Sediu: Săbăoani

Str. Orizontului 140B

tel: 0233/768135

cel: 0760286327

ISSN 2067 - 8398

simonamirt@hotmail.com

www.symber2010.blogspot.com

http://revistaata.wordpress.com/

Director responsabil:

MÎRŢ SIMONA MAGDALENA

Redactor:

DUMA BERNADIN

Relaţii cu publicul:

RUSU SIMONA

Proiect grafic:

IOJĂ IOAN

Redacţia pag. 2

Editorial

Pentru o cultură a toleranţei

Duma Bernadin pag. 3

Specialişti

Educaţia la toleranţă

Hirja Alois pag. 4

Comunicare

"În educaţie tu faci legea de nota 10 (zece)"

Rusu Simona pag. 5

Părinţi

Toleranţa, o lecţie de viaţă pentru astăzi

Olaru Alexandru pag. 6

Familie

Educaţia prin toleranţă şi respect

Ilincă Loredana Cristina pag. 7

Copii

Vreau să fiu tolerant

Mîrţ Simona Magdalena pag. 8

Curiozităţi

Atribute ale toleranţei

Rusu Simona pag. 9

Tineri

Noutăţile din licee..

Rusu Simona pag. 10

E bine de ştiut

Examinarea competenţelor Rusu Simona pag. 11

Formare

Toleranţa la copii Cuvinciuc Elvira pag. 12

Informare

Toleranţă prin mediere (un exemplu concret)

Gabor Cornel pag. 13

Profesionalism

Adevărata toleranţă este rod al iubirii

Hirja Alois pag. 14

Redacţia răspunde pag. 15

Articolele trebuie să cuprindă:

- 1 pag (max. 1,5 pag) A4

- la 1,5 rânduri

- cu font Times New Roman 12

- fotografii (la decizia fiecăruia)

- aşteptăm articolele dvs. până la ultima zi din luna respectivă

(ex: publicaţia din luna Martie, ultima zi a lunii, 28 februarie)

Vă rugăm ca orice amânare sau imposibilitatea de a mai scrie, să fie avizată la timp

Aşteptăm sfaturile, ideile voastre creative, propunerile adecvate temelor propuse

pe adresa redacţiei, pentru a crea posibilitatea unei educaţii constructive demnă

de RESPECT

Adevărata toleranţă este un rod al iubirii

Hirja Alois

Există mai multe feluri de toleranţă şi

mai multe moduri de a o trăi. Termenul este

unul la modă şi are pretenţia că este totdeauna o

concretizare a unei atitudini pozitive deşi, în

multe situaţii, o astfel

de atitudine poate fi

periculoasă.

Î n t r - o

perioadă în care

psihologii recomandă

o educaţie care să-i

ajute pe tineri să facă

alegeri bune şi

corecte, este util ca,

din punct de vedere

pedagogic, să fie

identificate expresiile

toleranţei care merită

o apreciere justă, şi

este necesar să se formeze un discernământ

clar, faţă de aceste forme ale toleranţei..

Gama expresiilor toleranţei este foarte

largă. Chiar şi câteva expresii cunoscute ar

putea să ne oblige să reflectăm: existenţa

caselor de toleranţă, toleranţă la alcool sau

chiar la droguri, mai multă toleranţă faţă de

poftele şi capriciile copiilor, toleranţă faţă de

greşelile oamenilor, tolerarea abuzurilor şi a

slăbiciunilor omeneşti, până la intoleranţă sau

toleranţă religioasă, toleranţă zero, de la

toleranţă la anarhie.

Fiecare expresie ar fi o temă de analiză

şi meditaţie, însă se pot găsi două criterii -

suport pentru evaluarea fiecăreia. După

concepția noastră, în general vorbind, există

două izvoare ale toleranţei: unul este

mediocritatea, indiferentă şi

comodă sau speculativă şi

vulgară ce urmăreşte interese meschine. Al

doilea, cel care face din toleranţă o virtute, este

izvorul iubirii, al iubirii autentice care, în

învăţătura creștină, găseşte lumină, sprijin, şi

forţe care nu distrug ci edifică binele.

Primul izvor al toleranţei, cel iluzoriu

dar de fapt nociv, poate fi sintetizat în

următoarea reflecţie: „Goya zicea că somnul

raţiunii naşte monştri. Da, e adevărat probabil.

Dar şi somnul dragostei naşte monştri. Şi

somnul încrederii în ceilalţi”.

Există o toleranţă cu

f a ţ ă u m a n ă d a r

consecinţe monstruoase.

Formele ei au viciat

unele idei despre

autentica valoare a

ecu me n i s mu l u i ş i

continuă să aibă efecte

toxice în domeniul

religios: „Toleranţa vag

angajată religios e

o m o g e n i z a n t ă :

consideră că toate

religiile sunt la fel de

bune pentru orice individ, indiferent de spaţiul

cultural, de tradiţia şi de mentalitatea religioasă

în care s-a format.

Ea evacuează deseori paradoxul prin

sincretism subiectiv. Produce, pentru uzul

individului occidental, o religiozitate de mixaj,

combinând elementele detaşate din logica

diferitelor religii”. Rezultatele ei pot fi găsite în

toate formele de poluare, în permisivismul

moral, în pierderea unor valori precum

respectul, fidelitatea conjugală, prietenia şi

familia autentică…

Deşi prin unii slujitori ai săi a făcut şi

greşeli, Biserica creştină s-a străduit şi

militează pentru promovarea unei toleranţe

sănătoase, care să fie fundamentul libertăţii de

conştiinţă, a celei religioase şi a celei civile.

