Nr 7 - liceul-noica-alexandria.ro
52
0 Nr 7
Transcript of Nr 7 - liceul-noica-alexandria.ro
0
Nr 7
1
Proiectul privind Învăţământul Secundar – ROSE
Subproiectul: „Elevul – beneficiarul actului cunoaşterii”
(E-bac)
În cadrul activităților extracurriculare cuprinse în proiect, se efectuează
vizite sau excursii de documentare la case memoriale, muzee, instituții teatrale,
grădini botanice, arii protejate, etc. Astfel, elevii participanți au avut ocazia sa
viziteze Muzeul Antipa, Muzeul Militar, Muzeul Simțurilor din București. De
asemenea, elevii au vizionat spectacole și piese de teatru, au vizitat Bucureștiul,
rămânând cu multe amintiri plăcute.
Muzeul Antipa
2
3
4
5
Muzeul militar
6
Muzeul simțurilor
7
8
9
Teatrul Bulandra- piesa ”Treapta a 9-a”
10
11
DESCRIEREA ÎN PROZA INTERBELICĂ
Prof. DRAGOMIR IULIANA Liceul Teoretic ,,Constantin Noica‟, Alexandria
Mihail Sadoveanu și Liviu Rebreanu, prozatori interbelici, au impus modele trainice în
literatura română, sincronizând-o cu literatura europeană. În ceea ce privește descrierea,
remarcăm asemănări şi deosebiri. Datorită implicării lor, literatura română a cunoscut o strălucită
evoluţie. Amândoi au contribuit, voit sau nu, la reducerea descriptivului în naraţie, înlăturând
statutul de ,,pauză descriptivă‟. La ei, descrierea îndeplineşte roluri diferite, precum: stabilirea
coordonatelor spaţiale şi temporale şi introducerea în scenă a personajelor (la L. Rebreanu, în
romanul Ion). Descrierea lui L. Rebreanu mai are rol şi de plasticizare a imaginii (de exemplu, finalul
romanului Pădurea spânzuraţilor). Spre deosebire de acesta, M. Sadoveanu, cunoscut ca talentat
peisagist, a păstrat formele de bază ale descrierii, dezvoltându-le, în acelaşi timp.
Sub aspectul stilului, Liviu Rebreanu se deosebește de M. Sadoveanu, care foloseşte un stil
solemn, în Creanga de aur. În romanul amintit, întâlnim pasaje descriptive ample, realizate prin
tehnici sofisticate (de exemplu: pasajul în care se realizează portretele intercalate: cel al lui Breb şi
cel al slujitorului său, sau fragmentul construit din serii descriptive, în care portretul este urmat de
descriere, pentru ca apoi să se revină la portret). Aceste mijloace sunt specifice romanului Creanga
de aur, şi nu le întâlnim în Baltagul, sau în romanele lui Liviu Rebreanu. La acesta din urmă am
remarcat rapiditatea frazei, folosirea propoziţiilor scurte, pe când la M. Sadoveanu întâlnim fraza
amplă. Și între cele două romane amintite ale lui M. Sadoveanu există deosebiri sub aspectul
stilului, dar şi al frazei. Dacă în Baltagul, descrierea este concentrată, în Creanga de aur, descrierea
este detaliată, reprezentând un spaţiu de mit şi legendă, într-o epocă istorică. Spre deosebire de
L. Rebreanu, M. Sadoveanu realizează, în cazul portretelor, serii descriptive care nu au caracter
artificial, de pură înregistrare. Secvenţa de portrete este mai detaliată şi mai personalizată la el, pe
când L. Rebreanu realizează portrete mai sintetice. Cei doi se mai deosebesc şi prin faptul că
personajele lui M. Sadoveanu se raportează la neamul din care fac parte (Vitoria Lipan, la neamul
muntenilor moldoveni), pe când cele ale lui L. Rebreanu, la categoria socială şi la avuţie (aşa sunt:
categoria ţăranilor, reprezentaţi de Ion, categoria intelectualilor, reprezentaţi de învăţătorul
12
Herdelea şi de preotul Belciug, sau categoria ţăranilor bogaţi din sat, reprezentaţi de George
Bulbuc, versus, categoria ţăranilor săraci, reprezentaţi de Ion).
În ceea ce priveşte modurile de tematizare întâlnite la aceşti scriitori, am observat că la M.
Sadoveanu predomină peisajul (în Baltagul), sau peisajul şi portretul (în Creanga de aur). Există şi
în Baltagul portrete ale personajelor, însă sunt diferit realizate faţă de cele din Creanga de aur. În
cel de-al doilea roman, portretele conţin multe detalii, fiind realizate prin serii de propoziţii,
constituind fraze ample şi folosind tehnici nou apărute în literatura interbelică, precum portretul
intercalat, sau portretele realizate prin contrast. La L. Rebreanu predomină topografia şi
caracterizarea personajului (în Ion). Portretele zugrăvite de M. Sadoveanu și de L. Rebreanu sunt
realizate din perspectiva naratorului obiectiv, omniscient. Un mod de tematizare nou în literatura
interbelică (descrierea obiectelor) îl aduce M. Sadoveanu. La el, descrierea obiectului capătă
valoare simbolică (condurul împărătesc, obiect cu care este aleasă mireasa). M. Sadoveanu
realizează serii descriptive în romanul Creanga de aur.
