepŃie va trebui să aibă în supraveghere trei ramuri principale şi anume: a) Trezoreria bugetului. BineînŃeles, repetăm, nu este vorba numai de

execuŃia bugetară a anului în curs, ci şi de situaŃia conturilor de tezaur care pot să îmbrăŃişeze mai multe exerciŃii financiare.

b) Controlul permanent şi sistematizat al trezoreriei fondurilor speciale bugetare cu posibilităŃi pentru tezaurul public de a utiliza în mod temporar pentru nevoile lui ordinare, mijloace financiare lichide ale caseriilor fondurilor speciale.

c) În sfârşit, trebuie adăugată trezoreria fondurilor de rezervă de tot felul ale întreprinderilor şi serviciilor cu caracter economic ale statului.

Este şi acesta un capitol important. Unele administraŃii autonome pot să-şi constituie la bilanŃul anual, in virtutea legilor speciale, fonduri de rezervă de tot felul, pe care în principiu trebuie să le aibă lichide şi din care pot să facă investiŃii şi plasamente.

Sunt însă alte administraŃii autonome mai puŃin bogate şi care prin natura lor, comportă o rentabilitate mică. Statul fiind unul singur, nu se poate concepe ca politica întrebuinŃării acestor fonduri să fie fracŃionată.

Punând în mâna departamentului competent strategia trezoreriei celor trei categorii de fonduri, se realizează în chip fericit principiul unităŃii politice a tezaurului, principiu care nu este altceva decât liantul organic al principiului unităŃii bugetare corectat cu sistemul autonomiei bugetare, în condiŃiile în care am văzut că el este necesar şi aplicabil.

Bibliografie

BARRERE A., 1965, Economie et institution financiere, Paris COHEN E., 1990, Analyse financiere de l’entreprise, 2-e edition, Editions

Economica, Paris COLIN P., 1990, Fiscalite practiques des affaires CUYANBERE, MULLER J., 1990, Control de gestion, Ed. la Villeguerin, Paris MOSTEANU R., 2000, Finante publice, Ed. Semne, Bucureşti VACAREL I. et a.,l 1992, FinanŃe publice, Ed. Didactică şi Pedagogică, R.A,

Bucureşti *** 1996, Legea nr. 72/1996 privind finanŃele publice, publicată în M.O. nr. 152

din 17 iulie 1996

369

SOME NOTICES TO HUMAN RESOURCES DEVELOPMENT IN AUTOMOTIVE INDUSTRY IN

SLOVAKIA

Ing. Ľuboš Elexa, PhD. Mgr. Gabriela Elexová Matej Bel University, Faculty of Economics, Tajovského 10, 975 90 Banská

Bystrica, Slovakia, e-mail: lubos.elexa@umb.sk, gabriela.elexova@umb.sk

Abstract Automotive industry has become the crucial and important part of Slovak national

economy. Its importance is proven by several indicators improving total results of Slovak economy. On the other hand such an intensive development necessarily cause more or less deep-going problems. Because of unequal regional allocation of automotive industry producers and suppliers absence of needed employees looks to be such a problem. Therefore companies in automotive industry in Slovakia are facing to a challenge how to handle with it. Article describes the problems in human resources development, analyses companies attitude towards human resources management and proposes possible ways how to reduce problems which can arise in the future.

Keywords: automotive industry, supply sector, human resources development

Introduction Automotive industry is dynamically developed branch, which is famous for

its cooperative relations with other branches. Because of this it is also influenced by development in other industries. Changes in technologies in all these branches are also connected with research and development and therefore they have positive impact on whole automotive industry. Changes are present not only in production but also in design or preparing composite materials.

Inner and outer design of car has become one of the most important factors influencing customers in making decisions. Therefore it is not only the result of one, but more scientific fields, like ergonomics or psychology. It is also a result of comfort or safety, which influence the decision of customers when choosing new product.

Automation and usage of robots are still more integrated into production processes. We can’t afford to talk about classic line production famous for automotive industry for many years, because it is not true. Thanks to new technologies the whole process is flexible, quicker and enables to decrease costs at minimum level using systems integrating logistics, production and controlling operations into one unit

370

Above mentioned factors are characteristics for production process within automotive industry consisting from many partial processes, from which each has its own particular influence on final product and own share on its appearance, composition and functionality. The most of used components is so important and sophisticated that it entails the concentration of many suppliers. Therefore automotive industry needs so many human resources as possible to occupy all necessary position with right people securing further sophistication of its processes and continual research and development

Objectives and methods The objective of this article is to analyze the development of automotive

industry from the point of view of human resources, characterize its development in middle-term period and propose possible recommendations towards solving problems related with human resources in automotive industry.

The main method used within elaborating this article is the questionnaire. The sample of companies is represented by companies doing business in automotive industry in Slovakia. The main problem we have been facing was the lack of information about this sample. Total number of active companies is not known. We have been able only to estimate the number of supplying companies, because they are producing in different branches. Moreover with enlargement of final production also the number of supplying companies is rising day by day, not only as a result of foreign direct investments, but also as a result of active integration of Slovak companies, often small and medium sized enterprises. The number of members participating in the Automotive industry association of Slovak republic exceeded 200, but this state covers also scientific institutions and trade organizations, which are not primarily interested in production of components or offering of services. Moreover, many of them are still in process of building production plants, so their perception of doing business in Slovakia is not so clear and relevant. Therefore we have prepared own preliminary database of companies within automotive industry suitable to represent whole branch. The research was realized at the beginning of year 2006 using questionnaire distributed to 150 companies. We got back 39 questionnaires and the total return was at the level of 26 %.

The Position of the Automotive Industry in Slovak republic and its Future Perspectives

The automotive industry has become a transformation program of the Slovak republic industry and as a field respected by all of the governments after the year 1989 has been transformed into the strategic industrial field of country. The car production has brought many positive contributions for Slovakia. This contribution influences other fields of industry in a positive way and leads to the economic and regional development.

The importance of the automotive industry for the structure of Slovak national economy is constantly growing. And this statement can be confirmed by some of the disposable statistic data. According to the largest engineering companies in Slovakia TOP 200, there are eight producers among the first twenty enterprises that

371

belong to the automotive industry. Equally the market share of the automotive industry is also growing from year to year. Whereas its share on total industrial production in Slovak republic was 14,3 per cent in the year 1998, in the year 2005 it exceeded 25 per cent. At the same time its share on the employment came up to 6 per cent and its share on total amount of foreign direct investments came up to 7,5 per cent (URBAN, 2005, p.13).

The before-cited data confirmed that the productive capacity has grown up in the Slovak republic, together with the Czech Republic, Hungary, Slovenia and Poland recently. In the year 2003 the share of Slovak Republic, the Czech Republic and Poland on total production in the region was 83 per cent. Perspicuously the greatest increase came on in Slovakia and came up to 136 per cent in comparison with the year 1998 (HEYMANN, 2005, p. 16).

Despite of the more or less rightful criticism many investments have been realized. The car production in the Slovak republic will exceed 900 000 cars per year in 2009. But it is also possible to exceed 1 million cars per year, what should be the world record in the number of cars produced per capita. This number should vary from 200 to 224 cars per 1000 inhabitants. At the same time with the production increase of 673 000 cars the Slovak republic will reach the third position in the rank of the countries with the greatest production increase – behind China and the USA.

The situation of the Slovak automotive industry will be changed dramatically within the next two years. Because of the two new producers (PSA Peugeot-Citroen and Kia) arrival another 64 billion SKK are going to be invested by the producers directly. At the same time almost 5000 of direct and more than 10 000 of indirect working positions will be created.

The first wave of the large suppliers for the automotive industry arrival is coming to its end. At the time when PSA Peugeot-Citroen and Kia are preparing for maximum capacity production all direct suppliers has already been known. Despite of that the second phase is starting. New and foremost smaller investors will enter Slovak market during this phase. Previous investments worked out several hundred million crowns and were placed close to the plants. Smaller enterprises, that have just started the process of their coming, are going to invest 50 million crowns and to place the plant close to the Kia, Peugeot as well as Volkswagen in order to optimize logistic costs (KANTORÍK, 2005, p. 18).

The employment development in the automotive industry The automotive industry contribution can also be seen in the fact that the whole

field is the largest receiver of the foreign direct investments in Slovak Republic. During the year 2002 the automotive industry in Slovakia has attracted total investments of 24,037 billion crowns and during the years 1998 – 2002 of 76, 83 billion crowns. In the 2003 the investments in this field were of 21,1 billion and a during the year 2004 they increased and exceeded 28 billion (ŠPÁNI, 2004, p. 9).

Previous investments during the years 1998-2002 enabled the creation of 30 200 new working positions. Up to the end of the year 2003 there were circa 54 700 people working in the automotive industry. E.g. there were more than 8 200 people

372

employed by Volkswagen Bratislava. In case of the production development realized by other car producers within the next two years it will be necessary to employ more than 30 000 people and up to the year 2009, when the whole production capacity will be utilized, the current number of employers in the automotive industry should duplicate.

The companies within automotive industry are famous for their high level of labor productivity. This is proven by the fact that only 11 % of employees produce 25,4 % of total revenues of all industry in Slovakia. According to data of Vienna Institute for international economic studies the labor productivity in automotive industry was almost four times (3,89) bigger than average productivity in national (Czech republic 2,09; Hungary 3,18; Poland 1,85). But the international comparison is very difficult or even impossible because of different values of national currencies. Urban says (2005, s. 17) that Slovakia reaches the third best values in productivity among the new EU member countries. In 2003 it was within automotive industry at the level of 90 % of average productivity in European Union.

Results of research Within our research we have distributed 150 questionnaires among companies

of automotive industry. From those we received back 39 questionnaires and based on them we interpreted and evaluated the functioning of small and medium sized enterprises in this branch. The subject of our research was the influence of globalization on small and medium sized enterprises and particularly the activity of human resources in automotive industry. Research was realized in 2006.

The categorization of SMEs is subordinated to law nr. č. 231/1999 about the state support. This law set all criteria for SMEs specification: number of employees, amount of revenues, size of profit and economic independency. According to the fact that companies are not willing to offer the data referring to their economic activity and property specifications, we were not able to make categories following all these criteria. Because of this we took into account the number of employees as the most important factor. Consequently medium enterprises (22) were the biggest sample within our research. They employ 207 employees in average. Besides them there were also eight small enterprises (41 employees in average) and three micro enterprises with seven employees.

Regional diversity of SMEs enabled to observe different perception of threats and opportunities in automotive industry, other planned development activities in the future and, on the other hand, it caused uneven representation of particular regions.

The increase of productivity as one of the basic claims of production in automotive industry and together with competition pressure necessarily needs to apply modern technologies. It is impossible to think about automotive industry without them. Their application is always connected with support of research and development activities in companies and which qualify the versatility of technologies and processes. More technologies are implemented, less human resources automotive industry needs and bigger labor productivity reaches.

373

Because of this up to 85 per cent of interested SMEs evaluated implementation of new technologies to be positive (micro enterprises 100 %, small enterprises 86 %, medium enterprises 75 %). Only two companies were hostile towards technologies and three ones were indifferent to them. Here is necessary to percept the differences in size. Small and medium companies are often famous for their lack of financial resources and consequently less intensive implementation of new technologies or qualified workforce able to operate it. Therefore the support towards technologies is surprising, but welcome.

Within interpretation of workforces’ migration we found out, that 88 % of companies evaluate it to be positive. Only 9 % were negative answers and one company is indifferent in this question. The evaluation of migration is very paradoxical, because there are many positive as well as negative features of globalization. With entrance of Slovakia into European Union the most of member countries open their labor markets, although many with certain long-term or short-term restrictions. Fear from inflow of cheap workforces was not confirmed, but still persist some negative expectations dealing with lack of available human resources. Moreover many people have to get used to new conditions and often to necessity to look after jobs in regions different from their own.

Movement of workforces can influence new member countries in two ways. Many qualified workers or specialists travel west to find similar but better paid positions. On the other hand the inflow from east often means the compensation of this with cheaper but less qualified workforces. The result is that new member countries will be weakened in more sophisticated branches and will strengthened in branches with lower added value. The migration could in this way change the orientation of new member countries and their comparative advantage will move to less attractive industries. In Slovakia there even now exist negative indications of this trend. The production of new companies necessary needs new employees and the process of their selection is going to be worse. On the other hand it is the result of concentration in western regions of Slovakia and lower regional diversity. At the same time it caused also many new requirements for preparation of human resources, education system and connectivity between business practice and secondary schools as well as universities.

Lack of human resources and possible solutions Statistical data proven that automotive industry is dominant in

structure of Slovak economy and not only because of amount of production or number of employees. It also doesn’t mean that it cause only positive impacts. More the industry is important, more dependant the economic development is. And moreover the national economy is more vulnerable.

There exist several reasons in human resources development which make automotive industry attractive: • Labor costs will be permanently, or for many years in Slovakia lower

than in western countries. Presently in supply sector exists almost 20 per cent cost advantage against producers in west Europe and most of them are labor costs.

374

Thanks to rapid economic growth, higher than the growth of EU, these differences will be decreased, but it will last several decades.

• Level of specific preparedness in automotive industry is suitable, although in some regions is noticed the lack of workforces. Big influence in this way is made by long tradition of automotive production.

• Labor productivity in production plants is comparable to those in western countries, even though this is true mainly in connection to foreign investments.

Lack of suitable human resources looks to be the most important threat in the present state. According to the statistical data of German Union of automotive industry (Verein Deutsche Automobilindustrie – VDA, 2005) one directly made workplace brings up approximately five other workplaces. It comes out that the potential of automotive industry in Slovakia in the years to come is about 85 000 new employees, mainly thanks to final producers and their suppliers. If we add to this number the investments of other big companies, e.g. Ford Getrag, real number of new working positions is estimated up to 100 000 employees at the end of 2007.

From the numbers stated above it is needed 6-8 % of human resources with university education, which mean the need from 5 100 up to 8 000 employees. The specification is given as following: 35 % engineering, 32 % electro technical industry, 11 % chemical industry, 8 % human resources, management, justice, 7 % economics, finance, 7 % marketing and sale. The demand for workforces is still bigger and bigger but in spite of that fact the opportunities for study of automotive technologies and increase of education lag behind. Perspective fields in which human resources tend to be employed are: production technologies, information systems, communication, logistics, quality management and finance (KOVÁČ, 2000). Because of concentration of investments in western regions and not only those from automotive industry, ability to find right people for right positions with appropriate education is continually more serious.

The biggest problems are in technical fields in order to find well educated and skilled technicians, with sufficient working experience and ability to speak foreign languages. Automotive industry is famous for its intensive specialization of human resources. Exacting requirements for new employees are the reflection of high requirements imposed on companies from the point of view of their customers and competitors. Companies are very strict in this and tolerate the deviance from specified criteria only in limited extent. In service it is a little bit vacant, because some requirements could be replaced by other abilities and to make a compromise. But high standards of automotive industry will make some problems in the years to come, problems for companies and benefits for employees, because even now the competition in employing caused the increase of wages in some specializations.

Conclusion The lack of workforces could be overcome only in connection with

changes in education system. The plans of further education, development of secondary schools study programs, or even university programs are indeed in

375

process, but it will last a couple of years till the time when first students will be graduated. But except of inflow of foreign human resources this is the only way how to get and prepare human resources for branches with sophisticated technologies, high added value and increasing productivity.

Bibliography: HEYMANN, E. 2005. Automotive market in Eastern Europe. In: EU monitor. 7th

july 2005 KANTORÍK, J. 2005. Na ázijské firmy si treba zvykať. In: Pravda, 12th August

2005 KOVÁČ, M. 2000. Analýza inovácií vo výrobe automobilov. In: Vývojové trendy

v automobilovom priemysle. <online>. [cited on 30th November 2005]. Available at:< http://www.tuke.sk/sjf-icav/stranky/transfer/2-2000/pdf/10-12.pdf>

ŠPÁNI, I. 2004. Vzniká silná dodávateľská základňa. In: Hospodárske noviny, 25. 2. 2004

*** Auto Annual Report 2005. Frankfurt a.M.: Verband der Automobilindustrie, ISSN 0171-4317.

ORGANIZATION DEVELOPMENT – AN INTEGRAL PART OF INNOVATIVE MANAGEMENT

Ing.Dagmar Kokavcova, PhD. Faculty of Economics Matej Bel University, Slovakia, Tajovského 10, 975 90 Banská

Bystrica, e-mail: dagmar.kokavcova@umb.sk

Abstract Modern organizations act in a changeable, insecure and more and more turbulent environment. So they need to respond swiftly, to be proactive, to identify and meet the present and future training and development needs of their employees, aligned with corporate mission and goals. They have to act carefully in the field of knowledge and be flexible in the processes of changes. Today, more than the transmission of technical skills and knowledge from expert to novice, we need management development strategies that foster innovative and creative thinking, problem-solving ability, life long learning, action learning and collaborative inquiry. These circumstances along with the increasing competition impose on organizations the necessity to raise effectiveness and flexibility through the organization development and organization changes. The paper describes the role and position of Organization Development in the model of modern approach to management. Modern, innovative management that should provides a fundamental base for a continual learning

376

process within the knowledge-based society and is an important need in current phase of globalization and integration. Developing of the Master study programme named Innovative Management is the aim of the international project MANTRA, with the participants from four European universities, which has started at the end of the year 2005. The subject Organization Development seems to be one of the core ones of the new created study programme. Our aim in this paper is to document this idea by the results of the pilot research and needed analysis affected in the frame of project MANTRA.

Key words: knowledge-based economy, innovative management, organization development, organization change, master study programme

Introduction The emergence of the „new“, knowledge based economy, the threat of

globalization, and the intensification of competition have profound implications for organizational growth, adaptability, sustainability and survival. For many organizations and countries alike, innovation, organization changes and development are no longer luxury items, but rather necessities and a means of sustaining economic development and competitiveness.

Knowledge and innovation play a vital role in technological advances and the transformation society. The transformation of society form agrarian to industrial and now to information and knowledge has largely been brought about as a result of the process of organization development, learning, self-management etc. all concerning to the increasing organization effectiveness and health.

Discussion and Results In this part we describe the effort of practical implication of the

progressive, modern management in the process of preparing the new managers. To prepare the graduate able to fulfil the challenges of the new age there is the main task of modern universities. Due to this fact the international project MANTRA has bee created. It is supported by European Commission and its aim is to develop the new curricula named Innovative Management oriented to the education of new managers fitting to requirements of the knowledge based economy.

The participants of the project are: Wyszsa Szkola Humanistyczno-Ekonomiczna Lodz Poland, Carinthia Institute of Technology, Villach Austria, Interuniversity Institute of Management of Education Interaula, Sofia, Bulgaria and Faculty of Economics Matej Bel Univerzity, Slovakia. In the first phase of the project the market research was conducted in order to define the profile of the new graduate with the abilities and skills that will emphasize at the new master study program.

The presented result of the desk research was gained by searching the newspapers advertisements of 450 Slovak enterprises and organizations hiring the new employees. The outgoing show that the most required abilities of graduate is to be communicative and cooperative, independent and efficient. Also the ability to

377

problem solving and creativity as well as the ability to be flexible and responsible are required by the Slovak employers.

The interview has been also used like an observation method during the special workshop with the business representatives. Top managers from 14 Slovak organizations presented their requirements for graduate skills and abilities as follows:

� PC literacy � Negotiating skills � Communication skills � Team work skills � Leadership � Language skills � Holistic Approach

Fig. No 1 and No.2 are documenting the results of the desk research affected in Slovakia.

Fig.No.1

30%

28%

17%

13%

6%6% Communicative and

cooperative

Independent and efficient

Ability to problem solvingAnd creativity

responsible

Open minded and abilityto learn

Ability to argue and evaluate

Core competencies in SR 2005

Source: Desk Research results, Faculty of Economics, Banská Bystrica

The second part of the research has concerned to the particular subjects created the new study programme named Innovative Management. The first draft

378

of the curricula has been created by the experts of project’s partners and it counted the main subjects as follows: Philosophy of Management, Personal Development, Organization Development, Change Development, Finance and Investment, Strategic Management and Controlling, Knowledge Management, Team Learning, Innovative Methods in Management. This first proposal has discussed with the business representatives, the academics and the public at Slovakia, Austria and Bulgaria.

The results of the Slovak observations show the importance and necessity of the Knowledge Management and Organizational Development and Changes like the core subjects of the newly formed curricula. The other subjects recommended to include to the study programme are:

� Multicultural Management � TQM � Service Management � Performance Management � Brand Management � Short-term Management � Intangible Assets Management

Fig.No.2

379

415

86

172

132

79

289

208

268

118

101

110

446

173

50

167

149

0 50 100 150 200 250 300 350 400 450

communicative

accuracy

Ability to organize

targeted

concentrate

responsible

positive

flexible

coordinate

Ability to learn

creativity

independence

Initiative

decision making

reliability

preciseness

Core competencies based on the desk researchin Slovakia in 2005

Total number

Source: Desk Research results, Faculty of Economics, Banská Bystrica

The similar observation has conducted also in Austria. Business representatives from eleven various types of organizations were interviewed. The first ability which was mentioned as most important was a certain leadership competence. Furthermore the following abilities of graduates were specified as prevalent:

� Target orientation � Control of information processes � Decisive strength � Appearance of an authority person � Personal qualities � Self management and organization � Appearance towards the employee � Social competence � Communicational skills

All interviews were unanimously with the idea: innovation management, project management and creativity are not given enough attention within the higher and university education in Austria, but all recognised a very high importance of

380

these subjects. Creativity techniques should be treated stronger especially regarding strategy development and brainstorming, creativity is an important ability.

An Intercultural Management absent in the curricula based on the outgoing of Austrian project’s partner. In addition to this topic Process Management, Risk Management, Complexity Management, Corporate Culture and Organisational Design are the subject suggested to include in to the curricula.

Bulgarian partners from Interuniversity Institute on Educational Management, Sofia brought the outputs of their research which was affected at the 23 organizations. The necessity of certain modules in a master ´s programme is possible to describe as follows: Organizational Development the most important module - 61%, Personal Development 56,5%, model Finance and Investments 59% and Knowledge Management 47,8%. What about the subject – modules which should be included to the study programme there are:

� Human Resources � Planning and Prognostics � Informational Systems in Management � Organizational Culture � Team Work

The next activities of the project MANTRA are oriented on preparing the detailed content of particular subjects as well as on writing of study books and teaching materials for teachers and students. The experimental testing of the newly created study program is planned at the year 2008 in Sofia, Bulgaria.

Organization Development – Integral Module of Study Programme “Innovative Management”

The comparison and summary of the abovementioned observation’s results prove the role and position of Organization Development and Changes in Innovative Management. The new master study programme provides the links between the Organization Development and Changes, Knowledge Management and Personal Development. These subjects reflected the actual situation in today’s rapidly changing environment. The organizations as well as the people have to be flexible, they must change to survive. Due to this fact Organization Development (OD) is becoming a critical managerial tool because it offers a set of generic tools available to any managers and members of organizations who want to improve goal achievements.

Organization Development is a powerful set of concepts and techniques for improving organizational effectiveness and individual well being that had its genesis in the behavioural sciences and was tested in the laboratory of real-world organizations. (French, 1989, pp. 5-7).

For many years, the following definition was perhaps the standard definition for OD. The following definition was developed in 1969 at a time when an organization was considered to be much like a stable machine comprised of interlocking parts. “Organization Development is an effort planned, organization-wide, and managed from the top, to increase

381

organization effectiveness and health through planned interventions in the organization's 'processes,' using behavioural-science knowledge.” (Beckhard, 1969, p.9).

