In_memoriam_EC.pdf

7/29/2019 In_memoriam_EC.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/inmemoriamecpdf 1/192



A C A D E M I AI N S T I T U T U L D E

„ I O R G U I O R D A N

R O M Â N ĂL I N G V I S T I C Ă

- A L . R O S E T T ľ '

Extras din „ F o n e t i c ă şi Dialec tolo gie",

X X - X X I , 2001- 2002, p. 5- 192

IEditura Academiei R o m â n e

B u c u r e ş t i , 2004

EUGENIU C0ŞERIU



E U G E N I U C O Ş E R I U ,

U N RO M Â N C A R E A P A R Ţ I N E L U M I I Î N T R E G I

MAR1US S A L A

La 7 septembrie 2002, s-a stins din viaţă la Tübingen, după o scurtă dar grea

suferinţă, unul dintre cei mai mari lingvişti contemporani, profesorul Eugeniu Coşeriu.Născut la 27 iulie 1921, la Mihăileni, în fostul judeţ Bălţ i , ş i-a început

studiile la şcoala primară din acest sat şi a terminat Liceul „ Ion Creangă" din Băl ţ i .Studiile universitare le-a ŕacut la Iaşi şi la universităţile din Roma, Padova şiMilano, obţ inând doctoratul în litere (1944) şi filozofie (1949).

Primele lucrări (de literatură, critică literară, folcloristică şi comentarii asupra

graiului basarabean) le publică, încă în 1940, pe când era student, în revistele

ieşene „Revistă cri t ică" ş i „Arhiva" (sunt singurele lucrări redactate î n română ) .Primele contribuţi i lingvistice apar în „Atti del Sodalizio Glottologico Milanese",

după ce s-a autoexilat în Italia. Stabilit ca profesor la Montevideo în 1951, publicăacolo o serie de lucrări devenite clasice: Sistema, norma y habla (1952), Forma ysu sΐancia en los sonidos del lenguaje (1954), La geografia lìngüistica (1956) şiSincronia,

diacronia e historia. El problema delcambio

lingüístico(1958).

D inaceeaş i epocă sunt şi alte t i t lu r i ajunse lucrări de bază: Teoria de l lenguaje ylingvistica general (Madrid , 1962), Sincronia, diacronia y tipologia (Madrid ,1968). Lista lucrărilor ar putea continua.

D u p ă stagiul din Uruguay, se stabileşte în Germania la Universitatea dinTübingen (1953), unde organizează o excelentă şcoală de l ingvistică romanică ş igenerală , desăvârşindu-şi l inii le teoriei lingvistice propri i : semantica structuralădiacronică; iniţ iază reevaluarea studiului universaliilor şi al tipologiei lingvistice,

precum şi al lingvisticii textului şi al teoriei traducerii din perspectiva unei noiistorii a filozofiei limbajului. A ajuns ca astăzi, peste jumătate din cei maicunoscuţi romanişti germani să fíe elevii săi. Meritele lui ső»datorează metodelor

moderne de analiză a limbajului, studiilor sale de filozofia limbajului şicontribuţiilor în domeniul istoriei lingvisticii, f i ind, rară îndoială , cel mai cunoscut

şi recunoscut specialist din aceste domenii. In lucrarea colectivă pe care acondus-o, Istoria lingvisticii româneşti (Bucureş t i , 1978), Iorgu Iordan declara:

„Cărţile şi studiile sale, extrem de numeroase, abordează aproape toate sectoarele şiramurile l ingvistici i . Multe tratează probleme de l ingvistică generală , în sensul deteorie a lim baj ulu i, dar şi. de istorie a lingvisticii, căci şi acestea sunt privite, de

F D , X X - X X I , B u c u r e ş t i , 2001-2002, p. 5 - 6



6 Marius Sala 2

obicei, tot din punct de vedere oarecum filozofic. în aceste două domenii, Coşeriutrebuie socotit un fruntaş printre fruntaşii actuali ai lingvisticii mondiale; atât prin

bogăţia informaţiei - aceasta impresionează, îndeosebi, în studiile de istorie adisciplinei noastre, pe care o cunoaşte ca nimeni altul - cât şi prin originalitatea (şi,în general, justeţea) concepţiei, ca şi prin spiritul critic excepţional de care se lasăcondus". Şi mai departe: „In ce priveşte istoria lingvisticii, se poate afirma, fărăteamă de a greşi, că Coşeriu este cel mai bun cunoscător al acestei materii".

Ales membru al multor academii şi onorat cu titlul de „Doctor HonorisCausa" a peste 30 de universităţi din toată lumea, se mândrea totdeauna cu titlurile

respective obţinute în România (am avut ocazia să ajung la Tübingen, în 1971, lacâteva zile după acordarea titlului de „Doctor Honoris Causa" al Universităţii dinBucureşti). A declarat atunci şi a repetat de mai multe ori că pentru el reprezintă cel

mai important titlu. In aceeaşi ordine de idei 1-a bucurat nespus când a devenitmembru de onoare al Academiei Române (1992) şi al Academiei de Ştiinţe dinRepublica Moldova (1991).

Eugeniu Coşeriu, care a scris mai ales în spaniolă şi germană, este lingvistulcontemporan tradus în cele mai multe limbi: de la rusă la jap one ză, de la englez ă lafinlandeză, cehă, greacă şi coreeană. In ultimii ani o serie de lucrări au fost traduseşi în română: Sincronie, diacronie şi istorie (Bucureşti, 1997), Limba română în

faţa Occidentului. De la Genebradus la Herx`as (Cluj-Napoca, 1994).

C a romanist care m-am ocupat de limba română din perspectivă romanică,subliniez că în ultimii ani limba română a fost adesea menţionată în lucrările sale,aducând probe incontestabile pentru explicarea unor fapte româneşti ca rezultat al

evoluţiei interne a limbii române (prat; a îngraşă; a socoti etc) .Parafrazând-I pe unul dintre elevii săi, Hans Helmut Christmann, când

vorbim de Eugeniu Coşeriu „trebuie să recunoaştem că avem de-a face cu ungigant". Păcat că şi giganţii trec în altă lume.



E U G E N I U C O Ş E R I U — S A V A N T U L ŞI O M U L

M A T I L D A CARAGIU MARIOŢEANU

1. Eugeniu Coşeriu este un titan al ştiinţei limbii, care, dacă ar fì aşezat

pe locul care i se cuvine, ar acoperi cu opera sa a doua jumătate a secolului al

X X - l e a în întregime. Pentru o asemenea operă, literatura şi ştiinţele exacte au parte

de distincţii de nivelul Premiului Nobel, ştiinţele umaniste însă - lingvistica,

filosoŕìa limbajului, semiotica - nu sunt judecate şi apreciate în acest fel, tocmaiaceste ştiinţe care construiesc punţi între limbile lumii. De aceea Eugeniu Coşeriu

nu este un laureat Nobel, numele lui însă are oricum o rezonanţă internaţională,căci este vorba de un autor al lumii, un creator în multe domenii: l ingvist ică

generală şi romanică, teorie a limbii, f ı losofıe a limbajului, semiotică, l ingvist icăintegrală; este autorul atâtor concepte noi, mentor al unei şcol i noi. Iar numele r o-

m â n u 1 u i Eugeniu Coşeriu stă cu cinste alături de acela al lui Constantin

Brâncuşi, al lui George Enescu, al lui E m i l Cioran, toate reprezentând vârfίıri ale spiritului românesc care s-a exprimat, în feluri diferite, în alte ţări ale lumii. Poate,

în plus, cu o operă mai vastă, cu mai multă şi mai îndelungată strădanie pentru

producerea ei, şi în care aspectul formativ, didactic deţine un rol la fel de

important ca cel ştiinţific.

2. S-a născut la Mihăi leni , pe Prut, în judeţul basarabean Bălţi . Anul 1939 îl

aduce la Facultatea de Litere din Iaşi ca student în anul I. Evenimentele însă se

precipită, războiul bate la uşă. Un incident nefericit îl pune în situaţii dificile, care

îi ameninţă viitorul, poate chiar viaţa 1. L a sfatul tatălui său, pleacă din ţară, rară să

ştie nici unde şi nici pentru cât timp, în toamna lui 1940. Avea să revină în

România abia peste 28 de ani, iar în Basarabia peste 51 de ani, în 1991. O viaţă de

om, departe de părinţi, de soră, de limba sa românească. Niciodată însă nu s-a

considerat „un dezrădăcinat, ci doar un plecat de acasă.. . Nu am fost un apostol al

limbii române, fiindcă nu am predat limba română decât la început, ca lector la

1Scrisoarea lui Eugeniu Coşeriu, adresată revistei „Flacăra" din Milano, 2/XI/1948,

nepublicată atunci, păstrată în Arhiva Geo Dumitrescu şi apărută în „Adevărul literar şi artistic" din

24 septembrie 2002 (însoţită de explicaţiile cuprinse sub titlul Un necioplit ţăran al Danubiului,

semnate C. S )

FD . X X - X X I , Bucureşti, 2001-2002. p. 7-14



8 Matilda Caragiu Marioţeanu 2

Milano. ĩn realitate, am învăţat şi am predat apoi în alte limbi. Prima conferinţă în

limba română am ţinut-o când mi s-a acordat titlul de Doctor Honoris Causa al

Universităţii din Bucureşti" . Limba română şi poporul său român au fost însătotdeauna în atenţia cercetării sale, ca repere comparatiste sau ca puneri în

evidenţă, prin căutări personale, prin descoperiri ale atestărilor despre români,despre numele lor, despre limba lor.

3. Ajunge în Italia, la Milano, unde îşi câştigă destul de greu existenţa, calector de română, dar scriind şi articole la un ziar, lucrând la o întreprindere seara

etc. Nevoile materiale îl obligă să-şi caute altceva, în altă parte. Optează pentruMontevideo, Uruguay, unde are toată libertatea de gândire şi de creaţie: esteprofesor de Lingvistică generală şi de Filologie romanică şi devine fondatorul unei

orientări noi în lingvistica Americii Latine.Uruguay-ul i-a adăugat a patra limbă străină: spaniola, în care redacta studii

ştiinţifice - împreună cu germana şi franceza (pentru poezie avea limba română,iar pentru proză, italiana). Ca obiect de studiu sau ca repere de comparaţie, care

l-au condus la concepţia sa asupra universaliilor lingvistice, i-au folosit toatecelelalte limbi pe care le-a cercetat şi pe care le-a vorbit: aproape toate limbile

romanice şi slave, unele limbi germanice, turca, persana, albaneza. „Eu am învăţatlimbile străine ca să-i citesc pe poeţi, pe marii creatori de literatură. Am învăţatpersana ca să-1 pot citi în original pe Omar Khayyam, iar maghiara pentru Ady.

[...] aş aminti că am publicat în Italia traduceri din suedeză, germană, rusă,poloneză, letonă. Am în manuscris, traduse în limba română, o antologie de poezie

croată şi alta de nuvele bulgare"3

.D in 1962, Eugeniu Coşeriu alege dintre mai multe oferte Universitatea din

Tübingen, Germania, unde se instalează cu familia şi rămâne până Ia sfârşitulzilelor sale. Ştiu de la Iorgu Iordan că atât d-sa cât şi Tudor Vianu - amândoisavanţi formaţi în şco l i le germane - au dat recomandări excelente pentru

romanistul Eugeniu Coşer iu .

A fost titular al seminarului de Filologie romanică şi de lingvistică generalăal Universităţii din Tübingen. In prezentarea cu care debutează voi. I al omagiului

Logos Semantikos , pe care discipolii, colaboratorii, colegii şi prietenii săi din

toată lumea i l-au oferit la a 60-a aniversare, Iorgu Iordan spune că Eugeniu

Coşeriu este cel mai erudit dintre toţi lingviştii contemporani. Universitateagermană făcuse o alegere excepţională. Coşeriu nu a dezamăgit niciodată,

Eugen Coşeriu - 80, interviu realizat de Eugenia Guzun şi publicat în „Curierul românesc",anul XIII , nr. 11 (178), în noiembrie, 2001, p. 15-19 (abreviat aici: Interviu-200J).

3Lingvistica integrală. Interviu cu Eugeniu Coşeriu, realizat de Nicole Saramandu. Editura

Fundaţiei Culturale Române, Bucureştii 1996, p. 163 (abreviat aici: Interviu-1996).

LogosSemantikos. Studia Linguistica in honorem Eugenio Coseriu,192¡ - 1981, I - V,

Editorial Gredos, Madrid, şi Walter de Gruyter, Berlin-New York (I-458 p., 11-492 p., I I I - 514 p.,

I V - 4 4 2 p., V-48 0 p.).



3 Eugeniu Coşeriu - savantul şi omul 9

dimpotrivă a dus pe culmi mereu mai înalte romanistica şi lingvistica generală. A

creat „Şcoala de la Tübingen". întrebat dacă se poate vorbi de o „şcoală" la

Tübingen, Coşeriu a răspuns: „Da, se poate vorbi în toate aceste aspecte. Adică cei

care apar în Logos Semantikos... de exemplu"5. într-adevăr, cele 5 volume ale

omagiului Logos Semantikos. Studia Linguistica in honorem Eugenio Coseriu.1921 - 1981 au nu mai puţin de 2370 de pagini, cuprinzând 198 de studii şi de

articole, grupate pe următoarele domenii: I: Istoriafìlosofìei limbii şi a lingvisticii;II: Teoria şi fılosofìa limbii; III: Semantica; IV: Gramatica; V: Istoria şi

arhitectura limbilor. Adic ă aproape toate aspectele care l-au preocupat pe eruditul

savant. Şi ceea ce impr e s io ne a z ă în aceste 5 volume nu este numai aspectul

c a n t i t a t i v - cei 198 de participanţi fiind numai o parte din pleiada de

discipoli ai profesorului, de adepţi ai teoreticianului, de prieteni ai lingvistului şi ai

omului Eugeniu Coşeriu, nici chiar cel c a l i t a t i v (prestigiul participanţilor:printre aceştia se află mari personalităţi ale ştiinţei contemporane), ci t e m a t i c a

variată, cuprinzătoare, axată, în general, pe conceptele teoretice coşeriene: studiile

oferite drept omagiu dovedesc posibilităţile largi de fructificare, de aplicare a

conceptelor sale, pun în evidenţă întinderea şi varietatea preocupărilor savantului.

Este aceasta şi o recunoaştere din partea contemporanilor - şi să ne gândim că

totul se întâmpla cu 20 de ani în urmă! Ce activitate prodigioasă a urmat şi dupăaceea! - a acestei opere, atât de solid aşezate pe temeliile puse de predecesori.

4. Ca om de ştiinţă, Eugeniu Coşeriu s-a afirmat de timpuriu: în 1952, la un

an de la instalarea la Montevideo, publică, la vârsta de numai 31 de ani, cartea care1-a făcut celebru: Sistema, norma y habla / Sistem, normă şi vorbire. Este de Iaînceput original: deşi un adept al principiilor părintelui structuralismului, |elveţianul francez, Ferdinand de Saussure, Coşeriu duce mai departe teoria ?

acestuia despre sistemul lingvistic şi chiar răstoarnă - după cum a afirmat-o elînsuşi de atâtea ori - punctul de plecare: 'nu de la limbă, ci de la vorbire, care estemult mai bogată decât limba şi care o include şi pe aceasta, şi care are şi alte

dimensiuni, ce nu apar în limbă. De aici, opoziţia bipartită a lui Saussure /langue ~parole/ devine la Coşeriu tripartită: /sistem ~ normă ~ vorbire/ sau în termenii

spanioli /sistema ~ norma ~ habla/, cu un larg răsunet în lume, mai ales în Japonia(unde i s-au tradus 7 volume). Se

vorbeştede atunci de

concepţia „coşeriană"sau

de „normă în sensul 'coşerian' ". Mai departe, s-a ajuns la „tip", la tipul romanic„coşerian", la concepţia „coşeriană" despre câmpurile semantice, despreuniversaliile lingvistice, despre lingvistica integrală în viziunea „coşeriană".

5. Lucrările sale fundamentale sunt numeroase şi acoperă, aşa cum am arătat,multe domenii asupra cărora nu mă voi opri aici. Doresc să insist asupra unorstudii care trebuie să fie puse mai bine în valoare, să fíe mai bine cunoscute de

5Interviu-]996, p. 37.




lingviştii şi de nelingviştii români, căci acestea reflectă atitudinea lui Eugeniu

Coşeriu faţă de limba sa maternă, româna, faţă de numele românilor, locul lor în

Europa, atenţia pe care au acordat-o acestora, încă de la începutul secolului alX V I I - l e a , autori din vestul Europei (germani, italieni, spanioli, suedezi, olandezi,

care erau clerici, istorici, geografi etc).Publicate ca articole în diferite volume omagiale sau în reviste de

specialitate, aceste articole au fost reunite într-un volum închinat memoriei tatăluisău, Ion Coşeriu: Von Genebrardus bis Hervas. Beiträge zur Geschichte derKenntnis des Rumä nischen in Westeuropa6.

Căutările sale au fost şi fructuoase şi valoroase pentru noi. Câteva menţiuniimportante: G ilbert G enebrard (circa 1537-1597), un renumit învăţat benedictindin Auvergne, profesor de ebraică la College Royal din Paris: în lucrarea

Chronographiae libri quatuor (ed. I Paris, 1580), printre limbile-surori ivite dupădistrugerea Babilonului menţionează şi limba română: Latina Italicae, Valachicae,Gallicae & Hispanieae. Este important, pentru că alţii vorbesc doar de trei limbi

surori, fără română. Hieronymus Megiser (1554/1555 - 1619) publică un Tatălnostru în româneşte, dar catalogat drept text scris în limba chineză! (s-au ocupat deacest text şi Şăineanu şi Tagliavini, observând ... greşeala lui Megiser, farā să seîntrebe însă, nici unul dintre ei, cum este posibil ca un text latin să fie prezentat

astfel. Coşeriu vine să lămurească lucrurile: în lista cu 40 de Tatăl nostru, îndiferite limbi, nu apare şi unul în română. In schimb, sub nr. 40 figurează un Tatălnostru în limba chineză! în ediţia a IΙ-a, cu o listă de 50 de Tatăl nostru (în

realitate doar 47, spune C oş er iu) , apărută nu în 1593, ci în 1603, apare unVaterunser în româneşte, cu titlul Walachice seu dacice. Alte constatări, corectări,noi atestări apar in cele 7 articole publicate în acest volum: despre Stiernhielm,

limba română şi ciudatul destin al unui „Vaterunser". Un capitol din istoriacunoaşterii (sau a necunoaşterii) limbii române în Europa de vest (în Delinguarum origine, prefaţă la traducerea din Ulfılas, Stockholm, 1671; p. 43 - 60); Andreas MüΊler şi latinitatea limbii române (în jurul lui 1680; v. p. 61 - 67; desprepărerile lui Francesco Griselini (1717 - 1783) privitoare la limba română şi lalatina vulgară; despre limba română în Vocabulario Poligloto de Lorenzo Hervas yPanduro (787); despre „românesc" şi „romanic" la Hervas y Panduro (p. 100 - 129).

L a sfârşit, extrem de valoroase pentru noi sunt listele de cuvinte ale lui IoannisLucius (Amsterdam, 1668: valahe şi latineşti), ale lui Johannes Troester

(Nürnberg, 1666: valahe, latineşti, germane), ale lui Antαnmaria Del Chiaro

(Veneţia, 1718: valahe şi italieneşti), date în anexe. Tot acolo, se reproduc date

despre română şi despre români extrase din operele lui Hervas, Idea delľuni-verso, Cesena, 1784, 1785, 1787, p. 139 - 143 şi Catalogo de las lenguas de las

6 Volum apărut în seria LINGUA ET TRADITIO. Beiträge zur Geschichte derSprachwissenschaſt, Band 2, editată la Gunter Narr Verlag Tübingen, sub îngrijirea lui Hans Helmut

Christmann şi a lui Eugenio Coseriu.



Eugeniu C o ş e r i u - savantul şi omul

naciones conocidas. Madrid, 1802 (p. 144-154, cu precizări despre naţiunea şi

limba valahă; etimologia numelui valah, alte nume şi originea naţiunii valahe). în

fine, cele 7 variante româneşti - nr. 262, 263, 264, 265, 266, 267, 268 - ale

rugăciunii Vaterunser/ Tatăl nostru, cu transcrierile lui Coşeriu, sunt puncte de

sprijin ale afirmării romanităţii în scrierile apusene.

Toate aceste articole atestă dorinţa arzătoare a savantului român de a aşezalimba şi spaţiul românesc la locul cuvenit în Europa, prin atestările celor din

Occident. Şi trebuie accentuat că lucrările acestea au apărut în volum în 1981, dar,

separat, începând din 1973, adică cu 16 ani înainte de decembrie 1989. Coşeriu nu

a uitat niciodată că este român.

6. In ciuda aparenţelor, Coşeriu era un om sensibil. Din fragedă copilărie a

iubit poezia, era sub farmecul lui Eminescu şi, mai apoi, al lui Blaga. Scria poezie,care era oaza sa de linişte, de meditaţie. A trimis producţii literare la „Jurnalul literar",apoi, în Italia, a publicat în Corriere Lombardo şi în LΈuropeo" (1946 - 1950) povestirile sale „suprarealiste", aşa cum le caracteriza adeseori autorul însuşi.Apărute şi în traducere spaniolă la Montevideo (1950-1951), poeziile au fostreunite într-un volum în 1988, la Tübingen. Le-a prezentat cu discreţie pentru ceidin familie, pentru prieteni şi colegi. In versiune românească au apărut la Cluj , în1992. Proza lui Coşeriu „trădează, virtual, un mare precursor al absurdului, dupăcum poeziile sale relevă un poet remarcabil al aceloraşi metafore existenţiale,proiectate chiar pe spaţiul basarabean al înstrăinării şi al morţii", scrie MihaiCimpoi în a sa Istorie deschisă a literaturii române din Basarabia, p.142 . A

continuat să scrie până la sfârşit: „Intr-un sens, nu m-am despărţit niciodată deliteratură. Am considerat-o ca pe o activitate principală în viaţa mea. «Păcătuiesc»în acest sens chiar şi acum" (vezi nota 2: interviul a apărut în noiembrie 2001).

Opera sa literară este însă puţin cunoscută la noi - nici chiar sora lui nu mi-aputut oferi spre lectură volumele apărute. Poate că editarea operei complete asavantului va include, într-o zi, şi aceste preocupări ale omului, ale gânditoruluiEugeniu Coşeriu.

Sensibilitatea sa se observă nu numai din faptul că scria literatură, că iubeapoezia, ci din tot felul de lucruri mici, aparent neînsemnate. Câţi dintre noi ştim căacest uriaş adora muzica noastră populară, că avea sute de discuri ale Măriei Tănase,ale Măriei Lătăreţu, ale rapsozilor basarabeni? Povesteşte Iulia [sora sa] că ascultauîntr-o seară împreună o sârbă din Basarabia şi, emoţionat, total absorbit, acesta amurmurat: „Vezi, e mai frumoasă chiar decât Sârba-n căruţă\" Sau câtă bucurie i-aprodus revenirea în Basarabia, în satul său natal, unde şi-a adus aminte cum, dus laşcoală la 6 ani, învăţătorul, văzându-1 mic şi, parcă, adormit, a spus: „Nu-i nimic, îllas repetent şi ... lasă-1 aici, să se obişnuiască". Imediat după Crăciun, cine începusesă sclipească? Acest învăţător, mărturiseşte mai târziu fostul elev, este cel care 1-a

7 A p ă r u t ă în 1997, la E d i t ur a A R C , C h i ş i nă u .




descoperit. în satul său, Mihăi leni , gospodarii de acolo au amenajat - spune Iulia -

un Muzeu „Eugeniu Coşeriu", unde se află obiecte personale ale savantului, cărţi,

manuscrie, fotografii. Sau câte emoţii la Bălţi, oraşul adolescenţei sale, întâlnirile cuprietenii săi basarabeni, care l-au înconjurat cu atâta dragoste, cu bucate specifice

zonei, cu cântece şi dansuri ... In ultima parte a vieţii, Coşeriu a devenit atât de bun

cu familia lui, căreia i-a oferit tot ce a avut nevoie, pentru o existenţă la nivelul pe

care îl merita. Şi nu numai cu familia, cu Iulia, ci şi cu prietenii Iuliei, cu Dragoş , fiul

celei mai bune prietene, cu vecinii Iuliei, cu nepoatele lui din Basarabia, Jenica şi

Alina, cu verii lui. E ra o compensaţie pentru tot ceea ce nu i-a fost permis să facă în

cei 28 de ani de absenţă totală.

7. Eugeniu Coşer iu s-a născut într-o familie de ţărani înstăriţi: tatăl eraagent

sanitar, iar mama, casnică . Satul Mihăi leni (de unde era mama) era curatromânesc, toţi vorbeau numai limba română (tatăl, din Lăpuşna, ştia şi rusa, făcusegimnaziul în această l imbă). O familie care „ţinuse limba română la icoană", printradiţie: Mitropolitul Basarabiei, Gurie Grosu (care a jucat un rol important la

prima Unire din 1917-1918, ca reprezentant al Bisericii în Sfatul Ţării) era văr cu

bunica sa paternă. Cultul pentru limba română se datorează educaţiei din familie,

dar şi, nu în ultimul rând, formării sale în liceu. Oraşul Bălţi era un puternic centru

cultural românesc , cu L i c e u l de băieţi „Ion Creangă", unde a învăţat viitorul

renumit lingvist şi filosof al limbajului, şi cu cel de fete „Domniţa Ileana", unde a

învăţat unica sa soră, Iulia, cu 3 ani mai tânără; o şcoală profesională de fete, una

de arte şi meserii pentru băieţi, un liceu comercial, un liceu evreiesc. O actisvitateliterară se desfăşura, de asemenea, în acest oraş: revista „Cuget moldovenesc" şi

chiar „Crenguţa", produsă de elevi, sunt dovezi ale acestei preocupări . In

învăţământ, se preda în limba literară naţională, iar sentimentul apartenenţei la

romanitate, absenţa oricărei tendinţe regionaliste au fost elemente definitorii

pentru formaţia tânărului Coşeriu 8.

Eugeniu nu şi-a mai văzut părinţii şi sora timp de 28 de ani, până în 1968,

când a venit în R o m â n i a , la Congresul de filologie romanică. In toţi aceşti ani,

părinţii lui au primit doar câteva semne că fiul lor există: primul în 1946, spune

Iulia, al doilea în 1957, o scrisoare adusă de Iorgu Iordan, de la Oslo, unde

participase la un Congres şi se întâlnise cu Coşeriu. I-am cunoscut bine pe aceştibătrâni cu ochii privind alb în zare, fħră ţintă, spre un loc imaginar unde trăia fiul

lor. Am în minte un moment cutremurător: mâinile muncite ale doamnei Coşer iu ,cu privirea mereu mai slăbită, una ţinând un glob pământesc, cealaltă umblând ...

orbeşte, cu o lupă imensă , în căutarea acelor locuri de pe rotundul pământ de unde

începuseră să vină cărţi poştale lapidare de la fiul său: din Japonia, din America

Latină, din SUA ... Nimic nu o putea consola. Soţul ei, înţeleptul Ion Coşer iu , cu

vorba lui mereu blândă, o ajuta să ducă mai departe carul vieţii. întâi să-şi refacă

8lnterviu-2001.



Eugeniu C o ş e r i u - savantul şi omul 13

locuinţa. Pe fâşia de pământ pe care şi-o cumpăraseră la Afumaţi , la linia de

centură, în afara vetrei satului - după refugiu, stătuseră o vreme într-un sat de

lângă Alba-Iulia - şi-au construit o căsuţă; îşi lucrau pământul din jur, au plantat ovie. Dar. o parte din pământul dinspre şosea le-a fost luată pentru a se construi o

nouă şosea Bucureşti - Afumaţi - Constanţa, ridicată foarte sus, pe un pod, sub

care trebuia să treacă - şi trece! - , în cruce, şoseaua şi calea ferată. Li s-a luat şi o

porţiune pentru drumul ce face la dreapta, venind dinspre Bucureşti . 500 m2 în

total. Au primit pentru tot acest pământ o despăgubire de 120 de lei! Şi dacă ar fi

fost numai atât! La cele două inundaţii din 1970 şi din 1972, din pricina dealului

care se formase, apa scursă a umplut până la jumătate o parte bună din casă. L-am

auzit pe Coşeriu tatăl, optimistul, el, mereu aducător de speranţă, spunând: „Lasă,tată, om face-o din nou!" Au şi început să aducă pământ cu zeci de camioane,

pentru a umple spaţiul de după drum, unde să-şi construiască o altă casă, pe un locmai înalt, ferit de ape. D e ş i era gata, nu se mutaseră în ea când tatăl a încetat din

viaţă, în 1975. Fiul lui a venit la înmormântare. Mama lui Coşeriu a mai trăit 17

ani, până în 1992. Avea 90 de ani. A apucat să se ducă de două ori în vizită în

Germania, la fíul ei: o dată singură şi o dată cu fiica sa Iulia. Era mulţumită de

succesele fiului ei, nu însă şi de viaţa lui personală: în 1945, Eugeniu se căsătorise,în Italia fiind, cu Mărgărita, o sud-americancă, cu care a avut o fiică, Eugenia. S-au

despărţit repede. Apoi, a cunoscut-o pe Adela, fiica renumitului lingvist Vittore

Pisani, care înfiinţase o asociaţie l ingvistică milaneză, Sodalizio glotîoĭogico

mi\anese . Fiind membru al Asociaţ ie i şi în preajma lui Pisani, a cunoscut-o pe

Adela Pisani, cu care s-a căsătorit şi cu care a plecat în Uruguay. Au patru fii şifiice: Anna-Maria, Laura, Hans Victor şi Paul Adrian, căruia i s-a spus mereu

Adelchi, după numele mamei sale. Căsătoria nu a mers bine, mama lui Coşeriu i-a

văzut împreună întâi în România , apoi la ei acasă. Cei doi s-au despărţit dupăaceea. Copiii au făcut studii superioare, băieţii au o carieră frumoasă în justiţ ie,Anna-Maria este profesor de italiană, la M ü n ch en . Nu vorbesc limba română.Coşeriu nu a acordat prea mult timp familiei, motiv pentru care cele două căsătoriiale sale nu au rezistat. Iulia povesteşte că, după înmormântarea fratelui ei, nepoata

lor din Basarabia, Eugenia-Jenica Bojoga, care se afla la Kirchentellinsfurt, unde

locuia Coşeriu, lângă Tübingen, i-a spus lui Adelchi să aibă grijă de cărţile tatălui

său, pentru că el nu este numai al lor, ci al lumii întregi. Adelchi a răspuns:„Mereu a fost tata al lumii întregi, numai al nostru nu!" Este un preţ pe care

savantul nu 1-a plătit în timpul vieţii lui. I-a iubit, i-a susţinut material tot timpul şi

necondiţionat, dar... nu a fost destul. Poate că de aceea îi plăcea atât de mult,

acum, atât de târziu, compania copiilor: vecinii de azi ai luliei, care au stat o vreme

în casa de la Afumaţi , au o fetiţă, Cristina Florea, care are 5 ani acum. „Eugen -

spune Iulia - nu se aşeza la masă până ce nu i-o aducea şi pe Cristina, vioaie,

inteligentă, frumoasă, cu gropiţe în obraz..." Această minunată fetiţă, la 40 de zile

9Interviu-]996, p. 10.




de la dispariţia lui Eugen, a dat un ... interviu unei persoane de la radio dinChişinău despre... domnul Coşeriu! Ce a întrebat-o: - „De ce îl iubeşti?" - „Pentrucă este prietenul meu, este bun, stau cu el la masă şi ... îmi aduce ciocolată!"Pentru ea, el este..., la timpul prezent.

A fost destul de singur la Marea Trecere. A stat cu el, în ultima parte, fiica sacea mare, Eugenia. Ceilalţi fii au trecut să-1 vadă. Pe Iulia, bolnavă, a menajat-o tottimpul, ascunzându-i adevărul: n-a vrut să adauge, la toate necazurile ei, şi boala

lui: ea dusese greul cu părinţii, apoi pe rând moartea tatei, a mamei, a soţului ei,Ionică. O bună prietenă a Iuliei, de aici, din România, Marie-Jeanne Cernat, medic,

a fost singura care a ştiut adevărul: Eugen o suna cam la două săptămâni, ea îidădea sfaturi, păreri, noi informaţii din literatura de specialitate, el o asculta, îifăcea mult bine, a fost ca un duhovnic al lui. Bolnavul i-a spus că medicii de acolo,

din Germania, îi mai dau doi ani de viaţă: „Tocmai bine, am timp să-mi termincartea!" Acolo însă, cu el, în ultimele săptămâni a fost Jenica. Iulia a ajuns cu o ziînainte, vineri, 6 septembrie. I s-a spus că a fost la el, la spital, un preot catolic(Eugeniu trecuse la catolicism încă din Uruguay), cu care a vorbit două ore înlimba croată. Se pare că a fost mai liniştit după aceea. Sâmbătă, 7 septembrie, laora 15, 30, sora lui, Iulia i-a închis ochii.

Şi astfel, mintea celui de-al doilea Iorga al românilor se întorcea acolo deunde venise.

A fost înmormântat de acelaşi preot croat. Rectorul Universităţii dinTübingen şi trei dintre bunii lui discipoli, Windisch, Trabant şi ... (Iu lia nu şi-1

mai aminteşte pe al treilea) au vorbit despre cel pe care îl conduceau pentru ultimasa călătorie.

8. Eugeniu Coşeriu s-a dăruit în întregime studiului. O personalitate

complexă: un devotament total (care a exclus irosirea de forţe pentru orice altceva,

chiar şi pentru familie) pentru c e r c e t a r e şi pentru munca d i d a c t i c ă ; oseriozitate absolută în tot ce a întreprins şi, nu în ultimul rând, o înzestrareintelectuală care a obligat să se vorbească de geniu, ceea ce înseamnă logicăinfailibilă, simţ critic, metodă, rigoare şi, mai ales, originalitate; toate acestea

dublate de o pregătire excepţională - fılosofıe, logică, estetică, lingvistică,

literatură - de mare suprafaţă şi adâncime. Un slujitor al adevărului în ştiinţă, de oetică profesională ieşită din comun. U n spirit universal, care a incorporat înviziunea lui universală şi limba română.

Opera lui ar trebui să fie mai bine cunoscută în România: publicată,interpretată, integrată. Este o sarcină a noii generaţii.



E U G E N I U C O Ş E R I U - T E O R E T I C I A N A L L I M B A J U L U I

NICOLAE SARAMANDU

Eugeniu C oşer iu a fost una din cele m ai importante personali tăţ i alel ingvist ici i contemporane. Format ca l ingvist şi f i l o z o f al l imbajului în perioada

p0stsfructural1stă , Eugeniu C oşer iu a r ă s tu rna t p r inc ip i i l e structuralismului, a ră t ândl{miŧéiŧ c o n c e p ţ i e i despre limbaj a lu i Ferdinand de Saussure. Este vorba dedist incţi i le fundamentale pe care l i ngv i s tu l genevez le-a făcut între limbă şivorbire, în t re sincronie şi diacronie. în ceea ce pr iveş te prima dis t incţ ie , Eugeniu

Coşeriu a luat nu limba, ci vorbirea „ca m ăsură a tuturor manifes tăr i lor de l imbaj" , I

urmând ca limba ( în ţe leasă de Saussure ca sistem) să f ie găsi tă în vorbire, pentru

că, în timp ce limba e în î n t r eg im e con ţ inu tă î n vorbire, vorbirea nu e în în t regimeconţ inută în l imbă.

In legătură cu a doua dis t incţ ie saussur iană , cea dintre sincronie şi diacronie,

l ingvis tul român ş i -a pus în t rebarea dacă aceas tă dis t inc ţ ie trebuie considera tă ca oseparare rea lă . Făcând o di ferenţă în t re a distinge şi a separa (se pot separa obiecte

şi se pot distinge noţiuni), Eugeniu Coşer iu a ară ta t că , în vorbire, nu putem separa

sincronia de diacronie. în realitate, antinomia sincronie - diacronie nu apar ţ ineplanului obiectului, ci apar ţ ine planului cercetări i : nu se referă la l imbă, ci se referăla l ingvist ică. Antinomia sincronie - diacronie se depăşeş te în istorie, deoarece

istoria con ţ ine descrierea ( ad ică sincronia), în timp ce descrierea nu conţ ine istoria.

O p u s ă structuralismului static, interesat de sistemul abstract ş i imobi l ,concepţ ia l ingvis t ică a lu i Eugeniu C oşer iu este una dinamică , în temeia tă pe ideea

creativităţii limbii, a identi tăţ i i originare dintre limbaj şi poezie, idee care apare laBenedetto Croce. D ar Croce identifica subiectul absolut (creatorul de poezie), care

este un subiect universal, lipsit de alteritate, cu subiectul l imbajului , care are cadimensiune cons t i t u t ivă tocmai alteritatea, pentru că a vorb i î nseam nă în to tdeauna„a vorbi cu cineva". Ideea al ter i tă ţ i i , care nu apare la Croce, vine de la Vico şi ,îndeosebi , d in Estetica lu i Hegel, unde se arată clar că individul creează în numele

colectivi tăţ i i , în acord cu aş teptăr i le ce lor la l ţ i .Având, de la început , ideea creativi tăţ i i l imbajului , Eugeniu Coşer iu a ajuns

prin Croce şi , mai ales, prin Humboldt, la Aristotel , la care apar termenii de energeia

„act iv i ta te" (care poate fi creatoare), dynamis „«şti inţa» de a face, tehnică , potenţa ,competenţă" ş i ergon „produs" . L imbajul este o activitate (energeia), care se bazeazăpe „ştiinţa" de aface (dynamis), produsul (ergon) fiind textul la nivel individual .

FD, X X - X X I , Bucureşti, 2001-2002, p. 15-17



16 Nicolae Saramandu

Prin ideea de creativitate Eugeniu Coşeriu plasează studiul limbii în sferaştiinţelor culturii. Problematica lingvisticii ca ştiinţă a culturii apare la Vico şi se

regăseşte, ulterior, la Kant. Este vorba de distincţia între obiectele naturale, careaparţin lumii necesităţii, guvernată de „cauze" ce produc „efecte", şi obiectele

culturale, care aparţin lumii specific umane a libertăţii, unde faptele create nu suntdeterminate de cauze, ci se produc în vederea unei finalităţi, a unui scop.Fundamentul teoretic prealabil al ştiinţelor culturii este „cunoaşterea originară"(noţiunea apare la Husserl) pe care omul o are despre sine însuşi şi despreactivităţile sale libere; în cazul limbii, este cunoaşterea intuitivă a vorbitorilor (şi alingviştilor înşişi în calitate de vorbitori).

Toate aceste idei, şi numeroase altele, care s-au constituit într-un sistem, s-auîntemeiat la Eugeniu Coşeriu pe anumite intuiţii iniţiale, care s-au clarificat ulterior

printr-o permanentă confruntare cu ideile exprimate de alţi autori. Aşa cum amărturisit adesea, ideile lingvistice le avea de acasă, adică apăruseră, în germene,încă din liceu (la Bălţi, în Basarabia) şi, apoi, la Universitatea din Iaşi, unde a ŕacutprimul an de studii, continuate ulterior în Italia. în Italia, la Milano, a publicat

tânărul Eugeniu Coşeriu în 1949 (la 28 de ani) studiul La lingua di Ion Barbu, încare apare pentru prima dată ideea sistemului şi a normei, a sistemului limbii casistem de posibilităţi: o serie de creaţii care apar în poeziile lui Ion Barbu (ca, dealtfel, la creatorii de literatură) sunt posibilităţi ale sistemului limbii române, deşinu apar în norma limbii române:

„Din ceas dedus adâncul acestei calme creste,Intrată prin oglindă în mântuit azur".Este suficient să se facă o pauză (între primul şi al doilea vers) pentru ca

adjectivul să nu mai aibă declinare: intrată în loc de intrate. Sau, tot aşa:„Argintul unei scule, de preţ, atunci picată" (nu „atunci picate"). E suficient

să se introducă ceva între substantiv şi adjectiv pentru ca adjectivul să nu mai aibădeclinare.

