ISSN 2668-2788 ISSN-L 2668-2788

CUPRINS

International Village-Slovacia - profesor Teodorescu Mădălina

Modelul feminin în opera Sadoveniană - profesor Dogaru Felicia

Rolul și rostul lecturii în școală - profesor Dogaru Felicia

Între literatură și voluntariat - profesor Burcin Cezarina

Let’s make school our second home! - profesor Dragomir Simona

Despre Arghezi și spiritul religios - profesor Dragomir Iuliana

Gala Galaction – un scriitor uitat? - profesor Ionescu Delia

Simbolul “narcisei galbene” (daffodil) în literatura engleză - profesor Mihaela Loghin

Și Liceul Teoretic “Constantin Noica” reciclează -profesor Zăbavă Marioara

Ajută planeta - resursele sunt limitate! - elev-Roșca Samuel

Simulare 2019 - impresii și concluzii!- eleva Bunea Elena Roxana

Consideraţii zoogeografice privind fauna de chilopode - profesor Geanina Andrei

Bazele de date – profesor Rotaru Marilena

Prof. Teodorescu Mădălina

.

CE AM INVATAT DIN ACEASTA TABARA SI CE

DEPRINDERI AM ACUMULAT?

Neconstientizand pe atunci, experienta mi-a

schimbat cursul firesc al lucrurilor de odinioara la

propriu si in mod real. Dupa ani de zile, am constatat

foarte bucuroasa cum am dobandit anumite

DEPRINDERI datorita evadarii din cotidian

2. SPORIREA INCREDERII IN SINE

3. SUNT O PERSOANA MAI DESCHISA SI SOCIABILA.

4. UMANITARĂSunt dornica sa cunosc si alti oameni. Sa cunosc altor tari,

lor. Sa formez relatii de prietenie internationale.Imi place sa port conversatii cu orice persoana,sa ii cunosc sufletul,

5. UNITATEA, MUNCA IN ECHIPA SI NEDISCRIMNIAREA

6. PRIETENII PE VIATA

MODELUL FEMININ ÎN OPERA SADOVENIANĂ

Profesor: Dogaru Felicia

Mihail Sadoveanu, un mare romancier al poporului român, s-a născut la Pașcani, în anul

1880 și a bucurat generații de adulți și copii de-a lungul timpului.

Romancier, eseist, nuvelist, ziarist, traducător, poet, funcționar public, activist și politician,

Sadoveanu a fost apreciat și contestat chiar și de posteritate, însă opera sa rămâne fără cusur.

Când ești copil citești cu nesaț Nada Florilor, în adolescență- Baltagul și Creanga de aur,

iar la maturitate, în vremea tihnei, citești pe îndelete Hanu Ancuței.

Dacă ești pasionat de istorie și vrei să te aventurezi în vremea lui Ștefan cel Mare ai la

dispoziție Frații Jderi.

Însă, cel mai popular roman al lui Sadoveanu, rămâne Baltagul, opera fiind adorată de către

toți cititorii indiferent de vârstă. Romanul fascinează prin eroina Vitoria Lipan, pe care criticii

literari au numit-o un Hamlet feminin. Curajul, abilitatea și forța ei nemărginită au creat din

protagonistul operei un model nemaipomenit prin realismul său autohton.

Ea reusește să reconstituie drumul făcut de Nechifor, să-i găsească și să-i pedepsească pe

vinovați întrucât demascarea acestora reprezintă pentru ea o datorie morală, femeia fiind educată

în spiritul tradiției creștine.

Așteptarea Vitoriei este plină de presimțiri și neliniște, femeia fiind tributara semnelor

destinului; hotărârea de a porni pe urmele soțului este de neclintit; iar căltoria în scopul găsirii

adevărului este educativă.

Apare tema vieții și a morții, dar, mai presus de acestea, pregnantă este tema datoriei, pe

care o regăsim în literatura universală în opera,,Antigona” de Sofocle.

Asemenea Antigonei, care își înmormântează fratele în ciuda interdicției, Vitoria Lipan

trece peste toate vicistitudinile vieții, înfruntă autoritătile, ține piept tuturor și își face datoria

exemplar.

Căutarea adevărului, viața si moartea sunt ordonate ca în eposul popular având drept scop

cunoașterea, inițierea, pedepsirea ucigașilor, dar și restabilirea echilibrului. Drumul Vitoriei este

unul de viață și de moarte, desfășurându-se atât într-un spațiu real, dar și într-un spațiu labirintic

lăuntric.

Personaj reprezentativ pentru categoria femeilor de la munte, Vitoria este conturată prin

caracterul energic, dârz, hotărât, definit prin hărnicia și abilitatea cu care conduce gospodăria sau

face negoț. Ea crede în Dumnezeu, dar totodată păstrează tradițiile ancestrale prin practici magice

și ritualice.

Eroina este un model de iubire și devotement atât prin grija pentru soțul ei, cât și prin

atenția pe care o acordă copiilor săi. O povățuiește pe Minodora să respecte valorile morale

nescrise ale pământului, iar pe Gheorghită îl ia cu ea în scopul inițierii acestui tânăr. Mama

reprezintă un mentor de nădejde pentru fiul ei. Sancționează cu asprime orice abatere a copiilor

săi. Ea nu-și arată niciodată slăbiciunea în fața lui Gheorghiță. Are un singur moment în care își

exteriorizează durerea, atunci când găseste în râpă osemintele soțului său.

Eroina romanului sadovenian poate fi asemănată cu măicuța bătrână din Miorița, dar

personajul se dezvoltă cu o mare forță artistică având valoarea unui model feminin. Zbuciumul ei

neobosit și cercetarea cu abilitate conduc la rezultate surprinzătoare în stabilirea adevărului.

Are o excelentă capacitate de adaptare întrucât în timpul calătoriei participă la un botez și

la o nuntă pentru a se integra în comunitate.

Vitoria Lipan rămâne un etalon feminin pentru ceea ce reprezintă curajul fără limite și

sacrificiul necondiționat pentru atingerea scopului. Ea inspiră forță, determinare de sine, bun simț

și pasiune în căutarea drumului drept al vieții.

Ideea datoriei este ilustrată magistral de către Mihail Sadoveanu atunci când creează acest

personaj complex din literatura română.

Astfel, Vitoria Lipan reunește spiritul de sacrificiu și ideea de datorie într-o forță uluitoare

care tâșnește din acumularea puterii colectivității din care face parte.

Ea dăruiește celorlalți cu generozitate ceea ce a primit de la străbunii săi.

Textele sadoveniene precum Baltagul și Hanu Ancuței rămân în zona de mister și

determină cititorul să urmarească firul epic cu sufletul la gură, așteptând deznodământul ca într-

un roman polițist.

Bibliografie :

1. George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini pâna în prezent, Editura Minerva, București, 1986

2. Mihail Sadoveanu, Baltagul, Editura Agora,Bucuresti, 2005 3. Mihail Sadoveanu, Hanu Ancuței, Editura Albatros, Bucuresti, 1985

Rolul și rostul lecturii în școală

Profesor: Dogaru Felicia

Societatea în care trăim se află într-o permanentă mișcare și evoluție, iar viziunea

contemporană impune schimbări în actul educativ, vizând atât transmiterea de cunoștințe cât și

formarea de personalități.

Astăzi se urmărește înțelegerea cunoștințelor prin dezvoltarea unor competențe, elevul

având posibilitatea să-si stimuleze capacitatea de a crea informații și de a hotărî importanța

acestora. În același timp, profesorului îi revine misiunea de a-i oferi elevului un cadru de învățare

și unul de cunoaștere pentru a-l îndruma în vederea închegării propriilor repere de gândire.

Studiul literaturii române încununează preocupările omului pentru frumos, pentru

manifestări sensibile, pentru reflectarea expresivă a realității, pentru cultivarea laturii spirituale,

pentru explozia creativității și educației estetice în activarea și izbucnirea potențialului artistic.

