CÂND CETĂȚENII SUNT MAI DEȘTEPȚI CA NOI ...

Marginalii la un scandal public

VASILE DÂNCU

Arestarea lui Sorin Ovidiu Vântu a produs o furtună mediatică. A apărut o tabără a apărătorilor care au cerut nici mai mult nici mai puțin decât o revoluție în stradă pentru a apăra sindicatele sau libertatea cuvântului, dar și o tabără a acuzatorilor, partizani pentru un justițiarism, uneori dus dincolo de speța juridică aflată în chestiune.

Cert este că agenda publică a fost dominată de acest subiect, chiar dacă audiențele nu au crescut semnificativ în această perioadă. Puterea a fost acuzată de încercarea de a deturna opinia publică de la criza economică și socială , dar presa a făcut exact acest lucru: a supravizibilizat acest eveniment.

Notorietatea acestui eveniment a ajuns la cote spectaculoase, dar evoluț ia percepției publice și a evaluărilor nu s -a modificat semnificativ. Cei care s-au pronunțat alarmist asupra forței media nu au foarte multe argumente, mediatizarea masivă influențează deja foarte puțin. Telespectatorii, cititorii, cetățenii – până la urmă, au început să înțeleagă, au deja anticorpi și mecanisme de apărare. Uneori cred că oamenii sunt mai inteligenți decât noi, actorii publici: jurnaliști, politicieni sau analiști.

Realitatea noastră halucinantă, a controversei continue, a bătăliei fără reguli, oamenii au început să o poată gestiona cognitiv. Înțeleg logica lucrurilor și nu mai sunt ușor de păcălit. Mai greu se poate ridica un val de emoție sau de speranță.

Dar să nu anticipez, haideți să urmăm trei pași ai unei de monstrații de realism pe care ne-a dat-o opinia publică românească în această săptămână.

1. Notorietatea uriașă

În data de 9 septembrie, odată cu arestarea lui Sorin Ovidiu am făcut un studiu de percepție publică cu ideea de a -l repeta peste câteva zile pentru a vedea traseele emoției colective și modul de influențare pentru unele judecăți sociale: imaginea lui SOV, atribuirea vinovăției în scandalul FNI și altele

Notorietatea scandalului este imensă, iar Sorin Ovidiu Vântu are o imagine care pornește ca negativă, dar nu se schimbă fundamental nici după o săptămână de bombardament mediatic. Detectăm o mică scădere, ca rezultatantă a unei săptămâni de dezbateri.

Dezbaterea mărește justițiarismul opiniei publice, la întrebarea vinovăției lui SOV și la cea privitoare la oportunitatea arestării lui oamenii răspund aproape identic. Procentul crește pe parcursul săptămânii de mediatizare, ceea ce pentru un cercetător al opiniei publice nu este o surpriză.

E adevărat, cei care se uită zilnic la Realitatea TV sunt influențati să spună că SOV nu ar trebui arestat, dar influența este minimă. Televiziunile nu au avut o influența deosebită asupra percepției publice în această săptămână.

La întrebarea care încearcă să identifice câștigătorul arestării lui Vântu, cei mai mulți nu pot spune nimic , iar săptamâna de mediatizare nu face lumină. Traian Băsescu ”câștigă” doar un procent. Dacă ne uităm atent pe lista deschisă de variante avansată de români, vedem că idea de justiț ie este aproape absentă. Putem spune că oamenii văd justiț ia mai degrabă ca o rezultantă a unor confruntări sociale sau politice.

Procentele nu se schimbă nici la întrebarea, dacă Traian Băsescu a ordonat arestarea lui SOV, idee mediatizată masiv. Publicul se împarte în trei părț i, iar procentele sunt identice în 9 si 15 septembrie, cei mai mulți , 39%, crezând că Președintele României este responsabil pentru arestare.

2. Încrederea în justiție.

La intrebare privind încrederea în justiție evoluția este una defavorabilă justiției, justiția pierde procente chiar și în interiorul unui mic ”nucelu dur” al celor care aveau încredere multă până în acest moment.

Doar 12% dintre români au încredere în justiție și acest lucru are o mare influență asupra judecăților generale legate de verdicte și evoluțiile viitoare ale societății. În funcție de această stare oamenii fac raționamente anticipativ.

O asemenea dinamică a unei săptămâni de mediatizare intensă asociată cu o percepție a vinovăției lui SOV privind FNI, imagine transmisă timp de un deceniu ș i utilizată ca obiect de campanie ar fi fost de așteptat că va crea o emoție și o speranță de reținere și condamnare a lui SOV.

3. Opinia publică este realist-pesimistă.

Opinia publică nu se mai înflăcărează de campaniile media, am putea spune că s-a desensibilizat și crede că, prin conjuncția tuturor factorilor, Sorin Ovidiu Vântu nu va fi condamnant, ci eliberat.

Nu cred că oamenii fac distincția fină legată de faptul că aici nu este vorba de procesul FNI ci de o anexă a acestui scandal, adică favorizarea infractorului. Cred că este vorba, mai degrabă, despre anticiparea unor situații viitoare. La prima vedere ne poate părea că oamenii se contrazic, de ce cred că SOV trebuia arestat, din moment ce cred că va fi eliberat. Cred că este vorba despre pierderea speranței în statul de drept și în justiția română. În fond, suntem în mijlocul unui joc de tip lose –lose

În cele din urmă, pierdem și noi, spectatorii, indiferent dacă am fluierat sau am aplaudat la acest meci.

, nici măcar nu un joc cu sumă nulă. Pierde și justiția, pierd și învingătorii ei.

Acest realism social, combinat cu credința vinovăției lui SOV, este un factor de percepție care de explică o evoluție a României spre cinism, apatie politică și neparticipare.