licenta alin 6.05.2010

UNIVERSITATEA

PITEŞTI

FACULTATEA : FINANŢE CONTABILITATE SPECIALIZAREA: CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

- LUCRARE DE LICENŢĂ -

Coordonator ştiinţific: Lect. Univ. dr. Dindire Laura

Absolvent: Ivan Alin

PITEŞTI 2010 CUPRINS

INTRODUCERE.....................................................................pag 3

CAPITOLUL I - APARIŢIA ŞI DEZVOLTAREA LEASINGULUI

1. Istoricul şi definirea leasingului...............................................................pag 5

2. Formele leasingului..................................................................................pag 11

3. Asemănări şi deosebiri între leasing şi credit, respectiv între leasing

şi închiriere………………………………………………... ………..……pag 23

CAPITOLUL II - STRUCTURA CONTRACTULUI DE LEASING

FINANCIAR

1. Definirea şi structura operaţiunilor de leasing financiar………….…pag 26

2. Executarea contractului de leasing financiar…………………………pag 31

3. Efectele şi încetarea contractului de leasing financiar………..………pag 35

3.1. Drepturile şi obligaţiile părţilor contractante…………..……………pag 36

3.2. Riscul contractului de leasing……………...…………………………pag 43

3.3. Încetarea contractului de leasing ……………………………………pag 44

CAPITOLUL III - "LEASINGUL ÎN ROMÂNIA"- Studiu de caz

1. Apariţia leasingului în România………………………..………………pag 46

2. Derularea operaţiunilor de leasing la S.C. Transilvania Leasing

I.F.N. - S.A. …………………………………...…………………………pag 48

2.1. Administrarea instituţiei financiare nebancare………………………pag 48

2.2. Activitatea de creditare………………………...………………………pag 50

2.3. Criza economică şi financiară………………………………...………pag 51

3. Structura pieţei de leasing în România……………………...…………pag 53

CONCLUZII ŞI PROPUNERI……………………………….….pag 59

BIBLIOGRAFIE………………………………………………….pag 63

2

ANEXE

INTRODUCERE

În orice societate, economiile şi investiţiile au jucat un rol deosebit de

important, atât la nivel macroeconomic cât şi la nivelul fiecărei persoane sau

agent economic. Desigur, există un ansamblu de factori care influenţează deciziile

fiecărei persoane sau agent economic de a renunţa la un câştig sau avantaj prezent

(determinat de utilizarea unor fonduri disponibile în prezent) în favoarea unui

avantaj viitor (determinat de economisirea sau investirea acestor fonduri, pentru a

fi utilizate în viitor), însă procesele de economisire sunt prezente într-o măsură

mai mare sau mai mică, pe termene mai lungi sau mai scurte şi moduri foarte

variate la nivelul fiecărei persoane, fizice sau juridice. Aceste procese de

economisire au însă un rol important şi la nivelul întregii economii naţionale.

Desigur, alegerea căilor celor mai potrivite de economisire şi investiţie se poate

dovedi a fi un proces dificil, având în vedere o serie de factori precum

multitudinea instrumentelor disponibile, instabilitatea pe care o traversează

anumite pieţe, recesiunea economică, etc. În aceste condiţii se pune problema

alegerii unui instrument de economisire adecvat, care să ofere o păstrare în

siguranţa cea mai deplină a acestor economii, dar şi multiplicarea lor în timp,

devenind practic dintr-un instrument de economisire unul de investire. Decizia

reprezintă un proces dinamic de interacţiune a tuturor participanţilor confruntaţi

cu o politică de alegere, un proces de selecţie a unui răspuns dintr-un ansamblu de

răspunsuri potenţiale.

Unul din principalele motive pentru care leasingul este o alternativă financiară

atât de populară în lume, este acela care sintetizează de fapt “filosofia”

leasingului: nu proprietatea asupra mijloacelor fixe ci utilizarea lor efectivă este

aceea care aduce la profit.

Leasingul este o soluţie care permite depăşirea neajunsurilor şi obţinerea în

folosinţă, cu un minim de capital investit a unor echipamente moderne,

performante, care măresc eficienţa şi atrag mărirea volumului afacerii şi al

3

activităţii, ceea ce înseamnă în final mai mult profit.

Interesul practic al leasingului este de a asigura finanţarea integrală prin fonduri

împrumutate a unei investiţii fără ca beneficiarul să constituie măsuri asiguratorii;

prin aceasta leasingul se distinge de tradiţionala creditare a investiţiilor, unde

întreprinderea beneficiară suportă o parte din valoarea investiţiei. De aceea

leasingul – ca tehnică de finanţare – vizează, în primul rând, întreprinderile care

urmăresc lărgirea activităţii şi ridicarea performanţelor, iar pe plan mai general,

asigură progresul tehnic.

Am încercat să fac o cercetare asupra leasingului, pentru a înţelege cauzele

dezvoltării rapide a acestei tranzacţii, de ce se spune că leasingul este o tranzacţie

de sine stătătoare şi care sunt elementele care îl diferenţiază de celelalte modalităţi

de investire cunoscute. De asemenea am căutat să văd care sunt noutăţile

interesante ale acestei noţiuni, căutând o anumită explicaţie pentru eventuala

supremaţie a acestei variante de investiţie faţă de celelalte alternative posibile, însă

trebuie arătat faptul că şi leasingul are limitele si riscurile sale.

În continuarea lucrării am analizat particularităţile şi avantajele leasingului, de

asemenea am făcut comparaţie între diferitele posibilităţi de investiţie şi am

prezentat diferitele variante de leasing. Pentru a arăta care este importanţa

industriei leasingului în România, parcurg condiţiile existente pentru dezvoltarea

acestuia, efectuând o abordare financiară a leasingului.

4

CAPITOLUL I

APARIŢIA ŞI DEZVOLTAREA LEASINGULUI

1. Istoricul şi definirea leasingului

Rădăcinile leasingului sunt extrem de adânci, urme rudimentare ale acestor

operaţiuni găsim încă de la începutul omenirii. Încă din antichitate, în ţări orientale

ca Mesopotamia, Egipt apar forme apropiate ale acestor tipuri de operaţiuni. Fiind

în concordanţă cu activităţile preponderente din acea perioadă, obiectul acestor

operaţiuni îl constituiau uneltele necesare practicării agriculturii, iar subiecţii ereau,

pe de-o parte, clasele bogate şi, pe de altă parte, agricultorii cărora li se „închiriau”

unelte, pământ, etc. Astfel încă din antichitate s-au observat beneficiile obţinute

prin folosinţa unui bun, având mai puţină importanţă cine deţine titlul de

proprietate.

Leasingul îşi află rădăcinile în forma arhaică a creditului pe care o constituia în

dreptul roman „fiducia”: împrumutătorul îşi rezerva pentru garanţia creanţei sale

proprietatea unui lucru. Există o mare asemănare a leasingului şi în special a

modalităţii „sale and lease-back” cu forma arhaică a gajului din dreptul roman

„fiducia cum creditare”1. În cadrul operaţiunii „fiducia cum creditare”,

împrumutatul (fiduciant) transfera proprietatea unui bun mobil sau imobil în

patrimoniul împrumutătorului (fiduciar) cu titlu de garanţie a împrumutului primit.

La rândul său, fiduciarul se obliga să-i restituie bunul după înapoierea datoriei. În

practică, datorită necesităţilor economice sau sociale, împrumutatul păstra în mod

frecvent folosinţa bunului vândut.

În epoca modernă, spre sfârşitul secolului al XIX-lea, aveau loc în S.U.A. primele

operaţiuni care prefigurau leasingul. În 1877 aparatele de telefon au fost închiriate

abonaţilor, iar acest contract avea să fie denumit „lease”2. Cam în aceeaşi perioadă,

o operaţiune similară lease-back-ului avea loc în Ohio. Operaţiunea consta în

vinderea unui imobil către o bancă, cu titlu de garanţie (trustee), imobil ce urma să

1 Clocotici Dorin, Gheorghiu Gh.- Operaţiuni de leasing, Ed: Lumina Lex, Bucureşti, 2000, pag 182 Molico T, Wunder E. - Leasingul, un instrument modern de investiţii şi finanţare, Ed: CECCAR, Bucureşti, 2003, pag 35

5

fie exploatat de vânzător în regim de „lease” timp de 99 de ani, după care

utilizatorul avea opţiunea cumpărării bunului.

Leasingul (lease financing) s-a folosit în S.U.A. în anii 30 pentru finanţarea

bunurilor imobile. La începutul anilor ‘50, el a început să fie folosit şi ca instrument

de finanţare a echipamentelor mobiliare. Operaţiunile de lease financing3 s-au

dezvoltat foarte mult după al II-lea război mondial şi datorită încurajărilor pe care

S.U.A. le-au dat prin facilităţile fiscale. Leasingul echipamentelor (finance

equipment leasing) a apărut în 1952, odată cu primele societăţi specializate de

leasing.

Leasingul financiar este strâns legat de numele omului de afaceri californian

Schoenfeld, care a fondat în 1952, alături de câţiva parteneri, între care şi D.P.

Bootle Jr. „United States Leasing Corporation” - prima societate specializată în

operaţiuni de leasing al echipamentelor mobiliare, societate care este şi astăzi una

din cele mai puternice în domeniu. Schoenfeld şi D.P. Bootle pot fi consideraţi pe

drept cuvânt, părinţi ai leasingului modern. Principalele susţinătoare ale leasingului

echipamentelor industriale au fost băncile, fie indirect, prin intermediul unor

societăţi specializate de leasing, fie direct după ce acestea au primit autorizaţia să

desfăşoare asemenea operaţiuni.

În 1963, cea mai importantă reţea bancară, National Banks, a primit această

autorizaţie urmată de Bank Holding Companies în 1970. Până în anul 1975, deci în

mai puţin de 15 ani, băncile fuseseră autorizate să desfăşoare operaţiuni de leasing

în mod direct în 41 de state americane.4 Dezvoltarea explozivă a leasingului în

America a avut loc pe fondul unei economii expansive şi într-un climat fiscal

încurajator.

Foarte rapid, această operaţiune a fost preluată în Marea Britanie, pentru ca apoi,

începând cu anii ‘60, să se răspândească în Europa continentală (Franţa, Olanda,

Belgia etc.), unde au apărut reglementări juridice specifice. Ca şi în Statele Unite,

prima formă a leasingului care s-a răspândit în Marea Britanie a fost „sale and

lease-back”. În Marea Britanie, cele mai multe dintre societăţile de leasing- „leasing

3 Voiculescu M, Coraş M- Leasing, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti 2005, pag 374 Clocotici Dorin, Gheorghiu Gh.- Op cit. pag 21

6

companies”- sunt înfiinţate şi susţinute de bănci. Ele beneficiază de un regim fiscal

extrem de favorabil. Valoarea bunului, spre exemplu, poate fi dedusă pană la 100%

din profitul impozabil. Acest fapt a determinat ca şi Marea Britanie să cunoască o

dezvoltare explozivă a acestor societăţi, ele finanţând un sfert din totalul

investiţiilor de la finele anilor ‘80.

După anii ‘70 leasingul se extinde şi în Asia şi în America Latină, rare fiind ţările

în care leasingul nu este practicat sub o formă sau alta. În ţările socialiste leasingul

a fost utilizat şi reglementat prima dată în Cehoslovacia prin anii ‘80 iar apoi a fost

utilizat în ţări ca Polonia şi Bulgaria. În Ungaria leasingul apare pe la mijlocul

anilor ‘80.

Pe glob există asociaţii multinaţionale de leasing5, printre care şi cele prezentate

în tabelul de mai jos:

Tabel Nr: 1.1.

Denumirea asociaţiei * Sediul principal

Domeniul

European Federation of Equipement Leasing Company Association – LEASEUROPE

Bruxelles, Belgia

Leasing industrial

European Computer Leasing and Trading Association – ECLAT

Birmingham, Marea Britanie

Leasingul calculatoarelor, al

mijloacelor de transport

Assian Leasing Association – ASIALEASE n.a** Leasing industrialAssociation of African Leasing Companies – AFROLEASE

Lagos, Nigeria Leasing general

Association of African Developement Finance Institution – AADFI

n.a.** Leasing general

Latin American Leasing Association – FELALEASE

n.a.** Leasing industrial

Institute of International Container Lessor n.a.** Leasing de containere

Sursa: www. leseurope.org.

* denumirile asociaţiilor sunt păstrate în limba engleză.

** n.a. (non available dates) – nu se dispune de date.

După cum se observă din tabelul de mai sus leasingul nord-american nu este

dominat de o asociaţie multinaţională, aici existând însă asociaţii naţionale bine

dezvoltate. În S.U.A. funcţionează nu mai puţin de zece asociaţii de leasing.

5 www. leseurope.org.7

În Marea Britanie, unde industria leasingului este cea mai dezvoltată din Europa,

s-au creat patru asociaţii de leasing. De asemenea în Germania funcţionează trei

astfel de asociaţii iar în Australia de asemenea trei.

Voi reda mai jos câteva din asociaţiile naţionale de leasing reprezentative pentru

ţările dezvoltate de pe glob:

Tabel Nr: 1.2.

Denumirea asociaţiei Ţara Domeniul

Equipment Leasing Association-ELA S.U.A. Echipamente

National Vehicle Leasing Association-NVLA S.U.A. Transporturi

British Lease Brokeers Association Marea Britanie Brokeraj

British Vehicle Rental and Leasing Association Marea Britanie Transporturi

Canadian Finance and Leasing Association Canada Industrie

Association Francaise des Societe Financieres (ASF) Franţa Echipamente

Bundesverband Deutcher Leasing E.V. (BDL) Germania Echipamente

Associazine Italian Leasing (ASSILEA) Italia Echipamente

Japan Leasing Association Japonia Echipamente

Australian Fleet Lessors Association Australia Transporturi


Nici ţările din Europa de Est nu au rămas în urmă la acest capitol dar cu o

oarecare întârziere faţă de ţările puternic dezvoltate. În tabelul următor se pot

urmări asociaţiile naţionale de leasing din Europa de Est şi ţările în care acestea s-

au format.

Tabel Nr: 1.3.

Denumirea asociaţiei Ţara

Rosilizing Rusia

Asociaţia Societăţilor de leasing din Republica Cehă Cehia

Asociaţia Ungară de Leasing Ungaria

Uniunea locatorilor din Belarus Belarus

Uniunea Naţională a Societăţilor de leasing din România (UNSLR) România


DEFINIREA CONCEPTULUI DE LEASING8

Leasingul este un pas înainte în finanţarea întreprinderilor care doresc să îşi

achiziţioneze utilaje şi echipamente, dar care nu au posibilităţi financiare. Această

tehnică de finanţare care presupune un risc ridicat, vine să dea satisfacţie agenţilor

economici care nu pot să obţină credite de la bănci, ori nu vor să-şi greveze

bunurile mobile şi imobile prin instituirea de ipoteci sau gajuri, sarcini de natură a

afecta dinamismul specific domeniului comercial.

Termenul de leasing este necunoscut în limba română, fiind preluat din jargonul

economic şi comercial englez, unde s-a impus de aproximativ un secol, fiind apoi

preluat de ţările europene occidentale. Definiţia leasingului poate fi dată atât din

punct de vedere economic, cât şi juridic.

Din punct de vedere juridic, leasingul reprezintă un contract complex care

permite unei persoane să obţină şi să utilizeze un lucru fără a plăti imediat preţul.

Prima definiţie legală a leasingului în Europa continentală provine din Franţa,

referindu-se doar la leasingul imobiliar, operaţiunea numindu-se credit-bail6.

Operaţiunile de credit-bail sunt cele prin care o întreprindere dă în locaţie bunuri

imobiliare în vederea unei utilizări profesionale, cumpărate de ea sau construite prin

efortul ei financiar, dacă aceste operaţiuni, indiferent de calificarea lor, permit

locatarului să devină proprietarul bunurilor fie printr-o promisiune unilaterală de

vânzare, fie prin achiziţionarea directă ori indirectă a dreptului de proprietate a

terenului pe care au fost edificate imobilele închiriate, fie prin transferul de plin

drept a dreptului de proprietate asupra construcţiilor edificate pentru acel locator. O

definiţie mai recentă a leasingului în Franţa pune în evidenţă funcţiile economice

ale acestuia: leasingul reprezintă o finanţare, în principiu integrală, a unei investiţii

productive garantată de beneficiar.

