La al doilea mandat de primar, când se îngâna vara cutoamna anului 2008, Ioan Duţu s-a gândit să pună de omică găinărie, probabil pentru a-şi recupera banii chel-tuiţi în campania electorală din luna mai a aceluiaşi an,ba să mai iasă şi ceva pe deasupra, că se anunţau vre-muri de criză economică la nivel mondial. Tot gândindu-se şi socotindu-se, că doar este profesor de matematică,de unde să ciupească ceva bani albi pentru zile negre,iată că i-a venit ideea salvatoare: ŢEAVA!

DIN CICLUL ELECTORAL„FAPTELE VORBESC” (II)

România, la mezatul revendicărilor

Eşti un mincinos, domnule Klaus Iohannis!

Anul XIII, nr. 155 • 16 pagini • 8 iunie 2012 • 2 lei

AVERTISMENT! PERSOANELE CU UN COEFICIENT DE INTELIGENŢĂ SCĂZUT ŞI CELE CARE CRED FĂRĂDISCERNĂMÂNT TOT CEEA CE VĂD ŞI AUD LA TELEVIZOR SUNT RUGATE SĂ NU CITEASCĂ „JUSTIŢIARUL SIBIAN”,

FIINDCĂ LE POATE DĂUNA GRAV PROPRIILOR CONVINGERI FORMATE DE ALŢII !

Revistă de atitudine împotriva corupţiei, abuzurilor şi apărare a istoriei, culturii, spiritualităţii româneşti

pag. 2

pag. 3

pag. 9

pag. 10 - 13

pag. 7

Pentru cei care susţin că primarul Klaus Iohannis atransformat Piaţa Mare din Sibiu într-o ,,bijuterie”:Nu mai faceţi afirmaţii mincinoase!

Alături este o fotografie când Piaţa Mare era cuadevărat frumoasă şi atrăgea, ca un magnet, sibienide toate vârstele. Să vă mai spunem un ,,secret”: Pe vremea aceea, deşi comuniştii conduceau ţara,Sibiul era vizitat de mai mulţi turişti decât în prezent.

Cum s-au scurs banii comunei Gura Rîului pe

ţeava primarului Ioan Duţu

Pentru Nicolae Avram,primarul din Şura Mare,doar interesul personal

este „mare” (II)

pag. 5

Anunţ,,Justiţiarul sibian” intră în vacanţa de vară,deoarece şi majoritatea persoanele care ne citesc:parlamentari, magistraţi, cadre universitare şistudenţi, îşi întrerup activitatea. Spre deose-bire de restul presei sibiene, noi scriem cu unscop, nu doar ca să ne aflăm în treabă.

Următorul număr al revistei se va difuza în luna septembrie.

Atunci o să analizăm şi rezultatul alegerilor locale din judeţul Sibiu.

Gheorghe Roman s-a îmbogăţit prinsărăcirea Primăriei Mediaş pentru care

candidează

Da, domnule primar, dumneata eşti unmare mincinos. Pot să încep şirul argu-mentelor, exemplificând cu banala şi stu-pida minciună afişată zilele acestea în totoraşul pe scumpele panouri publicitarecu care împânzeşti oraşul, din patru înpatru ani. Mă refer la transcrierea falsă(mincinoasă) a numelui tău în campaniileelectorale, când în loc de Iohannis, cum ainumele scris în cartea de identitate, do-reşti musai să apari scris Johannis pe afişeşi bannere. În legătură cu acest nume in-corect, deoarece în germana literară esteJohannes, ai minţit şi atunci când, în urmăcu ceva ani, ai afirmat într-un interviuacordat ziarului „Monitorul de Sibiu” că„tovarăşii” comunişti ţi-au românizat nu-mele. O tâmpenie mai mare nici că mi-afost dat să aud, legat de subiectul acesta.Aşa de tare aţi fost persecutaţi voi, etniciigermani, încât Gheor ghe Maurer, prove-nit din tată neamţ din Alsacia, a fost pre-mier al României (1961 – 1974), iar sasulRichard Winter a fost prim-secretar al ju-deţului Sibiu (1968 – 1975) şi a ocupatpostul de ministru în două ministere. Iardacă ţi se româniza, cu adevărat numele,atunci te numeai Ionescu, în nici un cazIohannis, cu „I” sau cu „J”, nici nu mai con-tează, că tot incorect este ortografiat!

Ai minţit încă de dinainte de aajunge primar, în iunie 2000, când româ-nii te-au votat influenţaţi de mitul saşilorharnici, gospodari şi cinstiţi. Acei saşi aucam plecat în Germania, definitiv, aici arămas doar legenda, care nu mai este su-sţinută de afacerile tale necinstite, pre-cum şi cele ale saşilor lacomi din clicadumitale. În campania electorală din anul2000 ai minţit în conferinţă de presă –deţin înregistrarea video! – că în anul ur-mător o să-l aduci pe unul dintre cana-dienii pentru care ai intermediat adopţii,împreună cu copilul adoptat de acela şi osă-i prezinţi presei. Nu te-ai ţinut de cu-vânt şi nu i-ai adus pe acei oameni, deoa-rece copilul a devenit adult între timp,dacă mai trăieşte. Personal, mă îndoiesccă acei copii traficaţi de tine şi restul or-ganizaţiei criminale transfrontaliere maitrăiesc. La fel ca majoritatea celor care austudiat fenomenul adopţiilor pe bandărulantă de la începutul anilor ’90, înclin şieu să cred că acei copii au ajuns în băncide organe sau au devenit, în cel mai „feri-cit” caz, victime ale pedofililor.

Tot în aceeaşi campanie electorală dinanul 2000 ai afirmat că o să reintroducitramvaiele în Sibiu. Unde sunt? Nu numaică nu le-ai reintrodus, dar ai vrut să su-primi şi linia de tramvai Sibiu – Răşinari,noroc cu răşinărenii că s-au oferit să preiaei acest mijloc de transport cu tradiţie şide mare interes turistic. Mai mult, ai des-fiinţat şi celălalt mijloc de transport eco-logic, nepoluant: troleibuzul. S-au cheltuitbani mulţi de către statul român pentruacele linii electrificate, iar tu nu ai ştiutcum să le nimiceşti pentru a valorifica cu-prul la fier vechi, exact ca ţiganii, nu casaşii gospodari! Oraşele cu adevărat civi-lizate din Europa alocă fonduri impresio-nante pentru realizarea transportului încomun ecologic, iar tu l-ai avut şi l-ai dis-trus cu nonşalanţă.

Ai minţit, împreună cu soţia ta, când v-aţi folosit de falsuri în înscrisuri ca să in-traţi în posesia unor case imens situateultracentral (str. N. Bălcescu, nr. 29 şi str.G-ral Magheru, nr. 35) care nu v-au apa-rţinut neam de neamul vostru, soacra tafiind doar servitoarea fostului proprietar,decedat fără urmaşi! Valoarea celorlaltepatru case cumpărate şi un apartament,de dumneata şi consoarta, nu poate fiacoperită cu salariile a doi bugetari care,în plus, îşi fac concediile în Caraibe şi îşicumpără haine de la magazinele de luxdin Viena. Ai parvenit, la fel ca alţi minori-tari, ţiganii din Iaşi, care tocmai sunt an-chetaţi de poliţie şi care locuiau înbordeie pe vremea lui Ceauşescu şi acumau palate cu turnuleţe şi limuzine ger-mane. Tu nu ai locuit în bordei, dar con-duceai un hârb de Dacia 1300, în iunie2000, când ai venit încălţat în sandale să-

ţi preiei fotoliul de primar. Rucsacul înspate îţi mai lipsea ca să pari un sas au-tentic! Nici ţiganii din Iaşi nu pot justificaîmbogăţire rapidă, la fel cum nu poţi nici tu!

Pe lângă tine, tot prin afaceri oneroasepe bani publici, s-au îmbogăţit şi alţii, cumeste Ilie Grădinar, cel mai bogat bugetardin România, director peste Centrale Ter-mice, deşi Sibiul nu mai are astfel de cen-trale demult. Cu toate acestea, fărăcentrale termice de cartier, directorul IlieGrădinar a devenit milionar în euro, ave-rea acestuia fiind estimată de Forbes la 7-8 milioane de euro, ocupând la nivelnațional locul 485. Pe acest Grădinar, su-

balternul tău în organigrama primăriei, l-ai apărat atunci când s-a făcut publicăbogăţia lui. Pentru fiul ăstuia ai putut ofi-cia cununia civilă - tu personal, că doareraţi între voi, milionarii în euro! - într-osâmbătă, în timp ce sibienii de rând au in-terdicţie la cununii în această zi, deoarecevoi, parveniţii, sunteţi rasa superioară,cățărată în vârful piramidei, pe umeriinoştri copleşiţi de rezultatul hoţiilor voas-tre, ca să ne priviţi dispreţuitori de acolode sus! Sibiul este singurul oraş din Ro-mânia unde nu se oficiază cununii civilesâmbăta, decât doar pentru „lume bună”!Proştii să le admire cu invidie alaiurile scli-pitoare alcătuite din fonfi şi tute, îmbo-găţiţi din furturi pe spinarea lor, aplebeilor şi să meargă să-i voteze în con-tinuare, că doar de aia sunt proşti! Tot Si-biul este singurul oraş din ţară undeprimarul nu acordă audienţe. Suntem pri-mii din România la falşi handicapaţi şi laoameni muşcaţi de căpuşe, dar ultimii larespectarea drepturilor cetăţenilor, fi-indcă, „normal”… Sibiul este altfel! Până şila problema căpuşelor Iohannis a găsit oexplicaţie la fel de ridicolă ca şi votul masival sibienilor pentru Băsescu, oferit, în va-rianta iohannisiană, doar ca să rămână celmai iubit dintre sibieni în oraş ca primar şisă nu plece la Bucureşti ca premier. Astfel,referitor la căpuşe, primarul a declarat căsibienii fiind foarte civilizaţi s-au dus la me-dicii specialişti pentru orice pată suspectăapărută pe piele. Cu alte cuvinte, conjunc-tural, i-a făcut pe sibieni prăpăstioşi, proştişi fricoşi.

Herr Iohannis, aşa cum l-ai apărat pu-blic pe Ilie Gigacalorie, cum este poreclitGrădinar, la fel ai apărat şi alţi indivizi, dincercul vostru închis, al protipendadei im-postorilor şi hoţilor, atunci când au fostprinşi cu ocaua mică. Ai tăcut din gură şinu ai mai comentat, doar atunci când aufost condamnaţi. Eşti şi laş, pe lângă fap-tul că eşti mincinos şi corupt! Tot din laşi-tate nu te-ai prezentat în anul 2004 în faţaComisiei pentru Cercetarea Abuzurilor,Corupției și pentru Petiții din Cameră De-putaților, deşi ai fost invitat de două ori.Atunci trebuia să dai explicaţii în faţa de-putaţilor şi a reclamantei Maria Iliuţ des-pre cei trei nepoţi ai ei, de care nu se mai

ştie absolut nimic din anul 1990, când tuşi nevastă-ta ia-ţi tranzacţionat ca pe niştesclavi, vânzându-i unei familii dubioasedin Canada, împreună cu alţi doi copii.

Ai promis în campania electorală din2008 că o să acorzi audienţe, aşa cum ocere fişa postului de primar, dar nu te-aiţinut de cuvânt. Deci ai minţit din nou!Atunci am candidat şi eu, iar propagandi-ştii tăi fideli, din primăria Sibiu şi din Ger-mania, au postat pe forumurile sibiene oserie de injurii la adresa mea. Cei mai pon-deraţi în exprimare mă tot întrebau ce amfăcut eu pentru Sibiu, de parcă eu mai fu-sesem primar. Iohannis ce făcuse pentru

comunitate până în anul 2000, când a fostales primar pentru prima oară, în afară decopiii vânduţi peste hotare şi cele douăcase luate cu japca? În ceea ce mă prive-şte pe mine, am să le răspund acum celorcurioşi în privinţa aportului meu pentrusocietate. Deşi nu am ocupat aceeaşi fun-cţie de primar ca Iohannis, în anul 2008,când îmi depusesem candidatura pentruPrimăria Sibiu, făcusem şi eu câte cevapentru societate, în general, dar şi pentruSibiu, în special. Este necesară o precizare:ceea ce am făcut a fost pe banii mei, nupe bani publici, din care să-mi trag şi euparte, aşa cum a procedat idolul la care văînchinaţi voi, propagandiştii sau cei cucreierele spălate şi neuronii puşi pe bigu-diuri! Astfel am înfiinţat prima bibliotecăpublică cu patrimoniu propriu şi capitalintegral privat din România. Dumneata,domnule Iohannis, o cunoşti prea bine,deoarece prima dată ne-am întâlnit acolo,pe strada Nicolae Bălcescu nr. 29, iar dupăaceea m-ai şi evacuat, spaţiul respectiv

fiind furat de tine, împreună cu nevastă-ta şi cu nefericitul escroc Ioan Baştea,complicele vostru, care a murit în 1 oc-tombrie 2010, departe de casă, pe un patde spital din Jacksonville, Florida, la doar50 de ani.

Tot în campania electorală din 2008, aifost vizitat în scop electoral de premierulde atunci, liberalul Călin Popescu Tări-ceanu şi aţi semnat împreună un Protocolpentru centura ocolitoare a Sibiului, darcentura a rămas doar pe hârtie, alţii fiindcei care au s-au implicat la construirea ei.Deci, mai bifăm o minciună electorală adomnului Klaus Iohannis!

La fel mint şi propagandiştii tăi de peinternet, intoxicând lumea cu diversiunica aceasta cu firma BMW care o sa des-chidă o fabrică la Sibiu, datorită primaru-lui nostru iubit şi alte bazaconii de felulacesta. Dacă primeai şpagă un Audi, totpentru „imagine”, atunci lătrătorii tăi per-sonali ar fi spus că Audi este cea care vadeschide o fabrică la Sibiu. Voi chiar necredeţi imbecili pe toţi?

Ai minţit prin biroul tău de presă că Si-biul este premiat pentru accesarea defonduri europene, care au totalizat 128milioane de euro, deşi în realitate sumaaccesată, de doar 3.605.041 euro, ne cla-sează printre oraşele reşedinţă de judeţcodaşe la accesarea de fonduri structurale.

Când încercam să le deschid ochii oa-menilor în primul tău mandat de primar,arătând că imaginea de „sas cinstit” pecare o clădeşti cu ajutorul unei prese co-rupte este falsă, eram acuzat ca fiind unnaţionalist. Asta deoarece despre voi, mi-noritarii, nu se poate spune nimic nega-

tiv, deoarece una-două săriţi de cur în susşi vă dați discriminaţi etnic, indiferent căsunteţi saşi, unguri sau ţigani. La fel, nucontează că unii dintre voi sunt criminali,hoţi sau pedofili, voi aveţi automat maimulte drepturi decât noi, românii, care amajuns să fim străini în propria noastră ţară.

Din ce în ce mai mulţi oameni s-au con-vins că am avut dreptate, aspect care s-asimţit la votul de acum patru ani, iar de-clinul naziştilor conduşi de tine s-a văzutde atunci, când FDGR a pierdut doi consi-lieri locali la Sibiu. Când vă zic nazişti, nu ospun la modul peiorativ, ci conform evi-denţelor, deoarece FDGR s-a declarat ofi-cial succesor al Grupului Etnic Germanprin justiţie. Am scris despre această faptăde o gravitate ieşită din comun, dar vădcă autorităţile române nu au curajul să in-tervină ca să nu o supere pe stăpâna Eu-ropei, Germania, care îl protejează peKlaus Iohannis, fiindcă-i reprezintă intere-sele în jocurile murdare pe care le preg-ăteşte în defavoarea românilor. Până şipreţurile exorbitante şi în continuă as-cendenţă, pentru benzină sau motorină,pe care le plătiţi cotidian, tot de la Ger-mania vi se trag, deoarece nemţii l-auobligat pe premierul Adrian Năstase săvândă Petrom-ul austriecilor la un preţ dedumping, pentru ca România să fie ac-ceptată în UE, la fel cum l-au obligat să re-trocedeze toate imobilele pe care FDGR,prin preşedintele său Klaus Iohannis, le varevendica, chiar dacă nu vor putea să pro-beze că acele case le-au aparţinut vreodată.

Acum toată Europa se întoarce la na-ţionalism, în frunte cu Germania, la carese raportează Sibiul, aşa că o să fie maigreu cu aruncarea acuzei de „naţionalist”,ca şi cum ar fi vorba de o boală ruşinoasă!Cancelarul german, Angela Merkel, a afir-mat că multiculturalismul s-a dovedit uneşec în Europa. Doar în România şi în spe-cial la Sibiu - un adevărat „poligon” de tes-tare al multiculturalismului, cu conduceregermană, dar şi cu rege şi împărat ţigani!- continuă să se facă mare caz de acestconcept depăşit.

Domnule Iohannis, ai afirmat în faţapresei că o să ai emoţii în ziua alegerilor.Eu nu am, deoarece ştiu că o să ieşi primardin nou, dar nu cu scorul la care te aştepţişi de care se face atâta caz, din patru înpatru ani, de slugile tale din presă. Ca să-ţi torn pelin în cupa de şampanie, cu careo să sărbătoreşti câştigarea unui noumandat, află că datorită mie nu ai ajunspremier şi astfel ai ratat ocazia de a facerău românilor de la un nivel mult mai înaltşi de a rămâne în cartea de istorie a ro-mânilor, a celor pe care tu îi deteşti atâtde mult! Am să-ţi explic care a fost rolulmeu în insuccesul tău, cu lux de am-ănunte, la toamnă, când se numără bo-bocii… În rest, rămâne cum am stabilit:eşti un mincinos!

2 Opinii, Atitudini, Comentarii

Anul XIII, nr. 155 • 16 pagini • 8 iunie 2012

® Marcă înregistrată

OSIM: 52175

ISSN: 1583-6142

Tel: 0744 355 389 E-mail: contact@justitiarul.ro web: http://sibiu.justitiarul.ro/

Director general al publicaţiilor „Justiţiarul“ :Marius Albin MARINESCU

Redactor şef:Simina BARBU

Secretar general de redacţie:Alexandra PARTIN

Redacţia:• Investigaţii: Doina DAMIAN• Reporter special: Dan FLORESCU • Eveniment: Eugen JITARIUC, Tudor BLAGA• Corespondent Mediaş: Nina DOROGA• Corespondent Bucureşti: George RONCEA• Corespondent permanent: Prof. Ion COJA

Nota redacţiei:Materialele din această publicaţie pot fi repro duse numai cu acordul scris al directorului revistei.Pentru procesomani:Responsabilitatea publicării textelor re vi ne in te gral autorilor. Textele semnate cu pseu donime, ca ri caturile şi fotogra fii le trucate sunt consi de ratepamflete. Artico lele semnate în numele u nor colective (re dacţii, asociaţii, agenţii de pre să, partide, socie tăţii comerciale, ONG-uri etc.) im plică res -ponsabilitatea comitetelor de con du cere (executive) sau, după caz, a li de rilor res pec ti velor organizaţii. Redacţia îşi re zervă dreptul de a face pub-lice eventualele procese de calomnie.

Eşti un mincinos, domnule Klaus Iohannis!EDITORIAL

Motto: „Ce ciudat lucru îmi pareCând eu trec pe la Palat,Ş-aud garda de onoareBătând toba neîncetat!Dururum! Această ţarăA trecut prin multe, darAzi mi-e teamă să nu piară,Căci de ea n-aveţi habar!Moşii şi strămoşii noştriCa s-o vândă n-au lăsat!Deci deschideţi ochii voştri.La Palat,La PalatS-a scos ţara la mezat!”(Din „Cetăţeanul şi Toboşarul”, repro-

dusă după Alexandru Macedonski,Poezii, E.S.P.L.A. 1955, pp. 194-196)

Dezbaterea actuală pe temadespăgubirii minorităţii germane şicultelor religioase (romano-catolice şievanghelice) ar trebui supusă unuidialog bine ancorat în societatea ci-vilă, fiind vorba despre averi imenseaflate astăzi în posesia statului şi pre-venind astfel un peşcheş pentru poli-ticienii recuperatori români şi pentruÎnalta Poartă de la Berlin. O acţiunepolitică de acest gen nu are legitimi-tate electorală, fiind doar un guvernde cifre aritmetice.

Odată cu instalarea noului guvernUSL, s-a înfiinţat la începutul acesteisăptămâni şi o comisie a USL subdomnul Călin Popescu Tăriceanu pri-vind restituirea proprietăţilor. UDMRşi minorităţile au cerut deja şi fostuluiguvern restituirea în natură a pro-prietăţilor confiscate de comunişti.Fostul ministru al Finanţelor PubliceBogdan Drăgoi a declarat în urmă cucâteva săptămâni că, din totalul de 16de miliarde euro estimat, care ar re-prezenta echivalentul în bani al pro-prietăţilor naţionalizate, mai mult de

jumătate ar reveni cultului romano-catolic, care a depus cereri de retro-cedare pentru 88.000 de imobile, iarcealaltă parte ar reveni minorităţilordin România.

Prea uşor însă se pierde în discuţiapublică adevăratul motiv al acesteiconfiscări a averii minorităţilor, caredin motive politice este prezentată cafiind un act de nedreptate comunistă.De fapt, încă dinainte de terminareacelui de-al Doilea Război Mondial,Aliaţii, prin Convenţia de Armistiţiudin 12 septembrie 1944, au impus, laarticolul 15, dizolvarea organizaţiilorpro-hitleriste de pe teritoriul româ-nesc. Convenţia de Armistiţiu a pre-luat principiile de realizare a păcii înEuropa precum au fost stabilite prinAcordul de la Potsdam, încheiat la 1august 1945 de către Puterile Aliate.Astfel, Grupul Etnic German a fostdesfiinţat prin Decretul - Lege nr. 485din 7 octombrie 1944, semnat de re-gele Mihai al României. Prin aceeaşilege s-a hotărât şi confiscarea tuturorbunurilor imobile ale respectivei or-ganizaţii hitleriste şi legionare. Se re-marcă faptul că această lege (nr.485/1944) nu a fost abrogată nicipână în zilele noastre. Prevederile ar-ticolului 15 au fost implementate înRomânia şi prin Legea nr. 187 din 23martie 1945, Art. 3: „În scopul înfăp-tuirii reformei agrare, trec asupra Sta-tului pentru a fi împărţite…:a) Pământurile şi proprietăţile agrarede orice fel aparţinând cetăţenilorgermani şi cetăţeni români, persoanefizice sau juridice, de naţionalitate(origine etnică) germană, care au co-laborat cu Germania hitleristă.b) Pământurile şi alte proprietăţi alecriminalilor de război şi ale celor vi-novaţi de dezastrul ţării;f ) Bunurile agricole de orice fel ale ce-tăţenilor români care s-au înscris vo-

luntari pentru a lupta împotriva Na-ţiunilor Unite”.

