,,Patricia Highsmith revine in forgi, intr-o formide invidiaq cu un delicios umor negrul'

Sunday Tblegraph

,,in Ripley sub p,im,intmisura talentuluil'

Patricia Highsmith igi di

Daily TelegraPh

,,Highsmith se pricepe si ageze thrillerul la loc de

crnste In rerarnra llterara. 'he

Times

,,Suspansul romanului este dat de prezenga unui per-

sonaj central atAt de complex si de interesant constru-

it, incAt cititorul risci si-l considere fascinant in ciuda

lipsei lui de scrupulel'Margot Kinberg

,,Si spui despre Paricia Highsmith ci scrie romane

poligiste e ca gi cum l-ai considera pe Picasso desenator

tehnici' chueland Plain Dealer

PATR I C IA I{ I G I.{SM ITI]

RIPLEY SUBv^A.

PAMANTTladucere din limba englezd

de Iulia Dromereschi

ALADIN

CAPITOLUL 1

Tom era ln grldini cAnd a sunat telefonul. A Hsat-o

si rlspundi p e madame Annette, menajera, 9i a continu-at si curege mugchiul umed care se cigira pe marginiletreptelor de piatri de terasei. Era un octombrie ploios.

- Monsiear Tome! asuigat madarne lranette cu vo-

cea ei de soprani. Londra la telefon!

- Vin imediar, a strigat Tom.A lSsat jos gpaclul gi a urcat scirile.

Glefonulde laparterse aflain living. Tom nu s-aage-

zat pe canapeaua cu tapigerie galbeni din satin pentru cipurta pantaloni de lucru:

- Buni, Tom. SuntJeffConstant. Ai...Prn!

- PcEi vorbi mai tare ? E proasti legitura.* Aqa-i mai binel Eu te aud clar.

Cei de la Londra te auzeau lntotdeauna bine.

- Oarecum.

- Ai primit scrisoarea mea?

- Nu, a zis Tom.* Of, Avem probleme. Am vrut si te avertizez. Exis-

ti un...

S-au auzit un pArlit, un blzAit, un Eiclnit infundat gi

convorbirea s-a inmerupt.

- La naibal a zis Tom desul de tare.

IO / PATRICIAHIGHSMITH

Si-l ayertizeze? Se intimplase ceva la galerie? Aveauprobleme cu compania Derwatt? Voia siJ ayertizeze peel? Tomera destul de puEin implicat in povestea aceea. Elvenise cu ideea infiingirii companiei Derwatt, intr-ade-vig si avea un mic venit de pe urma ei, dar... Tom s-a uitatIa telefon, agteptAnd sI sune din nou dintr-o clipi in alta.Sau trebuia si-l sune el peJeff? Nu nu gtia daci si-l cautepeJeffla studio sau la galerie.JeffConstant era fotograf.

Tom s-a dus spre ugile mari de sticll dinspre grldi-nI. Se gAndea si mai rAcAie pugin mugchi. Gridinireaocazional, dar ii plicea sl-si petreacl o ori in fiecare zitunzind iarba cu magina lui manuali, greblAnd si arzA.nd

crengi, smulgAnd buruieni. Ficea miscare gi in acelagitimp putea visa cu ochii deschigi. Abia apucase gpaclulcind telefonul a sunat din nou.

Madarne Annette tocmai intra in living cu un pi-mituf in mAni. Era scundl si voinici, la vreo saizeci deani, mereu binedispusi. Nu gtia o boabl de englezi;iplrea incapabill sl invege chiar si cum sI spuni ,,bunidimineaga", ceea ce lui Tom ii convenea de minune.

- Rispund e:u, rnadarne, a zis Tom si a ridicat recep-torul.

- A1o, s-a auzir vocea lui Jeff, Uite, Tom, voiam site intreb dacl n-ai putea veni incoace. La Londra, eu...

- Tir, ce?

Legltura era rot proasti, dar parcl nu chiar ca ina-inte.

- Am zis cI gi-am explicat in scrisoare. Nu pot si-giexplic la telefon. Dar e important, Tom.

- A fhcut cineva vreo gregeali? Bernard?

- Oarecum. Vine incoace un individ de la New york,

cred ca ajunge miine.

Ripley sub p,irn,Lnt / ll

- Cine ?

- Ti-"* explicat in scrisoare. Expozigia lui Derwattse deschide margi. il gin departe pe american pAnl atunci.

Ed gi cu mine o si ne prefacem ci pur 9i simplu nu sun-

tem disponibili.

Jeffpirea destul de ingrijorat.

- Ai timp sivii, Tom?

- Pli... da, a rlspuns Tom, degi nu voia si se duci la

Londra.

- incearcl s[ nu afe Heloise. C[vii Ia Londra, vreau

sl zic.

