Anul IX, Numărul 106, DECEMBRIE 2015

R O M A N I A N - A M E R I C A N I N D E P E N D E N T N E W S P A P E R

ISSN 2381-5698 (PRINT) LIBRARY OF CONGRESS " ISSN CENTER ISSN 2381-5701 (ONLINE)

mioritausa@yahoo.com e w s (916) 868-5395w w w . m i o r i t a u s a . n e w s

Care este valorea unei vieți? În România, foarte puțin, din păcate! Mă gândesc cu tristețe că doar în România valoarea banului depășește valoarea vieții, altfel cum ne putem explica cât de puțin au atârnat în balanță, siguranța, sănătatea, viața vis-à-vis de câștigul monetar, prefera-bil fară limite.

Tinerii ce și-au aflat sfârșitul la Clubul Colectiv din București în Vinerea Neagră a acestui an erau asemeni tuturor tinerilor…tineretea e aceeași în orice par-te a lumii și de când e lumea! Frumoasă, dinamică, plină de elan, încrezătoare și rebelă! Noi, adulții din jurul lor, avem da-toria să nu-i îngrădim dar și să le oferim siguranța de care au nevoie să poată înflori și să-și găsească calea în viață, doar am fost și noi odată tineri, și câteodată încă mai avem curajul să gândim asemeni lor!

Din păcate, indiferenta, plati-tudinea, lăcomia, corupția, ucid! Teoretic, știam noi de mult că trăim într-un mare compromis, dar prinși de rutina vieții ne-am obișnuit cu “raul” și am început să-l considerăm ceva normal! După 25 de ani, încă așteptăm să se întâmple ceva…dar dacă schimbarea nu vine de la fiec-are din noi, cum se va produce la nivel de țară? Așteptăm ca cei de lângă noi să facă mai mult pentru noi decât suntem dispuși noi insine…vrem alte rezultate dar repetăm mecanic aceleași greseli…poate că tristele eveni-mente de la Colectiv ne vor trezi la realitate!

Adevăratul caracter se relevă în timp de criză…si criza ce o trăim depășește cu mult cele mai groaznice scenarii. Ce au trăit acei tineri a fost un adevărat coșmar! Dar moartea lor riscă să rămână doar o trecere dureroasă în lumea de dincolo dacă cei responsabili pentru această mo-arte nu plătesc, într-un fel sau altul, viețile celor dispăruți. Ar fi păcat ca și de data aceasta să se concluzioneze, cum e obicei-ul pământului în România, că “mortul e de vină”.

Cluburile și restaurantele, terasele, barurile par a fi cea mai profitabilă afacere în Roma-nia…sunt întotdeauna pline și consumatorii nici măcar nu se gândesc că ar putea să plătească mai scump și nu doar cu bani distracția la care se expun! Oare unde au fost Garda Financiară, Protecția Consumatorilor sau orice alte instituții care aveau datoria, prin natura serviciului, să vegheze asupra respectării celor mai elementare norme de siguranță?!

Au fost cei care au ridicat vo-cea împotriva bisericii…si mă gândesc cu tristețe că întotdeuna când se înfierbântă spiritele, se dă vina pe cineva, începem să-i căutăm pe cei vinovați printre cei nevinovați! Românul se ap-rinde repede și ușor își îndreaptă furia spre cei slăbi și lipsiți de apărare...în aceste momente difi-cile, să nu uităm că în ultimul lor drum, acești tineri vor fi însoțiți de familie, prieteni și un preot! Imaginile ce indunda televizi-unile din România vorbesc de-spre o tragedie fără seamăn dar și despre compasiune și altruism, despre dragostea de aproapele tău crunt atins de soartă, și mă închin în fața celor ce au acor-dat asistența necesară, personal medical, pompieri, poliție, sim-pli trecători.

Sunt cu sufletul alături de toți cei ce au avut neșansa să fie prezenți la Clubul Colectiv în seara zilei de 30 octombrie; îi plâng pe cei plecați dintre noi, pe cei ce se zbat între viață și moarte și familiile greu încercate de această tragedie! Românii din Atlanta s-au mobilizat și de data aceasta, vă invităm să ne fiți alături pe Facebook, Atlanta #Colectiv! Împreună pentru o Românie mai bună! Gabriel P. Baetan spunea, atât de frumos: ”Cu toții murim. Numai cuvin-tele nu mor niciodata”; să nu-i lăsăm pe acești tineri să moară în zadar, fie să folosim cuvintele să ni reamintim mereu, și în me-moria lor și de dragul copiilor noștri, să încercăm zidim o lume mai bună!

Vinerea neagră

Mara CIrCIu, atlanta, GeorGIa

“Dumnezeu e ingăduitor. Pe langă ceea ce îți pot face oamenii, moartea e incomparabil, mai blândă.” ~ Gabriel P. Baetan

2RECLAME DECEMBRIE 2015 MIORIŢA USA

MIORIŢA USA DECEMBRIE 2015 STIRI3

În urma depunerii jurământului de credinţă în faţa Adunării Reprezentative a Principatelor Române de către Carol de Ho-henzollern – Sigmaringen, în data de 10 mai 1866 aceasta devine Ziua Naţională a României. După Războiul de Independenţă , la 10 MAI 1877, Carol Întâi al României declară în faţa parlamentului Independenţa de Stat a României. Patru ani mai târziu, la 10 MAI 1881 se sărbătoreşte, cu bucurie şi grandoare, trecerea ţării de la prin-cipate unite la Regatul Român recu-noscut internaţional. Aceştia au fost anii de mari transformări istorice şi de pornire a poporului român spre marele său ideal naţional, unirea firească a tuturor românilor într-un stat naţional unitar, ştiut fiind ca mai mult de jumătatea poporului român trăia, compact şi majoritar, în provinciile istorice Banat, Ardeal, Crişana, Maramureş, Bucovina şi Basarabia sub asuprire străină ale marilor imperii ce ne înconjurau: otoman, rusesc, austro-ungar.

Odată, consolidat nucleul re-gatului românesc, cărturarii patrioţi şi biserica creştină română, atât din regat cât şi din părţile stăpânite de imperii, au strâns legăturile în vederea unirii celei fireşti într-un stat unitar pe Vatra Daciei, pe care neamul a supravieţuit cu stoicism, când îndârjit, când vlăguit de copleşirea barbarilor şi a imperiilor. În tumultul european al începutu-lui de Secol XX, românilor, pentru împlinirea idealului lor naţional, le trebuia sprijinul unor puteri euro-pene, altele decât cele trei imperii ce în decursul istoriei cotropiseră şi stăpâneau marea parte a teritori-ului şi poporului român. Privirile majorităţii unioniştilor întregitori ai patriei, pe care o vedeau drept Dacia Redivivus, se îndreptau cu nădejde spre puterile Antantei; Franţa şi Anglia.

La o lună după asasinarea arhi-ducelui Franz Ferdinand la Sa-raievo, începe Primul Război Mondial prin declaraţia de război a Austro-Ungariei împotriva Serbiei din 15 iulie 1914. În mai puţin de o lună toate marile puteri europene sunt în război, România îşi declară neutralitatea în urma Consiliului de Coroană convocat şi condus de regele Carol Întâi, datorită pactu-lui secret pe care-l avea cu Austro-Ungaria, pact impus cu brutalitate de Bismark. Neutralitatea ţine până în august 1916, când Antanta promite guvernului român satis-facerea revendicărilor lor de unire cu românii de pe partea cealaltă a arcului carpatic, dacă intră în război alături de ele. Ca urmare a acestor promisiuni, în 17 august 1916 are loc la Bucureşti o convenţie si sem-narea unui tratat între Antanta şi guvernul condus de I.C. Brătianu. În urma acesteiconvenţii Regatul Român declară război imperiului Austro-Ungar, în 27 august 1916, pentru eliberarea conaţionalilor lipsiţi de elementarele drepturi cetăţeneşti, supuşi unei maghiarizări intensive. Armata română, cu en-tuziasm şi uşurinţă, trece prin trecătorile carpatine ajungând până la Braşov, Sf. Gheorghe, Miercurea Ciuc, Gheorghieni, Orşova. În acest timp Germania, Turcia şi Bulgaria declară război Regatului Român. Comandamentul Suprem al Ar-matei Române face câteva greşeli

tactice dezastroase în faţa noilor duşmani, conduşi de doi strategi prusaci, fiecare în fruntea unei ar-mate superior echipate şi instruite. Generalul Falkenhyn atacă prin Ar-deal iar generalul Makensen prin Bulgaria. Prinsă în cleşte, Armata Română pierde şi bătălia de apărare a Bucureştiului în decembrie 1916. Coroana şi guvernul se retrag în Moldova dar Armata Română rămâne stăpână pe trecători şi linia Mărăşeşti – Galaţi. O iarnă tristă, grea şi plină de nevoi, dar ataşamentul de neclintit al regelui Ferdinand (german) şi al Reginei Maria (britanică) faţă de români devine exemplul urmat de toţi, dar mai ales de Armata Română. Sin-gura excepţie fiind fiul lor, prinţul Carol ce dezertează, trecând în Ru-sia, să se căsătorească !

Anul 1917 a fost placa turnantă a războiului : Ruşii s-au săturat de război şi s-au apucat de revoluţii, din februarie până în octombrie s-a ales praful de imperiul Romano-vilor, americanii odihniţi, simţind ca războiul nu va mai dura trei ani, au aranjat de un pretext ca sa in-tre în război, iar naţionalităţile din Austo-Ungaria au devenit tot mai insistente să se despartă definitiv de habsburgi. Românii s-au trezit în-tre ciocanul bolşevicilor şi nicovala prusacă, dar cu o dăruire desăvârşită apără trecătorile, obţinând vic-torii la Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz oprind armata germană să intre şi să cucerească Moldova. Datorită hao-sului bolşevic şi menşevic din Rusia, românii sunt obligaţii să accepte armistiţiul impus de Germania, în noiembrie la Focşani, pentru a se apăra de ruşi, care din foştii aliaţi au devenit jefuitori bolşevici. Adio, tezaur românesc !

În Anul 1918 începe deznodământul războiului prin discursul preşedintelui american, Woodrow Wilson, intitulat Pais-prezece Puncte, în care impune autodeterminarea naţiunilor în-globate prin forţă şi tratate nejuste în Austro-Ungaria. După aflarea acestui discurs democratic ameri-can, la Roma, în Martie 1918, are loc Congresul Naţionalităţilor din

Austro-Ungaria care adoptă moţiunea de susţinere a dreptului fiecărei naţiuni la autodeterminare şi ori să devină stat independent ori să se unească cu statul de aceiaşi naţionalitate deja existent. O luminare şi o cale larg deschisă, încura-jatoare pentru Romanii din Austro-Un-garia la autodeterminare.

Dar, înaintea lor, a venit sur-priza, surprizelor: autodeterminarea naţiunilor o susţineau şi bolşevicii şi astfel la 27 Martie 1918, Basarabia devenise independentă de Rusia şi se reuneştela Moldova lui Ştefan cel Mare, fiindcă numai atât mai rămăsese din Regatul Român în acea primăvară. Tre-buie subliniat că Germania l-a adus la putere pe Lenin în Rusia, ca să o scoată din război, să le fie mai uşor germanilor în vest unde se tocaseră fără victorii, se epuizaseră material şi apăruse demora-lizarea în rândul militarilor. Din aceste motive Germania a încheiat ’’Pacea de la Bucureşti’’ recunoscându-i României teritoriul cu care a intrat în război, mi-nus Dobrogea, în schimb impunând demobilizarea armatei şi păstrarea con-trolului asupra resurselor şi al econo-miei ţării. Tratatul nu a fost ratificat în parlament şi nici promulgat de Regele Ferdinand.

Degeaba, s-a retras Germania în spatele trecătorilor carpatine, trăgând după ea slabele armate austo-ungare, fiindcă în urma lor a venit corpul expediţionar al generalului francez Franchet d’Esperey care a scos din luptă pe bulgari şi pe turci, astfel încă un im-periu murea.

Zilele imperiului Austro-Un-gar, un hibrid penibil şi steril, erau numărate. Naţionalităţile ce îl formau se organizează tot mai temeinic pentru autodeterminare. La New York are loc Congresul sârbilor, croaţilor, cehilor, slovacilor, românilor, polonezilor, rute-nilor a cărui rezoluţie impune ideea democrată a desprinderii totale de al treilea imperiu depăşit istoric, muri-bund. Comitetul Naţional Român de la Paris se lărgeşte în Consiliul Naţional Român Central cu sediul la Arad, iar Alexandru Vaida Voevod în data de 18 octombrie 1918, citeşte în Parlamentul de la Budapesta declaraţia de autode-terminarea a românilor din Ardeal şi Banat. La Viena, Iuliu Maniu detaşează din armata autro-ungară un corp de

70.000 de voluntari români şi-i aduce în Ardeal, în vederea desprin-derii totale atât de imperiul austriac, cât mai ales de Ungaria care, la rân-dul ei, se rupe de Austria, dar vrea să menţină, în continuare, înglobat, Ardealul.

În următoarele zile, deznodământul Primului Război Mondial se precipită iar cehii şi so-lovacii se unesc în Cehoslovacia şi-şi declară independenţa, în timp ce în Sud se formează noul stat unit şi independent al Slovenilor, Croaţilor şi Sârbilor. La 11 noiembrie 1918, se încheie armistiţiul pe frontul de vest, iar în 13 noiembrie 1918 pe frontul balcanic, după care Ungaria este obligată de puterile Antan-tei să-şi retragă trupele din Ardeal şi să permită trupelor române să le înlocuiască. Consiliul Naţional Român Central nu ajunge la nici o înţelegere cu delegaţia ungurească la Arad şi hotărăşte Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia la Întâi De-cembrie 1918, în cinstea lui Mihai Viteazul care a intrat în Cetatea Alba Iulia , în noiembrie 1599, ca unifica-tor al celor trei principate Muntenia, Moldova şi Transilvania şi în me-moria Răscoalei lui Horia, Cloşca şi Crişan. Înaintea acestui eveniment, Congresul General al Bucovinei, cu mare majoritate, a emis rezoluţia de unire necondiţionată cu Regatul Ro-man. Astfel o altă parte a Moldovei lui Ştefan cel Mare se reuneşte cu neamul ei.

