Manual St.pol an II Sem.1 (1)

8/14/2019 Manual St.pol an II Sem.1 (1)

1/579

Coordonator ID:Prof. dr. Petru BEJANEditura UniversitaNii Al. I. CuzaIasi 2010UNIVERSITATEA AL. I. CUZAFACULTATEAIASI DE FILOSOFIESTIINlE POLITICEVolumul IIInvaNamnt la distanNaAnul IISemestrul I


2/579


3/579

C U P R I N S C U P R I N SIDEOLOGII POLITICE ..........................................................7

Prof. dr. Anton CARPINSCHI

TEORII ALE RELAlIILOR INTERNAlIONALE .................81

Prof. dr. George POEDE

PARTIDE POLITICE SI GRUPURI DE INTERESE ....127

Conf. dr. Mioara NEDELCU

STATISTICAAPLICATA...................................................205

Conf. dr. Virgil STOICA

ISTORIE POLITICA...........................................................261

Conf. dr. Mioara NEDELCU


4/579


5/579

I. Despre ideologieII. De la liberalism la neoliberalismIII. Conservatorismul.ntre traditie si modernitateIV. Socialismul. Origini si devenireIDEOLOGII POLITICEProf. dr. Anton CARPINSCHICUPRINS


6/579


7/579

O scurta istorie a ideologieiIdentificarea idolilor, saun cautarea unei preistorii a ideologieiO scurta istorie a ideologieiIdentificarea idolilor, saun cautarea unei preistorii a ideologieiI. Despre ideologien majoritatea dezbaterilor privind problemele teoretice si metodologice alefilosofiei sau stiintelor sociale se pune n discutie si problema ideologiei. n orizontulsociologiei, de pilda, ideologia este frontal abordata de sociologia cunoasteriicareconsidera problematica ideologiei legata de "cadrele sociale", de conditionareasociala acunoasterii umane. n politologie si n toate celelalte stiinte sociale, problematicaideologiei este, de asemenea, prezenta atunci cnd se discutaaspecte precum: angajareasau neangajarea cercetatorului, obiectivitatea si partinitatea cunoasterii sociale, raportuldintre judecatile de constatare si cele de evaluare, dintre adevarul obiectiv siinteresulpersonal sau de grup, etc. n cunoasterea umana, elaborarea unui nou concept presupunedeschiderea unui nou cmp epistemic nsotit de ntreaga sa preistorie.

Astfel, contributii importante n studierea problematicii ideologiei pot fi semnalatenca naintea aparitiei conceptului de ideologie de la nceputul secolului al XIX-lea,deoarece existenta fenomenului ideologic precede elaborarea conceptului de ideologie.n acest context trebuie sa remarcam ca forme ideologice ale constiintei umane auaparut n zorii civilizatiei umane, odata cu diviziunile sociale ale muncii si, n special,cu separarea muncii fizice de munca intelectuala. Dar, preocuparile teoretice legate dedeterminarea sociala a ideilor, de structura si functiile discursului ideologic,

apar nepoca moderna n contextul revolutiei industriale si a revolutiilor politice, odata cuintrarea n istorie a maselor umane din orase si, mai ales, odata cu constientizarearolului politic al noilor clase sociale.

Att burghezia, ct si proletariatul, clase caracteristice societatii industrialemoderne, sunt corpuri sociale cu interese economice si politice specifice a carormotivare si activare necesita un nou tip de discurs: ideologia politica.

Lui Francis Bacon (1561-1626) i datoram o preistorie a teoriei ideologiei sub

forma studiului idolilor. Astfel, idolii tribului ("idola tribus") semnificau naturaantropomorfica a simturilor si a intelectului uman ce denatureaza realitatea. "Siintelectul omenesc, asemanator unei oglinzi cu suprafata inegala fata de razelelucrurilor, amestecnd propria sa naturacu aceea a lucrurilor, rastalmaceste si


8/579

Anton CARPINSCHIdesfigureaza imaginea acestora"1. Pe lnga idolii tribului desemnnd erorile comunenaturii umane, n general, exista idolii pesterii ("idola specus"), caci fiecare individ are onatura proprie, adica " o pestera sau o vizuinaa lui care refractasi tulbura luminanaturii". O mai pronuntata determinare sociala prezinta idolii forului ("idola fori"), carese formeaza prin convietuirea oamenilor, din cauza relatiilor si a asocierii prin vorbire."Cuvintele sunt impuse lucrurilor potrivit cu felul de a gndi al multimii"2. La acestia seadauga idolii teatrului ("idola theatri"), nradacinati n spiritul oamenilor prin dogmelediferitilor filosofi acceptate necritic, prin traditie, credulitate sau neglijenta.Daca prin ideologie ntelegem, n mare, ideile influentate de factori sociali, conceptialui Bacon despre idolii care distorsioneaza cunostintele umane ne apare ca o primancercare de identificare a discursului ideologic prin critica concomitenta a gndirii de

factura ideologicasi a realitatii sociale. Identificarea tipurilor si formelor de idoli aparepentru noi, astazi, ca un pas spre localizarea si caracterizarea ideologiei ca gen degndire si persuadare la nivel individual si colectiv.Ideologia ntre stiinta ideilor si "metafizica sinistra"Ter(175a cosi spmenul de "ideologie" a fost creat de filosoful francez Antoine Destutt de Tracy4-1836), care, n cele cinci volume ale lucrarii sale intitulate lements d'idologie,nsiderat ca ideologia trebuie sa se ocupe cu studiul sistematic al originii, structuriiecializarii ideilor.

Creatorul termenului proiecta ideologia ca o stiinta naturala a ideilor, fundamental gramaticii, logicii, instructiei, educatiei, moralei sau politicii. Reprezentata de ungrup cultural cuprinznd pe de Tracy, Cabanis, Volney, Garat, Daunou, Scoalaideologica a exercitat o mare influenta la sfrsitul secolului al XVIII-lea si nceputulsecolului al XIX-lea, constituind un bastion al materialismului senzualist francez si, nacelasi timp, un grup politic influent, initiator al reorganizarii nvatamntului siinstitutiilor stiintifice n cadrul Conventiei nationale care a fondat si guvernatprima

Republica franceza. Termenul de ideologie a aparut n contextul politic al cresteriingrijoratoare a autoritatii si prerogativelor lui Napoleon Bonaparte. Deziluzionati detransformarea, sub Napoleon, a republicii democratice n dictatura imperiala, o serie defilosofi si oameni de cultura grupati n jurul lui Destutt de Tracy s-au retras din viatapublicasi s-au dedicat meditatiei. Exprimndu-si regretul ca a fost parasit de o parte di


9/579

nfilosofii si intelectualii care n perioada ascensiunii l sprijinisera, ironiznd retragerealor n sfere abstracte, Napoleon taxa ideologia drept "metafizica sinistra" folosita camasca n planurile politice subversive ale adversarilor sai.81 Francis Bacon, Noul Organon, Editura Academiei, Bucuresti, 1957, p.42.2 Ibidem.


10/579

Ideologii politice

aici, un sens restrictiv al ideologiei, termenul referindu-se doar laconceptia despre lume a clasei dominante.

3 K. Marx, F. Engels, Opere alese n doua volume, vol.2, Editura Politica, Bucuresti, 1967, editia a III-a,pp.465-466.4 Ibidem, p.469.5 K. Marx, F. Engels, Ideologia germana, n K. Marx, F. Engels, Opere, vol.3, Editura Politica, Bucuresti,

Ideologia, doar o "falsa constiinta"?Karl Marx (1818-1883) si Friedrich Engels (1820-1895), creatorii materialismuluiistoric si ntemeietorii socialismului revolutionar, au preluat acceptiunea peiorativa atermenului ideologie, aceea de gndire rupta de realitate, si au aplicat-osistemelor de idei politice, morale, filosofice sau religioase.Distorsionare a realitatii sociale prin prisma intereselor specificeclaselor sociale angajate n lupta politica, ideologia este pentruMarx si Engels "o falsa constiinta".

O formulare explicitaa acestei afirmatii apare ntr-o scrisoare a lui Engels ncare acesta vorbeste despre ideologia juridica."Reflectarea relatiilor economice ca principii juridice scrie acesta , rastoarna,deasemenea, n mod necesar lucrurile cu capul n jos: ea are loc fara ca cei n cauza sa-si deaseama de acest proces; juristul si nchipuie ca opereaza cu teze apriorice, pe cnd acesteanu sunt de fapt dect niste reflectari economice, asa ca totul e rasturnat cu capul n jos. Simi se pare de la sine nteles ca aceasta rasturnare, care, atta timp ct nu este descoperita,constituie ceea ce noi numim conceptia ideologica, actioneazala rndul ei asupra b

azeieconomice si o poate modifica n cadrul anumitor limite"3 .ntr-o scrisoare catre Franz Mehring, Engels este si mai explicit:"Ideologia este un proces pe care asa-numitul cugetator l ndeplineste, ce-i drept,n chipconstient, dar fals constient. Adevaratele forte motrice care-l pun n miscare i ramnnecunoscute, altfel n-ar fi un proces ideologic. Prin urmare, el si nchipuie fortemotricefalse, aparente. Dat fiind caeste un proces de gndire, el i deduce si continutul si forma dingndirea pura, fie din propria sa gndire, fie din aceea a premergatorilor sai. El opereaza cu

un material pur intelectual, pe care, fara sa-l priveasca mai de aproape, l considera caemanat din gndire si nu-i mai cauta vreo altaorgine mai ndepartata, independenta degndire"4 .Rezulta din aceste texte ca atunci cnd ntemeietorii marxismului au definitideologia ca falsa constiinta, au avut n vedere ideologia burgheza, acel sistem de idei acarui functie era legitimarea conducerii societatii de catre clasadominanta, clasa care controleaza fortele materiale, resursele productiei


11/579

si reproductiei sociale. "Ideile clasei dominante scriuMarx si Engels , sunt n fiecare epocaideile dominante, ceea censeamna ca clasa care reprezinta forta materiala dominanta asocietatii este totodatasi forta ei spirituala dominanta"5. Observam,1958, p.47.sensul restrictival ideologiei,termenulreferindu-se doarla conceptiadespre lume aclasei dominante


12/579

Partinitatea si obiectivitatea ideologiei autoproclamate stiintificePlecnd de la tezaca productiamateriala a vietiinemijlocite constituiebaza reala a ntregiiistorii, Marx siEngels au adoptatun punct de vederematerialist asupraasupra ideologiei.Partinitatea si obiectivitatea ideologiei autoproclamate stiintificePlecnd de la tezaca productiamateriala a vietiinemijlocite constituiebaza reala a ntregiiistorii, Marx siEngels au adoptatun punct de vederematerialist asupraasupra ideologiei.Anton CARPINSCHI

Analiza genezei ideologiei realizata n Ideologia germana, se refera la procesulcoagularii ideologice a societatii burgheze, vazut de Marx si Engels ca un proces deelaborare a iluziilor burgheziei, una dintre acestea fiind credinta ca lumea sisocietateasunt guvernate de idei. De aceea, a vorbi despre critica ideologiei la Marx si Engelsnseamna a vorbi despre critica facuta de cei doi idealismului istoric, exacerbarii roluluiideilor si ruperii planului ideilor de cel al existentei sociale.

