Lectia nr.1 - Apiterapia

of 36 /36
Lectia nr. 1 APITERAPIA SAU TERAPIA PE CALEA MIERII SI A PRODUSELOR STUPULUI MOTTO: "Aceasta tainica primavara izvoraste din mierea miraculoasa care nu este altceva decat o raza de caldura transformata odinioara si care acum, isi recapata forma cea dintai... Ea tine loc de soare si flori pana cand fratele ei mai varstnic, soarele... strecurandusi prin portile intredeschise primele mangaieri caldute, va trezi la viata violetele si anemonele si va scoate din toropeala si lucratoarele (albinele) spunandu-le ca ozonul a pus din nou stapanire pe lume si ca cercul neintrerupt ce leaga moartea de viata a mai facut un ocol in jurul sau si iar a inviat." MAURICE MAETERLINCK Produsele albinei s-au inscris de la inceputul preistoriei in randul elementelor naturale folosite pentru completarea si ameliorarea hranei si apoi pentru combaterea si prevenirea durerii si a suferintelor omului. Practica traditionala a apiterapiei dateaza din vremurile imemoriale ale istoriei umane. Primele comunitati mai dense de oameni au aparut pe valea Indului, cam prin jurul anului 3000 I.H. In cea mai veche carte din India, RIG-VEDA, scrisa intre anii 3000-2000 I.H., atat mierea cat si albinele sunt amintite de mai multe ori. Trecand la o alta antica civilizatie, la cea egipteana, inca din timpul primei dinastii, anul 3200 I.H., albina reprezenta simbolul regelui. Civilizatia elena a evoluat si ea in spiritul credintei ca mierea reprezinta un aliment, dar si un remediu de prim rang. Ea este mentionata in Iliada si Odiseea, de mai multe ori.

Embed Size (px)

Transcript of Lectia nr.1 - Apiterapia

Lectia nr. 1 APITERAPIA SAU TERAPIA PE CALEA MIERII SI A PRODUSELOR STUPULUI MOTTO: "Aceasta tainica primavara izvoraste din mierea miraculoasa care nu este altceva decat o raza de caldura transformata odinioara si care acum, isi recapata forma cea dintai... Ea tine loc de soare si flori pana cand fratele ei mai varstnic, soarele... strecurandusi prin portile intredeschise primele mangaieri caldute, va trezi la viata violetele si anemonele si va scoate din toropeala si lucratoarele (albinele) spunandu-le ca ozonul a pus din nou stapanire pe lume si ca cercul neintrerupt ce leaga moartea de viata a mai facut un ocol in jurul sau si iar a inviat." MAURICE MAETERLINCK Produsele albinei s-au inscris de la inceputul preistoriei in randul elementelor naturale folosite pentru completarea si ameliorarea hranei si apoi pentru combaterea si prevenirea durerii si a suferintelor omului. Practica traditionala a apiterapiei dateaza din vremurile imemoriale ale istoriei umane. Primele comunitati mai dense de oameni au aparut pe valea Indului, cam prin jurul anului 3000 I.H. In cea mai veche carte din India, RIG-VEDA, scrisa intre anii 3000-2000 I.H., atat mierea cat si albinele sunt amintite de mai multe ori. Trecand la o alta antica civilizatie, la cea egipteana, inca din timpul primei dinastii, anul 3200 I.H., albina reprezenta simbolul regelui. Civilizatia elena a evoluat si ea in spiritul credintei ca mierea reprezinta un aliment, dar si un remediu de prim rang. Ea este mentionata in Iliada si Odiseea, de mai multe ori. Apiterapia este terapia traditionala care foloseste mierea, polenul, ceara, laptisorul de matca, veninul albinelor si alte produse ce tin de complexa alchimie a stupului, in vederea mentinerii sanatatii corpului omenesc. Astfel, mierea de salcam obisnuita este calmanta; cea de castan decongestioneaza ficatul si prostata, favorizand circulatia sanguina; mierea de mar este tonica si antidiareica; cea de tei este calmanta si sedativa; cea de papadie este depurativa si uso laxativa; mierea de rapita este indicata in tratamentul local al ulcerelor varicoase; mierea de mure este tonica si antidiareica; cea de salcam galben japonez este antihemoragica, micsorand timpul de coagulare si regleaza menstruatia, influenteaza de asemenea functiile digestive; mierea de cimbrisor este antiseptica, pectorala si afrodisiaca. Un kilogram de miere este echivalent sub raport caloric cu 1,680 kg carne de vaca, cu 50 de oua, cu 5,675 l lapte si cu aproximativ 40 de portocale. Mierea este un aliment

delicios si foarte util sanatatii. Ea se poate consuma ca atare, sau ca adaos la ceai, lapte, alte bauturi, sub forma de tartine. Cu ajutorul mierii se pot prepara prajituri perfect tolerabile, care, dupa opinia nutritionistilor, pot inlocui prajiturile obisnuite, care sunt in general stimulatoare ale aciditatii. Produse apicole Daca in trecut, milenii de-a randul, mierea a fost folosita ca atare in terapeutica, astazi stau la dispozitie in afara acesteia si alte produse apicole. Acestea pot fi impartite in doua categorii: 1. Produse apicole naturale, directe (pentru a afla mai multe informatii da un click pe legaturile urmatoare) mierea http://www.terapii-naturiste.com/terapii_naturiste/apiterapia/miere.htm ceara http://www.terapii-naturiste.com/terapii_naturiste/apiterapia/ceara.htm propolisul http://www.terapii-naturiste.com/terapii_naturiste/apiterapia/propolis.htm polenul http://www.terapii-naturiste.com/terapii_naturiste/apiterapia/polen.htm laptisorul de matca http://www.terapii-naturiste.com/terapii_naturiste/apiterapia/laptisor_matca.htm veninul de albine http://www.terapii-naturiste.com/terapii_naturiste/apiterapia/venin.htm 2. Produse apicole indirecte naturale sau produse derivate. hidromelul otetul de miere turtele si prajiturile din miere cremele de ceara