Adunarea de la Alba Iulia, prin cele 1228 de delegaţii alese din toate comitatele romaneşti a dat adunării un statut de plebiscit şi acestor delegaţii s-au alăturat o sută de mii de români, veniţi din toate satele şi comunele romaneşti din Bucovina şi Basarabia, din Maramureş şi Banat, din Crişana şi Ţara Moţilor, din Haţeg până-n Caraş au transformat-o în Marea Adunare Naţională a Românilor ce au vroit şi au realizat statul naţional unitar.

Rezoluţia Unirii citită de epis-copul greco-catolic Iuliu Hossu cuprinde: ‚’’Adunarea naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi

decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România. Rezoluţia mai cuprinde şi libertate naţională pen-tru popoarele conlocuitoare, deplină libertate confesională, înfăptuirea unui regim democratic în toate do-meniile vieţii publice, reformă agrară radicală, legislaţie de ocrotire a mun-citorimii industriale.

Istoricul consemnează: ’’La cea-surile 12 din ziua de 1 decembrie, prin votarea unanimă a rezoluţiei, Unirea Transilvaniei cu România era săvârşită.’’ Această rezoluţie este prezentată Regelui Ferdinand de către o delegaţie condusă de Miron Cristea episcop de Caransebeş, ala-turi de Iuliu Hossu episcop greco-catolic de Gherla, Vasile Goldiş, Alexandru Vaida-Voievod şi Caius Brediceanu. Trebuie menţionat şi reţinut că, Adunarea Generală a Ger-manilor din Transilvania şi Banat ce a avut loc la Mediaş aprobă decizia românilor, ei cunoscând istoria Ar-dealului Românesc şi drepturile majorităţii cetăţenilor, pe când Adu-narea Generală a Ungurilor, ţinută la Cluj, a reafirmat loialitatea lor faţă de Ungaria, pentru prima dată stat independent de la 1526. Trupele române intră în Cluj în 24 decemb-rie 1918 fără să întâmpine rezistenţă din partea lor.

În recenta istorie a Romanilor, Întâi Decembrie 1918 stă alături de Unirea lui Mihai Viteazul, Unirea lui Alexandru Ioan Cuza , Războiul de Independenţă condus de Carol Întâi, de încoronarea regelui Ferdi-nand şi a reginei Maria la Alba Iulia. Oglindind aceste mari evenimente istorice, Ziua Naţionala a României a fost Zece Mai până în 1947. Din 1948 s-a fixat 23 august, o zi comunistă de tristă amintire. După revoluţia de la Timişoara din 1989 şi lovitura de stat de la Bucureşti, paleo-comunistul Ion Marcel Ilici Iliescu a propus ca zi naţională 22 decembrie, ce avea aceiaşi valoare ca şi 23 august. Din fericire, a fost con-tracarat istoric si combătut politic până ce, in final, a promulgat legea prin care Întâi Decembrie să fie zi naţională a România.

UNIREA CEA MARE ŞI FIREASCĂCORNELIU FLOREA

DE LA 10 MAI 1866 LA 1 DECEMBRIE 1918

Foto CreDIt: www.Gapo.ro

EVENIMENTE DECEMBRIE 2015 MIORIŢA USA 4

Patru cărţi deosebite au fost prezentate rând pe rând, marţi seara, respectiv în 27 octombrie 2015, la Biblioteca ASTRA din Sibiu, în prezenţa unor distinşi au-tori din ţară şi din străinătate şi a cititorilor sibieni. Cele patru vol-ume sunt semnate de universitarii Anca Sîrghie de la Sibiu și Marin Diaconu din Bucureşti, Daniela Maci din Oradea şi Michael Finken-thal din Maryland Columbia, SUA. Evenimentul găzduit de Biblioteca ASTRA a fost organizat de Univer-sitatea „Lucian Blaga” în colaborare cu Uniunea Scriitorilor din Româ-nia și cu Consiliul Judeţean Sibiu, reprezentat prin persoana lui Radu Nechit.

Lucian Blaga şi ultima lui muză, de Anca Sîrghie, Ze¬vedei Barbu, Metafizică şi umanism, ediţie îngrijită de Marin Diaconu, Ze-vedei Barbu, psiholog, sociolog şi filosof, român şi englez de Daniela Maci şi Michael Finkenthal şi Radu Stanca, profil spiritual, de Marin Diaconu şi Anca Sîrghie sunt tit-lurile celor patru cărţi. În cadrul lansării, actorii Lerida Buchholzer, Gabriela Neagu, Dana Lăzărescu şi Mihai Coman au susţinut un recital din lirica poeţilor Lucian Blaga şi Radu Stan¬ca.

Un prim moment al seratei a fost dedicat Elenei Daniello, cea din urmă dintre cele cinci muze ale poetului de la Lancrăm,Lucian Blaga. Este momentul ca adevărul să fie scos la lumină spre folosul istoriei literaturii române. Lucian Blaga şi ultima lui muză este o carte-document în care autoarea, Anca Sîrghie, prezintă în primele două părţi interviul pe care l-a real-izat cu o cvasinecunoscută “doamnă a literaturii ro-mâne”, Elena Dani-ello, iar într-o a treia parte intră în dialog imaginar chiar cu Lucian Bl-aga. "A¬ceastă carte este rodul unei experienţe scriitoricești inedite- a precizat dânsa-. Este probabil a 30-a carte la care am lucrat, dar niciodată nu s-a întâmplat ca mai întâi ea să aibă forma unui film documentar,

(desigur că mă refer la cel intitulat Amintiri despre Lucian Blaga, cu dialogul nostru înregistrat în 1998 la Cluj-Napoca), şi numai apoi să devină text pe hârtie. De data aceasta a fost aşa.” Cu atât mai neobișnuit este faptul că abia ieșită de sub tipar, cartea a ajuns la româ-nii din California, unde în aprilie 2015 ea a fost lansată de istoricul Gh. Naghi la Casa Română și de profesorul Sebastian Doreanu la Cenaclul “Mircea Eliade” din Den-ver Colorado. În lunile ce au urmat ea a fost prezentată în comunitățile românilor din Michigan și la cei din statul Ohio, unde la Cenaclul Cafe-neaua de cultură din Cleveland, autoarea a răspuns invitației scriito-rilor comunității locale de trei ori, la mici intervale. În aceste întâlniri cu românii americani, Anca Sîrghie le-a vorbit despre Mihai Emines-cu, Lucian Blaga și despre Radu Stanca, oferindu-le “adevărate lecții de literatură română”, așa cum va mărturisi cu emoție doctorița Doi-na Antonescu, sosită împreună cu mama dânsei, Maria Cristea, toc-mai din statul Pennsylvania ca să asculte conferința universitarei de la Sibiu. Interesul stârnit în Statele Americii de noua cartea a Ancăi Sîrghie a explicat și invitațiile pri-mite din partea comunităților de români ai Canadei, stat unde dânsa a conferențiat și a lansat noua carte la Societatea “Graiul românesc” din Windsor și la Câmpul Românesc de la Hamilton, în cadrul celei de a 45-a ediție a unui mare eveniment, care este Săptămâna Internațională a Culturii Române.

În ce constă importanța acestei cărți? Elena Daniello, ultima muză care l-a inspirat pe Lucian Blaga, s-a apropiat de poet într-o perioadă teribilă, în cel mai aspru deceniu al vieţii şi activităţii lui creatoare. De asemenea, şi soţul doctoriței, Leon Daniello, era un prieten bun, un sfătuitor în anii când Blaga tra-ducea poemul Faust al lui Goethe. Lucian Blaga îl considera pe univer-sitarul pneumolog drept un veri-tabil intelectual, un spirit luminat. Elena și Lucian au devenit prieteni

detaină după ce Blaga fusese dat afară din Academia Română și din Uni-versitatea de la Cluj, nemaiputând să publice nimic din ceea ce scria în țara ocupată de comuniști. De aceea, el se simţea “mort ca poet”, iar “Elen”, cum era ea numită de cei apropiați, este ființa inteligentă, cultivată și sensibilă care i-a retrezit optimismul necesar creaţiei. Datorită ei, poetul Lucian Bl-aga a avut șansa unei renașteri sufletești și creatoare pe care poetul o definește astfel:” Aceasta este nu bătrânețea, ci adolescența triumfătoare, păstrată prin voia destinului în mine, timp de de-cenii pentru clipa singurei întâlniri cu iubirea.“ Dacă Mihai Eminescu definea dragostea ca pe un “farmec sfânt”, Lu-cian Blaga se referea la Elen în poezia Portret, glorificând, așa cum formula poetul “sfânta ta planetă“, pentru de-scrierea căreia “culori eu n-am în graiul-lumii,/ și nici uleiuri pe paletă”. Ce s-a întâmplat între sufletele acestor doi oa-meni maturi este o experienţă rarisimă, căci poetul a reînceput să scrie versuri de dragoste ca în prima tinereţe, cuprinse în ciclul Vară de noiembrie, și a încheiat opera filosofică prin care a constituit un sistem de gândire propriu. Locul Elenei este, după cum confirmă versurile bla-giene, între marile femei adorate din literatura universală, precum Francesca da Rimini din capodopera lui Dante Alighieri și Margareta poemului scris de Goethe. Lucian și Elena au trăit o iubire adevărată, dar dramatică, adevăr evidențiat și în dialogul consemnat de Anca Sîrghie în noua ei carte. Ca mulți dintre intelectualii români ai “obsedan-tului deceniu” /1950-1960/, când țara noastră a fost căpușată de comunism, în fiecare noapte ei se temeau că vor fi ares¬taţi, zi de zi se simţeau pân¬diţi de securiști, chiar încolțiți și jigniți de aceștia. Devenit din profesor univer-sitar și șef de catedră un bibliotecar indezirabil, Lucian Blaga este obligat să-și dea propriile volume la moara de hârtie. O umilință mai mare nu poate exista pentru un creator autentic! Toc-mai de aceea, noua apariție editorială este în primul rând un document de valoare.

În carte,”Elena îmi răspunde la întrebări- va preciza autoarea- în primele două trepte ale convorbirii noa-

stre, iar în a treia intru în dialog imaginar cu Lucian Blaga însuși, treaptă în care se confirmă toateipotezele pe care Elena Daniello le prezintă în discuțiile purtate de noi de-a lungul anilor. Sunt fericită că exact în dreptul meu s-a deschis su-fletul unei asemenea femei delicate, care tăinuise iubirea aceasta mulţi ani, vrând să nu deranjeze pe nimeni. Am avut față de prietena mea Elena Daniello o datorie morală, pe care acum și astfel mi-o împlinesc. "Un comentariu însuflețit a făcut la Sibiu în 27 octombrie 2015 la Biblioteca Astra publicista Maria Muguraș Pe-trescu, ea realizând o adevărată re-cenzie de carte, care va fi prezentată în reviste de cultură din țară și din străinătate.

O lucrare solidă de 720 de pagini, intitulată Radu Stanca, profil spiri-tual, prelungind cercetarea realizată în 2012 sub titlul Dăltuiri de aceiași doi îngrijitori de ediție, este o carte-document ce va rămâne în istoria literaturii, completând strălucit ex-egeza stanciană. Lucrarea cuprinde o sec¬venţă de reală valoare, Repere biobibliografice și spirituale. 1920-2014, un capitol Ra¬du Stanca, de-spre el însuşi, urmat de Valorizări cri-tice cu opiniile celor mai importanți critici literari care au cercetat pe au-torul transilvănean, de Evocări, de texte inedite şi de cele 50 de pagini cu ilus¬traţii edificatoare. "Este o carte-document de mare valoare pentru istoria literară, pentru că în ea se reconsti¬tuie biografia scriitorului cu multe amănunte pe care nu le-am avut până acum în vedere. Pe lângă bibliografii minuțioase, devenite un instrument excelent de lucru pentru viitorii monografi și eseiști- a spus Anca Sîrghie- eu ţin foarte mult la capitolul Evocărilor, dinspre finalul cărții. Am surprins în el persoane care l-au cunoscut pe scriitor şi le-am creat dorinţa de a face mărturisiri despre Radu Stanca. Între ei sunt actori nonagenari, prieteni sibieni, colegi de-ai scriitorului regizor, cât și oa¬meni din alte părţi ale lumii. Chiar în Canada am descoperit pe poeta Veronica Lerner, care ne-a oferit câteva amintiri despre familia

Stanca. Pentru că în urma unei documentări de înaltă valoare, ofer-im prin lucrarea de față repere in-dispensabile editorilor care sperăm că vor realiza cât de curând Opere complete de Radu Stanca, apreciez fără falsă modestie că avem în față o carte care va rămâne în istoria liter-aturii".Despre valoarea cărții Radu Stanca. Profil spiritual a vorbit pro-fesorul univ. Mircea Braga, critic și istoric literar care a avut mai multe tangențe cu personalitatea și cu op-era dramatică a scriitorului.

La fel de interesante sunt cele două cărți dedicate psihologului și fi-losofului Zevedei Barbu, universita-rul clujean care prigonit fiind politic, va părăsi țara și va continua să scrie, activând în Anglia și apoi în Brazilia, unde a și murit în anul 2000. Toc-mai pentru că destinul l-a rupt de țară, opera lui Zevedei Barbu a fost uitată decenii de-a rândul, astfel că inițiativa lui Michael Finkenthal, sosit anume în cadrul proiectului său recuperator la fastul eveniment cul-tural consemnat aici, are drept țintă scoaterea la lumină a unei asemenea personalități reprezentative a culturii naționale și a diasporei române din Brazilia. Despre cele două cărți ce evidențiază personalitatea lui Zevedei Barbu a vorbit și profesorul Dumi-tru Batâr, care în dimineața aceleiași zile a invitat pe profesorii Michael Finkenthal și Marin Diaconu la un dialog cu studenții specialității Soci-ologie de la Universitatea “Lucian Bl-aga” din Sibiu. Afișul acelui moment academic a avut și o formulare edifi-catoare, anume Întoarcerea Profeso-rului Zevedei Barbu la Universita-tea din Sibiu, pentru că în anii celui de-al Doilea Război Mondial tânărul sclipitor Zevedei Barbu fusese asis-tentul lui Lucian Blaga la Sibiu.