Dar care este totuşi legătura dintreGrupul Etnic German (DeutscheVolksgruppe), până la desfiinţarea saprin lege în octombrie 1944, şi cultelereligioase? Începând cu data de 23mai 1932, Fritz Fabritius, reprezenta-tul saşilor din România, a cerut dinpartea României dreptul de autono-mie a grupului etnic german şi admi-nistrarea proprie a şcolilor şi bi se ricilorgermane. După 21 noiembrie 1940,Grupul Etnic German, când a fost ofi-cializat prin Decretul - Lege nr. 830, acăpătat un statut de semi-autonomieîn cadrul statului român. Conform po-liticii expansioniste a Reichului s-aconstituit la scurt timp „N.S.D.A.P. derDeutschen Volksgruppe in Rumä-nien” (Partidul Naţional Socialist alGrupului Etnic German din Româ-niei). Conform structurii de semi-au-tonomie în cadrul României, GrupulEtnic German (Deutsche Volks-gruppe) era sub comandă directă şisubordonat Partidului Muncitoresc

German Naţional - Socialist din Ger-mania (Nationalsozialistische Deuts-che Arbeiterpartei - NSDAP). O mareparte a averii printre care se numărăşcoli şi spitale nu a aparţinut cultuluireligios, ci grupului etnic german. Labaza acestei administraţii a proprie-tăţii cultelor religioase a stat de pildăconvenţia generală privind regle-mentarea relaţiei dintre Biserica Evan-ghelică de Confesiune Augsburgianăşi etnicii germani din România, în-cheiata în anul 1942. În concluzie, nu comuniştii au na-ţionalizat imobilele care aparţi-neau Grupului Etnic German,inclusiv ale bisericii evanghelice şiromano-catolice, care s-a integratde bunăvoie cu proprietăţi cu tot înrespectiva organizaţie hitleristă,cum tot încearcă să inducă îneroare până în zilele noastre Foru-mul Democrat al Germanilor dinRomânia (FDGR). FDGR, condus deKlaus Iohannis, se declară astăzi peurma unei sentinţe oficiale a Judecă-toriei Sibiu din 2006 urmaşul juridical Grupului Etnic German. FDGR este,în consecinţă, succesorul unei orga-nizaţii naziste, recunoscută ca atarede Puterile Aliate, care au învins Ger-mania nazistă. Ca urmare, România artrebui să consulte toate Puterile Aliatedacă intenţia de a despăgubi o gru-pare nazistă ar putea să contravinăsau nu unui tratat internaţional aflatîncă în vigoare. Deoarece nici Repu-blica Federală Germană nu a revendi-cat proprietăţile naţionalizate de cătreURSS până în 1948, invocând o obli-gaţie în baza dreptului internaţionalpublic, ar trebui şi guvernanţii noştrisă apere patrimoniul ţării prin diferiteeforturi politice şi diplomatice.

Actuala coaliţie la putere ar facebine să ţină cont şi de Constituţia Ro-mâniei, care prevede la Art. 11, alin.

(1): „Statul român se obligă să înde-plinească întocmai şi cu bună-cre-dinţă obligaţiile ce-i revin dintratatele la care este parte”. Statulromân a fost parte semnatară a Con-venţiei de Armistiţiu din 12 septem-brie 1944 , care prevedea, la articolul15, dizolvarea organizaţiilor pro-hit-leriste de pe teritoriul românesc, oriGrupul Etnic German, dizolvat prinDecretul - Lege nr. 485 din 7 octom-brie, dar reactivat de JudecătoriaSibiu prin sentinţa civilă nr. 2790, afost exact o astfel de organizaţie carear intra astăzi prin politica de reven-dicare generoasă a statului în posesiaaverii confiscate! A fost chiar Conven-ţia de Armistiţiu cea care l-a obligatpe regele Mihai să emită Decretul -Lege nr. 485 din 7 octombrie. Dar maiales să atragă Germaniei atenţia căproblema revendicărilor ar trebuiconectată cu problema creanţelor co-merciale tot în valoare de aproximativ19 miliarde de euro, neachitate dincliringul bilateral. Fiind ambele litigiiun produs al anului 1945, am avea şicele mai bune şanse de succes, fie săscoatem ţara la mezat.

Dialogul politic pe tema revendică-rii averii bisericeşti în România este lafel de vechi precum structura feudalăa redistribuirii inegale a averii în ţaranoastră; tocmai de aceea trebuie săpurtăm un dialog social cât se poatede larg înainte de a acţiona pripit.„Alexandru Ion Cuza – scria cărturarulVasile Stroescu acum mai bine de osută de ani – a sechestrat averile mâ-năstireşti în folosul ţării, iar pentrupersoana sa nu s-a folosit cu nimic.Nimeni nu a îndrăznit să-i propunăsă-şi facă apanaje din moşii închinate destrăbuni pentru omenire şi binefaceri”.

Dr. Radu GOLBAN, Elveţia23 mai 2012

3Atitudini

Anul XIII, nr. 155 • 16 pagini • 8 iunie 2012

România, la mezatul revendicărilor

În perioadă 1990-1991, Klaus Wer-ner Iohannis împreună cu soția, Car-men Georgeta Iohannis, au inter mediatadopții de copii din județul Sibiu pen-tru cetățeni canadieni. Comisia pen-tru Cercetarea Abuzurilor, Corupției șipentru Petiții din Cameră Deputațilora cercetat acest caz. În anul 2004 afost audiată Iliuţ Măria, bunica a treifrați adoptați de o familie de cana-dieni pe filiera Iohannis, împreună cuîncă o fetiță în vârstă de doar douăluni. Solicitat de comisia respectivă săse prezinte la audiere, Iohannis a re-fuzat. Maria Iliuţ i-a înmânat personalfostului președinte Ion Iliescu un me-moriu în care arăta implicarea lui Johan -nis în dispariția nepoților săi, dar fărănici un rezultat, dosarul fiind înregis-trat sub numărul 15160/17.03.2004 laComisia pentru Cercetarea Abuzuri-lor, Corupției și pentru Petiții din Ca-meră Deputaților.

În anul 1999, în complicitate cu Baş-tea Ioan, actualmente emigrat în SUA(notă redacției „Justitiarul sibian”:Baştea Ioan a decedat pe data de 1octombrie 2010 în Jacksonville, Flo -rida), Klaus Iohannis împreună cusoția și soacra, Lazurcă Georgeta, auobținut două imobile imense situateîn centrul istoric al Sibiului. În aceastăspeță au fost implicate și următoarelepersoane: Liviu Munteanu (secretar alPrimăriei Porumbacu de Sus) și BucșăRadu Gabriel (notar). Cei doi au fostcercetați pentru întocmirea unui cer-

tificat de moștenitor pe bază unoradeverințe false emise de secretarulPrimăriei Porumbacu de Jos, LiviuMunteanu. Faptele descrise se re gă-sesc în Decizia civilă nr. 310/R, din 30

iunie 2005 a Curții de Apel Brașov,care a și anulat Certificatul de moște-nitor în cauza, ca fiind obținut pebază de documente false. Această de-cizie este definitivă și irevocabilă.

Iohannis a mai fost acuzat de cum-părarea unei jumătăți din imobilul si-tuat în Sibiu, str. N. Bălcescu nr. 29 dela Baştea Ioan cu 50 milioane lei vechiîn anul 1999! Acest spațiu a fost în-chiriat la acea vreme băncii Raiffeisen

cu o chirie anuală de 20.000 USD.Klaus Iohannis nu a plătit impozitpentru 60.000 USD, sumă încasata an-ticipat de la bancă respectivă pentruchiria pe trei ani. Actul de „vânzare-

cumpărare” a fost încheiat în aceiașizi, 1 iunie 1999, cu certificatul de mo-ștenitor și legatar nr. 90 – cel anulatde Curtea de Apel Brașov! – de acelașinotar Bucșă Radu Gabriel, care nuavea competență teritorială pentruaceastă succesiune, conform Curții deApel Brașov.

În calitate să de primar al munici-piului Sibiu, Klaus Iohannis a emis oserie de decizii de retrocedare unor

falși moștenitori, alături de șeful Dire-cției Juridice a Municipiului Sibiu,Dorin Nistor. Imobilele valoroase aufost obținute cu sprijinul direct al no-tarului Gabriel Bucșă.

În folos propriu, Iohannis a comis,împreună cu soția, și infracțiunea defals în declarații, deoarece în 1997 aucumpărat în bază Legii 112 un imobilîn Sibiu pe str. Pedagogilor nr. 14, deșidețineau în proprietate, casă de pestr. Balea și un apartament pe str.Școală de Înot. În condiții stranii aobținut, după ce a ajuns primar, și im-obilul din str. Someșului, nr.13.

Klaus Iohannis și-a adus acoliți dinGermania, „oameni de afaceri” pornițipe negoț cu banii publici. Din anul2000, primul an de primar al lui Io-hannis, a apărut din Germania ce-tățeanul Werner Keul, patron al firmeiWK Group, care a realizat activități deproiectare și construcție la o serie dehypermarketuri pe terenuri concesio-nat de Primăria Sibiu. Firma sa deconstrucții derulează afaceri cu Pri-măria Sibiu în condiții deosebit deavantajoase, fiind de notorietate mu-tarea indicatoarelor de intrare în mu-nicipiul Sibiu pentru a se îngloba unhypermarket în cadrul municipiuluiSibiu. Mai mult, Keul a fost vicepreșe-dinte al defunctei echipe de fotbal FCSibiu, președinte fiind chiar Iohannis.Cei doi au pus fotbalul sibian pe bu-tuci, folosind acest sport doar pentrua promova imaginea primarului în

campania electorală din 2004. Un alt „afacerist” legat de primarul Io-hannis este Andreas Huber, finul luiKlaus Johannis. Prin retrocedările ma-sive făcute, care nu au nici un fel delegătură cu foștii proprietari, dar șiprin punerea în proprietate a BisericiiEvanghelice, dar și a Forumului De-mocrat al Germaniei din România, Io-hannis a făcut că centrul orașuluiSibiu să nu mai aparțină românilor,totul culminând cu „retrocedarea”muzeului Brukenthal către BisericăEvanghelica.La această situație a contribuit, per-sonal, Adrian Năstase, acesta sem-nând În 13 iulie 2002, în calitate depreședinte al PSD-ului, un protocol cuKlaus Iohannis, președintele FDGR-ului. Prin acest protocol PSD-ul s-a an-gajat să le dea sașilor tot ce doresc sărevendice, în schimb Adrian Năstasea beneficiat de vizibilitate în Germania.Ministrul de interne german a vizitatSibiul exact în campaniile electoralelocale din 2000 și 2004, cu o săp tă-mâna înainte de alegeri! Mai mult,parlamentul german l-a decorat peIohannis în 2004 pentru că a câștigatdetașat alegerile. Pe de altă parte Mi-nisterul de Interne al Germaniei finan -țează un O.N.G. numit G.T.Z., care aapărut la Sibiu în anul 2000, odată cuJohannis. Scopul declarat al acestuiaeste restaurarea orașului.

Sursa: http://romanianfiles.com

Tinichelele „premierului” Iohannis

4 Abuzuri

Anul XIII, nr. 155 • 16 pagini • 8 iunie 2012

„Bile negre” pentru administraţia germană a municipiului Sibiu1. DRUMURI

ŞI „PORŢILE DE INTARE” ÎN ORAŞ

- 40% dintre străzile municipiuluiSibiu sunt de pământ, iar cartierelecare excelează în acest domeniu suntchiar fostele cartiere săseşti Turnişorşi Guşteriţa, o dovadă că saşilor ră-maşi nu le pasă de trecutul lor istoricşi de aspectul locurilor de baştină.Aceştia sunt interesaţi doar de reven-dicările de imobile, deoarece acesteaaduc bani în buzunarele lor prin în-chirieri sau vânzări.- Aeroportul „internaţional” Sibiu,construit pe bani foarte mulţi şi cumare „tam-tam” nu are decât 3 zbo-ruri pe zi, dintre care două în Germa-nia şi unul în Austria. Sibienii carelucrează în Italia sau Spania, dar şi ceicare doresc să-şi petreacă concediileoriunde în Europa sau pe alte conti-nente sunt obligaţi să se deplaseze laTârgu Mureş, Cluj sau Bucureşti pen-tru a decola de pe aeroporturile deacolo! Construcţia a fost defectuoasă,deşi s-a lucrat cu firme „serioase” ger-mano-austriece, capătul pistei sur-pându-se, cu tot cu instalaţiile afe rente,care asigurau siguranţa decolărilor şi

aterizărilor. Preşedintele Martin Bot-tesch are dosar de urmărire penală laDNA Bucureşti, în „Afacerea Aeropor-tul” pentru abuz în serviciu contra in-tereselor publice (art. 248 şi art. 248indice 1 Cod penal).- Piaţa Gării, o altă „poartă” de intrareîn oraş este de-a dreptul hidoasă cuaspectul său de deşert pietrificat, fărăpic de verdeaţă. Mai mult, această piaţă„reabilitată” pe bani grei de firma aus-triacă „Strabag”, „serioasă” şi aceasta,la fel ca firmele nemţeşti de la aero-port, a trebuit refăcută complet deDPC-ul Primăriei după doar doi ani defolosinţă – cât a fost şi garanţia lu-crării! – deoarece au ieşit pietrele cu-bice din pavaj, deşi circulaţia fusesepână la acel moment doar pietonală!- Asfaltările , atât a drumurilor jude-ţene, cât şi a străzilor din Sibiu se faccu firme germano-austriece sau so-cietăţi conduse de „baroni” locali, lu-crările fiind de proastă calitate şinecesitând intervenţii anuale pentru

reabilitare. În Sibiu unele străzi,mereu aceleaşi, sunt asfaltate inutilchiar dacă sunt în stare bună: Milea,Calea Dumbrăvii. Culmea este că maiîntâi au fost trasate aşa-zisele pistepentru bicicliști, după care au fost de-copertate, iar la terminare asfaltării s-aumai trasat încă odată acele inutilepiste de biciclişti, care doar încurcăcirculaţia. „Pistele pentru biciclişti”sunt inutile, deoarece şi până la tra-sarea lor aceştia circulau tot pe lângăbordură, că doar nu mergeau pe axuldrumului! Datorită trasării acestorpiste, circulaţia în zona aeroportului„internaţional” s-a sufocat pur şi sim-plu, trecându-se de la patru benzi decirculaţie , la doar două, câte una pefiecare sens. În aceeaşi zonă s-a reali-zat şi un sens giratoriu aiurea şi prostconstruit, doar ca să aibă accesul sim-plificat reprezentanţa BMW, de la careIohannis foloseşte gratuit maşini ofe-rite chipurile pentru promovare fir-mei încă din anul 2007! În fond este omită mascată, deoarece primarul estepersoană publică şi nu are dreptul săfacă reclamă unei anumite mărci deautoturism. Îndeobşte doar actorii şisportivii cunoscuţi apar în astfel de

promovări comerciale! Nu mai existănici un alt om politic, aici sau aiurea, caresă fie implicat în reclame comerciale!- Exagerarea sensurilor de circulaţieunice, chiar şi pe străzi unde lăţimeaacestora permite două sensuri. Exem-ple: străzile Lomonosov şi Oituz.Acum se doreşte sens unic pe Şagunaînspre Şoseaua Alba Iulia, iar autove-hiculele care vin din sens invers vorface o „buclă”, intrând pe strada De-alului, apoi pe Banatului şi pe B-dulVictoriei ca să ajungă în Piaţa Unirii,unde se va înfiinţa un sens giratoriu.Aceste măsuri pentru „fluidizarea” cir-culaţiei nu vor face altceva decât să oîngreuneze şi să o complice!- Parcările poziţionate perpendicularpe trotuar, obstrucţionează circulaţiamaşinilor şi cresc riscul de accidentela trecerile pietonale, deoarece şoferiinu au vizibilitatea atunci când pieto-nii apar printre maşinile parcate chiarlângă trecerile de pietoni, parale cuacestea şi nici când părăsesc parcarea

în marşarier.- Sensuri giratorii inutile, pe străzi ne-circulate, doar pentru „taparea” debani a bugetului local. Exemplu: celetrei sensuri giratorii consecutive pestrada Reconstrucţiei, continuată custrada Kogălniceanu, unde traficulauto este foarte redus!- Avem piste de biciclete, dar trebu-iesc importaţi biciclişti din China sauOlanda, deoarece în Sibiu nu-i preavezi în trafic pe pistele destinate lor,iar în puţinele momente când aişansa să-i zăreşti, îi întâlnești peda-lând de zor pe trotuare. Din cauzaacestor piste s-au pierdut benzi decirculaţie pentru maşini. Cea maimare neghiobie este vizibilă la intra-rea în oraş dinspre Sebeş, unde dinpatru benzi de circulaţie au mairămas doar două, câte una pe sens,alături de „piste pentru biciclişti”aproape la fel de late ca şi benzilepentru autovehicule.- Străzile, aleile şi trotuarele din car-tierele de blocuri (Hipodrom, VasileAaron, Ştrand, Terezian, Ţiglari, „Bros-cărie”) arată dezastruos, automobili-ştii rupându-şi maşinile, iar pietonii,picioarele! Prioritate, pentru adminis-traţia germană a oraşului, a avut doarcentrul istoric, pe care l-au şi marcatsfidător cu inscripţia bilingvă (în ger-mană şi română) „Aici începe Sibiul!”,afişată lângă Biserica Evanghelică,amintind astfel românilor că în EvulMediu accesul lor în cetate era res-tricţionat! Mulţumim domnului KlausIohannis că ne-a întors înapoi cu câ-teva sute de ani!

2. TRANSPORTURI

- La alegerile din anul 2000 Iohannis apromis electoratului că va reînfiinţatransportul cu tramvaiul. Nu doar cănu s-a ţinut de promisiune, dar a des-fiinţat şi transportul ecologic şi silen-ţios cu troleibuzul! Mai mult, acumdoreşte şi desființarea liniei de tram-vai Sibiu – Răşinari, o adevărată ca-tastrofă turistică, deoarece traseulrespectiv are nu doar tradiţie, ci şi unfarmec unic.- Autobuzele care circulă prin Sibiusunt cumpărate la mâna a doua dinGermania, unde nu mai corespun-deau din puncte de vedere ecologic,dar la Sibiu „merge şi aşa”!

3. CULTURĂ

- Fosta Capitală Culturală a Europeidin anul 2007 are doar un singur ci-nematograf, o sală jalnică de teatru şio casă de cultură dărăpănată. Sala cucea mai bună acustică din oraş, carea aparţinut Filarmonicii, a fost retro-cedată FDGR-ului, după ce acesta s-adeclarat succesor al organizaţiei na-ziste din Al Doilea Război Mondial,Grupul Etnic German, fiind recunos-cut ca atare şi de justiţia sibiană.După retrocedare, saşii au transfor-mat sala în cârciumă! La fel şi micuţulşi cochetul stadion „Luceafărul”, obţi-nut ilegal de Biserica Evanghelică (îm-preună cu fosta Casă de Cultură aStudenţilor), cu complicitatea fostu-lui rector al Universităţii „LucianBlaga”, Dumitru Ciocoi - Pop, a fosttransformat tot în cârciumă, pe par-tea sa dinspre strada Bastionului.- Se alocă fonduri enorme pentruanualul Festival Internaţional de Tea-tru Sibiu (FITS), o impostură cu spec-tacole stradale care aduc mai mult acirc şi pornografie, decât a teatru. Lafel şi cu alte „evenimente culturale”,

inventate anual („Capitala bunelormaniere” sau „Sibiu baroc – update”).Totul nu reprezintă decât pretextepentru deturnarea de fonduri publiceprin intermediul unor indivizi specia-lizaţi în astfel de „sifonări” culturale:Constantin Chiriac (directorul teatru-lui „Radu Stanca” şi organizator FITS),Ovidiu Dragoman (directorul casei deCultură a municipiului Sibiu), diverse

o.n.g. -uri specializate în acelaşi tip defraudă cu iz cultural. Demn de men-ţionat că, atât Chiriac, cât şi Drago-man, au propriile lor fundaţii/asociaţiicu care se suprapun evenimenteloraşa-zis culturale şi prin care „căpu-şează” banii publici!

4. AGREMENT ŞI SPORT

- Municipiul Sibiu este un oraş fărăverdeaţă, sufocat de asfalt şi piatră.Parcurile sunt foarte puţine, uneledintre ele fiind distruse din intereseimobiliare. Exemple: parcul de la Garăşi cel de la intersecţia străzilor Darwincu Turiştilor. Au fost tăiaţi castanii depe Calea Dumbrăvii şi teii de pe Nico-lae Bălcescu, care dădeau un aspectdeosebit oraşului, dar asigurau şiaerul oxigenat al acestuia, fiind „plă-mânii verzi” ai oraşului.- Sibiul a rămas ani de zile fără ştrand,deoarece Biserica Evanghelică a re-vendicat terenul de pe str. Cârlova,unde a fost situat ştrandul dintot-deauna, chiar dinainte de război, aşacă nu avea cum să fie un teren „naţio-nalizat de comunişti”. Iohannis reco-manda sarcastic, în urmă cu câţivaanii, ca sibienii să meargă la Ocna sausă facă duşuri acasă dacă vor să se ră-corească. În schimb, acelaşi Iohannisa vrut să facă un ştrand în pădureaDumbrava, unde este răcoare şi vara!,doar ca să aducă utilităţile pe banipublici şi gratis pentru Ilie Carabulea,care dorea să construiască un cartierde locuinţe rezidenţial pe amplasa-mentul fostei fabrici de covoare, care-iaparţine. Aqua-landul lui Iohannisurma să fie pe locul fostului depozitmilitar, deci după cartierul lui Carabu-lea. Astfel canalizarea şi conducta deapă trecea şi prin faţa viitorului car-tier, utilităţile fiind aduse gratuit pânăîn margine acestuia pe bani publici.- Construcţiile ilegale din pădureaDumbrava şi ocuparea abuzivă a spa-ţiului public prin parcarea privată ahotelului Hilton (fost Palace). Acesthotel este o construcţie hidoasă, carenu cadrează cu ambientul şi a luat

locul fermecătorului Han Dumbrava.- Sporturile de echipă, cândva falaoraşului nostru, sunt ca şi inexistente.Bazele sportive sunt la pământ, iar casă promovezi sportul ai nevoie în pri-mul rând de terenuri şi săli de sport lanivel european! Stadionul Municipalarată dezastruos, iar despre „Voinţa”,ce să mai vorbim…. La „Polivalentă”se ţin mai mult târguri de mărfuri,

spectacole şi mitinguri politice, fiin-dcă pentru primar sportul este unmoft, iar sibienii, care-l critică pe temaaceasta, sunt nişte moftangii!

5. BUGETUL LOCAL

- În timp ce se aruncă bani pe eveni-mente aşa-zis culturale, efemere şi inu -tile, problemele cu adevărat stringenteale oraşului sunt trecute pe „liniemoartă”. Este vorba despre sistemulde sănătate deplorabil, infrastructurapomenită mai sus şi învăţământul cuşcolile şi grădiniţele care necesită re-paraţii urgente pentru a corespundenormelor europene de funcţionare.Iohannis dă 5,5 milioane de euro pen-tru „circoteca” lui Constantin Chiriac,acel penibil FITS, iar oamenii mor înspitale fiindcă nu există aparaturăperformantă şi bani de medica-mente! Nu s-au găsit bani nici măcarpentru dezinsecţie, astfel încât Sibiuls-a făcut din nou „remarcat” la nivelnaţional, fiind municipiul cu cei maimulţi oameni muşcaţi de căpuşe.- Au fost accesate prea puţine fondurieuropene, deoarece armata de func-ţionari din primărie nu a întocmit pro-iecte pentru obţinerea de fondurieuropene nerambursabile. Schemăde personal din primăria sibiană afost supradimensionată, începând cual doilea mandat al lui Iohannis, ve-chii funcţionari aducându-şi toate ne-amurile ca angajate în primărie, la„trai neneacă pe banii statului”.- În schimb, s-au făcut împrumuturicu dobânzi ameţitoare, în special dela banca austriaca Dexia Kommunal-kredit Bank, împrumuturi făcute şi deConsiliul Judeţean în condiţii total pă-gubitoare pentru sibieni. PrimăriaRâmnicu Vâlcea a împrumutat de laaceeaşi bancă, în condiţii mult maiavantajoase, cu o dobândă mai mică,fără ca primarul municipiului respec-tiv să fie etnic german!