În Italia, normele legale privind leasingul îl definesc prin: “închirierea

bunurilor mobile sau imobile, pe care finanţatorul le dobândeşte, ori le

confecţionează, în raport cu indicaţiile date de utilizator, acesta din urmă

asumându-şi toate riscurile pe timpul valabilităţii contractului, având şi dreptul de

a deveni proprietarul bunului primit în locaţiune, cu condiţia de a plăti preţul

6 Constantinescu Coca Cornel- Leasing financiar. Realitate şi perspective. Ed: Economica, Bucureşti, 2006, pag 459

stabilit la data încheierii”7. Nu se specifică nimic despre natura plăţilor şi a

preţului.

În legislaţia română operaţiunile de leasing sunt definite ca fiind acele operaţiuni

prin care o parte, denumită locator, se angajează la indicaţia unei alte părţi,

denumită utilizator, să cumpere sau să preia de la un terţ, denumit furnizor, un bun

mobil sau imobil şi să transmită utilizatorului posesia sau folosinţa asupra acestuia

contra unei plăţi numită redevenţă, în scopul exploatării sau, după caz, a

achiziţionării bunului.

Din punct de vedere economic, leasingul reprezintă o operaţiune de finanţare,

pe baza unui contract de leasing, în care finanţatorul asigură fondurile necesare

pentru întreaga investiţie. Pe toată durata contractului, închiriatorul-proprietar

permite utilizatorului-chiriaş să folosească un anumit bun în schimbul promisiunii

ultimului de a efectua o serie de plăţi (rate de leasing) pe durata contractului.

Câştigurile obţinute prin leasing sunt derivate din utilizarea bunului, nu din dreptul

de proprietate asupra acestuia. O operaţie tipică de leasing decurge astfel:

utilizatorul hotărăşte asupra echipamentului de care are nevoie, asupra

întreprinderii producătoare, a mărcii şi modelului. De asemenea, specifică clar

orice însuşire specială dorită a bunului, termenele de garanţie, livrare, instalare şi

service-ul.

Totodată, utilizatorul negociază preţul. După ce echipamentul şi aspectele

importante au fost specificate, iar contractul de vânzare-cumpărare negociat,

utilizatorul încheie un contract de locaţiune cu finanţatorul-proprietar, negociind

cu acesta durata contractului, ratele de leasing, dacă taxele de vânzare, livrare,

instalare vor fi incluse în preţul contractului, precum şi alte considerente opţionale.

Termenul de leasing include o varietate de tranzacţii de la cele în care leasingul

reprezintă folosirea proprietăţii închiriate pentru o scurtă perioadă de timp, până la

cele în care leasingul este, de fapt, un mijloc de finanţare a utilizatorului-chiriaş

pentru a achiziţiona bunul închiriat.

Leasingul este o tehnică de afaceri economice, anume de comerţ şi de finanţare

cu bunuri mobiliare şi imobiliare, care are la bază un contract de locaţie prin

7 Legea nr. 183 din 2 aprilie 2005, art. 17, Italia10

care se înstrăinează dreptul de folosinţă dar se păstrează cel de proprietate8. La

expirarea contractului utilizatorul are dreptul la tripla opţiune: să cumpere

produsul la valoarea reziduală, să prelungească sau să înceteze afacerea de leasing.

Leasingul apare în afacerile economice ca o formulă relativ nouă, promiţătoare

de afaceri economice, în care partenerii sunt: producătorul, finanţatorul şi

utilizatorul. Leasingul are atât asemănări, cât şi deosebiri faţă de vânzarea-

cumpărarea pe credit precum şi tradiţionala închiriere.

2. Formele leasingului

Fără îndoiala că diverse forme şi modalităţi de leasing au fost practicate cu mult

înainte de presupusa dată de naştere a industriei leasingului. În noţiunea de leasing

au fost incluse, treptat, sensuri noi, aduse de nenumăratele variante ale închirierii

şi arendării bunurilor mobile şi imobile din sfera producţiei, dar şi a bunurilor de

folosinţă îndelungată din domeniul particular.

Extinderea operaţiunilor de leasing în lume a dus la modalităţi diferite de

organizare şi finanţare a lor, cuprinse într-un sistem de criterii de clasificare a

acestor operaţiuni, astfel:

1) După modalităţile de finanţare a operaţiunilor de leasing există: leasing cu

finanţare internă când finanţatorul utilizează surse proprii de finanţare (leasing în

forma sa clasică, leasing furnizor) şi leasing cu finanţare externă când

finanţatorul utilizează resurse externe pentru finanţarea leasingului (leasing cu

finanţare bancară, leasing cu credit furnizor).

Leasingul furnizor este situaţia extrem de simplă când furnizorul coincide cu

societatea de leasing. În acest caz, nu mai sunt necesare fonduri pentru

achiziţionarea bunului de către societatea de leasing deoarece aceasta este însăşi cu

furnizorul. Această modalitate de finanţare este, desigur, şi cea mai ieftină, dar

destul de rar întâlnită în practică.

Schema de derulare se prezintă astfel9:

8 Puiu Alexandru - Managementul afacerilor economice- Tehnici de afaceri economice interne şi internaţionale, Ed: Independenţa Economică, Piteşti, 2007, pag 1159 Achim Monica Violeta- Leasing- o afacere de succes, ed: Economică, Bucureşti 2005, pag 35

11

Figura nr.1.1 Schemă de derulare a leasingului „furnizor”

Închiriază bunul

Sursa: Achim Monica Violeta- Leasing- o afacere de succes, ed: Economică, Bucureşti 2005

Leasingul în forma sa clasică este acea operaţiune de leasing în care

finanţatorul (societatea de leasing) dispune de resurse proprii utilizate în

achiziţionarea bunului care va face obiectul contractului de leasing. În acest caz,

bunul este achiziţionat din surse financiare proprii, iar în structura ratelor de

leasing beneficiarul va plăti dobânda pe care ar fi plătit-o unei bănci dacă i-ar fi

acordat un împrumut. Adeseori, dobânda percepută acoperă şi profitul vizat de

finanţator din operaţiune şi trebuie să fie atractivă pentru beneficiar. Schematic,

această formă de leasing se prezintă astfel10:

Figura nr.1.2. Schemă a leasingului în forma sa clasică

Achită bunul Închiriază bunul

Livrează bunul

Sursa: Andreica M- Leasingul- cale de finanţare a IMM-urilor, Ed: Crimm, Bucureşti, 1997, pag 37 Leasingul cu finanţare bancară se caracterizează prin aceea că societatea de

leasing finanţează bunul pe baza unor resurse financiare atrase, de obicei, de la

10 Andreica M- Leasingul- cale de finanţare a IMM-urilor, Ed: Crimm, Bucureşti, 1997, pag 3712

FinanţatorSocietatea de

leasing

Furnizor Beneficiar

Societatea de leasingurzor

Beneficiar

bănci. În acest caz, dobânda percepută de bancă este transferată beneficiarului prin

ratele de leasing.

Această modalitate de finanţare este cea mai des întâlnită în practică, deoarece

volumul operaţiunilor de leasing depăşeşte potenţialul financiar al societăţilor de

leasing. Schema de derulare a leasingului cu finanţare bancară se prezintă astfel11:

Figura nr.1.3. Schemă de derulare a leasingului cu finanţare bancară

Achită bunul Acordă credite Închiriază bunul

Livrează bunul

Sursa: Achim Monica Violeta- Leasing- o afacere de succes, ed: Economică, Bucureşti 2005

Leasingul cu credit furnizor apare în situaţia în care furnizorul livrează bunul

pe credit, urmând a încasa contravaloarea sa de la societatea de leasing pe măsura

încasării ratelor de leasing de către aceasta de la beneficiari. Şi în acest caz, ratele

de leasing ar trebui majorate cu dobânda aferentă vânzării pe credit (practic a

vânzării în rate).

Figura nr.1.4. Schemă de derulare a leasingului cu credit furnizor

11 Achim Monica Violeta- Op. cit. pag 38.13

Banca

FinanţatorSocietatea de leasing

Furnizor Beneficiar

FinanţatorSocietatea de leasing

Închiriază

Creditează bunul

Achită eşalonat

bunul

Livrează bunul

Sursa: Achim Monica Violeta- Leasing- o afacere de succes, Ed: Economică, Bucureşti, 2005

Leasingul laverage este utilizat frecvent în tranzacţiile cu echipamente de mare

valoare cum ar fi avioane, în care societatea de leasing finanţează doar o parte din

valoarea bunului, restul fiind acoperit de diferiţi creditori care, contra unei

dobânzi, îşi vor recupera sumele avansate din ratele de leasing încasate de la

beneficiari. Schematic, modalitatea de derulare a acestei forme de leasing arată

astfel12:

Figura nr.1.5. Schemă de derulare a leasingului “laverage”

Rambursează creditul

Achită bunul Închiriază bunul

2) După conţinutul ratelor percepute, leasingul poate fi brut sau net. Leasingul

net se caracterizează prin aceea că ratele de leasing se calculează numai pe baza

12 Achim Monica Violeta- Op cit., pag 3914

Societate de finanţare

Societate de finanţare

FinaţatorSocietatea de leasing

Furnizor Beneficiar

Furnizor Beneficiar

preţului net de vânzare al obiectului contractului, fără să includă costul întreţinerii

sau al reparaţiilor.

Leasingul brut (full-service) leasing13 este caracterizat prin aceea că ratele de

leasing includ cheltuieli de întreţinere, service, reparaţii şi asigurare. În mod

normal, în cazul leasingului operaţional se încheie şi un contract de full-service

sau acesta este integrat celui anterior.

3) În funcţie de durata de leasing, distingem: leasing pe termen scurt, leasing

pe termen mediu şi leasing pe termen lung.

Leasingul pe termen scurt, constă în închirierea bunurilor pe o durată de câteva

ore, zile sau luni mai multor beneficiari. Amortizarea se realizează prin închirierea

pe termene scurte mai multor clienţi.

Leasingul pe termen mediu, presupune amortizarea bunului prin închirierea

consecutivă a acestora mai multor beneficiari pe termene scurte, de doi-trei ani.

Leasingul pe termen lung, se practică frecvent pe piaţa bunurilor imobiliare

pentru clădiri complet utilate, durata fiind de circa 20-30 de ani.

4) După particularităţile tehnicii de realizare, se disting diferite forme de

leasing: lease-back, leasing acţionar, leasing experimental, time-sharing,

master leasing, leasing cu operator intercalat, operaţiuni de hire-renting.

Lease-back-ul este o formă specială a leasingului, conţinutul economic al

acestei operaţiuni, ca şi în cazul leasingului obişnuit, fiind de creditare. Schema de

derulare a operaţiunii de lease-back se prezintă astfel14 :

Figura nr.1.6. Schema de derulare a leasingului “lease-back"

Vinde bunuri aflate în proprietate

Închiriază bunul cumpărat

Leasingul acţionar reprezintă o tehnică financiară, care a fost inventată pentru a

întâmpina cerinţele tot mai mari ale întreprinderilor mici şi mijlocii în ce priveşte

alegerea de fonduri. Beneficiarul nu vinde bunuri, ci acţiuni ale societăţii unui

13 Koch Richard- Dicţionar de management şi de finanţe, Ed: Teora, Bucureşti, 2001, pag 15914 Achim Monica Violeta- Op. cit. pag 42

15

BeneficiarulSocietatea de

leasing

fond de investiţii care le va ceda în locaţie în schimbul unei chirii stipulate în

contractul de locaţie. La încheierea contractului, societatea emitentă are

posibilitatea de a răscumpăra propriile acţiuni la un preţ convenit între părţi, ţinând

seama de vărsămintele efectuate până în momentul respectiv.

Figura nr.1.7. Schema de derulare a leasingului “acţionar”

Emite acţiuni care sunt subscrise de un fond de investiţii

Beneficiar Finanţator

Cedează în locaţie acţiunile subscrise

Sursa: Hoanţă, Nicolae- Finanţele firmei, Ed: Economică, Bucureşti, 2003

Master leasingul sau leasingul de containere este utilizat adesea de expeditorii

de mărfuri şi de cărăuşi pentru care este mai avantajoasă închirierea de containere

decât achiziţionarea lor. Această modalitate de leasing se prezintă sub două

forme15:

- term leasing, ceea ce reprezintă o închiriere pe termen dat;

- trip leasing sau închirierea cu voiajul şi în care intră în calcul poziţia

containerelor pe trasee şi regimul exportării lor.

Leasingul experimental reprezintă o tehnică de realizare a unei operaţiuni de

leasing care se utilizează în scopul promovării exportului de maşini şi utilaje şi

care constă în închirierea acestora pe termen scurt, cu condiţia să fie achiziţionate

de beneficiarii locaţiunii dacă sunt corespunzătoare cerinţelor, sau să fie restituite

dacă prezintă unele neajunsuri.

Time-sharingul presupune sistemul de închiriere în timpi partajaţi, simultan mai

multor clienţi care îşi împart minutele sau orele de utilizare-funcţionare.

15 Hoanţă, Nicolae- Finanţele firmei, Ed: Economică, Bucureşti, 2003, pag 288

16

Leasingul cu operator intercalat apare în situaţia în care beneficiarul nu are

bonitatea solicitată de finanţator pentru a putea beneficia de facilităţile contractului

de leasing. Astfel, se poate apela la o altă societate comercială care să devină

titulara contractului de leasing şi cu care să se asocieze în participaţiune pentru a

derula contractul.

Operaţiunile de hire-renting sunt considerate forme “intermediare” de leasing.

Prin “hire” se înţelege închirierea pe termen scurt a unor mijloace de transport,

utilaje şi aparate, inclusiv asigurarea service-ului.

5) În funcţie de natura obiectului tranzacţiei există16: leasing mobiliar, leasing

imobiliar şi leasing de personal.

Leasingul mobiliar reprezintă acel contract de leasing ce presupune darea în

locaţie a unui bun mobil cum ar fi mijloace de transport (automobile) dar şi

mijloace de producţie (maşini, utilaje, echipamente).

Leasingul imobiliar este acel contract de locaţie ce presupune darea în locaţie a

unui bun imobil, cum ar fi clădiri, hale industriale şi terenurile aferente lor.

Leasingul de personal s-a dovedit a fi o formă foarte eficientă pentru

satisfacerea nevoilor temporare de personal ale societăţilor mici şi mijlocii pentru

durate mai scurte sau mai lungi.

6) După direcţia leasingului, distingem leasing intern şi leasing internaţional

(extern). Leasingul intern intervine atunci când părţile implicate în contractul de

leasing provin din aceeaşi ţară.

Leasingul internaţional sau extern, intervine atunci când părţile implicate în

contractul de leasing provin din cel puţin două ţări diferite. Acesta poate fi, la

rândul său, de import, de export, şi de tranzit.

7) În funcţie de conţinutul ratei de leasing, avem17:

• leasing financiar;

• leasing operaţional.

16 Turcu Elena- Contractul de leasing, Ed: Hamangiu, Bucureşti, 2008, pag 4517 Puiu Alexandru- Management, Ed: Independenţa Economică, Piteşti 2001, pag 128

17

Leasing financiar presupune în principiu, ca în perioada de încheiere de bază

(prima încheiere) să se recupereze întregul preţ al obiectului contractat, inclusiv

costurile auxiliare, precum şi să se obţină, eventual, un profit.

Se numeşte leasing financiar operaţiunea pe termen mediu sau lung cu scop

financiar, în care finanţatorul cumpără bunul ales de utilizator de la furnizorul

desemnat tot de acesta din urmă, predându-i după aceea în vederea utilizării pe o

anumită perioadă determinată, cu condiţia ca la expirarea termenului contractual,

în cazul îndeplinirii integrale a obligaţiei de plată a ratelor de leasing, utilizatorul

fie să-şi poată valorifica dreptul lui de cumpărare putând denumi în acelaşi timp şi

un alt cumpărător, fie să primească automat dreptul de proprietate asupra bunului

de leasing.

Leasingul financiar constituie deci “tipul clasic” de leasing, de obicei prin

leasing înţelegându-se această definiţie dată mai sus, în majoritatea ţărilor acest tip

constituind segmentul decisiv al pieţei leasingului, ca şi în România de altfel. În

linii mari acest tip se aseamănă foarte mult cu creditul de investiţie. Operaţiunea

de leasing financiar ia naştere prin încheierea a două contracte interdependente, cu

participarea a trei părţi principale.