S-a pus întrebarea cum trebuie interpretată, sau cum trebuie înţeleasăconcepţia lingvistică a lui Eugeniu Coşeriu. Ca o sinteză, ar fı răspunsul imediat,

dacă termenul nu ar implica o vagă presupunere de eclectism. M ai exact este săspunem o reaşezare, o reîntemeiere, adică o re-fundamentare a ştiinţei limbii caştiinţă a culturii, delimitată net de ştiinţele naturale şi de ştiinţele matematice, cucare a fost uneori confundată. Delimitarea se bazează pe faptul esenţial că limbajuleste o activitate liberă şi creatoare, a cărei singură „cauză eficientă" (în termenii luiAristotel) este individul vorbitor, urmărind o dublă finalitate: cea expresivă (de a seexprima pe sine) şi cea comunicativă (de a fl înţeles de ceilalţi vorbitori).

Nu este nevoie de prea multe comparaţii şi nu e nevoie să ne întoarcem prea

mult în istoria lingvisticii pentru a vedea care este „locul" pe care î l ocupă Eugeniu

Coşeriu. M-aş limita la o „comparaţie", cu Chomsky, nu pentru că acesta „s-arcompara cu Coşerίu", ci pentru motivul că Chomsky a fost lingvistul en vogue alultimelor decenii ale secolului care s¯a încheiat de curând şi pentru că şi la



Eugeniu C o ş e r i u - teoretician a l limbajului 17

lingvistul american apare ideea „creativităţii", mai exact a unei „competenţe"înnăscute, care ar guverna regulile de producere a limbii, reguli pe care vorbitorul

le poate modifica, le poate transforma.

Ideea fundamentală e, la Eugeniu Coşeriu, că vorbitorul nu numai cămodifică sau „transformă" reguli gata „generate" (sau „generate" de alţii, eventual

de lingvistul Chomsky), ci şi „creează" în permanenţă aceste reguli, din nevoile

sale de exprimare şi din „necesitatea" (care este, de fapt, finalitate) de a fi înţelesde ceilalţi.

In concepţia coşeriană, limbajul apare ca un obiect de studiu clar delimitat deobiectele „naturale" - ca obiect „cultural" , pe de o parte, şi în acelaşi timp clardelimitat ca obiect „cultural" între alte obiecte culturale. Aici îl voi cita pe Eugeniu

Coşeriu: „Limbajul are această posibilitate de a fi limbaj şi realitate în acelaşi timp,

adică de a vorbi şi despre sine însuşi. Muzica nu poate vorbi despre muzică, nici

sculptura despre sculptură. Deci limbajul are această proprietate că este, pe de o ļƒparte, o formă a culturii, fiind, pe de altă parte, baza culturii, a întregii culturi"1.1

Adică numai prin limbaj ne putem exprima cu privire la celelalte forme ale culturii.Eugeniu Coşeriu a fundamentat o teorie despre limbă şi limbaj ca obiect al

culturii, delimitând lingvistica în cadrul ştiinţelor despre om, după o perioadă deschematism şi formalism exagerat, care a marcat lingvistica secolului X X , de lastructuralismul saussurian la „generativismul" chomskyan. Prin aceasta sedefineşte umanismul concepţiei coşeriene a limbajului şi în aceasta constă„re-întemeierea" ştiinţei limbii de către Eugeniu Coşeriu.

Eugeniu Coşeriu face o subtilă delimitare între semnificaţie şi sens aplicată

operelor literare. D e exemplu, ceea ce ne spune Flaubert despre E mma Bovary,,întâmplările doamnei Bovary ţin de planul semnificaţiei (adică de ceea ce numim, ļ Ł

în mod curent, subiectul operei literare). Acest subiect este un instrument a l ' sensului, care în cazul romanului lui Flaubert a fost identificat în ceea ce s-a numit

ulterior „bovarism", adică o trăsătură sau o atitudine esenţială. Sau, ca să folosescexemplul dat de Eugeniu Coşeriu, „Tolstoi nu ne vorbeşte despre Anna Karenina, |ci spune ceva folosind-o pe Anna Karenina ca instrument al sensuluC [subl. n.] . I ř

Semnificaţia operei coşeriene o găsim în scrierile savantului. Sensul trebuie să-1căutăm în acea „revoluţie ascunsă" de care s-a vorbit în cazul operei, de oneobişnuită profunzime, a savantului. Dar aceasta este o sarcină nesfârşită, pentru că

despre Eugeniu Coşeriu s-a spus că, precum Spinoza, scrie sub specie aeternitatis.

Lingvistica integrală, interviu c u Eugeniu C o ş e r i u realizat de Nicolae Saramandu, E d i t u r a

F u n d a ţ i e i C u l t u r a l e R o m â n e . B u c u r e ş t i , 1 9 9 6 , p . 102-103.

Op. cit., p. 166.



Î N T Â L N I R I C U E U G E N I U C O Ş E R I U

N I C O L A E S A R A M A N D U

Ca mulţi alţii , l-am „întâlnit" pe Eugeniu Coşeriu mai întâi în scrierile sale. în

unul din primele articole publicate de mine (în Cahiers de lingυistique théorique ei appliquée, I I I , 1966), în care mă ocupam de randamentul funcţional al structurilor

fonematice în română (la origine, comunicarea prezentată la un colocviuinternaţional de fonologie, organizat în 1965 de A l . Rosetti la Bucureşti) , citam

studiul lui E. Coşeriu, Forma y sustancia er t ìos sonidos del lenguaje, publicat în

1954 la Montevideo (şi inclus, apoi, în volumul Teoria del lenguaje y lingüísticageneral, Madrid, 1962).

L-am întâlnit cu adevărat - mai exact, l-am văzut prima oară - pe E. Coşeriuîn 1968, când savantul, deja celebru, a revenit în România , după o absenţă de

aproape trei decenii, pentru a participa la congresul de romanist ică organizat la

Bucureşti. Impresia pe care a lăsat-o tuturor a fost extraordinară, cum aveam să

constat, de fapt, de fiecare dată, când l-am întâlnit în anii următori.L-am revăzut pe E. Coşeriu în primăvara anului 1971, când Universitatea din

Bucureşti i-a conferit titlul de „Doctor Honoris Causa". Eram în amfiteatrul

Odobescu al Facultăţii de Filologie (azi, Facultatea de Litere), arhiplin, şi am fost

din nou foarte impresionat auzindu-1 rostind cuvântul de mulţumire în latină. (Mai

târziu,^ l-am auzit şi în alte împrejurări ţinând discursuri în latină).în vara aceluiaşi an, 1971, E. Coşeriu a fost invitat de B. Cazacu (din a cărui

„echipă" făceam parte) la Cursurile de vară de la Sinaia, unde a venit împreună cu

două dintre fiicele sale. A prezentat acolo, pentru prima oară, Essai d'une nouvelle

typologie des langues romanes, marcând un moment de referinţă în studiul

tipologic al l imbilor romanice. Conferinţa, publicată în acelaşi an sub formă de

broşură în tiraj redus, a ajuns în curând o raritate bibliografică, cei interesaţineputând-o obţine decât în fotocopie. Ulterior, savantul a dezvoltat concepţia,

extinzând cercetarea la toate compartimentele limbii. într-o formă elaborată, aprezentat rezultatele în Tipologia limbilor romanice, prelegere ţinută la Universitatea

din Iaşi în 1992 (şi publicată în volumul Prelegeri şi conferinţe, Iaşi, 1993).

La Sinaia am constatat, pentru prima oară, vehemenţa cu care Eugeniu

Coşeriu îşi expunea opiniile ştiinţifice. Printre invitaţii din acel an, 1971, la Sinaia

se afla şi E. Haugen, preşedintele în exerciţiu, la acea dată, al Comitetului

Internaţional al Lingviştilor. La conferinţa pe o temă de sociolingvistică a

F D, X X - X X I , B u c u r e ş t i , 2001-2002, p. 19-30



20 Nicolae Saramandu

lingvistului american, E. Coşeriu a prezentat o critică deosebit de severă, ceea ce1-a făcut pe raportor să se simtă foarte umilit. Acelaşi lucru s-a întâmplat la

conferinţa francezului Joly, căruia E . Coşeriu i-a demonstrat, cu numeroase citatereproduse din memorie, că nu pricepe prea mult din structuralism.

Sinaia anului 1971 a însemnat pentru mine un moment foarte important.Profesorul B. Cazacu intenţiona să mă propună să candidez la o bursă a Fundaţiei„Alexander von Humboldť' din Republica Federală Germania. (Cunoaşterea limbiifiind o condiţie prealabilă, studiasem intensiv germana timp de patru ani).Candidatura era legată de alegerea unui îndrumător ştiinţific. Basarabeanul BorisCazacu i-a propus basarabeanului Eugeniu Coşeriu să fie îndrumătorul meu ştiinţificîn Germania (nu se putea alegere mai bună!) şi savantul de la Tübingen a acceptat.

In toamna aceluiaşi an, 1971, am întocmit dosarul (foarte complicat) pentru

obţinerea bursei „Humboldt". (Atestatul de cunoaştere a limbii germane l-amobţinut, pe baza unui examen, la Facultatea de Limbi Străine a Universităţii, de ladistinsul profesor Mihai Isbãşescu. La recomandarea sa, luasem şi câteva lecţiipractice de germană cu excelentul profesor Abager).

In ziua de 6 decembrie 1971 (de ziua mea onomastică) am primit de la prof.Heisenberg (laureat al Premiului Nobel), preşedintele Fundaţiei „Humboldt",scrisoarea prin care eram anunţat că am obţinut bursa solicitată, pentru o perioadăiniţială de un an (cu posibilitatea de a fi prelungită). A fost unul din momentele demare bucurie pentru mine.

L a 1 martie 1972, mă prezentam la Akademisches Auslandsamt (Biroul

pentru străini) al Universităţii din Tùbingen pentru a-mi începe activitatea debursier al Fundaţiei „Humboldť' sub îndrumarea profesorului Eugeniu Coşeriu. Amavut şansa să fiu găzduit într-o vastă şi elegantă garsonieră (cu o imensă terasă) dinDozentenheim (hotelul pentru docenţii străini).

Regulamentul Fundaţiei prevedea ca specializarea să se efectueze într-undomeniu bine delimitat şi să se încheie cu elaborarea unei lucrări. Eu mi-am ales undomeniu interdisciplinar, de lingvistică romanică şi balcanică, cu precizarea loculuilimbii române în context romanic şi balcanic.

Chiar la prima întâlnire, îndrumătorul meu ştiinţific a considerat că un an esteinsuficient pentru o specializare şi mi-a propus să fac un doctorat în Germania.

I-am spus că am deja titlul de doctor în filologie (îl obţinusem în 1970). Nu i-amspus cât de mult însemna, la acea dată, în România, să obţii o şedere de un an înstrăinătate, iar o solicitare de prelungire a stagiului putea să-mi fie refuzată. Dealtfel, la plecare, prof. B. Cazacu, care a contribuit decisiv la plecarea mea înGermania, mă sfătuise să revin după un an în ţară. Evident, profesorul Coşeriuvedea altfel specializarea, care trebuia să fie de durată şi să se încheie cu o teză dedoctorat. Mi-am amintit atunci că aşa se petreceau lucrurile în perioada interbelică(Al . Rosetti, de exemplu, stătuse mulţi ani la Paris).

In perioada şederii de un an la Tübingen m-am dus la toate cursurile şiseminariile profesorului Coşeriu. (M-au interesat şi cursurile altor profesori,



3 întâlniri cu Eugeniu Coşeriu 21

îndeosebi cele din domeniul sociologiei limbii). Atât cursurile cât şi seminariile

durau o oră, nu două, ca la noi. E . Coşeriu ţinea un curs general de lingvisticăromanică şi mai multe cursuri şi seminarii speciale: un curs special de istoria limbii

spaniole, altul de istoria limbii române, un seminar de sociolingvist ică . La cursulgeneral şi la seminar vorbea în germană. Cursul de spaniolă îl ţinea în spaniolă, iar

pe cel de română, în limba română. (La fel proceda când ţinea cursurile de italianăsau de portugheză, care în acel an universitar nu erau în programă.) Numai la

cursul general avea un text scris (sau, mai degrabă însemnări), la celelalte vorbea

liber. M-a impresionat uşurinţa cu care cita din memorie diverse lucrări sau anii de

apariţie a unor vechi texte spaniole, româneşti etc. Indiferent de limba în care

vorbea - toate limbile romanice, germana etc. - exprimarea era exemplară. La

cursuri venea îmbrăcat într-un costum de culoare albastră (foarte) închis , cu cravatăşi cămaşă albă. Degaja prestanţă, impunând tipul Profesorului în viziunea c las ică 2.

Uneori avea mai multe cursuri în aceeaşi zi, rămânând în universitate pânăseara târziu . în pauzele dintre cursuri, dădea consultaţii studenţilor, doctoranzilor

(din Germania, din Italia, din ţările de l imbă spaniolă etc), lucra cu colaboratorii,

citea sau scria în cabinetul său de la Romanisches Seminar.

C a orice profesor universitar în Germania, E. Coşeriu avea un cabinet

personal, o secretară şi câţiva asistenţi (cărora le îndruma activitatea, le încredinţaunele seminarii etc). Avea în biroul său fişiere foarte ordonate, ţinute la zi, cu

lucrările de specialitate din foarte multe ţări şi din aproape toate domeniile

lingvisticii. Avea, de asemenea, un fişier cu adresele, permanent actualizate, ale

lingviştilor cu care era în corespondenţă sau cu care făcea schimb de publicaţii.

Biblioteca de la Romanisches Seminar era foarte bogată, prezentând (ca, dealtfel, toate bibliotecile din Germania pe care le-am consultat) avantajul că aveai

acces direct la cărţi, reviste etc. Chiar din primele zile, bibliotecarul-şef („transfug"din fosta Republică Democrată Germană), mi-a spus despre Coşeriu: „Er ist ein

1 în tr -una din orele de seminar, s-a prezentat lucrarea lui I . V. Stalin, Marxismul şi

problemele lingvisticii.2

în a n i i u rmă tor i , am cunoscut, tot în Germania, t ipu l opus, al profesorului cu ţ inutădegajată (fără cravată , cu b l u z ă şi j a c he tă în locul costumului), care, da c ă i te adresai cu

Herr Proſessor..., îţi spunea prie teneş te să foloseş t i direct numele de familie (fărăProfessor): Herr.... Am exemplul profesorului Hans-Martin Gauger, de la Universitatea din

Freiburg (unde am fost lector în tre 1983-1985 şi profesor invitat în 1993-1995), care măcorecta de fiecare da tă c â nd „ gre şe a m" , spunâ ndu-mi să-i zic Herr Gauger. ( Un i i dintre

colaboratorii t ineri i se adresau cu prenumele, fără Herr, în stil american.)3 Loc uin ţa lu i E. Coşe r iu se afla în Kirchentellinsfurt, la vreo 7 km. de Tübinge n . Cel

care-1 ducea acasă , cu „ Da c ia 1300", era prof. Octavian Şchiaâ (Cluj) , care era, la acea dată ,lector de l imba şi literatura r o m â n ă la T ü b i n g e n .

4Devotata Fräule in Ott, pe care am r e vă z u t -o cu plă c e re , în ani i următor i , fħcându-şi

conş t i inc ios datoria în ace laş i „ loc de m u n c ă " .5

îl amintesc cu bucurie pe Rudolph Windisch, t â nă r asistent pe atunci, în prezent

profesor la Universitatea díń Rostock; de el şi de familia lui mă leagă o prietenie de-o viaţă .



22 Nicolae Saramandu 4

Genie" (Este un geniu). Era în 1972! Foarte târziu, acum câţiva ani, în prezenţasurorii sale, Iulia Coşeriu (în apartamentul acesteia din Bucureşti, unde fratele său

era găzduit adesea), ¡-am reprodus profesorului Coşeriu cuvintele bibliotecaruluidin Tübingen. Nu a părut surprins. (Am aflat atunci de la sora sa că familia 1-aconsiderat geniu pe Eugen încă de când era tânăr.)

M -a surprins că E . C oşeriu nu mi-a vorbit niciodată, în timpul şederii mele laTübingen, de G. Rohlfs, romanist bine cunoscut (profesor, retras la pensie, laaceeaşi universitate), care era în viaţă. L-am văzut o singura dată pe Rohlfsaşteptând să intre la Coşeriu (care nu mă chemase sā-1 cunosc).

In toamna lui '72 am participat la un colocviu de fonologie la Viena (unde au

fost, printre alţii, A. Martinet şi, din România, Andrei Avram, însoţit de fiulomonim) şi la al XΙ-lea Congres Internaţional al Lingviştilor de la Bologna, undeE . Coşeriu a prezentat, în şedinţă plenară, raportul despre universaliile lingvistice(textul raportului, fundamental în domeniu, s-a publicat în 1974, în volumul I alactelor congresului).

L a recomandarea profesorului Coşeriu, Fundaţia „Alexander von Humboldť'mi-a prelungit bursa cu şase luni. Nu am rămas în continuare la Tübingen. Lasfârşitul lui februarie 1973, după un an, de neuitat, de şedere în Germania înpreajma lui E . C oşeriu , m-am întors în ţară, cu promisiunea (din partea profesorului

B. Cazacu) că voi putea reveni ulterior, pentru şase luni, în Germania.într-adevăr, după un an, în martie 1974, reveneam în Germania, la Tübingen,

unde am stat până în octombrie, de această dată nu în Dozentenheim, ci la familia

Schmid (refugiată, în timpul războiului, din Prusia orientală), care m-a primit cu

afecţiune, găzduindu-mă şi în scurtele mele vizite ulterioare în Germania. (Ocorespondenţă de aproape trei decenii stă mărturie prieteniei noastre.) Când ne-amrevăzut după un an la Tübingen, profesorul Coşeriu m-a întrebat, chiar la început:„A i venit ca să rămâi?" Se gândea ca eu să rămân în Germania şi să-mi continuuacolo cariera profesională. I-am răspuns că nu aveam această intenţie şi subiectuls-a închis pe loc. Nici atunci, şi nici mai târziu, nu am simţit îndemnul să rămân înstrăinătate. M-am gândit întotdeauna că, într-un domeniu atât de specific şi deintim legat de fiinţa naţională, cum este limba română, cel mai bine te poţi realiza

în ţară. Am respectat dreptul fiecăruia de a decide unde să trăiască şi să muncească,şi am înţeles că mulţi colegi au luat calea exilului de teamă că, revenind în ţară, nu

vor mai obţine prea uşor viza de ieşire . Nu am regretat niciodată că nu am răspunsinvitaţiei profesorului Coşeriu. Relaţiile dintre noi au ajuns să fie, în timp, foarteapropiate (aproape intime, aş spune, în ultimii ani de viaţă ai profesorului), în ciuda

distanţei ce ne despărţea.în perioada celei de a doua şederi la Tübingen, s-a ţinut la Napoli, în 1974, al

XΓV-lea Congres de l ingvistică romanică, unde am prezentat o comunicare (publicată

în afară de faptul că aşteptam cu emoţie flecare viză, nu am avut, în general,dificultăţi în această privinţă. Timp de trei ani, între 1985 şi 1988 - presupun, în urma unor„referinţe" discrete - am avut parte de ceea ce se putea numi interdicţia de ieşire în ţară.



întâlniri cu Eugeniu Coşeriu 23

ulterior în actele congresului) la secţiunea „Dialectologie". La congres a participat şiE . Coşeriu (foarte vehement, la acea dată, cu transformaţionaliştii şi cu Chomsky).Venea la comunicările românilor; la cea ţinută de prietenul meu G h. Carageani, fiind

şi eu de faţă, a spus, glumind, că am putea purta discuţiile în aromână!Mi-a spus o dată că se pregăteşte pentru participarea la discuţii la congres,

alegându-şi din program comunicările care îl interesează, urmând să-şi prezintepunctul de vedere şi eventualele opinii critice. Am observat, mai târziu, că nureacţiona la lucrările foarte slabe, considerând că autorii nu meritau să fie băgaţi înseamă. Orice conferenţiar încerca un sentiment de emoţie, dacă nu chiar de teamă,când apărea E . C oşeriu în sală. Era necruţător îndeosebi cu cei care, cu pretenţia căprezintă lucruri (sau teorii) „noi", dovedeau grave lacune de informaţie,necunoscând contribuţiile anterioare în domeniu.

In vara anului 1974, înainte să părăsesc Tübingenul, i-am luat lui E . Coşeriu

un interviu. Neavând magnetofon, răspunsurile le-am notat, cu extremă fidelitate,în timp ce interlocutorul meu vorbea. Când i-am arătat textul, a observat că nuconsemnasem întocmai unul sau două cuvinte. Avea în minte întregul interviu:dacă ar fı răspuns a doua oară la întrebări, textul ar fı fost identic!

Revenit în ţară, am pregătit textul pentru tipar şi l-am dus lui G. Ivaşcu acasă(locuia pe Bulevardul Aviatorilor), fără să ştiu că cei doi se cunoscuseră în tinereţela Iaşi. G. Ivaşcu a publicat interviul în „România literară" (al cărei redactor-şefera), pe o pagină întreagă de revistă, rară să modifice nici măcar o virgulă în text(probabil că ştia cât de exigent este Coşeriu!). Interviul fiind prea lung, s-aupublicat (în numărul din 29 aprilie 1975 al „României literare") părţile referitoarela literatură şi la critica literară (de exemplu, raportul dintre analiza textuală şijudecata de valoare)7. Textul interviului i l-am trimis imediat prin poştăprofesorului Coşeriu; mi-a răspuns prompt printr-o scrisoare în care îmi spunea căeste cel mai bun interviu din câte i se luaseră până atunci.

în anii următori am ţinut legătura cu E. Coşeriu prin corespondenţă, eutrimiţându-i cărţi sau fotocopii după articole care îl interesau. Drept mulţumire,primeam de la el extrase, cu scurte dedicaţii, din studiile şi articolele pe care lepublica în străinătate. Solicitat de Brigitte Schlƒben-Lange, una dintre elevele lui

E . Coşeriu, am contribuit Ia sărbătorirea profesorului, când a împlinit 60 de ani,publicând în unul din cele cinci volume omagiale, intitulate Logos semantikos(1981), studiul Variaΐion dialectale et variabilité sociolinguistique.

Prin anii '80 m-am gândit să revin la Tübingen, candidând pentru ocuparea,timp de doi ani, a postului de lector de limba şi literatura română de la RomanischesSeminar. Urma să-1 înlocuiesc, începând cu anul universitar 1981-1982, pe GrigoreRusu (din Cluj), căruia îi expira aprobarea dată de Ministerul învăţământului. întoamna anului 1981 Gr. Rusu s-a dus Ia Tübingen să încheie situaţia, dar nu arevenit imediat în ţară, continuându-şi activitatea de lector fără acordul părţii

7/e

Partea a doua a interviului, conţinând şi informaţii biografice, a apărut în revista

„Cronica" de la Iaşi, în iulie 1981, omagiindu-1 pe E. Coşeriu la împlinirea vârstei de 60 de ani.



24 NicolaeSaramandu 6

române. în vacanţa dintre semestre, la începutul anului 1982, Gr. Rusu a veniţ$§nţară şi nu s-a mai întors la Tübingen, ministerul neîncuviinţând sā -şi continue

activitatea în semestrul al IΙ-lea. Nu s-a ţinut seamă de faptul că, în felul acesta,conform regulamentelor germane, postul de lector se pierdea, prin întrerupereaactivităţii. Am primit de la E . C oşeriu două disperate scrisori în care îm i cerea săintervin la minister în sensul ca Gr. Rusu să fie retrimis la post. A m prezentat laminister cele două scrisori, în care se arăta că, prin neprezentarea lui Gr. Rusu însemestrul al IΙ-lea, se va pierde lectoratul de la Tübingen, la înfiinţarea căruiaprofesorul Coşeriu contribuise decisiv. Ministerul nu a luat în seamă avertismentul,considerând că activitatea se va relua prin trimiterea mea ca lector începând cu anuluniversitar 1982-1983.

Toate formalităţile fiind îndeplinite, cu bagajul făcut şi cu biletul de trencumpărat, mi-am luat rămas bun de la colegi, de la rude, de la prieteni, urmând ca

la 1 octombrie 1982 să mă prezint la Universitatea din Tübingen. Chiar în ajunulplecării, spre seară, am primit un telefon de la Ambasada Germană, prin care eramanunţat să nu mai plec deoarece postul de lector de limba română la Universitateadin Tübingen se desfiinţase, pierzându-se continuitatea în semestrul al IΙ-lea al anului universitar 1981-1982. A acţionat neîntârziat (aşa cum avertizaseE . Coşeriu) legislaţia germană, de care nu ţinuse seamă ministerul de la Bucureşti.

Când, la 1 octombrie 1982, în loc să fiu în Germania, m-am prezentat lainstitut, a fost mare stupoare. Am anunţat rudele şi prietenii că sunt în Bucureşti, nula Tübingen!

Desfiinţarea postului de la Tübingen a fost o pierdere pentru România, care

avea în Germania tot mai puţine lectorate.C u o întârziere de un an, în toamna lui 1983, reveneam în Germania, dar nula Tübingen, ci la Universitatea din Freiburg, unde, timp de doi ani (1983-1985),

am ţinut cursuri şi seminarii de limba română, colaborând totodată la reeditareaDicţionarului romăn-german al lui H. Tiktin.

în perioada şederii la Freiburg l-am vizitat de câ teva ori pe E . C oşeriu laTübingen. îmi venise ideea de a realiza cu el un lung interviu, în care sā -şi expunăpe larg întreaga ideologie lingvistică. Pregătirea şi realizarea interviului necesitatimp, aşa că am convenit să rămân o vreme la Tübingen după încheierealectoratului de la Freiburg (iulie 1985), în cadrul programului Fundaţiei„Humboldt" pentru foştii bursieri. Profesorul Coşeriu a făcut în acest sens

recomandarea către Fundaţie, care, cu generozitate, mi-a acordat un nou stagiu deşase luni în Germania.

întors în ţară în iulie 1985, la încheierea celor doi ani de lectorat la Freiburg,nu am mai obţinut viza românească de revenire în Germania, pentru a beneficia debursa oferită de Fundaţia „Alexander van Humboldt" (vezi nota 6). Regretam maiales faptul că nu mai puteam face cu E . Coşeriu interviul plănuit (conceput ca ocarte), pe care l-am realizat totuşi după aproape un deceniu.

A m reluat legătura, prin corespon denţă, cu E . C oşeriu: răspundeam , deobicei, la solicitările de a-i trimite cărţi, reviste, articole în fotocopie etc, pe baza



unor liste minuţios întocmite de el. E ra impresionantă dorinţa de informare la zi. cuaproape tot ce se publica în România în materie de lingvistică (şi nu numai).

Permisiunea de a ieşi din nou din ţară am obţinut-o după trei ani, în 1988. In

toamna acelui an am primit o scrisoare de la Gunter Narr, editorul fidel al operelorlui E. Coşeriu în Germania. Mă invita să particip la o festivitate: la Tübingen urmausă i se ofere lui E. Coşeriu (cu întârziere de doi ani) cele trei volume omagialeEnergeia und Ergon, prilejuite de împlinirea, în 1986, de către marele lingvist, avârstei de 65 de ani. Am dat curs invitaţiei şi am luat parte la această sărbătorire,unde au fost prezenţi discipoli şi colaboratori ai lui E. Coşeriu, dintre care cei maimulţi contribuiseră la volumele omagiale (în unul din ele a apărut contribuţia mea,Der sog. Balkansprachtypus: Ein unvollständig deſınierter Terminus).

A venit apoi perioada de după 1989. Toate îngrădirile privind circulaţia înstrăinătate dispăruseră subit. Chiar la începutul anului 1990 Fundaţia „Humboldt" a

trimis foştilor bursieri invitaţia de a vizita Germania (acum reunită), pentru a reluacontactele cu colegii germani şi a stabili proiecte de viitor. Am profitat de invitaţie.Plecam, pentru o lună de zile în străinătate, cu un paşaport pe care nu mai trebuiasă-1 înapoiez îndată după revenirea în ţară. Am revăzut, printre altele, Tübingenul,unde se stabilise, între timp, familia Fassel (Horst şi Luminiţa), pe care ocunoscusem la Freiburg în 1983, când, plecând din Iaşi (erau cadre didactice laUniversitate), se stabilise definitiv în Germania. Cu E . Coşeriu am reluat discuţiadespre interviu. In anii care trecuseră opera savantului se îmbogăţise. Trebuiaucitite lucrările inedite şi formulate noi întrebări. Mi-a propus să reiau şi un altproiect mai vechi, acela de a traduce în româneşte Sincronia, diacronia e historia,despre care avea să afirme mai târziu că „a fost cartea mea cea mea importantă" .

A m revenit în ţară decis să materializez cât mai curând cele două proiecte:cartea-interviu şi traducerea Sincroniei.

In mai multe din întâlnirile noastre, E . Coşeriu mi-a mărturisit cu mâhnire că,deşi era „Doctor Honoris Causa" al Universităţii din Bucureşti, el - care ţinŵ şprelegeri şi comunicări din SUA până în Japonia, ca să nu mai vorbim de Europa -nu fusese niciodată invitat să ţină conferinţe în ţară. In 1990 a adăugatnemulţumirea că Academia Română nu-1 făcuse membru de onoare. Revenit înţară, am aflat că ideea exista, aşa încât foarte curând, în primăvara anului 1992, E.Coşeriu a devenit membru de onoare ala Academiei Române, după ce, cu puţintimp înainte, devenise membru de onoare al Academiei de Ştiinţe din R. Moldova.

In toamna aceluiaşi an, la 15 octombrie 1992, ţinea în ţară, în aula Academiei, lainvitaţia ce i-o adresasem, prima comunicare în limba română 9, intitulată „Limbăistorică" şi dialect (înregistrată şi publicată de noi, după expunerea orală, în revista„Fonetică şi dialectologie", XII , 1993).

8Lingvistica integrală. Interviu cu Eugeniu Coşeriu realizat de Nicolae Saramandu,

Bucureşti, 1996, p. 32.9 După ce a menţionat invitaţia primită de la „prietenul meu, domnul Nicolae

Saramandu", E. Coşeriu a adăugat că va vorbi în limba română, „într-o limbă în care [...]

nu predau, sau nu sunt nevoit să predau de vreo 50 de ani" (Cf. FD, X I I , 1993, p. 55).




Începând cu 1992, E . Coşeriu a venit des în ţară (cel puţin o dată pe an),primind numeroase invitaţii. La Academia Română m-am ocupat de invitarea şi

prezenţa lui la sesiunea ştiinţifică Limba rom ână şi varietăţile ei locale(octombrie 1994), unde a pledat ferm pentru unitatea limbii române (împotrivaaşa-zisei „limbi moldoveneşti"), şi la sesiunea comemorativă consacratăcentenarului naşterii lui Al. Rosetti (octombrie 1995). Textele ambelor expuneri

au apărut în pub licaţii român eşti .în mai 1993, am realizat interviul-carte plănuit cu un aproape un deceniu în

urmă. A fost un interviu-maraton care a durat mai multe zile (2—5 mai şi 16—19mai). Textul propriu-zis l-am înregistrat pe 10 casete audio (în total, 15 ore dediscuţie efectivă). Citisem, în perioadele anterioare de şedere în Germania, toatelucrările (cărţi, articole) care conţineau ideologia lingvistică a lui E . C oşeriu; alte

întrebări (mai ales de amănunt) au apărut pe parcursul interviului.Interviul l-am realizat în casa lui E . Coşeriu de la Kirchentellinsfurt (la vreo 7

km de Tübingen), unde am şi locuit. Făceam cumpărături împreună, mâneamîmpreună (fiecare cu meniu propriu şi cu băutura preferată: el - vin, eu - bere;

uneori făceam „schimb de produse"), ajutam la aşezatul vaselor în maşina despălat, mergeam la poştă etc. Eu conduceam maşina, un „Fiat" (automatic), cu care

mergeam uneori la Tübingen, la Romanisches Seminar; după pensionare (în 1989) ise rezervase lui E . C oşeriu un birou de lucru la facultate, unde primea

corespondenţă (scrisori, cărţi) şi chiar lucra în cursul dimineţii.De mai mulţi ani, E . C oşer iu stătea singur în casa de la Kirchentellinsfurt,

unde locuise împreună cu soţia şi cu cei patru copii (trei fiice şi un fiu), stabiliţiulterior în alte localităţi din Germania 11 . Fiecare dintre copii avusese camera sa lanivelul superior al casei (în una din ele am locuit eu). L a parter se afla extrem debogata şi nepreţuita bibliotecă: rafturile, cu cărţi aşezate pe un rând, acopereau

până la tavan pereţii unui vast living, unde se mai găsea numai televizorul, la care

E . Coşeriu urmărea cu regularitate jurnalul de ştiri de la ora 19. Cărţi se găseau, deasemenea, în holul şi în camera de lucru de la parter a savantului.

Pe o scară interioară coborai în Keller, care ocupa nivelul inferior al casei

(cam de aceeaşi înălţime cu parterul) şi găzduia, printre altele, o valoroasă vinotecā

(cu sticlele aşezate orizontal). E . C oşer iu era băutor de vin, nu de bere; cumpăra, în

magazinele alimentare, vinuri româneşti (din podgorii renumite: Cotnari,Murfatlar, Târnave etc.) şi îi compătimea ironic pe necunoscători, care, la acelaşipreţ, cumpărau vinuri obişnuite (provenind din Italia, Spania, Franţa).

Timp de un deceniu (1992-2001) m-am ocupat de multe vizite ale lui E . C oşeriu laBucureşti (sau în alte oraşe din ţară, via Bucureşti), cu primirea la aeroportul Otopeni (şi cuintervenţiile oficiale pentru a-1 scuti, ca cetăţean uruguayan, de plata vizei de intrare înRomânia).

1 1 Soţia (fiica lingvistului italian V. Pisani), de care se despărţise, locuia în Tübingen,într-un apartament de bloc.



9 Î n t â l n i r i c u Eugeniu C o ş e r i u 27

E . Coşer iu avea un hobby: juca săptămânal la loto (cu o sumă care nudepăşea 50 de mărci germane). L-am întrebat dacă a câştigat . Mi-a spus că acâştigat de mai multe ori, dar că sumele plătite pe bilete depăşeau - binişor, amdedus după tonul vocii - câştigurile .

Camera de lucru a profesorului era ticsită de rafturi şi cutii pline cumanuscrise, multe dintre ele nepublicate. Tot aici era un dulap, pe care 1-a deschis

o dată pentru a-mi arăta însemnele materiale ale titlurilor de „Doctor Honoris

Causa" (togi, îndeosebi de culoare neagră, cu accesoriile aferente). Manuscrisele

inedite se aflau în diferite faze de elaborare. Reuşise să formeze un colectiv deeditori, eu fiind unul dintre ei , care urmau să se ocupe de publicarea textelor inedite

(mie îmi reveneau cele scrise în limba română) .

După ce luam împreună cina şi ascultam jurnalul T V , pe la ora 8 seara

maestrul se aşeza la masa de lucru, pe care o părăsea la primele ore ale zilei

următoare. Uşa camerei-birou rămânând deschisă înspre hol, îl priveam cu m scrie.

Scria şi fuma foarte mult, numai ţigări „Dunhill". Uneori se ridica de pe scaun casă consulte vreo^^arte din raft. Părea să nu observe nimic în jur. Am avut

sentimentul că, în momentele de creaţie, se transporta în altă lume. Concentrarea,

de o putere neobişnuită, î i încremenea chipul: o figură sculpturală!

Ştiam, de mult, că are o putere de muncă neobişnuită, că- i sunt suficiente

patru ore de somn. E . C oşeriu era, cum spuneau unii din colegii să i germani, o„forţă a naturii". Dar nu forţa fizică, ci forţa creatoare a impus personalitatea

savantului.

Dimineaţa , mă striga, de la parter, să luăm micul dejun în încăperea de lângăbucătărie:

-Nicule!- Cobor imediat, domnule profesor!

D u p ă micul dejun continuam interviul, înregistrarea prelungindu-se uneori

până după-amiază.D eş i trăia în G ermania, E . Co şeriu era - cel puţin în ultimii ani ai vieţii , când

l-am cunoscut mai bine - cu inima şi cu gându l în ţară. Credea că în 1991 (întimpul evenimentelor din Rusia care au dus la debarcarea lu i Gorbaciov) Basarabiaa ratat ocazia de a se uni cu Ţara. Ca naţionalist convins, născut în România(1921), pe meleaguri basarabene, E. Coşer iu considera că soluţia pentru salvarea

românilor de peste Prut era unirea lor cu Ţara. L - a interesat totdeauna şi urmărea cumare atenţie tot ce se întâmpla în R. Moldova. Cunoştea foarte bine lupta

intelectualilor basarabeni întru apărarea limbii române, luptă în care s-a angajat

energic, cu autoritatea sa de savant.

Intr-o seară mi-a pus să ascult un disc cu muzică populară din Moldova depeste Prut, atrăgându-mi atenţia asupra frumuseţi i excepţionale a unei tulburătoaredoine basarabene, care ,¾i răscolea sufletul, emoţì©nându-1 profund. In acele

momente, fiinţa lui străbătea locurile natale, pe care, mintal, nu le părăsiseniciodată. Părea o vremelnicie şederea - de câţi ani? 50! - departe de ţară, în lumea

largă, unde îşi câştigase celebritatea




în toamna anului 1993 am primit de la prof. Wolfgang Raible, director laRomanisches Seminar, invitaţia de a reveni la Universitatea din Freiburg, ca

profesor de limba şi literatura română, în urma pensionării lui Paul Miron (era ojumătate de normă, cealaltă jumătate revenindu-i unui cadru didactic local). Timpde patru semestre (până în iulie 1995), am alternat şederea la Freiburg (semestrul I:15 octombrie - 15 februarie, semestrul al IΙ-lea 15 aprilie - 15 iulie; în total şapteluni) cu revenirile la Bucureşti (în vacanţa de două luni dintre semestre şi învacanţa de vară de trei luni), unde conduceam, ca director adjunct, activitateaInstitutului de Fonetică şi Dialectologie „Al. Rosetti" al Academiei Române. LaFreiburg, unde nu aveam obligaţii administrative, am avut timpul necesar ca, pelângă activitatea didactică, să pregătesc pentru tipar lungul interviu (care a apărut în1996) şi să traduc în limba română Sincronia, diacronia e historia (care a apărut în1997) .

Pentru titlul interviului oscilam între Realismul lingvistic (se folosise aceastăsintagmă în legătură cu lucrările lui E . C oşe riu ) 12 şi Lingvistica integrală(determinantul integraΐ,-ă apărea în unele din scrierile sale). Decizia am luat-o în1985, la Barcelona.