The on of representatives of new theory and definitions of OD is for example T. Neilsen. He define OD such the attempt to influence the members of an organization to expand their candidness with each other about their views of the organization and their experience in it, and to take greater responsibility for their own actions as organization members. The assumption behind OD is that when people pursue both of these objectives simultaneously, they are likely to discover new ways of working together that they experience as more effective for achieving their own and their shared (organizational) goals.

On the other hand experts might agree that the following definitions of OD represent the major focus and thrust of many of today's OD practitioners. "Organization development is a system-wide application of behavioural science knowledge to the planned development and reinforcement of organizational strategies, structures, and processes for improving an organization's effectiveness (Cummings, Worley, 1997, p.2.).

The following table enables to summarize several theoretical definitions of OD standard and modern ones. Tab.1 An Analysis of Selected Definitions of Organization Development

Author Nature and Scope of the Effort

Nature of Activities

Targets of Activities

Know-ledge Base

Desired Goals of OD Effort

Beckard Planned. Organization wide Managed from the top

Planned interventions in the organization ´s processes

Total organization. Organization’s processes

Behavioural science knowledge

Increased organiza-tion effect-tiveness and health

Bennis Complex educational strategy. A response to change

Educational. Change-oriented

Beliefs, attitudes, values and structures of organization

Better ability to adapt to new technolo-gies, markets and challenges

Gordon, Lippitt

Designed to strengthen human

Those human processes in organizations

Enable the organiza-tion to

382

processes in organizations

that improve the organic system

achieve its objectives (through improved function-ning of the organic systems)

Schmuck and Miles

A planned and sustained effort

Apply behavioural science for system improvement

Total system (organization)

Behavioural science

System impro-vement, continued self-analysis and reflection

Burke and Hornstein

A process of planned change

Change-oriented and self examining oriented; specifically change of an organization’s culture from one which avoids an examination of social processes in organization.

The organization’s culture and the social processes in organization, especially decision making, planning and communi-cation

Self-examinati-on of social processes in organiz-ation, especially decision making, planning and communication

French and Bell

A long-range effort

Designed to bring about a more effective and collaborative management of organization culture, using assistance of change agent or catalyst

Organization culture. Culture of formal work teams. Organization’s problem-solving and renewal processes

The theory and technology of applied behavioral science including action research

Improve an organiza-tion ´s problem-solving and renewal processes.

Source: French, W.,L., Bell, C., H., Zawacki, R., A.: Organization development, 1989. BPI Irwin, Homewood, Illinois USA, modified by author

Based on the analysis of all presented definition it is possible to claim that the OD is the discipline which combine the theoretical approach

383

and experience to understanding people, systems and their interactions. The main goal of OD is to improve the organization, to make it more efficient and more competitive by aligning the organization’s systems with its people and their knowledge. Due to this sense and position OD became one of the most integrated module of the newly developed Master study programme “Innovative Management”.

Conclusion In the previous paragraphs we try to describe the role and position of

Organization Development in the model of modern approach to management. Modern, innovative management that should provides a fundamental base for a continual learning process within the knowledge-based economy and is an important need in current phase of globalization and integration. The presented results of desk research affected in the frame of the international project MANTRA show the necessity to prepare new managers able to fit the new requirements of the rapidly changed knowledge based society. The graduate who will be able to ensure the development of the organizations as well as their own by increasing effectiveness, changeability and self-management.

Literature BENNIS, W., 1969, Organization development: Is nature, origin and prospects.

Addison-Wesley, Reading, MA.; BECKHARD, R., HARRIS, R.: 1987, Organizational Transitions, Addison-Wesley

Reading, MA.; BURKE, W., 1982, Organization Development: Principles and Practices. Boston:

Little brownand Co., Boston; CIERNA, H., MADAČ, J. 1998, Improvement of Pedagogical Process based on

Participation of Students in a Research Organised by the Faculty. Miscellany from conference, Bratislava, Slovakia, ISBN 80-967876-3-2;

CUMMINGS, T.G., WORLEY, C.G., 1993, Organization Development and Change, 5th edition, West Publishing, St. Paul;

FRENCH, S., L., BELL, C.H., ZAWACKI, R. A., 1989, Organization Development, BPI Irwin, Homewood, Illinois USA ISBN 0-256-06077-0;

NEILSEN, T., 1984, “Becoming an OD Practitioner”, Englewood Cliffs, CA, Prentice-Hall, pp. 2-3;

ROTHWELL, W., SULLIVAN, R., MCLEAN,G., 1995, Practicing Organization Development: A Guide for Consultants, Pfeiffer, San Diego;

THEODOULIDES, L., KOKAVCOVA, D., 2007, The Principles of the Innovative Management and its Development in the Knowledge Based Economy, Faculty of Economics,. Miscellany from the Scientific Conference, Banská Bystrica, Slovakia;

384

PARTICULARITĂłI ALE EXPERTIZEI CALITĂłII SERVICIILOR

Ladislau Klein Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, Facultatea de ŞtiinŃe Economice, Str.

Cocorilor nr. 57, 310426 Arad, România ladislauklein@yahoo.com

Abstract Quality Appraisement of Services

Due to the differences existing between ware and services, the role and the way in which the appraisement is carried out is different in the two cases. Some of services such as commerce with ware can undergo appraisements of quality of the involved ware in the way of ware appraisements. But a large number of services are so different compared to ware that appraisement is different too. Such examples are medical and law services, education and many others. In such cases different chambers or other organizations belonging to civilian society can be involved in appraisement. It is desired a higher involvement of the civilian society and its organizations in the problem of quality, a problem that has a role in sustainable development as well.

Keywords: Appraisement in Study of Commodities, Services, Quality

Expertiza este definită ca mijlocul de probă prin care, în baza unei cercetări metodice folosind procedee ştiinŃifice, expertul aduce la cunoştinŃa organului care l-a împuternicit concluzii motivate ştiinŃific cu privire la faptele pentru a căror elucidare sunt necesare cunoştinŃe specializate. Expertiza merceologică este expertiza utilizată pentru cercetarea şi clarificarea unor probleme controversate privind comerŃul cu mărfuri (Klein L., 2002). Organul care dispune expertiza poate fi instanŃa judecătorească, în care caz avem de a face cu expertiza judiciară, sau expertiza poate fi efectuată la dispoziŃia ori solicitarea unui alt organism sau al unei organizaŃii. În acest caz avem o expertiză extrajudiciară. Expertiza extrajudiciară se poate apropia de cea judiciară şi expertul poate îndeplini rolul de arbitru dacă părŃile cad de acord să se supună concluziilor lui. Iau naştere astfel expertize contractuale sau amiabile. Expertul poate fi solicitat în cazurile în care mărfurile pot exista în una din următoarele ipostaze (Sârbu, 2001): -când mărfurile există, pot fi studiate şi utilizate potrivit destinaŃiei lor, -când mărfurile nu mai există, sau, chiar dacă există, ele sunt atât de deteriorate încât nu mai pot fi folosite conform scopului iniŃial, -în scopuri preventive, când mărfurile există, nu prezintă nici o degradare calitativă, iar expertiza are menirea de a prognoza comportamentul acestora pe parcursul circuitului lor tehnic (transport, depozitare, desfacere). Aşa cum rezultă din trecerea succintă în revistă a caracteristicilor specifice serviciilor, redate mai jos, o verificare a calităŃii acestor servicii de către expert ar fi

385

posibilă doar într-unul din cazurile de mai sus, şi anume în chiar momentul în care serviciul este prestat. Există o tendinŃă de sporire a numărului şi importanŃei expertizelor extrajudiciare. TendinŃa este caracteristică pentru întreg spaŃiul european, fiind sprijinită de organismele UE datorită unor avantaje evidente pe care aceste expertize le prezintă: scurtarea timpului de soluŃionare a litigiilor, costurile mai mici pentru soluŃionarea litigiilor în raport cu apelarea la instanŃe, degrevarea instanŃelor de cazurile care pot fi soluŃionate amiabil cu concursul expertului. Literatura de referinŃă din domeniu (Petrescu, 2005) stabileşte că obiectul expertizei merceologice este stabilirea exacte a calităŃii reale a loturilor de produse, în relaŃie cu condiŃiile, cauzele, locul şi împrejurările care au generat abateri de la calitatea prescrisă şi contractată. Se face aşadar referire la produse, nu şi la servicii, deşi, consumatorul are pretenŃii calitative similare privind calitatea şi în cazul serviciilor. Lipsa calităŃii serviciilor poate duce, ca şi în cazul produselor materiale, la litigii la a căror soluŃionare sunt necesare cunoştinŃe specializate, adică litigii pentru a căror soluŃionare este necesară prezenŃa expertului. Atunci când se discută modul de soluŃionare a litigiilor privind calitatea serviciilor, trebuie să se ia în considerarea caracteristicile acestora, caracteristici care le diferenŃiază de mărfurile convenŃionale. FaŃă de produse, serviciile au unele particularităŃi caracterizate prin intangibilitate sau imaterialitate, inseparabilitatea între momentul producerii şi consumului, variabilitatea sau eterogenitatea, perisabilitatea (Stanciu, 2002). Aceste caracteristici pot fi exemplificate astfel: -Intangibilitatea Serviciile, în marea lor majoritate, nu pot fi atinse, văzute, simŃite înainte de a fi cumpărate. Astfel pot fi date ca exemplu serviciile de telecomunicaŃii, serviciile financiar-bancare, cele de învăŃământ sau cele medicale. Uneori, chiar dacă serviciul de bază este material, el poate fi însoŃit de o componentă materială. Astfel sunt, de exemplu, serviciile comerciale cu amănuntul, unde bunurile materiale sunt însoŃite în pondere însemnată de servicii de aprovizionare, transport, vânzare, serviciile hoteliere, serviciile de avocatură etc. -Inseparabilitatea În mare majoritate a cazurilor, serviciile se consumă în momentul producerii lor, deci ele sunt inseparabile în timp şi spaŃiu atât de client cât şi de prestator, existând chiar o interacŃiune prestator client. -Variabilitatea sau eterogenitatea

Această caracteristică se referă la faptul că serviciul diferă de la o prestaŃie la alta, el nu se repetă niciodată în mod identic. Serviciul este bine să fie chiar personalizat, adaptat cerinŃelor specifice fiecărui consumator. -Perisabilitatea Serviciile nu pot fi stocate şi păstrate în vederea unui consum ulterior. Această caracteristică influenŃează decisiv rolul expertizei merceologice în cazul serviciilor.

Şi caracteristicile de calitate ale serviciilor pe care consumatorul le observă şi le evaluează sunt oarecum diferite faŃă de cele ale bunurilor: experienŃa,

386

cunoştinŃele, competenŃa, securitatea, încrederea, politeŃea, credibilitatea etc. Apar la servicii şi caracteristici mai greu de definit – înŃelegere şi afecŃiune, dragoste de meserie. Calitatea serviciilor este identificată de unii autori cu caracteristica de calitate a părŃii tangibile, credibilitatea, amabilitatea, siguranŃa, empatia (Stanciu, op. cit. pag. 103-105).

Spre deosebire de produsele materiale, evaluarea calităŃii unui serviciu se poate face numai după consumarea lui. Această evaluare nu este întotdeauna suficient de clară, fiind mult mai subiectivă şi mai greu de cuantificat în raport cu calitatea bunurilor. Lipsa de corespondenŃă între calitatea apreciată de client şi calitatea pe care acesta o aştepta creează insatisfacŃia imediată a clientului care îşi manifestă nemulŃumirea. În cazul bunurilor reacŃia poate să apară mult întârziat faŃă de momentul creierii acestora sau chiar al achiziŃiei acestora.

Aceste deosebiri influenŃează şi rolul, modul de realizare şi poziŃia persoanelor sau instituŃiilor care efectuează expertiza calităŃii serviciilor.

Unele tipuri de servicii sunt strâns legate de bunuri şi calitatea în acest caz este legată de calitatea bunului respectiv. Este cazul, de exemplu, al serviciilor de întreŃinere şi reparaŃii, asupra importanŃei cărora, în chiar contextul dezvoltării durabile, autorul a insistat în alte articole (Klein, 2005, 2006). În acest caz se poate afirma că expertiza calităŃii, respectiv expertiza merceologică, este aplicabilă în forma şi procedura general descrisă în literatura citată. În contextul rolului major pe care serviciile de acest fel trebuie să îl aibă pentru o economie sănătoasă care să producă deja amintita dezvoltare durabilă, expertiza merceologică a serviciilor de întreŃinere şi reparaŃii, fie în varianta ei judiciară, sau poate mai mult în varianta extrajudiciară, va creşte în importanŃă.

Şi în cazul altor tipuri de servicii expertizarea calităŃii, respectiv expertizarea măsurii în care serviciul prestat corespunde cerinŃelor clientului şi prevederilor legale este deosebit de importantă. Această urmărire a calităŃii serviciilor, uneori retroactivă, se declanşează ca urmare a insatisfacŃiei clientului, a consumatorului, fie că se ajunge în instanŃă, fie că insatisfacŃia clientului este manifestată în afara instanŃei. Astfel de expertizări se fac, de exemplu, cu privire la calitatea actului medical, cu privire la serviciile farmaceutice, cele de învăŃământ etc. De această dată, însă, cel puŃin în primă instanŃă, verificarea calităŃii serviciului prestat şi contestat se efectuează de un corp profesional constituit, corespunzătoare caracterului litigiului (Camera Medicilor, Camera Farmaciştilor, Camera Medicilor Stomatologi etc.).

Pentru serviciile din domeniul juridic, un rol important revine organismelor legale profesionale, aşa cum este baroul în cazul avocaŃilor.

Un alt mod de intervenŃie şi cercetare a calităŃii apare, de exemplu, în cazul serviciilor de învăŃământ când aceasta se realizează sub forma unor activităŃi de verificare, ori inspecŃie din partea unor corpuri de control constituite în acest sens. Desigur, şi diversele moduri de verificare a cunoştinŃelor elevilor şi studenŃilor – examene, teste etc. – constituie tot atâtea verificări ale calităŃii actului de învăŃământ, respectiv o expertiză a serviciului oferit de instituŃia respectivă.

387

Atunci când apar litigii privind calitatea serviciilor de comerŃ cu amănuntul, expertiza poate privi calitatea produsului şi atunci mecanismul soluŃionării litigiului cu ajutorul expertizei merceologice este acela cunoscut din literatura şi practica de specialitate (Petrescu, Pâslaru, 2000, Klein L., 2002). Dacă însă litigiul se referă la alte aspecte ale calităŃii serviciului oferit, pentru a oferi sprijin de specialitate la soluŃionarea litigiului se poate apela la foruri specializate ale statului, de exemplu la autorităŃile de protecŃie a consumatorilor, sau la diverse camere de specialitate care funcŃionează ca organisme ale societăŃii civile.

Este de dorit ca activitatea organismelor societăŃii civile să îşi extindă activitatea şi să exercite o cât mai puternică influenŃă pozitivă asupra activităŃii în diverse sectoare, inclusiv acela al impunerii unei calităŃi a serviciilor, corespunzătoare cu aşteptările beneficiarului acestor servicii, sau chiar superioare acestor aşteptări. Este, de asemenea, de dorit ca, pe de o parte, existenŃa organismelor, organizaŃiilor societăŃii civile care au preocupări privind calitatea unor servicii din diverse domenii de specialitate să fie cunoscută de un public cât mai larg, consumator al serviciilor respective şi, pe de altă parte, să dispară caracterul de şovinism profesional care caracterizează uneori o parte a organizaŃiilor de tipul camerelor profesionale, astfel încât încrederea consumatorilor în aceste organisme să fie solidă.

Bibliografie KLEIN L., 2002, Expertiza merceologică. Expertiza calităŃii mărfurilor, „Vasile

Goldiş” University Press, Arad, KLEIN L., 2005, Perspective – Kitekintes, pag. 7 – 19, Békéscsaba, KLEIN L., 2006, Studia Universitatis „Vasile Goldiş”, Seria ŞtiinŃe Economice, nr.

16, pag. 178 – 193, Arad, PETRESCU V., PĂSLARU C., 2000, Expertiză merceologică, Ed. Univ. „Dimitrie

Cantemir”, Bucureşti, PETRESCU V., 2005, Expertiza calităŃii mărfurilor, Ed. ASE, Bucureşti, SÂRBU R., 2001, Expertiză merceologică, Ed. Oscar Print, Bucureşti, STANCIU I., 2002, Calitologia, ştiinŃa calităŃii mărfurilor, Oscar Print, Bucureşti,

388

CONJUNCTURA - FACTOR DE MEDIU ESENłIAL AL DECIZIEI CONSUMATORULUI

Lect. univ. dr. Mircea Teodoru Universitatea de Vest ”Vasile Goldiş” Filiala Satu Mare, Facultatea de ŞtiinŃe Economice,

str. Mihai Viteazu 26, 440030 Satu Mare, e-mail: teodoru@europe.com

Abstract The Circumstance - Consumer’s Decision Essential Environment Factor The consumers’ behavior is influenced by sociologic factors including social and

cultural environment components. This behavior always takes place under certain circumstances, in certain common situations. The influences present into a given situation act both on the subject (the consumer) and the object (the product).

There are five categories of contextual factors: physical environment, social environment , the time, the decision maker’s task and previous conditions.

Keywords: physical environment, social environment, time, decision maker’s task, previous conditions, publicity clutter, communication moment, purchase moment, consuming moment

Comportamentul consumatorului se desfăşoară întotdeauna în anumite circumstanŃe, într-o anumită împrejurare, în anumite situaŃii comune. InfluenŃele care se manifestă într-o situaŃie dată se datorează unor factori care, indiferent de modul în care sunt denumiŃi – situaŃionali, conjuncturali, ambientali sau contextuali (această din urmă variantă reprezentând o traducere mai fidelă a corespondentului din limba engleză, Ńinând cont de tema abordată) – acŃionează atât asupra subiectului (consumatorul) cât şi asupra obiectului (produsul). Consultând literatura de specialitate, cea mai edificatoare definiŃie a influenŃelor situaŃionale aparŃine specialistului american Russel W. Belk formulată în anul 1975: “toŃi acei factori specifici unei observaŃii (situaŃii) bine definite în timp şi spaŃiu, factori care nu rezultă din cunoaşterea atributelor personale (intraindividuale) şi a celor care caracterizează stimulul (varianta aleasă), dar care au un efect demonstrabil şi sistematic asupra comportamentului curent”(CĂTOIU &TEODORESCU 1997).Cu alte cuvinte, este vorba de factori independenŃi de consumatori sau de bunul (serviciul) pe care doreşte să-l achiziŃioneze. Russel W. Belk a identificat cinci categorii de factori contextuali: mediul fizic, mediul social, timpul, sarcina decidentului şi stările prealabile.

Mediul fizic cuprinde influenŃele situaŃionale cele mai vizibile: amplasarea geografică şi instituŃională, decorul, ambianŃa sonoră, olfactivă şi vizuală (sunetele, aromele şi lumina), vremea şi dispunerea produselor în spaŃiul comercial în care cumpărătorul trebuie să ia o decizie. Toate aceste elemente sunt de natură să influenŃeze starea sufletească a consumatorului şi să-i nuanŃeze atitudinea faŃă de produs.

389

Mediul social se referă la prezenŃa (absenŃa) altor persoane în momentul în care cumpărătorul trebuie să ia o decizie. După cum am văzut, la nivel macrosocial, mediul include cultura, subcultura şi clasele sociale, iar la nivel micro-social, familia, grupurile de apartenenŃă şi grupurile de referinŃă. InfluenŃele altor persoane cum ar fi rude, prieteni, vecini etc. depind de caracteristicile şi rolul lor, în general, de relaŃiile pe care le au cu decidentul şi se manifestă în diferitele faze ale procesului de cumpărare sau în momentul consumului. Specialiştii de marketing pot să controleze influenŃa mediului social cu ajutorul campaniilor promoŃionale realizate la nivelul mijloacelor de comunicare în masă (presă, radio, TV etc.) şi printr-o politică de marketing atentă la nivelul comerŃului cu amănuntul.

Timpul reprezintă momentul sau perioada de referinŃă a comportamentului de cumpărare şi consum: ora sau perioada din zi (dimineaŃa, amiaza, după-masa, seara, noaptea); ziua din săptămână (de lucru sau din weekend); anotimpul, sezonul (primăvara, vara, toamna, iarna, concedii sau an şcolar, sărbătoarea Crăciunului sau a Paştelui); timpul scurs de la realizarea ultimei cumpărături sau de când s-a consumat ultima oară produsul; timpul probabil până la următoarea achiziŃie (consum); timpul scurs de la primirea salariului.

Consumul alimentar este cel care se raportează, în special, unui anumit moment al zilei – mic dejun, gustare, prânz, cină. La fiecare din aceste mese principale, potrivit tradiŃiilor, culturii Ńării respective se servesc aproximativ aceleaşi feluri de mâncare.

Sarcina decidentului cuprinde scopurile specifice şi obiectivele în cazul fiecărei cumpărături. Această sarcină este mult mai uşoară în cazul achiziŃionării de bunuri alimentare de consum curent sau a bunurilor de folosinŃă îndelungată şi se complică cu ocazia procurării cadourilor oferite de Crăciun sau la alte sărbători familiale (aniversări, onomastici) devenind foarte complexă la cumpărarea unui automobil sau a unei locuinŃe.

Au fost identificate patru caracteristici (dimensiuni) ale sarcinii decidentului(CĂTOIU &TEODORESCU 1997):

1. Caracteristicile soluŃiei (variantei de cumpărare), care cuprind: - numărul posibilităŃilor existente (produse şi servicii disponibile pentru consumator); - incertitudinea deciziei – gradul de siguranŃă a consumatorului că varianta aleasă este cea mai bună - frecvenŃa luării unei anumite decizii de cumpărare - importanŃa deciziei, exprimată prin preŃul bunului (serviciului) sau prin costul social al luării unei decizii incorecte; - experienŃa existentă, în rândul consumatorilor, în privinŃa sarcinii.

2. Caracteristicile informaŃiei (cantitate, tipuri, forme şi surse) despre produsele şi serviciile existente ca variante.

3. Caracteristicile temporale (presiunea timpului – urgenŃa cu care trebuie luată decizia).

4. CerinŃele de cooperare care presupun implicarea unui anumit număr de decidenŃi în realizarea cumpărării.

390

Stările prealabile (antecedentele) fac referire la dispoziŃia generală a consumatorului decident şi la stările sale sufleteşti şi fizice temporare: oboseală, emoŃie, foame, sete, supărare, bucurie, nelinişte, lipsă de bani etc. Stările prealabile nu trebuie confundate cu cele care desemnează disonanŃa postachiziŃie, primele preced actul cumpărării, iar ultimele îi succed.

