CUPRINS

CAPITOLUL 1 ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA INSTITUŢIEI PREFECTULUI JUDEŢULUI IAŞI....................1

1.1 REPERE GENERALE............................................................................................................................11.2 SCURT ISTORIC AL INSTITUŢIEI PREFECTULUI JUDEŢULUI IAŞI.....................................................................21.3 OBIECTUL DE ACTIVITATE AL INSTITUŢIEI PREFECTULUI JUDEŢULUI IAŞI........................................................41.4 RELAŢII INTERNE ŞI EXTERNE..............................................................................................................61.5 MISIUNEA INSTITUŢIEI PREFECTULUI JUDEŢULUI IAŞI.............................................................................101.6 AUTONOMIA LOCALĂ......................................................................................................................101.7 TUTELA ADMINISTRATIVĂ.................................................................................................................11

CAPITOLUL 2 ETAPELE PROCESULUI DECIZIONAL ÎN CADRUL INSTITUŢIEI PREFECTULUI JUDEŢULUI IAŞI13

2.1 DECIZIA ÎN ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ...................................................................................................132.2 STRUCTURA PROCESULUI DECIZIONAL.................................................................................................132.3 ETAPELE PROCESULUI DECIZIONAL......................................................................................................142.4 PROCESUL DE FUNDAMENTARE A DECIZIILOR DE MANAGEMENT PUBLIC ÎN CADRUL INSTITUŢIEI PREFECTULUI JUDEŢULUI IAŞI..........................................................................................................................................16

CAPITOLUL 3 ÎNTOCMIREA DOCUMENTELOR SPECIFICE COMPARTIMENTULUI RELAŢII PUBLICE, SECRETARIAT, APOSTILĂ....................................................................................................................18

3.1 COMPARTIMENTUL RELAŢII PUBLICE, SECRETARIAT, APOSTILĂ................................................................183.2 CIRCUITUL CERERILOR FORMULATE ÎN BAZA LEGII NR.544/2001............................................................193.3 CIRCUITUL CERERILOR PENTRU APOSTILAREA ACTELOR ADMINISTRATIVE....................................................203.4 CIRCUITUL PRIVIND CERERILE DE AUDIENŢĂ..........................................................................................203.5 EVIDENŢA REGISTRELOR COMPARTIMENTULUI RELAŢII PUBLICE...............................................................20

CAPITOLUL 4 ELABORAREA ŞI ADOPTAREA/EMITEREA ACTELOR ADMINISTRATIVE...........................21

CAPITOLUL 5 PROCEDURA CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV.........................................................22

5.1 CONSIDERAŢII GENERALE CU PRIVIRE LA PROCEDURA CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV................................225.2 PERSOANELE CARE POT SESIZA INSTANŢA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV.................................................235.3 PROCEDURA DE REZOLVARE A CERERILOR ÎN CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV..............................................24

CAPITOLUL 6 GESTIUNEA RESURSELOR UMANE................................................................................26

6.1 POLITICA DE PERSONAL....................................................................................................................266.2 STRUCTURA CARIEREI FUNCŢIONARILOR PUBLICI....................................................................................266.3 ORGANIZAREA ŞI DEZVOLTAREA CARIEREI FUNCŢIONARILOR PUBLICI..........................................................276.4 EVALUAREA PERFORMANŢELOR PROFESIONALE ALE FUNCŢIONARILOR PUBLICI.............................................28

CAPITOLUL 7 CHELTUIELILE PUBLICE ALE INSTITUŢIEI PREFECTULUI JUDEŢULUI IAŞI.........................29

7.1 CONSIDERENTE GENERALE................................................................................................................297.2 CHELTUIELILE PUBLICE ŞI CLASIFICAREA ACESTORA.................................................................................30

CONCLUZII.........................................................................................................................................33

BIBLIOGRAFIE ŞI WEBOLOGIE.............................................................................................................34

CAPITOLUL 1 ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA

INSTITUŢIEI PREFECTULUI JUDEŢULUI IAŞI

1.1 Repere generale

Scurtă prezentare a judeţului Iaşi

Judetul Iasi se află situat în partea de nord-est a României, este

mărginit la vest de râul Moldova şi la est de raul Prut - care constituie

şi graniţa cu Republica Moldova. Cu o suprafaţă de 5 476 Km2, Iaşiul

este un judeţ mediu ca întindere, reprezentând 2,3% din suprafaţa

ţării. Judeţul are 2 municipii, 3 oraşe şi 92 de comune.

Judeţul Iaşi este parte componentă a Regiunii de Dezvoltare 1 Nord-Est, structură

concepută ca rezultat direct al Programului PHARE "Politica Regională - Analiză şi Dezvoltare"

pentru realizarea unei dezvoltări durabile, în directă concordanţă cu caracteristicile istorice,

culturale şi socio-economice. Legea privind dezvoltarea regională, armonizată cu standardele

europene, prevede crearea unui număr de 8 regiuni de dezvoltare în baza acordului liber

consimţit de asociere al unităţilor administrativ-teritoriale din cadrul acestora, prin crearea unor

instituţii adecvate, la nivel central şi regional.

Municipiul Iaşi, supranumit “oraşul celor şapte coline", este reşedinţa judeţului Iaşi şi

principalul centru urban din nord-estul României. Iaşiul a fost capitala Moldovei în perioada

1564 - 1859, una dintre cele două capitale ale Principatelor Unite între 1859 şi 1862 şi capitala

României între 1916-1918.

Conform datelor recensământului din anul 2002, Iaşiul număra 320.888 de locuitori şi era

astfel al doilea oraş ca mărime din România. Zona Metropolitană Iaşi, care include 13 localităţi

învecinate, avea o populaţie de aproximativ 400.000 de locuitori.

Iaşi este centrul cultural, economic şi academic al Moldovei. Aici funcţionează

Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”, una din cele mai prestigioase instituţii academice din

România, precum şi alte patru universităţi publice şi şapte particulare.

1

1.2 Scurt istoric al Instituţiei Prefectului Judeţului Iaşi

Autonomia locală nu poate fi realizată decât în cadrul principiilor statului de drept,

principiul autonomiei locale însuşi fiind unul din acestea în toate ţările democratice. La nivelul

unităţii administrativ teritoriale cu gradul cel mai mare de extensie, Prefectul este un

reprezentant al statului cu rolul de a veghea asupra aplicării legii de către autorităţile

administraţiei publice locale, inclusiv ale comunităţilor autonome.

Potrivit Constituţiei României, prefectul este reprezentantul Guvernului la nivel judeţean.

El are următoarele calităţi:1

1.      reprezentant al Guvernului;

2.     conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale

administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale;

3.     autoritate de tutelă administrativă pentru supravegherea legii de către autorităţile

administraţiei publice locale.

Funcţia prefectului, ca reprezentant al Guvernului, are caracter politic. Aliniatul al 2-lea

din art. 123 precizează că: "Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local şi conduce

serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei

publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale". Alin. 3 al aceluiaşi articol spune că:

“Atribuţiile prefectului se stabilesc prin lege organică.”1 Art. 123 din Constituţia României

2

În baza acestor prevederi legale, a luat fiinţă Prefectura jud. Iaşi. Prin H.G.

nr.118/09.03.1992 privind structura şi atribuţiile aparatului tehnic de specialitate al prefecturii,

precum şi finanţarea acestuia, la art.1 s-a prevăzut: “La prefecturi se organizează un aparat

tehnic de specialitate, care asigură realizarea atribuţiilor ce revin, potrivit legii, prefectului şi

comisiei administrative.”

În ordine cronologică, au fost prefecţi ai judeţului Iaşi: Dan Gâlea, Lucian Flaişer, Florin

Vitan, Corneliu Rusu Banu, Nicolae Aposol, Ioan Avarvarei, Spiridon Creţu, Radu Prisacaru,

Nicusor Paduraru, Marius Bodea, Victorel Lupu, Dragomir Sava Tomaseschi.

În anul 2004 a intrat în vigoare Legea nr.340 privind instituţia prefectului. Conform

acesteia, începând cu 1 ianuarie 2006, prefectul şi subprefectul fac parte din categoria înalţilor

funcţionari publici.

În vederea corectării deficienţelor constatate în urma evaluării modului de implementare a

Legii nr.340/2004 de la data adoptării şi până în prezent, cu privire la profesionalizarea funcţiei

prefectului şi rolul prefectului în conducerea serviciilor publice deconcentrate, a fost adoptată

O.U.G. nr.170/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr.340/2004 privind instituţia

prefectului.

În calitate de reprezentant al Guvernului pe plan local, prefectul asigură legătura operativă

dintre fiecare ministru, respectiv conducător al organului administraţiei publice centrale din

subordinea Guvernului şi conducătorul serviciului public deconcentrat din subordinea acestuia.2

Sediul Instituţiei Prefectului Judeţului Iaşi, numit prefectură, se află în Palatul

Administrativ situat în Iaşi, str. Anastasie Panu nr.60.

Instituţia prefectului este situată în zona centrală a oraşului Iaşi, în aşa-numita “casa de

cărămidă”. În aceeaşi clădire îşi are sediul şi Consiliul Judeţean Iaşi, cele două instituţii având

curtea interioară comună şi comunică între ele în interior, atât la demisol, cât şi la etajul 1.

1.3 Obiectul de activitate al Instituţiei Prefectului Judeţului Iaşi

Instituţia Prefectului este organizată şi funcţionează potrivit prevederilor Constituţiei

României, Legii nr.340/2004 privind Instituţia Prefectului, Legii nr.215/2001 privind

Administraţia publică locală, a Legii nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, cu

2 Hotărârea Guvernului nr. 460 din 05/06/2006 pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului

3

modificările ulterioare, Codul Muncii, H.G.1844/28.10.2004 privind Aparatul de specialitate al

prefectului, precum şi alte acte normative.

Instituţia Prefectului Judeţului Iaşi este o instituţie publică cu personalitate juridică,

patrimoniu şi buget propriu. Capacitatea juridică de drept public a instituţiei prefectului se

exercită în exclusivitate de către prefect. Exercitarea drepturilor şi asumarea obligaţiilor civile

ale instituţiei prefectului se realizează de către prefect sau de către o altă persoană anume

desemnată prin ordin al acestuia.