Contractul de vânzare-cumpărare şi contractul de leasing sunt semnate de obicei

în acelaşi moment, dar oricum unul intră în vigoare doar după încheierea celuilalt.

Utilizatorul negociază şi se înţelege cu furnizorul în ceea ce priveşte parametrii

bunului şi termenul de livrare, modul de punere în funcţiune şi condiţiile de

garanţie. După livrare are loc semnarea contractelor, iar cu punerea în funcţiune

începe scurgerea perioadei de leasing, adică a termenului stabilit prin contract.

Finanţatorul, de regulă, plăteşte preţul de achiziţie al bunului doar după punerea în

funcţiune a acestuia. Riscurile şi cheltuielile legate de alegerea, livrarea şi

utilizarea bunului, sunt suportate de către utilizator, în schimb, tot acesta este şi

singurul uzufructuar al dreptului de folosinţă.

În ceea ce priveşte ratele de leasing, utilizatorul plăteşte regulat în forma ratelor

lunare, trimestrială sau semestriale, în cazul României caracteristic este faptul că

ratele se plătesc lunar.

18

Pe durata perioadei de leasing, mărimea ratelor poate fi constantă (lineară),

descrescătoare (degresivă), crescătoare (progresivă), sau fluctuantă (sezonieră). În

practica românească şi cea din străinătate se utilizează aproape exclusiv ratele de

leasing constante, celelalte forme fiind excepţii rare. Explicaţia este foarte simplă:

această metodă asigură calculaţii simple atât finanţatorului cât şi utilizatorului.

Însă pentru unele societăţi, tocmai această obligaţie de plată de valori constante

constituie problemă nerezolvabilă. Încasările acestor societăţi variază într-o astfel

de manieră, încât în unele perioade ale anului nu dispun de lichidităţile necesare

plăţii acestor rate constante, în timp ce în alte perioade au mai multe lichidităţi

decât cele necesare acestor plăţi (aceste societăţi apar frecvent în domeniul

agriculturii, industriei alimentare şi comerţului). În cazul existenţei unei

concurenţe acerbe, societăţile de leasing sunt totuşi nevoite să satisfacă aceste

necesităţi speciale de finanţare, făcând astfel rost de clienţi noi. Desigur,

încheierea unei astfel de tranzacţii nu este de loc uşoară, deoarece este aproape

imposibil de a găsi o sursă de finanţare cu condiţii de rambursare asemănătoare.

Din acest motiv, în aceste cazuri se impune un management al lichidităţilor mult

mai sofisticat şi mai atent faţă de cazul existenţei doar a tranzacţiilor obişnuite.

Plata degresivă a ratelor de leasing este solicitată de obicei de către acei

utilizatori, care ar dori, ca pe seama veniturilor prezente să plătească cât mai mult

posibil din preţul leasingului (adică din taxa de leasing). Explicaţia principală a

acestui fapt constă în faptul că aceste societăţi previzionează pentru următorii 2 – 3

– 4 ani beneficii mai reduse şi pe care doresc să le micşoreze cu cât mai puţin

posibil cu ratele de leasing. În cazul plăţii progresive, aceasta este în interesul

acelor societăţi, la care noua capacitate de producţie, obţinută prin investiţia

realizată prin leasing, va fi urmată de un nivel de vânzări corespunzător doar după

trecerea unei anumite perioade de timp, fiindcă, de exemplu, majorarea

segmentului de piaţă nu se realizează uşor şi rapid.

Astfel, iniţial, rambursarea liniară ar constitui pentru o societate o povară prea

ridicată. Plata progresivă ascunde de cele mai multe ori un risc foarte ridicat

asumat de către societatea de leasing, iar din acest motiv această formă se

utilizează în cazurile cele mai rare.19

La expirarea contractului de leasing financiar, utilizatorul sau o altă societate,

desemnată de acesta din urmă, poate trăi cu dreptul său de cumpărare. Suma

plătibilă în acest moment de către utilizator se numeşte valoare reziduală (valoare

rămasă) sau taxă simbolică de cumpărare18. Vorbim despre valoare reziduală

atunci când la sfârşitul termenului contractual, valoarea contabilă a bunului,

evidenţiată la finanţator, nu s-a micşorat la zero, utilizatorul cumpărând bunul la

valoarea respectivă. Taxa de cumpărare se utilizează atunci când valoarea

contabilă a bunului a devenit zero. În acest caz trebuie să se achite doar o sumă

simbolică. Contractul de leasing financiar, în general nu poate fi reziliat de către

utilizator nici chiar prin restituirea obiectului contractului de leasing. Această

afirmaţie derivă din faptul că acest tip de leasing are un conţinut asemănător cu cel

al creditului, unde finanţatorul leasingului îşi plasează banii la utilizator,

menţinându-şi dreptul său de proprietate în primul rând din motive de garanţie, dar

din punct de vedere economic nefiind proprietar al bunului, el nefiind deci capabil

să-l utilizeze pe acesta şi nici nu având intenţia de a o face. El ar dori deci, în

primul rând să recupereze investiţia sa sub formă bănească.

Leasingul funcţional ( operaţional) presupune ca în perioada de bază să se

realizeze doar o parte din preţul de export al obiectului contractului. Leasingul

operaţional, denumit şi leasing funcţional este o afacere cu caracter de serviciu pe

termen mediu sau scurt, în care finanţatorul predă pentru utilizare, desigur contra

unor plăţi regulate a ratelor de leasing şi pe o anumită perioadă strict determinată

bunul de leasing care reprezintă proprietatea acestuia şi care corespunde

exigentelor utilizatorului, iar după expirarea perioadei contractuale utilizatorul

restituie bunul a cărui drept de proprietate rămâne în continuare la finanţator.

Acest tip de leasing se aseamănă foarte mult cu închirierea simplă, cu deosebirea

că riscul de păgubire al bunului închiriat este suportat într-o măsură mai mare de

către locator decât de către finanţatorul leasingului.

În cazul operaţiunilor de leasing operaţional, finanţatorul este de multe ori

întreprinderea producătoare sau o filială a acesteia din urmă sau eventual o

societate de leasing, colaborator important al acesteia. Pe această piaţă există

18 Puiu Alexandru- Op. cit. pag 13020

foarte rar societăţi de leasing independente care îşi cumpără bunuri pe cont

propriu, cu scopul ca acestea să devină ulterior obiecte ale contractelor de leasing.

Explicaţia constă în faptul că în operaţiunea de leasing operaţional, întreţinerea,

repararea şi schimbarea în caz de defecţiuni a bunului de leasing cade în sarcina

finanţatorului, ceea ce impune existenţa unei reţele de service proprie sau cel puţin

subcontractate, lucru pe care societăţile de leasing independente, de obicei nu şi-l

pot permite.

Finanţatorul îşi asumă obligaţii de garanţie şi răspundere, deci el este

responsabil în ceea ce priveşte corespunderea bunului de leasing cu necesităţile

pentru care va fi utilizat şi ca pe parcursul perioadei de leasing defecţiuni de natura

celor de fabricaţie să nu împiedice utilizarea. Cel îndreptăţit la încasarea

veniturilor provenite din utilizarea obiectului contractului de leasing este şi în

acest caz exclusiv utilizatorul. Însă, în contradicţie cu leasingul financiar el nu este

obligat la asumarea tuturor riscurilor funcţionării. De pildă, în cazul unei reparaţii

serioase intervenite din cauza unei defecţiuni sau în caz de stricare completă a

bunului (dacă aceasta nu s-a produs din vina utilizatorului), finanţatorul îi va

asigura un alt bun, aici neputându-se deci întâmpla ca utilizatorul să fie nevoit la

plata ratelor chiar dacă nu utilizează bunul. În plus, cheltuielile de reparaţie a

defecţiunilor în a căror producere este nevinovat nu sunt suportate sau sunt

suportate doar parţial de către utilizator.

La expirarea contractului utilizatorul restituie bunul finanţatorului deoarece nu-şi

doreşte să procure dreptul de proprietate asupra acestuia. Iar pentru că durata

perioadei de leasing operaţionale este mult mai scurtă decât cea de viaţă a bunului

de leasing, finanţatorul îl poate utiliza din nou la încheierea unui nou contract de

leasing sau îl poate vinde.

Riscul venitului încasat din încheierea unui contract de leasing sau dintr-o

revalorificare a bunului este suportat exclusiv de către finanţator, neputându-şi

permite deci, ca acesta să uzeze prea tare deci cu ocazia derulării primului

contract. De aceea, el este cel care execută întreţinerea, repararea şi încheierea

asigurării bunului. Costurile acestor ultime operaţii sunt suportate desigur până la

urmă de către utilizator prin intermediul ratelor de leasing.21

Datorită prestării serviciilor menţionate şi a necesităţii de acoperire a riscului de

replasare a bunului de către societatea de leasing, costul relativ, raportat la timp a

operaţiunii de leasing operaţionale este mai ridicat decât cel al unui leasing

financiar având ca obiecte bunuri de aceleaşi valori. Riscul de replasare şi

concomitent diferenţa de preţ este cu atât mai mare cu cât bunul constituie mai

mult un unicat. De asemenea, din cauza replasării, finanţatorii de leasing

operaţional nu prea dau permisiunea pentru modificarea bunului de leasing, care se

obţine mult mai des în cazul leasingului financiar.

Contractul de leasing operaţional este reziliabil în orice moment de către

utilizator prin restituirea bunului de leasing. Ratele de leasing aferente perioadei

neutilizării nu mai trebuie plătite. În cazul în care utilizatorul a plătit în avans o

parte a ratelor pentru o anumită perioadă, dar după puţin timp desface contractul,

decizia de rambursare din acest avans de către finanţator depinde de înţelegerea

celor doi, condiţia de bază fiind că în interiorul perioadei respective finanţatorul să

poată încheia un nou contract de leasing. Această procedură demonstrează unanim

rudenia pe care leasingul operaţional o are cu închirierea şi diferă esenţial de cea

practicată în cazul leasingului financiar. Garanţiile utilizabile pentru operaţiunile

de leasing operaţional sunt aceleaşi ca şi ale celuilalt tip.

Valoarea de acoperire a bunului de leasing – ca garanţie primordială – este însă

aici considerată mai mare. Cauza parţială a acestuia este faptul că societatea de

leasing este bine pregătită pentru reluarea şi revalorificarea bunului de leasing,

cunoscând piaţa acestuia şi ca urmare putând estima cu o mai mare precizie

veniturile posibile de încasat în viitor dintr-o încheiere a unui nou contract sau

dintr-o vânzare şi astfel nu trebuie să ţină seama de o acoperire de risc chiar aşa de

mare ca şi în cazul leasingului financiar. Pe de altă parte, acest lucru devine posibil

prin posibilitatea finanţatorului de urmărire a stării tehnice a bunului, stare tehnică

care determină preţul de revalorificare a acestuia, datorită efectuării de către acesta

a lucrărilor de întreţinere.

22

3. Asemănări şi deosebiri între leasing şi credit, respectiv între

leasing şi închiriere

Leasingul este oarecum similar cu împrumutul; ambele situaţii impun o serie de

plăţi contractuale fixe, pe o durată stabilită. Avantajul leasingului faţă de un credit

este că locatorul are o poziţie mai bună decât un creditor, dacă firma utilizatoare se

confruntă cu greutăţi financiare. Dacă locatarul nu îndeplineşte obligaţiile

contractului de leasing, locatorul are un drept legal mai puternic de recuperare a

mijlocului fix, deoarece locatorul este încă proprietarul mijlocului fix. Un creditor,

chiar unul garant, se poate confrunta cu costuri şi întârzieri în recuperarea activelor

care au fost finanţate direct sau indirect. Deoarece locatorul are un risc mai mic

decât alte surse de finanţare utilizate la achiziţia de mijloace fixe, cu cât firma care

solicită finanţarea este mai riscantă, cu atât mai puternic este motivul furnizorului

de finanţare să propună o tranzacţie de leasing şi nu un împrumut. Totuşi deoarece

leasingul poate fi considerat o formă de finanţare prin îndatorare, aceasta oferă o

pârghie financiară, crescând astfel atât riscul cât şi rentabilitatea anticipată pentru

investitorul în acţiuni.

Dacă o investiţie este finanţată din credit bancar, dreptul de proprietate şi cel de

folosinţă nu sunt strict separate, deoarece debitorul apare în calitate de cumpărător,

efectuând imediat plata bunului şi devenind astfel proprietar. În cazul închirierii

apare însă foarte clar această separaţie între cele două drepturi. Din punct de

vedere al acestei caracteristici19, leasingul este înrudit cu închirierea, libertatea de

dispoziţie a utilizatorului fiind mai limitată decât cea în cazul creditului.

De asemenea faptul că finanţatorul investeşte fonduri într-un mijloc determinat,

face legătura iarăşi cu închirierea, deoarece finanţatorul dă cu titlu de împrumut

bunul însuşi, cumpărat de el, iar ratele de leasing acoperă aceasta investiţie făcută

de el. În schimb, investiţia creditorului ia formă bănească (credit bancar), creând o

anumită creanţă, el aşteptând o rambursare tot sub formă de bani. Ca urmare,

creditorul are o posibilitate de verificare mai redusă a utilizării sumei acordate cu

titlu de credit decât locatorul unei închirieri sau finanţatorul unui leasing.

19 Puiu Alexandru- Managementul internaţional. Trat. Vol I şi II, Ed: Independenţa Economică, Brăila 1999, pag 107.

23

Creditorul nu are nici o intervenţie în ceea ce priveşte evaluarea parametrilor

bunului ce urmează a fi cumpărat şi în alegerea acestuia, aceasta, împreună cu

plata, cad în sarcina exclusivă a debitorului. Aşadar garantarea bunului şi

răspunderea pentru acesta este datoria exclusivă a furnizorului. Finanţatorul poate

să aibă un anumit rol de consultant, el fiind interesat ca bunul să corespundă

cerinţelor, în caz contrar contractul ajungând la soarta rezilierii, chiar dacă

obligaţia de plată a ratelor scadente nu se schimbă.

Faţă de credit şi leasing, într-o închiriere, participantul finanţator, locatorul, are

un rol activ în ceea ce priveşte alegerea bunului şi pe deasupra acordă şi garanţii.

Rolul lui este asemănător cu cel al furnizorului celorlalte două forme de finanţare.

În ceea ce priveşte cheltuielile de transport, cele de montare şi de punere în

funcţiune, cele trei construcţii discutate sunt identice, deoarece în toate cele trei

cazuri, în mod echivoc, aceste cheltuieli sunt suportate de către cel care utilizează

bunul respectiv. Cheltuielile de întreţinere şi cele de asigurare sunt suportate de

asemenea de către utilizator, chiar dacă în cazul închirierii propriu-zise, acesta nu

apare evidenţiat în mod direct, ci doar inclus în suma redevenţei, în mod indirect.

Dacă avem în vedere dreptul de dispoziţie asupra bunului primit în folosinţă,

posibilităţile utilizatorului operaţiunii de leasing, sunt similare cu cele ale

chiriaşului, în timp ce în cazul creditului, mâinile debitorului nu sunt legate de

către creditor, acesta nefiind proprietar al bunului. În cazul leasingului şi al

închirierii, pentru modificarea locului de utilizare a bunului, se necesită

autorizarea proprietarului, autorizare care se acordă de obicei printr-o simplă

modificare în contract. Pagubele şi problemele de rezolvat în cazul în care

utilizatorul nu mai are nevoie de acesta sunt mai reduse în cazul închirierii, el

putând preda imediat bunul respectiv proprietarului, în cel mai rău caz

pierderea lui fiind

egală cu plăţile efectuate în zadar, a redevenţelor scadente până la sfârşitul

perioadei contractuale, dar în caz optim, dacă în contract s-a prevăzut o mare parte

din aceasta poate fi chiar rambursată de către proprietar. În cazul leasingului sau al

24

creditului, riscul societăţii utilizatoare este mult mai ridicat20: pierderea lui poate

să atingă valoarea obligaţiei de plată contractuale încă neefectuate, micşorarea sau

stingerea ei fiind posibilă doar printr-o valorificare secundară reuşită.