Izvorul acestei toleranţe este iubirea, ea însăşi îi

solicită căutarea autenticității în originalul

propus de Dumnezeu care este iubire.

Pentru o cultură a toleranței

Bernadin Duma

Reflecţia prudentă şi onestitatea ne

sugerează ideea conform căreia, pentru a avea o

percepţie corectă şi amplă despre toleranţă, este

potrivit să întrebăm din când în când omul

despre identitatea şi exigenţele sale interioare şi

exterioare. Una dintre acestea, predominantă

astăzi, este socializarea, un proces legat de

nevoia persoanei umane de a ieşi din sine pentru

a se expune, a se întâlni şi a se confrunta cu

ceilalţi, cu scopul de a se cunoaşte şi de a căuta

răspunsuri la întrebările referitoare la lumea în

care se află inserată în timp şi spaţiu, lume cu

care, dealtfel, convieţuieşte şi interacţionează.

În acest context descris sumar, se plasează

discursul despre toleranţă. Itinerariul ei

îmbrăţişează şi parcurge diverse sfere ale vieţii

sociale: înainte de toate, sfera personală pentru

că opusul toleranţei, intoleranţa, se descoperă

mai întâi faţă de persoana proprie, prin

neacceptarea caracterului şi a limitelor inerente

oricărei persoane. Doar cel care acceptă şi îşi

asumă capacitatea de a greşi, pe de o parte, şi de

încredere, pe de altă parte în iertarea şi

acceptarea din partea celorlaţi şi a lui

Dumnezeu, devine liber şi se poate reconcilia cu

ceilaţi.

Putem să întrevedem că

punctul de plecare al toleranţei

constă în percepţia faptului de a fi

tolerant faţă de exerciţiul propriei

libertăţi şi al libertăţii celuilalt,

care se constituie pe fondul

percepţiei valorii persoanei, în

raport cu efortul echilibrat şi

matur de a creşte în bine, în

adevăr, în dreptate şi în

solidaritate, în conformitate cu

modelul creştin care are la bază

persoana lui Isus Cristos, stilul

său de viaţă şi pedagogia sa, care se reflectă în

învăţătura sa divină şi în atitudinile sale în

favoarea demnităţii persoanei umane.

Pe lângă sfera personală, toleranţa include şi

sfera microsocială, adică raporturile

interpersonale pe care le împletim în jurul

nostru şi care implică un număr restrâns de

indivizi cu care avem o relaţie semnificativă. Se

înţelege că, la acest nivel, toleranţa presupune

atitudini concrete precum ascultarea empatică,

respectul pentru apartenenţa celuilalt ,

acceptarea senină şi iubitoare a diversităţii

celuilalt. În ordine logică, toleranţa are de-a face

şi cu sfera macrosocială. Aici manifestările

opuse toleranţei sunt cele mai frecvente: refuz

ideologic, naţionalism, integralism, rasism,

manifestări care comportă marginalizare,

denigrare, excludere, agresivitate şi chiar

nimicirea celuilalt.

Aceste simptome ale crizei în jurul

percepţiei valorii persoanei, atestă că toleranţa

este o valoare care se adresează educaţiei

persoanei, ceea ce înseamnă că legea

gradualităţii are un rol deosebit de important.

Conform acesteia, persoana ia cunoştinţă în mod

progresiv de relevanţa toleranţei în viaţa sa şi de

necesitatea de a o activa în sferele relaţiilor cu

sine şi cu ceilalţi.

În acest sens, vorbim de cultura toleranţei în

care celălalt nu mai este perceput ca un

concurent, duşman sau o fiinţă utilă intereselor

celuilat dar ca o persoană faţă de

care orice om este responsabil.

Aceeaşi cultură a toleranţei

presupune o atitudine de deschidere

faţă de creşterea în diversitatea de

opinie şi faţă de dialogul educativ,

pentru a depăşi împreună erorile şi

prejudecăţile existente, prin

sinceritate şi prin căutarea reciprocă

a adevărului.

B. HÄRING – V. SALVOLDI, Tolleranza. Per

un’etica di solidarietà e di pace,

Paoline, Milano 1995.

Educaţia la toleranţă

Hirja Alois

Datorită iubirii se pot depăşi frica în

faţa diversităţii şi în faţa conflictelor.

Datorită iubirii, conflictele pot deveni

factori de creştere dacă sunt gestionate în

favoarea promovării binelui iar

„diferenţele” sunt resurse ce provoacă la

căutarea binelui suprem. Tot datorită ei, se

pierde prin periculozitate şi prin risc, care

stau în faţa propriilor siguranţe.

Tot iubirea este cea care solicită

toleranţa să respecte pe

alţii şi valorile lor dar şi

să nu obosească în a

propune propriile valori.

Este toleranţa ce

include auto-stima,

respectul pozitiv faţă de

ceilalţi, încrederea că

toţi suntem deschişi şi

în căutarea valorilor.

Educaţia autentică

în favoarea toleranţei

include seriozitate,

rigoare, aprofundarea

continuă a propriilor

convingeri. Pentru a

„ e v i t a s o m n u l

spiritului” se vor evita

s i m p l i f i c ă r i l e ş i

reducţiunile, superficialitatea şi mai ales

interesele unilaterale.

