Liceul Teoretic ”Constantin Noica”-

Alexandria

Noi-K Revista Nr 9 / 2020

ISSN 2668-2788

ISSN-L 2668-2788

1

Proiectul privind Învăţământul Secundar – ROSE

Subproiectul: „Elevul – beneficiarul actului cunoaşterii” (E-bac)

Prof. Rotaru Marilena

Prof. Martin Elena Amelia

Prof. Ovedenie Rodica

In cadrul proiectului ROSE, liceul nostru a planificat, în cadrul activităților

extracurriculare, să efctueze vizite sau excursii de documentare, cât și activități destinate

cunoașterii rețelei școlare universitare și postuniversitare din județ.

În acest sens, ne-am propus să implicăm o parte din elevii grupului țintă în participarea

la vizitele sau excursiile de documentare ce se vor realiza la case memoriale, muzee, instituții

teatrale, grădini botanice, arii protejate, etc.

Astfel, anul acesta am organizat o excursie la Pitești, unde am vizitat:

Grădina Zoologică _Pitești

Muzeul Județean – Argeș

Planetarium – Pitești

Mânăstirea Curtea de Argeș

Situată în Parcul Trivale, Grădina Zoologică Pitești are o suprafata de 12 ha.

Aici există aproape 70 de specii de animale, păsări, reptile, papagali și pești, fiind estimat un

număr total de aproape 1790 de viețuitoare. printre care enumerăm: struț Emu, păun, tigru, lei,

urși, bivolul alb, căprioare, maimuțe, lupi, nutrii, capre de Camerun, papagali exotici, reptile,

precum și diferite specii de păsări de pradă. Se remarcă exemplare unice în țară precum: ursul

tibetan, câinele dingo, specii rare de papagali Ara, papagali

Călugăr, Kiangi, Watusii, carnivore sălbatice-lei, tigri, lupi, urși

bruni, fazani din diferite specii, maimuțe etc.

2

În Muzeul Județean Argeș am putut admira vaste colecții de obiecte inestimabile ce ne ajută la

ilustrarea civilizației argeșene și a celei românești. Despre acest edificiu se știe că din anul 1977

adăpostește prima instuție muzeală românească din sud-estul Europei

Muzeul adăpostește o serie de descoperiri arheologice printre care, monede, obiecte de cult,

podoabe care ilustrează succesiunea epocilor istorice, precum și o expoziție cu temă ecologică,

printre primele de acest gen din țară.

Expozițiile de bază: ecologie și protecția mediului, artă plastică românească (picturi din secolele

XIX - XX și grafică locală), istorie, arheologie (tezaure din epoca romană descoperite la Rociu și

Bălănești), istoria culturii și a civilizației moderne românești (casele memoriale Liviu Rebreanu

și Dinu Lipatti) și Muzeul "Linia de fortificații de pe granița de est a Imperiului roman".

Biblioteca muzeului deține peste 18.000 de volume.

Clădirea muzeului este declarată monument istoric,

3

La PLANETARIUL din Pitesti am putut viziona unul dintre urmatoarele spectacole:

Călătorie în sistemul solar; Planetes en vue

Originile vieţii

Astronomituri

Două bucăţele de sticlă. Miracolul telescopului

Împărăţia luminii

Kaluoka’hina

Galaktos

Bătrânul înţelept cu ochii de stele

Spectacolul vizionat de noi a fost: ORIGINILE VIEȚII – Filmul tratează unele dintre cele mai

profunde întrebări ale științei vieții: originile vieții şi căutarea altor forme de viața în Univers.

Începând cu Big Bang-ul, în ordine cronologică, spectacolul se ocupă cu chimia prebiotică din

Univers, formarea de stele, formarea de sisteme solare, şi primele forme de viaţă de pe Pământ.

Mai mult, Originile vieții acoperă marile extincții, precum și căutarea noastră pentru formele de

viaţă primitivă dincolo de planeta Pământ. Originile Vieții este o călătorie de inspirație prin timp

și o celebrare a vieții pe Pământ. Descrie mai multe descoperiri recente legate de știința vieții,

demonstrând că, dacă a existat vreodată un timp în care știința a făcut cele mai mari progrese ale

sale.

Mânăstirea Curtea de Argeș este unul dintre cele mai

cunoscute și vizitate locuri din România. Este o emblemă

pentru întreg județul Argeș și nu numai, având la bază o serie

de legende, care mai de care mai surprinzătoare.

În Mânăstirea Curtea de Argeș se află moaștele Sfintei

Filoftea, părți din moaștele sfinților Serghie, Vach și a

mucenitei Tatiana, cât și Evanghelia Învierii din Sâmbăta

mare scrisă cu litere de aur de către regina Elisabeta. Aici se

găsesc și mormintele regilor Carol I și Ferdinand I (împreună

cu soțiile lor), iar în

anul 2003 a fost repatriat și Regele Carol al II-lea,

împreună cu Elena Lupescu, aceasta fiind înhumată în

cimitirul mânăstirii.

4

Prof. Teodorescu Mădălina

În perioada ianuarie – mai 2019, Liceul Teoretic Constantin Noica a

organizat Concursul județean de eseuri

în limba engleză, „VALENTINE’S

DAY VS DRAGOBETE” care s-a

adresat elevilor de liceu și gimnaziu,

cadrelor didactice din şcoli, licee,

palate ale copiilor, cu scopul de a

valorifica potenţialul artistic și creativ

al copiilor, cunoașterea tradițiilor

române și americane, precum şi

dezvoltarea spiritului de competiţie al

elevilor.

Ce avem în comun noi, ca

popor, cu Valentine’s Day, nimeni nu

poate spune exact. Avem însa o tradiție

veche numită Dragobete, plină de

farmec, o sărbătoare cu dublă

semnificație, strâns legată de Sfântul

Valentin și începerea primăverii. Două

sărbatori a două popoare, având

aceeași temă: dragostea.

Prin intermediul unor astfel de

activități, copiii și-au pus în valoare

potențialul creativ, si-au regăsit și

descoperit propriile valori naționale și au cunoscut valori și tradiții ale altor

popoare.

Although Dragobete is a Romanian

celebration, deeply rooted în ancient

traditions, there is a tendency for more

and more Romanians celebrate

Valentine’s Day, which has become the

international day of love. The history of

the two celebrations

Dragobete is celebrated on

February 24, the day overlapping with the

At the beginning of each year, lovers have the

opportunity to confess their love with the occasion of

Valentine’s day or Dragobete. Some Romanians have adopted

the Valentine’s day even if they already have a special day

dedicated to love on February 24th. Anyway, Valentine’s day

seems to become a more popular and more adored celebration

than Dragobete. Annual, cities and shops are being stuffed with

symbols of love on February 14th and even if we liked it or not,

Valentine’s day became a very commercial feast that brings

„VALENTINE’S DAY VS DRAGOBETE”

5

celebration of St. John the Baptist’s

beheading. But în the past,

Dragobete was celebrated on

March 1, because he is considered the son

of Dochia, a young and seductive man,

the opener of a new season- spring.

Dragobete is a character taken from the

ancient Dacians and considered god of

love and joy, later transformed into the

protector of young people and their love.

Valentine’s Day is celebrated on

14th February, a US celebration that has

gained momentum over the years, thanks

to deep media coverage. Valentine’s Day

originates în an ancient Romanian feast,

Lupercalia, which later changed its name

to St. Valentine’s Day. Valentine was a

priest în Rome. Claudius II, the emperor

of that time, ordered the soldiers not to

log în or marry because he believed there

was the risk of no longer going to war.

