Metode Active Participative
-
Upload
marian-cristianstirbu -
Category
Documents
-
view
6 -
download
3
Transcript of Metode Active Participative
Universitatea Crestină “Dimitrie Cantemir”
Departamentul pentru pregatirea personalului didactic
Modul Psihopedagogic nivel I
Metode active participative folosite în predarea matematicii
Prof. univ. dr. : Octavia Costea
Student:Tuluceanu Alexandra Luminița
1
„Tot ce este gândire corectă este sau matematică,
sau susceptibilă de matematizare.”
(Grigore Moisil)
Introducere
În secolul XXI, un obiectiv important al educației este cel de a dezvolta indivizi cu un
nivel ridicat de competențe matematice ce susțin apoi participarea viitoare pe piața muncii.
Cunoștințele de matematică sunt fundamentale pentru înțelegerea și dezvoltarea științei și
tehnologiei, fiind aplicabile și în multe zone ale științelor sociale.
Metodele interactive de predare a matematicii au devenit foarte importante datorită
rezultatelor pozitive obținute în înțelegerea conceptelor matematice de către elevi1. Aceștia au
căpătat mai multă încredere și au devenit mai motivați dezvoltând o înțelegere mai profundă în
rezolvarea problemelor de matematică.
Metodele interactive de predare se referă la două direcții de comunicare, cadru didactic -
elev și elev - elev. Profesorul monitorizează și testează continuu înțelegerea elevilor săi ajustând
punctele importante ale lecției în funcție de răspunsurile și întrebările primite, ajutându-și elevii
în înțelegerea mai profundă a conceptelor matematice2. Aceasta reprezintă calea optimă de
acumulare a cunoștințelor, doar expunerea lecției fiind o metodă depășită și care privează elevul
de o înțelegere mai bună prin lipsa de participare activă. Elevii comunică liber și cu încredere în
rezolvarea problemelor matematice înțelegând că profesorul nu este acolo ca să le vâneze
greșelile, ci ca să-i ajute lucrând împreună.
M. Nickson3 consideră că aplicarea metodelor interactive de predare a matematicii, care
nu sunt întotdeauna pur matematice, ajută elevii să includă matematica în realitățile lumii
înconjurătoare.
Implementarea efectivă a metodelor interactive depinde de mai mulți factori. Profesorul
și elevii trebuie să observe principiile favorabile ale acestei implementări. Profesorul creează
cadrul optim al procesului de învățare și în acest caz el trebuie să fie în continuă interacțiune cu
elevii săi, observând direcția în care se îndreaptă acest proces, construind în permanență căile de
urmat. Cu alte cuvinte, el învață de la elevii săi, din feedback-ul oferit de aceștia, despre modul
în care ei înțeleg conceptele matematice. Ascultă discuțiile dintre elevi în rezolvarea unei
probleme, le verifică temele, evaluează întrebările și nivelul de implicare al acestora.
Un alt rol important al profesorului în predarea interactivă a matematicii este să dezvolte
printre elevii săi convingerea că discutarea erorilor făcute sunt oportunități de învățare și
înțelegere mai profundă a conceptelor și nu trebuiesc privite ca find un eșec. Este
1 W. Harlen, Education for Teaching Science and Mathematics in the Primary School, Paris, 1993, p. 28.2 J. R. Moyles, The Excellence of Play, Buckingham, 1994.3 M. Nickson, Teaching and Learning Mathematics, London, 2004, p.5.
2
responsabilitatea profesorului să implementeze această atmosferă în care greșeala este privită ca
un pas spre succes atunci când este observată și rezolvată în beneficiul tuturor. L. Buxton se
referă la clasă ca fiind un loc public în care elevul este înconjurat de colegii săi, iar o întrebare
adresată în prezența lor îl expune4. Aceasta se referă la faptul că modul defectuos în care sunt
tratate răspunsurile greșite pot descuraja elevii în a participa interactiv la procesul de educare.
Dovada de tact a profesorului în astfel de situații îi va asigura acestuia succesul în obținerea
obiectivului de a implemeta tehnica interactivă de predare a matematicii.
Exemple de practică a predării interactive:
1. Explicarea ideilor și a proceselor.
2. Stabilirea și folosirea reprezentativă a modelelor.
3. Fixarea și coordonarea grupurilor de lucru.
4. Recunoașterea și identificarea modelelor comune de gândire ale elevului.
5. Selectarea și folosirea metodelor specifice de apreciere a rezultatelor.
Acest model de predare și însușire a cunoștințelor în mod interactiv se substituie obiectivelor
pe care și le propune un profesor pe termen scurt, mediu și lung:
- Să ajute elevul să obțină un răspuns corect;
- Să-și atingă țelul de a fi un bun instructor;
- Să răspundă obiectiv la problemele și acțiunile elevilor săi;
- Să dezvolte cunoștințele de matematică ale acestora.