Prefectura este reprezentantul Guvernului, în teritoriu, fiind o entitate administrativă

numită. Guvernul numeşte câte un prefect, ca reprezentant al său, în fiecare judeţ. În calitate de

reprezentant al Guvernului, prefectul veghează ca activitatea consiliilor locale şi a primarilor, a

consiliilor judeţene şi a preşedinţilor consiliilor judeţene, să se desfăşoare în conformitate cu

prevederile legii.

Prefectul, ca reprezentant al Guvernului, asigură realizarea intereselor naţionale, aplicarea

şi respectarea Constituţiei, a legilor, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, a celorlalte acte

normative, precum şi a ordinii publice.

Personalul din cadrul instituţiei Prefectului este format din funcţionari publici, funcţionari

publici cu statut special şi personal contractual.

Serviciile şi compartimentele în cadrul Instituţiei Prefectului judeţului Iaşi sunt

reprezentate de către:

- Compartimentul Informare, Relaţii Publice, Apostilă ;

- Compartimentul Integrare Europeană;

- Compartimentul Dezvoltare Economică şi Conducerea serviciilor publice deconcentrate;

- Serviciul verificarea legalităţii actelor şi Contencios Administrativ;

- Serviciul Public Comunitar regim administrativ de Conducere şi înmatriculare a

vehiculelor;

- Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea şi evidenţa paşapoartelor;

- Cabinetul Prefectului şi Corpul de control al Prefectului;

- Serviciul Audit intern;

- Serviciul Financiar-contabil;

- Serviciul Resurse umane;

- Serviciul Administrativ.

4

Repartizarea pe sevicii şi compartimente este evidenţiată şi de către ”Organigrama

Instituţiei Prefectului Judeţului Iaşi” dar si de Regulamentul de Organizare si Functionare.

Figura nr. 1 Organigrama Instituţiei Prefectului Judeţului Iaşi

1.4 Relaţii interne şi externe

A. Relaţii interne din cadrul instituţiei

Între compartimentele Instituţiei Prefectului există o serie de relaţii, precum: relaţii de

cooperare, colaborare, coordonare şi control al activităţii compartimentelor.

5

Cele mai reprezentative relaţii se stabilesc între compartimentul financiar-contabil şi

celelalte compartimente sau servicii din cadrul instituţiei: compartimentul resurse umane,

compartimentul administrativ, compartimentul audit public intern, compartimentul servicii

publice deconcentrate şi compartimentul informare şi relaţii publice.

Pe lângă aceste compartimente, compartimentul financiar-contabil este în legătură şi cu

prefectul, conducătorul instituţiei, precum şi cu arhiva instituţiei.

Figura nr.2 Relaţiile interne din cadrul Instituţiei Prefectului

(1) - Serviciul financiar-contabil examinează şi prezintă prefectului proiectele bugetelor

serviciilor publice deconcentrate, transmise de către acestea înainte de a fi propuse

conducătorului instituţiei ierahic superioare serviciului public deconcentrat;

- Totodată, sesizează conducătorului unităţii neregulile constatate în gospodărirea

patrimoniului unităţii, neîncadrarea în creditele aprobate prin buget în conformitate cu Legea

nr.500/2002 şi ia măsuri de intrare în legalitate;

(2) - Serviciul financiar-contabil întocmeşte statele de plată pentru tot personalul unităţii,

pentru chenzină, lichidare, concedii medicale, de odihnă, alte drepturi de personal, pe baza

documentelor legale;

6

(3)

(4)

(5)

(6)

(7)(2)

(1)

Compartimentul resurse umaneCompartimentul resurse umane

Compartimentul administrativCompartimentul administrativ

Prefect

Compartimentul

audit public internCompartimentul

audit public intern

ArhivaArhiva

Serviciile publice deconcentrateServiciile publice deconcentrate

Serviciul financiar-contabil

Compartimentul informare relaţii publice şi apostilă

Compartimentul informare relaţii publice şi apostilă

- Compartimentul resurse umane transmite date referitoare la salariati: date de identificare

a salariaţilor, situaţii privind activităţile salariaţilor, date referitoare la concediile de odihnă,

propuneri privind programele de pregătire şi perfecţionare a salariaţilor şi date privind

modificarea numărului de angajaţi;

(3) - Serviciul financiar-contabil transmite date referitoare la plăţile realizate către anumiţi

furnizori şi situaţiile decontărilor zilnice în conformitate cu extrasul de cont;

- Compartimentul administrativ realizează aprovizionarea cu materiale consumabile

necesare funcţionării prefecturii, ţine gestiunea acestor materiale şi asigură distribuirea acestora

pe direcţii, servicii şi compartimente de lucru, implicit Serviciul financiar-contabil;

(4) - Între Serviciul financiar-contabil şi Compartimentul informare şi relaţii publice există o

relaţie de corespondenţă;

(5) - Serviciile publice deconcentrate transmite spre examinare Serviciului financiar-contabil

proiectele bugetelor acestora;

(6) - Serviciul financiar-contabil răspunde pentru verificarea documentelor care stau la baza

întocmirii registrului de casă, apoi le predă la arhivă. La rândul ei, arhiva transmite serviciului

financiar-contabil, după caz, copii ori documente în original.

(7) - Compartimentul audit public intern este obligat să auditeze sistemul contabil şi

fiabilitatea acestuia;

B. Relaţiile externe ale instituţiei

Conform legii care reglemetează obiectul de activitate al instituţiei prefectului3, art.3 alin.1,

„Prefectul conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale

administraţiei publice centrale din subordinea Guvernului, organizate la nivelul unităţilor

administrativ-teritoriale”.

Între Prefectul Iaşiului, pe de o parte, Consiliul Local şi Primăria Iaşi, precum şi

Consiliul Judeţean şi Preşedintele acestuia, pe de altă parte, nu există raporturi de subordonare,

ci doar de coordonare a activităţii de administraţie. Prefectul poate ataca, în faţa instanţei de

contencios administrativ, un act al consiliului judeţean, al celui local sau al primarului, în cazul

în care consideră actul ilegal. Actul atacat este suspendat de drept.

Guvernul „limitează puterile” prefectului, pentru a se asigura caracterul unitar al statului;

se urmăreşte o autonomie formală, realizându-se totuşi un control de la centru, pentru a se evita

federalizarea României. Prin numirea unui prefect la nivel de judeţ se urmăreşte înţelegerea cât

3 Hotărârea Guvernului nr. 460 din 05/06/2006 pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr. 340/2004 privind

prefectul şi instituţia prefectului7

mai bine a problemelor comunităţii locale, apropierea de locul unde se nasc necesităţile

cetăţenilor.

În cazul unui stat centralizat nevoile cetăţenilor sunt mai greu auzite, statul ocupându-se în

principal de interese generale (publice), lipsindu-i pe cetaţenii săi de acces la luarea deciziilor

care-i privesc direct sau de rezolvarea intereselor private.

În ceea ce priveşte relaţia cu cetăţenii, aceştia sunt principalii beneficiari ai serviciilor

furnizate de către Instituţia Prefectului judeţului Iaşi, care spre a-şi rezolva problemele se pot

adresa prefectului sau unui subprefect, în funcţie de specificul problemei ivite.

Cererile de audienţă se pot înregistra la compartimentul relaţii publice din cadrul

prefecturii, prin telefon sau pe site-ul instituţiei prefectului. Formularul pentru înscriere poate fi

găsit la secţiunea Formulare.

Totodată, Instituţia Prefectului poate elibera, la solicitarea cetăţenilor, documente din

arhiva instituţiei; punerea la dispoziţia cetăţenilor a unor documente ca urmare a solicitărilor are

la bază Legea nr.544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public.

Instituţia Prefectului asigură prin compartimentul de specialitate, Compartimentul de

informare şi relaţii publice, relaţia cu mass-media şi aplicarea prevederilor legale privind liberul

acces la informaţiile de interes public.

În acest sens, pregăteşte materialele necesare pentru informarea presei, concepe şi

redactează notele de presă, comunicatele de presă, dosarele de presă şi textele eventualelor

declaraţii de presă; menţine o legătură permanentă cu jurnaliştii.

Instituţia Prefectului Judeţului Iaşi şi-a propus realizarea unei relaţii de colaborare

permanente cu organizaţiile neguvernamentale, concretizată în:

- Informare/Consultanţă pentru reprezentanţii O.N.G.

- Realizarea de informări prin poşta electronică, transmiterea către O.N.G.-uri a

informaţiilor la zi cu privire la programe europene şi oportunităţi de finanţare şi a oricăror alte

informaţii cu relevanţă pentru sectorul O.N.G.;

- Organizarea de întâlniri/dezbateri cu reprezentanţii O.N.G.;

- Participarea la acţiunile şi proiectele O.N.G.-urilor;

- Realizarea de acorduri de colaborare/parteneriat pentru proiecte şi acţiuni comune.

8

Figura nr.3 Relaţiile externe ale Instituţiei Prefectului Judeţului Iaşi

1.5 Misiunea Instituţiei Prefectului Judeţului Iaşi

Misiunea Instituţiei Prefectului Judeţului Iaşi este de a garanta aplicarea şi respectarea legii

şi a ordinii publice ca reprezentant al Guvernului pe plan local, prin îndeplinirea atribuţiilor cu

privire la: verificarea legalităţii actelor administrative adoptate sau emise de autorităţile

administraţiei publice locale, contenciosul administrativ, gestionarea situaţiilor de urgenţă şi a

9

Instituţia Prefectului

Judeţului Iaşi

Trezoreria municipiului IaşiTrezoreria municipiului Iaşi

Serviiciile deconcentrate la nivelul

judeţului Iaşi

Serviiciile deconcentrate la nivelul

judeţului Iaşi

O.N.G.O.N.G. CetăţeniiCetăţenii

Furnizori:

- RAJAC Iaşi

- Electrica Iaşi

- Furnizori de alimente

- Furnizori de materii prime

- Romtelecom Iaşi

Furnizori:

- RAJAC Iaşi

- Electrica Iaşi

- Furnizori de alimente

- Furnizori de materii prime

- Romtelecom Iaşi

Consiliul Judeţean IaşiConsiliul Judeţean IaşiPrimăria IaşiPrimăria Iaşi

PresaPresa

măsurilor de apărare care nu au caracter militar, realizarea politicilor naţionale şi europene, în

beneficiul comunităţii judeţene.