Priest Valentine violated the emperor’s

order and married several people, which

is why he was arrested and sentenced to

death. The priest was beheaded on

February 14, on the eve of the Lupercalia

and was declared holy, with Rome taking

the celebration on the 15th, as it was

initially on February 14th. Later, February

14th became Valentine’s Day, as it is

known today.

In my opinion, each country needs

to celebrate its own feast because în that

way all people will forget about the roots

of their traditions and learn to appreciate

another celebrations more than their own.

Ciorobescu Alexandra-Elena

great benefits to store owners. On the other hand, there are also

Romanians who don’t find a point în promoting a borrowed

feast instead of an autochthonous one and think that we should

keep our traditions.

Although they seem to be the same feast, there are many

differences between them. The Feast of Saint Valentine was

established by Pope Gelasius I în AD 496, this being celebrated

în honour of the Christian martyr, Saint Valentine of Rome.

The day first became associated with romantic love within the

circle of Geoffrey Chaucer în the 14th century, when the

tradition of courtly love flourished. în 18th-century England, it

grew into an occasion în which couples expressed their love for

each other by presenting flowers, offering confectionery, and

sending greeting cards known as "valentines". în Romania, the

feast of Dragobete has totally diffrent origins. Dragobete, knew

as the son of Dochia and the opening of the spring, was a

handsome man who was named by the Dacians the protector of

love. Although it has kept very few of the traditions of this day,

it continues to announce the spring and to represent an occasion

of confession of love. A few people think that Valentine’s Day

has nothing în common with Romanian tradition and

spirituality and maybe they’re right, but somehow it enjoys of a

great success and I do not see a bad thing în choosing one more

day în which people can celebrate love. Of course, it would be

better not to need a certain day to celebrate love, be more kind

with someone or to make a nice gesture, but as long as this

genre of celebration helps people to be more caring and loving,

I don’t think it is such a big problem to promote another feast

of this type. From my point of view, every person has the right

to choose what he wants to celebrate and we have to deal with

it.

în conclusion, I would like to emphasize that with all

these diffrences between the two feasts, one thing is certainly

common and the most important and that’s love, the thing we

should celebrate every day through our atitude with the others

and not just on a particular day.

Marincea Maria Cristina

6

Dragobete, the traditional lovers' day în

Romania, is celebrated on February 24, ten

days after the Western European and

American counterpart Valentine's Day.

Valentine’s Day falls on February 14th of

each year. Although the name is Saint

Vday, most people refer to the day as

Valentine’s Day, or even the Feast of St.

Valentine.

First of all, both holidays celebrate

love. Many people celebrate their love for

their partner by sending cards or letters,

giving gifts or flowers and arranging meals

în restaurants. Many people go on special

dates for Valentine's Day. The date could be

a romantic, like a candlelit dinner (with

candles instead of electric light), where

maybe you will cook the meal or it could be

a visit to a nice restaurant instead.

Some people have a picnic, where you

take food and drink and a picnic blanket,

and eat outdoors.

Other popular places for a first date

include the cinema, walking în the park,

looking at the stars together, and maybe

even a breakfast meal!

Romania celebrated its own day of

love, Dragobete. One of the most beautiful

Romanian traditions, Dragobete is a symbol

of youth, love, hope and nature rebirth.

Love is one of most profound

emotions we experience as humans. It

is inherently free and we can feel it în

a variety of forms. We even use love

as an action, as a force to keep

together our relationship with partners

or friends. Though there are many

different kinds of love to experience,

the romantic and affectionate

expression of love is what, on some

level, we are all seeking. And that

kind of love are these two events,

Dragobete and Valentine's Day,

celebrating. So, should we celebrate

both of them or just the one specific

for our country?

First and foremost, Dragobete is a

traditional Romanian day with pagan

roots, celebrated all over the country,

but în some regions people still enjoy

the old traditions that come with it.

The story goes that, clothed with

holiday suits, young men and women

meet în front of the church and go

searching the woods for spring

flowers. At noon, the girls run to the

village, each followed by a boy who

had fallen for her. If the boy reaches

the girl and she likes him back, she

kisses him în front of everyone. This

7

Dragobete has several mythological

representations, depending on local beliefs

and superstitions.

However, all of them are positive,

Dragobete being a protector of birds, a

symbol of spring or a god of love.

Traditionally, on this day, young

people perform several rituals to find love

and happiness în the year to come. They

search the woods for spring flowers, dance

and even kiss în front of the village

community, a fact that back în the day was

as solid as an engagement commitment.

Being alone on this day was a definite sign

of bad luck în love for the rest of the year.

On the other hand, the modern times

and values have replaced the more

traditional expressions of the past centuries,

Dragobete remains one of the most

authentic Romanian traditions and a good

reminder of the ultimate need of love în our

lives. Romanians are more interested în

Valentine’s Day than în Dragobete these

days.

In concluson, I belive that these

holidays must remember us how special are

our boyfriends or girlfriends and that small

gifts should be made every day.

Pajără Luana Mihaela

day promots the national traditions

like costumes and dances and keeps

alive the simple, yet wonderful way of

living of our grandparents. It has also

an important part în the tourism

industry, foreigners being interested

and corious about this specific day, On

the other hand, Valentine's Day is an

worldwide celebration of love and

admiration between lovers. It

originated as a Western Christian feast

day honoring one or two early saints

named Valentinus. Valentine's Day is

recognized as a significant cultural,

religious, and commercial celebration

of romance and romantic love în many

regions around the world, although it

is not a public holiday în any country.

The spreading of Valentine's Day may

be seen as a globalization sign,

representing at the same time a huge

amount of money after Christmas în

the Unitted States.

In the end, I believe that both

events represent a day when people

are happy and appreciate love more,

which is why they can both so-exist în

my country.

Craciun Leia

8

Programul de „Învăţare pe tot Parcursul Vieţii” – Erasmus + Motto : ” O şcoală în care profesorul nu învaţă şi el e o absurditate. ”

(Constantin Noica - „Jurnal Filozofic”) Prof. Mădălina Teodorescu

Formarea profesională a cadrelor didactice este nu numai o cerinţă a societăţii,

dar a devenit și o dorinţă interioară. Încercăm din răsputeri să facem față unei generații de tineri care s-a născut în fața televizorului și al calculatorului. Dacă nu avem grijă să ne dezvoltăm atât pe plan profesional, dar şi personal permanent şi temeinic, riscăm să recuperăm timpul pierdut din ce în ce mai greu, deoarece totul evoluează în ritm alert. Va fi adus un prejudiciu atât nouă, cât şi elevilor noştri, iar în ultimă instanţă – societăţii. Formarea noastră profesională în context european este deosebit de importantă. Aduce beneficii uriaşe atât personale, cât şi pentru elevi, instituţie, colegi, comunitate. Programul Erasmus+ ajută la dezvoltarea competenţelor cheie, cunoştinţelor şi abilităţilor necesare formării şi dezvoltării unui stoc de capital uman educat şi competitiv pe piaţa europeană.

Am avut oportunitatea ca în perioada 17-23 noiembrie 2019 să particip la un curs de formare în Gdynia, Polonia, curs care şi-a pus puternic amprenta asupra dezvoltării mele profesionale, cât şi asupra dezvoltării pozitive a personalităţii mele. Prezenţa mea în Gdynia a fost posibilă în urma aprobării unui proiect Erasmus + al Asociației Tinerilor cu Inițiativă Civică (ATIC), de către “Agenţia Nationala de Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale".