Mediul concordă cu starea de spirit a personajelor (la L. Rebreanu, şi anume, pasajul
descriptiv în care Ana, tristă şi abătută pentru că Ion nu o mai vizitase, iese în ogradă, iar starea ei
este amplificată de noaptea mohorâtă de toamnă).
Scriitorii din secolul al XX-lea folosesc modelul balzacian, realizând descrieri prin
restrângerea perspectivei, de obicei în incipitul textului (la începutul romanului sau al fiecărui
capitol). Această tehnică poate fi regăsită la L. Rebreanu (incipitul și finalul romanului Ion).
M. Sadoveanu descrie vestimentaţia personajelor, care concordă cu zona de provenienţă a
acestora (de exemplu: vestimentaţia lui Gheorghiţă din Baltagul). La acest scriitor, portretul
personajelor, sau straiele acestora (de exemplu hainele albe ale lui Breb) sugerează o stare de spirit
a personajului.
L. Rebreanu realizează portete prin contrast (portretul Anei, în contrast cu portretul
Floricăi): ,,O privea şi se mira c-a putut el săruta şi îmbrăţişa pe fata aceasta uscată, cu ochii pierduţi
în cap de plâns, cu obrajii gălbejiţi, cu pete cenuşii, şi care, împopoţonată cum era astăzi, părea şi
mai urâtă. Florica era aprinsă în obraji, cu buzele roşii, umede şi pline, cu ochii albaştri şi limpezi ca
cerul de vară şi avea în toată înfăţişarea o veselie sănătoasă pe care se silea şi nu putea s-o
ascundă.’’, însă acestea sunt realizate din perspectiva unui narator omniscient, fiind una dintre
modalităţile de caracterizare a celor două personaje.
13
În ceea ce priveşte locul descrierii în cadrul textului narativ, L. Rebreanu plasează descrieri
în incipitul şi în finalul romanelor, stabilind elemente de topografie (începutul şi finalul romanului
Ion, topografie narativizată, aflate în relaţie de simetrie metonimică). La el descrierile nu au multe
detalii, având rolul de a stabili coordonatele spaţiale, dar şi de a demonstra caracterul
suprasemnificant al descrierii (topografia narativizată din deschiderea şi din închiderea romanului
Ion), lăsând impresia că sunt desprinse dintr-un reportaj.
M. Sadoveanu realizează descrieri mai apropiate de proza poetică. Tot la acesta din urmă,
enumerarea nominală este combinată cu figura de stil (comparaţie, oximoron sau metaforă),
schemă care nu este regăsită la L. Rebreanu. Prozatorul ardelean realizează descrieri cu serii
enumerative, caracterizate printr-o sintaxă mai simplă şi având rolul de evocare sau de prezentare
realistă. În ce priveşte enumerarea propoziţiilor, L. Rebreanu se remarcă prin realizarea unor texte
descriptive a căror structură se bazează pe serii de propoziţii scurte. Prin această tehnică, scriitorul
construieşte descrieri dinamice, estompând tot mai vizibil graniţa dintre descriere şi naraţie.
Referitor la concordanţa decorului cu starea de spirit a personajului, observăm că M.
Sadoveanu și L. Rebreanu s-au preocupat de acest aspect. La M. Sadoveanu, decorul anticipează
evenimentele.
În privinţa figurilor de stil, comparaţia izolată este exclusiv folosită numai de către L.
Rebreanu. La M. Sadoveanu, această figură de stil apare asociată cu altele, pe un fundal metaforic,
personificator sau metonimic. Întâlnim metafora și epitetele la ambii autori, personificarea numai
la L. Rebreanu, iar oximoronul numai la M. Sadoveanu. La L. Rebreanu întâlnim un tip de descriere
simbolic-metonimică (foarte rar regăsită în proza interbelică), în descrierea paralelă din începutul-
sfârşitul romanului Ion.
Deosebirile dintre cei doi prozatori, referitoare la realizarea descrierilor, au avut ca rezultat
generarea unor formule noi şi variate în realizarea acestora și, implicit, îmbogățirea literaturii
noastre cu noi modalități de realizare a textelor descriptive.
Bibliografie: Mancaș, Mihaela: ,,Tablou și acțiune. Descrierea în proza narativă românească”, Editura
Universității din București, București, 2005, 168-173; Rebreanu, Liviu: ,,Ion”, Editura 100+1Gramar, București, 1995, pag. 193.
14
ISTORIA SCRISULUI
Bălțățeanu Ema Tamara - bibliotecar
-partea a II-a-
În toată lumea, de-a lungul istoriei, au apărut și evoluat diverse sisteme de
scriere, bazate pe principii destul de diferite. Omul a descoperit sau inventat diferite
metode de transmitere a informațiilor: astfel, ei pot vorbi (față în față, la telefon, la
radio), pot scrie cărți, ziare, reviste sau scrisori, pot face fotografii sau filme, ori pot
crea web site-uri. Transmiterea informațiilor este facilitată și accelerată de existența
poștei, faxului și a rețelelor de calculatoare.