Participam, în capitala Cataloniei (împreună cu Stelian Dumitrãscel şi VasilePavel), la reuniunea anuală de lucru a Atlasului lingvistic romanic. într-una dinseri. noi, cei trei români, ne-am aşezat, ca de obicei, la aceeaşi masă, aşteptândcina, în restaurantul hotelului unde fusesem găzduiţi. Mare ne-a fost surprinderea şibucuria când în sală a apărut E . C oşeriu, care participa la o întrunire a programului

„Erasmus", fiind cazat în acelaşi hotel cu noi. Cu chipul luminat, fericit, şi-a

desfăcut larg braţele şi ne-a îmbrăţişat cu nespusă dragoste. De la celelalte mese,colegii romanişt i , care îl cunoşteau pe Coşeriu, priveau scena tăcuţi, impresionaţide patriotismul românilor. Ignorându-i pe ceilalţi, savantul s-a aşezat la masa

noastră, unde era liber un loc. în zilele următoare, de câte ori ne reîntâlneam lamicul dejun sau la masa de seară, Coşeriu era împreună cu noi. Ne simţeamminunat, discutând şi prelungind după cină şederea cu o sticlă de vin roşu spaniol.I-am dat vestea că interviul urmează să apară şi i-am spus cele două varianteprivind titlul cărţii. Fiind de faţă, dl. Dumitrăscel s-a pronunţat pentru Lingvisticaintegrală, titlu cu care E. Coşeriu a fost de acord, considerând, la fel ca noi, căreflectă cel mai bine concepţia sa lingvistică.

In 1996, E . C oşeriu a fost în ţară pentru a participa Ia lansarea cărţiiLingvistica integrală (amplul interviu pe care îl realizasem cu trei ani în urmă),editată de Fundaţia Culturală Română (director adjunct: prof. Mίrcea Anghelescu), al cărei membru de onoare era. Profitând de prezenţa sa la Bucureşti, l-am invitatsă ţină o conferinţă la Facultatea de Litere (decan: prof. Dan-Horia Mazilu) aUniversităţii şi un ciclu de trei conferinţe la Institutul de Fonetică şi Dialectologie„Al. Rosetti" al Academiei Române. în cele patru conferinţe (al căror text, îngrijit

1 Titlul nu mă satisfăcea din cauza conotaţiei pe care cuvântul realism îl căpătase însintagma realismul socialist (desemnând literatura „realistă" scrisă în socialism).



11 întâlniri cu Eugeniu Coşeriu 29

de noi, îl publicăm în volumul de faţă, sub t i t lul Filozofia limbajului), E. Coşeriu aexpus câteva din elementele de bază ale gândirii sale lingvistice. Conferinţele de laAcademia Română au fost urmate de discuţii. Remarca, făcută la un moment dat deE. Coşeriu, că în România e „mai mult citat decât cit i t" , a stârnit reacţia unei părţi

din audienţă , care a încercat să-1 contrazică.în desele vizite pe care le-a făcut în ţară, începând cu 1992, E. Coşeriu a ţinut

numeroase prelegeri, conferinţe sau cicluri de conferinţe în diferite alte o r a ş e 1 3

(Iaşi, Cluj-Napoca, Timişoara , Suceava, Craiova, Constanţa , Târgovişte , Piteşti ,Câmpulung-Muscel , Gala ţ i , Arad , Alba-Iul ia , Oradea), aproape toate universităţ i ledin România (pe drumul deschis, în 1971, de Universitatea din Bucureş t i )acordându-i t i t lul de „Doctor Honoris Causa". Se mândrea cu cele aproape 40 deasemenea t i t lur i , obţinute în diferite ţări; de asemenea, peste 20 de academii şiforuri ştiinţifice din întreaga lume îl aleseseră membru sau membru de onoare. Eraun „record", despre care afirma, cu un orgoliu nedisimulat, că va fı greu să-1

depăşească cineva. Mi-a spus cu acelaşi orgoliu, că Ţara de Sus a Moldovei (cupărţile de peste Prut şi cu Bucovina), de unde provenea el însuşi, a mai datneamului pe Eminescu (poezie), Enescu (muzică) , Iorga (istorie).

în 2001, când a împlinit 80 de ani, E. Coşeriu a fost sărbătorit la Academia

Română , fiind omagiat, de asemenea, de mai multe universităţi din România (Piteşti,Târgovişte, Galaţi) şi din R. Moldova (Chişinău, Bălţi). De sărbătorirea la Academia

Română m-am ocupat şi eu. La festivitatea din aula Academiei Române ,personalitatea savantului octogenar a fost evocată de acad. Eugen Simion,

preşedintele Academiei, acad. Marius Sala, de mine şi de Mircea Borcilă. A m ļ participat, de asemenea, la manifestările organizate la Piteşti (prilej cu care a ţinut, la

Câmpulung-Muscel un ciclu de prelegeri, Româna - limbă romanică, publicate de noiîn volumul de faţă) şi la Galaţi. La iniţiativa mea şi a prof. Stelian Dumitrăscel ,Universitatea „Dunărea de Jos" din Galaţi i-a acordat în 2001 lui E. Coşeriu titlul de„Doctor Honoris Causa". (In 1999, la iniţiativa mea şi a acad. Gabriel Ţepelea, acelaşititlu onorific i-1 decernase Universitatea din Piteşti.) De la Galaţi am venit împreună,în maşina pusă la dispoziţie de rectorul universităţii, la palatul Cotroceni, unde

preşedintele României, Ion Iliescu, i-a conferit cel mai înalt ordin, „Steaua României".Iniţiativa şi propunerea veneau din partea Academiei Române, materializându-se ointenţie mai veche a preşedintelui Academiei, acad. Eugen Simion.

Impresionat de distincţia primită, E. Coşeriu mi-a evocat un moment anterior,

când regele Juan Carlos îi înmânase un înalt ordin al Spaniei.Lungul ş ir de manifestări omagiale din mai 2001, organizate în ţară şi în

R. Moldova, l-au obosit pe Eugeniu Coşeriu. în iarnă, suferise de pneumonie şiabia se întremase. Renunţase la fumat, dar avea în buzunar nelipsitul pachet de

İ J Cu aceste prilejuri, a prezentat - cu numeroase completări, precizări şi nuanţări -principalele elemente ale contribuţiilor sale fundamentale în domeniul teoriei limbii, alfilozofiei limbajului etc.




ţigări „Dunhilľ', care-1 ademenea din când în când. De altfel, în ultimii doi ani,l-am văzut tot mai marcat de oboseală şi de suferinţă. Nu-şi mărturisea, însă,niciodată boala.

In-octombrie 2001 I-am revăzut pe E. Coşeriu la sesiunea omagială de

comunicări organizată de Universitatea „Dunărea de Jos" din Galaţi . Era tot mai

obosit. Mergea sprijinindu-se în două cârje, dar nu făcea caz de acest fapt,

sugerând, astfel, şi celor din jur să-1 ignore. Starea sănătăţii nu îi afecta capacitatea

intelectuală. Asista la comunicări, participa la discuţii, iar în momentele dedestindere, de exemplu, la masa de prânz (în grup restrâns), spunea bancuri sprerelaxarea comesenilor.

în primăvara anului următor, 2002, alte câteva universităţi din România,printre care (la iniţiativa mea) şi cea din Baia-Mare, i-au acordat lui E. Coşeriutitlul de „Doctor Honoris Causa", în absenţă, savantul neputând veni în ţară din

motive de sănătate.în perioada care a urmat, am avut mai multe convorbiri telefonice cu E. Coşeriu.

M ă suna, de obicei, seara acasă. Intervenise ca Fundaţia „Humboldt" să-mifinanţeze o şedere de câteva luni în Germania pentru a mă ocupa de editareamanuscriselor redactate în limba română. (Comentariul, în limba germană, al lui

E . Coşeriu la aceste manuscrise îl înregistrasem pe mai multe casete într-o amplădiscuţie purtată anterior.) într-una din convorbirile telefonice, m-a anunţat bucuros

că Fundaţia mi-a aprobat o şedere de trei luni. Propunerea de finanţare fusesesusţinută cu multă căldură de prof. Hans-Martin Gauger, de la Universitatea din

Freiburg. (In ziua următoare am primit invitaţia oficială de la Fundaţia

„Humboldt".) Am convenit cu profesorul Coşeriu să fiu în Germania în perioadaiulie-septembrie 200214. Activităţile administrative din vara lui 2002, legate deunirea Institutului de Fonetică şi Dialectologie „Al. Rosetti" cu Institutul de

Lingvistică „Iorgu Iordan", m-au determinat să-mi amân plecarea.

în timpul verii, l-am căutat la telefon de mai multe ori pe E . Coşeriu la

locuinţa sa din Kirchentellinsfurt. Nerăspunzând, mi-am închipuit că e plecat înSpania, unde era invitat adesea să ţină conferinţe. Aveam să aflu mai târziu că era

internat în spital. De gravitatea bolii nu vorbise cu nimeni dintre cunoscuţii săi din

ţară. Iulia Coşeriu a ajuns în Germania cu foarte puţin timp înainte ca fratele ei

să-şi dea sfârşitul, la 7 septembrie 2002.

A mâ n â n d u - mi plecarea în Germania, în vara lui 2002, nu ştiam că amânpentru totdeauna reîntâlnirea cu Eugeniu Coşeriu ...

1 4 Urma să-i prezint, cu acest prilej, şi traducerea în limba română (realizatăîmpreună cu câţiva colaboratori), pregătită pentru tipar, a cărţii sale, Teoria del ¡enguaje y lingüísłica general.



B I B L I O G R A F I A L U C R Ă R I L O R L U I E U G E N I U C O Ş E R I U

(1940 - 2001)

Pentru lucrările apărute până în 1987, publicăm lista din Energeia undErgon. Studia in honorem Eugenio Coseriu (editori: Jörn Albrecht, Jens

Lüdtke şi Harald Thun), I , Tübingen, 1988, p. 393 - 408.Lista lucrărilor publicate în perioada 1988 - 2001 ne-a fost pusă la

dispoziţie de autor.

A. S T U D I I L I N G V I S T I C E

1940

1. Limbă şifolklor din Basarabia, în „Revista critică", Iaşi, 14, nr. 2 - 3, p.

1 5 9 - 173.

2. Material lingvistic basarabean, în „Arhiva", Iaşi, 47, p. 93 - 100.

1948

3. Sull 'etimologia del serbocroato bugarštica 'canzone epica in verşilunghi\ ASGM I , l ,p. 7- 9.

4. II fonema mplicito' in romeno, ASGM I , 1, p. 13 - 14.

1949

5.La lingua di Io n Barbu (ċon alcune considerazioni sulla semantica delle lingue 'imparate'), ASGM I , 2, p. 47-53.

1950

6. Lingua e regime in România, ASGM I I , 1, p. 1 8 - 2 1 . 7. Glottologia e marxismo, ASGM I I , 1, p. 25 - 29.

1952

8. Sistema, norma y habla (con un resumen en alemάn), Montevideo; şi înRFHC 9, p. 113-181.

9. Sistema, norma a „parola", Universidad de la Republica, Facultad de

Humanidades y Ciencias, Departamento de Lingüística, Montevideo;

F D , X X - X X I , B u c u r e ş t i , 2001-2002, p. 31-62



3 2 FD, X X - X X I , 2001 - 2002 2

republicat în Studi linguistici in onore di V. Pisani, I , Brescia, 1969?

p. 235 - 253, şi parţial în T. Bolelli (ed.), Linguistica generale,

strutturalismo, linguistica síorica, Pisa, 1971, p. 462 - 466.10. (Cu Washington Vásquez), For the Unifìcaíion of thePhonic Sciences: A

Provisionary Scheme, Universidad de la Republica, Facultad de

Humanidades y Ciencias, Departamente de Lingüística, Montevideo;

traducere în engleză a lucrării de sub nr. 12.

1953

11 . Amado Alonso (1896-1952), Montevideo; şi în RFHC 10, p. 31 - 30.

12. (Cu Washington Vásquez) , Para la unißcaciόn de las ciencias fónicas (Esquemaprovisional), Montevideo; şi în RFHC 10, p. 183-191.

13. Reseñas, Montevideo; cuprinde recenzii la: a) R. Menéndez Pidal,Toponimiaprerrománica hispanica, Madrid, 1952; b) G. Devoto, Studi di

stilistica, Florenţa, 1950; c) Real Academia Española, Nuevas normas de

prosodiay ortografia, Madrid, 1952; şi mAzul 1, Montevideo, p. 135- 146.

1954

14. Forma y sustanciaen los sonidos del lenguaje, Montevideo (cu un

rezumat în engleză) ; şi în RFHC 12, p. 143-217.

15. Reseñas, 2, Montevideo; cuprinde recenzii la: a) G. de Humboldt, Cuatro

ensayos sobre España y America, Buenos Aires, 1951; b) H. Krahe,

Lingüística indoeuropea, Madrid, 1953; c) L. Flórez, Lengua española, Bogota, 1953; d) V. Garda de Diego, Lingüística general y española, Madrid, 1951; e) F. Lázaro Carreter, Diccionario de términos fìlolόgicos, Madrid , 1953; şi în Azul 2, p. 117 - 129.

1955

16. El plural en los nombrespropios, RBF I , 1, p. 1 - 15.

1956

17. La geografia lingüística, Montevideo; şi în RFHC 14, 1955, p. 29 - 69;retipărire: Universidad Nacional de Tucumán, Facultad de Filosofía y

Letras, Tu cu mán , 1961 şi Montevideo, 1964.

18. La creaciόn metaforica en el lenguaje, Montevideo; şi în RNM 187,

p. 82 - 109; retipărire: Universidad Nacional de Tucumán , Facultad de

Filosofĭa y Letras, Tucumán , 1961.

19. Logicismo e antilogicismo em gramatica, RBF I I , 2, p. 223 - 244;

traducere în portugheză a lucrării de sub nr. 20; trad. E. Pereira Filho.



3 Bibliografia lucrărilor lui Eugeniu Coşeriu 33

1957

20. Logicìsmo y anîilogicistno en lagramatica, Montevideo; şi în RNM 189,

1956, p. 456 - 473; ediţia a doua, Montevideo, 1958.21 . Determinaciόn y entorno. Dos problemas de una lingüística del hablar,

RJb 7, 1955 - 56, p. 29 - 54; republicat în Círculo Lingüistico de Valparaiso, Valparaíso, 1959, şi Universidad Nacional de Tucumán,Facultad de Filosofía y Letras, Departamente de Letras, Tucumán, 1961.

22. Sobre elfuturo românce, RBF I I I , 1, p. 1 - 18.

23. Contribuciones a los debates del VIII Congreso Intemacional de los

Linguistas, Universidad de la Republica, Facultad de Humanidades y

Ciencias, Montevideo; şi în „Proceedings of the Eighth International

Congress of Linguists", Oslo, 1958, p. 200 - 202, 489 - 490, 565 - 568,

697 - 699; şi în QIGB I I I , 1958, p. 125- 129.

1958

24. Sincronia, diacronia e historia. El problema del cambio lingüístico,Montevideo; şi în RFHC 15, 1957, p. 201 - 355; reproducere

fotomecanică, Tübingen, 1969.

1960

25. Sobre las llamadas 'construcciones con verbos de movimiento': un

problema hispάnico. Comunicação apresentada ao ΓV Colóquio

Internaçional de Estudos Luso-Brasileiros, Salvador (Bahia), 1959, Montevideo.

26. Sistema, norma e fala [Universidade, Faculdade de Letras], Coimbra; traducere în portugheza, de J. H. de C. [J. Herculano de Carvalho], a

lucrării de sub nr. 9. .2¾ģA ı m .

1961

27. ¿Arabismos o romanismos?, Universidad de la Republica, Facultad de

Humanidades y Ciencias, Montevideo; şi în NRFH 15 (= Homenaje a

Alfonso Reyes), 1961, p. 4 - 22.

28. Zum Thema Logik und Grammatik, ZRPh 77, p. 517 - 521.

1962

29. Sobre las llamadas „ construcciones con verbos de movimiento": un

problema hispάnico, Montevideo; variantă augmentată a lucrării de sub

nr. 25; şi în RFHC 20, p. 121 - 126.

30. Teoria del lenguaje y lingüistica general. Cinco estudios, Madrid; ediţiaa doua, Madrid, 1967; retipărire: Madrid, 1970. Cuprinde lucrările de

sub nr. 8, 14, 16, 20,21.



34 FD , X X - X X I , 2001-2002 4

3 1 . Sinchronĳa, diachronĳa i istorija (Problema jazykovogo izmenenija), în

V. A. Zvegincev (ed.), Novoe v lingvisĭike, I I I , Moscova, p. 123 - 3 4 3 ; traducere în limba rusă, de I . A. Meľčuk, a lucrării de sub nr. 2 4 .

1964

32 . Pour un e sémantique diachronique structurale, TLiLi , II , 1, p. 139 - 1 8 6 ;fragmente reproduse în A. Rey (ed.), La lexicologie, Paris, 1 9 7 0 , p.

1 3 7 - 1 4 1 .

1965

33 . Critique de la glottochronologie appliquée aux langues romanes, în

„Actes du Xe

Congres International de Linguistique et Philologie

romanes" (Strasbourg 1962), Paris, p. 87 - 95; republicat în J. M .Anderson, J. A. Creore (ed.), Readings inRomânce Linguistìcs, Haga,

1 9 7 2 , p. 4 4 5 - 4 5 4 .

34 . Intervenţii la discuţii, în „Actes du Xe

Congres International de

Linguistique et Philologie romanes", (Strasbourg 1962), Paris, p. 96 ,

1 4 7 , 173 - 174, 1 8 5 - 186, 242, 8 8 5 - 8 8 6 , 1233.

1966

35 . Structure lexicale et enseignement du vocabulaire, în „Actes du premier

Colloque International de Linguistique appliquée", Nancy, p. 175 - 2 5 2 ;republicat în Les théories linguistiques et leurs applications, Conseil de

l'Europe, Strasbourg 1 9 6 7 , p. 9 - 5 1 ; fragmente reproduse în A. Rey

(ed.), La lexicologie, Paris, 1970, p. 141 - 143.36 . 'Tomo y me voy'. Ein Problem vergleichender europäischer Syntax, VR

2 5 , p. 1 3 - 5 5 .

1967

37 . François Thurot, ZFSL 77 , p. 3 0 - 34 .38. Das Phänomen der Sprache und dos Daseinsverständnis des heutigen

Menschen, în „Die pädagogische Provinz" 1 - 2 , p. 11 - 2 8 .39 . L 'arbitraire du signe. Zur Spätgeschichte eìnes aristotelischen P>egriffes.

ASNS 2 0 4 , p. 81 - 1 1 2 .

40 . Lexikalische Solidaritäten, în Poetica 1, p. 293 - 3 0 3 ; , republicat în

W . Kallmeyer, W. Klein, R. Meyer-Hermann, K . Netzer, H. J. Siebert

(ed.), Lektürekolleg zur Textlinguistik, voi. 2: Reader, Frankfurt/Main

1974, p. 7 4 - 8 6 , şi în H. Geckeler (ed.), Strukturelłe Bedeutungslehre,

Darmstadt 1978 , p. 2 3 9 - 253 .

41. Georg vo n der Gabelentz et la linguistique synchronique, în „Word" 23

(= Linguistic Studies Presented to André Martinet, I), p. 74 - 100;

republicat în G. von der Gabelentz, Die Sprachwissenschafl, ihre



Aufgaben, Methoden und bisħ¢rigen Ergebnisse, retipărire a ediţiei a

doua, 1901) ed. G. Narr şi U . Petersen, Tübingen 1969, p. [5] - [40].42 . Zur Vorgeschichte der struktureìlen Semantik: Heyses Analyse des

Wortfeldes `Schalľ, în To Honor Roman Jakobson. Essays on theOccasŧón of Hìs Seventieth Birthday, I , Häga , p. 489 - 498.

43 . Lexical Structure and the Teaching of Vocabulary, înLinguistic Theories

and Their Applications, The Council of Europe, Strasbourg, p. 9 - 52;

traducere în engleză a lucrării de sub nr. 35.

1968

44 . Sincronia, diacronia y tipologia, în „Actas del XI Congreso

Internacional de Lingüística y Filologia Románicas" (Madrid 1965), I ,

Madrid, p. 269-281.

45 . GraecaRomanica, în SertaRomanica. Festschrift für Gerhard Rohlfszum 75. Geburtstag, Tübingen, p. 45 -57.

46. Der Mensch und seine Sprache, în H. Haag şi F. P. Möhres (ed.),

Ursprung und Wesen des Menschen (Tübingen, p. 67 - 97).47 . GeneralPerspectives, în R. Lado, N. A. McQuown, S. Saporta (ed.),

Current Trends in Linguistics, IV, Ibero-American and Caribbean

Ĺinguistics, Haga, p. 5-62.

48. Les structures ĭexématiques, în Probleme der Semantik, ed. Th. Elwert (=

ZFSL, Beiheft, N . F., 1), p. 3 - 16. 49. que ki contene, în Festschrift Walther von Wartburg zum 80. Geburtstag,

Tübingen, p. 333 - 342.

50 . Coordinaciόn latina y coordinación romanica, în „Actas del III Congreso Español de Estudios Clásicos", I I I , Coloquio de estudios estructurales sobre las lenguas clάsicas, Madrid, p. 35 - 57.

51 . El aspecto verbal periĵrάstìco en griego antiguo, în „Actas del III Congreso Español de Estudios Clásicos", I I I , Coloquio de estudios estructurales sobre la s lenguas clάsicas, Madrid, p. 93 - 116.

52. Semantisches und Etymologisches aus dem Rumänischen, în „Verba et Vocabula. Ernst Gamïllschegzum 80. Geburtstag. München, p. 135 - 145.

SÒ.Adam Smith und die Anfánge der Sprachtypologie, în Wortbildung,

Syntax und Morphologìe. Festschrift zum 60. Geburtstag von Hans

Marchand, Haga, p. 46 - 54; republicat în A. Smith, A Dissertatìon on

th e Origin ofLanguages, ed. G. Narr, Tübingen 1970, p. 15 - 25. 54. Intervenţii la discuţii, în „XI Congreso Internacional de Lingüística y

Filologia románicas. Actas", Madrid, p. 282 - 283, 647, 659, 690, 708,

1394, 1487, 1874, 1910.

1969

55. Semantik, innere Sprachform und Tiefenstruktur, Romanisches Seminar,

Tübingen; şi în „Folia linguistica"4, 1970, p. 53 - 63.



F D , X X - X X I , 2001 -2002 6

56. Synchronie, Diachronie und Typologie, Romanisches Seminar, Tübingen;traducere în germană a lucrării de sub nr. 44, trad. U . Petersen; republicat

în D. Cherubim (ed.), Sprachwandel. Reader zur diachronischen

Sprachwissenschaft, Berlin şi New York 1975, p. 134 - 149.

57. La struttura del lessico, în Società di Linguistica Italiana, La grammatica, la ĭessicologia, Roma; ed. a doua, 1972, p. 43 - 58; traducere în italiană a lucrării de sub nr. 48.

58. Ĺeksičeskie solidarnosti, în P. N. Denisov şi L. A. Novikov (ed.),

Voprosy učebnoj leksikografıi, Moscova, p. 93 - 104; traducere în rusăa lucrării de sub nr. 40; trad. I . G. Oľšanski j .

1970

59. Sprache. Strukturen und Funktionen, (ed.) U . Petersen, Tübingen, ediţiaa doua, Tübingen 1971; traducere în germană a lucrărilor de subnumerele 7, 9, 18, 22, 44 (= retipărire a lucrării de sub nr. 56), 48, 50;

trad. U. Petersen, H. Bertsch, G. Köhler; cuprinde şi lucrările de sub

numerele 37, 38, 42, 46, 55.

60. Einführung in die strukturelle Betrachtung des Wortschatzes, Tübingen,ediţia a doua, Tübingen 1973; traducere în germană a lucrărilor de sub

numerele 35,48; trad. E.Brauch (nr. 35) şi G. K öhler (nr. 48).

61. Kielimaantiede, Helsinki; traducere în finlandeză a lucrării de sub nr. 17.

62. Bedeutung undBezeichnung im Lichte der strukturellen Semantik, în

P. Hartmann, H. Vernay (ed.), Sprachwissenschaft und Übersetzen,

München, p. 104-121.63. Über Leistung und Grenzen der kontrastiven Grammaíik, în „Problemeder kontrastiven Grammatik". Jahrbuch 1969 des IDS, Düsseldorf,

p. 9 - 30; retipărit în G. Nickel (ed.), Reader zu r kontrastiven Linguisîik,Frankfurt/Main 1972, p. 39 - 58.

64. Georg vo n der Gabelentz y la lingüístiċa sincronica, RLA 8, p. 15 - 64; traducere în spaniolă a lucrării de sub nr. 41; trad. M. Bianchi şi

N. Cartagena.

65. Zusammenfassung der Ergebnisse, în Probleme der kontrastiven

Grammatik. Jahrbuch 1966 des IDS, Düsseldorf, p. 175 - 177.

197166 . [U]Etude structurale du contenu lexical, Sinaia.

67. Essai d'une nouvelle typologie des langues romanes, Sinaia.

68. Teoria del linguaggıo e linguistica generale. Sette studi, Bari; traducere

în italiană a lucrărilor de sub nr. 8, 14, 20, 32, 40, 46, 48; trad.

R. Simeone.

69. Zur Sprachtheorie von Juan Luis Vives, în Festschrift zum 65.

Geburŧ&tag von Walîer Mönch, Heidelberg, p. 234 - 255.



7 Bibliografia lucrărilor lui Eugeniu Coşeriu

Ί0.Thesen zum Thema 'Sprache und Dichtung , în W.-D. Stempel (ed.), Beiträge zur Textlinguistik, München, p. 183 - 188; retipărit în R.

Brütting şi B. Zimmermann (ed.), Theorie-Literatur-Praxis,

Frankfurt/Main 1975, p. 85 - 90.71. Das Problem des Überseîzen bei Juan Luis Vives, în Jnierlinguistica.

Sprachvergleich und Übersetzung. Festschrift zum 60. Geburtstag von

Mărio Wandruszka, Tübingen, p. 571 - 582.72 . Das Problem de s griechischen Einflusses au f das Vulgώ·latein, în Sprache

und Geschichte. Festschrift fur Harri Meier zum 65 . Geburtstag, München, p. 135- 147; retipărit în G. Narr (ed.), Griechisch und Romanisch,

Tübingen 1971, p. 1-15, şi în R. Kontzi (ed.), Zur Entstehung der

romanischen Sprachen, Darmstadt 1978, p. 448 - 460.73 . The Situation in Linguistics, în Collection of Papers Commemorating

the 50,h

Birthday of the Korean Language Research Society, Seoul,

p. 483 - 492; traducere în engleză a lucrării de sub nr. 82.

74. Intervenţii ladiscuţii în W.-D. Stempel (ed.), Beiträge zur Textlinguistik,

München, p. 189 - 197, 199. 200, 201, 202, 207 - 209, 211, 226 - 228,

247 - 248, 272 - 274, 275, 276 - 277, 282 - 285, 287 - 288, 288 - 291,291 -292, 294-297.

1972

75 . Über die Sprachtypologie Wilhelm von Humboldts. Ein Beitrag zur

Kritik der sprachwissenschafilichen Überlieferung, în Beiträge zur

vergleichenden Literaturgeschichte. Festschrift fiir Kurt Wais 65.

Geburtstag, Tübingen, p. 107 - 135.

76 . Sobre las categorías verbales ('partes de la oraciόn'), RLA 10, p. 7 - 25. 77. Las etimologias de Giambullari, în Homenaje a Antonio Tovar, Madrid,

p. 95- 103. 78. Sobre el desarrollo de lingüistica, Seminarul „Interdisciplinaridad de la

Enseñanza e Investigación", Vigo (Preprint). 79. Logicisme et antilogicisme en grammaire, RLaRo 80, p. 3 - 28;

traducere în franceză a lucrării de sub nr. 20.

79a. Georg von der Gabelentz und die synchronische Sprachwissenschaft, în

G. von der Gabelentz, Die Sprachwissenschaft, ìhre Aufgaben,

Methoden und bisherigen Ergebnisse, retipărire a ediţiei a doua, din1901, ed. G. Narr şi U. Petersen, ediţia a doua, Tübingen, p. 3 - 35;

traducere în germană a lucrării de sub nr. 41, trad. U . Petersen.

80. Prefaţă la N. Cartagena, Sentido y estructura de las construcciones

pronom ina¡es en españoì, Concepción (Chile), p. 9 - 11.81. Intervenţii la discuţii, în E. GüΊich şi W. Raible (ed.), Textsorten.

Diĵferenzierungskriterien aus linguisticher Sicht, Frankfurt/Main; ediţiaa doua, 1975, p. 17, 18, 22, 23, 74 - 75, 78, 108 - 109, 110, 138 - 139,

140, 157, 160, 173- 174, 181.



38 FD , X X - X X I , 2001-2002 8

1973

82. Die Lage in der Lingυistik, Innsbruck (= Innsbrucker Beiträge zur

Sprachwissenschaft, Vorträge 9) . 83. Teoria del lenguaje y lingüistica general. Cinco estudios, Madrid, ediţiaa treia, revăzută şi adăugită, a lucrării de sub nr. 30; reimprimare 1978,

1982.84. Sincronia, diacronia e historia, Madrid, ediţia a doua, revăzută şi

adăugită a lucrării de sub nr. 24; reimprimare 1978.

85. Semantik und Grammatik, în „Neue Grammatiktheorien und ihre

Anwendung auf das heutige Deutsch". Jahrbuch 1971 des IDS,

Düsseldorf, p. 77 - 89.

86. Sulla tipologia linguistica di Wilhelm von Humboldt, Contributo alia

critica deïla tradizione linguistica, LS 8, p. 235 - 266; traducere în

italiană a lucrării de sub nr. 75, trad. G. Cantarutti; republicat în

L. Heilmann (ed.), Wilhelm vo n Humboldt nella cultura contemporanea,

Bologna, 1976, p. 133 - 164.

86a. Referiri la contribuţii ale autorului privind lingvistica textului, în W . U.

Dressler şi S. J. Schmidt, Textlinguistik. Kommentierte Bibliographie,

München, p. 8, 58, 90.

1974

87. Synchronie, Diachronie und Geschichte. Das Problem des

Sprachwandels, München; traducere în germană a lucrării de sub nr. 24,

trad. H . Sohre.

88. (Cu H. Geckeler), Linguistics and Semantics, în Th. A. Sebeok (ed.),

„Current Trends in Linguistics", X I I , Linguistics an d Adjacent Arts an dSciences, Haga şi Paris, p. 103 - 171.

89. Les universaux linguistiques (et Ies autres), în „Proceedings of the

Eleventh internaţional Congress of Linguists", I , Bologna, p. 47-73.

90 . Sém antika, vnitřní jazyková forma a hloubkovά struktura, în S. Machová

(ed.), „Principy strukturní syntaxe", I , Antologie, Praga, p. 31 - 38; traducere în cehă a lucrării de sub nr. 55, trad. O. Procházka.

91. Intervenţii la discuţii, în Proceedings of the Eleventh International Congress

ofLinguists, Bologna, I , p. 101, 731 -732; I I , p. 293, 880- 881.

1975

92 . Sprachteorie und allgemeine Sprachwissenschaft. 5 Studien, München;traducere în g e rm an ă a lucrării de sub nr. 30, t raducă to r şi editor

U . Petersen.

93 . Die Sprachgeographie, Tübingen; traducere în germană a lucrării de sub

nr. 17; traducător şi editor U. Petersen.




94. Sprache und Funktionalität bei Fernão de Oiiveira (1536), Lisse; cu

titlul 'Taal enfunctionaliteit' bei Fernão de Oliveira, şi în Ut Videam:

Contributions to an Understanding ofLinguistics. For P. Verburg on

the Occasion ofl·lis 7(Γ Birthday, Lisse 1975, p. 67 - 90. 95 . Andrés de Poza y las lenguas de Europa, în Studia hispanica in honorem

R. Lapesa, I I I , Madrid, p. 199 - 217. 96 . Andreas Müller unddie Latinität de s Rumänischen, RRL 20, 4 [= Omagiu

lu i Al . Graur], p. 327 - 332. 97 . Die rumänische Sprache bei Hieronymus Megiser (1603), SCL 26, 5

[= Omagiu lu i Al . Rosetti], p. 473 - 480. 98 . Lateinisch-romanisch VAS 'Schiff', RRL 20, 5 [= Omagiu lu i Al . Rosetti],

p. 469-475. 99 . Die sprachlichen (und die anderen) Universalien, în B. Schlieben-Lange

(ed.), Sprachtheorie, Hamburg, p. 127 - 161; traducere în germană alucrării de sub nr. 89, trad. G. Breitenbürger.100. G/iuniversali linguistici e g¡i altri, în L. Heilmann şi E. Rigotti (ed.),

La linguistica: aspetti e problemi, Bologna, p. 377 -412; traducere în

italiană a lucrării de sub nr. 89; trad. E. Rigotti.101. Der periphrastische Verbalaspekt im Altgriechischen, în „Glotta" 53,

p. 1 - 26; traducere în germană a lucrării de sub nr. 51; trad. E. Köhler.102. Prefaţă la J. Albrecht (ed.), Pierre-Nicolas Bonamy. Vier Abhandlungen

zum Vulgärlatein und zur Frühgeschichte des Franzòsischen,Tübingen, p. 1-4.

1976

103. Logique du langage e logique de la grammaire, în J. David şi R. Martin(ed.), Modèles logiques et niveaux ďanalyse linguistique, Paris, p. 15 - 33.

104. Vers une typologie des champs lexicaux, în „Cahiers de lexicologie" 27,

p. 30-51.

105. Die funktionelle Betrachtung des Wortschatzes, în „Probleme der

Lexikologie und Lexikographie". Jahrbuch 1975 des IDS, Düsseldorf,

p. 7-25.

106. Zur Kenntnis der rumänischen Sprache in Westeuropa im 16.

Jahrhundert(Genebrard

und Andrésde Poza),

în „Scritti in onore diGiuliano Bonfante", I I , Brescia, p. 527 - 545. |ẄS$î 107. Stiernhielm, die rumänische Sprache und das merkwürdige Schicksal

eines Vaterunsers, în „Romanica" 8, 1975 (= Estudios dedicados a

D. Găzdaru, ΓV), La Plata, p. 7 - 23. 108. Un germanista vizcaíno en el sigĭo XVI. Andrės de Poza y el elemento

germanico del español, în „Anuario de Letras", México , 13, 1975, p. 5-16.



40 F D, X X - X X I , 2001 -2002 10

109. Das rumänische im Ύocabulario' von Hervάs y Panduro, ZRPh 92, p. 394 - 407.

110. Stellungnahme zu den '12 Fragen', în Objecíives and Questions de

H . Seiler, în „AKUP. Arbeiten des Kölner Un¡versalien-Projekts" 25, p. 93 -98.

111. Perspectivas gerais, în A. J. Naro (ed.), Tendências atuais da lingüística e da filologia no Brasiì, Rio de Janeiro, p. 12 - 44; traducere în portugheză a lucrării de sub nr. 47; trad. M . W . Averburg.

1977

112. Principìos de semantica estructural, Madrid; ediţia a doua, Madrid1981; republicare 1986; traducere în spaniolă a lucrărilor de sub nr. 32,

35, 40, 48, 62, 104, trad. M. Martínez Hernández; cu un cuvânt înainteal autorului.

113. Tradiciόn y novedad en la ciencia del lenguaje, Madrid, cuprinde lucrările de sub nr. 11, 15a, 47 (originalul în spaniolă), 64, 77 şi, în

traducere spaniolă, nr. 37, 39, 42, 53, 69, 71, 75, (trad. M. MartínezHernández); cu completări la nr. 37, 39, 41, 47, 71.

114. Estudios de ĭingϋística romanica, Madrid; cuprinde nr. 13a, 13c, 22, 27, 29, 36 (originalul în spaniolă), 50, 51 şi, în traducere spaniolă, nr. 45,

49. 52, 72, 97 (trad. M . Martínez Hernández); cu completări la nr. 36

şi 51; cu un cuvânt înainte alautorului.

115. El hombre y su lenguaje. Estudios de teoria y metodologia lingüística,

Madrid; retipărire 1985; cuprinde nr. 13b, 17 (variantă revizuită), 18,

23 (parţial), 44, 78 şi, în traducere spaniolă, nr. 34 (parţial; traducerea

autorului) şi nr. 33, 38, 46, 70, 82, 133 (trad. M. Martínez Hernández);cu un cuvânt înainte al autorului.

116. Zu Hegels Semantik, în „Kwartalnik Neofïlologiczny" 24, 2 - 3

[= Gedenkschrift L . Zabrocki], p. 183 - 193.

117. Schellings Weg von der Sprachphilosophie zum Sprachmythos, în

Festgabe für Julius Wilhelm zu m 80. Geburtstag (= ZFSL, Beiheft,

N . F. 5), p. 1-16.

118. Sprachliche Interferenz be i Hochgebildeten, în Sprachliche lnterferem.

Festschriftfu r W. Betz, Tübingen, p. 77 - 100.

119. lnhaltliche Wortbildungslehre (am Beispìel des Typos 'coupe-papier'),

în H. E. Brekle şi D. Kastovsky (ed.), Perspektiven der

Wortbildungsforschung, Bonn, p. 48 - 61.120. V ulgärlatein und R umänisch in der deutschen Tradition, în Homenaje a

Rodolfo Grossmann, Frankŕurt/Maίn , p. 337 - 346.

121. Rum. prat ein 'ghost word`? Mit einem Zeugnis von Martin Opitz, ASNS214, p. 89-93.



Bibliografia lucrărilor lui Eugeniu Coşeriu

122. Zur Kenntnis des Rumänischen in Westeuropa um 1600. Megiser und

Botero, CL· 22 [= Omagiu lui D. Macrea], p. 151 - 153.

123. Rumänisch undRomanisch bei Hervάs y Panduŗo , în „Dacoromânia" .

Jahrbuch fur östliche Latinität 3, 1975 - 76, p. 113 - 134. 124. Antrittsrede an der Heidelberger Akademie der Wissenschafien, în

Jahrbuch der Heildelberger Akademie der Wissenschafìen, p. 107 - 110.

125. Lingvistic (and others) Universals, în A. Makkai , V. Becker Makkai , L . Heilmann (ed.), Linguistics at the Crossroads, Padova şi Lake

Bluff, I I I , p. 317 - 346, traducere în engleză a lucrării de sub nr. 89;

trad. V. Becker Makkai.126. L 'étude fonctionnelle du vocabulaire. Precis de lexématique, în

„Cahiers de lexicologie" 29, 1976, p. 5 - 23; traducere în franceză a

lucrării de sub nr. 105; trad. A. Abel.

127. L 'uomo e il su o ìinguaggio, în „Agora". Filosofīa e letteratura, 14 - 15, Ľ A q u i l a , p. 9 - 22; traducere în italiană a lucrării de sub nr. 46; trad.

G. B. Bucciol .128. Sovremennoe poïoženie v lingvistike, în „Izvestija Akademii Nauk

SSSR. Serija literatury i jazyka" 36, Moscova, p. 514-521; traducere

în rusă a lucrării de sub nr. 82.

1978

129. Gramatica, semantica, universales. Estudiosde lingüística funcionaì,Madrid; cuprinde nr. 76 şi, în traducere spaniolă, nr. 55, 63, 85, 89,

103, 105, 119; trad. M. Martínez Hernández); cu un cuvânt înainte alautorului.