„Think before repeating and sending further - Counteracting populism, hate speech and fake news” a fost un curs avansat pentru tineri și persoanele care lucrează cu tineri, desfășurat pe parcursul a 7 zile, în 56 ore de pregătire, la Fundacja Wspierania Inicjatyw Rozwoju Lokalnego, Gdynia, Polonia. Participanții au fost din România – prof. Teodorescu Madalina și prof Andrei Geanina (Liceul Teoretic Constantin Noica, Alexandria), Țarabuta Petre Gabriela, Pol Iulia și Cost George Cristian, precum și reprezentanti ai Bulgariei, Cehiei, Poloniei și Greciei. Observăm că mișcările și organizațiile populiste din toată Europa câștigă forță și în multe țări vocea lor este din ce în ce mai auzită. Situația privind populismul și radicalizarea tinerilor este foarte similară în țările care au participat la acest proiect, deși se referă la fenomene sociale ușor diferite. Am ajuns la concluzia că noi nu avem cunoștințe și competențe suficiente în acest domeniu pentru a putea sprijini și inspira tinerii în ceea ce priveste populismul și hate speech și, de acolo, nevoia noastră de formare. Ca feedback al acestui proiect, în ultima zi am sustinut o lectie deschisa la Liceul Ogólnokształcące nr. 1 din Puck, Polonia avand ca teme ”Hate Speech”, ”Fake News as a populist tool” and ”Populism”. Vizitarea și interactiunea cu elevi și profesori ai unui liceu din Polonia a fost un alt punct forte al acestui proiect.

Am dobândit o altă viziune pentru ca promovarea educaţiei europene prin interculturalitate nu trebuie redusă la un act de acceptare, ci trebuie adusă la un nivel de respectare şi înţelegere, de colaborare şi promovare a valorilor naţionale în context european.

9

ERASMUS+ din nou la Noica

Prof. Daniela Mușat

Este vară, este vacanță, dar nu și pentru doamnele profesoare Mușat Daniela și Zăbavă

Marioara, de la Liceul Teoretic ”Constantin

Noica” din Alexandria, care au participat în

perioada 6-11 iulie 2020 la cursul de formare

”STIMULATING CREATIVITY AND

INNOVATION IN THE CLASSROOM,

MOBILE DEVICES IN EDUCATION”, organizat de CREF Sesimbra, Portugalia, din cadrul

proiectului ERASMUS, cu finanțare din partea Comisiei Europene anul trecut.

Scopul acestui curs este implementarea unor strategii didactice moderne care să determine

un proces instructiv-educativ modern și care să prevină

rezultatele scăzute la învățătură, abandonul școlar.

În urma participării la acest curs de formare,

doamnele profesoare de limba franceză au dobândit

competențe numerice necesare procesului instructiv-

educativ, încercând să țină pasul cu situația actuală,

adaptându-se, astfel, școlii on-line. Prin aceste mijloace

de predare care se vor baza pe utilizarea platformelor

digitale, elevii vor fi motivați să învețe mai mult, să

descopere soluții, să exploreze diferite situații de

învățare.

Menirea unui profesor nu este să

creeze elevi asemenea imaginii lui, ci să

ajute elevii sa-și creeze propria lor imagine.

10

VIS, ASPIRAȚIE, ROMANTISM…

Prof. DRAGOMIR IULIANA

Moto: “Visul este o haină țesută de zâne

și cu o mireasmă încântătoare‟ (Nerval)

Când ne dorim ceva și ne este dificil să realizăm sau când suntem într-un moment de

impas al vieții noastre, singura salvare, înțeleasă ca un balsam al sufletului, este să ne imaginăm,

să visăm… cu ochii deschiși. Subconștientul uman are întotdeauna tendința să se elibereze, să se

sustragă unor elemente care îl șicanează și care îi provoacă o stare de rău. Singura cale, în

asemenea împrejurări, rămâne visul, ce devine dorința ascunsă a subconștientului, salvarea de la

o eventuală manifestare maladivă, idealul însuși al subiectului. Urmărind această interpretare,

înțelegem visul ca evadare, accepție care stabilește natura sa romantică. Astfel, individul uman

dispune de o latură aparte, mult controversată, aceea prin care el vrea să iasă din , , monotonia‟

pământeanului, dorind să-și

depășească limitele pe care le-a

cunoscut în urma căderii din

Paradis. Omul păstrează

ascunsă în ființa lui eterna

nostalgie a Grădinii

Edenului, de unde a fost

alungat, nostalgie care se

traduce prin predispoziția la

visare. Prin vis, omul își poate atinge dorințele cele mai îndrăznețe, se poate contopi cu universul

și nu se simte exclus din spațiul transcendental.

Nerval a analizat în profunzime visul și a scris pagini întregi despre starea de somn,

despre funcțiile visului. El a afirmat că “visul constituie împreună cu veghea, un tot de

nedespărțit și continuu‟. În opera Aurelia, autorul descrie, în același timp, cucerirea mântuirii și

dobândirea lentă a darurilor visului. Nerval analizează aici visul asociat cu somnul și afirmă că

prin vis “calea mântuirii e paralelă cu calea cunoașterii‟. Astfel, în accepția lui, omul se poate

mântui prin intermediul visului, depășindu-și slăbiciunile. În ultima pagină din opera Aurelia,

Nerval mărturisește: “Somnul ocupă o treime din viața noastră. El este alinarea amărăciunilor

11

din timpul zilei (…); niciodată n-am simțit însă că somnul ar fi un repaus. După o amorțeală de

câteva minute, o nouă viață începe, eliberată de condițiile timpului și ale spațiului și, fără

îndoială, asemănătoare aceleia care ne așteaptă după moarte…‟ Viața care se conturează prin

somn este “asemănătoare aceleia care ne așteaptă după moarte‟. Spre deosebire de medicină,

care atribuie somnului funcția de refacere a organismului și a psihicului, Nerval vede în somn o

accepție thanatică. În interpretarea sa, somnul este vecin cu moartea. Din această cauză, el ajunge

în situația de a-i fi teamă să adoarmă pentru că în subconștientul său, trecerea dinspre veghe spre

somn și invers, este atât de laxă, încât nu mai poate deosebi imaginile din starea de veghe de cele

din starea de somn.

Așadar, Nerval înțelege prin somn, cucerirea unei noi lumi abolite de coordonatele

spațiale și temporale. Spre deosebire de acesta, personajul Dionis din nuvela eminesciană

Sărmanul Dionis, este convins că “În faptă lumea-i visul sufletului nostru. Nu există nici timp,

nici spațiu – ele sunt numai în sufletul nostru. Trecut și viitor e în sufletul meu, ca pădurea într-

un sâmbure de ghindă, și infinitul asemenea, ca reflectarea ceriului înstelat într-un strop de

rouă‟. Încredințat că lumea-i visul sufletului nostru, că timpul și spațiul, trecutul și viitorul sunt

numai în noi, că acestea sunt niște elemente care țin de subiectivitate, Dionis caută știința magică

prin care, coborându-se în adâncul sufletului, să poată trăi în orice moment istoric și în orice

spațiu, de pildă, în lumea stelelor și a soarelui. Cu ajutorul cărții lui Zoroastru, Dionis se

transportă spațial în lună (deși această călătorie are, în cele din urmă, sensul ieșirii din

contingent), iar temporal în epoca lui Alexandru cel Bun. În secvența în care Dan și Maria,

personaje din aceeași nuvelă, se află în lună, adică în Absolut, Dan descoperă un lucru ciudat:

visele lui sunt și ale Mariei, îngerii îi împlinesc imediat gândurile, încât armonia prestabilită între

gândirea sa și viața îngerilor, îl miră. Atunci îi încolțește în minte un gând îndrăzneț: “Oare nu

cântă ei ceea ce gândesc eu?. . . Oare fără spațiu, nu sunt eu însumi Dumne…‟ Ambiguitatea

subiectului care “visează‟ lumea, face posibilă, în aventurile gândirii lui Dionis, confuzia Eu-

Dumnezeu, care anulează însuși principiul de existență al cosmosului platonician.

