RaportStareaMediului Cap02 Aer 200710295542324

8/18/2019 RaportStareaMediului Cap02 Aer 200710295542324

1/40

RAPORT PRIVIND STAREA MEDIULUI ÎN ROMÂNIA

13

222... AAAEEER R R UUULLL

INTRODUCERE

ACIDIFIEREA. EMISII DE SO2, NOX, NH3.

EMISII DE NMVOC

POLUAREA CU METALE GRELE SIPOLUANŢI ORGANICIPERSISTENŢI

CALITATEA AERULUI AMBIENTAL

DEPRECIEREA STRATULUI DE

OZON STRATOSFERICSCHIMBĂRI CLIMATICE

ZONE CRITICE SUB ASPECTULPOLUĂRII ATMOSFERICE

2.1. Introducere

Poluarea atmosferei poate fi definită ca orice schimbare în compoziţia acesteiacauzată de prezenţa unei cantităţi suficiente de substanţe chimice care poate alteracompoziţia normală a atmosferei.

Potenţial, poluarea atmosferică este una dintre cele mai grave probleme ale

societăţii actuale, atât din punct de vedere temporal - are efecte atât pe termen scurt şimediu cât şi pe termen lung, dar şi spaţial – mobilitatea şi suprafeţele afectate sunt mari.Poluarea atmosferei afectează direct sănătatea umană, fondul agricol şi forestier în

funcţie de tipul de poluanţi, concentraţiile acestora, durata şi frecvenţa expunerii.În prezent, cei mai importanţi indicatori privind poluarea aerului sunt:

• Emisii de substanţe acidifiante (SO2, NOx, NH3);• Emisii de precursori ai ozonului;• Emisii de precursori ai pulberilor în suspensie (PM10 şi PM2.5);• Depăşiri ale valorilor limită în arealele urbane;• Expunerea ecosistemelor la acidifiere, eutrofizare şi ozon;• Producţia şi consumul de substanţe care depreciază stratul de ozon.

Indicatorii cu privire la calitatea aerului sunt determinaţi pe baza datelor din sistemul

de monitorizare a calităţii aerului şi din inventarele de emisii şi au ca scop evaluareasituaţiilor concrete, comparativ cu ţintele de calitate stabilite de reglementările în vigoare.La nivelul anului 2006, monitorizarea calităţii aerului la nivel naţional s-a realizat atât

prin prelevări manuale, urmate de analiza probelor în laborator cât şi în cadrul sistemuluiautomat.

S-a monitorizat atât poluarea de fond cât şi cea de impact. Staţiile pentrumonitorizarea poluării de fond sunt amplasate în zone convenţionale curate, situate laaltitudini cuprinse între 1.000-1.500 m şi la distanţe de minimum 20 km faţă de centrelepopulate, drumuri, căi ferate, obiective industriale etc. În aceste staţii sunt realizatemăsurători continue ale ozonului de la nivelul solului, dioxidului de azot, dioxidului de carbonşi ale pH-ului precipitaţiilor.


2/40


14

Sistemul automat pentru monitorizarea calităţii aerului, funcţional în anul 2006, a cuprinsSistemul comun de monitorizare a calităţii aerului în localităţile de la graniţa româno-bulgară, de-a lungul Dunării de Jos şi Sistemul automat de monitorizare a calităţii aerului în aglomerările

Bucureşti, Iaşi, Craiova şi Cluj.Sistemul comun de monitorizare a calităţii aerului în localităţile de la graniţa româno-bulgară, de-a lungul Dunării de Jos este alcătuit din şapte sisteme automate de monitorizarea calităţii aerului (14 staţii) de tip DOAS (Differential Optical Absorption System), acoperindpatru zone (oraşe perechi), amplasate de-a lungul celor două maluri ale Dunării. Fiecare dincele patru zone are în componenţă câte un oraş din România – riveran Dunării, şicorespondent, oraşul din Bulgaria, amplasat pe celălalt mal al Dunării. Cele 4 zone în oglindă sunt: Giurgiu – Ruse, Turnu Măgurele – Nicopole, Zimnicea – Svistov şi Călăraşi – Silistra.DOAS (Differential Optical Absorption Spectroscopy) este o metodă optică de analiză, care sebazează pe absorţia radiaţiei luminoase de către poluanţii din aer. În funcţie de compoziţiachimică a poluanţilor, absorţia acestora are loc la diferite lungimi de undă. Spectrul de poluanţianalizaţi este foarte larg, cuprinzând: CO, NO2, SO2, O3, C6H6, PM10, NO, H2S, CS2, Cl2, HCl,

NH3, C6H5OH, stiren, toluen şi xilen. Totodată staţiile sunt dotate cu senzori meteorologici caredau informaţii privind temperatura, umiditatea relativă, radiaţia solară, direcţia şi viteza vântului.Datele din oraşele „gemene” sunt verificate automat şi prezentate publicului pe un

ecran amplasat în centru fiecărui oraş.Sistemul automat de monitorizare a calităţii aerului în aglomerarările Bucureşti, Iaşi,

Craiova şi Cluj funcţionează de la începutul anului 2004 (Bucureşti) şi din 2005 în celelalteaglomerări.

Datele referitoare la calitatea aerului (SO2, NOx, CO, O3, benzen, PM10, PM2,5,plumb) sunt furnizate în timp real – inclusiv publicului.

Prin Contractul nr. 84-2005 – “Prevenirea catastrofelor naturale şi a poluării aerului-Componenta II-Monitorizarea calităţii aerului” Reţeaua Naţională va deveni funcţională înanul 2008 şi va cuprinde 94 staţii automate de monitorizare.

Cunoaşterea valorilor emisiilor de poluanţi atmosferici la nivel naţional, reprezintă unelement important în definirea impactului dezvoltării socio-economice asupra mediului şicreează baza necesară pentru formularea politicilor de protecţie a mediului

Datele care evidenţiază emisiile de gaze cu efect acidifiant au fost determinate pebaza unor modele şi calcule de estimare, prezentate în “Atmospheric Emission InventoryGuidebook - 2006“ – ultimul ghid CORINAIR apărut. Inventarul naţional de emisii de poluanţiatmosferici se realizează cu doi ani în urma anului curent. În raport sunt prezentate datele dinanul 2005, raportate către secretariatul CLRTAP şi către AEM în data de 15 februarie 2007respectând cerinţele Convenţiei privind poluarea atmosferică transfrontieră pe distanţe lungi,din anul 1979, adoptată în România prin Legea 271/2003 .

2.2. Acidifierea. Emisii de dioxid de sulf, oxizi de azot şi de amoniac

(SO2, NOx, NH3)

Acidifierea este procesul de modificare acaracterului chimic natural al unui component al mediului,ca urmare a prezenţei unor compuşi alogeni caredetermină o serie de reacţii chimice în atmosferă,conducând la modificarea pH-ului aerului, precipitaţiilor şial solului.

Procesul de formare a depunerilor acide începeprin antrenarea a trei poluanţi în atmosfera (SO2, NOx,NH3) care, în contact cu lumina solară şi vaporii de apă


3/40


15

formează compuşi acizi. În timpul precipitaţiilor, compuşii acizi se depun pe sol sau în apă.Alteori gazele pot antrena praf sau alte particule care ajung pe sol în formă uscată sau în apade suprafaţă şi chiar în cea subterană.

Depunerile acide afectează apa de suprafaţă, freatică şi solul, prejudicii importantesuferind lacurile şi fauna piscicolă, pădurile, agricultura şi animalele.

2.2.1. Emisii anuale de dioxid de sulf (SO2)

Oxizii de sulf (dioxidul şi trioxidul de sulf) rezultă în principal din surse staţionare şimobile, prin arderea combustibililor fosili.

Dioxidul de sulf este un gaz incolor, cu miros înăbuşitor şi pătrunzător. Acesta estetransportat la distanţe mari datorită faptului că se fixează uşor pe particulele de praf. Înatmosferă, în reacţie cu vaporii de apă formează acid sulfuric sau sulfuros, care conferă caracterul acid al ploilor.

Prezenţa dioxidului de sulf în atmosferă peste anumite limite are efecte negative

asupra plantelor, animalelor şi omului. La plante, dioxidul de sulf induce în sistemul foliar,leziuni locale, care reduc fotosinteza. La om şi animale, în concentraţii reduse produceiritarea aparatului respirator, iar în concentraţii mai mari provoacă spasm bronşic. Deasemenea, dioxidul de sulf produce tulburări ale metabolismului glucidelor si a proceselorenzimatice. Efectul toxic al dioxidului de sulf este accentuat de prezenţa pulberilor.

Alături de arderile combustibililor fosili, o serie de ramuri industriale, industriametalurgică, în special cea neferoasă, cocseriile, industria alimentară etc, poluează atmosfera cu oxizi de sulf. O sursă importantă în poluarea atmosferei oraşelor o constituie şiinstalaţiile mici de ardere din zonele rezidenţiale, care folosesc combustibili fosili.

Emisiile de SO2 au înregistrat în general o continuă scădere în perioada 1995-2005, cuuşoare creşteri în anii 2001 şi 2003 (figura 2.2.1.).

Fig. 2.2.1. Emisii anuale de dioxid de sulf (SO2 tone/an)

0

200000

400000

600000

800000

1000000

1200000

SO2 1084656 1049140 1044309 795000 728045 759000 833711 771883 803794 765559 724309

Plafon emisii 2010 918000 918000 918000 918000 918000 918000 918000 918000 918000 918000 918000

1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005

La nivelu anului 2005, arderile din sectorul energetic constituie principala sursă depoluare cu SO2. La acestea se alătură arderile din industria de prelucrare şi instalaţiile dinzonele rezidenţiale. Ponderea fiecărui sector de activitate este prezentată în figura 2.2.2


4/40


16

Fig.2.2.2. Emisii de dioxid de sulf SO2, pe sectoare de activitate

68%3%

24%

4%

0%

1%

0%

Arderi in energetica si industrii

de tranformare

Instalatii de ardere neindustriale

Arderi in industria de prelucrare

Procese de productie

Transport

Alte surse mobile si utilaje

Tratarea si depozitareadeseurilor

2.2.2. Emisii anuale de monoxid şi dioxid de azot

Oxizii de azot rezultă din procesele de ardere acombustibililor în surse staţionare şi mobile, sau din procesebiologice. În mediul urban prezenţa oxizilor de azot estedatorată în special traficului rutier. Dintre oxizii azotuluirezultă în cantităţi mai mari monoxidul de azot - gaz incolor,

rezultat din combinarea directă a azotului cu oxigenul latemperaturi înalte şi dioxidul de azot – gaz de culoare brună,rezultat din oxidarea monoxidului de azot cu aerul. Înatmosferă, în reacţie cu vaporii de apă se formează acidazotic sau azotos, care conferă ploilor caracterul acid.