Totodata, experienta activitatii stiintifice si politice i-a ndreptat pe

Marx si Engels spre acceptarea existentei unei alte maniere de aconcepe ideologia. Plecnd de la teza ca productia materiala a vietiinemijlocite constituie baza reala a ntregii istorii, Marx si Engels auadoptat un punct de vedere materialist asupra asupra ideologiei. "Nuconstiinta determina viata, ci viata determina constiinta. Primul felde a privi lucrurile porneste de la constiintaca de la un individ viu;al doilea, care corespunde vietii reale, porneste de indivizii reali, vii,considernd constiinta numai ca fiind constiinta lor"6. Productia

materiala a vietii nemijlocite constituie baza reala a ntregii istorii, dar productia caactivitate sociala nu se reduce la crearea mijloacelor de productie, ci desemnea

za oriceactivitate creatoare de bunuri materiale sau spirituale.

Aceasta nseamna ca elaboratele constiintei sunt conditionate istoric, ca ideologiapoate fi vazutaca ansamblul "productiei spirituale" cu caracter de clasa.

"Ceea ce transformao idee n ideologie este conexiunea ei cu natura conflictuala a


13/579

relatiilor economice si sociale ce caracterizeaza procesul muncii. (). Aceastaconexiune cu lupta de clasa, mpreuna cu baza ei economico-sociala este factorul careconfera anumitor idei forta lor ideologica"7.

Acest sens, mai larg al termenului de ideologie, poate fi ntlnit si n Ideologiagermana, dar mai ales n "Prefata" la Contributii la critica economiei politice sau nLudwig Feuerbach si sfrsitul filosofiei clasice germane.

Dupa critica facuta de Marx si Engels idealismului istoric si ideologieiburgheze si dupa constituirea conceptiei materialiste asupra societatii siistoriei, acceptia initialasi restrnsa a ideologiei ca "falsa constiinta" acedat locul acceptiei mai largi promovate de Vladimir Ilici Lenin (18701924),pentru care ideologia este un fenomen suprastructural complex. LaLenin si, n general, n textele canonice ale marxism-leninismului,termenul de ideologie desemneazatotalitatea ideilor, conceptiilor uneiclase, ale unei paturi sociale, ale unei comunitati umane, ale unui grup

6 Ibidem, p.27.7 David McLelan, Ideologia, CEU, Editura Du Style, Bucuresti, 1998, p.36.


14/579

Ideologii politicedistinctia ntreideologia progresistasi cea reactionara,ntre cea stiintificfundamentatasi ceanestiintificaIdeologii politicedistinctia ntreideologia progresistasi cea reactionara,ntre cea stiintificfundamentatasi ceanestiintificasocial. Cunoasterea particular-clasialaeste, n general, o cunoastere cu caracterideologic. Criteriul delimitarii ideologiei este criteriul intereselor de clasa."Exista scrie Lenin , o vorba latineasca: cui prodest, adica cui foloseste? Cnd nu este limpedece grupuri, forte, personalitati politice sau sociale apara anumite propuneri, masurietc, trebuie sa ne punem ntotdeauna ntrebarea: cui foloseste?"8.

Aplicarea acestei reductii sociologice pune n evidenta corelatia dintre pozitia si

interesele de clasasi productiile ideatice care le exprimasi le apara.Referindu-se la conceptia materialistaasupra istoriei, pe care Marx si Engels ocalificau drept stiintifica, Lenin comenteaza: "definindu-si conceptia despre lume, ei audenumit-o pur si simplu materialism. Ideea lor fundamentala () e ca raporturilesociale se mpart n raporturi materiale si raporturi ideologice. Acestea din urma nureprezinta dect o suprastructuraa celor dinti, care, la rndul lor, iau nastereindependent de vointa si constiinta omului, ca (rezultate) forme ale activitatiiomului,

urmarind ntretinerea propriei lui existente"9.

n contextul polemicilor aprinse cu adversarii ideologici si politici, Lenin a dezvoltatlatura pragmatica legata de organizarea clasei muncitoare si a partidului comunist caavangarda politica a acesteia. El a accentuat rolul revolutionar al partidului unic,comunist, locul ideologiei n lupta de clasasi n activitatea revolutionara a partidului.n acest cadru politico-ideologic, pentru Lenin a devenit foarte limpede distinctiadintre ideologia progresistasi cea reactionara, dintre ideologia stiintific fund

amentatasi cea nestiintifica.

De aceea, el putea sa scrie n Materialism si empiriocriticism: "conditionata dinpunct de vedere istoric este orice ideologie, dar neconditionat e faptul ca oricareiideologii stiintifice (spre deosebire, de pilda, de cea religioasa) i corespundeadevarulobiectiv, natura absoluta"10. n ce consta obiectivitatea ideologiei?Cercetatorul angajat partinic pe pozitia unui anumit grup social


15/579

raspunde Lenin , se bucura de obiectivitate mai profunda dect aobiectivismului, ntruct nu se margineste sa arate necesitatea unuiproces, ci lamureste care anume formatiune da continut acestuiproces, care anume clasa da sens respectivei miscari. Nu numai caobiectivitatea si partinitatea sunt compatibile, dar mai mult,partinitatea conditioneaza obiectivitatea si stiintificitatea teoriei clasei muncitoarepentru ca interesele acestei clase coincid cu sensul istoriei, cu legea progresului social.Opernd o distinctie ntre ideologia progresistasi cea reactionara, ntre cea stiintificfundamentatasi cea nestiintifica, Lenin considera cairezistibila "putere de atractie pe

8 V.I. Lenin, Opere complete, vol. 23, Editura politica, Bucuresti, 1963, p.6.9 V. I. Lenin, Continutul economic al narodnicismului si critica lui n cartea domnului Struve, n Opere,vol.1, Editura politica, Bucuresti, 1958, p.142.10 V.I. Lenin, Opere complete, vol.18, Editura politica, Bucuresti, 1963, p.136.


16/579

"Ideologii particulare" si "ideologii totale"ideologia este unsistem de idei legatde interesele unuigrup economic,politic, etnic, religiossau de alt gen"Ideologii particulare" si "ideologii totale"ideologia este unsistem de idei legatde interesele unuigrup economic,politic, etnic, religiossau de alt genAnton CARPINSCHIcare aceasta teorie o exercita asupra socialistilor din toate tarile constatocmai n faptulca ea mbina un nalt si riguros spirit stiintific (care constituie ultimul cuvnt alstiinteisociale) cu spiritul revolutionar, si le mbinanu n mod ntmplator, nu numai pentrumotivul ca ntemeietorul doctrinei ntrunea calitatile unui om de stiintasi pe acelea ale

unui revolutionar, ci le mbina chiar n cadrul teoriei ntr-un mod intrinsec siindisolubil"11. ncredintat n posibilitatea elaborarii unei ideologii stiintifice,Lenin amilitat pentru fundamentarea educatiei ideologice concepute si administrate de partidulunic, educatie capabila satransforme proletariatul dintr-o clasa n sine ntr-o clasapentru sine.

n acest proces, ideologul este acela care "merge naintea miscarii spontane, aratndu-icalea, () stie sa rezolve, naintea altora toate problemele teoretice, politice, tactice si

organizatorice de care se lovesc n mod spontan alemiscarii"12.

Dezvoltnd conceptia sociologicamax-weberiana conform careiaideologia este un sistem de idei legat de interesele unui grup economic,politic, etnic, religios sau de alt gen, Karl Mannheim a analizatconceptele de ideologie si utopie ca aspecte corelate ale dimensiuniiteoretice a constintei sociale. n lucrarea sa, Ideologie si utopie (1929),Karl Mannheim prezinta ideologia si raportul acesteia cu utopia dinperspectiva sociologiei cunoasterii, stiinta menita sa traseze originile sicadrele sociale ale ideilor si credintelor omenirii, sa explice dinamicasociala a structurilor de gndire, mai precis, relatia dintre structurile de

gndire si situatiile social-politice n schimbare. Odata cu "aparitiaformei generale a conceptiei totale asupra ideologiei scrie Mannheim, simpla teorie a ideologiei se transforma n sociologie a cunoasterii.Ceea ce constituia odata armamentul intelectual al unui partid, devine ometodade cercetare n istoria socialasi intelectuala"13. Gnditorulgerman considera ca propria sa contributie consta n transformarea

teoriei ideologiei ntr-o sociologie a cunoasterii, ceea ce a permis trecerea de la forma


17/579

speciala, particulara, la forma generala a ideologiei.

Prin ideologii particulare, Mannheim ntelege ideologiile care servesc pentru inducerean eroare a grupurilor opuse, iar prin ideologii totale, totalitatea structurii gndirii uneiepoci, a unui grup social, a unei clase.

11 V.I.Lenin, Opere complete, vol.1, Editura politica, Bucuresti, 1960, p.329.12 Vladimir Ilici Lenin, Opere complete, vol.5, Editura Politica, Bucuresti, 1961, p.363.13 Karl Mannheim, Essays on the Sociology of Knowledge, Routledge, London, 1957,p.69.


18/579

"Aparatele ideologice" si ideologia ca "raport trait al oamenilorfata de lumea lor""Aparatele ideologice" si ideologia ca "raport trait al oamenilorfata de lumea lor"Ideologii politice

n sensul "conceptiei particulare", ideologia este, n acord cu psihologiaintereselor, o arma n lupta de idei si activitatea de propaganda. "Conceptia totala" serefera la modalitatile de a gndi ale unei clase sau chiar a unei societati pe perioadeistorice determinate, cum ar fi de pilda, societatea medievala, epoca moderna, perioadadintre cele doua razboaie mondiale etc. n acest sens larg, toate gndurile noastredespresocietate si toate actiunile colective prezinta un caracter ideologic. "Forma generala aconceptiei totale cu privire la ideologie este este utilizata de analisti subliniazaMannheim , atunci cnd acestia au curajul de a supune unei analize ideologice nu doarpunctele de vedere ale adversarului, ci si pe toate celelalte, inclusiv pe al lor propriu"14.

Asistam, aici, la o extindere a conceptului de ideologie la "ceva de genul unuisistem decredinte despre lumea sociala sau un Weltanschauung (perspectiva asupra lumii)"15,extindere ce i-a deschis posibilitatea conceperii ideologiei ca fiind "mai multdect opledoarie pentru interesul clasei conducatoare"16. Istoricitatea si caracterul social algndirii reprezinta pentru Mannheim sursele limitelor gndirii si cunoasterii sociale.

Teoria aparatelor ideologice a fost sustinutade Louis Althusser17 care a reluat o

idee a lui Antonio Gramsci despre hegemonia clasei la putere printr-un vast sistem civil(scoala, biserica) ce asigura supunerea "voluntara" a claselor exploatate.

Spre deosebire de Gramsci, Althusser a considerat cahegemonia clasei dominante siconsensul nu se realizeaza, n principal, prin institutii civile si actiuni private, ci prinintermediul unor aparate ideologice de stat, printre care: aparatul religios, denvatamnt, aparatul juridic, politic, sindical, de informatie etc.