Proiectul lansării de două ori duble de la Sibiu a continuat la Cluj-Nap-oca, la Deva și Bistrița, la Timișoara și București, pretutindeni publicul țintă fiind studenții și masteranzii, adică cei ce pot folosi șansa de a-și forma un model de muncă închinată științei și artelor, urmând totodată să ducă mai departe cercetarea generațiilor de ieri și de astăzi.

ALEXANDRA DRĂGUȚ

„Seara unui regal” la biblioteca Astra din Sibiu

Paradoxuri RomâneștiCitind o sumă de știri privind realitățile

românești din ultimii 26 de ani nu poți să nu constați că agenturili (de informații) ne vor răul.

Voi nominaliza câteva, în timp ce noul guvern lucrează și în weekend pentru aflarea unor adevăruri ascunse abil prin sertarele fostului guvern. Se fac pași importanți în dezamorsarea rapidă a tot felul de știri alar-mante cu care ne-am obișnuit în cei 26 de ani. Să ne întoarcem la subiect.

„România este țara cu cel mai mare pro-cent de insatisfacție la adresa clasei poli-tice; românii se plâng în mod constant de corupția și incompetența politicienilor lor. Dar este singura țară unde nu a avut loc nici un miting anti-corupție în ultimii 26 de ani şi unde participarea publicului la acțiuni anti-corupție este minimă.”

Lelea Safta sare și-mi dă exemplul ulti-mei răscoale bucureștene, la care s-au raliat peste 70.000 de cetățeni din multe orașe ale patriei, exact sub sloganul CORUPȚIA UCIDE ! Poți să o contrazici ?!?

Mă întreb dacă s-ar fi reacționat prompt de către societatea civilă încă de la deval-izarea Bancorex-ului de către scumpii (sic!) noștri mafioți cum ar fi decurs lucrurile. Din punct de vedere politic?

Nu credeți că „onorabilii” membri ai Comi-siilor juridice ale Parlamentului, care au votat pentru nominalizarea lui Guseth ca ministru tehnocrat (= meseriaș), ar fi trebuit să-și dea demisia ? Au trecut șapte zile și nici un gest de onoare ! Ce credibilitate mai au aceste comisii cu asemenea specialiști imorali ? Suntem iar de râsul Europei ! A reacționat cumva noua soci-etate civilă prin PUB ?

Scuze ! A existat un gest de onoare. Și-a dat demisia, din celebrele Comisii, tocmai un par-lamentar care a votat împotriva nominalizării tutei !?!

Urmează „spălarea” partidelor în gerurile iernii. PNL-ul anunță timid retragerea unor rapandule la viitoarele alegeri. Toți cei care au făcut parte din cabinetele Tăriceanu și Boc nu vor mai putea candida la viitoarele alegeri ! Parcă nu e suficient !? Corect este retragerea tuturor analfabeților politic și a celor care au probleme cu justiția sub orice formă ! La nivel local și național.

Vom vedea ! La noi nu-i problema să-ți dai cuvântul, ci să te ții de cuvânt !

„România este țara cu cea mai mică absorbție a banilor europeni, dar este țara cu cel mai mare procent de bani europeni furați (din puținul folosit) motiv pentru care Uniunea Europeana a tăiat fondurile pentru infrastructură . ”

Ceea ce a comis, acum vreo trei cincinale,

madam șparlamentar Carola Hildegard Pu-wak, pe atunci ministru al Integrării Europene, pare o bagatelă, pe lângă ce ne aud urechile în prezent. Confirmat tot mai mult de organele abilitate.

„România este țara unde școala este obligato-rie până la sfârşitul liceului (în sensul că liceul e gratuit), dar este pe locul I în Europa la şcolari analfabeți (30%), iar 42% dintre români cred că Soarele se învârteşte în jurul Pământului.”

Ei, aici se află explicația multor paradox-uri românești. Educația de pospai din ultimii 40 de ani (sic!) stă la baza involuției societății românești. Vrem sau nu vrem să recunoaștem, acesta este un mare adevăr.

Cum să reacționeze vechea și noua „soci-etatea civilă” dacă predarea civismului a fost ocolită cu grijă de educatorii noștri. Avem un popor cititori de litere, cu mari probleme în înțelegerea propozițiilor simple. Apropo ! Am primit un mesaj umoristic, vizavi de terorismul manifestat în ultimul timp în bătrâna Evropă. Un subiect tragic, dar românul nu se dezminte cu umorul său cel de toate zilele! „Minciună sfruntată ! Ioroparlamentara noastră nu se teme să meargă la Bruxelles ! Din contra: înarmată cu două bombe cu prepoziții, cu chimirul plin de cratime și vesta burdușită cu diftongi și trifton-gi a pornit în cautarea teroristului neprins. Nu vă amăgiți - șalul e pentru inducerea în oroare a teroristului pe care îl va păli drept în moalele

capului cu un citat !” îmi susură candid Luminița. De la capătul tunelului !? Iată un produs al școlii românești ajunsă, politic, europarlamentar ! Nu știu dacă a fost întrebată cum se învârte Soarele ! Cum s-a învârtit ea, se vede !

Informația „România este printre țările cu cei mai mulți absolvenți de universitate din lume, dar este țara fără nici o universitate în top 500 (sub țările africane) și ale cărei diplome nu sunt luate în seama la angajare, nicăieri in Europa.” este ușor tendențioasă. N-om fi noi în top 500, dar în Top 700 existăm ! Miile de medici români, plecați în lume unde au fost imediat angajați și recunoscuți ca atare, dovedesc recunoașterea școlii medicale românești. Și ar mai fi multe de adăugat. Problema gravă a învățământului uni-versitar e pregătirea în neștire a tineretului nostru în profesii ce nu răspund cererilor pieții muncii.

„România este printre puținele țări care in-terzic complet prostituția (pe motive de morali-tate), dar este cel mai mare exportator de pros-tituate din Uniunea Europeană (peste Rusia și Ucraina)”, conform EU Observer.

No comment, deoarece nu-mi dau seama cât de mare e cererea ! Am auzit, doar, că e o concurență acerbă cu reprezentantele țărilor primitoare. Legale. Constat că la prostituția politică cererea e foarte mare. Pe piața internă !

N.B. Vine un nou 1 Decembrie !

Vom cânta, cu siguranță, Deșteaptă-te române ! ULTIMA ORĂ!

Se aude că DNA & echipa nu au liber nici de Ziua Națională ! Unii sunt în stare să ia șpaga și la parade, nu doar prin parcări și cimitire.

SERGIU GĂBUREAC

MIORIŢA USA DECEMBRIE 2015 EVENIMENTE5

Campionatele mondiale de la Glasgow – un spectacol adevărat

Așteptate cu deosebit interes de către publicul spectator scoțian dar și de mii de telespectatori și iubitori ai gimnasticii, în-trecerile desfașurate la Glasgow au stabilit pentru următorii doi ani ierarhiile mon-diale, la individual compus și la echipe.

Trebuie să apreciem la modul super-lativ eforturile organizatorilor scoțieni pentru adevăratul spectacol oferit, fiind, credem, prima ediție unde totul a fost un show. Am notat interesul pentru ca sporti-vii să fie în centrul atenției tuturor , fap-tul că brigăzile de arbitrii(arbitre) au avut poziții excelente de a urmării evoluțiile din concurs, mult mai generoase decât până acum,reluările oferite de către televizi-unile care au transmis live imaginile de la competiție ,au fost mai multe și interesante pentru spectatorii aflați în fața televizoarelor.

De acum ediția 2015 a Campionatelor Mondiale de gimnastică este istorie. La mas-culin japonezul Kohei Uchimura și-a trecut în palmares cel de al 6-lea titlu de campion mondial absolut la individual compus iar echipa niponă a revenit pe podiumul de premiere,ocupând locul I și cucerind meda-lia de aur după 40 de ani.Surpriza a oferit-o team-ul masculin din Marea Britanie, meda-liat cu argint, situat pe podiumul de pre-miere înaintea echipelor din China și Rusia.

La feminin echipa SUA a fost de neînvins,

fetele din echipă asigurându-și practic meda-lia de aur chiar din calificări. Medalia de ar-gint la echipe a revenit Chinei iar bronzul a fost cucerit la mare luptă de Marea Britanie , formație situată pe podiumul de premiere, înaintea Rusiei.La individual Simone Biles (SUA) a triumfat din nou, secondată de co-lega ei, Gabrielle Douglas și de românca Larisa Iordache.

Se cuvine să facem și o completare, cu refer-ire la eșecul naționalei feminine a României, echipa care a ratat calificarea directă la Jocu-rile Olimpice de la Rio de Janeiro, obținând doar un loc 13,după echipe care au mai puțină experiență dar care au avut execuții mai sigure. Româncele au avut o zi proastă în calificări, fi-ind cele care au deschis practic competiția, în seria de dimineață, au avut execuții slabe, cu note mici la paralele ,chiar sol și bârnă. Din nefericire în preziua concursului Anamaria Ocolișan s-a accidentat iremediabil și a privit concursul din tribună ca și Cătălina Ponor, rămasă la București dupa o accidentare înainte de concursul de verificare.Gimnastele din România au trăit un vis urât și au înregistrat cel mai slab rezultat din 1966 până în prezent și au emoții pentru o calificare la Jocurile Olimpice, pe care sunt nevoite să o obțină la concursul preolimpic organizat în luna aprilie 2016 ,în Brazilia.De altfel nici echipa masculină nu stă mai bine iar băieții au șanse minime să fie prezenți la competiția de la Rio. Singurul gimnast român care a avut o evoluție de nivel superior a fost Marian Drăgulescu, cel

care a cucerit o medalie de argint în finala de la sărituri și care va fi prezent la Olimpiada din 2016, datorită acestui rezultat individual.Să notăm că reprezentanții Comitetului Olim-pic și Sportiv Român au digerat greu aceste re-zultate și chiar au cerut într-o scrisoare adresată conducerii Federației române de gimnastică să fie făcute schimbări rapide pentru a mai drege ceva până la concursurile de precalificare din luna aprilie. Cel puțin la feminin s-a cerut aducerea unui antrenor străin pentru pregătire la aparatul paralele și apoi ca antrenor co-ordonator la colectivul tehnic al lotului de senioare, a antrenorului Nicolae Forminte. S-a mai cerut o pozitie oficială a antrenorilor emeriti Mariana Bitang și Octavian Bellu , cei care aveau o răspundere, se spune,pentru pregătirea echipei pentru aceste întreceri mondiale.

Lucrurile nu sunt foarte clare acum la nivelul federației, asteptăm și noi să se facă clarificări în acest sens, mai cu seamă, că la data la care re-latez în România se produce o schimbare la niv-el de Guvern iar Ministrul Tineretului si Spor-tului, Gabriela Szabo, va fi înlocuită probabil cu o altă personalitate, mult mai ambițioasă și cunoscută pentru rezultatele obținute de-a lun-gul aniilor- Elisabeta Lipă.

Revenind la Glasgow, unde superioritatea gimnastelor din SUA a fost recunoscută unanim de către rivalele din întrega lume, să notăm că amavut ocazia să discutăm preț de câteva min-ute, după festivitatea de premiere cu antreno-area coordonatoare a coletivului tehnic ameri-can, do amna Martha Karoly care ne-a declarat:

Interviu cu antrenoarea MARTHA KAROLY

Reporter: Am bucuria să vă revăd aici (n.red. la Glasgow). Vă bucurați de ceea ce s-a întâmplat la Glasogw, vă bucurați de aceste rezultate(n red ale echipei feminine SUA), de spectacolul de la aceste campionate mondiale ?

Martha Karoly: Sunt fericită de rezultatele obținute ,am obținut un duet, primele două lo-curi la individual compus dar cel mai bun e re-zultatul echipei SUA care a fost excelent. Vreau acum să o felicit și pe Larisa Iordache pentru că a cucerit medalia de bronz la individual compus, intr-o competiție puternică și de calitate.

Reporter: Noi, românii suntem supărați pen-tru că naționala noastră feminină nu a fost acolo ,printre favorite, pe podiumul de premiere. Ne punem întrebarea- se califică echipa României la Rio de Janeiro, la Jocurile OLimpice ?

Martha Karoly : Eu cred că dacă vor crește în formă, se va face și o analiză a rezultatelor de aici de la Glasgow , ele pot să se prezinte bine la concursul de recalificări din luna aprilie a anului viitor din Brazilia și unde pot obține calificarea la Jocurile Olimpice.

Reporter: Vă rog să îi transmiteți soțului dvs, (n.red. antrenorul emerit Bela Karoly) un salut din partea prietenilor de la Deva.

Martha Karoly: Ohh! Mulțumesc foarte mult. Este și el aici la Glasgow dar ca și spectator și ne bucurăm împreună de spectacol.

NICOLAE GAVREASenior editor Miorita USA

La Balul de NoiembrieChiar dacă bruma s-a lăsat așteptată, chiar

dacă frigul încă nu ne-a îngheţat obrajii şi mâinile, chiar dacă România este la mii de kilometri depărtare, românii din partea de sud a Californiei au adus spiritul românesc de dragoste, dor, şi voie bună cu ei la res-taurantul Cima, Pacific Palm Resort. Noi-embrie a adus pe aripile lui muzică şi dans într-o atmosferă festivă, organizată de Soci-etatea Viitorul Român, care încă o dată, nu s-a dezminţit, având ca invitaţi pe George Rotaru, Romeo şi Julia Saleno şi Mariano Dugatkin (acompaniat de Matias Piegari).

Muzica populară românească, muzica uşoară, şi tonurile argentiniene au desfătat urechile oaspeţilor care, cu mic cu mare, au

închegat o horă “ca la mama acasă,” uitând de necazurile fiecăruia, de nenorocile care se întâmplă în lumea acesta atât de frumoasă şi totuşi atât de fragilă.