Primele tipuri de scriere nu erau alfabetice. Astfel de scrieri mai sunt folosite
și în prezent, de exemplu cea chineză.
Se crede că scrierea s-a născut în Sumer, cu aproape 5000 de ani în urmă. Fiind
un popor care se ocupa intens cu comerțul, sumerienii au avut nevoie de un sistem de
semne cu ajutorul cărora să noteze și să transmită informații. Sistemul de semne
inventat de ei, poarta astăzi denumirea de scriere cuneiformă și avea ca suport 'hard', tablițe de lut.
Aproximativ în jurul anului 3000 î.C., apare în Egipt un alt tip de scriere, ceva
mai evoluată, hieroglifele. Aceasta scriere utilizează desene reprezentând ființe
umane, animale, plante, zei sau obiecte. Decăderea Egiptului antic a condus la
încetarea utilizării acestui tip de scriere. Cele două forme de scriere enumerate
anterior coexistă pentru o perioadă de timp îndelungată.
15
Nu se cunoaște cu exactitate unde și de cine a fost inventat alfabetul. Unii
cercetători sunt de părere că primele forme de litere au fost derivate din scrierea
hieroglifică.
Alfabetul este totalitatea literelor, așezate într-o ordine convențională,
reprezentând sunetele de bază ale unei limbi [DEX]. El permite asocierea unei litere
fiecărei consoane și, uneori, fiecărei vocale. Astăzi, în lume există mai multe alfabete,
foarte diferite între ele, inclusiv prin numărul de litere (caractere). Astfel, alfabetul
arab numără 28 de litere, cel ebraic 22, iar cel roman 31.
În jurul secolului al VIII-lea î.C., grecii au adaptat cerințelor limbii lor alfabetul
folosit de fenicieni; acesta conținea 22 de litere, toate consoane. Marea inovație a
grecilor a reprezentat-o notarea vocalelor, care din simple indicații de pronunție, au
devenit litere de sine stătătoare. Datorită grecilor folosim denumirea de „alfabet”. Este
vorba de primele două litere ale alfabetului lor, Alpha (α/ – litera feniciană ʼāleph) și
Beta (β/ – litera feniciană bēth). Aceste nume provin de la fenicieni ale căror primele
două litere erau Aleph și Beth.
Popoarele etrusce din Italia au preluat alfabetul de la greci, în secolul al VII-
lea î.Hr. Pe parcursul istoriei sale de aproape o mie de ani, Republica Romană și mai
târziu Imperiul Roman a devenit cea mai influentă putere din lume și una dintre cele
mai mari imperii ale istoriei. Imperiul Roman s-a răspândit din Nodul Africii până în
Anglia și din Spania până în Mesopotamia. Alfabetul latin a suferit multe schimbări
de-a lungul miilor de ani de istorie, dar a devenit cel mai folosit alfabet din lume. Este
folosit în întreaga Europă și în întreaga lume pentru mii de limbi diferite, inclusiv, a
noastră.
Alfabetul chirilic, zis și Azbuche (aзбука azbuka) după denumirea
tradițională a primelor două litere (az și buche), este un alfabet creat de
frații Chiril și Metodiu pe baza unei variante a alfabetului grecesc de odinioară.
Alfabetul chirilic a fost folosit la scrierea textelor redactate în limba slavă veche
(paleoslavă), începând din secolul al IX-lea, apoi în medioslavă, precum și în limba
română, începând din secolul al XVI-lea până în secolul al XIX-lea. Are 43 de semne
slave, din care 27 au și valoare numerică (slavo-cifre).
16
Alfabetul arab este un sistem de
scriere utilizat de numeroase limbi
din Asia și Africa, printre
care araba, urdu, persana. Ca număr de
utilizatori, este al doilea alfabet din lume,
după cel latin. Alfabetul arab este derivat
dintr-o formă cursivă a alfabetului nabatean (la rândul lui o variantă a alfabetului
aramaic), fiind creația creștinilor din Hirah secolelor IV-V e.n. O dată cu
expansiunea islamului, acest alfabet a fost adoptat de numeroase alte limbi.
Alfabetul coreean, cunoscut drept hangul în Coreea de Sud este alfabetul
folosit pentru scrierea limbii coreene începând din secolul al XV-lea. El a fost creat
în 1443, de către Sejong cel Mare de Joseon. Astăzi, acest alfabet este grafia oficială
în țările din Peninsula Coreeană. În formele lui clasice și moderne, alfabetul are 19
litere consonantice și 21 vocalice. Totuși, în loc să fie scrise secvențial, ca
literele alfabetului latin, literele din hangul sunt grupate în blocuri precum 한 han;
fiecare bloc reprezintă o silabă. Cu alte cuvinte, deși silaba 한 han poate părea un
singur caracter, este, de fapt, compusă din trei litere: ㅎ h, ㅏ a și ㄴ n.
În alfabetul japonez cuvintele nu se despart printr-un spațiu, iar la sfârșitul
rândului, cuvântul poate fi despărțit după bunul plac (dar de obicei nu se face asta
înaintea unui semn grafic sau a unui semn kana mic 仮名În japoneza tradițională se
scrie, ca și în limba chineză, de sus în jos și de la dreapta la stânga. Acest fel de a scrie
se mai folosește și astăzi la scrisul textelor literare și manga. De aceea, din punctul de
vedere al occidentalilor, japonezii deschid cărțile la spate, coperta cu titlu fiind pe
partea dreaptă.
