La 25 de ani de la căderea dictatorului Nicolae Ceauşeşcu, Klaus Iohannis a devenit, în 21 decembrie, cel de al patrulea preşedinte al tinerei democraţii româneşti. O victorie surprinzătoare. Nimeni nu şi­ar fi imaginat, cu câteva săptămâni în urmă, că acest fost profesor de fizică, membru al comunităţii germane din România, protestant într­o ţară ortodoxă, îl va învinge pe candidatul socialist Victor Ponta, marele favorit din sondaje. Însă românii, exasperaţi de multiplele scandaluri de corupţie, au dorit schimbarea. Iar pentru Iohannis, dosarele care vor urma sunt toate greu de rezolvat: sisteme de educaţie şi de sănătate care şchioapătă, fuga absolvenţilor de universităţi în străinătate, integrare europeană blocată de problema spaţiului Schengen, fără a uita de foarte dificilul dosar al romilor emigraţi...Pentru a complica şi mai mult situaţia, noul preşedinte va trebui să se acomodeze cumva cu rivalul său, căci Victor Ponta, exceptând o lovitură de teatru, va rămâne prim ministru până la viitoarele alegeri legislative, în 2016. Care va fi oare marginea sa de manevră? Pentru prima oară de la alegerea sa ca preşedinte, Klaus Iohannis se exprimă în presă. Iar în luna ianuarie va fi primit, este foarte probabil, de preşedintele François Hollande, la Palatul Elysée.

Klaus Iohannis :" Românii doresc o schimbare" Victoria dvs a surprins, cu atât mai mult cu cât aveaţi 10 procente de recuperat la finalul primului tur de scrutin, când aţi terminat în urma adversarului dvs, Victor Ponta. Cum vă explicaţi acest final neaşteptat? Rezultatul este atipic, este adevărat. Am fost şi eu surprins, deşi am fost convins încă de la început că voi câştiga. Am fost printre puţinii care au crezut din capul locului în victoria mea. Cred că românii nu au realizat miza acestor alegeri decât între cele două tururi. Campania fusese, până atunci, puternic bruiată de fundal: am avut veşnicele dispute între primul ministru [Victor Ponta] şi preşedinte [Traian Băsescu], am avut foarte multe acţiuni în justiţie, foarte vizibile [realizate de DNA], foarte interesante mediatic. Şi apoi toţi acei candidaţi, nu mai puţin de 14...Cetăţeanul de rând, până la primul tur, de multe ori nici nu şi­a dat seama care este miza, nu s­a discutat practic deloc despre programul candidaţilor. De abia în turul doi oamenii şi­au dat seama despre ce sunt aceste alegeri. Că nu e vorba doar de a alege persoana A şi persoana B, ci de a alege între un sistem vechi, de care vroiau să se debaraseze, şi o ofertă nouă, atipică. Peste aceste treziri din campanie, a venit votul din diaspora, care a avut o influenţă majoră asupra gestului în sine. Voturile tinerilor au contribuit enorm la victoria mea. In final, participarea, de 65%, a fost considerată de analişti ca fiind fenomenală pentru anul 2014. Alegătorii ne­au trimis, până la urmă, două mesaje: au votat anti­sistem, anti Partidul Social­Democrat, şi au transmis o dorinţă de a avea un viitor mai bun. Că doresc schimbarea. Din acest mix a reieşit rezultatul pe care îl vedeţi. Va trebui să lucraţi cu un prim ministru care îşi păstrează majoritatea în Paralament, şi care se presupune că nu vă va face cadouri. Cum veţi proceda? Atunci când mi­am anunţat candidatura am spus că vreau să fac lucrurile altfel, adică printr­un alt stil de a aborda politica: mai puţin scandal, mai puţină gălăgie, mai multă concentrare pe esenţa problemelor. Este exact ceea ce o să fac. Nu mă veţi vedea certându­mă la vreo televiziune cu primul ministru, oricare ar fi el. Faptul că acum primul ministru este fostul meu adversar din campania electorală, sigur, e o notă

