REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT - umfiasi.ro Doctorat/REZUMATUL... · universitatea de medicina si...
Transcript of REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT - umfiasi.ro Doctorat/REZUMATUL... · universitatea de medicina si...
UNIVERSITATEA DE MEDICINA SI FARMACIE “GR.T.POPA” IASI
REZUMATUL
TEZEI DE DOCTORAT
EVALUAREA CLINICĂ ȘI PARACLINICĂ A UNOR
TEHNICI MODERNE DE RESTAURARE CORONARĂ
MORFO-FUNCȚIONALĂ CU MATERIALE BIO-
ADEZIVE
Coordonator stiinţific
Prof. dr. ANDRIAN SORIN
Doctorand
MUNTEANU BOGDAN ŞTEFĂNIŢĂ
2016
CUPRINS
CUPRINS..................................................................................................................................i
LISTA DE
ABREVIERI...........................................................................................................................iii
INTRODUCERE....................................................................................................................iv
PARTEA GENERALĂ
CAPITOL I. FACTORI CLINICO-BIOLOGICI CARE INFLUENŢEAZĂ
ESTETICA RESTAURĂRILOR DIN RĂŞINI COMPOZITE.........................................1
I.1. Ţesuturile dure dentare…………………………………………………………………...1
I.1.1. Proprietăţi fizice şi chimice........................................................................................1
I.1.2. Proprietăţi morfofuncţionale............................................................................................2
I.1.3. Proprietăţile optice ale ţesuturilor dentare……………………………………………..4
I.2. Rolul pacientului în menţinerea esteticii restaurărilor din răşini
compozite…………….......................................................................................................6
CAPITOL II. FACTORI CLINICO-TEHNOLOGICI CARE INFLUENŢEAZĂ
ESTETICA RESTAURĂRILOR DIN RĂŞINI COMPOZITE.......................................10
II.1. Influenţa structurii şi proprietăţilor răşinilor compozite asupra longevităţii restaurărilor
estetice.....................................................................................................................................10
II.2. Influenţa adeziunii asupra longevităţii restaurărilor.estetice..........................................15
II.3. Influenţa tehnicilor de preparare şi restaurare asupra restaurărilor estetice....................18
II.4. Influenţa procedurilor de finisare şi lustruire asupra restaurărilor estetice....................24
II.5. Influenţa unor proceduri terapeutice asupra restaurărilor estetice……………………..26
II.5.1. Detartraj ultrasonic. Tehnica “air-flow”……………………………………………...27
II.5.2.Tehnici de fluorizare…………………………………………………………………..27
II.5.3.Tehnici de albire………………………………………………………………………27
CAPITOL III. DATE ACTUALE PRIVIND LONGEVITATEA RESTAURĂRILOR
ESTETICE………………………………………………………………………………….29
3.1. Longevitatea restaurărilor estetice la nivelul grupului dentar anterior……………29
3.2. Longevitatea restaurărilor estetice la nivelul grupului dentar posterior……………..29
CAPITOL IV. METODE DE EVALUARE A CRITERIILOR ESTETICE ȊN
RESTAURĂRILE DIN RĂŞINI COMPOZITE................................................................32
IV.1. Metode de evaluare clinică.....................................................................................32
IV.2. Metode de evaluare paraclinică.....................................................................................33
IV.2.1. Colorimetria. Spectrofotometria.................................................................................33
IV.2.1. Tehnici SEM/AFM.....................................................................................................34
IV.2.2. Analiza fractală...........................................................................................................35
PARTEA PERSONALĂ
CAPITOL V. MOTIVAŢIA CERCETĂRII. DIRECŢII. OBIECTIVE.........................37
CAPITOL VI. STUDIU CLINIC PRIVIND FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ
ESTETICA RESTAURĂRILOR DIN RĂŞINI COMPOZITE………………………...40
VI.1.Introducere……………………………………………………………………………..40
VI.2.Scopul studiului………………………………………………………………………..40
VI.3.Material şi metodă……………………………………………………………………...41
VI.4.Rezultate……………………………………………………………………………….48
VI.5.Discuţii………………………………………………………………………………....77
VI.6.Concluzii……………………………………………………………………………….83
CAPITOL VII. STUDIU PRIVIND INFLUENŢA UNOR SISTEME DE ALBIRE
ASUPRA STĂRII DE SUPRAFAŢĂ A RESTAURĂRILOR DIN RĂŞINI
COMPOZITE………………………………………………………………………………84
VII.1.Introducere…………………………………………………………………………….84
VII.2.Scopul studiului……………………………………………………………………….84
VII.3.Material şi metodă…………………………………………………………………….84
VII.4.Rezultate……………………………………………………………………………....85
VII.5.Discuţii………………………………………………………………………………...99
VII.6.Concluzii……………………………………………………………………………..105
CAPITOL VIII. CONTRIBUȚII PERSONALE LA STUDIUL PROPRIETĂȚILOR
MICROSTRUCTURALE ALE UNOR MATERIALE DENTARE RESTAURATIVE:
STUDIU PRIN METODELE SEM, AFM ŞI ANALIZĂ
FRACTALĂ……………………………………………………………………………….106
VIII.1.Introducere………………………………………………………………………….106
VIII.2.Scopul studiului……………………………………………………………………..106
VIII.3.Material şi metodă…………………………………………………………………..107
VIII.3.1. Materiale dentare şi sisteme de lustruire……………………………….107
VIII.3.2. Studiul materialelor folosind tehnica SEM…………………………….112
VIII.3.3. Studiul materialelor prin microanaliză chimică EDX………………….113
VIII.3.4. Studiul materialelor prin tehnica AFM…………………………………113
VIII.3.5. Studiul materialelor prin metoda analizei fractale ……………………..114
VIII.4.Rezultate………………………………………………………………………….....115
VIII.4.1. Rezultate microstructurale obţinute prin tehnica SEM ….........................115
VIII.4.2. Rezultate microstructurale obţinute prin tehnicile EDX şi AFM………119
VIII.4.3. Rezultate obţinute prin analiza fractală…………………………………..128
VIII.5.Discuţii……………………………………………………………………………...135
VIII.6.Concluzii……………………………………………………………………………141
CONCLUZII GENERALE CU APLICABILITATE PRACTICĂ…………………....142
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………….144
Cuvinte cheie: răşini compozite, estetică, proprietăţi microstructurale, sisteme de
albire dentară, sisteme de finisare/lustruire, criteria FDI, SEM, EDX, AFM, analiză
fractală
Teza de doctorat conţine:
parte teoretică organizată în 4 capitole (36 pagini);
cercetări personale organizate în 4 capitole (106 pagini);
52 tabele şi 136 figuri;
352 referinţe bibliografice.
Notă: acest rezumat conţine referinţe bibliografice, tabele şi imagini, respectând numerotarea
şi conţinutul tezei de doctorat.
CAPITOL VI. STUDIU CLINIC LONGITUDINAL PRIVIND PARAMETRI CARE
INFLUENŢEAZĂ LONGEVITATEA RESTAURĂRILOR ESTETICE: CRITERII
FDI
VI.1.INTRODUCERE
Utilizarea unor criterii corecte de evaluare a restaurărilor directe este de o importanţă
majoră în practica stomatologică în contextul în care utilizarea incorectă sau utilizarea unor
criterii invalide poate conduce la decizii eronate de reparaţie/înlocuire sau la supratratament.
Prima metodologie de evaluare obiectivă a restaurărilor directe, care a fost acceptată şi
utilizată în mod universal, a fost creată de Ryge în urmă cu 40 de ani.
In acest context, Comitetul Stiinţific al World Dental Federation (FDI) a prezentat o
propunere de design al studiilor privind performanţa clinică a restaurărilor coronare
directe/indirect precum şi criterii noi de evaluare denumite criteriile FDI
/125/.Recomandările privind designul studiilor includ criteriile de includere şi excludere a
subiecţilor, numărul de subiecţi şi restaurări pe subiect, procedura de evaluare clinică,
calibrarea examinatorilor, criterii de evaluare. Aceste criterii includ criterii estetice, criterii
funcţionale şi criterii biologice. Criteriile FDI prezintă avantajul unei valori crescute ale
sensibilităţii, permiţând înregistrarea unor deficienţe minore, apărute chiar şi la interval
reduse de funcţionare a restaurărilor directe în cavitatea orală.
VI.2. SCOPUL STUDIULUI
Scopul studiului a fost de a evalua influenţa unor parametri relevanţi asupra calităţii
estetice a restaurărilor realizate din răşină compozită hibridă.
VI.3. MATERIAL SI METODA
Lotul de studiu a inclus 90 pacienţi cu vârste cuprinse între 18-40 ani (39-sex
masculin, 51-sex feminin), trataţi de către un singur practician (doctorandul) în cadrul Bazei
de Invâţământ Stomatologic a Facultăţii de Medicină Dentară, U.M.F.”Gr.T.Popa” Iasi şi în
cabinet cu practică privată, în perioada 2011-2015.
Materialul utilizat, Filtek Z250 (3M/ESPE) este un compozit microhibrid cu o
matrice organică de Bis-GMA, UDMA şi Bis-Hema, combinaţie care asigură stabilitatea
culorii /149/. Componenta anorganică, în procent de 60%, este compusă din particule de
zircon/silicat cu diametru cuprins între 0.01-3.5 µm.
Criteriile de includere a pacienţilor au fost următoarele:
-Categoria de vârstă 18-40 ani;
-Risc cariogen mediu;
-Cavităţi de întindere redusă sau medie.
Au fost evaluate 420 restaurări din răşină compozită (Filtek 250, 3M/ESPE) în raport
cu o serie de parametri relevanţi:
-sexul pacienţilor;
-vechimea restaurărilor;
-grupul dentar;
-tipul de cavitate.
Distribuţia restaurărilor estetice în raport cu parametrii evaluaţi a fost următoarea:
-în raport cu sexul pacienţilor:
-sex masculin (M)- 180 restaurări,
-sex feminin (F)- 240 restaurări;
-în raport cu vechimea:
-vechime 1-3 ani- 196 restaurări,
-vechime 4-5 ani- 224 restaurări;
-în raport cu grupul dentar:
-molari (M)- 268 restaurări,
-premolari (PM)- 80 restaurări,
-frontali (F)- 110 restaurări;
-în raport cu tipul de cavitate:
-cavităţi clasa I- 220 restaurări,
-cavitâţi clasa II- 70 restaurări,
-cavităţi clasa III- 54 restaurări,
-cavităţi clasa IV- 18 restaurări,
-cavităţi clasa V- 48 restaurări.
Evaluarea a fost realizată prin intermediul criteriilor estetice FDI (tabelele VI.1.a-d):
-starea (luciu) suprafeţei;
-colorarea suprafeţei;
-colorarea marginală;
-concordanţa culorii;
-forma anatomică.
Studiile statistice au utilizat indicii FDI (tabele VI.1-4):
1- excelent
2- acceptabil
3- satisfăcător
4- nesatisfăcător
5- inacceptabil.
Pentru fiecare criteriu estetic analizat au fost selectate trei exemple de restaurări pentru a
exemplifica trei categorii de indici FDI. Au fost selectate următoarele categorii de indici
FDI:
- categoria clinic excelent;
- categoria satisfăcător;
- categoria inacceptabil.
Figurile VI.1.a-b. exemplifică aspecte privind starea suprafeţei restaurărilor din
răşină compozită microhibridă (clinic excelent, satisfăcător, inacceptabil clinic).
Figurile VI.2.a-b. exemplifică aspecte privind colorarea marginală a restaurărilor din
răşină compozită microhibridă (clinic excelent, satisfăcător, inacceptabil clinic).
Figurile VI.3.a-b. exemplifică aspecte privind colorarea suprafeţei restaurărilor din
răşină compozită microhibridă (clinic excelent, satisfăcător, inacceptabil clinic).
Figurile VI.4.a-b. exemplifică aspecte privind concordanţa culorii restaurărilor din
răşină compozită microhibridă (clinic excelent, satisfăcător, inacceptabil clinic).
Figurile VI.5.a-b. exemplifică aspecte privind forma anatomică a restaurărilor din
răşină compozită microhibridă (clinic excelent, satisfăcător, inacceptabil clinic).
Fig.VI.1.a-b. Restaurare răşină compozită 2.6., vechime 2 ani. Starea suprafeţei.
Fig.VI.2.a-b. Restaurare răşină compozită 3.7., vechime 2 ani. Colorarea marginilor.
Fig.VI.3.a-b. Restaurare răşină compozită 3.7., vechime 2 ani. Colorarea suprafeţei.
Fig.VI.4.a-b. Restaurare răşină compozită 3.6., vechime 2 ani. Concordanţa culorii.