Oxizii de azot provoacă oamenilor, animalelor şiplantelor, diverse afecţiuni în funcţie de concentraţie. Înconcentraţii mari, la plante, oxizii de azot produc la nivelcelular o umflare a tilacoidelor din cloroplaste, diminuândfotosinteza. La om şi animale, în concentraţii mici provoacă iritarea severă a aparatului respirator, cu arsuri şi sufocări, tuse violentă însoţită deexpectoraţie de culoare galbenă. La concentraţii mari apar simptome severe de asfixiere,

convulsii şi blocarea respiraţiei.Totodată împreună cu modoxidul de carbon şi cu compuşii organici volatili formează ozonul troposferic sub incidenţa energiei solare

Până în anul 1999, emisiile de NOx (figura 2.2.3.) au scăzut de la valori deaproximativ 407 mii tone în anul 1995, la aproximativ 262 mii tone în 1999. Perioada anilor1999-2002 a fost marcată de o creştere a emisiilor de NOx.

În anul 2004 şi 2005 emisiile de NOx au înregistrat o creştere faţă de anul 2003, pefondul creşterii consumului de combustibil (conform datelor primite de la Institutul Na ţionalde Statistică).


5/40


17

Fig. 2.2.3. Emisii anuale de oxizi de azot (tone/an)

0

50000

100000

150000

200000

250000

300000

350000

400000

450000

500000

NOx 406728 399743 398255 314000 262000 296000 330464 384157 347340 414860 411554

Plafon emisii 2010 437000 437000 437000 437000 437000 437000 437000 437000 437000 437000 437000

1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005

Emisiile de NOx provin îndeosebi din industria energetică, transport, arderi înindustria de prelucrare, precum şi din procesele de producţie. Ponderea fiecărui sector deactivitate este prezentată în figura 2.2.4.

Fig. 2.2.4. Emisii de oxizi de azot Nox, pe sectoare de activitate

40%

6%17%

5%

22%

10% 0%

Arder i in energetica si industrii detranformare




Transport


Tratarea si depozitarea deseurilor

2.2.3. Emisii anuale de amoniac

Sursa principală de amoniac în atmosferă este agricultura, iar din cadrul acesteia sedetaşează ramura zootehnică de tip intensiv, datorită dejecţiilor animaliere şi instalaţiilor deproducere a amoniacului (extragerea din apele amoniacale sau sinteza catalitică), a aciduluiazotic, azotatului de amoniu şi ureei.

Amoniacul este un gaz incolor, cu miros caracteristic, mai uşor decât aerul şi foartesolubil în apă. Are efect paralizant asupra receptorilor olfactivi, emisiile de amoniac avândacţiune locală şi/sau generală. Acţiunea locală se manifestă la nivelul mucoaselorrespiratorii şi oculare prin lăcrimări intense, conjunctivite, cheratite, traheobronşite,


6/40


18

bronhopneumonii şi reducerea schimbului gazos pulmonar. Acţiunea generală se manifestă prin interferarea sintezei hemoglobinei şi reducerea reacţiilor de oxido-reducere la nivelpulmonar.

În figura 2.2.5. este arătată evoluţia emisiilor de amoniac în perioada 1995-2005.

Fig. 2.2.5. Emisii anuale de amoniac (tone/an)

0

50000

100000

150000

200000

250000

NH3 234455 197037 211000 196000 210000 206000 163985 156306 182269 174919 193760

Plafon emisii 2010 210000 210000 210000 210000 210000 210000 210000 210000 210000 210000 210000

1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005

În anul 2005, cea mai mare cantitate a emisiilor de amoniac provine din agricultură (79%ceea ce reprezintă 153000t). Celelalte surse sunt procesele de producţie cu o pondere de 12,28%(23777t) şi tratarea şi depozitarea deşeurilor (8,19% reprezentând 15865t). Cantităţi mici sunt

generate de instalaţiile de ardere neindustriale şi arderi în industria de prelucrare, ambele surseavând o contribuţie de 0,52% la totalul naţional de emisii de amoniac.Ponderea fiecărui sector de activitate este prezentată în figura 2.2.6.

Fig. 2.2.6. Emisii de amoniac NH3, pe sectoare de activitate

0%

0%

12%

0%

0%

8%

80%



Procese de productieTransport


Tratarea si depozitarea deseurilor

Agricultura


7/40


19

2.3. Emisiile de compuşi organici volatili nemetanici (NMCOV)

Principalele surse de emisii a COV sunt:• instalaţiile care intră sub incidenţa directivei 1999/13/CE (COV), transpusă

prin Hot ărârea de Guvern nr. 699/2003 , privind stabilirea unor măsuri pentru reducereaemisiilor de compuşi organici volatili datorate utilizării solvenţilor organici in anumite activităţisi instalaţii, completată şi modificată prin Hot ărârea de Guvern nr. 1902/2004;

• instalaţiile care intră sub incidenţa directivei 94/63/CE (COV din benzină)transpusă prin Hot ărârea de Guvern 568/2001, privind stabilirea cerintelor tehnice pentrulimitarea emisiilor de compuşi organici volatili rezultaţi din depozitarea, încărcarea,descărcarea si distribuţia benzinei la terminale si la staţiile de benzină, modificată şicompletată prin Hot ărârea de Guvern nr. 893/2005 ;

• alte surse industriale: fabricarea de băuturi alcoolice distilate, ardereacombustibililor fosili şi deşeurilor lemnoase pentru producerea energiei electrice şi termice,fabricarea celulozei şi hârtiei, fabricarea berii, fabricarea pâinii;

• emisiile foliare ale pădurilor, agricultură, inclusiv din păşuni/fâneţe;• sursele mobile (motoarele cu ardere internă a autovehiculelor) sunt o altă

categorie importantă de surse de emisie a COV, dar acestea nu au putut fi estimatecantitativ şi incluse în inventar din lipsa de date complete referitoare la parcul naţional auto.

Fig. 2.3.1. Emisii anuale de compuşi organici volatili nemetanici (tone/an)

430000

440000

450000

460000

470000

480000

490000

500000

NMCOV456306 482269 489162 456949

2002 2003 2004 2005

Analizând datele de emisii prezentate în figura 2.3.1 se constată ca la nivelul anului2005, emisiile de compuşi organici volatili nemetanici au scăzut cu 7% faţă de anulprecedent.

În figura 2.3.2. sunt prezentate emisiile de compuşi organici volatili nemetanici, pesectoare de activitate la nivelul anului 2005.


8/40


20

Fig. 2.3.2. Emisii de compuşi organici volatili nemetanici NMVOC, pe sectoare de activitate

2%17%

1%

9%

9%

15%4%

4%

0%

14%

25%

Arderi in energetica si industrii

de tranformareInstalatii de ardere neindustriale



Extractia si distributia

combustibililor fosiliUtilizarea solventilor si a altor

produseTransport


Tratarea si depozitarea

deseurilorAgricultura

Alte surse

2.4. Poluarea cu metale grele (mercur, plumb şi cadmiu) şi poluanţiorganici persistenţi (POPs)

2.4.1. Emisii de metale grele (mercur, cadmiu, plumb)

Metalele grele sunt compuşi care nu pot fi degradaţi pe cale naturală, având timp îndelungat de remanenţă în mediu, iar pe termen lung sunt periculoşi deoarece se potacumula în lanţul trofic. Metalelegrele pot proveni de la sursestaţionare şi mobile: procese deardere a combustibililor şideşeurilor, procese tehnologice dinmetalurgia metalelor neferoasegrele şi traficul rutier. Metalelegrele pot provoca afecţiunimusculare, nervoase, digestive,stări generale de apatie; pot afecta

procesul de dezvoltare al plantelor, împiedicând desfăşurarea normală a fotosintezei, respiraţiei sautranspiraţiei.

Din datele rezultate dininventarul naţional de emisii seconstată că emisiile de mercur şicadmiu au înregistrat o scădere din

1998 până la nivelul anului 2003, după care a urmat o variaţie în limita unor valori mici (figura2.4.1.). Din 2003 până în 2004 se observă o uşoară creştere a emisiilor anuale de mercur cuaproximativ 550 kg iar în 2005 o scădere de 150 kg. Cea mai mare cantitate de emisii demercur provine din industria energetică, iar procesele de producţie sunt cele care au cea mai


9/40


21

mare pondere în generarea emisiilor de cadmiu. Ponderea fiecărui sector de activitate esteprezentată în figura 2.4.2.

Fig. 2.4.1. Emisii de metale grele (kg/an)

0

2000

4000

6000

8000

10000

12000

14000

Hg(kg) 7580 6863 6560 7080 5722 3921 4479 4326

Cd(kg) 11158 11483 8200 6901 7207 3622 2462 2910

1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005

Fig. 2.4.2. Emisii de cadmiu şi mercur (kg/sectoare de activitate)

0

500

1000

1500

2000

2500

A r d e r i

i n

e n e r g e

t i c a

s i i n d u s

t r i i d e

t r a n

f o r m a r e

I n s

t a l a t i i d e

a r d e r e

n e

i n d u s

t r i a l e

A r d e r i

i n

i n d u s

t r i a d e

p r e

l u c r a r e

P r o c e s e

d e

p r o

d u c

t i e

A l t e s u r s e

m o

b i l e s

i

u t i l a j e

T r a

t a r e a s

i

d e p o z

i t a r e a

d e s e u r i

l o r

t o n e Cd (kg)

Hg (kg)

Emisiile de plumb au înregistrat o scădere în anul 2005, faţă de anii precedenţi, cu 64tone faţă de 2004 şi cu doar 5 tone faţă de 2003 (figura 2.4.3). Sectorul care generează celemai multe emisii de plumb este transportul (figura 2.4.4).


