Modelul Argumentativ La Stephen Toulmin

8/20/2019 Modelul Argumentativ La Stephen Toulmin

http://slidepdf.com/reader/full/modelul-argumentativ-la-stephen-toulmin 1/6

Modelul argumentativ la Stephen

Toulmin

Spre deosebire de Chaim Perelman, pentru englezul Stephen Toulmin (născut laLondra, cu studii de doctorat în etică la Cambridge), dar acum cetăţean american, profesor de filosofie la Center for ultiethnic and Transnational Studies de la !ni"ersit#of Southern $ California (Los %ngeles), teoria argumentării se caracterizează prindeschiderea faţă de acţiune &i comunicare dintr$o perspecti"ă epistemică'

Contribuţia sa fundamentală la o teorie generală a argumentarii este reprezentată prin lucrarea The !ses of %rgument' Stephen Toulmin consideră că logica formală nu arecapacitatea de a clarifica problemele referitoare la forma, eficienţa &i "alabilitatea

argmentelor, precum &i a contetelor de argumentare' *e regulă, contetele deargumentare sunt prea complicate pentru a putea fi reprezentate cu a+utorul modeluluisilogismului de tip aristotelic' *e aceea el respinge silogismul deducti" ca model alraţionamentului concret' ată o simplă înlănţuire logică-

Premisa ma+oră- !nde este fum, acolo este &i foc'

Premisa minoră- .ăd fum'

Concluzie- Prin urmare, arde ce"a'

Conform silogismului aristotelic, dacă primele două afirmaţii sunt ade"ărate, cunecesitate &i concluzia este ade"ărată, iar concluzia este falsă, dacă cel puţin o premisăeste falsă' *ar Stephen Toulmin susţine că premisele conţin o lacună care nu estee"identă' Premisa ma+oră este o afirmaţie care este considerată ca fiind "alabilă în oricecondiţii, iar premisa minoră reprezintă doar o singură do"adă' ai mult, ambele premise pot fi neade"ărate deoarece fumul poate să rezulte de la o ma&ină de ceaţă folosită laturnarea unor sec"enţe cinematografice' Silogismul aristotelic, ca formă de raţionament,

nu este chiar at/t de obiecti" pe c/t pare, întruc/t eistă riscul să se strecoare presupunerine"erificate'

Prin urmare, chiar argumentele simple sunt mult mai complee dec/t un silogismclasic' Problema pro"ine de la utilizarea termenilor neutri creaţi de %ristotel' %ce&titermeni neutri sunt 0premisă ma+oră0 &i 0premisă minoră0 ' 1n realitate, premisele nu suntafirmaţii obiecti"e, de netăgăduit, ci se cer demonstrate'



La prima "edere, eemplul de silogism oferit anterior pare de neatins' Cu toateacestea, Stephen Toulmin susţine că at/t termenii, c/t &i desfă&urarea silogismului clasicnu reflectă cu acurateţe situaţia reală' !ltimul element al silogismului (0%rde ce"a0) estede fapt o afirmaţie, un punct de plecare, &i nu o concluzie, 1ntruc/t reprezintă ce"a ce

trebuie do"edit' Pentru a do"edi este ne"oie de un spri+in, de o +ustificare, adică de un principiu de bază- 0!nde este fum, acolo este &i foc0' ustificarea reprezintă ideea careface legătura între concluzie &i spri+inul pentru aceasta, adică temeiurile argumentului'*ar +ustificarea se cere demonstrată &i nu înţeleasă de la sine' *eci în modelul lui StephenToulmin, concluzia nu poate fi do"edită dec/t numai dacă &i +ustificarea &i temeiurile aufost do"edite'

1n "iziunea lui Toulmin, 2argumentele necesare2 unei întemeieri sunt mai greu deidentificat, iar 2argumentele imposibile2 nu sunt de mare a+utor într$o situaţie deîntemeiere' 3u înt/mplător Stephen Toulmin "a analiza cu precădere conceptul de2probabilitate2, dar nu în cadrele sau termenii unei teorii logice, ci în termeni care plon+ează în contetual- acţiuni, credinţe, politici +ustificati"e etc' Toate aceste aspectefuncţionale ale probabilului depind de 2forţa întemeierilor +ustificati"e2'