Predarea literaturii române implică chiar și o latură estetică. Literatura ca artă a cuvântului

deține un loc important în educația estetică în școală întrucât Cuvântul (logosul) dispune de imense

posibilități de a crea imagini vizuale, auditive și în același timp de a provoca diverse stări de spirit:

contemplare, revoltă, admirație... Prin educarea estetică se urmărește creșterea sensibilității și

spiritului literar, dar și dezvoltarea capacității de a așeza frumusețea lumii față de ficțiunea creată

în cadrul unei opere literare în urma receptării poetice prin latura artistică.

Literatura favorizează valorificarea convingerilor morale, formarea sentimentelor

intelectuale, întărind și echilibrând întreaga personalitate în vederea realizării idealului

educațional. Aceste obiective pot fi atinse în cadrul studierii epistemologice a literaturii române

prin percepția directă, profundă și creatoare asupra operei, prin observarea unității dintre formă și

conținut, prin legătura dintre operă-autor-condiții sociale și istorice la momentul publicării.

Ne aflăm într-un moment al tehnologiei excesive, în care suntem asaltați de mass-media și

internet, iar tendința de abandonare a lecturii devine o realitate. Astfel, se pune firesc întrebarea:

poate concura cartea cu tehnologia modernă? Aici intervine rostul profesorului de limba și

literatura română, printr-o misiune dificilă, și anume, să atragă elevul spre carte, spre lectură.

Îndrumarea interesului spre lectură, pentru lucrul cu filele cărții, rămâne unul dintre

principiile fundamentale ale limbii și literaturii române. Profesorului îi revine datoria să orienteze

elevii spre cunoașterea și descoperirea cărții. Acest lucru se poate realiza îmbinând lectura cu

metodele și mijloacele didactice moderne, atractive pentru elevi.

Voi enumera câteva din aceste metode: Brainstormingul, Philps 6-6, Metoda 6-3-5, Metoda

Frisco,Metoda piramidei, Studiul de caz.

De exemplu: Metoda piramidei ( a bulgărelui de zăpadă) :

Presupune o îmbinare dintre activitatea individuală și cea a grupului de elevi. Metoda

încorporează activitatea fiecărui elev într-un demers amplu, cu scopul rezolvării unei probleme

complexe. O astfel de activitate are următoarele etape:

1. Etapa activității individuale- elevii primesc o temă și rezolvă individual cerința, în cinci minute. Se formulează întrebări legate de subiectul tratat.

Exemple de teme:

a. Comentați finalul romanului Ultima noapte de dragoste întâia noapte de război de

Camil Petrescu;

b. Prezentați conflictul central al romanului Ion de Liviu Rebreanu;

c. Faceți observații asupra conflictului din povestirea Cealaltă Ancuță de Mihail

Sadoveanu, precizând condiția socială a personajului reflectată de acest conflict;

d. Analizați semnificația expozițiunii din romanul Enigma Otiliei de George Călinescu,

insistând asupra elementelor tipic balzaciene, prezentate în această secvență narativă.

2. Etapa activității în perechi- se formează grupe de câte doi elevi, care își verifică reciproc

rezultatele, în două minute și încearcă să răspundă la întrebările care s-au format în interiorul

grupului.

3. Etapa activității în grupe de patru elevi- grupurile se unesc două câte două. Elevii își

confruntă rezultatele, concep un răspuns nou într-o formulare la care au contribuit toți. Apoi

identifică concluziile cu caracter general și confruntă răspunsurile rezultate în urma întrebărilor.

4. Etapa activității cu întreaga clasă- un reprezentant al fiecărui grup prezintă concluziile

echipei sale, care sunt notate pe tablă pentru comparații. Se formulează concluziile finale.

Această metodă are numeroase avantaje. De exemplu: creșterea interesului pentru lectură,

posibilitatea de a-și formula opinii personale, confruntarea de idei prin creșterea progresivă a

numărului de membri ai grupului, precum și creșterea graduală a complexității itemilor, care

simplifică abordarea problemei.

Dezavantajele se înscriu în registrul evaluativ, deoarece se poate stabili mai greu

contribuția fiecăruia.

În condițiile unei programe încărcate suntem nevoiți să abordăm un număr limitat de teme,

ceea ce conduce la simplificarea forțată a problematicii.

Așadar, limba și literatura română își păstrează locul sensibil în cadrul școlii, iar profesorul

rămâne un spirit viu și deschis inovării și provocării

Bibliografie:

1.Cojocăreanu Gabriela, Limba si literatura romănă, Editura Arves, Craiova, 2009

2.Ilie Emanuela, Didactica limbii și literaturii romăne,Editura Polirom, Iași, 2014

Între literatură și voluntariat

Prof. Burcin Cezarina

De-a lungul timpului, voluntariatul a luat o amploare care nu trebuie trecută cu vederea,

mai ales atunci când acesta are o conexiune strânsă cu literatura.

Voluntariatul în învățământ reprezintă un prilej de a înțelege nevoile beneficiarilor, fie că

sunt din familie, fie că nu, un mod de a cultiva spiritul civic. Astfel, prin intermediul voluntariatului

se pot stabili legături interumane, scoțându-se în evidență responsabilitatea, implicarea afectiv-

atitudinală și emoțională, empatia, altruismul, amabilitatea, încrederea, capacitatea de a-și înțelege

pe cei din jur, toleranța celor care sunt actanții unei astfel de activități. În cele din urmă,

voluntariatul oferă oportunitatea dezvoltării personale, cele două inteligențe emoționale facilitând

formarea indivizilor – conștiința de sine și empatia. Latura umană iese în relief, capacitatea de

comunicare fiind îmbunătățită cu fiecare ocazie pe care copilul o are în vederea desfășurării

activității de voluntariat.

Nu întâmplător ne-am oprit la comunicare, fiindcă ea are un rol important în existența

copilului, mai ales când vorbim despre familie. Familia este cea care formează și dezvoltă educația

unui copil, școala și alte activități constructive reprezentând doar continuarea a ceea ce se oferă

acasă. Astfel, între literatură și voluntariat a existat o legătură greu de ignorat, mai ales atunci când

luăm în considerare ideea că din sânul familiei copilul se deprind pe parcursul vieții virtuțile mai

sus amintite. O operă literară din care se poate deduce voluntariatul că act de formare a celor șapte

ani de acasă este Amintiri din copilărie, a cunoscutului autor Ion Creangă.

Opera cu caracter memorialistic pune în valoare tema familiei raportată la spiritul voluntar

al mamei care din grija, protecția și dorința de depăși condiția propriului fiu îl determină pe Nică

să se implice mai mult în formarea profesională, să poată avea acces la educație și să fie dincolo

de toate om, să aibă un statut social bun.

Voluntariatul poate fi dedus cu ușurință din atitudinea Smarandei, mama lui Nică, o femeie

luptătoare și ambițioasă, sinceră capabilă să își asume responsabilitatea în orice moment, care a

renunțat la muncă doar pentru a sta cu propriul copil pentru a-l învăța să scrie și să citească bine,

să devină preot – așa acum reiese din roman. Este prima parte a romanului care ne povestește cum

părinții lui Nică aveau conflicte pe fondul educației copilului, care era prea captat de alte jocuri

specifice inocenței și vârstei sale. Deși conștientă că nu avea potențial financiar, mama, spirit

altruist și grijuliu optează insistent pentru educația copilului, își răpește din timp și scapă anumite

obligații doar ca propriul copil să devină cineva în viață. Considerăm că în epoca lui Creangă nu

este un act mai mare de voluntariat decât acesta, încât mama să lupte cu familia, cu cei din jur și

chiar cu propria voință doar pentru a schimba viața copilului și a-i da un sens. Este desigur calitatea

și obligația fiecărui părinte de a ajuta și investi emoție și iubire în propriul copil, ar spune mulți,

însă ne menținem vehement punctul subiectiv de vedere. Cu toate că știa ce este mai bine pentru

Nică, mama nu renunță la dorința sa de a-l face om și nu cedează la insistențele acestuia de a nu

părăsi satul natal, căci ea făcuse atâtea sacrificii. O asemenea alegere este la prima vedere

dureroasă, însă mama conștientiza nevoile copilului, mai ales că el avea un neastâmpăr nativ.