Lipsa banilor creează o stare ce necesită analiza oportunităŃii cheltuielilor, chiar renunŃarea la achiziŃie, în timp ce o situaŃie materială bună determină o stare euforică specifică, poate chiar lipsă de discernământ şi fac din cumpărător o “mână spartă”. Cele cinci categorii de factori conjuncturali se manifestă diferit în funcŃie de tipul situaŃiei (momentului) în care se află consumatorul pe parcursul demersului său: comunicare, cumpărare şi consum. Momentul comunicării reprezintă situaŃia în care se găseşte consumatorul atunci când recepŃionează un mesaj promoŃional de natură personală sau impersonală. InformaŃia este remarcată, înŃeleasă şi reŃinută în funcŃie de împrejurări: - individul este singur sau împreună cu un grup de prieteni; - individul este acasă, la locul de muncă sau în deplasare într-un mijloc de transport; - programul principal de radio sau TV, pe parcursul căruia s-a transmis mesajul publicitar, este vesel sau trist; un program de divertisment favorizează recepŃionarea pozitivă a informaŃiei; - numărul de spoturi publicitare este mare în pauza emisiunii principale; această “densitate” poate provoca supraîncărcarea consumatorului cu informaŃii şi, implicit, diminuarea capacităŃii de a analiza mesajele. Un fenomen tot mai des întâlnit este dezordinea publicitară(BLYTHE 1999), când mesajele publicitare de la radio şi TV precum şi reclamele din ziare şi reviste sunt atât de concentrate încât informaŃia nu mai poate fi înŃeleasă şi asimilată, consumatorii preferând să o ignore sau chiar să se ferească de ea (volumul sonor este redus, se părăseşte camera sau, în cazul mesajelor scrise, vor fi evitate paginile respective). Pe de altă parte, avalanşa de situaŃii cu caracter comunicaŃionali are încă tendinŃa, mai ales la noi în Ńară, să inspire neîncredere întrucât dorinŃa de informare este temperată de teama de a nu fi înşelaŃi, ademeniŃi spre o cheltuială posibil nedorită sau inutilă.

Momentul cumpărării descrie condiŃiile în care are loc cumpărarea, referindu-se atât la mediul comercial en-detail (tipul magazinului) cât şi la microclimatul comercial al magazinului (ambianŃa). Un cumpărător poate să aleagă între o tarabă sau un stand propriu comerŃului stradal, un magazin obişnuit, un supermarket din centrul oraşului şi un complex comercial de la periferie. Fiecare din aceste medii comerciale îşi are propria atmosferă şi propriile caracteristici, determinând comportamente specifice. În marile complexe comerciale se vor face cumpărăturile mai rare şi de valoare mare: automobile, mărfuri electrocasnice de folosinŃă îndelungată, cadouri cu ocazia sărbătorilor; din supermarket se vor achiziŃiona, de regulă, încălŃăminte şi îmbrăcăminte şi se vor efectua cumpărăturile alimentare săptămânale; din

391

magazinele obişnuite se vor cumpăra bunuri de uz curent iar de la tarabele comerŃului stradal, consumatorii cu venituri mai reduse, vor căuta produse mai ieftine, iar turiştii suveniruri. În mediile comerciale enumerate preŃurile, calitatea şi service-ul oferit vor fi diferite (în general descrescătoare, în ordinea prezentată). Factorii care dau o notă specifică ambianŃei sunt de natură umană – atitudinea vânzătorilor, agenŃilor, dispecerilor şi de natură fizică – decorul şi expunerea mărfurilor. Aceştia din urmă pot fi caracterizaŃi pe baza mai multor elemente. Atmosfera magazinului determină anumite stări emotive, influenŃând astfel percepŃia consumatorului referitoare la magazin şi poate fi uşor controlată de către specialiştii de marketing: - decorurile şi aranjamentele ieftine sugerează un magazin cu preŃuri reduse; - întâmpinarea clienŃilor cu cafea sau băuturi într-un decor luxos indică un magazin pentru elita societăŃii - o casă de modă cu modele prezentate “live”. Scopul acestor aranjamente este acela de a-i face pe clienŃi să petreacă cât mai mult timp în magazin pentru a-şi prelungi contactul cu produsele expuse. Mergând mai departe, ei trebuie să fie dispuşi să cheltuiască mai mult decât intenŃionaseră iniŃial şi să revină cât mai des. Muzica este un element de fond cu un rol controversat, pentru unii având un efect prea liniştitor, temperând chiar intenŃiile iniŃiale, pentru alŃii un efect enervant, cei mai mulŃi considerând-o inutilă în contextul dat. Culorile sunt de natură să influenŃeze într-o manieră subtilă percepŃiile şi comportamentul consumatorului. Roşul, galbenul şi oranjul – culorile calde, sunt mai incitante iar albastrul, violetul şi verdele – culorile reci sunt mai relaxante, exprimând indecizia. Studiile psihologice au dovedit că, în general, culorile calde sunt potrivite pentru decorarea exterioară a magazinului (firmă, vitrină, panouri etc.), în timp ce culorile reci sunt mai potrivite în interior, asigurând o atmosferă de calm, necesară luării deciziei potrivite şi inducând nevoia de a petrece un timp mai îndelungat în magazin pentru cunoaşterea mai amănunŃită a produselor expuse. Nu trebuie neglijat mirosul, care atunci când este de natură florală, degajând prospeŃime şi curăŃenie poate să aibă un efect pozitiv asupra percepŃiei stimulând decizia de cumpărare. Expunerea mărfurilor trebuie să înlesnească optimizarea contactului consumatorilor cu acestea. În acest sens, decisivă este amplasarea raioanelor şi direcŃionarea fluxului de cumpărători. Produsele noi vor fi amplasate în zone cu trafic intens, dulciurile şi Ńigările, răspunzând unor nevoi instinctuale, vor fi amplasate lângă casele de marcat, mărfurile alimentare de uz curent vor fi expuse în locuri ceva mai îndepărtate. La cele enumerate până acum se poate adăuga apariŃia unor elemente neaşteptate în momentul cumpărării: schimbări de preŃuri, presiunea timpului, prezenŃa altor persoane alături de cumpărător etc. Având în vedere factorii conjuncturali care influenŃează momentul cumpărării, pot fi conturate diverse tipuri de cumpărători (POPESCU 2003):

392

- cumpărătorul dependent care nu are iniŃiativă în efectuarea cumpărăturilor şi nu poate lua o decizie fără sprijinul vânzătorului; - cumpărătorul influenŃabil care nu este sigur de aprecierile personale şi cedează vânzătoarei puterea de decizie, refuzând să-Ńi asume riscul unei eventuale erori; unii cută intenŃionat părerea vânzătoarei, unii încearcă totuşi să-şi asume rolul, iar alŃii se conformează deciziei unei terŃe persoane din exterior; - cumpărătorul conformist care doreşte ca tot ceea ce cumpără să corespundă normelor, grupului social de referinŃă sau, cel puŃin, imaginii pe care o are despre acesta; - cumpărătorul ezitant care nu se poate hotărî rapid cu alegerea unui produs din cele prezentate, iar intervenŃia vânzătorului, prin recomandările pe care le face, este salvatoare; - cumpărătorul vorbăreŃ care în timp efectuării cumpărăturii îi povesteşte vânzătoarei diferite probleme şi aspecte din viaŃa personală (familie, soŃ, copii), vânzătoarea jucând rolul unei vechi prietene faŃă de care nu are nici un secret; - cumpărătorul sfios care se adresează vânzătoarei cu timiditate, exprimându-şi cerinŃele cu multe menajamente, ca şi cum s-ar teme să nu-i provoace supărare, iritare sau neplăcere; - cumpărătorul exploatant care îl „terorizează” pe vânzător, cerându-i să+i prezinte mai multe produse, deşi nu cumpără nici unul, sau să-i prezinte informaŃii referitoare la întreŃinerea, repararea, utilizarea unor noi obiecte pe care le cumpără, obligându-l pe vânzător să-i rezerve un timp ce ar putea fi utilizat pentru servirea rapidă a altor clienŃi; - cumpărătorul necinstit care îŃi însuşeşte bunuri care nu-i aparŃin, din dorinŃa de a-şi dovedi lui însuşi forŃa de a realiza o victorie asupra fricii sale, de a-şi crea un sentiment de putere; - cumpărătorul agresiv care-l consideră pe vânzător răspunzător de defectele produselor sau ale organizării procesului de vânzare, precum şi de aşteptările care decurg din acestea (disonanŃa post-vânzare); - cumpărătorul exigent care consideră că vânzătorul este în serviciul său, potrivit devizei „clientul meu – stăpânul meu”, conduita sa având un caracter autoritar; cererile adresate vânzătorului sună ca nişte dispoziŃii, iar în efectuarea cumpărăturilor, nu ezită să scoată obiectele din vitrină sau să golească sertarele; - cumpărătorul grăbit care se manifestă în două variante: cel care este într-adevăr grăbit şi cel afectat de alte cauze (nervozitate, stres, emoŃii); - cumpărătorul autonom care se caracterizează prin spontaneitate; acesta, de regulă, după ce a examinat articolele prezentate de vânzătoare, refuză să cumpere şi se îndepărtează de raion pentru a anula influenŃa pe care vânzătoarea ar putea să o aibă asuprea deciziei sale de cumpărare; - cumpărătorul independent care fuge de vânzător, însă a cărui independenŃă este aparentă întrucât el îşi exprimă de fapt refuzul faŃă de relaŃiile interpersonale la faŃa locului.

393

Momentul consumului desemnează utilizarea sau consumarea efectivă a produsului. Alegerea uneia sau mai multor mărci ale unui produs este influenŃată de împrejurarea în care este folosit sau consumat produsul: - acasă sau într-un local (acasă servim un sortiment de vin de masă, la restaurant, datorită contextului, servim un soi de vin dintr-o podgorie recunoscută); - zilnic sau numai la anumite ocazii (o marcă de încălŃăminte, un costum, un anumit parfum sau alt articol de toaletă); - la birou sau acasă (la serviciu folosim ochelari cu lentile reflectorizante, acasă lentile comune, la serviciu, batiste de cea mai bună calitate); - doar de cumpărător sau împreună cu prietenii (cafea sau Ńigări, băuturi alcoolice). În general, în sfera serviciilor de alimentaŃie publică, producătorii pot să controleze mediul de consum, mai ales în localurile de prezentare a firmei (bere, vin, paste făinoase), dar acest lucru este valabil şi la nivelul tehnicii medicale, în instituŃiile şi cabinetele care oferă servicii de sănătate. În activitatea de marketing trebuie să se Ńină cont de faptul că situaŃiile se pot schimba şi, odată cu ele, intenŃiile consumatorului. Aceasta poate să însemne pierderea sau câştigarea unor clienŃi. Practica nu a dovedit, însă, o reală compensare între avantajele şi dezavantajele determinate de acŃiunea factorilor contextuali.

Bibliografie BLYTHE J., 1999, Comportamentul consumatorului, Editura Teora, Bucureşti,

pag. 108; CĂTOIU I., TEODORESCU N., 1997, Comportamentul consumatorului, Editura

Economică, Bucureşti, pag. 81-82; POPESCU A.C., 2003, Marketing. Teorie şi practică, Editura Economică,

Bucureşti, pag. 245, 246.

394

CHALLENGES OF EUROPEAN UNION REGIONAL POLICY’S PROGRAMMING PERIOD 2007 – 2013 FOR

SLOVAK REPUBLIC

Ing. Radoslav Kožiak, PhD., Prof. Ing. Ľubica Švantnerová, PhD. Univerzita Mateja Bela, Ekonomická Fakulta, Katedra regionálneho rozvoja a verejnej

správy ; radoslav.koziak@umb.sk, lubica.svantnerova@umb.sk

Abstract European Union’s regional policy in a programming period 2000 – 2006 is an

important instrument of support of all its member states. Slovak Republic as a fully-fledged member started to participate on a common regional policy since its accession to the Union on May 1, 2004. Since this moment we have started to make use of the so-called structural funds and Cohesion Fund which aim is to help and by the means of the projects to support most underdeveloped, or more precisely the poorest regions. Evidence of importance of these financial instruments is a fact that about one third of the European Union’s budget is spent on the regional policy. It is the second most important part of the budget after the agricultural policy (about ½ of the budget).

For the programming period 2007 – 2013, there are indicated more than 400 billion Sk for the Slovak Republic. It depends solely on an ability of the subjects entitled to be supported to what degree they will use a chance that has been earmarked for a support of a social-economic development for coming period by the European Union.

Key words: Aims of the regional policy, national strategic reference framework, structural funds, operating program, strategic and specific priorities of the regional policy, programming period 2007 -2013.

Slovak Republic has gone through significant political, economic and

social changes since 1989. These changes culminated in its accession to the European Union on May 1, 2004. Slovak Republic is also a member of other international organisations, e.g.: NATO, UNO, UNESCO, OECD, OBSE, CERN, WHO, INTERPOL and others.

1. Basic characteristics of the Slovak Republic (2006) Slovak Republic is a land-locked state in the Central Europe. Its area is

49 035 km2. It borders with five countries: Czech Republic in the west (240 km), Austria in the south-west (107 km), Hungary in the south (678 km), Ukraine in the east (98 km) and Poland in the north (597 km).

Area of the Slovak Republic is 49 035 km2. Majority of the area belongs to the mountain system of the West Carpathian Mountains; only the end north-west belongs to the East Carpathian Mountains. It is a part of an eco-region of the Carpathian Mountains. Less than one fourth of the area is formed by the lowlands. There is the Vienna Basin stretches into it in the west, the Pannonian Basin in the south-west and the Danubian Basin in the south-east. Slovakia’s highest point is

395

Gerlachovsky Peak – 2655 meters above sea level, the lowest point is a village of Streda nad Bodrogom – 94 meters above sea level.

Territory of Slovakia is a part of an international river-basin of Danube and a sea drainage area of the Black Sea and an international river-basin of Vistula that belongs to a sea drainage area of the Baltic Sea. River-basin of Danube covers about 96 % of Slovakia’s territory. According to the natural hydrologic borders 6 partial river-basins were delimited within Slovakia. Water from these river-basins is taken by the rivers: Danube, Vah, Hron, Bodrog, Hornad and Dunajec with Poprad. Danube is the biggest river that connects Slovakia to the Black Sea and by the means of a canal also to the North Sea. The longest river is Vah – 389 km, a well-known system of the power waterworks. We register 50 water tanks with a capacity over 1 million m3 and almost 1650 springs of the mineral waters in Slovakia. Special group among the natural mineral waters is formed by the natural healing waters that are used for balneotherapeutic purposes in 16 health resorts of national importance (e.g. Piestany, Sliac, Trencianske Teplice, Bardejov, Dudince).

According to the Statistical Office of the Slovak Republic the population as to December 31, 2004 was 5 384 822 (51,5 % of women), while an average density of population was 109,8 inhabitants per km2. According to the results of a census from 2001, 85,8% of populations profess Slovak, 9,7% Hungarian, 1,7% Romany nationality, other nationalities range below a limit of 1% of total population. Population according to religion: believers (84%): Roman Catholics (68,9%), Protestants (6,9%), Greek Catholics (4,1%), reformed-Christians (2%), unknown (3%), unbelievers (13%).

The largest urban area is a capital city of Slovakia Bratislava (425 155 inhabitants in 2004) in the west and Kosice (235 006 inhabitants in 2004) in the east. Other smaller but important seats are represented by the remaining 6 regional capitals (Banska Bystrica, Nitra, Trnava, Trencin, Presov a Zilina) and town of Martin and Poprad.

2. Territorial administrative organisation of the Slovak Republic Territorial administrative organisation of the Slovak Republic is delimited

by several valid legal regulations. Primarily it is the Constitution of the Slovak Republic as amended, further the Law no. 221/1996 of the Slovak Republic Code on territorial and administrative organisation of the Slovak Republic as amended by later regulations that delimited a territory of Slovakia into 8 regions and 79 districts. Local state administration is carried out according to this division into the units.

Law no. 302/2001 of the Slovak Republic Code of the National Council of the Slovak Republic on a self-administration of the higher territorial units (Law on the self-administration regions) as amended by later regulations constituted 8 self-administrative regions (higher territorial units) as a regional level of the self-administration. Law of the Slovak National Council no. 369/1990 on general organisation as amended by later regulations revitalised the local self-administration represented by 2891 municipalities, 139 of them have a statute of a town.

396

Law no. 416/2001 of the Code on a transfer of some of the competences from the state administrative bodies to the higher territorial units as amended by later regulations approved by the National Council of the Slovak Republic transferred a substance of competence of a local state administration to these self-administrative units and municipalities in 2002 – 2004. Legal regulations in question delimited a domain of so-called original and transferred competences and responsibilities belonging to the higher territorial units or municipalities.

Sweeping changes of arrangement and organisation of a local state administration were realised as of January 1, 2004. Reason of these changes was a transfer of more than 400 competences from the state administration to the municipalities and higher territorial units and an intention to raise effectiveness and management quality in the state administration.

Integrates local state administration was repealed by the Law no. 515/2003 of Code of the National Council of the Slovak Republic on the region and district offices. County offices ceased to exist and the region and district offices in a resort competence of the Ministry of Interior were appointed. These district offices operate on a territory of several counties, exception is a county on which territory two district offices operate. At the same time the independent authorities of a specialised local state administration with the special names and territorial competence districts were established by several acts. These authorities were established in an exclusive resort competence of the other ministries.

Number, seats and own names of the self-administrative regions and the regions as the units of the local state administration are mutually identical (symmetrical arrangement). Essentially their borders are also identical, though with a deviation that the military districts established by a special act are not a part of the self-administrative regions´ territories. However they are the parts of the regions as the units of a local state administration.

Single member countries are provided the unrecoverable finances from the structural funds after a successful approve of the projects. Structural support is directed to the territories which delimitation corresponds with a classification system of EUROSTAT and not with a territorial administrative organisation of the member country in question. For this reason the Slovak Republic was statistically divided during a previous programming period 2004 – 2006. Following a classification system of the statistical territorial units introduced by EUROSTAT three regional and two local levels were singled out (see table no.1). Whole territory of the Slovak Republic is defined as NUTS 1 unit, NUTS 2 regions comprise of two to three NUTS 3 units. NUTS 3 units are the single regions. NUTS 4 comprising of the counties (districts) and NUTS 5 comprising of the municipalities (villages and towns) are the local levels.

397

Tab. 1: Valid territorial systemisation of the Slovak Republic in accordance with a classification system of EUROSTAT

Unit Number of

territorial units Territorial unit/units

NUTS 1

1 Slovakia

NUTS 2

4

Bratislava region Western Slovakia Central Slovakia Eastern Slovakia

NUTS 3

8 Bratislava, Trnava, Nitra,

Trencin, Banska Bystrica, Ziliny, Kosice and Presov District

NUTS 4

79 (50) districts

NUTS 5

2891 municipalities (village and

towns) Source: Statistical Office of the Slovak Republic, own processing. There is a map of the Slovak Republic and its territorial-administrative

organisation in accordance with a classification system of the statistical territorial units according to EUROSTAT on a picture no.1 for demonstrative purposes.

Pic. 1: Regions of NUTS 2 and regions of NUTS 3

Source: Own processing.

398

Basic information and data on the Slovak Republic relating to its area, population, number of municipalities or degree of urbanisation in the individual regions are provided in table no.2.

Tab. 2: Basic information on a territory of the Slovak Republic (as of

December 31, 2004) Number of

municipalities Regions of SR NUTS 3

Area (km2)

Population as of 31. 12.

Density of

population

per km2 total towns

Level of urbanisation in %1

Bratislava region 2 052 601 132 292,9 73 7 83,36 Trnava region 4 147 553 198 133,4 251 16 49,57 Trencin region 4 502 601 392 133,6 276 18 57,36 Nitra region 6 344 709 350 111,8 354 15 47,47 Zilina region 6 801 694 129 102,1 315 18 50,84 Banska Bystrica region 9 455 658 368 69,6 516 24 53,97 Presov region 8 981 796 745 88,7 666 23 49,25 Kosice region 6 752 770 508 114,1 440 17 56,27

Slovak Republic

49 034 5 384 822 109,8 2 891 138 55,55

Source: Statistical Office of the Slovak Republic. Notes: 1 – proportion of the inhabitants living in the towns from a total population in 2003

In 2003 a level of GDP per an inhabitant presented in PPP (EU 25 = 100%)

in the Slovak Republic reached 52,2%. Comparison of the single areas (NUTS 2) shows that, except for Bratislava region that reached 119,7% of EU 25 average in 2003 (i.e. it is competent to be financed from the structural funds within a goal ´regional competitiveness and employment´), the areas of the Slovakia range from 31,5% to 54,2% (i.e. they are competent to be financed from the structural funds within a goal ´convergency´). Full review and comparison of GDP level per an inhabitant in PPP is provided in a table no.3.

399

Tab. 3: GDP per an inhabitant in PPP according to the regions and in % of EU 15 and EU 25 level during 2001 - 2003

2003 2002 2001 Regions of SR NUTS 3

in PPP EU15 EU25

in PPP EU15 EU25

in PPP EU15 EU25

Bratislava region 25 664 09,4 19,7 25 351 09,3 19,7 22 812 01,2 11,3 Trnava region 11 628 9,6 4,2 10 700 6,1 0,5 10 043 4,6 9,0 Trencin region 10 118 3,1 7,2 9 847 2,5 6,5 9 251 1,0 5,1 Nitra region 9657 1,2 5,0 9 004 8,8 2,5 8 410 7,3 1,0 Zilina region 8915 8,0 1,6 8 701 7,5 1,1 8 138 6,1 9,7 Ban. Bystrica region 9554 0,7 4,5 9 299 0,1 3,9 8 400 7,3 1,0 Presov region 6753 8,8 1,5 6 640 8,6 1,4 6 029 6,7 9,4 Kosice region 9913 2,2 6,2 9 813 2,3 6,4 9 251 1,0 5,1 SR total 11 195 7,7 2,2 10 857 6,8 1,3 10 009 4,4 8,8 EÚ-15

23 463 00,0 1,4 23 195 00,0 1,2 22 541 00,0 1,0 EU-25

21 447 09,4 00,0 21 164 09,6 00,0 20 510 09,9 00,0

Source: Statistical Office of the Slovak Republic, Regional comparison, 2005. 3. Vision, strategic goal and priorities of a regional policy of the Slovak

Republic for a programming period 2007 – 2013 National Strategic Reference Framework (NSRF) of the Slovak Republic,

a key document of EU structural funds´ implementation for a period 2007 – 2013, establishes a vision of economic and social development of the Slovak Republic as follows: ´Total convergence of economy of the Slovak Republic to EU 15 average in the way of sustainable development´.

We may identify with a statement that is stated in this document, that a period needed to achievement of the vision may be assumed only informatively. It is probable that it will last longer, maybe the whole half of the 21st century. Longer period needed for a total convergence requires dividing a process continually into several stages – programming periods for which the development strategies have to be defined. Solution of the economic growth quality questions

400

will play a dominant role in accomplishment of the vision in the programming period 2007 – 2013. Strategic goal for this period is defined: ´To increase a competitiveness and a performance of the regions and Slovak economy along with a respect to a sustainable development till 2013 noticeably.´

In regard to a fact that the strategic goal is defined very generally, it was indispensable to specify the actual measurable and terminable indicators. By these indicators, or the partial goals, it will be possible to evaluate (un)successfulness of their accomplishment, as well as their degree to which the regional policy of EU and the Slovak Republic in 2007 – 2013 contributed on achievement of the vision defined in the National Strategic Reference Framework after a termination of the programming period 2007 – 2013. We introduce the measurable indicators including a value that the Slovak Republic wants to achieve in a relevant partial goal in 2013 at the latest in the table no.4.

Tab. 4: Measurable indicators of a strategic goal of the Slovak

Republic Measurable indicators of

a strategic goal of SR Value in 2013

GDP per inhabitant in PPP in relation to EU 15 Productivity of labour (GDP in PPP per a wage-earner) In relation to EU 15 Rate of employment (15 - 64) in relation to EU 15 Total index of innovation

More than 60% of EU 15 level More than 70% of EU 15 level

More than 90% of EU 15 level

Source: National Statistical Reference Framework of the Slovak Republic, May 17, 2006.