10/40


22

Fig. 2.4.3 Emisii de plumb (tone/an)

0

50

100

150

200

250

300

350

400

450

500

Pb (t) 440 380 361 436 266 223 282 218

1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005

Fig. 2.4.4. Emisii de Pb, pe sectoare de activitate

1%0%23%

36%

39%

1%

Arderi in energetica si

industrii de tranformare

Instalatii de ardere

neindustriale

Arderi in industria de

prelucrare


Transport


deseurilor

2.4.2. Emisii de poluanţi organici persistenţi (POPs)

Poluanţii organici persistenţi sunt substanţe chimice foarte stabile, care se potacumula în lanţurile trofice biologice, cu un grad mare de risc asupra sănătăţii omului şi a

mediului înconjurător.În vederea reducerii impactului asupra mediului înconjurător, Programul Naţiunilor

Unite pentru Mediu a adoptat, în cadrul Conven ţiei de la Stockholm (mai 2001), un programvizând controlul şi eliminarea a 12 POP (pesticide: aldrin, clordan, DDT, dieldrin, endrin,heptaclor, mirex, toxafen; industriali: hexaclorbenzen HCB, bifenilicloruraţi PCB; subproduse:dioxine, furani).

Emisiile de poluanţi organici persistenţi cunosc, în general, o evoluţie ascendentă pentrudioxine în anul 2005, înregistrându-se valori de 98,8 g faţă de 46,1 g în anul 2004. Pentruemisiile de PCB, se constată o usoară creştere, de la 1.550 g în 2004 la 1.560 g în 2005.


11/40


23

Principalele surse de emisie de poluanţi organici persistenţi sunt reprezentate dearderea deşeurilor şi procesele de producţie. Emisiile şi ponderea fiecărui sector de activitate înemisiile de poluanţi organici persistenţi este prezentată în figurile 2.4.5. şi 2.4.6.

Fig. 2.4.5. Emisiile de PCB (grame/an)

0

500

1000

1500

2000

PCB(g) 380 350 250 200 680 1760 1550 1560

1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005

Fig. 2.4.6. Emisiile de poluanţi organici persistenţi (grame/an)

0

50

100

150

200

250

300

350

Dioxine [g] 301 305 310 167 58 45,3 46,1 98,87

1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005

Fig. 2.4.7. Emisii de PCBs, pe sectoare de activitate

0%

81%

19%

Arderi in indust ria de prelucrare


Tratarea si depozitareadeseurilor


12/40


24

Fig. 2.4.8. Emisii de dioxine, pe sectoare de activitate

34%

42%

24%




deseurilor

2.5. Calitatea aerului ambiental

2.5.1. Concentraţii ale dioxidului de sulf

Concentraţiile medii anuale de SO2 s-ausituat în unele zone din ţară peste valoarea limită zilnică pentru protecţia sănătăţii umane (125µg/m3) sau cea anuală pentru protecţiaecosistemelor (20 µg/m3) prevăzute în OrdinulMinisterului Apelor şi Protec ţ iei Mediului nr.592/2002 .

Datorită poluării istorice şi a celei prezenteprodusă de S.C. Sometra Copşa Mică, zonaCopşa Mică – Mediaş rămâne o zonă critică înceea ce priveşte concentraţia de SO2 în aer. Seconstată o creştere a concentraţiei medii anualede SO2 în anul 2005 (21,5 µg/m

3) şi 2006 (CopşaMică – Observator – 30,05µg/m3 şi Copşa Mică -Spital – 53,87µg/m3) faţă de anul 2004 (21,05µg/m3), depăşind valoarea limită anuală pentruprotecţia ecosistemelor.

Concentraţia medie anuală a depăşitvaloarea limită pentru protecţia ecosistemelor înaproape toate punctele de monitorizare din

judeţul Argeş (figura 2.5.1.). Principalele activităţicare generează concentraţii mari de SO2 sunt prelucrarea produselor petroliere (ArpechimPiteşti) şi procesele de prelucrare-producţia cimentului (HOLCIM Câmpulung).


13/40


25

Fig. 2.5.1. Conceantraţiile dioxidului de sulf (µg/m3) în judeţul Argeş în anul 2006

0,0000

20,0000

40,0000

60,0000

80,0000

100,0000

120,0000

140,0000

F u n d

a t a

C u r t e

a d e A r g

e ş - A v i c

o l a

P i t e

ş t i - S t a d

i o n

P i t e ş t i - S

e d i u A

P M

P i t e ş

t i - U n i v . C

. B r â n c

o v .

C u r t e

a d e A r g

e ş - C e n t r u

M i o v e n i

B r a d

u

C ă t e a

s c a

P i t e ş t i - P r

u n d u

O a r j a

µ g / m c

În judeţul Prahova au fost determinate concentraţii medii anuale de 20,1 µg/m3 (înpunctul de la RENEL), 22,3 µg/m3 (în punctul de la Brazi) şi 20,4 µg/m3 (în punctul de laSediu A.P.M.), care depăşesc valoarea limită pentru protecţia ecosistemelor.

Prin proiectul PHARE 2002 “Îmbunătăţirea reţelei naţionale de monitorizare a calităţiiaerului” s-au dotat cu staţii automate patru aglomerări: Iaşi, Craiova, Cluj-Napoca şiBucureşti. În figura 2.5.2. sunt prezentate mediile anuale ale dioxidului de sulf înregistrate cuajutorul acestor reţele.

Fig. 2.5.2. Conceantraţiile dioxidului de sulf (µg/m3) în Iaşi, Craiova, Cluj-Napoca şiBucureşti în anul 2006

0

20

40

60

80

100

120

140

C e r c u l M

i l i t a r

M

i h a i B r a v u

A .

V l a i c u

C a l e a

B u c u r e s t i u r e s t i

L a c u l M

o r i i

L i c e u l N i c o l a e

B a l c e s c u

P r i m

a r i e

D e c e b a l

C a n t e m

i r

T i t a n

D r u m

u l T a b e r e i

B e r c e n i

S t r .

D â m

b o v i ţ a

B i l l a

I s a l n i ţ a

O a n c e a

T a t a r e s t i

B a l o t e ş t i

B r e a s t a

C o p o u

M

ă g u r e l e

G r i g o r e s c u

T o m

e ş t i

Bucureşt i Cluj Craiova Bucureşt i Cluj Craiova Iaşi Bucureşti Cluj Craiova Iaşi Bucureşt i Craiova Iaşi Bucureşti Cluj Iaşi

Trafic Urban Industrial Regional Suburban

µ g / m

c

concentraţia de SO2 VL


14/40


26

2.5.2. Concentraţii ale dioxidului de azot

Datele rezultate din monitorizarea concentraţiilor de dioxid de azot (NO2), în cursul

anului 2006, arată că, valorile medii anuale se situează sub valoarea limită anuală pentruprotecţia sănătăţii umane plus marja de toleranţă (care a fost 53,34 µg/mc în anul 2006) darşi sub valoarea limită anuală pentru protecţia ecosistemelor (30 µg/mc) stabilite prin OrdinulMinisterului 592/2002, excepţie facând municipiul Bucureşti.

Aici concentraţia medie anuală depăşeşte cu mult valoarea limită plus marja detoleranţă, la staţiile de trafic Cercul Militar şi Mihai Bravu şi cu 0,66 µg/mc la staţia de tipindustrial Titan.

Fig. 2.5.3. Conceantraţiile dioxidului de azot (µg/m3) în Iaşi, Craiova, Cluj-Napoca şiBucureşti în anul 2006

0,00

20,00

40,00

60,00

80,00

100,00

120,00

140,00

C e r c u l M

i l i t a r

M i h a i B

r a v u

I S 1 – P o

d d e

A , V

l a i c u

C

a l e a

L a c u l

M o r i

i

L i c e u

l N i c o

l a e

D e

j

I S 2 D e c e

b a

l

P r i m a r i a

T i t a n

D r u m u

l

B e r c e n

i

s t r

, D a m b

o v

i t a

B i l l a

I S 3 O a

n c e a

B r e

a s

t a

B a l o

t e ş

t i

I S 4 C

o p o u

G r i g o r e s c u

M ă g u r e

l e

I S 5 T o m e s

t i

Buc. Iaşi ClujCrvBuc.ClujDejIaşi Crv Buc. Cluj Crv Iaşi CrvBuc.Iasi ClujBuc.Iasi


µ g

/ m

concentraţ i

a medie

anualăvaloarea

limită

2.5.3. Concentraţii ale amoniacului

În ceea ce priveşte calitatea aerului ambiental, la nivelul întregii ţări au fost făcute28225 de determinări ale indicatorului amoniac(prelevări orare sau la 30 minute). Concentraţiilemedii obţinute se raportează la STAS 1257487„Aer din zonele protejate” în care concentraţiilemaxime admisibile sunt 0,3 mg/m3 pentru mediade 30 de minute, respectiv 0,1 mg/m3 pentrumedia zilnică. Pentru staţiile automate dinsistemul de monitorizare a calităţii aerului la graniţadintre România şi Bulgaria, raportarea valorilormăsurate se face la standardul comun negociat cupartea vecina. Pentru amoniac, concentraţiamaximă admisibilă negociată cu partea bulgară –probe medii zilnice – este aceeaşi cu


15/40


27

concentraţia maximă admisibilă conform STAS 12574/87. În anul 2006, au fost înregistrate depăşiri ale concentraţiei maxime admisibile în

zece localităţi, frecvenţa depăşirilor fiind redata în graficul din figura 2.5.4.