Alfabetul georgian (ქართული დამწერლობა) este un sistem de
scriere folosit în scrierea limbii georgiene și a altor limbi
kartveliene (mingreliană, svan, și uneori, laz), iar în mod ocazional în scrierea
altor limbi caucaziene precum oseta și abhaza în timpul anilor ’40. Limba georgiană
are o ortografie fonemică, iar alfabetul modern este compus din treizeci și trei de litere
și este scris de la stânga la dreapta, de sus în jos. În limba georgiană,
cuvântul alfabet, ანბანი (anbani), este derivat din numele primelor două litere a
fiecăruia dintre cele trei alfabete georgiene.
17
Sistemul de scriere armenesc a fost dezvoltat în jurul anului 405 d.Hr. de către
Mesrop Mashtots, un lingvist armean și lider ecleziastic. Sistemul avea inițial 36 de
litere; în cele din urmă, au fost adoptate încă două.Cuvântul armean pentru „alfabet”
este այբուբեն (aybowben), numit după primele două litere ale alfabetului armean: Ա
și Բ. Se scrie orizontal, de la stânga la dreapta.
Alfabetul ebraic (לא alef-bet ‘ivri) este seria de litere folosite de ירב תיב-ף
către limba ebraică. Acesta este un abjad, conținând exclusiv
consoane, 22 la număr, fiecare având o triplă semnificație: un
semn grafic reprezentând un sunet, un număr și o idee. Acesta
se scrie de la dreapta la stânga, fiind folosit pentru a
reprezenta mai multe limbi, inclusiv limba ebraică
modernă, limba idiș și ladino. Literele nu au forme
majuscule.
Fiecare alfabet este creat de om și este un sistem atât de complex, gândit cu
atâta precizie și care a acumulat atâtea experiențe și istorii, încât este datoria noastră
să-l ducem mai departe și să-l îmbunătățim dacă e cazul. Alfabetul ne caracterizează,
de aceea este bine să ne cunoaștem istoria și originile.
18
Portretul femeii – mamĂ ilustrat in creaȚiile artiȘtilor
Profesor Ionescu Delia
Femeia, ”nimic nu se face decât prin ea și pentru ea” (Anatole France),
este omagiată, adulată, dar și considerată sursa tuturor păcatelor, poate
pentru că ”femeia e mereu schimbătoare și nestatornică” (Vergiliu). Cert este
că femeia reprezintă o inepuizabilă sursă de inspirație pentru artiști, fiind
surprinsă în toate etapele vieții ei: copilă, iubită, amantă, mamă și bunică.
Este de remarcat că, în ciuda fragilității cu care este etichetată, femeia
reprezintă o forță capabilă să schimbe viața celui apropiat, pentru că sufletul
ei se alimentează cu dragoste, așa cum mărturisea Sfântul Ioan , Gură de
Aur: ”Nimic nu poate modela mai bine sufletul unui bărbat, decât femeia de
lângă el” / ”Cel ce-și iubește femeia o va supune prin iubire”.
In literatură, ca și în celelalte arte, femeia beneficiază de o abordare
complexă și, din acest motiv, am optat să acord o atenție aparte femeii-mamă,
ilustrată în literatură.
Pentru că rostul fiecărui om în acest univers este să se apropie de
sfințenie, consider că o femeie, care devine mamă, este singura ființă care
împlinește acest rost, deoarece dragostea mamei pentru copiii ei este
nemărginită, iar sacrificiul face parte din firescul comportamentului unei
mame.
”Cat e de drag cuvântul sacru mamă! / Un gângurit când pruncul vrea
s-o cheme / E lângă noi, în clipele supreme, / Din leagăn, pân’ la cea din urmă
vamă” (Victor Eftimiu).
De-a lungul timpului toți marii artiști si-au arătat recunoștința față de cea
mai importantă ființă din viața lor, mama (de la Homer și tragicii greci la Tolstoi
si până astăzi).
In literatura română, începând cu baladele și continuând cu scriitorii
clasici și contemporani, găsim chipul mamei, ”icoană-ntre icoane”, ”făptură
duioasă” sau ”lumina adevărului”.
În doinele populare românești se întâlnesc în mod frecvent invocațiile:
”Maica, măiculița mea”, ”Maica, fericirea mea”, ”Drăgulița mea, măicuța”.
Chiar și în momentele de cumpănă, eroii populari își ostoiesc durerea
invocându-și măicuța: ”Maică, măiculița mea / Auzi-mi, tu, jalea mea.”
19
În balada populară ”Miorița”, dragostea reciprocă mamă-fiu este
impresionantă și dramatică; fiul dorește să-și protejeze mama de vestea morții
sale, iar mama, din dragoste pentru fiu, este capabilă, să ajungă până la
capătul lumii pentru a-l găsi. De asemenea, ea îi creionează un portret care-l
individualizează și-l idealizează.
Dragostea mamei nu este doar duioasă, precum în cântecele de leagăn.