Tocmai din acest motiv este relevant să evidențiem conexiunea literatură – voluntariat, care în

această creație literară depășește cu mult relația părinte – copil și se transpune într-o alegere

fericită, cu multe eforturi, renunțări la cele de trebuință doar pentru a împlini voia Domnului.

Indubitabil, caracterul de voluntar al mamei nu numai că și-a pus amprenta asupra personalității

copilului, dar a făcut ca astăzi să răsune numele unui scriitor fundamental al unei epoci literare

care rar mai întâlnește un astfel de personaj.

LET’S MAKE SCHOOL OUR SECOND HOME!

Prof. Dragomir Simona

În martie 2018, Liceul Teoretic “Constantin Noica” a depus e-formularul aferent

proiectului de parteneriat școlar Erasmus+ „Let’s make school our second home!”. In

august 2018, Agenția Națională din România a afișat rezultatele selecției, iar liceul nostru

ocupa un loc mai mult onorant pentru proiectul pe care a început să îl implementeze în

calitate de coordonator.

“Let’s make school our second home!” urmărește să creeze un mediu motivațional

la nivelul fiecărei dintre cele 4 școli implicate în proiect, școlile partenere fiind din Grecia,

Italia, Turcia, în vederea îmbunătățirii rezultatelor la învățătură ale elevilor și reducerea

abandonului școlar. Sunt prevăzute 5 activități de predare/învățare/instruire, 2 pentru

personalul didactic și 3 pentru elevi. Prima întâlnire a avut loc în Alexandria (19-23

noiembrie 2018) și vor urma activitățile din Italia (6-10 mai 2019), Turcia (noiembrie

2019), Grecia (februarie 2020) și România (mai 2020).

Cea de a doua activitate a proiectului, Conflict Management, Emotional

Intelligence and Bullying Prevention va avea loc la I.T.S.E.T MANLIO CAPITOLO

OF TURSI, ITALIA, în perioada 06.05.– 10.05.2019. Au fost selectați cei 18 participanți

, 14 elevi și 4 profesori însoțitori, în urma unui îndelung proces de selecție ce a cuprins

dosar de înscriere, probă scrisă și orală de limba engleză:

Nr. Nume Prenume Funcția

1 DRAGOMIR Simona-Constanța Coordonator proiect

2 ALEXE Ion Responsabil proiect

3 TEODORESCU Mădălina Cadru didactic însoțitor

4 STRUJAC Emil Cadru didactic însoțitor

5 MARINESCU Marius Cristian Elev

6 ONOFREI Roxana-Valentina Elev

7 CIOBANU Ana-Maria Carmen Elev

8 PRIPICI Teodor Andrei Elev

9 RADU Cristian Gabriel Elev

10 MIRUȚĂ Andrei Alin Elev

11 ICONARU Paul Gabriel Elev

12 OBRETIN Florentina Elena Elev

13 FEREȘTEANU Cristina Antoneta Elev

14 MIREA Alexandra Roxana Elev

15 SIN Alexandra Roxana Elev

16 PROFIR Cristian-Valentin Elev

17 ENACHE Bogdan Ionuț Elev

18 ROTARU Alexandru-Cristian Elev

Participanții au început cursurile de limbă și civilizație și se pregătesc pentru

atelierele de auto-cunoaștere prevăzute de proiect.

În paralel, s-au desfășurat în fiecare școală parteneră activități de

diseminare ale primei activități de instruire (care a avut loc în Alexandria). Astfel, toți cei

24 de profesori participanți la activitatea C1, au prezentat rezultatele tangibile obținute în

cadrul consiliilor profesorale, ședințelor cu părinții, întâlnirilor cu autoritățile locale și alți

factori de decizie, cercurilor profesorale, comisiilor metodice, olimpiadelor școlare. De

asemenea, toate școlile partenere au realizat bannere pentru asigurarea vizibilității și

avizierele proiectului.

DESPRE ARGHEZI ȘI SPIRITUL RELIGIOS

Prof. DRAGOMIR IULIANA

,,De la Mihai Eminescu, lirica românească n-a cunoscut o altă realizare mai de seamă, marcată de o originalitate mai puternică și cu repercusiuni mai întinse asupra întregului scris literar al vremii, decât acelea legate de opera lui Tudor Arghezi. Asocierea celor două nume a devenit una din formulele curente ale criticii literare și chiar ale simplelor considerații de amatori, fiindcă ea corespunde sentimentului general al publicului care, comparând între ele operele celor doi poeți și răsunetul stârnit de ele, a trebuit să constate înalta treaptă căreia ambele opere îi aparțin deopotrivă.″ (Tudor Vianu)

Tudor Arghezi s-a născut la 23 aprilie 1880 la București. Numele său adevărat este Ion N. Theodorescu. Pseudonimul său, Arghezi, provine din Argesis, vechiul nume al râului Argeș, după cum explică însuși poetul, sau de la numele mamei sale.

În poezia românească, Tudor Arghezi se consideră a fi cel mai prodigios poet după Mihai Eminescu. El este artistul care a utilizat cele mai tulburătoare inovații lingvistice și lexicale. Ca și Eminescu, Tudor Arghezi abordează o tematică

inedită, nu în ceea ce privește conținutul ei, ci modul de transfigurare artistică a acesteia. Eugen Lovinescu afirma că, deși a vrut să scrie un studiu negativ, în final găsește că poeziile lui Tudor Arghezi reprezintă o valoare literară deosebită. Criticul literar este de părere că Tudor Arghezi a revoluționat lirica românească pentru faptul că a introdus o estetică nouă, ,,estetica urâtului‟, constând în a scoate frumosul din urât, în a face valoros și moral ceea ce este degradat și imoral. Mihail Ralea, într-un studiu, ,,Tudor Arghezi‟, în care se oprește asupra volumului ,,Cuvinte potrivite‟, găsește câteva caracteristici poetului și creației sale:

1. Structura sufletească a poetului este a unei făpturi spirituale de natură proteică. 2. Există o unitate desăvârșită între formă și fond, iar poetul manifestă o viziune plină de contraste asupra vieții. 3. Poetul manifestă înclinație spre reflexivitatea de natură elegiacă, meditativă.

O caracteristică a întregii creații a lui Tudor Arghezi este perspectiva cosmică. Poetul Arghezi este o fire modelată de trăsături antitetice. Datorită acestei antinomii, acesta a scris o

operă a marilor căutări, considerându-se mereu un damnat, un om blestemat și respins de Dumnezeu. Din această cauză, el cunoaște o dramă existențială, se zbate între credință și tăgadă, îl provoacă la luptă pe Dumnezeu, îi cere să i se arate sau să-i trimită un semn ca să creadă în existența Lui. În anii tinereții cunoaște o experiență inedită: se călugărește și trăiește câțiva ani după canoanele vieții monahale.

Pentru că Arghezi îi cere lui Dumnezeu să i se arate, contrar dogmei creștine ,,Crede și nu cerceta!‟, s-a spus despre el că nu este un poet religios, deși folosește foarte mulți termeni religioși.

În lucrarea de față doresc să subliniez natura proteică a lui Tudor Arghezi. Această caracteristică a poetului a dat naștere următoarei întrebări: ,,Este Arghezi un poet religios?‟. În paginile care urmează voi încerca să răspund, într-o oarecare măsură, la această întrebare, cu care am observat că se confruntă elevii la orele despre opera lui Tudor Arghezi.

Poetul a avut admiratori fanatici: Fundoianu, Felix Aderca, cei care au vrut să impună poezia lui Tudor Arghezi sensibilității publicului. Însă el s-a impus prin intermediul detractorilor săi: Ion Barbu, Pompiliu Constantinescu. Aceștia contestau limbajul violent, colorat folosit de Arghezi.

