Calitate procesuală pasivă. Anulare sentinţă.

Evocare fond în apel. Refuz încadrare în grad de handicap. Imposibilitate administrare probă cu expertiză. Soluţie pronunţată în echitate

H.G. nr. 118/2012 C. pr. civ.,. art. 22 alin. (7)

Instanţa de fond conferă o interpretare greşită a dispoziţiilor legale pe care le expune în considerentele sentinţei apelate, reţinând că Institutului i-ar fi revenit calitate procesuală pasivă în cauză, faţă de împrejurarea că dispune de personalitate juridică aspect care, în sine, nu are nicio legătură cu cauza şi de faptul că în cadrul său funcţionează Comisia medicală de contestaţii care a emis decizia medicală asupra capacităţii de muncă nr...I...2013, decizie contestată în prezenta cauză.

Instanţa de fond, alături de pârâta intimată, nu conferă nicio relevanţă juridică împrejurării conform căreia însuşi Institutul în cadrul căruia funcţionează Comisia de soluţionare a contestaţiilor se află în subordinea Pârâtei intimate, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din H.G. nr. 118/2012 conform cărora CNPP are în subordine Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă, denumit în continuare INEMRCM, instituţie publică cu personalitate juridică şi autonomie ştiinţifică.

{Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, decizia civilă intermediară nr. 1802/18 noiembrie 2014)

Reglementând dreptul apelantei de a contesta în instanţa de judecată decizia Comisiei medicale de contestaţii B„ legiuitorul a intenţionat să ofere acesteia şi oricărui beneficiar al unei pensii de invaliditate revizuibile posibilitatea de a-şiputea exercita dreptul de acces la o instanţă, cele două entităţi strict administrative, respectiv Cabinetul de expertiză medicală a capacităţii de muncă nr. 3 din cadrul C.P.M. B şi Comisia medicală de contestaţii B„ aflată în coordonarea şi în subordinea pârâtei CNPP, neputând garanta, din cauza faptului că se regăsesc subordonate ierarhic sau coordonate de instituţii ce decid asupra plăţii sau sistării plăţii unor astfel de pensii de invaliditate, deplina imparţialitate în analiza de specialitate pe care o realizează, împrejurare care, pentru a fi pe deplin înlăturată ca ipoteză plauzibilă, trebuie să se reflecte în posibilitatea instanţei de a administra acel probatoriu de specialitate care să îi permită să verifice starea de sănătate a petentei la data la care i-a fost refuzată menţinerea sau, după caz, încadrarea în gradul de invaliditate, verificări care nu se pot face în mod nemijlocit de către instanţa de judecată ce nu are calificările medicale necesare, ci prin administrarea unei probe constând în expertiza medico-legală.

Doar printr-o administrare a unei astfel de probe pot fi lămurite aspectele esenţiale, de natură medicală care exced competenţelor oricărei instanţe de judecată.

însă, o astfel de expertiză nu poate fi realizată de aceleaşi persoane care deja s-au pronunţat asupra capacităţii de muncă a reclamantei (cum este cazul celor trei medici primari care au semnat decizia medicală contestată), ci trebuie să poată să fie realizată de către alţi medici.

Calitate procesuală pasivă. Anulare sentinţă.

Evocare fond în apel. Refuz încadrare în grad de handicap. Imposibilitate administrare probă cu expertiză. Soluţie pronunţată în echitate

H.G. nr. 118/2012 C. pr. civ.,. art. 22 alin. (7)

Instanţa de fond conferă o interpretare greşită a dispoziţiilor legale pe care le expune în considerentele sentinţei apelate, reţinând că Institutului i-ar fi revenit calitate procesuală pasivă în cauză, faţă de împrejurarea că dispune de personalitate juridică aspect care, în sine, nu are nicio legătură cu cauza şi de faptul că în cadrul său funcţionează Comisia medicală de contestaţii care a emis decizia medicală asupra capacităţii de muncă nr...I...2013, decizie contestată în prezenta cauză.