Fig.VI.5.a-b. Restaurare răşină compozită, vechime 2 ani. Forma anatomică.
Pentru studiul statistic privind scorul estetic al restaurărilor directe, scorul estetic a
fost calculat ca suma indicilor înregistraţi pentru fiecare criteriu analizat (Scor estetic= luciu
de suprafaţă + colorare margini/suprafaţă + concordanţa culorii + forma anatomică).
Restaurările cu scor estetic <3 au fost considerate restaurări estetice, cele cu scor >3
au fost incluse în categoria inestetic.
Valorile înregistrate au fost exprimate sub forma graficelor realizate prin intermediul
Microsoft Excel.
Rezultatele au fost analizate statistic cu ajutorul programului SPSS 17.
Analiza statistică a determinat modul în care parametrii relevanţi influenţează scorul
estetic al restaurărilor din răşină compozită hibridă.
VI.4. REZULTATE
Distribuţia procentuală în raport cu parametrii investigaţi şi scorul estetic, la nivelul
întregului lot de restaurări analizate, este prezentată în figurile VI.6-9.
Scorul estetic >3 (restaurări inestetice) este prezent la 23.4% din pacienţii de sex
masculin, respectiv 25% din pacienţii de sex feminin (fig.VI.6).
Figura VI.6. Distribuţia procentuală a scorului estetic în raport cu sexul pacienţilor
Scorul estetic >3 (restaurări inestetice) este prezent la 13.85% din restaurările cu
vechime 1-3 ani, respectiv 33% din restaurările cu vechime 4-6 ani (fig.VI.7.).
Figura VI.7. Distribuţia procentuală a scorului estetic în raport cu vechimea restaurărilor
Scorul estetic >3 (restaurări inestetice) este prezent la 35.6% din restaurările pe
molari, 11.2% din restaurările pe premolari, respectiv 10.90% din restaurările pe frontali
(fig.VI.8.).
Figura VI.8. Distribuţia procentuală a scorului estetic în raport cu grupul dentar
Scorul estetic >3 este prezent la 28.60% din restaurările cavităţi I, 34.80% din
restaurările cavităţi clasa II, 5.60% din restaurările cavităţi III, 33% din restaurările cavităţi
IV, respectiv 6.30% din restaurările cavităţi V (fig.VI.9.).
Figura VI.9. Distribuţia procentuală a scorului estetic în raport cu tipul de cavitate
Studiu statistic privind influenţa parametrilor investigaţi asupra scorului estetic al
restaurărilor din răşină compozită
La nivelul întregului lot de restaurări din răşină compozită s-a urmărit influenţa
parametrilor investigaţi asupra scorului estetic.
Ipoteza de nul: Nu există diferenţe semnificative statistic între parametrii investigaţi privind
influenţa acestora asupra scorului estetic al restaurărilor din răşină compozită.
Ipoteza de cercetare: Există diferenţe semnificative statistic între parametrii investigaţi
privind influenţa acestora asupra scorului estetic al restaurărilor din răşină compozită.
Tabel VI.1. Test Mann-Whitney (M vs F). Scor estetic/lot restaurări răşină compozită.
Tabelul VI.1. indică statistica de bază Mann-pentru perechea sex masculin-feminin,
valoarea U fiind de 222860,00, ceea ce este semnificativ din punct de vedere statistic, p
=0.031 < 0.05. Tabel VI.2. Test Mann-Whitney (1-3 ani vs 4-5 ani). Scor estetic/lot restaurări răşină compozită.
Test Statistica
apreciere1
Mann-Whitney U 17662.500
Wilcoxon W 36772.500
Z -4.639
Asymp. Sig. (2-tailed) .000
a. Grouping Variable: vechimeani
Tabelul VI.2. indică statistica de bază Mann-Whitney pentru 1-3 ani vs 4-6 ani.
Valoarea U este 17662,500, ceea ce este semnificativ din punct de vedere statistic, p =
0.0001 < 0.05. Gradul de afectare al scorului estetic al restaurărilor cu vechime 4-5 ani este
semnificativ mai mare în raport cu cel al restaurărilor cu vechime 1-3 ani.
Pentru a vedea între care grupe dentare există diferențe semnificativ statistice folosim
testul Mann-Whitney. Vom investiga perechile de grupe dentare M-PM, M-F, PM-F. Tabel VI.3. Test Mann-Whitney (M vs PM). Scor estetic/lot restaurări răşină compozită.
Test Statisticsa
apreciere2
Mann-Whitney U 6979.500
Wilcoxon W 10300.500
Z -4.148
Asymp. Sig. (2-tailed) .000
a. Grouping Variable: grupdentar
Test Statisticsa
apreciere
Mann-Whitney U 22860.000
privind Wilcoxon W 51780.000
Z -2.156
Asymp. Sig. (2-tailed) .031
a. Grouping Variable: sex
Tabelul VI.3. indică statistica de bază Mann-Whitney pentru molari-premolari.
Valoarea U este 6979,500, ceea ce este semnificativ din punct de vedere statistic, p = 0.0001
< 0.05. Gradul de afectare al scorului estetic al restaurărilor localizate la nivelul molarilor
este semnificativ mai mare în raport cu cel al restaurărilor localizate la nivelul grupului
premolar.
Tabel VI.4. Test Mann-Whitney (M vs F). Scor estetic/lot restaurări răşină compozită.
Test Statisticsa
apreciere2
Mann-Whitney U 9526.500
Wilcoxon W 15742.500
Z -4.779
Asymp. Sig. (2-tailed) .000
a. Grouping Variable: grupdentar
Tabelul VI.4. indică statistica de bază Mann-Whitney pentru molari-frontali.
Valoarea U fiind de 9526,500, ceea ce este semnificativ din punct de vedere statistic, p =
0.0001 < 0.05. Gradul de afectare al scorului estetic al restaurărilor localizate la nivelul
molarilor este semnificativ mai mare în raport cu cel al restaurărilor localizate la nivelul
grupului frontal. Tabel VI.5. Test Mann-Whitney (PM vs F). Scor estetic/lot restaurări răşină compozită.
Test Statisticsa
apreciere2
Mann-Whitney U 4482.000
Wilcoxon W 10698.000
Z -.066
Asymp. Sig. (2-tailed) .948
a. Grouping Variable: grupdentar
Tabelul VI.5. indică statistica de bază Mann-Whitney pentru premolari-frontali.
Valoarea U este 4482.0, ceea ce este nesemnificativ din punct de vedere statistic, p= 0.948 >
0.05.
Pentru a determina între care tipuri de cavităţi există diferențe semnificative vom
utilize testul statistic Mann-Whitney. Tabel VI.6 . Test Mann-Whitney (I vs II). Scor estetic/lot restaurări răşină compozită.
Tabelul VI.6. indică statistica de bază Mann-Whitney pentru perechea de cavităţi I-
II. Valoarea U este 7474.50, ceea ce este nesemnificativ din punct de vedere statistic, p =
0.324 > 0.05.
Test Statisticsa
apreciere3
Mann-Whitney U 7474.500
Wilcoxon W 34270.500
Z -.986
Asymp. Sig. (2-tailed) .324
a. Grouping Variable: cavitate
Tabel VI.7. Test Mann-Whitney (I vs III). Scor estetic/lot restaurări răşină compozită.
Tabelul VI.7. indică statistica de bază Mann-Whitney pentru perechea de cavităţi I
III. Valoarea U este 4801.5, ceea ce este semnificativ din punct de vedere statistic, p =
0.001 < 0.05. Tabel VI.8. Test Mann-Whitney (I vs IV). Scor estetic/lot restaurări răşină compozită.
Test Statisticsa
apreciere3
Mann-Whitney U 1980.000
Wilcoxon W 28776.000
Z -.428
Asymp. Sig. (2-tailed) .668
a. Grouping Variable: cavitate
Tabelul VI.8. indică statistica de bază Mann-Whitney pentru perechea de cavităţi I-
IV. Valoarea U este 1980.0, ceea ce este nesemnificativ din punct de vedere statistic, p =
0.668 > 0.05. Tabel VI.9. Test Mann-Whitney (I vs V). Scor estetic/lot restaurări răşină compozită.
Test Statisticsa
apreciere3
Mann-Whitney U 4306.500
Wilcoxon W 5482.500
Z -3.256
Asymp. Sig. (2-tailed) .001
a. Grouping Variable: cavitate
Tabelul VI.9. indică statistica de bază Mann-Whitney pentru perechea de cavităţi I-
V. Valoarea U este 4306.5, ceea ce este semnificativ din punct de vedere statistic, p = 0.001
< 0.05. Tabel VI.10. Test Mann-Whitney (II vs III). Scor estetic/lot restaurări răşină compozită.
Test Statisticsa
apreciere3
Mann-Whitney U 1318.500
Wilcoxon W 2803.500
Z -3.871
Asymp. Sig. (2-tailed) .000
a. Grouping Variable: cavitate
Test Statisticsa
apreciere3
Mann-Whitney U 4801.500
Wilcoxon W 6286.500
Z -3.548
Asymp. Sig. (2-tailed) .000
a. Grouping Variable: cavitate
Tabelul VI.10. indică statistica de bază Mann-Whitney pentru perechea de cavităţi II-
III. Valoarea U este 1318.5, ceea ce este semnificativ din punct de vedere statistic, p =
0.001 < 0.05. Gradul de afectare al scorului estetic al restaurărilor în cavităţi de clasa II este
semnificativ mai mare în raport cu cel al restaurărilor în cavităţi de clasa III. Tabel VI.11. Test Mann-Whitney (II vs IV). Scor estetic/lot restaurări răşină compozită.
Test Statisticsa
apreciere3
Mann-Whitney U 612.000
Wilcoxon W 783.000
Z -.115
Asymp. Sig. (2-tailed) .909
a. Grouping Variable: cavitate
Tabelul VI.11. indică statistica de bază Mann-Whitney pentru perechea de cavităţi II-
IV. Valoarea U este 612.0, ceea ce este nesemnificativ din punct de vedere statistic, p =
0.909> 0.05. Tabel VI.12. Test Mann-Whitney (II vs V). Scor estetic/lot restaurări răşină compozită.
Test Statisticsa
apreciere3
Mann-Whitney U 1183.500
Wilcoxon W 2359.500
Z -3.588
Asymp. Sig. (2-tailed) .000
a. Grouping Variable: cavitate
Tabelul VI.12. indică statistica de bază Mann-Whitney pentru perechea de cavităţi II-
V. Valoarea U este 1183.5, ceea ce este semnificativ din punct de vedere statistic, p = 0.001
< 0.05. Gradul de afectare al scorului estetic al restaurărilor în cavităţi de clasa II este
semnificativ mai mare în raport cu cel al restaurărilor în cavităţi de clasa V. Tabel VI.13. Test Mann-Whitney (III vs IV). Scor estetic/lot restaurări răşină compozită.
Test Statisticsa
apreciere3
Mann-Whitney U 351.000
Wilcoxon W 1836.000
Z -3.065
Asymp. Sig. (2-tailed) .002
a. Grouping Variable: cavitate
Tabelul VI.13. indică statistica de bază Mann-Whitney pentru perechea de cavităţi
III-IV. Valoarea U este 351.0, ceea ce este semnificativ din punct de vedere statistic, p =
0.002< 0.05.Gradul de afectare al scorului estetic al restaurărilor în cavităţi de clasa IV este
semnificativ mai mare în raport cu cel al restaurărilor în cavităţi de clasa III.
Tabel VI.14. Test Mann-Whitney (III vs V). Scor estetic/lot restaurări răşină compozită.
Test Statisticsa
apreciere3
Mann-Whitney U 1287.000
Wilcoxon W 2772.000
Z -.148
Asymp. Sig. (2-tailed) .882
a. Grouping Variable: cavitate
Tabelul VI.14. indică statistica de bază Mann-Whitney pentru perechea de cavităţi
III-V. Valoarea U este 1287.0, ceea ce este nesemnificativ din punct de vedere statistic, p =
0.882 > 0.05.
Tabel VI.15. Test Mann-Whitney (IV vs V). Scor estetic/lot restaurări răşină compozită.
Test Statisticsa
apreciere3
Mann-Whitney U 315.000
Wilcoxon W 1491.000
Z -2.834
Asymp. Sig. (2-tailed) .005
a. Grouping Variable: cavitate
Tabelul VI.15. indică statistica de bază Mann-Whitney pentru perechea de cavităţi
IV-V. Valoarea U este 3153.0, ceea ce este semnificativ din punct de vedere statistic, p =
0.005 < 0.05. Gradul de afectare al scorului estetic al restaurărilor în cavităţi de clasa IV este
semnificativ mai mare în raport cu cel al restaurărilor în cavităţi de clasa V.