Critica literară ne spune despre natura sa proteică, dar această trăsătură o aflăm chiar de la Arghezi, din poezia ,,Cântec de boală‟, boala lui fiind harul cu care a fost înzestrat, iar în poezia ,,Inscripție pe o scripcă‟, poetul vorbește despre prezența unui duh care pare că nu este al său sau că nu se poate recunoaște în sine însuși. Poezia și poetul aparțin unor extreme: Arghezi este când beat de har, când lipsit de har, când este aproape, când este departe și alungat de El-Dumnezeul pe care îl imploră uneori să îi arate câte un semn al existenței sale.

În poezia lui Arghezi, mai ales în cea cu caracter religios, observăm că transcendența este una goală, mută, pasivă. Imaginile tăcerii, ale refuzului de a se arăta sunt tot atâtea semne ale absenței lui Dumnezeu. Poezia filosofică argheziană se adapă din singurătatea omului pe pământ, ca ființă gânditoare. Ciclul de poezii care definește oscilația poetului este reprezentat de Psalmi. Psalmul este o poezie cu caracter religios, dar care, prin conținut, nu corespunde psalmilor religioși. Psalmii din Biblie sunt cântece de laudă aduse lui Dumnezeu, pe când psalmii arghezieni nu îl elogiază pe Dumnezeu, așa cum a făcut regele David. Arghezi invocă divinitatea, o caută neîncetat, iar tonul este blasfemator și orgolios. El este un însetat de absolut. Sunt psalmi în care Arghezi manifestă admirație sau în care are o atitudine evlavioasă față de Dumnezeu. Așadar, în ceea ce privește viziunea poetului față de divinitate, Arghezi nu este un poet religios.

Totuși, susțin faptul că artizanul Arghezi nu era ateu. Din moment ce caută fără oprire prezența lui Dumnezeu, atunci înseamnă că el crede în existența unei forțe superioare care nu vrea să i se arate. Astfel, căutarea lui devine acerbă, agresivă chiar. Atunci când obosește să îl caute ,,în pisc”, își îndreaptă căutările în sens invers, în pământ. Dar nu încetează căutările, ceea ce înseamnă că el știe că există o forță superioară. Arghezi îl aduce pe Dumnezeu în universul uman, putând astfel să apropie mai ușor prezența divină de înțelegerea omului. De exemplu, Arghezi îl vede pe Dumnezeu ca fiind un bătrânel simpatic, purtând haine albe și barbă albă, care iese în pragul casei ca să arunce grăunțe la porumbei.

Problemele majore pe care și le pune poetul, dar care zguduie puternic sufletul și conștiința acestuia, provocând drama, sunt: existența sau inexistența divină, locul omului în univers și raportul dintre viață și moarte.

În ceea ce privește viziunea poetului față de dumnezeire, doi importanți critici literari au păreri diferite. Astfel, Nicolae Manolescu este de părere că ,,religiozitatea spiritului arghezian este astăzi un fapt de la sine înțeles, acceptată chiar și de cei care interpretează psalmii, nu ca pe una religioasă, ci ca pe una etică și de cunoaștere‟.

În ,,Lumea de mâine‟, într-un grupaj de interviuri luate de Ion Biberi lui Tudor Arghezi, se susține faptul că nu este exclus ca tânărul să fi urmărit a găsi, prin viața monahală, o certitudine care îi lipsea. Despre experiența monahală, Arghezi a mărturisit că a vrut ,,să scrie pe dedesubt‟ (,,Icoane de lemn‟) sau ,,voiam să trăiesc o experiență, nu o dogmă. Nu sunt atare om. Mi-e indiferentă forma de religie; ceea ce mă interesa, era o nuanță nouă de parfum de smirnă și ceară pe care speram să o găsesc rătăcind.‟ ( Ion Biberi în ,,Lumea de mâine‟). N. Manolescu susține că drama lui Arghezi izvorăște din neputința de a admite că este singur în univers, față-n față cu un cer deșert și mut.

Nicolae Balotă este de altă părere. El consideră că Psalmii lui Arghezi sunt monologuri ale celui care glăsuiește în pustiu. Întotdeauna există un monolog, nu un dialog. Acest critic literar susține că nu avem suficiente elemente pentru a decide asupra credinței sau necredinței lui Arghezi.

Așadar, expresii precum ,,poet religios‟ sau ,,poet nereligios‟ s-au dovedit a fi necritice, mai ales atunci când facem din ele axa unei interpretări.

Bibliografie: Balotă, Nicolae: Opera lui Tudor Arghezi, București, Editura Eminescu, 1979; Cioculescu, Șerban: Introducere în poezia lui Tudor Arghezi, București, Editura Minerva, 1971; Constantinescu, Pompiliu: Tudor Arghezi, București, Editura Minerva, 1994. Manolescu, Nicolae: Metamorfozele poeziei, București, Editura pentru Literatură, 1968;

Gala Galaction – un scriitor uitat?

Profesor, Ionescu Delia

Marin Preda, în ,,Viața ca o pradă”, afirmă că o creație este valoroasă atâta timp cât reușește să-ți transmită o emoție puternică, să te cutremure și, în ciuda trecerii timpului, chiar daca ai pierdut detaliile narațiunii, emoția puternică să persiste și să n-o uiți.

O asemenea emoție transmite opera lui Gala Galaction, care, nemeritat, din cauza unei opțiuni politice, la un moment dat, a fost înlăturat din manualele de literatură ale elevilor. Astfel, generații de tineri au fost private de șansa de a cunoaște magia, dar și dramatismul nuvelelor și a romanelor lui Gala Galaction.

Îmi propun, prin acest articol, să întorc cheia ruginită a timpului și să deschid o ușă, care demult n-a mai fost deschisă.

Gala Galaction, pe numele său adevărat, Grigore Pisculescu, s-a născut la Didești, județul Teleorman, pe 16 aprilie, 1879 și a fost scriitor, preot ortodox, profesor de teologie român de origine aromână, traducător al Bibliei. A fost fiul unui țăran român care se trăgea dintr-o familie bogată de macedoneni, căsătorit cu fiica preotului Constantin Ostreanu, paroh al bisericii ”Sfântul Teodor” din Roșiorii de Vede. Încă de mic a fost atras de biserică, dragostea pentru Dumnezeu fiindu-i insuflată de mamă. După absolvirea studiilor gimnaziale, viitorul scriitor își continuă studiile la Liceul ”Sfântul Sava” din București. Aici îl va cunoaște pe Tudor Arghezi care era mai mic decât el cu un an. Prietenia față de Arghezi a fost atât de puternică, încât Gala Galaction a preferat să rămână repetent numai pentru a fi în aceeași clasă cu Arghezi. Prietenia lor a durat mai bine de șaizeci de ani.

După absolvirea liceului, se înscrie la Facultatea de Litere din București. În primul an de studenție, în vacanța, face o excursie la mânăstirile din Moldova și este atât de impresionat, încât destinul său va lua o alta turnură. Este decis să abandoneze Facultatea de Litere și să se înscrie la Facultatea de Teologie Ortodoxă pentru a îmbrăca haina de monah.

În urma unui pelerinaj la Mânăstirea Neamț a văzut scris pe un zid numele Galaction și astfel s-a ales cu pseudonimul cunoscut astăzi. Are din nou parte de o întâmplare care-i schimbă destinul. În timpul pelerinajului este însoțit de criticul literar N. D. Cocea, a cărui verișoară, Zoe Marcoci, îi va trezi interesul. Se va lega o frumoasă prietenie între cei doi tineri, rămasă vie în corespondența păstrată de scriitor și publicată, mai târziu, într-un volum. Prietenia devine o dragoste aprinsă care se va concretiza în căsătorie și, astfel, Galaction renunță la viaăa monahală de care fusese atras. La treizeci de ani este licențiat în Teologie, iar la vârsta de 43 de ani este hirotonit ca preot. Mai târziu, între anii 1922-1926, a activat ca misionar al Arhiepiscopiei Bucureștilor. A fost profesor titular la Facultatea de Teologie din Chișinău, mai târziu devenind decanul acesteia. După anul 1941 se întoarce la București și este numit profesor la catedra de exegeza a Vechiului Testament a Facultății de Teologie din București. În anul 1947 renunță la cariera didactică și este numit vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor și devine membru al Academiei Române.