Suntem datori vânduţi şi pentru ge-neraţia următoare. Danke, Herr Io-hannis!

Doina DAMIAN

Sibiu, capitala europeanăa gropilor - 2012

5Corupţie

Anul XIII, nr. 155 • 16 pagini • 8 iunie 2012

S.C. Meditur S.A. Mediaş este sin-gurul operator de transport publiclocal din municipiul de pe TârnavaMare şi are ca acţionar unic ConsiliulLocal Mediaş. Aici a activat ca direc-tor general domnul Gheorghe Ro -man, din anul 2005 până la sfârşitulanului 2008, când a fost ales deputat.Până să plece în Camera Deputaţilor,fostul director general şi viitor fost

parlamentar a produs o pagubă fi-nanciară societăţii de transporturi învaloare de 550.000 de lei. Conformpresei sibiene, fostul director a fostacuzat de management defectuos decătre membrii Consiliului de Admi-nistraţie al Meditur, care au şi men-ţionat că acesta venise la numirea înfuncţie cu un autoturism Dacia So-lenza, iar la plecare le-a trimis bezelede la volanul unei limuzine Skoda Su-perb, autoturism al cărui preţ sarelejer de 20.000 de euro.

În timp ce conducea destineletransportului public local, Roman afost atacat virulent de consilierii localiai PSD-ului, care-i cunoşteau destulde bine năravurile, din moment cedezertase de la partidul lor ca să vi-reze spre PD-L, care era în plină as-censiune la vremea respectivă.Con silierii au solicitat, la începutul

anului 2008, demiterea directoruluigeneral al Meditur, Gheorghe Roman.Solicitarea a fost adresată PrimărieiMediaş în scris, pe baza unui referat(facsimil 1) care conţinea toate abate-rile (matrapazlâcurile) imputate fluş-turaticului director. Astfel au ieşit laiveală mai multe găinării derulate peşest, fără avizul Consiliului Local: în-cheierea unui contract de publicitate

pe stâlpii de suport ai reţelei electricepentru troleibuze şi dezafectareaunor reţele de contact tot pentru tro-leibuze, urmată de valorificarea com-ponentelor acestora. Contractul cuagenţia de publicitatea SC „ContrastDecor” SRL fusese întocmit fără acor-dul Consiliului Local, deşi acei stâlpide suport pentru reţeaua troleibuze-lor se aflau pe domeniul public. Pen-tru „dregerea busuiocului”, adică aintrării tardive în legalitate, s-a decisprintr-o hotărâre ulterioară a Consi-liului Local ca Meditur SA să dirijezespre bugetul local 50% din valoareacontractului de publicitate. Aceastăhotărâre nu a fost respectată, iar Me-ditur nu a virat nici un sfanţ la buge-tul local. În ceea ce priveşte porţiunilede reţea de contact dezafectate, con-silierii locali ai PSD-ului îi reproşau tâ-nărului director că scoaterea din uz

s-a făcut fără aprobarea ConsiliuluiLocal, fără existenţa unor procese ver-bale de casare pentru materialelecomponente, iar vânzarea acelor ma-teriale de către Meditur a fost ilegală,deoarece singurul în măsură să dis-pună de ele era însuşi Consiliul Local,acesta fiind proprietarul de drept almaterialelor! Imputarea finală se re-ferea la lipsa documentelor care săfacă dovada modului de valorificarea materialelor din dezafectări şi a pre-ţului încasat în urma vânzării. Ei, ve-deţi voi, dragii pesedei ai moşului,cum se pot transforma fierul vechi şicuprul într-o caroserie strălucitoarede Skoda Superb? Asta doar aşa, cătot v-aţi întrebat voi prin ce procedeualchimic s-a transformat o rablă deSolenza într-o limuzină neagră defiţe… Dar, ca să fie autoturismul com-plet, mai trebuiau firfirici pentru ban-chetele din piele şi dotările opţionale!

Corpul de Control al Prefectului, prinadresa nr. 3120/16.04.2008, dă drep-tate consilierilor medieşeni „recalci-tranţi”, enumerând şi legile care aufost încălcate (facsimil 2) de domnuldirector Gheorghe Roman. MicuţulNapoleon, care a avut grijă să-şi facă„Buona parte” (franţuzescul Bona-parte, tradus în limba italiană; partebună, în limba română) din transpor-tul public local, peste care era „împă-rat”, ca orice politician care serespectă, a sărit ca ars prin presa si-biană, dându-se lovit pe considerentepolitice. Deşi „prins cu mâţa în sac”, s-a erijat în victimă, mai ales că era anelectoral şi băteau alegerile la uşă.Probabil că efervescenţa electorală afost cea care a şi pus „batista pe ţam-bal” în cazul acelor ilegalităţi crase co-mise de Roman. După alegerile localecazul a fost „îngropat”, mai ales că par-tidul (PD-L) din care făcea parte di-rectorul societăţii Meditur a câştigatalegerile.

Însă, de departe, cel mai mare „tun”tras de Gheorghe Roman, cu pierderifinanciare şi efecte negative în activi-tatea Meditur, a fost înstrăinarea dis-peceratului societăţii de transportlocal, situat în zonă ultracentrală. Îndata de 19.12.2005 s-a vândut imobi-lul din strada Stephan Ludwig Roth,nr. 25, unde funcţiona dispeceratulMeditur. Vânzarea a fost total ilegală,directorul Gheorghe Roman dispu-nând arbitrar de respectiva tranzac-ţie. Acesta a profitat de trecereacorpului de clădire care adăposteadispeceratul, aflat în folosinţa Medi-tur, din domeniul public în domeniulprivat al municipiului Mediaş prin Ho-

tărârea Consiliului nr. 96 din 30.05.2005,considerând că prin această trecere îndomeniul privat, automat mijloacelefixe (cum era şi imobilul în cauză) trecîn patrimoniul privat al societăţii. Voitşi cu rea intenţie, Gheorghe Roman aeludat legile, făcând abstracţie că mij-loacele fixe au constituit un aport înnatură al Consiliului Local şi nu o do-naţie, de care să dispună el ulteriordupă bunul său plac. Societăţii co-merciale Meditur i s-a acordat doardreptul de folosinţă, nu de proprie-tate, cum a apreciat directorul său ge-neral. Conform art. 125, aliniat 1 şi 2din Legea nr. 215/2001, numaiConsiliul Local poate hotărî asuprabunurilor care fac parte din dome-niul public şi privat al municipiului!Nu directorul general şi nici Consiliulde administraţie al societăţii Mediturerau decidenţi pentru înstrăinareaunui corp de clădire, deoarece res-

pectiva societate fusese înfiinţatăprin Hotărâre a Consiliului Local,acesta fiind de fapt şi acţionar unic.

Prin acţiunile întreprinse, directorulgeneral Gheorghe Roman a creatconfuzie, inducând în eroare partici-panţii la licitaţie, el asumându-şi o ca-litate falsă de proprietar. În final avândut un bun care nu-i aparţinea, elsemnând, cu mâna sa directorială,tranzacţia în faţa notarului public.„Curat murdar”, cum spunea tizul său,Ghiţă… Pristanda, doar că aici nu s-apierdut o scrisoare amoroasă, ci dita-mai imobilul! Roman a speculat fap-tul că Primăria Mediaş nu-şi inta bulasebunul în cauză, imobilul situat în str.S. L. Roth, nr. 25, aşa că şi-a procuratun extras de carte funciară, din carereieşea că societatea condusă de eleste proprietara imobilului.

continuare în pagina 6

Gheorghe Roman s-a îmbogăţit prin sărăcirea Primăriei Mediaş pentru care candidează

Imobilul vândut fraudulos de către Gheorghe Roman la un preţ subestimat. Până şi faptul căproprietarul a tapetat vitrina cu afişele electorale ale lui Roman şi ale marionetei sale, Ioan

Pietrariu, constituie o dovadă că imobilul a fost vândut necinstit, în detrimentul municipiuluiMediaş, dar în favoarea celor care au semnat actul de vânzare-cumpărare.

Facsimil 1

Facsimil 2

6 Observator

Anul XIII, nr. 155 • 16 pagini • 8 iunie 2012

urmare din pagina 5De respectivul document s-a folosit pentru a materia-

liza vânzarea – cumpărarea corpului de clădire. În felulacesta, Ghiţişor al nost’ – vorba unui primar de pe valeaHârtibaciului, fost coleg de partid cu Roman: „Ăstuianici măcar Ghiţă nu poţi să-i spui, el rămâne doar un in-signifiant Ghiţucă!” – a păşit, tiptil - hoţeşte, pe terenul„minat” al infracţiunilor. Faptele săvârşite de Gheorghe

Roman, în calitatea sa de director general, constituieurmătoarele infracţiuni: abuz de încredere (Art. 213,Cod penal), abuz în serviciu contra intereselor pu-blice (Art. 248, Cod penal) şi gestiune frauduloasă(Art. 214, Cod penal). În ceea ce priveşte prima infra-cţiune, abuzul de încredere, acesta este de preferat încazul fostului director, decât pur şi simplu furtul, deoa-rece iată cum se raportează articolul 213 la cele săvâ-rşite de Gheorghe Roman: „Persoana care deține bunulce face obiectul infracțiunii trebuie să dețină acel bun înbază unui titlu, fie că este contract de gaj, depozit, trans-port etc. Deținerea bunului nu reprezintă o posesie în sen-sul celei definite de Codul civil, ci o detenție precară, ceeace presupune obligația celui care deține de a returnabunul în momentul încetării raportului juridic. Dacă nuexistă un raport patrimonial în bază căruia se deține lu-crul, nu se poate reține infracțiunea de abuz de încredere,ci este o infracțiune de furt.”Deoarece duminică se va decide soarta Primăriei Me-

diaş, prin votul cetăţenilor, mă întreb, în cazul în caremita electorală oferită de Gheorghe Roman va primaîn faţa raţiunii şi acesta o să câştige fotoliul de primar,oare cum va putea să administreze un ditamai munici-piul, el, cel care nu a fost capabil să gestioneze corect obanală întreprindere de transport local? Dacă din pos-tura de director al unei firme subordonate ConsiliuluiLocal şi-a permis să înstrăineze ilegal un imobil al prim-ăriei, vă daţi seama ce prăpăd o să facă acesta, dacă osă ajungă primar şi o să aibă întreg domeniul public şiprivat al municipiului pe mână?! Şi să nu uităm că su-mele fabuloase, aruncate în stânga şi în dreapta pe pe-rioada campaniei electorale, vor trebui returnate cudobândă „creditorilor”. De unde, din puşculiţa luiGhiţucă? Nu, ci din bugetul local al medieşenilor, dacăva ajunge să-l administreze. Personal sper, pentru bi-nele municipiului drag mie, că nu se va ajunge nicio-dată la această situaţie catastrofală.

Marius Albin MARINESCU

P.S.: Şi, pentru ca să nu mai facă spume la gură princonferinţele de presă domnul „director de autogară”,director general, deputat, primar, cosmonaut şi ce maivrea el să fie, menţionez că toate actele, care mi-au fo-losit ca surse pentru documentare, mi-au fost puse ladispoziţie de un consilier local (PSD), din perioada 2004– 2008, nu de primarul Teodor Neamţu, suspectul deserviciu în viziunea „ghiţuliană”.

Gheorghe Romans-a îmbogăţit prinsărăcirea PrimărieiMediaş pentru care

candidează

După ce, în data de 24 mai publicaţia,„Turnul Sfatului” îi anunţa pe sibieni des-pre un aşa-zis premiu pentru dezvoltarelocală primit de Primăria Sibiu, datorităaccesării de fonduri europene neram-bursabile, iată că şi ziarul german delimbă română, „Tribuna”, insistă cuaceeaşi plăsmuire, lansată în scopul de aînşela electoratul prin raportarea de „mă-reţe realizări”, în fond falsuri în toată re-gula! „Tribuna” a publicat aşa-zisapremiere, din data de 23 mai, abia în 4iunie, ca să fie cât mai aproape de dataalegerilor, pentru a manipula cât mai„proaspăt” intenţia de vot a sibienilorchiar înainte de alegeri. Este demn demenţionat că această premiere teatrală aavut loc la cinci zile după publicarea arti-colului nostru intitulat „Municipiul Sibiucodaş la accesare de fonduri structu-rale. Primarul Klaus Iohannis a preferatsă ne facă datori la bănci!”, apărut în„Justiţiarul sibian” din data de 18 mai.

„Tribuna”, acest ziar jalnic, condus defamilia Biţu, scris agramat şi neprofesio-nist de către mercenari fără talent, fierbela foc mocnit oala cu osanale pentru Io-hannis de mai bine de un deceniu. Pri-marul a fost şi probabil a rămas unpartener de afaceri al patronului ziarului,Ilie Carabulea, care tocmai îşi petrececoncediul la loc liniştit şi în siguranţă,după zăbrele. Nu ne bucurăm de con-damnarea şi întemniţarea acestuia şi deaceea nici nu am comentat evenimentul.Noi ne-am luptat cu Carabulea şi amfăcut dezvăluiri despre ilegalităţile aces-tuia, în cârdăşie cu primarul Klaus Iohan-nis, când conducătorul „imperiului”Atlassib era un om puternic şi nu îndrăz-nea nimeni „să-i sufle în ciorbă”. Revistanoastră, la fel ca în ringul de box, nu lo-veşte oamenii căzuţi la podea, aşa cumfac mardeiaşii de cartier. Este şi aceasta odovadă de caracter, de la care ar putealua exemplu şi restul presei sibiene.

Între cele două apariţii ale materiale-lor laudative şi mincinoase, din „TurnulSfatului” şi „Tribuna”, noi am pu blicat înrevista noastă, din 29 mai, articolul „Reac-ţia tembelă a Primăriei Sibiu, în urmaunui articol din Justiţiarul sibian”. În acelmaterial de presă desfiinţam argumen-tat şi cu lux de amănunte cacealmaua„premierii” pentru „merite deosebite îndezvoltarea locală prin intermediul atra-gerii de fonduri structurale”, în fond un„premiu” oferit de o necunoscută agenţiede PR (Public relations), care a organizatun târg într-un obscur hotel din Bucureştipentru a-şi vinde produsul publicitar:„Cartea Primăriilor din România”. Iată cespuneam atunci despre enorma sumă de128 milioane de euro, fonduri nerambur-sabile accesate de Primăria Sibiu, cifrăireală avansată de propagandiştii lui Io-hannis prin intermediul presei locale cuocazia „premierii”: „Suma de 128 milioanede euro (calculată de Primăria Sibiu) estedeparte de suma reală comunicată de

IPP de doar 3.605.041 euro, care cla-sează Sibiul în fruntea plutonului de co-daşe, după acesta urmând doar urmă toarelereşedinţe de judeţ: Satu Mare ( cu doar2.582.195 euro, fonduri structurale acce-sate), Slobozia (472.641 euro), Călăraşi(250.482 euro) şi ultima: Giurgiu (0 euro).Suma fantastică avansată de „magnifica”Primărie Sibiu: 128.000.000 de euro depă-şeşte cu mult până şi pe prima reşedinţă dejudeţ din clasament, Iaşi, care a accesatfonduri structural în valoare de „doar”75.106.259 de euro!!! Bilanţul întocmit deIPP se află la această adresă de internet:http://www.ipp.ro/pagini/capacitatea-351i-implicarea-administr.php”Ca să nu mai existe dubii, ne-am permissă apelăm chiar la Institutul pentru Poli-tici Publice (IPP), cei care întocmiseră stu-diul în care Primăria Sibiu apărea printremunicipiile reşedinţe de judeţ codaşe laaccesarea de fonduri europene neram-bursabile. Iată ce răspuns am primit:- analiza IPP priveşte numai 5 pro-grame operaţionale (POSDRU, POR,PODCA, POSCCE, POS Mediu) şi nu altefinanţări europene precum Phare, ISPAsau fondurile pentru agricultură- la POS Mediu nu au fost luate în con-siderare proiectele operatorilor regio-nali pe apa, întrucât acestea acoperăun judeţ şi nu doar municipiul Sibiu(aici SC Apa Canal SA are un proiect de322.483.325 lei)-pe tot parcursul analizei, se face refe-rire strict la fondurile europene atraseprintr-un proiect, şi nu la valoarea to-tala a acestuia (care include şi co-fi-nanţarea de la bugetul de stat, de labugetul local, cheltuielile neeligibile, etc.)- informaţiile privind proiectele con-tractate au fost furnizate de către Au-torităţile de Management, conformcărora municipiul Sibiu a accesat prinPOS CCE – 1.373.624 lei (finanţare UE),POR – 13.383.486,76 lei (finanţare UE)şi PODCA – 456.162 lei (finanţare UE).Total – 15.213.272,76 lei (3.605.041 euro)

Sper ca informaţiile furnizate sunt denatură să clarifice aspectele sesizatede dumneavoastră.Cu respect,

Elena IorgaDirector de programe

Institutul pentru Politici Publice

Nu mai este nimic de comentat, deoa-rece răspunsul primit constituie dovadacă noi am avut dreptate şi că sibienii suntminţiţi permanent de mass-media, la felcum erau minţiţi şi pe vremea comuniş-tilor. Aşa că, pervertitele publicaţii şi pos-turi de televiziune sau radio sibiene,obediente faţă de dictatorul local, pot să-şi afişeze la sedii lozinca mobilizatoare,care-i defineşte: „Klaus Iohannis pentrunoi este Ceauşescu doi!”

Doina DAMIAN

Presa sibiană continuă să manipuleze electoratul, intoxicându-l cu informaţii false

7Colimator

Anul XIII, nr. 155 • 16 pagini • 8 iunie 2012

La al doilea mandat de primar, cândse îngâna vara cu toamna anului2008, Ioan Duţu s-a gândit să pună deo mică găinărie, probabil pentru a-şirecupera banii cheltuiţi în campaniaelectorală din luna mai a aceluiaşi an,ba să mai iasă şi ceva pe deasupra, căse anunţau vremuri de criză econo-mică la nivel mondial. Tot gândindu-se şi socotindu-se, că doar esteprofesor de matematică, de unde săciupească ceva bani albi pentru zilenegre, iată că i-a venit ideea salva-toare: ŢEAVA! Trebuia schimbat dia-metrul ţevii, de la cel proiectat de160mm, la 200mm, pentru conductade apă care ducea la staţia de tratare,pe un tronson de 3,3 km. Tipul ţeviicu bucluc: ţeavă din propilenă de în-altă densitate, rezistentă la o pre-siune de 8 bar. Aşa că primarul le-abăgat sub nasul consilierilor locali, to-ropiţi de soarele blând al începutuluide septembrie, o aşa-zisă situaţie in-formativă (beteşug rămas de pe vre-mea când Ioan Duţu semna noteinformative la Securitate) de unde re-zulta că mărirea diametrului con-ductei principale, conform Dis po ziţieide şantier nr. 1/21.11.2007, costanici mai mult, nici mai puţin decâtfix 295.186,03 lei. Totul calculatpână la ultima centimă, cu zecimale,aşa cum îi stă bine unui adevărat pro-fesor de matematică! Măi, să fie… Fix-fix, dar suma exagerat de mare pareadusă din pix, deci un fel de fix-pix!Aşa că am pus şi noi mâna pe un pix,unul obişnuit, deoarece nu am avutacces la pixul fermecat al domnuluiprimar şi am calculat. Ne-a luat cevatimp, deoarece a trebuit să ne amin-tim cât era TVA-ul în anul de graţie

2008 şi să calculăm cu 19%, că atâtera pe vremea aceea cu Moliceanusau Tăriceanu, cum îl chema pe pre-mierul acela motociclist, că am uitat.Bine că ne-am adus aminte cât eraTVA-ul! Deci, la suma de 295.186,03lei, din nota - pardon! - situaţia in-formativă a primarului (facsimil 1), câtcosta mărirea diametrului conducteide apă, am calculat TVA (19%), rezul-tând suma de 56.085,345 lei, iar lu-crarea, adunând cele două sume,ajungea la 351.271,37 lei. Bine, măifrate, cum naiba să coste o diferenţăde doar 40mm, la diametrul unei ţevi,3 miliarde şi jumătate de lei, în banivechi?! Cu ocazia aceasta ne-amamintit de Mihai Necolaiciuc, escro-cul acela adus din Statele Unite, careachiziţiona şuruburi şi piuliţe la pre-

ţuri fabuloase, pe vremea când era di-rector general la Căile Ferate, deparcă banalele piese metalice ar fifost confecţionate din aur. Ne-am in-teresat, la SC „Palplast” S.A. din Sibiu,ca să vedem care este diferenţa de

preţ între ţevile cu diametrul de160mm şi cel de 200mm. Astfel, ladiametrul de 160mm preţul este de10,94 euro pe metru liniar, iar200mm costă 17,09 euro pe metru li-niar (facsimil 2). Diferenţa de preţeste de 6,15 euro/metru liniar. Amînmulţit suma aceasta cu cei 3.300 demetri, cât era lungimea conductei deapă şi a rezultat suma de 20.295 euro.Am înmulţit cu 3,5 lei, cât era cursuleuro în anul 2008, iar rezultatul este71.032,5 lei. Atâta costă diferenţa dediametru de la 160mm, la 200mm,pentru o lungime de 3.300 demetri: 71.032,5 lei. Trebuie menţio-nat că firmele care produc sau co-mercializează ţevi din propilenăacordă reduceri pentru cantităţi maimari. În cazul de faţă, pentru 3.300 de

metri de ţeavă, firma „Palplast” eradispusă să acorde o reducere de 30%.Între preţul stabilit de primarulIoan Duţu de 351.271,37 de lei şicel real de 71.932,5, calculat de noi,este o diferenţă de 279.338,87 lei!Deci matematicianul-primar a umflatpreţul de aproape cinci ori faţă de va-loare sa reală!!! Diferenţa dintre pre-ţul fictiv stabilit de Duţu şi cel realcalculat este de aproape 3 miliardede lei vechi, cam 62.000 de euro. Da,atâţia bani trebuie justificaţi de pri-marul comunei Gura Rîului în faţacelor care l-au investit cu încrederealor două mandate consecutive. Com-parativ, pentru ca cititorii să realizezeşi mai bine valoarea „tunului” tras deprimar în bugetul primăriei, o casă înstare bună, cu grădină şi aşezată într-o zonă pitorească la Gura Rîului nu seridică la această sumă.