130. Los Universales lingüísticos (y los otros), México (Asociación de

lingüística y Filologia de la America Latina, Cuadernos de Lingüística2); traducere în spaniolă a lucrării de sub nr. 89; trad. C I. Parodi.

131. Dos estudios sobre Juan Luis Vives, México (Asociación de lingüísticay Filologia de la America Latina, Cuadernos de Lingüístìca 4);

traducere în spaniolă a lucrărilor de sub nr. 69 şi 71; trad. U. Schmidt

Osmanczik.

132. Falsche undrichtige Fragesteĭlungen in der Übersetzungstheorie, în

L. Grähs, G. Korlén, B. Malmberg (ed.), Theory and Practice of Translation, Berna - Frankfurt/Main - Las Vegas, p. 17 - 32; retipărit în

Übertsetzungswissenschaft, ed. W. Wilss, Darmstadt 1981, p.27 - 47.

133. Grammaire transformationnelìe et grammaire historique, în „XIV

Congresso Internazionale di Linguistica e Filologia Romanza, Att i" , I , Napol¡ - Amsterdam, p. 329 - 342.

134. Hervás unddas Substrat, SCL 29, 5 [= Omagiu lu i I . Iordan], p. 523 - 530. 135. Lo que se dice de Hervάs, în „Estudios ofrecidos a Emilio Alarcos

Llorach", I I I , Ovideo, p. 35 - 58.



42 FD , X X - XX I . 2001 - 2002 12

136. Das sogenannte 'Vulgärlatein' und die ersten Diĵferenzierungen in der

România, în R. Kontzi (ed.), Zur Enîstehung der romanischen

Sprachen, Darmstadt, p. 257 - 291; traducere parţială în germană alucrării de sub nr. B 4; trad. W. Öesterreicher.137. Für eine strukturelle diachroneSemantik, în H. Geckeler (ed.),

Struktureìle Bedeutungslehre, Darmstadt, p. 90 - 163; traducere în

germană, revăzută de autor, a lucrării de sub nr. 32; trad. G. Köhler.138. Eìnführung in die strukturelle Betrachtung des Wortschatzes; Die

lexematischenStrukturen, în H. Geckeler (ed.), Strukturelle

Bedeutungslehre, Darmstadt, p. 193 - 238; variantă revăzută de autor a

lucrării de sub nr. 60.

139. Intervenţii la discuţii, în „XΓV Congresso Internazionale di Linguistica

e Filologia Romanza, At t i " , I , Napoli - Amsterdam, p. 130 - 131,

344_346, 348. 140. Intervenţii la discuţii, în L. Grähs, G. Korlén, B. Malmberg (ed.),

Theory andPracticeof Translation, Berna - Frankfurt / Main - Las

Vegas, p. 65, 66 - 67, 104, 117, 131, 132, 145 - 146, 147, 148, 149,

165, 288 - 289, 338, 340 - 341, 342, 344, 349 - 350.

1979

141. Teoria da linguagem e lingüística general.Cinco estudos, Rio de

Janeiro; traducere în portugheză a lucrării de sub nr. 83, trad. A. Dias

Carneiro şi revăzută de C. A. de Fonseca şi M . Ferreira.

142. Sincronia, diacronia e hìstόria. O problema da mudança ¡inguística, Rio de Janeiro, traducere în portugheză a lucrării de sub nr. 84, trad.

C. A. de Fonseca şi M . Ferreira.

143. Ippan-gengogaku nyūmon [Introducere în lingvistica generală], Tokio;

traducere în japoneză a lucrării de sub B 11, după un manuscris, în

italiană, corectat şi îmbogăţit; trad. Shimomiya T.

144. Sprache. Strukturen und Funktionen, ediţia a treia, revăzută şi

îmbunătăţită, a lucrării de sub nr. 59, Tübingen.145. 'Tenir Dieupar Iespieds', în Mélanges ďétudes romanes offerts à Lei\`

Ffydal (= „Revue romane", numéro special 18), p. 34 - 44.

146. Der Fall Schopenhauer. Ein dunkles Kapitel in der deutschen

Sprachphilosophie, în Integrale Linguistik. Festschrifi für Helmut

Gipper, Amsterdam, p. 13-19.

147. Έin Weib is t ein Weib', afi\ femme que femme, rum. femeia ca femeia,

în Festschrift Kurt Baldinger zum 60. Geburtstag, Tübingen, p. 266 - 282. 148. Verbinhalt, Aktanten, Diathese. Zur japanischen Ukemi-Bildung, în

Sprache und Sprechen. Festschrift fur Eberhard Zwirner zum 80.

Geburtstag, Tübingen, p. 35 - 55.




149. rò εv σηµσívεıv. Bedeutung ımd Bezeiclmung bei Aristoteles, ZPSK 32

[= Omagiu G. Meier], p. 432 - 437.

150. Humanwissenschaften und Geschichte. Der Gesichtspunkt eines

Linguisten, în Det Norske Videnskaps-Akademi, Årbok 1978, Oslo,

p. 118-130.

151. Humboldt und die moderne Sprachwissenschaft, în Arnold Čikobavas(dadadebis 80 c'listavisadmi midzghvnìli k'rebuli) [= Omagiu A.

Čikobava] , Tiflis, 1979, p. 20 - 29.

152. A perspectivação funcional do léxico, în M. Vilela (ed.), Problemas da

lexicologia e lexicografa, Porto, p. 15-33; traducere în portugheză a

lucrării de sub nr. 105; trad. M . Vi le la .153. Tesis sobre el tema '¡enguaje y poesía ', în „Lingüística españoIa actual"

I , 1, p. 181 - 186; variantă revăzută a traducerii spaniole de sub nr. 115.154. Gengo-chirigaku nyūmon [= Introducere în geografia lingvistică], în

rezumatele publicate cu ocazia reuniunilor 22, 23, 24, 25, 28 şi 29 ale

Nihon-hōgen-kenkyūkai, 1976 - 1979; traducere în japoneză a lucrăriide sub nr. 93; trad. Shibata T.

155. Contribuţie la Streitgespräch zur Historìzität von Sprechakten între

B . Schlieben-Lange şi H . Weydt, „Linguistische Berichte"60, p. 74-78.

1980

156. Lições de lingüística general, Rio de Janeiro, traducere în portugheză amanuscrisului italian revăzut, de sub nr. B 11; trad. E. Bechara.

157. Tradição e novidade na ciência da linguagem, Rio de Janeiro, traducere

în portugheză a lucrării de sub nr. 113; trad. C. A. de Fonseca şi

M . Ferreira.

158. Interdisciplinarità e linguaggio, în G. Braga, V. Braitenberg, C. Cipolli,

E. Coşeriu, S. Ċrespi-Reghizzi, J. Mehler, R. Titonē, L'accostamento interdisciplinare allo studio del linguaggio, Milano, p. 43 -65.

159. Ήistorische Sprache' und 'Dialekt', în J. Göschel, P. Ivić, K. Kehr

(ed.), Dialekt und Dialektologie. Ergebnisse des Internationalen

Symposions Zur Theorìe des Dialekts, Marburg/Lahn, 5 - 1 0 Sept. 1977, Wiesbaden, p. 106 - 122.

160. Un précurseur méconnu de la syntaxe structurale: H. Tiktin, în

Recherches de linguistique. Hommages à Maurice Leroy, Bruxelles,

p.48-62.

161. Aspect verbal ou aspects verbaux? Quelques questions de thėorie et de mėthode, în J. David, R. Martin (ed.), La notion d'aspect, Metz, p. 13-23.



4 FD , X X - XX I , 2001 -2002 14

162. Griselini, das Rumänische und das Vulgärìatein, în Stimmen der

România. Festschrìfi für W. Th. Elwert zum 70. Geburĭstag,

Wiesbaden, p. 537-549. 163. Sibi in sinum spuere, în România cântat. G. Rohlfs zum 85. Geburtstag gewidmet, voi . I I : Interpretation, Tübingen, p. 679 - 681.

164. Sardica ut in oppidis, în Italic and Românce. Linguistic Studies in

Honor of Ernst Pulgram, Amsterdam (= „Current Issues in Linguistic

Theory" 18), p. 317-326. 165. Der Sinn der Sprachtypologie, în T. Thrane, V . Winge, L. Mackenzie,

U. Canger, N. Ege (ed.), Typoìogy and Genetics of Language, Copenhaga, („Travaux du cercle linguistique de Copenhague" XX ) , p. 157- 170.

166. Partikeln und Sprachtypus. Zur strukturell-funktione!len Fragestelĭung in der Sprachtypologie, în Wege zur Universalienforschung.

Sprachwissenschaflliche Beiträge zum 60. Geburtstag von H. Seiler.

Tübingen ,p . 199-206. 167. Vom Primat der Geschichte, în „Sprachwissenschaft" 5, p. 125 - 145. 168. Rum. a socoti. Ungarisch, ukraìnisch oder iateinisch?, în Romanica

Europaea et Americana. Festschrift fü r H. Meier, 8. ian. 1980, Bonn, p. 148- 155.

169. Altrum. care 'weshalb', '(und) daher', 'so daß`, în „Studii şi cercetărilingvistice" 31, p. 537-541.

170. Dōshinaiyō dōshi-no kyōenseibun tai - Nihongo-no ukemikōbun-ni

tsuite, în „Energeia" 6, Tokio, p. 45 - 65; traducere în japoneză alucrării de sub nr. 148; trad. Kikuchi M .; cu un comentariu de Kishitani

Sh., p. 66-69.

171. Gengo-to ningen, în „Energeia" 6, Tokio, p. 97 - 115; traducere în

japoneză a lucrării de sub nr. 46; trad. de Ezawa K .172. Intervenţii la discuţii, în G. Braga et alii, în L 'accostamento

interdisciplinare allo studio del linguaggio, Milano, p. 70 - 73, 86 - 89,

90, 124- 126, 171 - 172, 174, 198- 199.

173. Intervenţii la discuţii, în J. Göschel, P. Ivić, K. Kehr (ed.), Dialekt undDialektologie, Wiesbaden, p. 38 - 39, 119 - 122, 140, 164, 174. 194,

209, 268, 288, 317, 345, 363 - 364, 383.

1981 ψm 174. Von Genebrardus bis Hervás. Beiträge zu r Geschichte der Kenntnis des

Rumänischen in Westeuropa, Tübingen (= „Lingua et Traditio", 2), cuprinde nr. 106, 97, 122, 107, 96, 162, 109, 123 cu completări şi o

anexă.175. Sincronia, diacronia e storia, Torino, traducere în italiană a lucrării de

sub nr. 84; trad. P. Mura.




176. Ningen nogaku toshite nogengogaku [Lingvistica în calitate de ştiinţădespre om]. Coseriu gβngogaku-senshū [Culegere de lucrărilingvistice], voi. 2: Gengo-íaikei [Sistemul limbii], Tokio, traducere în

japoneză a lucrărilor de sub numerele 8, 14; trad. Hara M . şi Ueda H.,cu explicaţii de Hara M .

177. Utsuńyukukoso kotobanare [Ceea ce se schimbă este limba],Synchronie - diachronie - hisíoria, Tokio; traducere în japoneză a

lucrării de sub nr. 84; trad. Tanaka K. şi Kamei T., cu o postfaţă a

t raducătorului .178. Gengo-chirigaku-nyūmon, Tokio; traducere în japoneză a lucrării de

sub nr. 93; trad. Shibata T. şiW . Grootaers.

179. Lecciones de lingvistica general, Madrid; retipărire 1986; traducere în

spaniolă, revăzută şi adăugită de autor, a manuscrisului italian

reelaborat nr. B 11; trad. J. Ma. Azáceta şi Garda de Albéniz; cu opostfaţă a autorului.

180. Ningen nogaku toshite nogengogaku [Lingvistica în calitate de ştiinţădespre om]. Coseriu gengogaku-senshū [Culegere de lucrărilingvistice]; voi. 3: Bunpō po ron ri [Gramatică şi logică], Tokio;traducere în japonez ă a lucrărilor de sub nr. 20, 103, 63, 55, 85, 16, 50,

51 ; trad. Kawashima A., Watase Y., Kuramata K. şi Ogami K., cu o

postfaţă de Kawashima A.

181. (Cu Horst Geckeler), Trends in Structural Semantics, Tübingen; o nouăediţie, cu bibliografie îmbogăţită, a lucrării de sub nr. 88; cu prefaţă.

182. Los conceptos de 'dia¡ecto', 'nivel' y 'estïlo de lengua' y el sentido

propio de la dialectologia, în „Lingüística española actual", I I I /1 ,

Madrid, p. 1 - 32.

183. Kontrastive Linguistik und · Übersetzungstheorie: ihr Verhältniszueinander, în Kontrastive Linguistik und Übersetzungswissenschaft,(ed.) W. Kühlwein, G. Thome şi W. Wilss, München, p. 183 - 199.

184. Zu den Etymologien von Miron Costin, în „Kurier der Bochumer

Gesellschaft fur rumänische Sprache und Literatur", 12, p. 8 - 15.

185. iτò έv σηµaĵvεıv``. Signiſıcato e designazione in Aristotele, în „Agora". Filosofıa e Letteratura, 24 - 25, Ľ A qu i l a , p. 5 - 13; traducere în

italiană a lucrării de sub nr. 149; trad. G.B. Bucciol.186. La socio y la etnolingüistica. Sus fundamentos y sus tareas, în

„Anuario de Letras", X I X , M é xic o , p. 5 - 30; traducere în spaniolă,realizată de autor, a unui articol (redactat în portugheză) aflat sub tipar.

Tipărit în Universidad de la Republica, Facultad de Humanidades y

Ciencias, Departamente de Lingüística, Conferencias del trigésimoaniversario, Montevideo, 1983, p.29 - 50.



46 FD , X X - X X I , 2001-2002 16

1982

187. Ή Γλωσoyεωγpaφía, Salonic; traducere în greacă a lucrării de sub nr.

17; trad. K. Minas; cu un cuvânt înainte al traducătorului şi altul alautorului.

188. Ningen no gaku toshite no gengogaku [Lingvistica în calitate de ştiinţădespre om]. Coseriu gengogaku-senshū [Culegere de lucrărilingvistice], voi. 1: Kōzōteki imiron [Semantică structurală], Tokio,traducere în japonez ă a lucrărilor de sub nr. 32, 35, 40, 48, 42, 62, 104,

105; trad. Miyasaka T., Nishimura M . şi Minamitate H .; cu un cuvântînainte de Miyasaka T. şi explicaţii ale traducătorului.

189. Sentidoy tareas de ladialectologia, México (Asociación de Lingüísticay Filologia de la America Latina, Cuadernos de Lingùística 8), ediţie

revăzută a lucrării de sub nr. 182.190. O homem e a sua linguagem. Estudos de teoria e metodologia

lingüística, Rio de Janeiro; traducere în portugheză a lucrării de sub nr.

115, trad. Carlos Alberto de Fonseca şi Mário Fereira.

191. Au-delà du structuralisme, în „XVI Congres Internacional de

Lingüística [ i ] Filologia Romàniques" (Palma de Mallorca, 1980), I , Sessions plenaries i taules rodones, Palma de Mallorca, p. 163 - 168.

192. Naturbild und Sprache, în J. Zimmermann (ed.), Das Naturbiìd des Menschen, München, p. 260 - 284.

193. Balkanismen oder Romanismen - Methodisches zum sog. 'Baίkan-sprachbunď, în Fakten und Theorien. Beiträge zurromanìschen undallgemeinen Sprachwissenschaft (Festschrift fur Helmut StimmJ,

München, p. 37 -43.

194. Algunes propostes per a una (eventual) reforma de ľortografiacatalana, în „Boletin de Filologia", X X X I (= Homenaje a Ambrosio

Rabanales), Santiago de Chile, p.461 - 464.195. Les procédés sémantiques dans la formation des mots, în „Cahiers

Ferdinand de Saussure", 35, 1981, p. 3 - 16.

196. Discours de clôture du nouveau Président de la Société de Linguistique

Romane, în „XVI Congres Internacional de Lingüistica [i] FilologiaRomàniques, Actes", I , Palma de Mallorca, p. 369 - 372.

197. Intervenţii la discuţii, ibid., p. 181 - 184, 186 - 187.

1983

198. Introducciόn a la lingüística. México; ediţie revăzută a lucrării de sub

nr. B 1, cu un cuvânt înainte de J. M . Lope Blanch.

199. Ningen no gaku toshite no gengogaku [Lingvistica în calitate de ştiinţădespre om]. Coseriu gengogaku-senshū [Culegere de lucrărilingvistice], voi. 4:Kotoba-to ningen [Limba şi omul], Tokio, traducere




în japon eză a lucrărilor de sub nr. 46, 38, 9, 21, 44, 70, 89, 64, 75, 82,

33, 132; trad. Suwa I . , Ezawa K ., Taniguchi I . , Shimimiya T., Ono M . şi

Kishitani Sh., cu un cuvânt înainte şi explicaţii de Suwa I .

200. Theophylactus, II, 15. Ein Beitrag zur Deutung von τόpva, τόpva, φpάτpε, în „Analele ştiinţifice ale Universităţii «Al. I . Cuza» din Iaşi"(Serie nouă). Secţ iunea I I I , e. Lingvistică, voi. X X V I I I / X X I X ,1982 - 1983 [= Omagiu G. Ivănescu], p. 21 - 27.

201. Sprachtypoìogie und Typologie von sprachlichen Verfahren, în

Allgemeine Sprachwissenschaft, Sprachtypologìe und Textlinguistik.

Festschrift jur Peter Hartmann, Tübingen, p. 269 - 279.

2Wl.Au-delà du structuralisme, în „Linguistica e letteratura", V I I , 1 - 2,

1982, Pisa, p. 9 - 16; ediţie revăzută a lucrării de sub nr. 191.

203. Pour et contre ľanalyse sémique, în „Proceedings of the X I I I t h

Interantional Congress of Linguists", Tokio, p. 137 - 148.

204. Linguistic Change Does not Exist, în „Linguistica nuova ed antica",

Anno 1, Galatina, p. 51 - 63.

205. Adam Smith and the Beginnings of Language Typology, în

„Historiographia Linguistica", X, p. 1 - 12; traducere în engleză a

lucrării de sub nr. 53; trad. E. Haggblade.

1984

206. „Antonio Tovar", în Navicula Tubingensis. Studia inhonorem Antonii

Tovar^Tübingen, p. X V - XVΠI. 207. Kuco Êmiron [Strukturelle Semantik], Seoul; traducere în coreeană a

lucrărilor de sub nr. 32, 35, 48, 42, 104, 40, 105, 55; trad. HuhBal. Cu

prefaţă şi postfaţă de Huh Bal şi cu o bibliografie a lucrărilor autorului.

208. Linguistic Competence: What is it Really?, The Presidential Address of

the Modern Humanities Research Association. „The Modern Language

Review", voi . 80, part. 4, p. X X V - X X X V .

1986

209. Introducciόn a la lingüística, Madrid; ediţie revăzută a lucrării de sub

nr. 198, cu un cuvânt înainte şi indice de J. Polo.

210. „Megiser und Trubar", în Simpozij Slovenei v evropski reformaciji.

Zbornikprispevkov, Ljubĳana, p. 51 - 56.

211. „Gli 'antenati' di Ascoli", în G. I. Ascoli. Attualità del su o pensiero a

150 anni dalia nascita (= „Atti del X I I I Incontro Culturale

Mitteleuropeo", Gorizia, 24 - 25 novembre 1979), Florenţa, p. 21 - 36.

1987

2\l.Formen und Funktionen. Studien zur Grammatik, (ed.) U. Petersen,

Tübingen; conţine lucrările de sub nr. 101, 63, 85, 148, 214 şi, în traducere



48 F D , X X - X X I , 2001 -2002 18

germană, lucrările de sub nr. 103, 76, 161 şi Prìncipes de syntaxe fonctionnelle; trad. U . Petersen; cu un cuvânt înainte al editorului.

213. Gramatica, semantica, universales. Estudios de lingüίstica funcional,

Madrid; ediţia a doua, revăzută, a lucrării de sub nr. 129.214. Bedeutung, Bezeichnung und sprachliche Kategorien, în „Sprach

wissenschaft" 12, p. 1 -23.

215. Le latin vulgaire et le type linguistique roman, înLatin vulgaire - latin

tardif. ,,Actes du Ie r

Colloque internaţional sur le latin vulgaire et tardif'

(Pécs, 2-5 septembre 1985) (ed.) J. Herman, Tübingen, p. 53 - 64.

216. Acerca del sen t ido de la enseñanza de la lengua y literatura, în

Innovaciόn en la enseñanza de la lengua y la literatura, (ed.)

Subdirección general de formación del profesorado, Ministerio de

Educación y Ciencia, Madrid, p. 13 - 32.

217. Lenguaje y politica, în El lenguaje politico, (ed.) M . Alvar, Madrid, p. 9 - 3 1 .

218. Theodor Gartners Werk im Bereich der Rumänǽtik, în Akten der Theodor Gartner-Tagung (Rätotomanisch und Rumănisch) in

Vill/Innsbruck 1985 („Romanica Aenipontana" X I V ) , (ed.) G. A.

Plangg şi M . Iliescu, Innsbruck, p. 277 - 287.219. El gallego y su s problemas. Reflexiones frías sobre un tema candente,

în „Ling üística espafíola actual" IX , Madrid, p. 127 - 138.

220. Sp. no cabe duda, rum. nu încape îndoială. Zur Notwendigkeit einer

vergleichenden romanischen Phraseo¡ogie, în Text-Etymologie.

Untersuchungen zu Textkörper und Textinhalt. Festschrift fü r Heinrich

Lausbergzum 75 . Geburtstag, Stuttgart, p. 346 - 352. ll\.L`ordre des mots au Colloque de Gand. Bilan et perspectives, în

„Travaux de linguistique" 14/15.1 '0rdre de s Mots, Paris - Gembloux, p. 249-261.

222. Die Ausdruckslücke áls Ausdrucksverfahren (Γextìinguìstische Übung zu

einem Gedicht von Kavafis), în „Sinnlichkeit in Bild und Klang",

Festschriftfur Paul Hoffmann zum 70. Geburtstag, Stuttgart, p. 373 - 383. 223. „Palabras, cosaş y términos", în In Memoriam Inmaculada Corrales, I ,

Estudios lingüisticos, Universidad de La Laguna, Sta. Cruz de

Tenerife, p. 175 - 185.

1988

224. Einführung in die Allgemeine Sprachwissenschaft, traducere în germanăa lucrării de sub nr. 182, trad. M. Hübner, S. Parra Belmonte şi U.

Petersen, Tübingen, ediţia a doua, Tübingen 1992.

225. Energeia und Ergon. Sprachliche Variation - Sprachgeschichte -

Sprachtypologie, Studia in honorem Eugenio Coseriu, (ed.) J.

Albrecht, J. Lüdtke şi H . Thun, voi . I : Schriften vo n Eugenio Coseriu




(1965 - 1987), prefaţat şi editat de J. Albrecht, cu un cuvânt înainte al

editorului şi o contribuţie a lui H. H. Ċhristmann: Tübingβr Worte an

und über Eugenio Coseriu, Tübingen, Cuprinde lucrările de sub nr. 56,

70, 82, 99, 110, 132, 150, 159, 165, 166, 167, 183, 192, 201, 204, 226,227 şi, în traducere germană, lucrările de sub nr. 67, 78, 133, 158, 182,

186, 191 şi fragmente din lucrările de sub nr. 34 şi 179; trad.

J. Albrecht, I . Brandt, D . Gauch, M. Hübner.226. Humboldt und die modeme Sprachwissenschaft, variantă reelaborată a

lucrării de sub nr. 151, Energeia und Ergon, voi. I , Schriften von

Eugenio Coseriu, Tübingen, p. 3 - 11.227. DieEbenen dessprachlichen Wissens. Der Ort des 'Korrekten' in der

Bewertungsskala des Gesprochenen, traducere germană a unui

manuscris spaniol, Energeia und Ergon, vo i . I , Schriften vo n Eugenio

Coseriu, Tübingen, p.327 - 375; trad. S. Höfer.228. Tempo e linguaggio, în Undici conferenze sul tempo, a cura di E. De

Angelis Ųaques e i suoi qaderni, 11) Pisa, p. 203 - 230. 229. Die Sprache zwischen φύσεt und θέσεı, în Natur in den

Geisteswissenschqften, I , „Erstes Blaubeurer Symposium", Tübingen, p. 89 - 106; republicat, cu un rezumat în engleză, în „StudiaUniversitatis Babeş-Bolyai", Jahrgang XXXΓV, 1989, în „Philologia" I , Cluj-Napoca, p. 3 - 18.

230. Timp şi limbaj, traducere în română a lucrării de sub nr. 228, în

„Echi no x ", X X , 5, Cluj-Naρoca, p. 12, 6 - 7; trad A . Covaciu.

1989

231. Der Plural bei den Eigennamen, ediţie revăzută şi adăugită a lucrării de

sub nr. 16 [cf. nr. 94], în Reader zur Namenkunde, I , Namentheorie

(ed.) Debus u. W. Seibicke (= „Germanistische Linguistik", 98 - 100),

Hildesheim, p. 225-240.

232. El lenguaje entre «physei» y «thesei», traducere în spaniolă a lucrării de

subnr. 229; „Comunicación y sociedad", I I , 1, Pamplona, p. 7 - 23.

233. El gallego en la historia y en la actualidad, variantă prescurtată şi

parţial completată a lucrării de sub nr. 219, în „II Congresso

Internacional da Língua Galego-Portuguesa na Galiza", La Coruña,p. 793 - 800.

234. Principes de syntaxe fonctionnelle, în „Travaux de linguistique et de

philologie", X X V I I , Strasbourg - Nancy, p. 5 -46.

235. Sobre la enseñanza del idioma nacional. Problemas, propuestas y

perspectivas, „Philologica" (Festschrift Antonio Llorente), I I ,

Salamanca, p. 33-37.

236. Kontrastivnaja lingvistika i perevod: ich sootnošenie, traducere în rusăa lucrării de sub nr. 183, în „Novoe v zarubežnoj lingvistike", voi. X X V ,



50 F D , X X - X X I , 2001 - 2002 20

Kontrastivnaja lingvistika, (ed.) V. P. Neroznak şi V. G. Gak,

Moscova, p. 63 - 81; trad. B. A. Abramov.

1990

237. Lekciipoobšto ezikoznanie, Sofia, traducere în bulgară a lucrării de sub

nr. 179; trad. M . Kitova; cu un cuvânt înainte de I . Kănčev.238. Fundamentos e tare/as da sόcio- e da etnolingüistica, în Sociedade,

Cultura e Língua. Ensaios de sόcio- e etnolingüística, João Pessoa, p. 28 - 49; forma originală a lucrării de sub nr. 186.

239. Semantica estructural y semantica cognitiva, în „Jornadas de Filologia"

[Homenaje alProf. Francisco Marsá], Barcelona, p. 239 - 282.

240. El español de America y la unidad del ìdioma, în „I Simposio de

Filologia iberoamerica" (Sevilla, 1990), Zaragoza, p. 43 - 75. 241. Science de la traduction et grammaire contrastive, în „Linguistica

Antverpiensia", XXΓV, p. 29 - 40.

242. El latin vulgar y el tipo lingüístico românce, traducere în spaniolă a

lucrării de sub nr. 215, în El cambio lingüistico en la România, (ed.)

E. Anglada şiM . Bargalló, Lleida, p. 27 - 41.

1991

243. El hombre y su lenguaje\ ediţia a doua, corectată şi adăugită, a lucrăriide sub nr. 115, Madrid.

244. Lingua e funcionalidade em Fernão de Oliveira, traducere înportugheză a lucrării de sub nr. 94, Rio de Janeiro; trad. M. Chr. De

Motta Maia; cu un cuvânt înainte de R. Do Valle şi o introducere de

C. E. Falcão Uchôa.

245. Les Entours du texte (- Voies Livres. Pratiques et apprentissages de

ľécrit, v. 53, septembre 1991), Lyon; traducere parţială în franceză a

lucrării de sub nr. 21; trad. Hélène Luis.

246. Einleitung Plenarsitzung 4./Introduction to Plenary session 4.

[Typologie: ganzheitliche Tyρologie versus Teiltypologie / Typology:

Integral Typology versus Parţial Typology], în „Proceedings of the

Fourteenth International Congress of Linguists", I , Berlin, p. 134 - 138.

247. Überblick über die Ergebnisse der Plenarsitzung „ Typologie:

ganzheitliche Typologie versus Teiltypologie", ibid., p. 237 - 242.

248. Informaciόn y literatura, în „Comunicación y sociedad", I I I , 1990

[apărut în 1991], 1 - 2, Pamplona, p. 185 - 200; conferinţă ţinută la

Universitatea din Navarra; text îngrijit şieditat de A . Vilamovo.

249. Competencia lingüística. Elementos delateoria delhablar, traducere în

spaniolă a lucrării de sub nr. B 20; trad. F.Meno Blanco.



Bibliografia lucrărilor lui Eugeniu Coşeriu 51

250. Zeichen, Symbol, Wort, în ZurPhilosophie des Zeichens [= Omagiu

Josef Simon], (ed.) T. Borsche şi W. Stegmaier, Berlin - New York,p. 3-27.

251. Harri Meier: Sprachgeschichîe als Berufung, în H. Keipert, Chr.Schmitt, E. Coşeriu, W.-D. Stempel, In Memoriam Harri Meier (=

„Alma Mater". Bei rage zurGeschichte der Universität Bonn, nr. 75),

Bonn, p. 20 - 37.

252. Linguistica storica e storia delle lingue, în La posizione attuale della

linguistica storìca nelľambito delle discipline linguistiche (= „Atti dei

Convegni Lincei", 94), Roma, p. 15 - 20.

253. Principiile lingvisticii ca ştiinţă a culturii, în „Apostrof, I I I , 11, Cluj ,p. 11, 14; discurs ţ inut cu ocazia festivităţii de la Universitatea din

Cluj; text îngrijit şi editat de M . Borcilă. Cf. şi nr. 270.

254. Omul şi limbajul său, traducere în română a lucrării de sub nr. 46, în„Cronica", X X V I I , 7, Iaşi, p. 6 - 7, 10; traducere din italiană [cf. nr.

68] de D. Irimia.255. Γheophylactus, II, 15. O contribuţie la clarificarea lui τόpva, τόpva,

φpάτpε, traducere în română a lucrării de sub nr. 200, în „Limbaromână" , I I , 1, Chişinău, p. 51 - 62; trad. E. Munteanu; cu note ale

traducătorului.256. Solidarităţile lexicale, traducere în română a lucrării de sub nr. 40,

RLSL, 1992, 5, p. 37 - 45; traducere din rusă [nr. 58] de N . Raevschi.

257. Le changement linguistique n 'existepas, traducere în franceză a lucrării

de sub nr. 204, în „Communication &Cognition", 25, nr. 2- 3 , Gent,p. 121 - 136; trad. A . Stas, în colaborare cu autorul; tipărit în Diatopie,

diachronie, diastratie. Approches aux variations linguis-tiques, (ed.)

R. van Deyck, Gent, p. 9 - 23.

258. Linguistique hìstorique et histoire des langues, traducere în franceză a

lucrării de sub nr. 252, în „Communication & Cognition", 25, nr. 2 - 3 ,

Gent, p. 191 - 198; trad. J. Lechanteur, tipărit în Diatopie, diachronie,

diastratie. Approches aux variations linguistiques, (ed.) R. van Deyck,

Gent, p. 79 - 85.

259. Zum Problem der Wortarten (partes orationis), text corectat al tradu

cerii în germană a lucrării de sub nr. 76, în B . Schaeder şi CI. Knobloch(ed.), Worta Beiträge zurGeschichte eines grammatischen Problems,

Tübingen, p. 365 - 386.260. Structurile lexematice, traducere în română a lucrării de sub nr. 48,

RLSL, 1992, 6, p. 41 - 52, trad. S. Berejan.

261. Lingvistica istorică şi istoria limbilor, în Omul şi limbajul său. Studia

linguistica in honorem Eugenio Coseriu (= „Analele ştiinţifice ale

Universităţii «Al. I . Cuza» din Iaşi", Serie nouă, Secţiunea III , e,

Lingvistică, X X X V I I - X X X V I I I , 1991 - 1992), Iaşi, p. 11 - 19; discurs



F D . X X - X X I , 2001-2002 22

ţinut cu ocazia festivităţii de la Universitatea din laşi (= variantă a

textului nr. 262); text îngrijit şi editat de E. Munteanu.

262. Lingüîstica histόrica e hisîoria de las lenguas, traducere în spaniolă a

textului de sub nr. 261; în „Boletín de Filologia", X X X I I I , 1992,

Santiago de Chile, p. 27 - 33; trad. A . Matus.

263. Nu există schimbare lingvistică, traducere în română a lucrării de sub

nr. 204, C L, X X X V I I , p. 9 - 20 ; trad. E. Tămâianu.264. Sp. no cabe duda, rom. nu încape îndoială. Pentru utilitatea unei

frazeologii a romanistica comparate, traducere în română a lucrării de

sub nr. 220, Bucureşt i , p. 69 - 75; trad. G. Ienceanu.

265. Periodisme i història, în „Periodística", Número 5. Noves recerques i

estudis sobre perïodisme antic, Institut d'Estudis Catalans, Barcelona,

p. 11 - 20; traducere în catalană a unei comunicări ţinute în spaniolă;

trad. J. M a. Casas.

1993

266. Discurso pronunciadocon motivo de su investidura como „doctorhonoris causa", în Discursospronımciados en el acto de investidura

de „ doctor honoris causa " del Excelentísimo Señor Eugenio Coseriu, Granada, p. 21 -35.

267. O volapük do Extremo Oriente, în Semiotica e linguistica portuguesa e

romanica. Homenagem a Jose Gonçalo Herculano de Carvalhoτ (ed.) J. Schmidt-Radefeldt, Tübingen, Narr, p. 223 - 225.

268. Lingvistica: starea ei actuală, traducere în română a lucrării de sub nr.82, RLSL, 1993, 1, p. 61 - 69; traducere din rusă [nr. 128] de M .Gabinschi.

269. Hitzkuntza erromanikoen tipologia, traducere în bască a unei

comunicări ţ inute în spaniolă la Universitatea Deusto din Bilbao

[variantă a textului de sub nr. 67], în „Enseiukarrean", 9, Bilbao,

p. 17 - 47 ; text tradus şi îngrijit de K . S. Garai şi A . I . Morales.

270. Do sentido do ensino da língua literária, traducere în por tugheză a

lucrării de sub nr. 216, în „Confluência", 5, Rio de Janeiro, p. 29 - 47;

trad. E. Bechara; cu note ale t raducătorului .

271. Socio şi etnolinguistica. Bazele şi sarcinile lor, traducere în r o mân ă alucrării de sub nr. 189, în „Anuar de lingvistică şi istorie l i terară",X X X I I I , 1992 - 1993, A. Lingvistică, Iaşi , p. 9 - 28; trad.

A. Crijanovschi.

272. Informaţie şi literatură, traducere în română a lucrării de sub nr. 248, în

„Paradigma", Constanţa, I , 4 - 5, p. 14, şi I I , 1 - 2 - 3, p. 12 - 13; trad.

A. Ionescu.

273. „Limbă istorică" şi „dialect", în „Fonetică şi dialectologie", XII ,

Bucureşt i , p. 55 - 68; comunicare ţ inută la Academia Română , la 15




oct. 1992; text îngrijit de Nicolae Saramandu [variantă nouă a lucrăriide sub nr. 159].

274. Novos rumos da semantica; variantă, substanţial redusă, în portugheză a

lucrării de sub nr. 239; în „Actas do III Congresso Internacional daLíngua galego-portuguesa na Galiza", (ed.) Ma. Do C. HenríquezSalido, A Corunha, p. 97 - 100.

1994

275. Limba româ nă în faţa Occidentului, De la Genebrardus la Hervás.Contribuţii la istoria cunoaşterii limbii române în Europa occidentală,traducere în română a lucrării de sub nr. 174, Cluj-Napoca; trad. A. A .Avram.

276. Lingvistică din perspectivă spaţială şi antropologică. Trei studii.

Traducere în română a lucrărilor de sub nr. 17, 189 şi 186, (ed.)S. Berejan şi St. Dumistrăcel, Chişinău. Cu un cuvânt de elogiere al luiS. Berejan, o introducere şi numeroase note şi adaosuri bibliografice deSt. Dumistrăcel şi cu o „bibliografie românească" (cu lucrări de şidespre E. Coşeriu) de C. Dominte; trad. T. Balaban (nr. 17),D . Diaconu (189) şi A. Crijanovschi (186).

277. IIprimato della storia, traducere în italiană a lucrării de sub nr. 167, înMiscelłanea di studi linguistici in onore di Walter Belardi, Roma,

p. 933 - 955; trad. D . D i Cesare.

278. „My" Pagliaro, în T. De Mauro şi L. Formigari, (ed.), în Italian Studies

in Linguistic Historiography, Münster, p. 39 - 44.

279. La „découverte" des voyelles nasaĭes, în Diachronie et varìãtion linguistique. Les nasalisations dans le monde roman, (ed.), R. van

Deyck [= „Communicat ion & Cognition", 27 , 1 - 2] , Gent, p. 7 - 19. 280. Latinitatea orientală, în „Limba română", ΓV, 3 (15), Chişinău, p. 10-25;

şi în RLSL, 6 (156), 1994, p. 18 - 33, şi în Societatea de ŞtiinţeFilologice din România , Buletinul Societăţii pe anii 1993 -1994,

Bucureşti 1994, p. 1 - 24; republicat în Limba română este patria mea.Studii. Comunicări. Documente, Chiş inău 1996, p . 15-31.

281 . Unitatea limbii române - planuri şi criterii, în „Academica", V, I (49) ,Bucureşti, p. 3 - 4; comunicare ţinută la Academia Română la 31octombrie 1994, text îngrijit de N. Saramandu; republicat în Academia

Română, Limba română şi varietăţile ei locale, Bu cu reşti, p. 11 - 19,şi în „L im ba rom ână ", Chişinău 1996, p. 205 - 212.

282. Sprachtheorie und Grammatik bei Sekiguchi, în Tsugio Sekiguchi,

Deutsche Präpositionen. Studien zu ihrer Bedeutungsform, (ed.)K . Ezawa, W. Kürschner şi I . Suwa, Tübingen, p. 59 - 64.

283. Lingvistica istorică şi istoria limbilor, în „Forum", X X X V , 1993, 11-12,

Bucureşti, p. 103 - 108; traducere în română a lucrării de sub nr. 261[cf. nr. 252]; trad. G. Raţă.



54 F D , X X - X X I , 2001-2002 `A

1995

284. Introducere în lingvistică, Cluj, traducere în română a lucrării de sub

nr. 209; trad. E. Ardeleanu şi E. Bojoga; cu un cuvânt înainte deM . Borcilă.285. Von den universalifantastici, în J. Trabant (ed.), Vico und die Zeichen.

Vico e i segni, Tübingen, p. 73 - 80.

286. My Saussure, în Saussure an d Linguistic today, (ed.) T. De Mauro şi

Sh. Sugeta, Roma, p. 187 - 191.287. Defensa de la lexemάtica* Lo acertado y Io errόneo en las discusiones

acerca de la semantica estructural en España, în Panorama der

lexikalischen Semantik Thematische Festschrift aus Anlaß des 60. Geburtstags von Horst Geckeler, (ed.) U. Hoinkes, Tübingen, p. 113 - 124.