Dincolo de titlurile importante cu care a fost distins, cel mai mare merit îl reprezintă traducerea Bibliei din ebraică. Traducerea s-a dovedit a fi o muncă titanică, a durat

mai bine de șase ani (1928-1934). Gala Galaction a lucrat la traducerea Sfintei Scripturi fiind ajutat de preotul Vasile Radu.

Alături de prietenul lui, Tudor Arghezi, a avut o activitate publicistică intensă, editând revistele ”Cronica” și ”Spicul”, în perioada 1915-1918.

Gala Galaction a lăsat în urmă un amplu jurnal, publicat în trei volume. Jurnalul cuprinde perioada dintre anii 1898-1955, perioadă în care sunt consemnate evenimentele și trăirile din viața preotului scriitor. Manuscrisele ce vor alcătui viitorul jurnal au fost încredințate, spre publicare postumă, celor patru fiice ale scriitorului. Prima ediție a jurnalului a apărut în trei volume între anii 1973-1980. Din cauza cenzurii comuniste, pasaje întregi au fost interzise, astfel că a doua ediție, completă a apărut în anul 1997. De remarcat că anumite perioade, de pildă, anii 1901-1903, 1913-1919, nu sunt prezente în jurnal. Acest fapt este explicat de însuși autorul jurnalului, care mărturisește că sunt ani zbuciumați, cu multe căderi morale, acuzație publică de colaboraționism, al cărei stigmat îl va urmări timp de două decenii. Este și motivul pentru care îmbrățișează misiunea de preot, se îndepărtează de viața laică, poartă povara propriilor căderi și încearcă să compenseze prin munca ascetică, timp de două decenii, traducerea Bibliei. Căința preotului, asumarea publică a propriilor căderi sunt exprimate astfel în Jurnal: ”O, voi, cei ce mă veți citi vreodată, în viitor, nu mă osândiți, până când nu veți culege asupra mea detaliile multe și amare de cari aveți nevoie, ca să vă înfățișați, cu oarecare exactitate, ce-a fost viața mea nenorocită, ce-a fost simțirea mea ursită eternei tensiuni și ce-a fost biata feștilă, înmuiată în puroi, din care Iisus Hristos a voit să-și aprindă sieși lumina nesigură a creștinismului meu. Și peste toate acestea – cununa descalificării naționale! Mi-am trădat patria! Am avut, în timpul stăpânirii, o purtare antipatriotică și toate celelalte învinovățiri, pe cari le aud și le citesc din când în când. Mărturisesc în fata lui Dumnezeu că singurul meu ghimpe pe care-l simt este acela al situației mele intime. Sărăcia, nevoile, alergăturile, prostia sau răutatea oamenilor și toate câte pot să mai vină pe capul meu nu fac altceva decât să mă exerseze și să mă tina cu capul sus. Ceea ce mă sapă și mă amenință este tragedia situației mele”(26 martie 1919). Principala revelație a jurnalului și poate motivul pentru care autorul a dorit să fie publicat postum este, poate, pregnanta celui mai abisal și mai contradictoriu personaj din creația lui, și anume, el însuși, GALACTION.

Cele mai valoroase nuvele ale lui Gala Galaction au fost publicate în intervalul 1902-1910. ”Bisericuta din razoare”, ”Moara lui Califar” , ”De la noi la Cladova”, ”În pădurea Cotosmanei”, ”Gloria Constantini”, ”Lângă apa Vodislavei”, ”La Vulturi”etc. În nuvele prozatorul se dovedește un fin observator și analist al psihologiei personajelor sale, dar și un mare creator al fantasticului și al magiei împletite cu un realism dramatic. Important este și mesajul moral creștin pe care îl transmit nuvelele potrivit căruia datoria fiecărui om este să lupte cu patimile și cu demonii interiori și să nu se abată de la principiile morale. Forța rațiunii, credința nestrămutată în Dumnezeu poate schimba cursul unui destin în bine. În caz contrar, finalul este tragic. Este cazul lui Stoicea din ”Moara lui Califar”, care, dorind să-ți depășească handicapul social care nu-i permitea să se îmbogățească, face un pact cu diavolul care lucra prin morarul Califar, vrăjitor și legat al Satanei. Numai că, comorile Satanei, dovedindu-se înșelătoare, ca orice ispită, Stoicea, cu mințile rătăcite, îl ucide pe vrăjitor și-și găsește sfârșitul în apele lacului unde sălășluiau puterile malefice.

Pe de alta parte, în nuvela ”De la noi la Cladova”, tânărul preot Tone, căsătorit cu cinci copii cade în ispita erotică, îndrăgostindu-se nebunește de sârboaica Borivoje, soția jupânului

Traico, mult mai în vârstă. Preotul încearcă să se elibereze de această ispită prin rugăciuni, pentru a ajunge la purificare. Dragostea este reciprocă și mai presus de fire la amândoi. Borivoje se îmbolnăvește realmente de dragoste și, în pragul morții, îi mărturisește tânărului preot iubirea care i-o poartă. Tonea o iubește la fel de mult, dar nu se poate abate de la menirea lui de slujitor al lui Dumnezeu. Eroul trăiește o puternică dramă a conștiinței: lupta dintre sentiment și rațiune, dintre trup și suflet. Prin rugăciuni, preotul înlesnește trecerea în moarte a sufletului Berivojei. Zbuciumul sufletesc al preotului se sfârșește prin victoria rațiunii asupra păcatului.

Dintre romanele pe care le-a scris, ”Roxana”, ”Doctorul Taifun”, ”La răspântie de veacuri”, ”Papucii lui Mahmud”(1932) rămâne cel mai valoros prin remarcabila analiza a remușcării, la temelia căruia stă problema responsabilității etice. Savu Pantofaru, în vremea Războiului de Independență, în stare de ebrietate, omoară un prizonier turc lipsit de apărare. Aceasta fapta îl face să regrete profund, îi provoacă coșmaruri noaptea, crize de friguri, alergături fără țintă, șederi îndelungate în cimitir. Căința, remușcările lui Savu îl vor duce înaintea unui călugăr bătrân sihastru nonagenar care-i va da canon să rătăcească pribeag și răzleț pe pământ, iar duhul îi poruncește să facă cu mâinile lui o mie de pantofi pentru toate vârstele și să le dea în dar nevoiașilor și degeraților întâlniți în drumul său. Doar atunci Dumnezeu se va îndura și-l va ierta, după ce va da în dar o mie de papuci celor desculți. Savu își vinde prăvălia, pornește spre tara lui Mahmud, cel ucis, face și dăruiește pantofi tuturor nevoiașilor întâlniți. Cu ultima pereche în desagă, are viziunea lui Mahmud, îmbrăcat în sultan și încălțat cu aceeași încălțăminte ca atunci când a fost ucis. Rostind cuvinte de neînțeles pentru cei din jur, Savu încremenește cu a mia pereche de papuci în brațe. Romanul , sub forma unei întinse parabole, este transpunerea narativă a unui text evanghelic în care Iisus le spune oamenilor că cei care ajută pe cei săraci se ajută pe ei înșiși. În viziunea scriitorului cea mai de preț calitate a omului este mila față de aproapele său.