Instanţa de fond, alături de pârâta intimată, nu conferă nicio relevanţă juridică împrejurării conform căreia însuşi Institutul în cadrul căruia funcţionează Comisia de soluţionare a contestaţiilor se află în subordinea Pârâtei intimate, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din H.G. nr. 118/2012 conform cărora CNPP are în subordine Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă, denumit în continuare INEMRCM, instituţie publică cu personalitate juridică şi autonomie ştiinţifică.

{Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, decizia civilă intermediară nr. 1802/18 noiembrie 2014)

Reglementând dreptul apelantei de a contesta în instanţa de judecată decizia Comisiei medicale de contestaţii B„ legiuitorul a intenţionat să ofere acesteia şi oricărui beneficiar al unei pensii de invaliditate revizuibile posibilitatea de a-şiputea exercita dreptul de acces la o instanţă, cele două entităţi strict administrative, respectiv Cabinetul de expertiză medicală a capacităţii de muncă nr. 3 din cadrul C.P.M. B şi Comisia medicală de contestaţii B„ aflată în coordonarea şi în subordinea pârâtei CNPP, neputând garanta, din cauza faptului că se regăsesc subordonate ierarhic sau coordonate de instituţii ce decid asupra plăţii sau sistării plăţii unor astfel de pensii de invaliditate, deplina imparţialitate în analiza de specialitate pe care o realizează, împrejurare care, pentru a fi pe deplin înlăturată ca ipoteză plauzibilă, trebuie să se reflecte în posibilitatea instanţei de a administra acel probatoriu de specialitate care să îi permită să verifice starea de sănătate a petentei la data la care i-a fost refuzată menţinerea sau, după caz, încadrarea în gradul de invaliditate, verificări care nu se pot face în mod nemijlocit de către instanţa

de judecată ce nu are calificările medicale necesare, ci prin administrarea unei probe constând în expertiza medico-legală.

Doar printr-o administrare a unei astfel de probe pot fi lămurite aspectele esenţiale, de natură medicală care exced competenţelor oricărei instanţe de judecată.

însă, o astfel de expertiză nu poate fi realizată de aceleaşi persoane care deja s-au pronunţat asupra capacităţii de muncă a reclamantei (cum este cazul celor trei medici primari care au semnat decizia medicală contestată), ci trebuie să poată să fie realizată de către alţi medici.

de personalitate juridică _ aspect care, în sine, nu are nicio legătură cu cauza şi de faptul că în cadrul său funcţionează Comisia medicală de contestaţii care a emis decizia medicală asupra capacităţii de muncă nr.../...2013, decizie contestată în prezenta cauză.

Instanţa de fond, alături de pârâta intimată nu conferă nicio relevanţă juridică împrejurării conform căreia însuşi Institutul în cadrul căruia funcţionează Comisia de soluţionare a contestaţiilor se află în subordinea Pârâtei intimate, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din H.G. nr. 118/2012 conform cărora CNPP are în subordine Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă, denumit în continuare INEMRCM, instituţie publică cu personalitate juridică şi autonomie ştiinţifică.

Prin urmare, există o legătură de subordonare între pârâtă şi INEMRCM, deciziile privind capacitatea de muncă fiind emise pentru a fundamenta deciziile pe care urmează a le dispune Casele teritoriale de pensii cu privire la sistarea sau, dimpotrivă, acordarea în continuare a pensiilor de invaliditate, iar nu ca efect al activităţii de zi cu zi a Institutului.

Dacă pârâta intimată nu ar avea nicio legătură cu menţionata decizie de stabilire a capacităţii de muncă, ar rămâne fără un răspuns concret o întrebare: în ce scop a fost instituită această subordonare juridică între INEMRCM şi pârâtă?

Singurul răspuns posibil este acela conform căruia legătura juridică stabilită prin prevederile care reglementează Statutul pârâtei are în vedere tocmai situaţiile în care Institutul desfăşoară activitate în legătură cu atribuţiile CNNP.