Gnditorul francez accentueaza asupra rolului deosebit al aparatelor

ideologice n societatea contemporana. Asistam, astazi, la o adevaratainsertie a ideologicului n toate structurile societatii. De aici, strnsacompetitie ntre grupuri, partide, indivizi pentru ocuparea pozitiilor decomanda n aparatele ideologice, concurenta dintre diferitele institutii siaparate ideologice n dobndirea, transmiterea si manipularea informatiei.

Indispensabila oricarei societati, ideologia ramne, totusi pentru Althusser, oreprezentare falsificata a realului, pentru ca este, n mod necesar, orientatasitendentioasa, plina de enunturi eronate ce se pretind adevarate. Ea nu ofera oam


19/579

enilor ocunoastere obiectiva a sistemului social n care traiesc, ci dimpotriva o reprezentaremistificataa acestui sistem social pentru a-i mentine "la locul lor" n sistemul

14 Ibidem, p.68.15 Terence Ball, Richard Dagger, Ideologii politice si idealul democratic, Polirom, 2000, p.21.16 Ibidem.17 Louis Althusser, Idologies et appareilles idologiques d'tat, n "La Pense", nr.11970.


20/579


21/579

Idei, doctrine, ideologiiFunctiile ideologiilor politiceIdeologiile sidoctrinele seconstituie nsuporturi pentruactiunea politicaIdei, doctrine, ideologiiFunctiile ideologiilor politiceIdeologiile sidoctrinele seconstituie nsuporturi pentruactiunea politicaIdeologii politice

Generate de lupta pentru pozitii de conducere n societate si de ciocnireaintereselor divergente, ideile politice sunt elemente constitutive ale vietii politice. nraport cu termenii de doctrinasi ideologie, cel de idee politica are o sfera mailarga."Istoria doctrinelor arata Jean Touchard , face parte din istoriaideilor, dar ea nu reprezinta

ntreaga istorie a ideilor, ea nu este,poate, nici chiar partea ei esentiala"23. Exegetul francez compara, dealtfel, o idee politicacu o piramidacu mai multe etaje: cel aldoctrinei, cel pe care marxistii l numesc praxis, cel al vulgarizarii,cel al simbolurilor si reprezentarilor colective.

Provenind din latinescul "docere" nvatamnt, stiinta, doctrina) , termenul"doctrina" desemneaza un ansamblu de notiuni si idei coerente, despre care se afirmaca sunt adevarate si prin care se pretinde a se furniza o interpretare a faptelor, o

orientare a actiunii.

Spre deosebire de ideologie, doctrina poate fi elaboratade un partid sau chiar de

o persoana (doctrina lui Richelieu, doctrina Monroe, doctrina Brejnev, doctrinalui Maoetc.). Ideologia, n schimb, este o opera colectiva, prezinta un caracter mai larg, maiplastic si mai adaptabil la realitate. Ideologiile preiau din doctrinele politice valori,concepte, argumente si ncearca sa le aplice diverselor familii politice angajate npraxis,

comportamentelor actorilor politici individuali si colectivi. Ideologiile si doctrinele seconstituie n suporturi pentru actiunea politica.Plecnd de la definirea ideologiei ca, "un set coerent si comprehensiv de ideicare explicasi evalueaza conditiile sociale, ajuta oamenii sa-si nteleaga locul nsocietate si ofera un program pentru actiune socialasi politica"24, Terence BallsiRichard Dagger sistematizeaza patru functii ale ideologiei: explicativa, evaluativa,orientativa


22/579

si programatica (prescriptiva).

"O ideologie ofera o explicatie asupra cauzelor care fac conditiile sociale, politice sieconomice sa fie asa cum sunt, (), oferaun mod de a privi la evenimente si conditiipe care ncearca sa le nteleaga. Ideologii doresc, de obicei, sa convinga ct mai multioameni si aceasta dorinta i conduce la a oferi explicatii simple, uneori simpliste, aleunor evenimente si circumstante complicate"25.

23 Jean Touchard (et les collaborateurs), Histoire des ides politiques, (troisime dition), PressesUniversitaires de France, Paris, 1967, pp.VI-VII.24 Terence Ball, Richard Dagger, Ideologii politice si idealul democratic, Polirom, 2000, p.22.25 Ibidem, p.23.

15


23/579

Anton CARPINSCHI

Astfel, pentru liberali explicatiile sunt tipic individualiste, conditiile sociale fiind

rezultatul optiunilor si actiunilor individuale. De pilda, liberalii considera ca aparitiaunei crize economice este rezultatul neintentionat al deciziilorluate de indivizii rationali care raspund circumstantelor n carelucreaza sau, uneori, sunt opriti sa lucreze pe piata libera. Pentruconservatori, imperfectiunea naturii umane, a carei sursa se afla n pacatul originar, estebaza explicatiei conditiilor sociale date. Pentru socialisti, conditiile socialese explica, ngeneral, prin relatiile economice de clasa. n loc sa apeleze la optiunile indivizilor,precum liberalii, sau la imperfectiunea naturii umane, socialistii considera indiviziiprinsi n mecanismul relatiilor sociale care i modeleazasi le structureaza optiunile.Pentru ideologiile de factura fascista, cauza relelor sunt strainii, indivizii taxati dreptanormali, oamenii sau popoarele considerate inferioare din punct de vedere rasia

l:evreii, negrii, hispanicii, slavii, arabii etc. Ideologii si propagandistii fascisti, nazisti,fundamentalisti cauta, n permanenta, "tapul ispasitor".

Functia explicativaFunctia evaluativaPe lnga explicatii, ideologiile ofera standarde de evaluare aconditiilor sociale. Daca explicatiile sunt cauzale sauconditionale, evaluarile se referala gradul de bine sau rau,utilitate sau nonutilitate, justificare sau nonjustificabilitate a unui eveniment, persoane

politice sau proces social-istoric. Fiecare ideologie raspunde n functie de pozitia siinteresele emitentului respectiv. "Daca esti un libertarian, de exemplu, este mai probabilsa evaluezi o anumita politica propusa ntrebnd daca aceasta sporeste sau nu rolulguvernului n vietile indivizilor. Daca sporeste rolul guvernului, aceasta esteindezirabila. Daca esti feminist, te vei ntreba probabil daca politica propusaeste sau nun interesul femeilor si o vei aproba sau nu din acest motiv. Daca esti comunist,vei findreptatit sa ntrebi cum va afecta aceasta propunere clasa muncitoare si daca ea vacreste sau descreste sansele victoriei n lupta de clasa. nseamna ca aceia care urm

eaza

o ideologie pot evalua favorabil un anume fapt care displace adeptilor altei ideologii comunistii privesc lupta de clasaca pe un lucru bun, n timp ce fascistii o vad ca pe cevarau. Oricare ar fi pozitia, este clar ca toate ideologiile ofera standarde sau indicatii carei ajuta pe oameni sa aprecieze, sa judece, sa evalueze politicile si conditiile s


24/579

ocialeastfel nct sa poata decide dacaaceste politici sau conditii sunt bune, rele sau neutre"26.Precum hartile si busolele ce ajuta calatorilor orientarea n teritorii necunoscute,ideologiile ofera adeptilor lor orientarea n spatiul social, localizarea pe esicherulpolitic. O ideologie poate ajuta pe cineva sa-si afle pozitia siidentitatea politica, sa-si cristalizeze preferintele si antipatiile ntr-oFunctia orientativalume diversa, schimbatoare si complicata. "Daca esti comunist, de exemplu, probabil tepercepi ca un membru al clasei muncitoare, care apartine unui partid devotat eliberariimuncitorilor de exploatarea si oprimarea capitalista, si deci adversarul implacabil alclasei conducatoare capitaliste. Sau daca esti nazist, te percepi probabil ca opersoanaalbasi ca membru al unui partid dedicat prezervarii puritatii rasiale, supunnd sau

26 Ibidem.


25/579

Ce nu este o ideologie politicaFunctia programatica(prescriptiva)Ce nu este o ideologie politicaFunctia programatica(prescriptiva)Ideologii politice

eliminnd rasele inferioare. Sau daca esti feminist, esti ndreptatit sa te autoevaluezinainte de toate ca femeie (sau ca barbat simpatiznd cu problemele femeilor)apartinnd unei organizatii al carei scop este sa elimine opresiunea si exploatareasexuala. Alte ideologii permit aderentilor lor sa se orienteze, sa-si cunoasca situatia saupozitia n societate n alte moduri, dar toate ideologiile ndeplinesc functia deorientare"27.

n sfrsit, orice ideologie ndeplineste o functieprogramatica sau prescriptiva, stabilind un program generalde actiune socialasi politica prin care indica adeptilor saistrategia cuceririi si exercitarii puterii, precum si modalitatile organizarii si conduceriisocietatii prin elaborarea si aplicarea politicilor publice. "Daca esti un comunist, deexemplu, ti se pare important sa ntaresti constiinta de sine a clasei muncitoarepentru a

putea nvinge capitalismul, a pune mna pe puterea de stat si, eventual, pentru a crea osocietate cooperatista, societatea comunista. Daca esti un nazist, nsa, ti se pareimportant ca sa izoleze, sa separe, sa subordoneze si poate chiarsa extermine evrei, negri si alte rase inferioare. Daca esti un libertarian, programul taupolitic va include propuneri pentru a reduce sau elimina interventia guvernului nvietileoamenilor. Dar daca esti conservator traditional, e posibil sa doresti ca statulsauguvernul sa intervina

pentru a promova moralitatea si valorile traditionale"28. Fiecareideologie prezintao imagine asupra lumii politice si sociale, asa cum este si cumintentioneaza emitentul sa o transforme cu ajutorul adeptilor si simpatizantilor.

Prin functiile ndeplinite, ideologiile politice leaga cunoasterea si actiunea,definindu-se ca ideologii, adicaproiecte socio-umane centrate pe anumite interese degrup.

Tocmai de aceea, o ideologie nu este o teorie stiintifica, nici o filosofie politicasi nici

o religie. Desi unele ideologii politice contin elemente de cunoastere si de adevar, sauapeleaza la teoriile stiintifice, desi unele dintre ele se pretind stiintifice,sau chiarstiinte (socialismul stiintific, de pilda), ideologia politica, ca un gen anumede gndire,nu se confunda cu teoria politica.Teoriile stiintifice sunt explicative, se bazeaza pe cunoasterea empiricasiobiectiva; nu sunt prescriptive si normative. Chiar daca teoriile stiintifice au


26/579


27/579

Anton CARPINSCHI Anton CARPINSCHI

mai accesibile, mai directe si mai partizane. Lucrarile de filosofie politica, nschimb,sunt mai elevate si mai profunde, cu argumente mai abstracte si mai pretentioase. npofida complexitatii si complementaritatilor, o diferenta importanta existasi ntre religiesi ideologiile politice. Religiile sunt preocupate, n principal, de supranaturalsi de divin,de sacralitate si metamorfozele umano-divinului, de mntuirea sufleteascasi paceavesnicaa spiritelor n plan extramundan. Ideologiile, n schimb, se plaseaza n planmundan, fiind centrate pe interesele materiale, profane, ale oamenilor n carne sioase,aici si acum.