Viziunea Instituţiei Prefectului Judeţului Iaşi este de  a se dezvolta şi moderniza conform

standardelor europene prin eficientizarea activităţilor interne, oferirea unor servicii de calitate şi

prin implicarea în procesul de reformă şi întărire a capacităţii administrative.

Valorile esenţiale pe care le promovează Instituţia Prefectului Judeţului Iaşi, sunt:

Respectarea legalităţii, Transparenţă, Profesionalism, Orientare către rezultate, Orientare către

cetăţean.

Obiectivul Instituţiei Prefectului Judeţului Iaşi în ceea ce priveşte calitatea serviciilor

oferite se referă la buna funcţionare şi îmbunătăţirea continuă a sistemului de management al

calităţii în conformitate cu SR EN ISO 9001: 2008.

1.6 Autonomia locală

Autonomia locală, reprezintă un principiu al implementării instituţiei prefectului în

sistemul administraţiei publice.Ideea de autonomie locală atrage după sine descentralizarea

administrativă, autonomia fiind un drept, iar descentralizarea un sistem care implică autonomia.

De aceea, descentralizarea, ca element esenţial al autonomiei locale, nu poate fi concepută,

cel puţin în statele unitare, fără existenţa unui control din partea statului, denumit, tradiţional,

control de tutelă, exercitat în unele ţări de funcţionari sau autorităţi ale administraţiei de stat, iar

în altele de către judecători.

Autonomia locală nu poate fi realizată decât în cadrul principiilor statului de drept,

principiul autonomiei locale fiind unul dintre acestea. De aici legătura organică care trebuie să

existe între autonomia locală şi lege, dintre interesele locale şi interesele naţionale exprimate

prin lege.

Aşa se explică de ce, în toate ţările democratice, la nivelul unităţii administrativ-teritoriale

de nivelul cel mai înalt, a fost instituit un reprezentant al statului, al puterii executive, cu rolul de

a veghea asupra aplicării legii de către autorităţile administraţiei publice locale, organizate pe

baza autonomiei administrative.

După sistemul francez, acest rol, la noi, l-a avut prefectul, situaţie reglementată şi de

Constituţia adoptată în anul 1991, care la art.122, alin.2, prevede: „Prefectul este reprezentantul

10

Guvernului pe plan local şi conduce serviciile publice descentralizate ale ministerelor şi ale

celorlalte organe centrale, din unităţile administrativ-teritoriale”.

Se observă că, pe baza principiului deconcentrării, are loc transferul unor atribuţii ale

autorităţii centrale ca şi a dreptului de tutelă administrativă de la organele centrale ale statului

(Guvernul) la reprezentantul local al acestuia (prefectul). Prefectului i s-au stabilit sarcini de

administraţie generală, cum ar fi coordonarea pe plan local a activităţii serviciilor teritoriale ale

ministerelor, precum şi exercitarea controlului cu privire la legalitatea actelor administrative ale

autorităţilor publice locale.

Principiile de organizare şi funcţionare a administraţiei publice locale au o importanţă

deosebită în configurarea structurii organizatorice şi funcţionale a autorităţilor publice locale,

motiv pentru care ele sunt reglementate la nivel constituţional în felul următor: administraţia

publică din unităţile administrativ – teritoriale se întemeiază pe principiul autonomiei locale şi pe

cel al descentralizării servicilor publice.

1.7 Tutela administrativă

Tutela administrativă este o instituţie a dreptului public în baza căreia autoritatea centrală a

administraţiei publice (Guvernul sau Ministerul de Justiţie) şi reprezentanţii locali ai acesteia

(prefecturile), au dreptul de a controla activitatea autorităţilor administraţiei publice locale,

autonome, descentralizate.

Problema tutelei administrative se pune numai între acele autorităţi administrative între

care nu există subordonare ierarhică între un subiect din sfera puterii executive şi unul din afara

acesteia. Nu poate fi vorba de tutelă administrativă între organele centrale ale puterii executive –

Guvern, ministere – şi cele ce exercită această putere la nivel judeţean sau local – prefect şi

serviciile descentralizate ale ministerelor.

Tutela administrativă constă în dreptul autorităţilor tutelare de a aproba, anula sau

suspenda anumite acte ale autorităţilor descentralizate, pentru motive de legalitate.

Chiar dacă legislaţia actuală a României nu mai prevede, în mod expres, instituţia tutelei

administrative aceasta există şi funcţionează, având unele trăsături specifice care se abat de la

modelul clasic al acestei instituţii.

Pentru ca tutela administrativă să existe, legislaţia actuală ar trebui să cuprindă trei

elemente: o autoritate centrală sau una locală abilitată de aceasta, în baza legii, să exercite tutela;

11

precizarea cazurilor pentru care se exercită controlul; precizarea actelor asupra cărora se exercită

controlul.

Atât dispoziţiile constituţionale, cât şi cele ale Legii administraţiei publice locale

precizează că prefectul controlează numai legalitatea, iar controlul priveşte numai actele

administrative adoptate sau emise de autorităţile administraţiei publice locale şi judeţene.

Natura controlului efectuat de prefect nu este un control ierarhic, deoarece între prefect, pe

de o parte şi consiliile locale şi judeţene şi primari, pe de altă parte, nu există raporturi de

subordonare.

În ce priveşte tutela administrativă care există şi funcţionează în sistemul administrativ din

România, sunt de reţinut, în legătură cu gradul de descentralizare administrativă, următoarele

aspecte: întrucât controlul de tutelă exercitat de prefect priveşte numai legalitatea actelor

administrative rezultă că este vorba de o descentralizare mare.

Tot cu acelaşi grad poate fi cotată descentralizarea în România şi ca urmare a faptului că

organul de tutelă (prefectul) nu poate anula actele ilegale ale autorităţilor autonome

descentralizate, aceasta făcându-se numai de instanţa de contencios administrativ.

12

CAPITOLUL 2 ETAPELE PROCESULUI DECIZIONAL ÎN

CADRUL INSTITUŢIEI PREFECTULUI JUDEŢULUI IAŞI

2.1 Decizia în administraţia publică

Decizia administrativă este o manifestare de voinţă a persoanelor sau organelor

administraţiei, premergătoare acţiunilor de întreprins şi prin care acestea optează pentru o

soluţie, în vederea atingerii unui scop, (obiectiv) sau realizării unei finalităţi4.

Pentru a putea vorbi de proces decizional trebuie avută în vedere şi noţiunea de decizie

administrativă. Procesul decizional cuprinde o multitudine de decizii care în elaborarea lor trec

printr-o serie de etape bine determinate. Procesul decizional este prezent chiar şi atunci când

sunt prestate sarcini sau activităţi mărunte sau atunci când sunt semnate documente oficiale (de

către un ministru, conducător sau preşedinte de stat). Altfel spus, deciziile sunt o componentă de

bază a activităţii zilnice a funcţionarilor publici din zilele noastre, şi cu ajutorul lor se realizează

în mare parte activitatea de administraţie publică.

Orice decizie administrativă trebuie să răspundă următoarelor cerinţe:

- să fie fundamentată ştiinţific;

- să aibă un caracter realist;

- să intervină în timp util;

- să fie integrată în ansamblul deciziilor administrative adoptate anterior;

- să fie oportună

2.2 Structura procesului decizional

Conţinutul principal al procesului decizional îl reprezintă selectarea unei alternative

dintre cele aflate la dispozitia decidentului. Într-un demers analitic, se pot stabili următoarele

elemente proprii oricărui proces decizional:

a) Obiectivul sau obiectivele deciziei. Obiectul unui proces decizional este reprezentat de

nivelul propus a fi realizat pentru un anumit criteriu.

4 ONOFREI Mihaela, Suport de curs Decizia în Administraţia Publică, an universitar 2009 - 2010, Facultatea de Economie şi Adminstrarea Afacerilor, Specializarea Administraţie Publică

13

b) Decidentul (individual sau colectiv). Este cel care selectează una dintre variantele

posibile.

Pentru a putea elabora decizii de calitate, e necesar ca decidentul să îndeplinească un

minim de condiţii:

să dispună de autoritate în domeniul în care urmează să ia decizii;

să stie să lucreze cu oamenii;

să practice un stil managerial adecvat situaţiilor cu care se confruntă organizaţia.

c) Mulţimea variantelor decizionale (alternativele, strategiile). Identificarea şi stabilirea

acestora constituie o etapă de maximă importanţă în fundamentarea deciziei. Omiterea unor

variante posibile sau includerea în lista acestora a unor variante nerealizate pentru organizaţie,

poate afecta de la început calitatea deciziei.

d) Mulţimea criteriilor decizionale. Este reprezentată de punctele de vedere ale

decidentului, cu ajutorul cărora acesta izolează aspecte ale realităţii din organizaţie în cadrul

procesului decizional. Criteriile de decizie se caracterizează prin mai multe niveluri

corespunzătoare diferitelor variante si/sau stări ale condiţiilor obiective.

e) Mulţimea consecinţelor criteriilor de apreciere. Prin analiza fiecărei variante posibile în

raport cu fiecare criteriu de aplicare, se obţine un anumit nivel al criteriului pentru fiecare

variantă.

f) Starea naturii (stări de condiţii obiective). Ea explică ansamblul condiţiilor interne şi

externe ale organizaţiei care sunt influenţate sau influenţează decizia cadrului de conducere.

g) Timpul. Este considerat de cei mai mulţi teoreticieni ca o altă componentă a procesului

decizional, însa, în sensuri diferite: trecerea timpului de la adoptarea până la aplicarea deciziei,

între momentul colectării informaţiilor, al elaborării şi executării deciziei etc.

2.3 Etapele procesului decizional

Elaborarea şi fundamentarea deciziilor reprezintă un proces care presupune mai multe

etape ce grupează activităţi specifice. Conţinutul, numărul şi ordinea etapelor depind de natura

abordării decizionale.