Activul corporal aflat în proprietatea debitorului operaţiunii de credit, nu poate

constitui o garanţie atât de sigură pentru instituţia financiară creditoare (bancă), ca

un bun reprezentând obiectul unei operaţiuni de leasing pentru finanţatorul acestei

din urmă operaţiuni. Creditorul poate obţine cel mult un drept de gaj asupra

bunului respectiv, ceea ce înseamnă că în cazul unei eventuale incapacităţi de plată

a clientului sau în caz de lichidare a acestuia, nici prin valorificarea acestui drept

nu este sigură recuperarea creanţei sale, ştiut fiind faptul că recuperarea creanţelor

provenite din drepturi de gaj, urmează în rând după satisfacerea creanţelor

salariaţilor (drepturi de salarii) şi după efectuarea cheltuielilor legate de lichidare.

Din aceste motive, o bancă solicită de obicei de la debitor garanţii de valoare mai

ridicată decât un finanţator de leasing, care de altfel finanţează o investiţie de o

valoare asemănătoare.

Spre deosebire de cele spuse anterior, finanţatorul leasingului, în caz de neplată,

faliment sau lichidare a clientului, poate să-şi valorifice dreptul său de proprietate,

preluând bunul de leasing, care are astfel un rol de garanţie principală. El nu

trebuie să aibă în vedere nici o altă obligaţie a utilizatorului, deoarece bunul,

nefiind proprietatea acestuia din urmă, nu poate fi folosit pentru stingerea

obligaţiilor fată de alţi creditori.

În ceea ce priveşte tipurile de garanţii, nu există deosebire semnificativă între

credit, leasing si închiriere, finanţatorii preferând garanţia bancară, cauţiunea,

gajul şi ipoteca.

20 Achim M, Achim S- Leasingul în lume. Leasingul în Japonia şi alte tări din Asia, Tribuna economică, nr 4/ 2001, pag 35

25

CAPITOLUL II

STRUCTURA CONTRACTULUI DE LEASING FINANCIAR

1. Definirea şi structura operaţiunilor de leasing financiar

Leasingul financiar a fost practic forma de comerţ şi creditare pe care au

îmbrăcat-o operaţiunile autentice de leasing, convenţia UNIDROIT arătând că

leasingul financiar are ca obiect echipamente industriale. Doctrina economică,

precum şi cea de drept al comerţului internaţional au definit leasingul financiar ca

fiind leasingul prin care, în principiu, în perioada de închiriere de bază (prima

închiriere), se realizează întregul preţ de export al obiectului contractat, inclusiv

costurile auxiliare, precum şi un beneficiu21, în perioada leasingului de bază (care

este de regulă mai scurtă decât durata normală de folosinţă a bunului), părţile nu

au voie să rezilieze contractul, fiind ţinute să îşi îndeplinească toate obligaţiile

asumate, iar riscurile economico-financiare se transferă la utilizator, prin

încheierea contractului.

Legea22 defineşte leasingul financiar, ca fiind operaţiunea de leasing care

îndeplineşte una sau mai multe dintre următoarele condiţii :

• riscurile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului

din momentul încheierii contractului de leasing;

• părţile au prevăzut expres că la expirarea contractului de leasing se transferă

utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului;

• utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului, iar preţul de cumpărare va

reprezenta cel puţin 50% din valoarea de intrare (piaţă) pe care acesta o are la data

la care opţiunea poate fi exprimată. Perioada de folosire a bunului în sistem de

leasing acoperă cel puţin 75% din durata normală de utilizare a bunului, chiar dacă

în final dreptul de proprietate nu este transferat. Contractul de leasing este un

contract sinalagmatic (bilateral), cu titlul oneros, comutativ, consensual, având

21 Puiu Alexandru- Management în afacerile economice internaţionale, Tratat, Ed. Independentă Economica, Bucureşti, 1997, pag, 385.22 Legea nr. 533/2004 precum şi Legea nr. 571/ 2003 privind Codul fiscal cu modificările şi completările ulterioare.

26

conţinut patrimonial, cu executarea succesivă, numit, negociat, translativ al

dreptului de folosinţă.

Contractul de leasing (anexa.1.) poate fi definit ca fiind acele raporturi

contractuale, în baza cărora o parte, denumită locator/ finanţator, transmite pe o

perioadă determinată de timp dreptul de folosinţă asupra unui bun al cărui

proprietar este sau pe care îl va produce sau îl va achiziţiona de la un terţ furnizor,

unei alte părţi, denumită utilizator, contra unei plăţi periodice, denumită rată de

leasing, cu dreptul utilizatorului de a opta pentru cumpărarea bunului, restituirea sa

ori continuarea folosirii acestuia.

În cadrul leasingului financiar se utilizează termeni şi noţiuni specifice, astfel:

• valoarea de intrare - valoarea de achiziţie a bunului de către finanţator ( cost de

achiziţie);

• valoarea totală - valoarea totală de leasing plus valoarea reziduală ( valoarea de

achiziţie a bunului de către utilizator la momentul expirării contractului de

leasing);

• preţ de opţiune - suma pe care trebuie să o plătească cumpărătorul la sfârşitul

contractului de leasing pentru a intra în posesia juridică a bunului.

Contractele de leasing financiar trebuie să cuprindă obligatoriu următoarele

elemente23:

• părţile contractului de leasing: furnizor, societatea în calitate de locator/

finanţator şi respectiv utilizatorul care se mai numeşte şi locatar.

Cumpără bunul Închiriază bunul

• obiectul contractului de leasing: îl constituie închirierea temporară a bunurilor

de investiţii, a bunurilor imobiliare, a serviciilor;

• durata contractului de leasing;

• valoarea totală a contractului de leasing;

23 Puiu Alexandru - Managementul afacerilor economice- Tehnici de afaceri economice interne şi internaţionale, Ed: Independenţa Economică, Piteşti, 2007, pag 124.

27

FURNIZORUL SOCIETATEA DE LEASING

BENEFICIARUL

• valoarea ratelor de leasing şi termenul de plată a acestora;

• clauza privind obligaţia asigurării bunului;

• valoarea iniţială a bunului;

• clauza privind dreptul de opţiune al utilizatorului cu privire la cumpărarea

bunului şi la condiţiile în care acesta poate fi exercitat;

• garanţii;

• obligaţiile şi drepturile părţilor;

• răspunderi, notificări, litigii, clauze finale.

Contractul de leasing financiar este orice contract, care îndeplineşte cel puţin una

din următoarele condiţii:

• riscurile şi beneficiile dreptului de proprietate care face obiectul leasingului sunt

transferate utilizatorului la momentul la care contractul de leasing produce efecte;

• contractul de leasing prevede expres transferul dreptului de proprietate asupra

bunului ce face obiectul leasingului către utilizator, la momentul expirării

contractului.

Nerespectarea dreptului de opţiune al utilizatorului obligă societatea de leasing

la plata de daune, egale cu valoarea reziduală a bunului la momentul expirării

contractului de leasing:

• perioada de leasing depăşeşte 75% din durata normală de utilizare a bunului ce

face obiectul leasingului; în înţelesul acestei definiţii, perioada de leasing include

orice perioadă pentru care contractul de leasing poate fi prelungit;

• la începutul contractului de leasing, valoarea actualizată a plăţilor minime de

leasing este aproape egală cu valoarea justă a bunului;

• bunul care face obiectul contractului este de natură specială, astfel încât

utilizatorul îl poate folosi fără modificări semnificative.

Operaţiunile de leasing financiar sunt reglementate în legislaţia românească prin

Ordonanţa Guvernului nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de

leasing, republicată în M.O. nr. 9/2000, modificată şi completată de Legea nr.

533/2004 precum şi Legea nr. 571/ 2008 privind Codul fiscal cu modificările şi

completările ulterioare.

28

Operaţiunile de leasing pot avea ca obiect bunuri imobile, precum şi bunuri

mobile de folosinţă îndelungată, aflate în circuitul civil, cu excepţia înregistrărilor

pe bandă audio şi video, a pieselor de teatru, manuscriselor, brevetelor şi a

drepturilor de autor. Iniţierea, contractarea şi derularea afacerilor de leasing24

necesită o serie de operaţiuni care pot fi reprezentate astfel:

Tabel Nr: 2.1.

Tehnica iniţierii şi derulării tranzacţiei de leasingOperaţiunea Furnizorul Societatea de

leasingUtilizatorul

1.Operaţiuni premergătoare

- trimite factura proformă ;

- cere trimiterea către client a facturii proformă.

- întocmeşte şi trimite propunerea de închiriere;

- răspunde viitorului chiriaş;

- stabileşte comanda.

- acceptă propunerea

- trimite cererea de închiriere împreună cu bilanţul contabil pe ultimele trei exerciţii

-acceptă comanda de echipament

2.Comandarea echipamentului

-confirmă primirea comenzii;

-solicită un eventual avans.

- trimite comanda fermă la furnizor;

- remite avansul furnizorului.

- returnează comanda împreună cu avansul solicitat.

3. Livrarea şi decontarea

echipamentului

- livrează echipamentul;

- emite factura.

- plăteşte contravaloarea echipamentului;

- facturează avansul primit.

- confirmă primirea echipamentului;- plăteşte ratele de chirie şi avansul;- are tripla opţiune la scadenţă.

4. Lichidarea operaţiunii

- satisface opţiunea utilizatorului.

- prelungire contract la o chirie inferioară;- cumpărare de echipament la o valoare reziduală;- restituie echipament către societatea de leasing.


Pentru efectuarea unei operaţiuni de leasing orice persoană fizică sau juridică

trebuie să trimită unei societăţi de leasing o ofertă fermă însoţită de lista cu

bunurile ce vor constitui obiectul contractului de leasing şi de acte din care să

rezulte situaţia financiară a solicitantului finanţării.

24 Molico T, Wunder E- Op cit. pag 26429

Relaţiile dintre participanţii unei operaţiuni de leasing, sunt prezentate în următoarea figură:

Fig Nr: 2.1. Schema operaţiunii de leasing

FINANŢATOR

dreptul de proprietate

BUNUL

livrare, DE contractul de leasing

garanţie LEASING

a răspundere pentru dreptul de

a bunul produs folosinţă

FURNIZOR

Sursa: Hoanţă Nicolae- Finanţele firmei, Ed: Economică, Bucureşti, 2003

Societatea de leasing, analizând oferta, va putea fie să accepte finanţarea, fie să o

respingă. Există posibilitatea ca utilizatorul să cumpere bunul şi înainte de

expirarea termenului de leasing, cu condiţia îndeplinirii tuturor obligaţiilor

contractuale şi a încheierii unui acord în acest sens cu locatorul. Folosirea

operaţiunilor de leasing poate genera o serie de efecte pozitive sub forma unor

factori de antrenare, cum ar fi: obţinerea de know – how aferent exploatării

optime, pregătirea personalului, ridicarea nivelului de calificare fără cheltuieli

suplimentare, îmbunătăţirea organizării proceselor economice. Ca şi în cazul

celorlalte contracte, pentru încheierea în mod valabil a contractului de leasing, este

necesară întrunirea unor condiţii de validitate. Condiţiile esenţiale pentru

30

UTILIZATOR

validitatea unei convenţii sunt: capacitatea de a contracta, consimţământul valabil

al părţii ce se obligă, un obiect determinat, o cauză licită.

2. Executarea contractului de leasing financiar

Contractul de leasing se va supune regulilor generale din dreptul comun care

guvernează încheierea contractelor. Astfel, contractul se încheie prin întâlnirea

cererii cu oferta, fiind aplicabile dispoziţiile art. 35-39 din Cod Comercial privitoare

la formarea contractelor.

I. Etapa de formare a contractului

Art. 4 din O.G. nr. 51/2008 prevede că pentru efectuarea unei operaţiuni de

leasing, orice persoană fizică sau juridică va formula unei societăţi de leasing o

ofertă fermă, însoţită de lista de bunuri care vor constitui obiectul contractului,

precum şi de acte din care să rezulte situaţia să financiară. Utilizatorul are dreptul de

a-şi alege, cu acordul societăţii de leasing, furnizorul, precum şi societatea care va

asigura bunul (art. 5).

Pentru a se încheia un contract de leasing iniţiativa îi va aparţine utilizatorului;

însă, iniţiativa poate aparţine şi finanţatorului, constând în trimiterea unei oferte

către potenţialul utilizator, oferta care va fi acceptată de acesta, practica frecvent

uzitată în activitatea comercială a societăţilor de leasing. În oferta societăţii de

leasing vor fi menţionate bunurile ce pot fi puse la dispoziţie în baza contractului de

leasing, condiţiile de acordarea creditului(valoarea bunului şi a ratelor de leasing,

valoarea dobânzii practicate, numărul ratelor de achitat şi garanţiile cerute), actele

necesare pentru încheierea contractului de leasing şi, eventual, termenul de livrare.

Societatea de leasing are obligaţia de a prezenta, în materialele publicitare,

cuantumul integral al ratei de leasing sau cuantumul net al acesteia, însă cu obligaţia

menţionării vizibile a componentelor care se adaugă la rata de leasing.

Potrivit legii25, oferta utilizatorului va fi însoţită de o listă de bunuri, care vor

constitui obiect al contractului. Deşi legea nu prevede în mod expres, pentru a se

25 Potrivit Legii nr. 158/2008 art. 6 lit. a şi b- Legea publicităţii, ce interzice publicitatea care este înşelătoare si subliminală.

31

evita orice neînţelegeri cu privire la bunurile cumpărate de finanţator, această listă

va conţine întocmai descrierea şi caracteristicile bunurilor dorite de către utilizator.

Utilizatorul va trebui să înainteze viitorului finanţator, acte din care să rezulte

situaţia sa financiară, precum:

• Acte de înfiinţare şi funcţionare a societăţii - statut, contract de societate, certificat

de înregistrare la registrul comerţului, certificat de înmatriculare şi certificat de

înregistrare fiscală - precum şi acte adiţionale care atestă modificări importante în

structura şi patrimoniul societăţii;

• Acte contabile propriu-zise, care reflectă situaţia financiară a utilizatorului

reprezentative pentru finanţator ar fi bilanţurile contabile anuale certificate (bilanţ,

cont de profit şi pierdere, situaţia fluxurilor de numerar şi notele de bilanţ), pe

ultimii 2 sau 3 ani, precum şi cele mai recente balanţe lunare (sau semestriale) de

verificare;

• Certificat de bonitate eliberat de bancă;

• Avansul 0-20% care poate fi plătit de utilizator;

• Eventual, actele de proprietate ale spaţiilor de desfăşurare a activităţii sau ale

spaţiilor de producţie.

În cazul persoanelor fizice se solicită adeverinţe de venit ale beneficiarului şi se

întocmeşte un buget de venituri şi cheltuieli, urmărindu-se de regulă ca rata de

leasing să fie maxim 1/2 din veniturile solicitantului. Fie că este vorba de locator

sau de utilizator, oferta aparţine celui care ia iniţiativa de a contracta. Pentru a avea

caracterul unei oferte, intenţia de a contracta trebuie adusă la cunoştinţa celeilalte

părţi, împreună cu principalele elemente ale contractului. Două dintre principalele

elemente ale ofertei sunt durata contractului şi valoarea acesteia (exprimată prin

suma redevenţelor şi valoarea reziduală).

Acordul intervenit între societatea de leasing şi utilizator înainte de stabilirea

furnizorului bunului şi clauzelor referitoare la valoarea şi durata contractului de

leasing, are valoarea unui ante-contract sau a unui contract prealabil. Acest acord

este un veritabil contract având forţa obligatorie pentru părţi, în cadrul operaţiunilor

32

de leasing, acesta este primul contract care dă naştere la drepturi şi obligaţii pentru

părţi.

Avansul reprezintă o sumă de bani, calculată procentual din valoarea totală a

contractului, pe care utilizatorul o plăteşte la începutul derulării contractului de

leasing. Avansul nu este însă obligatoriu, astfel că rămâne la latitudinea părţilor,

dacă acesta trebuie plătit, ori cuantumul acestuia urmează a se distribui proporţional

în ratele de leasing ce urmează a fi achitate de utilizator. În ceea ce priveşte societatea

de leasing, plata unei sume de bani cu titlu de avans poate constitui elementul

determinant în luarea deciziei de a investi într-o afacere, atunci când utilizatorul şi planul

de afacere nu prezintă o bonitate suficientă pentru o finanţare integrală.