VI.5. DISCUŢII
FDI recomandă efectuarea în clinici universitare a studiilor longitudinale privind
evaluarea criteriilor estetice, funcţionale şi biologice în cazul restaurărilor din răşini
compozite. In studiul prezentat în acest capitol a fost utilizat acelaşi material, o răşină
compozită hibridă (Filtek Z250, 3M/ESPE) şi tehnică de restaurare pe o categorie de pacienţi
cu risc cariogen mediu. Studiul prezent include o largă categorie de subiecţi (şomeri, studenţi
din diverse domenii, angajaţi). In acest context, concluziile studiului se aplică pentru o
categorie largă de populaţie cu vârsta cuprinsă între 18-40 de ani.
Rezultatele studiului se înscriu în datele prezentate de literatură privind performanţa
clinică a restaurărilor din răşini compozite hibride atât la nivel posterior cât şi la nivel
anterior. O meta-analiză concludentă este cea efectuată de Opdam&col.(2014) privind
influenţa factorilor reprezentaţi de pacient, materiale şi a parametrilor dentari asupra
longevităţii restaurărilor din răşini compozite localizate la nivelul grupului dentar posterior.
/213/. Meta-analiza a inclus 12 studii cu o durată de monitorizare de minim 5 ani, publicate
între anii 1990-2013 /8,40,61,95,169,213,214,215,219,321,322,324,326/.
In studiul prezent, privind criteriile estetice, pe termen mediu au fost înregistrate
eşecuri (scor estetic>3) în 13.85% din restaurări, iar pe termen lung acestea au fost prezente
în cazul a 33% din restaurări. In raport cu tipul de cavitate, eşecurile au fost prezente în cazul
a 28.60% din cavităţile de clasa I, 34.80% din cavităţile de clasa II, 5.60% din cavităţile de
clasa III, 33% din cavităţile de clasa IV, 6.30% din cavităţile de clasa V. In raport cu grupul
dentar, eşecurile au fost prezente în procent de 35.60% molari, 11.20% premolari, 10.90%
frontali. Astfel, restaurările cele mai predispuse la eşecuri din punct de vedere al criteriului
estetic sunt cele care depăşesc vechimea de 4 ani, restaurările prezente în cavităţi de clasa II,
respectiv la nivelul grupului molar. Aceste procente sunt legate în mod direct de nivelul
crescut al forţelor masticatorii şi suprafaţa extinsă a restaurărilor de clasa II localizate la
nivelul molarilor.
In interpretarea rezultatelor studiului prezent trebuie ţinut cont de recomandarea FDI
de a încadra restaurările din răşini compozite în categoria nesatisfăcător/inacceptabil în
situaţiile în care una dintre categoriile de parametri prezintă un scor 4 sau 5. Limitele
studiului sunt date de absenţa informaţiilor privind o serie de factori precum igiena, obiceiuri
alimentare, existenţa sau nu a unor parafuncţii de tipul bruxismului, dimensiunea cavităţii.
VI.6. CONCLUZII.
Restaurările din răşini compozite cu vechime peste 4 ani prezintă o afectare
semnificativă a scorului estetic (33%) comparativ cu restaurările cu vechime sub 3
ani (13.85%).
Restaurările din răşini compozite la nivel molar prezintă o afectare semnificativă a
scorului estetic (35.60%) comparativ cu restaurările localizate la nivel premolar
(11.20%) şi frontali (10.90%).
Restaurările din răşini compozite localizate la nivelul cavităţilor de clasa II şi clasa
IV prezintă o afectare semnificativă a scorului estetic (33%, respectiv 34.60%)
comparativ cu restaurările localizate în cavităţi de clasa III (5.60%), respectiv clasa V
(6.30%).
Starea suprafeţei este afectată preponderent la nivelul restaurărilor cu vechime minim
4 ani (34.70%), localizate la nivel molar (34.20%), în cavităţi de clasa II (34.80%).
Criteriul colorarea marginală este afectat preponderent la nivelul restaurărilor cu
vechime minim 4 ani (27.40%), localizate la nivel molar (31.60%), în cavităţi de
clasa II (39%) şi clasa IV (33%).
Criteriul colorarea suprafeţei este afectat preponderent la nivelul restaurărilor
localizate la nivel molar (13.20%), în cavităţi de clasa I (11.70%); nu există diferenţe
semnificative statistic între restaurările cu vechime 1-3 ani şi restaurările cu vechime
4-5 ani.
Criteriul concordanţa culorii este afectat preponderent la nivelul restaurărilor cu
vechime minim 4 ani (18.70%), localizate la nivel molar (15.80%), în cavităţi de
clasa IV (33%).
Forma anatomică este afectată preponderent în cazul restaurărilor localizate la nivel
molar (39.50%), în cavităţi de clasa II (34.80%); nu există diferenţe semnificative
statistic între restaurările cu vechime 1-3 ani şi restaurările cu vechime 4-5 ani.
CAPITOL VII. STUDIU PRIVIND INFLUENŢA UNOR SISTEME DE ALBIRE
ASUPRA STĂRII DE SUPRAFAŢĂ A RESTAURĂRILOR DIN RĂŞINI
COMPOZITE
VII.1. INTRODUCERE
În prezent albirea dentară este una dintre cele mai utilizate proceduri de estetică
dentară. În general , albirea este un tratament conservator și a fost dovedit a fi atât eficient
cât şi sigur /150, 317/. Gelurile de albire conțin o varietate de solvenți apoși, care pot
contribui în sine sau în combinație cu alte componente la accelerarea uzurii restaurărilor
estetice. Când restaurările din răşini compozite sunt deteriorate, ele sunt frecvent înlocuite
după procesul de albire dentară din cauza posibilelor consecinţe estetice negative /21,296/.
Alte situaţii comune, au fost când practicienii au renunţat la îndepărtarea restaurărilor din
zona distală ale premolarilor, atunci când nu există un compromis estetic cu privirea la
culoarea raşinii compozite după albire /341/.Schimbarea culorii rășinii compozite din cauza
albirii reprezintă un motiv relevant care poate solicita înlocuirea restaurației /21,254/.
In ceea ce priveşte modificările de duritate ale suprafeţelor materialelor care au venit
în contact cu agenţii de albire, unii autori au indicat o scădere semnificativă a durităţii nu
numai în stratul superficial, ci şi în straturile profunde ale restaurării /117/. Acest lucru se
datoreşte oxidării crescute şi degradării matricii răşinice a materialelor compozite.
Rezultatele albirii rășinilor compozite pot varia în funcție de rășină, de tipul de gel, de
frecvență și de timpul de expunere /21/. Modificarea rugozității este analizată ca posibil efect
negativ al produselor de albire /25,51/. Având în vedere modificarea proprietăților
materialelor compozite în timpul albirii, este important a investiga categoria celui mai bun
material pentru această aplicație. Aceste rezultate ar permite adoptarea unor decizii optime
de înlocuire a rășinilor după procesul de albire dentară.
VII.2. SCOPUL STUDIULUI a fost de a evalua efectele unui produs de albire profesională
și a două produse de albire utilizate la domiciliu asupra morfologiei de suprafață a trei tipuri
diferite de materiale compozite.
VII.3. MATERIAL SI METODA
Au fost alese pentru acest studiu trei materiale compozite: o răşină compozită hibridă
(Valux Plus, 3M ESPE), o răşină compozită microhibridă (Filtek Z 250, 3M ESPE) şi o
răşină compozită nanohibridă (Herculite XRV Ultra, Kerr) (detalii în tab.VII.I).
Tabel VII.1. Materiale restaurative fizionomice utilizate
Material Produs Producator
Compozit hybrid Valux Plus 3M Espe
Compozit nanohibrid Herculite XRV Ultra Kerr
Compozit microhibrid Filtek Z250 3M Espe
S-a folosit nuanța A2 din fiecare material respectiv. S-au preparat 7 specimene din
fiecare material. Acestea au fost preparate pe o matrice de celuluoid, prin compresia a două
placuțe de sticlă pentru a asigura uniformitatea și eliminarea bulelor de aer.
Fotopolimerizarea a fost realizată succesiv, câte 40 secunde de deasupra plăcuţei plasată
superior şi 40 secunde de dedesubtul plăcuţei situată inferior, folosind lampa pentru
fotopolimerizare Ledent (Ivoclar, Vivadent). Lampa asigură o intensitate constantă a luminii
la ieşire de 1000 mW/cm2. Mostrele au fost realizate având un lungime de 1,5 cm, lăţimea de
7mm si grosimea de 0.5 mm. Mostrele au fost păstrate sigilate înainte de expunerea la
agenții de albire.S-au utilizat trei produse de albire în acest studiu, două dintre ele cu
utilizare la domiciliu (Opalescenece PF, Ultradent Products şi Perfect Bleach, Voco) şi unul
cu utilizare în cabinet (Perfect BleachOffice +, Voco) (detalii in tabel VII.2).
Tabel VII.2. Produse de albire utilizate
Produs Agent de albire Producator
Opalescence PF Peroxid de carbamida 15%
(5.4% peroxid de hidrogen)
Ultradent Products,SUA
Perfect Bleach Peroxid de carbamida 17%
(6% peroxid de hidrogen)
Voco
Perfect BleachOffice Plus Peroxid de hidrogen 35% Voco
Opalescence PF gel pentru albire, cu o concentrație 15% peroxid de carbamidă cu
nitrat de potasiu, și fluor. Se utilizeazã ziua sau noaptea timp de 3-7 nopți sau zile. Forma de
prezentare: 8 x 1.2 ml Opalescence PF 15%; 2 folii de gutieră , cutie, Lc Block-out 1x25 ml.
Perfect Bleach gel pentru albire acasă, cu o concentrație de 17% peroxid de
carbamidă. Flourura de sodiu și potasiu conținută în gelul de albire asigură prevenirea
hipersensibilității dentinare în timpul tratamentului.
Perfect Bleach Office+ o nouă tehnologie, disponibilă într-un sistem de seringi cu
automixare concentrație mărită la albire peroxid de hidrogen în concentrație de 35%. Poate fi
folosit pentru albirea internă sau externă a dinților vitali și devitali. Contrastează puternic cu
dintele și cu protecția gingivală datorită culorii roșu puternic. Concentrație de 35% peroxid
de hidrogen pentru albire sigură și de durată a decolorărilor.
S-a adoptat un protocol experimental cu relevanță clinică, respectându-se indicațiile
producătorului. În cazul produselor pentru tratament la domiciliu, cu peroxid de carbamidă,
s-au realizat câte o aplicare pe zi, de câte 3 ore, timp de 7 zile. S-a aplicat cu seringă gel de
albire proaspăt pe suprafața mostrelor. La sfârșitul unei aplicări a produsului de 3 ore,
probele au fost spălate cu apă la temperatura camerei, apoi păstrate sigilate, ferite de praf.
Pentru produsul cu aplicare în cabinet, timpul de acţiune al gelului a fost de 15 minute,
repetat încă o dată. După încheierea timpului de acţiune gelul a fost îndepărtat cu apă, iar
mostrele obţinute au fost sigilate până la începerea analizei de suprafaţă. Suprafaţa mostrelor
astfel pregătite a fost analizată din punctul de vedere al rugozităţii de suprafaţă utilizând
microscopia de forţă atomică. Rezultatele au fost exprimate ca valori de rugozitate medie
pătratică. Analiza statistică a fost realizată utilizând testul ANOVA și testul Bonferroni la
nivel de semnificație p < 0.05.
VII.4. REZULTATE
Exemplificăm aspecte AFM ale unor secţiuni realizate din cele trei tipuri diferite de
răşini compozite care au fost supuse acţiunii agenţilor de albire.
În figura VII.1. sunt prezentate aspectele 3D şi 2D ale unei secţiuni de 20 µm în
cazul unei mostre din răşina compozită Herculite XRV Ultra obţinută în urma polimerizării
materialului în contact cu matricea de celuloid,nesupusă acţiunii agentului de albire
(control).
Figura VII.1. Aspectele 3D şi 2D ale unei secţiuni de 20 µm în cazul unei mostre martor din răşina
compozită Herculite XRV Ultra
În figura VII.3. sunt prezentate aspectele 3D şi 2D ale unei secţiuni de 20 µm în cazul
unei mostre din răşina compozită Herculite XRV Ultra obţinută în urma acţiunii agentului de
albire Opalescence PF (peroxid de carbamidă 15%).
Figura VII.3. Aspectele 3D şi 2D ale unei secţiuni de 20 µm în cazul unei mostre din răşina
compozită Herculite XRV Ultra obţinută în urma acţiunii agentului de albire Opalescence PF
În figura VII.5 sunt prezentate aspectele 3D şi 2D ale unei secţiuni de 50 µm în cazul
unei mostre din răşina compozită Herculite XRV Ultra obţinută în urma acţiunii agentului de
albire Perfect Bleach (peroxid de carbamidă 17%).