Ioana Em. Petrescu susține că, negându-și ultimele limite, gândirea anulează posibilitatea

însăși a formei, fiind pândită de nedeterminarea pură, de haos, de neființă. Ajunsă în impas

metafizic prin confuzia Eu-Dumnezeu, gândirea lui Dan-Dionis se salvează prin vis erotic, iar

prezența Mariei, pentru el, este mântuitoare. Eroul acestei nuvele se caracterizează, astfel, printr-

o atitudine romantică de revoltat.

Observăm că visul și somnul cunosc accepții diferite. Astfel, somnul poate fi înțeles ca un

12

fenomen binefăcător pentru organism, iar visul, ca un mijloc de purificare a spiritului. Visul este

un motiv literar preferat de romantici, dar se regăsește și în opera suprarealiștilor. Și în cazul lui

Eminescu se constată accepții diferite ale visului. În acest sens, visul a fost asociat cu viața, dar și

cu moartea. Astfel, moartea cerșetorului Baltazar din Avatarii faraonului Tlà se produce într-un

vis al celui de-al doilea avatar, marchizul. De asemenea, moartea biologică a lui Ioan Vestimie

din nuvela Moartea lui Ioan Vestimie de M. Eminescu, pare un vis al personajului.

În concluzie, poeții și scriitorii romantici au avut dorința să se sustragă realității, să

evadeze într-un spațiu construit prin imaginație. Neputând să se acomodeze cu realitatea, visul și

somnul au reprezentat pentru ei permisul de trecere spre necunoscutul pe care au dorit cu ardoare

să-l descopere. Geniul, respins de lume, inadaptat, revoltat, rece, dar și incapabil de “a ferici pe

cineva‟, a ales să trăiască într-un spațiu născut din fantasmele imaginației, un spațiu al visului.

BIBLIOGRAFIE CRITICĂ:

1. Béguin, Albert: Sufletul romantic și visul, traducere de Dumitru Țepeneag, Editura

Univers, București, 1998

2. Petrescu, Ioana Em.: Eminescu: modele cosmologice și viziune poetică, Editura Universal

Dalsi, București, 2000

13

ISTORIA MUZICII

Prof. Oprea Corneliu

Evenimente importante produse în muzică,

în ultimele patru secole, în ani ce se termină cu cifra 1.

- 1621 moartea lui Michael Praetorius.

- 1681 se naște Georg Philipp Telemann.

- 1701 Haendel îl întâlnește pe Telemann.

- 1711 Vivaldi publică cele 12 concerte pentru vioară L, estro armonico.

- Haendel compune opera Rinaldo.

- Handel învață limba engleză.

- 1721 Bach compune cele 6 concerti grossi numite Brandenburgice și se căsătorește

cu Ana Magdalena.

- 1741 moare Vivaldi la Viena, în sărăcie.

- Haendel compune (în 25 zile) oratoriul Mesia. Premiera în 1943.

- 1751 Haendel termină ultimul său Oratoriu, Jefta.

- 1771 Haydn compune Salve Regina.

- Mozart face 2 călătorii în Italia și compune opera Lucio Sylla.

- 1781 Mozart compune opera Idomeneo și debutează public la Viena.

- Mozart are ceartă cu Episcopul Coloredo și devine primul muzician independent din

istorie.

- În Decembrie, Mozart participă la un concurs public de virtuozitate pianistică cu

Muzio Clementi, în fața Împăratului Josef II la Viena.

- 1791 Mozart primește în primăvară, comanda pentru Requiem de la contele Frans

Wesllesg Stuppach.

- Mozart compune motetul Ave Verum Corpus.

- Mozart compune operele Don Giovanni (premiera la 2 Septembrie în prezența

Împăratului), La clemenza di Tito și Flautul Fermecat cu premiera la 30. 09. la

Weidentheatter Viena. Triumf total.

- La 5 decembrie Mozart moare la vârsta de 36 ani.

- Joseph Haydn primește titlul de Dr. onorific la Oxford și are loc la Londra premiera

Simfoniei nr. 92 Oxford.

14

- 1801 moare Domenico Cimarosa, la Veneția, la vârsta de 51 ani.

- Are loc prima reprezentație a Anotimpurilor de Haydn.

-Haydn compune oratoriul Creațiunea.

- Beethoven publică Simfonia I și Concertul pentru pian nr. 2.

- 1811 se naște Franz List - Schubert publică primele lieduri

- 1821 În anul morții lui Napoleon, Beethoven publică Sonata pentru pian OP 110 - Are loc în triumf premiera operei Freischutz de K. Maria von Weber. - 1831 are loc premiera operei Norma de Vincenzo Bellini - 1841 Adolf Sax inventează saxofonul

- Robert Schumann compune Simfonia I Primăvara și Simfonia IV

- La Praga se naște Antonin Dvorak - 1851 Giuseppe Verdi compune Rigoletto - Richard Wagner compune Tânărul Siegfried

- 1861 Wagner compune operele Tanhaueser și Maeștrii cântăreți din Nuernberg - 1871 Verdi compune Aida - Wagner încheie partitura la opera Siegtried - La Bologna are loc premiera operei Lohengrin de Wagner

- Autoritățile din Bayreuth îi oferă lui Wagner terenul pe care începe construcția teatrului

muzical în care vor avea loc exclusiv reprezentările creațiilor sale - 1881 Offenbach compune Povestirile lui Hoffman

- Anton Brukner compune Simfonia VI și VII

- 1891 se naște Serghei Prokofiev în Ukraina - Rahmaninov publică primul concert pentru pian

- 1901 moare Giuseppe Verdi la 88 ani

- 1911 moare, la 51 ani, Gustav Mahler

- 1921 moare, la 96 ani, Camile Saint Saens

- La Biblioteca din Torino sunt descoperite partiturile lui Vivaldi, după o

uitare de 210 ani

- 1941 Șostakovici compune Simfonia 7, dedicată Leningradului

- 1951 moare Arnold Schoenberg

- Debutul sopranei Joan Sutherland

- Kathleen Ferrier (contraalto) încetează cariera artistică

- 1971 moare, la 88 ani, Igor Stravinski

15

ȚARA GALILOR (WALES) Prof. Mihaela Loghin

Galezii, în limba engleză ”Welsh”, sunt o națiune și un popor celtic, locuitori nativi ai

Țării Galilor, una din cele patru țări care compun Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de

Nord. Aceștia sunt vorbitori nativi ai limbii galeze, o limbă celtică, înrudită cu irlandeza și

scoțiana. Țara Galilor este foarte frumoasă, cu impresionante culmi muntoase în nord, interiorul

deluros, printre faleze și plaje nisipoase și castele răsfirate pe coline și văi. Țara își privește cu

mândrie moștenirea de legende, cântece și poezie, dar și contribuția în cadrul societății britanice

a numeroși politicieni, gânditori, oratori și activiști sociali, provenind de aici. Anglia și Țara

Galilor au fost unite de Henric al VIII lea între 1536 și 1543. în Țara Galilor încă se mai văd

urma ale celor patru sute de ani de rezistență și ocupatie, ca în structura marilor castele, a

conacelor fortificate sau a bisericilor construite asemenea unor fortărețe înfricoșătoare. De

curând s-a observat o renaștere a limbii și culturii galeze. Celebritățile galeze din lumea

spectacolului sunt la modă - actrița Catherine Zeta Jones, trupele rock Manic Street, Preachers și

Stereophonics, cântăreții Elton John și Charlotte Church. Toate conduc la întărirea “simțirii

galeze” în Țara Galilor.