preparatele cosmetice pe baza de produse apicole diversele sortimente vitalizante alcatuite pe baza de produse apicole. In domeniul sanatatii un rol deosebit il ocupa combinatiile de miere, polen si laptisor de matca, dozate corespunzator. Se folosesc pentru ocrotirea mamei si copilului, a sanatatii adultului, in convalescente, avitaminoze, diverse afectiuni ale tubului digestiv si a ficatului, in afectiuni ale cailor respiratorii, nevroze, astenii, senilitate. Tratamente naturiste: PROPOLISUL: se ia 1 gr. pe zi, pn la vindecare. POLENUL: este indicat n nevroze, hepatite, ciroze, colite, ulcer. Se iau 2-4 lingurite dimineata si la prnz, nainte de mese. Se consum ca atare sau cu miere. Cura dureaz o lun, se face o pauz de 3 luni, se repet de 2-3 ori pe an. LPTISORUL DE MATC: indicat n special brbatilor. Se ia 1 lingurit dimineata pe nemncate. Este indicat n bolile de nervi. Nu se foloseste n cancer, diabet, dereglri hormonale, la femei. O cur dureaz o lun, se face pauz 90 de zile, se repet de 2-3 ori pe an. PREPARATUL DIN ALOE, MIERE, PROPOLIS: 100 gr. miere, 20 gr. propolis dat pe rztoare, 750 gr. aloe (frunze date pe rztoare), se tin la rece timp de 5 zile. Se ia cte o lingurit dimineata si la prnz cu 2 ore nainte de mas, timp de 5 zile, apoi o lingurit dimineata cu 2 ore nainte de mas timp de 3 sptmni. Cura se poate repeta dup o pauz de 7 zile. Se recomand n grip, viroze respiratorii, anorexie, cefalee, faringo-amigdalit, astm bronsic, reumatism, paralizii, infectii cronice ale pielii, neurastenii, ulcer gastric, cancer, TBC pulmonar. Este contraindicat n sarcin si dereglri hormonale. SIROP DE PROPOLIS: se fierbe 1 lingurit de propolis mruntit n 250 ml. ap pn scade la jumtate, se strecoar, se ndulceste cu 2 linguri de miere. Se administreaz zilnic 3 lingurite n crize de tuse. Mierea - medicament/aliment Pe lnga aportul energetic imediat datorat continutului de glucoza si fructoza, direct asimilabile, ceea ce o recomanda n toate actiunile ce necesita efort fizic si intelectual intens, mierea de albine are si nsusiri terapeutice prin continutul n enzime, vitamine, saruri, minerale si acizi organici. Mierea este indicata n:

1) Afectiuni ale aparatului digestiv : - ulcere gastro-duodenale - gastrite hiperacide - constipatii Se recomanda doze de 150g/zi n trei reprize cu doua ore nainte de masa , nsotite de ceaiuri usor caldute, n nici un caz reci. 2) Afectiuni hepato-biliare, att n hepatita toxica, ct si n cea infectioasa; gratie actiunii bactericide si continutului n glucide, mierea amelioreaza functiile hepatocelulare si mareste rezistenta organismului. Mierea se administreaza ca atare sau asociata cu ceaiurile indicate n aceste afectiuni. 3) Afectiuni cardio-vasculare Mierea are o actiune favorabila asupra muschiului cardiac si a circulatiei coronariene si periferice prin prezenta acetil colinei(n special n mierea de floarea soarelui) dar si prin continutul bogat n vitamine si glucide si nul n clorura de sodiu. Datorita mbunatatirii circulatiei periferice, mierea favorizeaza activitatile intelectuale si atenueaza efectele mbatrnirii. 4) Afectiuni ale aparatului respirator, laringite, bronsite, datorita actiunii antimicrobiene si antiinflamatorii a mierii; se administreaza ca atare sau cu lapte caldut. 5) Afectiuni ale pielii, rani, eczeme, furunculoze, datorita actiunii antimicotice si antimicrobiene; se foloseste prin aplicarea directa pe suprafata ranii; dar mierea este si o hrana pretioasa pentru piele, astfel ca, sub actiunea ei, pielea devine moale si elastica; se poate folosi ca atare, sau n amestec cu albus de ou sau glicerina. 6) Afectiuni ale sistemului nervos, neuroastenii. Mierea hraneste si fortifica celulele nervoase(prin continutul n glucoza si fructoza), iar prezenta vitaminelor si a sarurilor minerale ajuta la ntretinerea echilibrului ionilor n organism si, ca urmare, nervozitatea scade, somnul devine mai linistit, apare senzatia de vigoare. Dar, atentie, toate proprietatile terapeutice sunt diminuate de timp, iar prin ncalzire componentele active, de valoare si nceteaza activitatea, mierea transformndu-se ntr-un simplu depozit de zaharuri si saruri minerale cu valoare redusa, de fapt un aliment dulce fara a mai fi si un medicament pretios. Sfaturi pentru cumparatori Mierea naturala, cristalizata, are cristale fine care se "topesc" repede n gura, pe cnd mierea falsificata cu zahar are cristale grosolane care se dizolva mai lent. Mierea falsificata cu zaharina are gust dulce pronuntat, aproape lesinator. Mierea naturala contine ntotdeauna n suspensie particule solide sau materii coloidale, astfel nct, pusa ntr-un vas transparent are aspect usor tulbure. Daca gustul mierii este usor caramelizat, se poate deduce ca aceasta a fost ncalzita direct pe flacara pentru a fi fluidizata sau amestecata cu zahar ars. Daca mierea nu are aroma se poate presupune sau ca a fost suprancalzita n scopul fluidizarii, sau provine din zahar prelucrat de albine sau este foarte veche. n toate cazurile este fara valoare terapeutica.

Mierea provenita de la albinele hranite cu zahar sau cea falsificata cu glucoza industriala este mai putin dulce dect mierea florala, iar n cazul falsificarii cu zaharina n amestec cu glicerina, desi dulce, are reactie alcalina. Mierea veche, ca si mierea falsificata cu zahar invertit artificial are aciditate mai mare dect cea normala, n timp ce mierea falsificata cu zahar neinvertit are un indice de aciditate foarte scazut.Mierea ncalzita agresiv si mareste aciditatea datorita descompunerii fructozei n acid formic. Ce este mierea de albine? n procesul de fotosinteza plantele transforma CO2 si H2O, n prezenta unor enzime, n substante organice, printre care si unele cu formula Cn(H2O)n numite hidrati de carbon, care apar n diferite proportii n aproape toate partile componente ale plantelor, inclusiv n nectarul florilor. Unele din aceste substante au gust dulce si mirosuri delicate, astfel nct sunt agreate si cautate de catre albine. Acestea le recolteaza si le transporta n stup, unde le prelucreaza n amestecuri necesare metabolismului lor. n timpul prelucrarii mierea(caci acesta este amestecul rezultat prin prelucrarea nectarului de catre albine), capata unele caracteristici noi pentru a putea fi depozitata timp mai ndelungat, iar la nevoie sa constituie medicamentul familiei de albine. Calitatile nutritive ale mierii sunt date de de compozitia nectarului dupa tipul de floare, dar calitatile terapeutice sunt date n mare parte de prelucrarea nectarului n gusa albinelor. n urma prelucrarii are loc o mbogatire a nectarului n enzime,acizi organici,acetil colina si se transforma oligozaharidele, chiar si polizaharidele n compusi mai simpli, preponderent fructoza si glucoza. Glucoza si fructoza intervin direct n metabolismul uman, ele asigurnd energia necesara organismului si favoriznd formarea si hranirea celulelor nervoase;este cunoscuta nevoia de "dulce" la copii si, mai ales, n perioadele de efort intelectual. Mierea cu un continut mai mare de fructoza se mentine n stare fluida mai multa vreme, pe cnd mierea n care predomina glucoza cristalizeaza foarte repede,uneori la doar cteva saptamni de la recoltare. Cristalizarea mierii este un proces ct se poate de natural, favorizat de pastrarea mierii ntr-un anumit interval de temperatura, dar si de prezenta n miere a polenului. Prezenta n miere a polenului i mareste acesteia calitatile,fiind un avantaj care nu trebuie neglijat; n mierea cristalizata se conserva toate proprietatile nutritive,dietetice si curative ale acesteia. Enzimele sunt substante organice complexe de natura proteica, cu rol major n dirijarea si favorizarea proceselor metabolice la toate organismele vii. Ele au o mare specificitate, prezenta lor determinnd transformarea diverselor substante n produsi unitari(care pot fi asimilati), fara reactii colaterale care ar duce la obtinerea unor produsi secundari, ca n cazul sintezelor industriale. Prezenta enzimelor n miere este o masua a calitatii acesteia, n timp ce lipsa lor indica degradarea sau falsificarea mierii. Cu timpul enzimele se inactiveaza, iar, prin ncalzire la peste 50oC, calitatea lor dispare