288. Los límites reales de la traducciόn, în Temas de Lingüística Aplicata, (ed.)

J. Fernández Barrientes Marin şi Celia Wallhead, Granada, p. 155 - 168.289. Das westeuropäische Bild vom Südslawischen zur Zeit Primus Trubers,

în EinLeben zwischen Laibach und Tübingen. Primus Truber und

seine Zeit, (ed.) Rolf-Dieter Kluge, München, p. 174 - 185.

290. Actualisation, discrimination, délimitation. Ladeixis dans le cadre de

ladétermination nominale, în Diachronie et variation linguistique. La

deixis temporelle, spaţiale etpersonnelle, (ed.) Rika van Deyck, Gent,

p. 7-13.

291. Norma andaluzay español ejemplar, în „Actas [del] I II Congreso sobre

Enseñanza de la Lengua en Andalucía", Huelva, p. 157 - 174.

292. A língua literaría, în „Agál ia" 41, Orense, p. 57 - 60 .

293. Com petenţa lingvistică: ce este în realitate?, în Limbaj şi comunicare,

[ed. M. Iordache], Iaşi, p. 40 - 57; traducere în română a lucrării de

sub nr. 208; trad. G. Raţă.294. Semn, simbol, cuvânt, în „Analele ştiinţifice ale Universităţii «Al. I .

Cuza» din Iaşi", I I I , e. Lingvistică, X X X I X - 1993, p. 5 - 22; traducere

în română a lucrării de sub nr. 250; trad. E. Munteanu.

295. Teze despre tema „Limbaj şi poezie", în „România literară", X X V I I I ,41 , p. 11; traducere în română a lucrării de sub nr. 153; trad. D. Fânaru.

296. Linguistische Beiträge zum Thema „Deontologia şi politica"

(prelucrare de N. Mătcaş ) , în „Limba română", Chiş inău , V, I (19),

p. 52 - 53, 53 - 54, 54 - 55, 55, 56 - 57, 59, 61.

1996

297. El sistema verbal romάnico, México; traducere în spaniolă a lucrării de

sub nr. B 14; trad. C. Opazo Velásquez.298. Abast i límits de la traducciό. Lliçó inaugural del curs academic

1996 - 1997 de la Facultat de Traducció i Interpretació, Universitat Pompeu Fabra, Barcelona.



25 Bibliografia lucrărilor lui Eugeniu C oş¢riu 55

299. Der φύσεı - φέσεı - Streiî. Die Argumente der europäischen Tradition,

în Sprach-philosophie. Ein internationales Handbuch zeitgenossischer

Forschung, (ed.) M. Dascăl, D. Gerhardus, K. Lorenz, C. Meggle,

Berlin - New York, Walter de Gruyter, p. 880 - 898.300. Mi Saussure [= nr. 286; variantă], în „Actas do IV Congresso

Internacional da língua galego-portuguesa na Galiza". Em homenagen

a Ferdinand de Saussure, Universidade de Vigo, p. 379 - 382.301. Die gegenwàrtige L·age in der Sprachforschung. Einzelsprachliche und

Sprachvem<endung forschung, în Sprachwissenschaftsgeschichte und

Sprachforschung. Ost-West-Koĭloquium Berlin 1995. Sprachform und Sprachformen: Humboldt, Gabelentz, Sekiguchi, (ed.) E. Coşeriu,K . Ezawa şi W. Kürschner, Tübingen, p. 3 - 34.

302. Latin et grec dans le latin dit «vulgaire», în Aspects ofLatin. „Papers

from the Seventh International Colloquium on Latin Linguistics",Jerusalem, Apr i l 1993, (ed.)Hannah Rosén, Innsbruck, p. 27 - 37.

303. Principios de sintaxis funcional, în „Moenia". Revista lucense de

lingüística & literatura, I , 1995, Lingüística, [Lugo], Universidade de

Santiago de Compostela, p. 11 - 46 ; traducere în spaniolă a lucrării de

sub nr. 234, trad. Teresa Moure.

304. Limbaj şi politica, RLSL, 1996, 5, p. 10 - 28; traducere în română a

lucrării de sub nr. 217; trad. E.Bojoga.

1997

305. Linguistica del tėsto. Introduzione a una ermeneutica del senso, Roma; traducere în italiană a lucrării de sub nr. B 15; trad. D. Di Cesare; cu un

cuvânt înainte al autorului şi o introducere a traducătoarei.306. Sincronie, diacronie şi istorie. Problema schimbării lingvistice, Bucureşti,

traducere în română a lucrării de sub nr. 84; trad. N . Saramandu.

307. Hyentay uymilon uy ihay [Elogiu semanticii moderne], Seoul; traducere

în coreeană a lucrărilor de sub nr. 35/138, 48/138, 40, 42, 32/137, 104,

82, 62, 55, 85, 105 [cf. nr. 207]; trad. Hun Bal. Cu un cuvânt înainte, o

postfaţă şi note ale traducătorului.308. Présentation, în J. Wüest (ed.), Les linguistes suìsses et lü variation

linguistique, Basel / Tübingen, p. 7 - 19.309. Alteritate, toleranţă şi masochism (Dialog cu un elev despre politica şi

etica lingvistică), RLSL, 1997, 3 (Omagiu academicianului SilviuBerejan la 70 de ani), p. 80 - 87.

310. Modele logice şi nivele de analiză lingvistică. Logica limbajului şi

logica gramaticii, traducere în română a lucrării de sub nr. 103; în

Limbaje şi comunicare, I I , (ed.) F. Bratu, C. Mănictıţă , G. Raţă şi

G. Rangu, Iaşi, p.36-65; trad. D . Stoica.



1998

2>\l.Portée et limites de la traduction (varianta originară în franceză a

lucrării de sub nr. 298, în „Cahiers de l'Ecole de Traduction etd'Interprétation", 19 (1997 - 98), Geneva, p. 19 - 34.

312. Aĭcances y limites de la traduccíon, variantă în spaniolă, revăzută şi

adăugită, a lucrării de sub nr. 298, în „Lex is", X X I , 2, 1997, Lima,p. 163 - 184.

313. Editorial. Le double probleme des unités „dia-s", în „Les Cahiers δıα. Etudes sur la diachronie et la variation linguistique", I , Gent, p. 9 - 16.

314. Sobre ejemplaridad idiomatica y lengua Uter ar ia, variantă revăzută, în

spaniolă, a lucrării de sub nr. 292, în „Boletín de Ia Academia Peruana

de la Lengua", 28 (1997), Lima, p. 9 - 14.

315. Textos, valores y enseñanza, în M . Casado (ed.), Lengua, literatura y

valores, Pamplona, p. 61 - 78. 316. Typologie des ĭangues romanes, în L. Rabassa şi M . Roche (ed.),

Variation linguistique et enseignements des langues. Langue parlée,langue écrite (= Cahiers d'études romanes, 9, 1997), Toulouse,

p. 217 - 251. Variantă prescurtată a lucrării de sub nr. 67.

317. O meu Saussure, traducere în portugheză a lucrării de sub nr. 300, în

„Confluência", 14, 1997, Rio de Janeiro, p. 33 - 36; trad. E. Bechara.

318. Sens et tâches de la dialectologie, traducere în franceză, revăzută de

autor, a lucrării de sub nr. 189, în „Les Cahiers δıα", I , Gent, p. 17 - 56; cu note ale autorului; trad. B. Defrancq.

319. Tesis acerca de l 'significado', în ,,Lexis", XXII , 1 (1998), Lima, p. 83 - 86. 320. Relaţia dintre lingvistica contrastivă şi traducere, traducere în română

a lucrării de sub nr. 183, în „Analele ştiinţifice ale Universităţii«Al . I . Cuza» din Iaşi", Secţiunea Limbi şi literaturi străine, 1998,

voi . I , p. 5 - 20; trad. C. Cujbă.

1999

321. Lecciones de lingüística general, Madrid; ediţia a doua revăzută a


322. Un libro classico, cuvânt înainte la: Antonino Pagliaro, La parole eľimmagine [ediţie nouă] , Palermo, p. 5 - 10.

323. Nuevos rumbos en la toponomástica, cuvânt înainte la: MaximilianoTrapero, Diccionario de toponimia canaria. Lėxico de referencia

oronimica, La Palmas de Gran Canaria, p. 15-24. 324. La semantica estructural en España, în „Analecta Malacitana", XXI , 2

(1998), p. 455 - 482; cu o Nota de presentaciόn şi mai multe indicaţiibibliografice de Jose Polo. Cuprinde § 3 (p. 462 - 475) din lucrarea de

sub nr. 287.




325. Dìscurso de Investidura del Prof. Eugenio Coseriu, în Universidad

Autonoma de Madrid, Discursos de investidura de „doctor honoris

causa " de los profesores Carìos Castilia del Pino, Eugenio Coseriu,

JoseElguero Bertolini, Madrid, p. 119 - 139.326. Die òstliche Latinitàt, cuprinde traducerea în limba germană a lucrării

de sub nr. 289; în: H. Förster şi H. Fausel (eά.J, Kulturdialog oder

akzeptierte Vielfalt? Rumànien und rumänische Sprachgebiete nach

1918, Stuttgart, p. 197 - 214; traducere nesemnată [H. Fassel].

2000

327. Lecţii de lingvistică generală, traducere în limba română a lucrării de sub

nr. 179, cuun cuvânt înainte de Mircea Borcilā; Chişinău; trad. E. Bojoga.

328. Andrés de Poza, lingüista del Renacimiento, în Mikel Gorrotxategi şi

Henrike Knörr, (ed.), „Actas de las I I Jornadas de Onomastica Orduña,

septiembre de 1987" I I . Onomastika Jardunáldien Agiriak Urduña,1987ko Iraila (= „Onomasticon Vasconiae", 17), Bilbao, p. 33 - 77.

329. Die sprachliche Kompetenz, versiunea originală în limba germană a

lucrării de sub nr. 208; în: Bruno Staib (ed.), Linguistica romanica et

indiana. Festschrift fur WolfDietrich zum 60. Geburtstag, Tübingen,p. 83-97.

330. Bréal: su lingüistica y su semantica, în Cien años de investigaciόn semantica: de Mic hei Bréal a la actualidad, în „Actas del Congreso

Internacional de Semantica" (Universidad de La Laguna, 1997), I ,

Madrid, p. 21 -43. 331. Discurso de Investidura del Profesor Eugenio Coseriu, versiune

corectată a lucrării de sub nr. 334; în Universidad Autonoma de

Madrid, Solemne acto académico conmotivo de la investidura como

Doctor «Honoris Causa» de los Profesores Carlos Castilia del Pino,

Eugenio Coseriuy Jose Elguero Bertolini, Madrid, p. 33 - 42.

332. Sobre el aprendizaje y la enseñanza de las lenguas, versiune parţială a

comunicării prezentate la un congres internaţional de la Lugo (1995);

în „Moenia". Revista lucence de lingüística & literatura, voi. 5, 1999.

Lingùistica, p. 127 - 134.

333. The Principles of Linguistics asa Cultural Science, traducere în englezăa lucrării de sub nr. 253, în „Transyl·vanian Review", Cluj, p. 108 - 115;

trad. Liviu Bleoca.

334. Lipsa de exprimare ca mijloc de exprimare, traducere în română a

lucrării de sub nr. 222, în „Studii culturale", I , Bucureşti , p. 133 - 146;

cu un rezumat în engleză; trad. de R. Truşcanu.335. Principii de sintaxă funcţională, traducere în română a lucrării de sub

nr. 234, în „Dacoromania", I , 1994 - 95, 1 - 2 [apărut în 2000], Cluj,p. 29 - 68; trad. E. Tāmâianu.



58 F D , X X - X X I , 2001-2002 28

336. Structurai semantics and «cognitive» semantics, traducere în englezăa lucrării de sub nr. 239, în „Logos and Language'\ I , 1, Tübingen ,p. 19 - 42; traducere de K . Willems şi T. Leuschner.

2001

337. L 'homme et son langage. Culegere de studii, realizată de H. DupuyEngelhardt, J.-P. Durafour şi F. Rastier, Löwen şi Paris. Cu un cuvântînainte de H. Dupuy-Engelhardt şi F. Rastier, o prefaţă de J.-P.

Durafour, o scurtă biografie, o listă a publicaţiilor autorului şi mai

mulţi indici.338. Linguistica del testo. Ĵntroduzione a un a ermeneutica del senso, Roma.

Republicare, la o altă editură, a lucrării de sub nr. 314.

339. L 'homme et so n langage, traducere în franceză a lucrării de sub nr. 46;

în lucrarea de sub nr. 337, p. 13 - 30. Traducere de Jean-Marie Dupuy,

Hiltraud Dupuy-Engelhardt şi J. P. Durafour, cu concursul autorului.

340. Détermination et entours. Deux problèmes fondamentaux d'une

linguistique de ľactivité de parler, traducere în franceză a lucrării de

sub nr. 21; în lucrarea de sub nr. 337, p. 31 - 67; trad. Nicole

Fernández Bravo şi J. P. Durafour, cu concursul autorului.

341. Le langage: diakritikon tēs ousias. Dix thèses à propos de ľessence du

langage et du signìfıé, în D. Keller, J. P. Durafour, J. F. P. Bonnot, R.

Stock (ed.), Percevoir: monde et langage. Invariance et variabilité du

sens vécu, Sprimont

(Belgia), p. 79-83. 342. El lugar de los universales fantάstìcos en lafìlosofìa de Vico, în Pensar

para el nuevo siglo. Vico y la cultura europea, (ed.) E. Hidalgo-Serna,

M . Marassi, J. M . Sevilla şi J. Villalobos, voi . 1, Lenguaje, retorica y

poeticafilosofica, Napoli , p. 3 - 22.

343. Credinţă, sacrificiu şi destin, în „Limba română" (Chişinău) , X I , 4 - 8 ,

p. 32-37.

344. Alarcos y la lingüística europea, în Josefina Martínez de Alarcos

(coordonator), Homenaje a EmilioAlarcos Llorach, Madrid, p. 107 - 118.

B. CURSURI U N I V E R S I T A R E

1. Introducciόn a la lingüίstica, Instituto de Profesores, Montevideo, 1951.

2. Evoluciόn de la lengua española, Institute de Profesores, Montevideo, 1952.

3. La Hispania romana y el latin hispάnico. Breve ìntroducciόn al estudio

histόrico del español, Montevideo, 1953. 4. El llamado „latin vulgar" y las primeras diferenciaciones romances.

Breve introducciόn a la lingüística romanica, Montevideo, 1954.




5. Probleme der romanìschen Semantik, curs ţinut în semestrul I

1965/1966, (ed.) D. Kastovsky şi W. Müller, Tübingen [fără an]; ediţiaa doua, cu titlul Probleme der strukturellen Semaníik, (ed.) D.

Kastovsky, Tübingen, 1973.

6. Einführung in die strukturelle Linguistik, curs ţinut în semestrul I

1967/1968, (ed.) G. Narr şi R. Windisch, Tübingen [iară an]; (retipărit),Tübingen, 1969.

7. Einführung indie transformationelle Grammatik, SS 1968, curs ţinut în

semestrul al doilea 1968, (ed.) G. Narr şi R. Windisch, Tübingen [farăan]; (retipărit), Tübingen, 1970 şi 1975.

8. Die Geschichte der Sprachphilosophie von der Antike bis zur

Gegenwart. Eine Übersicht. Teii I: V on der Antike bis Leibniz, curs

ţinut însemestrul 11968/1969, (ed.) G. Narrşi R. Windìsch, Tübingen,1969; ediţia a doua, 1975.

9. Die Geschichte der Sprachphilosophie von der Antike bis zurGegenwart. Eine Übersicht. Teii II: Von Leibniz bis Rousseau, curs

ţinut în semestrul I 1970/1971, (ed.) G. Narr, Tübingen, 1972.

10. Curso desemantica estructural, lecţii ţinute la Facultatea de Filosofíe şi

Litere a Universităţii din Salamanca în februarie 1971 (text tipărit farăsă se menţioneze nici editorul, nici locul şi anul apariţiei).

11. Curso de lingüística estructural (Mexic, 1967), text îngrijit şi editat de

R. Carranza, N . R. de Pinella şi M . Salvático, Cordoba (Argentina), 1973.

12. Lezioni di linguistica generale, Torino 1973, ediţia a doua, 1976.

13. Ĺeistung undGrenzen der transformationellen Grammatik, curs ţinut în

semestrul al doilea 1971, text îngrijit şi editatde G. Narr, Tübingen, 1975.

14. Das romanische Verbalsystem, curs ţinut în semestrul I 1968/1969, textîngrijit şi editat de G. Bersch, Tübingen, 1976.

15. Textlinguistik. Eine Einführung, text îngrijit şi editat de J. Albrecht,

Tübingen, 1980; ediţia a doua, revăzută, 1981; ediţia a treia, revăzută şi

adăugită, Tübingen şi Bâsel, 1994.

16. Fundamentosde gramatica estructural, text îngrijit şi editat de

L. Miranda, Universidad Nacional Mayor de San Marcos, CírculoLingüístico „Andrés Bello", Lima, 1982.

17. Mås allά del estructuralismo, San Juan (Argentina), 1983. 18. Lingüística del texto, San Juan (Argentina), 1983. 19. Funktionelle Syntax, curs ţinut în semestrul al doilea, 1983,editat de H.

Weber, Tübingen, 1983.20. Sprachkompetenz. Grundzuge der Theorie desSprechens, text îngrijit şi

editat de H . Weber, Tübingen şi Basel, 1988.

21. Grundzùge der Grammatiktheorie, curs ţinut în semestrul al doilea,

1988; text publicat de H . Weber, Tübingen, 1990.

22 . Strukturelle und kognitive Semantik, curs ţinut în anul universitar

1989/1990, text publicat de U . Maier şi H. Weber, Tübingen, 1992.

23. Prinzipien der Sprachgeschichte, curs ţinut în semestrul I 1990/1991,

text publicat de H . Weber, Tübingen,1992.



60 F D . X X - X X I , 2001 - 2002 30

24. Die deuîsche Sprachphilosophie von Herder bis Humboldt [partea I ],

curs ţinut în semestrul I 1985/1986, text publicat de H. Weber,

Tübingen, 1993.

25 . Competencia lingüística y crìterios de correcciόn, ciclu de expuneri prezentate în octombrie 1987 la Pontifícia Universidad Catolica de

Chile, text îngrijit şi editat de A. Matus şi J. L. Samaniego, Santiago de

Chile, 1993.

26 . Die deuîsche Sprachphìlosophie von Herder bis Humboldt [partea a IΙ-a], curs ţinut în semestrul I 1987/1988; text publicat de Chr. Dern,

U. Maier şi H . Weber, Tübingen, 1993.

27. Wilhelm vo n Humboldt. Diedeutsche Sprachphilosophie vo n Herder bis

Humboldt [partea a IΙI-aJ, curs ţinut semestrul I 1988/1989; text

transcris de Chr. Dern şi H. Weber, îngrijit şi editat de H. Weber,

Tübingen, 1994.

28. Prelegeri şi conferinţe (1992 - 1993), prelegeri ţ inute la universităţiledin Iaşi, Suceava şi Chişinău; (ed.) E. Munteanu, I . Oprea, C. Pamfil,A . Turculeţ şi S. Dumistrăcel; Iaşi , 1994. Cuprinde: 1. Filozofia

limbajului; 2. Competenţa lingvistică (cf. 208); 3. Arhitectura şi

structura limbii (cf. A 179); 4. Principii de sintaxă funcţională(cf. 234); 5. Semantica cognitivă şi semantica structurală (cf. 48, 104,

239); 6. Istoria şi fazele istorice ale lingvisticii romanice; 1. Tipologia

limbilor romanice (cf. 67); 8. Limbajul poetic (cf. A 70); 9. Deontologia

şi etica limbajului; 10. Deontologia culturii; 11. Unitate lingvistică -

unitate naţională; texte transcrise de E. Munteanu, A. Turculeţ, C.

Pamfıl, I . Oprea, I . A. Florea, V. Cojocaru. Cu un Cuvânt înainte al editorilor.

29 . Die Sprachwissenschaft im 20. Jahrhundert. Theorien und Methoden,

cursuri ţinute în semestrul al doilea 1984 şi în semestrul al doilea 1986,

text publicat de P. Fink şi H . Weber, Tübingen, 1995.

C . A L T E P U B L I C A Ţ I I

Poezii (în l imba română) , în „Jurnalul literar", „Cuget moldovenesc",

„Moldova" , „Viaţa Basarabiei" (1939 - 1940); critică şi eseuri literare, în

„Jurnalul literar" şi „Moldova", Iaşi (1939 - 1940), ca şi în „El Debate",

Montevideo (1950 - 1951); povestiri şi schiţe (în limba italiană) în „CorriereLombardo" şi „LΈuropeo" (1946 - 1950) [reunite în volumul La stagione delle piogge. Racconti e scherzi, Tübingen, 1988; ediţie în l imba română:„Anotimpul ploilor (povestiri şi glume)", Cluj-Napoca, 1992 (traducere de

Adriana Gorăscu; cu o prefaţă de Cornel Mihai Ionescu)]; traduceri (din

literaturi străine), publicate în special în „Corriere Lombardo" (1947) şi „El

Debate". ..El Pais". .11 Corriere denii Italiani", „El Plata", ,.Marcha",




Montevideo (1950 - 1952); numeroase articole de dicţionar în „EnciclopediaHoepli"; ş. a.

D . A C T I V I T A T E A E D I T O R I A L Ă

„Publicaciones del Departamente de Lingüística" (două serii), Montevideo,

1 9 5 2 - 1962.

„Cuadernos de Filosofía del Lenguaje", Montevideo, 1956 - 1959.

„Internationale Bibliothek für Allgemeine Linguistik" ( IBAL) , München,1970 ş. u.

„Ars Grammatica", München, 1973 ş. u.

(Cu W.-D. Stempel) Sprache und Geschichte. Festschrift fur HarriMeier

zum 65. Geburtstag, München, 1971.(Cu H. H. Christmann) „Lingua et Traditio". Beiträge zur Geschichte der

Sprachwissenschaft, Tübingen, 1975 ş.u.

(C u K. Ezawa şi W. Kürschner) „Sprachwissenschaftsgeschichte und

Sprachforschung, Ost-West-Kolloquium Berlin 1995, Sprachform und

Sprachformen: Humboldt, Gabelentz, Sekiguchi", Tübingen, 1996.

Sub tipar:

- Introducciόn a la ĭingǔistica del texto, traducere în spaniolă a lucrării de

subB 15.

- Princípios de semantica estructural, traducere în portugheză a lucrării de

sub nr. 112.

- Gramatica, semantica, universais, traducere în portugheză a lucrării de sub

nr . 132.

- Humboldt und die moderne Sprachwissenschaft, traducere în georgiană a


- Linguistique romane, traditions etperspectives.

- O verboportugues e galego.

- Humboldt: Die Sprache als Vermittlung.

- Antonio de Nebrija en la historia de la lingüistica.-Signifìé, désignation, sens. - Le roumain et le type ĭinguistique roman. - Entre léxico y gramatica. - Andrés de Poza, lingüística del Renacimiento. - Humboldt-Spuren in der Sprachwissenschaft. - Humboldt und die Sprachtypologie. - Dialekt und Sprachwandel. -Divergem, Konvergenz, Paralleĭìsmus: Typologìe des sogenannten

Sprachwandels. - Georg von der Gabeĭentz und die heutige Linguistik.



62 F D , X X - X X I , 2001-2002 32

ABREVIERI

ASGM = „Atti del Sodalizio Glottologico Milanese";ASN A = „Archiv fúr das Studium der neueren Sprachen und Literaturen";

CL = „Cercetări de lingvistică", Cluj;IDS = „Institut fur deutsche Sprache", Mannheim;

LS = „Lingua e Stile";NRFH = „Nueva Revista de Filologia Hispanica", Mexic;QIGB = „Quaderni dell'Istituto di Glottologia dell'Università di Bologna";

RBF = „Revista Brasileira de Filologia", Rio de Janeiro;

RFHC = „Revista de la Facultad de Humanidades y Ciencias", Montevideo;

RJb = „Romanistisches Jahrbuch";

RL A = „Revista de lingüistica aplicada", Concepción (Chile);

RLaRo 1 „Revue des langues romanes";

RN M = „Revista Nacional", Montevideo;

RRL = „Revue roumaine de linguistique", Bucureşti;SCL = „Studii şi cercetări lingvistice", Bucureşti;TLiLi = „Travaux de Linguistique et de Littérature", Strasbourg;

VR = „Vox Romanica";

ZFSL = „Zeitschrift fur französische Sprache und Literatur";

ZPSƘ = „Zeitschrift fur Phonetik, Sprachwissenschaft und Kommunίka-tionsforschung";

ZRPh - „Zeitschrift für romanische Philologie".



F I L O Z O F I A L I M B A J U L U I *

EUGENIU COŞERIU

(Text îngrijit şi editat de Nicolae Saramandu)

* Prelegeri ţinute în zilele de 30-3 Uρçtoŗ j ıkq§ĸá= ¾ ¿^ d e Foneticăşi Dialectologie . .Al . Rosettr alAcademiei Române. Transcrierea textului: Irina Floarea.



F I L O Z O F I A L I M B A J U L U I

în realitate nu e vorba nici de o conferinţă, nici de o prelegere, ci de trei

şedinţe de luare de contact, în care aş vrea să mă prezint D u m n e a v o a s t r ă şi să

prezint concepţ ia despre limbaj pe care o susţin şi, în acelaşi timp, şi concepţ iadespre l ingvist ică; se înţe lege , nu ca să vă impun cumva această concepţie , aceastădublă con cepţ ie despre limbaj şi despre l ingvist ică, ci numai ca să mă prezint şi caş i Dumneavoastră să ştiţi care este raportul - să zicem - între acest tablou mai mult

sau mai puţin fragmentar şi schematic al concepţ ie i mele şi ceea ce faceţiD u m n e a v o a s t r ă şi fiecare dintre Dumneavoastră .

Exis tă mai multe prezentări ale lingvisticii mele în limba română. Există oprezentare a doamnei Vint i lă -Rădulescu . Există una, apărută în România , mai ļ

exactă: e aceea a domnului Mircea Borcilă, care s-a publicat într-o revistă la Cluj ,în revista „ E c h i n o x " 2, acum câţiva ani. Apoi există mai multe prezentări în diferite

limbi străine, una făcută tot de un român, de dl Copceag, de regretatul Copceag,într-unui din volumele omagiale Logos Semanîikos, scrisă în spaniolă, cu titlul El

„realismo lingvistico" , adică „Realismul lingvistic" (doctrina lingvistică a lui

Eugeniu Coşeriu) . Apoi există mai multe prezentări în alte limbi. Tot aşa, una dintrecele mai bune este aceea a lui Jörn Albrecht, în germană, care pleacă de la o formulăa mea luată, de altfel, -de la Platon, anume τà övτα ώς εστ ıv λ έ γ ε ı v „să spui

lucrurile aşa cum sunt", care s-a publicat ca introducere la alte volume omagiale, la

Energeia und Ergon; în primul volum apare această prezentare a lui JòrnAlbrecht. Şi apoi, foarte bună şi esenţială, deşi foarte scurtă, este prezentarea, tot în

limba germană, făcută de un lingvist finlandez, Lauri Seppänen, în revista finlandezăNeuphilologische Mifíeilungen, cu titlul Bedeutung, Bezeichnung und Sinrŕ, adică„Semnificaţie, desemnare şi sens", care pleacă de la această distincţie, pentru mine

Nota editorului: La fel ca în cazul altor texte editate de noi (vezi, de exemplu, Lingvistica

integrala. Interviu cu Eugeniu Coşeriu, realizat de Nicolae Saramandu, Bucureşti, 1996), am păstrat,în transcriere, unele particularităţi specifice limbii române vorbite de Eugeniu Coşeriu.

Ioana Vintilā-Rādulescu, Eugenio Coseriu et la théorie du langage, în „Revue roumaiņe de

linguistique", X I V . 1969, p. 179-187. ^ Mircea Borcilā, Eugenio Coseriu şi orizonturile cunoaşterii, în „Echinox", Cluj-Napoca, X X ,1988, nr. 5. p. 1,4-5.

Dumitru Copceag, El „realismo lingύístίco" o doctrina de Eugenio Coseriu, în „Logos Semantikos. Studia linguistica in honorem Eugenio Coseriu 1 9 2 1 - 1 9 8 ľ ' , II , Madrid/Beriin/New

York ? 198L p. 7-18.

Jörn Albrecht, τà ővτα ώς εστıv λεγεıv : Über die Schwierigkeit, die Dinge zu sagen, wie sie sind, un d andere davon zu ùberzeugen, în „Energeia und Ergon", I , Tübingen, 1988, p. XV I I -XLV ; Lauri Seppănen, Bedeutung, Bezeichnung, Sinn. Zur Sprachſassung Eugenio Coserius, în

..Neuphilologische Mitteilungen", LXXX I I I , nr. 3, p. 329-338.

FD , XX -XX I , Bucureşti, 2001-2002, p. 65-140



66 EugeniuCoşeriu

fundamentală, între desemnare^ senmifìcaţie şi sens, despre care vo m vorbi şi aicea.

Şi, în diferite alte limbi, s-au publicat şi alte prezentări, care nu se pot recomanda spre

lectură, fiindcă nu toată lumea şt ie aceste limbi. U n a dintre cele mai bune este a unui

japonez, Takashi Kamei , care a fost tradusă apoi şi în limba germană .Apoi, eu însumi am prezentat numai partea despre l ingvist ică , adică fără

filozofia limbajului şi fără teoria limbajului şi teoria lingvisticii, într-un articol

care a apărut în franceză (ş i , într-o formă di fer i tă , în spaniolă) , Mon Saussĸre,

adică Saussure aşa cum îl văd ev (e greu să spui în limba r o mâ nă „ Sa ussur e a l

meu"), şi în spaniolă tot aşa, Mi Saussure. în franceză s-a publicat într-un volum

care î l priveşte , tocmai, pe Ferdinand de Saussure; sunt actele unui m ic congres dinJaponia. Iar în spaniolă a apărut tot în actele unui congres, tot despre Saussure, în

Spania, la Vigo . Apoi, tot aproape o prezentare a mea - care acuma este cea maibogată şi cea mai detaliată prezentare, mai ales a lingvisticii - este această carte. Este

un foarte lung interviu pe care mi 1-a luat dl Saramandu şi care a apărut acuma înR o m â n i a . Deci, cât priveşte lingvistica, m-a ş putea chiar limita la această carte, saula recomandarea acestei cărţi , însă prefer totuşi să aleg aspectele mai esenţiale sau pe

care le consider eu esenţiale, fi indcă şi în acest interviu s-a vorbit, de exemplu, maimult despre anumite probleme al e limbii române, se înţe lege , probleme a cărorso l uţ i e depinde de concepţia generală despre l ingvistică şi despre l imbaj, însă care ar

trebui să fie încadrate tocmai din punctul de vedere al acestei c o nc e pţ i i generale. D e

altfel, aspectele filozofice sunt tratate aicea, în acest interviu, numai foarte pe scurt ş i.dacă se va publica o e di ţ i e g e r ma nă 9 , vom încerca să completăm şi partea aceasta,

care este într-un fel preliminară sau prealabilă, ca să spunem"aşa.

Asta cu priv ire la ce ex istă . Aproape toate prezentări le sunt, în mod necesar,

parţia le ş i fragmentare, privesc m ai ales lingvistica sau un aspect al lingvisticii, a şacum o înţe leg eu, nu toată concepţia . Chiar ş i acest interviu - cum spuneam ~ ededicat m ai ales lingvisticii integrale şi mai puţin teoriei limbajului şi filozofiei

limbajului, din care, în realitate, decurge ş i această l ingvist ică integrală . Tocmai deaceea voiam să vă prezint aicea a c e a s t ă s c h e m ă - sā-i zicem - în trei şedinţe , ca săn e c u n o a ş t e m m a i bine şi să vă spun, de fiecare dată, şi unde se pot găsi tratate m aidetaliat aceste aspecte despre care vom vorbi aicea. Ce s -a publicat pâ nă acum înlimba română ş i a apărut sub formă de carte e foarte fragmentar ş i priveşte numai

anumite aspecte care, de altfel, sunt şi greu de înţe les dacă nu avem o viziune tota lăa acestei c o nc e pţ i i sa u a c o nc e pţ i e i care stă, se găseşte la baza şi a acestor lucrări .

Anume, s-a publicat, f i i ndc ă interesa m ai mult aicea în România , sub formă de

5 Takashi Kamei. Eugenio COSERĴU no gakusetsu (Die Wissenschaft E. Coserius), î© „SeijõbungeΓ, nr. 102, nov. 1982, p. 38-70.

6 Eugenio Coseriu, My Saussure, în „Saussure and linguistic today", Roma. 1995. p. 187-191. Eugenio Coseriu, Mi Saussure, în „Actas do IV Congresso Internacional da lingυa galego-

portuguesa na Galiza. En homenagem a Ferdinand de Saussure", Vigo/ A Coruña, 1996. p. 379-382. 8 Nicolae Saramandu, Lingvisticaintegrală. Interviu cu Eugeniu Coşeriu. Bucureşti. 1996.9 Intre timp, a apărut un alt interviu, în limba germană: Johannes Kabatek/Adolfo Murguía.

„Die Sachen sagen, wie sie sind... ". Eugenio Coseriu im Gespräch, Tübingen, 1997.



Filozofia limbajului 67

carte tradusă de fiul dlui Avram, ceva, în realitate, foarte marginal din punct de vedere

universal, însă care avea o importanţă specială pentru România, şi pentru mine tot o

importanţă sentimentală şi patriotic sentimentală. Este cartea despre cunoaşterea

limbii române în Occident10

, unde era vorba mai ales de corectat anumite greşeli şilacune de informaţie care s-au menţinut aicea în România - şi, în parte, şi în afara

României - încă de la Istoria filologiei române a lui Şăineanu", carte destul de

importantă, însă din nefericire plină de tot felul de greşeli, care era nevoie să fie

corectate, mai ales şi pentru că, prin Şăineanu, aceste greşeli trecuseră şi în lingvistica

şi în istoria lingvisticii în Occident, fiind adoptate fără nici un control, de exemplu de

către Tagliavini în Istoria lingvisticii (sau a glotologiei) pe care a scris-o.

Apoi, s-a publicat la Chişinău, după cum ştiţi, un volum numai despre

dialectologie şi sociolingvistică, şi nici sub toate aspectele însă, adică lingvistica

din punct de vedere sociolingvistic şi dialectologie (trei sau patru lucrări) 13 . Iar

celelalte, conferinţele şi prelegerile de la Iaşi, care s-au publicat într-un volum14

,sunt înregistrări în parte - tot aşa - imperfecte; conţin esenţialul, însă conţin şi

multe greşeli. N-au fost revăzute, din nefericire, de mine personal şi au apărut cu

greşeli, mai ales la unele nume proprii şi la limbi străine. Până şi în ce e citat din

limba franceză, de multe ori apar acolo greşeli destul de grave. De aceea, toate

aceste lucruri trebuiesc folosite cu prudenţă, să zicem aşa.

In acest articol despre „Saussure-ul meu", plecam - tocmai ca să expun

concepţia mea despre l ingvist ică şi această „lingvistică integrală", cum o numesc

eu - plecam de la Ferdinand de Saussure, şi anume de la concepţia despre obiectul

imediat al lingvisticii la Ferdinand de Saussure. Insă spuneam, de la început, că e

vorba nu numai despre Ferdinand de Saussure, şi că aş fi putut intitula acest articol şiDe la Ferdinand de Saussure la lingvistica integrală sau, cu mai puţină modestie, De

la Ferdinand de Saussure la Eugen Coşeriu, cu privire la lingvistică. Numele acesta,

„lingvistică integrală", l-am dat destul de târziu acestei concepţii despre lingvistică, şi

anume a apărut pentru prima oară într-un curs pe care l-am ţinut, prin 1981, la o

universitate din America de Sud, în Argentina, la San Juan, şi care a fost publicat în

1982, tocmai cu titlul La lingtìística integral5. Şi a fost şi recenzat în România acest

curs, în „Cercetări lingvistice" de la Cluj. Deşi , tot aşa, este o înregistrare foarte

imperfectă, însă cel puţin se recunosc liniile esenţiale ale acestei concepţii .

1 0Eugenio Coseriu, Limba română în faţa Occidentului. De la Genebrardus la Hervås, în

româneşte de Andrei A. Avram, Cluj-Napoca, 1994.1 1

L. Şăineanu, Istoria filologiei române. Studii critice, Bucureşti, 1892; ediţia a IΙ-a, Bucureşti, 1895.

1 2Carlo Tagliavini, Panorama distoria della linguistica, ediţia a Il-a, Bologna, 1968.

1 3Eugen Coşeriu, Lingvistică dinperspectivă spaţială şi antropologica. Trei studii. Chişinău, 1994.

1 4Eugen Coşeriu, Prelegeri şi conferinţe (1992-1993), Iaşi, 1994 (Supliment al publicaţiei

„Anuar de lingvistică şi istorie literară", X X X I I I , 1992-1993. Seria A. Lingvistică).1 5

Eugenio Coseriu. Mάs aìlά de l estructuralismo, San Juan, 1983.



6 8 Eugeniu C o ş e r i u 4

De ce plecăm de la Ferdinand de Saussure? Plecăm de la Ferdinand deSaussure fiindcă asta a fost şi dezvoltarea acestei concepţii, care a plecat efectiv de

la Ferdinand de Saussure, deşi pe alte baze teoretice şi mai ales filozofice. Şianume, am plecat de la Ferdinand de Saussure nu ca să neg sau să completez, sausă-1 corectez pe Ferdinand de Saussure, ci ca să stabilesc în ce sens anume

Ferdinand de Saussure are dreptate. Adică unde, în cadrul general al limbajului, se/ aplică strict ideea fundamentală după care limba, obiectul principal al lingvisticii,

este un sistem de opoziţii funcţionale. Alţi lingvişti cred - şi aşa au şi afirmat - cădatorează foarte puţin sau nimic lui Ferdinand de Saussure. Aşa s-a afirmat, deexemplu, în cadrul structuralismului sovietic şi , foarte ciudat, şi în Occident a spuscineva, un lingvist francez foarte cunoscut, că îi datorează foarte puţin luiFerdinand de Saussure sau că, în general, la alţi lingvişti a găsit numai confirmarea

propriilor sale idei şi n-a găsit nimic altceva, deci nu e dator nimănui cu nimic.

Atitudinea mea este cu totul diferită. Mai întâi, cât priveşte pe Ferdinand deSaussure, cred că nimeni nu poate spune că nu-i datorează nimica în lingvistica

modernă, fiindcă cel puţin o delimitare cu privire la Ferdinand de Saussure esteoricum necesară, orice concepte noi sau chiar diferite s-ar introduce. Iar câtpriveşte influenţa altor lingvişti şi, în general, influenţele în cadrul ştiinţelor culturii,după părerea mea, tocmai acesta este felul în care se produc influenţele. Adică, datfiind că, aşa cum vom vedea, baza ştiinţelor culturii, fundamentul ştiinţelor culturiieste „das ursprüngliche Wissen" [ştiinţa originară], adică acea ştiinţă pe care fiecare

om o are cu privire la sine însuşi şi la fiinţa omului în general, se înţelege că fiecaredintre noi e capabil, pe această bază, să dezvolte lingvistica, aşa cum se poate

dezvolta ştiinţa artei sau ştiinţa ştiinţei, adică îşi poate pune problema unei activităţiculturale, adică a unei activităţi specifice pentru om. Şi, deci, avem impresia atunci

că la alţi autori găsim numai confirmarea propriilor noastre idei. Aceasta nuînseamnă că nu datorăm nimica acestor gânditori sau lingvişti, ci tocmai dimpotrivă,aceasta înseamnă că ni se limpezesc ideile şi ni se confirmă, văzând că şi alţii auajuns la aceleaşi idei; şi ceea ce este numai o intuiţie încă vagă şi neprecizată seprecizează tocmai prin aceste influenţe, prin această lumină care ni se arată dintr-o

dată în con cepţia altor lingvişti sau formulată de către alţi lingvişti.