Dincolo de aceste distinctii, este important sa ntelegem ca oamenii au nevoie detoateformele de manifestare ale gndirii umane si ca ntre ideologii, teorii stiintifice,filosofie politica sau religii exista o complementaritate si o superba conlucrare a

spiritului.?1.2.3.4.5.6.7.8.9.18

Teme si probleme

Identificarea idolilor, saun cautarea unei preistorii a ideologiei.Ideologia ntre stiinta ideilor si "metafizica sinistra".Ideologia, doar o "falsa constiinta"?Partinitatea si obiectivitatea ideologiei autoproclamate stiintifice."Ideologii particulare" si "ideologii totale"."Aparatele ideologice" si ideologia ca "raport trait al oamenilor fata de lumealor".Idei, doctrine, ideologii.Functiile ideologiilor politice.

Ce nu este o ideologie politica.


28/579

19II. De la liberalismla neoliberalismCadru general: definiri si sensuriTermenul liberal, a fost folosit pentru primadata pentru a desemna o miscare politica abia lanceputul secolului al XIX-lea. n acest context, eldesemna un set de idei politice privind perfectibilitateanaturii umane, libertati si drepturi acordate individului,guvernare constitutionala, institutii democratice, progressocial. Ca si conservatorismul sau socialismul,liberalismul a aparut ca un produs ideologic almodernitatii politice, ca un set de idei, valori siargumente plamadite prin conjugarea efectelorreformelor religioase, Iluminismului, revolutieiindustriale si revolutiilor politice desfasurate peparcursul secolelor al XVII-lea si al XVIII-lea.Marile dictionare surprind aspectele definitorii ale liberalismului. Astfel,dictionarul Lalande defineste liberalismul n felul urmator:A. Doctrina politica ce sustine cresterea pe ct posibil a independentei puterilorlegislativasijudiciara n raport cu puterea executivasi acordarea celor mai mari garantii posibile cetatenilor

contra arbitrariului guvernamntului. (). Se opune autoritarismului. B. Doctrina politicofilosoficaconform careia unanimitatea religioasa nu este o conditie necesarapentru o bunaorganizare socialasi care reclama pentru toti cetatenii . C.Doctrinaeconomica conform careia statul nu trebuie sa exercite nici functii industriale nici functiicomerciale si nici sa intervina n relatiile economice dintre indivizi, clase saunatiuni. Sevorbeste, n acest sens, despre liberalismul economic. Se opune etatismului sau chiar, ntr-omaniera mai generala, socialismului. D. Respect pentru independenta celuilalt; ncredere nefectele fericite ale libertatii29 .

Se poate constata astfel ca, dincolo de polisemia termenului, liberalismul desemneaza,n principal, doctrinele ce urmaresc cresterea libertatii individuale prin diminuarearolului statului.29 Vocabulaire technique et critique de philosophie, (17 -e dition), Presses Universitaires de France,Paris, 1991.Aparut n Spania n anul 1812,termenul liberales desemnagrupurile de burghezi, liberprofesionisti, intelectuali ce seopuneau claselor privilegiate si

traditionaliste (clerul, nobilimea),favorabile monarhiei absolute. Subinfluenta revolutiei burgheze dinFranta, Partidul Liberales sepronunta n favoarea ordiniiconstitutionale si a statului dedrept, pentru drepturile naturale,libertatile politice s civile aleindividului.Cadru general: definiri si sensuri


29/579

Termenul liberal, a fost folosit pentru primadata pentru a desemna o miscare politica abia lanceputul secolului al XIX-lea. n acest context, eldesemna un set de idei politice privind perfectibilitateanaturii umane, libertati si drepturi acordate individului,guvernare constitutionala, institutii democratice, progressocial. Ca si conservatorismul sau socialismul,liberalismul a aparut ca un produs ideologic almodernitatii politice, ca un set de idei, valori siargumente plamadite prin conjugarea efectelorreformelor religioase, Iluminismului, revolutieiindustriale si revolutiilor politice desfasurate peparcursul secolelor al XVII-lea si al XVIII-lea.Marile dictionare surprind aspectele definitorii ale liberalismului. Astfel,dictionarul Lalande defineste liberalismul n felul urmator:A. Doctrina politica ce sustine cresterea pe ct posibil a independentei puterilorlegislativasijudiciara n raport cu puterea executivasi acordarea celor mai mari garantii posibile cetatenilorcontra arbitrariului guvernamntului. (). Se opune autoritarismului. B. Doctrina politicofilosoficaconform careia unanimitatea religioasa nu este o conditie necesarapentru o bunaorganizare socialasi care reclama pentru toti cetatenii . C.Doctrinaeconomica conform careia statul nu trebuie sa exercite nici functii ind

ustriale nici functiicomerciale si nici sa intervina n relatiile economice dintre indivizi, clase saunatiuni. Sevorbeste, n acest sens, despre liberalismul economic. Se opune etatismului sau chiar, ntr-omaniera mai generala, socialismului. D. Respect pentru independenta celuilalt; ncredere nefectele fericite ale libertatii29 .Se poate constata astfel ca, dincolo de polisemia termenului, liberalismul desemneaza,n principal, doctrinele ce urmaresc cresterea libertatii individuale prin diminuarearolului statului.

29 Vocabulaire technique et critique de philosophie, (17 -e dition), Presses Universitaires de France,Paris, 1991.Aparut n Spania n anul 1812,termenul liberales desemnagrupurile de burghezi, liberprofesionisti, intelectuali ce seopuneau claselor privilegiate sitraditionaliste (clerul, nobilimea),favorabile monarhiei absolute. Subinfluenta revolutiei burgheze dinFranta, Partidul Liberales sepronunta n favoarea ordinii

constitutionale si a statului dedrept, pentru drepturile naturale,libertatile politice s civile aleindividului.


30/579

Anton CARPINSCHImaximizarealibertatii individualeprin minimizareaputerii stataleAnton CARPINSCHImaximizarealibertatii individualeprin minimizareaputerii statalen Encyclopaedia Britanica, liberalismul este definit drept:

credo-ul, filosofia si miscarea orientate spre libertatea vazuta, ca metodasi politica de guvernare,principiu organizator al societatii si cale a vietii pentru individ si comunitate.(). Liberalismul devine,astfel, un mod de abordare esential pentru individul si colectivitatea lumii moderne. (). n acestconditii, imaginea liberalaa statului apare ca un reflex al echilibrului fizic pe care revolutia stiintifical facuse deja familiar. n acelasi timp, modelul liberal al ratiunii umane pune accent pe primatul autointeresului

ca impuls (egoism), primatul ratiunii ca instrument (intelectualism) si valoareafinala aeforturilor individuale spre auto-realizare (progres, fericire), or a lipsei deefort individual (laissezfaire)n starea naturiala30.

La rndul sau, Encyclopedia Americana apreciaza ca:

elementul constant n liberalism este atitudinea, mai degraba dect doctrina. Liberalii au fost, n modconstant, critici fata de extinderea institutiilor si instituirea autoritatilor politice sau religioase cerestrng libertatea individuala. Liberalii au ncredere n bunatatea omeneascasi n rat

onalitateaacesteia. Ei cred, de asemenea, ca puterea si bogatia tind sa corupa omul, ca egalitatea sanselor sieducatia universala vor elimina relele sociale si politice crend, astfel, premisele unor societati a celoraproximativ egali.(). Liberalii au fost n permanenta dispusi safavorizeze reforma n aproape toatecazurile si sa priveascacu optimism spre un viitor mai bun31.

Prin trecerea n revista a unora din definitiile de dictionar, se poate observa ca

liberalismul apare att ca doctrinasau ideologie politica, economica, ct si ca atitudinegenerala, credo filosofic, regim politic asumat de o societate globala.Ambele tipuri de ipostaze ale liberalismului sunt centrate, nsa, pemaximizarea libertatii individuale prin minimizarea puterii statale.Aceasta pare, pentru nceput, a fi si esenta doctrinei liberale. Dar,pentru a ajunge la un model cuprinzator si mai profund de ntelegere a

doctrinei liberale, este necesara comentarea unora din principalele modalitati d


31/579

eabordare, definire si caracterizare a liberalismului existente n literatura de specialitate.

Astfel, ncadin anii 30, George H. Sabine arata ca acest cuvnt a fost folosit,din ratiuni istorice, dar si teoretico-metodologice, n doua sensuri: unul mai restrns sialtul mai general. ntr-un sens restrns, este ntrebuintat pentru adesemna pozitia politica plasata ntre conservatorim si socialism, pozitie favorabilareformei dar opusa radicalismului. n acest sens, el apartine unei perspective asupralumii, proprii clasei mijlocii mai degrabadect celei a aristocratiei interesata npastrarea status quo ului, ori a clasei muncitoare preocupata de politica de reglare sauchiar nlocuire a afacerilor antreprenoriale. Acest sens restrns al este,probabil, mai caracteristic ntrebuintarii sale pe continent dect celei anglo-americane;marxistii descriu n mod curent liberalismul ca o teorie politica capitalista avndca scopeconomic laissez faire-ul sau cea mai apropiata pozitie de acesta. ntr-un sens ma

i larg, a nceput safie folosit ca echivalentul cel mai apropiat la ceea ce este

30 Encyclopaedia Britanica, vol.13, Inc.William Benton, Publisher, 1972.31 Encyclopedia Americana, vol.17, International Edition, New York, 1971.


32/579

Ideologii politicedenumit n mod popular n contrast, fie cu comunismul, fie cu fascismul.La nivel politic, acest sens al presupune apararea institutiilor populareale guvernarii precum, votul universal, adunarile reprezentative si responsabilitatileexecutive pentru electorat; aceasta nseamna, de fapt, recunoasterea existentei institutiilorpolitice ca atare, mai mult dect cunoasterea anumitor principii generale defilosofie sociala ori moralitate politica. n acest sens extins, liberalismul nu poate fi,desigur, identificat cu ideologia unei anumite clase ori cu un anumit program aluneireforme politice; el poate fi considerat ca o culminatie a ntregii , ori ca o . Dar, ambelesensuriale sunt corelate n mod natural cu istoria liberalismului n politicamoderna32 .Pornind de la sugestia lui George H.Sabine, putem accepta ca termenul liberalidesemneaza, stricto sensu, ideologia liberala, o ideologie cu o identitate doctridi

ferita de alte ideologii politice: conservatorismul, socialismul, comunismul, famul etc. Lato sensu, acelasi cuvnt se referala regimurile politice democrat-liberalinstitutiile, normele, mentalitatile si obiceiurile inculcate n diferiteoccidentale de-a lungul proceselor de dezvoltare economicasi modernizare politica.le socismnarascise,laetatiPentru John Gray, liberalismul traditional, n toate variantele sale, este o teorie

politica universalista. Continutul sau este un set de principii care prescriu regimul celmai bun, institutiile n mod ideal cele mai bune pentru ntreaga umanitate. (),continutul liberalismului traditional este un sistem de principii care functioneaza canorme universale pentru evaluarea critica a institutiilor umane33. Dar, care ar fi acestset de principii si norme universale ce confera specificitate traditiei liberalesi, nparticular, liberalismului modern n toate formele sale conventionale?n conceptia lui John Gray, paradigma liberala este individualista, n sensul ca afiprimatul moral al persoanei n fata revendicarilor oricarei colectivitati sociale;egalitarista, n masura n care atribuie tuturor oamenilor acelasi statut moral si n

relevanta meritului moral al indivizilor umani pentru ornduirea legala sau polieste universalista, afirmnd unitatea morala a speciei umane si acordnd o importsecundara formelor culturale si organizarilor istorice particulare; si este melioristconvingerile privind corigibilitatea si posibilitatea de a mbunatati orice instisocialasi orice tip de organizare politica.rmaesteeagatica;


33/579

antaa ntutieTocmai aceasta conceptie despre om si societate confera liberalismului oidentitate clara, care transcende complexitatea si varietatea sa interna34. Descinznddintr-o filosofie a istoriei si din ideea de progres ncorporate proiectului iluminist, acest32 George H. Sabine, A History of Political Theory, (third edition), George G. Harap & Co. Ltd., London,1963, (1937), p.741.33 John Gray, Dincolo de liberalism si conservatorism, Editura All, Bucuresti, 1998, p. 27.34 John Gray, Liberalismul, ed.cit., p.24.