A învăţa „să tolerezi” realităţile

complexe, înseamnă a accepta medierile

chinuitoare, a culege din diversităţile

culturale şi de limbaj ceea ce este mai bun;

înseamnă a evita pericolul

fanatismului şi spiritul de

ghetou, dar şi pe cel infecund, al

sincretismului şi al unui relativism absolut.

Există un sens sănătos de relativitate, dar

este critic faţă de absolutizările umane şi

mereu în căutarea esenţialului1.

Un exemplu concret îl găsim în

scrierile Conciliul Vatican II, care

promovând toleranţa a precizat că „această

exigenţă a libertăţii în societatea umană se

referă mai ales la bunurile spiritului uman,

în primul rând la cele care privesc libera

exercitare a religiei în societate”2.

În acest spirit, libertatea nu trebuie

considerată ca un rău inevitabil de tolerat,

dar ca o expresie a

demnităţii omului, ca

un drept al său

fundamental care

„persistă şi pentru

aceia care nu-şi

îndeplinesc obligaţiile

de a căuta adevărul şi

de a adera la el”3.

Acesta este sensul pe

c a r e t o l e r a n ţ a

autentică îl garantează:

dincolo de orice

concesie, este o

exigenţă naturală ce

respectă realitatea

persoanei4.

1 Cf. E. BUTTURINI,

2 C. VATICAN II, Dignitatis humanae, n.1. p. 273.

3 C. VATICAN II, Dignitatis humanae, n.2. p. 274-

275.

4 G.FLORES d'ARCAIS, Tolleranza, în

G.FLORES d'ARCAIS (coord.), Nuovo Diziona-

rio di Pedagogia, Cinisello Balsamo (Milano),

1987, p. 1279.

Toleranţă prin mediere (un exemplu concret)

Gabor Cornel

Una dintre modalităţile cele mai eficiente pentru a pune în pratică toleranţa este medierea. Prin acest exemplu vreau să vă ofer o informare despre ceea ce este astăzi medierea juridică pusă în aplicare de acea figură numită mediator, care este intermediarul dintre două persoane aflate în conflict, dar să şi explic printr-un lucru practic ceea ce este de fapt toleranţa (un sentiment profund, diplomatic care se aplică prin practicitatea faptelor şi mai puţin prin cuvinte).

Am ales acest exemplu deoarece medierea este un proces de comunicare prin care un grup de oameni este în situaţia de a-şi soluţiona propriul conflict în mod paşnic de către şi cu ajutorul unei părţi terţe, neutre, dar şi pentru faptul că medierea reprezintă o metodă de soluţionare a conflictului în care părţile implicate în conflict – cei care nu se înţeleg într-o anumită problemă – au şansa de a sta faţă în faţă şi de a vorbi, fără a fi întrerupţi, pentru ca fiecare punct de vedere să fie ascultat.

De cele mai multe ori, în cazul unor conflicte, după ce problema a fost identificată, adversarii se gândesc la variante de soluţionare a acestuia, care să fie favorabile ambelor părţi şi aleg o soluţie de tipul victorie-victorie (câştig/câştigi). Se semnează apoi un acord scris prin care ambele părţi ajung la un consens în ceea ce priveşte comportamentul pe viitor al fiecăruia dintre semnatari.

Medierea începe de obicei cu autoprezentarea făcută de mediator şi explicarea procesului. Confidenţialitatea este precizată întotdeauna. Este potrivit să se discute doar acordul şi nu problemele din spatele conflictului aflate în afara medierii (în funcţie de vârsta celor în conflict, regulile de bază precum ascultarea activă, fără întreruperi şi atitudinea cooperantă). Mediatorul sau mediatorii încearcă să stabilească o dată pentru sesiune şi precizează că ei vor fi cei ce vor direcţiona procesul. Pasul final al medierii constă în crearea unui acord care poate fi foarte simplu, doar punând fiecăruia întrebarea asupra acordului la care

s-a ajuns sau în mod formal scriind un document semnat de toate părţile, inclusiv mediatorul.

Pentru ca toleranţa să fie aplicată cu succes prin intermediul mediatorului, acesta trebuie să îndeplinească următoarele atribute: să aibă o experienţă în mediere, deşi unele persoane sunt mediatori înnăscuţi; să fie etici, respectă confidenţele făcute de părţi, respectă valorile fiecăreia şi tratează părţile în mod egal. Mediatorul lasă părţile să decidă dacă el va putea să medieze cinstit. El se va retrage din proprie iniţiativă dacă a avut legături de afaceri sau personale cu una din părţi; să fie creativi: trebuie să fie experţi în a preda creativitatea, întrucît mediatorul aşteaptă de la părţi cît mai multe idei. El însuşi trebuie să fie creativ în toate etapele procesului, îndeosebi în impasuri, cînd trebuie să dezvolte o diversitate de căi prin care să ajute părţile să depăşească impasul; să fie flexibili pentru a se adapta la părţi, a schimba metodele de abordare şi lucru cu oamenii, a trece de la interesele comune la poziţii; să fie capabili de perfecţionare în rolul de mediator; să fie un delegat al responsabilităţii. Mediatorul împuterniceşte părţile să ajungă singure la o soluţie.