D e aceea, eu nu preget niciodată să recunosc tot felul de influenţe, atât înfilozofie cât şi în lingvistică, şi, în general, în teoria ştiinţelor culturii şi în teoria

culturii, fiindcă - spunea Croce odată - dacă Platon şi eu am gândit acelaşi lucru,asta ne face plăcere. Aşa că recunosc ceea ce îi datorez lui Ferdinand de Saussure şitot aşa lui Antonino Pagliaro mai ales, în Italia, lui Ramón Menéndez Pidal înSpania şi chiar şi lui Hermann Paul şi lui Bloomfield, în lingvistică . L a toţi amgăsit ori intuiţii care pot fi dezvoltate, totdeauna prin racordare cu realitatea

limbajului şi a limbilor şi cu propria noastră intuiţie despre limbaj şi despre limbi.

L a toţi am găsit formulări importante sau cel puţin - să zicem aşa - nuclee deformulări importante, ceea ce, cum a observat dl Borcilă în această prezentare, nuînseamnă nici un fel de poziţie eclectică. Nu e vorba de o sinteză făcută din diferite




bucăţi, ci de o confirmare a acestor „orizonturi" (cum le numeşte dl B o r c i l ă ) 1 6 ale

lingvisticii, care au fost construite, în realitate, de mine însumi, încetul cu încetul,însă în această colaborare cu toată tradiţia. Şi aceasta explică şi această atitudine cu

privire la Ferdinand de Saussure şi cu privire la alţii. Anume, pe când alţi criticivă d mai mult neajunsurile şi văd mai mult limita fiecărei concepţii , care estetotdeauna mai mult sau mai puţin parţială sau parţializatoare, eu încerc să văd,

dimpotrivă, chiar şi în ceea ce resping, care este sâmburele de adevăr. Adică, în loc

să spun, de exemplu: Saussure nu are dreptate cu privire la sincronie şi diacronie,

sau la distincţia între limbă şi vorbire (şi la această separare între limbă şi vorbire) ¡

ş.a.m.d., eu mă întreb, şi cu privire la Saussure şi cu privire la alţii, în ce sens are1

dreptate. Anume, care sunt, cu o formulă pe care o întrebuinţez foarte des, los

alcances y los límites, adică până unde ajunge, ce poate rezolva o anumită teorie

sau anumite teze şi care sunt limitele acestei teze sau ale acestei concepţi i .

Şi deci, cu privire la l ingvistică, m-am întrebat unde, cu privire la ce aspect -fără îndoială aspect fundamental al limbajului - Saussure are dreptate când susţinecă e vorba de un sistem de opoziţii funcţionale. Şi am ajuns la concluzia - însăconcluzia era dată prin intuiţie încă de la început, se înţe lege , ca de obicei în

ştiinţele culturii, unde concluzia este, în acelaşi timp, scopul pe care ni-1 propunem

de la început, pe care, într-un sens, l-am intuit de la început - am ajuns la concluzia

că Saussure are dreptate cu privire la tehnica limbii funcţionale la nivelul

sistemului lingvistic şi că această limitare la tehnica limbii funcţionale la nivelul

sistemului implică punerea între paranteze a o serie de aspecte ale limbajului, care

sunt nu ignorate, ci separate de această tehnică funcţională, tocmai pentru ca atenţia

principală să se poată concentra asupra acestor opoziţ i i . Pe urmă o să vedem cumajungem la această tehnică, însă - se înţelege - toate acestea s-au făcut nu pe baza

aceleiaşi concepţii generale despre l ingvistică şi despre limbaj ca la Ferdinand de

Saussure, ci dintr-o altă perspectivă, anume dintr-o perspectivă filozofică şi

epistemologică, în realitate, diferită.

Astăzi aş vrea să vorbesc mai mult despre această perspectivă filozofică şi

epistemologică, adică de teorie a ştiinţei. Această concepţie cu privire la limbaj a

fost numită de Copceag „realismul lingvistic"1 şi, într-un sens, are dreptate, pentru

că e vorba de realitatea însăşi a limbajului, aşa cum se prezintă acestei „ştiinţeoriginare" pe care o are omul cu privire la sine însuşi. însă eu, în filozofie, o

numesc „idealism", fiindcă cred că numai idealismul este realist şi că toate celelalte

forme ale filozofiei - chiar şi materialismul dialectic cu care aţi fost învăţaţiDumneavoastră în ultimele decenii - sunt realiste numai în măsura în care sunt

idealiste. Şi, deci, se pare că toate celelalte forme nu văd realitatea universului şi,

mai ales, realitatea omului decât parţial şi, într-un fel, chiar prin anumite devieri de

la esenţa lucrurilor şi a omului. /

1 6 Vezi nota 2.1 7 Vezi nota 3.



70 Eugeniu Coşeriu

, y Deci, problema principală, care pentru mine este prealabilă, e problema

/ esenţei înseşi a limbajului. Şi, pentru lingvistică cel puţin, cred că fiecare lingvist

are o asemenea concepţie , chiar dacă nu a formulat-o. Eu am încercat să prezint

această concepţie generală a limbajului într-o serie de lucrări. Şi anume, lucrareacea mai generală şi care prezintă, deşi foarte sumar, concepţia mea despre limbaj

este o conferinţă ţinută în germană, Der Mensch und seine Sprache1 (Omul şi

limbajul său), care a fost tradusă în mai multe limbi, şi în limba română (a tradus-o

- cred că din italiană - dl Irimia şi s-a publicat într-o revistă de la Iaşi, în

Cronicdf9; şi apoi, tot în germană, Die Sprache und das Daseinsverständnis des

heuíigen Menschen20 (Limbajul şi înţelegerea existenţială a omului actual), care a

fost tradusă în limba spaniolă. Amândouă aceste lucrări, pe care le consider celemai importante, fiindcă iau şi poziţie cu privire la diferite alte filozofii alelimbajului, s-au tradus în spaniolă şi - să zicem aşa - ediţia definitivă şi forma

definitivă este, ca de obicei în lucrările mele, forma în limba spaniolă. Adică, e

vorba, ori de lucrări scrise de mine direct în spaniolă, ori de traduceri revăzute de

mine în spaniolă, care au apoi - să zicem aşa - statutul de formă de bază pentru

toate aceste lucrări, mai ales dacă e vorba de teorie strictă.

Apoi alte lucrări, în raport mai ales cu filozofia limbajului, sunt tezele despre

limbaj şi poezie care, tot aşa, s-au publicat întâi în limba germană; apoi există otraducere în spaniolă şi din spaniolă au fost traduse în limba română (s-au publicat

de curând în România literară; a publicat cineva, un tânăr de la Suceava, nu-mi

aduc aminte cum îl cheamă, Dorin [Fînaru] ).

Alte lucrări (care s-au tradus sau nu s-au tradus), ca să ştiţi unde se pot găsiaceste lucruri, sunt în limba germană: Zeichen, Symbol, Worŕ3 (Semn, simbol şi

cuvânt), într-un volum omagial dedicat unui filozof german, Josef Simon (încă nuexistă o traducere 4 ) ; apoi Die Sprache zwischen φύσε ı w«¿ / θ έ σ ε ı 2 5 (Limbajul între

φύσε ı şi θ έ σ ε ı ) , numai în limba germană deocamdată (nu, a apărut o traducere în

18Der Mensch un d seine Sprache, în H . Haag und F.P. Möhres (Hrsg.), Ursprung un d Wesen

des Menschen (Ringvorlesung gehalten an der Universität Tübingen im Sommersemester 1996),

Tübingen, 1968, p. 67-97.9

Omul şi limbajul său, în „Cronica" (Iaşi), X X V I I , 1992, nr. 7, p. 6-7 (traducere de D. Irimia).0

Das Phänomen der Sprache und das Daseinsverständnis des heutigen Menschen, în ..Die

pädagogische Provinz", 1967, nr. 1-2, p. 11-28.1

Thesen zum Thema„Sprache und Dichtung", în W.-D. Stempel (Hrsg.), Beiträge zur

Textlinguistik, München, 1971, p. 183-18.2Teze despre tema „Limbaj şi poezie", în „România literară", X X V I I I , 1995, nr. 41, p. 11

(traducere de D. Fînaru).3Zeichen, Symbol, Wort, în „Zur Philosophie des Zeichens" [= Festschrift Josef Simon]. hrsg.

Von T. Borsche und W. Stegmaier, Berlin-New York, p. 3-27.2 4

Intre timp a apărut, cu întârziere, o traducere în limba română: Semn, simbol cuvânt, în

„Analele ştiinţifice ale Universităţii «Al. I. Cuza», III e. Lingvistică", X X X I X , Iaşi, 1993, p. 5-22

(traducere de E. Munteanu).25

Die Sprache zwischen φύσεı und 9éσεı , în Natur in den Geisteswissenschaſten, I . ..ErstesBlaubeurer Symposium", Tübingen, 1988, p. 89-106.

| l




limba română în „Analele Universităţi i Babeş-Bolyai" de la C l u j 2 6 ) , unde e vorba

de o reinterpretare a acestei opoziţii între φύσ ε ı şi θ έ σ ε ı binecunoscută şi în istoria

lingvisticii, însă de obicei interpretată într-un sens greşit, mai ales prin faptul că

opoziţia în această formă, φύσ ε ı - θ έ σ ε ı este de-abia a treia în ordine cronologicăşi este numai opoziţia postaristotelică.

D a c ă îmi permiteţi o digresiune, eu explic aşa: pe scurt, această greşeală de

perspectivă în interpretatrea acestei opoziţii, şi din punct de vedere terminologic,

rămâne în istoria lingvisticii, şi peste tot, mai ales după Whitney, care vorbeştenumai despre φύσ ε ı - θ έ σ ε ı . Rămâne această idee că în vechime, în antichitatea

greacă, s-ar fi pus problema mai ales cu privire la originea limbajului şi la originea

semnelor lingvistice, sau originea cuvintelor, din aceste puncte de vedere: cuvintele

ori sunt determinate în mod natural şi corespund naturii înseşi a lucrurilor (φύσεı ) , ļ ori sunt convenţionale, sunt stabilite printr-o „punere" - asta înseamnă θ έ σ ε ı în I *

limba greacă , ádΊca pnntr-o impozıţıe , eventual printr-o ımpoziţi e a unui legislatorsau legiferator uman sau divin. In realitate - cum spuneam - opoziţia este foarte târziesub această formă; şi sensul, nu numai termenii, ci şi sensul opoziţiei e altul în cele

trei faze cronologice care se pot deosebi în istoria, în dezvoltarea acestei idei.

în perioada preplatonică, adică anterioară lui Platon, şi în toată discuţia aceasta

înainte de Palton, pe care o găsim prezentată şi interpretată tocmai la Platon, în

dialogul Kratylos, nu e vorba de φύσε ı - θ έ σ ε ı , ci de φύσ ε ı şi de un alt termen care,

de cele mai multe ori, este vóµω (dativul de la vóµoς) , care înseamnă mai curând„lege", sau „uzaj", sau „uz". Alţi termeni sunt, între altele, εθε ı όµoλoγ íα , adică

„acord"; şi alt termen este συvθήĸη , înţeles, tot aşa, ca un „acord", o „înţelegere",însă nu θ έ σ ε ı ; Oέσε ı nici nu apare. Despre sens vorbim mai târziu. în a doua fază, la Aristotel, se opune φύσ ε ı lui ĸ α τά συvθήĸηv . Adică este,

tot aşa, unul dintre termenii care apar la Platon, însă subt o altă formă: nu

συvθήĸ ı ı , nu cu dativul - să zicem aşa - cauzal, ci cu acest ĸ α τ à , cu acuzativul,

care, după părerea mea, chiar şi în sensul literal, cuvânt cu cuvânt, înseamnă „dupăceea ce a fost stabilit", „după stabilire". Iar opoziţia φ ύ σ ε ı - θ έ σ ε ı este caracteristică numai pentru perioada de după Aristotel, atât în cadrul

aristotelismului, cât şi în afara filozofiei aristotelice. Şi sensul este, tot aşa, diferit.

Adică φύσ ε ı se menţine ca termen în cele trei faze, însă în prima fază, înainte de

Platon, opoziţia priveşte adevărul numelor sau corectitudinea numelor. De altfel,acesta este şi subtitlul dialogului lui Platon: e vorba de όpθóτης τώv

όvoµάτωv. In faza a doua, la Aristotel, opoziţia este pur funcţională: nu este vorba

de un adevăr sau de o corespondenţă reală între nume şi lucrurile denumite, ci estevorba numai de modul în care funcţionează cuvintele, sau care este funcţiuneacuvintelor. Şi, în faza a treia, e vorba de originea limbajului şi de originea cuvintelor,

în „Studia Universitatis Babeş-Bolyai", X X X I V , Philo¡ogia I, Cluj, 1989, p. 3-18. Cit. impunere; cf. sp. imposiciόn „impunere".



72 Eugeniu Coşeriu 8

care este un aspect, în realitate, marginal în prima fază, iar în faza a doua nici nu sepune problema originii cuvintelor, deloc. Şi în faza a treia este numai aceastăproblemă a originii. Am făcut această digresiune fiindcă apoi am dezvoltat aceeaşilucrare şi am arătat care este valoarea filozofică a tezei, mai ales φύσε ı în prima fază,de la început, într-un studiu mai detaliat, în noul manual, un fel de enciclopedie afilozofiei limbajului, care a apărut acuma în Germania. In volumul al Π-lea eu am

contribuit cu acest studiu, adică discuţia despre φύσεı şi θ έσ ε ı , cu acest titlu, Der φ ύ σ ε ı - θ έ σ ε ı - ŵ e / r .

Apoi alte lucrări, tot aşa, de filozofia limbajului: L 'arbiíraire du signe (numaititlul în limba franceză), cu subtitlul Zur Späígeschichte eines aristoteĭischen

Begriffes29 (Despre istoria târzie a unei noţiuni aristotelice), studiu publicat întâi îngermană. Apoi a fost tradus acest studiu în limba spaniolă şi se află într-un volumpe care cred că îl are Academia, anume: Tradìciόn y novedad en la ciencia del

leπguaje 10 (Tradiţie şi noutate în ştiinţa limbajului). Apoi, netradus încă, tot în

limba germană: τò εv σηµcúvε ıv31

(a semnifica un lucru, un unicum); este o expresie întrebuinţată tot de Aristotel şi e vorba tocmai despre concepţia luiAristotel despre semnificaţie. Acest articol s-a publicat într-o revistă din Germania,care era înainte Germania orientală, în volumul dedicat lui Georg Mayer. Apoi.încă nepublicat: Humboĭdî. Die Sprache als Vermittìung, unde este dezvoltată frazafinală din Der Mensch und seine Sprache (Omul şi limbajul său) . Spuneam, lasfârşit, că cele două dimensiuni fundamentale ale limbajului sunt dimensiuneaobiectivă, adică limbaj şi Sein, limbaj şi fiinţă, şi dimensiunea intersubiectivā, adică relaţia între eu şi tu. Şi spuneam în ce sens aceste două dimensiuni sunt unasingură. E o problemă care va trebui discutată altundeva şi mai târziu. Şi tocmaiaceastă unitate a acestor două dimensiuni ale limbajului, a dimensiunii obiective şi

a dimensiunii intersubiectiye, e tratată în acest studiu despre Humboldt şΓ3espre limbaj ca mijlocire (Vermittlung). Tot nepublicat încă, numai în limba italianădeocamdată: I due indirizzi nella fìlosoßa del linguaggio (Cele două direcţii înfilozofia limbajului). Toate aceste lucruri şi o introducere despre teoria lingvisticii,anume despre l ingvistică în calitate de ştiinţă a culturii, sunt plănuite cel puţinpentru un volum pe care s-a gândit să-1 publice dna Flora Şuteu, care a început sătraducă anumite lucruri. Nu ştiu cât a tradus şi, mai mult sau mai puţin, suntem deacord cu privire la conţinut. Dacă se face traducerea şi se publică, era vorba săapară la Editura „Humanitas" din Bucureşti. Doamna Şuteu nu e prezentă; amputea s-o întrebăm cât s-a făcut din asta.

28

Der φύσεı-θέσεı-·SYraï. Die Argumente de r europάischen Tradition, în ..Sprachphilosophie. Ein

internationales Handbuch zeitgenössischer Forschung", hrsg. von M. Dascăl. D. Gerhardus, K. Lorenz,

C. Meggle, Z. Halbband, Berlin-New York, 19%, p. 880-898.

Eugenio Coseriu, L 'arbitraire du signe. Zur Spätgeschichte eines aristotelischen Begriffes,

în „Archiv für das Studium der neueren Sprachen und Literaturen", 204, 1967, p. 81-112.

Eugenio Coseriu, Tradiciόn y novedad en la ciencia de l lenguaje, Madrid, 1977. 1 Eugenio Coseriu, τò εv σηµαívεvv. Bedeutung und Bezeichnung bei Aristoteles, în

„Zeitschrift für Phonetik, Sprachwissenschaft und Kommunikatiorısforschung\ 32, 1979, p. 432-437. 3 2

Vezi notele 18, 19.



Atuncea vă spun eu ce conţin, care este esenţa acestei concepţ i i despre

limbaj. Se înţelege că, şi în afară de asta, se poate întrevedea, cel puţin întrezăriconcepţia mea şi din cât s-a publicat deocamdată din Istoria filozofiei limbajului;

sunt cursuri predate la Universitatea din Tübingen, ş i deocamdată s-au publicat

două volume: Filozofia limbajului de la primele începuturi până la Leibniz şi De laLeibniz la Rousseau131. Celelalte cursuri în că nu s-au publicat sau s-au publicat

numai subt o formă provizorie; s-au mai publicat încă vreo cinci subt o formăprovizorie. Sunt prevăzute şase volume: Filozofia limbajului de la origini până înprezent. Cursurile au fost predate, şi un elev, într-un sens, al meu, dl H. Weber, ungermanist de la Universitatea noastră de la Tübingen, a şi publicat parţial aceste

cursuri în ediţie limitată şi provizorie. A apărut volumul despre Humboldt34, despre

Schleiermacher şi un volum tot numai despre filozofia limbajului în Germania sauîn ţările de limbă germană, de la Herder până la fraţii Schlegel35, şi altele. Asta, cao completare a acestor lucrări despre filozofia limbajului.

Şi acuma cu privire la conţinutul acestor lucrări, care - cum spuneam - sunt

apoi baza sau fondul, uneori mărturisit şi alteori nemărturisit, al lingvisticii, aşacum o înţeleg eu. Pentru mine, esenţa limbajului este dată prin aceste douăuniversalii, care reprezintă în acelaşi timp şi aceste două dimensiuni fundamentale

ale limbajului: dimensiunea obiectivă şi dimensiunea inter subiectivă. Anume,

dimensiunea obiect ivă corespunde funcţiei fundamentale a limbajului, adicăuniversalului semanticităţii, şi dimensiunea intersubiectivă corespunde acestui

universal pe care-1 numesc alteritate, adică „a fi unul cu altul" sau „unul cu alţii".In studiul despre universaliile lingvistice - ar fı trebuit să-1 amintim şi pe acesta încadrul studiilor de filozofie a limbajului , care a fost raportul meu la Congresul de

lingvistică de la Bologna (î n limba franceză: Ĺes universaux du langage et Iesautres)6, eu susţin că există cinci universalii esenţiale ale limbajului, care sunt

anume: creativitatea, semanticitatea, alteritatea, istoricitatea şi materialitatea; trei

dintre ele, primare: creativitatea, semanticitatea şi alteritatea, şi două secundare

sau derivate: istoricitatea şi materialitatea.

De ce spunem că dimensiunile corespund acestor două universalii,

semanticitatea şi alteritateaΊ Fiindcă primul universal [cit. prima universalie],

adică creativitatea, nu e caracteristic numai pentru limbaj, ci pentru toate formele

culturii, adică pentru toate formele acestei activităţi libere sau culturale a omului.

Adică se prezintă creativitatea tot aşa şi în artă, şi în ştiinţă, şi în filozofie. Şi, în

3 3Eugenio Coseriu, Die Geschichte de r Sprachphilosophie von der Antike bis zur Gegenwart.

Eine Übersicht, Teii I . Von de r Antike bis Leibniz, Tübingen, 1969; Teii I I . Von Leibniz bis Rousseau,

Tübingen, 1972.4

Eugenio Coseriu, Wilhelm vo n Humboldt. Die deutsche Sprachphilosophie vo n Herder bi sHumboldt,Ίt\\ I I I , Tübingen. 1994.

5 Eugenio Coseriu, Die deutsche Sprachphilosophie von Herder bi s Humboldt, [Teii I ] .

Tübingen, 1993; Teii I I , Tübingen, 1993. Eugenio Coseriu, L·es universaux linguistiques (et Ie s autres), în „Proceedings o f the

Eleventh International Congress of Linguists", I , Bologna, 1974, p. 47-73.




acest sens, creativitatea chiar coincide cu libertatea acestor activităţi, libertate - se

înţelege - în sens filozofic: o activitate este liberă dacă obiectul ei este infinit, ceea

ce înseamnă că nu este dat în prealabil, în mod anticipat, obiectul care trebuie

realizat, ci obiectul este infinit, adică mereu dus mai departe, inventat mereu mai

departe. In acest sens, toate activităţile culturale sunt activităţi de creaţie, nu numai

limbajul. Iar pe celelalte două [universalii] le consider dimensiuni universale

secundare, fiindcă pot fı derivate din primele trei. Şi anume: istoricitatea este

derivată din creativitate şi alteritate, adică istoricitatea nu este decât combinarea

acestor două universalii, ceea ce înseamnă că, în cazul limbajului, creativitatea are

loc în cadrul alterităţii, adică întotdeauna în cadrul formei istorice a alterităţii, care

este întotdeauna o l imbă; limbajul nu există decât sub formă de l imbă, adică de

tradiţie istorică a unei comunităţi istorice, şi de aceea această istoriėitate este

derivată din faptul că, pentru a putea fı în acelaşi timp alteritate, creativitatea

trebuie să fíe creativitate pe o bază comună mai multor subiecte. Şi, într-adevăr, tot

ceea ce se creează în limbaj se creează totdeauna într-o limbă. Vorbim, se înţe lege,de aşa-zise le limbi „naturale"; eu nu întrebuinţez acest termen fiindcă nu există alte

limbi decât aceste limbi istorice sau naturale. Limbile nenaturale, acelea trebuie să

aibă un adjectiv, nu limbile naturale; şi, în realitate, nu sunt nici limbi, ci sunt

coduri şi nu limbi. Nu există alte limbi decât limbile istorice, ca, de exemplu, limba

română, limba rusă, limba franceză ş.a.m.d. Iar materialitatea se deduce din

semanticitate şi alteritate. Deci, alteritatea este de două ori prezentă, fiindcăsemnificaţia nu poate fi decât internă, se găseşte numai în conştiinţă şi, ca să poatăfi transmisă altcuiva, ca să poată fi, într-un sens, c o m u n ă , trebuie să se prezinte în

afara conştiinţei, printr-un semn material. De aceea, şi celelalte activităţi culturale,

care implică, da cǻ^ŗıu^¿gmnificaţie, cel puţin sens, trebuie să se prezinte în lume,adică să fie realizate exterior, [pentru] ca acest fapt material exterior să poatăstimula această creaţie internă în conştiinţa celuilalt, a unei semnificaţii sau a unui

sens. De aceea aceste universalii sunt secundare.

Iar semanticitatea şi alteritatea sunt cele două universalii care ţin de definiţiaînsăşi a limbajului între activităţile libere ale omului. Şi anume - semanticitatea,

fiindcă limbajul este acea activitate culturală care creează semnificaţii , nu numai

întrebuinţează semne, ci creează semne cu semnif icaţ i i . Iar alteritatea este tocmai

această dimensiune nunĩıtă uneori dimensiune socială, însă în realitate este baza

dimensiunii sociale sau [a] socia[bi]lităţii omului, este acest fapt de „a fi unul cu

altul". Şi limbajul este tocmai forma esenţială, forma de bază, forma primară prin

care omul ca indivii. empiric iese din sine însuşi şi se deschide către altcineva,către cineva căruia, prin acest fapt de limbaj, i se recunoaşte umanitatea, i se

recunoaşte posibilitatea de a înţe lege aşa cum în ţe lege primul subiect creator şi

posibilitatea de a crea, la rândul lui, limbaj. E vorba aicea nu de comunicarea în

sensul curent în teoria l ingvist ică, mai ales în teoria l ingvist ică de bază pozitivistă,ci de comunicarea în sensul original şi originar. Şi anume, eu deosebesc întrecomunicarea a ceva şi comunicarea cu cineva. Când spun comunicarea care se



11 Filozofia limbajului 75

înţelege în mod curent, aceasta este totdeauna comunicarea unui anume conţinut,trecerea unui conţinut de la unul la altul. Această comunicare poate lipsi, poate fi

scopul convorbirii, însă este limitată şi poate chiar lipsi cu totul. Chiar când lipseşte,

asta nu înseamnă că n-a existat limbaj, deci nu ţine de definiţia însăşi a limbajului. Pecând comunicarea cu cineva există totdeauna, şi limbajul este - originar - tocmai

comunicare cu^çiηeya. Deci, în acest sens, această comunicare nu poate lipsi

niciodată; dacă într-adevăr lipseşte, atuncea nu e vorba de limbaj. Chiar dacăîntrebuinţăm cuvinte, cântând, de exemplu în baie, atuncea este pur şi simplu unexerciţiu vocal şi nu limbaj. Pe când comunicarea cu cineva, care reprezintă tocmai

această alteritate a limbajului, se dă 3 7 şi în momentul creator, esenţial al limbajului.

Adică chiar şi ceva cu totul nou se face ca şi când celălalt ar putea să preia cuvântulşi să-1 înţeleagă . Deci, aceasta nu poate lipsi niciodată; în acest sens - alteritate.

Problema filozofică a limbajului este tocmai această problemă a acestor două

dimensiuni şi , eventual, împăcarea acestor două dimensiuni. Şi în cazul filozofieilimbajului eu aplic acelaşi principiu general: caut în tradiţie înţelegerea acestordouă dimensiuni şi îmi propun o sinteză, care nu este - cum spuneam - pur şisimplu o combinare, ci este o construcţie, în acelaşi timp, pe baza tradiţiei.

După părerea mea, prima dimensiune a fost clarificată de Aristotel, mai alesîn tratatul al IΙ-lea din Organon, în Πεpί έpµηvεíας (D e interpretatione), în prima

parte a acestui tratat. Şi toată filozofia limbajului, de la Platon până la Sfântul Toma,priveşte mai ales această dimensiune, şi chiar ciclul filozofiei vechi în aceastăprivinţă se închide cu Sfântul Toma. (Eu îi numesc „sfinţi" pe aceşti sfinţi, chiar dacă

¦Biserica Ortodoxă nu-i recunoaşte ca sfinţi. Nu spun nici „Fericitul" Augustin, nici

Toma numai, ci spun Sfântul Augustin, Sfântul Toma, şi mă bucură că până şi întraducerea rusească a cărţii Sincronie şi diacronie, făcută încă în 1963, în epocasovietică, s-a păstrat asta: s-a păstrat Sfântul Augustin, Sfântul Toma, aşa cumspusesem eu.) Spuneam că şi ciclul acestei filozofii se închide cu Sfântul Toma şi ereluat apoi mai târziu, într-un alt sens, mai ales de către Hegel. Iar cealaltădimensiune e tratată cu mult mai puţin în filozofie. începe şi ea cu Platon. L aAristotel e vorba de asta foarte puţin, însă într-un sens cu totul esenţial, la începutulPoliticii, acolo unde omul este definit ca ζφov πoλ ıτ ıĸóv şi, în acelaşi timp, e definitprin limbaj, ca ζφov λóγov εpχov, fiinţă dotată cu limbaj. Şi apoi, mult mai târziu, ereluată această problemă a acestei dimensiuni. O să vorbim imediat despre asta.

Să vedem despre ce e vorba cu privire la prima dimensiune. Deja în aceastădiscuţie sub mai multe forme, preplatonică, pe care o găsim rezumată în Kratylos,I Ï ts\e vorba de aceste două dimensiuni, deşi într-o şi dintr-o perspectivă cu totul

naivă sau şi, poate, intenţionat greşită şi deviată de Platon, care înţelege foarte binecă modul de a pune problema este, deja ca mod de a pune problema, fals şi căproblema limbajului trebuie pusă, şi adevărul conţinut în limbaj e altceva decâtceea ce susţin aceste două teze. Aceste două teze, φύσε ı şi θ έσ ε ı , corespund acestor

3 7 Se prezintă, există.



76 Eugen iu Coşeriu 12

două dimensiuni, adică intuiţiei care este la baza ideii că limbajul, sau fiecare cuvânt,cuvintele corespund esenţei sau naturii lucrurilor, adică corespund fiinţei. Asta esteteza φύσε ı . Asta înseamnă că există o dimensiuııejαbiectivă a limbajului, că, într-un

sens care rămâne de stabilit, limbajul corespunde fiinţei şi că limbajuſeste - cum de altfel spune Platon într-un pasaj care n-a fost subliniat destul - , că fiecare cuvânt esteδıαıpıτıĸ òv τŕļς oύσ tας , adică este „delimitator al esenţei".

Să spunem că deja teza aceasta, φύσε ı , reprezintă intuiţia acestei dimensiuni

obiective, pe când teza cealaltă, care apare ca vóµφ εθε ı înainte de Platon, înseamnă „printr-un uz sau uzaj", sau „printr-un obicei", „printr-o tradiţie" (s-a

tradus şi „convenţie") ş.a.m.d.Asta înseamnă că se recunoaşte intuitiv dimensiunea alterităţii, anume că

fiecare cuvânt - şi limbajul, în general - e comun, nu e particular şi individual,

pentru cineva, şi că limbajul implică, tocmai, alteritatea. Insă problema este pusă,adică - să zicem aşa - desfăşurarea acestei intuiţii este foarte naivă, fiindcă se pune

problema în sens cauzal, adică „de ce au semnificaţie cuvintele?" şi care este cauza

acestei semnificaţii: dacă cauza este dată direct de lucruri, de natura lucrurilor,(saų

dacă, la bază, cauza este o înţelegere între oameni ca să numească anumite lucruricu anumite cuvinte. Şi acest raport între semnificaţii, acest adevăr al numelor, sau

, această corectitudine a numelor, se vede din punctul de vedere a ceea ce numim

Ą astăzi le signifiant, semnificantul, sau partea materială a cuvintelor. Acolo nu e

/ posibil să se vadă direct cuvântul ca un fel de reproducere a lucrului prin sunet, sau

ca reproducere indirectă prin sinestezia simţurilor; acolo se înţelege cuvântul ca o

frază, deci ca o propoziţie, care Ia rândul ei poate fi compusă din cuvinte care la

sfârşit ar putea să ajungă din nou la această reproducere directă a lucrurilor, cel

puţin în „primele elemente" ale limbajului, în aceste πpώτα στo ı χ ε í α . De exemplu (sunt foarte multe exemple care apar la Platon), čt vθpωπoς „om" ar fi un fel de

sinteză a unei fraze αvαθpωv ά őπωπε , adică „cel care priveşte sau consideră ceea

ce a văzut", deci omul este cel care e caracterizat prin reflexiune, prin faptul că se

întoarce la ceea ce a văzut. Deci, o definiţie - realitatea omului - şi apoi, în aceastădefiniţie, s-ar putea găsi cuvinte care, din nou, ar avea nevoie de definiţie până ce

am putea ajunge la aceste πpωτα στo ı χ ε í α , la „primele elemente", care ar putea fi determinate prin reproducerea într-un fel a fiinţei lucrurilor.

Deci, problema este pusă rău, însă intuiţia, la bază, este esenţială. Şi

rezultatul la Platon, după părerea mea, este tocmai acest rezultat, nu pozitiv, ci

negativ, însă totuşi foarte important şi, în acest sens, pozitiv pentru filozofia

limbajului. Precum ştiţi, dialogul Kratylos sfârşeşte fără nici o soluţie. Mai întâi se

discută teza φύσ ε ı foarte lung şi cu multe exemple, apoi se adoptă cealaltă teză,mai pe scurt, şi dialogul sfârşeşte fără nici o soluţie. După părerea mea, şi dupăcum am arătat şi în Istoria filozofiei limbajului**, tocmai aceasta este soluţiafilozofică a problemei. Şi sunt anumite semne în tot dialogul că aceasta este soluţia,

3 8 Vezi nota 33.




fiindcă de mai multe ori - am numărat 14 pasaje - Socrate spune, sau arată că nu

vorbeşte serios şi că mai mult glumeşte , sau că vorbeşte numai în mod ironic.

Acuma nu e nimic extraordinar să nu fie o soluţie, să nu se dea o soluţie. Şi alte

dialoguri la Platon sfârşesc fără soluţie. Dialogul Despre frumuseţe, tot aşa,sfârşeşte fără nici o soluţie, sau cu soluţia că frumuseţea e ceva greu de definit. Şi

nici ironia socratică nu e nimica excepţional, fiindcă o găsim peste tot, în toatedialogurile. Insă niciodată ironia socratică nu priveşte problema, obiectul despre

care se discută, niciodată nu înseamnă că obiectul nu are importanţă. Deci, ironia

este sau cu privire la sine însuşi , sau cu privire la ceilalţi , la interlocutori, însă nu

cu privire la problemă, pe când în cazul acesta, în acest dialog, Kratylos, cel puţinde 14 ori problema însăşi e prezentată ca problemă neserioasă. Deci, asta înseamnăcă ceea ce spune Platon la sfârşit este că trebuie schimbat modul de a pune

problema, sau problema este alta.

Acesta este rezultatul pozitiv, că pe nici una din aceste două căi nu putemajunge la esenţa limbajului şi că, dacă teoria φύσ ε ı aşa cum se prezintă, esteabsurdă, cealaltă soluţie este şi ea numai un φopτıĸóv , o soluţie impusă de

necesitate, însă fără bază serioasă, o soluţie numai provizorie, ca să putem continua

discuţia sau întrebuinţarea limbajului. Şi tot aşa, şi în alt dialog, în acesta pe care eu

îl citez mereu, Platon stabileşte că, cel puţin, acest adevăr al numelor nu se află în

nume, ci nunjai în propoziţie, în a spune ceva despre cineva. Şi, deci, numele sunt

adevărate în sensul primei funcţiuni a limbajului, a lui όvoµάζ ε ı v , în „a numi"

ceva, însă în acest sens nu sunt nici adevărate, nici false. Şi adevărate sau false pot

fi numai propoziţiile care afirmă sau neagă ceva cu privire la lucruri. Exemplul lui

Platon: Θεαíτητoς este un nume, îl numeşte pe Theaitet; şi verbele πέτετcα şiĸάθητα ı înseamnă ceva: primul înseamnă „zboară" şi al doilea „şade". însă - zice

- adevărat sau fals este numai dacă se spune, de exemplu, Θεαíτητoς ĸάθητcα: e

adevărat dacă Theaitet şade şi nu e adevărat dacă Theaitet zboară; şi

Θεαíτητoς π έ τ ε τα ı e adevărat dacă Theaitet zboară şi nu e adevărat dacă Theaitet

şade. E , mai mult sau mai puţin, teoria propoziţională a adevărului, pe care o avem

dezvoltată şi în logica modernă, la Tarski sau la alţii.

însă - spuneam - după părerea mea, problema a fost rezolvată într-un senscare apoi este reluat mereu, deja de Aristoťel. Şi cine a văzut bine că a fostrezolvată? Problema apare mai ales la Sfântul Toma, în acest enorm comentar la

Deĵņterpretatǐone a lui Aristotel, o carte cel puţin de zece ori mai mare decât operalu|Aristotel. Comentarul e o carte scrisă de Sfântul Toma către sfârşitul vieţii, cândcunoştea foarte bine pe Aristotel şi îl cunoştea sub toate formele, în toate privinţele,în ce sens a fost problema rezolvată de Aristotel? A _fost rezolvată prin douăoperaţii. Mai întâi, prin trecerea de la cauzalitate la finalitate - adică întrebarea nu

este „de ce au semnificaţie cuvintele?", ci „pentru ce?", nu „din ce motiv?" ci „cu

ce scop?", care e funcţia cuvântului şi când are o formă semnificaţie , deci

trecerea de pe planul cauzalităţii pe planul finalităţii, ceea ce este apoi fundamental

şi pentru lingvistică, fiindcă toate explicaţiile în l ingvistică, şi de altfel în toate




ştiinţele culturii, sunt în mod necesar explicaţii finaliste şi nu cauzale. Aşa şi

explicaţia ąşa-zisei schimbări lingvistice, de exemplu, este o explicaţie prin scop

A sąu funcţiune şi nu prin caΐīze. A doua operaţie ía Aristotel este împărţirea acestei

/ l5Γŕ* èlaţíΓ unice între cuvânt şi lucru, şi a problemei adevărului acestei relaţii, în treiîeīāţii diferite sau - să zicem , în această relaţie cuvânt - lucru nediferenţiată,

Jdiferenţierea a trei relaţii diferite şi anume: 1) relaţia între forma materială şi

conţinutul cuvântului în conştiinţă; 2\relaţia între cuvânt, ca formă cu semnificaţie,

~^JUÇJ¾,Şİ 3) relaţia între cuvânt reprezentând lucrul denumit ca subiect şi ceea ce

se spune despre acest lucru, adică relaţia dintre subiect şi predicat.

C u privire la prima operaţie: trecerea de pe planul cauzalităţii pe planul

\ finalităţii - e clar, e evident în De interpretatione, deşi nu se începe cu

aceasta. Se spune că nici un nume nu este φύσεı adică prin natura sa însăşi,

ci numai atunci când devine simbol, când e ales, - destinat ca nume:

v τò δέ ĸατà συvθήĸηv őτı φύσεı τώv όvoµάτωv oύδέv εστıv άλλ' őταv γέvητcu

I σύµßoλov, fiindcă, prin natura sa însăşi, nici un nume nu e nume, adică 4?rin1 materialitatea lui, printr-o relaţie directă cu lucrurile,j£İ numai atunci când e pus ca

w nume, când devine simboľf~Şi strigătele nearticulate ale animalelor înseamnă ceva,

y¶nsă nu sunt nume, fiindcă nu sunt, tocmai, destinate să fie nume.

Iar cele trei relaţii sunt mai evidente şi se prezintă aşa la Aristotel. In aceeaşi

formă, în realitate au fost reluatejnereu, cu referire sau fără referinţă la Aristotel,

chiar şi în forma —să zicem aşa — ultimă a acestei idei, despre dimensiunea

obTeetivă a limbajului, pe care o~~găsim dezvoltată la Hegel, în Enciclopedia

[ ştiinţelor filozofice [1817], şj anume mai ales în paragraful care este un mic tratat

ļ despre limbaj, paragraful 459. Să neìñļōaŕcérņ la aceste relaţii pe scurt.