Ea se manifestă și printr-o atitudine severă, moralizatoare ca în ”Muma lui
Ștefan cel Mare”, de Dimitrie Bolintineanu. Mama nu se lasă înduioșată de
suferința fiului rănit, ci îl trimite înapoi să lupte chiar cu prețul vieții. Astfel îi
reamintește care este rostul lui, acela de domnitor apărător de țară.
Cu marii clasici, imaginea mamei devine mai pregnantă, mai expresivă.
În poezia eminesciană, durerea provocată de lipsa mamei capătă accente
dramatice: ”O mamă, dulce mamă, din negura de vremuri / Prin freamătul de
frunze la tine tu mă chemi.”
Ion Creangă zugrăvește chipul mamei din perspectiva copilului uimit de
puterile ei neobișnuite care o fac unică și de neuitat: ”Așa era mama în vremea
copilăriei mele, plină de minunății, pe cât mi-aduc aminte, căci brațele ei m-
au legănat când îi sugeam țâța cea dulce și mă alintam, la sânu-i gângurind
și uitându-mă în ochi-i cu drag! Și sânge din sângele ei și carne din carnea
ei am împrumutat, și a vorbi de la dansa am învățat. Iar înțelepciunea de la
Dumnezeu, când vine vremea de a pricepe omul ce-i bine și ce-i rău”.
Dragostea mamei trece peste orice limite, ea este capabilă să facă
imposibilul pentru copilul ei, numai să-l vadă împlinit și fericit. Ea învață să
scrie și să citească dorind, în acest fel, să-și ajute băiatul să învețe carte și
să urmeze școli înalte.
”Si când învățam eu la școală, mama învăța cu mine acasă și citea acum la
ceaslov și la psaltire și Alexandria mai bine decât mine și se bucura grozav
când vedea că mă trag la carte.”
Imaginea femeii-mamă este la fel de vie și în paginile romanului
interbelic. La Mihail Sadoveanu, Vitoria Lipan este femeia puternică,
inteligentă și justițiară, dar dincolo de aceste calități, toate acțiunile ei sunt
dovada dragostei nemărginite pe care o poartă soțului dispărut. Doar aceasta
îi dă puterea să-i descopere, să-i înfrunte și să-i pedepsească pe criminalii
soțului aplicând legea nescrisă a baltagului.
Ca mamă, este o pildă vie pentru fiul ei, Gheorghiță, care este uimit de
intuiția mamei capabilă să-i ghicească gândurile. (”Mama parcă-i
20
fermecătoare, citește gândurile omului”). Cu foarte mult tact, Vitoria îl supune
pe Gheorghiță unor încercări neobișnuite pentru vârsta lui, toate acestea
pentru a-l pregăti pentru viața responsabilă care-l asteaptă și nu-i mai dă
răgaz pentru a se maturiza.
In ”Enigma Otiliei”, lipsa mamei marchează sufletul orfanilor Felix și
Otilia și le accentuează sensibilitatea într-un mediu social ostil și măcinat de
ambiții materiale. Drept urmare, Felix simte nevoia afecțiunii materne a Otiliei,
pentru că aceasta i-a lipsit în copilărie, iar plecarea Otiliei îi va întipări în suflet
nostalgia acelei prezențe feminine calde, nostalgie care–l va urmări toată
viața. Pe de alta parte, Otilia va exercita afecțiune maternă față de Felix, așa
cum și-ar fi dorit ea să primească în copilărie.
Pictorul Nicolae Grigorescu poartă în suflet imaginea măicuței a cărei
singura mare bucurie în viața marcată de greutăți o reprezintă reușita fiului,
ca o încununare a zbuciumului ei de a-și face copiii oameni de ispravă: ”Cu
acul ne-a crescut biata mamă. Și o dată n-am auzit plângându-se ori
blestemând. S-a trudit sărăcuța de ea, și-a învățat singură să citească și să
scrie ca să ne poată învăța și pe noi putină carte. Că ce școli erau pe vremea
aceea? La zece ani am intrat și eu la un iconar. După doi ani m-am întors și
am început să fac singur iconițe. Era vară. Duminica mă duceam la obor. Îmi
așterneam hăinuța jos, îmi întindeam marfa pe ea și-mi așteptam mușteriii.
Treceau femei sărace, mă întrebau cine le-a zugrăvit, le spuneam ca eu…Și
cumpărau bieții oameni zicând că-s cu noroc de la un copil nevinovat.
Doamne, cu ce bucurie am venit eu acasă după cea dintâi afacere a mea!
Făcusem vreo zece sorcoveți și când i-am pus mamei în mana, s-a uitat la
bani, apoi la mine și m-a întrebat de unde-s, că eu lucram pe ascuns icoanele.
Când i-am spus, m-a sărutat, a dat să zică ceva și s-a întors repede cu fața
spre fereastră și a început să plângă. Aceea a fost poate cea mai fericita zi
din viața mea.”
”Pentru că Dumnezeu nu poate fi peste tot, El le-a făcut pe mame”
(proverb arab), care au devenit ”numele lui Dumnezeu din sufletul și de pe
buzele copiilor mici” (W.M.Thackeray).
Și tot atât de adevărate sunt spusele: ”Nimic pe lume nu-i mai sfânt
Ca numele tău , MAMĂ, pe pământ!”