Pentru Stephen Toulmin enunţurile care constituie esenţa argumentării sunturmătoarele trei categorii-

a) 4nunţuri care stabilesc o concluzie sau care sugerează o acţiune5

b) 4nunţuri prin care se furnizează date, informaţii, fapte care spri+ină concluzia

sau acţiunea propusă5

c) 4nunţuri care eplică modul în care datele, informaţiile, faptele prezentatespri+ină concluzia sau acţiunea pe care au sugerat$o'

Plec/nd de la aceste trei categorii de enunţuri, dar utiliz/nd termenii 6 concluzie(teză), +ustificare, temeiuri 6 Stephen Toulmin le ansamblează într$un model &i le2utilizează2 ca 2instrument analitic2'

*aca un argument este 6 dupa cum afirma 7abermas 6 8intemeierea care trebuie

sa ne moti"eze sa recunoastem pretentia de "aliditate a unei sustineri sau a unui ordin,respecti" a unei aprecieri2, atunci "om intelege cum se poate construi o premisa generalaca regula de deri"are de la un temei, in conditiile in care intre temei si premisa generalanu eista nici o relatie deducti"a, dar eista o moti"atie suficienta pentru a considera premisa drept +ustificare plauzibila'



9eprezentarea grafică de mai +os constituie modelul argumentului analitic

Termenii modelului propus de Stephen Toulmin (concluzie, +ustificare, temeiuri)sunt interdependenţi ca în silogismul clasic, dar meniţi să scoată în e"idenţă faptul că într$un raţionament, chiar simplu, este mult de do"edit- concluzia nu poate fi do"edită, dec/tdacă &i +ustificarea &i temeiurile sunt do"edite'

Părţile unui argument se articulează în cadrul acestui model astfel-

:) Concluzia este enunţul care este prezentat auditoriului pentru a adera la el'Concluzia poate a"ea un caracter general sau specific unei situaţii, după cum poate fi

epusă în mod eplicit sau subînţeles în mesa+5;) ustificarea (garanţia, întemeierea), reprezintă un principiu cu caracter general,

norma sau legea care se află la baza argumentului, uneori eprimată într$o formăentimematică' ustificarea ar trebui să stabilească "aliditatea concluziei pe baza relaţieiacesteia cu datele' Precizăm că +ustificarea este făcută de cel care argumentează' *eobicei +ustificarea nu este menţionată în mod eplicit în argumentări (ma+oritateaargumentărilor sunt entimematice), astfel înc/t se creează falsa impresie că înargumentări s$ar infera nemi+locit de la o informaţie la cealaltă5

<) Temeiurile (date, informaţii) reprezintă afirmaţii rele"ante pentru concluzie prinintermediul formulării +ustificării' 4le sunt făcute de către cel care argumentează pentrua$&i spri+ini concluzia'

4istă, pentru Stephen Toulmin, &i un alt tip de argumentare, numită substanţială(materială), care completează modelul analitic' 4l consideră că în puţine cazuri concluziaurmează cu necesitate din temeiuri pe baza +ustificării'

1n cele mai multe cazuri de argumentare, concluziei (tezei) trebuie să i se ata&ezeun calificati", un operator modal (probabil, presupun/nd, aproape sigur, cu destulă

certitudine &'a'), care poate fi anulat numai prin condiţii de rezer"are sau de eceptare 9(cu condiţia, dacă nu cum"a, cu ecepţia &'a'), reprezent/nd respingerea saucontraargumentul' Chiar &i legitimitatea +ustificării (întruc/t), care face posibilăconcluzia din temeiuri * (date, informaţii), deci care +oacă rol de regulă de deri"are,trebuie să fie susţinută cu argumente suport = (pe baza)'

Temeiuri (date,

informatii)

Justicare

(garantie,

Concluzie



ată reprezentarea grafică pentru modelul argumentului substanţial în "iziunea luiStephen Toulmin-

Prin urmare, modelul argumentării substanţiale cuprinde următoarele componente-

:) Concluzia sau teza de argumentat5

;) Temeiurile * (date, informaţii), numite &i mi+loace de întemeiere5

<) ustificarea (întruc/t), adică propoziţii generale care garantează deri"areaconcluziei din temeiuri după reguli de inferenţă' Precizăm că +ustificarea este făcută decel care argumentează5

>) ?aranţii suplimentare = (pe baza) care susţin propoziţiile generale 5

@) Propoziţii cu operatorul modal (probabil, posibil, presupun/nd, aproape

sigur, cu destulă certitudine etc'), care, adăug/nd un calificati" (o apreciere sau olimitare), arată în ce măsură concluzia î&i menţine "alabilitatea5