aparte şi va face colaborarea poate un pic mai complicată mai greu de gestionat, însă indiferent de acest lucru, ceea ce trebuie rezolvat sunt problemele românilor, nu ale unui preşedinte sau ale unui prim ministru. Voi face astfel încât colaborarea cu guvernul să fie corectă. Dar poate că guvernul PSD nu va exista multă vreme... În acest context de coabitare, care poate fi deci rolul preşedintelui? Trebuie să fie un model pentru societate. Felul în care se comportă, ca persoană publică, trebuie să inspire naţiunea şi nu să o distreze. Credeţi­mă, va fi o nouă abordare pentru România. Totuşi, nu preşedintele trebuie să impună schimbarea. El trebuie să se sprijine pe un guvern care lucrează în acelaşi sens. Lucrurile nu vor putea evolua corect decât din momentul în care guvernul va fi din aceeaşi formaţiune politică cu mine, şi nu din partea adversarului. Nu se va întâmpla repede, dar sper ca schimbarea să aibă loc în 2015. Sau cel târziu în 2016, după alegerile legislative. Care sunt dosarele dvs prioritare? Sunt atâtea şantiere care trebuie duse simultan! Mai întâi, trebuie continuată lupta împotriva corupţiei. Pot crea atmosfera necesară continuării luptei anticorupţie. Pe plan instituţional, trebuie să adoptăm proceduri noi, mai uşoare şi mai transparente, fie că este vorba de felul în care sunt aleşi deputaţii, fie că e vorba de formarea partidelor politice şi finanţarea lor. Vreau să lansez câteva dezbateri publice pe probleme de sănătate şi de educaţie. Astăzi, în România, dezbaterea are loc doar în interiorul partidului care a demarat reforma. Iar atunci când pleacă de la putere, urmaşul său se străduieşte să distrugă rapid totul. Dacă vrem să reformăm cu adevărat sistemul public, deciziile trebuie să aibă un consens politic şi să fie acceptate de toate marile partide politice. Un mandat este însă oare suficient pentru a duce lucrurile la bun sfârşit? Acţiunea mea se înscrie în durată. Lucrurile nu se pot schimba în patru sau cinci ani. De aceea doresc un guvern care să dureze două mandate, vreau să fiu un preşedinte care să aibă două mandate. Mai mult de 3 milioane de români trăiesc astăzi în străinătate. Fuga de "creiere" este o problemă importantă pentru România... Dincolo de cazul românesc, o mulţime de alte state europene se confruntă cu această fugă a creierelor spre Vest. Tinerii diplomaţi români pleacă spre Germania, în timp ce tinerii diplomaţi germani sau francezi pleacă spre Statele Unite. E o problemă importantă. Avem nevoie de aceşti tineri pentru a ne dezvolta. Ori, majoritatea pleacă din ţară de îndată ce­şi termină studiile. Nu există decât o singură modalitate pentru a­i incita să facă o carieră în ţara în care s­au născut: instaurarea unui model de societate echitabil, capabil să promoveze tinerele talente în funcţie de competenţele lor. Cei plecaţi vor putea şi ei reveni acasă, doar atunci... Poate că o altă modalitate ar fi atragerea investitorilor străini. Aceştia pleacă adeseori la fel de repede cum au venit, descurajaţi de instabilitatea fiscală şi de corupţie. Sunt 25 de ani de când consilierii din străinătate ne spun cum să facem pentru a deveni atractivi. Deci reţeta o cunoaştem. Trebuie să luptăm împotriva corupţiei, să