Figura VII.5. Aspectele 3D şi 2D ale unei secţiuni de 5 µm în cazul unei mostre din răşina compozită
Herculite XRV Ultra obţinută în urma acţiunii agentului de albire Perfect Bleach
În figura VII.7 sunt prezentate aspectele 3D şi 2D ale unei secţiuni de 50 µm în cazul
unei mostre din răşina compozită Herculite XRV Ultra obţinută în urma acţiunii agentului de
albire Perfect Bleach (peroxid de carbamidă 17%).
Figura VII.7. Aspectele 3D şi 2D ale unei secţiuni de 50 µm în cazul unei mostre din răşina
compozită Herculite XRV Ultra obţinută în urma acţiunii agentului Perfect Bleach Office Plus
În figura VII.9 sunt prezentate aspectele 3D şi 2D ale unei secţiuni de 20 µm în cazul
unei mostre din răşina compozită Valux Plus obţinută în urma polimerizării materialului în
contact cu matricea de celuloid şi nesupusă acţiunii agentului de albire (probă martor).
Figura VII.9. Aspectele 3D şi 2D ale unei secţiuni de 20 µm în cazul unei mostre din răşina
compozită Valux Plus obţinută în urma polimerizării în contact cu matricea de celuloid
(probă martor)
În figura VII.13 sunt prezentate aspectele 3D şi 2D ale unei secţiuni de 20 µm în
cazul unei mostre din răşina compozită Valux Plus obţinută în urma acţiunii agentului de
albire Opalescence PF (peroxid de carbamidă 15%).
Figura VII.13. Aspectele 3D şi 2D ale unei secţiuni de 20 µm în cazul unei mostre din răşina
compozită Valux Plus obţinută în urma acţiunii agentului de albire Opalescence PF
În figura VII.15 sunt prezentate aspectele 3D şi 2D ale unei secţiuni de 20 µm în
cazul unei mostre din răşina compozită Valux Plus obţinută în urma acţiunii agentului de
albire Perfect Bleach (peroxid de carbamidă 17%).
Figura VII.15. Aspectele 3D şi 2D ale unei secţiuni de 20 µm în cazul unei mostre din răşina
compozită Valux Plus obţinută în urma acţiunii agentului de albire Perfect Bleach
În figura VII.16 sunt prezentate aspectele 3D şi 2D ale unei secţiuni de 10 µm în
cazul unei mostre din răşina compozită Valux Plus obţinută în urma acţiunii agentului de
albire Perfect Bleach Office Plus (peroxid de hidrogen 35%).
Figura VII.16. Aspectele 3D şi 2D ale unei secţiuni de 10 µm în cazul unei mostre din răşina
compozită Valux Plus obţinută în urma acţiunii agentului de albire Perfect Bleach Office Plus
În figura VII.19 sunt prezentate aspectele 3D şi 2D ale unei secţiuni de 20 µm în
cazul unei mostre din răşina compozită Filtek Z 250 obţinută în urma polimerizării
materialului în contact cu matricea de celuloid şi nesupusă acţiunii agentului de albire (probă
martor).
Figura VII.19. Aspectele 3D şi 2D ale unei secţiuni de 20 µm în cazul unei mostre din răşina
compozită Filtek Z 250 obţinută în urma polimerizării în contact cu matricea de celuloid (probă
martor)
În fig.VII.21 sunt prezentate aspectele 3D şi 2D ale unei secţiuni de 20 µm în cazul
unei mostre din răşina compozită Filtek Z 250 obţinută în urma acţiunii agentului de albire
Opalescence PF (peroxid de carbamidă 15%).
Fig. VII.21. Aspectele 3D şi 2D ale unei secţiuni de 20 µm în cazul unei mostre din răşina compozită
Filtek Z 250 obţinută în urma acţiunii agentului de albire Opalescence PF
În figura VII.23 sunt prezentate aspectele 3D şi 2D ale unei secţiuni de 20 µm în
cazul unei mostre din răşina compozită Filtek Z 250 obţinută în urma acţiunii agentului de
albire Perfect Bleach (peroxid de carbamidă 17%).
Figura VII.23. Aspectele 3D şi 2D ale unei secţiuni de 20 µm în cazul unei mostre din răşina
compozită Filtek Z 250 obţinută în urma acţiunii agentului de albire Perfect Bleach
În figura VII.25 sunt prezentate aspectele 3D şi 2D ale unei secţiuni de 20 µm în
cazul unei mostre din răşina compozită Valux Plus obţinută în urma acţiunii agentului de
albire Perfect Bleach Office Plus (peroxid de hidrogen 35%).
Figura VII.25. Aspectele 3D şi 2D ale unei secţiuni de 20 µm în cazul unei mostre din răşina
compozită Filtek Z 250 obţinută în urma acţiunii agentului de albire Perfect Bleach Office Plus
Pentru acceaşi probă, aspectele 3D şi 2D ale unei secţiuni de 5 µm scot în evidenţă
un profil diferit al rugozităţii de suprafaţă, mai accentuată comparativ cu secţiunea de 20 µm
(fig. VII.26).
Figura VII.26. Aspectele 3D şi 2D ale unei secţiuni de 5 µm în cazul unei mostre din răşina
compozită Filtek Z 250 obţinută în urma acţiunii agentului de albire Perfect Bleach Office Plus
Acţiunea tuturor celor trei tipuri de agenţi de albire a avut ca rezultat creşterea
rugozităţii medii pătratice în cazul răşinii compozite Filtek Z 250 (fig.VII.27).
Figura VII.27. Variaţia rugozităţilor medii pătratice în cazul răşinii compozite Valux Plus
Acţiunea tuturor celor trei tipuri de agenţi de albire a avut ca rezultat creşterea
rugozităţii medii pătratice în cazul răşinii compozite Herculite XRV Ultra (fig.VII.28).
Figura VII.28. Variaţia rugozităţilor medii pătratice în cazul răşinii compozite
Herculite XRV Ultra
Acţiunea tuturor celor trei tipuri de agenţi de albire a avut ca rezultat creşterea
rugozităţii medii pătratice în cazul răşinii compozite Filtek Z 250 (fig.VII.29).
Figura VII.29. Variaţia rugozităţilor medii pătratice în cazul răşinii compozite Filtek Z 250
Valorile medii şi deviaţiile standard ale rugozităţilor medii pătratice în cazul celor
trei materiale testate sunt prezentate în tabelul VII.3.
Tabel VII.3. Valorile medii şi deviaţiile standard ale rugozităţilor medii pătratice
Valorile medii ale rugozităţilor pătratice (µm) ± deviaţiile standard
Valux Plus
Filtek Z250 Herculite XRV
Grup de control 16.87(±0.04)* 10.90(±0.03)
* 9.53(±0.03)
*
35% peroxid de hidrogen 36.58 (±0.15)* 24.35 (±0.04)
* 21.86 (±0.05)
*
17% peroxid de carbamidă 22.45 (±0.02)* 20.51 (±0.04)
* 15.19 (±0.02)
*
15% peroxid de carbamidă 20.14 (±0.03)* 13.86 (±0.02)
* 11.33 (±0.03)
*
*Significant statistical difference
Pentru toate cele trei tipuri de răşini compozite studiate, cea mai mare rugozitate de
suprafaţă s-a obţinut după acţiunea peroxidului de hidrogen 35%, urmat în ordinea
descrescătoare de peroxidul de carbamidă 17% şi de peroxidul de carbamidă 15%.
Cele mai mari valori ale rugozităţii au fost înregistrate în cazul răşinii compozite
Valux Plus, urmată de răşina compozită Filtek Z250 şi de răşina compozită Herculite XRV.
Pentru a stabili dacă aceste diferenţe între rugozităţile de suprafaţă ale celor trei tipuri
de răşini compozite în urma acţiunii agenţilor de albire există diferenţe semnificative din
punct de vedere statistic, s-a aplicat testul ANOVA urmat de testul post hoc Bonferroni. În
cazul răşinii compozite Valux Plus rezultatele testul ANOVA şi Bonferroni demonstrează
existenţa diferenţelor semnificative între valorile rugozităţii înregistrate după acţiunea
agenţilor de albire şi lotul martor, precum şi între valorile rugozităţii înregistrate după
acţiunea diveşilor agenţi de albire (p<0,05) (tabele VII.4, VII.7). În cazul răşinii compozite
Filtek Z 250 rezultatele testul ANOVA şi Bonferroni demonstrează existenţa diferenţelor
semnificative între valorile rugozităţii înregistrate după acţiunea agenţilor de albire şi lotul
martor, precum şi între valorile rugozităţii înregistrate după acţiunea diveşilor agenţi de
albire (p<0,05) (tabele VII.5, VII.8). În cazul răşinii compozite Herculite rezultatele testul
ANOVA şi Bonferroni demonstrează existenţa diferenţelor semnificative între valorile
rugozităţii înregistrate după acţiunea agenţilor de albire şi lotul martor, precum şi între
valorile rugozităţii înregistrate după acţiunea diveşilor agenţi de albire (p<0,05) (tabele
VII.6, VII.9).
Tabel VII.4. Rezultatele testului ANOVA de comparare a rugozităţilor de suprafaţă
Valux Plus
ANOVA
valux
Sum of Squares df Mean Square F Sig.
Between Groups 1505.635 3 501.878 73766.917 .000
Within Groups .163 24 .007
Total 1505.799 27
Tabel VII.5. Rezultatele testului ANOVA de comparare a rugozităţilor de suprafaţă
Filtek Z 250
ANOVA
Z250
Sum of Squares df Mean Square F Sig.
Between Groups 654.265 3 218.088 142563.532 .000
Within Groups .037 24 .002
Total 654.301 27
Tabel VII.6. Rezultatele testului ANOVA de comparare a rugozităţilor de suprafaţă (Herculite)
ANOVA
Herculite
Sum of Squares df Mean Square F Sig.
Between Groups 863.502 3 287.834 314818.547 .000
Within Groups .022 24 .001
Total 863.524 27
VII.5.DISCUŢII
În prezent albirea dentară este una dintre cele mai utilizate proceduri de estetică
dentară. Datele din literatură arată că albirea poate fi considerată atât eficientă cât şi sigură
pentru ţesuturile dentare /150/.
In condiţiile în care unii pacienţi solicită proceduri de albire la interval de câţiva ani,
modificări microstructurale accentuate (rugozitate, textura suprafeţei) la nivelul materialelor
dentare din care sunt alcătuite restaurările estetice pot apare ca urmare a acţiunii repetate a
peroxidului de hidrogen. Gradul modificărilor microstructurale este dependent atât de
concentraţia de agent chimic, pH, timp de acţiune.Când restaurările din răşini compozite sunt
deteriorate, ele sunt frecvent înlocuite după procesul de albire dentară din cauza posibilelor
consecinţe estetice negative /21,296/. Schimbarea culorii rășinii compozite din cauza albirii
reprezintă un motiv relevant care poate solicita înlocuirea restaurației /21, 254/.Expunerea
materialelor compozite la o concentrație scăzută de peroxid crește semnificativ rugozitatea
suprafeței /341/. Având în vedere ca modificările nu au depașit valoarea de 0.2 µm, care este
pragul critic de retenție și acumulare a plăcii, rezultatele nu au fost considerate semnificative
clinic. Moraes&col., care au evaluat efectele concentrațiilor scăzute și ridicate de peroxid
asupra morfologiei suprafețelor rășinilor compozite hibride și cu microumplutura au ajuns la
o concluzie similară /198/. Aceste rezultate sunt în concordanță cu cele prezentate de acest
studiu.Bailey SJ&col.(1992), Cehreli ZC&col.(2003), Arcari GM&col.(2005), Al-Salehi
SK&col.(2006) arată că modificarea rugozității este un posibil efect negativ al produselor de
albire /5,15,25,51/. Dimensiunile mai ridicate ale particulelor din compozitele microhibride
sunt responsabile de creşterea microporozităţii structurii răşinii compozite /128/. Aceste
fapte pot explica modificările mai mici întâlnite în cazul Filtek Z350 după tratamentul de
albire, față de celelalte două materiale, întrucât are particulele de umplutură cele mai mici
(20 nm). Dimensiunile particulelor de umplutură a Esthet X sunt de 0.6-0.8 µm, în timp ce în
cazul Admira sunt de 0.4-1.2 µm. Dimensiunile mai ridicate ale particulelor compozitului
microhibrid Esthet X explică rugozitatea mai mare după albire a suprafeței.