Fig. 2.5.4. Frecvenţa depăşirii concentraţiei maxime admisibile pentru amoniac(NH3)

0,00

0,50

1,00

1,50

2,00

2,50

3,00

3,50

4,00

4,50

5,00

S e d i u A P M

S e d i u F o r a j

S o n d e

S t a ţ i a M e t e o

T R - T 1

S ă v i n e ş t i – C e n t r u

S ă v i n e ş t i – S o c i n

S t a ţ i a “ M O L ”

P l o i e ş t i Z o n a

P l o i e ş t i N E

S t a ţ i a “ U n i t a t e a

n r . 2 P o m p i e r i ”

Z o n a P l o i e ş t i S

V i l m a r

U z i n a G

I p r o e b S A

S c G e n e r a l ă

n r . 1 3

U n i v e r s i t a t e

S e d i u A P M

S t a ţ i a I . C . E . R . P .

S t a ţ i a R E N E L

T R - T 2

N . B

ă l c e s c u

Târgu-Mureş Piatra

Neamţ

Turnu

Măgurele

Piatra Neamţ Ploieşti Stolniceni Govora

sat

Bistriţa Satu-

Mare

Bacău Ploieşti Tr

Măgurele

N.

Balcescu

Fond urban Industrial Trafic Fond

suburban

Fond

rural

( % )

2.5.4. Producerea ozonului troposferic (poluarea fotochimică)

Ozonul este forma alotropică a oxigenului, având molecula formată din trei atomi.Acesta este un puternic oxidant cu miros caracteristic, de culoare albăstruie şi foarte toxic.În atmosferă, se poate forma pe cale naturală în urma descărcărilor electrice şi sub acţiunearazelor solare, iar artificial ca urmare a reacţiilor unor substanţe nocive, provenite din surselede poluare terestră.

Ozonul format în partea inferioară a troposferei este principalul poluant în oraşeleindustrializate. Ozonul troposferic se formează din oxizii de azot (în special dioxidul de azot),

compuşii organici volatili – COV, monoxidul de carbon în prezenţa razelor solare, ca sursă de energie a reacţiilor chimice.Ozonul stă la baza formării smogului (pe cale fotochimică) şi are implicaţii grave

asupra stării de sănătate a oamenilor, fiind apreciat ca unul din cei mai agresivi poluan ţi –afectează sistemul respirator (dificultate respiratorie, reducerea funcţiilor plămânilor şi astm),irită ochii, provoacă congestii nazale, reduce rezistenţa la infecţii. De asemenea are efectenegative asupra sănătăţii şi productivităţii plantelor, prin afectarea mecanismului defotosinteză, de formare a frunzelor şi de dezvoltare a plantelor.

În anul 2006, determinări ale ozonului troposferic au fost făcute în Bucureşti şi în judeţele Suceava, Argeş, Arad, Timişoara, Caraş Severin, Călăraşi, Dâmboviţa, Giurgiu,Teleorman, Satu Mare, Cluj, Iaşi şi Dolj.


16/40


28

În tabelul 2.5.1. sunt prezentate localităţile în care s-au înregistrat depăşiri ale valoriiţintă pentru acest poluant:

Tabel. 2.5.1. Localităţile în care s.au înregistrat depăşiri ale valorii ţintă pentru ozon

Judet Localitate StatiaConcentraţia

medie U.M.Frecventa depasirii

valorii ţintă (120µg/m3)- %

Călăraşi Călăraşi Chiciu 54,26 µg/m 0.06Călăraşi Călăraşi DSV 50,26 µg/m 1.37Giurgiu Suburban Str. Portului nr. 12 µg/m 1,951Giurgiu Urban (U) Publice -G2 Bul. µg/m 0,741

Teleorman TurnuMăgurele TR-T1 58,84 µg/m3 1,83

DOLJ Craiova Billa 68 µg/m 8%DOLJ Craiova Isalnita 48 µg/m 0,19%

DOLJ Craiova Breasta 54 µg/m 0,22%

Analiza statistică a rezultatelor obţinute în anul 2006 indică faptul că nicioconcentraţie medie orară nu a atins pragurile de informare sau de alertă (180 µg/m3 şirespectiv 240 µg/m3) stabilite prin Ordinul Ministerului Apelor şi Protec ţ iei Mediului nr. 592/2002 .

2.5.5. Pulberi în suspensie (PM10 şi PM2,5)

În atmosferă, alături de gaze şi vapori toxici, se găsesc pulberi în suspensie şipulberi.

În funcţie de dimensiunile şi comportarea în atmosferă pulberile se clasifică astfel:• pulberile în suspensie:

• suspensii cu diametru > 10 µm, au stabilitate şi putere de difuzie mică în aer;• suspensii cu diametru 10 µm – 0,1 µm se caracterizează printr-o stabilitate şiputere de difuzie mai mare în aer;• suspensii cu diametru < 0,1 µm, stabilitatea şi capacitatea de difuzie în atmosferă este foarte mare;

• pulberi, cu diametru mai mare de 20 µm; după ce sunt emise în atmosferă se depun.Poluarea cu pulberi a atmosferei poate avea surse naturale, ca de exemplu

antrenarea particulelor de la suprafaţa solului de către vânt, sau antropice: procesele deproducţie (industria metalurgică, industria chimică etc), arderile din sectorul energetic,şantierele de construcţii şi transportul rutier, haldele şi depozitele de deşeuri industriale şimunicipale, sisteme de încălzire individuale, îndeosebi cele care utilizează combustibili solizi

etc.Natura acestor pulberi este extrem de diversă. Astfel, ele pot conţine particule de

carbon (funingine), metale grele (plumb, cadmiu, crom, mangan etc.), oxizi de fier, sulfa ţi,dar şi alte noxe toxice, unele dintre acestea având efecte cancerigene (cum este cazulpoluanţilor organici persistenţi PAH, şi PCB, adsorbite pe suprafaţa particulelor de aerosolisolizi).

În general pulberile au o acţiune iritantă a căilor respiratorii, iar acţiunea specifică este legată de compoziţia lor chimică. Pulberile au stabilitate mică şi se depun uşor. Putereade difuzie este redusă, nu pătrund în alveolele pulmonare, deci nu sunt periculoase pentruom. Au acţiune însă asupra florei, influenţând negativ fotosinteza la plante, obturează ostiolele, dereglând respiraţia. Plantele nu se dezvoltă suficient, iar masa biologică scade.


17/40


29

În figura 2.5.5. sunt prezentate concentraţiile medii anuale de PM 10 în cele 4aglomerări (Iaşi, Cluj, Craiova şi Bucureşti), la staţiile de trafic, de tip urban, industrial,regional şi suburban. Se observă că valorile concentraţiilor medii anuale depăşesc valoarea

limită plus marja de toleranţă (50 µg/mc) la toate staţiile de trafic şi la cele de tip industrial.Se constată de asemenea o uşoară depăşire la staţia de fond urban “Lacul Morii”, dinBucureşti şi la cea de fond suburban de la Măgurele( de1 µg/mc).

Fig 2.5.5. Concentraţiile medii anuale de PM10 în Iaşi, Craiova, Cluj-Napoca şiBucureşti, în anul 2006

0,00

10,00

20,00

30,00

40,00

50,00

60,00

70,00

80,00

C e r c u l M i l i t a r

M i h a i B r a v u

I S 1 – P o d d e

P i a t r ă

A , V l a i c u

C a l e a

B u c u r e s t i u r e s t i

L a c u l M o r i i

L i c e u l N i c o l a e

B a l c e s c u D

e j

T i t a n

D r u m u l T a b e r e i

B e r c e n i

s t r , D a m b o v i t a

B i l l a

I S 3 O a n c e a

T a t a r e s t i

B r e a s t a

B a l o t e ş t i

G r i g o r e s c u

M ă g u r e l e

Bucuresti Iaşi Cluj Crv Buc, Cluj Dej Bucuresti Cluj Crv Iaşi Crv Buc, Cluj Buc,


µ g / m c

concentraţia de PM10 VL+MT

În figura 2.5.6 se observă că cea mai mare frecvenţă a depăşirii CMA pentru pulberi în suspensie se înregistrează la Astra Vagoane, Arad (64,73%), urmată de Uzina Electrică Arad. Concentraţiile mari de pulberi în suspensie se datorează traficului, sistemelor de

încălzire proprie a locuinţelor cu lemne, carbuni, motorină, activităţii de construcţii, etc.În Târgovişte, concentraţiile medii la pulberile totale în suspensie (TSP) în timp de 24

ore au depăşit CMA pe 24 ore (0,15 mg/mc) conform STAS 12574/87, în cele două punctede prelevare (Micro XII şi sediu APM).

Valorile concentraţiilor medii anuale la pulberile totale în suspensie (TSP) au depăşitCMA anual (0,075 mg/mc) conform STAS 12574/87, în cele două puncte de prelevare şiglobal în zona Târgovişte (0,099 mg/mc). Valoarea concentraţiei medii anuale la pulberilerespirabile (PM10) a depăşit CMA anual (46,7 g/mc) conform Ordinului 592/2002 având

valoarea 75,5 g/mc în punctul de prelevare amplasat la sediul APM.Principalele surse incriminate, în această zonă sunt: S.C. Mechel S.A., S.C. UPETS.A., S.C. Nemo S.A. şi traficul rutier.