În antichitate, galezii se numeau Cymru (semnifică compatrioți în galeză, dupa regiunea

istorică Cumbria, din nord-vestul Angliei. Ca popor celtic, galezii s-au separat de britoni, un alt

popor celtic, care anterior a populat teritoriul Marii Britanii moderne. Cumbrica a fost cea mai

apropiată de galeză și care se presupune că era vorbită de un grup etnic strâns înrudit de galezi.

Galeza face parte din familia limbilor celtice insulare. Aceasta este vorbită în mare parte din Țara

Galilor, cu toate că predecesoarea sa, britonica, era vorbită în aproape întreaga insulă a Marii

Britanii. Până în secolul XX, cea mai mare parte a locuitorilor Țării Galilor, vorbeau numai

galeza, putini știind să vorbească și engleza. Galeza rămâne în continuare limba predominantă în

unele părți ale țării, mai ales în partea de nord și de vest, în timp ce engleza rămâne

predominantă în partea de sud. Mulți galezi, chiar și în zonele unde engleza este predominantă,

sunt fluenți sau bilingvi în galeză sau cel puțin capabili să ănțeleagă limba sau chiar să poarte o

conversație folosind-o. În 2016, un studiu a demonstrat că aproape 35% din populația galeză are

un nume de familie de origine galeză. în restul regatului unit, cei cu nume de familie galeze

reprezinta 5,3% din populatie, în Noua Zeelandă 4,7%, în Australia 4,1 %, iar în S.U.A 3,8 %. În

concluzie, aproximativ 16,3 milioane de indivizi din toate țările studiate sunt de origine galeză

cel puțin parțial. Mai mult de 300 000 de cetățeni ai Londrei sunt de origine galeză.

Bibliografie: John Davies “A history of Wales”, 1990, Penguin Group

Gwyn A Williams : The Wales and their History, 1982, Croom Helm

Adrian Hastings : ”The construction of nationhood, 1997, Cambridge

University Press

16

Cartea-izvor al sufletului Profesor: Oprea Florina

Deși cartea reperezintă un univers viu, o lume însuflețită de eroii

fiecărei pagini citite pe îndelete, oferindu-ți posibilitatea să te transpui în

rolul personajelor, să-ți imaginezi scene de viață chiar și după ce ai închis

cartea, adolescenții de astăzi își petrec tot mai mult timp în fața televizorului,

a computerului, preferă pictogramele internetului, iar timpul acordat cititului

este tot mai scurt. Realitatea este dureroasă, deoarece copiii care refuză să

citească nu mai au imaginație, nu știu să se exprime corect și coerent, nu mai

cunosc sensul cuvintelor, având totodată un limbaj nepotrivit vârstei.

Cu toată amploarea pe care au luat-o mijloacele audio-vizuale în

difuzarea culturii, cartea și lectura ei rămân printre cele mai importante

mijloace de formare a culturii generale, de formare a personalității cititorului.

Lectura este considerată, pe bună dreptate, un instrument dintre cele mai

prețioase ale activității intelectuale și de petrecere minunată a timpului liber.

Ne străduin să facem tot ce ne stă în putință pentru a-i atrage din nou pe

elevii noștri în lumea minunată a lecturii; pentru că lectura este cea care le

îmbogățește sufletul și mintea. Prin lectură elevii pot cunoaște lumea, prin

lectură vor ajunge să-și modeleze atributele gândirii, să-și exprime clar și

precis propriile idei.

Urmărim în totalitate parcurgerea programelor școlare și încercăm, prin

metode diferite, să atragem cât mai mulți cititori la bibliotecă. În acest sens,

am inițiat în cadrul scolii diverse proiecte în speranța de a le dezvolta gustul

pentru lectură și de a schimba mentalitatea elevilor. În cadrul acestor întâlniri

elevii au realizat, lucrând în grupe, afise (Invitație la lectură) pe care le-am

expus în clasă apoi lista de lecturi, notând titlurile și autorii scrierilor

selectate. Chiar a fost uimitor faptul că le-a făcut plăcere să lucreze în echipă

și s-au dovedit apoi doritori să citească respectivele cărți.

Un alt proiect desfășurat este ‘lectura independentă zilnică’. Timp de

15 minute, în ora de română, copiii își scot o carte și citesc independent,

fiecare ce îi place.

Tot un proiect de suflet este și ‘schimbul de carte’. Fiecare elev din

clasă aduce câte o carte pe care o oferă unui alt coleg, în schimbul cărții

aduse de acesta.

Biblioteca este nemijlocit implicată în proiectele școlii și este locul

unde elevii se simt îndemnați să aspire spre fumusețea actului de creație.

17

18

Cele mai vechi urme ale scrisului în spațiul românesc

Bălțățeanu Ema Tamara-bibliotecar

„Istoria începe la Sumer” – aceasta era până nu demult ideea general acceptată.

Și totuși pe teritoriul

României s-au găsit urme de scriere

poate și mai vechi, încă din neolitic:

tăblițele de la Tărtăria. Sunt trei tăblițe

de lut înscrise cu diferite simboluri,

găsite în județul Alba. Inscripții

asemănătoare, aparținând unei

civilizații neolitice comune, au mai

fost găsite și în Ungaria, Serbia și

Bulgaria, dar cele de la Tărtăria par să fie cele mai vechi, datând de prin 5300 î.e.n., deci ar fi cea

mai veche scriere a omenirii, cu 1000 de ani înaintea celei sumeriene

Se știe din mărturiile autorilor antici Iordanes, Dio Cassius că geto-dacii cunoșteau și

foloseau scrierea. Inițial, au folosit alfabetul grec, ulterior pe cel latin. În Vâlcea s-au găsit vase

cu inscripții în caractere grecești.

Unele blocuri de piatră de la Sarmizegetusa din sec. I î.Hr. sunt acoperite cu inscripții în

caractere grecești.

Tot aici s-a descoperit și vasul cu

inscripția în latină DECEBALUS

PER SCORILO, probabil cel mai

cunoscut artefact. Vasul care poartă

această inscripție este unul cu totul

ieșit din comun. Avea forma unei

pâlnii și a fost lucrat la roată, din

lut roșiatic.

Dio Cassius amintește de o

scrisoare primită de la Decebal, pe

care împăratul Domițian a prezentat-o Senatului (anul 87), dar și de o scrisoare în latinește

primită de Traian pe o ciupercă.

Exemplele de mai sus dovedesc următoarele: sub Burebista și Decebal scrierea a fost

folosită destul de frecvent.