Prima relaţie: între - am spune noi - signifiant şi signifié; Aristotelspune între voce (φωvή), ceea ce se găseşte în voce, şi ceeajce se găseşte

[în conştiinţă, în psyche (ψυχή). Psyche la Aristotel nu înseamnă, pur

ļ şi ýΓiipl¾5^jĭ|ufje^^d ""corespunde noţiunii .noastre de ^,conşfiinţă^

\ Έστı µέv oύv τά έv τη φωvή τώv εv τfį ψυχή παθηµάτωv σύµßoλα - ceea ce

vse află în voce, adică cuvântul material, e simhol aļ uĳnui conţinut de conştiinţă. In

íīmba greacăΠ¾Şrjµά este orice schimbare într-un organism, nu numai suferinţă,

ci orice schimbare produsă de un agent exterior; deci chiar - să zicem - bronzatul

pielii, de exemplu, prin acţiunea soarelui, este πάθηµα. Şi aicea este vorba de o

ļ schimbare nı_ conştiinţă, a unui^onţiηiiţ_ın_^gonştiinţă, şi relaţia este între voce

\ ζj^yŬX§İ-C&?ß·-£&.se affø · n conştiinţă. Această primă relaţie este cea care apoi, în

teoria f¡lozofico-semiotică a stoicilor, devine tocmai relaţia între ceea ce se află în

| voce, σηµαívov - care corespunde exact termenului Iui Ferdinand de Saussure,

' ìĩġnifìant - , şi σηµαívóµεvov, signifié, adică două participii - participiul activ şi

participiul pasiv - de la acelaşi verb, σrıµcdvω, care înseamnă „a semnifica"; deci

ļ semnifìcantuì şi semnificatul, exact - ca mult mai târziu, la Aristotel - această

relaţie internă în semn. ŞjjĮnĵuJAugustin preia aceeaşi doctrină, mai ales a lui

Chrysippus, de la stoici: este relaţia între verbum, partea materială, şi dicibile, ceea




ce se spune sau se poate spune (o traducere a unui alt termen grecesc, λ εĸτóv adicăceea ce se spune în sau prin cuvântul material).

Această relaţie nu este nici adevărată nici falsă, fiindcă nu implică nici

analiză nici sinteză, deci nu face decât să num e as c ă ceva. De exemplu, la Aristotelapare numele τpα γ έ λαφo ς , numele unui animal mai mult sau mai puţin mitologic,

pe jumătate ţap, pe jumătate cerb. însă, spune Aristotel, τpα γ έ λαφo ς înseamnăceva, însă nu e nici adevărat, nici fals, şi adevărat sau fals ar putea fı numai dacăam spune că acest τpα γ έ λαφo ς există sau nu există, dacă am afirma ceva despre

acest τpα γ έ λαφo ς . Cuvântul nu implică δ ı α í p ε σ ı ς şi σύvθ εσ ı ς , analiză şi apoi re

pŗedicare, şi deci nu are nici un sens cu privire la adevăr. E foarte important aicea

acest fapt, că limbajul este atunci anterior distincţiei înseşi între adevăr şi neadevăr,între existenţă şi inexistenţă. Aristotel spune asta în mod explicit. Exact acelaşilucru ca despre τpα γ έ λαφo ς se spune, ca nu cumva să greşim, şi despre αvθpωπoς

(αvθpωπoς înseamnă „om"). Şi spune că άvθpωπoς înseamnă ceva, însă nuînseamnă că omul există; deci, nici măcar cuvântul άvθpωπoς nu se bazează pe o

Ixìsten ţà^ci este numai această captare a unui mod de a fi.

De unde deduc eu că aceasta este funcţiunea? Nu din De interpretatione,

fiindcă acolo se spune numai atâta, că „înseamnă" ceva, însă ce înseamnă „aînsemna" nu se spune; se spune că e vorba numai de relaţia aceasta cu conştiinţa,cu un conţinut al conştiinţei. Aceasta se găseşte în De anima, în alt tratat al lui

Ä ŕıstotel, unde e definită această primă operaţie a conştiinţei, anume ceea ce senumeşte voήσε ı ς τωv ά ļδ ıα ıpέ tωv adică înţelegerea sau captarea lucrurilor

neanalizate, sau nedespărţite. în scolastica medievală s-a tradus prin apprehensio

indivisibilium, adică o captare globală, adică intuiţia. Şi despre această intuiţie sespune exact acelaşi lucru care se spune în De interpretatione despre cuvânt, anumecă nu conţine analiză şi sinteză, şi că este numai această captare globală,voήσε ı ς τώv αìδ ıcαpέτωv. Şi eu când am început - aşa, ca o mărturisire personală ,

eram foarte mândru că descoperisem acest raport între De interpretatione şi De

anima, fiindcă în ediţiile din De interpretatione de multe ori se spune că nu se

înţelege la ce face aluzie Aristotel, când spune că altundeva va fi vorba despre astεų şică nu se află nicăiri aşa ceva. Şi eram foarte mândru că descoperisem pasajul în De

anima şi, pe urmă, mare a fost decepţia mea când, citindu-1 pe Sfântul Toma, am

văzut că Sfântul Toma ştia deja foarte bine şi spune: despre asta, vezi în De anima,

unde e vorba de această primă operaţie a conştiinţei. Şi spune: sunt două operaţii aleconştiinţei. Prima este această captare a unei quidditas, a unui mod de a fi, care nu

spune; nimic despre om sau despre alb, ci spune numai qu i d est homo, q u i d

est album ş.a.m.d. Şi a doua [operaţie] este judecata care analizează ş.a.m.d.A doua relaţie este relaţia între nume ca φovή σηµαvτ ıĸή , adică fapt material

cu o semnificaţie, şi ceea ce se numeşte prin nume; şi aceasta este, spune Aristotel,

ĸ α τ à συvθήĸηv , adică este „prin instituire" sau „prin ceea ce a fost stabilit". în

scolastica medievală se traduce apoi „ex instituto, ex institulione", ceea ce

înseamnă, mai mult sau mai puţin, ce spune mult mai târziu Aristotel că e motivat




1

în sens istoric, adică prin tradiţie. Aicea este vorba de ce acest lucru se numeşte cuacest cuvânt, şi asta fiindcă aşaeste în limba noastră, am spune noi astăzi.

Şi de-abia a treia relaţie, relaţia între cuvâ nt care reprezintă lucrul şi se

întrebųinţează_ca^subiect; şi numai când se afirmă sau se neagă ceva despre lucru,ńu ìñaį atuncea avem adevărul sau falsitatea. (Sfârşesc cu asta acuma. Numai să vā

aduc aminte despre ce e vorba la Aristotel.) Atuncea limbajul nu este decât λóγoς σηµαvτ ıĸóς, adică este expresie umană intenţională cu semnificaţie. Deaceeaşi titlul volumelor omagiale care mi s-au dedicat mie: Logos Semantikos, aceastăexpresie a lui Aristotel. Şi în acest context, cu privire la logos semantikos, se spune

că tot limbajul este semantic, însă că nu tot limbajul este apofantic, adică limbaj

care afirmă sau neagă ceva cu privire la lucruri. Şi numai în acest limbajapofantic - ceea ce apoi la stoici devine o formă anumită, λ ó γ o ς , ά ξ í ω µ α - , numai în acesta există adevărul şi falsitatea; şi anume, se spune aşa:άπα ς µέv ό λóγoς σηµαvτ ıĸóς àπoφαvτ ıĸòς δέ oύ πας άλλ' εv φ τò àληθεύ ε ı v

ή ψεύδεσθα ı ύπάpχ ε ı „tot limbajul este semantic, însă nu tot limbajul esteapofantic, ci numai acela în care este posibil adevărul şi neadevărul, sau unde seprezintă adevărul sau neadevărul". Nu mai este vorba de cuvinte aicea, ci de expresii

şi de propoziţii, fiindcă imediat se dă exemplul rugăciunii. Se spune că o rugăciunesau - poate, mai bine - o rugăminte este λ ó γ o ς şi este semantică, însănu e apofantică; rugămintea nu este nici adevărată, nici neadevărată:ή ε ύ χ ή λóγoς µέv άλλ' oΰτε άληθής oΰτ ε ψευδής . Şi aicea se opreşte Aristotel

şi trece la alte lucruri şi spune că, de-acum înainte, rugămintea, de exemplu, se vastudia altundeva, în Retorică sau în Poetică, şi aicea nu vom studia decât acestlogos apofantic.

Deci, prima dimensiune, dimensiunea obiectivă a limbajului, este aceastăapj^hßņşjµxĵ^M a fiinţei, şi anume, de fiecare

dată, prinţr-un act intenţionat, act fìnaĩist: adjcă, prin voinţa ta, acęst_mod de a fΓsa

fie delimitat î n ace s t fel şi numit în acest fel. Deci e un fel de explicitare a ceea cespune Platon^^ este δ ıαĸp ı τ ıĸòv τής o ύ σ í α ς , adică„delimitator al f i i n ţ e i \ ĵn s ă , tocmai, fără a spune nimica despre fiinţă: reprezintă"Ï ^ ^ ^ m ¾ însă nu spunej ı imiça despre fiinţă. E acelaşi lucru pe care, în realitate, îl

' spune Heideggerj¾ndspune^că^hŉẃajjul este „casa fiinţei": das Hauıdes Seins nu

înseamnă decât aceasta. Adică, unde găsim „fiinţa"? Ό jĝăs i m în limbaj, unde estedelimitată,J ãrăca limbajul săsrjun¾,fieva despre fiinţă, ci numai reprezintă fiinţa,.

Ce înseamnă »a repr¾¾gJ5ţa" fi inţ a¾ĵaıpă mine, cine a spus-o mai bine şi maifrµrnosa fost Hegel, şi de aceea am adoptat, în această construcţie, şi dezvoltareąşiformulareaJώ Hegel. Esenţa filozofiei limbajului la Hegel, în afară de ce esteþT"eluat, ĩn recitate, de la Aristotel şi unde coincidenţa este totală cu

ı Πεpί έpµηvε íας , este următoarea: limbajul nu este o formă a culturii, ci este forma

/ generală wţúss}Q^ĥ.M^^^SQ^ a^¾Π¾riΓ_ĩļ_condiţia culturii în general. Şiyfimb¾ űl este una dintre cele două dimensiuni fundamentale, esenţiale, ale omului

/ ca^ƒjirıŧă^singujar în Univers. Acesta-d¾w|_dimensiuni sunt: munca şi limbajul,



munca fiind (dupā Hegel, numai omul m u n c e ş t e ; ceea ce se găseşte la Marx cu

privire la această antropologie este luat în întregime de la Hegel, în aceste celebre

manuscrise politco-economice ale lui Marx, în realitate caiete de lucru ale lui.

Marx, unde relua antropologia lui Hegel) activitatea prin care omul îşi creează o

fųme adecvată peαtru.fiin ţa sa bio logică , şi limbajul fiind activitatea prin care omul

îşi creează o lume adecvată fiinţei sale spirituale*.

Prelungim partea despre filozofia limbajului, f i indcă se cunoaşte mai puţin,şi eu o consider esenţială pentru înţelegerea lingvisticii pe care am încercat s-o

dezvolt şi pe care o cultiv. Despre lingvistica propriu-zisă sunt destule amănunte , şi

liniile esenţiale sunt destul de clare în interviul cu domnul Saramandu pe care îl

aveţi şi Dumneavoastră .Vorbeam despre Hegel şi despre această dimensiune obiect ivă a limbajului:

raportul între limbaj şi fiinţă, jjSprache und Sein". Nu e nevoie să adoptăm punctul

deplecare al lüi Hegel pentru a accepta constatările lui pur__şj simplu

fenomejņpJogįce cu privire la limbaj si la acesta dimensiune a limbajului. Hegel -acesta este ßyncíuj de plecare implicit - consideră că omul este fiinţa prine x i e l e n ţ ã ^ ^ § ¾ ' c a ŧ · è nu"ãcċeplΓlumea aşa cum i se dă, nu se ïħărgineşte la a se;

açļ¾3taĸımıı aşa cum i se dă, ci îşi facedjumea. Fiind în acelaşi timp o fiinţă,'b io logică şi o fiinţă spirituală, ^nd ĩ t ō aŕ e , omul îşi construieşte două lumi: una

adecvată pentru fiinţa sa biologică, prin munca(đűp^aΉegel,`rſümai omul m u n c e ş t eşi munceşte neîntrerupt şi la infinit, îşi găseşte mereu obiecte de m u n c ă şi şi le

creează),^şi^alta adaptată,fiinţei sale spirituale, prin limbaj. Prin muncă omul îşi;

construieşte această lume adaptată fiinţei sale biologice: nu se mulţumeşte să

trăiască în văgăuni, în peşteri, îşi construieşte oase, din ce în ce mai complicate; nu

se mulţumeşte să treacă râurile prin vaduri sau pe trunchiuri de arbori, ciconstruieşte punţi şi poduri; nu se mulţumeşte să m ă n â n c e fructele care i se dau în

mod natural şi nu paşte, ci ară şi seamănă, cult ivă, frige, coace, pregăteşte, schimba

fructele naturii. Ba chiar mai mult, îşi transformă corpul în instrument de muncă şi

prin asta transformă mâinile în instrumente de m u n c ă . Pŗįn asta expl ică Hegel şi

poziţia verticală a omului: ca să aibă mâinile libere şi să poată lucra cu ele. E un)

elogiu a ľ m â i n i i la Hegel. Ba mai mult, obligă şi natura să m u n c e a s c ă pentru el:

construieşte instrumente şi maşini , adaptǻndu-le iffireũ~j¾'ìíõ^

activitate liberă, obiectul este infinit, se naşte mereu, se lărgeşte.Pe de altă parte, cealaltă dimensiune ëśenţíaΠΓa òmuíũT: limbajul. Ceea ce

surprinde la Hegel este că limbajul nu apare între cele trei forme fundamentale ale

spiritului, care se realizează sub formă de cultura*în~ì§torie şP c¾trτ f^^ĕ¾ntă în

anumite perioade istorice totalitatea spiritului, ci se concentrează îritŕ-una đîn

aceste forme: anume arta, religia şi ştiinţa cu filozofia. Limbajul nu apare întreacestea fiindcă, cum spune Hegel destul de târziu în FilozofıgJstorieì, limbajul este

voreilich, „grăbit" sau prematur cu privire la dezvoltarea istorică a^pTrļtuļui, în

Expunerea de până aici a fost prezentată în 30 octombrie fl996ΛfNnd continuată în

31 octombrie 1996 (textul care urmează).




• sensul oă limbajul conţine în prealabil toate aceste forme. Şi anume: prin faptul căj I limbajul este activitatea prin care omul îşi construieşte o lume adaptată fiinţei sale

/spirituale, lumea aşa cum ni jşę dă (prin senza ţii individuale şi ţoļģ|¦ėauna

Γ momentane, prin fapļ£_ıpâŗticulare şi singulare, anumite aspecte fără nici o<A universalitate) nu poate fi gândită şi nu putem lucra, nu putem opera cu această[• lume care ni se dă. Atunci, omul îşi construieşte~Ẅ¾ėa spirituală prin limbaj. Şi,J_n

"¯S?<acest şejĮs, limbajul este nu ö copı¾_o recunoaştere a unei lumi deja organizate, ciactivitatea prin care se creează fiinţa lucrurilor: adică, nu entităţile singulare, nuobiectele, ci modurile de a fi. Acestea sunt create prin limbaj şi această lume poate

ii stuĉfiâ`tă, poate fı aplicată İa¶uîşwj;^utem stüćTïa lucrurile, putem gândi lucrurile,

pütem opera, tocm¾ĸcu semnificaţii, ceea ce nu putem face cu lucrurile înseşi şi 'cü^j*ucrurile totdeauna singulare şi particulare. E o formulare mult mai complexa, mai

^Ŝέ¿i¡¾ļ fondata decât cea care se găseşte deıą ĩa Aristotel, care spune ca nu püſẁrf

vorbi, nu putem discuta, nu putem examina lucrurile întrebuinţând lucrurile caA atare; ci, pentru a opera cu lucrurile şi a le gândi, a vorbi despre ele, adică a studia

relaţiile dintre ele, avem nevoie de cuvinte - spune Aristotel , cardÉŗęprezintãfde

ì fiecare dată universalitatea lucrurilor.

In acest sens. am adoptat această concepţie globală despre limbaj - tezele luiHegelτ¾, pentru a clarifica_ce înseamnă această dimensiune obiectivă, acest raport

/-"între limbaj,si fiinţa.Jaimbajul nu este activitatea care constată fiinţa lucrurilor, cil activitatea care conferă fiinţă lucrurilor, care creează moduri de a fi ca moduri

/ posibile, virtuale. Şi, decjLprin asta se explică de ce limbajul este anterior dļstiçcpei v. jìnsesi între adevăr şi neadevăr jirx ceea ce se referă la lucruri: pentru a constata

adevărul sau neadevărul avem nevoie tocmai de limbaj. Şi de ce limbajul esteanterior distincţiei înseşi între existenţă şi nonexistenţă? Fiindcă, pentru a constata

existenţa, care este nu un atribut, çi,un raport, trebuie să avem deja un obiect mintal,

pe carejl căutăm apoi în afara conştiinţei, şi constatăm că există sau, nu exı§t | . Constatăm obiectele pe care le numim anîhropos: există, sau tragelafos: există saunu există, sau nu l-am găsit până astăzi. Putem constata numai existenţa, inexistenţanu poate fi constatată, constatăm numai dacă nu este o imposibilitate raţională,constatăm numai faptul că până acum n-am întâlnit centauri, sau tragelafos.

> « λ Cred că e de ajuns în ceea ce priveşte dimensiunea obiectivă,

^ı.·ſ.ļ Cealaltă, dimenş½πfi =ŗ mtΛrsuhiprt ıγ¿ qhpτitaţpa limbajului - a fost mult maisĄ P"ŧiπ considerată şi cultivata în Jstoria filozofieį Hmbajului. Şi încă mai puţin s-a

x ćonstat|jLjrøí ţatea ideaj¾ între aceste două dimensiuni, faptul că aceste douădimensiuni sunt în mod necesar unite. Ceea ce a interesat şi în filozofie, şi înstiınţa^ a f¾ k tocmai trecerea de la limbaj la lucŗurjle înseşi organizate prin limbaj

Şi la Aristotel, în Πεp i έpµηvε íας sunt foarte multe forme de exemplu,

rugămintea , care nu sunt nici adevărate, nici false. D e asta ne putem ocupa

altundeva. Aici e vorba de a construi metodologia ştiinţei şi tocmai condiţi i leacestui logos apofantikos. D e altfel, totdeauna a existat această atitudine în



filozofie şi îņ ştiinţa - trecerea dincolo de limbaj, la lucrurile înseşi - şi mai ales lagreci în mojļ çu tojţul practic.

Totuşi, alteritatea se constată. Prin alteritate nu înjeļegem o dirnejısiune a

ceju^laj^faptul că celălalt e altcineva şj e opac cųjθimp_otrıvã. alteritatea e o

dimensiune a fiecărui subiecte eu sunt şi altcineva, în acelaşi timp, şi sunt cu alţii,eumàreĉfl ! f fs^cT'þT^ TU pentru un alt E U . Această noţiune de alterítatè|

pe care eu o am de la A. Pagliaro, şi pe care apoi am dezvoltat-o în mai multejcrjejǐ,_a fost adoptată, de exemplu, în estetica recepţiei, dar într-un sens care nu¾sţe_al meũlî noţiunea de alteritate ca faptul de a,fi ajtcineva, sub această formă deopacitate a celuilalt; celălalt este străin, Pe £âηd eu înţeleg.alteritatea tocmai însensul contrar, celălalt nu e străin, ci este unjüt E U .

Alteritatea a fost constatată totuşi, fiindcă nu se putea altfel, deja lą_Platon,cel puţin sub două forme: δελóτ ıς - manifestare, limbajul arată, manifestăinterioritatea pentru ceilalţiļ_ şi exteriorizează cu privire la cuvânt, la modelul

instrumental al cuvântului, cuvjMj¡įj£ą organon - instrument. Se spune că este ļ cuvânt un instrument prin care cineva spune ceva altcuiva despre lucruri, J br mulă 'carejpţare foarte simplă, însă care este esenţială şi care a fost transformată, de altfel,îrr^nτσdêl,^cXŕèrer1n^explicită la Platork de Bühler în Teoria limbajului . La elavem noţiunea de organon, model al şemnuluĮJļingvistic. La Aristotel, în De

interpretatione, se prezintă această dimensiune a alterităţii numai în această a-éo<uarelaţie, între nume şi lucru, între ővoµα şi πpάγµα , acolo unde se spune c§rŁumejļe şu nļ,,ĸαΈà,Æļìyθŕµiiŧ^ sunt de acord cu ceea ce a fost stabilit, [sunt] tradiţionale,sunt comune, le găsim în limbă. Avem această intuiţie a faptului că prima ]manifestare a alterităţii în limbaj e faptul că limbajul se prezintă totdeauna sub |

formă de limbă, adică de tradiţie comună a unei comunităţi. Mult mai adânci subobservaţiile de la începutul Politicii, unde omul este definit prin limbaj tocmai dinIacestjjunct de vedere: se prezintă limbajul ca motivare a ştatu ļu χşj a cetăţii. Omul Ie^..fıintǻ«Dθlitic^". fiindcă, pe càņ<ļ animalele au voce care poate exprima ďurerė§J ş i plânsul ,omu l are şi limbaj: prin limbaj poate deosebi şi binele şi răul, dreptaţejâjşi nedreptatea, ceea ce este folositor şi ceea ce este nefolositor ş.a.m.d. E interesantcă e vorba aici de cunoaşterea binelui şi a răului prin Hmbaj. Se poate aminti şimitul biblic despre cunoaşterea binelui şi a răului în acelaşi raport, deşi acolo estejustificat altfel. Ceea ce e mai important e că se spune că limbajul este comun9¾Qejnior^j ,ejţ£un apanaj al omului. Dintre prerogativele omului, limbajul este

expresia conştiinţei morale, este fundamentul familiei şi al cetăţii. Pe baza

liŗnÞj!İUİı^ umană, în familie şi apoi în statUneori se spune de către unii, chiar şi de către un foarte bun cunoscător al]¦

istoriei şi al filozofiei limbajului, că ¾^¾,¾fe'depper ar fi qnnςtatat că, în acestc o n t e x t 7 / õ j ^^ ĩm1pă ı ļ ş|ffiu raţiune Cele mai vechi traduceri din Áristotel spun/că_amjnaļejejau numai voce, pe când omul are limbaj, are darul cuy| ı ıtuluj. Logos, J

care are şi ía Aristotel foarte~muíte accepţii, l-am inteφretat ca limbaj, în opoziţie cuj

3 9 Karl Bühler, Sprachtheorie. Die Darstellungsſunktion der Sprache, Jena, 1934.



Eugeniu Coşeriu 20

vocea, care nu poate exprima noţiuni. Mereu în istorie e constatată această alteritate,la Sfântul JΓoma în interpretarea tratatului lui Aristotel: dacă omul ar fi un animaląìŗ^ΰ^^jâįWΛge imaginile interne, însă, dat fiind că omuļes te un „animal politic"

(ζωov πoλıτ ıĸ óv) , atuncj a fostjlôiejjjle voces signifıcativae, prin care noţiunile

* ļ cuiva se pre^tøı|ft ^ίûiva. Sfântul Toma este pπmuľlingvî§ ï în sociolingvistică, aremai multe observaţii despre relaţiile care există în limBaj. Sfântul Augustin, în modullui pătimaş de a vorbi, constată că se poate stabili intimitate numaLou cei-Cate.,

vorbe£c: aceeaşi limbă. Sfântul Toma spune că unde „inaequi sunt diversarum

Πnguarum non possunt bene vivere ac invicem" (nu pot convieţui bine cei carevorbesc limbi diferite), pe când Sfântul Augustin spune mai direct şi nu p o e δ c j¾

lomul preferă sătrăiască cu câinele său decât cu unul care nu vorbeşte limba lui.

E mereu relevată această alteritate sub diferite forme, la filozoful spaniolVives (mceputul secolului al X V I - l e a ) , la Merleau-Ponty, care spune mai mult sau

mai puţin: „Lorsque je parle ou je comprends/je sensja présence dŢautrui dans ma

conscience". Mai puţin se observă unitatea acestor doua dimensiuni. Foarte frumos\ X ^ τ ¾ ĳM ŧ această unitate 7ohn D è^ eýľîn acel mare tratat de logică, Logica. ŞtiinţaΊ cercetar

ĴJ. 6 · EΓspune că ìimbajuï ·ąre, fără îndoială, o referinţă ob iectivăγınsà*aŕe

4 mai ıntaŁ o refexjnţǻ int§ŗsııbiec ţįy,ă, se r e f e r ăj a altcineva, cu care se stabileştef SPJ^HΓ1İS^^ referinţă infersubiectivā, devine şi referinţa

I ļ º^'¾Ö^åİØ^"^»¾01^ obiectivă»,,Altă formulare o întâlnim la Heidegger: prin .vorbire, se. manifestà_ceyji ca

f¾nçļ, çomuj¾ǻge stabileşte comunicarea. Cei care vorbesc a ¾4 eja ceva în comun şiaççąştă comunitate se arată în vorbire.

Insă justificarea cea mai frumoasă şi mai exactă a acestei unităţi a dat-oHumboldt, care nu este un mare filozof (Hegel chiar îl dispreţuia ca filozof), dar

ľ are totĳşi intuiţii filozofice extraordinare cu privire la limbaje cât_priveştecreativitatea - aceasti lj ıρtįune de έvipjf&ýpt, pe care o ja_de la Aristotel - ş i , ¾ a i

~ á í ^ această determinare a intersubiectiyitǻţiiÎdeea lui Humboldt, pe scurt, este

k următoarea: fără îndoială, limbajul c o n f ø i ă^jf i in^ aceastădin^n iune este pentru subiectul empiric, pentru individul empiricôΓđmıensiune

obıe£tíyă ļ' ^^^7Ę Q ^^^J^ĘK2^M^^^^~^^ lucrurile înseşi exterioare

conştiinţei. Insa, ı ı ı ,aces^raport sąl¿ıæişi¾ ï ^ nu

. avem niciodată siguranţa ca lucrurile sunt întř^devărjθbiective. Aceste lucruri care

¿įì se prezmtlΓcļΓınř ì^ ^ totuşi imagini ale conştiinţeiînseşjĻ- cojişliinja indivij^ însă toate acestéΠucrũπ ar

p*ŭtea fıJļuzļLale ų_nejjconstįinţe inαΊviduale. Nujnaļ prin faptul ,că numim, tu şi eu,aceje^şjjuc ŗjıŗi în ^ŷ\^J^įǼ^^^S&πa,M ce Jucruri ne referim, avem siguranţać ă j ¾ g ŗ ¿ ^ s u n t i g ı ģ g i ^ ^ Faptul

' c ă j¿ J u ai a c e l e ^ ş į j l u z į İ j ı^ e vorbjade iluzii, fiindçJ^JUjeşţΓ"exterior

ı n j e jř i j¿ o n s ^ ^ şi jŧuâıjjpnstiinţa ta, şi conştiinţa ta se referă la acelaşilucru; deci, acest lucru nu este numai în conştiinţa mea, fiindcă este şi în conştiinţa

' ( 7J . Dęwey, Logic. The Theoıy oſlnquiry, New York, 1938.



21 ľ

ilozofìa limbajului 85

t MU

ta şi îń conştiinţa altora, si^_ailãJn_âJ¾πįjô^^ în acest sene,

obiectivă,1f|fe^ este garanţia º^jļ£gti¾jt ŧi li>ciruri 1 oĩ% AĆēāŝtã nu

înseamnă, s<eT ^ ^ e ^ ^ Ίf¾c uίïï'ř ' τtı se prezintă1

¾ tel, ïnsf¾ñe^Ř"ezintå în sens.

pragmatic în acelaşi fel, adiĉ| operăm în acelaşi fel, vorbim despre aceleaşΠucŗuri,

deşi, poate, imágîfïïîè~^pe care Jeâvem pot fı diferite în ^qnjţíįŗ įţe_îfeπte, şi \Ccfļ^)(ſ/c

siguranţa obiectivitătii este numai această referinţă la acelaşi lucru. Eu obişnuiesc Jy~¯^

să dau exemplul culorilor^ Dat fiind că eu nu mă aflu şi nu_pot avea contact c\ıζļ¶0 t

lucrul dinc^n¾iıńţaaltuia, sau nu pot avea contact cu co j ış t i i n ţ a ^ a | f u j a ^ ß A L D U ^ i a l

dacă Dumneavoastră vedeţi ·ealoarea pe care o n]ΰmim roşu aşa^cjrø;ôvăêih Poate ļ

Dumneavoastră o vedeţi aşa cum văd eu culoarea verde. însă, independent de cum

Vfgįem fiecare dintre noi această culoare, ea est¾această culoare pe care o numim

roşu şi pe care o întrebuinţăm de exemplu pe străzi la semafor ş.a.m.d., deci

į¾įependent de ceea ce e¾^|ąţ§_şi s-aı puteąft¾gÿęntual, "constata fiziologic sa¾ļfc

neurofıziologi¾įļnsă nu asta ne interesează acum^jCeea ce ştim noi ca indivizi naivĸ.

şi nesayanţi este că nu ştim cum văd ceilalţi culorile. Ceea ce ştim este că aceastăľļ culoare o numim „roşί?* şi că atitudinea noastră cu priγjıre la acest roşu este aceeaşi.

Acestea sunt ceíe două dimensiuni ale limbajului şı, în realitatiľTa aceasta sę

reduce filozofia 1 imbajuluì~Tā jiejžvoltarea acestor două dimensiuni. Mai avem un

fapt. care e tot în legătură şi cu alteritatea şi cu dimensiunea obiecţjv^¡âinj¤ĵe

raportul între limbaj şi poezie sau problema identităţii între limbaj şi poezie. Această

atitudine de care vorbeam, de a trece imediat la lucruri dincolo ŏ¾ limbaje şi_de a

considera limbajul numai cajın instrument ca un mijlocjįe a^įunge la lucrurile

mşeşi, a fãċϋt ċa în toată istoria filozofi^ oprim la limbaj ca

„operă", ca fapt de^reălle^j^să ę ļ ^ a trece apoTΊ¿

lucmŕr?şİ să Vē`demĵn ce măsură limbajul ne poate ajuta ca să trecem la lucruri._.Primul oare, într-adevăr, 4nţelege çf ēΊ^yoıe

fiinţa sa ca Q]pýmèsįę G/B^VχćjŞj şìføt ć es e află mai târziu la filozofii germani se

l eag įde Vicό; £?ľe~primul care nu face filozofia ļürjbal·ulüî ca o filozofie provizorie

- cât e nevoie, pentru a trece apoi la altceva ^-jiâre_çiìiĩşjderăîmb

ca o formă a creativităţiiKDe aceasta se leagãj.ceastăjdeejı identităţii între Γımbaj

şi poezie.' Dacă limbajul este un fapt de cunoaştere şi o operă creată, al cărei

conţinut este uìſlapt dë]ĵēūŗjpaşteΐēļ atunci jc^^jfgrgnţă poate fi_îmrelimbaŢ~şŢ

poez¡ê?Έ~l·π¾aıūΓacelaşi lucru,cu poęjzįa? în teoriaêa mai dezvoltată, a lui_B^

Croc£^rĮjLįltimul capitol dinpartea teoretică_a^ĵ/g/Jĉ/ƒ^_cap. 18) , argurnentele

pentru_a susţine această identitate sunt, tocmai, cele două argumentejiegative daŧë

de AristotelΓļįmτb¾ũΓ eş^T^terior deosebirii înseşi între adevăr şi neadevăr,

1 imbąjujj¾teίaffi^ înti¾ existenţàji rion-ėx¾téẁţã¿ ŞT poezia de

asemenea, fiindcă^bce lumea, nu vorbeşte despre lume, fiindcă nu vorbeşte despre

ceva, ĉĩ-İ face.JÏÏΐada nu vorbeşte ¿Æĵ^<Γo~realitate, c i¿ôreaİ i^ē^~r¾rņer a

racut^jrejlitate^jıu a yorbltαē^r¾^7ēalitãtēTadevărul saujeadevărul sunt adevăr

şi neadevăr intern în această~realitaţe care este İìiαdα. In limbaj avem un fapt de

B. Croce, Estetica come scienza delľespressione e ìinguisticagenerale, Bari. 1912.



86 Eugeniu Coşeriu

Θ{¶,

í

Γ Trebuie, însă,jsă considerăm căjçesţ creator de limbaj e creator dotatj¿u alteritate şi

\ ^ J că această creaţie a unui singur cuvânt e un cuvânt care este originar deja pentru alţii,ca şi c¾τ^ę J ļ a j jΠ-ą¿ în ţ e l e ge . Dealtfel, aşa este în creaţia lingvistică, _unde nu se

ľ c r e e a z ă în mod reflexiv, çi se creează în raporkSUį posibi litǻţļle limbi¿_s¿cu fantezia

ţ âtorų ļu i jXu convingerea că aşa se spune; nicjĻnu ne gândim că nu se spune asą;

*» |aâ ar trebui să se spună şi ceilalţi tot aşa ar trebui să spună.H L · İ L · 5 ¾ ž * Ŵ S o l u ţ i a mea este: limbajul absolut este identic cu poezia sau cu arta, însăƒ ¢Λ ( ¾ O l Ŝ } b ¾ u l nu este absolut fīįridcă subiectul creator de limbaj e dotat cu alteritate. Şi

¾u©Ẃ·l cu asta ne întoarcem la această dimensiune fundamentală pentru noi: alteritatea., A poj ^şe j>oaţe face cu limbajul operă, care este absolută, se poate face expresie

Aábsolută, nu la nivelul semnificaţiei , ci la nivelul sėnsuTui. Afaric1¡jntr-adevăr, o

ı j^py*\ dáţă ç¿ ş-a mai sρu ş He º ä ţ ¾ cineva „limanul de corăbiľ'ã nu se mai poate spune

decât referindu-ne la aceΓc ineva şi la acest vers altcuiva, pe care-1 cunoaştem cu

Ltoţii, fiindcă expresia a fost absolutizată.

C am asta ar fi partea despre filozofia limbajului.

unoaştere universală ÎJLıindlvid^înţr-^rıJapt particular. De asemenea, în artă esteaceeaşi cunoaştere a unujjfi¦φţjunivers<u\ care nu este încă universal, într-un individ.

E u accept ın mţregimβ această argumēř¾are şi spun că aceäśtâT ñsearnnă că

limbajul absolut este poezie, ,adică limbą|ul considerat numai ca fiind creat pentru

ca să fie, aşa cum e creată poezia şi arta în generaTfca obiectivare a unui subiect

universal. însă limbajul nuesie absolut. II putem considera aΈsoTutΓşT^cēsTû nu fì

absolut, adică a ņu fi ¡dezlegat deêst,_jτu e_j3 jn jÿ f i e i en ţ ă a' ljņαbajului,^cį^

dimpotrivă, este o calitate şi o trăsătură caracteristică 1imbajului, røhdcă subiectul

creatorêJ imbaį nu este acest subiect c?ēãtõT dëlĩrtǎΓ sãu de poezie, care este un

individ empiric — un poet sau^r ſ ãr t î s τ^7c lřē7¶ artistice,

préía subiectivitatea universală, śē consideră în acest act de creaţie ca fiind unic

subiect, ca fiind subiect universal, ceea ce ţine şi de etica, de moralitatea artei şi a

poeziei. Cine este, într-adevăr, poeTşî ñïï nunΐāi f ă cà¾ r 3 e ^ ím ē înţelege că numai

vaşãľ^se"ļïoate face poezie, cum face el, adică orice alt subiect ar trebui să facă aşa.

Nu spune „din punctul meu de vedere..." şi înţelege că şi-a asumat aceastăresponsabil·ltete^_aâstİLjǻspundere a subiectului universal. Tot aşa stau lucrurile şi

în sculptură, şi în pictură - „aşa se pictează"~, ađîcă oricine altcineva aşa ar trebui

să picteze; dacă nu pictează aşa, pictează rău, fiindcă altfel n-aş putea motiva că eu

pictez aşa, dacă aş admite că se poate şi altfel.

La^CjφCĉjjΌ£mjľ^ ^ limbajului, identificat cu poezia, este acest

subiect uniyersaĻ_nu este un individ între indivizi, nu este un om între oameni, cLes|e

spiritul creator universal. Insă acestui subiect universal îi lipseşte Ί¡Γcfimensiune, îi lipseşte dimensiunea alterităţii, pe când subiectul creator de limbaj este, tocmai, un

subiect dotat cu^J^rîtate^care se recunoaşte pe sine însuşi în alţii şi îi recunoaşte pe

ajţiiJn_sjne_însujLJ^ considerăm numai raportul între şub]eçtul creator şi operacreată, ƒ ıe ea şi un singur cuvânt creat, atunci nu putem deosebiJimbajul de poezie.



E P I S T E M O L O G I A L I N G V I S T I C I I *

Să trecem, foarte pe scurt, la filozofia ştiinţei limbajului, la epistemologia

lingvisticii. Eu am redus această^epistemologie Ja_cįıτci_crincipii , care au fost

expuse de mai multe ori, în Discursul de recepļie \a Academia din Heidelberg , apoi într-un discurs la Granada^χS^anjaJ¿Jar în_lįmþa română de mai multeoţ |Γ

Versiunea cea m a ľ ¾ ¾ p ſ ^ m a ¿ n u a n ţ a t ă este cea pe ^§^ ^ ^w^Q&h^pP^bazaunui discurs la Cluj, d l. B9rgilǻį$Λ

frincipiįķ. lingvisticii ca ştiinţă a culturii; aa p ă r u ţ ^ y a j f ô s j j j n¿ ŗ^

Aceste principii sunt următoarele, şi asta o să explice de ce plec de laFerdinand de Saussure, căutând anumite lucruri la el:

1. Principiul obiectivitătii absolute;

2.principiul umanităţii, sau al omului, care în lingvistică este principiul

vorbiţojj įujl 3. Principiul tradiţiei;4. Principiul antidogmatismului;

5. Principiul responsabilităţii sociale.

1. Această formulă, „obiectivitate absolută", pe care o întrebuinţez foarte des,

e luată de la Platon, din Sophistes: τ à övτα ώς εστ ıv λέγε ı v - „să spui lucrurileaşa cum sunt". Acesta este principiul general şi fundamental al ştiinţei, al oricăreiştiinţe. Chiar dacă nu reuşim, şi foarte des nu reuşim să spunem lucrurile aşa cumsunt, ceea ce vrem, ceea ce ne propunem în ştiinţă e să spunem lucrurile cum sunt.Aceasta este condiţia stabilită de Platon pentru logosul adevărat, pe când, spune el ,logosul neadevărat sau fals spunejucrurile cum nu sunt, sau cum sunt numai înparte, numai dintr-un punct de vedere, sau cum au fost dar nu mai sunt ş.a.m.d.Acesta este deci principiul.

Se înţelege că, de obicei, parţializăm, nu reuşim să spunem lucrurile cum sunt

din toate punctele de vedere, din toate perspectivele posibile. Şi, aici, se prezintă,

1Eugenio Coseriu, Antriĭtsrede an de r Heidelberger Akademie de r Wissenschaſten, în

„Jahrbuch der Heidelberger Akademie der Wissenchaf ten"^J9J7λpJ07-110. Eugenio Coseriu, Discurso pronunciado con motivo de su investidura como doctor honoris

causa, în „Discursos pronunciados en el acto de investidura de doctor honoris causa del Excelçníísimo Señor Eugenio Coseriu", Granada, 1993, p. 21-35.

