Postfaţă de Augustin Cupşa

Volum iniţiat şi coordonat de

În cuprinsul acestei cărţi au fost folosite fotografii realizate de Radu Sandovici (pp. 102, 123, 163), Mircea Struţeanu (pp. 31, 91), Teodor Dună (p. 19), Mihai Barbu (p. 43), Alfred Suter (p. 65), Elisabeta Kalman (p. 73), Karina Wechter Ciuruş (p. 113) şi Sebastian Bican (p. 155). Celelalte fotografii provin din arhivele personale ale autorilor.

Redactor: Marieva IonescuCoperta şi ilustraţiile: Angela RotaruTehnoredactor: Manuela MăxineanuDTP: Iuliana Constantinescu, Dan Dulgheru

© HUMANITAS, 2015

ISBN 978-973-50-5113-6 (pdf)

EDITURA HUMANITASPiaţa Presei Libere 1, 013701 Bucureşti, Româniatel. 021/408 83 50, fax 021/408 83 51www.humanitas.ro

Comenzi online: www.libhumanitas.roComenzi prin e-mail: vanzari@libhumanitas.roComenzi telefonice: 0372.743.382; 0723.684.194

Cuvânt înaintede Nadine Vlădescu

Pentru că am avut întotdeauna prieteni imaginari, curiozitatea meafaţă de prietenii imaginari ai altora există de multă vreme. Cum multelucruri frumoase pleacă de la întrebarea cum ar fi dacă ar fi? şi cumscrisul e un fel de-a face lucrurile invizibile vizibile şi lucrurile vizi bileînţelese, totul a plecat de la ideea: cum ar fi dacă scriitorii ar vorbi de spreprietenii lor imaginari, dacă ar scrie povestea prietenilor lor până acumnemărturisiţi? Cartea aceasta s-a născut întâi şi-ntâi, aşadar, din curio -zitatea de a cunoaşte ceva din intimitatea inocentă a imaginaţiei unuiscriitor.

Din păcate, lumea adulţilor duce lipsă de imaginaţie. Cel puţinde imaginaţia aceea dezlănţuită, fecundă, infinită şi bucuroasă a copii -lor. La asta sunt buni scriitorii, să-şi imagineze lucruri. I-am rugat,deci, să povestească despre prietenii lor imaginari.

Poate că aceştia au nevoie de cei care îi inventează ca să existe,dar apoi au o viaţă a lor proprie, la fel ca personajele scriitorilor. Augândurile lor, ideile lor şi propria lor personalitate – gândesc şi fac cevor ei. Însă există doar atâta timp cât crezi în ei, imaterialitatea lor îisorteşte pieirii din momentul în care creatorii lor îi uită. De aceea, un

Cuvânt înainte 7

alt motiv pentru existenţa acestei cărţi a fost dorinţa de a-i transformaîn personaje şi de a le da astfel, prin carnea cuvintelor, o existenţă realăîndelungată.

Până la urmă, din ce sunt făcute cărţile? Din cuvinte şi lumină –cuvintele gândite, închizând în ele lumile imaginate, şi lumina caretrece prin carnea literelor lor, făcându-le vizibile. Dar între ele, legân -du-le ca un liant viu, doar imaginaţia e acea formulă alchimică folosităde scriitori pentru a elibera ideile şi imaginile din chinga cuvintelor şi-aface posibilă întâlnirea cu cititorii lor.

Prin urmare, această carte este şi o pledoarie pentru imaginaţieşi pentru prietenie.

Ce mai sunt şi prietenii imaginari? O încercare lămuritoare

În categoria prietenilor imaginari pot intra multe fiinţe: tovarăşii dejoacă inventaţi în copilărie, alter egourile ideale sau idealizate pe carele creştem cu toţii pe ascuns în interiorul nostru ca pe nişte plante deseră protejate atent şi temător, personajele din cărţi pe care le iubim şipe care am fi vrut să le cunoaştem cu-adevărat, oamenii pe care i-amcunoscut şi admirat sau citit şi iubit, dar care nu ne-au devenit neapăratprieteni, jucării de care ne-am ataşat atât de tare şi de atâta vreme, încâtau căpătat, pe lângă nume, atribute şi istorie, şi o personalitate proprieaşa de vie, încât povestea noastră a devenit indisociabilă de-a lor.