Toleranţa vine din cunoaştere, căci dacă vom încerca să le înţelegem, le vom accepta. Nu va trebui să le adoptăm, dacă nu sunt în acord cu personalitatea noastră, însă putem să nu luptăm împotriva lor. Toleranţa vine din cunoaştere iar cunoaşterea se poate realiza mult mai bine dacă suntem toleranţi cu ceilalţi şi învăţăm de la ei, de la oricine.

http://www.empower.ro/relatii/toleranta/

Toleranţa la copii

Cuvinciuc Elvira

Fiecare copil este diferit şi nu poate fi com-

parat, decât cu sine însuşi”. Şi totuşi câteva

lucruri esenţiale îi fac pe toţi să fie asemenea:

toţi au nevoie de dragoste, de securitate, de

îngrijire şi de exerciţiu. Toţi simt nevoia de

recunoaştere şi acceptare căutând un sprijin în

adult şi chiar au nevoie de un anumit control

din partea acestuia, până îşi dezvoltă încrederea

în sine şi dobândesc propria experienţă.

Toleranţa ne ajută să gândim puţin altfel.

Atât părintele cât şi educatorul

trebuie să manifeste toleranţă în

interacţiunea cu copii. Toleranţa

faţă de opiniile celorlalţi copii

trebuie încurajată mai ales atunci

când fiecare vrea să impună jocul

sau regulile jocului (exemplu:

dacă nu vrea să se joace cu domi-

noul azi, nu-i nimic. Lasă-l să se

joace cu altă jucărie şi arată-i

dominoul mâine când sigur va fi mai interesat). Cei şapte ani de acasă ai copiilor pe care îi edu-

căm şi care se dezvoltă cu filme moderne însoţite de

violenţă şi cruzime şi ,,hrăniţi” cu ,,dulceaţa” inter-

netului, ne provoacă ,,bătăi de cap” tuturor. Suntem

mereu gata, ca fiecare mişcare a copiilor să o obser-

văm şi chiar imediat să reacţionăm luând măsuri.

Uneori reuşim, alteori nu, căci nu chiar totul depinde

de noi. Probabil că uneori se uită, că şi copiii au

drepturi: dreptul la dragoste şi înţelegere, la protec-

ţie împotriva neglijenţei şi violenţei, de a fi crescuţi

în spiritul înţelegerii, toleranţei şi a respectului.

Toate acestea nu apar instantaneu, ele presupun o

adâncă, sensibilă şi continuă operă de educaţie, de

cultivare a binelui şi de biruire a răului. Aici, rolul

educatorului este fundamental, acestuia adăugându-

se preotul slujitor al credinţei, al educaţiei duhovni-

ceşti, în rândurile celor mici.

Succesul educaţiei în spiritul toleranţei la

copii nu vine de la sine, ci este rezultatul unei

munci stăruitoare, migăloase,

desfăşurată cu pasiune şi re-

sponsabilitate. Mai întâi, copiii vor fi învăţaţi

să acţioneze în concordanţă cu cerinţele adulţi-

lor, iar mai târziu vor fi ajutaţi să înţeleagă de

ce este bun un anumit comportament şi altul

nu, iar ei vor fi capabili să discearnă.

Din experienţa mea acumulată, atât ca pă-

rinte, cât mai ales ca educator, am constatat că

în educaţia copiilor trebuie ţinut cont, atât de

particularitaţile psihice de vârstă, cât şi de cele

individuale ale copiilor, de mediul familial în

care creşte copilul, iar influenţele educative

care se exercită asupra acestora, în familie,

trebuie să se sincronizeze cu cele din grădiniţă

şi şcoală. Grădiniţa, prin specificul ei, are rolul

de a-i modela pe copii pentru o

armonioasă convieţuire în colec-

tiv în care comportamentele sunt

reglementate prin prisma unor

categorii şi valori specifice: bine-

le şi răul, cinstea şi necinstea,

toleranţa, dragostea de muncă,

respectul. Nu în zadar, marele

Nicolae Iorga zicea cu adâncă

convingere şi îndreptăţire:

”Vorba bună, zîmbetul şi fapta binefăcătoare

sunt raze ale soarelui (şi sfinţeniei) răsfrânte în

sufletul omului”(Cugetări, p.73). Altfel, copiii pot fi uşor atraşi de ,,mirajul”

străzii, de fapte antisociale şi alte sminteli, ceea ce-i

pot duce pe drumul rătăcirilor şi al pierzaniei. Vră-

jmăşia, răutatea, dezbinarea, ura, agresivitatea, imo-

ralitatea îi împresoară din toate părţile. Ei trebuie

ocrotiţi împotriva acestora, cu dragoste, cu afecţiu-

ne, aşa cum subliniază Grigorie Vieru: ,,Nu suntem

săraci în avere, suntem săraci în mângâiere!”. Deşi

se poate considera că este prea devreme să vor-

bim despre educarea unui bun cetăţean, impor-

tant este să-l ajutăm pe copil să devină o ferea-

stră deschisă spre societatea umană, să ştie să

se comporte cu cei din jur, să-i respecte şi să ia

atitudine atunci când situaţia o cere. Cât de bun

cetăţean poate fi un copil? Măsura o vom avea

peste ani.

,,Semeni fapte bune şi culegi deprinderi, Se-

meni deprinderi şi culegi un caracter, Semeni

un caracter şi culegi un destin”.