Sub cerul plin de stele şi copaci împodobiţi cu mii de luminiţe, ne-am adus aminte de vrăjitorul din Oz, de momentul în care Doro-thy frecându-şi pantofiorii din rubin îşi dă seama cu încântare că “there is no place like home,” şi că de fapt avea puterea să se întoarcă acasă ori de câte ori dorea ea. Departe de “acasă” - România – şi totuşi acasă – în ţara adoptivă SUA– Societatea Viitorul Român a dăruit românilor o seară de vis alături de prie-teni dragi şi apropiaţi, lume veche şi nouă care acum, în pragul sărbătorilor, a venit să închine încă un pahar de vin şi să spere că anul 2016 să fie mai bun ca cel care tocmai se scurge în

clepsidra timpului. Într-un număr dublu faţă de anul trecut,

românii au răspuns cu drag invitaţiei celor de la conducerea societăţii: Adrian Barbu, Aura Imbarus, Georgeta Boştean, Ionela Kloes, Mara Chindriş, Marian Sârbu, Vee Petrescu şi Virgil Adumitroaie. Cu toţii au dorit să participe la balul anual, şi la tombola condusă cu mult aplomb de către Georgeta Boştean, aducându-şi aportul financiar pentru sprijinirea victimelor incendiului de la Clubul Colectiv, urmând ca banii să fie donaţi familiilor celor afectaţi de această tragedie. Niciodată nu este prea târziu ca spiritul uman să persevereze şi să fie învingător. Dragostea faţă de semeni a românului, datoria civilă şi morală pe care toţi o aveam unii faţă de alţii, aici şi peste hotare, legătura umană care ne aduce pe toţi la acelaşi numitor face parte din acel aliaj numit “kindness.” Oaspeţii ameri-cani, italieni şi argentinieni au fost îmbrăţişaţi cu drag şi cu acel special “TLC – tender, love, and care,” atât de specific gintei latine.

Nu doar acum, Societatea Viitorul Român a reuşit să bucure de prezenţa la eveniment a mul-tor personalităţi din toate branşele, nume de valoare pe care societatea română din L.A. le are şi le onorează. Din partea Guvernului României au participat domnul Eugen Chivu, Consulul General al României la Los Angeles şi soţia sa, doamna Floarea Chivu; cât şi doamna Simona Steriu - Consul Economic.

Petrecerea a început la ora 6pm şi a durat pînă la miezul nopţii, dar chiar dacă s-a făcut târziu, cheful de viaţă şi de dans nu a încetat. Românii au povestit, au depănat amintiri şi au făcut plan-uri de viitor. Şi aşa cum a spus Mihai Eminescu în “Sara pe deal”, şi noi am murmurat în gând aceleaşi sentimente de dragoste faţă de neamul nostru:

Ne-om răzima capetele-unul de altul Şi surâzând vom adormi sub înaltul, Vechiul salcâm. Astfel de noapte bogată, Cine pe ea n-ar da viaţa lui toată?”

AURA IMBARUS

Foto CreDIt: www.raDor.ro

CULTURA DECEMBRIE 2015 MIORIŢA USA 6

L E G R A N D P R I X D E L 'O P E R ACORINA BURA

Bunule cerBunule cerDătător de gerAruncă-ne nouăCâte-un pumn de rouă

Ca de dimineațăS-o avem pe față…O rază de soarePusă în culoareȘi-o boare de vântLasă pe pământ…

Știi că satul meuE și dorul tău,Pe-a mea ulicioarăStelele coboarăȘi târziu în noapteNe vorbim în șoapte,Mergem pe cărăriDinspre zări spre zări…

În grădina meaSe plimbă o steaPrintre trandafiriPoți să o admiri.

Prea bunule cerChiar multe nu-ți cer,Vreau numai să creziCă poți să mă veziCălător prin lumeChiar fără un nume.

de VASILE MIC

Să fie oare o ciudăţenie faptul că plaja teatrului liric din România a fost în ultimele decenii ceva mai puţin expusă comparativ cu celelalte aspecte ale vieţii artistice, aceasta într-o ţară care a dat şi produce în continuare spectacolului liric voci de talie internaţională, voci care au evoluat şi care sunt solicitate de cele mai vestite scene de profil ale planetei?... în care Opera a avut o frumoasă tradiţie - ra-portându-ne şi la condiţiile în care s-a definit cultura noastră naţională - a cărei dinamică a fost mai puţin alterată de cei 50 de ani de dictatură, în sensul că repertoriul clasic a fost prezent în permanenţă pe afişele spec-tacolelor, în paralel fiind stimulată şi creaţia autohtonă care s-a strecurat cu multă dibăcie printre recomandările uneori absurde ale guvernanţilor? Pe scena Operei din Cluj-Na-poca, de pildă, au evoluat de-a lungul timpu-lui numeroşi cântăreţi italieni în vogă, amin-tim în treacăt pe tenorii Luciano Saldari sau Giuseppe Campora (cel care a realizat co-loana sonoră pentru rolul lui Radames în celebrul film Aida cu Sophia Loren) - dorito-rii pot afla amănunte preţioase din mono-grafiile recent apărute ale muzicologului-ac-ademician prof. dr. Octavian Lazăr Cosma. Nu mai puţin avantajată a fost şi actuala Operă Naţională din Bucureşti, cunoscută mai întâi sub numele de Teatrul de Operă şi Balet, care a absorbit toate numele mari ale şcolii româneşti de canto şi numeroşii re-gizori talentaţi, cu studiile desăvârşite peste hotare. După o perioadă în care toată soci-etatea noastră a suferit convulsii şi o netă schimbare de abordare a ceea ce înseamnă cultură, domeniu care, alături de învăţământ şi sănătate au devenit "subiect de business" - nu suntem siguri că spre binele lor, în nici un caz al consumatorului - se pare că scena lirică începe să-şi revină.Cum, din păcate s-a decis ca secţia de canto a Concursului Internaţional George Enescu să fie înlocuită cu cea de violoncel şi de compoziţie, această importantă componentă a vieţii muzicale a fost în ultima vreme mai puţin "la vedere", mai puţin vizibilă, nemaiţinîndu-se cont că

Premiile Enescu au garantat calitatea artistică excepţională a concurentului. Ne amintim de Dan Iordachescu, Ion Buzea, Marina Krilovi-ci, Viorica Cortez, Eugenia Moldoveanu, Maria Nistor-Slătinaru şi mulţi alţii, care au ţinut afişul stagiuni întregi la Metropolitan Opera NY sau la StaatsoperWien, pe vremea când creaţia artistică era riguros respectată şi nu devenise încă pretext pentru tot felul de experimente, "reinterpretări şi actualizări"...Aşa că ni s-a părut salutară ideea ca, urmând modele care şi-au dovedit într-un fel eficienţa, Opera Naţională din Bucureşti să iniţieze un Concurs Internaţional de Canto desfăşurat anual sub titulatura sugestivă de Le Grand Prix de L'Opera – aluzie cumva la Grand Opera Garnier de Paris, cu o siglă la fel de barocă. Competiţia s-a dezvoltat frumos, anul acesta, la cea de a treia ediţie participând nu mai puţin de 150 de concurenţi din 49 de ţări. Bineînţeles că la start numărul s-a redus la 68 reprezentând 8 ţări din Europa şi Asia, acesta fiind rezul-tatul unei foarte riguroase selecţii (ca o primă etapă a concursului) făcute în prealabil de un juriu din România pe baza unor înregistrări audio-video Următoarele două şi Finala au fost publice, s-au desfăşurat în faţa unei săli pline de cântăreţi din toate generaţiile şi a ju-riului alcătuit din jurnalişti, directori artistici, solişti şi şefi de teatre muzicale din întreaga Europă, precum: Marc Adam (Franţa), John Allison (Marea Britanie), Aviel Cahn (Belgia), Brenda Hurley (Elvetia), Davit Kintsurashvili (Georgia), Hein Mulders (Germania), Gianni Tangucci (Italia), şi Mihai Cosma (Romania).

Au promovat în Semifinală 28 de tineri, dominaţi numeric de reprezentanţii Poloniei, urmaţi de cei ai României. Ulterior, în Finală, s-au calificat doar 9 ; marele câştigător al aces-tei ediţii a fost reprezentanta Olandei, Deidre Judith Angenent, soprană cu o voce amplă, fermă, sigură şi atent controlată, care a mai obţinut şi un contract pentru un rol pe sce-na Aalto Theater din Essen (unul dintre cele mai frumoase teatre de operă din Germania). Premiul al doilea a revenit mezzo-sopranei poloneze Agatha Schmidt (membră a Stu-dioului Operei din Paris), iar Premiul III a fost câştigat de Jakub Josef Orlinski, tot din

Polonia, un contra-tenor excepţional, care din această toamnă va pleca la New York, ca titular al unei burse de studiu oferită de cea mai cunoscută instituţie formatoare de muzicieni din lume, Juilliard School of Mu-sic. Reprezentanţii României au avut şi ei o evoluţiei bună, concretizată în 2 premii: basul Iustinian Zetea a primit Premiul special al ju-riului pentru interpretarea unei arii germane, iar foarte tânărul tenor George Ionuţ Vîrban a primit Premiul Radio România Cultural şi un contract cu Opera Naţională Bucureşti

Competiţia a reuşit performanţa de a se afilia la Federaţia Mondială a Concursurilor Internaţionale de Muzică cu sediul la Geneva. Rămânând pe aria spectacolului, în acest mo-ment Opera Naţională Bucureşti găzduieşte conferinţa de toamnă Opera Europa, care va aduce, pentru prima dată în Capitală, în-tre 19 şi 22 noiembrie, pe unii dintre cei mai

importanţi directori ai teatrelor lirice şi festi-valurilor de profil din Europa. România devine astfel prima ţară din sud-estul Europei în care se va desfăşura această întâlnire destinată profesioniştilor din domeniul managementului artei lirice. Opera Europa este principalaasociaţie internaţională dedicată activităţilor companiilor de operă profesioniste şi festivalurilor de operă din Europa şi America de Nord şi include în prezent peste 155 de companii membre, printre care Op-era de Stat din Viena, Royal Opera House din Londra, Opéra National de Paris, Opera de Stat din München, Teatro alla Scala din Milano, Teat-rul Balşoi din Moscova şi Gran Teatre del Liceu din Barcelona.Opera Naţională Bucureşti este membră a reţelei Opera Europa din anul 2008. Programul conferinţei de la Bucureşti va include şi spectacolele "Falstaff", regizat de Graham Vick, şi "Oedipe", opera compusă de George Enescu.

Foto CreDIt: albn3Gru.FIles.worDpress.CoM

MIORIŢA USA DECEMBRIE 2015 INTERVIU7

ANUNTURI/JOBURI EUROMARKET @ DELICATESSEN -SINGURUL MAGAZIN CU PRODUSE ROMANESTI " CA LA MAMA ACASA " ,SITUAT LA ADRESA 6428 FAIR OAKS BLVD. SACRAMENTO ,CA 95608 ,ESTE DE VANZARE CU INTREAGA DOTARE TEHNICA . PENTRU DETALI SUNATI LA : 916-607 3704 SAU 916-607-3747. PRET NEGOCIA-BIL.

Concert de colinde româneşti în Arizona, 2015Vineri, 11 decembrie, 2015, începând cu orele 19:00 (7:00 pm), în Phoenix, Arizona va avea loc un concert de colinde susţinut de Corul mixt Ekklesia, Corul Bărbătesc al Bisericii Happy Valley, Corul de Copii Ekklesia şi solistul Dan Miclea. Pentru acest eveniment, organizat de biserica Ekklesia (www.ekklesiachurchaz.com ), a fost închiriată Sala “Auditorium” (aproximativ 900 de locuri) de la liceul “Cactus High School”, la adresa: 6330 W. Greenway Rd, Glendale, AZ 85306. Intrarea este liberă.După momentele muzicale, Luigi Miţoi, pastorul bisericii “Betania” din Chicago, va transmite un mesaj cu titlul: “Cântările Crăciunului”.La sfârşit se vor servi prăjituri, cafea şi alte specialităţi din bucătăria românească iar tuturor copiilor prezenţi li se vor oferi cadouri. Vă aşteptăm pentru a asculta împreună cele mai frumoase cântări şi cea mai bună veste: "Astăzi în cetatea lui David vi s-a născut un Mântuitor care este Hristos Domnul”. Veniţi să ne aducem aminte de acel moment minunat şi tainic al istoriei noastre: Naşterea Mântuitorului Isus Hristos în Betleemul Iudeii”, este invitaţia călduroasă a lui Andy Olariu, pastorul bisericii Ekklesia, pentru toţi românii care locuiesc sau se află în vizită în statul Marelui Canion, în perioada sărbătorilor de iarnă.

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Sărbătoarea Colindului RomânescSâmbătă , 5 Decembrie , 6:00 pm, 7951 Antelope Rd, Citrus Heights, CA 95610 Plutește deja în aer atmosfera Sărbătorilor... Vă invităm să intrați în bucuriile lunii Decembrie alături de Centrul Comunității Românești din Sacramento care organizează acest eveniment - o ocazie pentru întreaga comunitate românească să retrăiască farmecul Crăciunului de-acasă , să-și prezinte talentul muzical sau literar , spre bucuria audienței româno-americane . Vă așteptăm !

Traducator autorizat execut traduceri din/in romana/engleza la pretuiri convenabile.Trimiteti copia scanata dupa documentele de tradus la adresa de e-mail : mona_euro21@yahoo.com si le primiti in posta traduse si legalizate in cel mai scurt timp posibil.Plata se face prin checksau PayPal.pentru informatii , sunati la ; (925) 297-9344

“Creştinul, indiferent unde se află, trebuie să facă ce i-a încredinţat Cristos”

ZAHARIA BONTE

De la oaspeți așteptam, ori daruri bune, ori vești noi, ori ajutor, intariri. Dumneavoastra, frate pastor Viorel Iuga ați devenit cunoscut și indragit de frații romani pribegi, de toate confesiunile evanghelice, cu prilejul vizitelor și misiunilor din anii trecuți printre noi, aici in Belgia. Bine ați revenit la noi, la frații ro-mani, creștini luptatori din inima Europei.

Va mulțumim pentru gandul bun și disponibilitatea manifestata de mai multa vreme de a sta puțin de vorba, de a ne acor-da acest interviu.