Primarul Ioan Duţu a dat dovadă căîl doare fix în ţeavă de banii comuni-tăţii şi atunci când a decis să deaaproape un miliard de lei vechi pe ca-mere de supraveghere. Cu 90.000 delei (RON) a achiziţionat 8 camerevideo de la SC DHC System SRL, cu se-diul în Sibiu, str. Mihail Kogălniceanu,nr. 43. Firma furnizoare de echipa-ment pentru supraveghere videoaparţine fiului fostului fruntaş pede-list, ajuns acum „fundaş” la liberali,ex-senatorul Nicolae Neagu. De faptla liberali a dezertat şi Ioan Duţu, ur-mând acelaşi traseu politic cu Neagu,de la PD-L la PNL, aşa că nu este ex-clus ca migrarea politică să se fi reali-zat chiar la îndemnul fostului senatorsibian. Camerele video sunt de cali-tate îndoielnică şi nu-şi justifică pur-coiul de bani cu care au fostachiziţionate. Inutilitatea lor a fost do-vedită în urma vandalizării unuipanou din centrul comunei pe timpde noapte. Imaginile înregistrate desistemul de supraveghere fiind deproastă calitate, făptaşii nu au pututfi identificați. În schimb, domnul pri-mar, care a montat sistemul de moni-torizare în propriul birou, se holbează

toată ziua în ecran, spionând înstânga şi în dreapta. Nu ai ce să-i faci,omul a rămas cu vechile lui metehnede turnător la Securitate! Oricum, cubanii aruncaţi pe jafurile acelea de ca-mere, supraestimate ca preţ, se pu-teau pietrui toate drumurile de hotar.Că tot am vorbit de drumuri, dupămodelul altor primari mai mari, Duţu

s-a apucat, ca un „apucat”, să deco-perteze străzile cu o lună înainte dealegeri, ca să vadă alegătorii cât esteel de vrednic. Rezultatul? La Gura Rîu-lui oamenii se luptă cu noroaiele, maiceva ca locuitorii din Alaska primă-vara, după dezgheţ.

Dan FLORESCUFoto ,,Turnul Sfatului”

Primarul Ioan Duţu, Mont Blanc pentru Securitatea comunistă.

Cum s-au scurs banii comunei Gura Rîului pe ţeava primarului Ioan Duţu

Facsimil 1

Facsimil 2

8 Lichele

Anul XIII, nr. 155 • 16 pagini • 8 iunie 2012

Din momentul în care - în DuminicaFloriilor - deputatul (pe atunci încăportocaliu!) Gheorghe Roman își anu-nța candidatura ca (pseudo)indepen-dent la funcția de primar al Me diașului,am ținut enorm să aflu cât mai multedespre cel care visa să conducă, în ur-mătorii patru ani, destinele munici-piului de pe Târnava Mare. Așa s-anăscut serialul de 40 de episoade „di-fuzat” de blogul „Adevărul verde înfață”, conținând informații perti-nente obținute prin intermediul saucu sprijinul nemijlocit și dezinteresatal unor persoane din anturajul depu-tatului. Cea mai impresionantă și to-todată dureroasă poveste a fost cearelatată chiar de victima parlamenta-rului sibian, Alina Cristea, o medie -șeancă în vârstă de 37 de ani, mamă apatru copii, deși a născut doar o sin-gură dată. De fapt, pe ceilalți trei copiii-a înfiat, după ce aceștia au trecutprintr-o dramă familială care cu sigu-ranță că i-a marcat pentru tot restulvieții. Tocmai pe respectiva persoanăpusese ochii deputatul GheorgheRoman. Pentru el chiar nu conteazăcă este căsătorit cu o femeie fru-moasă, inspector în cadrul primărieiMediaș. Se pare că, pur și simplu elare nevoie de continuitate în...diver-sitate sexuală! În schimbul unor favo-ruri intime, deputatul i-a promisAlinei mai întâi o microcentrală, iarmai apoi că va avea întotdeauna„grijă” de ea. „În 9 martie 2010 am aflat,peste noapte, că voi deveni mamă atrei copii. Evident, urma să fiu doar omamă adoptivă pentru cei trei minoria căror mamă biologică decedase, cu ozi înainte, din cauza unor afecțiuni pul-monare. Fiica mea Ioana, era prietenăși colegă de clasă cu Beatrice, fiica de-functei. Până atunci locuiam doar noidouă, într-un apartament închiriat, cu4 camere, eu divorțând de soțul meucare între timp s-a stabilit în Belgia.Având așadar spațiu suficient am fostde acord ca aceștia să locuiască ovreme alături de noi, până la o rezol-vare favorabilă a situației lor. După untimp însă, m-am atașat foarte mult deei, iar la insistențele lor de a-i înfia, pen-tru a nu ajunge să fie despărțiți și tri-miși la orfelinat, am acceptat. Am găsitînțelegere la primărie, de unde mi s-arepartizat o casă situată în strada Ni-colae Iorga. Atâta doar că imobilul eraîn paragină și aproape de nelocuit. Întrei luni am reușit, efectiv, să-l pun lapunct cu sprijinul primarului și a încădoi oameni de afaceri din Mediaș, întrecare cel mai mult m-a ajutat FlorinStancu, patronul de la Konsta-Splen-did. Evident că pentru asta am făcut oserie de demersuri la biserică, oamenide afaceri, persoane publice. La începutm-a ajutat foarte mult preotul-parohde la biserica din cartierul Vitrometan,Cornel Pițigoi. De altfel, acesta m-a șiîndrumat către deputatul GheorgheRoman care mi-a promis că-mi va asi-gura o microcentrală cu condiția de a-l satisface uneori, atât pe el cât și pe unalt coleg parlamentar cu care acestapetrecea, în mod regulat la Irish-Pub. I-am replicat că se înșeală amarnic dacăare impresia că-mi rezolv astfel proble-mele. M-am simțit jignită, ofensată,mai ales că propunerea acestuia veneaîntr-un moment în care sufereamfoarte mult, după ce mi se depistase uncancer de col uterin, pentru care de alt-fel am și fost operată mai târziu. Ulte-rior am încercat să apelez din nou labunăvoința publică, prin intermediulaceluiași preot Pițigoi, însă acesta amărturisit că nu mai e dispus să mă

sprijine pentru că nu am ales barca po-trivită. Sensul respectivelor cuvinte l-amînțeles câteva zile mai târziu când m-amreîntâlnit cu deputatul, la Big Pizza. Eumă aflam la o masă cu câțiva prieteni,iar acesta a insistat să povestim îm-preună într-un separeu, la un pahar cuvin. Mi-a spus că, deși i-am refuzat avan- surile m-ar putea ajuta pentru locuințarenovată, cu câteva sobe convector.Între timp a scos un teanc de bani și aînceput să se laude prietenilor săi că arputea schimba lumea dacă ar dori.«Dar ambiția mea e să-l dau jos peșchiop nu să fac ceva pentru Mediaș»,a fost ultima frază pe care am recepțio-nat-o, în timp ce mă retrăgeam, decli-nând și noua sa ofertă. Abia atunci amînțeles pe deplin tâlcul vorbelor preotu-lui Pițigoi și am decis să vâslesc doar înbarca mea și cu sprijinul unor oamenidispuși să mă ajute în mod dezintere-sat, așa cum e cazul lui Florin Stancu.Acesta îmi sponsorizează familia, în fie-care lună cu alimente în valoare de1.000 lei și nu o dată mi-a plătit chiar șifacturile restante la utilități. E foartegreu să mă descurc cu cei 2.000 de leicare îmi intră lunar în casă. Mai ales căam visuri mari cu copiii mei. Pe celedouă fete doresc să le trimit să studiezeîn Belgia, unde ar urma să fie suprave-gheate de fostul meu soț, cu care amrămas în relații foarte bune”, ne-a de-clarat în exclusivitate Alina. La numaicâteva zile distanță de la publicarearespectivului episod, Alina Cristea

ne-a mărturisit că deputatul a ameni-nțat-o că o va acționa în instanță. Înplus a sunat la șeful acesteia cu totfelul de motive pentru a i se desfacecontractul de muncă. Într-un final le-a contactat și pe fetele de la Irish-Pubde la care a sperat să obțină mărturiicum că Alina Cristea ar fi o femeie demoravuri ușoare care obișnuiește să-și abandoneze copiii, pentru a petreceîn cluburi. Destăinuirea medie șencei nufăcea altceva decât să confirme fap-tul că deputatul e mare „crai”, iar fap-tul că în ședințele din plen agățaminore pe internet prin intermediulsite-ului de matrimoniale Neogen,unde își crease un cont, nu repre-zenta nicidecum un „accident”. Întretimp, informațiile despre „Micul sa-murai” continuau să sosească cu ne-miluita. Unele erau simple zvonuri,bârfe, răutăți, altele erau însă certitu-dini, pe care Gheorghe Roman nuavea să le dezmintă niciodată. Așa amaflat că de fapt deputatul nu este get-beget medieșean așa cum susțineacesta, ci este născut în comuna mu-reșeană Band, localitatea de origine acantautorului Mircea Rusu, cel care acompus imnul PD-L și care, ajuns pri-mar în comuna natală, avea să fiecondamnat definitiv pentru abuz înserviciu în formă continuată. Iată cespunea un fost consătean de-al luiGheorghe Roman: „Omul ăsta e năs-cut în satul Oroiu, comuna Band, ju-

dețul Mureș. Tata era tractorist iarmama casnică. Iar violența fizică atri-buită lui Roman în mai multe împreju-rări este o moștenire genetică. Tatălacestuia, când mai trăgea câte un șpriț(și o făcea non-stop), proceda la fel,avea același comportament în familie.Dacă Roman se scaldă în bani (avândîn vedere sumele uriașe din campaniileelectorale), de ce nu merge și până însatul vecin, Petea, să își ajute verișoarade gradul I, care s-a născut cu un gradmare de handicap și e vai de ea. Locu-iește doar cu mama ei, bătrână și ne-putincioasă, într-o casă dărăpănată”.Iar un altul completa: “Pe această bă-trână din Petea o cheamă Cheța, iar fe-meia născută cu un grad înalt dehandicap este verișoară de gradul I a luiGhiță Roman, mama ei fiind sora tată-lui său. Toate acestea sunt adevărate,se pot verifica oricând, după cum sepoate verifica și faptul că independen-tul care se vrea primar la Mediaș arămas repetent în facultate. Dar poatecă așa e trendul azi ca primarii musaisă fii fost repetenți”. Câteva zile maitârziu altcineva completa acei anicare lipsesc din CV-ul lui GheorgheRoman depus la Camera Deputaților.„El a fost student la Cluj-Napoca, la fa-

cultatea de mecanică, dar a rămas re-petent în primul an și a fost exma triculat.Nu se ocupa deloc de studii, făcea peomul de ordine la Caritas. În anul ur-mător s-a înscris în Pitești, la o altă fa-cultate. De ce nu recunoaște că asta emotivul pentru care lipsesc din biogra-fia lui anii 18-22 din viață?”. GheorgheRoman a trecut însă nepăsător pestetoate „petele negre” din existența sa,văzându-și mai departe de campaniaelectorală. Una extrem de agresivă cuprisme, bannere, afișe și postere pusepe toate gardurile dar și cu destuleilegalități - tolerate de contracandi-dați - cum ar fi stimulentele electorale(bani, mici, bere, sucuri, încălțăminte,cosmetice, vitamine și excursii) acor-date cu nemiluita medieșenilor pen-tru a-i convinge să-i acorde votul.Grandomania și cinismul „piticului” aumers până într-acolo încât după unconcert pe stadion (unde i-au cân-tat...în strună și PD-L-iști, precumDinu Iancu Sălăjanu, candidat la

președinția Consiliului Județean Sălaj)a „convocat” copiii în 3 iunie, în ParculGreweln de Ziua Internațională a Co-pilului (dacă vrea mușchii deputatu-lui, ea poate fi „comutată” în orice zidin luna iunie, nu?!) să se distreze pebanii lor. Trenulețul, toboganul gon-flabil și baloanele umplute cu (trans)gazîntruchipând personaje din deseneleanimate i-au costat pe părinții mi-cuților între 5 și 15 lei. Iar asta în con-dițiile în care „Micul samurai” criticase,programele oferite de 1 iunie de mu-nicipalitate, pe de o parte și USL pede altă parte, dar care fuseseră în to-talitate gratuite! Totul avea să culmi-neze cu infiltrarea de către deputat aașa-zișilor voluntari care îi agasează șiîn aceste zile pe călători, convin-gându-i să-l voteze pe pseudo-inde-pendent, pentru că are „în spate” 15sponsori. Păi, tocmai aici este mareaproblemă. Că toți acei sponsori careau investit până acum în “Micul sa-murai”, în exclusivitate oameni de afa-ceri, vor avea pretenția să-și scoatămăcar un leu în plus față de suma in-vestită. Iar acest lucru nu se va puteaface decât legal (prin majorări de taxeimpozite, ori instituirea de noi dări)sau ilegal (prin comisioane sau atri-

buirea preferențială de lucrări pu-blice) .Cu siguranță că majoritateamedieșenilor au înțeles că de faptGheorghe Roman a încercat să lecumpere demnitatea prin oferirea destimulente electorale și vor realiza cătoți ceilalți cinci contracandidați laprimăria Mediașului pot reprezenta oalternativă viabilă și nu una toxică!

Despre campania deputatului îndisprețul legii, iată ce declara un puștide 12 ani, care domiciliază în cartie-rul Gura Câmpului, ca de altfel și de-putatul fix-pix (un alt pseudonim pecare și l-a câștigat în actuala campa-nie electorală, pentru că pixul a re-prezentat, alături de balon, materialede propagandă): „Eram la cumpărăturiîntr-un magazin și în momentul în caream dat să plătesc marfa, la casă, Ghe-orghe Roman, care se afla în spatelemeu mi-a întins o bancnotă de 5 lei șimi-a spus să-mi mai cumpăr niște dul-ciuri, iar acasă să le zic părinților să-lvoteze la alegerile pentru primar. După

ce a auzit asta, tata a spus că nici numai merge la vot, iar mama nici atâtpentru că e plecată la muncă în Ger-mania. Oricum, mai mulți prieteni dincartier mi-au spus după aceea că și eiau primit sume de bani de la Roman,unii chiar și câte o sută de lei”. Un altmedieșean din satul aparținătorIghișu Nou, care tocmai a împlinit 18ani a declarat în timp ce era filmat că„în mod cert îl voi vota pe Roman laalegeri, pentru că a venit în sat și afăcut chiar în curtea mea, pe stradaValea Lacului nr. 122, o mare paran-ghelie cu mici bere și suc. Toți ai caseiam primit bani și promisiunea că dacăva ieși primar se va implica personal înreconstrucția casei noastre”. Legat deadunările publice de „adeziune și sim-patie”, tot timpul Roman anunța au-toritățile doar de pe o zi pe alta și nucu trei zile înainte așa cum prevedelegea. Din acest motiv, comisarul-șefIon Cimpoeru (adjunctul Poliției Mu-nicipale Mediaș și membru în cadrulcomisiei de avizare a unor astfel deadunări) a anunțat că i-a aplicat de-putatului mai multe amenzi pentruîncălcarea respectivei legislații. Pur șisimplu nu e vorba de cuantumulamenzilor, ci efectiv de principii șinorme care ar trebui respectate cu sfi-nțenie, mai ales când te numești șiparlamentar. O altă anomalie rezidăîn faptul că deputatul declară mereupublic (inclusiv în toate înscrisurile) călocuiește în strada Govora, cu toatecă, de ani buni, apartamentul cu pri-cina este închiriat. Fizic, domnia-sa lo-cuiește împreună cu soția în stradaTurda! Care să fie oare explicația pen-tru această mică „inadvertență”? Nuare deputatul atâția bani încât să-șifacă mutația la actuala adresă, as-cunde faptul că obține anual o sumăfrumușică de bani din închiriereaapartamentului din strada Govora,sau pur și simplu se teme să nu-lcaute și să-l „calce” creditorii privați dela care se spune că a împrumutatsume mari de bani? Altfel, zile în șir le-apromis medieșenilor că le va prezentaun program electoral infailibil, însă cutoate opintelile sale nu a ieșit decâtunul științifico-fantastic. Așa că mi-ampermis să îl ajut cu câteva propuneri:1. Organizarea lunară a concursului„Mamma Mia ce primar!”, cu întrebăriși răspunsuri din CV-ul actualului de-putat, câștigătorii urmând să fie re-compensați (precum asistentele carel-au ajutat în campania sanitaro-reli-gioasă din luna aprilie) cu câte o pizzamare, la localul omonim.2. Festivalul internațional de spart se-mințe ce s-ar putea desfășura la „Co-liba Joi”, cu participarea celor maimari consumatori de semințe de floa-rea-soarelui și dovleac, la care să seadauge o secțiune rezervată cultiva-torilor de semințe de cânepă (de pre-ferință indiană!)3. Cupa „Bucuria mișcării” care-i vaavea drept participanți pe medieșeniiveniți în audiență la acesta și cărora leva fi „servit” dictonul: „Mișcare, mișcare,faceți pași, că altfel chem poliția locală”.4. Competiția de șah intitulată „Matcu toți care nu m-ați votat”, în care zil-nic, câte o damă și un „nebun” care, laalegerile locale, au avut o altă opțiuneelectorală să fie deportați...î n Congo!Evident că după atâta voie bună decare vor avea parte medieșenii cunoul primar, nu mai sunt necesare ni-ciun fel de alte investiții. Și în final oultimă întrebare: sam - samurai, câțibani ai dat ca să ne ai?!

Ion GÎRNOD

Verde în față despre deputatul Gheorghe Roman

Alina Cristea şi copiii.

Alina Cristea

9Investigaţii

Anul XIII, nr. 155 • 16 pagini • 8 iunie 2012

O primă reacţie, după episodul dinnumărul trecut al acestui articol, afost un telefon primit la redacţie de laun cetăţean revoltat. Omul era indig-nat nu pentru că s-a scris despre co-muna în care locuieşte, ci că cineva aîndrăznit să scrie chiar despre el, celcare prin simpla prezenţă în ConsiliulLocal dă un aer de nobleţe întregii lo-calităţi, el fiind Popa Samoilă Magni-ficul. Nu ştim, zău, ce se întâmpla cucomuna aceasta, aşezată într-un locparcă binecuvântat de Dumnezeu,dacă nu se oploşea şi Popa Samoilăpe aici, ca să mai ciupească şi el nis-cai terenuri pentru crescut animalesau oareşce locuri de case pentru ne-amuri. Omul era revoltat fiindcă noiscrisesem că a primit în chirie terenpentru păşunatul animalelor pe care,chipurile, le creşte, beneficiind în felulacesta de subvenţii primite de la stat

pentru această activitate, deşi el nuare animale. Domnul Popa ne-a cer-tat la telefon că am scris bazaconii, fi-indcă el are animale la… PoianaSibiului. Bine că nu în Costa Rica sauîn Madagascar, deoarece era maigreu pentru bietele animale să facănaveta până la locul de păscut! Daraşa ne-am liniştit, Poiana Sibiului estemai aproape şi de când cu şoseaua„Transalpina” a crescut şi circulaţia ru-tieră în zonă, aşa că văcuţele şi oiţeleies cu noaptea în cap la autostop,prind o ocazie până la Sibiu şi de aiciau timp să vină lejer pe jos, numaibine să prindă masa de prânz pe în-tinsele tarlale din Şura Mare ale luiPopa Samoilă. Măi, nea Popa, lasă breaburelile cu vaci teleportate şi oi ca-tapultate de la Poiana Sibiului la ŞuraMare şi spune-ne, mai bine, cum estecu locurile de casă pentru nepoţii lu’matale? Păi de ce nepoţii dumitale auprimit loturile de teren unul lângăaltul, ca şi nepoţii primarului, în timpce amărăştenii, care vă tot votează cuconsecvenţă, primesc terenurile printragere la sorţi, chiar dacă sunt fraţi şile-ar prinde bine să fie vecini? Despreconsecvenţă, Iuliu Maniu spunea că„în politică, doar boul este consec-vent”… Asta aşa, ca fapt divers, că totne-a obligat domnul consilier localPopa să scriem despre animale aleainvizibile ale sale. Păi, de ce unii să be-neficieze de favoruri de la primarulNicolae Avram şi să trăiască ca însânul lui Avraam, cel din Biblie şi alţiinu? Sau, nea Popa, spune oamenilor

de ce ai schimbat „macazul” şi ai de-venit, dintr-un constant critic al pri-marului, un prieten al acestuia, dupăce ai fost ales consilier local… Nucumva tocmai pentru favorurile pecare ţi le-a făcut?

Probabil că de aceea este aşa sigurprimarul încă în funcţie, de 16 ani!, cătot el va câştiga alegerile şi chiar dacăva pierde majoritatea avută pânăacum în Consiliul Local, ştie cum să-icumpere pe cei care vor face ciocu’mare, că aşa le-a închis pliscul şi al-tora, nu doar „indignatului” Popa Sa-moilă! Primarul Nicolae Avram aplicăcu indivizii, faţă de care interes!,legealui Ohm: „eşti om cu mine, sunt om cutine”. Acest principiu l-a apropiat şi deprimarul altei comune din zonă, nudoar sesizările penale împotrivaamândoura pentru infracţiuni simi-lare sau livezile lor de pomi fructiferi.

Intenția lui Nicolae Avram, dacă iesedin nou primar, este de a cesiona oparte din pădure acestui primar prie-ten, pentru a realiza un fond de vână-toare privat, unde sa aibă amândoicontacte cu diferite personalităţi pa-sionate de acest sport. Se ştie căfoarte mulţi procurori şi poliţişti suntpasionaţi de vânătoare, iar aceştia arputea face hatâruri prin dosarele pe-nale ale celor doi primari prieteni.

Acelaşi primar din Şura Mare a

cedat o parte din terenurile „moște-nite” ilegal de la mai mulţi saşi - cădoar şi el este sas, se vede clar, dupănume, că-i neamţ autentic! - pentruconstruirea unei mănăstiri. De faptdorea ca aceasta să devină un punctde atracție pentru turiști şi implicit unpunct de desfacere a produselor dinlivada sa, făcând, în acest sens, pro-pagandă ca fiind un mare credincios,cu toate că faptele nu îl recomandăcă ar avea vreun Dumnezeu, altuldecât zeul banului. Dacă NicolaeAvram era un bun credincios, poatese ocupa cu cedarea unei suprafeţede teren, din cele multe „moştenite”de la saşi pe care nici măcar nu i-a cu-noscut vreodată, pentru construireaunei biserici noi. Mai ales că popula-ția a crescut, conform propriilor de-claraţii, dar contrar evoluțieina ta lităţii. Uite, altul care se crede unprimar prea mare pentru o localitateatât de mică!

Despre terenul bisericii ortodoxe, alcărei pământ a fost vândut, la pro-priu, cu basculanta, după modelul ce-luilalt primar prieten cu el, pentrulucrările de construcţie la centura Si-biului, noi am mai scris cu patru ani înurmă. Din acel teren doar o mica su-prafaţă a fost retrocedată bisericii or-todoxe. O altă suprafaţă învecinată,de cca. 10 ha, şi-a păstrat-o şi obţinedin nou venituri, exploatând acestteren prin astuparea lui, la loc, dedata aceasta cu pământul provenitdin excavările pentru lărgirea şoseleiSibiu – Mediaş, obţinând astfel dinnou venituri din afaceri cu ţărână.Probabil că primarul Avram se va să-tura de pământ, doar atunci când îl vaavea pe piept!

În majoritatea abuzurilor pe care le-a făcut, uzând de funcţia sa, primarula fost sprijinit de consilierii locali, din-tre care unii sunt de 16 ani de neclin-tit, alături de primar! Aceşti „votaci”de profesie, veşnic cu mâna pe suspentru aprobat proiectele primarului,au beneficiat de diferite avantaje. Totla capitolul abuzuri, putem bifa şi fo-losirea oamenilor, care depun muncăîn folosul comunităţii, la muncile dinlivada sa, deşi aceştia trebuie să de-pună acele ore de muncă lunare înschimbul ajutoarelor sociale primitede la statul român, că doar nu le dă

Avram din economiile sale personale.