ireversibil. De aceea trebuie consumata n scopuri terapeutice mierea din ultimul an de productie si care nu a fost ncalzita n scopul fluidizarii la mai mult de 45oC. Cum metabolismul uman are la baza degradarea enzimatica a hranei pna la compusi foarte simpli(din care unii, n prezenta oxigenului se transforma n CO2 , H2O si energie), n absenta enzimelor hrana nu poate fi digerata si devine chiar un balast. Pe lnga aceste componente ale mierii, albinele mbogatesc nectarul florilor n compusi ca acizi organici, vitamine, acetil colina, s.a. care asigura att o conservare a produsului( pentru ca acesta sa nu poata fi atacat de bacterii si mucegaiuri ce apar n timpul iernarii) ct si distrugerea florii microbiene n timpul hranirii de peste iarna. De exemplu s-a semnalat prezenta acidului gluconic, conservant si bactericid, a acidului formic,dezinfectant si bactericid, sau a inhibinei,o enzima foarte pretioasa, cu rol bactericid, care mareste determinant calitatea mierii; alte componente determina o atenuare a efectelor mbatrnirii(acetil colina combate scleroderma) si asigura supravietuirea familiei de albine peste iarna;albinele care se hranesc cu miere traiesc 6-7 luni, pe cnd suratele lor care se hranesc cu nectar n timpul verii traiesc doar 4045 zile. Terapia cu venin de albine Apiterapia, utilizarea in medicina a produselor obtinute de la albine, a fost practicata inca din cele mai vechi timpuri. In epoca moderna, veninul albinelor a inceput sa fie folosit in tratarea artritei si a altor inflamatii si boli degenerative. Literatura stiintifica de specialitate contine numeroase articole legate de studiile clinice realizate in diferite tari, iar armata SUA si-a extins cercetarile asupra componentilor chimici care se gasesc in acest venin. Veninul este bogat in substante active Veninul albinelor producatoare de miere contine cel putin 18 substante active. Melitina, cea mai importanta substanta, este unul dintre cei mai puternici agenti antiinflamatori cunoscuti (de 100 de ori mai puternic decit hidrocortizonul). Adolapinul este un alt antiinflamator puternic care inhiba ciclooxigenasele, avind si un rol analgezic. Alte substante sint, de asemenea, implicate in raspunsul inflamator al veninului, prin slabirea tesuturilor si facilitarea curgerii altor agenti. Cind sa se utilizeze aceasta terapie Terapia cu veninul de albine poate fi folositoare intr-o mare varietate de situatii. Charles Mraz, un apicultor din Middlebury, Vermont, a popularizat acest tip de terapie pe la sfirsitul anilor 60, spunind ca este bine sa fie incercat si acest tip de

terapie in oricare situatie clinica unde nici un alt tratament nu a dat rezultate. Oricum, iata patru dintre situatiile in care veninul este cel mai folosit in tratamente. Artrita si alte inflamatii sistemice Terapia cu venin de albine poate fi folositoare atit in cazurile reumatoide, cit si in cele osteoartritice, ajutind la scaderea durerilor si a umflaturilor. In cazul artritei reumatoide, nodulii reumatoizi se pot reduce ca marime. Maladiile altor tesuturi de legatura, cum este scleroderma, pot fi tratate si ele in acest fel. Chiar si inflamatiile sistemice ale articulatiilor, cum sint colitele ulceroase sau chiar astmul, isi pot gasi rezolvarea cu veninul de albine. In acest caz, veninul permite stimularea hipotalamusului si a glandei pituitare, ceea ce poate duce la rezolvarea problemelor. Leziuni acute si cronice Inflamarea tendoanelor si ranile care apar in alte zone raspund foarte bine la terapia cu venin de albine. In acest caz, efectul este probabil unul antiinflamator, la nivel local, implicind necesitatea unui raspuns al celulelor, la nivel imunitar, la actiunea proteinelor straine. Durerile cronice de spate si git pot raspunde foarte bine la acest tip de tratament. Ranile si cicatricele Ranile si tesuturile cu cicatrice sint inmuiate de substantele din venin, se pot netezi si pot recapata culoarea. Ranile tesuturilor interne, aparute ca urmare a unor interventii chirurgicale, se pot vindeca prin tratamentul zonei de la suprafata corpului. Scleroza multipla poate fi tratata cu venin de albine Utilizarea veninului albinelor in aceste cazuri este insuficient cunoscuta si necesita inca studii viitoare. Specialistii americani in imunologie studiaza efectele extrasului de venin de albine pe pacientii care sufera de scleroze multiple. Sute de persoane care sufera de aceasta boala sint totusi in cautarea unui terapeut specialist in veninul de albine. Tratamentul este de lunga durata si destul de siciitor, dar de obicei, in urma lui se poate constata o crestere a stabilitatii, scaderea oboselii si a convulsiilor. Modul de utilizare a veninului Terapia cu veninul albinelor poate fi realizata cu ajutorul unui apicultor, de un alt pacient sau de rudele celui bolnav, cu conditia sa fie invatat sa umble cu albinele. O albina este luata din stup sau dintr-un borcan, cu ajutorul unei pensete, pusa pe zona