In order to accomplish the partial goals, strategic goal, as well as vision, it

is indispensable to formulate and define the particular priorities or preferred areas into which a help of the structural funds and resources delimited from the state budget of the Slovak Republic within the goals delimited by the European Union is centered.

In accordance with the goals of EU´s cohesion policy, 3 preference areas for the programming period 2007 – 2013 were set down in the National Strategic Reference Framework. They are: ´infrastructure and regional availability´, ´innovations, informatisation and knowledge economy´ and area of ´human resources and education´. The fourth area is the area of ´technical support´. Detailed structure of the strategic priorities and pertaining specific priorities for a goal ´convergence´ is stated in a table no. 5.

401

Tab. 5: System of priorities of the National Council of the Slovak

Republic 2007 – 2013 for a goal ´convergency´ Strategic

priority Specific priority Fund

1.1. Regional infrastructure ERDF 1.2. Environmental infrastructure and environmental protection

ERDF+CF

1. Infrastructure and regional availability

1.3. Transport infrastructure and public transport

ERDF+CF

2.1. Informatisation of society ERDF 2.2. Research and development 2.3. Infrastructure of the universities

ERDF ERDF

2.4. Support of enterprises´ and services´ competitiveness (primarily through innovations)

ERDF

2. Knowledge economy

2.5. Modernisation of health service ERDF 3.1. Modern education for knowledge society ESF 3. Human

resources – employment, social inclusion and education

3.2. Support of employment and social inclusion growth

ESF

4.Technical support (horizontal)

ERDF

Source: National Strategic Reference Framework of the Slovak Republic, October 11, 2006.

The first preference area of the regional policy within a goal ´convergence´

is the infrastructure and regional availability. In practice this priority means mainly the investments in transport and environmental infrastructure. Investment projects in area of motorways, speed communications, roads of the first class, railroads and projects in area of public terminal of intermodal transport construction will be supported. Attention to the emissions of the greenhouse gases, productions and municipal waste disposal, projects in area of public sewage system and connection of the inhabitants to sewage works and public ducts will be paid, too. In a regional area the activities relating to the roads of the second and third class, educational, social and medical facilities, conservation objects, memorial and fund institutions, as well as reconstruction of the seats will be supported.

Goal of this priority is to increase a density of the regions´ equipment with a corresponding infrastructure and efficiency of the relating public services.

Second strategic area is the knowledge economy. In this area the support

402

will be focused on a high-tech research and development, company area innovations, reduction of energy demandingness of economy and support of renewable power resources. Besides this, attention within this priority is paid to an availability of the public administration services for the inhabitants and companies, investments to information-communication technologies, connection to internet network and relating activities and investments. Area of research and development, new patents, establishment of small research companies will be supported, too. In area of health service modernisation the priority is focused on reconstruction and modernisation of the national specialised facilities of health care, support of medical information systems and so-called e-Health applications.

In area of knowledge economy an accomplishment of the goal, i. d. a development of the sustainable economic growth resources and an increase of industry’s and services´ competitiveness, is followed.

Human resources – employment, social inclusion and education – are the third strategic priority. Within this priority the attention is focused on a lifelong education, the universities´ research and developmental activities, as well as total investments in the educational system from basic schools to the universities. Projects aimed at improvement of the educational infrastructure and quality, employment increase and fight against a long-term unemployment, one of the most serious issues in a social area, have a chance of success.

Increase of employment, labour force for needs of knowledge economy and social inclusion of risk groups is a goal which accomplishment is expected in connection with a strategic priority number three.

As it is stated in a table no. 5, the single priorities will be co-funded from the European structural funds – Cohesion Fund, European Regional Development Fund (ERDF) and European Social Fund ESF).

Tab. 6: System of priorities of the National Council of the Slovak

Republic 2007 - 2013 for a goal ´regional competitiveness and employment´ Strategic

priority Specific priority Fund

1.1. Regional infrastructure ERDF 1. Infrastructure and regional availability

1.2. Environmental infrastructure and environmental protection

ERDF

2.1. Informatisation of society ERDF 2.2. Research and development ERDF 2.3. Infrastructure of the universities

ERDF

2. Knowledge economy

2.4. Support of enterprises´ and services´ competitiveness (primarily through innovations)

ERDF

3. Human resources – employment,

3.1 Modern education for knowledge society

ESF

403

social inclusion and education

3.2 Support of employment and social inclusion growth

ESF

Source: National Strategic Reference Framework of the Slovak Republic, October 11, 2006.

In the above table we introduced the strategic priorities and subsistent

specific priorities defined by the National Strategic Reference Framework of the Slovak Republic for 2007 – 2013 for a goal ´regional competitiveness and employment´. Strategic priorities remain unchanged within this goal, too, however, the specific priorities that were described in the above text are partly adjusted. Goals of the single priorities remain unchanged.

According to the National Strategic Framework the priorities within a goal ´regional competitiveness and employment´ will be co-funded from the European Fund of the Regional Development and the European Social Fund.

4. Horizontal priorities of the National Strategic Reference

Framework On the basis of the expected impact of the grants on the area’s

development, as well as the impact of the single branches of the economic activities, a strategy of the National Strategic Reference Framework defines the horizontal priorities in four fields that are stated in a table no. 7. These priorities´ character and impacts are cross-section topics of all other thematic and territorial priorities. Horizontal priorities will be respected by every project/group of projects of the operating programmes without regard to supported topic or territory on the basis of NSRF´s strategy.

Tab. 7: Horizontal priorities of the Slovak Republic in a programming

period 2007 - 2013 Horizontal priority: Goal of the horizontal priority:

A. Marginalised Romany communities (MRC)

Increase of employment and MRC education level and improvement of their living conditions.

B. Equality of opportunities To provide equality of the opportunities against all forms of discrimination.

C. Sustainable development Provision of environmental, economic and social sustainability of the economic growth.

D. Information society Development of inclusion information society. Source: National Strategic Reference Framework of the Slovak Republic,

May 17, 2006.

404

A. Marginalised Romany communities Social exclusion issue solving (i.d. a social inclusion support) has

the complex and multidimensional forms and requires an integrated approach with a use of wide range of policies in the areas such as a social provision, social support, employment, education, etc. Therefore this priority, as far as NSRF is concerned, is solved horizontally within several priorities to the effect that social-economic development’s negative impacts on the most vulnerable inhabitants of the Slovak Republic are moderated.

Within marginalised groups issue, the Romany marginalised communities issue is solved independently. Objective of the horizontal priority ´marginalised Romany communities´ is a co-operation improvement, more effective coordination of activity and financial resources heading towards living conditions improvement of Romanies by means of inclusion. Marginalised Romany communities support is based on four preference areas: education, employment, health, living and three related topics: poverty, discrimination and gender equality. During planning and implementation of the priorities the priorities will be coordinated and the activities will be supported in every operating programme to help solving of the above mentioned topics.

Horizontal priority ´marginalised Romany communities´ is completely projected in the single strategic, or specific priorities and the goals, or intentions in this area complement and support one another. Marginalised Romany communities are mainly dealt in a strategic priority ´infrastructure and regional availability´ and ´human resources and education´. This projection is carried out in such a way that it is possible to implement a wide range of measures aimed at integration of the Romany communities, mainly by means of the Romany settlements infrastructure improvement, education and employability level of the Romanies. In process of the social inclusion of the marginalised Romany communities, the accent will be put on a mechanism that will provide a complex solution. Single measures of the NSRF are focused to provide their mutual relations and support. NSRF and a horizontal priority ´marginalised Romany communities´ place weight on efficiency and sustainability of the carried out activities and spatial coordination, or concentration of the carried out measures. Single measures funded from the structural funds will be also coordinated with the carried out national policies, mainly in the area of living, social services, health service and education.

B. Equality of opportunities Equality of opportunities, as one of the European employment strategy’s

pillars, solves the issue of a fight against any form of discrimination within EU – minorities´ rights, equality between sexes and human rights in general.

Priority ´employment growth and social inclusion support´ besides focusing on equality of opportunities´ creation in the labour market access and integration of disadvantaged groups to labour market including support of gender inequality elimination mechanisms on labour market also focuses on equality of opportunities.

405

Equality of opportunities will be exercised within all operating programmes as a horizontal priority including physical availability of public services for inhabitants with limited mobility.

C. Sustainable development Goal of this horizontal priority is to provide so that every activity

supported on the basis of NSRF´ projects supports a sustainable development in all its components and so it supports a growth of environmental, economic and social sustainability. Provision of this horizontal priority will be based on a consistent exercise of the sustainability condition by every supported project. Criterion on sustainability will be a main criterion by projects´ selection.

D. Information society Implementation of information – communications technologies and

efficiency increase of the processes through their using can result in a much higher efficiency and effectiveness of all NSRF priorities´ implementation and spreading of the grants´ effects to the whole area and all branches in the Slovak Republic. Goal of this horizontal priority is a procurement of a higher effectiveness support, transparency and NSRF priorities´ implementation quality as a result of launching and using means of the information-communications technologies, and so to support a dynamic development of the information society in all thematic areas in which IKT usage will result in a higher effectiveness and utility from disponible production resources. On the basis of this horizontal priority all the informatisation grants will be coordinated and a centrally managed by the Ministry of Transport, Posts and Telecommunications of the Slovak Republic, or by a mandatory of the Slovak Republic Government for informatisation of the society in extent of delimited field of activity arising from the competence law no. 575/2001 of the Code.

Exercise of the NSRF´s horizontal priorities will be projected to all operating programmes and single priorities. During the implementation of their strategy the supported projects have to meet at least one of the following terms:

– supported project increases environmental effectiveness, – it increases economic effectiveness, – it increases employment and/or social inclusion, – it supports launching of the information-communications technologies, – it does not create the architectonic barriers for the inhabitants with

a limited mobility. 4. Operating programmes Strategy, priorities and goals of NSRF stated above will be implemented

by means of the following eleven operating programmes within the single goals of the EU cohesion policy:

– six operating programmes within a goal ´convergence´, four of them co-funded from ERDF cover the whole of the Slovak Republic except for the Bratislava region (Regional operating programme, Informatisation of society operating programme, Competitiveness and economic growth operating programme and Health service operating programme), two of them co-funded from

406

ERDF and KF cover the whole of the Slovak Republic including the Bratislava region71 (Transport and Environment operating programmes),

– three operating programmes common for both goals – a goal Convergence and Regional competitiveness and employment, i.d. covering the whole of the Slovak Republic including the Bratislava region – one co-funded from ERDF (Research and development operating programme) and two from ESF (Employment and social inclusion and Education operating programmes),

– one operating programmes called Technical support within a goal Convergence covering the horizontal activities for which a central coordination authority for NSRR is responsible (preparation, management, monitoring, assessment, knowledge ability, improvement of the administrative capacities), the financial management activities that are provided by a certification authority and the activities relating to verification of administrative and supervisory systems, publishing of support termination announcements and sample operations check that are provided by the audit authority. Within every operating programme a financial allocation for a technical support referring to the specific activities of relevant administrative authority and the mediatory authorities under the administrative authority will be earmarked;

– one operating programme co-funded from ERDF within a goal Regional competitiveness and employment for the Bratislava region.

Overview of all operating programmes including the identification of a relevant administrative authority (Ministry) and a relevant EU structural fund is stated in a table no. 8.

71 meanwhile the preference axis co-funded from ERDF refer to the whole of the Slovak Republic except for the Bratislava region and the preference axis co-funded from CF refer to the whole of the Slovak Republic including the Bratislava region

407

Tab. 8: List of the operating programmes

Operating programme

AA AA of the first level

fund

1. Regional operating programme

MCRD SR Regional AA at NUTS 2 level, or NUTS 3

ERDF

2. Environment MEn SR ERDF, CF 3. Transport MTPT SR ERDF, CF

4. Informatisation of society

GO SR ERDF

5. Research and development72

ME SR

Agency of the Ministry of Education for structural funds EU

ERDF

6. Competitiveness and economic growth

MEc SR ERDF

7. Health service MH SR ERDF

8. Employment and social inclusion73

MLSSF SR Implementation agency for social policy

ESF

9. Education74 EM SR

Agency of the Ministry of Education for structural funds EU, Ministry of Health of the Slovak Republic

ESF

10. Technical support MCRD SR ERDF 11. Bratislava region MCRD SR ERDF Source: National Strategic Reference Framework of the Slovak Republic,

October 11, 2006.

72 in area of research and development it also includes a goal Regional competitiveness and employment 73 it also includes a goal Regional competitiveness and employment 74 it also includes a goal Regional competitiveness and employment

408

1. Regional operating programme Regional operating programme implements a specific priority 1.1. regional

infrastructure within NSRF strategic priority ´infrastructure and regional availability´. It is funded from ERDF.

It includes two goals of the EU cohesion policy – in addition to a goal ´convergence´, it also includes a goal ´regional competitiveness and employment´, i.d. the whole area of the Slovak Republic including the Bratislava region.

Global goal of ROP is an increase of availability and quality of the public infrastructure of cities and municipalities. Accomplishment of the mentioned goal will contribute to the achievement of a goal of the strategic priority ´infrastructure and regional availability´, i.d. a density increase of the regions´ equipment with infrastructure and an effectiveness increase of the infrastructure’s relating services.

2. Operating programme „environment“ Operating programme implements a specific priority 1.2. environmental

infrastructure and environment protection within the NSRF strategic priority ´Infrastructure and regional availability´. Operating programme will be funded from the ERDF and CF resources that are considered on the preference axis level. ERDF will support the establishment and modernisation of the environmental infrastructure in the areas entitled to fund from a goal ´convergence´ (area of the Slovak Republic except for the Bratislava region). In case of CF the projects will be implemented on the whole territory of the Slovak Republic (in accordance with the commitments of the Slovak Republic and intentions defined in the strategic materials for the environment area).

It includes two goals of the EU cohesion policy – in addition to a goal ´convergence´, it also includes a goal ´regional competitiveness and employment´.

Global goal of the Operating programme ´environment´ is a finishing of the environmental infrastructure of the Slovak Republic by the EU standards and an effectiveness increase of the environmental component of the sustainable development, meanwhile this goal contributes to the accomplishment of the NSRF´s strategic priority goal ´infrastructure and regional availability´: a density increase of the regions´ equipment with infrastructure and an effectiveness increase of the infrastructure’s relating public services.

3. Operating programme „transport“ Operating programme implements a specific priority 1.3. transport

infrastructure and public transport within a NSRF strategic priority ´Infrastructure and regional availability´. Operating programme will be funded from the CF and ERDF resources on a level of the single preference axis. Depending on the intervention source from the EU funds the territory of the Slovak Republic is divided into the regions supported from CF and ERDF. In case of CF it is the region at NUTS I level (Slovak Republic). In case of ERDF all the regions at NUTS II level are entitled (the higher territorial units except for the Bratislava region).

Global goal of the operating programme is a support of the sustainable mobility by means of the transport infrastructure development. Operating

409

programme ´transport´ is primarily focused on finishing and modernisation of the transport infrastructure of the Slovak Republic and its integration into the European transport system. Secondarily it represents a mean for a gradual elimination of unsatisfying parameters of the transport infrastructure in the regions and urgent questions under the terms of safety, reliability and quality of the transport.

4. Operating programme „informatisation of society“ Operating programme implements a specific priority 2.1. informatisation

of society within the NSRF strategic priority ´knowledge economy´. It includes two goals of the EU cohesion policy – in addition to a goal ´convergence´ it also includes a goal ´regional competitiveness and employment´, i.d. the whole of the Slovak Republic including the Bratislava region.

In sense of the Council’s general regulation’s proposal, article no. 19, it is not possible to transfer the means between the goals ´convergence´ and regional competitiveness and employment´. Division into two goals is considered at the preference axis level. It is funded from ERDF.

Main goal of the operating programme is a considerable increase of the economy’s competitiveness that is based on a better use of the existing factors of economic growth and a creation of the new, knowledge-based resources of the sustainable economic growth.

5. Operating programme „research and development“ Operating programme implements a specific priority 2.2. research and

development and a specific priority 2.3. infrastructure of the universities within NSRF strategic priority ´knowledge economy´. It is funded from ERDF. It includes two goals of the EU cohesion policy – in addition to a goal ´convergence´ it also includes a goal ´regional competitiveness and employment´.

Global goal of the operating programme is an improvement of the education process conditions through an increase of the quality level of material infrastructure in area of education and a support of science and research.

6. Operating programme „competitiveness and economic growth“ Operating programme implements a specific priority 2.4. support of

enterprises´ and services´ competitiveness mainly through innovations. It is funded from ERDF. It includes two goals of the EU cohesion policy - in addition to a goal ´convergence´ it also includes a goal ´regional competitiveness and employment´.

7. Operating programme „health service“ Operating programme implements a specific priority 2.5. health service

modernisation within NSRF strategic priority ´knowledge economy´. It is funded from ERDF.

Global goal of the operating programme is an increase of quality and effectiveness of health care services.

8. Operating programme „employment and social inclusion“ Operating programme implements a specific priority 3.2. support of

employment growth and social inclusion within NSRF strategic priority ´human resources - employment, social inclusion and education´. It includes two goals of the EU cohesion policy - in addition to a goal ´convergence´ it also includes a goal

410

´regional competitiveness and employment´, i.d. the whole area of the Slovak Republic including the Bratislava region. Division into two goals is considered at the preference axis level. It is funded from ESF.

Global goal of the operating programme is an increase of employment, a growth of supply on the labour market, an increase of social inclusion of the risk groups and a capacity establishment in the public policy area.

9. Operating programme „education“ Operating programme implements a specific priority 3.1. modern

education for knowledge society within NSRF strategic priority ´human resources – employment, social inclusion and education´. In the same manner as the operating programme ´employment and social inclusion´, it includes two goals of the EU cohesion policy - in addition to a goal ´convergence´ it also includes a goal ´regional competitiveness and employment´, i.d. the whole area of the Slovak Republic including the Bratislava region. It is funded from ESF.

Global goal of the operating programme is an increase of quality and access to the lifelong education with an accent on transformation of the education content towards an acquisition of basic skills and key competences in such a way that it reflects the requirements of the knowledge society and topical and perspective needs of the labour market.

10. Operating programme „technical support“ Operating programme implements a strategic priority 4. horizontal

technical support. It is funded from ERDF. Main goal of the operating programme is a procurement of effective,

efficient and correct administration and implementation of the structural funds and Cohesion fund in 2007 – 2013.

11. Operating programme „Bratislava region“ Main goal of the operating programme is a considerable improvement of

the Bratislava region’s position as a development center of the European significance. It is funded from ERDF.

Conclusion Slovak Republic is one of ten members that joined the European Union in

2004. National average of GDP per an inhabitant measured by purchasing power parity varies about 50% of the EU 25 average. Despite this average figure it is necessary to remark that the regional figures of this indicator show considerable differences. Traditionally the most backward (the poorest) is the eastern region, mainly the Presov region. Bratislava region is its antipole, the indicator reaches about 120% of the EU 25 average. There are several reasons, however their analysis was not the object of compiled contribution.

In 2004 – 2006 the Slovak Republic took part in regional policy and began to use a financial support from the structural funds and Cohesion fund. Successfulness and utilization rate of this support deserves a special attention in a separate analysis.

More than 100 million Euros (i.d. more than 400 billion Sk) was allocated for Slovakia for a programming period 2007 – 2013. In contribution there are

411

stated concrete goals, strategic and subsistent specific priorities defined and approved by the government of the Slovak Republic in a form of ´National Strategic Reference Framework´ that will be a key programming document for coming period.

EU support is naturally aimed at the regions and areas that lag behind most of all the European average. At NUTS II level it means for Slovakia a support of the whole area except for the Bratislava region (goal ´convergence´). This area will not be unnoticed because within a goal ´regional competitiveness and employment´ this area is entitled to apply for a structural support through floating of the projects.

Help and support offered by the European Union is extensive and it is a challenge for a new centenary programming period for Slovakia. On the basis of the high quality projects, their adoption and successful implementation a considerably differentiated level of a social-economic development in the Slovak Republic can start to balance and also increase a GDP national average per an inhabitant that is a key indicator of the single member states´ or the European Union’s regions comparison.

Literature

JASAŇOVÁ, K. 2003. Kľúčové subjekty regionálneho rozvoja a efektívnosť

rozvoja regiónu. In: Standardizace veřejných služeb jako předpoklad efektivnosti rozvoje regionů. Zborník referátov z teoretického seminára. Brno: Ekonomicko- správní fakulta, Masarykova univerzita, 2003. s. 248-253. ISBN 80-210-3192-1

KUZMOVÁ, P.: Neziskové organizácie a meranie ich efektívnosti. In: Acta academica karviniensia. Vědecký časopis. 1. vydání. Karviná: Obchodně-podnikatelská fakulta, Slezská univerzita Karviná, 2005. s. 106-116. ISSN 1212-415X

MEDVEĎ, J. -NEMEC, J. - ORVISKÁ, M. – ZIMKOVÁ, M. 2005. Verejné

financie. SPRINT Bratislava, 2005, s. 118-128, 137-186, 335-345, 406-420. ISBN 80-89085-32-6

ŠVANTNEROVÁ, Ľ. 1995. Problémy uplatňovania nástrojov municipálnej

a regionálnej ekonomiky v Slovenskej republike. In: Acta Oeconomiae N 1 (vedecký zborník). Banská Bystrica: Ekonomická fakulta Univerzity Mateja Bela, 1995. s. 17-23. ISSN 80-88825-03-2

ŠVANTNEROVÁ, Ľ., KOŽIAK, R. 2005. Vybrané problémy financovania

územnej samosprávy v SR. In: Perspektive (vedecký a kultúrny časopis). Békéscsaba: Tessedik Sámuel Foiskola, 2005, ročník X. s. 19-24. ISSN 1454-9921

VAŇOVÁ, A. 1996. Marketing územia ako súčasť municipálnej a regionálnej politiky. In Ekonomický časopis. 1996, 44, č. 7-8, s. 529-543

*** Aktualizovaný konvergenčný program Slovenska na roky 2005 – 2010, schválený uznesením vlády SR č. 1121/2004, Konvergenčný program Slovenska na roky 2005 – 2010, schválený uznesením vlády SR č. 949/2005

*** Koncepcia územného rozvoja Slovenska 2001, schválená uznesením vlády SR

412

č. 1033/2001 *** Stratégia konkurencieschopnosti Slovenska do roku 2010, schválená

uznesením vlády SR č. 140/2005 a Stratégia konkurencieschopnosti Slovenska do roku 2010 – Akčné plány, schválené uznesením vlády SR č. 557/2005

*** Národná stratégia trvaloudržateľného rozvoja SR, schválená uznesením vlády SR č. 978/2001 a Akčný plán trvaloudržateľného rozvoja v SR na roky 2005 – 2010, schválený uznesením vlády SR č. 574/2005

*** Národný program reforiem SR na roky 2006 – 2008, schválený uznesením vlády SR č. 797/2005

*** Návrh strategického cieľa a priorít SR prepojených na kohéznu politiku EÚ pre budúce programovacie obdobie 2007 – 2013, schválený uznesením vlády SR č. 499/2005 doplneným o uznesenie vlády SR č. 583/2005

*** Rámec podpory Spoločenstva 2004 – 2006 pre Slovensko, konečná verzia dokumentu bola prijatá ministrom výstavby a regionálneho rozvoja 18. decembra 2003. Oficiálne rozhodnutie Európskej komisie C(2004)2001, ktorým schválila CSF pre Slovensko, bolo zverejnené 18. júna 2004

*** Zákon SNR č. 369/1990 Zb. o obecnom zriadení v znení neskorších predpisov *** Zákon NR SR č. 221/96 Z. z. o územnom a správnom usporiadaní Slovenskej

republiky v znení neskorších predpisov *** Zákon NR SR č. 302/2001 Z. z. o samospráve vyšších územných celkov

v znení neskorších predpisov *** Zákon NR SR č. 416/2001 Z. z. o prechode niektorých pôsobností z orgánov

štátnej správy na obce a na vyššie územné celky *** Zákon NR SR č. 513/2003 Z. z. o krajských úradoch a obvodných úradoch

413

PARTICULARITĂłI ALE NEGOCIERILOR ÎN AFACERI

Ursu Dorel Universitatea de Vest Vasile Goldiş Arad, Facultatea de ŞtiinŃe Economice

dorel_ursu@yahoo.com

Abstract Business Negotiation Particularities

Most of the times, a companies future depends on the way its manager, or the people asigned know how to negotiate a business. For this the negotiator must know the rules and principels of negotiation, to transform his work task into an art. The paper wants to evidentiate some particularities of negotions in different states which Romania has economical relations with, and it also offers a negotiators guide.