34/579

Anton CARPINSCHI

set de principii si norme ce confera o anumita consistenta traditiei liberale deseneazaconturul paradigmei liberale moderne ca civilizatie universala, rationalasi cosmopolita.n calitate de orientare a spiritului, filosofie socialaprintre altele, liberalismuleste definit de Georges Burdeau prin contrast, adica prin raportarea libertatiiindividualela opusele sale:

n esenUn stat liberalnu e neaparatdemocraticO guvernaredemocratica nuconduce neaparatla un stat liberalta, el (liberalismul -n.n.) se bazeaza pe convingerea ca omul este liber dar, defapt, aceasta libertate se dezvaluie prin ceea ce i se opune. De aceea, cuvntulliberalism nu-si dobndeste deplina semnificatie dect nsotit de antonimele sale:

despotism, totalitarism, autocratie, absolutism, etatism, corporatism, dirijism,colectivism. Toate aceste cuvinte care desemneaza ceea ce liberalismul refuza,contureaza n negativ acel loc comun la care ele continua sa se raporteze: respingereaconstrngerilor prin care o autoritate exterioara, oricare i-ar fi originea sau finalitatea,urmareste paralizarea determinarilor individuale35.

Pe acest loc comun al libertatii persoanei, al determinarilor individuale feritedeconstrngerile exterioare, n special etatice, s-a construit citadela individualismului

liberal, tema-forte a doctrinei politice liberale.

Din perspectiva raportului liberalism-democratie, Norberto Bobbio arata caprin se ntelege o conceptie despre stat, si anume aceeaconform careia statul are puteri si functii limitate; ca atare, el se opune fiestatului absolut, fie statului numit, n zilele noastre, social. Prin se ntelege n mod curent una dintre numeroasele forme deguvernare, aceea n care puterea se aflanu n minile unuia sau alectorva, ci n minile tuturor, sau mai bine zis ale majoritatii; ca atare, ease opune formelor autocratice de guvernare, ca monarhia sau oligarhia.Un stat liberal nu e neaparat democratic: dimpotrivachiar, el a aparut, din

punct de vedere istoric, n societati n care participarea la guvernare erafoarte restrnsa, limitatala clasele nstarite. O guvernare democratica nuconduce neaparat la un stat liberal: dimpotriva, statul liberal clasic se aflan prezent n stare de criza, ca urmare a democratizarii progresive produsede extinderea treptata a sufragiului pna la sufragiul universal36.

Premisa filosofica esentialaa statului liberal, nteles ca stat limitat n opozitie custatul absolut, o constituie doctrina drepturilor omului, elaborata de scoala dr


35/579

eptuluinatural (sau jusnaturalism). "Fara aceasta adevarata revolutie copernicana subliniazaBobbio , pe baza careia problema statului nu a mai fost vazuta din perspectiva puteriisuverane, ci din aceea a supusilor, nu ar fi fost posibila doctrina statului liberal, careeste in primis doctrina limitelor juridice ale puterii statale. Fara individualism, nu existaliberalism37.

35 Georges Burdeau, Le libralisme, Editions du Seuil, Paris, 1979, p.8.36 Norberto Bobbio, Liberalism si democratie, Nemira, Bucuresti, 1998, p.27.37 Ibidem, p.35.


36/579

Ideologii politice

Produs spiritual al modernitatii, versiune a proiectului iluminist de justificarerationalasi independentaa statusului individului, liberalismul traditional reprezintaethos-ul capitalismului n ascensiune, paradigma careia i-a revenit misiunea istorica de aforja doctrina politica a burgheziei. n aceasta calitate, n rezolvarea raporturilor dintresocietatea civila, stat si individ, liberalismul a pledat n favoarea libertatii individului.Pentru realizarea acestui scop, doctrina liberala a apelat la ideile individualismului siutilitarismului argumentate din perspectiva rationalismului contractualist, constitutionalismuluidemocratic, progresismului social si optimismului istoric38.

Liberalismul este principala miscare politicasi intelectuala care, n perioada moderna,a luptat mpotriva absolutismului politic si a diverselor forme de autoritarism careafecteaza libertatea individuala.

Origini si evolutien ceea ce priveste originile si evolutia liberalismului, semnalam existenta maimulte conceptii importante39. ncercnd o sistematizare, am putea remarca, de lanceput, ca fiecare dintre conceptiile avute n vedere aduce n prim plan din ratiuniideologice si/sau teoretice , o anumita perspectiva analitica: dimensiunea nationala;modelul cultural; baza economicasi structura de clasa; fundamentele spirituale sifiliatia ideatica. naninte de a le prezenta pe fiecare n parte, vom face mentiuneacaaceste perspective analitice pot constitui adevarate criterii pentru clasificarea si

sistematizarea diferitelor variante si orientari ale liberalismului.

Aparitia liberalismului si perspectiva nationalaAutorii care aduc n prim plan perspectiva nationala localizeaza aparitiaideologiei liberale n contextul istoric occidental al emanciparii natiunilor-state. Limitndu-ne la Europa Occidentalasi SUA, stim ca liberalismele britanic, francez, german,italian sau nord-american s-au dezvoltat n conditii specifice. Relativa izolare si capacitateaconservativa a Marii Britanii, efectele radicale ale revolutiei de la 1789 n Franta,unificarea tardiva a Italiei si Germaniei (de abia la mijlocul secolului al XIX-

lea),crearea SUA ca stat federal au imprimat anumite trasaturi particulare liberalismelor dinaceste tari. Din acest punct de vedere, nu ar exista o unitate generala a liberalismului, cidoar diferite evolutii national-liberale. Extinznd observatiile la Europa Centralasi deEst, constatam decalajul de peste o jumatate de veac n raport cu Occidentul Europei.Tarile central si est-europene au prins trend-ul modernizarii, n orizontul libera


37/579

lismului,de abia n a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Referindu-se la miscarea ideilor

38 Cf. Anton Carpinschi, Doctrine politice contemporane. Tipologii, dinamica, perspective, EdituraMoldova, Iasi, 1992, pp.91-96.39 Andrew Vincent, Modern Political Ideologies, Blackwell, Oxford and Cambridge,1993, pp. 24 - 27.

23


38/579

Anton CARPINSCHI24politice din secolul al XIX-lea, Jean Touchard sublinia prezenta pe fondul structurii declasa burgheze , a dimensiunii nationale n ideologia liberala."Liberalismul, nationalismul, socialismul scria el , sunt cuvintele cheie alesecolului al XIX-lea. Liberalismul este ideologia clasei burgheze ce a profitatde Revolutia franceza. Dar, n Germania, Italia, n Europa centralasi orientala,aristocratia guverneaza, iar unitatea nationala nu este nca realizata; liberaliisunt n opozitie si miscarea liberala, n prima jumatate a secolului, seconfrunta cu miscarea nationala. Astfel, coexista mult timp doua formedistincte de liberalism: liberalismul confortabil, doctrina Manchester fiind ceamai reusita expresie a sa, si liberalismul militant ce inspira n Germania sauItalia miscarile revolutionare ce vor fi nvinse n permanenta. Unitateagermana, unitatea italiana nu sunt facute de liberali ci, ntr-o anumita masura,contra lor. Nationalismul si schimbanatura; din liberal devine conservator,iar uneori deschis reactionar"40 .n tanra societate americana, n schimb, dupa cum observase nca de lamijlocul secolului al XIX-lea Alexis de Tocqueville , se produce concilierea ceamairapida ntre liberalism si democratie, libertate si egalitate, liberalism, grupurile de

imigranti de diverse nationalitati si constructia natiunii americane. Aceasta conciliereare la bazacompromisul pragmatic dintre ideologia libertatilor individuale si regimuldemocratic, n coordonatele guvernarii federale."Planeta liberala" a secolului al XIX-lea este, asadar,diversasi plina de nuante sub aspectul evolutilor nationalesi a drumului spre democratie. Ea se prezenta sub formaunei "ordini ce-si cauta calea", o ordine nca fragila nprima jumatate a secolului al XIX-lea cnd se afla nprocesul tranzitiei spre democratie41. ntarita n a douajumatate a secolului al XIX-lea n urma revolutiilorburghezo-democratice de la 1848, ordinea liberalaajunge sa se impuna ca putere e

tatica. Daca liberalismelesecolului al XIX-lea prezentau o puternica dimensiunenationala, "liberalismul transformat" al secolului al XX-lea este, n schimb, cosmopolit si globalizant. Rezolvareademocrat-liberalaa problemelor de ordin national dininteriorul marilor puteri si civilizatii occidentale,aventura totalitarasi militara esuata a nazsmului sifascismului, exacerbarea formei maligne a nationalismelorde factura etnica, tribala sau fundamentalista explica,credem noi, aceasta schimbare de temasi de accent.40 Jean Touchard (et les collaborateurs), Histoire des ides politiques, T.2, (quatrime dition), PressesUniversitaires de France, Paris, 1967, p.511.41 Nouvelle histoire des ides politi

ques (ouvrage collectif sous la direction de Pascal Ory), Hachette,1987, pp.177-226.Alexis de Tocqueville(1805-1859), scriitor politicfrancez, deputat, membrual Academiei, scurtaperioada ministru alafacerilor externe (iunieoctombrie1849). Autor alunor carti de referinta:De la Dmocratie en Amrique,


39/579

L'Ancien Rgime et la Rvolution.Aristocrat lucid, Tocquevilleconsidera ca umanitatea sendreapta, n mod inevitabil, spreepoca egalitatii si democratiei. Deaici, necesitateaa de a nvata lectiademocratiei pentru a ntmpinapregatit sufleteste pasiuneaegaltara, tirania majoritatii si altenecunoscute ale unui viitor n careegalitatea democratica, dar siposibilele derapaje ale democratiei,risca sa anihileze libertateaindividului.miscarea liberala,n prima jumatatea secolului, seconfrunta cumiscarea nationalaliberalismulconfortabilliberalismulmilitantAnton CARPINSCHI24

politice din secolul al XIX-lea, Jean Touchard sublinia prezenta pe fondul structurii declasa burgheze , a dimensiunii nationale n ideologia liberala."Liberalismul, nationalismul, socialismul scria el , sunt cuvintele cheie alesecolului al XIX-lea. Liberalismul este ideologia clasei burgheze ce a profitatde Revolutia franceza. Dar, n Germania, Italia, n Europa centralasi orientala,aristocratia guverneaza, iar unitatea nationala nu este nca realizata; liberaliisunt n opozitie si miscarea liberala, n prima jumatate a secolului, seconfrunta cu miscarea nationala. Astfel, coexista mult timp doua formedistincte de liberalism: liberalismul confortabil, doctrina Manchester fiind ceamai reusita expresie a sa, si liberalismul militant ce inspira n Germania sauItalia miscarile revolutionare ce vor fi nvinse n permanenta. Unitatea

germana, unitatea italiana nu sunt facute de liberali ci, ntr-o anumita masura,contra lor. Nationalismul si schimbanatura; din liberal devine conservator,iar uneori deschis reactionar"40 .n tanra societate americana, n schimb, dupa cum observase nca de lamijlocul secolului al XIX-lea Alexis de Tocqueville , se produce concilierea ceamairapida ntre liberalism si democratie, libertate si egalitate, liberalism, grupurile deimigranti de diverse nationalitati si constructia natiunii americane. Aceasta conciliereare la bazacompromisul pragmatic dintre ideologia libertatilor individuale si regimuldemocratic, n coordonatele guvernarii federale.