Altminteri, ar trebui să se accepte ideea că subzistă o subordonare juridică între INEMRCM şi pârâta intimată, dar nicio legătură concretă între activitatea desfăşurată de cele două instituţii.

Mai mult decât atât, chiar pe decizia contestată figurează ca emitent CNNP Comisia medicală de Contestaţii B. şi absolut nicio menţiune despre INEMRCM, ceea ce arată foarte clar că această Comisie medicală funcţionează în subordinea şi directa coordonare a pârâtei, în acest sens fiind şi interpretarea corectă a dispoziţiilor art. 71 alin. (7) din Legea nr. 263/2010.

Împrejurarea că, în fapt, Comisia medicală de Contestaţii B. funcţionează în cadrul INEMRCM nu înseamnă că acesta din urmă răspunde de activitatea Comisiei, ci că din cadrul acestei instituţii se selectează personalul competent să facă parte din această Comisie.

Că această interpretare a dispoziţiilor legale precitate este cea corectă şi avută în vedere de legiuitor, se desprinde din analiza întregului text al art. 71 alin. (7) potrivit căruia comisiile medicale de contestaţii funcţionează în cadrul centrelor regionale de expertiză medicală a capacităţii de muncă şi Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă.

Dacă, cu titlu de exemplu, în locul şi situaţia reclamantei se întâmpla să fie un beneficiar al unei pensii de invaliditate din provincie, în cazul în care respectivul pensionar înţelegea să conteste în instanţă decizia medicală asupra capacităţii sale de muncă, ar fi trebuit să cheme în judecată, în calitate de -pârât, centrul regional de expertiză medicală a capacităţii de muncă?

Răspunsul nu poate fi, în opinia Curţii, decât unul singur, şi anume că nu aceste Centre regionale, şi nu Comisia medicală de expertiză B. au calitatea de răspunde în instanţă, ci organismul administrativ care le asigură tutela şi supravegherea şi în subordinea căruia se află, respectiv chiar pârâta chemată în judecată care, de altminteri, figurează pe decizia contestată de către reclamanta apelantă în calitate de emitent al actului contestat.

Curtea nu poate primi susţinerea apelantei cu privire la introducerea INEMRCM ca parte direct în apel, pe de o parte, pentru că, în raport de cele ce preced, oricum nu ar fi necesar, iar, pe de altă parte, pentru că, în conformitate cu dispoziţiile art. 478 alin. (1) C. pr. civ., în apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în faţa primei instanţe, respectiv nu se pot introduce părţi noi, cu excepţia situaţiei intervenientului accesoriu, aspect procedural ce excede prezentei speţe.

Pe cale de consecinţă, în raport de dispoziţiile art. 480 alin. (3) C. pr. civ., Curtea a admis apelul, a anulat sentinţa apelată şi a stabilit termen în vederea judecării procesului în faţa şi de către instanţa de apel.

În evocarea fondului, după anulare, Curtea a reţinut următoarele:

La data de 18noiembrie 2014, prin decizia nr. 1802, Curtea a admis apelul declarat de către reclamanta L.C.E., anulând sentinţa civilă nr..../ ... 2014 pronunţată de Tribunalul B. în dosarul nr. .../3/2013, stabilind termen de judecată în vederea continuării judecăţii pe aspectele care priveau fondul pretenţiilor formulate de către reclamantă, şi anume pretenţia constând în anularea deciziei medicale nr. ... emisă de către Comisia medicală de contestaţii B. ..., susţinându-se de către reclamantă, în acest sens, că diagnosticele afecţiunilor de care suferea la data expertizării sale făceau necesară menţinerea încadrării în gradul de invaliditate III.

În acest sens, Curtea, apreciind că, pentru elucidarea acestor aspecte de ordin medical, este necesară efectuarea unei expertize medico-legale, pentru că doar printr-o astfel de probă se putea elucida dacă reclamanta, în raport de dosarul său medical, era sau nu în măsură să beneficieze de menţinerea pensiei sale de invaliditate, a încuviinţat proba cu expertiza medico-legală şi s-a adresat Institutului de Medicină Legală Mina Minovici.