Deși mulți alți factori pot influența morfologia de suprafață precum posibilitățile de
lustruire, tehnicile și materialele de finisare și lustruire folosite, tipul și concentrațiile
agenților de albire utilizați, aceștia au fost uniformi și constanți în limitele acestui studiu. Nu
s-au finisat sau lustruit suprafețele mostrelor și s-a utilizat un singur produs de albire.
Factorul cel mai important a fost reprezentat de diferențele inerente materialelor.
In interpretarea rezultatelor trebuie ţinut cont de modificările structurii materialelor
dentare asociate procedurilor de albire dentară. Pe de altă parte, unele studii au condus la
rezultate controversate.
Sunt necesare din acest punct de studii suplimentare pentru a elucida efectele
relevante din punct de vedere clinic ale agenţilor de albire asupra materielor compozite.
VII.6. CONCLUZII
Agenţii de albire care conţin peroxid de hidrogen 35%, peroxid de carbamidă 17%,
respectiv 15% cresc rugozitatea de suprafaţă a răşinilor compozite.
Pentru toate cele trei tipuri de răşini compozite studiate, cea mai mare rugozitate de
suprafaţă s-a obţinut după acţiunea peroxidului de hidrogen 35%, urmat în ordinea
descrescătoare de peroxidul de carbamidă 17/ şi de peroxidul de carbamidă 15%.
Răşina compozită hibridă a înregistrat valori ale rugozităţii de suprafaţă mai mari
comparativ cu răşina microhibridă şi cea nanohibridă atât înainte, cât şi după acţiunea
agenţilor de albire.
CAPITOL VIII. STUDII PRIVIND PROPRIETĂȚILE MICROSTRUCTURALE
ALE UNOR MATERIALE DENTARE RESTAURATIVE ESTETICE: SEM, EDX,
AFM ŞI ANALIZĂ FRACTALĂ
VIII.1. INTRODUCERE
Indiferent de topografia cavității ce urmează a fi restaurată materialul de obturație
trebuie sa aibă în final o suprafață cât mai netedă pentru a preveni retenția de placă
bacteriană și de pigmenți extrinseci /79,290/. Teoretic, acest deziderat poate fi atins cu
ajutorul sistemelor de finisare și lustruire a căror eficiență este condiționată de compoziția
materialului, prin raportul dintre componenta organică și cea anorganică.
In acest context, studiile care utilizează tehnici SEM şi AFM pot fi utile în
investigarea comparativă a performanţei sistemelor de lustruire şi finisare.Cercetările axate
pe starea de suprafaţă a restaurărilor directe şi indirecte pot fi extinse prin analiza fractală.
Imaginile microstructurale obținute prin SEM și AFM pot fi convertite în format binar și
analizate folosind soft-ul FracLac pentru calculul dimensiunii fractale. In acest mod se pot
obţine corelații între parametrii de suprafață (rugozitatea) și dimensiunea fractală. In
medicina dentară analiza fractală a fost folosită pentru studierea diferitelor proprietăți ale
materialelor dentare /52,153,209,298/.Analiza fractală a fost aplicată în ultimii ani în
numeroase domenii ale medicinii, cum ar fi analiza semnalelor medicale (1D, 2D sau 3D),
analiza texturii suprafeţelor sau segmentărilor /110,119,124/.
VIII.2. SCOPUL STUDIULUI În prezentul capitol se studiază existența unor posibile corelații între proprietățile de
finisare și lustruire cu diverse sisteme, ale unor materiale dentare restaurative cu largă
utilizare în cabinetul de medicină dentară și dimensiunea fractală a microstructurii observate
experimental. Au fost preparate probe din două materiale compozite de nouă generație și un
material glasionomer, iar imaginile microstructurale au fost obținute prin microscopie
electronică cu baleiaj.
III.3. MATERIAL ȘI METODĂ
VIII.3.1. Materialele dentare şi sistemele de lustruire utilizate
Materialele utilizate în prezentul studiu au fost compozitele Filtek Ultimate
Universal Restorative (3M ESPE) și Filtek Ultimate Flowable Restorative, respectiv
Glasionomerul Fuji IX GP. Descrierea acestora este prezentată în cele ce urmează.
Figura VIII.4: Prepararea probelor
În cazul celor două materiale compozite, probele supuse analizei au fost
fotopolimerizate timp de 40 s pe ambele părți prin placuța de sticlă pentru a asigura
polimerizarea completă a materialului, folosind o sursă cu LED (light emitting diode) de tip
Optilight LD MAX - Gnatus din dotarea cabinetului de medicină dentară – Figura VIII.5.
Sistemele de lustruire
După îndepărtarea probelor din conformatoare acestea au fost finisate și lustruite
utilizand 3 sisteme diferite:
Sistem 1: Sistemul în doi pași Sof-Lex (3M ESPE) – Figura VIII.6 /286/.
Figura VIII.6. Sistemul de finisare și lustruire Sof-Lex (3M ESPE)/286/
Sistem 2: Sistemul multi-step Super Snap (Shofu, Inc. Kyoto, Japan) – Figura VIII.7 /295/.
Figura VIII.7. Sistemul de finisare și lustruire Super-Snap (SuperSnap, Kerr)/295/
Sistem 3: Sistemul multi-step OptiDisc (KerrHawe SA, Switzerland) – Figura VIII.8 /216/.
Figura VIII.8. Sistemul de finisare și lustruire OptiDisc (Optidisc, KerrHawe)/216/
VIII.3.2. Studiul materialelor folosind tehnica SEM (microscopul electronic cu scanare
VEGA II LSH TESCAN)(fig.VIII.9.a-b).
a) b)
Figura VIII.9: Microscop cu scanare cu electroni: imaginea dispozitivului (a), plasarea probelor în
incinta vidată și programul de măsură și control (b)
VIII.3.3. Studiul materialelor prin microanaliză chimică EDX (detector QUANTAX –
Bruker)
VIII.3.4. Studiul materialelor prin tehnica AFM (microscopul de forță atomică NTEGRA
SPECTRA -NT-MDT)(fig.VIII.10)
a) b)
Figura VIII.10. Microscopul de forță atomică NTEGRA SPECTRA (NT-MDT) utilizat pentru
măsurătorile experimentale (a) și principiul fizic de funcționare (b)
În vederea caracterizării cantitative a microstructurilor au fost calculați parametrii de
rugozitate /65/.
- Înălţimea maximă a profilului (Rz);
- Înălţimea medie a elementelor profilului (Rc);
- Înălţimea totală a profilului (Rt)
- Abaterea medie aritmetică a profilului evaluat (Ra)
VIII.3.5. Metoda analizei fractale a imaginilor microstructurale (programul FracLac)
FracLac este un software de analiză fractală a imaginilor, dezvoltat ca plugin pentru
programul scris în Java, ImageJ, folosit pentru achiziția și prelucrarea imaginilor
microscopice /145/. În cadrul prezentului studiu, imaginile microstructurale obținute prin
SEM și AFM au fost convertite în format binar și analizate folosind soft-ul FracLac pentru
calculul dimensiunii fractale. S-a căutat obținerea unor corelații între parametrii de suprafață
(ex. Rugozitate) și dimensiunea fractală.
VIII.4. REZULTATE
VIII.4.1. Rezultate microstructurale obținute prin SEM În figura VIII.11 sunt prezentate imagini microstructurale obținute prin SEM ale
compozitului Filtek Ultimate Universal Restorative, la diverse puteri de mărire, pentru
probele martor – figura VIII.11.a., respectiv pentru probele finisate și lustruite cu sistemele 1
– 3 descrise în paragraful VIII.3.2, figuri VIII.11.b-d.În figura VIII.12 sunt prezentate
imagini microstructurale obținute prin SEM ale compozitului Filtek Ultimate Flowable
Restorative, la diverse puteri de mărire, pentru probele martor – Figura VIII.12.a., respectiv
pentru probele finisate și lustruite cu sistemele 1 – 3 - figuri VIII.12.b-d. În figura VIII.13
sunt prezentate imagini microstructurale obținute prin SEM ale glasionomerului Fuji IX GP,
la diverse puteri de mărire, pentru probele martor – Figura VIII.13.a., respectiv pentru
probele finisate și lustruite cu sistemele 1 – 3, figurile VIII.13.b-d.
Figura VIII.11.a. probe martor
Figura VIII.11.b. probe finisate cu sistemele de lustruire 1
Figura VIII.11.b. probe finisate cu sistemele de lustruire 2
Figura VIII.11.b. probe finisate cu sistemele de lustruire 3
Figura VIII.11: Microstructura obținută prin SEM a compozitului Filtek Ultimate Universal Restorative la diverse puteri de mărire:a)proba martor,b)-d)probe finisate cu sistemele de lustruire
1-3
Figura VIII.12.a. probe martor
Figura VIII.12.b. probe finisate cu sistemele de lustruire 1
Figura VIII.12.b. probe finisate cu sistemele de lustruire 2
Figura VIII.12.b. probe finisate cu sistemele de lustruire 3
Figura VIII.12: Microstructura obținută prin SEM a compozitului restaurativ Filtek Ultimate
Flowable Restorative la diverse puteri de mărire: a) proba martor,b)-d) probe finisate cu sistemele de lustruire 1-3.
Figura VIII.13.a. probe martor
Figura VIII.13.b. probe finisate cu sistemele de lustruire 1
Figura VIII.13.c. probe finisate cu sistemele de lustruire 2
Figura VIII.13.d. probe finisate cu sistemele de lustruire 3
Figura VIII.13: Microstructura obținută prin SEM a glasionomerului Fuji IX GP la diverse puteri de
mărire: a) proba martor, b)-d) probe finisate cu sistemele de lustruire 1-3.
VIII.4.2. Rezultate microstructurale obținute prin tehnicile EDX şi AFM Folosind tehnica EDX prezentată anterior în paragraful VIII.3.4 au fost analizate
elementele chimice prezente pe suprafața probelor.
Figura VIII.15.a. prezintă rezultatele EDX pentru compozitul Filtek Ultimate
Universal Restorative. Figura VIII.15.b. prezintă rezultatele EDX pentru compozitul Filtek
Ultimate Flowable Restorative. Figurile VIII.15.c. prezintă rezultatele EDX pentru cementul
glasionomer Fuji IX GP.
11
,96
68
,75
18
,11
1,1
87,5
8
71
,46
18
,10
2,8
68,7
1
70
,73
18
,19
2,3
811
,26
74
,20
14
,39
0,0
3
0
10
20
30
40
50
60
70
80
Carbon Oxigen Siliciu Zirconiu
Pro
cen
te a
tom
ice
no
rma
liza
te
[%]
Martor
Sistem 1
Sistem 2
Sistem 32
4,0
6
65
,04
10
,82
0,1
3
12
,93
70
,98
12
,93
0,1
5
13
,89
70
,14
15
,24
0,1
0
14
,98
73
,64
11
,37
0,0
9
0
10
20
30
40
50
60
70
80
Carbon Oxigen Siliciu Yterbiu
Pro
cen
te a
tom
ice
no
rmal
izat
e [%
]
Martor
Sistem 1
Sistem 2
Sistem 3
10
,73
40
,59
6,0
4
2,9
4
1,8
6
28
,53
9,3
0
7,1
7
52
,31
4,9
5
2,4
7
0,7
7
25
,94
5,6
3
7,3
1
54
,46
4,7
9
2,5
3
0,7
6
25
,70
4,4
5
12
,15
44
,26
7,5
2
3,3
2
1,5
9
24
,96
6,2
0
0
10
20
30
40
50
60
Aluminiu Fluor Siliciu Strontiu Sodiu Oxigen Carbon
Pro
cent
e at
om
ice
norm
aliz
ate
[%]
Martor
Sistem 1
Sistem 2
Sistem 3
c)
Figura VIII.15.a-c:Variația componziției chimice a materialelor studiate ca urmare a finisării și
lustruirii cu Sistemele 1-3 - Filtek Ultimate Universal Restorative (a), Filtek Ultimate Flowable
Restorative (b) și glasionomerului Fuji IX GP (c)
Figurile VIII.16.b-d. prezintă aspect AFM pentru compozitul Filtek Ultimate
Universal Restorative. Figurile VIII.17.b-d. prezintă aspecte AFM pentru compozitul Filtek
Ultimate Flowable Restorative. Figurile VIII.18.b-d. prezintă aspecte AFM pentru cementul
glasionomer Fuji IX GP.
Fig.VIII.16.b. probe finisate cu sistemul de lustruire 1
Fig.VIII.16.c. probe finisate cu sistemul de lustruire 2
Fig.VIII.16.d. probe finisate cu sistemul de lustruire 3
Figura VIII.16: Microstructura obținută prin AFM a Filtek Ultimate Universal Restorative la diverse
puteri de mărire: a) proba martor, b)-d) probe finisate cu sistemele de lustruire 1-3.