instaurăm mai multă transparenţă în procedurile publice şi să creăm un mediu legislativ favorabil, mai stabil, mai ales în domeniul fiscal. Problema este că nu este suficient să vorbeşti despre asta trebuie să existe şi o persoană determinată să realizeze ce trebuie făcut. Voi face ce trebuie. Politica externă face parte din prerogativele dvs. Care vor fi orientariile sale? In acest domeniu este foarte important să se înţeleagă că nu trebuie inventată roata. Politica externă română se bazează pe trei piloni: partenariatul strategic cu Statele Unite, relaţiile cu NATO şi UE. Nu voi schimba nimic din această politică. Ea garantează securitatea ţării noastre, situată în estul Europei, şi este rezultatul unor decizii politice consensuale. Acest echilibru este dovada că în România este posibilă realizarea unui proiect mare pe baza unor acorduri care depăşesc, întocmai, clivajele politice. In cartea pe care tocmai aţi publicat­o (1), scrieţi că "românii nu trebuie să fie cetăţeni europeni de rangul doi". Cum veţi face din România o ţară care contează? O să vă surprindă, poate, dar eu nu aştept totul de la Bruxelles. Am mari aşteptări din partea tuturor statelor Uniunii Europene. Acestea trebuie să accepte ideea că UE ar avansa cu mult mai bine dacă ar rămâne fidelă valorilor pe care s­a fondat, adică pe egalitatea tuturor partenerilor. Fiecare stat membru are aceleaşi drepturi şi aceleaşi obligaţii. Nu este vorba de loc de negarea diferenţelor, însă acestea sunt, din punctul meu de vedere, mai degrabă de ordin economic decât conceptual. Toate statele membre sunt democraţii. Unele funcţionează bine, altele, mai tinere, au o mulţime de probleme de rezolvat, ca România. Totuşi, nimic nu justifică apariţia unei Europe cu două viteze. Suntem o unică Uniune. Doriţi deci intrarea României în spaţiul Schengen în timpul mandatului dvs? Da, aş fi bucuros să fie aşa. Au fost foarte multe discuţii în ultimii ani, asupra motivelor care blochează aderarea ţării noastre, plus a Bulgariei, la spaţiul Schengen. Ce e de făcut? Tratatul Schengen era mai degrabă "tehnic", la inceputuri, dar deja importanţa sa a devenit politică. Dacă ne dorim o singură Europă, trebuie să revenim la filosofia iniţială. În ce ţară veţi efectua primul dvs voiaj oficial? Nu am definitivat încă programul, dar probabil că va fi Moldova, la Chişinău. Aceasta pentru că România şi Moldova au o relaţie specială, unică în Europa. A doua, poate la Bruxelles. Statul vecin, Moldova, are deci vocaţia de a deveni cel de al 29­lea stat membru al UE? Doresc acest lucru, da. Şi în Moldova au avut loc alegeri, parlamentare, în noiembrie. Partidele pro­europeene dispun de majoritatea parlamentară şi un prim pas, foarte important, a fost făcut, în iunie, odată cu semnarea acordului de asociere. Drumul spre UE este încă lung, dar eu sunt optimist. Iar România poate ajuta Moldova să intre în UE.

Povestea de dragoste dintre Franţa şi România s­a cam deteriorat în ultimul timp, odată cu apariţia unui subiect dificil, romii. Cum aveţi intenţia să abordaţi acest dosar? Fiecare ţară trebuie să­şi joace rolul şi fiecare stat trebuie să aibă o politică de integrare decentă. Aceasta este o problemă pe care nu o putem rezolva pe plan naţional; trebuie să o rezolvăm împreună. Nu putem deplasa aceste populaţii dintr­un punct într­altul, autoritar, nu este o soluţie. Sunt foarte decis să mă implic în acest domeniu şi să găsesc soluţia comună. Cancelarul german, Angela Merkel, v­a scris o scrisoare de felicitare între cele două tururi de scrutin. Faceţi parte din minoritatea germană a României. Din Transilvania. Această proximitate ar putea duce la o relaţie cu Germania care să funcţioneze brici, ca un motor de Mercedes? Nu ştiu dacă va funcţiona brici, şi nu ştiu dacă relaţiile bilaterale cu Germania vor fi şi mai bune din cauza etniei mele germane. Nu prea cred. Tot ceea ce ştiu este că scorul pe care l­am avut în al doilea tur (54%) îmi conferă o adevărată legitimitate, un aspect care ajută. Nu sunt un nou venit în politică. Şi dacă felul meu de a fi în politică va face relaţia cu Germania, sau cu orice altă ţară, şi mai bună, nu pot decât să mă bucur. Raporturile României cu Rusia au fost obiectul unor dezbateri pasionate în presă, în timpul campaniei prezidenţiale. Ce relaţii doriţi să aveţi cu Rusia, în contextul internaţional actual? Este un temă complicată. Suntem în situaţia în care partenerii noştri aplică sancţiuni pentru a aduce pe toata lumea în poziţia în care tratatele internaţionale să fie respectate. Nu există altă cale decât a juca împreună cu partenerii. A juca un rol individualist ar fi o mare eroare. De 25 de ani încoace, românii au avut tot felul de preşedinţi: "împăciuitor", tehnocrat, "jucător", ca porecla dată predecesorului dvs, Traian Băsescu. Care va fi stilul dvs? Voi fi un mediator, un integrator şi un arbitru. Credeţi­mă, e un echilibru greu de găsit! Românii aşteaptă multe de la dvs, probabil că şi dvs aşteptaţi multe de la ei. Cum veţi face să nu dezamăgiţi? Eu pot să fac un singur lucru, să fac tot ce pot. Si asta o să fac.

1. “Pas cu pas”, editura Curtea Veche, Bucureşti, 2014