18/40


30

Fig 2.5.6. Frecvenţa depaşirii concentraţiei maxime admisibile pentru pulberi însuspensie

0,00

10,00

20,00

30,00

40,00

50,00

60,00

70,00

A

s t r a V a g o a n e - A r a d

s t r , Ş a g u n a - A r a d

R e ş i ţ a , U

C M R

D e v a , A

P M

Z o n a P l o i e ş t i N E

Z o n a P l o i e ş t i S

Z o n a P l o i e ş t i E

Z o n a P l o i e s t i E

C o p ş a M i c ă - S p i t a l

T i m i ş o a r a ,

C a l , S , V

i d r i g h i n

B i c a z ( c o m

, T a ş c a ) - H a m z o a i a

T â r g o v i ş t e - S e d i u A P M

S a t

V â l c e a - G o v o r a s a t - U z i n a G

M i e r c u r e a C i u c - S e d i u A P M

G h e o

r g h e n i - C e n t r u o r a ş

%

frecvenţa

depăş irii valorii

2.5.6. Calitatea aerului ambiental-metale grele

Prin măsurătorile sistematice ale poluanţilor în zona Sibiu - Copşa Mică şi Baia Marese evidenţiază depăşirea atât a concentraţiei maxime admisibile de Pb (0,7µg/m3) şi Cd(0,02 µg/m3) (conform STAS 12574/1987), cât şi a valorii limite anuale de Pb din fracţiuneaPM10 (0,834 µg/m

3) (conform Ordinului Ministerului Apelor P ădurilor şi Mediului nr.592/2002). Valorile concentraţiilor de Pb din fracţiunea PM10 sunt evidenţiate în figura 2.5.7.

pentru diferite localităţi de pe teritoriul RomânieiConţinutul de Cd din TSP este mai ridicat în zona Copşa Mică datorită emisiilor depoluanţi de pe platforma industriala S.C. Sometra S.A. şi în zona Baia Mare (Fig. 2.5.8)

Fig. 2.5.7. Concentraţii de Pb din fracţiunea PM10 determinate în anul 2006

0

0,5

1

1,5

2

2,5

3

3,5

S u c e a v a - S e d i u A P M

V a s l u i - S e d i u A P M

C l u j - N a p o c a - A. V l a i c u D e j

B a i a M a r e - 4

S i b i u - S e d i u A. P. M.

B u c u r e s t i - T i t a n

µ g / m c

Pb VL


19/40


31

Fig. 2.5.8. Concentraţii de Cd din TSP în Baia Mare şi Copşa Mică în anul 2006

0

0,01

0,02

0,03

0,04

0,05

0,06

Baia Mare - 4 Baia Mare - 16 Baia Mare - 31 Copşa Mică -Spital

Copşa Mică -Micăsasa

Mediaş - Lab.Teritorial

µ g / m c

2.6. Deprecierea stratului de ozon stratosferic

În stare naturală, ozonul se găseşte în stratosferă în concentraţie de 0,04 ppm, lacirca 10-50 km altitudine, cu un maxim între 20 şi 35 km.

Stratul de ozon stratosferic este definit de Convenţia de la Viena ca fiind “Stratul de ozonatmosferic de deasupra stratului limită planetar”.

Scăderea observată a ozonului stratosferic poate conduce la scăderea temperaturilortroposferice, prin reducerea fluxului radiativ descendent. Distrugerea ozonului stratosfericeste considerat

ă a fi prima cauz

ă a r

ăcirii stratosferei inferioare, ceea ce poate avea un

impact semnificativ asupra climatului troposferei.Distrugerea stratului de ozon a fost una dintre primele probleme globale de mediu luate

în discuţie şi prezentate publicului larg din Comunitatea Europeană. Consecinţele ireversibile aleacestui fenomen atât asupra ecosistemelor terestre, acvatice, a sănătăţii populaţiei, cât şiasupra sistemului climatic au condus la necesitatea adoptării unor decizii importante la nivelmondial şi ca urmare, în anul 1985, au fost stabilite principiile colaborării internaţionale prvindprotecţia stratului de ozon în cadrul Convenţiei de la Viena, urmată de Protocolul de la Montrealcu privire la substanţele care distrug stratul de ozon, elaborat sub conducerea ProgramuluiNaţiunilor Unite pentru Mediul Înconjurător (UNEP), care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1989.

Concentraţia ozonului stratosferic este afectată de o varietate mare de procese interne,cum ar fi distrugerea chimică de către halogeni, sau externe, de exemplu variaţiile radiaţieisolare (în particular ale radiaţiei UV). Ozonul stratosferic are un rol activ în determinareastructurii termice, dinamice şi chimice a stratosferei şi troposferei şi deci, exercită un impactdirect asupra climatului.

Halogenii eliberaţi de la sol, în pricipal sub formă de clorofluorcarboni (CFCs),hidrocloro-fluorcarboni (HCFCs) şi hidrocarburi de brom sunt convertiţi în forme active, înstratosfera medie şi superioară unde contribuie la creşterea nivelelor naturale de clor,distrugând ozonul. La latitudinile medii ale emisferei nordice scăderea ozonului total este deaproximativ 2-4% pe decadă; în ultimii ani, declinul ozonului total a fost mai lent, dar valorilemăsurate sunt departe de cele anterioare anului 1980. Cantităţile de clor şi alte produsechimice care distrug ozonul au atins maximul în anii 1997-1998, dar se menţin, totuşi, lavalori ridicate în stratosferă. O mare parte din diferenţele interanuale recente se pot explica


20/40


32

prin variabilitatea meteorologică, dar nu este încă posibilă cuantificarea exactă a influenţelorantropice sau naturale.

Scăderea preconizată a cantităţilor de clor şi brom stratosferic în următorii 50 de ani prin

implementarea totală a măsurilor prevăzute în Protocolul de la Montreal şi Amendamenteleulterioare, va conduce la creşterea cantităţii globale de ozon, deşi există deosebiri în proiecţiilefurnizate de diferite modele globale.

România este clasificată ca ţară care acţionează în baza Articolului 5 al Protocoluluide la Montreal, paragraful 1 şi i s-a acordat o perioadă de graţie de 10 ani de la aplicareamăsurilor de eliminare prevăzute la Articolul 2 al Protocolului, ca şi ţărilor care au unconsum anual de substanţe reglementate înscrise în Anexa A, mai mic de 0,3 kg/cap delocuitor.

Substanţele care depreciază stratul de ozon vor fi tratate în capitolul 8 „Deşeuri.Substanţe şi preparate chimice periculoase”.

2.7. Schimbări climatice

2.7.1. Cadrul general

Schimbările climatice sunt unrezultat direct sau indirect al activităţilorumane care determină schimbareacompoziţiei atmosferei globale şi carese adaugă la variabilitatea naturală aclimei, observate pe o perioadă de timpcomparabilă.

Efectul de seră se datorează absorbţiei selective de către moleculelegazelor cu efect de seră (dioxid decarbon, metan, protoxid de azot,hidrofluorocarburi, perfluorocarburi,hexafluorura de sulf) a radiaţiei termiceemise de către Pamânt şi reemisia eiizotropă în spaţiul extraatmosferic, câtşi spre Pământ. Radiaţia infraroşiereemisă spre Pământ contribuie la încălzirea atmosferei joase şi implicit a Planetei..

Crescând concentraţiile gazelor, efectul de seră se intensifică, transportul de energie şiumiditate în sistem se perturbă, fapt care determinâ dezechilibre în sistemul climatic.Fenomenul de înclzire globală influenţează atât sistemele fizice cât şi pe

cele biologice. Printre efectele directe se pot menţiona: creşterea temperaturii mediicu variaţii semnificative la nivel regional, reducerea volumului calotelor glaciare şiimplicit creşterea nivelului oceanelor, modificarea ciclului hidrologic, sporireasuprafeţelor aride, modificări în desfăşurarea anotimpurilor, creşterea frecvenţei şiintensităţii fenomenelor climatice extreme, reducerea biodiversităţii, etc.

Grupul Interguvernamental privind Schimbrile Climatice (IPCC) a prezentat în prima parte a anului 2007, contributiile celor trei Gurpuri de Lucru la cel de-al


21/40


33

Patrulea Raport Global de Evaluare (disponibil pe site-ul: www.ipcc.ch/ ), careprezint rezultatele cercetrilor ştiinţifice, observaţiile privind schimbrile climatice lanivel global, precum şi previziunile realizate pe baza utilizrii modelelor climatice.Concluziile principale ale acestor documente sunt urmtoarele:

• cei mai clduroşi 15 ani la nivel global au fost înregistraţi în ultimele dou decade, anii 1998 şi 2005 fiind cei mai clduroşi de pân acum;

• temperatura la nivelul Europei a crescut cu aproape 1 grad Celsius, mai multdecât rata global de înclzire de 0,74;

• in prezent, concentraţia gazelor cu efect de ser din atmosfera depşeşte cumult valorile înregistrate în ultimii 650.000 de ani, iar previziunile indic ocreştere a fr precedent;

• pân în anul 2100, temperatura global va creşte cu 1 pân la 6,3 gradeCelsius iar nivelul apei mrii va creşte cu 19 pân la 58 cm;

•

s-a intensificat frecvenţa apariţiei şi intensitatea fenomenelor meteorologiceextreme (furtuni, tornade, uragane), s-au schimbat modelele regionaleclimatice şi de precipitaţii (valuri de caldur, secete, inundaţii), iar tendinţeleindic o creştere gradual în urmtorii ani;

• scderea grosimii şi a extinderii gheţarilor din zona artic (cu 40% în ultimii30 de ani) şi posibilitatea dispariţiei complete a acestora pân în anul 2100;

• retragerea ghetarilor din zone montane (Munţii Alpi, Himalaya, Anzi) şiposibilitatea dispariţiei a peste 70% din gheţarii continentali;

• dezvoltarea unor mutaţii la nivelul biosistemelor: inflorirea timpurie a unorspecii de plante, dispariţia unor specii de amfibieni, etc.

Raportul recomand ca trebuie intreprinse acţiuni pentru reducerea emisiilor de

gaze cu efect de ser, deoarece în lipsa acestor msuri creşterea temperaturiiglobale va fi de 0,2 grade Celsius în fiecare din urmtoarele trei decade. Limitarea înclzirii globale medii la 2o Celsius peste valoarea pre-industrial necesita oreducere a emisiilor de gaze cu efect de ser de cel puţin 50% faţ de nivelul actual,pân în anul 2050.

Estimarea impactului încălzirii globale asupra climei din România s-a realizatprintr-un studiu al Academiei Române în care s-au selectat diferite Modele deCirculaţie Generală a atmosferei care reflectă cel mai bine conditiile din ţara noastră.