Keywords: companies, manager, negotiation, particularities

Introducere Clipă de clipă, ceas de ceas, fiecare dintre noi are o dorinŃă, un interes sau

măcar un punct de vedere numai “al său”. Fiecare convinge sau se lasă convins. Fiecare are ceva de schimbat cu altcineva şi trebuie să ajungă la o înŃelegere cu el/ea. Totuşi, după cum bine ştii şi dumneata, mai înainte de a ajunge la un acord, oamenii trec, aproape inevitabil, printr-o stare de dezacord mai mult sau mai puŃin conflictual. Aceasta se întâmplă, indiferent dacă schimbă emoŃii, sentimente, idei, opinii, bani sau produse. Arta de a te înŃelege cu partenerul de schimb, evitând conflictele şi represaliile, ar putea purta numele de negociere. Pentru aceasta, nu-i destul ca partenerul să gândească şi să simtă ca tine, mai trebuie ca şi tu să gândeşti şi să simŃi ca el. PoŃi negocia cu nevasta lista invitaŃilor de sâmbătă seara. PoŃi negocia cu amicii asupra celui care va plăti nota, la restaurant. PoŃi negocia cu şeful o majorare de salariu. PoŃi negocia cu teroriştii, care au sechestrat pasagerii unui avion, asupra condiŃiilor eliberării lor. PoŃi negocia cu clientul condiŃiile în care se încheie un acord comercial. PoŃi negocia cu sindicatele, cu puterea politică, cu opoziŃia sau cu delegaŃia unui alt stat. PoŃi negocia oricând, orice, aproape cu oricine. Negocierea este prezentă în toate ipostazele existenŃei umane. Dacă stăpâneşti arta negocierii, ai o şansă în plus să eviŃi “NU”-ul partenerului tău. Înseamnă că ştii să orientezi, să influenŃezi şi să manipulezi comportamentul său pentru a-l face să spună “DA”. Reuşeşti să-l atragi în jocul de-a “Facio ut facias!”. Peste tot şi în toate timpurile, oamenii rezonabili au înŃeles că nu-şi pot impune voinŃa în mod unilateral şi au căutat soluŃii în comun, adică soluŃii negociate. Iulius Caesar sau Marco Polo, de exemplu, au fost negociatori străluciŃi.

414

În viaŃa de zi cu zi, acasă, la slujbă, pe stradă, dar mai ales în diplomaŃie şi în lumea afacerilor contemporane, negocierea şi negociatorul au dobândit o importanŃă incredibilă, greu de evaluat. Nici odată în istorie tranzacŃiile comerciale nu au fost mai multe şi nu s-au purtat în valori mai mari. Pentru o companie modernă, un negociator bun aduce, în trei ceasuri, cât aduc zeci sau sute de executanŃi, timp de mai multe luni. Un negociator slab pierde la fel de mult. O marjă de câteva procente, la preŃ, la salariu, la termenul de garanŃie sau chiar o marjă de câteva promile, la comision şi dobândă, este întotdeauna negociabilă. În marile tranzacŃii, pe piaŃa industrială, unde se negociază contracte de miliarde, această marjă negociabilă poate atinge sume de zeci sau de sute de milioane. De pe poziŃia fiecăreia dintre părŃi, acestea pot fi pierdute sau câştigate. În afaceri, dacă stăpâneşti arta negocierii, ai o şansă în plus să câştigi mai mult şi să mai şi păstrezi o relaŃie bună cu partenerul. Când negociezi bine, poŃi să orientezi, să influenŃezi şi să manipulezi partenerul pentru a-l face să coopereze. Secretul constă în a reuşi să-l antrenezi într-un joc de-a “Hai să câştigăm

împreună!”. Oamenii rezonabili înŃeleg repede că nu-şi pot impune voinŃa în mod unilateral şi caută soluŃii în comun, adică soluŃii negociate. Indiferent unde şi între cine sunt purtate, negocierile apelează la retorică, la logică şi la elemente de teoria argumentării. Uneori, folosesc tehnici de comunicare şi manipulare performante, precum Analiza TranzacŃională, Programarea Neuro-Lingvistică, narcoanaliza etc. NoŃiuni precum ofertă, cerere, poziŃie, pretenŃie, obiecŃie, compromis, concesie, argument, tranzacŃie, argumentaŃie, probă etc. pot interveni frecvent în procesul de negociere. Totodată, elementele de comunicare non-verbală, precum fizionomia, mimica, gestica, postura, îmbrăcămintea, aspectul general etc. pot avea o importanŃă care nu trebuie neglijată. Cultura partenerilor şi puterea de negociere a părŃilor negociatoare sunt alte elemente de care trebuie să se Ńină seama. Elementele de tactică şi strategie, capcanele şi trucurile retorice ca şi cunoştinŃele de psihologie a percepŃiei pot juca un rol decisiv în obŃinerea de avantaje mari în schimbul unor concesii mici.

În lumea afacerilor contemporane, negocierea şi negociatorul dobândesc o importanŃă considerabilă. Niciodată în istorie, tranzacŃiile comerciale nu au fost mai multe şi nu s-au purtat în valori mai mari. Pentru producător, importator sau distribuitor en-gros, un negociator bun poate face în trei ceasuri tot atât cât fac zece sau o sută de executanŃi, în câteva săptămâni sau luni. Un negociator slab poate pierde la fel de mult. O marjă de câteva procente la preŃ, la termenul de garanŃie, la condiŃiile de livrare şi transport, la termenul de plată etc. sau o marjă de doar câteva promile, la comision sau dobândă, rămân oricând negociabile. În marile tranzacŃii, pe piaŃa industrială, unde se negociază contracte cu valori de miliarde de lei, această marjă negociabilă poate însemna sume de zeci sau de sute de milioane. De pe poziŃia fiecăreia dintre părŃi, acestea pot fi pierdute sau câştigate. Negocierea este un talent, un har înnăscut, dar şi o abilitate dobândită prin experienŃă, formare şi învăŃare. Meseria de negociator este una “de elită”, în afaceri, în diplomaŃie, în politică.

415

ParticularităŃile negocierilor în diferite state

Celor implicaŃi în negocieri le este de mare ajutor să cunoască în ce lumină sunt văzuŃi de către partenerii lor şi ce idei au despre ei. Această cunoaştere îi ajută să înŃeleagă mai bine modul în care partenerii acŃionează şi reacŃionează în procesul negocierilor. În acest punct vom căuta să prezentăm o parte a diferenŃelor care există între diversele moduri de negociere în funcŃie de cultura din care provin negociatorii.

Stilul american Stilul american de negociere este, probabil, cel mai influent din lume. Acesta este de altfel şi stilul ce domină şi literatura de specialitate şi care este apreciat ca fiind foarte potrivit de multă lume. În primul rând este caracterizat prin personalităŃile ce îl folosesc, care sunt în general sincere şi calde, încrezătoare şi pozitive în modul de a gândi. Negociatorii ce îl folosesc intră la tratativele încrezători, vorbind declarativ şi începând rapid conversaŃii exuberante. În cultura americană se ataşează un mare respect succesului economic, existând o bună tradiŃie a afacerilor. Simbolul acestui succes îl reprezintă starea materială. Un negociator american va începe negocierile cu entuziasm, urmărind câştigul. Punctele sale tari se manifestă în special în faza negocierii ofertelor. În aceste condiŃii el se va deplasa rapid către această fază. În modul său de “a juca jocul” el presupune că şi CeilalŃi joacă după aceleaşi reguli. Este adeptul tacticii “în avantaj propriu” şi se aşteaptă ca şi CeilalŃi să negocieze cu acelaşi profesionalism. Cu astfel de atitudini, focalizate către etapa negocierii ofertelor, un negociator american va fi interesat şi de “ambalaj”. De exemplu, vânzătorul va aştepta de la cumpărător opŃiuni în privinŃa ambalajului dorit, iar cumpărătorul va aştepta ca vânzătorul să vină cu un ambalaj deosebit. Cuvântul “ambalaj” este în mod deliberat folosit aici deoarece include un pic din produs şi foarte mult din modul în care acest produs este prezentat. Vom putea identifica patru trăsături caracteristice unui negociator american: - exuberanŃi; - profesionalism; - abilitate deosebită în negocierea ofertelor; - interes faŃă de ambalaj. ParŃial, aceste caracteristici derivă din istoria americană, de la pionerii care căutau noi forme de viaŃă, riscând enorm pentru extinderea frontierelor şi fiind influenŃaŃi de instinctul comercial al populaŃiei evreieşti.

Stiluri occidentale Stilul german. Stilul german prezintă o serie de diferenŃe semnificative faŃă de cel american. În particular, pregătirea germanilor pentru negocieri este superbă.

416

Un negociator german va identifica exact afacerea pe care doreşte să o încheie, forma acesteia, variantele ce vor fi discutate în timpul tratativelor. El va prezenta întotdeauna oferte pregătite cu grijă, care vor acoperi fiecare aspect al negocierilor. În timpul tratativelor va face oferte clar, ferm şi declarativ. El nu va fi deschis în mod semnificativ către compromis. Modul său de a negocia poate fi interpretat parŃial şi prin prisma caracterului germanilor. El este conştiincios, sistematic, bine pregătit, cu o flexibilitate şi o înclinaŃie scăzută către compromis. Este un stil foarte puternic dacă este practicat de negociatori abili. Punctele lui forte se situează în faza prezentării ofertelor. Acestea, odată făcute au un caracter sacrosanct şi astfel rolul negocierii acestora este mult diminuat. Cum poate fi însă învins? Din punct de vedere procedural este de dorit ca CeilalŃi să facă explorarea şi mişcări proprii de deschidere înainte ca aceştia să-şi prezinte ofertele. Astfel îşi pot prezenta propria perspectivă, dar aceasta trebuie să fie foarte bine făcută deoarece negociatorul german este foarte bun în pregătirea proprie. Ca urmare, el se va deplasa în mod natural foarte rapid către faza prezentării ofertelor.

Stilul francez. Negociatorii francezi sunt cunoscuŃi ca având trei caracteristici de bază în negocierile internaŃionale: sunt fermi, insistă să utilizeze franceza în negocieri şi folosesc un stil orizontal. Astfel, ei preferă stabilirea unui acord preliminar, apoi a unui acord de principiu şi în cele din urmă încheierea acordului final. Se va acoperi în acest mod treptat întreaga arie a negocierii, în contrast cu abordarea verticală americană. Şi, la fel ca şi de Gaulie, au o mare capacitate de a câştiga spunând ferm: “Nu!”. Stilul englez. Englezii sunt văzuŃi de ceilalŃi ca fiind: - amatori în comparaŃie cu profesionismul american; - mai degrabă sub-pregătiŃi decât supra-pregătiŃi; - deschişi, prietenoşi, sociabili şi agreabili; - flexibili şi răspunzând iniŃiativelor. Stilul nord-european. Abordarea nord-europeană a negocierilor este mult mai liniştită decât cea americană sau cea germană. Negociatorii nord-europeni au un anume grad de reticenŃă în a intra în mediul social la începutul negocierilor. Sunt liniştiŃi, vor vorbi rar şi pot fi uşor cuceriŃi în fazele iniŃiale; mai sunt foarte deschişi în mişcări şi îi ajută pe CeilalŃi să obŃină informaŃiile necesare despre propria poziŃie. Exploatează bine posibilităŃile creative şi vor adopta decizii creative. Finlandezii şi norvegienii sunt foarte aproape de acest stil de lucru, iar suedezii îl adoptă doar parŃial, fiind influenŃaŃi de stilul american şi de birocraŃia suedeză. Danezii se vor apropia fie de nordici – dacă provin din Sealand, fie de germani – dacă provin din Jutland.

417

MotivaŃia de bază a acestor caracteristici, exprimate în diferite proporŃii în funcŃie de Ńară, nu este greu de înŃeles: etica creştină, stabilitatea politică, o economie bazată pe agricultură şi pescuit. Punctele forte ale nordicilor sunt francheŃea şi deschiderea pe care le manifestă în timpul fazelor exploratorii, fapt ce îi poate conduce la posibilităŃi creative mari în următoarele etape. Nu se pot compara cu americanii sau cu germanii în efectuarea ofertelor sau în negocierea acestora, dar pot fi foarte încăpăŃânaŃi. Pentru a le răspunde: vom explora situaŃia împreună cu ei, vom fi flexibili şi creativi.

Stilul mediteranean Cultura mediteraneană este una foarte caldă. Aici vom întâlni saluturi şi aspecte sociale calde, o Ńinută exuberantă şi gesturi ample. Negociatorii mediteraneeni vor manifesta unele dificultăŃi în a focaliza discuŃiile într-o problemă particulară sau în anumite faze ale negocierilor. În unele regiuni afacerile trebuie “unse”. Problema mitei este un punct central în unele culturi mediteraneene, având un caracter normal şi nu unul repulsiv (cum ar considera europenii ca fiind normal). Abordarea unei negocieri în aceste culturi trebuie să utilizeze disciplina prezentată până acum şi în plus, să fim conştienŃi de necesitatea mitei. Cum însă nici o companie vestică respectabilă nu doreşte să i se asocieze numele cu mituire, este necesară contactarea unei agenŃii locale care să asigure aceasta.

Stilul comunist Stilul comunist este birocratic şi de cele mai multe ori cu nuanŃe politice. Aspectele birocratice vor implica un număr mare de persoane în negocieri. Există anumite comisii pentru proceduri, bugete sau obiective care nu pot fi cunoscute în mod normal de către un negociator ce vine dintr-o cultură diferită şi a căror semnificaŃie va fi tot atât de dificil de estimat. Metodele, ca şi scopurile, sunt birocratice. Există un întreg protocol, sisteme, reguli şi proceduri birocratice ce trebuie urmate. Pentru unele Ńări comuniste, în echipele de negociatori există şi un reprezentant al sistemului politic care va controla performanŃele celorlalŃi membri ai echipei. Aici comunitatea – în speŃă statul – îşi ia întreaga responsabilitate pentru problemele economice, iar interesele membrilor comunităŃii cer căutarea unei performanŃe economice maxime. Aceşti negociatori au un sistem de securitate necunoscut în societăŃile vestice. Posibilitatea de a-Ńi menŃine slujbele depinde doar de succesul reputat în fiecare negociere, precum şi de rapoartele făcute despre ei, în speŃă despre natura, forma şi forŃa comportamentului lor în timpul tratativelor. Cum pot fi aceştia învinşi? Vom anticipa:

Preliminarii dificile, probabil incluzând diverse specificaŃii. Modificări permanente ale formei afacerii discutate. Sunt necesare eforturi puternice de a creşte nivelul ofertelor făcute de ei,

eforturi care sunt distincte de negocierea ofertelor. Se vor utiliza instrumente birocratice în timpul întâlnirii.

418

Acordurile vor fi stabilite foarte detaliat şi în scris; altfel negocierile pot continua şi după încheierea acordului.

Ne vom asigura că avem semnăturile tuturor participanŃilor la negociere, ba chiar şi una în plus.

Stilul Orientului Mijlociu Stilul negociatorilor din Orientul Mijlociu se bazează pe tradiŃia deşertului, o tradiŃie tribală în care există comunităŃi închise şi compacte. TradiŃia deşertului cere o ospitalitate deosebită, iar timpul nu este esenŃial aici. Extrem de importantă este încrederea, pe care vizitatorii trebuie să le-o câştige. Cum profetul Mahomed a fost un războinic, tradiŃia este că răzbunarea este mai respectabilă decât compromisul. În consecinŃă, modul caracteristic de a negocia va fi de un nivel foarte înalt încă din primele faze ale negocierii. Aspectele sociale – cum ar fi formarea climatului sau topirea gheŃii – se desfăşoară într-o perioadă mai mare. Chiar în aceste faze, discutarea anumitor aspecte poate fi foarte dură, dar din această conversaŃie socială extinsă poate deriva un respect mutual reciproc şi posibilităŃi reale de a încheia o afacere. Iar afacerile se pot încheia dintr-o dată. Va trebui să fim pregătiŃi însă pentru dese întârzieri şi întreruperi. Uşa camerei de negocieri este întotdeauna deschisă, şi chiar atunci când negocierile se află într-un punct critic, ele pot fi întrerupte de o a treia parte, care va intra să discute un subiect cu totul diferit. Iar acesta este în cea mai perfectă tradiŃie arabă. Un negociator european neexperimentat poate fi depăşit de un asemenea moment. El va trebui să se adapteze unui asemenea mod de negociere, să accepte aceste pierderi relative de timp, să fie capabil la momentul potrivit să aducă discuŃia la punctul în care s-a întrerupt şi să reconstruiască momentul pierdut. Va avea loc o accentuare deosebită a etapelor formării climatului şi a celei explorative. Dar tot atât de bine acest stil se poate extinde şi la celelalte etape, ale prezentării ofertelor şi a negocierii acestora. Acest stil tradiŃional a început deja să fie depăşit datorită petrolului şi a numeroşilor arabi care au început să-şi facă studiile în S.U.A., aceştia adoptând stilul american de negociere.

Stilul chinez Negociatorii chinezi se disting prin: - o atenŃie deosebită arătată reputaŃiei; - o bună specializare; - suspiciune faŃă de vestici. Cel mai important element pentru ei este reputaŃia. Vor trebui să ştie că negociază cu cineva care are un rol cheie în organizaŃia respectivă, cum ar fi unul dintre directori. Cartea de vizită ce îi este oferită trebuie să fie foarte elegantă şi este de preferat să se sosească la tratative cu un automobil luxos şi cu şofer în livrea. Nu trebuie să le fie afectată reputaŃia sau să fie forŃaŃi să se retragă în faŃa unei oferte prea ferme. ÎnŃelegerea finală trebuie să fie una convenabilă şi pentru ei, sau măcar posibil a fi îmbunătăŃită, reputaŃia lor depinzând de ceea ce au reuşit să obŃină.

419

Specializarea va aduce o mulŃime de experŃi în cadrul tratativelor. Vom avea un expert tehnic, unul financiar, altul în navigaŃie şi încă alŃi trei specialişti în plus. Inevitabil, acesta va conduce la negocieri îndelungate, deoarece fiecare expert căutând să-şi apere reputaŃia în cursul tratativelor. De exemplu, eu ştiu un exportator care a negociat o zi întreagă pentru o afacere de 10 mii de lire. În aceste negocieri este foarte utilă regula degetului mare. Aceasta arată, de exemplu, că dacă pentru două persoane o afacere de 100 mii lire se negociază timp de o săptămână, atunci o afacere de 1 milion de lire va necesita o echipă formată din 5 membri ce vor negocia o lună. Chinezii sunt de asemeni foarte suspicioşi faŃă de occidentali. Ei vor evita să se lanseze în discuŃii politice, preferând în schimb să discute despre viaŃa familială. Un dar pentru copii (însă unul mic, nu ostentativ şi care să atragă atenŃia) va fi de preferat unui prânz de afaceri copios.

Stilul indian Indienilor le place foarte mult să negocieze – chiar ca o tocmeală obişnuită de piaŃă – şi se simt foarte frustraŃi în cazul în care tratativele nu includ un ritual dorit al negocierii ofertelor. Fiecare cultură îşi are propriile tradiŃii şi obiceiuri, iar în funcŃie de acestea se pot identifica diverse abordări ale unei negocieri. Sugestia noastră este ca negociatorii fiecărei culturi să-şi dezvolte propriile aptitudini şi puncte forte mai curând decât să adopte abordări străine, care pot conduce la existenŃa a mult mai multe puncte slabe. Atunci când vom întâlni negociatori din culturi diferite, trebuie să îi încurajăm şi să îi respectăm, fără a fi însă subordonaŃi acelei culturi.

NoŃiunea de negociere ÎnŃeleasă ca proces de comunicare interumană, negocierea comercială

comportă o serie de aspecte şi caracteristici care o particularizează. În primul rând, negocierea comercială este un proces organizat concretizat într-un ansamblu de iniŃiative, schimburi de mesaje, contacte şi confruntări, care au loc între parteneri de afaceri, cu respectarea unor reguli şi uzanŃe statornicite într-un mediu juridic, cultural, politic şi economic determinat. Tratativele sunt purtate într-un cadru mai mult sau mai puŃin formal, pe baza unor principii, proceduri şi uzanŃe mai mult sau mai puŃin determinate şi sunt duse de negociatori mai mult sau mai puŃin calificaŃi, care au capacitatea juridică de a angaja firmele pe care le reprezintă. PărŃile sunt obligate să respecte cerinŃele de ordin procedural şi deontologic, consacrate ca atare în codul comercial şi mediul afacerilor. În al doilea rând, negocierea este un proces competitiv în care, pornind de la baza intereselor comune, părŃile urmăresc realizarea unui acord care, în paralel cu satisfacerea intereselor comune, să asigure avantaje proprii preponderente. În esenŃa sa, însă, negocierea trebuie să conducă la un consens şi nu la o victorie a uneia dintre părŃi asupra celorlalte. În negociere, în ciuda aspectului competitiv care ia naştere spontan, există parteneri, mai curând decât adversari. În al treilea rând, negocierea este un proces de interacŃiune, ajustare şi armonizare a intereselor distincte ale părŃilor astfel încât, dincolo de caracterul

420

competitiv al raporturilor dintre părŃi, acordul de voinŃă să devină reciproc avantajos. Negocierea comercială nu trebuie abordată ca un joc cu sumă nulă în care ceea ce o parte câştigă, cealaltă pierde. Toate părŃile negociatoare pot avea de câştigat şi nici una de pierdut. În al patrulea rând, negocierea este un proces orientat către o finalitate

precisă, exprimată prin încheierea unei afaceri concrete. Evaluarea succesului este făcută prin raportare la finalitatea sa, concretizată într-un contract mai mult sau mai puŃin avantajos. Ceea ce contează, în final, sunt rezultatele negocierii. Abordând conceptul de negocieri în sens larg, văzându-l atât ca proces de comunicare, cât şi ca ansamblu de factori de influenŃă şi condiŃii generale de desfăşurare, care îşi lasă amprenta asupra rezultatelor finale, putem delimita patru mari categorii de elemente, împreună cu relaŃiile de dependenŃă dintre ele. Astfel, cadrul general al negocierilor poate fi structurat şi analizat prin prisma următoarelor categorii de elemente distincte: factorii generali de influenŃă, care preexistă procesului de negociere. Acestea se referă la cultura din care vin partenerii, la personalitatea negociatorilor şi la puterea de negociere a părŃilor. - condiŃiile negocierii, care privesc mediul extern şi toate antecedentele ce preced negocierea propriu-zisă, ca şi tot ceea ce se petrece şi se decide în timpul desfăşurării acesteia. CondiŃiile negocierii privesc: obiectul negocierii, timpul disponibil şi ordinea de zi, mandatul de negociere, spaŃiul şi locul de desfăşurare, echipa şi numărul participanŃilor, numărul părŃilor negociatoare, auditoriul, microclimatul, dispoziŃia psihică, poziŃia la masa tratativelor etc. - procesul de negociere propriu-zis, care priveşte rundele succesive de contacte, schimburi de mesaje, argumentaŃia, persuasiunea, concesiile şi acordul, ca şi strategiile şi tacticile de negociere folosite de negociatori. - rezultatele negocierilor, concretizate în acordul de voinŃă al părŃilor negociatoare.