Intrebare: Bisericile baptiste din Roma-nia au parcurs un drum cu dificultați de la caderea regimului comunist, dar au reușit sa respinga unele influențe lumești, chiar și er-ezii venite din lumea civilizata și imbuibata, cum ar fi « teologia bunastarii », ori laiciza-rea inchinarii, introducerea lumescului și firescului in slujbele sfinte. Care ar fi princi-palele dumneavoastra preocupari și a echipei care va ajuta, in privința curației credinței, a așteptarii in veghere a Venirii Domnului?

Răspuns: Nu ştiu cât de bine am depăşit aspectele amintite, dar ne dorim mult să ajutăm bisericile în eforturile depuse în ve-derea aşteptării Domnului printr-o viaţă curată şi activă.

I. - Unul din predecesorii dumneavoastra in fruntea UCB mi-a creat impresia ca se exprima cu jumatate de masura despre “teo-ria cesațiunii”, fiind cunoscut faptul ca in toata perioada comunista frații baptiști din eșaloanele fruntașe propovaduiau aceasta teorie, oarecum in armonie cu ideologia co-munista. V-am fi tare recunoscatori, daca ați fi dispus sa ne prezentați pe scurt viziunea și lumina dumneavoastra in ce privește lucrar-ea și manifestarea darurilor Sfantului Duh in vremea noastra și in anii vieții noastre..

R. - Dumnezeu nu Se schimbă şi Scrip-tura rămâne aceeaşi.

I. - Tot ca o racila a vremii de opresiune comunista – socotim noi – relațiile dintre cele doua confesiuni surori, baptista și penti-

costala au avut mult de suferit. In noile condiții și sub pastorirea dum-

neavoastra putem spera la trezirea duhu-lui unitații, la revigorarea Alianței Evan-ghelice, la o placuta și frațeasca și deplina armonie intre noi? Ar putea fi experiența fru-moasa și pozitiva de 20 de ani de la Elim Bruxelles un imbold in privința aceasta?

R. - Toţi cei din AER am decis să facem ce ne va ajuta Domnul pentru o colaborare mai frumoasă şi mai biblică în vederea ajutării bisericilor în împlinirea mandatului divin.

I. – Presupun ca aveți – nu se poate sa nu aveți – o viziune proprie profunda privind soarta romanilor creștini, cu inima și sufletul, din diaspora. Noi reținem din cele ce spun și se exprima dascalii noștri spirituali care ne viziteaza, doua coordonate diametral opuse :

a. avem oportunitatea și chiar misi-unea de a reincreștina Europa și lumea – suna puțin… dar, așa ni se spune,

b. vremurile astea de bejenie au desta-bilizat familiile, au bulversat tineretul, au facut sa explodeze imoralitatea sexuala. (!) Și asta suna a sperietoare, dar nici una din cele doua viziuni nu le prezentam in glu-ma, așa ca așteptam parerea dumneavoastra și va mulțumim daca o exprimați pe larg.

R. Creştinul autentic, indiferent unde se află, trebuie să fie şi să facă ce i-a încredinţat Cristos. Credincioşia şi hărnicia sunt obligato-rii, iar rezultatele sunt în mâna lui Dumnezeu.

I. - Ni s-a parut ca frațietatea baptista a fost mai activa și s-a remarcat mai bine pe plan politic in anii aceștia de « inșelatoare democrație » din țara noastra, Romania. Am indrazni sa va intrebam ce viziuine aveți despre cate un creștin baptist sau pentico-stal, ori evanghelic in general; ajuns in foto-liu parlamentar, sau instalat ca primar? Pot ei sa influențeze in bine mersul treburilor obștii, indreptarea societații, ori iși sucesc și ei calea, cad in mocirla și intra in combinații dubioase? Ce-i sfatuiți pe fruntașii noștri, sa bata la porțile afirmarii politice, ori sa stea cuminți, la casa lor, in familia și profesia lor?

R. - Nu mă pricep la politică. Consider că slu jitorii bisericii trebuie să se ţină

de păstorirea turmei încredinţate de Dom-nul. Ceilalţi creştini, să facă exact ceea ce le cere Domnul. Dacă Domnul va cere cuiva să Îl onoreze în domeniul politic, să asculte. Numai să fie sigur că este vorba de che-marea Dommnului, nu de alte interese...

I: - Am vrea sa atingem puțin și latura escato-logica a istoriei ce spumega sub ochii noștri. Ce credeți despre tribulația și migrația masiva a populațiilor arabe/musulmane spre Europa? Are acest fenomen dimensiuni apocaliptice? Se aude sunetul vreunei trambițe de inger?

R. Nu ştiu! Ştiu însă că Domnul nos-tru a spus foarte clar şi în mod repetat: Iată, Eu vin CURÂND! Să fim pregătiţi

în fiecare clipă pentru întâlnirea cu El !Va mulțumim din toata inima, frate pastor, va

uram toate binecuvantarile Domnului și toata Lumina Sfanta și in slujba ce v-a fost incredințata de catre frațietatea traitoare a credinței de con-fesiune baptista. Și abia așteptam sa revenim cu urmatoarea « stare de vorba » despre frații romani binecredincioși din țara și de afara, de-spre enormele provocari carora tineretul creștin trebuie sa le faca fața - știm ca pentru ei aveți cea mai mare dedicare - despre ispitirea bogațiilor ce frang și sufoca inima pocaiților, depre noile erezii, despre semnele vremurilor și deslușirea glasului trambiței…

Interviu cu pastorul Viorel Iuga, președintele Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din Romania

RECLAME DECEMBRIE 2015 MIORIŢA USA 8

SERVICII PROFESIONALE DE TRANSPORT CARGO CATRE ROMANIA, REP. MOLDOVA

SI MULTE ALTE DESTINATII IN EUROPA

Tel: 239-599-4033 Fax: 239-791-5533E-mail: tsamoila@landstar-agent.com

TARIFE DE LA $3.95 / Pound

MARITIM

TARIFE DE LA $1,500 / Container

AERIAN

TRANSPORT RAPID PACHETE, DOOR-TO-DOOR (3-5 ZILE) CU AVIONUL

VASE RO-RO

TARIFE DE LA $975 / Automobil

CONSOLIDARE

TRANSPORT PALETI, CUTII VOLUMINOASE, GRELE, IN REGIM DE CONSOLIDARE

TARIFE DE LA $375 / tona sau mc

TRANSPORT MASINI, MOTOCICLETE, ATVs, JETSKIs, BARCI, PE VASE RO-RO

TRANSPORT BUNURI PERSONALE, MASINI, MOBILA, PACHETE IN CONTAINERE

MIORIŢA USA DECEMBRIE 2015 EVENIMENTE9

OPINII DECEMBRIE 2015 MIORIŢA USA 10

CALIFORNIA TRAVEL VA OFERA CELE MAI REDUSE PRETURI IN FIECARE SEZON

Agentia noastra va sta la dispozitie cu tarife si din alte orase.

Din: La: BUCURESTI CLUJ TIMISOARA BUDAPESTALos Angeles $ 495 $ 545 $ 575 $ 480San Francisco $ 495 $ 545 $ 545 $ 480 +Sacramento $ 525 $ 575 $ 575 $ 490 Taxe Phoenix $ 535 $ 585 $ 585 $ 495Portland $ 545 $ 590 $ 590 $ 495 Bucuresti-Los Angeles E 775 Budapesta-Los Angeles E 675 Plus taxe

VACANTE DE NEUITAT – CROAZIERE – MASINI - HOTEL USA/EUROPE 21785 Calle Prima, Moreno Valley, CA 92557

TEL: (951) 682-4492

SCHIŢE UMORISTICE (51)DOREL SCHORIeri dimineaţa, cu puţin înainte de bu-

letinul de ştiri de la ora şapte, am auzit la radio o reclamă care m-a amuzat: „Viaţa e mai bună, traiul e mai bun, când mânănci alune, cu Servalun". Reclama era pe muzică, iar „servalunul” respectiv era un seviciu de alune.

Puţine lucruri mi s-au părut a fi mai in-utile, perfect inutile adică, decât un serviciu de alune. Cam la fel cu linguroiul decorativ de un metru, cu buzunarele de la pijama, nasturii de la mâneci sau paznicul sever de la policlinică. Ăstora însă, cel puţin, nu le face nimeni reclamă.

Nu m-am mai gândit la serviciul de alune deloc, adică vreo jumătate de oră. Aşteptând autobuzul în staţie, atenţia mi-a fost atrasă de un panou multicolor, cam de un metru şi jumătate. O fotografie de calitate grozavă, a unor alune risipite cu dărnicie pe un platou central, înconjurat ca o cloşcă de platouri-pui, niţeluş scobite la mijloc. Un text însoţea fotografia: „Ea şi el, în comun, se servesc, de Servalun". Versurile nu precizau la ce anume se servesc cei doi în comun, dar eu personal am înţeles că e vorba de mâncatul alunelor în colectiv.

Chestia începuse să devină oarecum agasantă. Ce naiba? Domnii ăştia ne consideră pe noi, consumatorii potenţiali de alune, nişte proşti? Nu mai putem noi de serviciile lor sofisticate de alune? Lumea are probleme, economia e instabilă, vremu-rile nesigure, apar noi partide politice, atâţia divorţează şi ei ne vând servicii de alune?

Am urcat în autobuz, am prins un loc la fereastră şi am început să răsfoiesc ziarul... Declaraţia primului ministru..., sentinţa în procesul cutare..., cursul de schimb al devi-zelor..., inventarea unui morcov sintetic, ăăă, ce-o fi reclama asta pe o pagină întreagă? O blondă sexi, întroduce între buzele-i senzuale

o alună pe care o ia dintr-un serviciu Servalun. Există şi un text: „Ce mai aştepţi? Eu te aştept cu serviciul Servalun".

Ei, nu! Trebuie să existe o limită... Aud că la reclamele astea lucrează nu numai fotografi, desenatori şi manechine. Nu numai poeţi şi prozatori, dacă îmi pot permite să-i numesc astfel... Dar şi sociologi, psihologi, oameni de ştiinţă. Ce dracu, ăştia nu-şi dau seama că un om inteligent, când vede o asemenea reclamă, chiar dacă îi plac alunele, renunţă de bună voie?

Dar, în sfârşit, nu-i treaba mea... Vorba aia, ţara arde şi baba mănâncă alune din servicii speciale. Bani aruncaţi... Păcat. Cu fondurile astea se putea construi un loc de joacă pentru copii, un trotoar, un

closet public... Nu? Câte nu se pot face? La slujbă, exceptând nişte afişe mici lipite pe

coridor şi o lozincă „De marţi până luni, numai servalun", am fost lăsat în pace. Nimeni nu mi-a vorbit despre subiectul respectiv, eram să şi uit că există asemenea preocupări minore şi regretabile.

Întors acasă, am observat aşa numiţii fluturaşi publicitari pe scaunele din interiorul autobuzului care recomandau călduros serviciul de alune. La intrarea în bloc, am deschis cu-tia poştală. Era o notă de plată pentru telefon, o invitaţie la nuntă şi.. o reclamă pentru ser-viciul de alune. Asta chiar că e prea mult. Aşa ceva se numeşte imixtiune în viaţa particulară a cetăţeanului. De unde îmi cunosc dumne-alor adresa, la o adică? Nu cumva ar trebui să mă consider jignit că, din punctul lor de ve

dere. până acum nu am ajuns la standartul deviaţă care permite un asemenea serviciu? Sau dimpotrivă, abia acum sunt destul de copt?! Şi ce-i aia: „Profită acum, până la patruzeci la sută reducere de preţ pentru cei care prezintă această scrisoare". Drept cine mă iau? Drept fraier?

Seara, televiziunea m-a atenţionat că meciul de box se transmite sub egida societăţii producătoare a serviciului de alune. Buletinul de ştiri de la mie-zul nopţii a anunţat o acţiune de ieftinire a servi-ciilor de alune pentru cei care se hotărâsc repede. Astăzi la prânz, am simţit că dacă nu actionez, fac nevroză... Am venit acasă cu un pachet frumos împachetat... Soţia s-a bucurat de atenţie, dar s-a mirat de ce am achiziţionat două servicii de alune. Du-te şi explică-i că al doilea revine mult mai convenabil, aproape la jumătate de preţ!

SERVICIUL DE ALUNE

MIORIŢA USA DECEMBRIE 2015 RELIGIE11

Femeia cu inimă de aur: traversează munții săptămânal să ajungă la căsuța prietenei oarbe, apoi o ghidează către biserică

Dis-de-dimineață, o dată pe săptămână, Simei Tong își părăsește căsuța situată pe înălțimile munților din provincia Hunan din China.

Merge timp de două ore pe potecile mon-tane înguste, apoi pe ulițele prăfuite ale sa-telor, pentru a ajunge la casa prietenei sale oarbe, Zhou Maoying.

Sprijinind-o de braț, o ghidează cu atenție pe drum timp de aproximativ o oră de mers pe jos. Când ajung în satul Luo Shui în care se află micuța biserică unde trebuie să ajungă, mai au un ultim obstacol înainte de a ajunge la destinație: traversarea unui râu prin trecerea de pe o piatră pe cealaltă, în-trucât nu există altă cale.

Prietena lor, Yang Jinying, care

frecventează aceeași bisericuță și pleacă foarte dimineață de acasă, a alunecat recent pe pi-etrele din râu și și-a fracturat brațul.

Autoritățile chineze se declară în mod ofi-cial ateiste, conform Constituției țării și nu văd cu ochi buni libertatea religioasă în cadrul națiunii.

De aceea, în țară se duce o campanie furibundă de demolare a bisericilor creștine din toate provinciile, folosind argumentul că trebuie să „elimine toate construcțiile ilegale”.

În ciuda repetatelor hărțuieli ale credincioșilor, se estimează că până în anul 2030, China va fi în mod surprinzător națiunea cu cei mai mulți creștini din întreaga lume.

Astăzi există aproximativ 100 de milioane de chinezi care mărturisesc credința în Hris-tos, deși statisticile oficiale chineze ascund sau deformează această cifră.