Conform rezultatelor generate de aceste modele, în condiţiile de dublare aconcentraţiei de CO2 în atmosferă se aşteaptă pentru deceniile următoare, ocreştere a temperaturii cuprinsă între 2,4 şi 7,4 ˚ C. Modificările estimate de

temperatură se vor manifesta la nivel regional şi local şi vor influenţa ecosistemele,aşezările umane şi infrastructura.Variabilitatea climatică va afecta toate sectoarele economiei, va conduce la

modificarea perioadelor de vegetaţie şi la deplasarea liniilor de demarcaţie dintrepăduri şi pajişti. Evenimentele meteorologice extreme (furtuni, inundaţii, secete) îşivor putea face apariţia mai frecvent, iar riscurile şi pagubele aferente pot devenimai semnificative. Zonele afectate de secetă s-au extins în ultimele decenii înRomânia. Zonele cele mai expuse secetei se afla în sud-estul ţării, dar aproape

întreaga ţară a fost afectată de seceta prelungită. Împreună cu inundaţiile,perioadele îndelungate de secetă duc la pierderi economice însemnate în


22/40


34

agricultură, transporturi, alimentarea cu energie, gospodărirea apelor, sănătate şi înactivitatea din gospodării.

• Efecte asupra agriculturiiAgricultura reprezintă cel mai vulnerabil sector, studiile realizate evidentiind

următoarele aspecte:o În cazul culturii de grâu, (i) o creştere a producţiei de aproximativ 0,4 – 0,7

t/ha, (ii) descreşterea sezonului de vegetaţiei cu 16-27 zile;o În cazul culturii de porumb neirigat, (i) o creştere a producţiei de boabe

cuprinsă între 1,4 – 5,6 t/ha, (ii) o descreştere a sezonului de vegetaţiecuprinsă între 2-32 zile, (iii) o descreştere a perioadei de vegetaţiecuprinsă între 2 – 19 % ; valorile estimate sunt în funcţie de modelulfolosit;

o În cazul culturii de porumb irigat, rezultatele depind de modelele folosite şide condiţiile amplasamentelor alese pentru prelevarea datelor.

Pentru a analiza efectele potenţiale asupra productivităţii agricole la principaleleculturi din România s-au utilizat mai multe modele agrometeorologice.

• Efecte asupra silviculturiiDin suprafaţa ţării, 26,7 % reprezintă suprafaţa acoperită cu păduri; acestea sunt

distribuite neuniform pe teritoriul ţării (58,5% în zona montană, 27,3% în zonadeluroasă şi 6,7% în zona de câmpie). Suprafaţa fondului forestier este de 6 366888 ha, din care 6 249 236 ha este ocupată de păduri, iar 117 652 ha este destinată culturii silvice, producţiei şi managementului. În zonele împădurite joase şi deluroasese preconizează o scădere considerabilă a productivităţii pădurilor după anul 2040,datorită creşterii temperaturilor şi scăderii volumului precipitaţiilor.

• Efecte asupra gospodăririi apelorConsecinţele hidrologice ale creşterii concentraţiei de CO2 în atmosferă sunt

semnificative. Modelarea efectelor produse de acest fenomen a fost realizată punându-se accent pe principalele bazine hidrografice. Rezultatele arată efecteleprobabile ale modificărilor în volumul precipitaţiilor şi în evapo-transpiraţie. Debitelemaxime lunare se deplasează din perioada primăvară – vară către sfârşitul iernii. Deasemenea, se constată că în luna septembrie are loc cea mai scăzută scurgere faţă de situaţia de până acum, când, foarte frecvent, scurgerea minimă se înregistreaz

în sezonul de iarnă.• Efecte asupra aşezărilor umane

Sectoarele industrial, comercial, rezidenţial şi de infrastructură (inclusivalimentări cu energie şi apă, transporturi şi depozitarea deşeurilor) sunt vulnerabilela schimbările climatice în diferite moduri. Aceste sectoare sunt direct afectate demodificarea temperaturii şi regimului precipitaţiilor, sau indirect prin impactul generalasupra mediului, resurselor naturale şi producţiei agricole. Sectoarele cele maivulnerabile faţă de efectele schimbărilor climatice sunt construcţiile, transporturile,exploatările de petrol şi gaze, turismul şi industriile aflate în zone costiere. Altesectoare potenţial afectate sunt industria alimentară, prelucrarea lemnului, industriatextilă, producţia de biomasă şi de energie regenerabilă.

România a ratificat Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilorclimatice (UNFCCC) prin Legea nr. 24/1994, asumându-şi angajamentul pentrurealizarea obiectivului acesteia: „stabilizarea concentraţiilor de gaze cu efect de seră


23/40


35

în atmosferă la un nivel care să prevină perturbarea antropică periculoasă asistemului climatic, nivel care trebuie realizat într-un interval de timp suficient, caresă permită ecosistemelor să se adapteze în mod natural la schimbările climatice,astfel încât producţia alimentară să nu fie ameninţată, iar dezvoltarea economică să se poată desfaşura într-o manieră durabilă”.

De asemenea, Romania a ratificat Protocolul de la Kyoto prin Legea nr.3/2001, asumându-şi angajamente mai puternice decât stabilizarea emisiilor degaze cu efect de ser, şi anume stabilirea unor măsuri, ţinte şi perioade clare dereducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Astfel, valoarea angajamentului dereducere a emisiilor de gaze cu efect de ser pentru perioada 2008 -2012 este de8% faţă de anul de bază 1989.

Pentru implementarea unei acţiuni naţionale, unitare, îndreptate atât sprelimitarea emisiilor de gaze cu efect de seră cât şi a efectelor potenţiale aleschimbărilor climatice, prin HG nr 645/2005 a fost aprobat Strategia Naţional a

României privind schimbările climatice. Documentul reprezint cadrul pentruimplementarea politicilor în domeniu în perioada 2005-2007 precum şi beneficiile demediu şi economice privind participarea la implementarea mecanismelor flexibilestabilite prin Protocolul de la Kyoto.

Pentru îndeplinirea obiectivelor adoptate prin Strategia naţională a Românieiprivind schimbările climatice, prin HG nr. 1877/2005 a fost aprobat Planul naţionalde acţiune privind schimbările climatice (PNASC) pentru perioada 2005 – 2007,document care prevede acţiunile necesare, inclusiv sursele de finanţare ale acestoraşi instituţiile responsabile.

Începând cu anul 2002, România transmite anual Secretariatului UNFCCCinventarul naţional al emisiilor de gaze cu efect de sera, realizat conform

metodologiei IPCC şi utilizând un format de raportare comun tuturor ţărilor. Ultimulinventar naţional al României a fost transmis în anul 2007 şi conţine estimarileemisiilor de gaze cu efect de seră pentru perioada 1989-2005. Inventarul esteelaborat pe baza documentului "Liniile directoare revizuite în anul 1996, privindelaborarea inventarelor naţionale de gaze cu efect de ser, elaborate de ctreIPCC", completat de Ghidul de Bune Practici şi managementul incertitudinilorelaborat de IPCC (IPCC GPG) şi pe baza Ghidului de Bune Practici în ceea cepriveşte utilizarea terenurilor, schimbarea utilizării terenurilor şi silvicultura (LULUCFGPG), elaborat de IPCC în anul 2003.

2.7.2. Emisii totale anuale de gaze cu efect de seră

Conform Protocolul de la Kyoto, România s-a angajat să reducă emisiile degaze cu efect de seră cu 8% în perioada 2008-2012, comparativ cu anul dereferinţă 1989. Emisiile totale de gaze cu efect de seră (fără absorbţia pădurilor) ascăzut cu 45,6% în perioada 1989-2005. Bazându-ne pe aceste observaţii, există omare probabilitate ca România să îndeplinească obligaţiile de reducere a emisiilorde gaze cu efect de ser în prima perioadă de angajament, 2008-2012. După cumreiese din figura 2.7.1, declinul activităţilor economice şi a consumului de energiedin perioada 1989-1992 au cauzat direct scăderea emisiilor totale. Pe ansambluleconomiei în tranziţie, unele industrii energetice intensive şi-au redus activităţile şi


24/40


36

aceasta s-a reflectat în reducerea emisiilor de gaze cu efect de ser. Emisiile au început să crească până în 1996, datorită revitalizării economiei. După punerea înfuncţiune a primului reactor al Centralei Nucleare Cernavodă (1996), emisiile au

început să scadă din nou. Scăderea a continuat până în 1999. După 1999, tendinţade creştere reflectă dezvoltarea economică din perioada 1999-2005.

Tendinţa emisiilor totale anuale de gaze cu efect de seră este prezentat înfigura 2.7.1. Sectoarele pentru care s-au estimat nivelurile de emisii de gaze cu efect deseră sunt: sectorul energetic, procesele industriale, utilizarea solvenţilor şi a altorproduse, agricultura, utilizarea terenurilor, schimbarea utilizării terenurilor şi silvicultura(abreviat prin LULUCF), sectorul deşeuri.

Fig. 2.7.1 Nivelurile emisiilor totale de gaze cu efect de seră (fără LULUCF)

Contributia sectoarelor la emisiile de gaze cu efect de seră, la nivelul anului2005 precum şi tendinţele acestora sunt prezentate în fig. 2.7.2. şi fig. 2.7.3.

Fig. 2.7.2. Contribuţia sectoarelor la emisiile totale de gaze cu efect de seră – înanul 2005

Energie69%

Solventi0%

Deseuri5%

Proceseindustriale

13%

Agricultura13%

Gg CO2 echivalent

0

50000

100000

150000

200000

250000

300000

1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005

Emisii de gaze cu efect de ser Nivel de referinţ (1989)


25/40


37

Fig. 2.7.3. Tendinţele emisiilor de gaze cu efect de seră pe sectoare, în Gg deCO2 echivalent

-50.000

0

50.000

100.000

150.000

200.000

250.000

1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005

1. Energy2. Industrial Processes3. Solvent and Other Product Use4. Agriculture5. Land Use, Land-Use Change and Forestry6. Waste

Dup cum se poate observa, sectorul Energie este cel mai important sector inceea ce priveşte emisiile de gaze cu efect de sera. Acesta este responsabil pentru ocot de 69% din emisiile totale de gaze cu efect de seră la nivel naţional, în anul 2005.Emisiile din acest sector au sczut cu 44% faţ de nivelul înregistrat în 1989 (anul debaz).

