poezi
1
Un duel de George Topârceanu Eroii mei sunt doi coco ş i De ras ă , pintena ţ i, frumo ş i Ca ofi ţ erii la parad ă . Doi cavaleri aristocrati. Dintr-o privire ofensa ţ i Încep duelul f ă r ă spad ă . Au martori puii speria ţ i, Teren – o parte din ograd ă ; Dar n-au motiv de sfad ă , C ă ci nu se ş tie – a cui e vina: Misteru – nv ă luie pricina Deci: c ă uta ţ i g ă ina… Din amândou ă p ă r ţ ile, Se – ncep ostilit ăţ ile. Ei stao o clip ă fa ţă – n fa ţă Cu ciocurile la p ă mânt, Apoi deodat ă – ş i iau avânt Ş i lupta – ncepe, s ă lt ă rea ţă : Sar deodat ă Dau cu ciocul. Cad al ă turi. Schimb ă locul. Bat din aripi. Dau din gheare. Unul cade, Altul sare… Iar s-atac ă , Iar se pi ş c ă … Dar deodat ă nu mai mi ş c ă … Fa ţă – n fa ţă ,mult ă vreme, Stau a ş a ca dou ă gheme Neclintite Ş i zburlite, Pânî când, pe nesimîite, Unul p ă r ă se ş te sfada, Întorcându – se cu coada… Atunci ie ş i de sub ş opron Un filozof clapon, Urât Ş – atâta de b ă trân încât A dat în mintea puilor… El s-a oprit în fa ţ a lor Cotcod ă cind de sonor: – Eu dezaprob acest conflict. E o ru ş ine, un delict Nedemn de vremuri civilizate. Dar a ş tept ă m un viitor Cînd, mândri de chemarea lor, Coco ş ii nu se vor mai bate… Voi v ă certa ţ i pentru – o g ă in ă , – Dar nu vede ţ i? E curtea plin ă ! Ba trece ţ i gardul la vecini C ă ş i pe-acolo sunt g ă ini… De ce v ă pune ţ i gheara – gât? S ă lase unul, cât de cât, S ă dea ş i cel ă lalt ceva,- Eu, cât de cât, socot c – o da!
-
Upload
anna-marya-sweetangel -
Category
Documents
-
view
218 -
download
0
Transcript of poezi
Un duelde George TopârceanuEroii mei sunt doi cocoşiDe rasă, pintenaţi, frumoşiCa ofiţerii la paradă.Doi cavaleri aristocrati.Dintr-o privire ofensaţiÎncep duelul fără spadă.Au martori puii speriaţi,Teren – o parte din ogradă;Dar n-au motiv de sfadă,Căci nu se ştie – a cui e vina:Misteru – nvăluie pricinaDeci: căutaţi găina…Din amândouă părţile,Se – ncep ostilităţile.Ei stao o clipă faţă – n faţăCu ciocurile la pământ,Apoi deodată – şi iau avântŞi lupta – ncepe, săltăreaţă:
Sar deodatăDau cu ciocul.Cad alături.Schimbă locul.Bat din aripi.Dau din gheare.Unul cade,Altul sare…Iar s-atacă,Iar se pişcă…Dar deodată nu mai mişcă…Faţă – n faţă,multă vreme,Stau aşa ca două ghemeNeclintiteŞi zburlite,Pânî când, pe nesimîite,Unul părăseşte sfada,Întorcându – se cu coada…
Atunci ieşi de sub şopronUn filozof clapon,UrâtŞ – atâta de bătrân încâtA dat în mintea puilor…El s-a oprit în faţa lorCotcodăcind de sonor:– Eu dezaprob acest conflict.E o ruşine, un delictNedemn de vremuri civilizate.Dar aşteptăm un viitorCînd, mândri de chemarea lor,Cocoşii nu se vor mai bate…Voi vă certaţi pentru – o găină, –Dar nu vedeţi? E curtea plină!Ba treceţi gardul la veciniCă şi pe-acolo sunt găini…De ce vă puneţi gheara – gât?Să lase unul, cât de cât,Să dea şi celălalt ceva,-Eu, cât de cât, socot c – o da!