După cucerirea romană nivelul culturii materiale și spirituale crește, scrierea este folosită

în mod curent. Cea mai veche inscripție datează din anul 110, atestând fundarea colonii Ulpia

Traiana. Cele mai multe sunt inscripții pe pietre funerare. S-au mai pastrat în bronz diplome

militare și acte administrative și religioase. Tăblițele de la Roșia Montana, scrise în cursiva limba

19

latină a sec. al II-lea sunt de provenienţă romană, antice, şi erau folosite pentru a se scrie pe ele

diferite texte. După perioada în care au fost scrise, ele provin din vremea împăraţilor romani

Antoninus Pius (138-161) şi Marcus Aurelius (161-180). O singură tăbliţă provine din perioada

împăratului roman Hadrianus. Deşi s-au descoperit şi alte tăbliţe cerate asemănătoare pe

cuprinsul fostului Imperiu roman, cele de la Roşia Montană s-au păstrat într-o stare atât de bună

încât au putut fi citite în zilele noastre, puţine altele fiind conservate la fel de bine. Scrisul va

continua să fie folosit de populația daco-romană și după părăsirea Daciei de administrația

romană, dar pe scară mai mică

Alfabetul latin a apărut în sec. VIII î.Hr., ca o varianta a celui grecesc. Adaptarea s-a

făcut aproape de la sine fiindcă latina avea mai puține consoane decât greaca. Alfabetul latin

definitiv (din 22 de litere, la care s-au adăugat ulterior J,U,W,Z) se va forma abia în sec. I După

perioada de înflorire a scrierii latine, în perioada migrațiilor, aceasta se restrânge foarte mult sau

dispare.

Alfabetul grec apare începând cu sec. VII î.Hr. Până în sec al XVI-lea, redactarea

documentelor grecești este sporadică pe teritoriul nostru documentele manuscrise în greacă și

tipăriturile se înmulțesc începând cu a doua jumătate a sec. XVI (scrisori, socoteli, texte istorice).

Alfabetul chirilic si limba slavonă înlocuiesc limba latină și alfabetul latin în biserica

românilor prin sec. X și se

consolidează în secolele următoare.

Cel mai vechi monument de scriere

chirilică este o inscripție în calcar

găsită în Dobrogea datând din anul

943. In momentul formarii primelor

state feudale românești, cancelariile

domnești aveau nevoie de un alfabet

cu ajutorul căruia sa redacteze

diferite documente, iar sub influenta

statelor slave care ne înconjurau

aproape în totalitate s-a apelat la

alfabetul chirilic.

Tot astfel, primele acte de cultură din Țările Române au fost făcute în limba slavonă, cu

slove chirilice. Astfel au fost traduse în slavonă și copiate o serie de cărți religioase, scrieri

juridice, filosofice, istorice, didactice, filologice și literare. Mai mult decât atât, au fost scrise

și opere originale care ilustrează dezvoltarea culturii slavone și a folosirii scrierii chirilice, în

Țările Române, cronici de curte și alte scrieri istoriografice și religioase, printre care: Letopisețul

de când s-a început țara Moldovei (Letopisețul lui Ștefan cel Mare), variantele acestuia din

secolul al XV-lea –începutul secolului al XVI-lea (Letopisețul anonym al Moldovei, Cronica de

la Bistrița, Letopisețul de la Putna), Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie,

cronicile lui Macarie, Eftimie și Azarie (secolul al XVI-lea), Povestirile despre Vlad Țepeș,

Peripelele (cântece de laudă în cinstea Maicii Domnului compuse de Filotei), Cuvânt de laudă

pentru Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava etc.

20

De asemenea, au fost redactate multe acte interne și externe, inscripții sau însemnări în

limba slavonă între secolele al XIV-lea și al XVI-lea, parțial chiar în secolul al XVII-lea, iar

primele tipărituri din Țările Române, începând cu anul 1508, au fost realizate în limba slavonă.

Alfabetul chirilic al limbii slave vechi a fost folosit în scrierea românească începând cu

secolul al XVI-lea, până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, când a fost înlocuit cu alfabetul latin.

Trecerea oficială la noua scriere s-a făcut la un an după Unirea Principatelor (1860). La ora

actuală, alfabetul chirilic mai este folosit de unele popoare slave, precum ruși, ucraineni,

bieloruși, bulgari, macedoneni, sârbi și un număr de aproximativ 40 de popoare diverse din fosta

URSS, indoeuropeni, uralo-altaici, turcici, chinezi, fino-ugrici, tătari etc.

Acest scurt istoric punctează realizările de seamă ale truditorilor cărții din spațiul

românesc, corelate contextului istoric.

21

Atletismul în cadrul sportului formativ Prof. Strujac Emil

Atletismul este o activitate practică în care exercițiile diferă prin

modul de execuție dar și prin influențele pe care le produc asupra omului, ca sistem

hipercomplex, dinamic bio-psiho-

social.

Atletismul este o ramură a educației fizice și

sportului care, prin numărul mare de exerciții, diferite

unele de altele, vizează întrecerea, dar și dezvoltarea

armonioasă a organismului.

Atletismul este definit ca un sistem de exerciții

realizat sub forma alergărilor, aruncărilor și săriturilor

naturale și stilizate, în scopul dezvoltării specifice a

calităților fizice și obținerii unui rezultat superior în

practicarea lor.

Utilizarea ritmică și rațională a exercițiilor de atletism

(alergările, aruncările și săriturile), contribuie sigur la

dezvoltarea armonioasă a organismului, la educarea fizicului, în

special când ne referim la tineri, efectul pozitiv fiind sesizat la

toate vârstele. În cadrul ”sportului formativ”, în care am inclus

educația fizică din sistemul de învățamânt, atletismul ocupă un loc important. Astfel, în școală, o

serie de alergări, sărituri și aruncări se exersează fără a avea caracter de întrecere sau având

caracter de întrecere. În cazul al doilea, regulile sunt stabilite în funcție de potențialul elevilor și

de condițiile materiale ale școlii, fiind diferite față de cele din regulamentul F.R.A.

La alergări, în lecțiile de sport formative (de educație fizică), predomină ștafetele cu sau

fără transport de obiecte, cu sau fără treceri peste obstacole, distanțele fiind în funcție de

mărimea sălii de sport sau a terenului școlii.

Dintre sărituri, mai des, le întâlnim pe cele de pe loc (lungime, plurisărituri), iar dintre

aruncări, pe cele cu mingea de oină la țintă sau la distanță, cât și aruncările cu mingea medicinală

cu ambele brațe și cu un brat.

În programele școlare de educație fizică ale elevilor de la nivelul tuturor

claselor, atletismul, alături de gimnastică, este prezent în toate lecțiile de

educație fizică sau de antrenament sportiv.

În competițiile organizate în cadrul “sportului pentru toți” nu

lipsesc probele atletice simple, fiind din cele mai accesibile, iar

“jogging-ul” pe care îl practică din ce in ce mai multă

lume, nu este altceva decât o alergare de durată în tempo

moderat.

Adaug la această succintă prezentare și faptul că

exercițiile de atletism dezvoltă calitățile motrice de bază: viteza,

forța, rezistența, contribuind substanțial la întărirea sănătății și la

fortificarea organismului, atletismul fiind, alături de gimnastică, baza

sportului formativ, dar și a sportului competițional.

22

Alexandria mea Prof. Stanila Gigi-Florin

Un nume frumos, antic, care amintește de faimosul Alexandru Macedoneanul. Sunt multe

Alexandrii in lume, din Egipt (unde exista faimoasa biblioteca) si până in America si din Europa

până in Australia. Dar cea mai dragă pentru noi rămane tot “Lisăndria” noastră natală.

Prima atestare documentară a unui sat aflat pe vatra actuală a municipiului este din secolul

al XV-lea. La ianuarie 1483, voievodul

Vlad Călugărul dă jumătate din satul

Bucureşti sau Bucureşteanca unor

boieri ce îi aduseseră servicii. Acelaşi

sat este menţionat în continuare în

documente din 1533 până în anul 1751

după care nu mai apare documentar,

existând posibilitatea ca el să fi fost

inclus în satul vecin Bâcâieni. Satul

Bâcâieni este atestat prima dată la 24

mai 1669, în zapistul prin care Anca,

văduva viestierului Pârvu şi fiii ei vând

lui Barbu Postelnic 250 de stânjeni de

moşie la Bucureşti, judeţul Teleorman

până în hotarul Bâcâienilor în Vedea.