Noţiunea de prieten imaginar datează din 1789 şi-mi place să credcă apariţia ei a însemnat tot o revoluţie. Definiţia sa nu este foarte clară,nici din punct de vedere psihologic şi nici social, dar putem spune căeste un fenomen care se manifestă mai ales în copilărie şi care presu -pune o prietenie ce are loc în imaginaţie mai degrabă decât în realitateafizică externă.

8 Nadine Vlădescu

Totuşi, ce este cu-adevărat un prieten imaginar şi ce înseamnăsă ai unul? Răspunsul cuprinde o abordare – sau, mai bine zis, o apro -piere – în etape, deoarece pentru a răspunde la întrebarea aceasta ar fimai nimerit să vedem întâi ce este acela un prieten, apoi ce înseamnăimaginar şi-n cele din urmă ce rezultă din intersectarea lor. Lucrurilenu stau atât de simplu pe cât pot părea la prima vedere. Pentru că dacăa defini imaginarul este o treabă complicată, a defini un prieten e unlucru încă şi mai anevoios. Am fost întotdeauna de părere că sintagma„prieten adevărat“ e atât un pleonasm, cât şi o expresie care creeazăconfuzie şi premisele unor mari neînţelegeri, din moment ce un prietencare nu e adevărat nu e prieten şi gata. Lucrurile se complică şi maimult, însă, atunci când prin adevărat înţelegem ceva real, concret şivizibil, adică aparţinând lumii şi realităţii fizice înconjurătoare, carese supun unor legi fixe şi sunt măsurabile nemijlocit prin simţuri.Pentru că prietenul imaginar este unul care nu există în planul real,fizic. Dar, paradoxal, lucrul ăsta are şi un avantaj, acela că prietenulima ginar, fiind un prieten „la purtător“, este cel pe care-l iei mereu cutine. În afara propriei persoane, nu întotdeauna atât de uşor de suportatsau de purtat după sine, mulţi încercând multiple şi felurite subter -fugii ca să scape de permanenta lor urmărire de către ei înşişi, foartepuţine fiinţe, lucruri sau entităţi te pot însoţi cu aşa o reconfortantăconstanţă şi pot fi o prezenţă atât de apropiată. „Ia-l cu tine“ este şi de zi -deratul sau, mai bine spus, imperativul oricărui scriitor în ceea ce-lpriveşte pe cititorul său, pe care trebuie să-l captiveze, să-l seducă şisă-l convingă, să-l ia cu el în paginile cărţii sale, unde, bineînţeles, tre -buie ca mai întâi să-i fi lăsat loc unde să poată intra. În acest spaţiuliber al întâlnirii dintre scriitor şi cititor, dintre imaginaţia unuia şi aceluilalt, se petrec cele mai frumoase descoperiri. Descoperirea uneipoveşti, a unei lumi şi a viziunii ei, a unui autor, a unui stil, a unor per -sonaje ce ajung de multe ori să fie mai veridice decât cele reale.

Cuvânt înainte 9

Aşadar, dacă e să ne luăm după definiţiile date de dicţionare,deşi dicţionarele nu prea au imaginaţie, atunci „un prieten“ este „oper soană de care cineva se leagă printr-o afecţiune deosebită, bazatăpe încredere şi stimă reciprocă, pe idei sau principii comune“. Sino -nimele sale, tot din dicţionar şi nicidecum perfecte, ar fi: asociat, confi -dent, complice, părtaş, tovarăş, amic, camarad. De cealaltă parte, „imaginar“este ceva „care există numai în imaginaţie“, cu sinonimele: ireal, închi -puit, fictiv, fantastic, născocit, fantezist, iluzoriu, nerealizabil, inexistent, hi me -ric, plăsmuit, fantasmagoric, simulat, neadevărat, de basm, utopic sau chiarquijotesc. Rezultă de-aici un hăţiş cu prea multe permutări, fără oconcluzie universal valabilă. Nu prea poţi vedea un prieten imaginardrept un asociat iluzoriu, un părtaş nerealizabil sau un complice inexistent,şi nici ca pe un tovarăş utopic, un amic simula(n)t sau un confident fantezist,deşi aceştia de pe urmă s-au mai întâlnit, doar că în realitate.