Figura VIII.17.b. probe finisate cu sistemele de lustruire 1
Figura VIII.17.c. probe finisate cu sistemele de lustruire 2
Figura VIII.17.d. probe finisate cu sistemele de lustruire 3
Figura VIII.17: Microstructura obținută prin AFM a compozitului restaurativ Filtek Ultimate Flowable Restorative la diverse puteri de mărire:a) proba martor, b)-d) probe finisate cu sistemele
de lustruire 1-3
Fig.VIII.18.b. probe finisate cu sistemele de lustruire 1
Fig.VIII.18.b. probe finisate cu sistemele de lustruire 2
Fig.VIII.18.b. probe finisate cu sistemele de lustruire 3
Figura VIII.18: Microstructura obținută prin AFM a glasionomerului Fuji IX GP la diverse puteri de
mărire: a) proba martor, b)-d) probe finisate cu sistemele de lustruire 1-3.
0,000
0,200
0,400
0,600
0,800
1,000
1,200
MartorSistem 1
Sistem 2Sistem 3
0,04
0,49
0,85
0,41
0,91
1,10 1,12 1,19
0,60 0,70 0,74
0,46
RA (m)
Filtek Ultimate Universal Restorative Filtek Ultimate Flowable RestorativeGlasionomerul Fuji IX GP
Figura VIII.19: Variația rugozității materialelor studiate în urma finsării și lustruirii folosind
Sistemele 1-3
VIII.4.4. Rezultate obținute prin analiză fractală. Corelații cu aspecte microstructurale.
Au fost utilizate imaginile obținute prin SEM și AFM și programul FracLac. S-a
realizat conversia imaginilor în format binar, În Tabelul VIII.1. sunt prezentate rezultate
tipice rezultate pentru imagini obținute prin SEM la diverse puteri de mărire, în cazul
compozitului Filtek Ultimate Universal Restorative.
Tabelul VIII.1: Rezultate numerice tipice, obținute prin analiză fractală Martor1. FracLac
2015Marb62
06: File
Slice (ROI)
start
2. Number
(Ǥɴ) in SET
(Ǥ) of SCAN
POSITIONS
(ɢ)
3. SCAN
TYPE for Dʙ
4. Formula
for
FRACTAL
DIMENSION
(D) for Dʙ
5. Y₍ø₎ for
the SET (Ø)
of ALL (Øɴ)
sampling
ELEMENT
6.
D̅ = ∑D₍ɢ₎∕Ǥɴ
∀ ɢ∈Ǥ for Dʙ
7.
STANDARD
DEVIATION
(σ) for
D for Dʙ
8.
⋆
D (D with
highest
r²) for Dʙ
9.
⋆
r² for Dʙ10.
⋆
SE for Dʙ
500xtif500xtifDateTime20160304114041ArtestnicanorbŞ1_ (0,0_762x750) 0,0--762,750 500 12 Dʙ₍ɢ₎ = Box Count Binary; No filters; white; Save Results To Folder(-)regression line slope for ln(Y₍ø₎) vs ln(ø)
∀
ø
∈
ØY₍ɢ,ø₎ = C₍ɢ,ø₎ = Samples of Size ø Containing Foreground Pixels (F) at ɢ1,8448 0,0409 1,9021 0,9958 0,1087
1kxtif1kxtifDateTime20160304114124ArtestnicanorbŞ1_ (0,0_761x760) 0,0--753,760 1000 12 Dʙ₍ɢ₎ = Box Count Binary; No filters; white; Save Results To Folder(-)regression line slope for ln(Y₍ø₎) vs ln(ø)
∀
ø
∈
ØY₍ɢ,ø₎ = C₍ɢ,ø₎ = Samples of Size ø Containing Foreground Pixels (F) at ɢ1,8015 0,0369 1,8629 0,9981 0,0711
2kxtif2kxtifDateTime20160304114313ArtestnicanorbŞ1_ (0,0_767x757) 0,0--767,757 2000 12 Dʙ₍ɢ₎ = Box Count Binary; No filters; white; Save Results To Folder(-)regression line slope for ln(Y₍ø₎) vs ln(ø)
∀
ø
∈
ØY₍ɢ,ø₎ = C₍ɢ,ø₎ = Samples of Size ø Containing Foreground Pixels (F) at ɢ1,7758 0,04 1,747 0,9946 0,1142
5kxtif5kxtifDateTime20160304114657ArtestnicanorbŞ1_ (0,0_764x765) 0,0--764,765 5000 12 Dʙ₍ɢ₎ = Box Count Binary; No filters; white; Save Results To Folder(-)regression line slope for ln(Y₍ø₎) vs ln(ø)
∀
ø
∈
ØY₍ɢ,ø₎ = C₍ɢ,ø₎ = Samples of Size ø Containing Foreground Pixels (F) at ɢ1,7118 0,0397 1,6922 0,9923 0,1314
5kx1tif5kx1tifDateTime20160304114740ArtestnicanorbŞ1_ (0,0_764x762) 0,0--764,762 5000 12 Dʙ₍ɢ₎ = Box Count Binary; No filters; white; Save Results To Folder(-)regression line slope for ln(Y₍ø₎) vs ln(ø)
∀
ø
∈
ØY₍ɢ,ø₎ = C₍ɢ,ø₎ = Samples of Size ø Containing Foreground Pixels (F) at ɢ1,6946 0,0419 1,6626 0,992 0,1317
Sistem 1
500xtif500xtifDateTime20160217101817ArtestnicanorbŞ1_ (0,0_767x758) 0,0--767,758 500 12 Dʙ₍ɢ₎ = Box Count Binary; No filters; white; Save Results To Folder(-)regression line slope for ln(Y₍ø₎) vs ln(ø)
∀
ø
∈
ØY₍ɢ,ø₎ = C₍ɢ,ø₎ = Samples of Size ø Containing Foreground Pixels (F) at ɢ1,8345 0,0429 1,8947 0,9958 0,1087
1kxtif1kxtifDateTime20160217101904ArtestnicanorbŞ1_ (0,0_761x763) 0,0--761,763 1000 12 Dʙ₍ɢ₎ = Box Count Binary; No filters; white; Save Results To Folder(-)regression line slope for ln(Y₍ø₎) vs ln(ø)
∀
ø
∈
ØY₍ɢ,ø₎ = C₍ɢ,ø₎ = Samples of Size ø Containing Foreground Pixels (F) at ɢ1,8406 0,0413 1,829 0,9962 0,1003
2kxtif2kxtifDateTime20160217102031ArtestnicanorbŞ1_ (0,0_760x760) 0,0--760,760 2000 12 Dʙ₍ɢ₎ = Box Count Binary; No filters; white; Save Results To Folder(-)regression line slope for ln(Y₍ø₎) vs ln(ø)
∀
ø
∈
ØY₍ɢ,ø₎ = C₍ɢ,ø₎ = Samples of Size ø Containing Foreground Pixels (F) at ɢ1,7846 0,0416 1,7709 0,9957 0,1023
5kxtif5kxtifDateTime20160217102138ArtestnicanorbŞ1_ (0,0_757x759) 0,0--757,759 5000 12 Dʙ₍ɢ₎ = Box Count Binary; No filters; white; Save Results To Folder(-)regression line slope for ln(Y₍ø₎) vs ln(ø)
∀
ø
∈
ØY₍ɢ,ø₎ = C₍ɢ,ø₎ = Samples of Size ø Containing Foreground Pixels (F) at ɢ1,6286 0,0417 1,5947 0,9936 0,1127
Sistem 2
500x1tif500x1tifDateTime20160217103744ArtestnicanorbŞ1_ (0,0_765x766) 0,0--765,766 500 12 Dʙ₍ɢ₎ = Box Count Binary; No filters; white; Save Results To Folder(-)regression line slope for ln(Y₍ø₎) vs ln(ø)
∀
ø
∈
ØY₍ɢ,ø₎ = C₍ɢ,ø₎ = Samples of Size ø Containing Foreground Pixels (F) at ɢ1,8375 0,0386 1,8125 0,9954 0,1089
500xtif500xtifDateTime20160217103354ArtestnicanorbŞ1_ (0,0_765x756) 0,0--765,756 500 12 Dʙ₍ɢ₎ = Box Count Binary; No filters; white; Save Results To Folder(-)regression line slope for ln(Y₍ø₎) vs ln(ø)
∀
ø
∈
ØY₍ɢ,ø₎ = C₍ɢ,ø₎ = Samples of Size ø Containing Foreground Pixels (F) at ɢ1,8427 0,0394 1,8985 0,9958 0,1091
1kxtif1kxtifDateTime20160217103442ArtestnicanorbŞ1_ (0,0_765x758) 0,0--765,758 1000 12 Dʙ₍ɢ₎ = Box Count Binary; No filters; white; Save Results To Folder(-)regression line slope for ln(Y₍ø₎) vs ln(ø)
∀
ø
∈
ØY₍ɢ,ø₎ = C₍ɢ,ø₎ = Samples of Size ø Containing Foreground Pixels (F) at ɢ1,8379 0,0429 1,8984 0,9958 0,1092
2kxtif2kxtifDateTime20160217103607ArtestnicanorbŞ1_ (0,0_765x759) 0,0--765,759 2000 12 Dʙ₍ɢ₎ = Box Count Binary; No filters; white; Save Results To Folder(-)regression line slope for ln(Y₍ø₎) vs ln(ø)
∀
ø
∈
ØY₍ɢ,ø₎ = C₍ɢ,ø₎ = Samples of Size ø Containing Foreground Pixels (F) at ɢ1,8206 0,0425 1,88 0,9956 0,1102
5kxtif5kxtifDateTime20160217103702ArtestnicanorbŞ1_ (0,0_765x763) 0,0--765,763 5000 12 Dʙ₍ɢ₎ = Box Count Binary; No filters; white; Save Results To Folder(-)regression line slope for ln(Y₍ø₎) vs ln(ø)
∀
ø
∈
ØY₍ɢ,ø₎ = C₍ɢ,ø₎ = Samples of Size ø Containing Foreground Pixels (F) at ɢ1,7664 0,04 1,7479 0,9953 0,1057
Sistem 3
500x1tif500x1tifDateTime20160217091855ArtestnicanorbŞ1_ (0,0_763x737) 0,0--763,737 500 12 Dʙ₍ɢ₎ = Box Count Binary; No filters; white; Save Results To Folder(-)regression line slope for ln(Y₍ø₎) vs ln(ø)
∀
ø
∈
ØY₍ɢ,ø₎ = C₍ɢ,ø₎ = Samples of Size ø Containing Foreground Pixels (F) at ɢ1,7123 0,0436 1,7723 0,9948 0,1132
1kx1tif1kx1tifDateTime20160217092002ArtestnicanorbŞ1_ (0,0_762x754) 0,0--762,754 1000 12 Dʙ₍ɢ₎ = Box Count Binary; No filters; white; Save Results To Folder(-)regression line slope for ln(Y₍ø₎) vs ln(ø)
∀
ø
∈
ØY₍ɢ,ø₎ = C₍ɢ,ø₎ = Samples of Size ø Containing Foreground Pixels (F) at ɢ1,533 0,04 1,5034 0,9916 0,1219
2kxtif2kxtifDateTime20160217092021ArtestnicanorbŞ1_ (0,0_762x757) 0,0--762,757 2000 12 Dʙ₍ɢ₎ = Box Count Binary; No filters; white; Save Results To Folder(-)regression line slope for ln(Y₍ø₎) vs ln(ø)
∀
ø
∈
ØY₍ɢ,ø₎ = C₍ɢ,ø₎ = Samples of Size ø Containing Foreground Pixels (F) at ɢ1,6509 0,0427 1,62 0,9932 0,1182
5kxtif5kxtifDateTime20160217092102ArtestnicanorbŞ1_ (0,0_765x762) 0,0--765,762 5000 12 Dʙ₍ɢ₎ = Box Count Binary; No filters; black; Save Results To Folder(-)regression line slope for ln(Y₍ø₎) vs ln(ø)
∀
ø
∈
ØY₍ɢ,ø₎ = C₍ɢ,ø₎ = Samples of Size ø Containing Foreground Pixels (F) at ɢ1,7574 0,0414 1,7474 0,9957 0,1016
In figurile VIII.22.a-c. sunt prezentate rezultate privind dependența dimensiunii
fractale de sistemul de finisare - VIII.22.a) pentru Filtek Ultimate Universal Restorative,
VIII.22.b), pentru Filtek Ultimate Flowable Restorative, VIII.22.c) pentru Fuji IX GP.