Potrivit celor mai multi dintre specialişti, etapele unui proces decizional sunt următoarele:

a) Identificarea şi definirea problemei

Rolul decidentului în această primă etapă, constă în identificarea problemei decizonale şi

diferenţierea ei de o altă nedecizională.

b) Stabilirea criteriilor şi obiectivelor decizionale

14

Criteriile de decizie sunt puncte de vedere ale decidentului cu ajutorul cărora punctează

aspecte ale realităţii organizaţionale.

Criteriile de decizie se caracterizează prin mai multe niveluri corespunzătoare. Fiecare

nivel corespunzător unui criteriu de decizie reprezintă tot atâtea obiective posibile. Deci,

obiectivul unui proces decizional, din punctul de vedere al unui criteriu, este tocmai nivelul

propus a fi realizat pentru acel criteriu.

c) Stabilirea variantelor decizionale posibile

În cadrul primei etape, decizionale se constată existenţa mai multor variante. Acestea sunt

cercetate în amănunt în această etapă printr-o „inventariere" a alternativelor posibile.

d) Alegerea variantei optime

Etapa este cunoscută sub denumirea de „decizia propriu-zisă" deoarece, în cadrul ei

anumite consecinţe. Mulţimea consecinţelor este reprezentată de ansamblul rezultatelor

potenţiale ce s-ar obţine potrivit fiecărui criteriu de decizie şi fiecarei stări a condiţiilor obiective

prin aplicarea variantelor decizionale. Determinarea consecinţelor este o activitate de prevedere,

ea influenţând în mare masură alegerea variantei optime.

e) Aplicarea variantei optime.

După ce a fost aleasă linia de acţiune, deci s-a adoptat decizia, urmează redactarea,

transmiterea şi aplicarea acesteia. în aceasta etapă, un rol deosebit revine decidentului, în ceea ce

priveste motivarea şi transmiterea deciziei luate.

f) Evaluarea rezultatelor

Procesul decizional se încheie cu etapa de evaluare a rezultatelor obţinute cu obiectivele

propuse în scopul depistării abaterilor. Etapa are un rol deosebit, retrospectiv, dar mai ales

prospectiv, în sensul că pe baza ei se trag concluzii pentru viitor, pentru un nou ciclu al

procesului managerial, ciclu care trebuie să se desfăşoare la un nivel calitativ superior.

Figura nr. 4 Etapele procesului decizional

15

2.4 Procesul de fundamentare a deciziilor de management public în

cadrul Instituţiei Prefectului Judeţului Iaşi

Procesul de fundamentare a deciziilor de management public este complex şi presupune

derularea a 8 etape succesive în care sunt implicate mai multe persoane.5

1. Iniţierea deciziei

Această etapă constă în crearea unui cadru care să determine formularea unei decizii.

Cadrul este construit din iniţiativele decizionale. Iniţiativa decizională poate să aparţină

instituţiei sau autorităţii publice care o emite, dar la fel de bine poate să aparţină şi altor actori.

Instituţia sau autoritatea administrativă emitentă este obligată să adopte decizia numai în

cazul când iniţiativa adoptării aparţine unor instituţii faţă de care aceasta este subordonată.

În alte situaţii, iniţiativa adoptării deciziei de management public şi a celei administrative

intervine dacă se constată existenţa unei nevoi sociale sesizată chiar de cetăţeni, pentru a cărei

satisfacere este necesară doar o decizie de management public sau doar o decizie administrativă.

2. Definirea obiectului decizional şi a modalităţilor de realizare a acestuia

Mai întâi, este necesar să se stabilească în mod precis nevoia socială care trebuie

satisfăcută, modalităţile şi mijloacele necesare pentru satisfacerea acesteia. Prin urmare, este

evidentă determinarea obiectivului de realizat, a scopului, a modalităţilor şi resurselor

corespunzătoare. Pe parcursul procesului se are în vedere gradul de prioritate, adică urgenţa

satisfacerii unei anumite nevoi sociale.

3. Documentarea în vederea formulării deciziei

Adoptarea deciziei de management public presupune un proces complex de culegere a unui

volum mare de informaţii realiste. Cu cât acest proces este mai riguros şi mai detaliat, cu atât va

creşte şi calitatea deciziei. Fundamentarea deciziei trebuie să se bazeze pe o amplă şi aprofundată

documentare.

Documentarea se realizează prin cercetarea unor lucrări ştiinţifice, statistici, rapoarte,

procese-verbale, anchete, legislaţia existentă, etc.

4. Selectarea şi analiza informaţiilor culese

După ce s-a încheiat procesul de culegere a informaţilor urmează două activităţi la fel de

importante: selectarea doar a informaţiilor strict corelate cu obiectivul decizional şi analiza

acestora. Acestea sunt necesare, deoarece nu toate informaţiilor obţinute prezintă aceeaşi

5 Armenia Androniceanu, Noutăţi în managementul public, editura Universitară, Bucureşti, 2005

16

însemnătate şi legătură cu obiectivul decizional. În această fază se folosesc metode şi tehnici

complexe de prelucrare a datelor, de elaborare a variantelor decizionale.

5. Conturarea şi analiza alternativelor decizionale

În această etapă sunt implicaţi, alături de decidenţi şi consultaţi, specialişti în domeniul în

care se încadrează decizia de management public, cea administrativă, respectiv cea de politică

publică. În funcţie de caracterul deciziei se utilizează şi diverse metode şi tehnici pentru

formularea ideilor şi ulterior a variantelor decizionale.

Esenţială în această etapă este conturarea unor soluţii, variante clare bine, fundamentate

pentru problema analizată. Aceste alternative trebuie să fie orientate asupra obiectivelor la

realizarea cărora participă.

6. Adoptarea deciziei

Cunoscut fiind obiectivul decizional, în continuare se trece la alegerea variantei care

corespunde cel mai bine acestuia. Procesul este deosebit de complex şi presupune transmiterea

propunerilor formulate - alternativelor decizionale – în timp util decidenţilor, pentru ca aceştia să

le poată analiza şi să formuleze, fie alte variante, fie puncte de vedere pentru completarea

variantelor rezultate în urma şedinţelor de dezbatere.

Deliberarea se finalizează cu adoptarea deciziei, moment deosebit de important, care

reclamă mult spirit de răspundere din partea decidenţilor.

7. Urmărirea aplicării şi respectării deciziei

Aceasta de face de către persoane specializate sau de reprezentanţii instituţiei publice, care

exercită funcţia de control în cadrul sistemului administraţiei de stat la nivel local. Ele urmăresc

în mod expres modul în care se derulează procesele de aplicare a conţinutului deciziei adoptate.

8. Formularea concluziilor rezultate după aplicarea deciziei

În procesul implementării deciziilor este posibil să se constate că o decizie nu reuşeşte să

ofere cea mai bună rezolvare a problemelor care au generat-o. În aceste situaţii se recurge

frecvent la modificarea sau chiar la anularea deciziei printr-o altă decizie care să corespundă

noilor condiţii. Situaţiile de acest fel atrag însă costuri suplimentare, blocaje pe care sectorul

public le suportă foarte greu.

Şi în cadrul Instituţiei Prefectului aceste etape pot fi utilizate şi parcurse de către secretarul

general, în calitate de manager.

Procesul de luare a deciziei, de cele mai multe ori, nu se face exact aşa „ca la carte”, în

administrţia publică din România, cu respectarea exactă a tuturor etapelor enunţate mai sus. Se

17

întamplă uneori că nici nu există suficient timp de gândire, fiind presaţi de numărul mare de

probleme, deciziile fiind luate din mers.

O metodă eficace  de luare a deciziei este cea prin cooperare. Luarea deciziilor prin

cooperare crează condiţii de dezvoltare a spiritului de echipă, de creşterea responsabilităţii

personale. Caracterul deliberativ al luării deciziilor în colectiv presupune însă o intervenţie

concretă din partea secretarului general, care să vină cu propuneri concrete şi cu clarificări în

planul legalităţii si oportunităţii deciziei luate care să determine pe ceilalţi să accepte discutarea

chestiunilor.

 Luarea deciziilor în colectiv are avantajul utilizării cunoştinţelor şi experienţei mai multor

persoane în scopul elaborării unei decizii complete. Aceasta nu înseamnă o difuzare a autorităţii

managerului, care îşi păstrează rolul de organizator principal al procesului decizional.

CAPITOLUL 3 ÎNTOCMIREA DOCUMENTELOR

SPECIFICE COMPARTIMENTULUI RELAŢII PUBLICE,

SECRETARIAT, APOSTILĂ

3.1 Compartimentul Relaţii publice, Secretariat, Apostilă

Conform Regulametului de organizare şi funcţionare a Instituţiei Prefectului Judeţului Iaşi

compartimentul Relaţii Publice, Secretariat, Apostilă se subordonează direct subprefectului

judeţului Iaşi, având ca principale atribuţii următoarele6:

a) organizează activitatea de primire a cetăţenilor în audienţă la prefect şi cei doi

subprefecţi;

b) consiliază cetăţenii care se adresează instituţiei prefectului în problemele generale sau

specifice relaţiei cu publicul;

c) asigură secretariatul pentru activitatea de aplicare a apostilei pe actele administrative ce

urmează să producă efecte juridice într-o ţară membră a Convenţiei de la Haga;

d) realizează activităţile de secretariat general ale instituţiei;

6 Conform Regulametului de Organizare şi Funcţionare a Instituţiei Prefectului Judeţului Iaşi aprobat prin Ordonanţa nr. 395 din data de 14/05/2008

18

e) realizează primirea, înregistrarea şi distribuirea pe compartimente conform repartizării

făcute de către conducerea instituţiei a întregii corespondenţe, precum şi transmiterea

răspunsurilor;

f) asigură primirea, înregistrarea, distribuirea şi urmărirea soluţionării în termenul legal ale

petiţiilor;

g) realizează clasarea, conexarea petiţiilor şi redirecţionarea celor greşit îndreptate;

h) întocmeşte rapoartele semestrial şi anual privind stadiul soluţionării petiţiilor;

i) ţine evidenţa activităţilor instituţiei privitoare la informaţiile de interes public (Legea

nr.544/2001), întocmind raportul anual;

j) asigură punctul de informare-documentare al instituţiei;

k) asigură activitatea de arhivă a instituţiei;

l) comunica celor in drept ordinele prefectului şi hotararile Comisiei judetene de fond

funciar Iasi.

m) asigură programul de permanenţă pentru petenţi, conform H.G. nr.1723/2004,

modificată prin H.G. nr.1487/2005.