Mai toleranţi Mai greşim, mai că nu suntem de acord sau

împotrivă,

Alteori şi judecam pe cei aflaţi chiar în derivă;

Indiscret suntem împinşi spre o viată primitivă.

Trebuie, şi vreau, şi pot,

Ochi pe ochi să nu-l mai scot.

Legea talionului mai serveşte cuiva, oare ?

Ea e arma omului bolind de infatuare

Ruşinată de Hristos, în chip blând şi iubitor...

Au nu şters-a El, pe Cruce, slăbiciunea tuturor ?

Nu ne-a împăcat în sine pe toţi câţi eram certaţi,

Ţintuind ura pe care o nutream spre toţi ceilalţi ?

Iată un motiv în plus să fim mult mai toleranţi.

Toleranţă (Robert Trif)

Că răul nu există, doar bine mai puţin

Demult au spus-o alţii, ba chiar şi un Plotin.

Să fie oare bine să vrei câte puţin

Să fii modest, cucernic, să ai un mic destin

Să crezi că un pas în urmă e doar un mic declin?

Că răul nu există, ei bine pot s-accept

Dar să fii bun, cuminte, e oare înţelept?

Să te înhaţe proştii de pari a fi deştept

Că ai prea multă minte şi suflet ei detest

Iar tu să rabzi cuminte şi fără de protest?

Când tu din bunătate mereu îi tolerezi

Ei dau cu pietre-n tine de parc-ar fi nerozi

Mai dai un pas în urmă că doar creştin te crezi

Plăteşti cu pâine, lacrimi, că ai şi tu un crez

Dar până când crezi oare că am să mai cedez?

Că binele învinge e un final de basm

Tu-mi calci mereu pe suflet cu rânjet şi sarcasm

Viaţa-mi faci un haos de bube şi marasm.

Şi-n numele credinţei de-a pururi să iert eu

Să mă închin la tine de parc-ai fi un zeu?

Pe tine nu te iartă nici bunul Dumnezeu.

"În educaţie tu faci legea de nota 10 (zece)"

Rusu Simona

Ministerul Educaţiei a lansat, joi 7 aprilie,

la Piatra Neamţ, Campania „În educaţie tu faci

legea de nota 10!”. La eveniment au participat

reprezentantul Ministerului Educaţiei,

Cercetării, Tineretului şi Sportului (MECTS),

Marius Bălaşa, director general al Direcţiei

Managementul Resurselor Umane, conducerea

Inspectoratul Şcolar Judeţean (ISJ) Neamţ,

reprezentanţi ai autorităţilor locale şi judeţene,

ai elevilor, părinţilor, cadre didactice. Din

partea Liceului Teoretic „Vasile Alecsandri”

Săbăoani, au participat un numar de şase cadre

didactice precum şi preşedintele Consiliului

Elevilor.

C a m p a n i a î ş i p r o p u n e a ,

potrivit reprezentantului MECTS, domnul

Marius Bălaşa, să lămurească atât noutăţile

prezente în Legea Educaţiei Naţionale, cât şi

modul în care aceasta va fi aplicată prin

intermediul legislaţiei secundare. Este vorba

despre articolele din legislaţie care se referă la

cariera didactică, la structura sistemului de

învăţământ preuniversitar, dar şi structura

evaluărilor şi a examenelor. Promovarea noii

Legi a Educaţiei s-a făcut prin distribuirea unei

broşuri intitulate „În educaţie tu faci legea de

nota 10!”. Noutăţile aduse de noua lege a

învăţământului privesc atât cadrele didactice,

elevii, părinţii cât şi unităţile şcolare.

Învăţământul obligatoriu va dura 10 ani.

Şcoala va începe prin clasa pregătitoare

obligatorie, în care vor intra copiii care au

împlinit vârsta de şase ani până la începerea

şcolii. primar intră în vigoare începând cu anul

şcolar 2012-2013, iar a clasei a IX-a în

gimnazial, de la generaţia de elevi care începe

clasa a V-a în anul scolar 2011-

2012. (continuare pag.10)

Toleranţa, o lecţie de viaţă

pentru astăzi

Alexandru Olaru

Despre toleranţă se vorbeşte astăzi tot mai

puţin, poate pentru că sinonimele acestui

termen, atât de dragi înaintaşilor noştri, şi

anume îngăduinţă, indulgenţă, sunt şi ele uitate

într-un ungher al tăcerii. Şi poate tocmai de

aceea ne dăm seama, cu tristeţe, că nu mai

suntem toleranţi, iar copiii şi tinerii de astăzi

acuză că nu se mai face distincţie între toleranţă

şi nepăsare. Suntem martori, frecvent, la discuţii mai mult sau

mai puţin îndreptăţite, despre cât de intoleranţi şi

negativişti au ajuns să fie şi să gândească tinerii din

ziua de azi. Ni s-a întâmplat multora dintre noi să

urmărim, pe diferite canale media, tineri interogaţi

care să îşi exprime "alergia" la toleranţă sau

dezamăgirea faţă de vremurile pe care le trăim. Şi

atunci apar vocile "avizate" ale

"analiştilor" de profesie, iar

acuzele încep să curgă: tinerii sunt

dezamăgiţi, pleacă în străinătate, s-

au înrăit, nu mai sunt toleranţi,

caută să iasă în evidenţă cu orice

preţ, nu mai au principii etc.