Prin scrierile sale, Gala Galaction se dovedește un creator de viață autentică, un foarte bun observator și analist al stărilor sufletești contradictorii și al pasiunilor. De asemenea, este înzestrat cu darul de povestitor și un maestru al descrierii. Seva creațiilor sale este autentică, este culeasă din popor, din credințele populare cu care scriitorul a interacționat în calitatea lui de preot. În ansamblul ei, opera lui Gala Galaction confirmă crezul său artistic că ”arta sporește omenia și dragostea dintre oameni”.

Simbolul “narcisei galbene” (daffodil) în literatura engleză

Prof. Mihaela Loghin

Dat fiind că în aceste frumoase zile de primăvară admirăm narcisele galbene pe care le întâlnim peste tot, propun să ne amintim că narcisa galbenă apare în operele mai multor poeți de limba engleză. William Wordsworth, in poemul său ”I Wandered Lonely as a Cloud”, publicat pentru prima dată în 1807 ,inspirat fiind de o fâșie de narcise galbene pe care le-a admirat împreună cu sora lui, Dorothy, a scris:

I wandered lonely as a cloud That floats on high o’er vales and hills, When all at once I saw a crowd, A host, of golden daffodils, Beside the lake, beneath the trees, Fluttering and dancing in the breeze. Se spune că narcisele galbene au fost aduse in Britania de către romani, care credeau în

mod eronat că seva acestor flori vindecă rănile. De fapt, floarea de narcisă galbenă conține mici cristale ascuțite care țin departe animalele care ar încerca să o mănânce.

Druizii aveau ca însemn narcisa galbenă, aceasta reprezentând un simbol al purității. În Țara Galilor, potrivit unei legende, narcisa galbenă înflorește în prima zi a lunii martie. Această zi este sărbătorită în cinstea ocrotitorului ținutului Wales, Sfântul David, care a adus creștinismul în vestul regiunii și a trăit aici, în mijlocul naturii. Tot în Țara Galilor, se spune că cel care găsește cea dintâi narcisă galbenă a primăverii va primi în următoarele luni mai mult aur decât argint. În tradiția acestui ținut se menționează că înflorirea narciselor galbene și nașterea mieilor sunt semne consacrate ale sosirii primăverii. Se poate spune că poezia din care am citat mai sus reprezintă chintesența poeziei romantice scrisă în limba engleză. Tema ei o reprezintă relația dintre individ și lumea înconjurătoare iar narcisele galbene sunt, în mod cert, imaginea memorabilă a acestui poem.

On 15 April, 1802, Wordsworth and his sister Dorothy were walking around Glencoyne Bay in Ullswater when they came upon a ”long belt” of daffodils, as Dorothy put it memorably in her journal. Dorothy Wordsworth wrote of the encounter with the daffodils” we saw a few daffodils close to the water side, we fancied that the lake had floated the seed ashore & that the little colony had so sprung up-But as we went along there were more & yet more & last under the boughs of the trees (...)”

The word that is associated with the daffodils in each of the poem’s four stanzas is “dance”. But the association changes through the course of the poem: ”Fluttering and dancing in the breeze”refers solely to the daffodils which the speaker of the poem notices. The same goes for the second stanza, where the daffodils are described as “Tossing their heads in sprightly dance”, which reinforces the personification of the daffodils which the word “dancing” had already suggested (again, this is subtle and unforced: flowers have heads, just as human beings do).

ȘI LICEUL TEORETIC “CONSTANTIN NOICA” RECICLEAZĂ

Profesor ZABAVA MARIOARA

“ALEXANDRIA RECICLEAZĂ” este titlul proiectului lansat de

Primăria Municipiului Alexandria, proiect care vizează implementarea

unor acțiuni, în sensul dezvoltării și completării sistemului de colectare

selectivă a deșeurilor reciclabile în Municipiul Alexandria.

Una dintre acțiuni este organizarea unui concurs în unitățile școlare

din Municipiul Alexandria, cu titlul “ALEXANDRIA RECICLEAZĂ”.

Liceul nostru s-a alăturat cu căldură și seriozitate acestui proiect

implicând 20 de elevi si 4 cadre didactice: Mușat Daniela, Zăbavă

Marioara, Dragomir Simona și Mocanu Ionela.

Prima etapă s-a desfășurat în luna februarie și a constat în

prezentarea celor trei eseuri pe tema “Ajuta Planeta-Resursele sunt

limitate”, scrise olograf de elevii: Șovei Viorel de la clasa a XII-a E, Roșca

Samuel de la clasa a X-a E și Pripici Teodor de la clasa a IX-a D. La

aceasta secțiune, elevii noștri s-au clasat pe locul 1.

Marți, 9 aprilie 2019, vom susține grupul de elevi care va pune în

scenă piesa de teatru realizată de doamna profesor Dragomir Simona.

Următoarele etape se vor desfășura pe parcursul lunilor mai si iunie

2019.

Concursul se va încheia cu ultima etapă, cea de cultură generală în

care elevii vor fi organizați în echipe de câte trei, răspunzând la întrebări

din Literatură, Geografia României și Cunoașterea Mediului/Ecologiei.

Am remarcat responsabilitatea, creativitatea și interesul elevilor

referitor la acest proiect, în urma căruia vor dobândi informații despre

mediul înconjurător și vor înțelege necesitatea menținerii unui climat

curat, propice pentru o viață sănătoasă.

AJUTĂ PLANETA - RESURSELE SUNT LIMITATE!

Elev-Roșca Samuel

”Planeta este casa noastră. Dacă distrugem planeta, nu mai avem casă, așa că planeta are o importanță vitală”( H. Ross Perot)

În zilele noastre tot mai puțini oameni se ocupă de protejarea planetei noastre. Cei mai mulți dintre noi nu realizează cât de importantă este planeta pentru noi și că fără ea viața noastră nu ar mai exista.

Daca ne-am imagina ce s-ar întâmpla de mâine dacă oamenii vor continua să arunce gunoaiele pe străzi, în lacuri, să polueze din ce in ce mai mult mediul înconjurător, să vâneze în locurile nepermise și să defrișeze pădurile, răspunsul ar fi unul îngrozitor.

Rezultatul acestor lucruri este unul groaznic deoarece cu fiecare ambalaj aruncat pe jos ne facem rău în primul rând nouă.

Cu cât planeta noastră va fi mai „bolnavă” din cauza noastră, cu atât noi vom ajungem mai rău.

Nu vom mai avea oxigen pentru a respira, nu vom mai putea ieși din casă, pentru că tot ce vom putea vedea vor fi niște maldăre de gunoaie, nu vom mai putea avea o viață naturală.

Așadar, fiecare dintre noi trebuie să facă ceva pentru a salva viața pe planeta noastră și pentru a avea un trai cât mai bun.

Păstrați curățenia și planeta va rămâne curată.

”Cred că mediul înconjurător ar trebui inclus în chestiunile care țin de securitatea națională. Apărarea resurselor noastre este la fel de importantă ca și apărarea granițelor. În caz contrar, ce ar mai rămâne de apărat?’’ (Robert Redford). Ai auzit de multe ori despre încălzirea globală și despre poluare. Află ce poți face pentru a atenua impactul lor asupra stării tale de sănătate:

1. RECICLEAZĂ! 2. ECONOMISEȘTE ENERGIA ELECTRICĂ! 3. FOLOSEȘTE PRODUSE ORGANICE! 4. REDU MERSUL CU MAȘINA! 5. NU IROSI APA!

Un mediu înconjurător sănătos este esențial pentru ca viața pe pământ să fie posibilă. Fiecare dintre noi contribuim câte puțin la păstrarea mediului înconjurător, de aceea e bine să știi care sunt lucrurile simple, dar de efect, pe care le poți face în fiecare zi pentru salvarea planetei.

”In fiecare zi este ziua Pământului ‘’ ”Nu există pasageri pe nava spațială

Pământ. Facem parte cu toții din echipaj’’ (Marshall Meduhan)

”Umanitatea este în marș, iar pământul este lăsat în urmă’’. (David Ehrenfeld).

Simulare 2019 - impresii și concluzii!