cu probleme a corpului unde ea va intepa. Numarul, locul si frecventa intepaturilor depind de pacient si de necazurile cu care se confrunta el. O simpla tendonita necesita doar citeva intepaturi, poate doua-trei pe sedinta, timp de doua-cinci sedinte. Pentru o boala cronica, cum este artrita, sint necesare doua-trei sedinte pe saptamina, cu mai multe intepaturi la o sendinta, timp de una-trei luni. Scleroza multipla raspunde destul de greu la tratament, uneori poate dura luni de zile pina cind pacientii sa se simta mai plini de energie. In aceste cazuri se recomanda un tratament de doua-trei ori pe saptamina timp de sase luni pina la primele rezultate, dar exista cazuri in care organismul a raspuns si mai repede. Medicii folosesc injectiile cu venin Exista medici care utilizeaza in practica lor terapia bazata pe veninul albinelor. Ei folosesc veninul colectat in fiole sterilizate pe care apoi il injecteaza sub piele, uneori in amestec cu un anestezic local. Unii spun insa ca utilizind acest mod de colectare a veninului se pierde din puterea lui, dar in multe situatii este mult mai accesibil si mai usor asa, decit sa apelezi la un apicultor sau sa ai de-a face direct cu albinele. Efectele secundare care pot sa apara in urma terapiei cu venin de albine sint in general limitate la inflamarea si durerea binecunoscute in astfel de cazuri. Exista insa riscul sa apara o reactie alergica la acest venin si este bine ca intotdeauna sa faceti inainte de tratament un test. Polenul un superaliment natural Ca toate celelalte produse apicole, polenul exista de cind albina a aparut pe pamint, adica in urma cu 50-60 de milioane de ani, in timpul primei perioade tertiare, marcata de diversificarea mamiferelor si debutul formarii Muntilor Alpi. Dar in vreme ce mierea contribuie la hrana omului din cele mai vechi timpuri, iar utilizarea produselor pe baza de ceara si propolis dateaza de citeva mii de ani, polenul a ramas necunoscut, relativ recent, adica in ultimele decenii, fiind utilizat pe plan alimentar si medicinal. Ce este polenul Cuvintul polen provine din grecescul pale, care desemna faina si praful polinic. Din

aceeasi radacina s-a format cuvintul polinologie, care corespunde studiului stiintific al polenului. Polenul inglobeaza o multitudine de corpusculi microscopici, continuti in sacii polinici ai florilor, acesti graunti minusculi constituind elementele de reproducere ale acestora. Un graunte de polen are forma sferica sau ovoida si marimea situata in jurul a 20-40 de microni. Exista mii de varietati de polen. Fiecare specie de plante cu flori produce un sortiment veritabila amprenta digitala a plantei in cauza ale carui caracteristici permit identificarea exacta la microscop. Recoltarea polenului Recoltarea polenului de catre om direct de pe plante intimpina mari dificultati usor de inteles. In schimb, albina care polenizeaza florile il recolteaza natural cu ajutorul picioarelor posterioare, perfect adaptate pentru a culege aceasta pudra fina, pe care o transforma in doi mici bulgari pe care ii aduce la stup. Astfel, in fiecare zi, milioane de muncitoare inaripate recolteaza pentru noi polenul florilor sub forma acestor bulgarasi de culori variate, de la alb la negru in functie de spatiul botanic polenizat, culorile cele mai intilnite fiind galben, oranj si maro deschis. Apicultorii polenicultori au astfel posibilitatea sa obtina (nu trebuie sa preleveze mai mult de 10 la suta din recolta albinelor pentru a nu pune in pericol viata stupului) circa 3 kilograme de polen pe stup si pe an, recolta care se intinde de la sfirsitul iernii pina la inceputul toamnei, in functie de perioada de inflorire a fiecarei specii vegetale polenizata de albine. Compozitia analitica a polenului Pe parcursul ultimelor decenii, tehnicile stiintifice moderne de analiza au permis formarea unei idei precise asupra compozitiei calitative si cantitative a diferitelor sortimente de polen aduse de albine la stup, avind in vedere ca exista diferente cantitative importante in functie de originea sa botanica. Pentru moment se utilizeaza in apiterapie numai polenul mixt, care cuprinde mai multe specii florale (este imposibil sa ceri albinelor sa recolteze polenul unei anumite specii florale!). De aceea, specialistii dau numai compozitia calitativa obisnuita, constanta si cunoscuta a polenului mixt. Cifrele au rezultat din recentele investigatii analitice realizate de cercetatori. Polenul contine:

- apa 10-15 la suta in cazul polenului proaspat si 4 la suta in cazul polenului uscat; - glucide (zahar) 35 la suta; - lipide (grasimi) 5 la suta; - protide (substante azotate) 20 la suta din care o mare parte este formata de aminoacizi liberi si combinati. Dintre acestia cei mai importanti sint in numar de opt si sint indispensabili vietii, deoarece organismul uman nu poate sa ii sintetizeze singur si atunci trebuie sa se regaseasca zilnic in alimentatia noastra. Bogatia in aminoacizi esentiali confera polenului un atu major; - vitamine majoritatea, dar in special exista din abundenta vitaminele din grupa B, si anume: B1 (tiamina), B2 (riboflavina), B3 (vitamina PP), B5 (acid pantotenic), B6 (piridoxina), B7 (mezoinozitol), B8 (biotina), B9 (acid folic), B12 (cianocobolamina), de asemenea polenul mai contine provitamina A sau caroten, vitamina C, vitamina D si vitamina E; - substante minerale (oligoelemente) calciu, fier, magneziu, fosfor, potasiu, siliciu etc.; - enzime amilaze, fosfati etc.; - substante antibiotice active pentru tulpini de colibacili si salmonela; - substante care sporesc rezistenta capilara, o substanta acceleratoare a cresterii; - alte substante care nu se cunosc, dar care pot avea o mare importanta, cercetarile avansate rezervindu-ne anumite surprize in viitor. Rezumind toate acestea, observam ca polenul reuneste majoritatea elementelor indispensabile vietii. Polenul actioneaza in sinergie naturala printr-o miraculoasa sinteza care ar fi absolut imposibil de reprodus artificial in laboratoare. Aceasta bogatie transforma acest aliment complet si natural intr-unul dintre cele mai minunate suplimente alimentare pe care ne-am dori sa-l gasim. Conservarea polenului Inca de la recoltare, bulgarasii de polen sint uscati rapid cu ajutorul unui curent de aer cald si uscat care traverseaza sertarele unde sint depozitati. Aceasta operatiune se desfasoara zilnic, dureaza mai multe ore, uscarea se face la o temperatura de 40 de grade Celsius, pina cind bulgarasii nu se mai lipesc intre ei. Dupa uscare se efectueaza sortarea (manual cu pensete sau cu ajutorul unor aparate sofisticate). La final, depozitarea se face in recipiente etansate, pentru evitarea patrunderii umiditatii. La

rindul lor, recipientele vor fi plasate, cu precautii suplimentare, intr-un loc uscat si racoros. Care sint proprietatile polenului Pina la momentul actual se cunoaste ca polenul poseda actiuni care se manifesta in special asupra: - Aparatului digestiv, prin cresterea poftei de mincare si luarea in greutate in caz de slabire excesiva; ajuta la reglarea unor tulburari functionale precum constipatia. - Sistemului neuro-psihic, prin stimularea bunei dispozitii si efectului euforizant, insotite de marirea capacitatilor intelectuale. - Metabolismului general, prin efecte reglatoare ce intervin pe planul dezvoltarii generale a individului si in sfera prevenirii imbatrinirii organice. De asemenea, datorita compozitiei sale, polenul are diverse actiuni farmaceutice studiate in laborator pe animale si efecte constatate in cadrul experimentelor clinice riguroase atit la copii, cit si la adulti. Aceste actiuni benefice studiate sint: - producerea in organism a numeroase elemente vitale susceptibile ca lipsesc; - contributia la ameliorarea a numeroase functii organice care au devenit ineficiente sau la reglarea unora care au fost perturbate; - favorizarea sau restabilirea armonioasa a metabolismelor dereglate; - stimularea si cresterea pe plan global a energiei vitale. Proprietatile generale ale polenului Polenul este un tonifiant si un stimulator generator de buna dispozitie si are efect euforizant. Polenul este un produs de reechilibrare functionala, actionind in maniera naturala si psihologica. Polenul este un produs detoxifisant general al intregului organism. Cind se foloseste polenul Actiunile benefice mentionate mai sus transforma polenul intr-un extraordinar produs alimentar natural care poate interveni eficace asupra sanatatii fiecaruia, fie pentru