Afirmaţiile că va construi o grădi-niţă cu program prelungit, fără a pre-ciza însă sursa de finanţare, deşicomunitatea are de plătit credite sub-stanţiale, sunt hazardate. Într-un fel,primarul ar fi avantajat de începereaunei noi investiţii, deoarece s-ar des-chide din nou robinetul la comi-sioane de la executanţii lucrărilor,aceiaşi abonaţi la lucrări pe bani pu-blici, despre care a scris o colegă deredacţie în episodul trecut. Eu vă dau,în plus, numele unei astfel de socie-tăţi comerciale, „abonată” la lucrărilepe bani publici din Şura Mare: „AUTOSCHIEB” SRL din comuna Slimnic.Aceasta a efectuat lucrări şi în livadaprimarului, inclusiv cu piatra conca-sată, adusă oficial pentru terasamen-tul străzilor laterale din comună, darcare a servit doar pentru amenajareaaleilor de acces din livada lui Avram.

Nu doar primarul din Şura Mare sefoloseşte în mod gratuit de materialepentru construţii, achiziţionate dinbani pulici, ci şi cei care-l susţin. AstfelIlie Opriş, consilier - votac şi candidat

figurant la funcţia de primar, din par-tea PDL (traseist politic venit din PNL),a primit gratis din pavelele cu care sepavează trotuarele (foto 1).

Cât despre grădiniţa cu care-şi abu-reşte Nicolae Avram consătenii…Apropo, oare ştiu oamenii din ŞuraMare că doar demolarea grădiniţeivechi a costat 30.000 de euro? O gră-madă de bani, cu care se putea con-strui o nouă clădire, daţi pentru odemolare!!! Probabil că la demolareva ajunge şi noua clădire a şcolii (foto2), care se ruinează vizibil, deşi este oclădire construită recent. Normal erasă termine mai întâi această clădire aşcolii şi doar după aceea să se apucede grădiniţă, deşi primarul este obiş-nuit să abordeze profesiile şi studiileîn ordine inversă… Mai întâi a deve-nit primar şi doar după aceea a învă-ţat să scrie! Poate îşi aminteşte cunostalgie cum stătea nopţile cu ne-vastă-sa, în primul mandat de primarşi buchiseau amândoi literele alfabe-tului. Clădirea şcolii este într-o de-gradare continuă, deoarece peprimar nu-l mai interesează finaliza-rea lucrării, în schimb vrea să con-struiască grădiniţe! De ce nu şiaeroport sau metrou?

Garanţiile care au fost depuse labănci, pentru accesarea creditelor nusunt pomenite în întâlnirile neautori-zate pe care le susţine primarul cuelectoratul din Şura Mare şi Hamba.De unde să ştie oamenii că există„şanse” ca pădurile comunităţii, pecare nu a reușit primarul să le vândă,să fie scoase la mezat de băncile cre-ditoare. Dacă în alegerile de acum 16ani, Nicolae Avram, brutar fiind la vre-mea aceea, a oferit alegătorilor opâine înainte de alegeri şi le-a maipromis una după, în cazul în care o săcâştige, iată că acum doar el mănâncăo pâine albă, din care mai aruncă, dincând în când, câte un coltuc domni-lor consilieri, în rest, pentru sătenirămân doar firimiturile. Este drept,din patru în patru ani, primarul peviaţă le vinde gogoși electorale ief-tine!

Dan FLORESCU

Pentru Nicolae Avram, primarul din Şura Mare, doar interesul personal este „mare” (II)

Foto 1

Nicolae Avram, ,,cimentat” pe scaunul de primar.

Foto 2

10 Atitudini

Anul XIII, nr. 155 • 16 pagini • 8 iunie 2012

POLITICILE CULTURALE ALE PRIMĂRIEI SIBIULUI ÎN DOMENIUL

PATRIMONIULUI CULTURAL

1. SECTORUL MONUMENTELOR ISTORICE

Când vorbeşti (sau scrii) desprepatrimoniul cultural (sintagmă uni-versală tradusă prin „moştenirea cul-turală transmisă de părinţi”), aisen timentul că asumi, în modul celmai responsabil şi totodată, realizeziun recurs la obârşiile cultural-istoriceale neamului din care faci parte şicare îţi conferă o identitate etno-cul-turală inconfundabilă, ţie şi naţiuniitale, că participi, printr-un aport per-sonal – fie de creaţie, fie de evaluare,fie de administrare a acestuia, adău-gând un „cuvânt” sau măcar „o literă”la testamentul cultural primit de la în-aintaşi şi transmis urmaşilor, sau cărelansezi şi cultivi, în mod original, undialog cu „ceilalţi” despre identitate şialteritate culturală, adică despre locultău în lume, alături de sau printre ce-lelalte popoare sau comunităţi, încontextul mereu schimbat al efortu-rilor comune pentru o integrare ar-monioasă, europeană sau universală,printr-o mai bună cunoaştere şi apre-ciere reciprocă. Fără a renunţa, nici unmoment, la scopul principal al pro-movării valorilor culturale proprii.Mai mult decât în cazul abordării ori-cărui alt domeniu de activitate, cândanalizezi valorile circumscrise patri-moniului cultural, încerci un dublusentiment , pe de o parte, de respon-sabilitate exigentă, întemeiată pe şiconstrânsă de legislaţia naţională şide convenţiile, normele şi cutumeleuniversale, în a trata problemele la celmai înalt nivel de profesionalism şimoralitate (etică), pe de altă parte, dea te implica total (spiritual şi sufle-teşte, cu mintea şi cu inima) în păs-trarea, restaurarea, cunoaşterea şipromovarea valorilor culturale (a „fap-telor de civilizaţie”), care constituiecel mai important, valoros şi durabiltezaur de bunuri materiale şi spiri-tuale ce, prin perenitatea lor istorică,mărturisesc despre esenţa treceriinoastre prin istorie..

Cu aceste raţionamente şi senti-mente am recepţionat, cu un real in-teres, dublul mesaj transmis deposterele electorale (cam „redun-dante” prin abundenţa – a se citi ma-xima frecvenţă – lor) ale actualuluiprimar al Sibiului (care, prin cea de apatra candidatură „ameninţă” să se„eternizeze” în această funcţie), de-opotrivă prin text (acesta sugerândînfăptuiri meritorii, incontestabile,căci „Faptele vorbesc”!), cât şi prinsigla electorală a formaţiunii /parti-dului (pe care nu doar că le repre-zintă, dar le şi conduce) : inima deculoare roşie, acela de iubire sau celpuţin de tandreţe pentru electoratulchemat să-l re-re-re-revoteze! (spersă nu fi greşit la numărătoare!)

Acceptând invitaţia publică, atâtde asiduă, de a rememora şi evaluamulţimea, importanţa, valoarea şisemnificaţia - nu doar numai locală, cişi naţională sau poate chiar euro-peană - a înfăptuirilor sale magistrale(alegând pentru acest episod doar pecele circumscrise domeniului elevatal culturii şi patrimoniului cultural si-bian) şi având, totodată, în cazul ex-cepţional al domniei sale, şansa de aproiecta fascicolul de lumină al anali-zei noastre pe o perioadă de 12 ani

împliniţi în funcţia de edil şef al Si-biului (oraş devenit celebru în toatălumea datorită funcţiei îndeplinite, înanul 2007, aceea de „Capitală cultu-rală a Europei”, în tandem cu MareaRegiune Luxemburg), nu ne rămânedecât să recurgem - cu toată onesti-tatea, cu tot respectul datorat longe-vivului nostru primar, dar şi cu totprofesionalismul şi exigenţa (aşa cumne îndeamnă un senior al literaturiiclasice române, Calistrat Hogaş : „Fă-ledovada preţuirii tale prin manifesta-rea maximei intransigenţe!”) - la ana-liza „faptelor”, care sunt, aşa cum

afirmă însuşi preopinentul nostru, d-l Iohannis, mai „vorbitoare” decât „vor-bele”, căci în timp ce ultimele „zboară”,celelalte, conform dictonului latin,„rămân”, aşadar sunt prezente şi potdepune mărturie, în caz de nevoiesau de controversă, la stabilirea ade-vărului.Dintre toate capitolele „vieţii cultu-rale”sibiene, în acest „episod”, ne vomlimita, aşadar, doar la politicile şi stra-tegiile Primăriei Sibiului care privescMONUMENTELE ISTORICE, în de-cursul anilor 2000-2012.

1.Evidenţa ştiinţifică a M.I., clasicăşi informatizată.Pentru a limpezi lucrurile, de la înce-put, printr-o comparaţie uşor de înţe-les de toată lumea, voi spune că sprea putea evalua starea de sănătate apopulaţiei unei localităţi, în scopulelaborării unui program profilactic şia unor strategii terapeutice, cu plani-ficarea riguroasă a costurilor indis-pensabile, este necesar, mai întâi, săfaci recensământul populaţiei, apoi oinvestigare, pe categorii de sex, vâr-stă, profesii, afecţiuni sau boli cronice,a „stării de sănătate” (şi de boală), ur-mate de elaborarea şi aplicarea pro-gramelor impuse de rezultateleîn tregii investigaţii.Aceeaşi metodă se impune şi în cazulmonumentelor istorice!Oricât de paradoxală ar putea păreaunora – desigur că nu şi specialiştilor,care cunosc prea bine realitatea tristăde la Sibiu, operaţiunile de inventa-riere/repertoriere şi clasare, de în-tocmire a documentaţiei ştiinţificeşi tehnice – la nevoie, şi artistice –extrem de laborioasă, evaluarea decătre specialişti a stării de conser-vare şi întocmirea devizelor estima -tive pentru întreţinerea, restau rarea

sau reconstrucţia acestora, nu s-a în-treprins, până în prezent, nici înepoca comunistă şi nici după abolireacomunismului, de 22 ani sau măcar înultimii 12 ani, de când la conducereacetăţii lui Hermann a fost ales unuldintre cei mai devotaţi slujitori ai cau-zei etnice a saşilor sibieni, însuşi pre-şedintele pe ţară al F,D.G.R., dl. profesorKlaus Iohannis. (Ceea ce nu însem-nează că unii specialişti în domeniu,cum ar fi arhitecţii Fabini, Niederma-ier, Bucur I., Gligor şi alţii, nu ar aveaevidenţe parţiale, incomplete, în ar-hiva lor personală sau instituţională!).

Cert este că Primăria nu deţine, înacest moment, o „Bancă de date”completă a monumentelor istoricedin Sibiu, aparţinând tuturor etniilorconlocuitoare, cu documentaţia afe-rentă completă, pe baza căreia să fiputut elabora un program temeinic deprotecţie , restaurare şi de valorificarea acestui patrimoniu „inestimabil”.Această incredibilă situaţie a fost po-sibilă în pofida consilierii d-lui Iohan-nis, în toţi anii de „primariat”(cât şi ad-lui M. Bottesch, în ultimii patru ani),în calitatea sa de consilier municipalşi apoi, judeţean, de către dl. arhitectşi istoric al siturilor urbane medievaleorăşeneşti din Transilvania, dr. PaulNiedermeier, membru de vază alF:D.G.R.! Care sunt explicaţiile pentrucontribuţia sa modestă la această lu-crare e un mister, deşi avea la dispo-ziţie un întreg institut de cercetare!Consecinţele directe ale unei aseme-nea impardonabile situaţii (mai alespentru o comunitate germanică tra-diţională, atât de pedant organizatăîn materie de arhive, atât de exigentăîn materie de păstrarea patrimoniuluietnic şi atât de tenace în urmărireaproblemelor de interes public, cum s-a afirmat în istoria sa de peste opt se-cole, aici, în Transilvania) nu puteau fialtele decât cele - este adevărat, per-petuate din comunism, deci deveniteşi ele „tradiţionale” – ale dispariţiei„peste noapte” (la propriu) şi fără nicio urmă, a unor foarte valoroase mo-numente, cel din urmă dintre acesteafiind ultima moară hidraulică medie-vală (din sec. XVIII), care avea şi stemaheraldică a Sibiului medieval!Dacă comparăm această situaţie –care nu poate avea, cu toată indul-genţa noastră, altă explicaţie decâtcea a unei crase indiferenţe faţă dedestinul acestui patrimoniu al

urbei noastre din partea Primărieişi primarului - cu atitudinea respon-sabilă şi exemplară a consilierilor şiprimarilor saşi, aflaţi în fruntea oraşu-lui, în secolul XIX (care, în faţa decizieiconsiliului local de a demola nume-roase elemente: porţi, bastioane, zi-duri de fortificare - ale cetăţiimedievale, impusă de rigorile extin-derii şi modernizării oraşului, înce-pută in anul 1856, l-au însărcinat pebrutarul de mare talent artistic, Au-gust Bobel, să imortalizeze toateacele monumente într-o adevăratăgalerie de picturi, în tehnica acuare-

lei, păstrate în colecţia Muzeului Bru-kenthal), nu ne rămâne decât săconstatăm cât de mult s-a „diluat”conştiinţa datoriei de prezervare apatrimoniului istoric şi a memorieidocumentare a acestuia, în cei peste150 de ani, deşi mijloacele tehnicemoderne fac infinit mai uşoară o ase-menea sarcină, astăzi!2.Politica de protecţie şi conser-vare a M.I.In faţa constatării dispariţiei intem-pestive şi regretabile a monumente-lor istorice, nu putem să nu nepunem întrebarea : cum a fost posibilacest lucru fără ca organele abilitatedin subordinea Primăriei şi mai pre-sus de acestea, primarul însuşi, să nuse sesizeze, din primul moment, cuprivire la orice tentativă de agresaresau de distrugere a vreunui monu-ment istoric, dară-mi-te de demolarecompletă?Ne-am interesat, la momentul produ-cerii acelei dispariţii, dacă Sibiul be-neficiază de un Regulament deprotecţie şi prezervare a monu-mentelor istorice, emanat printr-oHotărâre a Consiliului local sau a celuijudeţean. Mare mi-a fost mirarea săaflu că acel Regulament nu a fost rea-lizat niciodată şi că nici după apariţiaLegii protecţiei monumentelor isto-rice nr.422/2001 (care, la art.6, al.1,menţionează că : „paza, întreţinerea,conservarea, consolidarea, restau-rarea şi punerea în valoare, prinmijloace adecvate, a monumente-lor istorice, revin, după caz, pro-prietarilor sau titularilor altordrepturi reale asupra acestora, înconformitate cu prevederile pre-zentei legi”), nimeni nu s-a sinchisitsă instrumenteze aplicarea, „la literă”,aprevederilor legii, prin instituireaunor norme şi măsuri speciale de su-

praveghere a monumentelor istorice(în unele ţări ale U.E. există chiar şi o„poliţie a monumentelor istorice”!),ceea ce a atras după sine aceste con-secinţe total dezagreabile, imputa-bile, cel puţin moral, celor respon sa bilide producerea lor..3.Restaurarea monumentelor isto-rice sibiene în ultimii 12 ani.Politica Primăriei sibiene în mate-rie de planificare a activităţii derestaurare a monumentelor isto-rice (declanşată, cu aplomb mai alesdin anul 2005, de când a devenit pro-babilă atribuirea Sibiului a onoranteicalităţi de a fi, în anul 2007, una dintrecele două „capitale culturale euro-pene”), a fost aceea de a limita inter-venţiile restauratoare exclusiv lamonumentele din perimetrul celortrei pieţe medievale din centrul isto-ric al oraşului, prioritate impusă defondurile asigurate în acest scop.Mulţumindu-se, fireşte că din como-ditate, doar cu sumele (importantede altfel) repartizate cu generozitate,în anii 2005,2006 şi 2007, de Guver-nul României (accesarea unor fondurieuropene în scopul intensificării ope-raţiunilor de restaurare a monumen-telor istorice nu a constituit, nici înacei ani şi nici după anul 2007, unobiectiv strategic al primarului Io-hannis, spre deosebire de mulţi alţiprimari ai unor oraşe istorice, care şi-au făcut din acest demers un obiectivprioritar, precum cei din Timişoara,Alba Iulia, Baia Mare, Oradea, Bistriţa,Braşov ş.a.), Primăria Sibiului nu s-aostenit să mai elaboreze un plan derestaurare a monumentelor istorice,etapizat pe cel puţin un deceniu, cuobiective precise şi termene rigu-roase, astfel încât să existe o perspec-tivă clară şi o continuitate asigurată înacest domeniu de activitate, ştiutfiind că în acest domeniu, fără o pla-nificare fermă şi minuţioasă, pe celpuţin două decenii, perspectiva ră-mâne incertă şi mai mult ca sigur,sumbră).In ceea ce priveşte calitatea lucrări-lor de restaurare, executate în „mareviteză”, sub presiunea calendaruluimanifestărilor din anul 2007, aceastaa fost intens şi argumentat criticatăde experţii în domeniu (dintre ace-ştia, cel mai deschis şi autoritar fiindarhitectul Hermann Fabini), fără caobservaţiile lor pertinente cu privirela lucrările executate, unele superfi-ciale (de suprafaţă, constând, ade-seori, doar din tencuieli şi zugrăveli),altele deficitare, să schimbe cu cevaagenda „restauratorilor”, unii dintre eisimpli muncitori în construcţii, fărănici o calificare în domeniul restaură-rii monumentelor istorice!Dacă ar fi să alegem un exemplu (şiîncă unul strident, vizibil „din avion”),privitor la încălcarea flagrantă a prin-cipiilor de restaurare proclamate prin„Carta de la Veneţia” (potrivit căroraeste interzis, cu desăvârşire, a dena-tura, funcţional, morfologic sau stilis-tic, natura şi aspectul unui monumentistoric, cu scopul, aberant, de a-l face„mai atrăgător turistic”, „mai frumos”,ca estetică modernă sau „mai prac-tic”, din punct de vedere al încredin-ţării unor funcţiuni moderne), atunciam alege ca exemplul negativ, celmai ilustrativ pentru „aşa nu seface o restaurare de piaţă medie-vală”, modul în care s-a „restaurat”Piaţa Mare” a oraşului.Proiectul aprobat de Primărie preve-dea amenajarea pavajului întregii

DIN CICLUL ELECTORAL

Dacă mai adăugăm şi „fântânile ţâşnitoare” ascunse sub pavaj,care irump când te aştepţi mai puţin, sau „decorarea” celor treipieţe cu capace din fontă având inscripţia „Sibiu - Hermannstadt”şi stema medievală a oraşului (numai bune de colectat de ama-torii de asemenea chilipiruri),atunci avem imaginea kitsch-uluidesăvârşit afişat „cu mare pompă”, care conferă acestui sit, înmod cert, renumele de „cea mai haioasă piaţă medievală restau-rată” din România. Deh, gusturile nu se discută, unora le place!

11Atitudini

Anul XIII, nr. 155 • 16 pagini • 8 iunie 2012

pieţe sub forma unor caroiaje dinpiatră cubică de granit, de diferite di-mensiuni, „desenate artistic” (de fapt„artizanal”), extrem de strident şi ne-potrivit funcţiunii comerciale a pieţei,la origine şi secole la rând. Pentru aobţine „efectele artistice” urmărite,pietrele au fost orientate cu parteanefinisată la suprafaţă, ceea ce are carezultat o suprafaţă cu asperităţi,deloc comodă pentru circulaţia pie-tonilor sau pentru evoluţia unor an-sambluri artistice.Dacă mai adăugăm şi „fântânileţâşnitoare” ascunse sub pavaj, careirump când te aştepţi mai puţin,sau „decorarea” celor trei pieţe cucapace din fontă având inscripţia„Sibiu - Hermannstadt” şi stemamedievală a oraşului (numai bunede colectat de amatorii de aseme-nea chilipiruri),atunci avem imagi-nea kitsch-ului desăvârşit afişat „cumare pompă”, care conferă acestuisit, în mod cert, renumele de „ceamai haioasă piaţă medievală res-taurată” din România. Deh, gustu-rile nu se discută, unora le place!Şi pentru că de pe „colivă” nu pot lipsi„bomboanele”, acestea constau din„arabescurile” motivelor decorativeale învelitorilor din ţigle colorate alebisericilor din centru, reper absolutpentru un desant aerian,la un con-curs de paraşutism modern!Pentru a completa şi cu alte exempleconcepţia primarului nostru desprerestaurarea Sibiului istoric, ne vom re-feri, în continuare, la autorizarea unorinserţii ale „neo-modernismului” înpeisajul arhitectural al burgului me-dieval.Aspectul care i-a bulversat completpe specialiştii UNESCO şi ICOMOS,veniţi să „omologheze” candida-tura Sibiului pentru înscrierea situ-lui medieval pe „Lista patrimoniuluiUNESCO”, a fost aprobarea con-struirii hotelului „Ramada” lanumai câţiva metri de zidul de in-cintă al celei de a treia fortificaţiimedievale a oraşului! Un alt exemplu negativ ar fi cel alconstruirii sediului Facultăţii de ştiinţesociale şi jurnalism, în Oraşul de jos,care,prin numărul de etaje şi altitudi-nea construcţiei depăşeşte tramastradală a construcţiilor din jur, amin-tind de exemplul peiorativ dat, prinanii 70, la Institutul de arhitectură dinBucureşti, privitor la modul în care osingură construcţie „nepotrivită”poate degrada întreg peisajul urba-nistic al unui oraş medieval. Exempluloferit era „palatul”administrativ al Uzi-nei „Independenţa”, ridicat din ambi-ţiile unui tovarăş activist pe nume I.Meţiu, ca să arate el, lumii, de ce esteîn stare regimul comunist! Alte vre-muri, aceleaşi metehne!

4. Restaurarea monumentelor et-nografice din Muzeul în aer liber.

Deşi nu se circumscriu, riguros, ca-tegoriei monumentelor istorice, câ-teva consideraţii se impun, întrucâtcomportamentul administraţiei pu-blice locale (atât al Primăriei, cât şi alConsiliului judeţean) este edificatorpentru spiritul discriminativ care gu-vernează politicile culturale în insti-tuţiile de patrimoniu ale Sibiului, îndiscordanţă totală cu prevederile„Convenţiei UNESCO asupra protec-ţiei şi promovării diversităţii expresii-lor culturale, adoptată la Paris, la 20octombrie 2005, şi apoi în Parlamen-tul României,la 22 iunie, 2006. (O fi

citit-o, oare, domnul primar Iohannis?) .Începând din momentul preluării

spre finanţare (în realitate, trecerea însubordine) a Complexului NaţionalMuzeal „ASTRA”,de către Consiliul Ju-deţean (o eroare fundamentală a Gu-vernului României!), problematransferului, reconstrucţiei şi res-taurării monumentelor etnograficedin muzeul în aer liber a fost igno-rată complet de administraţia publicălocală, conducerea instituţiei fiindobligată să apeleze, din anul 2002, laresursele Ministerului Culturii şi chiarla subvenţii externe, pentru conti-nuarea lucrărilor de organizare a ex-poziţiei permanente a acestui impozantmuzeu care ilustrează, în noua sa con-cepţie ştiinţifică, întreaga civilizaţietradiţională a poporului român!Nici măcar cu ocazia pregătirilor pentru

marele eveniment din anul 2007, nuam beneficiat de fonduri pentru lu-crările atât de importante şi urgente,planificate pentru acel eveniment.

Mai mult chiar decât atât, încomplicitate cu comisarul guver-namental pentru C.C.E 2007, arh.