Sectorul Procese Industriale contribuie cu 13% la emisiile totale de gaze cuefect de seră. În acest sector se înregistreaz o scdere important a cantitţii de

emisii de gaze cu efect de sera pentru anul 2005, comparativ cu anul de baz (oscdere cu 54% faţ de 1989). Motivul acestei scderi îl reprezint declinul sau încetarea anumitor producţii.

Sectorul Agricultur a înregistrat de asemenea o scdere a nivelului emisiilorde gaze cu efect de seră. In 2005 acest nivel prezint o scdere cu 52% comparativ cuanul de baz. In 2005, 13% din emisiile de gaze cu efect de sera provin din acestsector.

Sectorul LULUCF : cantitatea de gaze cu efect de sera absorbit a crescut cu15% în comparaţie cu anul de baz.

Emisiile provenite din sectorul De şeuri au crescut în perioada 1989-2005 cu28%, iar contribuţia acestui sector la emisiile totale de gaze cu efect de seră la nivel

naţional este de 5% pentru anul 2005.2.7.3. Emisii anuale de dioxid de carbon

Cel mai semnificativ gaz cu efect de seră este dioxidul de carbon (CO2).Scăderea emisiilor de CO2 (de la 193,926 Gg în 1989, la 110,532 Gg în 2005) estecauzată de scăderea consumului de combustibili fosili utilizaţi în sectorul energetic (înspecial în producţia de electricitate şi căldură din sectorul public şi în sectorul industrieprelucrătoare şi construcţii) ca o consecinţă a reducerii amplorii activităţilor din acesteindustrii. Nivelurile emisiilor anuale de dioxid de carbon sunt prezentate în figura 2.7.4.


26/40


38

Fig. 2.7.4. Nivelurile emisiilor anuale de dioxid de carbon (Gg CO2; fără LULUCF)

0

50000

100000

150000

200000

250000

valoarea 2E+052E+051E+051E+051E+051E+051E+051E+05 1E+051E+0594568 974741E+051E+051E+05 1E+05 1E+05

1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005

2.7.4. Emisii anuale de metan

Nivelurile emisiilor de metan (CH4), care rezultă în principal din activităţile de extracţie şi distribuţie a combustibililor fosili şi din activitţile de creştere a animalelor,scad de-a lungul perioadei 1989-2005. Scăderea este de 49,86% comparativ cu anul1989 (figura 2.7.5.).

Fig. 2.7.5. Nivelurile emisiilor de metan (Gg CO2 echivalent; fără LULUCF)

0

10000

20000

30000

40000

50000

60000

valoarea 5135244690 38841 33329 3117130159 3132131913 2852725787 25126 25685 25213 257772613925935 25750

1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005

2.7.5. Emisiile anuale de protoxid de azot

Emisiile de protoxid de azot (N2O) rezultă în principal din sectorul Agricultură –soluri agricole şi din sectorul Procese industriale – industria chimică. Declinul acestoractivităţi este reflectat în evoluţia nivelurilor emisiilor de N2O. Dintre gazele cu efect deseră, nivelul emisiilor de N2O înregistrează cea mai semnificativă scădere (50,36%comparativ cu anul de referinţă – figura 2.7.6.).


27/40


39

Fig. 2.7.6. Nivelurile emisiilor de protoxid de azot (Gg CO2 echivalent, fără LULUCF)

0

5000

10000

15000

20000

25000

30000

35000

40000

valoarea 33839 29276 22149 20818 19952 19026 19047 18601 17977 16062 15428 15008 15183 14520 15229 16857 16798

1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005

2.7.6. Acţiuni privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră

2.7.6.1. Participarea la utilizarea mecanismelor Protocolului de laKyoto

În vederea reducerii costurilor pentru acţiunile de limitare şi diminuare a emisiilorde gaze cu efect de seră, Protocolul de la Kyoto prevede utilizarea a trei mecanismeflexibile de cooperare internaţională. Acestea sunt:

(i) Implementare în comun (JI), ,(ii) Mecanismul de Dezvoltare Curată (CDM),(iii) Comercializarea Internaţională a Emisiilor (IET).Aceste mecanisme sunt „voluntare”, ceea ce înseamnă că ţările îşi formulează

şi aplică propria politică privind utilizarea sau nu a acestora. Mecanismele JI şi CDMasigură reducerea de emisii prin dezvoltarea unor proiecte specifice în ţările eligibile încare condiţiile de realizare sunt mai avantajoase.

România s-a implicat cu succes în realizarea unor proiecte de investiţii de tipImplementare în Comun prin colaborarea cu diferite state, in vederea realizareatransferului de tehnologie pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră şi implicitpentru eficienţa energetică şi imbunătăţirea calităţii mediului. Astfel, au fost încheiate 10Memorandumuri de Înţelegere cu Elveţia, Olanda, Norvegia, Danemarca, Austria,Suedia şi Franţa, Italia, Finlanda precum şi cu Banca Mondială în cadrul FonduluiPrototip al Carbonului (Prototype Carbon Fund). Proiectele realizate pe baza acestuimecanism favorizeaza retehnologizarea în domeniile in care se realizeaza. Listaproiectelor promovate în cadrul mecanismului de Implementare in Comun esteprezentată în Tabelul 2.4.6.1.

Pentru România, proiectele JI constau în acţiuni de modernizare, reabilitare, îmbuntţirea eficienţei energetice şi implementarea de noi tehnologii, prin :• construcţia instalaţiilor de cogenerare sau transformarea unor centrale termice în

centrale de cogenerare;• schimbarea combustibilului în instalaţiile de producere a energiei sau în instalaţiile

industriale, utilizarea combustibililor cu conţinut scăzut de carbon;• sisteme de înclzire central;


28/40


40

• promovarea energiei neconvenţionale şi construcţia instalaţiilor de producere a„energiei de tip „energie curat”;

• recuperarea metanului din depozitele de deşeuri urbane;• reabilitarea şi eficientizara unor grupuri de termocentrale;reducerea emisiilor de

gaze cu efect de ser în sectoarele agricultur,energie, transporturi;• acţiuni de împdurire şi/sau reîmpdurire.

Tabel 2.7.1 Proiecte de tip Implementare în Comun (JI), aflate în diferite stadiide realizareNR.

CRT. DENUMIREA PROIECTULUISTADIUL

REALIZRII

1.mpdurirea unei suprafeţe de 7000 ha de terenuri agricoledegradate

Scrisoare deaprobare

2. Proiectul „Rumeguş 2000” ( ntorsura Buzului, Gheorghieni,Huedin, Vlhiţa şi Vatra Dornei)

3. Utilizarea energiei geotermale în sistemele de înclzire dinOradea – zona 2 şi Beiuş 4. Dezvoltarea unitţilor municipale – sistemul de înclzire Fgraş 5. Recuperarea biogazului de la depozitele de deşeuri din Focşani6. Recuperarea biogazului de la depozitul de deşeuri Târgu Mureş

7. Recuperarea gazelor provenite de la depozitele de deşeuri înpatru oraşe (Oradea, Baia Mare, Satu Mare, Sf. Gheorghe)8. Utilizarea biomasei în producerea de energie în Judeţul Neamţ

9.

Modernizarea a trei hidroagregate la Hidrocentrala Porţile de

Fier I10. Retehnologizarea fabricilor de ciment Aleşd şi Câmpulung11. Reabilitarea CET Timişoara Sud12. Creşterea randamentului cazanului la Holboca CET II Iaşi13. Cogenerare în Municipiul Târgovişte

14. mbuntţirea eficienţei energetice la sistemul de înclzirecentral din Drobeta Turnu-Severin

15.Reabilitarea Centralei Electrice şi de Termoficare CET CentruTimişoara

16.Managementul consumului de energie combinat cu

îmbuntţirea sistemului de termoficare din ReşiţaScrisoare de

susţinere17. nlocuirea de cazane şi înclzitoare pe amplasamentele de

explorare şi producţie de ţiţei şi gaze naturale ale PETROM18. Parcuri eoliene la Peştera şi Valea Dacilor19. Reabilitarea Sistemului de Termoficare în Municipiul Iaşi

20. Parcuri eoliene în Estul RomânieiFiş de

Identificarea Proiectului


29/40


41

2.7.6.2. Participarea României la implementarea schemei decomercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră

Schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră,reglementată prin Directiva 87/2003/CE (schema EU-ETS), se aplic în România începândcu 1 ianuarie 2007, data aderrii României la Uniunea European.

Cadrul de reglementare pentru stabilirea schemei de comercializare a certificatelorde emisiii de gaze cu efect de ser este reprezentat de H.G. nr. 780/2006 care transpuneDirectiva 87/2003/CE şi Directiva 101/2004/CE, care o amendeaza pe aceasta. Pentrupunerea în aplicare a prevederilor H.G. nr.780/2006 au fost aprobate o serie de actenormative subsecvente (OM 1008/2006, OM 1175/2006 şi OM 85/2007).

Schema EU ETS se aplică numai pentru emisiile de CO2 şi reprezintă unmecanism care are ca scop limitarea, eficientă din punct de vedere tehnic şi economic, a

emisiilor de gaze cu efect de seră. Funcţionarea schemei se bazează pe tranzacţionareacertificatelor de emisii de gaze cu efect de seră care au fost alocate operatorilor care deţininstalaţii în care se desfăşoară activităţi reglementate de H.G. nr. 780/2006 , în măsura încare aceştia respectă prevederile privind limitele pentru emisiile de CO2. Un certificat deemisii de gaze cu efect de seră reprezintă titlul care conferă unei instalaţii dreptul de a emiteo tonă de dioxid de carbon echivalent într-o perioadă definită, valabil pentru îndeplinireascopului HG nr. 780/2006 şi transferabil în condiţiile prevăzute de acest act normativ.