Noul curricul-um al disciplinei Matematică pune accent pe caracterul explorativ-investigativ
al învăţării matematicii, pe valoarea formativă a contextelor problematice în care trebuie să se
producă învăţarea şi pe raţionalizarea conţinuturilor la nivelul anului de studiu.
Obiectivele-cadru au un grad ridicat de generalitate şi complexitate şi marchează evoluţia
copilului de-a lungul întregului ciclu primar. Acestea sunt:
1. cunoaşterea şi utilizarea conceptelor specifice matematicii;
2. dezvoltarea capacităţilor de explorare/investigare şi rezolvare de probleme;
3. formarea şi dezvoltarea capacităţii de a comunica utilizând limbajul matematic;
4. dezvoltarea interesului şi a motivaţiei pentru studiul şi aplicarea matematicii în contexte
variate.
Din punctul de vedere al dezvoltării intelectuale, învăţarea matematicii exersează
capacitatea de a judeca, ajută elevul să distingă adevărul ştiinţific de neadevăr, să-l demonstreze;
antrenează organizarea logică a gândirii, ordonarea ideilor, recunoaşterea ipotezelor şi a
concluziilor, îl învaţă pe școlar să distingă diversele aspecte ale unei situaţii, să separe esenţialul
de neesenţial; dezvoltă atenţia, antrenează memoria logică, exersează analiza şi sinteza,
4 L. Buxton, Do you panic about Maths? Coping with Math Anxiety, London, 1981.3
favorizează dezvoltarea imaginaţiei creatoare; dezvoltă spiritul critic, formează spiritul ştiinţific
obiectiv şi stimulează dorinţa de cercetare. Sub aspect estetic se dezvăluie frumuseţea
matematicii exprimată prin formule, relaţii, figuri, demonstraţii, se cultivă calităţi ale exprimării
gândirii (claritate, ordine, conciziune, eleganţă), și, în același timp, îl ajută pe elev să recunoască
şi să aprecieze legătura formală a creaţiei artistice din echilibrul arhitectural, compoziţia artelor
plastice, ritmuri şi structuri muzicale, frumuseţea şi organizarea naturii şi a tehnicii. Din punct de
vedere moral, matematica formează capacitatea aprecierii adevărului, obiectivităţii şi echităţii,
creează nevoia de rigoare, discernământ şi probarea ipotezelor, dezvoltă nevoia de cunoaştere, de
înţelegere. Se formează deprinderi de cercetare şi investigare, este stimulată perseverenţa.
Jocurile didactice
Prin varietatea jocurilor propuse elevilor se urmăreşte să dezvoltăm şi originalitatea
gândirii copiilor, modul personal de a găsi soluţii pentru diferite situaţii-problemă, independenţa
în raţionament, complexitatea de vederi, înalta capacitate de generalizare.
Metoda jocurilor oferă un cadru propice pentru învăţarea activă, participativă, stimulând
în acelaşi timp iniţiativa şi creativitatea elevilor. Jocurile didactice reprezintă o formă de învățare
plăcută și atractivă, ce corespunde particularităţilor psihice ale acestei vârste. Lecţiile înviorate
cu jocuri didactice susţin efortul elevilor, menţinându-i mereu interesaţi, îi determină să lucreze
efectiv şi în acelaşi timp să gândească în mod creator și original. Eficienţa acestor metode constă
în capacitatea fiecărui dascăl de a le utiliza în procesul de însuşire a cunoştinţelor matematice,
constă în modul în care fiecare cadru ştie să-i antreneze pe elevi pe parcursul acestor ore.
Jocurile logico-matematice au avantajul de a dispune de nenumărate ocazii, care să
influenţeze pozitiv calităţile gândirii elevilor.
Sunt jocuri matematice prin care vom dezvolta spiritul critic al elevilor, ceea ce înseamnă
că aceştia nu vor prelua în totalitate o situaţie, un fapt, o soluţie, ci, vor remarca calităţile şi
defectele, determinând cauzele şi modalităţile de îndreptare a defectelor. Pentru exersarea
spiritului critic putem rezolva cu elevii jocuri logico-matematice, în care introducem voit
anumite greşeli, iar elevii au sarcina de a identifica şi corecta aceste greşeli.