Sergiu Nistor, Muzeul Astra a fostignorat complet de către Primărie,fiind omis din programul cultural alanului 2007, din publicaţiile (pânăşi din harta turistică editată de Pri-mărie) tipărite pentru marele eve-niment şi chiar din programul devizite pregătit pentru V.I.P. - urileinvitate la manifestările culturaleale anului 2007!

„Revanşa” avea să vină peste doi,respectiv patru ani, când Ghidul tu-ristic pentru România, publicat înS.U.A de „National Geografic” şi apoi„Ghidul Michelin”, apărut la Paris, înanul 2011, au clasat Muzeul Civiliza-ţiei Populare Tradiţionale „Astra” ca celmai important obiectiv turistic şi cul-tural din România (aceasta, în primulrând datorită excepţionalităţii patri-moniului şi proiectului său ştiinţific,unic în Europa, cât şi excelenţei pei-sajului natural şi a organizării sale ex-poziţionale).Sibiul, într-o premieră absolută pen-

tru un oraş din România, a fost clasatde același ghid parizian ca o „destina-ţie turistică” de trei stele (maximum),datorită, în primul rând, minunatuluimuzeu din Dumbrava Sibiului. Drept„recompensă”, în cea mai bună „tradi-ţie” românească, directorul muzeuluia fost dat afară din funcţie şi i s-a re-

fuzat să continue activitatea ca cer-cetător ştiinţific, deşi această calitateera reglementată legal până la vârstade 70 ani, graţie înverşunării celor doi„şefi” supremi, de la municipiu şi judeţ.(Şi acestea sunt tot „fapte care vor-besc”şi nu doar „vorbesc”, ci şi acuză!)

5. Valorificarea monumenteloristorice.In condiţiile în care nici Catalogul şti-inţific al tuturor monumentelor is-torice din Sibiu, nici Repertoriulclasificat al acestora şi nici Cartaalbă a stării de conservare a monu-mentelor istorice sibiene nu au fostelaborate şi publicate în cei 22 ani dedemocraţie, cu excepţia unor studiitematice (precum „Sibiul baroc” al luiH. Fabini) sau a unor ghiduri turistice(publicate de istoricii A. Avram şi V.Crişan), Sibiul a fost „condamnat” la opopularizare mediocră a valorilor salearhitectonice,printr-o serie de broşuri„ieftine”, ultima dintre acestea (o seriede şapte) fiind realizată de Primăriecu sprijinul Ministerului Dezvoltării şiTurismului, prin Programul Operaţio-

nal Regional şi în co-finanţarea Uni-unii Europene, prin Fondul Europeanpentru Dezvoltare Regională.Dintre cele şapte broşuri, cinci au catemă monumentele istorice: cele dincentrul oraşului, fortificaţiile medie-vale, Turnul Sfatului şi monumenteleeclesiastice, două tratează cele douămuzee naţionale şi ultimul, „Sibiulverde”.Preferând, din motive lesne de înţe-les în condiţiile finanţării sus pome-nite, colaborarea unor nespecialişti(în unele cazuri, textele predate deangajaţii unor instituţii, precum ceide la Muzeul Astra, sunt de o superfi-cialitate jenantă, cu mai multe pasajechiar plagiate), cele şapte broşuri „ex-celează” prin mediocritatea şi agra-matismul textelor, prin precaritatea şiimprecizia informaţiei istorice, printratarea superficială a subiectelor, iarcel semnat (probabil „ca primarul”) dedl. Iohannis – „Cuvântul înainte” - estede-a dreptul compromiţător pentrudânsul, ca intelectual şi deopotrivă,pentru instituţia pe care o reprezintă şiprin care ne reprezintă pe toţi sibienii.

Acestea sunt, din păcate, „fapteleminunate” din domeniul analizat înacest episod, asumate de dl primarIohannis, la încheierea celui de al trei-lea mandat, pentru care ne solicită

votul pentru cel de al patrulea.Personal, regret că faptele (adică în-

făptuirile) analizate nu-l onorează înmăsura în care crede domnia sa şipăstrez convingerea fermă că reale-gerea d-lui Iohannis în fruntea urbeinoastre, pentru încă un mandat, ar fio mare păcăleală pentru sibieni!

INSTITUŢIILE CULTURALE

„CULTURA – spunea ConstantinNoica – este transformarea LUCRULUIîn VALOARE”, ceea ce ne îngăduie săafirmăm că instituţiile culturale aleunei comunităţi reprezintă, deopo-trivă prin patrimoniul lor, prin mani-festările şi creaţiile lor culturale şi prinspecialiştii lor consacraţi, de reputa-ţie naţională şi universală, „grădinade valori” care împodobeşte, mai pre-sus de oricare alte valori sociale, viaţade zi cu zi a satului, oraşului, a ţării, aîntregii comunităţi, fie ea locală, ju-deţeană, regională sau naţională, faptcare a şi dus la clasarea instituţiilorculturale, în funcţie de valoarea lorpatrimonială, în primul rând, în insti-

tuţii de valoare „locală”, „municipală”,„judeţeană” şi „naţională”

Dacă acceptăm perspectiva axio-logică (de valoare), de definire şi înţe-legere a Culturii dată de filozoful carea ales să-şi doarmă somnul de veci laPăltiniş (de unde ne „privegheaz㔺i„ne îndrumă” gândul şi faptele - saucel puţin aşa s-ar cuveni), cel mai „deaproape”, atunci filozofia şi psihologiaintimă a celor ce administrează, prinexerciţiul funcţiilor efemere (la scaraistoriei, chiar şi patru mandate de pri-mar, tot efemer apare!) nu poate fialta, pentru întreaga activitate cultu-rală a comunităţii păstorite de aceştia,decât aceea a „grădinarului” investitcu misiunea aleasă (ea poate fi consi-derată şi sacră, funcţie de elevaţia cul-turală şi spirituală a celor în cauză) dea îngriji, zi de zi şi seară de seară, toate„florile” din „grădină”.

Pentru un grădinar cu vocaţie,conştient de marea răspundere de atransmite întreaga „cultură din gră-dină”, primită spre îngrijire de la pre-decesorul său şi dator să o transmită– dacă se poate, sporită, înnobilată, –urmaşului său, nu-l poate străbate,dară-mi-te stăpâni, ani de zile, gân-dul ori deprinderea, de a neglijaunele „flori”, de a nu „stropi” zilnictoate plantele din cultura sa, indife-

rent de culoarea unora, de parfumulaltora, de exotismul celor aduse dedeparte sau de percepţia (ori aminti-rea) că unele au fost „plantate” de ci-neva din „familia” proprie ( spre pildă,irişii). Nu de alta, dar orice grădinardin lume (fără ghilimele) ştie că flo-rile, ca şi toate plantele, „au viaţă”,sunt însufleţite de Dumnezeu, reac-ţionează la orice mângâiere sau gestvrăjmaş (lovire, rupere) şi în „Carteajudecății de apoi”, toate faptele noas-tre, şi bune şi rele, sunt ţinute în ceamai perfectă „bună rânduială”, ur-mând a da samă de comportamentulnostru din timpul vieţii, la ceasul „Ju-decății de Apoi”.

Orice atitudine necuviincioasă l-arcompromite, de-a pururi şi ireversibil,pe acel „grădinar”care o comite, nudoar numai printre toţi confraţii săiavând aceeaşi preocupare şi răspun-dere, ci şi printre toţi cei ce împărtă-şesc gândul preţuirii acestor „gră dini”şiîncântarea de a fi beneficiarii coti-dieni ai acestor splendori.Să analizăm, pe cât de succint putema o face cu acest prilej, care sunt „fap-tele „grădinarilor” noştri sibieni, carecultivă cele două „grădini cu flori”, ceamunicipală şi cea judeţeană, dupăprincipalii indicatori obiectivi ai insti-tuţiilor culturale, cu precizarea că Pri-măria are în subordine TeatrulNaţional „Radu Stanca”, Teatrul depăpuşi şi Casa de Cultură a Munici-piului, iar Consiliul Judeţean, Com-plexul Naţional Muzeal „ASTRA”(care cuprinde Muzeul în aer liber dinDumbrava Sibiului şi cele trei muzeepavilionare din centru, plus Centrulde informare şi documentare „CornelIrimie”, Centrul de conservare-restau-rare a patrimoniului etnografic şi Stu-dioul „Astra Fim”), Filarmonica de Stat,Biblioterca Judeţeană „ASTRA”, Cen-trul de Conservare şi Valorificare a Pa-trimoniului Cultural + Ansamblul„Junii Sibiului” şi Școala populară deArte şi Meserii „Ilie Micu”. Muzeul Na-ţional Brukenthal, deşi este în su-bordinea Ministerului Culturii,repre zintă una dintre priorităţile stra-tegice ale primarului nostru, în moddiscriminativ faţă de toate celelalteinstituţii de cultură din Sibiu, fapt cenu ne miră!

PATRIMONIUL INSTITUŢUONAL -PROFUND DISCRIMINAT !

PATRIMONIUL IMOBIL

1.1.1. Sediile instituţiilor de culturăsibiene („Pentru unii mumă, pentrualţii, ciumă”)Abolirea comunismului în decembrie1989, prin răscoala populară la nivelnaţional, a instalat pe agenda reven-dicărilor legitime problema „restitui-rii patrimoniului” confiscat ilegal şiilegitim de către regimul comunist. LaSibiu, această revendicare s-a împli-nit, cu maximă determinare, de cătreetniile conlocuitoare minoritare, fiindpromovată cu o insistenţă exemplarăde F.D.G.R., care şi-a redobândit toateproprietăţile revendicate, şi cu priori-tate valorile patrimonial-culturale,imobile (palatele lui Brukenthal dinSibiu şi Avrig) şi mobile (toate colec-ţiile din Muzeul Brukenthal, nu doarnumai cele lăsate, prin testament, la1803, comunităţii sibiene – mă temcă nu doar celei evanghelice, baronulfiind de religie catolică şi un adversaroficial al luteranismului şi calvinismului).

continuare în pagina 12

„FAPTELE VORBESC” (II)

Mai mult chiar decât atât, în complicitate cu comisarul guverna-mental pentru C.C.E 2007, arh. Sergiu Nistor, Muzeul Astra a fostignorat complet de către Primărie, fiind omis din programul cul-tural al anului 2007, din publicaţiile (până şi din harta turisticăeditată de Primărie) tipărite pentru marele eveniment şi chiar dinprogramul de vizite pregătit pentru V.I.P. - urile invitate la mani-festările culturale ale anului 2007!

12 Atitudini

Anul XIII, nr. 155 • 16 pagini • 8 iunie 2012

urmare din pagina 11Prin antiteză cu acest proces, aceiaşicampioni ai „restituirilor legitime” (pri-marul, din anul 2000 încoace şi pre-şedintele Consiliului judeţean, dinanul 2004 începând) nu au manifes-tat deloc același interes şi aceeaşi dis-ponibilitate pentru „restituirile” depatrimoniu cerute oficial de institu-ţiile care gestionează patrimoniul cul-tural românesc! Astfel, în pofidatuturor demersurilor făcute de noi, depeste 20 ani, la toate autorităţile lo-cale, judeţene şi naţionale, nu am re-dobândit sediul istoric al MuzeuluiAstrei, construit şi transmis, „testa-mentar” (prin alocuţiunea publicărostită la inaugurarea acestuia, în au-gust 1905, de preşedintele Astrei,Iosif Sterca Şuluţiu), spre a fi, de-a pu-ruri, sediul muzeului etnografico-is-toric al identităţii românilor dinArdeal ! Şi aceasta, în condiţiile în carecolecţiile Muzeului Civilizaţiei Tran-silvane „Astra” - continuatorul direct,patrimonial şi programatic, al Muzeu-lui Asociaţiunii (evacuate încă din fe-bruarie 1990, din palatul Brukenthal– din proprie iniţiativă şi spre a înlesnio extindere şi valorificare superioară atuturor colecţiilor „gazdei” noastre,care le-a primit după desfiinţarea sa-mavolnică şi silnică a Muzeului Astrei,în anul 1950, din ordinul Moscovei) -ajunse din nou la peste 36.000 deobiecte, stau – după evacuarea lor şidin depozitele aflate în Casa Albastrăşi în Palatul Brukenthal, în vara lui2007 – înghesuite în sălile de expozi-ţie ale Muzeului de Etnografie Uni-versală „Franz Binder”, blocându-l şipe acesta!Poate că acest tratament discrimina-toriu al autorităţilor administrative lo-cale (incompatibil cu normele şirecomandările Uniunii Europene şiale UNESCO) nu ar fi atât de strident şiincriminant (imputabil moral şi legal),dacă nu ar fi încălcate prevederile ex-prese ale legislaţiei în vigoare, şi nereferim, de această dată, la Legea Mu-zeelor şi Colecţiilor publice nr.311 din2003, care, la articolul 10, precizează,fără nici un echivoc, că „Proprietariişi titularii de alte drepturi realeasupra muzeelor şi colecţiilor pu-blice au, potrivit Codului civil şiprezentei legi, următoarele obliga-ţii : a) să asigure integritatea, secu-ritatea şi conservarea şi restau ra reabunurilor clasate în patrimoniulcultural naţional mobil care facobiectul patrimoniului muzeal; c)să pună în valoare patrimoniul mu-zeal ; d) să asigure şi să garantezeaccesul publicului şi al specialişti-lor la bunurile care constituie pa-trimoniul muzeal”.Cu o sfidare fără seamă în faţa legii,cu o atitudine dispreţuitoare inimagi-nabilă faţă de soarta patrimoniului et-nografic românesc şi cu o aroganţăde tip feudal („pe feuda mea, eu suntstăpân absolut şi fac numai ceea cevreau eu, căci eu dictez legea şi toţitrebuie să vă supuneţi voinţei mele!”),cei doi decidenţi absoluţi asupra tre-burilor de interes public şi-au subor-donat, abuziv şi ilegal, în asemeneamăsură, cele două consilii (care ar tre-bui să joace, conform legii, rolul de in-stanţe legiuitoare şi, în aceastăca litate, ar fi trebuit să decidă asupraunei strategii unitare, nediscrimina-tive, în ceea ce priveşte statutul co-lecţiilor muzeale şi regimul acestorade depozitare/conservare şi valorifi-care expoziţională), încât voinţa lor

personală, impusă şi miniştrilor Cul-turii din toţi aceşti 20 ani (prea puţininteresaţi de soarta instituţiilor decultură din „provincie”) a devenit„lege” în Sibiu, fără nici o teamă că ci-neva ar putea să-i tragă la răspundere,chiar şi numai pentru încălcarea legii!Solicitările de „restituire” în beneficiullor nu s-au oprit, aici. În anul 2006, ne-am trezit şi cu pretenţia Consistoriului

Evanghelic de a-i restitui imobilul dinPiaţa Mică, nr. 11, sediul Muzeului deetnografie universală „Franz Binder”.Şocat de o pretenţie atât de „întâr-ziată”, am solicitat clarificări din par-tea „Comisiei Naţionale de restituire aproprietăţilor naţionalizate abuziv dela cultele religioase” de către regimulcomunist. Mare mi-a fost uluirea cândam primit răspunsul oficial, în scris,privitor la faptul că imobilul cu pricinafusese vândut, cu acte în regulă, decătre proprietar, încă din anul 1942!Nici până astăzi nu am primit scuzelede rigoare de la cei ce, în mod ilegi-tim şi imoral,voiau să intre în proprie-tatea unui bun înstrăinat cu 65 ani înurmă, lăsând încă o instituţie de cul-tură proeminentă (singura de acestprofil din ţară) fără sediu!. Răspunsul primit este deplin revela-tor pentru „calitatea” politicii de în-avuţire a unora, prin încălcarea celormai elementare principii morale, de-finind „epoca de tranziţie” prin dicto-nul aparţinând „capitalismului sălbatic”:„Fiecare apucă tot ce poate, prin oricemijloace!”In ceea ce priveşte sediile altor in-stituţii culturale, prin grija Consiliu-lui Judeţean (căci Primăria nu amanifestat, în toţi anii de conducerea afacerilor sale de către dl. primarKlaus Iohannis, nici un fel de interespentru ameliorarea infrastructurii cul-turale a Sibiului!), s-au construit orirestaurat sediile Bibliotecii judeţene„Astra”, ale Centrului de Conservare şiValorificare a Culturii Populare şi An-

samblului „Junii Sibiului” şi cel al Fi-larmonicii de Stat. Deci, acolo unde sedoreşte, se poate!Cel mai văduvit, din acest punct devedere, rămâne sediul Teatrului Na-ţional „Radu Stanca”, rămas acelașidin anii interbelici şi constând dintr-un cinematograf privat, aparţinândunui comerciant ai cărui urmaşi îl re-vendică, în mod legitim!

STRATEGIA ADOPTATĂ DE PRI-MĂRIE ŞI DE CONDUCEREA TEATRU-LUI A FOST, ÎN ACEASTĂ PRIVINŢĂ, DE15 ANI ÎNCOACE, SĂ CHELTUIASCĂSUME EXORBITANTE, INCLUSIV IMPOR -TANTE FONDURI OFERITE DE MINIS -TERUL CULTURII, PENTRU ORGANI ZAREAUNUI HIPERBOLIC FESTIVAL INTER-NAŢIONAL DE TEATRU (ŞI DE ACRO-BATIE), ANUAL, ÎN LOC SĂ INVES TEASCĂ,MAI ÎNTÂI (ÎN SPIRIT ARDELENESC, DEGOSPODAR RESPONSABIL), ÎN CON-STRUIREA UNUI SEDIU DE TEATRU, PEMĂSURA PROIECTELOR MEGALO-MANE. ALE MANAGERULUI SĂU, ACE-LAŞI CU ACŢIONARUL PRINCIPAL ALFUNDAŢIEI ORGANIZATOARE A FESTI-VALULUI!Cei care au transformat pieţele, par-curile, străzile, halele industriale, mu-zeul din Dumbravă şi muzeele dinoraş, tramvaiul de Răşinari şi alte „lo-caţii”, în „scene de spectacole” aleato-rii, uită probabil - căci îmi esteimposibil să cred că n-ar şti - faptul că,încă din Antichitatea greacă şi cea ro-mană (epoci în care spaţiile publiceerau invadate, în zilele de sărbătoripublice - de pildă cele dedicate luiDionisos sau Saturnaliilor) de partici-panţii la aceste sărbători populare,edilii tuturor oraşelor-cetate elene şiapoi, ai municipiilor şi coloniilor ro-mane erau datori, prin legile statelorsclavagiste şi într-un minim respectfaţă de membrii societăţii, fie ei sclavisau cetăţeni liberi, să construiască,între întâile „utilităţi sociale”, teatre şiamfiteatre în aer liber (ca locaţii pre-

dilecte şi „specializate” pentru organi-zarea de spectacole artistice şi de circsau pentru luptele gladiatorilor!), sa-tisfăcând astfel nevoile primaresocio-culturale sau de relaxare ale în-tregii comunităţi. Şi asta în epocasclavagistă!Câtă vreme, acum, în secolul XXI, noimanifestăm un total dezinteres - şiîncă într-un oraş ca Sibiul – pentru a

moderniza baza cultural - instituţio-nală a oraşului care se bucură de re-putaţia de a fi una dintre „capitaleleculturale” ale ţării!Cât despre eficienţa economică acelor mai multe dintre aceste mani-festări (spre pildă cea a Festivalului In-ternaţional de Teatru, care nudepăşeşte cota de 1% faţă de sumeleinvestite) - iar după unele opinii aleunor persoane dintre cele mai autori-zate, şi eficienţa cultural-educativă, arfi la fel de scăzută - n-am rosti maimult decât dictonul latin : „Non multa,sed multum”, pe româneşte :”Numulte, ci mult”, în traducere, maimultă calitate şi mai puţină cantitateşi risipă financiară!Ce putem spune, în concluzie, la acestcapitol, prin comparaţie cu înzestră-rile unor societăţi sclavagiste,în faţaacestor „fapte”, extrem de grăitoare,despre politicile şi strategiile elabo-rate şi aplicate de conducătorii muni-cipiului şi judeţului nostru, primul,ajuns – fără nici o „culpă” sau meritepersonale ale primarului său, în anulde graţie 2007, să „oficieze” în calitatede amfitrion al unei „Capitale Cultu-rale Europene” (că au fost două)?In primul rând, că nu poţi aspira lastatutul de „capitală culturală a Euro-pei”, în mod demn şi decent, fără sărealizezi, din timp, unele investiţiiesenţiale în infrastructura culturală,care ţin de cel mai elementar bunsimţ (şi pentru a fi bine înţeles, oferun exemplu comparativ : e ca şi cândai ambiţiona să organizezi un cam-

pionat european de fotbal fără a aveastadioanele la standardele impuse deU.E.F.A.!)In al doilea rând, că dacă te expuiunui asemenea risc poţi ajunge în si-tuaţii extrem de jenante, care te potcompromite definitiv şi iremediabil.În atare situaţii, un cort (de orice di-mensiuni şi având orice fel de dotări)nu rezolvă, în mod cuvenit (şi nici cu-viincios) necesităţile cele mai strin-gente ale momentului. Faptul căprimarul Sibiului i-a propus, în anul2007, d-lui Ioan Hollender, manage-rul artistic al Operei din Viena, să pre-zinte un spectacol de operă în acelcort, detestabil (instalat pe zidul for-tificaţiei istorice de secolul XVIII - altănăzbâtie a organizatorilor evenimen-tului), incalificabilă şi de tristă amin-tire pentru noi, oamenii de cultură(dar de care primarul nostru era atâtde mândru), a fost considerată o ade-vărată ofensă din partea artiştiloraparţinând celebrei instituţii de artăvieneze! (Interceptată, această reac-ţie de respingere şi incriminare, şi in-terpretată ca fiind o jignire, bieţiioameni „au plătit-o” cu organizarea si-nistră a spectacolului de operă laCasa Sindicatelor, pe care nu o să-luităm, nici noi, sibienii şi probabil cănici ei, vienezii, toată viaţa!). In faţa unei asemenea realităţi, este

absolut sigur că : „faptele vorbesc”, cuprisosinţă, de la sine! Totul este să fierevelate de specialişti în politici cul-turale şi înţelese pe măsură, raţionalşi nu preconceput, cu efectele lor petermen lung şi nu doar „de azi- pemâine” , de toţi cetăţenii plătitori detaxe şi impozite.