În cazul operaţiunilor de leasing în care societatea de leasing are şi calitatea de furnizor,

această fază nu există, părţile trecând direct la negocierea clauzelor contractului de leasing,

inclusiv cele referitoare la durata şi valoarea acestuia (numărul şi cuantumul redevenţelor

şi valoarea reziduală). În funcţie de rezultatul acestei analize şi de categoria de risc în

care este încadrat solicitantul, firma de leasing poate să avizeze favorabil sau nefavorabil

cererea de finanţare. După stabilirea condiţiilor în care se va efectua finanţarea, acestea

vor fi prezentate beneficiarului şi în baza acceptului acestuia se va trece la încheierea

propriu-zisă a contractului. În faza contractuală, compania de leasing care de regulă

impune majoritatea clauzelor contractuale trebuie să redacteze contractul în termenii

minimali ai loialităţii contractuale. Tendinţa de pe piaţa actuală a firmelor de leasing

este aceea de a abuza de poziţia lor de finanţator şi de a impune beneficiarului dobânzi

pentru întârziere mult mai mari decât cele obişnuite în practică comercială. Cel mai

adesea societatea de leasing îşi constituie garanţii care să-i asigure realizarea

creditului acordat. De exemplu, va solicita utilizatorului un acord din redevenţe sau

poate solicita garantarea returnării creditului de către un terţ, prin cauţiune dată de

acesta, sau cauţiune dată de persoanele din conducerea societăţii utilizatoare.

În situaţia în care bunul ce urmează a fi utilizat nu este încă proprietatea societăţii de

leasing care finanţează operaţiunea, pentru a se realiza contractul de vânzare-cumpărare este

suficient ca o societate de leasing să se adreseze furnizorului cu o comandă prin care să-şi

manifeste intenţia de a achiziţiona bunul ales de utilizator, înainte de a fi transmisă comanda

33

la furnizor, societatea de leasing o supune spre aprobare utilizatorului, ca o măsură de

precauţie pentru a nu se comanda alte bunuri cu alte caracteristici decât cele solicitate de

utilizator. Având în vedere că societatea de leasing comandă bunul pe baza prescripţiilor

utilizatorului, s-ar părea că el acţionează ca un mandatar.

După primirea comenzii, furnizorul-de regulă-solicită societăţii de leasing un acont din

preţ pentru a avea certitudinea încheierii şi realizării contractului de vânzare-cumpărare.

II. Momentul şi locul încheierii contractului de leasing

În cazul în care contractul de leasing se încheie între părţi prezente, momentul formării

consimţământului determină şi momentul încheierii contractului, iar locul în care se găsesc

părţile este locul încheierii contractului.

Dacă părţile nu sunt de faţă la încheierea contractului, iar acceptarea şi oferta sunt trimise

prin scrisoare, fax sau alte mijloace de trimitere la distanţă, contractul de leasing se

consideră încheiat în momentul în care ofertantul-utilizator primeşte acceptarea ofertei

sale de la finanţator în termenul hotărât de utilizator, prezumându-se juris tantum că prin

primirea acceptării, utilizatorul a luat la cunoştinţă de conţinutul acesteia.

Soluţia a fost admisă atât de către literatura de specialitate, cât şi de legislaţia noastră

recentă, în Ordonanţa Guvernului nr. 130/2008, privind regimul juridic al contractelor la

distanţă, stipulându-se expres că, în cazul în care părţile nu au convenit altfel, momentul

încheierii contractului la distanţă îl constituie momentul primirii comenzii de către

comerciant În acest caz, locul încheierii contractului este locul unde se află ofertantul şi

unde i-a fost adresată corespondenţa.

Momentul formării consimţământului şi implicit al încheierii contractului, joacă un rol

foarte important, în principal, în aspectele privind capacitatea părţilor contractante, riscul

contractelor, legea aplicabilă contractului, stabilirea perioadei suspecte în cazul

instituirii procedurii falimentare, precum şi cu privire la curgerea termenului de

prescripţie extinctivă. De asemenea, acest moment determină şi locul încheierii

contractului, legea aplicabilă formei acesteia şi instanţa competentă potrivit

principiului locus regit actum26.

26 Cărpenaru St- Drept comercial român, Ed. All Beck, Bucureşti, 2000, pag 145

34

În fine, în cazul în care intervine un element de internaţionalitate, cum ar fi sediul

societăţii de leasing, contractul se va încheia în limba aleasă de părţi. Contractul se

poate încheia şi în limbile celor două părţi, în acest caz trebuind să existe două sau

trei exemplare originale (cu conţinut identic), precum şi un exemplar consemnat

într-o limbă de circulaţie internaţională.

3. Efectele şi încetarea contractului de leasing financiar

Dacă în cadrul unei operaţiuni de leasing iau parte toate cele trei părţi, şi anume,

furnizorul, finanţatorul şi utilizatorul, se impun a fi menţionate următoarele precizări:

• Deşi contractul de vânzare-cumpărare (care are ca obiect bunul ce urmează a fi dat în

leasing) se încheie între furnizor şi finanţator, utilizatorul are acţiune directă împotriva

furnizorului în cazul reclamaţiilor privind livrarea, calitatea, asistenţa tehnică, precum şi

service-ul necesar în perioada de garanţie.

• De asemenea, contractul de vânzare-cumpărare, la care utilizatorul nu este parte, îşi

produce direct efectele în patrimoniul său, întrucât, deşi bunul în cauză trece în proprietatea

societăţii de leasing, el este livrat direct utilizatorului;

• Corespunzător acţiunii directe a utilizatorului împotriva furnizorului, apare răspunderea

furnizorului faţă de utilizator, pentru livrarea, calitatea, asistenţa tehnică şi service-ul

bunului dat în leasing, deşi cele două părţi nu au luat parte împreună la încheierea

contractului de vânzare-cumpărare, iar pentru furnizor, contractul de leasing încheiat de

utilizator cu finanţatorul este rest inter alias acta;

• Contractul de asigurare a bunurilor date în leasing se încheie între finanţator şi

societatea de asigurare, însă îşi produce efectele asupra utilizatorului întrucât acesta va plăti

primele de asigurare, dacă s-a stipulat astfel în contractul de leasing. Ca operaţiune

tripartită, leasingul creează obligaţii tuturor părţilor implicate şi anume, furnizorului,

finanţatorului şi utilizatorului. Obligaţiile derivă pe de-o parte, din contractul de vânzare-

cumpărare încheiat între furnizor şi societatea de leasing, dar mai ales din contractul

de leasing propriu-zis încheiat între societatea de leasing şi utilizator.

În ceea ce priveşte obligaţiile furnizorului, terţ în contractul de leasing propriu-zis,

acestea vizează, în principal, aspectele privind livrarea şi calitatea bunului obiect al

35

contractului de leasing. Astfel, în virtutea contractului de vânzare-cumpărare

încheiat cu finanţatorul, furnizorul are obligaţia să livreze utilizatorului utilajele sau

echipamentele contractate, conform specificaţiilor date de utilizator şi să asigure

asistenţa tehnică a personalului care va exploata aceste bunuri; de asemenea, el va

trebui să asigure piesele de schimb necesare reparaţiilor şi să efectueze reparaţiile

echipamentului închiriat, în măsura în care defecţiunile nu sunt din culpa

utilizatorului27.

3.1. Drepturile şi obligaţiile părţilor contractante

Drepturile finanţatorului28 sunt următoarele:

a) Să încaseze taxe de leasing;

b) Să inspecteze periodic starea utilajului închiriat şi modul de exploatare;

c) Să realizeze contractul înainte de termen, adică utilizatorul nu şi-a îndeplinit

obligaţiile comerciale, aceasta atrăgând după sine restituirea utilajului închiriat,

plata în continuare a chiriei, precum şi a unor eventuale daune.

Obligaţiile locatorului / finanţatorului.

Locatorul/ finanţatorul este obligat faţă de utilizator prin încheierea contractului de

leasing, obligaţiile fiind corelative şi în strânsă interdependenţă cu drepturile

utilizatorului, prevăzute de lege. Potrivit art. 9 din O.G. nr. 51/1997 privind

operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, locatorul/ finanţatorul are

următoarele obligaţii:

a) Să respecte dreptul utilizatorului de a alege furnizorul, potrivit necesităţilor;

b) Să asigure, printr-o societate de asigurare, bunurile oferite în leasing;

c) Să încheie contract de vânzare-cumpărare cu furnizorul desemnat de utilizator, în

condiţiile expres formulate de acesta;

d) Să încheie contract de leasing cu utilizatorul şi să transmită acestuia, în temeiul

contractului de leasing, toate drepturile derivând din contractul de vânzare-

cumpărare, cu excepţia dreptului de dispoziţie;

27Mazilu Dumitru- Dreptul comerţului internaţional, Partea specială, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2000, pag. 305.28 Puiu Alexandru- Managementul afacerilor economice-Tehnici de afaceri economice interne şi internaţionale Op. cit. pag 125.

36

e) Să respecte dreptul de opţiune al utilizatorului care constă în posibilitatea de a

opta pentru prelungirea contractului sau pentru achiziţionarea ori restituirea bunului;

f) Să îi garanteze utilizatorului folosinţa liniştită a bunului, în condiţiile în care

acesta a respectat toate clauzele contractuale.

Încheierea contractului de vânzare – cumpărare cu furnizorul desemnat de

utilizator

Utilizatorul îşi alege furnizorul potrivit propriilor sale necesităţi, ca urmare a

cerinţelor impuse de procesul de producţie sau de nevoile familiale ori profesionale.

Dreptul utilizatorului de a-şi alege furnizorul este însă limitat, întrucât, conform

prevederilor art. 5, acest lucru se face cu acordul societăţii de leasing, deci al

finanţatorului. Contractul de vânzare- cumpărare se va încheia în condiţiile expres

formulate de către utilizator (preţ, termen şi condiţii de livrare, asistenţa tehnică şi

service oferite, servicii adiacente, etc.), condiţii care, prin ipoteză au fost stabilite

înainte de către acesta, în urma negocierilor avute cu furnizorul, în cazul în care

utilizatorul nu negociase cu furnizorul bunurilor, sau când furnizorul nu fusese ales

de către utilizator la data emisiunii ofertei, acesta adresându-se direct finanţatorului

(situaţie întâlnită relativ frecvent în practică), urmează ca utilizatorul să ia parte la

încheierea contractului de vânzare-cumpărare dintre finanţator şi furnizor. Specific

contractului de vânzare-cumpărare încheiat între furnizor şi finanţator este clauza potrivit

căreia cumpărătorul nu plăteşte preţul bunurilor decât în momentul în care intră în posesia

procesului-verbal de predare-primire încheiat între vânzător (furnizor) şi utilizator.

În absenţa livrării bunului ce constituie obiect al contractului de leasing, şi, implicit al

procesului verbal de predare primire, contractul de leasing este lovit de nulitate absolută,

care nu poate fi acoperită de o clauză non-recurs, nici de întocmirea unui proces verbal de

predare primire contrar realităţii. În cazul în care contractul de leasing a fost încheiat

anterior contractului de vânzare-cumpărare, finanţatorul acţionează ca un mandatar al

utilizatorului, în ceea ce priveşte cumpărarea bunului de la furnizor, ţinând cont de

caracteristicile şi preţul descris în contractul de leasing.

Încheierea contractului de leasing cu utilizatorul

37

Potrivit legii, finanţatorul are obligaţia de a încheia cu utilizatorul contract de leasing

având ca obiect bunul cumpărat de la furnizor, conform specificaţiilor utilizatorului, şi de a-

i transmite acestuia toate drepturile rezultând din contractul de vânzare-cumpărare, cu

excepţia dreptului de dispoziţie. În concret, transmisiunea are ca obiect dreptul de folosinţă

asupra bunului, precum şi acţiunile pe care finanţatorul, în calitate de cumpărător le are

împotriva furnizorului, în calitate de vânzător.

Transmiterea dreptului de folosinţă este efectul principal al încheierii contractului de

leasing. Utilizatorul beneficiază, prin urmare, de dreptul de a poseda bunul şi de dreptul de

a-i culege fructele, însă nu şi de dreptul de dispoziţie, astfel că el nu poate dispune de

bunul luat în leasing, înstrăinându-1 sau grevându-l cu sarcini fără acordul finanţatorului.

Dreptul care se transmite prin încheierea unui contract de leasing este un drept de

creanţă29, în textul art. 13 al O.G. nr. 51/2008, se arată fără echivoc rămânerea dreptului real

de proprietate asupra bunului utilizat în baza unui contract de leasing, în patrimoniul

finanţatorului, în cazul în care utilizatorul se află în reorganizare judiciară şi/ sau faliment.

Transmiterea dreptului de folosinţă asupra bunului dat în leasing se poate transforma într-o

transmitere a dreptului de proprietate, prin exercitare a dreptului de opţiune al utilizatorului

în sensul manifestării dorinţei de a cumpăra bunul pe care l-a folosit.

Respectarea dreptului la opţiune al utilizatorului

Dreptul de opţiune al utilizatorului are natură legală, fiind prevăzut în mod expres

de lege, în însăşi definiţia dată operaţiunilor de leasing. Corelativ, respectarea

dreptului de opţiune este o obligaţie ce îi incumbă finanţatorului, în caz contrar,

acesta datorând daune-interese în cuantum egal cu valoarea reziduală a bunului sau

cu valoarea sa de circulaţie, calculată la data expirării contractului de leasing.

Utilizatorul îşi poate exprima dreptul de opţiune, indiferent de forma contractului

de leasing pe care îl încheie: financiar, operaţional (în acest caz, cuantumul valorii

reziduale urmând a fi stabilit în funcţie şi de cuantumul ratelor de leasing achitate

până la data manifestării dreptului de opţiune) sau imobiliar cu clauză irevocabilă de

vânzare. Dreptul de opţiune al utilizatorului poate fi exercitat numai la sfârşitul

perioadei de leasing, cu excepţia optării pentru achiziţionarea bunului, care se poate

29 Gabriel Tiţa-Nicolescu- Regimul juridic al operaţiunilor de leasing, Ed: All Beck, Bucureşti, 2003, pag 178

38

face şi pe parcursul derulării contractului. Dacă utilizatorul, din vina societăţii de

leasing sau a furnizorului, nu şi-a exercitat dreptul de opţiune prevăzut în contract,

privind prelungirea termenului de leasing sau achiziţia bunului, iar bunul nu a fost

restituit, el va fi obligat să plătească taxele vamale la valoarea reziduală a bunului,

care nu poate fi mai mică de 20% din valoarea de intrare a bunului.

Manifestarea dreptului de opţiune poate avea drept consecinţă transmiterea

proprietăţii, menţinerea raporturilor contractuale existente între utilizator şi

finanţator, ori încetarea acestora. Utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului

şi înainte de sfârşitul perioadei de leasing, dacă părţile convin astfel şi dacă

utilizatorul şi-a achitat toate obligaţiile asumate prin contract .

Dacă la sfârşitul perioadei contractuale, utilizatorul nu a formulat opţiunea

cumpărării bunului sau a prelungirii contractului şi refuză predarea bunului,

contractul de leasing constituie titlu executoriu. La sfârşitul expirării termenului

contractual, utilizatorul poate opta pentru prelungirea contractului, continuând să

efectueze plăti cu titlu de rată de leasing, al cărei cuantum va fi însă mai mic.

Obligaţia de garanţie

Finanţatorul este obligat să îi asigure utilizatorului folosinţa liniştită a bunului dat în

leasing, ceea ce înseamnă că el va răspunde pentru evicţiunea unui terţ, însă numai pentru

evicţiunea care se bazează pe un drept, întrucât, pentru altă tulburare, utilizatorul se poate

apăra singur, prin folosirea acţiunilor posesorii. Potrivit legii, finanţatorul este obligat să

asigure utilizatorului folosinţa liniştită a bunului numai în condiţiile în care acesta a

respectat toate clauzele contractuale. Legea prevede că finanţatorul asigură numai folosinţa

liniştită nu şi cea utilă a lucrului. Aceasta este o excepţie de la regula de drept comun în

materie de locaţiune. Aceasta excepţie nu este însă justificată, având în vedere că

utilizatorul încheie contractul de leasing cu finanţatorul, iar în cazul în care bunul nu

corespunde calitativ, numai faţă de el ar putea invoca excepţia de neexecutare a

contractului sau cere rezilierea acestuia, chiar daca şi faţă de furnizor are o acţiune

directă, întrucât această situaţie este ineficientă, legea neprevăzând în ce fel poate

răspunde furnizorul faţă de utilizator30.