ARTICOLE REALIZATE DEDANA DOBRE

Foto CreDIt: www.FGGaM.orG

Una dintre țările în care credința evanghelică a crescut foarte mult în ultimele decenii este China. Deschiderea treptată a regimului comu-nist a facut posibilă participarea Bisericii chineze la tot mai multe forumuri și mișcări evanghelice din întreaga lume. Acum, credincioșii chinezi lansează o provocare.Deși multe biserici din China continentală au fost distruse iar unii din pastori au fost arestați, mai mulți lideri au organizat recent evenimentul „Misiunea China 2030”.

Conferința a avut loc la Hong Kong, iar proi-ectul prezentat era de neconceput în urmă cu doar câțiva ani: 20.000 de chinezi vor fi trimiși ca misionari în multe țări din lume, până în anul 2030.

La finalul evenimentului, au fost prezentați primii 200 de candidați misionari. Pastorul Dan-iel Jin, directorul revistei China Azi, a apreciat proiectul „Misiunea China 2030” și s-a rugat pentru ca Biserica să facă față acestei provocări în anii următori.Dacă obiectivul va fi atins, China va fi noua forță la nivel mondial în ceea ce privește evangheliza-rea. Jin a facut încă o observație interesantă: „Pe durata ultimilor 200 de ani, încă de pe vremea lui Robert Morrison, aproximativ 20.000 de mis-ionari au fost în evanghelizare în China. A sosit timpul să remunerăm această datorie cu Evang-helia”.

David Ro, director al Mișcării Lausanne din Asia (Lausanne este o mișcare creștină mondială care are ca scop mobilizarea liderilor evanghelici pentru a colabora în evanghelizarea lumii. Ea s-a născut și s-a dezvoltat ca urmare a primului Con-gres Internațional de evanghelizare a lumii con-vocat în 1974 la Lausanne, Elvetia, de către evan-ghelistul Billy Graham și episcopul Dain Jack) a declarat: „Această primă conferință reprezintă de fapt un punct de cotitură în istoria Bisericii din China”.

În anii următori, aceste Conferințe vor fi anu-ale. Beijing-ul va fi gazdă în 2016, până atunci liderii evanghelici continuând să depună eforturi pentru a atinge obiectivul lansat pentru acest an.În ultimul deceniu, au fost construite multe bi-serici în China, de multe ori fără consimțământ oficial. Atunci când administrația locală a refu-zat permisiunea ridicării unei biserici, locuitorii au construit o „cameră socială” în casele unde se întîlnesc pentru desfășurarea serviciului de închi-nare.

Potrivit unui studiu realizat de Academia Chineză de Științe Sociale, cel putin 45 de mil-ioane de evanghelici sunt organizați în acest tip de biserică-acasă.

Nu se cunoaște numărul oficial al creștinilor din China, deoarece guvernul comunist a impus ateismul drept religie standard de stat.

Trăim într-o lume din ce în ce mai nesigură: terorism, nedreptate, sărăcie, ură, boală, indiferență, dușmănie, războaie, homosexualitate, droguri, prostituție, avorturi, egoism, intoleranță, consumerism, sete de putere, minciună la rang de artă, prăbușire a valorilor morale și spiri-tuale, negare a divinității. Acestea sunt doar o parte dintre semnele care prevestesc apropierea revenirii Mântuitorului. Faptul că trăim vremurile din urmă se dovedește a fi un adevăr pe zi ce trece și mai cu seamă realitatea că suntem prinși în mijlocul unei mari lupte: cea dintre Hristos și Satana.

Vestea bună este că, în ciuda răutății care inundă lumea, Evanghelia lui Iisus Hristos continuă salvarea păcătoșilor. Da, este foarte rău în lume. Și va fi și mai rău. Dar Evanghelia va continua să triumfe, iar Iisus va reveni pe nori de slavă și va scăpa în cele din urmă lumea de răutate.

Contextul contemporan devine din ce în ce mai dezolant și induce o stare de anxietate chiar și în rândul celor mai credincioși. Cei care se pregătesc pentru Împărăția lui Dumnezeu ajung să-și pună din ce în ce mai des întrebarea: Oare cât va mai dura? Cât mai avem până ce totul se va sfârși și vom păși într-o lume nouă? Îmi vin în minte cuvintele evanghelistului Randy Alcorn care spunea: „Speranța este lumina de la capătul tunelului vieții. Aceasta nu numai că face întunericul tunelului mai suportabil, dar îți umple inima de bu-curie prin anticiparea lumii în care vom păși într-o zi. Nu doar o lume mai bună, ci o lume nouă și perfectă. O lume plină de viață veșnică, frumoasă, lipsită de durere și suferință, de războaie, o lume fără boli, fără accidente, fără tragedii. O lume fără dictatori și fără nebuni. O lume condusă de Singurul care este demn de guvernare.”

Intoarcerea la Dumnezeu, singura soluțieAtunci când Domnul Iisus și-a început lucrarea publică, primele

cuvinte pe care le-a predicat au fost: "Pocăiți-vă, căci Împărăția ceruri-lor este aproape." Nu există nimic mai urgent și mai necesar decât pocăința, dacă cineva vrea să scape de mânia lui Dumnezeu. Dumne-zeu cheamă fiecare ființă umană să se pocăiască - nu e vorba de ceva optional. De ce ne cheamă Dumnezeu? Pentru că „Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinței Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi și doreste ca niciunul să nu piară, ci toți să vină la pocăință.” 2 Petru.3:9

Adevărata pocăință implică întoarcerea la Dumnezeul cerurilor și al pământului, la Cel care ne-a creat. Însă este necesar să trăim cu toții o pocăință adevărată, pentru că oricum va veni ziua adevărului, când se vor da cărțile pe față și tot Universul va afla ce fel de pocăință am trăit.

Este evident că pocăința este indispensabilă pentru o viață trăită cu Dumnezeu. E posibil să mergi la o biserică și să observi că nu sunt prea mulți oameni pocăiți în jurul tău. Apoi mergi la o altă biserică și nu vezi oameni trăind într-un mod plăcut lui Dumnezeu. Ce faci în acest context? Îți vezi de viața ta cu Dumnezeu, fără să te poticnești de aceste lucruri, citești permanent Biblia și faci eforturi să o înțelegi. Te încrezi în Cel care ți-a promis viață veșnică și încerci din toată inima să faci voia Sa.

În cine putem avea încredere?Noi avem doar un singur Pastor, așa cum Iisus a spus Bisericii Sale:

„Va fi o turmă și un Păstor” (Ioan 10:16). Oricine altcineva în afară de Iisus ne va părăsi la un moment dat. Ne poate face rău, ne poate neglija, se poate supăra pe noi. Orice om este la fel de imperfect cum suntem și noi. Deci noi trebuie să „ne uităm țintă la căpetenia și desăvârșirea credinței noastre, adică la Iisus, care, pentru bucuria care-i era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea” (Evrei 12:1-2).

Ce putem face în acest context? Să ne apropiem de Dumnezeu cu credință, să stăm ancorați în Cuvântul Său, să ne pocăim cu adevărat, pentru că El a fost, este și va rămâne stânca veacurilor, scutul fiecăruia în orice vreme. Totodată El va duce la bun sfârșit lucrarea de eliberare începută în fiecare dintre noi, cu prețul atât de scump al sângelui Său.

Să ne rugăm Domnului Hristos să ne țină tari în credință, căci Cu-vântul Său se împlinește slovă cu slovă sub ochii noștri și avem nevoie de protecția Sa, prin Duhul Său cel Sfânt, ca să rezistăm până la sfârșit.

Nota editorului: Trei persoane dintr-un sat din China au fost botezate după eforturile depuse timp de nouă luni de către două misionare adventiste. Mai mult de doisprezece oameni participă actualmente la studiile biblice săptămânale. Dar eforturile de a-L face cunoscut pe Iisus sunt provocatoare. Mulți oameni respectă tradițiile și sunt superstițioși. În rândurile de mai jos este prezentată mărturia primei femei din acest sat care a fost botezată.

Acum câteva luni, două misionare au ajuns în satul meu. Mi-au spus că sunt creștine și cred în Iisus Hristos. Ce înseamnă creștin? Cine este Iisus? Am mai auzit acest nume, dar nu știu cine este.

Femeile misionare au închiriat o casă și au înființat un loc pentru întâlniri. Ele au numit-o biserică, explicând că acesta este un loc pentru a se închina Domnului Universului. Știam de mulți zei, cum ar fi zeul recoltei sau zeul tunetului. Dar Numele lui Iisus era nou pentru mine.

Misionarele au deschis Biblia și au început să citească despre modul în care au fost create pământul, soarele, luna și întreaga natură. De asemenea, ele mi-au spus că Iisus vine în această lume foarte curând și El ne va aduce Raiul unde nu va mai exista moarte, durere și dezastre naturale.Dupa ce am petrecut câteva luni cu aceste misionare, mi-am dat seama că sunt oameni buni; le-a plăcut de sătenii noștri și i-au în-grijit.

După ce am participat la grupul lor de studiu biblic timp de câteva luni, am înțeles adevărul și am decis să-L urmez pe Iisus. El este singurul Dumnezeu al Universului.Soțul meu este fermier și crede în dumnezeul recoltei, conform tradiției chineze. El nu a fost de acord cu noua mea religie, mo-tivând că zeul (recoltei) se poate supăra că L-am acceptat pe Iisus și nu îi va mai da o recoltă bună. Nu am vrut să mă cert cu el pentru că îl iubesc.

Singurul lucru pe care îl puteam face era să mă rog pentru el. Misionarele mi-au spus că Duhul Sfânt îl va conduce pe soțul meu pe calea cea dreaptă, subliniază Adventist Review.Când a venit timpul pentru recoltare, mi-a fost foarte greu să țin Sabatul. Soțul meu avea nevoie de mine pentru a culege recolta, nu să particip la serviciile de închinare din biserică. Însă eu vroiam să merg la biserică în Sabat!

Într-o dimineață de Sabat, în biserica mea a avut loc un serviciu de comuniune planificat la care trebuia să particip și eu. Eram nerăbdătoare să particip la acest eveniment special.

Înainte de a pleca de acasă spre biserică, m-am pregătit și m-am rugat să fie totul bine. Eram îngrijorată de faptul că soțul meu va veni dupa mine la biserică și mă va aduce înapoi la fermă. Am vrut să plec de acasă cu bicicleta, însă soțul meu mă aștepta la poartă. M-a lovit și m-a acuzat, mi-a smuls Biblia din mână și m-a trântit peste bicicletă.Am plâns pentru că nu am putut merge la biserică. M-am rugat în tăcere ca Duhul Sfânt să înmoaie inima soțului meu. Dintr-o dată, un bărbat i-a spus că o să-l ajute el. Deși soțul meu se uita furios la mine, a acceptat. Așa am putut merge la biserică în cele din urmă. Am fost atât de recunoscătoare pentru această oportunitate de a ține Sabatul.

Soțul meu este foarte puternic ancorat în convingerile sale tradiționale. I-am explicat că eu nu sunt superstițioasă și că biserica este un loc bun unde oamenii află adevărul. I-am spus că Iisus îl iubește, implorându-l să-L accepte pe adevăratul Dumnezeu care-l protejează.

Acum el îmi permite să merg la biserică în Sabat. În timpul săptămânii, muncesc din greu ca să-l ajut cu munca la fermă. Voi continua să mă rog pentru ca soțul meu să înțeleagă și într-o zi să-L accepte pe Iisus în inima lui.

În ciuda persecuției, Biserica din China va trimite 20.000 de misionari în lume până în 2030

Întoarcerea la Dumnezeu, unica soluție de salvare a omenirii

Prima femeie dintr-un sat chinezesc care s-a botezat: „Știam de mulți zei, dar Numele lui Iisus era nou pentru mine” – Mărturie

ISTORIE DECEMBRIE 2015 MIORIŢA USA 12

ION COJA

O VORBĂ PROASTĂ, PREA DES REPETATĂ:„ROMÂNII AU TRĂDAT UȘOR...” OARE?

Da, domnule, România nu a fost invitată!... Cum să califici asemenea gest?! Căci nu este al unei persoane, ci este al unor instituții, cu specialiști și consilieri! La care se adaugă consultanța internațională! Au fost cu toții de acord, polonezi și establishment internațional, că România nu are ce căuta la această prăznuire ultra-selectă! A marilor învingători și învinși din WW2! În ce tabără să participe România?!

Nu m-aș mira să aflu că România nu a fost invitată pentru că „în marile conflagrații eu-ropene și mondiale, românii nu au fost loiali până la capăt cu cei ce s-au aliat. Au trădat ușor și tot așa de ușor și-au părăsit aliatul, trecând cu bagaje cu tot în tabăra adversă”.

Ajungem astfel cu căutarea noastră la „trădarea de la 23 august 1944”, pentru care, zice toată lumea, Germania nu ne va ierta niciodată! ...Nici nu mă mir, la câtă minte au nemții!

Așadar, să fie Angela Merkel cea care nu ne-a dat viza de intrare la parastasul de 75 de ani?

Înainte de 23 august 1944 a fost însă Cotul Donului, unde românii au murit cu sutele de mii din cauză de Germania! Trădarea care a dus la tragedia de la Stalingrad s-a produs de la cel mai înalt nivel nazist. Și a fost o trădare germană care a afectat în chip tragic toate armatele din Axă! Hitler, fie ca trădător, fie ca strateg de doi bani, precum și alți ger-mani care au sabotat sau trădat, au pricinuit moartea a sute de mii de români! Mai mult decât riposta Armatei Roșii! Hitler a refu-zat retragerea pe timpul iernii de pe alinia-mentele de la Stalingrad, care nu puteau fi apărate din cauza aprovizionării deficitare! Nu a vrut să audă părerile generalilor aflați pe front!... La fel cum generalii nemți, plini de sine și de mândria de a avea un fuhrer fără pereche, nu țineau seama de avertismentele ofițerilor români, care aveau alte informații despre ce se întâmpla în spatele frontului rusesc!... Cine pe cine a trădat la Stalingrad, când s-a hotărât soarta războiului?! Românii, cărora nu li s-a dat armamentul promis? Nici echipamentul, nici muniția?!