A) Condiţiile de rezer"are sau de eceptare 9 (dacă nu cum"a, cu condiţia etc')legate de operatorul modal ' 9ezer"area este condiţia (clauza) pe baza căreia concluziaî&i pierde "alabilitatea'

Justicare Temeiuri Concluzia

D: date J: intrucatM: probabil,

presupunan

d, aproape

sigur

B: pe baza

R: cuconditia,

daca nu

cuma



Care este diferenţa dintre cele două modeleB %rgumentarea este analitică numaiatunci c/nd propoziţia suport = (pe baza) al +ustificării (întruc/t) conţine de+a, eplicitsau implicit, infonnaţie dată în concluzie' 1n caz contrar, argumentarea este substanţială'

odelul lui Toulmin permite să se distingă &i între demonstraţii &i argumentări'

%tunci c/nd concluzia rezultă cu necesitate din temeiuri * (date, informaţii) &i +ustificarea (întruc/t), se atinge o garanţie raţională sinonimă cu o demonstraţie' *emulte ori nu se poate realiza o astfel de deri"are, deoarece ne lipse&te +ustificarea (întruc/t) care să +oace rolul de regulă de deri"are' 1n aceste cazuri a"em o argumentare'

1n ce situaţii înt/lnim 0argumentări substanţiale0B Prin ecelenţă în discursul pri"at&i public &i în ma+oritatea cazurilor în &tiinţele sociale, în &tiinţele factuale &i în filosofie'1n ultimul caz, argumentele sunt utilizate pentru a susţine sau a infirma aserţiuni, ori înscop euristic'

Satisfacerea condiţiilor de "alabilitate trebuie urmărită &i în cazul argumentărilor'Pentru atingerea acestui obiecti" unii cercetători ai domeniului apelează la reguliledemonstraţiei, cu ecepţia regulii care cere ca teza de întemeiat (concluzia) să deri"e cunecesitate din fundament' *e&i condiţia necesităţii nu poate fi satisfăcută în totalitate, seconsideră că în argumentare trebuie mereu ţintit spre satisfacerea ei, ca un ideal decompletitudine &i rigurozitate' %rgumentarea poate fi chiar concludentă atunci c/nd, pe baza temeiurilor * &i +ustificării , ade"ărul sau +usteţea conc:uziei de"ine plauzibilă'

%&adar, Stephen Toulmin utilizează raţionamentul neformal, bazat pe noţiunea de

0probabilitate0 &i pe care îl nume&te 0logică substanţială0' 4 a"ansează o teorie subtilă(de pildă, noţiunea de 0c/mp argumentati"0 este o redescoperire a noţiunii de 0topos0,teoretizată încă din antichitate de %ristotel) &i o analiză a semnificaţiei conceptului de probabilitate, a+ung/nd la un model de 0argumentare substanţială0 care nu urmăre&te doar persuadarea în sine, ci &i producerea cunoa&terii'

*esprinz/ndu$se de logică ca disciplină aiomatizată, dar fa"oriz/nd modelul silogistic al argumentaţiei pe traseul implicit al entimemei, desprinz/ndu$se &i de teoriaaristotelică a 0auditoriului0, modelul argumentati" al lui Stephen Toulmin propune o

etindere a c/mpului logicii p/nă la asimilarea unui nou 0discurs al metodei05 nu doar almetodei &tiinţifice, ci &i al metodei raţionale, capabilă să eprime procesul prin care seînmulţesc cuno&tinţele noastre în general' %cest model al raţionalităţii propune o analiză

epistemologică care fusese abandonată de logicieni'



=ibliografie-

:' Cazacu, ' %urel, ;D, Teoria argumentarii, =ucuresti- 4ditura Press'

;' Cazacu, ' %urel, ;D, %rgumentarea' Teorie si aplicatie, =ucuresti- 4ditura Eundatiei9omania de maine'<' Cazacu, ' %urel, ;D, Teoria argumentarii si eplicatiei, E%C!LT%T4% *4

ELFSFE4 G !93%LS, %nul uni"ersitar ;H 6 ;I, S3T4JK *4 C!9S'!" Sala"astru, Constantin, :IIA, odele argumentati"e in discursul educational, =ucuresti-

4ditura %cademiei 9omane'

Modelul Argumentativ La Stephen Toulmin

Documents

Transcript of Modelul Argumentativ La Stephen Toulmin