Dar prietenia, ca şi imaginarul, e ceva ce scapă oricărei definiţiiexacte. A avea un prieten ţine de alchimie, alchimia subtilă dintregândurile, gusturile, gesturile şi fiinţa lui şi gândurile, gusturile, gesturileşi fiinţa ta, o potrivire atât de matematic-minuţioasă şi un mecanismatât de fin reglat şi calibrat, întreţinut cu multă trudă şi cu inima mereuatentă, încât e de mirare că se şi poate crea, menţine, onora. Iar a aveaun prieten imaginar ţine de gândirea magică şi de reînchipuirea lumiica loc magic. Lucru pe care îl fac copiii, visătorii, idealiştii şi… scriitorii.

Fenomenul în viaţa reală

Dacă altădată prietenii imaginari erau văzuţi ca un simptom al nevoiide mai multă atenţie şi companie, având o reputaţie destul de fragilă,mai ales în prima parte a secolului trecut, psihologii actuali considerăcă acei copii care au prieteni imaginari sunt mai creativi şi-şi dezvoltă

10 Nadine Vlădescu

mai repede abilităţile lingvistice şi sociale. Structura frazelor lor estemai complexă, ei au un vocabular mai bogat şi interacţionează şi se înţe -leg mai bine cu ceilalţi copii. De ce? Explicaţia ar fi că cei care îşi creeazăun tovarăş de joacă imaginar au ocazia să practice arta conversaţiei deambele părţi. Ei pot să-şi asume roluri diferite şi să aibă idei originale.Psihologii confirmă faptul că o lume imaginară bogată e ca un labora -tor de testare a celor mai importante abilităţi pe care un copil şi le poatedezvolta, printre care buna interacţiune cu ceilalţi şi procesele cognitivecomplexe legate de gândirea abstractă.

Conform unui studiu realizat de un grup de psihologi de laUniversităţile din Washington şi Oregon în anul 2004, 65% dintre copiiau avut un prieten imaginar. Alt studiu arată că, în prezent, unul dintrei copii din Marea Britanie are un prieten imaginar, iar 68% dintre eideclară că nu pleacă nicăieri fără acesta. De aceea, din vara lui 2015,Heathrow a devenit un aeroport imaginary friend friendly, adică „prie -tenos cu prietenii imaginari“, iniţiativa fiind, conform amuzanteicampanii de prezentare, „calea perfectă de a captiva inima imaginarăa unui prieten imaginar“.

Fenomenul în literatură şi în film

Balansul între realul imaginat şi imaginarul imaginat e o temă foarteproductivă, dovadă numărul mare al exemplelor de prieteni imaginaridin literatură şi din film. Pobby şi Dingan, din minunata carte omonimăa lui Ben Rice; Harvey, iepurele uriaş şi prietenul unui domn cumsecadepe nume Elwood P. Dowd, din Harvey, piesa lui Mary Chase premiatăcu Pulitzer; Jimmy Jimmereeno şi Mickey Mickeranno, prietenii ima -ginari ai Ramonei, fetiţa din povestirea lui J.D. Salinger Uncle Wiggilyin Connecticut (apărută în română sub titlul Sărmana gleznă scrântită);

Cuvânt înainte 11

Hobbes, tigrul foarte cool, prieten cu Calvin, băieţelul precoce dinbenzile desenate ale lui Bill Watterson, Calvin and Hobbes; monştriicalini din Where the Wild Things Are, cartea magică a lui MauriceSendak; Captain Tuttle, prietenul lui Hawkeye Pierce din serialulM*A*S*H; Wilson, mingea de volei cu chipul amprentă a Robinson -u lui modern jucat de Tom Hanks în Naufragiatul, şi mulţi alţii.