Pentru implementarea H.G. nr. 780/2006 a fost elaborat Planul Naţional de Alocare(disponibil pe site-ul www.eu-ets.ro) prin care Guvernul României stabileşte numărul decertificate de emisii de gaze cu efect de seră pe care intenţionează să le aloce la nivelnaţional, pentru perioada 2007-2012, inclusiv repartiţia acestora pentru instalaţiile în care se

desfăşoară una sau mai multe din activităţile prevăzute în HG nr. 780/2006. De asemenea,NAP descrie metodologia şi principiile pe baza cărora se face alocarea certificatelor deemisii de gaze cu efect de sera. Planul Naţional de Alocare a fost elaborat în modtransparent, metodologia şi principiile aplicate fiind supuse comentariilor publicului pe operioada de 30 de zile, conform legislatiei in vigoare, începând cu data de 29 august 2006.

Prin NAP au fost identificate 247 instalaţii care îsi desfăşoară activitatea înurmătoarele sectoare: energie, rafinare produse petroliere, producţie şi prelucrare metaleferoase, ciment, var, sticlă, ceramică, celuloză şi hârtie. Alocarea numrului de certificatede emisii de gaze cu efect de ser la nivel de sectoare s-a realizat pe baza proiecţiiloremisiilor de gaze cu efect de seră, luând în considerare creşterea producţieisectoarelor/subsectoarelor care intră sub incidenţa HG nr. 780/2006.

Planul Naţional de Alocare este supus analizei Comisiei Europene, devenindoperaţional numai după notificarea din partea Comisiei Europene cu privire la aprobareaacestuia şi aprobarea ulterior, printr-o hotărâre a Guvernului României.

Informaţiile referitoare la implementarea Directivei 2003/87/CE privind schema decomercializare a certificatelor de emsii de gaze cu efect de seră în Romania, sunt puse ladispoziţia tuturor factorilor interesaţi pe site-ul special creat: www.eu-ets.ro.

2.8. Zone afectate şi zonele cu risc de poluarea atmosferică

Zona afectată sau zona fierbinte este zona pe teritoriul căreia se înregistrează depăşirisistematice ale indicatorilor de calitate a mediului, faţă de normele standardizate, producându-se


30/40


42

deteriorări grave ale stării mediului cu o serie de consecinţe asupra sănătăţii oamenilor, economiei şicapitalului natural al ţării.

În zonele industrializate, din cauza emisiilor mari în atmosferă a noxelor specifice fiecărui tip

de industrie, apar zone cu risc de poluare atmosferică.Zonele afectate de poluarea atmosferică şi zonele cu risc de poluare atmosferică sunt:Regiunea Nord-Est

În Regiunea 1 Nord-Est, zonele cu risc de poluare atmosferică sunt localizate în vecinătateamarilor platformelor industriale. Principalii poluatori din Regiunea 1 nord-Est sunt evidenţiaţi întabelul 2.8.1.

Tabel 2.8.1. Surse locale de poluare atmosferică la nivelul regiunii Nord-Est

JUDEŢ SURSELE LOCALEDE POLUARE

TIPUL DE ACTIVITATE CONFORMOUG 195/2005

PRINCIPALII POLUANŢIATMOSFERICI

B a c ă u

S.C Amurco SRLBacău

-producere şi distribuţie energie

termică; de substanţe chimiceanorganice

pulberi, NH3, CO, CO2, N2O,NOx, SO2

SC CET SA Bacău -producere de energie electrică şitermică

pulberi, SO2, CO, CO2, NOx,COV, CH4, N2O, As, Cd, Cr,Hg, Ni, Zn, Pb

SC AgricolaInternaţional Bacău -industrie alimentară

NH3, CH4, SO2, CO2, CO,COV, NOx, N2O

SC ChimcomplexSA Oneşti

-fabricare şi comercializare produsechimice organice şi anorganice

SO2, CO2,NOx, CO, COV,N2O, CH4, Cl2, HCl

SC Rafo SA Oneşti -rafinare produse petroliere şiprelucrare gazepulberi, CO2, CO, N2O, CH4,COV, SO2, NOx

SC Carom SAOneşti

-fabricare de cauciuc sintetic şiproduse petrochimice

pulberi, CO2, CO, N2O, CH4,COV, SO2, NOx

B o t o

ş a n i SC Termica SA

Botosani-instalatii de ardere cu puteretermica nominala > 50 MW SO2, NO2,

I a ş i

SC "CET IASI" SA-CET I şi II -producere energie SO2, NO2, PM10

SC Fortus SA IASI -metalurgie SO2, NO2, CO, PM10, metaleSC Euro casting SA -metalurgie SO2, NO2, CO, PM10, metaleSC Mittal Steel SA

IASI-metalurgie SO2, NO2, CO, PM10, metale,

HCl, ZnOSC Ceramica SA -producţie ceramică pulberi, SO2, NO2, CO

SC Sayegh ConexPaint SA Miroslava -industria chimică COV, PM10

SC Antibiotice SA -industria farmaceutică pulberi, SO2, NO2, CO, COV

SC MoldomobilaRomania SA IASI -industria mobilei pulberi, SO2, NO2, CO, COV

S u c e a v a

S.C.TERMICA S.A.

-industria energetică -instalaţii de ardere cu o puteretermică nominală mai mare de50MW

pulberi, SO2, NOx, CO,metale grele

S.C.AMBRO S.A

-instalaţii industriale pentruproducerea de: celuloză din lemnsau din alte materiale fibroase,hârtie şi carton (capacitate deproducţie > 20 t/zi)

pulberi, SO2, NOx, CO, H2S,mercaptani


31/40


43

Atât pentru municipiul Bacău cât şi Oneşti, zonele afectate sunt platforma industrială Bacău Sud şi valea Trotuşului (zona platformei industriale Oneşti-Borzeşti) în timpulapariţiilor cu frecvenţă relativ redusă a inversiunilor termice în special în perioada sezonului

rece. Datele rezultate din monitorizarea calităţii aerului în judeţul Suceava indică municipiul ca afectată sub aspectul poluării aerului cu mercaptani (frecvenţă a depăşirilor de65%) şi pulberi în suspensie PM10 (frecvenţă a depăşirilor de 27,82%), la nivelul anului2006.

La nivelul judeţului Vaslui nu putem vorbi despre zone afectate din punct de vedereal poluării atmosferei. În timp s-au înregistrat depăşiri la indicatorul PM10 – în punctul demonitorizare din incinta sediului Agenţiei pentru Protecţia Mediului (frecvenţă a depăşirilorde 39,73%), iar cauza acestor depăşiri este traficul intens din aceasta zonă.

Regiunea Sud-Est

La nivelul judetului Brăila în anul 2006, nu s-au semnalat zone afectate sub aspectulpoluării atmosferei. Cantitatea cea mai mare a emisiilor de poluanţi în atmosferă este rezultată

din arderea combustibililor fosili în sectorul energetic, iar cele doua instalaţii mari de ardere dinacest sector din judeţ sunt amplasate la distanţă foarte mica una de cealaltă în aceeaşi zonă suburbană a oraşului Brăila. Ca urmare, zona Chiscani ar putea fi considerată o zona cu riscsub aspectul poluării atmosferice, deoarece măsurătorile realizate cu aparatura actuală, lapunctul de prelevare al reţelei de monitorizare aflat chiar în zonă nu au relevat depăşiri alevalorilor limită. Explicaţia poate fi dată de parametrii meteo, vânturile dominante putând purtaaceste emisii la mari distanţe faţa de punctele de generare.

În judeţul Buzău nu se poate spune că există zone afectate de poluarea atmosferică, darexistă o zonă cu risc unde ar putea apărea poluări accidentale de scurtă durată, în municipiulBuzău, în cartierul Poştă, care se învecinează cu zona industrială a municipiului. Începând culuna august 2006 s-au făcut determinări de pulberi în suspensie – PM10 în această zonă şi s-au

înregistrat depăşiri ale valorilor limită admise. Analizînd rezultatele monitorizării imisiilor la

principalele surse de emisii din zonă, s-a observat că nu s-au înregistrat depăşiri ale valorilorlimită admise la emisii. În concluzie, cauzele înregistrării depăşirilor la pulberi în suspensie –PM10 nu se cunosc cu exactitate, urmând ca APM Buzău să continue investigaţile.

La nivelul judetului Constanţa zone cu risc de poluare atmosferică sunt:• Zona centrală a aglomerării Constanţa, după cum reiese din evaluarea

preliminară a calităţii aerului, realizată prin modelare de către INCDIM Bucureşti.• Zona adiacentă Termoelectrica S.A. CET Palas, prin emisii caracteristice

instalaţiilor mari de ardere (NOx, SO2, PM10)• Zona adiacentă LAFARGE ROMCIM Medgidia, în special prin poluare cu pulberi

fine, cantităţi mari în intervale scurte de timp, datorită opririi electrofiltrelor.• Zona Port Constanţa, în zona operării cu produse petroliere, pulverulente vrac,

prin emisii de pulberi. Principalii operatori de astfel de substanţe sunt:MINMETAL S.A. şi SICIM S.A., CHIMPEX, SA, COMVEX SA.

• Zona Rompetrol Năvodari – rafinare şi petrochimie, prin emisii de gaze CO, SO2,H2S, hidrocarburi volatile.

• Zona Oil Terminal, Depozit Nord şi Depozit Port Constanţa – stocare şi transportproduse petroliere, prin emisii de hidrocarburi volatile datorate atât pierderiloraccidentale cât şi poluării freaticului.

• Măsuri pentru reducerea impactului s-au luat prin investiţiile prevăzute inprogramele de conformare în derulare.

La nivelul judetului Galaţi: în anul 2006 nu s-au semnalat existenţa zonelor afectate depoluarea atmosferică. Zonele cu risc de poluare atmosferică la nivelul judeţului Galaţi sunt însectorul industrial: zonele limitrofe platformei industriale unde este amplasat cel mai mare


32/40


44

combinat siderurgic S.C. MITTAL STEEL S.A., care detine 9 instalatii IPPC, SCELECTROCENTRALE S.A care detine 3 instalatii IMA de unde ar putea apărea poluăriaccidentale cu amoniac, fenoli, dioxid de azot, dioxid de sulf, PM10 etc.

Surse potenţiale

RaportStareaMediului Cap02 Aer 200710295542324

Documents

Transcript of RaportStareaMediului Cap02 Aer 200710295542324