Eleva Bunea Elena Roxana din clasa a XII-a D

În urmă cu două săptămâni și elevii Liceului Teoretic ”Constantin Noica” au susținut cele trei probe de simulare pentru examenul de bacalaureat, sau cum i se mai spune, ”examenul maturității„.

Părerile referitoare la simularea din acest an sunt diferite, o parte dintre elevi spunând că subiectele au fost destul de ușoare și că și-ar dori ca gradul de dificultate al subiectelor să fie comparabil și la examenul din vară, alții susținând că per ansamblu au fost destul de dificile.

Ce au constatat cei mai mulți elevi a fost faptul că nu au citit cu atenție subiectele date și astfel au confundat subiectele, cei mai mulți scriind despre alte opere la limba română, de exemplu.

Să vedem ce are de spus un elev din clasa a XII-a C :

Reporter: Cum ți s-au părut probele de simulare de anul acesta ?

Elev: Consider că această simulare a fost necesară pentru elevii claselor terminale pentru

că aceștia încep să învețe mai devreme decât ar fi făcut-o dacă ar fi avut în vedere numai probele

scrise din vară, iar faptul că profesorul a analizat împreună cu ei lucrarea și le-a explicat unde au

greșit îi ajută pe aceștia să nu mai repete greșelile la examenul real.

Reporter: La ce concluzie ai ajuns după ce ai văzut notele de la aceste simulări ?

Elev: Mi-am dat seama de nivelul cunoștințelor mele și am ajuns la concluzia că trebuie să

învăț mai mult pentru examenul din vară, pentru că și de acest examen depinde viitorul meu.

Reporter: Ce reprezintă examenul din vară pentru tine?

Elev: O etapă foarte importantă din viața mea.

În urma rezultatelor obținute la aceste probe de simulare, profesorii-diriginți împreună cu elevii și părinții acestora au discutat despre un plan de măsuri care se impun pentru îmbunătățirea acestora la examenul real din vară.

CONSIDERAŢII ZOOGEOGRAFICE PRIVIND FAUNA DE

CHILOPODE (CHILOPODA: MIRIAPODA) IDENTIFICATĂ ÎN

PĂDURILE DE FOIOASE DIN JUDEŢUL TELEORMAN

ZOOGEOGRAPHICAL CONSIDERATION REGARDING FAUNA

OF CHILOPODA (MIRIAPODA: CHILOPODA) IDENTIFIED IN

THE DECIDUOUS FORESTS FROM THE TELEORMAN COUNTY

PROF. GEANINA ANDREI

Abstract

In the paper is analysed the distribution of the chilopoda species from two deciduous

forests situated in the Teleorman county. The 8 species identified has the following

biogeographical distribution: 1species have a Holarctic distribution, 2 species have European

distribution, 2 species have Central-European distribution, 2 species have a South-European

distribution and 1 species-Siberian- European distribution.

Key words: Chilopoda, deciduous forests, zoogeographical considerations.

Cuvinte cheie: Chilopoda, păduri de foioase, considerații zoogeografice.

INTRODUCERE

Chilopodele, din punct de vedere sistematic, fac parte alături de diplopode, simfile şi

pauropode din grupul Myriapoda. Printre organismele larg răspândite în litiera şi solul pădurilor

de foioase, se numără şi miriapodele, considerate o latură importantă a populaţiilor edafice

forestiere. Între acestea, chilopodele, sunt zoofage şi intervin în reglarea numerică a altor populaţii

din biocenoza respectivă.

În acestă lucrare ne-am propus să facem unele observaţii privind originea zoogeografică a

faunei de chilopode identificată în cele două păduri din judeţul Teleorman.

MATERIAL SI METODĂ

Materialul a fost colectat din două păduri diferite, situate în judeţul Teleorman. Pădurea Troianu,

la o altitudine de 103 m aşezată pe raza municipiului Roşiori de Vede şi pădurea Vedea situată la 73m

altitudine, aşezată pe raza municipiului Alexandria, ambele din judeţul Teleorman.

Sub raport climatic, zona cercetata se încadrează în climatul temperat continental (provincia

Dfax), specific zonei sudice a ţării, în care sunt situate. Acesta este caracterizat prin valori ridicate ale

bilanţului radiativ şi caloric, amplitudini mari ale temperaturii aerului, cantitãţi relativ reduse de

precipitaţii, cu ploi torenţiale în anotimpul de varã şi perioade de secetă în tot timpul anului. Temperatura

medie anuală (1997 - 2006) are valoarea de 11,65° C. Media anuală a cantităţii de precipitaţii pentru

aceeaşi perioadă este de ~ 549 mm/an.

Vegetația. În pădurea Vedea cele mai răspândite formaţii forestiere sunt cereto - gârniţetele,

majoritatea regenerate natural pe cale vegetativă. Speciile principale din compoziţia actuală sunt

reprezentate de Quercus cerris şi Quercus pedunculiflora. Stratul arbuştilor este bine reprezentat şi

dominat de Crataegus monogyna, iar stratul ierbos dominat de specii de poacee - Poa annua, Poa bulbosa,

Poa pratensis, Poa sylvicola.

Litiera. Observaţiile făcute asupra stratului de litieră din cele două ecosisteme forestiere studiate

arată că grosimea lui se modifică de la o zonă a alta. În locurile în care există denivelări de teren şi se

formează mici văi frunzele se acumulează în cantitate mai mare, iar acolo unde terenul este plan,

cantitatea de frunze acumulate este mică şi deci stratul de litieră mai subţire.

Grosimea stratului de litieră se modifică în timp datorită căderii frunzelor toamna, procesului de

descompunere sau factorilor climatici existenţi în zona respectivă.

Solurile. Solurile din cele două zone cercetate sunt diferite atât sub aspect structural, cât si

din punct de vedere fizico-chimic. Solurile din pădurea Vedea au evoluat în regim de luncă (lunca râului Vedea), pe teren slab

neuniform, nu s-au asociat cu alte soluri şi prezintă profil de tipul Aо - Gо - CGr. Acestea au o

permeabilitate mare, porozitate mare, conţinut mare de humus, de fosfor şi mijlociu de potasiu, pH slab

alcalin. Pe acest amplasament se întâlneşte un orizont acvifer la adâncimea de 1 - 2 m cu fluctuaţii mari

în funcţie de precipitaţiile căzute în zonă.

Solurile din pădurea Troianu au evoluat pe teren plan, slab neuniform, asociat cu soluri din clasa

cernisoluri şi prezintă un profil de tipul Ol - Of - Am – Bt - Bt2 - C. Aceste soluri au o permeabilitate mică,

porozitate mică, conţinut mijlociu de humus, fosfor şi foarte mare de potasiu, pH moderat acid.

Umiditatea relativă. În pădurea Vedea, solul este mai puţin umed decât în pădurea Troianu.

Umiditatea medie lunară cea mai ridicată în prima staţiune este de 36% iar în cea de a doua de 39%.

Celelalte valori din cele două staţiuni se încadrează între 12% - 13% şi valorile maxime de mai sus.

Pentru colectarea materialului faunistic a fost cercetată litiera şi solul până la adâncimea

de 30 cm, lunar timp de doi ani. Prelevările de litieră au fost reţinute în pungi de plastic şi triate la

aparatul Tullgren, iar cele de sol au fost triate cu ochiul liber pe teren.

Întreg materialul faunistic a fost apoi conservat în alcool de 70º.

REZULTATE ŞI DISCUŢII

În materialul recoltat, în timpul perioadei de studiu, am identificat 8 de specii de chilopode

care apartin la trei ordine: Lithobiomorpha, Geophilomorpha şi Scolopendromorpha.

Fauna cea mai diversă, 8 specii, a fost găsită în pădurea Toianu, iar ăn pădurea Vedea am

identificat numai 6 specii (Tabelul 1).