Exemplele sunt foarte multe şi în viaţa reală a scriitorilor: Cha -teaubriand purta conversaţii îndelungi cu o prietenă imaginară invi -zibilă; Flaubert mărturisea că-şi confunda întotdeauna reveriile artisticecu realitatea; în copilărie, George Sand crease un personaj care i searăta în vis, Corambé, care mai târziu a început să apară şi în viaţa dezi cu zi a scriitoarei şi a rămas omniprezent în perpetuul roman al si ne -lui ce a devenit opera sa. Mai înspre zilele noastre, înainte de a sesinucide, Kurt Cobain şi-a adresat scrisoarea de adio prietenului săuimaginar din copilărie, pe nume Boddah.

Deşi uneori crearea unui prieten imaginar poate căpăta accentetriste, un prieten imaginar rămâne înainte de toate un prieten, adicăcineva care îţi vrea binele, nu te învaţă la rău, nu-ţi inspiră frică şi nicinu are o putere malefică asupra ta, prin urmare exclud automat dincategoria prietenilor imaginari orice creaturi de filme horror, voci sibi -linice maligne, personaje malefice, păpuşi cu apucături de criminal înserie sau entităţi de tip Poltergeist. Prietenul imaginar nu este sino -nim nici cu schizofrenia, nici cu personalităţile multiple, nu înseamnăa avea halucinaţii, nu provine dintr-o traumă şi nici din nevoia de anu fi singur sau de a avea un prieten, oricare ar fi el, în lipsa prietenilorreali. Omul invizibil şi Mr. Hyde nu sunt prietenii imaginari ai nimănui.Totodată, n-aş vedea un prieten imaginar drept înlocuitorul ursuleţuluide pluş (doar dacă nu este cumva chiar ursuleţul de pluş, însu fleţit,precum Winnie-the-Pooh sau ursul Paddington) sau al anima lului decompanie – un prieten şi acesta, fireşte, dar unul real.

12 Nadine Vlădescu

În alte vremuri, prieteni imaginari erau consideraţi acele crea -turi supranaturale sau spirite care-i puteau pune pe oameni în legăturăcu vieţile lor anterioare. Ei se asemănau zeilor penaţi, îngerilor păzitorişi muzelor, tot atâtea forme de companioni imaginari meniţi să ofereconfort moral şi emoţional, îndrumare şi inspiraţie pentru îndeletni -cirile creative ale protejaţilor lor umani.

Fără îndoială că şi foarte mulţi copii şi adulţi creativi care n-audevenit scriitori au avut sau au un prieten imaginar, doar că poveştilelor rămân necunoscute sau, dacă sunt dezvăluite, acest lucru se întâm -plă într-un cerc restrâns.

Scriitorul, prietenul nostru cu imaginaţie – cititorul, prietenul său imaginat

Spuneam că fenomenul prietenilor imaginari nu e clar definit şi niciuşor definibil. Dacă ne gândim că nici alte lucruri, mai stringente şimai importante, poate, precum noţiunea de normalitate, nu sunt de -finite clinic şi nici uşor definibile social, lucrurile nu par chiar aşa degrave. De-a lungul timpului, s-au mai auzit voci care au spus că, odatădepăşită vârsta pre-pubertăţii sau, la limită, a adolescenţei, chestiuneaîn cauză ar putea trece drept o blândă tulburare psihologică, o folie àdeux. Dar oare nu e acelaşi lucru, o si tendre folie à deux, şi relaţia scri -itorului cu orice personaj al său? Pentru că procesul de creare a unuiprieten imaginar nu este foarte deosebit de procesul creativ al unuiscriitor talentat. De fapt, cea mai apropiată paralelă cu inventareaprietenilor imaginari care poate fi făcută în viaţa unui adult este creareaunui personaj de către un scriitor. Un autor inventează un personajdin cuvinte şi, până să-şi dea bine seama, acela capătă o viaţă proprie,cu gânduri şi purtări dictate de logica sa proprie, iar autorul devine

Cuvânt înainte 13

doar cel care observă, înregistrează şi relatează deciziile şi acţiunile in de -pendente ale creaţiei sale.