3.2 Circuitul cererilor formulate în baza Legii nr.544/2001Cererile se

înregistrează în registrul special de către persoana responsabilă cu aplicarea legii, apoi vor

urma regimul corespondenţei.

După înregistrare, corespondenta se triaza si se preda pe baza de condica la cabinetele

prefectului si subprefectilor functie de specificul activitatii.

Fac exceptie actele administrative ale autoritatilor locale supuse controlului care se predau

directorului Directiei Juridice, citatiile care se predau sefului serviciului din cadrul Directiei

Juridice, adresele instantelor de judecata privind exclusiv solicitarile de documentatii de fond

funciar care se predau Compartimentului Informare , Relatii Publice, Secretariat si Apostilă şi

documentatiile depuse in baza prevederilor Legii nr.247/2005 de catre Comisiile locale de fond

funciar care se predau coordonatorului Colectivului de sprijin al Comisiei Judetene de Fond

Funciar Iasi. Predarea – primirea se face pe baza de condici.

1. Persoana responsabilă va urmări respectarea termenelor şi modul de soluţionare a

cererilor de către compartimentele competente în rezolvarea acestora.

19

3.3 Circuitul cererilor pentru apostilarea actelor administrative

1. Cererile se înregistrează în registrul special, conform programului stabilit.

2. Actele pentru care se cere aplicarea apostilei se prezintă subprefectului nominalizat

pentru aplicarea apostilei sau, în lipsa acestuia, funcţionarului care îl înlocuieşte.

3. Actele semnate se eliberează solicitanţilor conform programului afişat.

3.4 Circuitul privind cererile de audienţă

1. Prefectul şi subprefecţii acordă audienţe potrivit programului de audienţă stabilit.

2. Înscrierea cetăţenilor în audienţă se face prin înregistrarea unei cereri tipizate (la sediu

sau prin poşta electronică) ori telefonic .

3. Numărul maxim de cetăţeni care se pot înscrie în audienţă în zilele stabilite în acest sens

este de 20.

4. Cetăţenii care solicită în scris primirea în audienţă sunt programaţi de către

Compartimentul informare, relaţii publice şi secretariat, în ordinea cronologică a înregistrării

cererii.

5. Persoanele audiate sunt înscrise în registrele de evidenţă care se păstrează la

Compartimentul informare, relaţii publice şi secretariat.

6. Zilnic, la sediul instituţiei un funcţionar public acordă consiliere petenţilor, în limita

atribuţiilor legale ale instituţiei.

3.5 Evidenţa registrelor Compartimentului Relaţii Publice

Registrele compartimentului sunt urmatoarele:

a) registrul unic de evidentă;

b) registrul general de intrare-iesire a corespondenţei, în format electronic, în care se

înregistrează, în ordine, toate documentele care intră şi ies din prefectura, primind numar si data

de înregistrare. Situatia corespondentei se tine si în dosare numerotate si datate;

c) registrul general de intrare a petitiilor, în format electronic, în care se înregistrează, în ordine,

toate petitiile care intră în prefectură, primind număr si dată de înregistrare, precum si

răspunsurile la petiţii. Situaţia petiţiilor se ţine şi în dosare numerotate, şi datate;

d) registrul de audienţe;

20

e) registrul de ordine, în format electronic, emise de prefect, în exercitarea atribuţiilor legate de

activitatea instituţiei prefectului şi în exercitarea atribuţiilor ce decurg din legile proprietătii, în

care acestea se înregistrează şi li se dă număr, în ordine cronologică. Situaţia ordinelor se ţine şi

în dosare numerotate şi datate;

f) registrul de hotarâri ale Comisiei judetene pentru stabilirea dreptului de proprietate privata

asupra terenurilor, în format electronic, în care acestea se înregistreaza şi li se dă numar, în

ordine cronologica. Situatia hotarârilor se tine si în dosare numerotate si datate;

g) registre pentru apostilă;

h) registre de arhivă;

i) registrul privind cererile referitoare la informaţiile de interes public;

j) condici de predare-primire.

CAPITOLUL 4 ELABORAREA ŞI

ADOPTAREA/EMITEREA ACTELOR

ADMINISTRATIVEACTELE PREFECTULUI:PENTRU ÎNDEPLINIREA

ATRIBUŢIILOR CE II REVIN, PREFECTUL EMITE ORDINE CU CARACTER

INDIVIDUAL SAU NORMATIV, ÎN CONDIŢIILE LEGII. ORDINUL CU CARACTER

NORMATIV EMIS DE PREFECT SE PUBLICĂ, DEVENIND EXECUTORIU NUMAI

DUPĂ CE A FOST ADUS LA CUNOŞTINŢA PUBLICĂ, IAR ORDINUL CU

CARACTER INDIVIDUAL, DEVINE EXECUTORIU DE LA DATA COMUNICĂRII

CĂTRE PERSOANELE INTERESATE.DIN PUNCT DE VEDERE AL PROCEDURII DE

EMITERE AL ORDINELOR, ACESTEA SE CLASIFICĂ IN DOUĂ CATEGORII.

ORDINE CARE POT FI EMISE DE PREFECT IN EXERCITAREA PROPRIILOR

ATRIBUŢII FĂRĂ CONCURSUL ALTOR AUTORITĂŢI (NUMIREA SI REVOCAREA

DIN FUNCTIE A SECRETARILOR COMUNELOR, ORASELOR SI

MUNICIPIILOR,NUMIREA ŞI REVOCAREA DIN FUNCŢIE A PERSONALULUI DIN

APARATUL PROPRIU AL PREFECTURII). ÎN CEA DE-A DOUA CATEGORIE INTRĂ

ORDINELE PRIN CARE SE STABILESC MĂSURI CU CARACTER

TEHNIC.ORDINELE CU CRACTER NORMATIV SE COMUNICĂ MINISTERULUI

ADMINISTRAŢ IEI ŞI INTERNELOR ,CARE POATE PROPUNE GUVERNULUI

ANULAREA ORDINELOR DACĂ LE CONSIDERĂ NELEGALE ŞI

21

NETEMEINICE.ORDINELE PREFECTULUI PRIN CARE SE STABILESC MĂSURI

CU CARACTER TEHNIC SAU DE SPECIALITATE SUNT EMISE DUPĂ

CONSULTAREA CONDUCĂTORULUI SERVICIILOR PUBLICE DECONCENTRATE

ALE MINISTERELOR ŞI A CELORLALTE ORGANE ALE ADMINISTRAŢIEI

PUBLICE CENTRALE DIN SUBORDINEA GUVERNULUI, ORGANIZATE LA

NIVELUL UNITĂŢII ADMINISTRATIV-TERITORIALE.CONSULTAREA PE CARE

PREFECTUL ESTE OBLIGAT SĂ O FACĂ, ARE VALOARE DE AVIZ CONSULTATIV

ŞI,CA ATARE, EL POATE SĂ TINĂ SAU SA NU TINĂ CONT DE PUNCTUL DE

VEDERE AL SERVICIULUI PUBLIC DESCENTRALIZAT PE CARE L-A

CONSULTAT.PREFECŢII SUNT OBLIGAŢI SĂ COMUNICE ACESTE ORDINE

CONDUCĂTORULUI INSTITUŢIEI IERARHIC SUPERIOARE SERVICIULUI

PUBLIC DECONCENCENTRAT.ORDINELE EMISE DE PREFECT IN CALITATEA

LUI DE PREŞEDINTE AL COMITETULUI JUDEŢEAN PENTRU SITUAŢII DE

URGENTĂ PRODUC EFECTE JURIDICE DE LA DATA ADUCERII LOR LA

CUNOSTINŢĂ ŞI SUNT EXECUTORII.LEGEA NU PREVEDE UNDE TREBUIE

PUBLICATE,CA IN CAZUL LEGILOR,A HOTĂRÂRILOR ŞI ORDONANŢELOR

GUVERNULUI.CA ATARE,SE CONSIDERĂ CĂ PUBLICAREA ESTE VALABILĂ NU

NUMAI DACĂ SE FACE ÎN MONITORUL OFICIAL AL JUDEŢULUI CI ŞI ÎN

ORICARE PUBLICAŢIE CU RĂSPÂNDIRE PE TOT TERITORIUL

JUDEŢULUI.CAPITOLUL 5PROCEDURA CONTENCIOSULUI

ADMINISTRATIV5.1 CONSIDERAŢII GENERALE CU

PRIVIRE LA PROCEDURA CONTENCIOSULUI

ADMINISTRATIVSARCINA DE A ASIGURA APLICAREA LEGILOR, DE A

EDITA ACTE NORMATIVE IN SCOPUL EXECUTĂRII LEGILOR, DE A ASIGURA

FUNCŢIONAREA SEVICIILOR PUBLICE, DE A LUA MĂSURI PENTRU

EXECUTAREA CONTRACTELOR ADMINISTRATIVE, OCROTIREA

DREPTURILOR PERSOANELOR ŞI SATISFACEREA CERINŢELOR ACESTORA,

MENŢINEREA ORDINII PUBLICE, REVINE ADMINISTRAŢIEI STATULUI. TOT

MAI MULŢI CETĂŢENI CONSIDERĂ CĂ, ÎN ÎNDEPLINIREA ACESTOR SARCINI,

ADMINISTRAŢIA LEZEAZĂ DREPTURILE SAU INTERESELE PERSOANELOR.