"Planeta liberala" a secolului al XIX-lea este, asadar,diversasi plina de nuante sub aspectul evolutilor nationalesi a drumului spre democratie. Ea se prezenta sub formaunei "ordini ce-si cauta calea", o ordine nca fragila nprima jumatate a secolului al XIX-lea cnd se afla nprocesul tranzitiei spre democratie41. ntarita n a douajumatate a secolului al XIX-lea n urma revolutiilorburghezo-democratice de la 1848, ordinea liberalaajunge sa se impuna ca putere etatica. Daca liberalismelesecolului al XIX-lea prezentau o puternica dimensiune


40/579

nationala, "liberalismul transformat" al secolului al XX-lea este, n schimb, cosmopolit si globalizant. Rezolvareademocrat-liberalaa problemelor de ordin national dininteriorul marilor puteri si civilizatii occidentale,aventura totalitarasi militara esuata a nazsmului sifascismului, exacerbarea formei maligne a nationalismelorde factura etnica, tribala sau fundamentalista explica,credem noi, aceasta schimbare de temasi de accent.40 Jean Touchard (et les collaborateurs), Histoire des ides politiques, T.2, (quatrime dition), PressesUniversitaires de France, Paris, 1967, p.511.41 Nouvelle histoire des ides politiques (ouvrage collectif sous la direction de Pascal Ory), Hachette,1987, pp.177-226.Alexis de Tocqueville(1805-1859), scriitor politicfrancez, deputat, membrual Academiei, scurtaperioada ministru alafacerilor externe (iunieoctombrie1849). Autor alunor carti de referinta:De la Dmocratie en Amrique,L'Ancien Rgime et la Rvolution.Aristocrat lucid, Tocquevilleconsidera ca umanitatea se

ndreapta, n mod inevitabil, spreepoca egalitatii si democratiei. Deaici, necesitateaa de a nvata lectiademocratiei pentru a ntmpinapregatit sufleteste pasiuneaegaltara, tirania majoritatii si altenecunoscute ale unui viitor n careegalitatea democratica, dar siposibilele derapaje ale democratiei,risca sa anihileze libertateaindividului.miscarea liberala,n prima jumatate

a secolului, seconfrunta cumiscarea nationalaliberalismulconfortabilliberalismulmilitant


41/579

Ideologii politiceCele doua traditii liberale: continentalasi britanicaO alta perspectivaasupra devenirii ideologiei liberale pune n prim plandistinctia dintre cele douamodele culturale ce se afla la originea a doua traditii liberaleimportante: continentalasi britanica. Cel care a deschis aceasta perspectiva comparativaeste Alexis de Tocqueville. Prin analiza democratiei americane corolarul politicalliberalsimului anglo-american , si a revolutiei franceze laboratorul politic alliberalismului de extractie iluministasi rationalista, Tocqueville a conturat, de fapt,doua modele culturale si, implicit, cele doua marci ale traditiei liberale: liberalismul detip britanic si liberalismul de tip continental (francez). Spre deosebire de liberalismulbritanic, mai vechi, mai practic si mai temperat n ceea ce priveste caile si metodeleschimbarii sociale, liberalismul continental este mai radical.Traditia liberala britanica se bazeaza pe un model cultural empirist si evolutio

nistaici, caracterul reformist, legalist, anti-etatist al acestei traditii liberale.. DeTraditia liberala continentala se origineaza n modelul cultural al rationalismconstructivist cartesian. Descinznd din iluminismul francez, liberalismul contineapeleaza pentru reglarea problemelor politice ntr-o mai mare masura la ratiabstractasi determinismul rationalist. De aici, voluntarismul constitutionalradicalismul politic, atitudinea pro-etatica a liberalismului de tip francez.uuluintalsineaTestul politic al celor doua traditii liberale a fost ntlnirea istorica cu

democratia. Explicarea celor douamoduri de a fi liberal depinde, n mare masura, defelul n care sunt concepute si practicate cele douamoduri de a fi democrat: democrat-rational sau democrat-empiric.Democratiile rationale sunt construite ntr-o maniera deductiva din marile concepteistoriei ideilor Popor, Suveranitate, Vointa generala etc.- , n timp ce democraempirice sunt efective, practice, concrete, preocupate de rezultatele guvernariisi nconcepte fondatoare sau principii ultime.aletiileu dePlecnd de la ideea ca "democratiile empirice sunt realiste n mod natural, n

timp ce democratiile rationale sunt apte pentru a fi anti-realiste"42, GiovanniSartoriasociaza democratia rationala cu democratia de tip francez, aparuta printr-o rupturarevolutionara, iar pe cea empirica cu democratia de tip anglo-american, rezultatal unuiproces de dezvoltare istorica treptata. Liberalismul de tip anglo-american se manifestasub forma unei democratii empirice, n timp ce liberalismul de tip continental este, cu


42/579

precadere, o democratie rationala. Cele doua tradtii liberale au forjat, n ultimele douasecole, universul liberalismului n toate colturile lumii unde aceasta ideologie areusit sapatrunda.42 Giovanni Sartori, Teoria democratiei reinterpretata, Polirom, 1999, p.69.


43/579


O altamodalitate de cercetare a originilor liberalismului coreleaza aparitiaacestei ideologii cu o serie de procese social-istorice importante legate de cristalizareasistemului capitalist; este vorba despre dezvoltarea capitalismului industrial si aspiritului ntreprinzator n conditiile functionarii pietei libere de marfuri si capital. nacest context, are loc emanciparea politica a burgheziei, ideologiei liberale revenindu-imisiunea conceperii discursului prin care aceasta clasa viza metodele cuceririisiexercitarii puterii politice de stat.

Capitalismul modern si are radacinile n comertul practicat n Europa ncepnddin secolul al XI-lea, n perioada de pace relativa ce a urmat invaziilor normanzilor,arabilor sau hunilor. Atunci, negustorii au nceput sa croiasca marile drumuricomerciale, sa construiascanoile centre manufacturiere si comerciale crend, astfel,primele piete financiare si de marfuri, n special, n orasele Italiei si ale Tarilo

r de Jos.Avntul comertului si expansiunea economicaa unor orase precum Florenta, Genova,Venetia, Amsterdam sau Anvers au contribuit ncepnd din secolele al XIII-lea si alXIV-lea , la erodarea feudalismului deoarece au introdus sistemul de schimb monetarnlocuind, treptat, economia autarhicasi de subzistenta praticata pe domeniile feudale.Mestesugarii si taranii au nceput tot mai mult sa lucreze contra plata pentrucomerciantii care i aprovizionau cu materii prime si care vindeau apoi produselefinitepe piete aflate la distanta. Dorinta acumularii profitului, acuta competitie pentru avutie

fac din capitalism un adevarat mecanism de crestere economica n cautare permanentade piete de desfacere pe arii tot mai ntinse si ndepartate. Exigentele capitalismuluistimuleaza revolutia industriala, iar performantele sale economice contribuie laedificarea civilizatiei industriale.

Sintetiznd, am putea afirma mpreunacu Peter Saunders ca:

dreptul asupra proprietatii private, productia n vederea profitului si schimbulde marfuri n functie de pretul pietei echivaleaza cu o explicatie desfasurata a

capitalismului si a modului n care el diferade alte sisteme cum ar fifeudalismul sau socialismul. Mai concis, am putea defini capitalismul ca unsistem n care indivizi sau asociatii de indivizi se afla n competitie reciprocancercnd sa acumuleze avutie prin obtinerea dreptului de a exploata terenuri,forta de muncasi capital pentru a produce bunuri, cu intentia de a le vinde apoipe piatasi a obtine astfel un profit43.


44/579

n contextul social-economic al ascensiunii capitalismului, ideile liberale aucontribuit la prabusirea rnduielilor si mentalitatilor feudale si, totodata, la emancipareaspiritului capitalismului. Desi, ca ideologie politica deplin constituita liberalismul nua existat naintea secolului al XIX-lea, aparitia sa a fost pregatitasi ceruta deimportantele transformari social-economice declansate prin aparitia germenilor

43 Peter Saunders, Capitalismul. Un bilant social, CEU, Editura Du Style, Bucuresti, 1998, p. 31.

Aparitia liberalismului si ascensiunea capitalismuluispiritulcapitalismului


45/579

Ideologii politice

capitalismului: productia de marfuri; circulatia marfurilor si banilor; aparitiapietelor,bancilor, burselor de valori n orasele modernitatii, si implicit, a burgheziei industriale,comerciale, financiare, precum si a profesiunilor liberale, muncitorilor si mestesugarilor.Ideologia liberala a concentrat aspiratiile clasei mijlocii n ascensiune, intereseleburgheziei aflate n conflict cu puterea monarhiilor absolute si a aristocratieilatifundiare. Preconinznd schimbari revolutionare la acea epoca, ideile liberaleapareauca radicale. Revolutia burgheza din Anglia secolului al XVII-lea, revolutiile dinAmerica si Franta de la sfrsitul secolului al XVIII-lea au avut un caracter liberal npofida faptului ca, n epoca, cuvntul liberalnu era nca folosit cu un sens politicLiberalii au rasturnat ntr-o serie de tari importante (Tarile de Jos, Anglia, Franta,Spania), puterea absoluta a monarhiei legitimata prin dreptul divin. n locul acesteia eiau institut guvernari laice, constitutionale si reprezentative.

Liberalii au criticat privilegiile economice si politice ale aristocratiei funciare sinedreptatile sistemului feudal sustinnd, n schimb, libertatea de constiintasi expresie,de deplasare si participare la viata obsteasca.