421

În loc de concluzii

Orice negociator trebuie să-şi convingă partenerul în vederea încheierii unei afaceri. A convinge nu înseamnă numai a argumenta printr-un limbaj elevat. ArgumentaŃia merită a fi sprijinită prin exemple, acestea crescând puterea de convingere. Sigur că se va ajunge şi la promisiuni. A promite în limite rezonabile înseamnă a da speranŃe. SperanŃele obligă la fel ca şi promisiunile. Când nu se poate smulge o concesie, se recomandă să se obŃină măcar o promisiune. În continuare propun un mod de abordare a partenerilor de afaceri, după tipul şi caracteristicile acestora, ceea ce poate deveni un mic ghid al negocierii.

FACTORII DE INFLUENłĂ • Cultura • Personalitatea • Puterea de negociere

PROCESUL DE NEGOCIERE • Pregătirea: studiul pieŃei,

obiectivele, oferta • Negocierea propriu-zisă: priza

de contact, comunicarea, argumentarea, obiecŃiile, concesiile şi acordul

CONDIłIILE NEGOCIERII • Obiectul: denumire, cantitate, calitate, ambalaj, marcaj, preŃ, livrare, transport • Mandatul • Auditoriul • Ordinea de zi • Locul • Echipa • AmbianŃa • Numărul părŃilor • Plasamentul la masă

REZULTATE

Fig. 1.1 – Cadrul general al negocierilor.

422

Caracteristici ale tipului de parteneri

Cum trebuie abordat

1) Partener prietenos, este bucuros să-l vadă pe specialist şi să se întreŃină cu el, ascultă argumentaŃia şi propunerile exportatorului dar nu este interesat să cumpere

S-ar putea ca partenerul să nu aibă competenŃă să încheie contractul. Specialistul va trebui să-i pună întrebări la care acesta va trebui să-i răspundă: Cum va utiliza produsul dorit? Când intenŃionează să-l cumpere? Sau dacă poate să se refere la cineva care a cumpărat produsul imediat.

2) Partenerul vorbăreŃ, este vesel şi de multe ori se depărtează de tema negocierilor, dacă specialistul nu este atent discuŃia cu partenerul poate să se scurgă rapid fără a se ajunge la scopul dorit

Acestui tip de partener i se va acorda un timp rezonabil pentru discuŃia generală dar specialistul trebuie să exploateze orice ocazie ca să-l aducă la subiectul tratativelor. Nu trebuie să înceteze să-şi prezinte argumentele în manieră proprie.

3) Partenerul impulsiv pare nerăbdător şi va întrerupe des pe specialist, se poate întâmpla că după ce îşi dă acordul să cumpere produsul să revină asupra deciziei încercând să amâne discuŃiile, se enervează uşor

Specialistul trebuie să încerce să trateze rapid cu acest gen de oameni subliniind avantajele şi făcând încercări multiple de a concluziona vânzarea. Specialistul nu va înceta să-l preseze într-o manieră amicală dar serioasă. Dacă pare supărat se va renunŃa la detalii. Se va forŃa finalizarea.

4) Partenerul ezitant, acest tip de partener detestă să ia decizii, este nervos, incert, indecis, atât în comportare, exprimare cât şi în gesturi.

Cea mai bună cale de-al ajuta este ca specialistul, să-şi concentreze atenŃia asupra unei singure linii de conduită: i se vor prezenta dovezi fără replică, raŃiuni logice de urmare a propunerii făcute. Este necesară multă fermitate.

5) Partenerul cumpătat, manierile, cuvintele, actele sale sunt calme, cumpătate şi serioase. El ascultă cu grijă, pune întrebări detaliate şi studiază în profunzime fiecare detaliu al propunerii.

Specialistul trebuie să cunoască bine compararea dintre produsul propriu şi cel oferit de concurenŃi. Vor fi prezentate dovezi pentru a sublinia avantajele produsului oferit. Specialistul va încerca să-i furnizeze toate detaliile solicitate, deoarece acest tip de partener intenŃionează cu adevărat să cumpere.

6) partenerul Tăcut, rămâne tăcut fără să se pronunŃe, fără să ofere prin gest sau mimică cel mai mic indiciu care să permită a se stabili gândurile sale

Singurul mijloc de influenŃă a acestui tip este evidenŃierea de fapte. Specialistul trebuie să-i furnizeze dovada avantajelor pe care le va obŃine

423

acceptând propunerea. Trebuie tratat cu respect şi atenŃie. Este necesar să i se pună întrebări, trebuie determinat să vorbească utilizând propria lui tactică. Când va răspunde specialistul trebuie să fie mai tenace cu el.

7) Partenerul închis, este complet satisfăcut pe produsele pe care le primeşte de la furnizorii săi actuali şi de argumentaŃiile specialistului

Este necesar ca specialistul să chestioneze în detaliu asupra ceea ce-i convine atât de mult la furnizorii actuali, urmărindu-se cel mai mic indiciu asupra unei eventuale nemulŃumiri, apoi va stabili cum neajunsul menŃionat poate fi ameliorat şi va construi argumente pe baza posibilităŃilor de care dispune pentru a-i oferi avantaje suplimentare.

8) Partenerul circumspect, ascultă argumentaŃia, reŃine propunerile de preŃ, ia prospectele, documentaŃia apoi închide discuŃia cu precizarea “vă Ńin la curent cu decizia pe care o voi lua”, se poate presupune că partenerul se va adresa unei alte firme şi va încerca să obŃină un preŃ mai bun, acest gen de parteneri pun preŃ pe concurenŃa dintre ofertanŃi cu scopul obŃinerii unui rabat.

Specialistul va trebui să-l convingă să facă să înŃeleagă că trebuie să cumpere produsul nostru cât mai urgent subliniind avantajele, livrarea imediată sau preŃul redus dacă se va decide imediat trebuie convins că este-n interesul său să ia o decizie posibilă imediat.

9) Partenerul temporizator, ascultă dar nu vrea sau nu poate să ia o decizie, va solicita timp pentru a-şi face o părere să se decidă.

Se impune verificarea de către specialist a motivelor care-l determină pe partener să temporizeze tratativele. Partenerul va trebui să fie întrebat de ce nu poate lua o decizie imediată. Aceasta-l obligă să sublinieze raŃiunile pozitive sau negative ale atitudinii sale. Argumentele de încheiere a operaŃiunii se va constitui pe motivele pozitive şi vor fi prezentate dovezi furnizate de beneficiarii satisfăcuŃi de produsul nostru, i se va demonstra că încheind imediat operaŃiunea va câştiga timp.

10) Partenerul nemulŃumit îl primeşte pe specialist dar atacă imediat produsul căruia îi reproşează defecte anterioare reale sau imaginare. NemulŃumirile

Prima sarcină a specialistului este de a stabili dacă partenerul are într-adevăr dificultăŃi pe care le-ar putea rezolva. În caz afirmativ problemele vor trebui

424

sale se pot adresa produsului, serviciului sau altor domenii.

atacate cu curaj. ArgumentaŃia se poate încheia cu o frază, de exemplu: “Este poate în puterea mea să evit erorile pe viitor, vreŃi să-mi daŃi o şansă de a v-o dovedi studiind propunerea mea actuală?”.

11) Partenerul cu prejudecăŃi, este energic, şi-şi închipuie că ştie tot. IntenŃionează să ia singur decizii şi poate părea chiar brutal sau grosolan.

Acest tip de om reacŃionează pozitiv la complimente, la flatare, va trebui elogiat el însuşi şi furia sa. Specialistul va trebui să creeze o atitudine de respect faŃă de succesul partenerului, a părerii sale. Când va fi încântat va trebui întrebat asupra părerii sale cu privire la propunerea noastră.

Bibliografie

BALDRIGE L., 1997, Codul manierelor în afaceri, Ed. Business Tech International Press, Bucureşti

KEENAN K., 1997, Cum să comunici, Ed. Rentrop & Straton, Bucureşti KEENAN K., 1997, Cum să îi citeşti pe ceilalŃi, Ed. Rentrop & Straton, Bucureşti KEENAN K., 1998, Cum să negociezi, Ed. Rentrop & Straton, Bucureşti KOCH CH., 2001, Mentoring - A Concept for Corporate Human Resource

Development, Erfurt PĂłAN I., 2000, Comunicarea în afaceri şi uzanŃe de protocol, Ed. Star Soft, Alba

Iulia POPESCU L. ş.a., 2001, Resurse Umane – Comportament & Management, Ed.

Cimeres, Bucureşti

425

ABORDĂRI CONTEMPORANE PRIVIND BILANłUL CONTABIL

Lect. Univ. dr. Carmen-Mihaela Imbrescu, Universitatea de Vest din Timişoara

Abstract This paper tries to present the contemporary approaches related to the accounting

balance sheet, and to realize a grouping of these approaches. Follow this target, is possible to identify three approaches. First, if we are interesting by the concept of patrimony, the balance sheet is analyzed juridical, economical and economical-juridical ways. Second, if we are interesting in the use of balance sheet in order to an economical-financial analysis, is necessarily to underline the financial-functional conception of the balance sheet. Third, an Anglo-Saxon approach in which we didn’t find the concept of patrimony, and the principal elements of balance sheet are the actives, the debts and the own capitals.

Keywords: accounting, financial, functions, analysis

BilanŃul, componentă a situaŃiilor financiare anuale, este cunoscut în literatura de specialitate naŃională şi internaŃională ca un document de sinteză ( tablou ) care prezintă la un moment dat situaŃia afacerilor,sau a patimoniului unei persoane juridice, ori a activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii

Abordările contemporane privind bilanŃul contabil se pot grupa în trei categorii75:

• abordări ce au la bază conceptual de patrimoniu; • abordări centrate pe utilizarea bilanŃului pentru nevoile de analiză

economico – financiară; • abordări de sorginte anglo – saxonă. A. Abordări ce au la bază conceptul de patrimoniu. Plecând de la

conceptul de patrimoniu, bilanŃul poate fi abordat din punct de vedere juridic, economic şi economico-juridic.

Patrimoniul este constituit din totalitatea drepturilor şi obligaŃiilor de natură economică exprimate în bani, împreună cu bunurile la care se referă, ale

75 N.Feleagă , L. Malciu Şt. Bunea Bazele contabilităŃii, Editura Economică, Bucureşti 2002 p. 47 – 57. M. Epuran, V. BăbăiŃă, C. Imbrescu Bazele contabilităŃii Editura Economică 2004 p. 137 – 144. L.Feleagă,N.Feleagă Contabilitatea financiară.O abordare europeană şi

internaŃională.Vol I , Editura InfoMega,Bucureşti 2005, pag 82-83

426

unei persoane fizice sau juridice indiferent de sursa de unde provin. Ca urmare, pentru a exista un patrimoniu sunt necesare două elemente interdependente:

- subiectul de patrimoniu, adică o persoană fizică sau juridică, care să aibă posesia şi gestiunea bunurilor materiale, care îşi asumă drepturi şi obligaŃii aferente, putând exercita acte de dispoziŃie şi de administraŃie asupra patrimoniului;

- obiectele de patrimoniu, bunurile concrete materiale şi valorile băneşti, ca obiect al relaŃiilor de drepturi şi obligaŃii.

Deci, între relaŃiile de drepturi şi obligaŃii, pe de o parte, şi obiectele de drepturi şi obligaŃii patrimoniale, pe de altă parte, stau persoanele fizice sau

juridice în calitatea lor de subiecte de patrimoniu. Privite ca valori de utilitate, aceste obiecte sau bunuri, ca şi componente ale patrimoniului, reprezintă averea persoanelor fizice sau juridice care posedă şi administrează patrimoniul. Utilizarea averii şi gestionarea în activitatea economică se exprimă prin noŃiunea „de mijloace (bunuri,active) economice“.

În concepŃia juridică, patrimoniul, adică materia înregistrărilor contabile, reprezintă complexul drepturilor şi obligaŃiilor apreciabile în bani, ce aparŃin unei persoane şi se exprimă prin relaŃia:

Redată astfel, în noŃiunea de patrimoniu se găsesc la un loc pe de o parte obiectele de drepturi şi de obligaŃii (bunurile, persoanei fizice sau juridice) ce formează realitatea economică substanŃă materială a patrimoniului, iar pe de altă parte drepturile şi obligaŃiile patrimoniale asupra acestei realităŃi. EcuaŃia patrimoniului astfel definit se prezintă în fig. nr.1

Fig. nr.1. ConcepŃia juridică cu privire la patrimoniul

Persoana fizică sau juridică (subiectul de patrimoniu) nu poate deŃine mai multe bunuri economice (BE) decât au fost procurate în cadrul relaŃiilor de drepturi (D) şi obligaŃii (O) de unde ecuaŃia de echilibru:

BE = D + 0

Patrimoniul juridic= Drepturi şi obligaŃii

PATRIMONIU

BUNURI ECONOMICE ca:

- OBIECTE DE

DREPTURI

- OBIECTE DE OBLIGAłII evaluabile în bani (Realitatea economică)

DREPTURI şi OBLIGAłII evaluabile în bani (Cauzele stăpânirii realităŃii economice)

PERSOANĂ FIZICĂ

sau JURIDICĂ

427

ConcepŃia juridică, care cunoaşte accepŃiunea contemporană cea mai

largă, defineşte bilanŃul ca situaŃie a patrimoniului şi explică conŃinutul activului ca fiind constituit din totalitatea drepturilor de proprietate şi a drepturilor de creanŃă, iar conŃinutul pasivului ca fiind dat de capitalurile proprii şi totalitatea datoriilor (obligaŃiilor) (fig.2). BILANł ACTIV PASIV DREPTURI DE PROPRIETATE DREPTURI DE CREANłĂ

CAPITALURI PROPRII DATORII LA TERłI

Fig.2. Schema conŃinutului bilanŃului în concepŃia juridică.

Potrivit acestei concepŃii, patrimoniul este privit strict din punct de vedere juridic.

Acest concept permite determinarea „SituaŃiei nete” prin care se măsoară şi se analizează capitalurile proprii ale entităŃii.

SituaŃia netă (Sn) poate fi determinată prin două modalităŃi de calcul, corespunzător celor două părŃi ale bilanŃului:

a) sub forma patrimoniului intern (Pi), ca diferenŃă între total pasiv (P) şi totalul datoriilor faŃă de terŃi (D) şi exprimă capitalurile proprii:

Pi = P - D;

b) sub forma activului net (An), ca diferenŃă între total activ (A) şi totalul datoriilor faŃă de terŃi (D) şi exprimă valoarea totală a bunurilor şi valorilor care sunt în proprietatea deplină a întreprinderii, nefiind grevate de datorii. An = A - D În concepŃia economică , bilanŃul prezintă capitalurile titularului de patrimoniu atât sub aspectul originii lor , respectiv , a resurselor cât şi a modului lor de utilizare. Astfel, în această concepŃie activul bilanŃului este considerat ca un ansamblu de

utilizări,( bunuri economice, creanŃe, pierderi) iar pasivul un ansamblu de resurse (surse - aporturi la capital, rezerve, benefici, datorii etc.). Un asemenea mod de interpretare generează ecuaŃia bilanŃului de tipul:

428

UTILIZĂRI = RESURSE ACTIV = PASIV

În fig.nr.3. se prezintă conŃinutul bilanŃului în concepŃia economică BILANł

ACTIV PASIV UTILIZĂRI 1. MIJLOACE (ACTIVE) IMOBILIZATE 2. MIJLOACE (ACTIVE) CIRCULANTE

RESURSE (SURSE) 1. FINANłARE MIJLOACE

(ACTIVE) IMOBILIZATE 2. FINANłARE MIJLOACE

(ACTIVE) CIRCULANTE

Fig.3. Schema conŃinutului bilanŃului în concepŃia economică.

În concepŃia economică, activul bilanŃului cuprinde toate bunurile utilizate în scopuri economice de către entităŃi şi nu numai bunurile asupra cărora ea are drepturi de proprietate, după cum acceptă concepŃia juridică pe baza principiului patrimonialităŃii. Ca utilizări, bunurile devin mijloace (active) care sunt grupate după destinaŃie în mijloace imobilizate şi mijloace circulante. În pasiv, resursele indică sursele de finanŃare a utilizărilor, delimitându-se pentru fiecare categorie sau fel de utilizări (mijloace) sursa de finanŃare. Astfel, pot fi identificate sursele de finanŃare a mijloacelor imobilizate, cu resurse stabile (capitalul social, profitul, împrumuturi pe termen lung etc.) şi sursele de finanŃare a mijloacelor circulante ca resurse ale activităŃii curente (capitaluri proprii, credite pe termen scurt, obligaŃii faŃă de terŃi pe termen scurt etc.).

ConcepŃia economico-juridică priveşte patrimoniul ca o categorie economică şi juridică care sintetizează două elemente principale: elemente patrimoniale de tipul mijloacelor materiale şi băneşti(active) exprimate valoric şi uneori cantitativ şi elemente patrimoniale de tipul relaŃiilor juridice de natură

pecuniară pe care unităŃile şi le creează în procesul desfăşurării activităŃii lor, relaŃii concretizate în drepturi şi obligaŃii. Din punct de vedere structural include patrimoniul economic şi patrimoniul juridic (fig. nr.4).76

76 M.Epuran,V.BăbăiŃă,C.Imbrescu Op.Cit.,Editura Economică,Bucureşti 2004 ,pag 61-69

429

PERSOANA = FIZICĂ = sau JURIDICĂ Fig.4. Structura economico-juridică a patrimoniului

Patrimoniul economic exprimă totalitatea bunurilor (mijloacele, averea) deŃinute de către o persoană fizică sau juridică şi utilizate pentru desfăşurarea obiectului activităŃii sale, indiferent de apartenenŃa bunurilor respective.

Patrimoniul juridic exprimă relaŃiile juridice, drepturile şi obligaŃiile care se creează în entităŃile patrimoniale ca urmare a existenŃei şi folosirii patrimoniului economic.

RelaŃiile juridice de natură pecuniară, ca importante componente ale patrimoniului, cuprind:

a) drepturile subiectului de patrimoniu: b) obligaŃiile subiectului de patrimoniu:

Rezultă că, patrimoniul este privit ca şi o categorie economică şi juridică ce exprimă şi creează un echilibru permanent între bunurile economice acumulate de către o persoană fizică sau juridică şi drepturile şi obligaŃiile subiectului de patrimoniu.. De aici rezultă prima ecuaŃie de echilibru al patrimoniului. PATRIMONIU ECONOMIC = PATRIMONIU JURIDIC

PATRIMONIU

PATRIMONIU ECONOMIC

PATRIMONIU JURIDIC

- BUNURILE (averea, mijloacele materiale şi băneşti) ca obiecte de drepturi şi obligaŃii (realitatea economică)

DREPTURI ŞI OBLIGAłII de natură economică exprimate în bani - Raporturi juridice de proprietate

430

Patrimoniul economic se exprimă în contabilitate sub forma activului patrimonial, în timp ce patrimoniul juridic constituie pasivul patrimonial. Rezultă o altă relaŃie patrimonială: ACTIVUL PATRIMONIAL = PASIVUL PATRIMONIAL

. Conceptul de patrimoniu este înrădăcinat în unele sisteme contabile

continentale europene, deşi semnificaŃia lui nu este recunoscută în Ńările anglo-saxone. În unele Ńări continentale, patrimoniu este un concept juridic care se referă la activele nete care aparŃin unei entităŃi, referitoare la drepturile şi obligaŃiile ei la un moment dat: ACTIVUL NET = ACTIV PATRIMONIAL - OBLIGAłII

Contestarea fundamentării patrimoniale a elementelor din situaŃiile financiare îşi are originea în armonizarea internaŃională şi în sistemul de contabilitate anglo – saxon, unde patrimoniu este substituit de cele două componente ale sale, Avere pentru Activ şi Capital pentru Pasiv, patrimoniul fiind definit prin prisma poziŃiei financiare (situaŃiei financiare). Elementele legate direct de evaluarea poziŃiei financiare potrivit cadrului general de întocmire şi prezentarea a situaŃiilor financiare elaborat de către I.A.S.B. sunt activele, datoriile, capitalul propriu, veniturile şi cheltuielile, fără a face vre-o referire directă la conceptul de patrimoniu, ci doar la componentele acestuia.

B. Abordările centrate pe utilizarea bilanŃului pentru nevoile de analiză, de tip financiar – funcŃional sau solvabilitate – lichiditate. Plecând de la gruparea posturilor bilanŃiere după funcŃiile întreprinderii (funcŃia de investire, de exploatare şi gestiunea trezoreriei) şi a criteriului duratei: cu o durată peste un an, cu durată sub un an, se elaborează concepŃia financiară privind conŃinutul bilanŃului. În fig. nr. 5 se prezintă concepŃia financiar-funcŃională a bilanŃului.

431

Fig.5 ConcepŃia financiar-funcŃională a bilanŃului

În funcŃie de modul de utilizare sau întrebuinŃare a resurselor acestea pot fi: a) – utilizări durabile sau permanente, ce corespund bunurilor investite pe

termen lung; b) – utilizări ciclice sau temporare ce se consumă după fiecare ciclu de

exploatare (stocuri, bani etc.) Rezultă: = + Privite din punct de vedere al provenienŃei resursele pot fi:

a) resurse permanente sau durabile rezultate din aportul proprietarilor (asociaŃi, acŃionari) din profit, împrumuturi pe termen lung şi mijlociu;

b) resurse temporare, provenite de la terŃi ce urmează a fi plătiŃi (furnizori, bănci, stat etc.) a căror scadenŃă de plată are termene mai scurte.