În cartea sa autobiografică, Giving Up the Ghost, Hilary Mantel,autoarea de romane istorice premiată de două ori cu Man Booker Prize,povesteşte cum şi-a petrecut mare parte din copilărie pretinzând căera un cavaler din Evul Mediu, deoarece era fascinată până la obsesiede Regele Arthur şi de curtea sa. Ocupaţia aleasă de ea ca adult a fostcontinuarea firească a jocului din copilărie: şi astăzi îşi petrece timpulîn compania vie a personajelor istorice inventate, doar că acum este înmăsură să treacă pe hârtie roadele fanteziei din copilărie.

Scriitorul adult ştie, asemenea copilului cu ceata lui de prieteniimaginari, că personajele lui sunt fictive. Amândoi, scriitorul şi copi -lul, sunt conştienţi că şi prietenii imaginari, şi personajele imaginatesunt născociri, proiecţii ale minţii lor, dar amândoi au atâta credinţăîn imaginaţia sau, în cazul scriitorilor, în arta lor, încât îşi respectăcreaţia ca pe ceva autonom, cu atribute fireşti, aproape reale. Au devenitatât de buni la exerciţiul imaginării prietenului sau personajului lor,încât uneori nici nu mai sunt conştienţi de procesul creaţiei – aceştiapar să sosească brusc, gata formaţi.

Scriitorul îţi e prieten, ţi-l imaginezi scriind, construind atentlumea imaginată în care te laşi condus. De cealaltă parte, cititorul, unalt fel de prieten imaginar al scriitorului, cunoaşte regulile jocului şi,ca fost (sau actual) copil, cunoaşte şi jocurile de rol, acele pretend play,joaca de-a ceva. De aceea, pactul ficţional cu autorul pe care îl faceorice cititor care intră într-o carte este tocmai suspendarea incredulităţii,acea suspension of disbelief, conform sintagmei impuse de poetul şi fi lo -zoful Samuel Taylor Coleridge. Tot ce trebuie să facă scriitorul ca să-lconvingă pe cititor să se lase atras în lumea creată de el este să o înzes -treze cu „un interes uman şi cu o aparenţă de adevăr“. Să con struiască,adică, o imago mundi verosimilă şi omenească, ceea ce fac toate cărţile

14 Nadine Vlădescu

a căror coerenţă internă stă în picioare, fie că sunt despre civilizaţiiextraterestre de pe planete aride, despre animalele vorbi toare de la ofermă sau despre o călătorie călăuzită prin Infern, Purgatoriu şi Paradis.

Unele dintre reacţiile celor pe care i-am rugat să scrie despreexperienţa intimă a prietenului imaginar au fost legate, cel puţin într-oprimă fază, de teama de a-şi deconspira intimitatea. Unii copii ascundfaptul că au un prieten imaginar, pentru a evita criticile sau reacţiilenegative ale părinţilor, ale adulţilor sau ale celorlalţi copii mai puţinima ginativi. În mod similar, unii scriitori sunt mai reticenţi în a-i dezvă -lui altora pe partenerii lumii lor interioare. Pentru că a vorbi în publicdespre un prieten, chiar şi în spaţiul protejat şi familiar al unei cărţi, eun gest foarte pudic care deconspiră o realitate intimă şi care poateastfel vulnerabiliza. În plus, toţi scriitorii îşi iubesc personajele, într-omai mică sau mai mare măsură, iar prietenia cu ele îi dublu expune.

Deoarece, ca orice prietenie, şi cea cu prietenul imaginar e greude întreţinut. A continua să crezi în ceva care este greu de văzut e o în -cercare. Trăim fizic în vizibil, real, palpabil, dar mental şi emoţionalsuntem în invizibil, virtual, imaterial, ca în spaţiul unei cărţi. Ca şi noi,şi prietenii noştri imaginari îşi pot pune întrebarea: „Sunt eu real, sauimaginar?“ Ce ar şi răspunde, însă, putem doar să ne imaginăm. La felcum putem încerca să ne imaginăm cum ar fi dacă fiecare dintre noiar fi propriul său prieten imaginar.

În loc de concluzie

Şi până la urmă, ce veţi găsi în această carte? Treisprezece povestiri,trei sprezece texte france care au curajul de a mărturisi despre o lumeinterioară nemărturisibilă uşor şi despre joaca imaginaţiei cu sine, întrupropria sa delectare.