ACESTEA AU ÎNSĂ POSIBILITATEA DE A FORMULA O CONTESTAŢIE JURIDICĂ

CARE SĂ FIE REZOLVATĂ ÎN MOD LEGAL DE CĂTRE ORGANELE

COMPETENTE.PROCEDURA PREALABILĂ ADMINISTRATIVĂ ESTE

REGLEMENTATĂ CA O CONDIŢIE DE EXERCITARE A DREPTULUI LA ACŢIUNE 22

ÎN CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV, A CĂREI NEÎNDEPLINIRE ÎN TERMENELE

ŞI CONDIŢIILE PREVĂZUTE DE LEGE ATRAGE INADMISIBILITATEA

ACŢIUNII.CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV, POTRIVIT PREVEDERILOR

LEGALE7 CONSTĂ ÎN ACTIVITATEA DE SOLUŢIONARE, DE CĂTRE INSTANŢELE

DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV COMPETENTE POTRIVIT LEGII, A

LITIGIILOR ÎN CARE CEL PUŢIN UNA DINTRE PĂRŢI ESTE O AUTORITATE

PUBLICĂ, IAR CONFLICTUL S-A IVIT FIE DIN EMITEREA SAU ÎNCHEIEREA,

DUPĂ CAZ, A UNUI ACT ADMINISTRATIV, ÎN SENSUL LEGI CONTENCIOSULUI

ADMINISTRATIV, FIE PRIN NESOLUŢIONAREA ÎN TERMENUL LEGAL ORI DIN

REFUZUL NEJUSTIFICAT DE A REZOLVA O CERERE REFERITOARE LA  UN

DREPT SAU LA UN INTERES LEGITIM.ÎN LITERATURA DE

SPECIALITATE S-A APRECIAT CĂ INSTITUŢIA

CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV CUPRINDE ATÂT

PROCEDURA DESFĂŞURATĂ ÎN FAŢA INSTANŢELOR

JUDECĂTOREŞTI, CÂT ŞI PROCEDURA PLÂNGERII

PREALABILE, DEOARECE ACEASTA DIN URMĂ

CONSTITUIE O CONDIŢIE DE ADMISIBILITATE A ACŢIUNII

FORMULATE. MOTIVUL CE DETRMINĂ PERSOANA SĂ FORMULEZE

ACŢIUNEA POATE FI:- NEEMITEREA SAU NEÎNCHEIEREA ACTULUI

ADMINISTRATIV;- NESOLUŢIONAREA ÎN TERMENUL LEGAL A CERERII

REFERITOARE LA UN DREPT SAU INTERES LEGITIM;- REFUZUL

NEJUSTIFICAT DE A REZOLVA O CERERE REFERITOARE LA UN DREPT SAU LA

UN INTERES LEGITIM.5.2 PERSOANELE CARE POT SESIZA

INSTANŢA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV1. ORICE

PERSOANĂ CARE SE CONSIDERĂ VĂTĂMATĂ ÎNTR-UN DREPT AL SĂU ORI

ÎNTR-UN INTERES LEGITIM, DE CĂTRE O AUTORITATE PUBLICĂ, PRINTR-UN

ACT ADMINISTRATIV SAU PRIN NESOLUŢIONAREA ÎN TERMENUL LEGAL A

UNEI CERERI, SE POATE ADRESA INSTANŢEI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV

COMPETENTE, PENTRU ANULAREA ACTULUI, RECUNOAŞTEREA DREPTULUI

PRETINS SAU A INTERESULUI LEGITIM ŞI REPARAREA PAGUBEI CE I-A FOST

7 Legea nr. 554/2004 Legea contenciosului administrativ, a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1154 din 07/12/2004

23

CAUZATĂ. INTERESUL LEGITIM POATE FI ATÂT PRIVAT, CÂT ŞI PUBLIC.2.

AVOCATUL POPORULUI, CA URMARE A CONTROLULUI REALIZAT, POTRIVIT

LEGII SALE ORGANICE, ÎN BAZA UNEI SESIZĂRI A UNEI PERSOANE FIZICE,

DACĂ APRECIAZĂ CĂ ILEGALITATEA ACTULUI SAU EXCESUL DE PUTERE AL

AUTORITĂŢII ADMINISTRATIVE NU POATE FI ÎNLĂTURAT DECÂT PRIN

JUSTIŢIE, POATE SESIZA INSTANŢA COMPETENTĂ DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV DE LA DOMICILIUL PETENTULUI. PETIŢIONARUL

DOBÂNDEŞTE, DE DREPT, CALITATEA DE RECLAMANT, URMÂND A FI CITAT ÎN

ACEASTĂ CALITATE.3. MINISTERUL PUBLIC - ATUNCI CÂND, ÎN URMA

EXERCITĂRII ATRIBUŢIILOR PREVĂZUTE DE LEGEA SA ORGANICĂ,

APRECIAZĂ CĂ ÎNCĂLCĂRILE DREPTURILOR, LIBERTĂŢILOR ŞI

INTERESELOR LEGITIME ALE PERSOANELOR SE DATOREAZĂ EXISTENŢEI

UNOR ACTE ADMINISTRATIVE UNILATERALE INDIVIDUALE ALE

AUTORITĂŢILOR PUBLICE EMISE CU EXCES DE PUTERE, SESIZEAZĂ

INSTANŢA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV DE LA DOMICILIUL PERSOANEI

FIZICE SAU DE LA SEDIUL PERSOANEI JURIDICE VĂTĂMATE. PETIŢIONARUL

DOBÂNDEŞTE, DE DREPT, CALITATEA DE RECLAMANT, URMÂND A FI CITAT ÎN

ACEASTĂ CALITATE.- CÂND MINISTERUL PUBLIC APRECIAZĂ CĂ, PRIN

EXCESUL DE PUTERE, CONCRETIZAT ÎN EMITEREA UNUI ACT

ADMINISTRATIV NORMATIV, SE VATĂMĂ UN INTERES PUBLIC, VA SESIZA

INSTANŢA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV COMPETENTĂ DE LA SEDIUL

AUTORITĂŢII PUBLICE EMITENTE. 4. AUTORITATEA PUBLICĂ EMITENTĂ A

UNUI ACT ADMINISTRATIV NELEGAL POATE SĂ SOLICITE INSTANŢEI

CONSTATAREA NULITĂŢII ACESTUIA, IN TERMEN DE 1 AN, CALCULAT DE LA

DATA EMITERII ACTULUI, ÎN SITUAŢIA ÎN CARE ACTUL NU MAI POATE FI

REVOCAT, ÎNTRUCÂT A INTRAT ÎN CIRCUITUL CIVIL ŞI A PRODUS EFECTE

JURIDICE. ÎN CAZUL ADMITERII ACŢIUNII, INSTANŢA SE VA PRONUNŢA, LA

CERERE, ŞI ASUPRA LEGALITĂŢII ACTELOR CIVILE ÎNCHEIATE ÎN BAZA

ACTULUI ADMINISTRATIV NELEGAL, PRECUM ŞI ASUPRA EFECTELOR CIVILE

PRODUSE.5. PREFECTUL POATE ATACA, ÎN TERMENELE PREVĂZUTE LA ART.

11, ÎN FAŢA INSTANŢEI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV, ACTELE EMISE DE

AUTORITĂŢILE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE LOCALE, DACĂ LE CONSIDERĂ

NELEGALE. TERMENUL ÎN CARE SE POATE INTRODUCE ACŢIUNEA LA

INSTANŢA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ESTE DE 6 LUNI ŞI ÎNCEPE SĂ

CURGĂ DE LA DATA COMUNICĂRII ACTULUI CĂTRE PREFECT. ÎN CAZUL

24

ACTULUI ADMINISTRATIV INDIVIDUAL, PENTRU MOTIVE TEMEINICE

CEREREA POATE FI INTRODUSĂ ŞI PESTE TERMENUL DE 6 LUNI, DAR NU MAI

TÂRZIU DE UN AN DE LA DATA COMUNICĂRII ACTULUI, DATA LUĂRII LA

CUNOŞTINŢĂ, DATA INTRODUCERII CERERII SAU DATA ÎNCHEIERII

PROCESULUI-VERBAL DE CONCILIERE, DUPĂ CAZ.9. AGENŢIA NAŢIONALĂ A

FUNCŢIONARILOR PUBLICI POATE ATACA ÎN FAŢA INSTANŢEI DE

CONTENCIOS ADMINISTRATIV ACTELE AUTORITĂŢILOR PUBLICE CENTRALE

ŞI LOCALE PRIN CARE SE ÎNCALCĂ LEGISLAŢIA PRIVIND FUNCŢIA PUBLICĂ,

ÎN CONDIŢIILE LEGII CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV ŞI ALE LEGII NR.

188/1999 PRIVIND STATUTUL FUNCŢIONARILOR PUBLICI,

REPUBLICATĂ.PENTRU SITUAŢIA PRIVIND EXCESUL DE PUTERE,

CONCRETIZAT ÎN EMITEREA UNUI ACT ADMINISTRATIV NORMATIV DE

CĂTRE O AUTORITATE PUBLICĂ, INSTANŢA, DIN OFICIU SAU LA CERERE,

POATE INTRODUCE ÎN CAUZĂ ORGANISMELE SOCIALE CU PERSONALITATE

JURIDICĂ INTERESATE.5.3 PROCEDURA DE REZOLVARE A

CERERILOR ÎN CONTENCIOSUL ADMINISTRATIVÎNAINTE DE

A SE ADRESA INSTANŢEI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV COMPETENTE,

PERSOANA CARE SE CONSIDERĂ VĂTĂMATĂ ÎNTR-UN DREPT AL SĂU SAU

ÎNTR-UN INTERES LEGITIM, PRINTR-UN ACT ADMINISTRATIV UNILATERAL,

TREBUIE SĂ SOLICITE AUTORITĂŢII PUBLICE EMITENTE, ÎN TERMEN DE 30

DE ZILE DE LA DATA COMUNICĂRII ACTULUI, REVOCAREA, ÎN TOT SAU ÎN

PARTE, A ACESTUIA. PLÂNGEREA SE POATE ADRESA ÎN EGALĂ MĂSURĂ

ORGANULUI IERARHIC SUPERIOR, DACĂ ACESTA EXISTĂ.NU ESTE

OBLIGATORIE PROCEDURA PREALABILĂ:ÎN CAZUL ACŢIUNILOR INTRODUSE

DE PREFECT, AVOCATUL POPORULUI, MINISTERUL PUBLIC, AGENŢIA

NAŢIONALĂ A FUNCŢIONARILOR PUBLICI;

în cazul cererilor celor vătămaţi prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe;

refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori,

după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal, dar şi în cazul excepţiei de

nelegalitate a unui act administrativ unilateral cu caracter individual, excepţie ridicată în faţa

instanţelor judecătoreşti într-un proces aflat pe rol.