Cunoaştem bine discursul... şi nu

putem să nu observăm că din

dorinţa aprigă de a promova un

principiu, în cazul nostru, cel al

toleranţei, riscăm să cădem în

mreaja devastatoare a judecăţii

aproapelui, iar toleranţa atât de

dorită să se transforme într-o

atitudine de respingere şi

intoleranţă maximă.

Toleranţa, o altă formă a

iubirii

Adriana Pascu, o formatore

ce lucrează cu tinerii spune: "Nu poţi fi tolerant

cu ceilalţi când eşti orbit de orgoliu şi obsedat

să ieşi în evidenţă cu orice preţ". "Despre

toleranţă... un subiect greu de

abordat, mai ales atunci când o

desparţi de iubire, pentru că, dacă vom privi

prin ochii sufletului de creştin, vom înţelege că

toleranţa este mai ales o formă de iubire". Exerciţiul toleranţei te "molipseşte" cu virtuţi.

Tinerii au mare nevoie de îndrumare, de un sfat, au

nevoie mai ales de argumente, şi nu de idei

preconcepute. Din munca cu tinerii se poate lesne

observa că există o mai bună colaborare atunci când

evităm să dăm verdicte, să catalogăm. Tinerilor nu le

place să fie arătaţi cu degetul, îşi cunosc bine

lipsurile şi ştiu ce trebuie să facă pentru a-şi corecta

comportamentul, au nevoie doar de puţină înţelegere

şi poate de ceva mai multă răbdare din partea noastră,

a "maturilor".

Chezăşia libertăţii creştinilor Ne este tot mai greu să fim toleranţi pentru că am

uitat valoarea iertării. Şi nu mai iertăm pentru că

reducem totul la persoana proprie, uitând că

mântuirea noastră stă în raportarea faţă de celălalt,

faţă de fratele nostru, de aproapele nostru, în care

trebuie să vedem, în orice clipă, chipul lui Cristos.

"Toleranţa se manifestă deplin în familie şi în

Biserică, care este familia mai mare, unde orice om

găseşte odihnă sufletului şi pace lăuntrică.

De la întemeierea sa, Biserica a

fost spaţiul în care s-a

manifes ta t şi p romovat

înţelegerea dintre oameni,

toleranţă, răbdarea, libertatea,

solidaritatea.

Toleranţa a fost chezăşia

l iber t ă ţ i i cr eş t in i lo r , a

descoperirii de sine ca şi chip al

lui Dumnezeu, şi mai ales

toleranţa a fost temelia

cunoaşterii şi a înţelegerii

voinţei lui Dumnezeu în lume.

Sunt mulţi tineri care

recunosc că nu şi-au pus

vreodată problema despre

cât de toleranţi sunt sau cât

şi cum îşi manifestă ei

toleranţa şi mai ales faţă de cine. Instituţiile de

învăţământ ar trebui să acorde mai multă atenţie

dezvoltării unei educaţii a toleranţei.

Info:http://www.ziarullumina.ro/;

Toleranta-o-lectie-de-viata-pentru-tineri/

Examinarea competenţelor

Rusu Simona

După câte am afirmat alături, urmează apoi

evaluarea competenţelor formate pe durata

învăţământului liceal:

- probă scrisă la Limba şi literatura română

- probă comună pentru elevii de la toate

filierele, profilurile şi specializările; probă

scrisă la Limba şi literatura maternă - probă

comună pentru elevii de la toate filierele,

profilurile şi specializările, care au urmat

studiile liceale într-o limbă a minorităţilor

naţionale; două probe scrise, diferenţiate,

după cum urmează: pentru profilul real

din filiera teoretică (matematică; probă

transdisciplinară din ştiinţe: fizică, chimie,

biologie);

- pentru profilul umanist din filiera

teoretică (o limbă de circulaţie

internaţională; probă transdisciplinară din

geografie, istorie, ştiinţe socio-umane);

- pentru filiera tehnologică (probă

scrisă disciplinară specifică profilului;

probă transdisciplinară specifică

domeniului de pregătire);

- pentru filiera vocaţională (probă practică

sau scrisă, după caz, specifică profilului sau

specializării; probă transdisciplinară specifică

profilului sau specializării).

În ceea ce priveşte titularizarea în

învăţământ a cadrelor didactice, nu va fi

desfiinţată, profesorii titulari îşi păstrează

dreptul dobândit. Cei care au participat în

ultimii trei ani la Concursul Naţional Unic şi au

luat cel puţin nota 7 pot deveni titulari în şcoala

lor, dacă postul are valabilitate şi Consiliul de

administraţie este de acord. Diploma

absolvenţilor învăţământului superior de lungă

durată din perioada anterioară aplicării celor trei

cicluri de tip Bologna este echivalentă cu

diploma de studiu de master în specialitate.

Cei care au absolvit liceul pedagogic, şcoala

postliceală pedagogică, colegiul universitar de

institutori sau altă şcoală echivalentă şi apoi

ciclul de licenţă sunt consideraţi profesori

pentru învăţământul preşcolar, respectiv pentru

cel primar.

Pentru a deveni profesor în învăţământul

preuniversitar legea prevede că va fi nevoie de

licenţă, doi ani de masterat didactic, plus un an

de stagiatură în sistem.