Cuvânt înainte 15

Imaginaţi-vă o masă mare, animată, magică, la care stau prie -tenii imaginari ai celor treisprezece scriitori. O elegantă şi multiubităpăpuşă, Femeia zeiţă, un balon invizibil, prieten protector, un MelcPrinţ confuz, un porc simpatic care cântă la fagot, un tânăr pe numeMarcel, un adult pe nume Cezar, un Celălalt alter ego în oglindă, unfrate visat, un căpitan cowboy din lacrimă, un duh ce poate lua oriceformă pentru a îndeplini dorinţele unui copil, Donda de la capătul fi ru -lui, care ştie povestea puricelui Jan, iar în capul mesei, cum e şi firesc,stă chiar Dumnezău, prietenul imaginar cel mai real – după unii – sauprie tenul imaginar cel mai imaginar – după alţii. Scriitorii sunt aşezaţişi ei, într-o cameră alăturată, la o altă masă mare şi animată, tot magică,unde se joacă de-a prietenii imaginari, fără să vadă ce se întâmplă încamera vecină.

De-a prietenii imaginari e o joacă foarte serioasă, ca literatura, cascrisul. Ea necesită credinţă. Credinţa scriitorului creator în creaţia şiîn cititorul său şi credinţa cititorului în darul imaginaţiei scriitorului.Şi mai necesită şi rezistenţă şi hotărâre, pentru permanenta şi anevo -ioasa luptă cu realitatea, pentru că fiecare scriitor se luptă cu realitateacum poate şi în funcţie de forţa imaginaţiei sale. După cum spuneElwood, plăsmuitorul lui Harvey şi scriitor fără s-o ştie: „Ei bine, m-amluptat corp la corp cu realitatea timp de treizeci şi cinci de ani, doctore,şi mă bucur să pot spune cu tărie că am învins-o în cele din urmă!“

Cred, cred sperând, că atunci când vor citi povestirile despre ei,toţi prietenii imaginari vor fi mulţumiţi. Li s-a dat carnea cuvinte lor,s-a răsfrânt asupra lor lumina lecturii. Dacă nu complet vizibili, ei suntacum măcar întrezăriţi, presimţiţi, pe-aproape.

Le mulţumesc şi le sunt recunoscătoare minunaţilor şi năs truş -nicilor scriitori care au onorat acest volum cu poveştile, prietenia şiimaginaţia lor. De asemenea, îi mulţumesc lui Augustin Cupşa pentrusubtila postfaţă scrisă din celălalt punct de vedere, cel al cititorului fin

16 Nadine Vlădescu

observator, de două ori atent la plăsmuirile imaginaţiei, în calitatea sadublă de scriitor şi de psihiatru. Îi datorez mulţumiri Lidiei Bodea,editoarea volumului, pentru că a primit să-şi imagineze cum ar fi dacăaceastă carte ar fi. Nu în ultimul rând, îi dedic cartea lui CarmenDomnescu, Lali, prietena mea foarte reală, care este acum într-o altălume, una pe care ne-o putem doar imagina.

Şi pentru că prietenii imaginari ai prietenilor mei imaginarisunt prietenii mei reali, nu-mi mai rămâne decât să vă spun, vouă,tuturor celor care intraţi în această lume, precum şi prietenilor voştri,reali sau imaginari: „Bună seara, prieteni“.

CuprinsCuvânt înainte de Nadine Vlădescu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7

Ana DraguBalonul Imaginar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19

Dan C. MihăilescuNiciodată singur . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31

Iulian TănaseMelcul Prinţ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43

Ioana BotBrânduşa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65

Şerban FoarţăFratele nostru mort . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73

Robert ŞerbanCeau, Donda, Jan e-n blana lui Magic! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81

Elena VlădăreanuCezar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91

Emil BrumaruAtotbiruitoarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102

Marin Mălaicu-HondrariCowboy din lacrimă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113

Antoaneta RalianMarcel sau cea mai frumoasă creaţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123

Nadine VlădescuPorcu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131

Florin BicanCel-ce-te-vede-şi-n-sobă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155

Monica PillatSemnul de taină . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163

Postfaţă de Augustin Cupşa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 173