30 Gabriel Tiţa Nicolescu- Regimul juridic al operaţiunilor de leasing, Ed. All. Beck, Bucureşti, 2003, pag. 185, Publicată în M. Of. nr. 148/10.04.2000.

39

Finanţatorul şi furnizorul vor răspunde numai pentru viciile ascunse nu şi pentru cele

aparente, pe care utilizatorul ar fi putut să le cunoască. Necesitatea răspunderii pentru

vicii a finanţatorului alături de furnizor este cu atât mai mare cu cât finanţatorul nu

răspunde pentru prejudiciile cauzate terţilor prin folosinţa bunului de către utilizator,

inclusiv dacă acestea sunt cauzate de viciile ascunse ale bunului.

Drepturile utilizatorului

Drepturile utilizatorului31 sunt următoarele:

a) Dreptul de folosinţă asupra bunului închiriat;

b) Autonomie tehnică şi de gestiune în utilizarea bunului închiriat;

c) Beneficiază de asistenţă tehnică din partea societăţii de leasing sau a furnizorului;

d) Poate înlocui utilajul uzat moral cu altul corespunzător progresului tehnic înregistrat în

ramura respectivă, cu majorări ale chiriei;

e) Beneficiază, la sfârşitul contractului, de tripla opţiune;

f) Poate înlocui utilajele avariate, cu condiţia de a respecta instrucţiunile de folosire.

Obligaţiile utilizatorului

Obligaţiile utilizatorului sunt stipulate în art. 10 din lege32, după cum urmează:

a) Să efectueze recepţia şi să primească bunul la termenul stipulat în contractul de

leasing;

b) Să restituie bunul, în conformitate cu prevederile contractului de leasing;

c) Să exploateze bunul conform instrucţiunilor elaborate de către furnizor şi să asigure

personalului desemnat să îl exploateze;

d) Să nu greveze de sarcini bunul ce face obiect al contractului de leasing, fără acordul

finanţatorului;

e) Să nu aducă modificări bunului, fără acordul finanţatorului;

f) Să efectueze plăţile cu rată de leasing, în cuantumul valoric stabilit şi la termenele

prevăzute în contractul de leasing;

g) Să suporte cheltuielile de întreţinere şi alte cheltuieli ce decurg din contractul de

leasing;

31 Puiu Alexandru - Op. cit. pag 12432 Ordonanţa de urgenţă nr. 51/2008 din 21/04/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

40

h) Să îşi asume pentru întreaga perioadă a contractului, în lipsa unei stipulaţii contrare,

totalitatea obligaţiilor ce decurg din folosirea bunului direct sau prin prepuşii săi, inclusiv

riscul pierderii, distrugerii sau avarierii bunului utilizat, din cauze fortuite, şi continuarea

plăţilor cu titlu de rată de leasing, până la achitarea integrală a valorii contractului de

leasing;

i) Să permită finanţatorului verificarea periodică a stării şi a modului de exploatare a

bunului care face obiect al contractului de leasing;

j) Să îl informeze pe finanţator, în timp util, despre orice tulburare a dreptului de

proprietate, venită din partea unui terţ.

Obligaţia de a nu greva de sarcini bunurile luate în leasing şi plata ratelor de leasing

Potrivit legii, utilizatorul nu poate greva de sarcini bunul ce constituie obiect al

contractului de leasing şi nu-i poate aduce modificări fără acordul finanţatorului. La

restituire, bunul se va preda în starea în care 1-a primit. Dacă are însă acordul

finanţatorului pentru a aduce modificări bunului luat în leasing, bunul se va preda în starea

în care se află, întrucât ratele de leasing achitate de el acoperă uzura bunului sub forma

amortizării.

Cesiunea leasingului poate reprezenta o soluţie convenabilă pentru ambele părţi şi se

realizează printr-un contract care trebuie să cuprindă, în principal, clauze privind

identificarea părţilor, acordul finanţatorului, motivaţia cesiunii, preţul cesiunii, precum şi

obligaţiile ce revin cedentului şi cesionarului. Obligaţiile cedentului faţă de finanţator

trebuie preluate de cesionar în integralitate, fără a le putea modifica decât cu acordul

prealabil al finanţatorului, în caz contrar, cesiunea fiind lovită de nulitate.

Cesionarul (noul utilizator) va prelua bunul ce formează obiectul contractului de leasing

în starea în care se află la data intrării în vigoare a actului de cesiune. El nu va putea fi

obligat la plata către cedent (vechiul utilizator) a ratelor de leasing care reprezintă

beneficiul obţinut de acesta ca urmare a folosirii bunului în cauza şi nici a dobânzilor plătite

de vechiul utilizator către finanţator. El poate conveni însă cu cedentul să-i achite

acestuia sumele de bani reprezentând primele de asigurare plătite pentru bunul respectiv.

Utilizatorul este obligat să efectueze plăţile cu titlu de rată de leasing, în cuantumul şi la

41

termenele prevăzute în contractul de leasing. Valoarea ratelor de leasing33 este stabilită încă

de la încheierea contractului, fiind compusă după caz, din cota-parte din valoarea de

intrare a bunului plus dobânda (la leasingul financiar), respectiv cota de amortizare a

bunului plus beneficiul (în cazul leasingului operaţional), la care se adaugă diferite

comisioane percepute de societatea de leasing. Termenele de plată sunt prestabilite urmând

ca ratele de leasing sa fie achitate eşalonat, în mod egal, la anumite perioade de timp (lunar,

trimestrialele.). Ratele de leasing sub aspectul valorii lor şi al termenului de plată, sunt

menţionate, în practică, într-un grafic sau tabel, anexă la contractul de leasing. Neplata

ratelor de leasing dă dreptul finanţatorului de a cere rezilierea contractului cu daune-

interese, însă el poate să menţină în vigoare contractul de leasing.

În principiu, plata poate fi efectuată de orice persoană, dacă în contractul de leasing s-a

stipulat expres că plata poate fi efectuată numai de către utilizator. Plata ratelor de leasing

este supusă principiului indivizibilităţii, astfel că, la termenele stipulate în contractul de

leasing, utilizatorul trebuie să plătească întregul cuantum al ratelor, neputându-1 obliga pe

finanţator să primească o rată fracţionată. Pentru plata ratelor de leasing, utilizatorul poate fi

obligat şi la aducerea unor garanţii la încheierea contractului, care trebuie însă menţionate

în mod expres în conţinutul acestuia. Garanţia executării obligaţiilor de către utilizator

poate fi reală sau personală şi poate avea ca obiect bunuri mobile sau imobile.

Apărarea dreptului de proprietate al finanţatorului

Utilizatorul este obligat să îl anunţe pe finanţator despre orice tulburare a dreptului

de proprietate provenită din partea unui terţ. În caz contrar, utilizatorul răspunde pentru

uzurpare, chiar dacă a încercat să apere, în numele finanţatorului, proprietatea asupra

bunului dat în leasing, întrucât acesta din urmă poate invoca excepţia moli

processus34, arătând că ar fi avut mijloacele necesare să înlăture pretenţiile terţului.

Anunţarea uzurpării trebuie să se facă în timp util, astfel încât finanţatorul să aibă

posibilitatea de a-şi pregăti apărarea.

Utilizatorul este obligat să restituie bunul ce constituie obiect al contractului de leasing,

conform clauzelor contractuale, în starea în care se află la momentul restituirii, la

33 Ialomiţeanu Gh., Voinescu L.- Aspecte juridice, fiscale şi contabile privind leasingul, Ed. Ecran Magazin, Bucureşti, 2000, pag 9534 Deak Fr., Cărpenaru D.- Contracte civile şi comerciale, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2001, pag 96.

42

sfârşitul perioadei contractuale, dacă nu si-a exprimat intenţia de a prelungi contractul de

leasing sau cumpărarea bunului, ori dacă în cadrul termenului stipulat intervine rezilierea

contractului, în cazul în care utilizatorul refuza restituirea bunului, contractul de leasing

constituie titlu executoriu, astfel ca finanţatorul îi poate obliga la restituire.

3.2. Riscul contractului de leasing

Regula generala în materie arată că riscul unui contract este suportată de debitorul

obligaţiei imposibil de executat, regulă care se aplică corespunzător şi în cazul locaţiunii.

În accepţiunea O.G. nr. 51/2008, prin art. 10 lit. f se instituie o prezumţie relativa de

suportare a riscului contractului de leasing de către utilizator. Astfel, utilizatorul va suporta

riscul pierderii, distrugerii sau avarierii bunului utilizat din cauze fortuite, continuând

efectuarea plaţilor cu titlu de rata de leasing, pana la achitarea integrală a valorii

contractului, în lipsa unei stipulaţii contrare35. Utilizatorul poate fi exonerat de pieirea

fortuită a bunului, numai în situaţia în care acest lucru s-a stipulat expres în contractul de

leasing. Dacă asemenea cauză a fost inserată în contract, riscul va fi suportat de către

finanţator, ca debitor al obligaţiei imposibil de executat, putând fi răsturnată astfel,

prezumţia legală relativă instituită prin prevederile O.G. nr.51/2008. În lipsa unei astfel

de clauze, riscul va fi suportat de utilizator, în virtutea legii, întocmai ca si comodatarul,

prevăzut de lege a suporta şi el pieirea fortuită a bunului in cazul in care acesta a fost preţuit,

suportând riscul şi în cazul în care putea sa sustragă de la pieire bunul primit în leasing,

înlocuindu-1 cu un bun al său. Dreptul care se transmite în baza unui astfel de contract

nu este real, ci mai degrabă un drept de creanţă, întrucât dreptul real de proprietate

asupra bunului este şi rămâne în patrimoniul finanţatorului. Însăşi legea, arată că

drepturile reale ale finanţatorului asupra bunului utilizat în baza unui contract de leasing

sunt opozabile judecătorului în situaţia în care utilizatorul se află în lichidare judiciară

şi/ sau faliment, ceea ce înseamnă ca bunul este folosit de utilizator în virtutea

contractului de leasing, însă dreptul de proprietate cu prerogativele sale, rămâne la

finanţator. Riscul contractului de leasing financiar este suportat de creditorul

35 Puiu Alexandru - Managementul afacerilor economice- Tehnici de afaceri economice interne şi internaţionale, Ed: Independenţa Economică, Piteşti, 2003, pag 140.

43

obligaţiei de a da, adică utilizatorul, cu excepţia cazului în care finanţatorul a fost pus

în întârziere de către utilizator, situaţie în care riscul îl suportă finanţatorul.

3.3. Încetarea contractului de leasing

Exercitarea dreptului de opţiune al utilizatorului în sensul restituirii bunului luat în

leasing la data stipulată în contract, duce la încetarea efectelor contractului de leasing, cu

alte cuvinte, contractul de leasing încetează prin ajungerea la termen. Dacă utilizatorul

optează pentru cumpărarea bunului, contractul de leasing încetează, de asemenea, să îşi

mai producă efectele, din momentul transferării dreptului de proprietate de la finanţator

la utilizator, prin achitarea valorii reziduale. Manifestarea dreptului de opţiune acordat de

lege utilizatorului, în sensul folosirii în continuare a bunului dat în leasing, nu duce la

încetarea efectelor contractului de leasing, acesta continuându-şi efectele, în condiţiile

stipulate în contract sau în noile condiţii stabilite de părţi. În ceea ce priveşte, încetarea

contractului de leasing la termen, utilizatorul are trei posibilităţi: să achiziţioneze bunul,

să-l restituie sau să continue contractul de leasing.

a) Achiziţia bunului

La expirarea perioadei de locaţiune, îşi poate exercita dreptul de opţiune de a

cumpăra bunul folosit, la valoarea reziduală. Ca excepţie, dreptul de opţiune de a

achiziţiona bunul se poate exercita şi până la expirarea contractului de leasing, dacă

utilizatorul formulează o ofertă fermă şi irevocabilă de cumpărare. Deci utilizatorul

poate cumpăra bunul folosit la valoarea reziduală, dacă părţile nu au convenit altfel.

În contractele de leasing imobiliar este utilizată şi o altă tehnică de achiziţie

pentru situaţia în care terenul pe care se află construcţia este proprietatea

utilizatorului care îi permite societăţii de leasing să construiască, în această situaţie,

proprietatea asupra construcţiei este transmisă utilizatorului în conformitate cu o

clauză expresă din acest contract.

b) Restituirea bunului

Dacă utilizatorul nu îşi manifestă intenţia de a achiziţiona bunul ori de a prelungi

contractul de leasing, el este obligat a restitui bunul folosit la momentul expirării

contractului ori altă dată convenită de părţi.

44

Lucrul trebuie restituit in starea în care se află, dar fără depăşirea gradului de

uzura normală cauzata de folosinţă. Deteriorările care exced uzurii normale sunt

imputabile utilizatorului care datorează despăgubiri societăţii de leasing. Asupra

nivelului de uzură şi a deteriorărilor aduse bunului urmează a decide instanţa de

judecată sau arbitrii. Pare firesc a considera că arbitrajul furnizorului este cel mai

indicat. Sub acest aspect o clauză de arbitraj poate fi inclusă în contractul de leasing

sau poate forma obiectul unei înţelegeri separate.

Restituirea bunului este o soluţie neconvenabilă pentru societatea de leasing, având în

vedere că aceasta are în obiectul de activitate operaţiuni financiare, iar nu folosirea în concret

de bunuri materiale. În situaţia în care bunul utilizat este uzat moral, ori fizic, iar societatea de

leasing nu-1 mai poate exploata, societatea de leasing va acţiona în baza legii amortizării

şi va casa acele bunuri.

c) Prelungirea contractului de leasing

Utilizatorul poate să ceara societăţii de leasing reînnoirea contractului de leasing, sens în

care îi va adresa o cerere înainte de expirarea contractului. Contractul de leasing este un

contract cu termen, ceea ce face să nu fie posibilă o prorogare a termenului, însă se poate

reînnoi contractul de leasing care va conţine dispoziţii diferite de cele din vechiul contract

privitoare la modul de derulare a acestuia. Aceasta este necesar pentru ca bunul se afla într-

un anumit stadiu de uzură cauzat de folosinţa anterioară, iar redevenţa va trebui să fie

determinată în funcţie de aceasta. Negocierile între părţi vor avea în vedere valoarea

reziduală a bunului.

45

CAPITOLUL III

LEASINGUL ÎN ROMÂNIA – STUDIU DE CAZ

1. Apariţia leasingului în România

Apărut în România doar de câţiva ani, leasingul s-a bucurat de un tratament

special, fiind considerat pe bună dreptate pilonul creşterii economice. Avantajele

acestei tranzacţii au devenit cunoscute foarte rapid şi ca urmare, în momentul de

faţă, se poate spune, că a devenit o modalitate de finanţare acceptată şi confirmată

în totalitate, fiind utilizată cu precădere de către întreprinzători. Se poate spune

deja că leasingul, în ceea ce priveşte funcţiile acestuia, se apropie de practica

Uniunii Europene, chiar dacă semnificaţia şi dezvoltarea lui nu au ajuns încă

nivelul de acolo, piaţa leasingului fiind una de constituire pentru astfel de

operaţiuni.

Dezvoltarea activităţii de leasing şi lărgirea volumului pieţei acestuia poate fi

observată zi de zi de către cel care urmăreşte evenimentele economiei româneşti,

însă exprimarea cifrică a acestui proces este deja o problemă mai dificilă, datorită

faptului că nici Institutul Naţional de Statistică, nici Uniunea Naţională a

Societăţilor de Leasing din România nu pot să strângă date despre toate societăţile

ce se ocupă cu prestarea serviciilor de leasing. De aceea, rolul acestui tip de

finanţare în totalitatea investiţiilor economiei naţionale, se poate estima doar

aproximativ.