Ca urmare: = +

ConcepŃia financiară câştigă tot mai mulŃi adepŃi şi este acceptată de marile curente şi şcoli contemporane de contabilitate. Această concepŃie împreună cu cea economică stă la baza studiilor pentru elaborarea convenŃiilor şi standardelor internaŃionale de contabilitate77. ConcepŃia financiară asupra conŃinutului bilanŃului este orientată spre necesitatea de a cunoaşte în ce măsură întreprinderea este aptă ca urmare a

77 Bernard Colasse, Comptabilité générale, Edition Ed. Economica, Paris, 1993.

RESURSE ECONOMI

CEEE

UTILIZAREA

RESURSELO

PROVENIENłA

UTILIZĂRI

DURABIL

UTILIZĂRI CICLICE

RESURSE PERMANEN

TE

RESURSE TEMPORA

RE

BUNURI ECONOMIC

E

UTILIZĂRI DURABILE

UTILIZĂRI CICLICE

BUNURILE ECONOMICE

RESURSE PERMANENT

E

RESURSE TEMPORARE

432

mijloacelor pe care le posedă să-şi onoreze (achite) datoriile faŃă de terŃi atunci când acestea ajung la scadenŃă. În această viziune activul bilanŃului este privit sub aspectul capacităŃii de

lichiditate iar pasivul este tratat prin prisma termenelor la care datoriile (obligaŃiile) trebuie achitate, respectiv când devin exigibile la plată (fig.6). BILANł

ACTIV PASIV ACTIVE ÎN ORDINEA LICHIDITĂłII CRESCĂTOARE SAU DESCRESCĂTOARE

DATORII ÎN ORDINEA EXIGIBILITĂłII RESCĂTOARE SAU DESCRESCĂTOARE

Fig.6. Schema conŃinutului bilanŃului în concepŃia financiară Lichiditatea defineşte capacitatea în timp a activelor de a se transforma în bani. Ordonarea în activul bilanŃului a mijloacelor economice după criteriul

lichidităŃii se poate face în două moduri (fig.nr.6.): • în ordinea lichidităŃii crescătoare. • în ordinea lichidităŃilor descrescătoare.

Exigibilitatea exprimă termenul (data) la care o anumită datorie (obligaŃie) devine scadentă la plată. În pasivul bilanŃului, datoriile sunt ordonate folosind o logică simetrică celei adoptate pentru mijloacele economice din activ, de asemenea în două moduri (fig. nr.6.):

• în ordinea exigibilităŃii crescătoare; • în ordinea exigibilităŃii descrescătoare.

Ordinea crescătoare a lichidităŃii şi exigibilităŃii

Ordinea descrescătoare a lichidităŃii şi exigibilităŃii

ACTIV B I L A N ł PASIV ACTIV B I L A N ł PASIV

- Imobilizări - Stocuri - CreanŃe - Trezorerie

- Capital - Rezerve - Credite pe

termen lung şi mijlociu

- Stat - Furnizori - Creditori

- Trezorerie - CreanŃe - Stocuri - Imobilizări

. Creditori - Furnizori - Stat - Credite pe

termen mijlociu şi lung

- Rezerve - Capital

Fig. 6. Scheme de construcŃie a bilanŃului în concepŃia financiară

433

ConcepŃia financiară asupra conŃinutului bilanŃului vizează, deci, capacitatea de plată a întreprinderii, respectiv posibilitatea ei de a efectua plata datoriilor în totalitate la termenele scadente. Aceasta presupune ca entitatea să dispună în orice moment de disponibilităŃile băneşti, ( mijloace de trezorerie), necesare pentru plata datoriilor exigibile în fiecare moment. C. Abordările de origine anglo-saxonă nu acceptă conceptual de patrimoniu, elementele care compun bilanŃul sunt activele, datoriile şi capitalurile proprii. Scopul bilanŃului contabil este de a reflecta situaŃia financiară a unei întreprinderi la un moment dat, fiind numit şi “raportul privind situaŃia financiară”.

BilanŃul prezintă o imagine a întreprinderii ca deŃinătoare a unor resurse sau active a căror valoare este egală cu valoarea drepturilor asupra acestora sau a surselor lor de provenienŃă. Drepturile sau sursele de provenienŃă constituie datoriile şi capitalurile proprii78.

În concepŃia americană situaŃia financiară reprezintă „resursele economice (bunurile, mijloacele) deŃinute de o companie şi drepturile (capitalul) asupra acestora la un moment dat, adică:

RESURSE ECONOMICE = CAPITALURI În acest concept, conŃinutul bilanŃului are în principal o dominanŃă

juridică, bunurile economice ce constituie activul (A), iar pe de altă parte capitalul ce formează pasivul bilanŃului (P), deci egalitatea bilanŃieră îmbracă forma: BUNURI ECONOMICE = CAPITALURI (ACTIVE) Întrucât capitalurile pot fi de două tipuri: ale creditorilor şi ale proprietarilor, egalitatea devine: RESURSE ECONOMICE = CAPITALUL CAPITALURI (ACTIVE) CREDITORILOR + PROPRII (DATORII) sau ACTIVE (A) = DATORII (D) + CAPITALURI PROPRII (C) Egalitatea este denumită egalitate bilanŃieră şi trebuie să fie întotdeauna în echilibru, putându-se exprima prin relaŃia:

78 Belvard E. Needles, Jr. Henry R. Anderson James C. Caldwell, Principiile de baza ale

contabilităŃii,. 2002, Editura ARC Chişinău p. 24, 15, 16, 31.

ACTIV PASIV =

434

Activele sunt beneficii economice viitoare probabile, deŃinute sau controlate de o anumită unitate, ca rezultat al unor operaŃiunii sau evenimente din trecut. Ele reprezintă resurse economice deŃinute de o unitate, care urmează a fi utilizate în operaŃiuni viitoare. Datoriile reprezintă “destinaŃii viitoare probabil ale beneficiilor economice rezultând din obligaŃiile actuale ale unei entităŃi de a transfera bunurile sau de a presta servicii altor unităŃi în viitor, generate de operaŃiuni sau evenimente din trecut (datorii la furnizori pentru bunuri sau servicii achiziŃionate, băncilor pentru împrumuturi, salarii datorate personalului impozite datorate statului etc.). Capitalurile proprii reprezintă drepturile proprietarului asupra activelor unei întreprinderi şi rezultă: Capitaluri proprii = Active - Datorii

Apreciem ca şi alŃi autori că categoria de patrimoniu privit din punct de vedere economic pe de o parte şi din punct de vedere juridic pe de altă parte nu poate fi abandonată din calitatea sa de structură generală să armonizeze toate elementele din situaŃiile financiare. El permite o delimitare clară a conceptelor de Avere şi Capital, Mijloace şi Resurse, patrimoniu economic şi patrimoniu juridic. Patrimoniul trebuie însă definit din punct de vedere economic prin prisma resurselor unei unităŃi pe de o parte şi a utilizărilor de resurse controlate pe de altă parte79.

Cele două concepŃii, conceptul patrimonial şi cel al poziŃiei financiare pot coexista şi se pot completa. Patrimonialitatea să rămână criteriul dominanat de structurare a poziŃiei financiare (bilanŃul ) din raŃiuni legate de tradiŃie pe de o parte, iar pe de altă parte, explicarea funcŃionării principiului partidei duble pe baza conceptului de patrimoniu are o valoare pedagogică.

ConcepŃia anglo-saxonă ,unde elementele care compun bilanŃul sunt activele, datoriile şi capitalurile proprii, poate coexista şi completa conceptul patrimonial , întru-cât activele,capitalurile proprii şi datoriile , ultimele ca surse de provenienŃă ale activelor, nu sunt altceva decât componente ale patrimoniului privit din punct de vedere economic şi juridic.

Abordările contemporane privind bilanŃul contabil se vor utiliza atât teoretic cât şi practic în funcŃie de scopul urmărit de către utilizator.

79 Mihai Ristea, Mirela Dima Contabilitatea societăŃilor comerciale ,Editura Universitară Bucureşti 2002. pag.22 Emil Horomnea, Neculai Tabără C-tin Mihail Conceptul de patrimoniu şi progresul

teoriei contabilităŃii, Reviste FinanŃe publice şi contabilitate, nr. 2/2003.

A = C + D

435

Bibliografie: BELVERDE E.NEEDLES, JR.,HENRY ,R.ANDERSON ,JAMES C.CALDVELL,

2000 - Principiile de bază ale contabilităŃii ,EdiŃia a 5-a ,Editura ARC,Chişinău

BOJIAN O., 2003 - Bazele ContabilităŃii ,EdiŃia a 6-a ,Editura Economică,Bucureşti

EPURAN M.,BĂBĂIłĂ V, IMBRESCU C., 2004 - Teoria contabilităŃii,Editura Economică ,Bucureşti

FELEAGĂ L.,FELEAGĂ N., 2005 - Contabilitate financiară. O abordare

europeană şi internaŃională ,Vol I , Editura InfoMega , Bucureşti FELEAGĂ N.,MALCIU L,BUNEA ŞT., 2002 - Bazele contabilităŃii. O abordare

europeană şi internaŃională. Editura Economică ,Bucureşti HOROMNEA E., 2004 - Bazele contabilităŃii,Editura Sedcom Libris, Iaşi RISTEA M, şi coolaboratorii, 2004 - Contabilitatea financiară a întreprinderilor,

Editura Universitară ,Bucureşti MATEŞ D.,PEREŞ I.,PEREŞ C., 2005 - Bazele contabilităŃii,Editura Mirton

Timişoara

SHAREHOLDERS VERSUS STAKEHOLDERS VALUE

PhD Assist. prof. Laura Giurcă Vasilescu Faculty of Economy and Business Administration, University of Craiova, Romania

Abstract The shareholder value approach is a useful alternative for estimating firms’

performances. The shareholder value approach puts a company's internal competition for resources on an objective basis, significantly simplifying both the setting of objectives and the monitoring of performance. Despite these advantages, there are certain problems in its practical application, most of them related to the measurement techniques used.

The stakeholder value approach – which takes into account the objectives of all who have an interest in the company – has been proposed as an alternative. It views a company as an amalgamation of interest groups from all sectors (shareholders, creditors, employees, customers, suppliers, the state, etc.) who all are equal in setting the company's targets and measuring its performance. But the stakeholder value concept does not distinguish clearly between those who have a genuine interest and those who do not; it does not settle up how the differing aims of the various stakeholders can be combined into a cohesive and hierarchical system of objectives.

Therefore, the shareholder value concept reflects the tenets of modern financial theory; it is more meaningful than conventional approaches to valuation, but in the same time, more challenging.

436

Key words: shareholders value, firm, stakeholders, value added

1. Introduction The shareholder value approach is a market-based model for company

valuation. However, there are certain problems in its practical application, most of which being related to the measurement techniques that are used.

Traditionally, company performance is derived from accounting figures. The focus here is on profit, with ratios such as return on investment (ROI) or return on equity (ROE) used to make comparisons between companies. In financial analysis, the main criterion in equity evaluation is the price-earnings ratio. However, studies by Rappaport and a number of other authors demonstrate that there is little if any connection between the accounting performance figures and the returns for the shareholder.

Reported earnings are an unreliable indicator of value creation for the shareholder because they are influenced by a variety of depreciations, regulations for valuing inventories or methods of booking currency transactions which do not have any effect on actual money flows. The variety of accounting options thus means that reported earnings are ultimately arbitrary or a matter of opinion.

Furthermore, absolute earnings figures say nothing about the risks entailed in achieving them: an increase in earnings which has been bought at the cost of excessive risk is scarcely in the interests of the company's shareholders. Another disadvantage of using accounting figures to assess performance is that they refer only to past accounting periods and thus offer only scant information about a company's future potential. What's more, accounting necessarily involves a short-term approach, since management focuses on annual – or, in the US above all and to an increasing extent in Europe – on quarterly figures. Investments which will only begin to pay off in the distant future tend to be neglected in the interests of presenting consistently good results. This undesirable trend is exacerbated still further if performance related salaries are calculated on the basis of published accounting results. In terms of actual money flows, however, it is the market or economic figures which are relevant – and these almost always differ to a greater or lesser extent from book values.

Given that accounting figures are of limited relevance to a company's value creation, it follows that they should not be used as a basis for performance-related payments. Otherwise, management is forced to act in a short-term, risk-averse manner which runs counter to the interests of shareholders. The shareholder value approach is a useful alternative. It estimates the value of investments by discounting estimated future cash flow at the cost of capital. The familiar present value method commonly used in capital budgeting is applied to an entire company or strategic business unit. Total discounted cash flow corresponds to the value of an investment, company, or company division.

In USA the term shareholders value enjoys a long tradition of positive and popular associations. In Europe there are reservations about the maximization of

437

shareholder value as a company's aim. The skepticism is based on the misunderstanding that the concept of shareholder value is based on short-term profit.

Therefore the stakeholder value has been proposed as an another alternative which consider a company as a mixture of interest groups from all sectors who are equal in setting the company's targets and measuring its performance.

2. Consideration regarding the shareholders value The term of shareholders value originated in the US, where it first

appeared in Alfred Rappaport's 1986 book, ″Creating Shareholder Value: The New Standard for Business Performance″. The concept of shareholder value encompasses a variety of fundamental considerations: - it primarily involves valuing a company on the basis of the present value of future free cash flow, using risk-adjusted market returns; - there are identified ″value drivers″ which can be used to produce a net increase in value for shareholders; - the concept is not restricted to publicly traded companies – ″shareholder″ is to be understood in its broadest sense as ″owner″; - maximizing shareholder value is settled up as the sole purpose of any company

The shareholder value estimates the value of investments by discounting estimated future cash flow at the cost of capital. Shareholder value can be calculated by subtracting the value of all financial obligations to non-shareholders (market value of debt), as follows:

Shareholder value = Corporate value – debt

According to Rappaport, the value of a company can be broken down into three main components: - the current value of cash flow from operations during the forecast period; - the residual value; - the market value of marketable securities. Since cash flow cannot be estimated for the indefinite future, the first step is to set a reasonable forecast period for the company being assessed. A business plan is then used to estimate the cash inflows and cash outflows for the individual periods (usually one year). These are then discounted and aggregated to produce the present value.

Despite the fact that the shareholder value approach is a conceptually consistent, self-contained model for company valuation, there are certain problems in its practical application. Thus, the concept places very high demands on planning and forecasting abilities with regard to future cash flow.

Moreover, it is impossible to calculate the costs of equity with absolute accuracy. Each estimate of corporate value is thus only as good as the quality of the underlying information, deliberations and evaluations. Producing such an estimate

438

therefore demands considerable specialist expertise and experience in preparing and processing the variety of information which is required.

Although, in reality, the capital markets are not perfect and estimates of future developments will always remain fraught with uncertainty, the theoretical foundation and comprehensive analysis of the shareholder value approach provides a means of corporate valuation which is superior to traditional methods. This view is confirmed by its increasing popularity in practice. The shareholder value approach puts a company's internal competition for resources on an objective footing, significantly simplifying both the setting of objectives and the ongoing monitoring of performance.

Since most business policy decisions are shaped by uncertainty and risk, snapshot estimates should not be relied upon as a basis for corporate valuation. Additional specific opportunities and risks can be identified by drawing up scenarios and sensitivity analyses for cash flow and the costs of capital. Indeed, the disclosure and discussion of the assumptions on which estimates of shareholder value are based represent one of the concept's principal advantages, as they identify potential problems while laying down a proper framework. Ultimately, the shareholder value approach permits better communication with the players on the capital markets on the basis of a common perspective and common language.

3. Shareholders versus stakeholders Public debate often criticizes the focus on a single corporate objective –

maximizing shareholder value. It should be also be analyzed whether the division of ownership and control gives a company's management sufficient incentive to pursue this goal in reality. What induces managers to act in the interests of shareholders, even these conflicts with their own interests? Investors can ensure that financial incentives and contractual agreements make it as costly as possible to the management to act against shareholders' interests. Legal protection has an important role to play here in ensuring that claims are at all enforceable. Furthermore, the company is in competition with other companies on the financial and product markets. If poor management performance means that investors are no longer prepared to finance the company, or if the company produces goods which cannot be sold, the management is jeopardizing the existence of the company – and with it, their own privileged position.

Ultimately, competition in the labor market means that managers also have an interest in creating a good reputation for their company in order to further their own careers or at least ensure that they are not replaced prematurely. A particular risk of dismissal is entailed in hostile takeovers, the mere threat of such an acquisition being sufficient to encourage the management to act in the interests of the shareholders.

An efficient market for corporate control thus restricts the management's freedom to pursue their own interests. Of course, the voting rights associated with the company's shares play a decisive role. The existence of a major shareholder has the same potential implications as the latent possibility of a takeover. This

439

shareholder's high stake in the company makes it worth their while to monitor and check the management's actions. This stake also allows them to assert their interests effectively, which likewise restricts management freedom.

Although all of the forces mentioned might mitigate the conflict of interests between a company's management and its shareholders, they almost never force managers to act entirely in the shareholders' interests. In practice, a company's managers will always be able to divert some of its resources for their own aims. Overall, however, such room for maneuver should be rather limited, thus ensuring that shareholders' interests are, on the whole, safeguarded.

Another issue is whether or not the maximization of shareholder value should be pursued as a corporate aim. In contrast to the USA, where the term enjoys a long tradition of positive and popular associations, there are broadly-held reservations in Europe about the maximization of shareholder value as a company's aim. However, in many cases this skepticism is based on the misunderstanding that the concept of shareholder value is based on short-term profit. The ″stakeholder value″ approach – which takes into account the objectives of all who have an interest in the company – has been proposed as an alternative. It views a company as an amalgamation of interest groups from all sectors (shareholders, creditors, employees, customers, suppliers, the state, etc.) who all have an equal say in setting the company's targets and measuring its performance.

From a theoretical point of view, the stakeholder value concept can be criticized on a number of counts.

From a theoretical point of view, the stakeholder value concept can be criticized on a number of counts: - it does not distinguish clearly between those who have a genuine interest and those who do not; - an unanswered question is how the differing aims of the various stakeholders can be combined into a cohesive and hierarchical system of objectives. An example in this context would be the conflicting aims of protecting the environment and protecting jobs in a company whose operations pollute its surroundings; - the theoretical and practical shortcomings of the stakeholder value approach give managers an even stronger position over shareholders. The fact that managers have control over the company's resources means that they effectively act as referees between the different stakeholders, aggravating the ‘agency conflict’ still further

By contrast, the shareholder value concept is characterized by a transparent and focused decision-making structure. Shareholders have free powers of disposal over their company, which eliminates conflicting aims. The concept is also rooted in a free market economy, with its well-known advantages in terms of the efficient allocation of scarce resources. It also facilitates the provision of sufficient risk capital within the economy.

Moreover, in no way, the maximization of shareholder value mean that the interests of other stakeholders are neglected. Instead, these groups are regarded rather as strict secondary constraints. Any breach of explicit or implicit agreements (the non-observance of statutory provisions, poor treatment of members of staff,

440

inadequate customer service, environmental risks, etc.) would negate the maximization of the company's value. Indeed, the clear allocation of entitlements means that account must be taken of all a company's stakeholders. Therefore, the interests of all are served by a healthy and financially sound company, and this is the only way to guarantee high salaries, secure and attractive jobs, satisfied customers and suppliers, regular tax payments, low pollution levels, and so on.

4. Major factors which can create added value The concept of shareholder value is relatively straightforward in itself, yet

many companies still fail in putting it into practice. In many cases this is because expectations are too high. As is so often true in business, there are no patent remedies or checklists which, when correctly applied, will automatically increase a company's value. Instead, each company must discover for itself which lever to pull in order to generate added value. Addressing minor problems frequently has the desired effect. Examples of some of the major factors which help to create added value (figure 1) are the followings:

a) Cost leadership and differentiation. Michael Porter distinguishes between two types of competitive advantage: cost leadership and differentiation. If a company decides on a cost leadership strategy, its aim will be to achieve the lowest costs in its industry for producing a given good or service. This will enable it to yield above-average returns. With a strategy of differentiation, a company attempts to set itself apart from its competitors by picking out features which the customers want and which cannot be copied by other companies in the same market. In this context, however, Porter also warns of the risk of being caught in the middle of both strategies and being regarded as neither fish nor fowl. This is why a company should choose either a cost leadership strategy or a differentiation strategy. Yet in reality, the distinction is blurred. Today, a successful company must not only stand out from the crowd, it must simultaneously be able to manufacture products which provide value for money.

b) Organization. Constant change demands technological leadership from companies if they are to survive in the global market. However, the commercialization of new technologies requires special organizational structures. Creativity and technological ability alone are not enough to succeed – innovation also needs to be backed up by efficient production processes, the marketing capacity to guarantee a successful launch, effective channels of distribution and a service which maximizes the benefit to the consumer. In reality, however, there are often major differences in approach between the product development departments on the one hand and the production and sales departments on the other. Tension between the operative and innovative forces of a company is common and frequently leads to significant wastage of resources which destroys shareholder value.

c) Strategic innovation Strategic innovations do more than simply help to achieve a competitive advantage – they also help to undermine the position of competitors. To do this, companies must either rebuild or restructure the value chain which breaks their organization

441

down into strategically relevant activities. In developing its ″lean production″ system, for example, Toyota succeeded in combining low costs with high quality, thereby setting itself apart from the competition. Redefining the rules of the game can even make it possible to conquer previously insurmountable obstacles.

d) Compensation and incentives

The division of ownership and control in major public companies produces what are known as agency costs. The company's managers have a certain degree of freedom to pursue their own interests instead of those of the company's owners. High salaries, luxurious offices and other forms of ‘on-the-job’ consumption reduce the value of the company at the expense of the shareholders. If monitoring top management is relatively easy and inexpensive, action can quickly be taken to lessen this problem. In most cases, however, it is impossible to monitor the efforts of a company's management in a cost-effective manner. Consequently, it almost always makes sense to motivate managers into producing outstanding performance by having the right incentive structures. Share and option schemes are the most common form of incentive, turning managers into co-owners. Yet certain requirements must be met if these structures are to be effective. Firstly, a manager's performance must have an impact on the company's overall results. Secondly, factors which are outside the control of top management must not have a major influence on earnings. Thirdly and lastly, the performance of top management must be measured relative to a control group. This aspect is difficult to put into practice and has been virtually disregarded up to now.

Nowadays, incentive structures are increasingly being extended to include ordinary staff share schemes in addition to those for managers. They are used partly to retain a company's intellectual capital and partly in order to increase productivity and commitment.

e) Optimizing capital structure

Since higher indebtedness often increases the overall costs of capital, a company can create added value for its shareholders by repaying surplus (equity) capital. In doing this, it has basically three options: dividends (e.g. super dividends or bonus dividends), share buy-backs or reducing the par value of equity securities.

The most attractive option from a tax point is a reduction in the par value of shares. It is a means of distributing cash among the shareholders which does not have any income tax implications because it is effectively repaying capital which was previously paid into the company. Share buy-backs are less enticing from a tax viewpoint, but are still much more attractive than dividends.

It should be pointed out that it is not the share buy-back which produces higher shareholder value, but the information which is implicit in transactions of this nature. It represents a signal from top management to the market either that the shares are undervalued, or that the capital structures is being optimized – or even both.

A reduction of equity and thus a high level of debt put the company under considerable pressure to perform in order to achieve sustainable earnings. Companies which rely heavily on borrowed capital are forced to tread new and

442

innovative paths to ensure that they are always able to meet their debt servicing and repayment obligations and to stave off the threat of insolvency. Indeed, such companies often embark on dramatic restructuring or, at the very least, they make the necessary operational changes which would otherwise be made by new owners.

f) Financial engineering

In the financial sector, in particular, there are a number of ways in which financial engineering can increase the value of a company. For example, an acquisition might release synergies by creating an ″internal capital market″. As a result, operating loans can be made from free cash flow instead of being sought externally, or different currency positions can be netted against each other. A takeover can also produce savings if the buyer's better credit rating means that the debts of the target company can be refinanced at a lower interest rate.

Simplifying the structure of equity can also add value. A company which has several share classes should create a large, single category. Unitary shares are more liquid and thus trade at a higher price than various smaller categories of share. By contrast, restricting the rights of shareholders reduces the value of a company.

g) Communications

Information is a key factor in maximizing shareholder value. The more favorable investors judge the risk and return opportunities to be, the more likely they are to make their capital available to companies on favorable terms. If investors accept a lower return, the costs of capital are also lower, which directly increases the value of the company. A transparent corporate communications policy also boosts market efficiency – which is also in the shareholders' interests.