1,9
04
2
1,8
87
2
1,8
06
5
1,8
17
1,9
01
2
1,7
68
31,8
96
2
1,8
94
1,7
11
8
1,8
03
2
1,7
7
1,4
78
9
1,4
1,5
1,6
1,7
1,8
1,9
2
500 1000 2000
Dim
en
siu
ne
fra
cta
lă m
ed
ie
Mărire imagine microscopică
Martor Sistem 1 Sistem 2 Sistem 3
1,8
44
8
1,8
01
5
1,7
75
8
1,8
34
5
1,8
40
6
1,7
84
6
1,8
37
5
1,8
42
7
1,8
37
9
1,7
12
3
1,5
33
1,6
50
9
1,4
1,5
1,6
1,7
1,8
1,9
2
500 1000 2000
Dim
en
siu
ne
a f
ra
cta
lă m
ed
ie
Mărire imagine microscopică
Martor Sistem 1 Sistem 2 Sistem 3
1,8
23
3
1,7
66
6
1,6
59
9
1,8
38
3
1,8
33
7
1,7
75
6
1,8
32
9
1,8
23
2
1,7
69
1,8
4
1,8
4
1,7
4
1,55
1,6
1,65
1,7
1,75
1,8
1,85
1,9
500 1000 5000
Dim
en
siu
ne
a f
ract
ală
me
die
Mărire imagine microscopică
Martor Sistem 1 Sistem 2 Sistem 3
Figura VIII.22: Dependența dimensiunii fractale a imaginii microstructurii la diverse măriri, de
sistemul de finisare, pentru Filtek Ultimate Universal Restorative (a), Filtek Ultimate Flowable Restorative (b) și Glasionomerul Fuji IX GP (c)
Dimensiunea fractală a microstructurilor observate prin AFM este corelată cu
parametrul de rugozitate medie, și poate fi folosită pentru a caracteriza cantitativ calitatea
suprafețelor materialelor dentare finisate și lustruite cu diverse tipuri de sisteme (tabel
VIII.2., figura VIII.23). Tabelul VIII.2: Rezultate numerice obținute prin analiză fractală
imaginilor AFM și valorile rugozității
Figura VIII.23: Dependența rugozității probelor de dimensiunea fractală a imaginii AFM
VIII.5. DISCUŢII
Calitatea suprafeţei restaurărilor din răşini compozite este unul din cei mai importanţi
factori care determină succesul clinic în cavitatea orală. Existenţa unui anumit grad de
rugozitate al suprafeţei răşinilor compozite este favorizată de tipul, forma, dimensiunile şi
compoziţia particulelor care formează faza anorganică, calitatea şi cantitatea componentei
organice, tipul de adeziv şi sistem de fotopolimerizare /288/. Luciul natural, abrazivitatea
redusă, proprietăţile mecanice îmbunătăţite, percepţia tactilă şi comfortul pacientului sunt
asociate semnificativ cu proprietăţile de suprafaţă /47/. Suprafeţele netede reduc riscul
adeziunii biofilmului bacterian, apariţiei cariilor secundare marginale, iritaţiei gingivale
modificărilor de culoare /81,189./ În prezentul studiu valoarea Ra obținută pentru probele
martor, care au fost fotopolimerizate în contact cu matricea din celuloid au fost mai mici
comparativ cu valorile obținute pentru fiecare din cele trei sisteme de finisare și lustruire
folosite. Aceste rezultate sunt în acord studii care au evidențiat faptul că, în cazul rășinilor
Dimensiune
fractală,
DB
Rugozitate,
RA (m)
1,8095 0,04115 Martor
Filtek Ultimate
Universal
Restorative
1,7991 0,48920 Sistem 1
1,8097 0,85260 Sistem 2
1,7933 0,41110 Sistem 3
1,8116 0,90600 Martor
Filtek Ultimate
Flowable
Restorative
1,8094 1,10220 Sistem 1
1,8096 1,12180 Sistem 2
1,4073 1,18580 Sistem 3
1,8088 0,6013 Martor
Glasionomer
Fuji IX GP
1,8051 0,695 Sistem 1
1,8053 0,7441 Sistem 2
1,8016 0,4595 Sistem 3
compozite, cea mai netedă suprafață se obține atunci când materialul este fotopolimerizat în
raport intim cu o matrice de celuloid /266,316/. Dimensiunea fractală a microstructurilor
observate prin AFM este corelată cu parametrul de rugozitate medie, și poate fi folosită
pentru a caracteriza cantitativ calitatea suprafețelor materialelor dentare finisate și lustruite
cu diverse tipuri de sisteme. In ceea ce priveşte studiul stării de suprafaţă prin intermediul
analizei fractalice, acesta se înscrie într-o gamă restrânsă de cercetări utilizate cu scopul de a
cuantifica complexitatea anatomiei suprafeţelor materialelor dentare care sunt utilizate în
tratamentele dentare restaurative. In cadrul studiului prezentat în acest capitol fost efectuată
analiza fractală a imaginilor microstructurale urmărindu-se determinarea modului în care
rugozitatea se corelează cu dimensiunea fractală. S-a determinat existenţa unei dependențe
de tip exponențial între cei doi parametri investigaţi. Valoarea medie a rugozităţii se
corelează cu dimensiunea fractală a microstructurilor observate prin AFM. Rezultatul arată
că analiza fractală poate fi folosită pentru a caracteriza cantitativ calitatea suprafețelor
materialelor dentare finisate și lustruite cu diverse tipuri de sisteme
/83,144,208,262,298,344/.
VIII.6. CONCLUZII
Microstructura observată prin SEM a probelor martor indică o suprafață foarte fină,
cu o distribuție uniformă de particule/clusteri de particule foarte mici sub dimensiunile
specificate de producători. Sub acțiunea sistemelor de finisare se formează microcanale
paralele, cu diametre mici pentru sistemele 1 și 2 (sub 5 m) și mult mai pronunțate pentru
Sistemul 3, de până la 10 m. Totodată sunt îndepărtate particulele foarte fine, pe suprafață
rămânând clusteri sau particule mari, cu dimensiuni în acord cu specificațiile producătorului.
Compozitul Filtek Ultimate Flowable Restorative este cel mai afectat, o posibilă cauză fiind
încărcarea mai mică cu filler.
Analiza chimică prin EDX a permis identificarea și determinarea procentelor atomice
ale fiecărui element. În cazul compozitelor, sistemele de lustruire determină ușoare
modificări ale conținutului elementelor chimice specifice umpluturii (Si), însă nu depășesc
câteva procente. Pentru glasionomerul studiat apar variații semnificative doar pentru
procentul de fluor, în sensul creșterii acestuia de la aproximativ 40% la peste 50%
Analiza materialelor prin AFM a permis identificarea variațiilor pe înălțime față de
suprafața analizată. A fost posibilă astfel determinarea adâncimii micro-canalelor observate
și anterior prin SEM. Acestea sunt în general de 1-2 m, pentru sistemele 1 și 2 de finisare,
dar mult mai pronunțate, de până la 5 m pentru Sistemul 3. Pentru toate cele 3 materiale
studiate a fost evaluat parametrul de rugozitate Ra, abaterea medie aritmetică a profilului
evaluat, folosind suprafețe de (80×80) m2. Putem concluziona că în general utilizarea
acestor sisteme conduce la creșterea parametrului de rugozitate față de probele martor, având
ca efect îndepărtarea de pe suprafață a particulelor foarte fine și a unor porțiuni din matrice.
Singura excepție observată este în cazul utilizării sistemului 3 pentru finisarea
glasionomerului Fuji IX GP.
A fost efectuată analiza fractală a imaginilor microstructurale și s-a studiat
dependența rugozității de dimensiunea fractală. Am constatat existența unei bune corelații
între cei doi parametri, sub forma unei dependențe de tip exponențial. Teoretic, dimensiunea
fractală poate avea valoare maximă 2 (caracteristică suprafeței), valoare spre care există o
tendință de creștere asimptotică la creșterea rugozității. Pentru a caracteriza cantitativ această
corelație, a fost calculat coeficientul de corelație Pearson între parametrii rugozitate medie și
dimensiune fractală, rezultând valoarea 0,41486 cu un coeficient de semnificație de 0,17992.
Conform literaturii, această valoare a corespunde unei corelații liniare medii, însă
dependența observată în prezentul studiu nu este de acest tip.
Dimensiunea fractală a microstructurilor observate prin AFM este corelată cu
parametrul de rugozitate medie, și poate fi folosită pentru a caracteriza cantitativ calitatea
suprafețelor materialelor dentare finisate și lustruite cu diverse tipuri de sisteme.
CONCLUZII GENERALE
Sexul pacienţilor nu influenţează semnificativ scorul estetic al restaurărilor din răşini
compozite.
Restaurările din răşini compozite cu vechime peste 4 ani prezintă o afectare
semnificativă a scorului estetic (33%) comparativ cu restaurările cu vechime sub 3 ani
(13.85%).
Restaurările din răşini compozite la nivel molar prezintă o afectare semnificativă a
scorului estetic (35.60%) comparativ cu restaurările localizate la nivel premolar (11.20%) şi
frontali (10.90%).
Restaurările din răşini compozite localizate la nivelul cavităţilor de clasa II şi clasa
IV prezintă o afectare semnificativă a scorului estetic (33%, respectiv 34.60%) comparativ
cu restaurările localizate în cavităţi de clasa III (5.60%), respectiv clasa V (6.30%).
Criteriul colorarea marginală este afectat preponderent la nivelul restaurărilor cu
vechime minim 4 ani (27.40%), localizate la nivel molar (31.60%), în cavităţi de clasa II
(39%) şi clasa IV (33%).
Criteriul colorarea suprafeţei este afectat preponderent la nivelul restaurărilor
localizate la nivel molar (13.20%), în cavităţi de clasa I (11.70%); nu există diferenţe
semnificative statistic între restaurările cu vechime 1-3 ani şi restaurările cu vechime 4-5 ani.
Criteriul concordanţa culorii este afectat preponderent la nivelul restaurărilor cu
vechime minim 4 ani (18.70%), localizate la nivel molar (15.80%), în cavităţi de clasa IV
(33%).
Forma anatomică este afectată preponderent în cazul restaurărilor localizate la nivel
molar (39.50%), în cavităţi de clasa II (34.80%); nu există diferenţe semnificative statistic
între restaurările cu vechime 1-3 ani şi restaurările cu vechime 4-5 ani.
Agenţii de albire care conţin peroxid de hidrogen 35%, peroxid de carbamidă 17%,
respectiv 15% cresc rugozitatea de suprafaţă a răşinilor compozite.
Pentru toate cele trei tipuri de răşini compozite studiate, cea mai mare rugozitate de
suprafaţă s-a obţinut după acţiunea peroxidului de hidrogen 35%, urmat în ordinea
descrescătoare de peroxidul de carbamidă 17/ şi de peroxidul de carbamidă 15%.
Răşina compozită hibridă a înregistrat valori ale rugozităţii de suprafaţă mai mari
comparativ cu răşina microhibridă şi cea nanohibridă atât înainte, cât şi după acţiunea
agenţilor de albire.
Microstructura observată prin SEM a probelor martor indică o suprafață foarte fină,
cu o distribuție uniformă de particule/clusteri de particule foarte mici sub dimensiunile
specificate de producători. Sub acțiunea sistemelor de finisare se formează microcanale
paralele, cu diametre mici pentru sistemele 1 și 2 (sub 5 m) și mult mai pronunțate pentru
Sistemul 3, de până la 10 m. Totodată sunt îndepărtate particulele foarte fine, pe suprafață
rămânând clusteri sau particule mari, cu dimensiuni în acord cu specificațiile producătorului.
Compozitul Filtek Ultimate Flowable Restorative este cel mai afectat, o posibilă cauză fiind
încărcarea mai mică cu filler.
Analiza chimică prin EDX a permis identificarea și determinarea procentelor atomice
ale fiecărui element. În cazul compozitelor, sistemele de lustruire determină ușoare
modificări ale conținutului elementelor chimice specifice umpluturii (Si), însă nu depășesc
câteva procente. Pentru glasionomerul studiat apar variații semnificative doar pentru
procentul de fluor, în sensul creșterii acestuia de la aproximativ 40% la peste 50%
Analiza materialelor prin AFM a permis identificarea variațiilor pe înălțime față de
suprafața analizată. A fost posibilă astfel determinarea adâncimii micro-canalelor observate
și anterior prin SEM. Acestea sunt în general de 1-2 m, pentru sistemele 1 și 2 de finisare,
dar mult mai pronunțate, de până la 5 m pentru Sistemul 3. Pentru toate cele 3 materiale
studiate a fost evaluat parametrul de rugozitate Ra, abaterea medie aritmetică a profilului
evaluat, folosind suprafețe de (80×80) m2. Putem concluziona că în general utilizarea
acestor sisteme conduce la creșterea parametrului de rugozitate față de probele martor, având
ca efect îndepărtarea de pe suprafață a particulelor foarte fine și a unor porțiuni din matrice.