- Heloise e in Grecia.

- Aha, foarte bine! a risufat el ugurat.

Scrisoarea lui a sosit in aceeasi dupl-amiazi cu pogta

de ora 17.00, expediatl expres.

Dragi Torn,

Noua expozipie a lui Deruatt se deschide rnarli, indata dc 15, Cbarles Place nurn,irul 104, N.W 8, prirnalui expoziyie dupd doi ani. Bernard are noudsprezece

p,inze noi, iar celelahe tablouri aorf. imprurnutate. $iacurn, ue;tile proast€ :

E uorba despre un american pe nurne Tltornas

Murchison, nu-i negustor, ci colecyionar - un ltensionarplin de b,inet. A cumpdrat de la noi un Derwatt acum

trei ani. L-a cornparat cu un Derwatt mai tirupuriu pe

care l-a udzut de cur,ind in State $ acuril. s?une c,i tabll-ul lui atefals. E*e, daigur, adici e ana dintre picturilelui Bernard. Americanul a sris Galeriei Buckmaster(adica mie), spunind c,i. lui i se pare c,i tabloul pe care

l-a cump,irat nu-i original pentru cd tebnica ;i culorile

apar,tin unei perioade din creaTia lui Derwatt de acurn

I2 / PAIRICIAHIGHSMITH

cinci sau yse ani Am senzalia c,i Marcbison intenlio-neaz,i s,ifac,i ualuri. Curn rezolu,im asta? Tu eyi rnereuplin de idei, Tom.

Poli ueni incoace sd sttim de uorb,i? Toate chehuielileuorf pl,itite d.e Gahria Buckmaster Ne trebuie o doz,ide incredere rrtai mub decit ori.ce. Nu cred c,i Bemard agregit ureuna dintre pinzele noi. Dar Bernard se pani-cheaz,l;i nu-l ure?n ?e-aproape nici la uemisaj, ntai alesnu la uernisaj.

Tb rog s,i uii irnediat, dac,i poyi.

Toate cele bune,

lrfP.S. Scrisoarea lui Murchison afost politiroas,i, dar dac,i aainsista s,i-l caute pe Derwan in Mexic;i a;a mai departe?

Ultima frazl definea problema, s-a gAndit Tom, pen-tru cI Derwatr nu exisra. Povesrea (inventati de Tom) pecare o sustinea Galeria Buckmaster gi micul grup de prie-teni credinciogi ai lui Derwatt era ci Derwart se retrisesesi trliascl inrr-un situc din Mexic unde nu se inrilneacu nimeni si nu avea telefon, interzicAnd galeriei si deacuiva adresa lui. Ei bine, daci Murchison voia si se duciin Mexic, urma si aibl de clurar mult gi bine, destul cAtsi-gi faci de lucru cAte zile mai avea.

Tom se agrepta ca Murchison - care urma si vinl,probabil, cu tot cu tabloul cumpirat de el - si discutedespre problema lui cu algi negustori de arti 9i cu pre-sa. Asta purea naste suspiciuni, iar povestea cu Derwamrisca sI iasl la iveall. Oare banda l-ar fi tras ;i pe el inscandal? (Tom se gAndea mereu la vechii prieteni ai luiDerwatt care se ocupau de galerie ca la o ,,bandi", desidetesta cuvAntul de fiecare dari cAnd ii venea in minte.)

Riplel sub p,irnint / 13

Bernard ar fi putut pomeni numele lui Tom fupley nuneapirat din rlutate, credea Tom, ci mai degrabi ca ur-mare a cinstei lui nebunegri, ca de sfrnt.

Tom igi pistrase curate repuragia 9i numele, uimitorde curate, avind in vedere ce fhcuse in trecur. Ar 6 fostje-nant ca in ziarele franguzegri sI se scrie ci Thomas fupleydin Villeperce-sur-Seine, sotul lui Heloise Plisson, fiicalui Jacques Plisson, proprietarul milionar al companieiPharmaceutiques Plisson, pusese la cale escrocheria adu-citoare de bani ,,Derwatt", de pe urma clreia primeade ani buni un anumit procent, chiar dacl acel procenrinsemna doar zece la suti. L-ar fi ftcur si pari nemaipo-menit de josnic. Pani 9i Heloise, a c5.rei moralitate, duplpirerea lui Tom, era ca gi inexistenti, risca si reactionezenegatiy la aga ceva, iar tatil ei ar fi constrAns-o fhrl indo-iali sI divorgeze (tlindu-i alocagia).