În privinţa planurilor cadru, vor fi

importante reduceri la numărul de ore

săptămânal, astfel: la nivel primar vor fi maxim

20 de ore/săptămână, la gimnazial - maxim 25

de ore/săptămână, iar la cel liceal - maxim 30

de ore/săptămână.

Programa şcolară va acoperi doar 75% din

totalul orelor dintr-un an şcolar, iar restul de

25% va rămâne la decizia profesorilor.

Părinţii vor avea un cuvânt de spus în

organizarea şcolii şi vor semna un contract prin

care se stabilesc responsabilităţile.

Reprezentanţii părinţilor vor face parte din

consiliile de administraţie ale şcolilor, vor fi

parte a deciziilor atât la nivel administrativ, cât

şi în chestiunile legate de programa aflată la

dispoziţia şcolii.

Evenimentul s-a încheiat cu un dialog

purtat de cei prezenţi în sală cu reprezentantul

MECTS, directorul general Marius Bălaşa,

pentru a lămuri anumite aspecte prezente în

lege.

(urmare pag. 5)

În privinţa nivelurilor de învăţământ,

noutăţile ar fi următoarele: între 0 şi 3 ani este

învăţământul antepreşcolar, între 3 şi 6 ani este

cel preşcolar, învăţământul primar este între

clasele I-IV, cel secundar-inferior între clasele

V-IX, iar învăţământul secundar-superior este

între clasele X-XII/XIII (în cazul

învăţămîntului profesional- tehnologic).

Introducerea clasei pregătitoare în

învăţământul Evaluarea elevilor va fi şi ea

modificată.

Astfel, la sfârşitul clasei pregătitoare se va

întocmi un raport de evaluare pentru fiecare

elev. Următoarele evaluări au loc la sfârşitul

clasei a II-a la nivel de unitate şcolară. La

sfârşitul ciclului primar fiecare elev va fi

evaluat de către MECTS la nivel naţional.

Tot la nivel de unitate şcolară elevii vor fi

evaluaţi la sfârşitul clasei a VI-a, la sfârşitul

ciclului gimnazial are loc evaluarea naţională a

tuturor elevilor, de către MECTS, iar la

sfârşitul liceului are loc examenul naţional de

bacalaureat.

Noutăţile din licee....

Rusu Simona

Admiterea la liceu se va desfăşura în

conformitate cu prevederile noii legi a

educaţiei de la generaţia de elevi care începe

clasa a V-a în anul şcolar 2011-2012.

Evalurea naţională de la sfârşitul ciclului

gimnazial va cuprinde după caz cinci sau şase

probe. Absolventul clasei a IX-a va susţine o

probă scrisă la limba şi literatura română, o

proba scrisă la limba maternă (daca e cazul), o

probă scrisă transdisciplinară la matematică şi

ştiinţe, o proba scrisă la o limbă de circulaţie

internaţională.

La acestea se adaugă două

probe care vor fi susţinute în

timpul anului: o probă practică de utilizare a

calculatorului şi o probă orală transdisciplinară

de evaluare a competenţelor civice şi sociale.

Rezultatele evaluării se înscriu în

portofoliul educaţional al elevului, pe baza

căruia se va realiza admiterea în liceu, în cazul

în care numărul de candidaţi depaşeşte numărul

de locuri oferite de unitatea de învăţământ.

Examenul de bacalaureat se va desfăşura

de la generaţia de elevi care începe clasa a IX-a

în anul şcolar 2012 -2013, respectiv din 2016.

În noua Lege a Educaţiei, examenul de

bacalaureat cuprinde mai multe probe de

evaluare a competenţelor.

Este vorba despre evaluarea competenţelor

lingvistice de comunicare orală în limba

română, a competenţelor lingvistice de

comunicare orală în limba maternă, pentru

elevii care au urmat studiile liceale într-o limbă

a minorităţilor naţionale, a competenţei

lingvistice la două limbi de circulaţie

internaţională studiate pe parcursul

învăţământului liceal şi a competenţelor

digitale.

Educaţia prin toleranţă

şi respect

Ilincă Loredana Cristina Copiii sunt tot ce avem mai scump. Bogăţia

noastră cea mai mare sunt copiii pe care i-am

crescut şi educat, căci asta este menirea

educatorului pe pământ. Această menire de a

creşte si educa pe copii implică o mare

responsabilitate.

Democrit spunea: “A

creşte copii e un lucru

riscant, căci reuşita

depinde de multă trudă şi

grijă, iar nereuşita întrece

orice altă durere”.

Ce-i drept, copiii se

cresc greu, timpul trece

foarte repede, si când te

uiţi, ei sunt deja copii

mari. Recunoaştem că, de

multe ori, avem obiecţii

despre comportamentul

copiilor, şi uneori chiar

spunem: “copilăria noastră a fost deosebită,

adică, nu era aşa ca acum”.

Toleranţa ne va face să gândim puţin altfel,

“nu era chiar aşa, căci erau şi alte timpuri”. De

aceea dascălul trebuie să manifeste toleranţă în

interacţiunea cu copiii. Toleranţa faţă de opiniile

celorlalţi trebuie încurajată, mai ales atunci când

fiecare vrea să impună jocul sau regulile jocului.

Prin contribuţia noastră şi a părinţilor la

împlinirea acestor drepturi ne câştigăm respectul

din partea copiilor. Însă, să nu uitam că

respectul se poate câştiga dar se poate şi cultiva.