Figure nr. 1. Major factors to create added value

What? Why? How?

Cost leadership and differentiation

● To achieve a strategic competitive advantage

→ By launching ‘firewall brands’

Organization ● To promote creativity ● To promote flexibility

→ By using a formal and informal organizational structure

Strategic innovation

● To open new market opportunities

→ By redesigning the value chain

Financial rewards (compensation and incentives)

● To create incentive structures compatible with the long term interests of shareholders ● To secure intellectual capital

→ Share and option scheme for the top management → Staff share schemes

443

Optimizing capital structure

● To improve efficiency of financial allocation ● To reduce the tax burden

→ Share buy bucks to reduce free cash flow → By increasing the financial leverage

Financial engineering

● To increase the efficiency of financial management ● To improve liquidity and tradability on the stock market ● To reduce financing costs

→ By introducing a single class of share → By using innovative instruments

Communications ● To reduce financing costs ● Branding

→ By transparent information policy → By an image campaign

5. Conclusions Accounting-based methods have a range of shortcomings which can distort

investment policy. Rappaport proposes the concept of shareholder value as a better alternative. This values companies, business units or strategies on the basis of the present value of future free cash flow. The cost of capital is central to the shareholder value approach. Only when value creation exceeds the risk-adjusted costs of capital is added value created for the shareholders.

The shareholder value concept reflects the tenets of modern financial theory. It is more meaningful than conventional, accounting-based approaches to valuation, but also more challenging. Its particular focus on risk and future potential demands a high level of forecasting and planning skills, and its application therefore requires great expertise and experience. Each company must be analyzed on its own merits in order to identify its individual opportunities for improvement.

The increasing popularity of the shareholder value concept testifies to its superiority in communicating as well as analyzing corporate strategy. Its transparent methodology and open presentation of assumptions are major advantages. The clear objective of a long-term increase in value is a key in creating value for all of a company's stakeholders. With the intensity of competition reaching new heights, this is vital to a company's success.

References GIURCA VASILESCU, L., 2007, Management financiar internaŃional, ed.

Universitaria, Craiova, HALPERN, P., WESTON, J., BRIGHAM, F., 1998, FinanŃe manageriale,

Ed. Economică, Bucureşti, HIRSCHEY, M, PAPPAS, J.L., WHIGHAM, D., 1993, Managerial

Economics, European Edition, The Dryden Press, London,

444

IKENBERRY, D., LAKONISHOK, J., VERMAELEN, T., 1994, Market Underreaction to Open Market Share Repurchases, NBER Working Paper, No.W4965 December,

PORTER, M., 1980, Competitive Strategy, New York: Free Press, RAPPAPORT, A., 1986, Creating Shareholder Value: The New Standard for

Business Performance, New York: Free Press, SHLEIFER, A., VISHNY, R.W., 1997, A Survey of Corporate Governance,

Journal of Finance nr. 52, STANCU, I., 2002, FinanŃe, PieŃe financiare şi gestiunea portofoliului,

InvestiŃii reale şi finanŃarea lor, Analiza şi gestiunea financiară a întreprinderii, Ed. Economică, Bucureşti,

SISTEME ASIGURATORII DE CALITATE: PREZENTAREA STANDARDELOR ISO 9000: 2002

Drd. ing. LĂZĂRESCU Cezara Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” din Arad

Abstract

The present worksheet introduces a brief description of international standards of quality, their evolution and applicability in all kinds of economics units. We insist on ISO 9000: 2002 that introduces a new manning form for Quality Assurance System: the System Management of Quality. Keywords: standards, management, quality Asigurarea calităŃii (QA) se defineşte ca fiind „ansamblul activităŃilor planificate şi sistematice implementate în cadrul sistemului calităŃii şi demonstrate atât cât este necesar pentru furnizarea încrederii corespunzătoare că o entitate va satisface condiŃiile referitoare la calitate”80. Scopurile asigurării calităŃii sunt: - de a da siguranŃă clientului că standardul de calitate a execuŃiei în cadrul întreprinderii contractante este la cel mai înalt nivel şi că toate activităŃile care pleacă de la acea firmă sunt peste un anumit nivel minim fixat de calitate specificată. - de a asigura că standardele de execuŃie sunt uniforme în cadrul compartimentelor şi că rămân constante chiar în situaŃia schimbărilor de personal. În esenŃă, asigurarea calităŃii înseamnă:

80 ISO 8402

445

- un nivel de calitate acceptat - aderare fermă în cadrul unei firme la principiul fundamental al furnizării consecvente a unor produse de calitate bună - adoptarea de către client a principiului fundamental de a accepta numai produse de calitate bună - angajarea, la toate nivelurile (la furnizor şi/sau client), privind respectarea principiilor de bază ale asigurării calităŃii şi controlului calităŃii.

Beneficii ale SAC: - o capacitate crescută de a executa un produs, care, în mod consecvent, este conform cu o specificaŃie acceptată - reducerea costurilor de producŃie datorită scăderii numărului de rebuturi şi a reducerii risipei o mai mare implicare (şi motivare) a lucrătorilor din cadrul companiei - relaŃii mai bune cu clienŃii, prin scăderea numărului de reclamaŃii, deci o cifră de afaceri crescută. Ultima revizuire a standardelor ISO este ediŃia din anul 2000, care a Ńinut cont de observaŃiile şi experienŃa acumulată, de tendinŃele actuale de dezvoltare economică şi necesitatea aplicării pe scară largă a managementului calităŃii. De asemenea, s-au eliminat necorelările identificate în revizia precedentă. Scopul acestor ediŃii este de a oferi instrumentul de lucru pentru fiecare tip de companie, mare sau mică, indiferent de obiectul de activitate, sau de tip (comercială, de administraŃie publică sau departament guvernamental) care au ca scop calitatea:

- doresc să obŃină avantaje prin implementarea unui SMC - caută să obŃină încrederea furnizorilor / clienŃilor că cerinŃele acestora vor

fi satisfăcute - utilizează produse / servicii - evaluează SMC, auditează din interior sau exteriorul unei organizaŃii

(auditori, autorităŃi de reglementare, organisme de certificare) - oferă consultanŃă pentru implementarea unui SMC adecvat organizaŃiei

respective - elaborează standarde conexe

Standardele de bază ale seriei ISO 9000 2000 sunt: 1. ISO 9000/2000 (care anulează şi înlocuieşte ISO 8402/1995) – Sisteme

de management al calităŃii. Principii fundamentale şi vocabular. Descrie principiile managementului calităŃii şi principiile fundamentale ale SMC, specifică terminologia. A fost revizuit în 2005 şi adoptat ca standard românesc SR EN ISO 9000/2006.

2. ISO 9001/2000 (care anulează şi înlocuieşte ISO 9001/1994, ISO 9002/1994 şi ISO 9003/1994) – Sisteme de management al calităŃii. CerinŃe. Prezintă cerinŃele specifice pentru proiectarea şi implementarea unui SMC pentru orice tip de organizaŃie. Este de asemenea folosit pentru certificare în scopuri contractuale de către organizaŃii care urmăresc recunoaşterea SMC propriu. Este adoptat ca standard românesc SR EN ISO 9001/2001.

446

3. ISO 9004/2000 (care înlocuieşte şi anulează ISO 9004-1/1994) – Sisteme de management al calităŃii. Linii directoare pentru îmbunătăŃirea performanŃei. Se constituie ca ghid de creştere a eficacităŃii şi eficienŃei SMC, cu scopul de a creşte performanŃele organizaŃiei şi satisfacŃiei clienŃilor, interni şi externi. Este adoptat ca standard românesc SR EN ISO 9004/2001.

4. ISO 19011/2002 (care anulează şi înlocuieşte ISO 10011-1/1990, ISO 10011-2/1991, ISO 10011-3/1991, ISO 14010/1996, ISO 14011/1996, ISO 14012/1996) – Ghid pentru auditarea SMC şi / sau de mediu. Standardul furnizează îndrumări privind auditarea SMC şi al mediului. Este adoptat ca standard românesc SR EN ISO 19011/2003.

Pentru a putea fi o companie de succes, mare sau mică, conducerea trebuie să coordoneze şi să controleze sistematic şi transparent activitatea. Au fost identificate 8 principii de bază ale managementului calităŃii care pot duce la îmbunătăŃirea performanŃei, constituie baza standardelor de management al calităŃii din seria ISO 9000:

1. Orientarea spre client: organizaŃiile depind de clienŃi, din acest motiv, trebuie să înŃeleagă nevoile curente şi viitoare, să satisfacă cerinŃele şi să se preocupe de a depăşi aşteptările acestora.

2. Leadership: liderii stabilesc unitatea dintre scopul organizaŃiei şi politica adoptată. Trebuie să creeze mediul intern în care personalul să fie deplin implicat în realizarea obiectivelor companiei.

3. Implicarea personalului: personalul unei organizaŃii, de la toate nivelurile constituie o resursă care exploatată eficient poate duce la realizări spectaculoase.

4. Abordarea bazată pe proces: activităŃile şi resursele aferente sunt conduse ca un proces; o identificare clară a proceselor, elementelor şi relaŃiilor dintre ele responsabilizează în mod deosebit personalul care le gestionează, şi duce la aplicarea principiilor 2 şi 3.

5. Abordarea managementului ca sistem: abordarea sistemică este urmare a abordării bazată pe procese. Procesele identificate interacŃionează între ele, se creează astfel un sistem complex, cu intrări / ieşiri, elemente de interfaŃă, aplicaŃii de monitorizare şi control, probleme de administrare secvenŃială. Conducerea sistemului se poate realiza numai prin perfecta înŃelegere a complexităŃii acestuia.

6. ÎmbunătăŃirea continuă: îmbunătăŃirea continuă a performanŃei trebuie să fie un obiectiv continuu; automulŃumirea şi tendinŃa de a păstra performanŃele obŃinute la nivele verificate, ignorarea evoluŃiei materialelor, tehnologiei, practicilor manageriale poate duce la un eşec al organizaŃiei în competiŃia de piaŃă.

7. Abordarea pe bază de fapte în luarea deciziilor: decizia corectă nu poate fi luată decât după analiza unor date şi informaŃii exacte, clare şi complete. Numai în acest caz, decidenŃii vor putea construi un program de management viabil.

447

8. RelaŃii reciproc avantajoase cu furnizorul: o organizaŃie este în relaŃie de interdependenŃă cu furnizorii săi – calitatea materialelor, produselor şi serviciilor aprovizionate se reflectă direct în calitatea produsului / serviciului realizat.

Aplicarea în practică a principiilor managementului calităŃii se realizează prin dezvoltarea şi implementarea unui SISTEM DE MANAGEMENT al CALITĂłII.

„Un sistem de management al calităŃii (SMC) este o structură organizatorică de responsabilităŃi, activităŃi, resurse şi evenimente care furnizează împreună proceduri şi metode de implementare care să asigure capacitatea unei organizaŃii de a îndeplini cerinŃele de calitate”81. Figura 3.1: Sistemul de management al calităŃii

Principiile fundamentale ale SMC:82 1. Abordarea etapizată a dezvoltării şi implementării SMC. Etapele

necesare sunt: - determinarea necesităŃilor şi aşteptărilor clienŃilor şi ale altor părŃi interesate - stabilirea politicii şi obiectivelor organizaŃiei referitoare la calitate - determinarea proceselor şi responsabilităŃilor necesare pentru a atinge obiectivele calităŃii - stabilirea metodelor de măsurare a eficacităŃii şi eficienŃei fiecărui proces - aplicarea acestor măsuri pentru a determina eficacitatea şi eficienŃa proceselor - determinarea mijloacelor de prevenire a neconformităŃilor şi de eliminare a cauzelor acestora - stabilirea şi aplicarea unui proces pentru îmbunătăŃirea continuă a SMC

81 ISO 9001: 2000 82 ISO 9000/2005

Manualul calităŃii

InstrucŃiuni de lucru

Procedurile calităŃii Planurile calităŃii

Sistemul de management al calităŃii Asigurarea

calităŃii Controlul calităŃii

448

2. Abordarea bazată pe proces: definită ca identificarea şi managementul sistematic al proceselor utilizate în cadrul organizaŃiei, în mod special al interacŃiunilor dintre ele.

3. Politica referitoare la calitate şi obiectivele calităŃii. OrganizaŃia trebuie să-şi stabilească politica referitoare la calitate şi obiectivele calităŃii pentru a putea defini direcŃia spre care se îndreaptă. Acestea exprimă rezultatele preconizate şi contribuie o dimensionare şi utilizare eficientă a resurselor pentru obŃinerea respectivelor rezultate. Politica asigură cadrul pentru stabilirea şi analizarea obiectivelor generale şi specifice, realizarea cărora trebuie să fie măsurabilă. Îndeplinirea obiectivelor calităŃii are efect pozitiv asupra calităŃii produsului, eficacităŃii organizaŃionale şi performanŃelor financiare – deci, asupra satisfacŃiei şi încrederii clientului.

4. Rolul managementului la cel mai înalt nivel în cadrul SMC. Managementul la cel mai înalt nivel trebuie să se realizeze prin „leadership” şi acŃiunile întreprinse. Rolul managementului la cel mai înalt nivel este: - să stabilească şi să menŃină politica şi obiectivele organizaŃiei referitoare la calitate; - să promoveze politica referitoare la calitate şi obiectivele calităŃii pentru a creşte conştientizarea, motivarea şi implicarea întregului personal; - să se asigure de concentrarea întregii organizaŃii asupra cerinŃelor clientului; - să se asigure că sunt implementate procesele adecvate pentru a facilita îndeplinirea cerinŃelor clienŃilor şi a celorlalte părŃi interesate; - să se asigure că este stabilit, implementat şi menŃinut un sistem de management al calităŃii , eficace şi eficient, pentru a realiza obiectivele calităŃii; - să se asigure de disponibilitatea resurselor necesare; - să decidă acŃiuni cu privire la politica referitoare la calitate şi obiectivele calităŃii; - să decidă asupra acŃiunilor de îmbunătăŃire a SMC;

5. DocumentaŃia SMC DocumentaŃia este absolut indispensabilă funcŃionării unui SMC, facilitează comunicarea intenŃiilor, hotărârilor şi consecvenŃa acŃiunilor. SMC folosesc următoarele tipuri de documente: - manuale ale calităŃii: documente care furnizează informaŃii adecvate atât scopurilor interne cât şi pentru cele externe referitoare la SMC; - proceduri, instrucŃiuni, desene: documente care furnizează informaŃii despre modul de realizare a activităŃilor, proceselor; - planuri ale calităŃii: documente care descriu modul de aplicare al SMC unui anumit produs, serviciu, proiect sau contract; - specificaŃii: documente care stabilesc cerinŃe; - ghiduri: documente care stabilesc recomandări sau sugestii; - înregistrări: documente care furnizează dovezi obiective ale activităŃilor efectuate sau ale rezultatelor obŃinute.

449

6. Evaluarea SMC Evaluarea unui SMC variază ca domeniu de aplicare şi poate conŃine una sau mai multe activităŃi: auditare, analizare sau autoevaluare. - Auditarea: este utilizată pentru a determina în ce măsură cerinŃele SMC sunt îndeplinite; constatările sunt folosite pentru a evalua eficacitatea SMC şi pentru a identifica oportunităŃi de îmbunătăŃire; auditurile pot fi: - de primă parte: efectuate în scopuri interne, de organizaŃia însăşi, şi poate forma baza declaraŃiei de conformitate dată pe proprie răspundere; - de secundă parte: efectuate de / în numele clienŃilor organizaŃiei, - de terŃă parte: efectuate de organizaŃii externe independente, acreditate, care vor furniza certificarea conformităŃii cu cerinŃele ISO 9001/2000 - Analizarea: este realizată de managementul de la cel mai înalt nivel, care trebuie să efectueze evaluări sistematice referitoare la adecvarea, eficacitatea şi eficienŃa SMC, în raport cu politica referitoare la calitate şi obiectivele calităŃii. - Autoevaluarea este o analiză cuprinzătoare, sistematică şi periodică a activităŃilor şi rezultatelor organizaŃiei, în raport cu SMC sau un model de excelenŃă; furnizează o imagine de ansamblu a performanŃei organizaŃiei, ajută la identificarea zonelor care necesită îmbunătăŃiri, precum şi la stabilirea priorităŃilor.

7. ÎmbunătăŃirea continuă: are ca scop creşterea continuă a satisfacŃiei clienŃilor; acŃiunile de îmbunătăŃire includ: - analizarea şi evaluarea situaŃiei existente pentru a identifica zonele de îmbunătăŃit; - stabilirea obiectivelor; - căutarea soluŃiilor posibile de realizare a obiectivelor, evaluarea şi selectarea soluŃiilor; - implementarea soluŃiilor selectate - măsurarea, verificarea, analizarea şi evaluarea rezultatelor implementării, pentru a verifica dacă obiectivele pentru îmbunătăŃire au fost îndeplinite; - oficializarea modificărilor. Pentru identificarea oportunităŃilor de îmbunătăŃire se mai utilizează feed-back-ul provenit de la clienŃi, rezultatele auditurilor şi analizelor SMC.

8. Rolul tehnicilor statistice: utilizarea tehnicilor statistice ajută organizaŃia (prin studiul variabilităŃii) să-şi îmbunătăŃească eficienŃa sistemelor sale. Variabilitatea poate fi observată fie în desfăşurarea şi rezultatul mai multor activităŃi, fie în diferitele etape ale ciclului de viaŃă al produselor, de la studiul pieŃei, până la service şi scoaterea finală din uz al produsului, chiar cu un număr limitat de date. Îndrumări suplimentare sunt date în standardul ISO/TR 10017/2003.

9. SMC şi alte obiective ale sistemului de management: obiectivele calităŃii sunt complementare altor obiective ale unei organizaŃii, cum ar fi cele referitoare la dezvoltare, finanŃare, profitabilitate, mediu, sănătate şi securitate ocupaŃională. Integrarea acestor elemente într-un singur sistem de management facilitează planificarea şi alocarea resurselor, definirea obiectivelor complementare şi evaluarea eficacităŃii globale a organizaŃiei. Sistemul integrat de management se

450

evaluează, auditează şi se poate certifica conformitatea în raport cu standardele de referinŃă (ISO 9001/2000, ISO 14001/2000, etc) separat sau combinat.

10. RelaŃia dintre SMC şi modele de excelenŃă: abordările SMC prezentate în seria ISO 9000/2000 şi în modelele de excelenŃă se bazează pe principii comune: - permit unei organizaŃii să-şi identifice punctele forte şi cele slabe - conŃin prevederi pentru evaluare în raport cu modele generice - furnizează o bază de îmbunătăŃire continuă - conŃin prevederi pentru recunoaşterea externă Modelele de excelenŃă conŃin criterii care permit evaluarea comparativă a performanŃei organizaŃionale. Această evaluare este aplicabilă atât organizaŃiei ca întreg, cât şi tuturor activităŃilor şi părŃilor interesate.

Concluzii

Este uşor de analizat rolul esenŃial al standardelor în viaŃa de zi cu zi. La fiecare produs cumpărat verificăm existenŃa etichetei care certifică calitatea, marcajele, etc., pe lângă elementele clasice deja în ce priveşte calitatea, din punctul de vedere al cumpărătorului obişnuit. În ultimii ani globalizarea tot mai accentuată a economiei a necesitat o creştere cel puŃin la fel de mare a ponderii şi importanŃei standardelor internaŃionale. Numai datorită lor se poate ajunge la un sistem de referinŃă, un limbaj comun între producători şi clienŃi, datorită cărora există întreg sistemul de comerŃ şi tranzacŃii internaŃionale, transferul de IT şi tehnologie. Standardele internaŃionale au ajuns indispensabile în afaceri: producătorii care le adoptă au posibilitatea de a dezvolta produse / servicii cu care să poată concura pe majoritatea pieŃelor lumii; clienŃii, care datorită compatibilităŃii tehnologice rezolvată atunci când sunt aplicate standardele internaŃionale, pot beneficia de pe urma competiŃiei directe dintre furnizori. Standardele internaŃionale asigură baza ştiinŃifică şi tehnologică pentru numeroase iniŃiative legislative inter-guvernamentale. Standardele internaŃionale constituie mijloacele tehnice de a pune în practică acordurile comerciale stabilite la nivel guvernamental şi de a evita barierele create de standarde regionale sau naŃionale.

łările cu economii în curs de dezvoltare găsesc în standarde o importantă sursă de know-how tehnologic. Prin definirea caracteristicilor de calitate pe care trebuie să le aibă produsele / serviciile pentru a pătrunde pe pieŃele internaŃionale, se oferă acestor economii baza de date necesară deciziilor manageriale pentru investiŃii corecte, cu evitarea risipei de resurse.

Când majoritatea produselor / serviciilor dintr-o anumită ramură industrială sau sector de afaceri se conformează standardelor internaŃionale, se defineşte cu sintagma „larg nivel de standardizare”, nivel atins şi realizat prin înŃelegeri, stabilite la nivel de delegaŃii naŃionale, reprezentând toate grupările economice

451

interesate – furnizori, utilizatori, organisme şi agenŃii guvernamentale de reglementare, consumatori şi utilizatori. În ciuda unor costuri care pot părea mari, implementarea unui sistem de asigurare a calităŃii sau mai noul sistem de management al calităŃii este un element asiguratoriu pentru client că o organizaŃie va respecta cerinŃele impuse de sistemul internaŃional de standarde.

Bibliografie: ADAM, EVERETT E.; EBERT, RONALD J., 2001, Managementul

producŃiei şi al operaŃiunilor, Ed. TEORA, Bucureşti; ANDREI T., STANCU ST., 1995, Statistică. Teorie şi aplicaŃii. Editura

ALL, Bucureşti; ARDELEAN D. (coord)., 2007, Managementul calităŃii. Asigurarea

calităŃii prin certificare şi standarde, Ed. DAYA Satu Mare; BÂRSAN M., PAAS T. (editori), 2003, Competitiveness of National

Economies and the Efficient Integration into the European Union, Editura FundaŃiei pentru Studii Europene, Cluj-Napoca;

BERNARD, F. (1998) Manualul calităŃii, Ed.Tehnică, Bucureşti CERTO S., 2002, Managementul modern. Diversitatea, calitatea, etica şi

mediul global, Bucureşti, Ed. TEORA, Bucureşti; CROSBY, PH. B., 1979, Product Quality an Important Strategic Weapon,

în „Business Horizont”; KLEIN, L., 1999, “Multidimensional Aspects of Quality”, conference,

Banska Bystrica, Slovakia; OLARU M., 1999, Managementul calităŃii, ed. A II-a, Ed.Economică,

Bucureşti; PAPIN R., 1995, Strategie pour la creation d’entreprise, Editura Dunod,

Paris. STAHL M. J., 1995, Management. Total Quality in a Global Environment,

Cambridge, Blackwell Business; STANCIU I., POPA F., 2003, Calitatea totală şi implicaŃiile ei economice

şi sociale, în Management-Marketing, nr.4/2003; TRICKER R.,1999, ISO 9000 pentru IMM, , Ed. ALL BECK, Bucureşti; *** ISO 9000:2000 Sisteme de management al calităŃii – Principii

fundamentale, vocabular. *** ISO 9004: 2000 – Sistemul de management al calităŃii. Ghid pentru

îmbunătăŃirea performanŃelor www.insse.ro www.iso.org