Compania Derwatt se mlrise de-acum, iar prlbqi-rea ei ar fi avut si alre consecinte. S-ar fi pierdut gi liniaprofitabili de materiale pentru picturl cu marca Derwatt,de pe urma clreia banda gi Tom primeau dividende. Ar fidisplrut gi $coala Derwatt din Perugia, destinati maiales adorabilelor doamne in virsd. gi fetelor americanevenite in vacantl, care reprezenta la rAndul ei o sursi devenit. $coala de arti aducea bani nu atet din cursuri si

din vinzarea materialelor Derwatt, cAt din activitateaei de agengie imobiliari. Penrru cei mai instirigi dintreturigtii-cursanti, gcoala gisea cele mai scumpe case 9iapartamente mobilate, din inchirierea clrora i9i lua par-tea. La conducerea scolii era un cuplu de homosexualienglezi flri nicio legituri cu escrocheria Derwatr.

Tom nu se putea horlri daci sI se duci sau nu la Lon-dra. Cu ce i-ar fi putut ajuta prezentalui? Nici micar nu

14 / paTTcIAHIGHSMITH

intelegea problema. Era de necrezur ca un artist sI revinila o tehnicl anterioari atunci cAnd picteaziun tablou?

- Domnul preferl la cini codere de miel sau suncirece? l-a intrebat ntadarne Annette.

- Cotlete de miel, cred. Mulgumesc. Ce vi mai facemiseaua?

in dimineaga aceea, rnadarne Annette se dusese Iadentistul din sat, in care avea incredere deplini, ca si-girepare o mlsea care o tinuse treazd.toatd.noaptea.

- Nu mi mai doare. Doctorul Grenier esre atit dedrlgug! A spus ci am avut un abces, dar a deschis misea-ua gi a spus cI nervul o si cadi.

Tom a dat din cap, dar s-a intrebat cum putea cldeaun nerv; datoritigravitaliei, pesemne. Lui ii scormonise-ri adinc odati dupl un nery, tot la un dinte de sus.

- Agi primit vegd bune de la Londra?

- Nu... in fin", m-a sunar un prieten.

- $imadarnr Heloise?

- Azi n-a telefonat.

- Ah, imaginaEi-vi ce soare e acolo! Grecia! excla-

md. rnadarne Annette in timp ce lustruia suprafaga dejastrilucitoare a unui scrin de lAngl gemineu. in Villepercenu-i soare deloc, vedeti? A venit iarna.

- intr-adevir.Madarne Annette spunea acelagi lucru in fiecare zi,

de ceva vreme,

Tom nu se agtepra s-o vadl pe Heloise pAni aproapede Crlciun. Pe de alti parte, se purea oricAnd intoarce peneagteptate - dupl o ciondineali neinsemnatl cu prie-tenii, de pildl, sau penrru ci se rizgAndise 9i nu mai voiasi rlmAni. atAt de mulr pe o barcl. Heloise era impulsivl.

Tom a pus un disc cu Beades ca s[-9i mai ridice mo-ralul, apoi s-a invArtit prin livingul mare, cu mAinile in

Ripley sub p,irnint / 15

buzunare. ii pli..* casa. Era o clidire pitratl cu douiniveluri, din piatrl cenusie, cu patru foigoare inilgaterleasupra celor patru inclperi rotunde din colturi care o

ficeau si semene cu un mic castel. Avea o grldini intinsiqi costa o avere chiar 9i dupi standardele americane. Tatillui Heloise le-o diduse in urmi cu trei ani, ca dar de nun-ta. inainte de insuritoare, Tom ayusese nevoie de baniin plus. Banii lui Greenleaf nu-i ajungeau ca sI triiascixsa cum voia, de aceea il interesase o parte din compa-nia Derwatt. Acum regreta. Acceptase zece la suti intr-ovreme in care zece procente insemnau foarte pugin. Nicirnicar el nu anticipase cLafacerea avea si devini atAt de

infloritoare.Tom ;i-a petrecut seara aga cum igi petrecea majori-

ratea serilor, in liniste si singur, dar cu mintea frimAn-tati. Si-a pus muzici in surdini in timpul mesei gi a cititServan-Schreiber in francezl,. A dat peste douL cuvintepe care nu le 9tia. lntengiona si le caute la culcare in dic-tionarul Harrap's de lAngI pat. Se pricepea sl tin5. mintecuvinte cirora si le caute ingelesul mai tArziu.

Dupi cini gi-apus un balonzaid, degi nu ploua, gi s-a

dus pe jos pini la un cafe-bar micug aflatla yreo patrusute de metri depirtare. in unele seri mergea acolo si-gibea cafeaua. Patronul, Georges, il intreba invariabil des-

pre madanae Heloise gi igi exprima regretul cI Tom era

nevoit si petreaci atAt de mult timp singur. De data asta,

Tom i-a rlspuns vesel:

- Ei, nu sunt sigur ci o si mai reziste inci doui lunipe iahtul acela. Se va plictisi.