Pentru început, Institutul a răspuns Curţii, la data de ... ianuarie 2015, prin adresa nr. .../2015, faptul că „în curicula de pregătire a medicilor în specialitatea medicină legală nu există problematica stabilirii gradului de handicap, comisiile de evaluare medicală a persoanelor cu grad de handicap, din cadrul Ministerului Muncii, folosind criterii de apreciere a gradului de handicap de ordin medico-psiho-social care sunt diferite de criteriile medicale, iar aceste comisii funcţionează cu specialişti proprii, cu legi şi norme specifice pe care nu le cunoaştem şi nu le putem aplica".

Pe de altă parte, în cadrul aceleiaşi adrese, Institutul, prin reprezentantul său legal, a subliniat faptul că „în cadrul expertizelor medico-legale se poate verifica şi confirma doar diagnosticul stabilit şi eventual gradul de invaliditate şi/sau capacitate de muncă, instanţa, prin comparaţie, putând evalua cazul raportat la celelalte două categorii de criterii".

Prin aceeaşi adresă s-a mai arătat că „în cadrul expertizelor medico-legale şi, în conformitate cu competenţele profesionale, se poate stabili gradul de handicap, în situaţia de faţă, vă rugăm să vă adresaţi Ministerului Sănătăţii pentru a obţine informaţiile necesare".

Curtea a concluzionat, citind această adresă oficială, asupra faptului că, deşi iniţial, susţinea că nu ar avea competenţa funcţională, în realitate, Institutul avea competenţa de a verifica diagnostice aspect care interesa prezenta cauză, căci reclamanta a contestat aprecierea dosarului său medical, iar nu aplicarea unor criterii „psiho-sociale" context în care a revenit către conducerea Institutului cu solicitarea de efectuare a expertizei, precum şi cu sublinierea că nu instanţa de judecată este cea obligată de vreo dispoziţie legală de a se adresa diferitelor instituţii ale statului pentru a le convinge să facă demersurile necesare întrunirii unor comisii cu competenţă în a analiza un dosar medical, prin raportare la concluziile la care au ajuns medicii experţi în medicina asigurărilor sociale, ci aceste demersuri trebuie realizate de către cei în sarcina cărora se dispune efectuarea expertizei.

După această corespondenţă, în cauză, prin adresa nr. ..72015, Institutul a solicitat ca instanţa să asigure prezenţa reclamantei la sediul Institutului, în orice zi lucrătoare, cu toate actele medicale pe care le deţine pentru examinarea medico-legală, fiind menţionată şi taxa în valoare de 63 de lei.

Prin încheierea din ...2015, a fost admisă cererea de ajutor public judiciar formulată de către reclamantă, aceasta fiind scutită de plata contravalorii taxei de examinare, fiind încunoştinţat în acest sens şi Institutul.

La data de ... mai 2015, prin adresa nr. ..., Institutul a adus la cunoştinţa instanţei (aspect pe care apelanta l-a negat, afirmând că s-a deplasat la sediul Institutului, însă nu a fost primită) faptul că apelanta nu s-ar fi prezentat la sediul Institutului, precizându-se, în cuprinsul adresei, faptul că examinarea medico-legală a apelantei este absolut necesară în vederea efectuării expertizei medico-legale, deşi, în raport de aspectele medicale pe care Curtea le solicitase a fi verificate, respectiv dacă diagnosticele rezultate din dosarul medical îi dădeau dreptul reclamantei, la data emiterii deciziei contestate, la primirea în continuare a unei pensii de invaliditate, nu rezultă logica pentru care ar fi fost necesară examinarea apelantei, la aproximativ doi ani după momentul examinării sale de către medicii din Comisia medicală de contestaţii B., aspectele medicale neprivind starea de sănătate actuală a apelantei.