Să mai amintesc și de scenele dezgustătoare petrecute când a început retragerea? Când germanii îi împiedicau pe militarii ne-ger-mani să urce în camionul salvator sau în avion?! Cum să se numească acele ordine de care ascultau trupeții germani, altfel decât trădare a aliatului?!

Dintr-o recentă carte a dlui Vasile Șoimaru despre ce a fost la Cotul Donului, aflăm că poziția românească era cea mai avansată și ajunsese la 9 kilometri de vestita cale ferată care lega Rusia de Iran și prin care SUA făcea aprovizionarea continuă a Armatei Roșii! În zadar au cerut românii artilerie care să bată 9 km, cu care să distrugă acea sursă vitală pentru ruși! Pentru rezistența rusească de la Stalingrad! Li s-au trimis tunuri care băteau 7 kilometri... Le-a fost clar atunci ofițerilor români că armata germană este sabotată și trădată de înalți ofițeri germani!... Acea trădare însemna însă și o trădare a camara-zilor de arme români, italieni, unguri etc! Însemna o trădare germană cu zeci de mii de victime printre români!...

A venit și 23 august 1944!... Mă înșel eu sau mareșalul Ion Antonescu a început tratativele de ieșire din război numai după ce l-a încunoștiințat pe Hitler de intenția sa de a nu face din România un teatru de război devastator?! Eu așa știu, că Ion An-tonescu, în cel mai corect mod cu putință, l-a avertizat pe Hitler că, în condițiile pe care le oferea situația de pe front, pentru Româ-nia nu mai exista decât soluția ieșirii din război!... E lucru sigur că Ion Antonescu nu-și imagina și întoarcerea armelor împotriva Germaniei. Dar despre iminenta ieșire din război a României l-a informat pe Hitler. Se pare că acesta nu a avut argumente cu care

să-l convingă pe mareșal să se răzgândească. Dacă era un ins responsbil, Hitler trebuia să ia exemplul lui Antonescu și să pună capăt războiului încă din vara aceea. Cu orice preț, inlusiv al capitulării!

Numai că Ion Antonescu nu a mai avut nicio putere de decizie după ce a fost arestat la 23 august, oarecum în preziua semnării unui acord cu rușii privind condiții onorabile de ieșire din război. Cei care au preluat guver-narea Țării la 23 august 1944 nu erau nicicum reprezentativi pentru neamul românesc: o mână de conspiratori manipulați de comuniști și un rege de stirpe germană, manipulat și el de forțe oculte anti-românești.

Prin actul de la 23 august a fost trădat nu-mai și numai poporul român! Se cunosc prea bine argumentele celor care consideră că de-spre așa ceva, despre trădare, a fost vorba la 23 august 1944!

Dar față de aliații noștri germani nu a fost nicio trădare?!...

România s-a angajat în război, a acceptat sacrificiile pe care le presupune războiul, în speranța că va elibera Basarabia! A fost al-iatul Germaniei cel mai de nădejde, cel mai eficient din Europa! În august 1944 devenise însă clar că războiul era pierdut, că Basarabia, deocamdată, nu poate fi readusă la trunchiul național. Însăși continuarea războiului deve-nise în mod evident o strategie sinucigașă chiar și pentru germani, de neînțeles între oameni normali! Dacă germanii erau dispuși să lase so-arta lor în mâna unui individ iresponsabil, asta era treaba lor! Noi nu puteam accepta sinuci-derea din loialitate față de Hitler! Ce ne lega de Hitler? Tratatul său cu Stalin, din august 1939? Ne lega diktatul nazist de la Viena, din august 1940?!... Merita Hitler să nu fie „trădat”?!

Popoarele nu pot avea angajamente de loial-itate decât față de propria lor supraviețuire și propășire!

Germania când a capitulat și-a consultat aliații?... Nici vorbă! Ci a făcut gestul care mai putea salva ceva cu gândul la supraviețuire!

Trădarea lui Mihai de la 23 august nu are legătură cu faptul că am ieșit astfel din război, că n-am rămas în continuare aliați ai lui Hit-ler! Acest act nu poate fi numit trădare față de aliați! Ci trădarea regelui de atunci constă în faptul că a cedat unei antipatii maladive pe care o nutrea față de mareșal și l-a împiedicat pe mareșal să trateze până la capăt cu rușii, tra-tative care ar fi evitat consecințele dezastruoase pe care le-a produs actul iresponsabil de la 23 august!

Dacă acele tratative ar fi fost duse până la capăt de mareșal, atunci existau toate motivele ca mareșalul să rămână mai departe la condu-cerea Țării! Or, tocmai asta i-a mânat în luptă pe vitejii de la 23 august: să-l îndepărteze pe mareșal, a cărui prestație pe plan intern nu convenea deloc camarilei de la Palat și altor categorii de nemernici bugetivori! Era pentru ei o ocazie să scape de severitatea și corectitu-dinea mareșalului! De stilul său de a conduce Țara după regula interesului național!

Precizăm încă o dată: dacă a fost vorba de trădare la 23 august 1944, este trădarea regelui Mihai față de supușii săi, nu față de aliați!... Regele Mihai i-a trădat pe români, pe Ion An-tonescu, nu pe Hitler și pe germani!

Câteva cuvinte despre ideea că, prin ieșirea României din război, războiul s-a scurtat cu șase luni de zile!...

Circulă presupoziția că în aceste șase luni Germania ar fi reușit să pună la punct teribila armă cu care Hitler a amenințat în mai multe rânduri că este pe cale s-o fabrice. Fizicienii germani, în frunte cu Werner Karl Heisenberg, care au lucrat la acest proiect, au dezvăluit după 1945 că germanii erau departe de reușită. Le mai trebuiau câțiva ani buni ca să ajungă la rezultatul urmărit! În schimb, proiectul american Manhattan, de fabricare a bombei atomice, era la 23 august 1944 mult mai aproape de reușită. Mai avea nevoie de câteva luni, mai puțin de un an!... Dacă nu se producea „trădarea” de la 23 august 1944, capitularea Germaniei, zic specialiștii, nu se mai producea la 9 mai 1945, ci la 9 noiembrie 1945!...

Asta ce ar fi însemnat? Printre altele asta ar fi însemnat că bombele atomice de la Hirosima și Nagasaki, din august 1945, ar fi fost deto-nate asupra Germaniei, probabil la Dresda și Nuremberg! În mai 1945, aceste bombe nu erau gata. Se lucrase ani de zile la fabricarea acestor bombe, și toată lumea angajată în acest proiect știa că acele bombe vor fi aruncate asu-pra Germaniei! Ăsta era planul după care se lucra! Planul psihopatului Theodore Kaufmann – Germany must perish!

Personal, ca unul care sunt tot mai convins că Hitler a trădat Germania de la bun început, mă întreb dacă nu cumva Hitler a prelungit cât s-a putut războiul ca să apuce fizicienii ameri-cani să fabrice jucăriile acelea atomice!...

Se știe că printre fizicienii americani care au fabricat bomba atomică se aflau și mulți savanți evrei, veniți din Europa cei mai mulți, care nutreau față de naziști sentimentele firești, „logice”. Îi mobiliza și îi motiva speranța că acele bombe atomice vor fi detonate pe ce-rul Germaniei. După unele informații credi-bile, când s-a încheiat armistițiul cu câteva săptămâni înainte ca bombele să fie gata, fizicie-nii evrei nu și-au ascuns profunda dezamăgire! Transformarea Germaniei într-un deșert, visată de sionismul mondial, era ratată!... Ca atare, s-a produs un fel de chiul al fizicienilor evrei, care n-au mai participat propriu zis la ultimele faze ale proiectului Manhattan. Nu-i interesase acest proiect decât în măsura în care putea să se încununeze prin aneantizarea Germaniei.

Cu alte cuvinte, gestul de la 23 august 1944 germanii nu au motive să-l regrete, să-l cond-amne, să ni-l reproșeze! Regele Mihai, fără voia sa, le-a făcut un mare bine nemților prin „cotitura” de la 23 august. Grăbind capitu-larea Germaniei, a fost dejucat planul iudeo-american de folosire a primelor bombe atomice împotriva Germaniei, a germanilor. A căzut năpasta pe capul japonezilor, conform zicalei că nu-i pentru cine se pregătește, ci pentru cine se nimerește!... Deh, războiul ar fi putut avea alt sfârșit dacă Japonia își ținea promisiunea de a ataca Rusia înainte de înfrângerea de la Stalin-grad!... Se poate spune și așa!

Așadar, care sunt aliații pe care românii i-au trădat?!... Nu-i văd nicăieri!

Vorba asta nerușinată au scornit-o frații noștri de la Budapesta, după WW2. Cum că românii i-au trădat pe nemți, în vreme ce un-gurii, neam de cavaleri, i-au rămas loiali lui Hitler până la capăt!... Cam asta ar fi, pe scurt, diferența între sufletul de valah și cel de maghi-ar!... Așa se explică de ce Transilvania a fost dată de Stalin românilor după război! Ca răsplată că românii l-au trădat pe Hitler, pe nemți!... Mereu au pierdut maghiarii prin cavalerism și corectitudine! Iar românii, care nu și-au re-spectat niciodată cuvîntul, au avut numai de câștigat!...

Așa să fie?!Adevărul este că în martie 1944, Horty a af-

lat că Stalin luase hotărîrea să rezolve problema Transilvaniei după război dând-o întreagă fie românilor, fie ungurilor, în funcție de cine va întoarce primii armele împotriva Germaniei. Walter Roman, aflat în acei ani de război la Moscova, în slujba propagandei de război sovi-etice, povestește în amintirile sale că a aflat de la

Litvinov că Stalin a luat această decizie!... Din păcate, Walter Roman nu a transmis această informație la București! Ci informația a ajuns la Budapesta. Via Valter Roman?...

Mă întreb deci dacă nu cumva Walter Ro-man, vorbitor nativ de limba maghiară, a trans-mis această informație la Budapesta!... Cert este că amiralul Horty, cu totul intempestiv, într-un acord deplin cu ceilalți membri ai guvernului, a decis în martie 1944 ieșirea Ungariei din război! A făcut un comunicat oficial în acest sens, pre-luat de presă, de toată Europa!... Adică în mar-tie 1944 guvernanții maghiari au încercat să facă ei, înaintea românilor, un 23 august! L-au și făcut, dar nu i-a ținut cureaua. I-a cumințit Hitler mintenaș, în câteva ore, trimițând două avioane la Budapesta, din care au descins, prin parașutare, 64 de militari germani, mari și lați. Atât au fost deajuns ca să pună capăt insurecției ungare. Mai mare rîsul!...Nici vorbă de loialitate maghiară față de aliații germani! I-au trădat fără să clipească, dar nu e destul să vrei, mai trebuie să și poți! Iar Budapesta a avut întotdeauna prob-leme cu pututul... Totdeauna a vrut mai mult decât au putut!...

Cei 64 de militari germani au dezarmat garda maghiară care păzea Parlamentul și l-au arestat pe amiral, au desființat guvernul și autoritatea hortystă, punând la conducerea Ungariei par-tidul pro-nazist al lui Salassy. Un guvern care s-a străduit să fie mai nazist decât naziștii!... Și a reușit cu brio, pe spinarea evreimii din Ungaria, când s-a comis în Ungaria și de către maghiari „cea mai abjectă crimă din istoria umanității” (apud Churchill). În totul, o rușine mult mai mare decât cea cauzată românilor de regele Mi-hai!... Rușinea de care suntem copleșiți noi, românii, îl are în vedere mai ales pe mareșalul Ion Antonescu: felul cum a fost judecat și execu-tat, felul cum este necinstită amintirea sa de către guvernanții de azi!...

Dar asta este altă poveste. Revenind la oile no-astre, punem din nou întrebarea: care sunt aliații pe care românii i-au trădat, trădarea fiind, zic ne-prietenii noștri, un act repetat în istoria noastră?! Un sport național!

...Vorba asta au scornit-o bozgorii! Ungaria este probabil singurul stat care își cheltuiește fon-durile de propagandă nu pentru a face reclamă valorilor naționale, ci pentru a-și defăima vecinii, pe români cu predilecție! Ar avea cu ce se lăuda, dar fixația stupidă că la Trianon au fost victime, că li s-a făcut o mare nedreptate, îi umple pe maghiari de o ură pe care noi, românii, nu o putem înțelege. Nici cu poliția!

Au făcut din ura față de tot ce este românesc componenta de bază a identității lor spirituale!... Au umplut lumea cu calomniile lor împotriva românilor! Nu s-ar putea spune că nu au avut oa-rece succes!... Dovadă și prostia spusă de ditamai expertul în politică internațională. Faptul că-i rus nu-l scuză!

Și totuși, dacă mă gândesc bine, a fost un mo-ment istoric, de mare cumpănă internațională, când România și-a trădat aliații: în august 1968, când Ceaușescu, în cel mai pur stil românesc, „și-a părăsit aliații din Tratatul de la Varșovia și a trecut cu bagaje cu tot în tabăra adversă”, în tabăra justiției și a respectului față de drepturile popoarelor!

La asta s-o fi referit rusnacul de la „Izvestia”?

>>> CONTINUARE DIN NUMARUL TRECUT

Foto CreDIt: CoDrul.FIles.worDpress.CoM

MIORIŢA USA DECEMBRIE 2015 PUBLICITATE13

APARTMENT MAINTENANCE TECHNICIANCompensation: $12-$15 per hour | Employment type: full-time

We are a leading property management company based out of Sacramento looking to fill open Maintenance Technician positions. The Maintenance Technician is responsible for maintaining the property in a safe, attractive, and comfortable condition for the residents.

Tasks that Maintenance Technicians perform (this is not an all-inclusive list):• Satisfies service requests per work orders, Makes repairs to apartments and buildings, Assists with making a unit rent-ready, Paints, Services appliances, plumbing, electrical fixtures, Repairs or replaces old and faulty parts, Checks and changes locks, Repair drywall, Picks up trash on property to maintain

safety and cleanliness.

The knowledge, skills, and abilities of a maintenance technician are similarly varied and include:• Ability to communicate effectively, Establish and maintain good relations with residents, vendors, and co-workers, Basic knowledge of electricity, plumbing, mechanical, drywall repair, carpentry, and pool maintenance, Is familiar with electric, water, and gas turnoffs, and clean-outs, Own transportation and valid driver's license, Own tools (basic tools), High School graduate or equivalent, Good mechanical aptitude and enjoys working with your hands, Willingness to

work outside in a variety of temperatures throughout the year.