- Quel luxe, a murmurat visltor Georges.

Era un birbat burtos, cu faga rotundi. Tom nu avea

incredere in infailibila lui bunl dispozigie blajini. Marie,

I6 / paTTcIAHIGHSMITH

sogia lui Georges, o bruneti voinicl si plinl de energie,

cu buzele rujate rogu-aprins, era directl si rea de guri, daravea un mod sincer de a rAde care compensa restul. Ba-

rul era unul pentru lucrltori. Asta nu-l deranja pe Tom,dar nu era localul lui favorit. Se intAmpla pur gi simplusi fie mai aproape. Micar Georges 9i Marie nu pomeni-serl niciodatl de Dickie Greenleaf. Unele persoane dinParis, cunogtinte de-ale lui sau de-ale lui Heloise, aduse-

serl vorba despre el. La fel flcuse gi patronul hoteluluiSt. Pierre, singurul hotel din Villeperce. Acesta il intre-base: ,,Suntegi, poate, acelagi domn Ripley care a fostprieten cu americanul Granelafe?" Tom recunoscuse clda, el era. Dar asta se intAmplase in urmi cu trei ani, cAnd

o astfel de intrebare - daci nu intra in deralii - nu-i maididea emogii. insl prefera si evite subiectul. lJnele ziare

scriseserS. cI Dickie ii hsase lui Tom prin tesrament o di-tamai suma de bani, altele, ci primea un yenit regulat -ceea ce era adevlrat. Bine micar ci niciunul nu sugerase

vreodatl ci Tom ar fi scris el insugi testamentul acela,

cum, de altfel, fbcuse. Francezii isi aminteau intotdeaunadetaliile financiare.

DupI cafea, Tom s-a intors acas5. pe jos, spunind dis-

trat ,,bonsoir" sltenilor cu care se intAlnea gi alunecinduneori pe frunzele vestede gi ude adunate pe marginea

drumului. Nu existau trotuare. Luase cu el o lanternl,pentru cI strlzile nu erau luminate peste tot. A vlzut prinferestrele caselor familii care srfueau linistite in jurul me-

sei din bucltirie, uitAndu-se la televizor. Din cAteva curril-au htrat cAini legagi cu lanE. Pe urmi a deschis poarrade fier a propriei case - inaltl de trei metri - 9i pagii luiau scArgiit pe pietrig. in ."-.." lui rnadarue Anneue era

Riplel sub pnmdnt / 17

Irrmina aprinsl, 9i-a dat el seama. Femeia avea propriul ei

t clevizor.

Uneori, Tom picta seara, doar de phcere. Acuminsi, n-avea chef in schimb, i-a scris unui prieten dinlJamburg - Reeves Minot, un american - gi l-a intrebatcfu.rd credea ci va avea nevoie de el. Reeves intengionasi-i planteze un microfilm - sau aga ceva - unui anume.. <rnte italian pe nume Bertolozzi. Contele urma apois:r-i faci o yizitb. de-o zi lui Tom la Villeperce, iar Tomtlcbuia sI ia obiectul din valiza contelui sau de unde o filirst plasat gi si-l trimiti prin pogti la Paris cuiva despre( irre nu gda nimic. Tom ftcea frecvent astfel de serviciitlc intermediar, uneori pentru bijuterii furate. Se dove-

.lca mai usor sl ia chiar el obiectele cu pricina din bagajul

.rrrspetilor lui decAt si incerce altcineva si punl mAna pe

clc in vreo camerl de hotel din Paris, cind vicrima nu era

..lc fagl. Tom il cunoscuse recent pe contele Bertolozzi inrimpul unei cilitorii la Milano, cAnd Reeves, care locuial,i Hamburg, se afase si el acolo. Stituseri de vorbi de-spre picturi. De obicei, ii convingea ugor pe oamenii cu

tirnp liber si vini o zi sau doui la el in Villeperce gi si-ivrrdi tablourile. Pe lAngl tablourile de Derwatt, mai avea

rrn Soutine, ale clrui lucrlri ii erau foarte dragi lui Tom,rrn Van Gogh, doul Magritte, desene de Cocteau 9i de

I)icasso, plus multe alte desene ale unorpictori mai puginlrrimosi, dar care lui i se plreau la fel de reugite sau chiarrnri bune. Villeperce era aproape de Paris, iar oaspegii

lrri se bucurau s[ aibi ocazia sI stea pugin la tari inaintesii plece mai departe. Tom ii lua de multe ori cu magina

direct de la Orly, satul lui afindu-se la gaptezeci de kilo-rrretri spre sud de aeroport. Dlduse greg o singurl datl,cu un oaspete american ciruia i se fbcuse riu imediat