Retardarea mintala presupune o stare psihica defectuala, disproportionata, permanenta, cu caracter global si omogen, lipsita de progredienta, ale carei cauze au actionat in etapele timpurii ale ontogenezei sau postnatal, pana la 3-4 ani ca varsta limita in maturarea creierului, dar al caror inceput de actiune s-a situat inaintea conturarii elementare a functiilor psihice, inainte de 18 luni de ata extrauterina. Aceasta forma de insuficienta, desi asociata de cele mai multe ori cu tulburari somato-endocrine sau neurologice, nu mai este considerata azi ca boala, lipsita de orice posibilitate de ameliorare, asa cum reiesea din vechea definitie a oligofreniei (Ghiran, 1998). Este considerata ca un nivel insuficient de dezvoltare, ca o retardare cu posibilitati de ameliorare. Defectualitatea psihica se va repercuta asupra tuturor cerintelor adaptative impuse copilului in crestere. Chiar si in forma usoara, retardatul mintal este lipsit de posibilitatea organizarii independente a etii sale fara sprijin dinafara.

Definirea conceptului

Un moment important n asistena copilului cu handicap psihic, l-a constituit elaborarea "Declaraiei drepturilor deficientului mintal", la cel de-al IV-lea Congres al Ligii Internaionale a Asociaiilor pentru Handicapai Mintali, din 1969, adoptat oficial de Adunarea General ONU la 20-decembrie-1971. Declaraia subliniaz faptul c retardatul mintal trebuie s fie considerat ca "persoan"i nu ca bolnav (Arcan, Ciumgeanu, 1980). El trebuie s aib aceleai drepturi ca celelalte fiine umane, s beneficieze de o asisten ct mai precoce, continu, obligatorie i complex pe tot parcursul vieii. Indiferent de forma de activitate, se va aplica, astfel, principiul "normalizrii", angajnd tot mai mult rspunderea i implicarea comunitar n asistena lor.Stabilirea diagnosticului de retard psihic impune instituirea unui complex de msuri medico-psiho-pedagogice difereniate i individualizate, aplicate precoce i cu perseveren pe toat perioada dezvoltrii, n condiiile implicrii nemijlocite a familiei, care prin oferirea afeciunii i ajutorului contient, poate asigura succesul terapeutic. Conform "Programului mondial de msuri preventive i de readaptare a persoanelor deficiente", accentul nu trebuie pus pe uniti supraspecializate unde supraprotejarea poate genera dezavantaje fizice i psihice. Dimpotriv, se urmrete readaptarea handicapailor n propria lor colectivitate. Obiectivul va fi astfel, nu sublinierea handicapului, ci evidenierea punctelor comune ntre persoanele handicapate i cele normale, toate avnd aceleai drepturi.Tehnicile recuperatorii actuale fac ca n practic s fim confruntai cu surpriza unor succese peste ateptrile estimate la un moment dat. tiind c orice ctig, orict de mic, orice gest sau achiziie nsuit de deficient este un drept al su, care nu i se poate refuza i, n acelai timp, un avantaj pentru societate, este de datoria noastr ca prin activitatea de fiecare zi s contribuim la normalizarea societiincadrare nozologicsus

Clasificarea actual, ICD-10, pe care OMS dorete s o impun tuturor rilor europene (CIM, 1994), codific retardarea mintal la capitolul F (9), aliniatele F 70-79, cu urmtoarele subgrupe: I. ntrzierea mintal uoar. ntrzierea mintal uoar, cu coeficientul intelectual (QI) care oscileaz ntre 50 i 69. Aceast categorie este neomogen sub raportul posibilitilor de instrucie, a capacitii de socializare, a frecvenei cu care se manifest i alte tulburri pe lng cele psihice. Din acest motiv se poate mpri n trei subgrupe:a. arieraie mintal uoar;b. debilitate mintal;c. deficien mintal uoar.II. ntrzierea mintal moderat, QI=35-49, corespunde imbecilitii superioare din vechea clasificare. III. ntrzierea mintal sever, QI=20-34, corespunde imbecilitii inferioare. IV. ntrzierea mintal profund, QI