We're looking for goal oriented, self-motivated, and responsible individuals to fill these open positions and grow with our company. If you are interested, please attach your Resume to your email, along with a short description in the body of the email explaining why you would be a good fit for this position.

Thank you!

We look forward to hearing from you.

Brian James | Dick James & Associates, Inc. | 2260 Park Towne Circle, Suite 204, Sacramento, CA 95825 | TEL. 916-332-7430 ext.126

$895$1,125

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

CONOTATII Orizontal: 1) Prezinta o alianta solida – Pusi in posturi 2) Prinse de urechi – Deosebit de frig 3) Aflat sub cupola – Calciu hidratat. 4) Elan – Pentru pe scurt 5) Buna de sarba 6) Ministerul Afacerilor Externe (sigla) – La intrare in oras! – Extraterestru!. 7) Informatoare la Secu’ 8) Australian Institute of Education and Training(sigla) – Unitate de cerc 9) Cor omis! – Ramforsat 10) T&T! – Trecuta prin spate.

Vertical: 1) Resedinta – Tratat cu politete 2) Incepe utrenia! – Taxa la granita 3) Punere in distonanta 4) Obiective puse in plan 5) Delicatesa cu fructe – Patent anulat la urma! 6) Rece! - Puse pe invarteli 7) Este dus dar dedus! – A finaliza unui discurs convingator 8) Crema de fata indigena – Struguri necopti 9) Unul trage cu pistolul si altii o rup la fuga – Itinerar la inceput 10) Presupune o iteratie – Este numai ochi si urechi.

Rezolvarea careului precedent “ COMBINARI”ORIZONTAL: 1) MARINIMOSI 2) APENINI – LS 3) TUNS – VAIET 4) UC – TRA – TI 5) RADIATOARE 6) I – STRAT – IS 7) ZA – UITAT – T 8) ALAI – URATE 9) RECTOR – RIT 10) ESTIMATIVA.

VERTICAL: 1) MATURIZARE 2) APUCA – ALES 2) REN – DS – ACT 4) INSTITUITI 5) NI – RARI – OM 6) INVATATURA 7) MIA – OTAR – T 8) O – ITA – TARI 9) SLEIRI – TIV 10) IST – ESTETA.

Mircea Neagoe San Jose, CA | E-Mail: rodiandmircea@hotmail.com

RECLAME DECEMBRIE 2015 MIORIŢA USA 14

PERSI

MMON

TERRACE

AFFORDABLE Town Homes, 1 & 2

bedrooms12100 Persimmon Terrace

Auburn, CA 95603*** Vorbim romaneste ***Tel. 530.823.9217Fax. 530.823.3854

GREAT SPECIALS

SKYLIN TRAVEL BILETE DE AVIONTel: (424) 354 6875

VA OFERIM CELE MAI REDUSE PRETURI DE AVION ORI DE UNDE SI ORIUNDE IN LUME

Croaziere Hawaii Mexico Inchirieri De Masini Si HoteluriLos Angeles / Cluj $ 550 Seattle/Ukraine $ 425Portland/Moldova $ 495 Phoenix/St. Petersburg $ 415 Note: Plus taxe difera in functie de sezon

Plecari din: Seattle. Portland. Sacramento. San Francisco. Chicago. Phoenix Dallas. La: Bucharest. Budapest. Timisoara. Sibiu. Cluj. Kiev. London. Europe. Germany.Email: skylintravel21@yahoo.com Address: 11728 Wilshire Blvd, Los Angeles, CA 90025

MIORIŢA USA DECEMBRIE 2015 ULTIMA ORA15

MIORITA USAPublisher:

MIORITA CULTURAL

ASSOCIATION

Founded 2006Founders: Viorel Nicula, Alin Alistar, Mircea Ratiu

Prof. Dr. Ing. Mircea Ratiu(Director Onorific)

Viorel Nicula(Director General)Simona Botezan

(Director executiv )

Prof. Dr. Marius Petraru(Redactor Sef)

Octavian Curpas(Redactor Sef Adj.)

Fr. Chris TerhesDana Deac

Bebe BoantaMadalina C. Diaconu

Nicolae GavreaAnca SirghieMara Circiu

Marian PetrutaAlex Chihaia

Vavila Popovici(Senior Editors)

Ovidiu Junc(Graphic/Layout Designer)

Mona Rachita(Editor Corector)

Timotei BallaMarius Baciu(Web Master)

Adi Kaszoni(Photo)

Colaboratori onorifici:Prof. Dr. Theodore Bucur - Franta

Lucretia Berzintu - IsraelNarcis Daju - RomaniaRadu Oprea - ArizonaMarius Jar - California

Anca Adumitroaie - CaliforniaAlina Jar - California

Mircea Neagoie - CaliforniaPr. Octavian Mahler - California

Prof. Dr. Adrian Botez - RomaniaGeorgeta Bostean -CaliforniaGeorge Petrovai - Romania

Corina Bura - RomaniaMagdalena Albu - Romania

Mihai Stirbu - RomaniaDana Dobre - Romania

Colaboratori presa: Agerpress

Los Angeles Press ClubSacramento Press Club

Clubul Presei TransatlanticeNARPA, AIPS

E-mail stories & photos: mioritausa@yahoo.comwww.mioritausa.news

ADDRESS: P.O.BOX 193 WEST SACRAMENTO, CA 95691

PHONE: 916 868 5395

"MIORITA USA" este o publicatie lunara ce apare la incepu-tul fiecarei luni calendaristice. Va invitam sa va abonati. Costul unui abonament este de $15 pe 6 luni si $30 pe un an intreg. In pret sunt incluse si taxele postale. Efectuati check pe MIORITA USA si expediati la adresa ziarului. Ziarul "MIORITA USA" nu cenzureaza articolele asa ca ideile a-nuntate apartin autorilor, la fel si responsabilitatea juridica.

DONATIE $1.00 DONATION

Marius Baciu

Prof. Dr. Ing. Mircea Ratiu

EUROPA ISLAMICĂ NE-A ÎNCHIS UŞA SCHENGEN ÎN NAS!

Noul ambasador olandez la Bucureşti, Stella Ronner-Grubacic, a declarat re-cent, cu ipocrizie, că poziţia Olandei nu s-a schimbat în privinţa aderării României la Schengen. Perfid Olanda vrea un mini-Schengen doar pentru cei „aleşi”, în urma atentatelor teroriste de la Paris. Acesta ar include Austria, Germania, Belgia, Luxem-burg şi Olanda şi ar presupune înfiinţarea unor tabere pentru migranţi în afara acestor frontiere, adică în ţările mai sărace din est: Ungaria, Cehia, România, Croaţia sau Po-lonia. Cine vorbeşte: Olanda a căror oraşe sunt deja musulmane? Primarul oraşului Rotterdam, musulmanul Ahmed Aboutaleb, a fost dus de urgenţă într-un loc sigur, joi noaptea, după ce un vehicul suspect a fost găsit în apropiere de restaurantul unde cina. O echipă de intervenţii speciale a arestat trei bărbaţi musulmani într-un parc din ap-ropiere. Oraşul Rotterdam, deşi în Olanda, este cu populaţie majoritară musulmană, un model pentru viitoarea Europă islamică.

Semnalele de alarmă în presa belgiană despre pericolul radicalizării tineretului musulman din aceste cartiere „orientale” ale Bruxelles-ului au apărut mai demult. Hind Fraihi, o jurnalistă belgiană de origi-ne marocană, specializată în jurnalismul de investigaţii, a devenit cunoscută în presa din Flandra graţie unei serii de anchete intitulată „Undercover în Little Maroc”, apărută în martie 2005 în publicaţiile bel-giene de limbă flamandă Het Nieuwsblad şi Het Volk. Hind Fraihi a adunat textele publicate în aceaste publicaţii într-o carte incendiară despre cum islamismul radical îşi crează propriile reţele de influenţă în chiar inima administrativă a Europei, în Bruxelles, în special în cartierul Molenbeek, denumit şi „Micul Maroc”. Cartea se numeşte “Sub acoperire în micul meu Maroc: în spatele uşilor închise ale islamismului radical din Belgia”, conform publicaţiei Cotidianul.ro.

Hind Fraihi, marocancă de origine musulmană, a trăit mai mult de două luni în cartierul Molenbeek, deghizată în burka, pretinzând că este o studentă la sociologie care vrea să îşi dea doctoratul cu o temă de-spre aspiraţiile tinerilor musulmani din Mo-lenbeek. Legenda ei a prins şi a avut astfel ocazia să ia interviuri tinerilor radicalizaţi din acest cartier. Ea a vrut să constate pe bază de anchetă epirică dacă zvonurile pri-vind existenţa unui focar tot mai mare de

musulmani extremişti în Belgia sunt corecte sau nu. Rezultatul a fost şocant. Majori-tatea tinerilor între 15 şi 25 de ani spuneau că vi-sul lor era să se antreneze cu arma în mână în tabere teroriste din Afaganistan sau Yemen şi că, dacă li se va cere într-o zi, sunt gata să se arunce în aer în instituţiile europene din Bruxelles. Potrivit lui Hind Fraihi, în Belgia, şi în special la Bruxelles, există diverse reţele care recrutează în mod activ voluntari pentru jihad. În plus, din interviurile ei a rezultat că, în Molenbeek fenomenul islamizării radicale a acestui cartier l-a trasformat într-o enclavă musulmană periculoasă pentru întreaga Belgie.

Soarta cărţii ei a fost şi mai şocantă. În majoritatea librăriilor a fost interzisă de autorităţile belgiene (majoritatea politică socialistă). Sigur e o complicitate „în interes de serviciu”, între securitatea belgiană şi radi-calii islamici. În Bruxelles, 25% din populaţie este de origine arabo-musulmană. Impactul ei electoral (cel puţin la alegerile locale) este uriaş. Fostul primar socialist al comunei Mo-lenbeek, Philippe Moureaux (simpatizant în tinereţe al comunismului stalinist) este responsabil de tolerarea timp de 20 de ani a radicalismului islamic, beneficiind de avantaje de pe urma acestei complicitati cu jihadistii în devenire. Voturi asigurate în faţa altor contra-candidaţi. În schimb, Philippe Moureaux a tolerat crearea unei adevărate reţele de distribuţii de ajutoare sociale (CPAS) dedicată special comunităţii musulmane: alocaţiile fa-miliale, locuinţele sociale, ajutoarele de şomaj.

Tot mai mult, Europa e reprezentată de fief-urile musulmane din Rotterdam, Molenbeek, Saint-Denis sau Andaluzia spaniolă, unde se tranzacţionează voturi pentru socialişti şi neo-marxişti cu jihadiştii islamişti contra linişte şi siguranţă. Europa multiculturală, tolerantă şi neo-marxistă, sprijinită de fundaţii „soroşiste”, nu e altceva decât un paravan pentru încura-jarea şi sprijinirea comunităţilor musulmane şi jihadiste din Uniunea Europeană. Treptat bisericile creştine din Occident se închid, iar locul lor e luat de numeroase moschei. Ateii prin agresivitatea, prostia şi ignoranţa lor de tip „Guevara”, nu face altceva decât să con-tribuie la înlocuirea Crucii cu Semiluna în Europa. Bătrânul continent devine treptat un Califat islamist, iar poarta Schengen i se în-chide mereu României în nas. Toţi teroriştii islamişti de laParis erau cetăţeni europeni din spaţiul Schengen, alţi islamişti din Suedia sau Norvegia sunt liberi să circule prin Europa, fără oprelişti, fiind consideraţi mai europeni decât românii creştini, locuitori ai spaţiului

carpato-danubiano-pontic de 2000 de ani. Mu-sulmanii conform mentalităţii guvernelor oc-cidentale şi a Bruxellului sunt mai „europeni” decât românii, care nu sunt primiţi nici acum în Schengen, că nu au îndeplinit standarde de securitate. Ce ironie cinică după atentatele ter-oriste de la Paris? Europa musulmană le închide românilor creştini şi europeni, prin naştere şi geografie, uşa Schengen în nas. Poate a venit vremea ca să nu mai batem la aceasă uşă verde islamizată, ci să o transformăm într-o poartă de protecţie şi siguranţă în faţa ofensivei mu-sulmane europene occidentale. Românii, în aceste condiţii de respingere ipocrită ar tre-bui să deschidă poarta sufletului şi politicii, spre alte spaţii geografice din Europa, înspre creştini paşnici, ca şi noi, care încă mai cred şi promovează valorile europene. A venit vremea să închidem noi, pe dinlăuntru, poarta Schen-gen unei Europe musulmane, reprezentate de Saint Denis, Molenbeek, Rotterdam sau Anda-luzia, să nu ne mai lăsăm umiliţi de o Europă socialistă care şi-a trădat originile şi rădăcinile creştine pentru a face loc Islamului funda-mentalist. Ipocrizia lui Merkel, Hollande sau Junkers nu mai are limite: pentru ei refugiaţii terorişti islamişti sunt mai buni europeni, decât românii creştini, locuitorii milenari ai Euro-pei. Azi, în România, vizita, ca turist, a unui cetăţean belgian, francez, german sau olandez poate fi un real pericol pentru liniştea noastră. Dacă sub cetăţenia olandeză, belgiană, franceză sau germană se ascunde un terorist islamist, o femeie kamikaze de la Paris, care vrea să arunce metroul bucureştean în aer?

DR. IONUŢ ŢENE

West Coast Medical Care(916) 677-0008

5350 Madison Ave. Sacramento, CA 95841

UNDERWATER

MASSAGE

-Helps with pain, tension, and stress.

-Brings back mobility of joints

-Increases tone of the muscles and skin

-Decreases cellulite

-Improves circulation

HEALING MUD

-Helps with psoriasis

-Helps with pain in joints, neck and back due to arthritis

AQUA THERAPY

-Helps with joint flexibility

-Increase in muscle strength

-Decrease in pain

-Improves balance

-Helps with weightloss

-Cardiovascular improvements

MEDICARE ACCEPTED