Mediul economic existent în România prezintă unele trăsături, care se constituie

ca factori favorabili dezvoltării tranzacţiilor de leasing. Un prim factor ar fi

creşterea necesarului de resurse pentru investiţii, pentru relansarea economiei

româneşti. Un al doilea factor ar fi dificultatea acoperirii necesarului de investiţii

mai ales pentru agenţii mici şi mijlocii, din surse clasice, deoarece resursele

proprii se asigură greu, datorită rezultatelor financiare reduse, a blocajului

46

financiar, a fiscalităţii crescânde, iar sumele atrase sunt greu accesibile datorită

condiţiilor restrictive, a dobânzilor foarte mari şi a lipsei de credibilitate a firmelor

noi. Chiar dacă costul finanţării prin leasing este cu câteva procente mai mare

decât în cazul unui credit bancar, se câştigă foarte mult, datorită eliminării

birocraţiei şi accesului mult mai uşor şi rapid. Un alt factor ar fi necesitatea

adaptării rapide la cerinţele pieţei. Dacă ar fi să amintim factorii negativi existenţi

în economia românească pentru promovarea leasingului, ar trebui să enumerăm:

cadrul legislativ cu multe lacune, lipsa unor prevederi care să ofere protecţie

locatorului faţă de eventualele prejudicii datorate degradării bunurilor sau

insolvabilităţii partenerului.

Confruntarea economiei româneşti cu o lipsă de lichidităţi poate fi soluţionată

într-o anumită măsură prin realizarea unor importuri în sistem leasing, permiţând

dezvoltarea ei. Aducerea în ţară a unui volum sporit de utilaje printr-un efort

valutar iniţial mai mic şi eşalonarea acestuia pe o perioadă îndelungată şi care sunt

admise în regim de impozit temporar cu exonerarea totală de obligaţia de plată a

sumelor aferente drepturilor de import, inclusiv a garanţiilor vamale, constituie un

important avantaj economic. În cazul achiziţionării bunurilor importate în sistem

leasing, conform termenului convenit între părţi în baza contractului de leasing,

cumpărătorul este obligat să achite taxa vamală calculată la valoarea reziduală a

bunului din momentul întocmirii actului de vânzare–cumpărare, în baza declaraţiei

de import definitiv. Dacă la expirarea contractului, utilizatorul nu şi-a exercitat

dreptul de opţiune pentru prelungirea contractului sau achiziţia bunului, iar bunul

nu a fost restituit din vina societăţii de leasing sau a furnizorului, utilizatorul este

obligat să plătească taxele vamale la valoarea reziduală a bunului, dacă foloseşte în

continuare bunul respectiv. Termenul în cadrul căruia bunurile respective urmează

să fie restituite sau să primească o nouă destinaţie vamală, este cel convenit de

părţi prin contractul de leasing, dar să nu depăşească 7 ani.

Avantajul contractelor de leasing – faţă de privatizarea prin vânzarea cu plata în

rate – este, că perioada de leasing se extinde până la 10 ani, faţă de termenul de

eşalonare a ratelor de numai 3-5 ani. Calculul ratei de leasing are la bază

următoarele elemente: preţul de achiziţie al bunului, valoarea reziduală, durata 47

leasingului şi cuantumul amortizării, asigurarea, cheltuielile prilejuite de achiziţie,

transport, întreţinere şi reparaţii, dobânda, TVA, profitul finanţatorului, comisionul

de gestiune şi rata de actualizare.

2. Derularea operaţiunilor de leasing la S.C. Transilvania Leasing IFN S.A.

2.1. Administrarea instituţiei financiare nebancare

Transilvania Leasing IFN S.A. este o societate comercială pe acţiuni, cu capital

integral privat, înscrisă în Registrul General al Băncii Naţionale cu nr. RG-PJ R-

08-110060. Sediul principal al societăţii este în Braşov, Calea Bucureşti, nr.20. De

asemenea există şi un punct de lucru care funcţionează tot în Braşov, la adresa Bd.

Eroilor, nr.5.36 Societatea are ca obiecte principale de activitate finanţarea în

sistem de leasing financiar şi de creditare, finanţare destinată atât persoanelor

fizice cât şi celor juridice.

Conducerea societăţii a fost asigurată în anul 2009 de către Consiliul de

Administraţie (format din 3 membri) şi de către directorul general. Societatea a

început exerciţiul financiar sub conducerea domnului Barbu Alexandru Ovidiu şi

l-a încheiat cu domnul Director Ioan Manea.

Anul 2009 a reprezentat o adevărată provocare pentru piaţa leasingului în special

şi piaţa creditelor în general, care a fost afectată nu numai de efectele directe ale

crizei economice şi financiare ci şi de consecinţele ei colaterale.

Pe parcursul anului 2009, piaţa leasingului s-a aflat sub influenţa mai multor

factori, care şi-au pus amprenta asupra evoluţiei acesteia37:

• Evoluţia cursului de schimb. Cursul de schimb ron/euro a avut o evoluţie

crescătoare, ajungând de la 3,9852 ron/euro la 1 ianuarie 2009 la 4.2282 ron/euro

la data de 31.12.2009. Această tendinţă de depreciere a monedei naţionale a

influenţat atât clienţii care au expuneri în euro şi plătesc ratele în ron cât şi

rezultatele financiare ale societăţii prin mecanismul reevaluării creanţelor şi

datoriilor exprimate în euro. ( grafic 3.1.)

36 www.Transilvania Leasing IFN S.A.ro.(raport_anual_2009)37 Idem 36.

48

• Evoluţia ratelor dobânzii. Ratele de referinţă ale dobânzilor euribor şi libor au

avut evoluţii descrescătoare în cursul anul 2009, astfel: • dobânda euribor 6M a

înregistrat o scădere de la 2,945 % la începutul anului la 0,994 % la finalul anului;

• dobânda libor 6M a avut aceiaşi tendinţă de scădere ca şi dobânda euribor,

începând anul cu valoarea de 2,16% şi încheind anul cu un minim de 0,33%;

Grafic Nr: 3.1.

Evoluţia cursului de schimb în 2009

Sursa: www.Transilvania Leasing IFN S.A.ro.(raport_anual_2009)

• dobânda robor 6M la lei a urmat tendinţa generală de scădere a ratelor dobânzii,

de la un nivel de 15,4% la începutul anului la 10,48% la sfârşitul acestuia.

Grafic Nr: 3.2.

49

Sursa: www.Transilvania Leasing IFN S.A.ro. (raport_anual_2009)

• Evoluţia ratei dobânzii de politică monetară. Rata dobânzii de politică monetara

comunicată de Banca Naţională a fost redusă succesiv, de 10,25 % la începutul

anului la 8% la finalul acestuia.( grafic 3.3.)

Grafic Nr: 3.3.


2.2. Activitatea de creditare

În anul 2009, Transilvania Leasing IFN S.A. şi-a continuat activitatea de

creditare, atât pentru clientela persoanelor juridice cât şi pentru persoane fizice, pe

cele două segmente principale de grupe de produse: leasingul financiar şi credite

cu garanţii imobiliare. Pe fondul scăderii industriei leasingului, respectiv a

activităţilor de creditare prin leasing financiar, Transilvania Leasing IFN şi-a

diversificat activitatea prin introducerea activităţii de creditare cu garanţii

imobiliare, crescând ponderea acestui segment în total portofoliu de credite.

Structura portofoliului de credite la finele anului 2009, în funcţie de moneda

creditului şi de tipul finanţării se prezintă astfel:

Tabel Nr: 3.1.

50

Sursa:

www.Transilvania Leasing IFN S.A.ro.(raport_anual_2009)

Situaţia comparativă a structurii totalului expunerilor la finele anului 2009 faţă

de anul precedent se prezintă astfel: Tabel Nr: 3.2.

Tip expunere / moneda expunere 2008 2009 evolutie %

Leasing euro 10 119 667 6 568 882 - 35%

Leasing lei 6 311 435 3 418 041 -45%

Credite euro 725 327 1 403 568 +94%

Credite lei 300 687 4 571 556 +1424%

Total euro 10 844 994 7 972 450 -26%

Total lei 6 612 122 7 989 597 +21%


Din analiza comparativă se observă o scădere a expunerii totale în euro cu 26%

faţă de anul precedent şi o creştere a expunerii în lei cu 21% . Analizând în structură

expunerile totale se poate observa o creştere a ponderii creditelor acordate în total

portofoliu şi o scădere a segmentului de leasing financiar, care reflectă politica

adoptată de IFN pentru diversificarea activităţii de creditare, reuşind în felul acesta

să compenseze scăderea înregistrată de industria leasingului (de cca. 75% în anul

2009) şi să se pună bazele dezvoltării ulterioare a societăţii.

Transilvania Leasing IFN S.A. nu mai practică activitatea de leasing operaţional,

aceasta nefăcând parte din activităţile de creditare premise unei I.F.N., însă

derulează în continuare contracte de leasing operaţional încheiate în anii anteriori

până la finalizarea acestora. La data de 31.12.2009 societatea mai avea în derulare

60 de contracte de leasing operaţional, a căror valoare însumează 310.242 euro.

Transilvania Leasing IFN S.A. aplică reglementările contabile conforme cu

Expunere

totală

7.972.450 euro, din

care:

Leasing : 6.568.882 euro

Credite: 1.403.568 euro

7.989.597 lei, din

care:

Leasing: 3.418.041 lei

Credite: 4.571.556 lei

51

directivele europene, prevăzute de Ordinul nr.13/2008 al Băncii Naţionale a

României. (anexa 3)

2.3. Criza economica şi financiară

Activitatea anului 2009 s-a derulat sub impactul acutizării crizei economice, care

s-a resimţit pe mai multe planuri, întreaga piaţă financiară înregistrând o tendinţă

de scădere. Industria leasingului pe toate segmentele ei (echipamente, vehicule,

imobiliar) a înregistrat o scădere accentuată de peste 70%, de la 4,9 miliarde euro

total finanţări în anul 2008 la cca. 1,2 miliarde euro în anul 2009.

Indicatorii macroeconomici semnificativi au înglobat şi ei efectele crizei,

respectiv o scădere economică cu cca. 8%, o creştere a nivelului şomajului până la

nivelul de cca. 7,8% şi o depreciere a cursului de schimb al monedei naţionale, şi o

scădere accentuată a creditării economiei din partea instituţiilor de credit.

Aceste evoluţii macroeconomice au influenţat puternic funcţionarea pieţei

financiare, inclusiv activitatea Transilvania Leasing I.F.N., principalele efecte

resimţite fiind:

• scăderea finanţării în leasing pe toate segmentele pieţei;

• creşterea perioadei de încasare a ratelor de leasing;

• creşterea nivelului provizioanelor constituite.

Pentru a contracara efectele negative ale crizei, Transilvania Leasing I.F.N. a

căutat soluţii atât pentru consolidarea veniturilor cât şi în zona de control al

costurilor, astfel38:

• diversificarea serviciilor oferite prin acordare de credite garantate imobiliar,

pentru compensarea scăderii segmentului de leasing;

• acordarea de suport clienţilor în dificultate pentru depăşirea situaţiei prin

restructurarea contractelor de leasing (perioade de graţie, reeşalonări).

• întărirea activităţii de gestiune a riscurilor şi de cunoaştere a clientelei.

Pentru anul 2010, Consiliul de Administraţie îşi propune realizarea următoarelor

obiective: • schimbarea sediului social al societăţii şi creşterea cotei de piaţă prin

înfiinţarea unui punct de lucru în Bucureşti;

38 www.Transilvania Leasing IFN S.A.ro.(raport_anual_2009)52

• diversificarea structurii portofoliului prin implementarea unor produse noi de

creditare de tipul creditului imobiliar şi creditul ipotecar;

• consolidarea poziţiei şi cotei de piaţă a societăţii prin intensificarea acţiunilor de

promovare a societăţii şi serviciilor oferite;

• sporirea canalelor de comunicare cu clienţii şi creşterea calităţii serviciilor

prestate.

3. Structura pieţei de leasing în România

Piaţa de leasing din România este formată din câteva mii de agenţi economici

care îndeplinesc cele două condiţii impuse de lege pentru a fi operatori pe această

piaţă şi anume: includerea “activităţii de leasing” în obiectul de activitate şi un

capital social de ROL 500 mil.

Dintre acestea, peste 270 de societăţi sunt active 39 şi s-au notificat la Banca

Naţională a României (BNR) ca făcând leasing financiar, iar din acestea 34 sunt

membre ASLR, deţinând o cotă de piaţă de cca. 48%. Piaţa de leasing din România

este structurată astfel (şi procentual în cadrul ASLR):

- firme de leasing afiliate unor bănci (30 %);

- firme de leasing afiliate unor producători sau furnizori de produse (15 %);

- firme de leasing independente (55 %).

Piaţa de leasing din România a înregistrat în anul 2009 o scădere o volumului de

finanţări cu circa 25-30% faţă de 2008 40, mai ales din cauza reducerii tranzacţiilor

pe segmentele auto şi imobiliar şi pe fondul turbulenţelor internaţionale.

În 2008, leasingul auto a atins nivelul de 3,38 miliarde de euro, iar finanţările de

echipamente au totalizat 1,082 miliarde de euro. Segmentul de leasing auto a rămas

şi în anul 2008 principala afacere a companiilor de profil, cu o pondere de 71.6%

din piaţă, leasingul de echipamente a reprezentat 21%, în timp ce segmentul de

leasing imobiliar a cântărit 7% din întreaga piaţă (grafic 3.4.).Vehiculele comerciale

grele au fost finanţate în proporţie de 15% şi vehiculele comerciale uşoare - 13%.41

Piaţa de leasing auto second-hand s-a revigorat în 2009, astfel companiile de

leasing se pot orienta către segmentul de leasing auto second-hand pentru 39 www.BNR-leasing.ro- Evidenţa societăţilor active din 2009.40 www.alb-leasing.ro- Asociaţia Societăţilor Financiare- ALB România.41 www.asrl.ro- Piaţa de leasing auto în 2008- 2009 (articol. 4 martie 2009).

53

dezvoltarea afacerilor în 2009, în condiţiile în care volumele de vânzări pe acest

segment au crescut . În primul semestru din 2008, piaţa de leasing auto second-hand

reprezenta 6% din totalul finanţărilor auto. Piaţa de leasing auto a ajuns la 2,1

miliarde euro la sfârşitul primului semestru din 2009, cu o pondere de 78% în total

piaţa de leasing ( grafic 3.5.).

Grafic Nr: 3.4.

Sursa: Asociaţia Societăţilor Financiare- ALB România

Finanţarea în domeniul transporturilor înregistrează o scădere de aproximativ 72%

în domeniul autoturismelor şi a vehiculelor comerciale uşoare, conform datelor

ALB România.

Grafic Nr: 3.5.

54


Din finanţarea categoriei echipamentelor, domeniul construcţiilor reprezintă o

cotă de 27%, în coborâre cu 27% faţă de anul 2008, 8% în domeniul

echipamentelor IT şi software, 8% echipamente destinate industriei metalurgice,

4% industria alimentară, 5% echipamente medicale, 9% echipamente agricole, 3%

industria de prelucrare a lemnului, 4% industria chimică şi 37% alte domenii.

(grafic 3.6.)

Grafic Nr: 3.6.

55


Piaţa de leasing a înregistrat, în anul 2007, o creştere de peste 60%, ajungând la

3,26 miliarde de euro, în funcţie de valoarea activelor finanţate, potrivit datelor

publicate de Asociaţia de Leasing şi Servicii Financiare Nebancare (ALB) şi

Asociaţia Societăţilor de Leasing din România (ASLR).

Clienţii corporativi au atras cea mai mare parte (84%) din totalul finanţărilor,

urmaţi de componenta de retail (7%) şi de sectorul public (3%), aceste date fiind

reprezentate prin următorul grafic pentru a putea fi înţelese mult mai bine. Din

punct de vedere al duratei contractului de leasing, perioada cea mai des întâlnită este

de 3-4 ani (34%), urmată de cea de 2-3 ani (21%), 4-5 ani (26%), peste 5 ani (11%),

1-2 ani (5%) şi de un an (3%) (grafic 3.8.).

Grafic Nr: 3.7.

56


Grafic Nr: 3.8.


57

Restructurarea creditelor

Crediteexistente

Sale and lease back

Valoarea bunurilor finanţate în sistemul leasing în 2007 s-a ridicat la circa două

miliarde de euro. Companiile de leasing subsidiare ale băncilor deţineau, la sfârşitul

anului 2007, 64% din totalul activelor finanţate, în timp ce sectorul companiilor

independente a avut o cotă de 12%, restul revenind firmelor care aparţin unor

dealeri sau importatori auto, se arată într-un comunicat comun al celor doua

asociaţii (grafic 3.9).