25

Judecata cererii se face cu citarea părţilor. Instanţa va putea cere autorităţii al cărei act este

atacat să îi comunice de urgenţă acel act, împreună cu întreaga documentaţie care a stat la baza

emiterii lui, precum şi orice alte lucrări necesare pentru soluţionarea cauzei.

Dacă reclamant este un terţ sau când acţiunea este introdusă de Avocatul Poporului ori de

Ministerul Public, instanţa va cere autorităţii publice emitente să îi comunice de urgenţă actul

atacat împreună cu documentaţia care a stat la baza emiterii lui, precum şi orice alte lucrări

necesare pentru soluţionarea cauzei.

În cazul în care autoritatea publică nu trimite în termenul stabilit de instanţă lucrările

cerute, conducătorul acesteia va fi obligat, prin încheiere interlocutorie, să plătească statului, cu

titlu de amendă judiciară, 10% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de

întârziere nejustificată.

Suspendarea executarii actului administrativ are ca efect incetarea oricarei forme de

executare, pana la exipirarea duratei suspendarii.

În ipoteza admiterii actiunii de fond, masura suspendarii se prelungeste de drept pana la

solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei, chiar daca reclamantul nu a solicitat suspendarea

executarii actului administrativ.

Soluţionând cererea, instanţa poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul

administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ ori să elibereze un

certificat, o adeverinţă sau orice alt înscris. Instanţa este competentă să se pronunţe şi asupra

legalităţii actelor sau operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus

judecăţii. Instanţa va hotărî şi asupra despăgubirilor pentru daunele materiale şi morale cauzate,

dacă reclamantul a solicitat acest lucru.

Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la

comunicare. În cazul admiterii recursului, instanţa de recurs, modificând sau casând sentinţa, va

rejudeca litigiul în fond, dacă nu sunt motive de casare cu trimitere. Când hotărârea primei

instanţe a fost pronunţată fără a se judeca fondul, cauza se va trimite, o singură dată, la această

instanţă

Împotriva solutiilor definitive si irevocabile pronuntate de instantele de contencios

administrativ se pot exercita caile de atac prevazute de Codul de procedura civilă.

CAPITOLUL 6 GESTIUNEA RESURSELOR UMANE

26

6.1 Politica de personal

Hotărârea de Guvern nr. 1209/2003 este cea care reglementează organizarea şi dezvoltarea

carierei funcţionarilor publici, prevederile acestei hotărâri se aplică şi în dezvoltarea politicilor

de personal la nivelul Instituţiei Prefectului Judeţului Iaşi.

Astfel, recrutarea funcţionarilor publici se face prin concurs organizat în limita funcţiilor

publice vacante prevăzute anual în acest scop prin planul de ocupare a funcţiilor publice.

În mod excepţional, autorităţile sau instituţiile publice pot organiza ori, după caz, pot

solicita organizarea concursului, în condiţiile hotărârii 1209/2003, în situaţia în care funcţiile

publice se vacantează în cursul anului şi nu au fost prevăzute ca funcţii publice vacante în planul

de ocupare a funcţiilor publice. În acest caz, concursul se organizează după promovarea,

transferarea şi redistribuirea funcţionarilor publici, în condiţiile legii.

Prefectul Judeţului Iaşi, în calitate de conducător al aparatului de specialitate, conform cu

Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Aparatului de Specialitate al Prefectului are

atribuţii în ceea ce priveşte politica de personal:

- aprobă organizarea concursurilor pentru ocuparea posturilor din cadrul prefecturii;

- avizează calificativele acordate personalului prefecturii în cadrul procedurii anuale de

evaluare a îndeplinirii criteriilor de performanţă;

- aprobă deplasările personalului în străinătate;

- îndrumă şi coordonează programul de pregătire şi formare profesională a

funcţionarilor publici.

6.2 Structura carierei funcţionarilor publici

Structura carierei funcţionarilor publici este formată din categorii, clase şi grade.

Funcţionarii se împart în următoarele categorii:

A. Categoria funcţionarilor publici debutanţi sau definitivi

B. Categoria înalţilor funcţionari publici

Pot face parte din această categorie doar persoanele care îndeplinesc cumulativ

următoarele condiţii

- îndeplinesc condiţiile cerute unei persoane pentru ocuparea unei funcţii publice (cetăţenie

română, domiciliul în România,cunoaşterea limbii române,scris şi vorbit, etc)

- au studii superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalenţă

27

- au absolvit programe de formare,specializare şi perfecţionare în administraţie publică sau

alte domenii specifice de activitate, în organizarea Institutului Naţional de Administraţie sau de

alte instituţii specializate, sau au obţinut titlul de doctor în specialitatea funcţiei publice

respective

- au promovat concursul pentru ocuparea funcţiei

Numirea sau încetarea raporturilor de serviciu a înalţilor funcţionari publici se face,

pentru funcţiile publice aflate în structura lor, de către Guvern, primul ministru, ministrul

administraţiei publice, ministrul sau conducătorul autorităţii sau instituţiei publice.

C. Categoria funcţionarilor publici de conducere

D. Categoria funcţionarilor publici de execuţie

6.3 Organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici

Ansamblul situaţiilor juridice şi efectele produse, care intervin de de la data naşterii

raportului de serviciu până în momentul încetării acestui raport, în condiţiile legii, constituie

cariera in funcţia publică.

În prezent, cariera funcţionarului public, care cuprinde ansamblul organizatoric şi de

promovare, este reglementată în art.16 alin. 3 din Constituţie, capitolul VI din Legea nr.188/1999

privind Statutul Funcţionarilor Publici, H.G. nr.1209/2003 privind organizarea şi dezvoltarea

carierei funcţionarilor publici.Prevederi referitoare la recrutarea funcţionarilor publici mai

întâlnim şi în alte acte normavtive speciale.

Managementul carerei funcţonarilor publici este guvernat de următoarele principii

a)competenţă

b)competiţia

c)egalitatea de şanse

d)profesionalismul

e)motivarea

f)transparenţa

Managementul carierei în funcţia publică se asigură de Agenţia Naţională a Funcţionarilor

Publici, autoritaţile publice, funcţionarul public. Stabilirea posibilităţilor de carieră în funcţia

publică se realizează anual prin Planul de ocupare a funcţiilor publice.

28

6.4 Evaluarea performanţelor profesionale ale funcţionarilor publici

Evaluarea performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici se face anual.

În urma evaluării performanţelor profesionale individuale, functionarului public i se acorda

unul dintre urmatoarele calificative: "foarte bine", "bine", "satisfacator", "nesatisfacator".

Calificativele obtinute la evaluarea profesionala sunt avute in vedere la:

a) avansarea in treptele de salarizare;

b) promovarea intr-o functie publica superioara;

c) eliberarea din functia publica.

In cadrul procesului de evaluare a performantelor profesionale ale functionarilor publici se

stabilesc cerintele de formare profesionala a functionarilor publici.

Metodologia de evaluare a performantelor profesionale individuale ale functionarilor

publici se aproba prin hotarare a Guvernului, la propunerea Agentiei Nationale a Functionarilor

Publici, dupa consultarea organizatiilor sindicale ale functionarilor publici, reprezentative la

nivel national.

Evaluarea presupune stabilirea unui raport real intre activitatea funcţinarului public şi

cerinţele funcţiei publice.

Evaluarea se face anual si are drept scop :

a) avansarea în gradele de salarizare;

b) retrogradarea în grade de salarizare;

c) promovarea într-o funcţie publică superioară;

d) eliberarea din funcţia publică;

e) stabilirea cerinţelor de formare profesională a funcţionarilor publici.

29

CAPITOLUL 7 CHELTUIELILE PUBLICE ALE

INSTITUŢIEI PREFECTULUI JUDEŢULUI IAŞI

7.1 Considerente generale

Veniturile şi cheltuielile statului, ale unei unităţi administrativ-teritoriale, regii autonome,

societăţi comerciale, persoane juridice fără scop lucrativ, instituţii publice sau ale unei alte

entităţi pe o perioadă de timp, de obicei un an, se inscriu în documentul care poartă denumirea de

buget.

Asigurarea bunului mers al activităţii administraţiei, presupune cheltuirea în fiecare an a

unor importante sume de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi din alte bugete.

Bugetul trebuie să fie rezultatul unei decizii cu privire la asumarea obligaţiilor referitoare

la:

-stabilirea cu anticipaţie a listei veniturilor şi cheltuielilor bugetare, ceea ce inseamna optarea

pentru anumite venituri şi cheltuieli din mai multe posibile;

-respectarea, pe parcursul execuţiei, a opţiunilor odată stabilite.

Întocmirea unui buget are loc numai dacă acesta se execută. Necesitatea întocmirii

bugetului este legată de caracterul limitat al resurselor şi de cel practic nelimitat al valorilor.

Echilibrul între venituri şi cheltuieli este o stare ideală, de cele mai multe ori cheltuielile

depăşind veniturile. Este firesc ca la întocmirea bugetului să se producă erori în evaluarea atât a

veniturilor, cât şi a cheltuielilor.

Instituţia prefectului are buget propriu, care se elaborează şi se execută în condiţiile legii,

prefectul răspunzând de execuţia bugetului prefecturii. Deasemeni prefectul are obligaţia de a

angaja şi de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate.

Creditele bugetare reprezintă sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetul de stat,

bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale şi prin alte

bugete. Acestea se utilizează pentru finanţarea funcţiilor administraţiei publice, programelor,

acţiunilor, obiectivelor şi sarcinilor prioritare, potrivit scopurilor prevăzute în legi şi în alte

reglementări.

Dreptul de a utiliza şi a angaja credite bugetare este acordat prin lege numai conducătorilor

instituţiei publice, care în această calitate, poartă denumirea de ordonatori de credite.