1.1.2 Terenurile Muzeului în aerliber, revendicate şi violate prinabuzuri!Asupra terenului Muzeului în aer liberdin Dumbrava, au început agresiunileşi acţiunile revendicative (după „re-ţeta” practicată în toată ţara, după1989), fie prin demersurile oneroaseşi ilegitime de revendicare în justiţie(este cunoscută restituirea a cinci lo-turi de teren unei persoane private,profund imorale, care le revendicasepe principiul „uzucapiunii – al folosin-ţei îndelungate!- deşi loturile se aflausub luciul apei lacului din incinta mu-zeului!), fie prin abile şi oculte mane-vre administrativo-juridice alesecretarului Consiliului judeţean, evi-dent operate împotriva prevederilorLegii Monumentelor Istorice, avândîn vedere că întreg terenul muzeului afost clasat, împreună cu patrimoniulcultural „clădit” pe acesta, în catego-ria superioară a monumentelor isto-rice, „Grupa I A” (mă refer la scoaterea„pe şest” din evidenţa Cărţii Funduarea patru loturi de teren, pe care au fostreconstruite monumentele cu funcţiieconomico - comerciale tradiţionale,pe cel de al patrulea fiind construite„vilele Diana 1 şi Diana 2” şi înscrierealor frauduloasă şi ilegală în categorialudică a „parcurilor de agrement”, evi-dent cu scopul de a realiza, ulterior,pe toate acestea, investiţii cu caractercomercial)!În sfârşit, a apărut şi procesul reven-dicării unei mari suprafeţe de terendin cea deţinută legal de către muzeuprin actele de transfer semnate încădin anul 1962 de Consiliul popular alRegiunii Braşov, de această dată pro-movat în instanţă (desigur că la insis-tenţele şi demersurile oculte ale celorinteresaţi să construiască câte ceva

STRATEGIA ADOPTATĂ DE PRIMĂRIE ŞI DE CONDUCEREA TEATRULUI A FOST, ÎNACEASTĂ PRIVINŢĂ, DE 15 ANI ÎNCOACE, SĂ CHELTUIASCĂ SUME EXORBITANTE,INCLUSIV IMPORTANTE FONDURI OFERITE DE MINISTERUL CULTURII, PENTRUORGANIZAREA UNUI HIPERBOLIC FESTIVAL INTERNAŢIONAL DE TEATRU (ŞI DEACROBATIE), ANUAL, ÎN LOC SĂ INVESTEASCĂ, MAI ÎNTÂI (ÎN SPIRIT ARDELENESC,DE GOSPODAR RESPONSABIL), ÎN CONSTRUIREA UNUI SEDIU DE TEATRU, PE MĂ-SURA PROIECTELOR MEGALOMANE. ALE MANAGERULUI SĂU, ACELAŞI CU AC-ŢIONARUL PRINCIPAL AL FUNDAŢIEI ORGANIZATOARE A FESTIVALULUI!

DIN CICLUL ELECTORAL

13Atitudini

Anul XIII, nr. 155 • 16 pagini • 8 iunie 2012

pe acele terenuri), de S.C, Romsilva, înperioada conducerii acesteia de unapropiat al primarului nostru, ing. Ro-bert Blaj, proces care trenează de anide zile de teama unui nou scandalpublic, dacă nu cumva, în deplină în-ţelegere cu noua conducere a mu-zeului(extrem de „conciliantă”, cadovadă retragerea de pe rolul instan-ţei de judecată, încă din primele zileale ocupării funcţiei sale, a procesuluide recuperare a sediului istoric al mu-zeului) s-a soluţionat „favorabil” şiaceastă cauză!

1.2.PATRIMONIUL CULTURALMOBIL (COLECŢIILE MUZEALE)

Oricât de mult ar mira persoanele cujudecată „normală”, nici această cate-gorie de valori culturale nu a scăpatde revendicări ilegitime şi imorale. În-aintea demiterii mele, am fost supusunor presiuni deosebite de către Con-sistoriul Evanghelic, pentru „retroce-darea” a 1000 piese de artă popularăsăsească , pentru care instituţia „pă-gubită” de regimul comunist nuputea prezenta acte doveditoare cumcă acestea i-ar fi aparţinut vreodată!La insistenţele deosebite (susţinute şide presiunile exercitate, personal,desigur că din însărcinarea superio-rului său pe linie de partid, de cătrepreşedintele Consiliului judeţean, dl.Martin Bottesch), am reacţionat con-ciliant şi în cadrul unei întâlniri cureprezentanţii conducerii BisericiiEvanghelice, la care a participat şidl. preşedinte Bottesch, am propusun schimb echitabil de valori şisedii muzeale : noi ofeream Consis-toriului să preia întreaga colecţiede etnografie săsească , de circa8500 de obiecte – dacă tot ţinea cutot dinadinsul să o gestioneze,eclesiastic - inclusiv sediul acesteia(„Casa Artelor”), restaurat prineforturile noastre deosebite, în anii2005-2007, solicitând la schimb,deplin justificat moral şi juridic, se-diul istoric al Muzeului ASTRA, de-ţinut ilegitim şi imoral, după anulinstalării bibliotecii în noul sediufastuos, construit din fonduri dinbugetul de stat!In mod surprinzător, oferta ne-a fostrefuzată, preferându-se aşteptareaunui moment „mai prielnic” pentru carevendicarea proprie să nu fie „taxată”cu restituirea nedorită de primarul Si-biului, sub nici un chip!

2. MANAGEMENTUL ŞI MANIFESTĂRILE

INSTITUŢIILOR CULTURALE

Dacă în materie de infrastructură şipatrimoniu stăm „cum stăm”, în mate-rie de manifestări culturale şi artistice,stăm, ca toată ţara, nu bine, ci „strălu-cit”, dintre toate manifestările lamodă excelând festivalurile şi târgu-rile.Sibiul a devenit renumit, în toată Eu-ropa şi dincolo de marginile sale, în-deosebi cu „artele spectacolului”, careau ocazionat, dintotdeauna, „o reţetăsigură de succes”, participări nume-roase şi entuziaste de public (omulaparţinând nu doar speciei „homofaber”, ci şi celei numite „homo lu-dens”, iar relaxarea fiind la fel de ne-cesară precum şi creaţia şi munca). Între cele mai reputate manifestări alecelor două genuri (şi o să le enumărîn ordinea istorică a apariţiei lor),amintesc : Festivalul internaţional de

jazz, Festivalul Naţional (ulterior şi cuparticipare internaţională) de Folclor„Cântecele Munţilor”, Festivalul Inter-naţional de Artă Fotografică, TârgulNaţional al Creatorilor Populari (care agăzduit, la fiecare ediţie, mari specta-cole folclorice), Festivalul Internaţio-nal de Teatru, Festivalul Internaţionalal Filmului Documentar şi Antropolo-gic, Festivalul Naţional al TradiţiilorPopulare, Festivalul Internaţional dePoezie, Simpozionul Internaţional decritică literară „Emil Cioran”, şi mai re-cent, Festivalul Naţional al tarafurilorşi orchestrelor populare, fiecare cubugetul său, cu valorile sale, cu pu-blicul său, cu reputaţia sa internă şi in-ternaţională.

Ce aş dori să disting în interiorul aces-tui fenomen socio-cultural şi artisticeste implicarea pe de o parte, a unormanageri care au pus, totuşi, pe primplan edificarea patrimonială a institu-ţiei şi pe ultimul plan, spectacolul şibeneficiul lor financiar, dar şi pre-zenţa (cea mai activă, cea mai „so-noră”, cea mai agresivă în planulmediatizării interne şi internaţionale),a „băieţilor deştepţi” (fiecare oraş şijudeţ cu reprezentanţii săi în aceastăcategorie „de elită” a societăţii noas-tre „în tranziţie”), fondatori ai unorfundaţii personale, suprapuse de re-gulă instituţiilor conduse tot de ei, camanageri ai instituţiilor de stat, şi alcăror prim interes îl reprezintă faimapersonală şi mărimea cifrei de afa-ceri.,cu fiecare ocazie a unei aseme-nea manifestări..

3. INVESTIŢIILE ÎN INFRASTRUCTURĂ

ŞI CENTRELE CULTURALE

Pentru un manager adevărat, sespune, că proba de foc nu constă încheltuirea de fonduri, ci în dobândi-rea lor şi în modul (şi eficienţa) utili-zării acestora.Anul 2006, anul pregătirilor şi al in-vestiţiilor pentru „Capitala CulturalăEuropeană”, a constituit „testul de ca-

pacitate” al managerilor sibieni, înce-pând cu primarul Sibiului şi încheindcu directorul (sau managerul) ultimei,ca mărime şi importanţă, instituţiiculturale din municipiu sau din judeţ,în atingerea obiectivelor propuse, înopinia mea, pe primul loc fiind inves-tiţiile în infrastructura culturală aSibiului, în general, sau a propriilorinstituţii, în special.Evaluând situaţia locaţiilor cu spaţii şidotări corespunzătoare pentru găz-duirea unor spectacole artistice la ni-velul unor cerinţe tehnice şi artisticepretinse de orice organizator despectacole din Europa, era evident căSibiul nu dispune de asemenea loca-ţii, nici în săli acoperite şi nici în aer

liber. Nici cu sălile de expoziţii, deconferinţe sau de proiecţii de filme,nu stăteam mai bine.În această situaţie, am elaborat şi în-aintat Comisiilor pentru Cultură alecelor două Camere ale Parlamentuluiun memoriu şi un deviz, solicitând su-plimentarea fondurilor speciale pen-tru Sibiu, în scopul realizării unorasemenea investiţii, la Muzeul Astradar şi în Sibiu, în sumă de 150 mi-liarde lei (15.000 mii de lei noi). Dinaceastă sumă, instituţiei noastreurmau să-i revină 47,65 miliarde (decicirca o treime).Cele două Comisii par-lamentare şi-au însuşit amendamen-tul şi l-au susţinut la dezbatereaProiectului de buget pentru anul2006, ca „Amendamentul nr.34” Unrol esenţial l-a avut, în aprobarea decătre Parlamentul României a aceluiamendament, ministrul de Finanţe,dl. Sebastian Vlădescu, care a argu-mentat temeinic raţionalitatea şi ne-cesitatea aprobării acestei sume,insistând asupra caracterului şi desti-naţiei sale „pentru investiţii”, deci laArticolul de buget „Cheltuieli de Ca-pital”. Cu excepţia a două abţineri şi aunui vot potrivnic, amendamentul afost votat! Dna. deputat Raluca Tur-can, preşedinta Comisiei pentru Cul-tură a Camerei Deputaţilor, mi-atelefonat, la ieşirea din sala de şe-

dinţă, felicitându-mă pentru succesuldeosebit obţinut.La numai câteva zile, în momentulapariţiei „Legii Bugetului de Stat peanul 2006” în „Monitorul Oficial”,aveam să aflu că ceea ce era de ne-imaginat pentru o ţară membră aUniunii Europene, s-a produs, totuşi :„cineva” - desigur autorizat de „altci-neva sus-pus” şi având acoperire la„cel mai de sus” – a modificat textullegii votat în Parlament (curat viol le-gislativ!), schimbând destinaţia între-gii sume de la articolul „Cheltuieli deCapital”, deci de la investiţii, la artico-lul bugetar „Bunuri şi servicii cultu-rale”! În plus, Muzeul Astra dispărea,tot atât de miraculos, din textul arti-

colului 8 al Legii, ca beneficiar al uneitreimi din suma aprobată !Era sacrificat, astfel, întreg programulde investiţii în infrastructura culturalăa Muzeului Astra, dar şi a Sibiului,pentru anul 2007, cu efecte deza-struoase!Din acel moment a început derulareaunei curse absurde şi aparent impo-sibile (conform proverbului strămo-şesc „Ce-a mâncat lupul, e bunmâncat”) pentru îndreptarea textuluilegii „violate”, conform stenogrameide şedinţă a Parlamentului, deşi înţe-legeam foarte bine că odată ce unviol a fost comis, restabilirea „situaţieianterioare” este ca şi imposibilă.In toată această „campanie revan-şardă”, mi-am dat seama că nu am ală-turi pe nici unul dintre factorii dedecizie importanţi (primarul, minis-trul Culturii sau preşedinţii celor douăComisii ale Parlamentului), primiifiind de-a dreptul fericiţi de „modifi-carea miraculoasă”, produsă, iar cei-lalţi, speriaţi de urmările pe care ar fiputut să le suporte dacă ar fi îndrăznitsă se opună celor hotărâte de supe-riorii lor politici!Atunci mi-am dat seama de consen-sul stabilit, la cele mai înalte nivele,între factorii cei mai importanţi încampania de pregătire a „C.E.E. -Sibiu,2007, privitor la sacrificarea pro-

iectului investiţiilor, în favoarea alo-cării uriaşei sume, suplimentar pen-tru „proiectele culturale” care aveausă ploaie, din toate părţile, fireşte, maiales din Bucureşti şi din sfera clienţilorPuterii.Ce a pierdut Sibiul cu acea ocazie(căci muzeul a recuperat 32 miliardedin cele 47, reclamând la Curtea Con-stituţională neconstituţionalitatea ar-ticolului 8 din Legea Bugetului pentruanul 2006, gest pentru retragerea că-ruia am obţinut - curat şantaj! - sumaonorată de Cabinetul Primului Minis-tru, din „Rezerva” aflată la dispoziţiaSa)?De pildă, a pierdut şansa de a con-strui, cu o sută de miliarde lei, un edi-ficiu cultural modern, multifunc ţional,care să asigure cele mai bune serviciicultural-artistice pentru anul următorşi să rămână în memoria Sibiuluidrept „Centrul cultural” edificat înanul „Capitalei Culturale Europene”,2007. Un edificiu memorial! Așa s-aprocedat în multe alte oraşe care aujucat, de-a lungul timpului, acelaşi rol,aşa se edifică conştiinţa cultural - is-torică a oraşelor şi comunităţilor careau beneficiat, „în clipele astrale ale is-toriei lor”, de un primar destoinic, ca-pabil să se înalţe, prin valoareaproiectelor sale ambiţioase, la înălţi-mea momentului istoric (edificând şinu doar „pozând”!)Noi am ales, în schimb, „soluţia cor-

tului”( second, închiriat din Germa-nia) care a intrat şi în anul următor înistorie, doar ca anecdotică! O uriaşăşansă ratată pentru oraş!.

Revenind la problema investiţiilor îninfrastructura culturală a Sibiului,ceea ce cred că lipseşte oraşului nos-tru, pentru o viaţă culturală normalăşi nicidecum excepţională, sunt cen-trele culturale, unul în centrul Si-biului, polivalent şi cuprinzător,capabil să satisfacă exigenţele su-perioare ale unui oraş ca Sibiul,mult sporite după anul 2007, cele-lalte, mai mici, dar bine dotate, înfiecare cartier al oraşului, care săasigure populaţiei din fiecare cartiero viaţă culturală normală, activă, par-ticipativă şi nu pasivă, doar ca spec-tatori, la nivelul cerinţelor impuse deo dezvoltare armonioasă, durabilă apropriei comunităţi,consensuală cucea a întregii societăţi europene dinprima jumătate a secolului XXI !„Soluţia” preferată de echipa d-lui Io-hannis, (evident, cea mai comodă şiposibil, cointeresată) a fost aceea de atransfera pieţelor, străzilor, halelor in-dustriale, parcurilor, etc. rolul de„arene accidentale de spectacole”,una categoric păguboasă, contrapro-ductivă, care inhibă şi anulează, prac-tic, viaţa culturală proprie – cea maiimportantă pentru orice comunitate,substituind-o cu „surogatul” concer-telor festiviste, excepţionale (sauelectorale!), din spaţiile publice!Cu acest material închei seria artico-lelor în care am analizat „activitateaculturală a Sibiului” prin prisma „fap-telor care vorbesc”, în speranţa că ceicare vor câştiga alegerile locale dinacest an, oricare ar fi aceia, vor re-flecta la ceea ce este de făcut, pe vii-tor, în temeiul unui program riguros,temeinic şi de perspectivă, pentru aschimba cu adevărat viaţa culturală acetăţii noastre. Prin fapte adevărate şinu doar imaginate!

Profesor Dr. Corneliu BUCUR

Noi am ales, în schimb, „soluţia cortului”( second, în-chiriat din Germania) care a intrat şi în anul următor înistorie, doar ca anecdotică! O uriaşă şansă ratată pen-tru oraş!.

„FAPTELE VORBESC” (II)

14 Puncte de vedere

Anul XIII, nr. 155 • 16 pagini • 8 iunie 2012

Radu Tudor: Vă rog să-mi spuneţicum priviţi această iniţiativă prin careconducerea Statului Român vrea sădesfiinţeze judeţele actuale? D.C. Giurescu: Această iniţiativă seînscrie într-un şir de acţiuni caresunt menite, pe de-o parte, să de-strame unitatea teritorială a ţării şi,pe de altă parte, să şteargă identi-tatea noastră naţională. Şi acuma noi vrem să desfiinţăm cuo trăsătură de pix toată această în-tocmire care are o vechime între600 şi 700 de ani, intrată în conşti-inţa mea. Nu-i aşa? Ce eşti dum-neata? Eu sunt din Vlaşca, eu suntdin Argeş în primul rând, şi peurmă evident că sunt din România,fiindcă Vlaşca şi Argeşul sunt partedin România. Ce facem? Şterg cuburetele, şterg cu pixul tot? Undevoi fi? Din regiunea 1, cetăţeanulcu codul numeric personal cutare,pe care îl înscriu cu două-treisemne acolo într-o listă, şi în felulacesta am robotizat întreaga Ro -mânie. Eu nu mai aparţin unuijudeţ, nu mai aparţin României.Aparţin unor sigle, unor numere în-scrise… E trist! Aceasta desfiinţare a judeţelor,aceasta proiectată desfiinţare ajudeţelor este mult mai gravă. Seînscrie într-un şir întreg de acţiunimenite să destrame teritorial Ro -mânia, şi să şteargă identitatea. Eunu mai sunt român. Voi fi altceva.Voi fi un locuitor al unei regiuni eu-ropene. Or dacă le iau la banimărunţi pentru mine, ca istoric,acesta este rezultatul. Nu uitaţi căaceste judeţe au sute de anivechime, indiferent de faptul că s-au schimbat graniţele lor, mai marisau mai mici, dar ele sunt intrate înconştiinţa mea. R. T.: Atunci când în 1948 sovieticiiîmpreună cu comuniştii din Româniaau dat lovitura de graţie statului civi-lizat român, au înfiinţat raioanele, audesfiinţat judeţele. Evident au fostsingurii care au avut această în-drăzneală incredibilă, să calce istoriaRomâniei, au înfiinţat raioanele şiregiunile pe model sovietic şi odatăcu înfiinţarea acestor raioane şiregiuni, au schimbat şi denumireatradiţională a unor oraşe din Româ-nia. Citiţi aici decretul pentru schim-barea numelui oraşului Braşov, înacela cu numele de oraşul Stalin. Atunci când România cu kalaşnikovulla tâmplă era obligată să aduleze peunul dintre cei mai mai criminali dinistorie, pe Iosif Visarionovici Stalin s-audesfiinţat judeţele şi s-au înfiinţatraioanele şi regiunile pe model sovietic. D.C. Giurescu: Da, chiar şi în Bu-cureşti aveam un raion Stalin.Raionul Stalin era, mi se pare, sec-torul 1, astăzi.R. T.: Dacă lucrul acesta va inspiră sărememoraţi evenimente recente, pemunţii Tâmpei, la Poalele Tâmpei înBraşov, era scris peste brazi Stalin.Cred că ştiţi cine mai scrie astăzi pemunţi, şi de unde se inspiră oameniiaceştia, atunci când desfiinţeazăjudeţe, şi scriu nume pe munţi, însemn de omagiu pentru conducă-torul iubit. D.C. Giurescu: Ce se întâmplă acumacu desfiinţarea judeţelor, v-amspus, se înscrie în două tendinţefoarte clare din ultimii ani. Pe de-oparte destrămarea teritorială aRomâniei, şi pe de altă parte şter ge -

rea identităţii noastre ca români, sănu mai fim români. Şi iată să vă dauexemple: Întâi: regiunile de dezvoltare. Acelfaimos proiect, din păcate alUDMR-ului: 50.000 Km2 , taie Tran-silvania în două, pe linia trasată dearbitrajul de la Viena din ’40.Acesta este un fapt. Al doilea: statutul minorităţilorcare se pregăteşte. Dacă se adoptăprin formulă magică a asumăriirăspunderii, vom crea zeci de au-tonomii teritoriale sub pretextulautonomiilor culturale. Autonomiiteritoriale în Transilvania care vorface tranziţia de la cele trei judeţe-două jumătate, secuieşti, şi până lagraniţa cu Ungaria. Al treilea argument: legea arhivelor.Întoarcerea arhivelor la emitent!

Dumneavoastră ştiţi ce înseamnăasta? Să le întorc unde? Emitentula fost până în 1918 Ungaria sauAustria. Acolo le întorc? Eu cred cănu-şi dau seama oamenii de catas -trofa pe care o pregătesc României. R. T.: Această lege a fost deja adop-tată… D.C. Giurescu: De Senat, şi dacă seadoptă şi de Camera Deputaţilorînseamnă că e ştergerea memoriei,fiindcă odată ce arhivele dispar dincentru… Dacă le-aş propune Sta -telor Unite să întoarcă arhivele de laArhivele Naţionale Centrale de laWashington DC la diferiţii emitenţi,eu cred că s-ar uita şi ar spuneprobabil că este un act de trădarenaţională, de destrămare a unităţiiStatelor Unite. Al patrulea element: legea edu-caţiei. Suntem educaţi pe modă eu-ropeană în care 92% dintre eleviiautohtoni au mai puţine drepturidecât 8% dintre elevii minoritari.Bine că au minoritarii drepturi, darvreau ca şi ai mei să aibă aceleaşidrepturi! Aceeaşi lege enumeră 22 de prin-cipii directoare, unul din principii

este şi cultura, identitatea şi istoriaromâ nească, dar în lege nu se aflănimic pentru promovarea acesteia.Mai mult decât atâta: finanţareaeste favorizantă pentru minoritari,şi dacă sunt 10 elevi minoritariromâni într-un sat, desfiinţămşcoala respectivă, dacă sunt zeceminoritari într-un sat, facem oşcoală specială. Iată deci, ce în -seamnă legea educaţiei euro -pene… nu mai vorbesc de auto no miauniversitară, care acolo e procla-mată cu litere groase, şi în realitateuniversităţile sunt supravegheateacuma cum nu au fost niciodată îna -inte, la alegerea rectorului şi a altora. Al cincilea element: nu mai avemmanual de istoria românilor. Eleviide clasa a XII-a au un manual pecare scrie Istorie, iar înăuntru e

tranşată, ca la abator, istoria ro -mânilor pe teme mari, pe care leînţelege un om care cunoaşte isto-ria românilor, dar nu unul care tre-buie s-o înveţe, fiindcă principiulcronologic a fost desfiinţat. Al şaselea element: eu pot să insultacuma drapelul ţării, personal-ităţile marcante… În lege nu maiexistă incriminare penală pentruacest lucru, a simbolurilor naţiona -le. Fac ce vreau. Şi cu ce mă aleg? Încazul cel mai bun, dacă acţioneazăguvernul sau autoritatea, mă alegcu o amendă. Al şaptelea element: Am aflat custupoare că asociaţia culturală Fo-rumul Românilor din Covasna,Harghita şi Mureş nu primeşte unleu de la Guvern pentru acţiunilesale culturale. R. T.: Forumul civic al românilor dinHarghita, Covasna şi Mureş au dat înjudecată Guvernul României în legă-tură cu stema comunei Ilieni, unde sevorbeşte de graniţă şi Ţinutul Secui-esc şi au câştigat împotriva Guvernului.D.C. Giurescu: Aşa, şi Guvernul ce afăcut? R.T.: A făcut recurs împotriva româ -

nilor din Harghita, Covasna şi Mureş. D.C. Giurescu: Ei bravo! Suntemfoarte „mari” în cazul ăsta! Guver-nul care se împotriveşte românilor… R. T.: Aceasta este Hotărârea de Gu-vern din 2010. În HG 402/2010 se vor-beşte despre Ţinut Secuiesc şi sevorbeşte despre graniţă, domnule ac-ademician, pentru că s-a spus căniciodată acest Ţinut Secuiesc nu estemenţionat într-un document româ-nesc. Din păcate, v-o spun cu mareregret, Guvernul României a emis undocument care vorbeşte despre gra -niţa între Ţinutul Secuiesc… D.C. Giurescu: Şi Ţara Bârsei… Ex-traordinar, extraordinar! Al optulea element: Ora de istoriela televiziunea romană nu mai este.Astea sunt mărunţişuri acuma. Numai există pur şi simplu.