mentinerea acesteia la cel mai bun nivel de eficienta, fie pentru intarirea ei daca este deficienta, fie pentru recuperarea sanatatii. Chiar daca toate indicatiile enumerate sint reale, aceasta nu inseamna ca doar polenul este intotdeauna capabil sa rezolve singur tulburarea patologica sau afectiunea respectiva in totalitate. Polenul nu este nici un produs miraculos, nici un panaceu universal, ci doar un excelent supliment alimentar cu rolul de a va ajuta sa va simtiti bine sau mai bine. Exista indicatii majore in care doar polenul, in general, da rezultate excelente si exista indicatii importante pentru care polenul prezinta efecte pozitive in completare cu un tratament specific, adaptat tulburarii sau bolii respective. Cum ajuta polenul o persoana sanatoasa Polenul este luat in scopul de a diminua eventualele insuficiente in saruri minerale si oligoelemente, in vitamine, aminoacizi etc., cauzate de actuala alimentatia precara si mai ales cu ocazia unor perioade psihologice deosebite, precum sarcina, alaptarea, cresterea sau imbatrinirea. Pentru a obtine un mai bun randament psihic si fizic in cadrul activitatilor normale este bine sa luati polen. De asemenea, pentru obtinerea unei mai mari rezistente la oboseala in momentele cu activitati mai intense (de exemplu, sportivii care doresc sa obtina performante mai bune sau elevii, studentii care sint in perioada pregatirii examenelor, deoarece polenul confera o mai mare usurinta la invatare si memorizare). In lupta organismului impotriva agresiunilor fizice (microbiene) si psihice (stres) polenul ajuta la intarirea individului. Pentru copii si adolescenti este indicat polenul, deoarece favorizeaza cresterea armonioasa. Pentru persoanele mai in virsta, polenul frineaza efectele imbatrinirii, in general, a pielii, parului si unghiilor, in special. Asadar, polenul se adreseaza tuturor persoanelor sanatoase care vor sa-si pastreze cea mai buna forma si sa intirzie la maximum imbatrinirea biologica, adica cei care doresc sa-si conserve sau sa-si sporeasca vitalitatea si pofta de viata. Indicatiile polenului pentru persoanele bolnave Observind originea si gravitatea tulburarii sau afectiunii respective, polenul trebuie sa fie administrat singur sau asociat altor medicatii indispensabile. Indicatii generale: - oboseala (astenie) in toate stadiile si originile diverse: pe parcursul bolii sau postoperatoriu, convalescenta medicala sau chirurgicala, surmenaj si stari de epuizare fizica, psihica si intelectuala, astenia cronica a batrinilor;

- pierderea poftei de mincare (anorexie) de origine fiziologica, precum si slabirea excesiva si starea de slabiciune; - intirzierea cresterii organismului; - persoane cu deficiente constitutionale; - senilitate sau imbatrinirea prematura si anormala exagerata. Indicatii speciale: - sfera cardiovasculara: ateroscleroza impreuna cu consecintele sale (hipertensiunea arteriala, fragilitatea vasculara si capilara); - sfera digestiva: constipatia pentru care polenul are rezultate remarcabile, enterocolitele si colitele diverse; - sfera genito-urinara: colibacilozele, toate tulburarile de prostata, diferite forme de astenie sexuala; - sfera neuro-psihica: neurastenia (stare in care oboseala nevrotica este predominanta), starea depresiva minora (polen asociat cu tratament pe baza de plante stimulatoare si reglatoare ginseng); - sfera dermatologica: unghii fragile si casante, caderea anormala sau prematura a parului, piele sensibila, anumite dermatoze; - sfera oculara: oboseala vederii. Dupa parcurgerea acestei liste de indicatii puteti constata ca polenul poate ameliora sau schimba major viata multor oameni. Formele de prezentare a polenului In circuitul comercial, polenul florilor este propus sub diverse forme de prezentare, care se disting in doua mari categorii: in prima polenul este prezentat ca unica substanta, iar in a doua el este asociat altor produse terapeutice naturale care vin sa completeze actiunea lui. Polenul singura substanta activa: - polenul ca bulgaras natural este prezentat in recipiente din plastic sau sticla, in cantitate de 250-500 de grame. Se gaseste la Plafar sau direct la apicultori.

- polenul sub forma de pudra este comercializat in pliculete sau in capsule care trebuie pastrate intr-un loc uscat si racoros. Aceasta forma poate conveni persoanelor care nu suporta mirosul sau gustul bulgarilor. - polenul sub forma de extract purificat care se obtine in diverse laboratoare farmaceutice si care se gaseste in farmacii. Polenul asociat cu alte produse: Exista sub diverse forme in care sint combinate si alte produse dietetice (miere, laptisor de matca, propolis, argila etc.). Procentul este variabil in functie de specialitate, de aceea trebuie intotdeauna sa verificati daca doza mentionata este suficienta pentru ca efectul polenului sa fie eficient. Dupa cum observati oferta este suficient de bogata pentru ca sa nu aveti nici o greutate in a alege forma care corespunde cel mai bine nevoilor si gusturilor dumneavoastra. In ce cantitate se ia polenul Specialistii au ajuns la concluzia ca administrarea polenului se face dupa anumite reguli care tin seama daca este luat de un copil sau de un adult, daca este luat intr-o forma sau alta. Polenul in bulgarasi naturali dozele medii zilnice sint urmatoarele: Pentru adulti: 15-20 de grame (cura de intretinere); 30-40 de grame (doza de tratament sau de atac). Pentru copii: 4-8 grame (virsta: 3-6 ani); 8-12 grame (virsta: 6-12 ani); 12-15 grame (virsta: 12-16 ani). Trebuie sa stiti ca dozele nu trebuie sa fie cintarite cu maxima exactitate, polenul nefiind un medicament, ci un produs alimentar cu insusirea de a nu fi vatamator. De exemplu, daca masurati dozele cu o lingurita de cafea, cantitatea rasa este de aproximativ 4 grame, iar o lingura mare rasa inseamna aproximativ 12 grame. Polenul sub forma de extract sau cel asociat altor substante dietetice trebuie luat dupa indicatiile pentru adulti si copii mentionate de laboratoare pe prospect. Cea mai buna modalitate de a lua polen Pentru ca gustul polenului de pai uscat nu place oricui, este bine (mai ales daca trebuie luat de copii) sa fie incorporat in suc de fructe sau lapte indulcit cu miere. De