Secolul al XIX-lea a fost n multe privinte secolul liberalismului. Odata cuextinderea industrializarii n tarile occidentale, asistam la triumful ideilor liberale.Liberalii acestei perioade au sustinut ordinea pietei libere bazata pe industrializareaeconomiei si absenta interventiilor statului. Un asemenea sistem al capitalismul

uiindustrial s-a dezvoltat mai nti n Anglia, ncepnd cu mijlocul secolului al XVIII-lDupa o perioada de circa 100 de ani de acumulare primitiva a capitalului acest sistemera deja bine reprezentat pe insula. Rapid, capitalismul industrial s-a raspndit ntr-oserie de tari occidentale de pe vechiul continent, de asemenea n SUA si, treptat,ntarile Europei centrale si de est. n secolul al XX-lea, capitalismul industrial aexercitat

o puternica influenta n dezvoltarea unor tari din Asia, Africa si America Latina,

nmulte cazuri, stilul occidental si ideologia liberala fiind propuse ca modele culturale sipolitice. n ceea ce priveste expansiunea modelului demo-liberal occidental aceastaprezinta aspecte contradictorii. Japonia ramne, desigur, exemplul de succes cel maiconcludent. Asistam, la nivelul managementului economic, la o mbinare a modeluluiindividualist-liberal cu unul corporatist. Economia japoneza este motivata de id


46/579

eiletraditionale ale datoriei si loialitatii de grup, ca si de cele liberale ale interesuluiindividual. India ofera, pe de alta parte, exemplul unei democratii liberale confruntatacu mari probleme de decalaj economic si social si cu clivaje religioase si culturaledeosebit de periculoase. Se observa faptul ca sistemul democrat-liberal sufera colapsuriacolo unde nu este sustinut economic prin dezvoltarea capitalismului. Se poate oberva,de asemenea, ca unele state n curs de dezvoltare au opus capitalismului liberal modeleculturale proprii, traditionale, comunitare si anti-individualiste, favorabile implementariiunor ideologii concurente: nationalismul, socialismul revolutionar, fundamentalismulreligios.


47/579

Anton CARPINSCHIlibertatea economicaeste un garantesential al libertatiipoliticeAnton CARPINSCHIlibertatea economicaeste un garantesential al libertatiipoliticeDupa cum am aratat, liberalismul a devenit ideologia politica dominanta aOccidentului industrializat dupa o lunga perioada de acumulare a capitalurilor sipolarizare sociala. O serie de gnditori politici adversari sau adepti ai liberalismului ,au argumentat asupra strnsei si inevitabilei legaturi dintre liberalism si capitalism.Marxistii, de pilda, sustin ca ideile liberale reflecta pur si simplu intereseleeconomiceale clasei conducatoare detinatoare a proprietatii n cadrul societatii capitaliste. Pentruanalistii de factura marxista, liberalismul este exemplul clasic al ideologiei burgheze,expresia ideologicaa intereselor capitalului. Pe de alta parte, doctrinarii liberali au

ncercat sa argumenteze ca principiile si valorile liberale prezinta un caracter natural siuniversal. Friedrich Hayek, de pilda, a sustinut ca libertatea economica dreptulde afolosi si dispune de proprietatea particulara , este un garant esential al libertatiipolitice. De aceea, un sistem politic demo-liberal grijuliu fata delibertatile civile se poate dezvolta numai n contextul ordiniieconomice capitaliste. Dezvoltata mai inti n Europa Occidentalasi America de Nord, democratia liberala a patruns si a evoluat curelativ succes n tarile Europei Centrale si de Est ncepnd cu a

doua jumatate a secolului al XIX-lea. Victoria Uniunii Sovietice dupa

al II-lea razboimondial urmata de comunizarea fortataa acestei regiuni a Europei au stopat, nsa,pentru multe decenii dezvoltarea capitalistace ncepuse sa fie resimtita n Cehoslovacia,Polonia, Ungaria sau Romnia anilor 30 ai secolului al XX-lea. Prabusireacomunismului n Rusia, n centrul si estul Europei a facut ca aceasta regiune sa seconfrunte din nou, dupa 1989, cu marile dileme ale modernizarii politice si economice.Transpus n fostele tari comuniste, modelul demo-liberal occidental a relansat, cuunpret social deosebit de ridicat, aventura acumularii primitive a capitalului.

Oricum, devenirea istorica din secolele al XIX-lea si al XX-lea a influentatsubstanta ideologiei liberale. Caracterul liberalismului s-a schimbat n functie deascensiunea si evolutia generala a clasei mijlocii interesatan stabilizarea pozitiilor saleeconomice si politice. n acelasi timp, sub influenta amplificarii proceselor deindustrializare si a cresterii complexitatii mecanismelor de piata, se constatao revizuirea conceptiei liberale n problema rolului statului n economie.


48/579


49/579

Ideologii politice

secolul al XIX-lea si liberalismul transformat sau neoliberalismul secolului alXX-lea.Conchiznd, trebuie sa remarcam carealitatile capitalismului contemporan au determinat modificarea

conceptiei liberale asupra statalitatii. Dovedindu-si, nca odata,utilitarismul funciar, liberalismul a trecut de la conceptia statuluiminimal la conceptia statului asistential-interventionist. n momentul ncare statul a devenit un factor politic necesar reglementarii jocului pietei,liberalii au trecut de la un antietatism orgolios la un etatism moderat,functional. Etatismul neoliberal marcheaza noua atitudine a liberalismului,favorabila participarii statului n conditiile controlului democraticla organizarea vietii economico-sociale. Etatismul neoliberal estemoderat prin democratia parlamentara, multiplicarea centrelor de decizie,descentralizarea puterii, cultivarea dialogului si compromisului politic44.

n sfrsit, o alta conceptie privind originile si evolutia liberalismului exploreazafiliatia unor concepte si evolutia unor teme majore n istoria ideilor politice: individ,stare naturala, drepturile omului, libertate si libertati, libertate si legalita

te, contractsocial, constitutionalism, rationalism etc. Aceste teme si concepte furnizeazafundamentele spirituale si armatura ideatica ideologiei liberale. Fundamentele spiritualeale liberalismului sunt unitare, dar ele pot fi prezentate si analizate din perspectivediferite. Una dintre acestea apartine istoriei ideilor politice. Astfel, cele zece lectiideistorie intelectualaa liberalismuluipropuse de Pierre Manent45 se constituie ntr-oabordare polemica fatade interpretarea economicista de sorginte marxista. Perspectivadin care Manent reconstruieste genealogia liberalismului este socanta subliniaza

SorinAntohi -; el si propune sademonstreze, mpotriva unui cliseu tenace,ca nu avem de-a face cu o doctrina preponderent economica, nicimacar cu una dominata de combinatia celor doua inventii liberale guvernul reprezentativ si economia de piata. Istoria intelectuala aliberalismului e construita pe o teza neasteptata: ceea ce este central nconstituirea liberalismului nu este economia, ci problema religioasa"46.

n contextul spiritual generat de problema teologico-politica, Pierre Manentprezintacititorului o suita de micro-monografii dedicate celor mai importanti gnditoripolitici care au pregatit aparitia ideologiei liberale. Astfel, primul apare Mac

hiavelli47 cu

44 Cf. Anton Carpinschi, Doctrine politice contemporane. Tipologii, dinamica, perspective, EdituraMoldova, Iasi, 1992, p. 96.45 Pierre Manent, Istoria intelectuala a liberalismului, Humanitas, Bucuresti, 1992.46 Sorin Antohi, Introducere, la volumul: Pierre Manent, Istoria intelectuala aliberalismului, ed.cit., p.6.47 Niccol Machiavelli (1469-1527), om de stat, istoric si gnditor italian nascut l


50/579

a Florenta. Secretar alCancelariei din Florenta, Machiavelli a ndeplinit numeroase misiuni diplomatice.Operele sale politice, IlPrincipe si Discorsi sopra la prima Deca di Tito Livio (publicate postum, n 1532), au devenit tratateclasice pentru studierea politicii, teoriei puterii si artei guvernarii. nchinatacrearii statului national italianprin unificarea statelor-orase, inspirata de p bogata experientapoliticasi diplomatica, opera luiMachiavelli este expresia realismului politic n actiune. Pentru Machiavelli, politica este arta guvernarii,conservarii si dezvoltarii statelor n dinamismul lor natural. Prin forta analitica a gndirii, prin optiuneapolitica laica, rationalasi nationala, Machiavelli s-a impus ca unul din fondatorii gndirii politicemoderne.

liberalismul a trecut dela conceptia statuluiminimal la conceptiastatului asistentialinterventionistFundamente spirituale si filiatie ideatica n liberalismceea ce este centraln constituirea

liberalismului nueste economia, ciproblema religioasa


51/579

30

Anton CARPINSCHIideea fecunditatii politice a raului. Secretarul florentin este unul dintre primii modernicare are curajul sa scrie despre convertirea politica a raului prin transmutarearauluiindividual n bine comun, idee ce anticipeazaprincipiul "minii invizibile" dinmecanismul autoreglarii spontane a pietei libere. Urmeaza Hobbes48 si noua artapolitica. Aceasta este o mecanica politicabazata pe ideea ca ordinea sociala se nastedin frica si neputinta individului uman obligat, prin aceasta, sa semneze contractul cuLeviathan-ul, adica cu puterea absolutaa statului ordonator. Spre deosebire de Hobbes,Locke49 - "arhitectul liberalismului clasic" -, elaboreaza ideile individualismului liberalexprimnd pozitia indivizilor liberi si rationali, stapni pe viata, munca si proprietatealor. Spre deosebire de autoritarismul etatic hobbesian, individualismul liberalpreconizat

de Locke viza limitarea puterilor statului monarhic prin normele si legile dreptuluinatural. Filosoful englez a contrapus, astfel, absolutismului monarhic, dreptulabsolut alindividului liber."Retras n citadela drepturilor omului si ale cetateanului, alecarei bazele-a pus Locke, individul trateaza cu statul de la suveran la suveran"50.

n spiritul rationalismului propriu Iluminismului, Montesquieu51 propunecontracararea abuzului de putere prin principiul separarii puterilor legislativa, executivasi judecatoreasca. Regula generala este aceea ca nici o putere nu poate ndeplinimai

mult de o singura functie. Libertatea pentru Montesquieu nu este independentaindividului n fata statului, ci dreptul de a face ceea ce legea permite. Preocupareagnditorului francez nu este direct aceea de a proteja individul n fata interventiilorstatului, ci de a identifica acele legi pe care autoritatile trebuie sa le respecte si care potoferi cetatenilor "siguranta juridica". Odata cu aparitia primelor semne ale opozitiei

48 Thomas Hobbes (1588-1679), filosof politic englez a carui opera cardinala, Leviathan (1651), a fostconceputa ntr-o perioada istorica plina de framntari sociale si politice pentru As

nglia: razboiul civil,revolutia si rasturnarea monarhiei absolute. Hobbes este primul gnditor dupa Aristotel care dezvolta onouateorie a asupra naturii si comportamentului uman. Fiinta umana nu mai este conceputa a sociabila dela natura; oamenii sunt, prin natura lor, fiinte egoiste urmarind n permanenta conservarea vietii,procurarea binelui si evitarea raului pentru ei nsisi. Metodologia individualistasi teoria contractului