La data de ... mai 2015, prin adresa nr. ..72015, Institutul a comunicat Curţii faptul că nu poate efectua expertiza medico-legală a capacităţii de muncă deoarece, potrivit Normelor de aplicare a Legii nr. 271/2004, acest tip de expertiză se realizează de către o comisie formată dintr-un medic legist, care este şi preşedintele comisiei, un medic/medici specialişti, în funcţie de afecţiunile medicale de care suferă pacientul şi un medic specialist în expertiza medicală a capacităţii de muncă, iar specialişti în expertiza capacităţii de muncă nu există în afara celor care au efectuat deja, în cauză, expertiza în cadrul Institutului Naţional de Expertiză Medicală a Capacităţii de Muncă, prin specialiştii desemnaţi în Comisia medicală de contestaţii B., împrejurare care conduce la imposibilitatea formării comisiei, cât timp ceilalţi medici, respectiv medici din diverse specialităţi, pot fi cooptaţi în componenţa comisiei de examinare fie direct, fie prin consult Ínter-disciplinar în unităţile medicale din reţeaua Ministerului sănătăţii, pentru aceste consulturi interdisciplinare fiind necesară achitarea contravalorii acestora, deoarece, prin încheierea din ... martie 2015, s-a dispus doar asupra scutirii de taxă în ceea ce priveşte taxa de examinare medico-legală.

Prin aceeaşi adresă, Institutul a solicitat instanţei să desemneze un medic specialist în domeniul expertizei medicale asupra capacităţii de muncă care să facă parte din comisia de expertiză medico-legală în prezenta cauză.

Curtea observă că, într-o privire de ansamblu asupra corespondenţei purtată cu Institutul, prin ultima adresă emisă de către Institut se revine, practic, la solicitarea dintr-o adresă anterioară, respectiv se cere implicarea instanţei în aspecte care ţin de administrarea domeniului medical, indiferent de specializările şi reglementările din acest domeniu.

Mai mult decât atât, deşi se susţine că nu mai există alţi experţi în expertizarea capacităţii de muncă în afara celor care au emis decizia contestată, se solicită, totuşi, instanţei să realizeze o desemnare imposibilă, de vreme ce nu mai sunt alţi experţi decât cei care au realizat deja evaluarea în cazul reclamantei.

Curtea arată că, în prezenta cauză, conform dispoziţiilor legale, reclamanta a contestat nu o expertiză, ci o decizie asupra capacităţii de muncă emisă de către Comisia medicală de contestaţii B., decizie semnată şi parafată de către un număr de trei medici primari în expertiza medicală asupra capacităţii de muncă.

Prin această decizie a fost soluţionată defavorabil contestaţia reclamantei împotriva deciziei medicale asupra capacităţii de muncă nr..../...2013, emisă de către CPMB, Cabinetul de expertiză medicală a capacităţii de muncă nr. 3 şi semnată de către un medic expert al asigurărilor sociale şi în care s-a menţionat că reclamanta nu se mai încadrează în gradul de invaliditate III avut la data revizuirii (respectiv la data de ...2013).

Pentru că astfel prevede legea, reclamanta apelantă a contestat în instanţă decizia medicală asupra capacităţii de muncă nr. .../...2013 emisă de Comisia medicală de contestaţii B., aflată în subordinea pârâtei intimate CNPP.