asemenea, granulele de polen pot fi amestecate cu miere, dulceata sau iaurt. Sint posibile diverse combinatii si nu veti avea dificultati pentru a o gasi pe cea care corespunde cel mai bine gusturilor dumneavoastra. Daca gustul polenului nu va deranjeaza, puteti mesteca granulele inghitind totul cu putina apa. Pe de alta parte, daca le spunem copiilor ca granulele de polen sint bomboane, acestora le va face placere sa le ia asa cum sint. Personal, va sfatuiesc sa amestecati doza corespunzatoare intr-un pahar de suc proaspat de portocale, lasati citeva minute sa se incorporeze, apoi amestecati pina obtineti buna omogenizare a continutului. Acest preparat este foarte bun si placut la gust atunci cind il beti. Atentie, nu fierbeti niciodata polenul, caci veti distruge esentialul acestui produs activ. In schimb, puteti sa-l adaugati intr-un aliment caldut (sub 40 de grace Celsius), ca laptele sau supa. Cind sa luati polenul Cel mai simplu ar fi sa luati polenul la micul dejun, dar puteti hotari acest lucru in functie de cum va convine mai bine in orice alt moment al zilei. Micul dejun este mai potrivit pentru ca este mai usor sa-ti formezi deprinderea de a bea un pahar cu suc de portocale sau cu lapte aditionat cu polen dimineata, cind este singura masa pe care zilnic o serviti cu siguranta acasa. Acest fapt este extrem de important pentru asigurarea regularitatii dozelor, ceea ce constituie un factor esential al eficacitatii tratamentului. Durata unei cure cu polen Perioada de cura este variabila in functie de caz, dar nu ar fi mai putin de 45 de zile pentru a obtine un rezultat valabil. In general, curele se prescriu pentru 3 luni, reinnoite de 2 ori pe an, de preferinta cu ocazia marilor schimbari de anotimpuri (primavara si toamna). Pe parcursul acestor perioade, organismul se dovedeste mai fragil. Cea mai buna schema de cura pentru un adult sanatos, cu greutate normala, care doreste sa-si mentina cea mai buna forma, cuprinde o doza zilnica de 15-20 de grame, in fiecare dimineata, preparat dupa reteta de mai sus, de doua ori pe an incepind cu 1 februarie pina la 30 aprilie, apoi urmeaza o pauza pina la 1 august, cind se reia cura pina la 31 octombrie. Nu uitati ca polenul actioneaza in profunzime foarte progresiv si ca deseori este nevoie de 2-3 saptamini pentru a incepe sa resimtiti efectele sale. Dar in acelasi mod, efectele binefacatoare ale unei cure se prelungesc mai multe saptamini dupa

terminarea acesteia. Cine poate sa ia polen Specialistii spun ca polenul este un produs natural care nu creeaza dependenta, de o inocuitate absoluta (nu are insusiri vatamatoare), fara incompatibilitati cu alte produse terapeutice, fara contraindicatii, fara efecte secundare, daca se respecta intocmai dozele recomandate. Singurele fenomene constatate, uneori, constau in senzatie de greata la unele persoane sensibile la mirosul polenului, unele rare tulburari intestinale de tip diareic, dar care dispar in general daca se micsoreaza doza. Trebuie mentionat ca polenul recoltat de albine nu are nici o legatura cu polenul transportat de vint care sta la originea manifestarilor alergice respiratorii. Polenul recoltat de albine poate fi luat fara nici o problema de catre persoanele care sufera de astm sau alte alergii. Polenul poate fi luat si in timpul sarcinii fara nici un inconvenient, ba dimpotriva. Poate fi luat si de persoanele supraponderale, deoarece daca polenul reda pofta de mincare celor care au pierdut-o, in schimb nu determina aparitia unui apetit exagerat provocind ingrasarea. Chiar este recomandat persoanelor care vor sa slabeasca si tin un regim hipocaloric, pentru ca polenul ajuta la suportarea mai buna din punct de vedere psihologic a regimului alimentar. Dezechilibrul regimului hipocaloric este restabilit de elementele esentiale biologice ale polenului. Unde se comercializeaza polenul Polenul este un produs usor de gasit pe piata, iar pretul sau este convenabil in raport cu beneficiile pe care le aveti consumindu-l. Cele mai multe forme de comercializare ale polenului se gasesc la apicultorii producatori, la farmacii sau Plafar. Asadar nu ar trebui sa intimpinati greutati in achizitionarea acestui extraordinar produs natural, care constiuie principalul aliment al albinelor (mierea ocupa pozitia a doua in hrana lor) si pe care apicultorii il numesc piinea albinelor. Nu depinde decit de dumneavoastra pentru ca polenul sa devina piinea de sanatate zilnica, ceea ce va mentine in plina forma si vitalitate. Un superaliment natural Gratie compozitiei sale bogate, polenul este un asa-numit superaliment natural care constituie complementul alimentar ideal consumului zilnic pentru a limita sau compensa toate inconvenientele alimentatiei industriale contemporane cu grave consecinte asupra sanatatii noastre. Cum, din pacate, mai nimic nu se va schimba pozitiv in acest domeniu in viitorul apropiat ba dimpotriva depinde de

dumneavoastra sa adoptati masurile necesare pentru a nu suferi. Astfel, daca veti lua decizia sa va ginditi la o buna asigurare de sanatate-vitalitate pentru anii care urmeaza, nu ezitati sa integrati polenul in acest contract. Cu siguranta, nu veti regreta! Bolile si tratamentele naturiste Farmacia albinelor Dupa cum le-am promis cititorilor nostri, prindem noi file la dosarul bolilor de ficat, prin implicarea unor terapeuti cu mare experienta in domeniu. Pentru inceput, dr. Stefan Stangaciu, un medic de renume international, si Gheorghe Motorca, un fitoterapeut din Oradea, cu rezultate notabile in tratamentul bolilor hepatice. ficatului

Dr. Stefan Stangaciu Terapiile complementare cer rabdare si perseverenta Inainte de a descrie cele mai bune remedii ale stupului de albine si cele mai utile plante medicinale, este extrem de important sa intelegem si sa aplicam foarte bine regulile de aur ale apifitoterapiei in bolile hepatice: - Tratamentul trebuie coordonat de la inceput de medic, ideal de un medic specializat in terapii complementare. - Diagnosticul trebuie sa fie cat mai exact si sa includa nu numai un simplu si expeditiv diagnostic de tip clasic (de exemplu hepatita cronica tip B), ci si diagnosticul energetic de tip acupunctural (deficit energetic in meridianul ficat), diagnosticul de tip ayurvedic (exces ocazional de pe o structura afectiva de tip ), informational (ca in homeopatie), diagnosticul psihologic al personalitatii pacientului s.a.m.d. - Inainte de inceperea tratamentului propriu-zis, daca timpul o permite (in special in fazele initiale sau de mijloc ale bolii), este bine sa se aplice individualizat, de la caz la caz, diverse tehnici de eliminare rapida a toxinelor din organism si in special din tubul digestiv, plamani, rinichi si ficat. Dintre aceste metode de dezintoxicare, enumeram: diete speciale, bogate in sucuri de fructe si legume + produse apicole; post (daca persoana are suficiente rezerve, nu este prea slabita si medicul o permite); remedii homeopatice care ajuta la dexintoxicare (remedii drenoare); clisme; tehnici de presopunctura (stimularea unor puncte bioactive si zone reflexogene recomandate de medicul acupunctor care ajuta dezintoxicarea); psihoterapie etc. - Terapia trebuie sa se adreseze in principal nu simptomelor, ci cauzei: virusuri, alcool, boala autoimuna, greseli alimentare grave, obiceiuri de viata toxice (cum ar