Astfel, se poate folosi jocul „Găseşte intrusul”, în care li se cere copiilor să calculeze
şi să elimine termenul sau factorul care este în plus.
Prin jocul logico-matematic „Cine calculează mai repede” se urmăreşte ca elevii să
descopere procedee de calcul rapid, să ştie să folosească proprietăţile operaţiilor, să-şi dezvolte
spiritul inventiv-creator şi flexibilitatea gândirii.
4
Pentru ca elevii să descopere tainele şi frumuseţea operaţiilor matematice, le propunem
jocul „Găsiţi semnele aritmetice!” în care li se cere copiilor să introducă semnele matematice,
între cifrele date, pentru a ajunge la rezultatele înscrise.
Turul galeriei este o metodă interactivă de învăţare bazată pe colaborarea între elevi,
care sunt puşi în ipostaza de a găsi soluţii de rezolvare a unor probleme. Această metodă
presupune evaluarea interactivă şi profund formativă a produselor realizate de grupuri de elevi.
Tehnica „ciorchinelui” este o tehnică eficientă de predare și învățare care încurajează
elevii să gândească liber și deschis. „Ciorchinele" este un „brainstorming" necesar, prin care se
stimulează evidențierea legăturilor dintre idei; o modalitate de a construi sau realiza asociații noi
de idei sau de a releva noi sensuri ale ideilor. „Ciorchinele" este o tehnică de căutare a căilor de
acces spre propriile cunoștințe evidențiind modul de a înțelege o anumită temă, un anumit
conținut.
Metoda cubului presupune explorarea unui subiect, a unei situaţii din mai multe
perspective, permiţând abordarea complexă şi integratoare a unei teme.
Metoda mozaicului are avantajul că implică toţi elevii în activitate şi că fiecare dintre ei
devine responsabil, atât pentru propria învăţare, cât şi pentru învăţarea celorlalţi. De aceea,
metoda este foarte utilă în motivarea elevilor: faptul că se transformă, pentru scurt timp, în
„profesori” le conferă un ascendent moral asupra colegilor. Metoda mozaicului presupune
învăţarea prin cooperare la nivelul unui grup şi predarea achiziţiilor dobândite de către fiecare
membru al grupului unui alt grup. Această metodă are avantajul că implică toţi elevii în activitate
şi că fiecare dintre ei devine responsabil atât pentru propria învăţare, cât şi pentru învăţarea
celorlalţi. De aceea, metoda este foarte utilă în motivarea elevilor cu rămâneri în urmă: faptul că
se transformă, pentru scurt timp, în ‚, profesori” le conferă un ascendent moral asupra colegilor.
Metoda cadranelor se poate folosi frontal şi individual, în rezolvarea problemelor prin
metoda figurativă. Fişa de lucru este împărţită în patru cadrane destinate textului problemei,
reprezentării grafice, rezolvării şi, respectiv, răspunsului problemei. Această metodă este
eficientă, deoarece delimitează clar în mintea copilului etapele pe care trebuie să le parcurgă
pentru a obţine rezultatul problemei. Apoi acoperind celelalte cadrane şi descoperind doar pe
cele cu nr. II, III sau IV se cere elevilor să creeze probleme asemănătoare (asemănătoare
reprezentării grafice, planului de rezolvare sau al cărui răspuns să fie identic cu cel obţinut în
problemă).
Rolul învăţătorului în procesul de modelare a omului este poate cel mai important.
Punându-şi elevii în situaţii variate de instruire, el transformă şcoala “într-un templu şi un
laborator” (M. Eliade). Matematica este obiectul care generează la marea majoritate a elevilor
5
eşecul şcolar. De aceea profesorul de matematică trebuie să creeze un climat instituţional
favorabil folosind diverse metode moderne care să-l determine pe elev să se implice activ în
procesul instructiv - educativ.
6
Bibliografie
1. Buxton, L., Do you panic about Maths? Coping with Math Anxiety, London,
1981.
2. Harlen, W., Education for Teaching Science and Mathematics in the Primary
School, Paris, 1993, p. 28.
3. Ionescu, M., Chiș, V., Strategii de predare și învățare, București, 2010.
4. Moyles, J. R., The Excellence of Play, Buckingham, 1994.
5. Nickson, M., Teaching and Learning Mathematics, London, 2004.
6. Vâlcan D., Metodologia rezolvării problemelor de aritmetică, Cluj-Napoca, 2005.
7