52/579

social fac din Hobbes unul din premergatorii liberalismului timpuriu.49 John Locke (1632-1704), filosof si om politic englez, Locke a studiat medicina la Oxford nainte de adeveni secretarul lui Anthony Ashley Cooper, prim conte de Shaftsbury. Vederilesale politice s-audezvoltat si au fost modelate n contextul Revolutiei engleze. Adversar al absolutismului, apreciat cafilosof al "glorioasei revolutii" de la 1688 prin care s-a instituit monarhia constitutional-parlamentara,Locke este, totodata, "gnditorul-cheie" al liberalismuli timpuriu. Desi a acceptat ca, prin natura lor,oamenii sunt liberi si egali, prioritatea pe care a acordat-o dreptului la proprietate l apara de sensurile pecare le-au capatat mai trziu egalitatea si democratia sub influenta curentelor socialiste. Cele maiimportante opere politice ale lui Locke sunt: A Letter Concerning Toleration (1689) si Two Treatises ofGovernment (1690).50 Jean-Jacques Chevallier, Les grandes doctrines politiques, n: Encyclopdie politique de la France etdu monde, Paris, 1951, p.80.51 Charles-Louis de Secondat, baron de Montesquieu (1689-1755), filosof, jurist,personalitate publicaimplicata n viata politica a epocii sale, membru al Academiei franceze. Unul dint

re cei mai studiatignditori politici ai Iluminismului, ale carui idei rationaliste si anti-absolutiste au contribuit la declansareaRevolutiei franceze si au influentat conceptiile politice ale Parintilor fondatori ai SUA. Lucrarea samonumentala -De l'esprit des lois (1748) -, n pofida extinderii si diversitatii,are drept obiect "spiritullegilor", adica regulile sociale ale dreptului politic, sistemul rational al legilor, principiilor si procedurilorvietii politice. Clasificarea regimurilor politice si teoria separarii puterilorn stat sunt alte doua marirealizari ale lui Montesquieu si, implicit, ale filosofiei politice pregatitoarea ideologiei liberale.


53/579

Ideologii politice Ideologii politicedintre burghez si cetatean, Rousseau52 se impune ca unul din primii critici aiindividualismului liberal. El sustine ca puterea legislativa nu poate fi exercitata dect pecalea directa, prin votul ntregii natiuni. Inspirat de pasiunea pentru unitate sitotalitate,Rousseau considera "vointa generala", adica suveranitatea poporului, ca indivizibila,apartinnd ntregului social. Spre deosebire de individualismul lui Locke, n care fiecareindivid este liber sa facacontractul social, Rousseau vede n "vointa generala"contracararea voluntarismului ntreprinzatorilor particulari si a intereselor egoiste.Benjamin Constant53 este, la rndul sau, un aparator al liberalismului de opozitie, ivitatunci cnd libertatea individuala ncepea sa fie amenintatan numele suveranitatiipoporului, mult laudatasi sustinuta de Rousseau. Franois Guizot54 sustine liberalismulde guvernamnt sau arta de a guverna prin puterea reprezentativa, adica nu prinaproprierea ntregii forte, ci prin folosirea integralaa celei existente. n sfrsit,

Tocqueville, vizionarul liberalismului confruntat cu problemele si provocariledemocratiei, nchide seria gnditorilor monitorizatide Pierre Manent.

Din aceasta serie a ilustrilor "parinti spirituali" ai ideologiei liberale nu poatelipsi, nsa, Immanuel Kant. O abordare alternativa a justificarii drepturilor liberale ceevita orice referinta la drepturile naturale, la natura si bunastarea umana provine dinfilosofia lui Immanuel Kant, mai precis, din metafizica moravurilornteleasa ca unsistem al conceptelor pure si universale. Conceptul kantian de metafizica a moravurilorcuprinde n sine att teoria asupra virtutii ct si teoria asupra dreptului, pe

temeiul ca att dreptul ct si virtutea implicaobligativitatea; obligativitatea supuneriifata de o lege exterioaran cazul dreptului, obligativitatea supunerii fata de legea moralainterioaran cazul virtutii. Unirea virtutii cu dreptul explica viziunea lui Kant asuprantregului social; att una ct si cealalta regleaza comportamentul fiintei sociale ftade sine si de semeni, ca si fata de formele institutionalizate ale existentei. Dualitateasociala data de drept si de moralitate reproduce, n planul socialului, dualitateafilosofica fenomenal-noumenal a umanului: ca fiinta fenomenala, omul este supus

normei juridice, dar e sanctionat de legea morala interiorizata sau de justitiadivina.Asadar, are sensul extins de sistem al principiilor rationale

52 Jean-Jacques Rousseau (1712-1778), gnditor cu puternica influentaasupra asupra vietii politicemoderne, precursor al liberalismului social, dar si al socialismului. Postularea"bunului salbatic" siidilizarea starii naturale, sugerarea ideii ca proprietatea privata este sursa r


54/579

aului social, critica radicala arelelor societatii, preferinta pentru egalitatea socialasi "reconstructia sociala completa" pregatesc ideilestngii politice si ale traditiei revolutionare. Opere politice principale: Discours sur l'origine et lesfondements de l'ingalit (1755), Le contrat social (1762).53 Benjamin Constant (1767-1830), scriitor, gnditor si om politic francez. Influent membru al partiduluiliberal; "principalul reprezentant al liberalismului sub Restauratie" (Jean Touchard) si "unul dintre autoriicare au expus n modul cel mai profund lectia esecului Revolutiei de a se stabiliza ntr-o forma politicasolida, unul dintre gnditorii cei mai patrunzatori ai tranzitiei democratice" (Marcel Gauchet). Este unuldintre criticii cei mai lucizi ai "suveranitatii poporului" n numele libertatii individului. Principalele operepolitice sunt reunite n: Collection complte des ouvrages publis sur le gouvernementreprsentatif et laconstitution actuelle, formant une espce de cours de politique constitutionnelle(1818) si n Mlanges delittrature et de politique (1829).54 Franois Guizot (1787-1874), om de stat si istoric francz. Ca ministru al instructiuniipublice, a admis prinmcipiul libertatii nvatamntului primar. Ca sef al guvernului

(18471848)a practicat o politica conservatoare care a favorizat declansarea revolutiei dela 1848.

31


55/579

Anton CARPINSCHIcare ntretin viata sociala a indivizilor. De aceea, ei au datoria sa cultive si sadesavarseascametafizica, ntruct omul este, prin natura sa, o fiinta metafizica ale careipotente spune Kant se manifesta n dovezile de decizie si actiune conforme uneilegislatii universale, chiar si n lipsa unor principii morale a priori deprinse expres55 .Din aceasta filosofie morala conceputa ca metafizica a moravurilordecurgedefinirea kantiana a dreptului ca totalitatea conditiilor, conform carora liberularbitru alunui om se poate uni cu liberul arbitru al altui om, conform unei legi universale alibertatii56. La baza definirii kantiene a dreptului, sta principiul universal aldreptuluicare stipuleaza calibunivntreconfertatea liberului arbitru al unui om poate coexista cu libertatea tuturor, dupa o legeersala. (). Legea juridica universala este: actioneaza n exterior n asa fel, nctbuintarea libera a liberului tau arbitru sa poata coexista cu libertatea tuturor,orm unei legi universale, ceea ce este o lege care mi impune obligativitatea57 .Din metafizica moravurilorsi principiul universal al dreptuluidecurge ideea

conform careia oamenii sunt posesori ai unor drepturi fundamentale la libertatesidreptate deorece ei sunt ntotdeauna scopuri n sine si niciodata numai mijloace n slujbascopurilor altora.Numadicde isociscopai un principiu care conferamaximum de libertate egala tuturor oamenilor a principiul clasic al liberalismului ar putea satisface cerinta universalitatiicerutemperativul categoric kantian. Societatea liberala apare, astfel, drept singura ordineala acceptabila pentru persoanele ce se considera agenti rationali autonomi siuri n sine.

Pronuntndu-se asupra capacitatii argumentelor formal-universale kantiene de ajustifica principiile liberale ca singurele potrivite pentru fiintele umane, John Gray searata extrem de rezervat. Este discutabil dacaargumentele lui Kant scria el reusescsa justifice principiile liberale. ntr-adevar, n masura n care ele sunt pur formalesi facapel exclusiv la presupozitiile ratiunii practice, este rezonabil sa presupunemca vorrealiza cu mult mai putin dect sperau Kant si neo-kantienii n ncercarea de a ntemeiprincipii substantiale. n masura n care argumentul lui Kant apeleazan mod tacit la

presupozitii antropologice, atunci el se abate de la propria metodade a justifica etica.Conceptia despre noi nsine ca agenti autonomi si rationali si ca autori ai propriilornoastre valori poarta semnul modernitatii si al individualitatii europene, si nueste oimagine universalizabila a vietii morale. n cazul lui Kant, ideea autonomiei estefundamentata pe conceptia metafizica a eului noumenal, n care se recunoaste cuusurinta umbra emaciata


56/579

a sufletului nemuritor din traditia crestina. O data abandonata3255 Rodica Croitoru, Studiu introductiv la volumul: Immanuel Kant, Scrieri moral-politice, EdiruraStiintifica, Bucuresti, 1991, pp. 35-36.56 Immanuel Kant, Introducere la teoria dreptului, n volumul Scrieri moral-politice, ed.cit., p.87.57 Ibid., pp. 87-88.


57/579


58/579

a secolului al XVIII-lea, emergenta miscarilor de masa democratice sisocialiste din cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea si eclipsarea aproape totala58 John Gray, op.cit., pp.78-79.


59/579


a societatii liberale de catre regimurile totalitare din zilele noastre. Astfel,trasaturiledistinctive ce caracterizau conceptia liberala despre om si societate la nceputurileacesteia, n Anglia secolului al XVII-lea, au fost alterate si redefinite, fara adevenitotusi de nerecunoscut, pe masura ce societatile individualiste care au dat nastere ideilorliberale au fost obiectul unor provocari nnoite si variate59.

Printre provocarile si nnoirile la care au fost supuse societatile occidendale,exista anumite creatii si dezvoltari istorice care au influentat profund si decisiv filosofiamoralasi politica, dreptul, precum si paradigma stiintifica a modernitatii pregatind,totodata, aparitia liberalismului. Una dintre acestea este Reforma protestanta din secolulal XVI-lea care a antrenat spiritul de tolerantasi pluralismul religios cu toateconsecintele sale. O alta este dezvoltarea statelor moderne si a administratieicentrale

prin monarhiile absolute. n sfarsit, progresul stiintei, de la astronomia lui Copernic siKepler la fizica lui Newton si analiza matematica a lui Newton si Leibniz. Acestedezvoltari istorico-spirituale si politico-administrative au introdus n modernitateaEuropei Occidentale un set de idei, principii si valori care au schimbat fata lumii:

pluralismul spiritual proiectat n spatiul social;toleranta religioasa mpletita cu laicitatea civila si emanciparea individului;

echilibrarea raportului dintre credinta religioasasi rationalitatea stiintifica;organizarea statului centralizat si administratia publica;proprietatea, productivitatea muncii si economia de piata.Acestea sunt ideile, principile si

Manual St.pol an II Sem.1 (1)

Documents

Transcript of Manual St.pol an II Sem.1 (1)