Anton Semionovici Makarenko (1888-1939)

Date biografice. S-a nascut in 1888, in localitatea Bjelopolje din Ucraina, ca fiu al unui muncitor feroviar. Dupa ce a urmat gimnaziul si un curs de pedagogie, si-a inceput cariera sa de invatator, continuandu-si studiile intre 1914 si 1917 la Institutul Pedagogic din Poltava. A fost numit la absolvire conducatorul unei scoli. Dupa 1920 i se incredinteaza, mai intai, conducera unei colonii de tineri vagabonzi. In localitatea Trepke si la Kureaj – colonia Maxim Gorki, iar mai tarziu conducerea altei colonii – Felix Dzerdjinski – intr-o localitate de langa Harlov, pentru al realiza reeducarea tinerilor cu comportamente sociale deviante. Amintim faptul ca, in urma razboiului din perioada 1914-1917, numerosi copii orfani au devenit vagabonzi si delincventi. Primele doua colonii educative erau organizate pe profil agricol, iar ultima pe profil industrial. In coloniile mentionate, Makarenko a organizat educatia colectivelor de elevi pentru o profesiune. Se considera ca el a canalizat placerea pentru aventura a tinerilor, impulsul spre fapte si ,,romantismul tineresc’’ spre scopuri educative. In colonia Dzerdjinski, Makarenko a pus in practica principiul muncii productive cu invatamantul. Makarenko a fost un stralucit practician, dar si un teoretician  pedagog, precum si talentat scriitor. Principalele sale lucrari cu profil pedagogic sunt: Poemul pedagogic (1933), Cartea pentru parinti (1937), Steaguri pe tunuri (1938).

Conceptia pedagogica

 

Individului trebuie sa i se rezerve – in viziunea pedagogului sovietic – o educatie ,,in si prin colectiv’’. Notiunea de colectiv este centrala pentru gandirea pedagogica proprie. Colectivul reprezinta acel grup de oameni care urmaresc acelasi scop, desfasoara aceeasi activitate si au o organizare comuna. Colectivul reprezinta ,,sala de gimnastica’’ unde se forjeaza ,,omul nou’’, cel al societatii socialiste sovietice. Colectivul este atat ,,obiect’’, cat si subiect al formarii. Makarenko discerne intre un colectiv primar (sau detasamentul) si colectivul general (intreaga colonie). ,,Detasamentul’’ cuprinde 10-12 tineri de varste diferite, grupati in functie de preferinte si avand un scop apropiat (desfasurau aceeasi activitate). Structurarea unui colectiv este facilitata de parcurgera mai multor pasi:

·     avansarea de catre educator a unor cerinte imperative, care trebuiau asimilate de membrii grupului (ca, de pilda, exigenta obligatorie de a nu mai fura);

·     formarea ,,activului’’ in cadrul colectivului, adica polarizarea unui grup mic de elevi care raspund imperativului avansat in perspectiva atragerii progresive si a altor tineri, spre respectarea standardelor avansate;

·     exprimarea si respectarea cerintelor de catre toti membrii grupului.

Colectivul se mai caracterizeaza si prin ,,legea miscarii’’, adica el tinde spre atingerea a noi obiective. Makarenko ajunge la formularea ,,liniilor de perspectiva’’, care urmau sa mobilizeze tinerii pentru a atinge scopuri mai mult sau mai putin asemanatoare. De altfel, perspectivele apropiate prefatau si deschideau apetitul pentru perspectivele mai indepartate. Exigentele nu erau exprimate direct asupra intregului colectiv, ci erau infuzate indirect de activul grupului. Profesorul putea interveni si asupra unui singur individ, astfel incat acesta sa intervina indirect asupra intregului colectiv. Interesul pedagogului sovietic s-a indreptat mai mult spre dimensiunea formativa a educatiei si mai putin spre instructie. El urmarea integrarea tinerilor cu probleme sociale in procesul productiv, prin promovarea ,,educatiei prin munca’’. De altfel, una dintre perspectivele vizate era construirea unei fabrici de aparate de fotografiat, idee care a cuprins contur.

Makarenko introduce, de asemenea, comportamentul militarizat in invatamant (salutul, semnalele, apoartele, alinierea militara etc.), ca mijloc ,,estetic’’, care sa ,,infrumuseteze’’ atmosfera in scoala. ,,Militaria’’ este convertita intr-o estetica a disciplinei si preciziei; este coroborata cu multe elemente de joc si conduce la conservarea fortei colectivului, aparandu-l de miscari ,,incorecte sau imprecise’’.

Pedagogia reeducarii – inspirata din dispozitivul ideatic al lui Makarenko – este un exemplu edificator de pervertire a educatiei in reversul ei, prin ransformarea unor strategii partial realiste si benefice in instrument de indoctrinare si tortura psihologica. (Trebuie sa spunem ca procesul reeducarii asa cum a fost el consumat in ,,Fenomenul Pitesti’’, nu a fost sugerat explicit de pedagogul sovietic). Totusi, premisele acestui experiment (anti)pedagogic pot fi identificate in interpretarile aduse de succesorii ideilor lui M akarenko si pe care propriul lui sistem pedagogic le ingaduie. Se stie ca Makarenko a abandonat ,,pedagogia perechii’’ (educator-educat) in beneficiul educatiei ,,in si prin colectiv’’. Colectivul, in opinia sa’’, este un grup de oameni care vizeaza acelasi scop, desfasoara o activitate similara si au o organizare comuna, subordonata societatii existente. Colectivul este ridicat la rangul de subiect al educatiei, adica de factor activator al sugerarii unor conduite dezirabile. Cand nu se poate actiona direct asupra individului, se implica mediul, adica grupul, pentru schimbarea atitudinii respectivului individ.

Activitate

Indicati cateva ipostaze de educare ,,in si prin colectiv’’ in care ati fost implicat (ca educat) sau i-ati implicat pe altii (ca educator).

Un principiu al pedagogiei lui Makarenko consta in actiunea paralela, indirecta: pentru a anatemiza o anumita fapta, nu ma adresez direct individului care a comis-o, ci colectivului in care persoana este integrata. Abia membrii colectivului vor influenta conduita individului in cauza. Se pare ca aceasta norma a

fost preluata si exploatata abuziv in inchisorile comuniste, in perspectiva ,,re-educarii’’ insului ,,deviant’’, care nu a aderat la ideologia partidului unic. Reeducarea presupunea anihilarea morala a detinutului, distrugerea personalitatii sale si viza transformarea detinutului in tortionar, in ,,educator’’ al propriilor colegi. Pedagogia diabolica a reeducarii se voia a fi extinsa (si s-a extins efectiv) dincolo de zidurile puscariilor: demascarea ,,dusmanilor’’, prin renegarea valorilor recunoscute, prin supunere si obedienta fata de mai-marii zilei, prin sedinte de autoanaliza, prin convertirrea celor ,,patati’’ in delatori etc.

Tema obligatorie

Realizati un inventar al avantajelor si limitelor ,,re-educarii’’, asa cum a fost propusa de Makarenko.

Bibliografie

1. Cucos, C. (2001). Istoria Pedagogie. Idei si doctrine pedagogice fundamentale. Iasi: Ed. Polirom.

2. Claparède, É. (1973). Educatia functionala. Bucuresti: Ed. Didactica si Pedagogica.

3. Claparède, É. (1975). Psihologia copilului si pedagogia experimentala. Bucuresti: Ed. Didactica si Pedagogica