“Este mare lucru de a fi dascăl - căci, chiar şi

atunci când suferă din cauza copiilor, el nu-i

urăşte” - scria Sofocle.

"Oricum ar fi copiii, ei sunt dragi

dascălilor", spunea mai simplu filosoful. Copiii

trebuie doriţi şi iubiţi, ei merită aceasta, altfel ei

devin o capcană a abaterilor de la normă. Ce

poate fi mai plăcut decât îmbrăţişarea,

mângâierea sau dezmierdarea unui copil care

devine fericit alături de cei din jurul său ?! Dacă

copilul este neglijat, atunci capacitatea de

învăţare şi memoria lui pot fi grav afectate, şi

aceasta pe un termen destul de lung.

Copiii merită o atenţie deosebită, chiar dacă

există unele greutăţi cu care ne confruntăm.

Rezerva pentru o atenţie deosebită copiilor nu

cred că e epuizată. Toleranţa presupune

valoarea individului, autonomia lui, libertatea

alegerii.

O societate tolerantă va

tinde mai mult spre a fi

creativă şi inovativă

deoarece este deschisă faţă

de noile descoperiri ale

adevărului şi față de noile

cercetăr i psihologice,

î m b u n ă t ă ţ i n d a s t f e l

experienţa umană.

O societate tolerantă este

mai potrivită pentru a

promova încrederea şi

colaborarea reciprocă. Într-o

societate tolerantă va fi mai puţină cruzime şi

înşelăciune, mai puţin dogmatism şi fanatism.

Trecem timpuri grele acum, toţi considerăm

că am face mai multe dacă... dacă... dacă... şi iar

dacă... Cred că vor veni timpuri şi mai bune.

Pentru aceasta trebuie să fim cu toţii mai

toleranţi, aşadar să ne apucăm de treabă!

Societatea modernă ce tinde spre o prosperare în

pace şi prietenie, toleranţă, are nevoie şi de

dreptate.

Noi trebuie să ne învăţăm să fim corecţi, să

recunoaştem dreptatea, să demonstrăm şi

generaţiei viitoare că în acţiunile noastre am

avut dreptate.

"Cu cât o duceţi mai uşor, cu cât sunteţi mai

puternici, mai bogaţi, mai fericiţi, mai nobili, cu

atât se cuvine să fiţi mai drepţi", spunea

Terantius.

Vreau să fiu tolerant

Mîrţ Simona Magdalena

Ce înseamnă, dragi copii să fii tolerant?

Trebuie, înainte de toate, să vrei să te joci

cu ceilalţi copii, să împrumuţi o jucărie unui

alt copil, să aştepţi cu răbdare rândul tău lângă

jocurile din parc.

Atunci când un alt copil vorbeşte, să aştepţi

cu răbdare să îţi vină rândul, sau să ajuţi pe

alţi copii să construiască ceva frumos din pla-

stilină sau alte jocuri, cu răbdare.

Copiii care au o părere proasta despre sine îi

tratează adesea rău pe alţii.

Copiii care se respectă pe sine au şanse mai

mari de a-i trata pe alţii cu respect. Trebuie să

vă ajutaţi dragi copii, şi vă veţi simti şi voi

acceptaţi, respectaţi şi apreciaţi. Iată un

exemplu:

Balul florilor, este o lecţie despre toleranţă,

care povesteşte că “aflând că florile organize-

ază un bal, carismaticul domn Conopidă şi

domnişoara Morcov se decid să participe şi ei.

Deşi celelalte legume i-au dezaprobat, con-

siderând că ar trebui să stea cu cei de felul lor,

aceştia au plecat încrezători la petrecere.

Când şi-au făcut apariţia, prezenţa lor a in-

dignat florile, pe motiv că cele două lumi, care

arată şi miros diferit, nu ar trebui să se ame-

stece.

Totuşi, domnul Conopidă şi domnişoara

Morcov se simt bine şi se dezlănţuie pe rin-

gul de dans, impresionându-i pe toţi prin

talentul lor la Rumba-a-boabelor-de-fasole,

Tangoul-castraveţilor şi la Pepperoni-cha-

cha-cha.

Imediat, aplauzele curg, la fel ca şi invita-

ţiile celorlalţi la dans”.

Ce a urmat aflăm citind această poveste.

Este important să înţelegem că Silke Leffler,

autorul acestei poveşti, transformă fiecare

personaj într-un caracter aparte, cu o

prezenţă proprie, bine definită.

Toleranţa, dragi

copii, vă aduce

bucurie, prieteni

de joacă, vă face

mai buni şi mai

înţelegători cu

părinţii voştri,

fraţii voştri,

prietenii de joacă

şi alţi prieteni.

Atribute ale toleranţei

Rusu Simona

Rezolvând corect aritmogriful, veţi

descoperi pe verticală tema din luna iunie a

Revistei “ajutând TE ajuţi”

1. La nevoie se cunoaşte

2. Antonimul toleranţei

3. Amabil

4. Ceea ce datorăm celor din jurul nostru

5. Ar trebui să avem acest sentiment faţă de

toţi semenii noştri

6. A avea capacitatea de a trece peste

greşelile altora

7. Umanitate

8. A admite diversitatea naţională, etnică,

lingvistică, religioasă

9. Toţi pentru unu - unul

pentru toţi

T

T

T

T

B

I

E

T

T