fi fumatul), dar si stresul emotional excesiv, care induce sau ajuta starile de teama si anxietate sau starile colerice (in medicina traditionala chineza se afirma de mii de ani ca bolile ficatului pot aparea sau se pot agrava datorita tulburarilor emotionale din viata de zi cu zi). - Trebuie asigurat aportul de substante nutritive vitale pentru o functionare cat mai buna a ficatului (apa, aminoacizi, acizi grasi, glucide, vitamine, enzime, oligoelemente, minerale, hormoni, oxigen). - Trebuie asigurat aportul de substante protectoare: bioflavonoide, antioxidanti, compusi bioactivi din plante medicinale. - Pe langa toate aceste substante vitale, trebuie asigurat si aportul energetic optim, inclusiv cel reprezentat de caldura, energie bioelectrica, camp magnetic, bioenergie (Qi) si, de ce nu, iubire, afectivitate, compasiune. - Plantele medicinale, produsele apicole si orice alte remedii trebuie selectate cu mare grija, in functie de originea, compozitia si proprietatile lor farmacologice utile cazului respectiv, strict individualizat. Astfel, fiecare pacient trebuie sa primeasca reteta lui personala, si nu o reteta universala, cu pretentia de a vindeca orice boala de ficat. - Incepeti orice tratament cu produse sau remedii noi - initial cu doze mici, apoi cresteti doza treptat, pana ajungeti la doza recomandata de catre medicul curant. - Este mai bine sa se utilizeze mai multe tratamente simultan (actioneaza sinergic) si mai multe cai de administrare a remediilor - oral (ceaiuri, sucuri de fructe si legume, produse apicole), injectabil (vitamine, aminoacizi, glucoza), unguente cu efect de ameliorare a circulatiei sanguine locale si generale (Apireven), supozitoare (Miprosept, Carpicon), inhalatii (uleiuri eterice cu efect antiviral) etc. Nici una dintre metodele de mai sus nu este suficienta pentru a inlatura sau ameliora toate bolile hepatice, de aceea utilizarea combinata a mai multor asemenea metode are sanse mult mai mari de succes. - Este foarte important sa se amelioreze fluxul de sange prin ficat, pentru a permite o mai buna hranire si incalzire a acestuia, dar si pentru a elimina mai bine toxinele din el. In acest sens, metode precum masajul, presopunctura, gimnastica medicala, Taiji Quan-ul, Qi-gong-ul (descrise in medicina traditionala chineza) si Yoga medicala pot fi de un real folos si trebuie aplicate zilnic. - Somnul odihnitor si o buna relaxare in timpul zilei, prin metode speciale (cum sunt cele descrise in Yoga de mii de ani si mai recent in psihoterapia moderna), pot ajuta enorm in procesul de vindecare sau de stabilizare a bolii. - Mediul inconjurator al bolnavului trebuie sa fie cat mai curat, ordonat, iar aerul din camera - cat mai proaspat. Este foarte important sa i se induca sau sa i se intareasca pacientului gandirea pozitiva, optimista, dinamizatoare. In acest sens, familia si prietenii bolnavului pot avea un rol extraordinar de important. Sfatul psihoterapeutului trebuie cerut si apoi urmat cu strictete de catre fiecare pacient in parte! - Terapiile complementare, inclusiv in bolile hepatice, nu pot fi considerate

metode blitz, cu efect imediat; in cele mai multe cazuri este nevoie de rabdare si perseverenta, pentru a acorda suficient timp celulelor hepatice sa isi elimine mai intai toxinele, sa neutralizeze virusurile sau factorii nocivi si apoi sa reinceapa sa se regenereze in mod normal, asa cum o faceau inainte de aparitia bolii. - Pacientul educat este cel mai usor de tratat si vindecat. De aceea, terapeutul trebuie sa investeasca mult timp pentru a-i arata pacientului cauzele care au dus la aparitia bolii lui, factorii care ii sunt cei mai redutabili inamici si mai ales care ii sunt cei mai importanti prieteni. In timp, fara a exagera totusi, fiecare pacient trebuie sa devina propriul lui medic si un mare iubitor al remediilor si metodelor naturale de tratament, metode care implica din start un mare respect pentru Mama Natura!

Apiterapia in bolile hepatice Dintre toate produsele apicole, de departe se detaseaza ca importanta polenul. In literatura medicala de specialitate este cel mai des citat remediu si nutrient apicol in bolile de ficat. Pe locul doi se situeaza laptisorul de matca (cu efect nutritiv, antiviral si de stimulare a unei regenerari normale a hepatocitelor). Pe locul trei este mierea, ca produs apicol cu aport energetic maxim, dar avand si efecte de tip depurativ (eliminare de toxine) si dupa unele studii recente, efect antiviral. Propolisul are efect antiviral cert, dar si rol protector al celulelor hepatice, prin marea lui concentratie in bioflavonoide.

Cum se administreaza produsele apicole? In primul rand, respectand toate regulile de mai sus. Se pot lua separat, in special la inceputul tratamentului, pentru a verifica daca sunt bine tolerate, apoi este bine sa se ia combinat, pentru a obtine mai usor un efect sinergic (de exemplu, produsul Hercules - contine miere, polen si catina sau produsul Apivitas forte contine miere, extract de polen, apilarnil). Se vor respecta dozele recomandate de producator. Pentru un adult, dozele recomandate sunt in general urmatoarele: - Miere proaspata (ideal poliflora): aproximativ 30-60 g/zi (interzisa diabeticilor insulino-dependenti; cu mare atentie, sub control medical, 5-10 g/zi la diabeticii insulino-independenti). - Polen (ideal proaspat recoltat, procurat de la apicultorul cel mai apropiat de domiciliul bolnavului, uscat la o temperatura de maxim 35?C): 30-60 g/zi. In absenta polenului recoltat prin metoda descrisa mai sus, se poate folosi si polenul existent pe

piata, amestecat cu miere si apoi cu iaurt sau amestecat in suc proaspat de fructe si legume (lamai, portocale, morcovi, sfecla rosie, varza, cirese, fragi, mere, catina, struguri, banane). - Laptisor de matca (ideal cel proaspat, cu maxima putere antivirala si regeneratoare): 1-2 g/zi, obligatoriu sublingual. - Propolis in forma de extract uscat. Proposept (6-8 tablete/zi); propolis brut proaspat, direct de la apicultori (3-5 g/zi - se suge, apoi se mesteca inainte de inghitire); extract alcoolic (tinctura 30%) - 1 picatura la fiecare kilogram de greutate corporala. Copiii intre 6 si 12 ani pot lua jumatate din doza adultului, iar copiii intre 1 si 5 ani - aproximativ 1/4 din doza adultului. Este foarte bine ca toate produsele apicole (ca si remediile din plante) sa se tina cat mai mult timp sub limba inainte de inghitire. Aceasta metoda permite absorbtia anumitor substante, chiar daca in cantitate foarte mica, totusi extrem de utile pentru functionarea intregului organism, inclusiv a ficatului.