21
100 DE ANI DE EXISTENȚĂ
ROMÂNEASCĂ
Prof. DRAGOMIR IULIANA
În anul 2018 țara noastră a sărbătorit 100 de ani de la Marea Unire, eveniment
emoționant și mult așteptat de toți românii. Importanța acestui eveniment a fost
conștientizată de toată lumea.
În urmă cu 100 de ani, la sfârșitul Primului Război Mondial, România și-a
întregit teritoriul, printr-o voință unanimă a tuturor românilor. Numeroși oameni de
litere, istorici și politicieni ai vremii au dat dovadă de pricepere, curaj și patriotism în
înfăptuirea marelui ideal al mai multor generații, concretizat pentru prima dată prin
brațul dârz al domnitorul Mihai Viteazul, în anul 1600.
Cei o sută de ani de istorie românească au curs întocmai unui râu care spală în
vâltoarea lui necazuri, ură, amărăciune, aducând speranță, demnitate și
responsabilitate. Spațiul nostru mioritic, despre care vorbea Lucian Blaga, a avut
suficiente resurse spirituale pentru a-și păstra doina care i-a alinat sufletul de-a
lungul timpului.
Ajunși la vremea Centenarului, românii au avut prilejul să sărbătorească și să
mai scrie încă o filă de aur pe sufletul acestei țări greu încercate. A fost momentul
când ne-am comemorat eroii și ne-am făcut proiecte de viitor. Aproape toți trăim un
astfel de eveniment doar o dată în viață, iar acest aspect îl face cu adevărat special.
Cine nu își cunoaște trecutul istoric, își pierde rădăcinile și, asemenea unei
plante dezrădăcinate, se ofilește și piere. Trecutul, prezentul și viitorul reprezintă
unitatea și forța unui neam și a unei țări. Niciodată nu va fi altfel !
Școala a fost una dintre numeroasele instituții ale statului care au organizat
diverse activități educative cu prilejul Centenarului României.
Astfel, la Liceul Teoretic ,,Constantin Noica” din Alexandria, dascălii și elevii s-
au prins în marea horă a unirii și au desfășurat mai multe activități extracurriculare,
22
precum: realizarea însemnelor naționale, bucătărie tradițională românească,
vizionare de filme documentare istorice, prin colaborarea cu Muzeul Județean și
Biblioteca Județeană ,,Marin Preda”. Elevii au participat cu interes și emoție, au
descoperit lucruri noi și au înmugurit precum vlăstarele unui arbore secular a cărui
inimă pulsează istorie.
Ne-am apropiat încă o dată cu gândul și cu sufletul, ne-am adresat urări de
viață lungă, ne-am amintit de poeții noștri care ne-au deschis drumuri spirituale
trainice în lume:
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie
Mihai Eminescu
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.
Vis de răzbunare negru ca mormântul
Spada ta de sânge duşman fumegând,
Şi deasupra idrei fluture cu vântul
Visul tău de glorii falnic triumfând,
Spună lumii large steaguri tricoloare,
Spună ce-i poporul mare, românesc,
Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.
Îngerul iubirii, îngerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surâzând,
Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,
Când cu lampa-i zboară lumea luminând,
El pe sânu-ţi vergin încă să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu îl strânge-n braţe, tu îi fă altare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.
23
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Tânără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Viaţa în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală şi mândrie,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc!
Însemnele naționale realizate de clasele a XI-a F și a XI-a B sub îndrumarea
doamnelor profesori Dragomir Iuliana, Burcin Cezarina, Oprea Iuliana.
24
25
Seminarul
Centrului Carpato Danubian de
Geoecologie -București, Octombrie 2018.
Obținerea Steagului Verde pentru a 7 oară
Opinia agenților Eco din clasa a-XI-a A
Noi, colectivul clasei a-XI-a A, am participat împreună, pentru prima dată la o
serie de activități, pe teme educative și ecologice la Palatul Copiilor din Alexandria,
dar și în cadrul liceului nostru, Liceul Teoretic ,,Constantin Noica”
Am fost încântați de activitățile desfășurate, de aceea am dorit să facem parte
din agenții Eco ai liceului.
În cadrul acestui proiect ne-a fost oferită șansa de a ne exprima opinia în
protejarea planetei și am fost fericiți că ideile noastre au început să fie puse în
practică.
Alături de profesorii coordonatori ai proiectului din cadrul liceului nostru, am
reușit să impresionăm invitații Centrului Carpato-Danubian, prin opiniile și ideile
noastre dar și prin optimismul de a nu renunța la salvarea Planetei, influențându-i și
pe cei din jurul nostru.
În urma acestor eforturi, am reușit să obținem pentru a 7-a oară, Steagul
Verde, ceea ce este o mândrie și o cinste pentru noi și pentru liceu.
26
27
28
29
30
Articol din “Informația de Teleorman”
31
Ziua mondială a Curățeniei
Septembrie 2018
Profesor Oprea Iuliana
32
33
Erasmus+ Profesor Dragomir Simona
În data de 19 noiembrie 2018, la Liceul Teoretic „Constantin
Noica” din Alexandria, a avut loc deschiderea oficială a proiectului
Erasmus+ “Let’s Make School Our Second Home!” (Să facem din
școală o a doua casă!”).