Se pare că satul a fost înfiinţat de oierii

din Bâcâia, de lângă Sibiu, veniţi cu oile la

păşunat în lunca Dunării. Scurta enumerare de mai sus argumentează că, în tot Evul Mediu de

mijloc şi până la începutul vremurilor moderne, teritoriul actual al oraşului Alexandria a

continuat să fie locuit şi să aibe o viaţă economică şi socială proprie.

Ideea întemeierii oraşului Alexandria îşi are originea în hotărârea unor grupuri de locuitori

din Zimnicea şi Mavrodin de a înfiinţa un oraş liber de orice ingerinţă străină.

În acest scop, ei au ales locul pe care se află astăzi capitala Teleormanului, loc pe care l-au

considerat cel mai potrivit pentru comerţ, ţinând seama de faptul că celelalte târguri şi oraşe, ca

Giurgiu, Roşiorii de Vede şi Zimnicea, erau prea departe de această regiune plină de sate de

plugari harnici şi bogaţi. Mai ales că ei aveau nevoie de o piaţă de desfacere a produselor lor și

de un târg de unde să se aprovizioneze cu unelte de muncă, materiale de construcţii,

îmbrăcăminte, încălţăminte etc.

Un sprijin important pentru mavrodineni si zimniceni in cumpararea mosiei Bacaieni (care

apartine Mitropoliei Tarii Romanesti) l-a acordat marele boier, hatmanul Mihaita Filipescu.

Acesta a insistat ca mitropolitul Grigore al Ungro-Vlahiei sa accepte schimbul cu mosia Brezoia

din judetul Dambovita si sa cedeze negustorilor din Zimnicea si Mavrodin mosia din Teleorman

care nu aducea un venit prea mare din arendare.

Astăzi statuile-bust ale lui Alexandru Dimitrie Ghica și ale hatmanului Filipescu se găsesc,

în semn de recunoștință, în fața Primăriei din urbea noastră.

În 1934, o publicistă prezenta în monografia sa, starea economică a localităţii, creionând,

în câteva pagini, evoluţia comerţului în Alexandria, astfel: „Cel dintâi comerţ ce s-a cunoscut, de

la clădirea primei colibe în acest nou oraş, a fost cel de băuturi, deoarece în comunele vecine

băuturile erau monopolizate de proprietarii moşiilor, potrivit dispoziţiilor Regulamentului

23

Organic. Imediat după acest comerţ a urmat acela de obiecte casnice şi alimente coloniale […].

Puţin după aceasta începe să se înfiripe şi comerţul de vite şi cereale”.

Numai în primul an de la înființare fuseseră acordate 700 de locuri de case și prăvălii. Aici

s-au stabilit familii din județele Telorman (Mavrodin, Zimnicea, Șoimu, Țigănețti, Atârnați,

Cernetul, Pielea, Purani, Vitanesti, Laceni, Sovarasti, Poroschia, Plosca, Spatarei, Frumoasa) dar

si din Olt (Raioasa-Lunca, Uda Clocociov, Flamanda, Baneasa) dar și din Vlașca (Răsuceni,

Grosu, Măgura, etc). Mulți țărani căutau să scape de cele 24 de zile de clacă stabilite de

Regulametul Organic și au avut probleme cu proprietarii moșiilor de unde plecaseră. “Aerul de la

oraș te face liber” atât în Occident cât și la porțile Orientului. La 1834 țăranii din lunca Dunării

aveau probleme cu dependența față de marii proprietari în timp ce în Apus aceste probleme se

rezolvaseră de secole. Hrisovul care recunoștea statutul noului oraș a fost emis abia în 1840 și de

abia atunci au încetat evacuările forțate din noua localitate. Proprietarii erau sprijiniți de unii

membri ai Divanului Țării Romanești, care considerau că Alexandria este “stat în stat” datorită

“Ekstructiei” prea “liberale” pentru acele vremuri deoarece promova autoconducerea.

Interesant este ca autoritatile numeau noua asezare Alexandria iar locuitorii ii spuneau

Pianta. Aceasta denumire era data de tarani datorita celor doua piete, Mihaita Filipescu si

Dimitrie Sutu aflate pe locul unde este azi Piata si cealalta unde este Scoala nr. 5.

Întemeiat în 1834, după planurile urbanistice elaborate de inginerul austriac Otto von

Moritz (cel ce lucrase planurile oraşelor Brăila şi Giurgiu şi avea să execute, mai târziu, planul

viitorului oraş Turnu Severin), oraşul şi-a luat numele domnitorului de atunci al Ţării Româneşti,

Alexandru Dimitrie Ghica (1834 – 1842) ale cărui oseminte se găsesc depuse astăzi într-un

monumental sarcofag din incinta Catedralei Episcopale “Sfântul Alexandru” din municipiu.

Între anii 1834-1864, adică de la întemeiere până la reforma administrativă a lui Alexandru

Ioan Cuza, oraşul Alexandria a fost condus după un statut propriu, numit „Ekstrukția condiţiilor

de hălăduire a celor ce vor primi a se aşeza cu şederea în noua adunare de oraş Alexandria”, care

prevedea o conducere colectivă, formată din patru epitropi, aleşi de obşte ca „oameni cinstiţi” (

aceştia se ocupau in principal cu strângerea dărilor, plata datoriilor, vânzarea loturilor de pământ

şi respectarea planului oraşului) şi din doi privighetori, de asemenea aleşi ( urmăreau bună

activitate a epitropilor ).

In anul 1836, la doi ani de la infiintarea orasului de catre domnitorul Tarii Romanesti,

Alexandru Dimitrie Ghica (1834-1842), locuitorii si-au ridicat o biserica din lemn cu hramul

"Sfantul Alexandru”, care in scurt timp a devenit neincapatoare. De aceea, dupa un efort sustinut,

epitropia orasului a reusit sa construiasca, intre anii 1869-1898 actuala Catedrala, tarnosita de

Mitropolitul Iosif Gheorghian la data de 6 decembrie 1898.

Catedrala impresioneaza prin sobrietatea ei arhitecturala, dar si prin

impunatoarea sa marime: 42 de metri lungime, 26

de metri latime, inaltimea ei maxima de la

turla cea mare fiind de 45 metri.

Catedrala se prezinta sub forma de

cruce in interior si nava in exterior,

avand la intrare o frumoasa tinda

strajuita de coloane lucrate in stil

corintian.

Deasupra pronaosului sunt doua

turle, unde se afla clopotele si ceasurile.

Elementele decorative specifice Catedralei

Sfantul Alexandru sunt: pictura murala si

catapeteasma (in stil neogotic, inalta de 10

24

metri), executate de echipa de pictori Constantin

Artachino, Constantin Pascali si celebrul Stefan

Luchian, in anul 1898, in stil bizantin, in

tehnica ulei. In acelasi an a fost pusa

pardoseala din marmura mozaicata.

La catapeteasma s-a adaugat ulterior

icoana Sf. Spiridon (donata de breasla

cismarilor) si icoana Sf. Filofteia (donata

de Asociaţia tinerelor fete). Policandrul

mare, policandrul mic si sfesnicele

împaratesti, au fost lucrate in bronz aurit de casa

Weidekamp Kettling A.C. din Viena, prin

reprezentanta Hans-Herzog din Bucuresti.