Evident că, reglementând dreptul apelantei de a contesta în instanţa de judecată decizia Comisiei medicale de contestaţii B., legiuitorul a intenţionat să ofere acesteia şi oricărui beneficiar al unei pensii de invaliditate revizuibile posibilitatea de a-şi putea exercita dreptul de acces la o instanţă, cele două entităţi strict administrative, respectiv Cabinetul de expertiză medicală a capacităţii de muncă nr. 3 din cadrul CPMB şi Comisia medicală de contestaţii B., aflată în coordonarea şi în subordinea pârâtei CNPP, neputând garanta, din cauza faptului că se regăsesc subordonate ierarhic sau coordonate de instituţii ce decid asupra plăţii sau sistării plăţii unor astfel de pensii de invaliditate, deplina imparţialitate în analiza de specialitate pe care o realizează, împrejurare care, pentru a fi pe deplin înlăturată ca ipoteză plauzibilă, trebuie să se reflecte în posibilitatea instanţei de a administra acel probatoriu de specialitate care să îi permită să verifice starea de sănătate a petentei la data la care i-a fost refuzată menţinerea sau, după caz, încadrarea în gradul de invaliditate, verificări care nu se pot face în mod nemijlocit de către instanţa de judecată ce nu are calificările medicale necesare, ci prin administrarea unei probe constând în expertiza medico-tegală.

Doar printr-o administrare a unei astfel de probe pot fi lămurite aspectele esenţiale, de natură medicală, care exced competenţelor oricărei instanţe de judecată.

Însă, o astfel de expertiză nu poate fi realizată de aceleaşi persoane care deja s-au pronunţat asupra capacităţii de muncă a reclamantei (cum este cazul celor trei medici primari care au semnat decizia medicală contestată), ci trebuie să poată să fie realizată de către alţi medici.

Nu subzistă nicio dispoziţie legală, de natură procedurală, prin care instanţa să fie obligată să procedeze la desemnarea unor medici care să facă parte din comisii de examinare medico-legală, aceştia nefăcând parte din experţii care se regăsesc pe lista Biroului experţilor tehnici judiciari.

Modalitatea de constituire a unor astfel de comisii la nivelul INML Mina Minovici, prin participarea altor medici decât cei care se pronunţă la momentul emiterii deciziei medicale contestate, nu reprezintă atribuţia instanţei de judecată, ci este exclusiv o chestiune administrativă, de cooperare interinstituţională între Ministerul Muncii şi Ministerul Sănătăţii sau, după caz, între CNPP şi INML Mina Minovici, putându-se încheia, pentru stabilirea unor astfel de comisii, protocoale sau alte acte de colaborare, toate acestea excedând atribuţiilor instanţei care este doar obligată să solicite sprijinul în vederea administrării probatoriului, iar nu să procedeze la rezolvarea problemelor birocratice ce ţin de colaborarea interinstituţională a diverselor instituţii cu competenţe medicale şi de evaluare a stării de sănătate şi a capacităţii de muncă.

În prezenta cauză, nu criterii psiho-sociale au împiedicat Curtea să se lămurească asupra stării reale de sănătate a reclamantei, ci faptul că, din lipsa unor prevederi clare în materie de colaborare interinstituţională, nu s-a putut constitui o comisie care să analizeze situaţia reclamantei şi să decidă dacă, în raport de actele medicale prezentate de către reclamantă, concluzia la care a ajuns Comisia medicală de contestaţii B., prin decizia medicală contestată, a fost una corectă din punct de vedere medical.

Nu reprezintă culpa Curţii şi, cu atât mai puţin, a reclamantei, faptul că o astfel de comisie nu s-a putut întruni, această situaţie fiind însă un prilej de reflecţie pentru pârâtă, în sensul ca aceasta, pe viitor, să ia în calcul posibilitatea încheierii unor Protocoale de colaborare necesare cu Institutul Medico-Legal Mina Minovici sau cu orice altă entitate, pentru a permite desfăşurarea unei expertize de către medici care să nu se regăsească în subordinea sa (şi pe statul său de plată), în ipoteza în care, conform dispoziţiilor legale, cei cărora le-a fost modificat gradul de invaliditate sau cărora le-a fost sistată pensia de invaliditate contestă în instanţă deciziile medicale prin care au fost dispuse astfel de măsuri, pentru că este evident că aceşti ipotetici reclamanţi nu vor contesta aspecte formale ce ţin de grafica deciziilor

medicale, ci aspecte de fond ce implică solicitarea opiniei unor medici care să se bucure de independenţă funcţională în raport de plătitorul pensiei de invaliditate care emite decizia contestată.