În acest proiect sunt implicate cinci licee din România, Grecia,
Turcia, Italia și Portugalia, unitatea noastră de învățământ fiind școala
coordonatoare a proiectului.
Scopul proiectului este crearea unui mediu școlar motivațional la
nivelul tuturor celor cinci școli partenere, care să sprijine elevii din mediile
dezavantajate, să prevină rezultatele slabe la învățătură sau abandonul
școlar.
Cele trei obiective urmărite prin activitățile derulate în cadrul
proiectului sunt:
- dobândirea de noi competențe de către 14 profesori de la liceele implicate
în proiect pentru a aplica strategii de tipul “4C” în procesul instructiv-
educativ;
- dobândirea de noi competențe de către 200 de elevi de la școlile implicate
pentru colaborarea în timpul orelor și activităților extracurriculare prin
rezolvare de probleme, asumarea responsabilităților și găsirea de soluții;
- dezvoltarea de noi competențe de către 60 de profesori de la liceele
implicate pentru încorporarea și implementarea de noi tehnologii într-un
curriculum care să includă strategii de tipul “4C” și componenta IT.
În săptămâna 19-23 noiembrie 2018, Liceul Teoretic „Constantin
Noica” a găzduit prima activitate de învățare și schimb de bune practici a
proiectului, intitulată “The 4 Cs” ( Strategii de predare-învățare de tipul 4
C-Creativitate, colaborare, spirit critic și comunicare). Astfel, 12 profesori
34
de la școlile partenere și șase profesori de la liceul nostru au susținut
activități, ateliere și dezbateri pe această temă la sfârșitul cărora au reușit:
să dobândească o înțelegere clară a procesului creativ, să îl
încurajeze în timpul orelor și activităților extracurriculare;
să dovedească abilități de comunicare mai eficiente, pentru a
facilita transmiterea conținutului;
să proiecteze activitatea didactică în colaborare cu ceilalți
colegi, pentru a face conținuturile mai accesibile; *
să promoveze diversitatea și dimensiunea europeană a
procesului educativ.
35
36
37
38
Săptămâna Altfel
în viziunea elevilor
Ce înseamnă ‘Săptămâna Altfel’? Înseamnă orice activitate ALTFEL decât
cele obișnuite. Vizite la muzee, întâlniri cu personalități, ieșiri în parcuri,
experimente…orice activitate DIFERITĂ, care îi scoate pe elevi din ritmul
zilnic.
"Şcoala Altfel ", privită iniţial ca o săptămână pierdută, a fost un
pas spre întărirea relaţiei profesor – elev. "Şcoala Altfel" a fost o
combinaţie de şcoală şi de timp petrecut într-un mod plăcut cu elevii
în faţa cărora profesorii stau săptămână de săptămână cu catalogul
în faţă. Ultimele cinci zile au fost pentru profesori o ocazie de a-i
cunoaşte mai bine pe elevi, de a întări relaţia cu aceştia.
Din punctul meu de vedere, ziua de marți a fost una specială, magică, deoarece am
reprodus arta culinară tradițională în paralel cu cea modernă. Fiecare elev a pregătit
câte un fel de mâncare, prăjituri, salate. Alături de cadrele didactice și de doamna
dirigintă, am reușit să producem o atmosferă de vis, cu muzică și voie bună, am
dansat, am cântat.
Am avut parte și de o surpriză frumoasă: ni s-au alăturat și cadrele didactice din Grecia,
Italia si Turcia, care ne-au surprins cu starea pozitivă și plină de viață pe care au avut-
o, au dansat împreună cu noi, am învățat și noi dansurile și obiceiurile lor, am discutat
39
despre multe lucruri interesante. Acest proiect Erasmus+ este unul fantastic. Am
cunoscut persoane frumoase cu un caracter aparte, care ne-au uimit.
Sunt mandră că fac parte din acest liceu, deoarece trăiesc sentimente de vis, alături
de colegii mei și de profesorii noștri. Acest liceu are ceva aparte, din punctul meu de
vedere, ne implicăm în multe activități, facem totul împreună cu drag. Multe persoane
spun că acest liceu nu are culoare, că este unul sobru. Dar nu este așa. De când am
pășit în acest liceu am simțit că aici îmi este locul. Am întâlnit persoane pe care nu le
voi uita niciodată! Cât despre școala altfel, mereu este ceva diferit, activitățile sunt
diferite și este un lucru minunat.
Vom rămâne cu amintiri frumoase din acest liceu!
Conceptul, “Școala altfel”, uneste profesorii și elevii, prin dorința comună de a se elibera din rutina orelor obișnuite, prin activității menite să testeze abilitățile elevilor, dar nu în ultimul rând, pentru a dovedi că școala, nu este o instituție atât de sobră și rigidă, ci că, în momentele potrivite, ea poate fi un loc unde te poți distra și crea amintiri plăcute.
”Școala altfel” la Liceul Teoretic “Constantin Noica”, a fost una cu totul aparte, deoarece aici s-au reunit elevii și profesorii din diferite țări, prin intermediul proiectului “Erasmus+”
Un moment propice pentru a face schimb de păreri, percepții, concepții și pentru a dovedi și arăta, încă o dată, străinilor veniți, ce țară frumoasă și plină de tradiții, sper eu nemuritoare, avem.