Sfantul locas a suferit reparatii importante in urma cutremurelor din 1940 si 1977.

In anul 1994, cu acazia implinirii a 160 de ani de la fondarea oarasului, catedrala Sf.

Alexandru a devenit necropola domneasca, prin aducerea si asezarea in pronaos, a osemintelor si

sarcofagului domnitorului Alexandru Dimitri Ghica. Oosemintele au fost aduse de la Biserica

"Ghica-Tei" din Bucuresti iar sarcofagul, de la Muzeul Militar National din Bucuresti.

Teleormănenii pot merge să se roage la mănăstire chiar în inima orașului. Catedrala Sfântul

Alexandru din Alexandria a primit statut de mănăstire, așa că aici se oficiază slujbe în fiecare zi.

Credincioșii care îi trec pragul se pot închina la icoanele pictate de nimeni altul decât marele

artist plastic român Ștefan Luchian și se pot reculege la monumentul funerar care găzduiește

osemintele domnitorului Alexandru Dimitrie Ghica.

”Catedralele episcopale au regim de mănăstire, cu slujbă zilnică, Sfânta Liturghie în fiecare

zi. Astfel, creștinii din Alexandria au parte de rugăciune permanentă, ceea ce este extraordinar”,

ne-a spus preotul Gheorghe Popa.

Credincioșii care trec pragul Catedralei nu doar că se pot ruga și reculege sufletește ori de

câte ori au nevoie, ci pot și admira icoanele pictate de marele artist plastic român Ștefan Luchian.

”Această Catedrală a fost pictată de Ștefan Luchian în echipă cu Constantin Artachino. La

vârsta de 28 de ani, ei au obținut contractul de lucrări la Catedrală, iar execuția a început în anul

1898. În principal vedem amprenta lui Luchian la picturile de la parterul Catedralei. S-au găsit la

fondul plastic schițe semnate Ștefan Luchian referitoare la Sfânta Cruce din Altar, la Sfânta

Paraschiva și Sfânta Ecaterina din Pronaosul bisericii și la Domnul Iisus Hristos pe tronul

judecății. Icoana care îl întruchipează de Iisus Hristos seamănă foarte mult cu cea de la

Mânăstirea Curtea de Argeș”, explică preotul Gheorghe Popa.

Lăcașul de cult din centrul Alexandriei este și necropolă domnească, pentru că aici este

depus sarcofagul cu osemintele domnitorului Alexandru Dimitrie Ghica.

”Sarcofagul domnitorului Alexandru Dimitrie Ghica este confecționat la Neapole de către

meșterii pietrari de acolo la comanda lui Alexandru Ioan Cuza, prietenul domnitorului. În

biserică sunt osemintele lui Alexandru Dimitrie Ghica, ceea ce face ca aceasta să fie necropolă

domnească”, explică preotul.

Vitraliile din lăcașul de închinăciune alexăndrean sunt realizate de meșterul german Rudolf

Ziegler, cel care a lucrat și pentru Castelul Peleș, iar catapeteasma este executată din lemn de tei

aurit.

In anul 1996, prin infiintarea Episcopiei Alexandriei si Teleormanului, cu resedinta la

Alexandria, biserica Sf. Alexandru a devenit Catedrala Episcopala. Preasfintitul Parinte Episcop

Galaction Stanga, primul episcop al Alexandriei si Teleormanului, arhipastoreste de la 1

septembrie 1996.

25

Catedrala detine cateva carti rare si vechi, intre care: "Evanghelie" (Sibiu, 1806, cu note

manuscrise), "Evanghelie" (Sibiu,1810), "Octoih" (Sibiu,1811), "Apostol" (1814), "Tipicon"

(1816), "Antologhion" (1827 si 1831, publicat de Macarie Ieromonahul), "Cazanie"

(Buzau,1831), "Mineele anului" (Neamt,1831), "Molitfelnic" (Buzau,1832), "Liturghier"

(Bucuresti,1833), "Penticostarion" (Iasi,1834), "Ceaslov" (Iasi,1835), "Evanghelie"

(Buzau,1837), "Agheasmatar" (Buzau,1845), "Priveghiu" (Bucuresti,1848), "Ceaslov" (Bucuresti

1854), "Octoih" (Bucuresti,1856), "Psaltire" (Bucuresti,1856), "Liturghier" (Bucuresti,1862),

"Evanghelie" (1864, imbracata in argint si catifea).

Alexandria in 1937 avea 17.616 locuitori. Bâlci anual de Rusalii şi la 30 August.

Din punct de vedere economic, avea 2 mori sistematice, 3 mori ţărăneşti, 1 fabrică de

gheaţă, 2 fabrici de tâmplărie, 2 ateliere mecanice şi 6 darace de lână.

Funcționau : Banca Agricolă « Al. Ghica », Banca Comercială, Banca « Reazimul

Meseriaşilor », Banca Populară.

Învățământ : Şcoală normală de

băieţi, Gimnaziu de băieţi, Gimnaziu de

fete, Gimnaziu industrial de băieţi,

Gimnaziu industrial de fete, Şcoală de

agricultură, 3 şcoli primare de băieţi, 3

şcoli primare de fete, 1 şcoală primară

mixtă, 1 şcoală de aplicaţie.

Cultura : Muzeul istoric comunal,

Soc. corală « Armonia », 2

cinematografe, 2 soc. sportive, 1 soc. de

vânătoare.

Existau 6 biserici ortodoxe.

Protopopiat ortodox. Alte institutii :

Primărie, Poliţie, Percepţie fiscală,

Judecătorie, Serviciu sanitar, Oficiu P.T.T.,

Oficiu telephonic, Spital de stat, dispensar de

stat, Societatea « Crucea Roşie », Casa Asigurărilor Sociale, Societatea pentru profilaxia

tuberculozei, Sfatul negustoresc, Asociaţia Meseriaşilor.

Orasul avea uzină electrică si pavaj. Comerţul, dominat de afacerile cu cereale şi vite, a

constituit cea mai importantă ramură a vieţii economice până la 1948.

După reînființarea judeţului Teleorman, în anul 1968, devenind reşedinţa acestuia,

Alexandria beneficiază de importante investiţii. Pe 27 iulie 1979 oraşul Alexandria este declarat

municipiu.

Alexăndrenii s-au implicat în toate evenimentele de răscruce ale istoriei moderne a

României: Revoluţia de la 1848, Unirea Principatelor Române (1859), Războiul de neatârnare

(1877-1878), Răscoala ţărănească din 1907; Războiul pentru reântregirea patriei (1916-1919) şi

cel de-al doilea Război Mondial (1941-1945) si Revoluția română din 1989.

Bibliografie:

https://ziarullumina.ro/reportaj/orasul-si-catedrala-sfantului-alexandru-115153.html

https://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/catedrala-episcopala-sfantul-alexandru-

alexandria-96710.html

Ion Bâlă, Ion Moraru, Alexandria pe treptele istoriei, Ed. Academiei, Bucureşti, 1984

26

Colectiv de redactie:

Redactor: prof. Rotaru Marilena

Colaboratori:

Prof. Martin Elena Amelia

Prof. Teodorescu Mădălina

Prof. Dragomir Iuliana

Prof. Oprea Corneliu

Prof. Mihaela Loghin

Prof. Oprea Florina

Prof. Strujac Emil

Prof. Stanila Gigi-Florin

Prof. Mușat Daniela

Prof. Ovedenie Rodica

Bălțățeanu Ema Tamara-bibliotecar