Tabelul 1

Lista sistematică a chilopodelor şi diplopodelor identificate în cele două ecosisteme forestiere studiate

Systematical list of Chilopoda identified in the two places of research

SPECIA PĂDUREA

TROIANU

PĂDUREA

VEDEA

CLASA CHILOPODA

Ordinul LITHOBIOMORPHA

1. Lithobius forficatus (Linnaeus, 1758) X

2. Lithobius mutabilis (L. Koch, 1862) X

3. Lithobius lucifugus (L. Koch, 1862) X X

4. Lithobius parietum (Verhoeff, 1899) X X

Ordinul GEOPHILOMORPHA

5. Clinopodes flavidus (C. L. Koch, 1847) X X

6. Geophilus flavus (Degeer, 1778) X X

7. Henia illyrica (Meinert, 1870) X X

Ordinul SCOLOPENDROMORPHA

8. Cryptops anomalans (Newport, 1844) X X

X – specie prezentă

Litobiomorfele sunt prezente în ambele zone cercetate. Cele mai multe specii sunt în pădurea

Troianu (4) şi cele mai puţine în pădurea Vedea (2), unde umiditatea solului, factor determinant este mai

mare în prima zonă faţă de a doua.

Lithobius forficatus (Linnaeus; 1758). Specie europeană (EUR), a fost colectată în toate zonele din

ţara noastră din câmpii până la altitudinea de 2000m. Această specie a fost găsită numai în în pădurea

Troianu.

Lithobius mutabilis (L. Koch, 1862). Specie central-europeană (C – EUR), în ţara nostră a fost citată

în Transilvania şi în pădurea de fag din zona oraşului Piteşti. Această specie a fost găsită numai în pădurea

Troianu.

Lithobius lucifugus (L. Koch, 1862). Specie central-europeană (C – EUR), în ţara nostră a fost

semnalată în toate zonele.Este prezentă în ambele staţiuni.

Lithobius parietum (Verhoeff, 1899). Specie sud-europeană (S – EUR) semnalată în România,

Ungaria, Slovenia, Bosnia-Herţegovina, Bulgaria, Grecia. Este prezentă în ambele staţiuni.

Geofilomorfele sunt reprezentate prin trei specii întâlnite în ambele staţiuni.

Clinopodes flavidus (C. L. Koch, 1847). Specie holartică (HOL) răspândită în Munţii Alpi, Munţii

Carpaţi şi în zona de deal în pădurea de fag şi gorun din zona oraşului Piteşti.

Geophilus flavus (Degeer, 1778). Specie siberian-europeană (SIB-EUR). Este întâlnită din nord-

vestul Africii, Europa şi până în Siberia. Acestă specie este larg răspândită în întregul bazin Baltic.

Henia illyrica (Meinert, 1870). Specie sud-europeană (S-EUR), în România este semnalată în toate

regiunile.

Scolopendromorfele sunt reprezentate printr-o singură specie care a fost întâlnită în cele două

ecosisteme forestiere studiate.

Cryptops anomalans (Newport, 1844). Specie europeană (EUR) cu o disribuţie generală în Insulele

Canare, Algeria, Tunisia, Arhipelagul Maltei, Portugalia, Spania (inclusiv Insulele Baleare), sudul Franţei

(inclusiv Corsica), Italia (inclusiv Sicilia, Sardinia), România, Grecia insulară, sud-estul Turciei.

CONCLUZII

Speciile de chilopode identificate au următoarea distribuţie în cele două păduri din judeţul

Teleorman: două specii au distribuţie europeană, două specii au distribuţie central-europeană, două

specii au distribuţie sud-europeană, una holartică şi una siberian-europeană

BIBLIOGRAFIE

CRISTEA, S., ŢÂNŢĂREANU. E., MORARU, I., POPA, Ghe., BARABAŞ, T., CRISTEA, Ghe., 1998. Monografia judeţului Teleorman. Edit. “Teleormanul Liber”, Alexandria. BĂNĂRESCU P. & BOŞCAIU N. 1973. Biogeografie. Edit. St. Bucuresti.

DONIŢĂ, N., CEIANU, I., PURCELEAN, Şt., BELDIE, A., 1977. Ecologie forestieră. Edit. “Ceres”, Bucureşti DARABANŢU CORNELIA. 1971. Contribuţii la studiul Geofilomorfelor din sol. Studia Univ. „Babes Bolyai”. Cluj,

Ser. Biol. 2.

DRIFT J. VAN DER. 1951. Analysis of the animal community in a beech forest floor. Tijdschr. Ent. 94: 1-168.

GAVA, R., 2009. Ecologia miriapodelor din pădurile Făget, Zăvoi şi Trivale - Piteşti. Edit. Acad. Române, Bucureşti.

Bazele de date Prof. Rotaru Marilena

Activitatea umană include o mulțime de activități desfășurate pentru a satisface diverse

necesități.

Orice activitate economică, financiară, bancară, nu se poate realiza fără un suport

informațional care să asigure eficiența. De aceea, se acordă o atenție majoră dezvoltării

sistemului informatic și susținerii personalului specializat în prelucrarea datelor, în vederea

obținerii informațiilor necesare luării deciziilor. Astfel, au apărut și s-au dezvoltat sisteme

informaționale care ocupă astăzi un loc important în funcționarea societății moderne.

Arhitectura sistemului informatic reprezintă soluția generică privitoare la procesele de

prelucrare a datelor, care astăzi sunt într-un volum tot mai mare și trebuie gestionate (memorate,

prelucrate, distribuite) într-un timp cât mai scurt și cu costuri acceptabile. Bazele de date sunt

acele instrumente prin care se poate realiza acest lucru.

Complexitatea unei baze de date depinde de datele conținute și de cererile la care trebuie

să răspundă. În acest sens, este necesară implementarea sistemului de programe ce permite

definirea și manipularea datelor pentru diverse aplicații.

Ușurința și precizia cu care se obțin informațiile necesare în orice moment reprezintă încă

un argument în plus în favoarea utilizării bazelor de date în domenii cât mai variate.

De-a lungul timpului, gestiunea informațiilor sub formă de baze de date prin intermediul

calculatorului personal și a sistemelor software, a cunoscut câteva etape istorice importante[1]:

- anii 1960 – perioada bazelor de date secvențiale, bazate pe modelul ierarhic sau rețea, în

care înregistrările erau dependente una de cealaltă. Pentru găsirea unei informații, trebuia

parcursă întreaga bază de date, de la o înregistrare la alta, până la cea care conținea informația

cerută. Cele mai cunoscute sisteme ale perioadei sunt CODASYL si IMS (IBM)

- anii 1970 – apariția modelului relațional, bazat pe conceptele matematice din algebra

relațională, pentru a grupa datele în mulțimi și a stabili relații intre acestea. Informațiile sunt

memorate pe grupuri de obiecte, având anumite atribute și se stabilesc relații de dependență

între ele. O anumită informație se poate găsi acum rapid pe baza unei chei unice de identificare;

- perioada 1970-1980 – dezvoltarea modelului relațional, prin apariția diferitelor sisteme

software bazate pe acest model;

- după anii 1990 – perioada modelelor OODB (Object Oriented DataBase), bazate pe

modelul programării orientate pe obiecte, cercetări în direcția creșterii vitezei de procesare a

informațiilor în baze de date tot mai voluminoase, în direcția bazelor de date bazate pe acces prin

internet (web-based) odată cu dezvoltarea rapidă a internetului și a rețelelor de calculatoare.

Standardul SQL este permanent dezvoltat și completat cu instrucțiuni noi, utilizate la gestiunea

paginilor web și a bazelor de date.

Colectiv de redactie:

Redactor:

prof. Rotaru Marilena

Colaboratori:

Prof. Andrei Geanina

Prof. Burcin Cezarina

Prof. Dogaru Felicia

Prof. Dragomir Iuliana

Prof. Dragomir Simona

Prof. Ionescu Delia

Prof. Loghin Mihaela

Prof. Teodorescu Mădălina

Prof. Zăbavă Marioara

Elevi: Bunea Elena Roxana

Roșca Samuel