În aceeași ordine de idei, pe parcursul întregii săptămâni, elevii au desfășurat tot felul de activității dintre cele mai diverse.
Începând cu vizionarea unui film, până la organizarea unui “festin pe cinste”, denumit “Arta culinară tradițională, în paralel cu cea modernă”.
40
După titlu ne dăm seama că în săptămâna școala altfel nu se fac ore.
În această săptămână se desfășoară diferite activități alese de către
profesori, dar și de către elevi.
O activitate preferată de mine a fost cea din ziua de marți, când
noi toți am ales ca activitate “ Arta culinară „. Toți copiii au adus diferite
feluri de mâncare, prăjituri, etc… Această zi a fost cea mai frumoasă
deoarece, în vizită au venit niște Doamne deosebite. Aceste doamne nu
erau din România, ele veniseră tocmai din Italia, Grecia și din Turcia.
Acestea au început să guste din fiecare fel de mâncare și chiar au fost
încântate de mâncărurile din Romania. După degustare, le-am prezentat
dansurile noastre tradiționale și chiar să le învățăm și pe invitate pașii de
dans, dar și acestea ne-au invatat e noi dansurile lor traditionale.
Ziua de marti a fost chiar cea mai frumoasa din toata saptamana.
41
Suntem în săptămâna altfel, o săptămână în care noi,
elevii, desfășurăm anumite activități.
Am vizionat un film în sala de istorie timp de două ore și am avut petrecerea de bun venit pentru profesorii din străinătate pe baza proiectului Erasmus, unde am dansat, am
mâncat și ne –am simțit bine alături de aceștia.
Am confecționat anumite obiecte din materiale reciclabile împreună cu doamna de latină, am fost in vizită la muzeu, unde
ne-au fost prezentate exponate de o frumusețe de nedescris, am
făcut poze pentru a ne aminti de această experiență minunată. Pentru mine a fost o săptămână specială, deoarece am
întâlnit oameni minunați și am desfășurat activități distractive
și educaționale în care am învățat că, indiferent de locul din care
provenim, suntem oameni prietenoși, frumoși și buni la suflet.
42
Balul bobocilor
În Săptămâna Altfel s-a organizat Balul
bobocilor la care au participat numeroși elevi ai claselor a IX-a.
Toți au încercat sa îi impresioneze pe jurați cu diferite talente în
muzică, dans, cultură generală... S-au oferit și numeroase premii
în funcție de talentul fiecărui elev.
Aici, elevii s-au putut distra, descoperindu-și talentele
necunoscute, poate, până atunci ale colegilor lor mai mici, care
au încercat din răsputeri, să creeze o atmosferă plăcută, momente
unice și, de asemenea, pentru ei
amintiri de
neuitat.
43
Iarna oglindită în operele copiilor
44
45
46
47
48
CENTENAR
eleva MIRCESCU ELENA- ALINA
CLASA a IX-a E
E scris pe tricolor ,,Unire”; Purtăm în suflet luptători Ce au rămas o amintire, Dar pentru noi, învingători.
Albastru-i cerul maiestuos, Galben e grâul voluptuos, Roșu e sânge și eroi Căzuți la arme, în război…
Ne exprimăm dorința-n lume Cu mult curaj și cu avânt, Ca să-nțeleagă orișicine Că ne știm rostul pe pământ!
49
CUPRINS
Proiectul privind Învăţământul Secundar – ROSE …………………………… 1
Descrierea în proza interbelică
Prof. Dragomir Iuliana ……………………………….…...
11
Istoria scrisului
Bălțățeanu Ema Tamara – bibliotecar ………………..…...
14
Portretul femeii – mamă ilustrat in creațiile artiștilor
Prof. Ionescu Delia ………………………………………...
18
100 de ani de existență românească
Prof. Dragomir Iuliana ………………………………..…...
21
Seminarul Centrului Carpato Danubian de Geoecologie –București
Prof. Oprea Iuliana………..…………………………..…...
25
Erasmus+
Prof. Dragomir Simona ……………………………….…...
33
Săptămâna altfel în viziunea elevilor …………………………………………... 38
Balul bobocilor ………………………………………………………………….. 42
Iarna oglindită în operele copiilor ………………………………………………. 43
Centenar
Eleva Mircescu Elena- Alina ……………………………
48
50
Coordonatori: Prof. Marilena Rotaru Prof. Amelia Martin Coperta și grafica: Prof. Marilena Rotaru Colaboratori: Director, profesor Ion Alexe
Profesor Simona Dragomir Profesor Iuliana Oprea Profesor Iuliana Dragomir Profesor Delia Ionescu Profesor Adrian Găman Bibliotecar Ema-Tamara Bălțățeanu
51
Liceul Teoretic ”Constantin Noica”
Str. Dunării nr. 133 Alexandria, jud. Teleorman
Telefon: 0247-316388 Fax: 0247-317714
e-mail: [email protected]
http://liceul-noica-alexandria.ro https://www.facebook.com/Liceul.Teoretic.Constantin.Noica.Alexandria