Singura excepție observată este în cazul utilizării sistemului 3 pentru finisarea
glasionomerului Fuji IX GP.
A fost efectuată analiza fractală a imaginilor microstructurale și s-a studiat
dependența rugozității de dimensiunea fractală. Am constatat existența unei bune corelații
între cei doi parametri, sub forma unei dependențe de tip exponențial. Teoretic, dimensiunea
fractală poate avea valoare maximă 2 (caracteristică suprafeței), valoare spre care există o
tendință de creștere asimptotică la creșterea rugozității. Pentru a caracteriza cantitativ această
corelație, a fost calculat coeficientul de corelație Pearson între parametrii rugozitate medie și
dimensiune fractală, rezultând valoarea 0,41486 cu un coeficient de semnificație de 0,17992.
Conform literaturii, această valoare a corespunde unei corelații liniare medii, însă
dependența observată în prezentul studiu nu este de acest tip.
Dimensiunea fractală a microstructurilor observate prin AFM este corelată cu
parametrul de rugozitate medie, și poate fi folosită pentru a caracteriza cantitativ calitatea
suprafețelor materialelor dentare finisate și lustruite cu diverse tipuri de sisteme.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
1.ADA Council on Scientific Affairs; ADA Council on Dental Benefit Programs.
Statement on posterior resin-based composites. JADA 1998; 129(11):1627–1628.
5.Al-Salehi SK, Hatton PV, Miller CA, McLeod C. Joiner A. The effect of carbamide
peroxide treatment on metal ion release from dental amalgam. Dent Mater 2006;22:948-953.
8.Andersson-Wenckert IE, van Dijken JW, Kieri C. Durability of extensive Class II
open-sandwich restorations with a resin-modified glass ionomer cement after 6 years. Am J
Dent 2004; 17:43-50.
11.Andrian S. – Restaurări coronare fizionomice cu materiale plastice în cariologie. Casa de
Editură Panteon, Iaşi, 2000.
12.Andrian S. Tratamentul minim invaziv al cariei dentare. Editura Princeps Edit, Iaşi,
2002.
13.Andrian S, Lacătuşu Şt. Caria Dentară- Protocoale şi tehnici. Ed.Apollonia, 1999.
15.Arcari GM, Baratieri LN, Maia HP, De Freitas SF. Influence of the duration of
treatment using a 10% carbamide peroxide bleaching gel on dentin surface microhardness:
an in situ study. Quintessence Int 2005;36:15-24.
21.Attin T, Hanning C, Wiegant A, Attin R. Effect of bleaching on restorative materials
and restorations-a systematic review. Dent Mater 2004;20:852-861.
25.Bailey Sj, Swift Jr E. Effects of home bleaching products on composite resins.
Quintessence Int 1992;23:489-494.
40.Bottenberg P, Jacquet W, Alaerts M, Keulemans F. A prospective randomized clinical
trial of one bis-GMA-based and two ormocerbased composite restorative systems in class II
cavities: five-year results. J Dent 2009, 37:198-203.
47.Can Say E, Yurdaguveni H, Yaman B, Özer F. Surface roughness and morphology of
resin composites polished with two-step polishing systems. Dental Materials Journal
2014;33(2):1–11
51.Cehreli Zc, Yazici R, García-Godoy F. Effect of home-use bleaching gels on fluoride
releasing restorative materials. Oper Dent 2003;28:605-609.
52.Celli A, Tucci A, Esposito L, Palmonar C. Fractal analysis of cracks in aluminia-
zirconia composities. J Eur Ceram Soc.;2003;23(3):469-479.
61.da Rosa Rodolpho PA, Donassollo TA, Cenci MS, Loguercio AD, Moraes RR,
Bronkhorst EM. 22-year clinical evaluation of the performance of two posterior composites
with different filler characteristics. Dent Mater;2011;27:955-963.
79.Erdemir U, Yildiz E, Eren MM, Ozsoy A, Topcu FT. Effects of polishing systems on
the surface roughness of tooth-colored materials. J Dent Sci. 2013;8:160–9.
81.Ergücü Z, Türkün LS, Aladağ A. Color stability of nanocomposites polished with one
step systems. Oper Dent 2008; 33: 413-420.
83.Estévez M, Vargas S, Castaño VM, Rodríguez JR, Hagg Lobland HE, Brostow W.
Novel wear resistant and low toxicity dental obturation materials.Mat Lett.;2007;61:3025-
3029.
95.Gaengler P, Hoyer I, Montag R. Clinical evaluation of posterior composite restorations:
the 10-year report. J Adhes Dent;2001;3:185-194.
104.Ghiorghe A. Elemente de cariologie Edit.PIM, Iasi, 2008
110.Greenwall L. Bleaching techniques in restorative dentistry-an illustrated guide.
London: Martin Dunitz Ltd; 2001
130.Iliescu A.,Gafar M.–Cariologie şi odontoterapie restauratoare,Ed. Medicală,Bucureşti,
2001.
131.Iliescu A., Cristina Velcescu – Îndreptar practic de cariologie clinică. Ed. Sylvi,
Bucureşti, 2001.
132.Iovan G. Caria dentară. Repere etiologice si patogenice. Edit UMF ”GrTPopa” Iasi,
2011
117.Hannig C., Duong S., Becker K., Brunner E., Kahler E., Attin, T. Effect of
bleaching on subsurface micro-hardness of composite and a polyacid modified composite.
Dent. Mater.;2007;23(2): 198.
119.Havlin S, Buldyrev SV, Goldberger AL, Mantegna RN, Ossadnik SM, Peng CK.
Fractals in biology and medicine. Chaos Solitons and Fractals;1995;6:171–201
124.Heymans O, Fissette J, Vico P, Blacher S, Masset D, Brouers F. Is fractal geometry
useful in medicine and biomedical, sciences? Medical Hypotheses;2000;54:360–6.
125.Hickel R, Roulet JF, Bayne S, Heintze SD, Mjör IA, Peters M, Rousson V, Randall
R, Schmalz G, Tyas M, Vanherle G. Recommendations for conducting controlled clinical
studies of dental restorative materials. Science Committee Project 2/98--FDI World Dental
Federation study design (Part I) and criteria for evaluation (Part II) of direct and indirect
restorations including onlays and partial crowns. J Adhes Dent.;2007;9 Suppl 1:121-47.
128.Hubbezoglu I., Akaoglu B., Dogan A., Keskin S., Bolayir G., Özcelik S. Effect of
bleaching on color change and refractive index of dental composite resins. Dent.
Mater.;2008;27(1):105.
136.Janus J, Fauxpoint G, Arntz Y, Pelletier H, Etienne O. Surface roughness and
morphology of three nanocomposites after two different polishing treatments by a
multitechnique approach. Dent Mater.;2010;26(5):416-25.
144.Kakaboura A, Fragouli M, Rahiotis C, Silikas N. Evaluation of surface
characteristics of dental composites using profilometry, scanning electron, atomic force
microscopy and gloss-meter. J Mater Sci Mater Med.;2007;18(1):155-163.
149.Kerby RE, Knobloch LA, Schricker S, Gregg B. Synthesis and evaluation of
modified urethane dimethacrylate resins with reduced water sorption and solubility. Dent
Mater.;2009;25(3):302-13
150.Kielbassa Am. Tooth bleaching-increasing patients' dental awareness. Quintessence Int;
2006;37:673.
153.Kuang X, Zhu Z, Carotenuto G, Nicolais L. Fractal analysis and simulation of surface
roughness of ceramic particles for composite materials. Appl Comp Mat.;1997;4:69-81.
169.Lindberg A, van Dijken JW, Lindberg M. Nine-year evaluation of a polyacid-
modified resin composite/resin composite open sandwich technique in Class II cavities. J
Dent;2007;35:124-129.
189.McConnell MD, Liu Y, Nowak AP, Pilch S, Masters JG, Composto RJ. Bacterial
plaque retention on oral hard materials: effect of surface roughness, surface composition and
physisorbed polycarboxylate. J Biomed Mater Res;2010; 92: 1518-1527.
208.Nica I, Stoleriu S, Iovan G, Pancu G, Andrian S. Fractal analysis of some restorative
Nanofilled composite materials microstructure. Stoma Edu J.;2015;2(1):36-43
209.Nica I, Cimpoeşu N, Rusu V, Andronache M, Ştefănescu C. Structural properties of
nanofilled and microfilled restorative composites. Materiale Plastice.;2012;49(3):176-180.
213.Opdam NJM, van de Sande FH, Bronkhorst E, Cenci MS, Bottenberg P, Pallesen
U, Gaengler P, Lindberg A, Huysmans MCD, van Dijken JW. Longevity of Posterior
Composite Restorations. A Systematic Review and Meta-analysis. J Dent Res.;2014; 93(10):
943–949.
214.Opdam NJ, Bronkhorst EM, Loomans BA, Huysmans MC. 12-year survival of
composite vs. amalgam restorations. J Dent Res;2010;89:1063-1067.
215.Opdam NJ, Bronkhorst EM, Roeters JM, Loomans BA. Longevity and reasons for
failure of sandwich and total-etch posterior composite resin restorations. J Adhes
Dent;2007;9:469-475.
216.OptiDisc (KerrHawe SA, Switzerland): Technical Product Profile; 2009. http://www.kerrdental.eu/FinishingAngPolishing/Discs/OptiDisc
262.Salerno M, Giacomelli L, Derchi G, Patra N, Diaspro A. Atomic force microscopy in
vitro study of surface roughness and fractal character of a dental restoration composite after
air polishing. BioMedical Engineering (OnLine);2010;9:59-64.
266.Sarac D, Sarac YS, Kulunk S, Ural C, Kulunk T. The effect of polishing techniques
on the surface roughness and color change of composite resins. J Prosthet
Dent.;2006;96(1):33-40.
286.Sof-Lex™ Finishing and Polishing System Procedure Guide, USA 2013 http://multimedia.3m.com/mws/media/850893O/sof-lex-finishing-and-polishing-system
procedure-guide.pdf
288.St-Georges AJ, Swift EJ, Thompson JY, Heymann HO. Irradiance effects on the
mechanical properties of universal hybrid and flowable hybrid resin composites. Dent Mater
2003; 19:406–413
290.Stoleriu S., Iovan G., Pancu G., Georgescu A., Sandu A.V., Andrian S. Studiu
privind rezistenta smaltului si a dentinei afectate de fluoroza dentara si de demineralizare.
Revista de Chimie;2012;63(11):1120.
295.Super Snap (Shofu, Inc. Kyoto, Japan). Procedure Guide, 2013. http://www.shofu.com/shofu_images/DFU/super-snap%20xtreme%20instructions%20for%20use%20web.pdf
296.Taher, N.M. The effect of bleaching agents on the surface hardness of tooth colored
restorative materials. J. Contemp. Dent. Pract.;2005;6(2):18.
298.Talu S, Stach S, Alb SF, Salerno M. Multifractal characterization of a dental
restorative composite after air-polishing. Chaos, Solit Fract.;2015;71:7-13.
317.Ulukapi H. Effect of different bleaching techniques on enamel surface microhardness.
Quintessence Int;2007;38:E201-E205.
321.van Dijken JW, Pallesen U. Clinical performance of a hybrid resin composite with and
without an intermediate layer of flowable resin composite: a 7-year evaluation. Dent
Mater;2011; 27: 150-156.
322.van Dijken JW, Pallesen U. Four-year clinical evaluation of Class II nano-hybrid resin
composite restorations bonded with a one-step self-etch and a two-step etch-and-rinse
adhesive. J Dent;2011;39:16-25.
324.van Dijken JW, Sunnegårdh-Grönberg K. Fiber-reinforced packable resin composites
in Class II cavities. J Dent;2006;34:763-769.
326.van Dijken J. Clinical evaluation of three adhesive systems in class V non-carious
lesions. Dent. Mater.;2000; 16:285-291.
341.Wattanapayungkul. P., Yap A.U., Chooi K.W., Lee M.F., Selamat R.S., Zhou R.D.
The effect of home bleaching agents on the surface roughness of tooth-colored restoratives
with time. Oper. Dent.;2004;28(1):15
344.Wilson KS, Allen AJ, Washburn NR, Antonucci JM.Interphase effects in dental
nanocomposites investigated by small-angle neutron scattering. Journal of Biomedical
Materials Research Part A;2006;81A:113–23.