În prezenta cauză, din cauza lipsei unor astfel de proceduri administrative, de colaborare între instituţii, dreptul reclamantei la o judecată efectivă ar fi afectat în substanţa sa, întrucât instanţa, dacă ar aprecia că aspectele asupra cărora s-au pronunţat cei trei medici din Comisia medicală de contestaţii B. au fost corect reţinute, în absenţa expunerii părerii de specialitate a unor alţi medici care să verifice corectitudinea celor reţinute de către Comisie, ar însemna să respecte dreptul reclamantei la o judecată efectivă doar formal, în sensul existenţei dreptului acesteia de a sesiza o instanţă, dar nu şi în substanţa respectivului drept, cât timp nu s-ar putea verifica, de o manieră concretă, aspectele medicale rezultate ca urmare a emiterii deciziei medicale de sistare a plăţii pensiei de invaliditate.

Pentru a evita o astfel de situaţie, Curtea nu are decât opţiunea de a judeca în echitate în prezenta cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 5 alin. (3) C. pr. civ. şi, reţinând că nu este echitabil pentru reclamantă să rămână fără pensia sa de invaliditate, în absenţa posibilităţii administrării unui probatoriu apt să confirme sau, după caz, să infirme natura şi efectele afecţiunilor medicale asupra capacităţii sale de muncă, urmează să dispună singura soluţie care va asigura echitatea pentru reclamantă şi va sancţiona, în egală măsură, lipsa de proceduri administrative, aspect care revine exclusiv în culpa pârâtei ca autoritate administrativă centrală.

Nu este suficient să se prevadă dreptul pensionarului beneficiar al unei pensii de invaliditate de a se adresa instanţei de judecată, ci trebuie create, totodată, acele mecanisme de ordin administrativ ca acest drept să fie în mod efectiv exercitat, nu doar formal prin sesizarea instanţei, ci şi în substanţa sa, prin asigurarea acelor condiţii care să permită, prin intermediul instanţei de judecată, verificarea apărărilor persoanei căreia i se retrage un drept de care, de multe ori, depinde existenţa sa zilnică.

Soluţia este echitabilă şi pentru pârâtă, pentru că, urmare a anulării deciziei medicale contestate, Curtea va dispune încadrarea reclamantei în gradul III de invaliditate, aferent intervalului cuprins între ... 2013 şi data pronunţării prezentei decizii, respectiv data de 19 mai 2015 inclusiv, deoarece, reţinând din decizia medicală asupra capacităţii de muncă nr. .../...2012 faptul că această pensie de invaliditate este revizuibilă periodic, apreciază că nu se poate pronunţa asupra evoluţiei viitoare a stării de sănătate a reclamantei şi a încadrării acesteia, pe viitor, în acelaşi grad de invaliditate ca cel acordat la data de ...2012.

Dacă, pentru intervalul de timp cât a durat prezenta judecată (... septembrie 2013 -19 mai 2015) nu mai subzistă posibilitatea prezentării reclamantei la revizuirea medicală periodică (adică la cea aferentă anului 2014), nimic nu împiedică autoritatea competentă ca, la emiterea deciziei de asupra (in) capacităţii de muncă, în baza şi în executarea prezentei hotărâri, de către instituţiile aflate în subordinea

pârâtei, respectiv de CPMB, prin structura sa de la nivelul sectorului 4, să stabilească, în cuprinsul respectivei decizii, data următorului termen de revizuire.

Având în vedere ansamblul argumentelor ce preced, Curtea, în baza art. 480 alin. (3) C. pr. civ., evocând fondul, a admis acţiunea, a anulat decizia medicală asupra capacităţii de muncă nr. .../...2013 şi a dispus încadrarea reclamantei în gradul de invaliditate III, aferent intervalului cuprins între ... 2013 şi 19 mai 2015 inclusiv.