Fitoterapia in bolile hepatice Exista o gama foarte larga de plante medicinale utile in bolile hepatice, cu actiune directa in eliminarea sau neutralizarea cauzelor bolii sau cu efect de ajutorare a functionarii ficatului si a vezicii biliare. Dintre acestea, cele mai importante sunt: semintele de armurariu (cu actiune antihepatotoxica) - care se vor pisa inainte de utilizare; anghinarea (efect de ameliorare a functionarii vezicii biliare), rostopasca (efect favorabil asupra vezicii biliare), cimbrul (foarte bun efect antibacterian), sunatoarea, sofranul, turita mare, coada-soricelului, sulfina, urzica vie (efect depurativ si mineralizant), coada-calului (efect mineralizant, antihemoragic), matasea de porumb (efect diuretic), cerentelul (antihemoragic), pedicuta, anasonul, cicoarea (antiobstruante). In hepatita cronica se recomanda urmatoarele plante medicinale: afin (frunze si fructe), alun (muguri), anghinare, catina, cicoare, levantica, lichen de piatra, radacina si iarba de papadie (depurativa, diuretica), pin (muguri), pufulita cu flori mici, sulfina, sunatoare, urzica vie. In ciroza hepatica se recomanda: catina, pedicuta, pufulita, sulfina, cerentel, traista ciobanului si coada-calului (antihemoragice). Este bine de retinut ca numai medicul specializat in terapii complementare este acela care poate stabili care dintre remediile de mai sus sunt cele mai utile si numai el poate recomanda doza si modul de administrare cele mai adecvate fiecarui caz in parte. FLORENTIN POPA D-l dr. Stefan Stangaciu poate fi contactat la Centrul Medical de Diagnostic si

Tratament Aly Crys Med din Bucuresti, str. Rosia Montana nr. 6, bl. O7, sc. B, ap. 6, sector 6, tel. 021/430.33.65

Gheorghe Motorca Bolile hepatice sunt vindecabile in marea lor majoritate Pentru bolile hepatice, cabinetul oradean Farmacia Verde recomanda bolnavilor tratamente complexe, care constau in amestecuri de plante medicinale pentru ceaiuri, extracte si tincturi din plante si produse apicole. Din pacate, nu putem oferi exemple de combinatii de plante, retete pe care sa le aplice cititorii dvs., fiindca noi individualizam foarte strict tratamentul. La Farmacia Verde nu exista doi pacienti care sa fi beneficiat de aceleasi combinatii de plante si tincturi. Dupa o experienta de peste 25 de ani in domeniul fitoterapiei, putem spune ca bolile hepatice sunt vindecabile in marea lor majoritate. De exemplu, o steatoza hepatica se vindeca in 3-6 luni de tratament, o hepatita - intre 6 luni si un an, iar in cazul cirozelor sau tumorilor hepatice tratamentul poate dura intre 1 si 2 ani. In aproape toate cazurile, analizele de laborator arata imbunatatiri substantiale dupa prima luna de tratament, simptomele suparatoare ale bolii disparand treptat. Important este faptul ca tratamentul fitoterapic nu are contraindicatii, putand fi urmat in paralel cu orice alt tratament, naturist sau alopat. Si fiindca cei mai buni martori ai vindecarilor sunt insisi pacientii, voi enumera cativa dintre cei care au urmat tratamentul nostru: - Hepatita cronica cu virus C: Zamfira Lichtl (34 ani) - Bucuresti, tel. 021/655.56.76. - Ciroza hepatica: Constantin Coman (60 ani) - Bucuresti, tel. 021/220.43.88; Gavrila Coman (70 ani) - Brasov, tel. 0268/13.45.17; Alexa Rus (66 ani) - ClujNapoca, tel. 0264/16.89.18; Stanciu Ana (59 ani) - Tulcea, tel. 0240/51.61.88. - Hepatita cu virus B si C: Ioan Baciu (44 ani) - Voluntari, S.A.I., tel. 021/655.07.75. - Tumora hepatica: Vasile Patrasca (47 ani) - Campina, jud. Prahova (tumora inoperabila - vindecat in 10 luni); Ioan Necula - Ivesti, jud. Galati (metastaze hepatice - au disparut dupa tratament); Florica Zdrinca (36 ani) - Beius, jud. Bihor, tel. 0259/21.11.26 (medicii ii mai dadusera o luna de trait - vindecata). D-l Gheorghe Motorca poate fi contactat la cabinetul Farmacia Verde Oradea, str. Leonardo da Vinci nr. 30, bl. PC 38, ap. 1, Cartier Nufarul II, tel. 0259/12.52.52, 46.77.04, 0744/57.05.85, 0745/52.19.88

DISCLAIMER: Acest mesaj NU ESTE SPAM. Contine toate datele de identificare si instructiuni de dezabonare. Corina, primesti acest articol gratuit deoarece te-ai abonat sau ai fost abonat de cineva caruia i-ai oferit adresa ta de email [email protected] Imi cer scuze daca mesajul ajunge la tine dintr-o eroare sau daca acest e-mail nu iti aduce informatii utile. Daca doresti sa renunti la abonament si sa nu mai primesti alte mesaje, te rog sa dai un simplu click pe legatura de la sfarsitul mesajului. Vei fi sters automat din baza de date. Acest curs este prezentat doar pentru scopuri informaionale i nu are intenia de a diagnostica, trata, vindeca sau preveni nici o boal. Nu trebuie luat ca baz pentru nici o decizie sau aciune. Suntei sftuit s consultai consilieri profesioniti n domeniul respectiv, cu privire la aplicabilitatea unui anume aspect al coninutului. Aceste informaii nu se pot substitui n nici un mod sfaturilor sau prescripiilor medicului dumneavoastr sau a oricrui personal medical calificat. Nu trebuie s folosii informaiile prezente n scopul diagnosticrii sau tratrii oricror probleme de sntate sau boal sau de nlocuire a medicamentelor, a tratamentelor prescrise de personalul medical autorizat. Dac avei sau credei c avei probleme cu sntatea sau suntei bolnav, adresai-v de urgen medicului dumneavoastr sau unor consultani de specialitate. Cursul ofer informaii selectate despre boli i despre tratamentul lor. Asemenea informaii nu sunt menite a fi utilizate ca sfaturi medicale. Asemenea informaii nu constituie un substitut pentru sfatul unui doctor. Dac avei sau suspectai ca avei probleme de sntate, consultai medicul de familie sau alt consultant medical

calificat.