Grafic Nr: 3.9.


În ceea ce priveşte sectorul financiar, piaţa de leasing financiar a ajuns, la sfârşitul

anului 2009, la 3,84 miliarde euro, în creştere cu 32% faţă de valoarea de 2,9

miliarde euro raportată în anul precedent. În anul 2008, leasingul financiar a

acoperit 98% din totalul activelor finanţate, iar leasingul operaţional doar 2% din

piaţă. Până la sfârşitul anului, compania ALB România a înregistrat o creştere de

40% a valorii contractelor de leasing financiar, la 400 milioane euro.

Anul acesta piaţa de leasing operaţional din România se va menţine la nivelul din

2009, fiind posibilă o uşoară creştere de cel mult 10%, iar în următorii trei ani, 63%

dintre companiile din Europa vor apela la soluţiile de leasing operaţional.

58

Potrivit unui studiu efectuat de Arval în 12 state europene, în următorii trei ani, se

va constata o orientare tot mai accentuată a companiilor către serviciile de leasing

operaţional pentru gestionarea flotelor auto, indiferent de dimensiunea business-ului

acestora: 63% dintre companiile cu peste 1.000 de angajaţi intenţionează să solicite

mai multe tipuri de produse de finanţare specifice leasing-ului operaţional. Din acest

procent, 44% au apelat deja la o parte dintre aceste opţiuni, iar 20% dintre companii

vor renunţa la metodele de finanţare actuale şi au în vedere leasingul operaţional.

De asemenea, 28% dintre companiile cu 100-999 angajaţi intenţionează să apeleze

la o gamă mai variată de soluţii de finanţare prin leasing, iar 24% dintre firmele cu

10-99 angajaţi adoptă aceeaşi perspectiva, precum şi 10% dintre companiile cu mai

puţin de 10 angajaţi.42

Studiul relevă, în acelaşi timp, faptul că, în următorii trei ani, companiile care au

apelat deja la servicii de leasing nu intenţionează să renunţe la ele în detrimentul

altor soluţii de finanţare. În ceea ce priveşte companiile care achiziţionează

vehiculele în mod direct, lucrurile nu stau la fel, întru-cât 6% şi-au declarat intenţia

de a renunţa treptat la această opţiune, 8% dintre firme şi-au manifestat aceeaşi

opinie în legătură cu creditul auto şi 5% dintre companii intenţionează, de

asemenea, să renunţe în timp la servicii de leasing financiar.43

În concluzie leasingul prezintă avantaj atât pentru beneficiar cât şi pentru

societatea de leasing. Leasingul s-a dovedit a fi cel mai eficient mijloc de finanţare a

investiţiilor productive, oferind un plus de siguranţă deţinătorului de capital. Statele

trebuie să încurajeze finanţările prin intermediul leasingului a unor investiţii de

interes general. Nu în ultimul rând, leasingul combinat cu facilităţi fiscale adecvate,

poate fi un mijloc eficient de dezvoltare a regiunilor subdezvoltate. În prezent, în

ţările cu economie dezvoltată peste o treime din investiţii este finanţată în sistem

leasing. În România industria leasingului este în plină dezvoltare dar expansiunea ei

este limitată de cadrul juridic existent şi de criza economică aflată în plină

desfăşurare.

42 www.Mediafax.ro- Comunicat de presă dat de directorul general al BCR Leasing, Claudiu Stănescu, 4 dec.2009.43 www.Leasing.ro- Studii despre evoluţia leasingului în următorii ani (articol- 1 feb 2010).

59

CONCLUZII ŞI PROPUNERI

Creşterea ponderii sectorului privat în România, creşterea mediului concurenţial

în care companiile activează, a determinat o mai atentă şi judicioasă organizare a

resurselor financiare şi direcţionarea lor către cât mai multe sectoare de activitate. În

acest fel, leasingul a devenit un instrument de finanţare din ce în ce mai folosit,

avantajele acestuia, în comparaţie cu alte modalităţi de finanţare, l-a promovat ca

fiind un factor important al creşterii economice la nivel global.

Leasingul este soluţia ce permite depăşirea dificultăţilor generate de un mediu

economic necorespunzător, finanţări limitate şi scumpe, birocraţia sistemului

bancar, şi permite companiilor obţinerea dreptului de folosinţă, cu eforturi

financiare iniţiale minime, asupra unor maşini, utilaje, echipamente tehnologice ce

le permite creşterea productivităţii, rentabilizarea activităţii, ceea ce conduce la

creşterea profitului.

Leasingul s-a dezvoltat şi va continua să se dezvolte într-un ritm considerabil

chiar dacă au fost şi ani de regres şi stagnare. Afacerile cu finanţări de leasing sunt

în permanenţă dezvoltare şi dinamica lor de progres este necontestabilă.

Dezvoltarea dinamică a afacerilor de leasing din ultima perioadă a obligat

societăţile de leasing să se orienteze în direcţia unor strategii clare de procurare a

capitalului necesar şi pentru un management de finanţare profesional. Dobânzile

aferente acestor finanţări sunt incluse ca elemente ale costurilor de finanţare şi se

regăsesc în calculele care determină ratele de leasing, având importanţă

determinantă în totalul costurilor afacerilor de leasing şi, totodată, în configuraţia

factorilor de concurenţă pe piaţa leasingului.

Unul din ţelurile principale întreprinzătoare în afacerile de leasing este

promovarea unei politici de preţuri care să asigure posibilităţile reale de încheiere a

unor contracte de leasing corespunzătoare şi prin realizarea acestora să se asigure

satisfacerea cerinţelor utilizatorului de leasing, precum şi rentabilitatea afacerilor

pentru producătorul/ furnizorul de leasing şi locatorul de leasing.

60

Leasingul, ca instrument de finanţare, poate să fie eficient şi modern numai dacă

excelează prin operativitate şi prin avantaje faţă de celelalte forme de finanţare a

obiectelor pentru investiţii şi de procurare a bunurilor de folosinţă de lungă durată.

Unele avantaje oferite de afacerile finanţate prin leasing pot fi:

- leasingul nu imobilizează capitalul propriu şi menajează lichiditatea societăţilor;

-mijloacele financiare economisite prin operaţiuni de leasing pot fi folosite ca

mijloace circulante în economia societăţilor;

-posibilitatea de disponibilizare a capitalului şi de mobilizare a rezervelor latente

prin procesul “sale-and-lease-back”;

-bunurile proprii creditabile ale utilizatorului rămân libere, deoarece obiectul

leasingului va reprezenta garanţia faţă de locator;

- leasingul reprezintă o bază sigură de calcule economice pentru afacerile

utilizatorului prin ratele de leasing stabilite ferm prin contract;

-prin înregistrarea ratelor de leasing asupra costurilor sunt influenţate în mod

favorabil obligaţiile de impozitare;

-nivelul maxim de creditare stabilit de bănci pentru finanţări nu acţionează în cazul

valorii leasingului.

Leasingul, pe lângă avantaje, prezintă şi unele limite, în sensul că acesta comportă

anumite riscuri pentru furnizor şi pentru utilizator. Pentru societatea de leasing,

riscurile pot creşte pe măsura creşterii numărului beneficiarilor, a scăderii exigenţei

privind solvabilitatea, a creşterii duratei pe care pot acţiona factorii aleatori, a

creşterii ponderii tranzacţiilor transnaţionale.

De asemenea contractul de leasing presupune o instruire specială a personalului,

iar derularea operaţiunii presupune antrenarea unui număr mare de consilieri şi

analişti financiari. Pentru finanţatori, dacă preţul contractului nu s-a stabilit într-o

monedă stabilă, ratele fixe ale locaţiei pot deveni foarte dezavantajoase în timp. Cel

mai mare risc pentru finanţatori există în situaţia în care un bun utilizat temporar nu

îşi mai găseşte solicitanţi. Din punct de vedere al utilizatorului, dezavantajul ar

putea fi faptul că leasingul este mai costisitor decât creditul bancar şi neplata unei

singure rate atrage după sine pierderea bunului şi obligaţia de plată a tuturor ratelor

restante.61

Utilizarea acestui instrument modern de finanţare şi investiţii va fi benefic şi în

restructurarea industriei noastre încă etatizată, îndeosebi pentru retehnologizarea şi

modernizarea ei. Această activitate este în plină dezvoltare şi din partea tuturor

oamenilor de afaceri se aşteaptă o diversificare şi perfecţionare a acestui instrument

de investiţii şi finanţare.

După părerea mea, leasingul va cunoaşte în viitor o dezvoltare serioasă în

România. Scopurile şi avantajele utilizării lui sunt bine cunoscute deja, conducătorii

întreprinderilor dispunând de o oarecare experienţă în domeniu în ceea ce priveşte

modul şi posibilităţile de utilizare a acestuia şi ca urmare cu ocazia deciziilor de

investiţii se ia în considerare şi aceasta din urmă alternativă.

În ceea ce priveşte oferta de pe piaţa leasingului şi acesta s-a dezvoltat şi se

dezvoltă în continuare. Societăţile de leasing, din punct de vedere al cunoştinţelor

profesionale şi al puterii de capital, s-au întărit, clienţii reuşind să găsească parteneri

pentru orice tip de leasing dorit, putând să se aştepte la un conţinut şi la clauze ale

contractelor cât mai cristalizate. Adică, sub leasing se înţelege peste tot acelaşi lucru

şi ca urmare între diferitele oferte, comparaţiile se pot efectua mult mai uşor.

Dar ritmul dorit al dezvoltării este stânjenit de lipsa unei legislaţii clare,

modificările frecvente fac aproape imposibile efectuarea de previziuni cu ocazia

acestor operaţii. După părerea mea, perfecţionarea reglementărilor se impune şi

după republicarea Ordonanţei Guvernamentale Nr.51/2008, chiar dacă în prezent, în

perioada de constituire a acestei pieţe reglementarea prea detaliată este imposibilă.

Potenţialul de creştere al industriei leasingului este însă foarte mare, chiar dacă

este o industrie la începuturile ei. Stabilitatea pe termen lung a acestei activităţi este

susţinută de existenţa unei rezerve mari de clienţi potenţiali, neexistând pericolul

scăderii acestei cereri sub nivelul ofertei.

Dezvoltarea pieţii serviciilor de leasing în România poate fi accelerată ca urmare a:

• semnării de către România a acordurilor de evitare a dublei impuneri;

• folosirii mecanismului de primire a creditelor de la ţările mai dezvoltate în condiţii

avantajoase;

• folosirii avantajelor zonelor offshore;

• acordării serviciilor de leasing într-un pachet cu creditul bancar tradiţional;62

• stimulării prin diferite metode a subiecţilor unei operaţiuni de leasing.

Dezvoltarea cu succes a activităţii de leasing în România este împiedicată de:

• neajunsul capitalului de stat pentru organizarea întreprinderilor de leasing;

• dubla calculare a TVA-ului (nu numai la import în ţară dar se calculează şi din

suma ratelor de leasing);

• lipsa infrastructurii pieţei;

• lipsa cadrelor de înaltă calificare.

Leasingul devine un instrument progresiv în economia României, care e în stare să

atragă investiţii, să atragă capital în ramurile de bază a economiei ţării, să asigure o

susţinere reală a businessului mic, să asigure un venit stabil şi pe mult timp a

băncilor comerciale etc, ceea ce este un mare potenţial pentru aşa o ţară ca

România. Se poate afirma că leasingul, la noi în ţară, treptat îşi va mări sfera de

activitate, accesibilitatea şi va juca un rol tot mai important în dezvoltarea

economiei ţării.

Aşa, deci leasingul este o formă de cooperare economică internaţională de

investire, care în baza posibilităţilor atribuite poate fi un impuls de reînarmare

tehnică, formarea marilor întreprinderi de producere şi a restructurării economiei în

general, fiind în realitate un înlocuitor mai ieftin şi mai efectiv al creditului.

În România funcţionează din 1996 Asociaţia Societăţilor de Leasing din

România(ASRL)- care iniţial s-a numit UNSLR (Uniunea Naţională a Societăţilor

de Leasing din România)- cu scopul de a reprezenta şi promova interesele

societăţilor membre, de a promova colaborarea între aceste societăţi, dar în special

pentru a determina autorităţile de resort să adopte norme juridice care să creeze un

cadru legislativ adecvat dezvoltării industriei leasingului.

După 1996, ASRL organizează întâlniri anuale pe teme de leasing la care participă

specialişti români şi străini, reprezentanţi ai Uniunii Europene a Societăţilor de

Leasing. (LEASEUROPE). Membrii ASRL au încheiat contracte de leasing în

valoare de 939 miliarde de euro, în timp ce estimările privind contractele încheiate

de societăţile nemembre ASLR indică un nivel de aproximativ 3.714 milioane de

euro.

63

BIBLIOGRAFIE

1. Achim Monica Violeta - Leasing- o afacere de success, Ed: Economică, Bucureşti, 2005;

2. Achim Monica, Achim S - Leasingul în lume. Leasingul în Japonia şi alte ţări din Asia, Tribuna Economică, Nr: 4/2001;

3. Andreica N. - Leasingul- cale de finanţare a IMM-urilor, Ed: Crimm, Bucureşti, 1997;

4. Cărpenaru St. - Drept comercial român, Ed: All Beck, Bucureşti, 2000;

5. Constantinescu Coca -Leasing financiar. Realitate şi perspective, Ed: Economică, Cornel Bucureşti, 2006;

6. Clocotici Dorin, - Operaţiuni de leasing, Ed: Lumina Lex, Bucureşti, 2000 Gheorghiu Ghe.

7. Deak Fr., Cărpenaru D. - Contracte civile şi comerciale, Ed: Lumina Lex, Bucureşti 2001;

8. Ialomiţeanu Ghe. - Aspecte juridice, fiscale şi contabile privind leasingul, Voinescu L Ed: Ecran Magazin, Bucureşti, 2000;

9. Hoanţă Nicolae - Finanţele firmei, Ed: Economică, Bucureşti, 2003;

10. Koch Richard - Dicţionar de management şi de finanţe, Ed: Teora, Bucureşti, 2001 ;

11. Mazilu Dumitru - Dreptul comerţului internaţional, Partea Specială, Ed: Lumina Lex, Bucureşti, 2000;

12. Molico T. - Leasingul, un instrument modern de investiţii şi de Wunder E. finanţare, Ed: CECCAR, Bucureşti, 2003;

13. Puiu Alexandru - Managementul afacerilor economice. Tehnici de afaceri economice şi internaţionale, Ed : Independenţa Economică Piteşti, 2003;

14. Puiu Alexandru - Managementul afacerilor economice. Tehnici de afaceri economice şi internaţionale, Ed : Independenţa Economică Piteşti, 2007;

64

15. Puiu Alexandru - Management, Ed: Independenţa Economică, Piteşti, 2001;

16. Puiu Alexandru - Managementul Internaţional, Trat. Vol I şi II, Ed: Indepen- denţa Economică, Brăila, 1999;

17. Puiu Alexandru - Management in afaceri economice internaţionale, Ed: Inde- pendenţa Economică, Bucureşti, 1997;

18. Tiţa Nicolescu - Regimul juridic al operaţiunilor de leasing, Ed: All Beck, Gabriel - Bucureşti, 2003;

19. Turcu Elena - Contractul de leasing, Ed: Hamangiu, Bucureşti, 2008;

20. Voiculescu M. - Leasing, Ed: Ştinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 2005; Coraş M.

21. *** - Legea Nr: 183/ 2 aprilie 2005, art. 17. Italia;

22. *** - Legea Nr: 158/ 2008, art.6, lit.a şi b Legea publicităţii ce interzice publicitatea care este înşelă- toare şi subliminală;

23. *** - Legea Nr: 533/ 2004 şi Legea Nr: 571/ 2003 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare

24. *** - Ordonanţa de urgenţă Nr: 51/ 2008 din 24/04/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă;

25. *** - www.Transilvania Leasing IFN S.A.ro.(raport_anual_2009) 26. *** - www.financiarul.com.27. *** - www.leseurope.org. 28. *** - www. asrl.ro.29. *** - www.mediafax.ro.30. *** - www.money.ro.31. *** - www.leasing.ro.32. *** - www.alb-leasing.ro.33. *** - www.capital.ro.34. *** - www.BNR-leasing.ro

65

licenta alin 6.05.2010

Documents

Transcript of licenta alin 6.05.2010