În al nouălea rând: Nu mai vorbescdespre desprinderea propagandis-tică, şi nu numai, mediatică, a celordouă judeţe şi jumătate.În al zecelea rând: Şi reforma sis-temului sanitar. Despre asta ce sămai vorbesc?! Care poate să ducăfoarte departe. Peste toate – şi cu asta am terminat– e anularea Parlamentului. Asu -ma rea răspunderii este o formulăextraordinară, ca să nu mai contezeParlamentul. Vedeţi? Marea Adu -nare Naţională era mult mai logicădecât Parlamentul de astăzi.Spunea Constituţia din ’65: „forţaconducătoare din Repu blica So-cialistă România este Partidul Co-munist Român” – monopolul pu terii.Era clară puterea. Deputaţii votauaşa cum spunea Partidul. Acumanu! Avem un regim, chi purile, plu-ralist şi, în schimb, ne asumămrăspunderea încât orice lege poatesă treacă în momentul de faţă, fi-indcă Guvernul beneficiază de omajoritate aritmetică, care nu maicorespunde în niciun fel cu opţiu-nile şi cu sentimentele populaţiei. R. T.: Această nenorocită de asumare

(îmi cer scuze pentru exprimare)seamănă cu votul la comandă care seexprima în Marea Adunare Naţională. D.C. Giurescu: Da, dar acolo celpuţin era logic, că aveam un singurPartid. R. T.: Era logica regimului. D.C. Giurescu: Era logica regimuluide atunci. Vedeţi, ştiţi ce se întâm-plă acum cu noi? Un distins colegde-al meu, mai tânăr, din Acade-mie, a spus-o acum, recent: „Statulnu mai are voinţă, nu mai vrea săapere valorile fundamentale aleRomâniei“. Cu tot ce v-am înşirat,aşa ne taie în fiecare zi, şi cu fiecaremăsură. Or, desfiinţarea acestorjudeţe îmi taie mie însăşi baza ex-istenţei locală. Nu se poate! Ju -deţele nu sunt o creaţie a lui Mirceacel Bătrân. Judeţele erau acolo şiMircea le-a întărit. Nu sunt o crea -ţie a lui Carol I sau a lui AlexandruCuza. Erau acolo şi domnitorul uniriişi fondatorul monarhiei le-a întărit. R. T.: Şi dacă vreo minte rătăcită dinactuala putere vrea să facă vreo re-formă administrativă pe regiuni curaţiuni economice, s-o facă, dar să nudesfiinţeze judeţele. D.C. Giurescu: Culmea este că Uni-unea Europeană nu ne cere aceastădesfiinţare [a judeţelor].Este omistificare grosolană, urâtă de tot:să spui oamenilor că UE ne cere aşaceva. Dar nu este adevărat. Franţaşi-a menţinut zeci, sute de depar-tamente, Germania la fel, Anglia lafel. Fiecare unitate teritorială cunumele ei este acolo, şi numai noile desfiinţam. R. T.: Ca să vă dau un argument; ştiucă v-a deranjat întotdeauna aceastăprocedură numită asumare, care per-sonal n-o consider democratică şi nicidumneavoastră n-o agreaţi. Ea s-amai întâmplat şi în multe alte cazuri.Veţi vedea că pentru modificarea ter-itorială a României, domnule acade-mician Dinu C. Giurescu, există o lege,şi ea nu se poate face decât în cadrulacelei legi. Cine o face altcumva decâte scris în legea referendumului, în-calcă această lege. Legea numărul 3din 2000, care demonstrează, fărăniciun fel de îndoială, ca actuala pu -tere nu poate face modificarea ad-ministrativ teritorială a României prinasumare de Guvern, şi nu o poateface în Parlamentul României. Iată ce spune legea numărul 3/2000:REFERENDUMUL ESTE OBLIGATORIU. Legea nr. 3/2000 privind organizareaşi desfăşurarea referendumului Art. 13 (3) Proiectele de lege sau pro -punerile legislative privind modifi-carea limitelor teritoriale ale comu nelor,oraşelor şi judeţelor se înaintează Par-lamentului spre adoptare numaidupă consultarea prealabilă a cetăţe-nilor din unităţile administrativ-teri-toriale respective, prin referendum. Înacest caz organizarea refrendumuluieste obligatorie. Art. 52 (1) Împiedicarea prin orice mi-jloace a liberului exerciţiu al dreptu-lui de a participa la referendum sepedepseşte cu închisoare de la 6 lunila 5 ani şi interzicerea unor drepturi. (publicată în Monitorul Oficial , nr. 84din 24 februaire 2000) Cu alte cuvinte trebuie să se orga-nizeze referendum în fiecare locali-tate şi în fiecare judeţ, să-şi întrebecetăţenii. Dacă o fac prin asumare deGuvern şi nu organizează referendumîn toate judeţele din România, sunt

Interviu cu academicianul Dinu Giurescu: Desfiinţarea Judeţelor

„Statul de astăzi apără pe altcineva… nu România”

Academicianul Dinu Giurescu

15Puncte de vedere

Anul XIII, nr. 155 • 16 pagini • 8 iunie 2012

pasibili de închisoare, potrivit acesteilegi, actualii guvernanţi. D.C. Giurescu: Da, aşa este, dacăvor să aplice această lege; însă înultimul timp, eu am asistat, niciolege nu mai este valabilă. Uite astaeste foarte clar. Ar trebui să mă în-trebe pe mine în Bucureşti, pe ceicare locuiesc în Braşov, în Con-stanţa, în Cluj, în Timişoara, ori-unde, dacă vor să schimbe limitelejudeţului, dacă vor să-l anuleze,sau dacă vor să se încadreze în altelimite teritoriale. R. T.: Vedeţi? Există chiar o lege. Atâtpreşedintele cât şi primul ministruspun „noi am hotărât, vom modifica,o trecem prin Parlament şi gata“. Oa-menii aceştia nu cunosc nici măcarlegile acestei ţări, cei care ne conduc,dacă nu cunosc istoria. D.C. Giurescu: Sau nu vor să o ia înseamă. Şi nu cunosc nici istoria.Ştiţi, asta este partea cea maigravă: vor să ne şteargă memoria,vor să ne şteargă identitatea noas-tră. Prin toate aceste răsturnări,prin toate aceste acţiuni de bul-dozer pur şi simplu, vor să fiu cafrunza pe apă, că frunza este unsimbol, să nu mai ştiu ce e cu mine,să fiu un fel de cetăţean aşa, alnimănui, care locuiesc într-o re -giune desemnată printr-o cifră ro-mană, şi care sunt încă o datăînscris printr-un indicativ numericîntr-o listă. Asta este, fiindcă un omca acela nu are decât nevoi imedia -te: trebuie să se ducă la mall, săcumpere o maşină şi să călătoreascăpoate în străinătate, şi să se îm-brace bine. Asta este tot, dar încazul ăsta România: adio! Aici estepartea cea mai gravă. Prin desfi-inţarea judeţelor îmi iei baza meateritorială care de sute de ani exis -tă acolo. Bunicul meu s-a născut în Buzău, şijudeţul Buzău există şi astăzi. Depatru generaţii suntem buzoieniprin naştere. Ăla este primul loc.Îmi ştergi şi Buzăul? Ce fac? Undesunt născut? În raionul Stalin dinBucureşti? R. T.: Iată ce scrie istoricul ConstantinC. Giurescu [tatăl d-lui academicianDinu C. Giurescu] în Istoria Românilor: „Judeţele, ca subîmpărţiri adminis-trative, sunt contemporane cu înte-meierea statului.“ Mai departe: “Prima menţiune desprejudeţul Vâlcea o găsim în hrisovul din8 ianuarie 1394, prin care Mircea celBătrân dăruieşte Mânăstirii Cozia,între altele, dijma din miere şi ceară aacestui judeţ“. „Cea dintâi menţiune despre judeţulIlfov o găsim în documentul de la 23Martie 1482 în care e vorba de <<satelepe care le are Mănăstirea Snagovuluiîn judeţul Eihov>>“ „Rezumând constatările făcute asu -pra vechilor judeţe din Ardeal, ob-servăm că dacă multe din ele şi-auluat numele de la cetăţile în jurulcărora s-au dezvoltat, altele s-aunumit după cursurile de apă pe carele străbăteau. O seamă dintre vechiledenumiri româno-slave sau chiar an-terioare acestora au fost păstrate(Maramureş, Bistriţa, Crasna, Timiş,Braşov) sau traduse din limba cuceri-torilor (Târnava, Alba). Ele constituieîncă un argument pentru continui-tatea noastră în Ardeal, arătând lipsade temei a teoriei potrivit căreia am fivenit în această ţară abia la sfârşitulsecolului XII sau începutul secolului XIII“. Acestea sunt argumentele esenţialepe care Constantin C. Giurescu leoferă în Istoria românilor, argumentepentru judeţe, argumente pentru ex-

istenţa românilor pe aceste me-leaguri, argumente care ne deter minăastăzi să pledăm pentru menţinereaacestor judeţe. Din această ediţie, pecare dumneavoastră personal aţi în-grijit-o, domnule academician ce aţivrea să comentaţi? D.C. Giurescu: Întâi vechimea lordacă se poate. Subîmpărţirile lor [ajudeţelor] sunt contemporane cuîntemeierea statului. Dacă suntcontemporane cu întemeierea stat-ului, înseamnă că în momentulcând Basarab a adunat diferitelepărţi şi a făcut Ţara Românească,sau când Alexandru cel Bun a în-tărit, a consolidat Moldova, el aaflat acolo judeţele şi ţinuturile res-pective. Ele sunt expreisia ne voilorpopulaţiei de pe valea unui râu, depe valea celuilalt râu, din jurul uneicetăţi sau a unui târg important. Lafel şi în Transilvania. Asta este![Judeţele] sunt o organizare natu-

rală, normală, ivită din nevoile uneipopulaţii dintr-o zonă, şi nu dintr-undecret prezidenţial care le an-ulează sau le dă la o parte. Nu poţisă ştergi istoria cu buretele fiindcăvrei tu! Nu se poate acest lucru! IarConstantin C. Giurescu în Istoria luimonumentală are un capitol spe-cial despre judeţele Ţării Româ -neşti. Din asta înţelegând şi celeale Moldovei, şi cele din RegatulTransilvaniei. R. T.: Aici este coperta cărţii lui Con-stantin C. Giurescu. Nu ştiu dacă maieste nevoie de argumente supli-mentare, dar sunt cărţi, sunt tratate,sunt volume de istorie după care auînvăţat sute de mii, poate milioane deelevi, de studenţi din România, maipuţin cei care ne conduc astăzi. D.C. Giurescu: Da, şi el a scris şidouă manuale, de clasa a V-a şi aVIII-a, care erau manuale standardpână în 1944-1945, care au fost anu -late după aceea. Le compari, aceleacare erau manuale tot alternative,cu ceea ce este acuma şi vezi dis-tanţa enormă, vezi de ce elevii, stu-denţii actuali fug de manualul deistorie. Simplu! R. T.: Am găsit în aceleaşi resurse

publice şi o hartă a judeţelor Valahiei,domnule academician. Am vrea să oarătăm şi celor care privesc Punctulde întâlnire şi să o discutăm puţin.Sunt denumiri care, din punctul meude veder, stârnesc emoţii pentru ceicare simt ceva pentru istorie. D.C. Giurescu: Da, uitaţi-vă aici!Judeţul de Baltă: erau bălţile delângă Dunăre. Judeţul Dolj: Doljînseamnă Jiul de Jos. Judeţul Jaliş -tea, de asemenea, un altul. Motru:era râul Motru. Argeş, Dâmboviţa,Buzău, Râmnicul Sărat, Ialomiţasunt pe malul unor râuri, Pădureţdin cauzapădurilor, Ilfov înseamnăŢara Arinilor. Erau probabil foartemulţi arini în zona aceasta. R. T.: Vlaşca de care pomeneaţi… D.C. Giurescu: Vlaşca este nume datde vechii slavii, care au venit aicidupă anii 500-600 şi au găsit aici, laGiurgiu, în pădurile de acolo pevlahi, pe valahi. Vlaşca înseamnă

Ţara Valahilor şi cuceritoritorulslav, ocupantul slav de atunci a zis„da dom’le asta-i Vlaşca, e ŢaraValahilor” adică unde locuiau stră-moşii noştri. Adică vedeţi că ei s-auconstituit şi s-au format în modnatural în jurul unor puncte dinastea, pe care acuma după 600 deani le desfiinţam cu pixul sub mo-tivări total false. R. T.: M-a mişcat, trebuie să recunosc,acea afirmaţie din cartea tatălui dum-neavoastră, faimosul istoric Constan-tin C. Girescu, în legătură cu pledoariapentru judeţe, în zona Ardealului, şiaş vrea să revenim, dacă se poate înlegătură cu acea afirmaţie.Spune Constantin C. Giurescu: „exis-tenta judeţelor este cle mai bun ar-gument pentru faptul că noi am fostdintotdeauna prezenţi, în special înzona aceasta a Ardealului”, pe caremulţi o contestă, şi dacă astăzi vremsă desfiinţăm judeţele, mă gândesccu înfrigurare, domnule academician,că cineva, probabil, când contestăjudeţele şi le desfiinţează, următorulpas ar fi să conteste şi prezenţa noas-tră, sau românismul din Ardeal. D.C. Giurescu: Da, bineînţeles, căam venit în secolul XII, XIII, asta

este o veche temă de propagandă,nepu tând să conteste majoritateaabsolută a românilor, au început săspună: „da, dar voi aţi venit dupănoi, şi noi am fost primii ocupanţi”şi alte teorii din acestea. În Ardeal,însăşi constituirea voievodatuluiTransilvaniei în cadrul regatuluimaghiar este un ecou al formeivechi de organizare, din vremeacând românii conlocuiau cu slaviipe teritoriul Ardealului. Voievoda -tul, aşa cum a fost voievodatul ŢăriiRomaneşti. Asta e pe de-o parte. Pe de altă parte sigur că au fostunele judeţe constituite de regali-tatea maghiară care au ţinut seamafie de Târnava Mare şi TârnavaMică. Uite două judeţe: Maramu -reşul care exista atunci şi l-au con-stituit într-un comitat. Bihorul deasemenea. Sunt forme vechi de or-ganizare pe care regatul maghiar,în momentul în când a încorporatTransilvania, le-a preluat şi le-atransformat în comitatele regatu-lui. Şi mai târziu când Ungaria afăcut dualismul cu Austria, a reînfi-inţat toate judeţele. Judeţele dinTransilvania sunt judeţele care s-auconstituit de-a lungul vremilor. Aşade puternică era instituţia, încât auextins această instituţie a comita -te lor, echivalentă cu judeţele, petoată Ungaria mare, aceea din 1867. R. T.: Văd atacurile care vin din parteaextremiştilor maghiari; citesc aceastăafirmaţie emoţionantă a lui Constan-tin C. Giurescu, tatăl dumneavoastră,care spune că „judeţele sunt o formăcare demonstrează în Ardeal exis-tenţa românilor dinainte de secolulXII”, şi o pledoarie pentru românismîn această zonă esenţială pentru exis-tenţa noastră ca stat; văd că sedoreşte desfiinţarea judeţelor şi îmidau seama că, după această discuţieextrem de periculoasă şi de care nuavem nevoie acuma în plină criză,pentru români, următoarea discuţieprobabil va fi statul unitar român. D.C. Giurescu: Da, păi e „normal”.Tot ce am înşirat până acuma, aceipaşi mai mari sau mai mici pentrudestrămarea unităţii teritoriale şi ademnităţii româneşti, merg toateca un şuvoi către o singură ţintă,articolul 1 din Constituţie: Româ-nia este stat naţional unitar, su-veran, şi indivizibil. Asta le trebuie,asta vor să suprime. Şi suprimă înmomentul în care în conştiinţelenoastre, ale elevilor din liceu, a dis-părut Istoria românilor ca materiede învăţământ. În momentul încare cetăţenii dintr-o urbe, nu maiau conştiinţă că sunt români, poatenici măcar că sunt bucureşteni saubraşoveni, ci aşa, suntem nişte ce -tă ţeni care navigăm într-o regiunede dezvoltare, aşa 1,2,3, 4, sau 5. R. T.: Să dea Dumnezeu să n-aveţidreptate, domnule academician, darmi-e teamă că experienţa uriaşă adumneavoastră vă îndreptăţeşte săvă gândiţi la faptul că idea de stat uni-tar a României, şi modificare a Con-stituţiei va duce tocmai acolo. D.C. Giurescu: Păi da, şi ca un coro-lar, va fi după acea renunţarea laziua de 1 Decembrie, renunţarea laimnul statului, adică [la] Deşteap -tă-te române, şi la alte lucruri.Toate merg în aceasi direcţie. Suntînsă, cum să vă spun, minţi care con-duc şi care gândesc în felul acesta. R. T.: Dacă doriţi să rememoraţi, sausă vedeţi pentru prima oară, cine aufost cei care au distrus judeţeleRomâniei, ne întoarcem în 1950, să văarăt o lege care a fost adoptată deMarea Adunare Naţională chiar în

acel an, care reprezenta debutul ob-sedantului deceniu. Aş spune cel maiurât, şi cel mai trist, şi cel mai greu desuportat deceniu din istoria modernăa României. Legea nr. 5 din 1950, ceacare desfiinţa judeţele României, şi ofăcea sub conducere sovietică, ofăcea Gheorghiu Dej, împreună cubunul său prieten Iosif VisarionoviciStalin. Am postat pe blogul meu în in-tegralitate această lege. Astăzi, la Punc-tul de Întâlnire am adus un extras: Marea Adunare Naţională a RepubliciiPopulare Române În temeiul art. 38 din Constituţia Re-publicii Populare Române, văzândHotărârea Consiliului de Miniştri nr.935 din 31 august 1950, adoptă ur-mătoarea lege pentru raionarea ad-ministrativ-economică a teritoriuluiRepublicii Populare Române. Articolul 1. Fiţi foarte atenţi la acestarticol 1, fiindcă seamănă foarte multargumentaţia comuniştilor sovieticidin anii ’50, din România, cu ceea ceoferă astăzi ca motivaţie, regimul Bă -sescu-Boc. Tot sub masca bunăstăriieconomice şi a atragerii unor fondurişi a cooperării dintre tot felul de per-soane fizice şi juridice, sub aceeaşimotivaţie ne este propusă acum, ca şiatunci, desfiinţarea judeţelor. Iatăaşadar ce spune acest articol 1: „Pentru asigurarea dezvoltării indus-triei şi agriculturii, în scopul constru-irii socialismului şi a ridicării niveluluide trai al oamenilor muncii, pentru aînlesni cât mai mult apropierea apa -ratului de Stat de poporul muncitor,pentru a contribui cât mai te meinic laasigurarea rolului politic conducătoral clasei muncitoare şi la întărireaalianţei clasei muncitoare cu ţărăni -mea muncitoare, TERITORIUL ROMÂ -NIEI SE ÎMPARTE ÎN: REGIUNI; ORAŞE;RAIOANE. Regiunile din Republica PopularăRomână şi capitalele lor sunt:” Domnule profesor, aţi trăit acele vremuri.D.C. Giurescu: Am trăit acele vre-muri şi când mi-aţi reamintit lucrulăsta, îmi vine în minte acuma, capentru europenizarea României sedesfiinţează judeţele, în vedereaasigurării nivelului de trai, a creş-terii bunăstării poporului, etc. etc.Este o similitudine absolut de ne -gândit, aproape. E aceeaşi argu-mentare, numai că acelaşi Gheor giuDej a desprins România de subtutela sovietică, pe când acuma nuştiu ce se întâmplă. R. T.: Domnule Dinu C. Gurescu, ceeste de spus, ca un cuvânt final, de-spre desfiinţarea judeţelor? D.C. Giurescu: Am sentimentul căsunt în 1940, în preajma prăbuşiriihotarelor noastre. E de spus numaică fiecare om trebuie să-şi deaseama că soarta lui personală,afară de beneficiarii regimului, de-pinde de ce se joacă acuma. Sejoacă integritatea teritorială a Ro -mâniei, se joacă stabilitatea ei, sejoacă identitatea, sentimentului căeşti român, se joacă apărarea ţării.Statul de astăzi nu mai apară Româ-nia. Statul de astăzi apară pe altci -neva, dar nu obştea românească. De aceea fiecare dintre noi, cu mij -loacele pe care le are, trebuie săspună NU. „Nu!” – la ceea ce sepregăteşte în momentul de faţă, şisă revenim la tradiţiile noastre, sărevenim la puterea noastră din tot-deauna. R. T.: Mulţumesc pentru această ex-traordinară lecţie de istorie domnuleacademician Dinu C. Giurescu. Văaştept oricând cu drag, înapoi laPunctul de întâlnire.

Jurnalistul Radu Tudor

16 Atitudini

Anul XIII, nr. 155 • 16 pagini • 8 iunie 2012

Presa sibiană a relatat despre aniver-sarea a 50 de reprezentații a piesei deteatru ,,Un tramvai numit Popescu” laSibiu. Marchez şi eu cu tristețe, în spir-itul „Capitalei bunelor maniere”,scurgerea a 10 ani de brand „Klaus,mincinos, Iohannis”.

De fapt ar fi trebuit să se aniverseze a52-a reprezentație. A fost o reuniuneîn circuit închis, fiind prezenți printrealții primarul Klaus Werner Iohannis șicâțiva consilieri locali și, bineînțeles,pensionabilul Adrian Popa de la Tursib.

Oficialitățile sibiene au fost aduse laCimitir cu un autocar, s-au pozat întramvai și au mers la masă organizatăde Tursib. În acest timp, tramvaiulaștepta cuminte râgâielile oficiale.Klaus Iohannis și „oficialitățile”prezente nu au venit acolo decâtpentru poză, lucru evident și pentrupresă sibiană, însă un mijloc foartebun pentru continuarea intoxicării bi-zonilor sibieni amăgiți de aromenemțești. Meritul aparține integralMinisterului Culturii și Cultelor, însăacest lucru nu se amintește nicăieri.Mai târziu sper că amesteculsuprasaturat de panglici, pixeli „foto-shopați” și taste vinovate să eșueze,asemenea premierului fără guvern, alanusului contra naturii PSD-PNL-UDMR-FDGR. Păunul se poate îm-păuna cu pene de vultur, darniciodată nu poate zbură cu ele.

Scormonind prin arhiva personalăam dat de mărețul proiect klausio-hannisian, al reintroducerii tramvaiu-lui. Minciunile profesorului de fizicăales primar rămân, dar și studiul real-izat de „nemți”. Alți bani aruncați pen-tru nimic.Nu numai că formațiunea fedegeristă(Iohannis, Astrid Fodor, Klein, Popă,etc.) nu s-a implicat deloc în reabil-itarea transportului cu tramvaiul, des-ființând transportul cu troleibuzul,dar nu asigură nici măcar mijloacelenecesare subzistenței acestuia.Acesta este piratat de către mașinilede „taxi” ilegale ce racolează călătorichiar de la capătul de linie al tram-vaiului (se întâmplă acest lucru de anibuni de zile).

Cel mai grav este că infrastructuratramvaiului este exploatată la cota deavarie și oricând se pot produce acci-dente cu consecințe grave.

Silviu SÎNTEA (Asociaţia Transira)

Un tramvai numit Popescu, un mincinos numit Iohannis