30

În funcţie de drepturile şi obligaţiile ce le revin în procesul execuţiei bugetare, ordonatorii

de credite se grupeaza în trei categorii:

-ordonatori principali de credite-ministrii,conducatorilor celorlalte organe de specialitate ale

administraţiei publice centrale, conducătorii altor autorităţi publice şi conducătorii instituţiilor

publice autonome;aceştia repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu şi

pentru bugetele instituţiilor publice ierarhic inferioare.

-ordonatorii secundari de credite-conducătorii instituţiilor publice cu personalitate juridică din

subordinea ordonatorilor principali de credite

-ordonatorii terţiari de credite-utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate de către

ordonatorii principali sau secundari de credite.

Prefectul este ordonator terţiar de credite.

Proiectele bugetelor serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte

organe ale administratiei publice centrale sunt propuse de către prefect.

Cheltuielile totale aferente bugetului instituţiei prefectului reprezintă limite maxime, care

nu pot fi depăşite.

Activitatea de încasare a veniturilor bugetare şi de efectuare a plăţii cheltuielilor aprobate

prin buget poarta denumirea de execuţie bugetară. Aceasta este organizată în cadrul

compartimentului financiar-contabil şi se incheie la data de 31 decembrie a fiecărui an.

7.2 Cheltuielile publice şi clasificarea acestora

Cheltuielile publice prezintă următoarele trăsături:

- reprezintă un consum final sau un avans de produs intern brut ;

- aparţin sectorului public ;

- asigură funcţionarea autorităţilor publice în vederea exercitării de către acestea a funcţiilor

de alocare, distribuire şi stabilizare ;

- volumul şi finalitatea consumului de resurse financiare publice sunt statuate prin lege ;

- exprimă optica şi doctrina politică a forţelor aflate la putere ;

- nivelul şi structura cheltuielile publice depind de gradul de dezvoltare economică al ţării.

Clasificaţia cheltuielilor publice se poate face pe baza criteriilor de conţinut, deja

menţionate, dar şi pe baza unora operaţionale rezultate din practica financiară, în primul rând

bugetară, şi din practica statistică a diferitelor state. În prezent sunt uzuale, de asemenea, criterii

rezultate din practica şi cerinţele unor organisme cu vocaţie internaţională sau mondială.

31

Principalele criterii de clasificaţie operaţională sunt:

1. Clasificaţia administrativă, bazată pe instituţiile prin care se efectuează cheltuielile

publice: minister, departament, judeţ etc. Motivaţia acestei clasificaţii rezultă din faptul că

asigură o repartizare a cheltuielilor pe o structură existentă, bine ierarhizată şi care permite

identificarea comodă a ordonatorilor de credite, a beneficiarilor şi a legăturilor lor „pe verticală”.

Dezavantajul rezidă în aceea că structura administrativă suferă modificări relativ dese, ceea ce

îngreunează analizele comparative în dinamică; de pildă, o comună/instituţie este arondată „azi”

unui judeţ/minister, iar „mâine” altuia, astfel încât dinamica cheltuielilor trebuie ajustată în cazul

unei analize a evoluţiilor plurianuale.

2. Clasificaţia economică presupune două grupări:

A. după natura cheltuielii:

a) cheltuieli curente sau de funcţionare, adică acelea care asigură întreţinerea activităţii

instituţiei publice beneficiare, reprezentând consumuri definitive şi care anual trebuie reînoite;

b) cheltuieli de capital, numite şi de investiţii, care au în vedere dezvoltarea şi modernizarea

instituţiei beneficiare;

B. după tipul de cheltuială:

c) cheltuieli privind serviciile publice, care presupun existenţa unei contraprestaţii aferente, ca de

exemplu remunerarea unui serviciu (munca unui funcţionar, o reparaţie efectuată de un

depanator), plata unor furnituri etc.;

d) cheltuieli de transfer, care nu presupun contraprestaţie; ele reprezintă trecerea unor sume de

bani de la buget la dispoziţia unor:

• persoane fizice (pensionari, studenţi, elevi şomeri etc.), în care caz cheltuielile au caracter

social pentru că au în vedere susţinerea lor ca indivizi făcând parte din categorii sociale

defavorizate sau cu handicap;

• administraţii locale (judeţ, municipiu, oraş, comună), în vederea completării resurselor lor

financiare, în care caz au caracter mixt (şi social şi economic);

• altor persoane juridice (instituţii, întreprinderi ş.a.), sub formă de subvenţii (de costuri, de

export, de restructurare, de redresare financiară etc.), în care caz au caracter economic.

3. Clasificaţia funcţională, care are în vedere structura de activitate: domenii, ramuri,

sectoare, zone, regiuni. Această clasificaţie este favorabilă realizării obiectivelor de politică

economică şi financiară a statului deoarece permite identificarea unor activităţi sau spaţii

geografice care sunt cele mai recomandabile pentru stimulare/descurajare prin pârghiile fiscală,

vamală, a cheltuielilor guvernamentale.

4. Clasificaţia financiară are în vedere momentul în care este efectuată cheltuiala şi

modul în care sunt afectate resursele financiare publice:

32

a) cheltuieli definitive, care se finalizează prin plăţi la scadenţe certe, astfel încât sting angajarea

statului pentru realizarea unui anumit obiectiv; de pildă, plata salariilor angajaţilor unui spital

public sau virarea unei sume în contul unei lucrări de investiţie la o primărie;

b) cheltuieli temporare, reprezentând operaţiuni de trezorerie, reflectate în conturi speciale,

vizând rambursarea unor împrumuturi publice sau regularizarea unor avansuri;

c) cheltuieli virtuale, reprezentând cheltuieli care se pot declanşa numai condiţionat de

producerea unui eveniment/risc; de exemplu: garanţii de stat (statul va suporta cheltuieli numai

în măsura în care cel garantat nu îndeplineşte anumite clauze/condiţii pe care şi le-a asumat faţă

de cel faţă de care statul a garantat); de asemenea, cheltuieli din rezerve (din rezerva bugetară, de

exemplu, se acordă ajutor financiar unor zone calamitate).

5. Clasificaţia ONU, folosită inclusiv de insituţiile sale specializate, poate fi:

a) funcţională, identificând cheltuielile după destinaţia lor:

• servicii publice generale (aparatul şi administraţia celor trei puteri în stat: legislativ, executiv,

jurisdicţional);

• apărare;

• educaţie;

• sănătate (inclusiv cercetare fundamentală);

• securitate socială şi bunăstare (asistenţă, asigurări, protecţie, toate de natură socială);

• acţiuni economice;

• locuinţe şi servicii comunale;

• recreaţie, cultură, religie;

• alte cheltuieli;

b) economică, identificând cheltuielile după implicarea produsului intern brut:

• consum final, formarea brută de capital (investiţii în capital fix, creşterea stocurilor materiale,

achiziţii de terenuri, active necorporale, transferuri de capital).

Repartizarea bugetului pe trimestre pe anul 2010 privind cheltuielile publice de efectuat la

Instituţia Prefectului Judeţului Iaşi este anexată la sfarşitul acestei lucrări.

33

CONCLUZII

În ceea ce mă priveşte, perioada de practică efectuată în cadrul Instituţiei Prefectului

Judeţului Iaşi mi-a acordat o şansă pentru a mă documenta, observa, familiariza cu activităţile

curente şi implicarea în rezolvarea efectivă a unor probleme din cadrul compartimentului

Informare, Relaţii Publice, Apostilă.

Stagiul de practică l-am desfăşurat în perioada 21/06/2010 – 02/07/2010 în compartimentul

Informare, Relaţii Publice, Apostilă, din cadrul Direcţiei Integrare Europeană, Cooperare

Internaţională, Dezvoltare Economică Monitorizarea Serviciilor Publice Deconcentrate.

Cu toate că omul de rând consideră munca funcţionarilor publici ca fiind ineficientă şi

uneori chiar inexinstentă, am constatat că funcţionarii publici din acest compartiment îşi

îndeplinesc atribuţiile conform fişei postului, fiind mereu la dispoziţia cetăţenilor în ceea ce

priveşte activitatea de informare, referitoare la informaţiile de interes public, consilierea

cetăţenilor, înregistrarea diferitelor acte administrative: petiţii, cereri de audienţă la prefect sau

subprefecţi, soluţionarea în termen de maxim 2 ore a cererilor privind apostilarea diferitelor acte.

Activitatea desfăşurată mi-a creat oportunitatea de a mă familiariza cu o parte din

atribuţiile îndeplinite de către ocupanţii postului de consilier, implicându-mă atât prin observare

cât şi participare directă în cadrul biroului Apostilă.

Dintre atribuţiile postului de consilier al biroului Apostilă m-am implicat parţial în

consilierea cetăţenilor care apelau la serviciile acestui birou pentru depunerea de cereri cu privire

la apostilarea unor documente personale. Un exemplar de cerere pentru apostilare este anexat la

sfârşitul acestei lucrări.

Activitatea în care am fost implicat pe parcursul acestor două săptămâni mi-a oferit

posibilitatea de a-mi crea o imagine de ansamblu asupra desfăşurării activităţilor zilnice din

cadrul unei instituţii publice şi asupra responsabilităţilor importante ce le au funcţionarii dintr-o

astfel de instituţie. Toate acestea diferă foarte mult faţă de ceea ce am putea observa din afară, ca

simpli cetăţeni.

34

BIBLIOGRAFIE ŞI WEBOLOGIE

IORGOVAN, Antonie, Tratat de drept administrativ, 2 vol. Ed All, Beck,

Bucureşti 2005

ONOFREI., Mihaiela, Decizia în administraţia publică, suport de curs, Iaşi,

2009/2010

VĂCĂREL, Iulian, Finanţe publice, ediţia a IV-a, Ed. Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 2007

BĂLAN, Emil, Procedură administrativă, Editura Universitară, Bucureşti, 2005

VERGINIA, Vedinaş, Drept administrativ, ediţia a IIIa revăzută şi actualizată, Editura

Universul Juridic, Bucureşti, 2007

Adrese internet

www.prefecturaiasi.ro

www.guv.ro

www.mai.gov.ro

www.parlament.ro

www.anfp.gov.ro

www.administratie.ro

35