L -İŒugenio Coseriu. Principiile lingvisticii "ca ştiinţă a culturii, în ..Apostrof, Cluj, I I I , 1992.nr. 11. p. 11, 14. `f""`^·

>'ežΓñōtà 14, p. 65.

* Expunere prezentată în ziua de 31 octombrie 1996.




ļ tocmai, pericolul dogmatismului de a identifica o anumită perspectivă cu toate| perspectivele posibile, sau de a considera o anumită perspectivă parţială şi

parţializatoare ca fiind singura perspectivă posibilă. Pentru mine asta înseamnă cătotdeauna încerc să precizez care este perspectiva în cercetare şi ce se lasă la oparte, ce se pune între paranteze când adoptăm o anumită perspectivă, admiţândalte perspective, care ne pot spune altceva, şi încercând totdeauna să declarăm care

este perspectiva noastră, care este punctul de vedere din care considerăm lucrurilela un moment dat.

2. Princip_iul gene ra la ļ j ı ı ţ u r o r ^ culturii este acest principiu^l omului:

princįğiw^rS4iįņţei" originare, în „ştiinţa" acestor activităţi culturale. A spune

( íu£πuΊİeâ şjł_^ le cujıp^teJΊņţuitivsubiectulj ıc£s torj ıc t iy^ In aceste „ştiinţe" nu

' există ipoteze cu privire la universalitate. Nu pot exista ipoteze fiindcă în acest

domeniu j7^^gum sunt lucrjjnleJ_pentru că le facem noi înşine. Nu putem săpresupunem, de exemplu, că limba arïΓun „aşa şi aşa", şi asta ne-ar putea servi ca

. să putem simula vorbirea. Nujayem nevoie de aşa ceva, şi este absurd să spunem căηu ş t i m ceea ce jįtim. De la Vico, fondatorul ştiinţelor culturii în fılożofie_sj înepJstemõlogļa~modernă, ştim tocmai asta, că în aceste „ştiinţe" coincide verum şicertum, adică adevărufbbiectiv şi siguranţa pe care o avem noi cu privire la acest

adevăr, tocmai fiindcă aceste obiecte le facem noi. Noi ştim ce este limbajul,fiecare vorbitor ştie - intuitiv, se înţelege - ce este o limbă. J>tim ce este arta, ştimceleste religia, şjrinıjce este_jşt įįnţa^şi nu trebuie să căutăm în afara noastră acest

fundament, pe când - cum spune, tocmai, Vico - în domeniul faptelor naturale,

putem constata adevărul faptelor, care sunt normele acestor fapte, însă nu avemnjcjjµjıêlê_îguranţă. TrëbuTe să avem anumite ıpΊſtêze~ċĩΓsã explicăm aceste

fapte, fiindcă nu le facem noi şi nu ştim cum s-au făcut şLcum se fac. Iar cu referire

la obiectele matematice, avemΊsΊģuranţa, însă aceste obiecte sunt pur formale şi nuau nici o substanţă, adică nu au un adevăr al lor; aici ştim exact cum sunt

„pătratele" fiindcă le facem noi.

In cazul obiectelor culturale - artă, limbaj, religie, ştiinţă , aceste obiecte auļ adevărul lor, pe care-1 putem constata; şi, cu privire la ele, avem şi siguranţa,

fiindcă, tocmai, le facem noi, în lume, nu numai în mintea noastră, cum facem

pătratele sau cercurile. Deci, formula (foarte frumoasă) este: „la condizione peravere scienza certa de una cosa e mandarla al effetto" (condiţia pentru a avea ştiinţăsigură cu privire la ceva este să faci acest ceva) şi aici, tocmai, avem aceastăsiguranţă. De aceea, asta înseamnă că în ştiinţele noastre, în ştiinţele culturii îngeneral, baza este ceea ce Husserl a numit „das ursprüngliche Wissen" - „ştiinţa"originară pe care omul o are cu privire la sine însuşi şi la activităţile care îi sunt

proprii - sau că în aceste ştiinţe e vorba să trecem de la ceea ce ştim intuitiv, subtoate aspectele universale şi descriptive, la ceea ce putem justifica şi funda în mod




reflexiv; cum spune Hegel, să trecem de la bekannt la erkannt, de la ceea ce esteştiut la ceva cunoscut în mod reflexiv. In gramatica transformaţională, de exemplu,

s-a ajuns, destul de târziu însă, la o idee asemănătoare, anume la faptul că e vorba

de intuiţia vorbitorului. Numai că, uneori, se confundă intuiţia vorbitorului cu ceea

ce spune vorbitorul, şi când vorbitorul spune ceva nu mai este intuiţia vorbitorului.Vorbitorul care vorbeşte despre limbaj e lingvist şi atunci, de obicei, greşeştefiindcă este, ca lingvist, lingvist foarte naiv. Această „ştiinţă", această intuiţie a

vorbitorului se manifestă în vorbire - în activitate şi în înţelegere - şi nu în ceea ce

spune despre ceea ce ştie. Sau, cu o formulă pe care o iau de la Leibniz, e vorba în

ştiinţele acestea de a trece de la cunoaşterea intuitivă, însă sigură, numită de el

cognitio clara confusa, la o cognitio clara distincta et adaequata . Vă recomand

acest mic tratat al lui Leibniz (sunt numai câteva pagini), care este extraordinar,

despre treptele cunoaşterii, Meditatio de cognitione, veritate ac ideis [1684]. Eu,

elevilor mei de la Montevideo şi de la Tübingen, le-am recomandat întotdeauna să

înveţe pe de rost acest mic tratat; sunt foarte puţine pagini, însă este tratatul princare s-au justificat o mulţime de puncte de vedere, de perspective. Şi chiar s-a

stabilit locul cunoaşterii estetice, al cunoaşterii tehnice, al cunoaşterii ştiinţifice în

acest mic tratat. L a baza esteticii ca disciplină autonomă se găseşte tot acest tratat.

Baumgarten6, care a fondat estetica drept ştiinţă autonomă, ca disciplină filozoficăautonomă, înţelege estetica tocmai ca disciplina care studiază această cognitio

clara confusa, cunoaşterea cu totul limpede şi sigură, însă nejustificată, care este

cunoaşterea estetică.

Am încercat să aplic acest principiu în tot ce am scris cu privire la limbaj, la

categoriile gramaticale ş.a.m.d., adică ce ştiu eu ca vorbitor. în cazul limbajului,acest principiu al subiectului uman este principiul vorbitorului şi al intuiţiei sale.

Unele studii ale mele încep chiar în '54, când scriam despre numele proprii, şi

începeam cu asta: baza meditaţiilor noastre este „ştiinţa" originară, intuiţiavorbitorului, ce ştiu eu când întrebuinţez sau înţeleg un nume propriu.

3. Principiul tradiţiei. Dacă spunem că baza în acest caz, în această ştiinţă -

în particular, ştiinţa lingvistică - este intuiţia vorbitorului şi că toţi vorbitorii au

această intuiţie şi au posibilitatea să treacă de la bekannt la erkannt, asta înseamnăcă, dacă admitem - cum eu cred că trebuie să admitem - că oamenii au fosttotdeauna inteligenţi, trebuie să admitem şi că în trecut au existat aceleaşi intuiţii şi

aceleaşi treceri de la planul pur intuitiv la acest plan reflexiv de ştiinţă justificată şifundată. Asta înseamnă că eu caut mereu în tradiţie intuiţii pe care le găsim şi în

lingvistica actuală, şi asta e baza lucrărilor mele de istoria lingvisticii (cartea care

5 Cunoaştere care justifică până la sfârşit, care dă ultimele justificări: despre treptele

cunoaşterii la Leibniz, cf. Lingvistica integrală. Interviu cu Eugeniu Coşeriu realizat de Nicolae

Saramandu, Bucureşti, 1996, p. 15.6

Alexander Gottlieb Baumgarten, Aesthetica, Frankŕurt an der Oder, 1735.



Eugeniu Coşeriu 26

conţine cele mai multe studii de istoria lingvisticii se numeşte Tradiciόny novedad

en la ciencia del lenguaje, Madrid, 1977). în general, eu nu fac nici o deosebire

' între lingvistica tradiţională şi cea modernă, nici între o lingvistică preştiinţifică şi

I o lingvistică ştiinţifică. Eu spun că probleme şi soluţii asemănătoare s-au prezentat

de la început şi că găsim probleme gramaticale, de exemplu, de la începutulreflexiunii gramaticale. Găsim problema istoriei lingvisticii de când a început să se

pună problema dezvoltării istorice a limbilor; găsim în Renaşterea italiană ideea de

superstrat, de substrat, noţiunea de latină vulgară ş.a.m.d., toate aceste noţiuni, se

înţelege, într-o formă foarte rudimentară şi elementară.

De obicei, aici dau şi două formule ca să justific această continuitate întretradiţie şi noutate. Una este a lui Ramón Menéndez Pidal, care o aplică culturii în

general: culturaeste tradiţie şi, în cadrul tradiţiei, noutate şi inovaţie. Cealaltă esteformula mea: cine nu spune decât lucruri noi niĻşpune nimic nou şi, deci, aceastădorinţă ex cesiv ă de originalitate şi de a fi primul care să spui anumite lucruri sau de

a modifica lucrurile şi a spune lucrurile cum nu sunt, numai pentru a fi original, num-a atras niciodată. Am încercat să evit acest mod de originalitate, care este cu

totul stupid. Aluziile sunt, cred, destul de transparente.

4. Principiul antidogmatismului. Dacă oamenii au fost totdeauna inteligenţi şi

dacă toţi încearcă să spună lucrurile cum sunt şi sunt de bună credinţă - şi asta

trebuie să spunem de la început, că trebuie sā-i considerăm pe toţi de bună credinţă,că vor să spună lucrurile cum sunt , atunci asta înseamnă că şi în fiecare teorie

trebuie să găsim un .sâmbure,jceļ puţin, de adevăr, trebuie să găsim o bază, o

intuiţie autentică, o intuiţie care, eventual, este apoi parţializată, dogmatizată,

deviată ş.a.m.d. Şi asta înseamnă, atunci, a nu dogmatiza, în general, şi a nuconsidera în mod dogmatic ceea ce e, fără îndoială, parţializare, deviere ş.a.m.d., ca

fiind greşeală absolută sau, cum spun eu, din nou cu o formulă, nǐngűn error es

solo error (nici o greşeală nu e numai greşeală), ci, dacă e a cuiva de bună credinţă,trebuie să conţină şi o intuiţie, un sâmbure de adevăr, ceva care este important.

Asta justifică toate lucrările mele exegetice. Totdeauna am încercat să găsesc care

este adevărul şi care sunt limitele fiecărei concepţii, şi să înţeleg dinăuntru fiecare

concepţie, deci din punctul de vedere al autorului însuşi , să văd care au fostmotivele care l-au dus pe cutare sau cutare autor la anumite devieri sau la anumite

limite. Deci, nu spun, de exemplu: a! Bloomfield respinge conservarea

semnificaţiei, şi deci - dat fiind că limbajul este mai întâi de toate semnificaţie , îlrespingem pe Bloomfield în mod global, ci ne întrebăm de ce Bloomfield, care era

un om foarte serios şi foarte solid, a crezut că este necesar să elimine semnificaţiaşi să facă acest sacrificiu, fiindcă el ştie foarte bine, şi a definit şi forma lingvistică.El spune că forma l ingvistică este o formă cu semnificaţie şi numeşte lexicologia

şi gramatica împreună: le numeşte semantică. Insă spune: semnificaţi i le ca atare

nu le putem studia, şi trebuie să ne întrebăm de ce ajunge la acest sacrificiu.




Şi, deci, dacă respingem, nu respingem această concluzie, ci respingem principiul

însuşi, baza, şi arătăm de ce această concepţie pe care o avea despre ştiinţă, şi pe f

care o ia mai ales de la A.P. Weiss şi de la alţi behaviorişti , e o concepţie j J

inacceptabilă în acest caz. Să vedem atuncea ce a spus Bloomfield în pofida acesteiconcepţi i despre ştiinţă. Sau, în loc să spunem „da, bine, e o algebră a limbajului

glosematica şi, deci, nu ne interesează" - sau „nu înţelegem", „nu se înţelege", cum

spun unii (când cineva spune că „nu se înţelege", acest cineva nu-şi dă seama că

fraza este autocritică, anume că asta înseamnă „eu nu înţeleg"; dacă „nu se

înţelege", încearcă să înţelegi întâi şi pe urmă poţi să respingi) , în cazul acesta, de

exemplu, te întrebi de ce e vorba în glosematică de o algebră a limbajului şi de ce

Hjelmslev consideră limba ca un obiectjnatematic. Şi atuncea, eventual, respingem

această concepţie, arătăm că această concepţie nu corespunde realităţii, şi nu

spunem că el iminăm în mod anticipat această concepţie. Deci, acesta este

principiul antidogmatismului.

5. Şi, în sfârşit, principiul răspunderii sociale. Toate principiile acestea sunt,în acelaşi timp, şi principii etice, principii de etică a ştiinţei, care trebuie să fieobiectivă, trebuie să plece, în cazul nostru, de la „ştiinţa" originară, trebuie să fietradiţională în acest sens, trebuie să fie antidogmatică. Iar ultimul principiu este unprincipiu etic în sens mai restrâns: priveşte etica, nu a ştiinţei în general, ci eticasavantului, etica cercetătorului. In cazul nostru, înseamnă că lingvistul trebuie săînţeleagă că limbajul îi interesează pe toţi vorbitorii şi că nu e vorba aicea de astudia ceva în mod ezoteric şi numai pentru un grup de iniţiaţi, ci că e vorba de astudia o activitate care îi priveşte pe toţi vorbitorii, şi că tot ceea ce îl interesează pevorbitor trebuie să-1 intereseze şi pe lingvist. Şi de aceea spun, tocmai, că, în acestcaz, dacă pe vorbitor îl interesează, de exemplu, corectitudinea vorbirii, lingvistulnu poate spune: „a! asta e o chestiune pentru diletanţi şi pentru lume naivă, nu neinteresează". Dacă pe vorbitor îl interesează cum se învaţă o l imbă şi învăţarealimbilor, nu poate spune lingvistul: „bine, asta e o aplicaţie" ş.a.m.d. Asta fără arenunţa la teoria strictă şi la nivelul teoretic. Şi aicea din nou aplic un principiu allui Leibniz şi anume: scientia quo magis theorica magis practica (ştiinţa, cu cât e j *mai teoretică, cu atât e şi mai practică). Şi, deci, aceasta justifică toate preocupărilemele de l ingvistică aplicată, cum se spune. Chiar de la început m-am ocupat deproblema corectitudinii şi am scris o teorie a corectitudinii, în limba spaniolă, El

problema de la correcciόn idiomatica , o carte care s-a publicat numai în parte, care trebuie republicată. M-am ocupat de politica l ingvistică şi de planificareal ingvistică, m-am ocupat de problema pedagogiei lingvistice şi a didacticiilingvistice în mai multe studii despre învăţarea limbii naţionale ş.a.m.d. M-amocupat de teoria şi ştiinţa traducerii, tot aşa în mai multe studii, fără a renunţa, cumspuneam, la teoria cea mai înaltă, însă - şi asta este unul dintre efectele acestui

Eugenio Coseriu, El problema de la correcciόn idiomatica. Montevideo, 1956-1957 (manuscris).




principiu - încercând să expun toate lucrurile pe înţelesul tuturor. Aceasta explică dece evit formalismul, nu numai formalismul idiot (ăsta când se spune „o limbă L " ,

ceea ce nu înseamnă altceva decât o limbă; sau când se spune „o limbă Lı şi o altălimbă Lo": asta nu înseamnă nimic, asta înseamnă o limbă şi altă limbă). însă, în

general, formalismul - care poate fı instrumental între lingvişti şi poate avea un sens- îl evit în tot ceea ce e pentru toţi, pentru toţi cei pe care îi poate interesa, pentru toţicei interesaţi. Aceasta explică şi de ce terminologia mea încearcă să fie oterminologie corespunzătoare limbii curente, de ce nu introduc o terminologieezoterică şi rebarbativă, ci întrebuinţez, cât e posibil, ceea ce întrebuinţăm deja într-olimbă, cu riscul, se înţelege, ca această terminologie să nu fie înţeleasă caterminologie uneori, şi să fie înţeleasă ca fiind întrebuinţarea curentă a cuvintelor înlimbă. însă, de obicei, aceşti termeni se leagă - se înţelege - de ceea ce înseamnă înlimbă, însă sunt apoi definiţi, tocmai, ca termeni în această terminologie.

Deci, acestea sunt principiile epistemologice. Ultimul s-ar putea formula şi aşa:lingvistul nu trebuie să uite niciodată că limbajul există şi funcţionează prin şi pentru

vorbitori, nu prin şi pentru lingvişti. Şi e bine s-o spună cineva care fără îndoială căeste lingvist: limbajul nu funcţionează prin şi pentru lingvişti, ci prin şi pentru vorbitori.

Ce înseamnă aceste principii pentru lingvistica mea? (Şi pe urmă, data viitoare,trecem la dezvoltarea lingvisticii integrale, plecând de la Ferdinand de Saussure.)Asta înseamnă, mai întâi, că obiectul nostru nu este creat de noi. Eu resping această

I idee că ştiinţa îşi „creează" obiectul. Obiectul este delimitat, se înţelege, însă obiectuleste un obiect real, nu este creat. De altfel, cred că a fost înţeles foarte rău şiFerdinand de Saussure, în această privinţă, când s-a spus că ştiinţa lingvistică îşi„creează" obiectul. Işi·ereează obiectul în acest sens, că delimitează obiectul. N-avemnici un interes să studiem obiecte fantastice sau inexistente.

Asta înseamnă, în al doilea rând - ca să se explice apoi atitudinea mea cuprivire la Ferdinand de Saussure , răsturnarea principiului saussurian: nu a se luala langue ca bază şi ca model pentru toate celelalte aspecte ale limbajului, ci,dimpotrivă, a se lua vorbirea în general ca bază şi a considera şi limba - pe aceastălangue a lui Ferdinand de Saussure - din punctul de vedere al vorbirii, înţelegândcă limba e conţinută în vorbire şi că vorbirea este mult mai complicată şi maicomplexă decât limba.

U n corolar aicea este acela că, dacă plecăm de la vorbire, atuncea nu putemconsidera ca obiect al lingvisticii numai omogeneitatea, structurile comune, numai

această dimensiune, pe care o putem numi dimensiunea gramaticală a limbajului şia vorbirii, ci trebuie să considerăm şi varietatea cu toate dimensiunile ei şi să

înţelegem că varietatea se prezintă în vorbire, chiar şi în vorbirea unui singurindivid, tot atâta cât şi omogeneitatea. în acest sens înţeleg eu depăşirea efectivă a

structuralismului. Şi în alte multe orientări şi concepţii se încearcă această depăşirea structuralismului, însă este o depăşire care, uneori, este şi un regres, fiindcă nu se

înţelege să se păstreze tot ce a fost şi este cucerire a structuralismului. Adică, se

trece, de exemplu, aşa, de la un zeu la alt zeu, să zicem de la Bloomfield la Labov,şi se pare că tot ce s-a făcut mai înainte nu mai are sens fiindcă adevărata




lingvistică este, de exemplu, sociolingvistica ş.a.m.d. Eu nu înţeleg asta în acestsens. înţe leg să se păstreze structuralismul şi, de aceea, am intitulat şi mai multestudii Dincolo de structuralism*, adică „mai departe", însă menţinând

structuralismul. Nu e vorba aicea, cum s-a interpretat, cum spunea dl Iordan: „da,îm i place Coşer iu , da, structuralism moderat". Nu, nu e vorba de structuralismmoderat, adică mai mult sau mai puţin structuralism, ci structuralism foarte strict şideloc moderat pentru tot ceea ce este într-adevăr structură, adică tot ceea ce estructură obiectivă. Structuralismul e perfect valabil cu privire la structuri, în măsura*în care structurile sunt reale; însă, tocmai în acest sens, moderat şi nedogmatic: săiînţelegi că nu totul este structură şi să înţelegi că - prin această creativitate, care esteļ dimensiunea permanentă a limbajului - şi structurile înseşi sunt dinamice şi nustatice, că structurile sunt moduri de a face şi nu structuri realizate.

în afară de studiile de istoria lingvisticii şi de studiile exegetice despreBloomfield, Hjelmslev ş.a.m.d., eu aş zice că toată opera mea, câtă a fost pânăacuma, corespunde acestor principii, adică acestui „a trece dincolo de ļ structuralism", de la început, şi a considera într-o lingvistică integrală toate acesteiaspecte a[le] limbajului şi toate dimensiunile fundamentale a[le] limbajului. Şi aş*putea spune că, de exemplu, ideea cu creativitatea şi cu sistemul de virtualităţideschis se găsea deja în prima mea lucrare, mai mult sau mai puţin teoretică, scrisăîn Italia, despre limba lui Ion Barbu (La lingua di Ion Barbu), unde tocmaiexaminam tipurile de creaţie verbală la Barbu, arătând că sunt virtualităţi ale limbiiromâne, deci făceam implicit distincţia între sistem şi normă în limbă. Şi apoi -să zicem - deja o schiţă explicită a concepţiei se găseşte într-un studiu,Determinaciόn y entorno`º, scris în spaniolă în 1955, care se găseşte în cartea mea,

Teoria del lenguaje y lingüística generalu

. A fost tradus parţial şi în limba română,cu titlul Determinare şi cadru , cred; însă, în afară de contextul lui, cred că nu sepoate înţelege prea bine13.

Totuşi, deşi - cum spuneam - toate lucrările mele ţin de această lingvisticăintegrală şi încearcă să construiască această clădire (această „casă a poporului"ceva mai mică decât cea pe care o avem aici aproape), totuşi două opere le-am

8 Vezi nota 15, p. 66 şi: Eugenio Coseriu, Au-delà du słructurałisme, în „XVI Congres Internacional de Lingüística [i ] Filologia Romàniques (Palma de Mallorca, 1980), Actes", I . Sessions

plenaries i taules rodones, Palma de Mallorca, 1982, p. 163-168. 9 Eugenio Coseriu, La lingua di Ion Barbu, în ,,Atti del Sodalizio Glottologico Milanese", I ,

1949. nr. 2, p. 47-53. 1 0 Eugenio Coseriu, Determinaciόn y entorno. Dos problemas de una lingüística de l hablar, în

„Romanistisches Jahrbuch", VII , 1955-1956, p. 29-54 [apărut în 1957].1

Eugenio Coseriu, Teoria de l lenguajey lingüistica general. Cinco estudios. Madrid, 1962.1

Eugenio Coseriu, Determinare şi cadru. Douăprobleme ale unei lingvistici a vorbirii, fragment

tradus de Constantin Dominte, în voi. „Lingvistică saussurianā şi postsaussuriană. Texte adnotate",

Tipografia Universităţii, Bucureşti, 1985, p. 208-233 (cu adnotările traducătorului, p. 234-248).1 3 între timp studiul s-a publicat integral în limba română: Eugeniu Coşeriu, Determinare şi

cadru. Două probleme ale unei lingvistici a vorbirii, în „Forum", XL, 1998, nr. 469-470-471 (I), p.

22-28; nr. 472-473-474, p. 13-22 ( I I ); X LI , 1999, nr. 478-479-480, p. 36-41 (III), (traducere din

limba spaniolă de Constantin Dominte).




putea considera ca opere de bază cu privire la această sinteză; una, aproape laînceputul sintezei şi alta la sfârşitul sintezei, când mai mult sau mai puţin vorbisemdeja de toate aceste aspecte. Şi anume, la început, cartea Sincronia, diacronia e

ļ hisîoria {Sincronie, diacronie şi istorie), care a fost, tocmai, prima sinteză şi undese găseşte deja, în esenţă, toată concepţia mea despre limbaj şi despre lingvistică,cum de altfel a fost observat de pe atunci (nu în România, ci, se înţelege, în afaraRomâniei) în acest studiu scris de Spence1 în englezeşte. El şi-a dat seama, acestenglez, că era vorba despre o sinteză în lingvistică, încă de pe atunci, tocmai dupăSincronie, diacronie şi istorie. Acest studiu cred c-a fost ignorat - şi cu intenţieignorat - în România, atunci când uneori se citau lucrări ale mele, însă fără numeleautorului. Şi cealaltă lucrare, la sfârşitul acestei sinteze, cartea care este un curs - nu,două cursuri universitare - în limba germană, Sprachkompetenz16, care a fost tradusăşi în limba spaniolă, cu titlul Competencia lingüística

]Ί

, din nefericire o traducere pe care n-am revizuit-o eu şi este destul de slabă, chiar uneori greşită, chiar şi titlul(titlul ar fı trebuit să fie La competencia lingüísticd). Prima dată când n-am corectateu traducerile şi a apărut traducerea asta, cu greşeli şi de terminologie, în parte cualtă terminologie; însă promit că ediţia a doua o să fie corectată.

L I N G V I S T I C A I N T E G R A L Ă *

Spuneam data trecută că baza şi cadrul general al concepţiei mele desprelingvistică este acest realism lingvistic, adică „să spui lucrurile aşa cum sunt", şi înacelaşi timp acel antidogmatism despre care vorbeam: să încerci să vezi care este

sâmburele de adevăr conţinut în fiecare dintre concepţiile despre limbaj şi desprelingvistică şi careeste, de fiecare dată, parţializarea sau devierea unei intuiţii adevărate,corespunzătoare, adică, realităţii limbajului. Şi spuneam totodată că, în construcţiaacestei lingvistici integrale, care să ţină seama de toate aspectele limbajului şi alelimbilor, punctul meu de plecare a fost Ferdinand de Saussure, însă cu aceste premisepe care le-am văzut, adică să vedem în ce sens şi unde, cu privire la ce plan sau nivelal limbajului, Ferdinand de Saussure are dreptate. Şi, în acest sens, spuneam: nu unstructuralism moderat sau diluat, ci un un structuralism foarte strict, însă realist, cuprivire numai lastructuri, de altfel ceea ce a încercat şi Ferdinand de Saussure.

1 4Eugenio Coseriu, Sincronia, diacronia e historia. El problema del cambio lingŭis

Montevideo, 1958. Vezi şi: Eugeniu Coşeriu: Sincronie, diacronie şi istorie. Problema schimbărlingvistice (versiune în limba română de Nicolae Saramandu), Bucureşti, 1997.

1 5N. C. W. Spence, Towards a New Synthesis in Linguistics: TheWork of E. Coseriu,

„Archivum Linguisticum", Glasgow, 12, 1960, fasc. 1, p. 1-34.1 6

Eugenio Coseriu, Sprachkonφetenz. Grundzüge de r Theorie de s Sprechens, Tübingen, 1988. 1 7 Eugenio Coseriu, Competencia lingüística y criterios de correcciόn, Santiago de Chile, 199

Vezi şi : Eugen Coşeriu, Competenţa lingvistică, în voi. Prelegeri şi conferinţe, Iaşi, 1994, p. 27-47.

* Expunere prezentată în ziua de 4 noiembrie 1996. Pentru întreaga problematică din aceastăexpunere, vezi Nicolae Saramandu, Lingvistica integrală. Interviu cu Eugen Coşeriu, Bucureşti. 1996.




De obicei, când se vorbeşte de Ferdinand de Saussure, se insistă mai alesasupra distincţiei între limbă şi vorbire şi se înţelege că ceea ce Ferdinand deSaussure nu cons ideră sau pune între paranteze ar fı vorbirea, la parole, opusă

limbii, opusă acestei noţiuni de langue. Or, eu am ajuns, fără îndoială, nu dinprimul moment, ci printr-o meditaţie destul de îndelungată - a ţinut câţiva ani , laaltă interpretare, şi a lui Ferdinand de Saussure, şi anume că Ferdinand de Saussure

nu consideră, în realitate, nici toate aspectele limbii sau ale competenţei lingvistice,

sau ale tehnicii care e la baza vorbirii, şi că, în realitate, această limbă, aceastălangue despre care vorbeşte Ferdinand de Saussure este numai tehnica liberă alimbii funcţionale la nivelul sistemului de opoziţii. Şi, deci, întrebarea pe care

mi-am pus-o a fost, mai întâi, să vedem care aspecte sunt eliminate de Ferdinand deSaussure, sau lăsate deoparte, puse între paranteze pentru a ajunge la acest obiectomogen, acest sistem de opoziţii funcţionale. Şi am constatat următoarele reduceri

sau eliminări - metodologice, se înţelege.Mai întâi, limbajul se prezintă la trei nivele diferite, sau pe trei planuri

diferite, ca : vorbire în general, a vorbi o limbă şi discurs (sau text), adică ca actlingvistic al unui individ într-o situaţie istorică determinată, sau ca seria coerentăde acte lingvistice ale unui individ într-o situaţie determinată, de la o simplăformulă pentru a saluta până la Divina Comedie, dacă vrem.

A m constatat că acest sistem de opoziţii corespunde numai unuia dintre

aceste nivele sau planuri, tocmai numai planului limbii chiar, în ceea ce priveştetehnica sau competenţa. Anume: există şi o tehnică a vorbirii în general, care sebazează: (a) pe anumite principii ale gândirii în general, principii cunoscute în mod

intuitiv de către vorbitori şi (b) pe ceea ce numesc eu cunoaşterea generală alucrurilor, adică pe această competenţă, în realitate, extralingvistică.(a) De exemplu, dacă spunem: „cele 5 continente sunt 4: Europa, Asia şi

Africa", cu asta nu deviem cu privire la normele unei limbi, însă expresia estestranie, ciudată şi se poate accepta numai, de exemplu, ca glumă, fiindcă nurespectăm un principiu al gândirii în general. In nici o limbă 5 nu poate fi 4, şi 4 nupoate fi 3. Această competenţă există: noi ştim, înţelegem care este devierea şiputem construi expresii care respectă şi care nu respectă aceste norme ale gândiriiîn general. Şi în comunitatea l ingvistică românească se cunoştea pe vremea mea, şifără îndoială există şi astăzi, această formulă, tot sub formă de glumă: „Cei patru

evanghelίşti sunt trei, Luca şi Matei"; deci, exact acelaşi principiu.(b) Pe de altă parte, cunoaşterea generală a lucrurilor. De exemplu,

construcţia gramaticală a anumitor substantive este diferită - nu numai în limba

română, ci în tot felul de limbi - dacă obiectele numite de către aceste substantive

sunt obiecte cunoscute într-un singur exemplar în universul nostru empiric, ca deexemplu substantivele soare, lună ş.a.m.d. Deci, aceste substantive sunt nume

comune, nu sunt [nume] proprii, însă sunt nume de clase, de fiecare dată cu un

Nu ia în consideraţie.




singur membru cunoscut (şi, dacă ar ſı mai multe obiecte în această clasă, ar fı sori sau luni). Există un singur obiect pe care-1 cunoaştem şi, deci, spunem, de exemplu,

soarele, fără să precizăm „care?", cum ar trebui să precizăm cu alte nume comune.

Şi, când întrebăm „care soare?", această expresie nu are acelaşi sens pe care l-ar

avea dacă am spune: „uită-te la pom" şi dacă am întreba „care pom?", fiindcă nu

înseamnă care între mai multe obiecte de acelaşi fel, ci, de exemplu, înseamnă că

nu admitem ca acest „soare cu dinţi" să fie numit soare autentic, sau „ce soare?",

„unde vezi soarele?". Nu mai vorbim de alte foarte multe exemple care există în

acest sens. Ceea ce e important este că există o tehnică, adică o competenţă a

vorbirii în general, în orice l imbă, şi că toate aceste expresii se înţe leg ca expresii

normale sau ca expresii anormale tocmai pe baza acestei competenţe . Un lingvist

american scria că ar dori să stabilească reguli, reguli de l imbă eng leză , pentru a

elimina sau a declara imposibile expresii ca, de exemplu, „am pus la fiert pianul",

sau „acest copac cântă colinde", sau „azi dimineaţă la micul dejun am mâncat cinci

foneme", sau „cornul drept al unicornului e negru" ş.a.m.d. In toate aceste cazurinu e vorba de reguli de l imbă, ci de norme ale vorbirii în general: în orice limbă,toate aceste expresii ar avea acelaşi sens. Tot aşa, silogismele formulate - se

înţe lege - în glumă de B. Russell, ca, de exemplu: „Aposto l i i erau 12. Sfântul Petru

a fost un apostol. Deci, Sfântul Petru era 12" ş.a.m.d. Toate acestea au acelaşi sens

în orice l imbă, nu numai într-o anumită limbă, nu e vorba de reguli de sintaxă. Sunt

foarte multe alte exemple, care se pot vedea în mai multe lucrări ale mele.

Tot aşa - în afară de această competenţă l ingvist ică, de l imbă, adică de

cunoaşterea unei limbi , există o competenţă textuală, anume să ştii să construieştitexte sau discursuri în orice l imbă, şi se poate ajunge până la norme care privesc

până şi versificarea, metrica ş.a.m.d., de exemplu în cazul unui sonet. Şi există şitradiţii, uneori, de l imbă pentru anumite discursuri, pentru anumite texte. De

exemplu, în limba franceză se poate spune, pentru a afirma existenţa In general, în

orice tip de text il y avait, însă se poate spune numai în anumite tipuri de texte il

était une fois, şi cu această formulă se arată că e vorba de ceva fantastic, că este o

poveste. Ce urmează n-are nici o importanţă, cu asta s-a introdus o poveste. Se

spune apoi // était une fois un petit navire sau, ca într-o poezie al ui Tristan Tzara,I I était un ascenseur, însă acest ascensor este într-adevăr fantastic, fiindcăL 'ascenseur était un roi/ Lourd, fragile, autonome / II coupa son long bras droit¡

Ľenvoya au pape à Rome ş .a .m.d. Deci, există această competenţă. Şi există , în

aceste cazuri, tradiţii de text. Nu sunt pur şi simplu tradiţii de l imbă, ci tradiţii de

text. Şi în comunitatea l ingvist ică românească, de exemplu, îň acest caz: „A fost

odată ca niciodată, că de n-ar fı nu s-ar povesti". Sau, în limba rusă: žili, byli „a

trăit, a fost". Deci, există aceste formule, care sunt formule textuale, care au fost

create pentru un anumit tip de discursuri.

Aceste două tipuri de competenţă sau de tehnică, sau, cum spun eu, saber

linguîstico [sp.] - adică „ştiinţa" sau tehnica elocuţională a vorbirii în general, şi

„ştiinţa" sau tehnica expresivă, care se referă la discursuri - sunt eliminate sau



lăsate deoparte când ne concentrăm asupra planului limbii ca atare, adică ce spune

o limbă prin cuvintele ei şi prin construcţiile ei gramaticale, ceea ce numim, atunci,

competenţa idiomatică sau saber idiomάtico, „şti inţă" idiomatică.

Vorbirea se bazează pe toate trei aceste competenţe , însă limba, ca tradiţieistorică a unei comunităţi , priveşte numai planul istoric al acestor comunităţi, şi nuplanul vorbirii în general, nici planul discursurilor sau al textelor. In aceste tradiţiiidiomatice - să le spunem, acum, istorice , adică de limbă, pe acest plan, găs im ş iaici mai întâi ceea ce este într-adevăr limbaj, adică tradiţie numai lingvistică, şiceea ce poate fi o cunoaştere a lucrurilor caracteristică pentru această comunitate.

Există şi lucruri, şi tradiţii cu privire la lucruri, şi tradiţii sociale, etnologice

ş .a.m.d. , care sunt tradiţii ale unei comunităţi . Şi , deci, japonezii - se înţelege ,când vorbesc despre samurai şi despre gheişe, nu au impresia că nu vorbesc numai

cu japoneza, ci şi cu o anumită cunoaştere; pe când noi, care învăţăm japoneza în

afară, înţelegem că aicea nu e vorba numai de tradiţie pur şi simplu lingvistică, ci şide o anumită organizare a societăţii, a lucrurilor cunoscute în această comunitate.

Apoi, toate aceste lucruri, se înţelege, când vorbim de tehnica numai lingvistică, leel iminăm, le punem între paranteze, ne concentrăm asupra faptului pur lingvistic,

fără cunoaşterea lucrurilor. Apoi, vorbirea nu e numai vorbire primară sau limbaj

primar, ci şi vorbire secundară, adică e şi metalimbaj: vorbim şi despre realitatea

l ingvist ică ca atare. A c e a s t ă realitate l ingvist ică este, pe de o parte, organizată, caorice altă realitate, de către limbă, şi atunci avem opoziţ i i normale, ca în toate

celelalte forme ale limbajului primar. De exemplu, în limba română avem opozi ţ iaîntre a zice şi a spune, care acum, mai ales aicea, văd că nu prea se respectă de

către cei care nu o cunosc şi nu au bine înrădăcinată tradiţia limbii române înaceastă privinţă. Insă, în tradiţia limbii române, verbele a zice şi a spune se găsescîntr-o opoziţ ie , ş i corespund amândouă, de exemplu, unui verb francez dire, sauunui verb spaniol decir ş ,a,m.d. Adică, a zice: fără să se precizeze dacă secomunică şi un conţinut; se poate comunica un conţinut, însă nu se insistă asupra

acestui fapt. Şi a spune: se insistă asupra transmiterii unui conţinut. De aceea

nu: „mi-a zis că" („a zis că", da, fără îndoială), ci „mi-a spus çă", fiindcă în acest

caz înseamnă că mi s-a transmis un anumit conţinut; însă, se înţelege: „mi-a zis:«prostule!»", f i indcă aicea nu e vorba de transmiterea unui conţinut, ci numai defaptul material. Deci, pe de o parte, aceasta ţine de limbă pur şi simplu şi de

limbajul primar: numai realitatea organizată este limbaj.Insă avem faptul de vorbire metalimbaj. Adică, în momentul însuşi alvorbirii, se numeşte un fapt de limbaj, de exemplu, pe care-1 stabilim şi îl delimitămîn momentul vorbirii. De exemplu, spunem „casă are patru litere", sau "prima silabădin casă e ca". în acest caz vorbim - ştim cu toţii ce este metalimbajul - de orealitate pe care o delimităm în momentul vorbirii. E i bine, aicea nu se pot stabili

opoziţii de limbă, fiindcă cu aceeaşi limbă putem vorbi despre orice obiect -delimitat în limbaj în acest sens , din orice limbă şi din limbi imaginare. Putem

spune „t¡on e un cuvânt inexistent", deci nu putem stabili aicea opoziţii .



98 Eugeniu C o ş e r iu 34

Existaşi anumite reguli, după limbi, reguli gramaticale şi sintactice cu privirela întrebuinţarea metalingvistică. De exemplu, în limba română, şi în alte limbi, darmai ales în spaniolă, toate cuvintele întrebuinţate în metalimbaj se întrebuinţează

fără articol dacă numesc fapte de limbaj în general sau fapte de limbă, „casa tienecuatro letras" [casă are patru litere]. Şi cuvintele se întrebuinţează cu articolultotdeauna masculin dacă e vorba de un fapt de discurs, şi atuncea se spune, deexemplu, „el no no me gustó" [nu-ul nu mi-a plăcut], fiindcă este un «nu» care afost spus de către cineva, deci întrebuinţăm aicea totdeauna articolul, dar ,jıo es una forma de negación" [nu este o formă de negaţie], fără articol. O comedie a luiMoratin are acest titlu: , J Ĺ 1 S Í de las niñas", adică nu si, cuvântul spaniol, care-icorespunde lui da, ci acest si pe care îl spun fetele. Deci, anumite reguli.

Tot aşa, în acest metalimbaj toate cuvintele sunt substantive: în majoritatealimbilor cunoscute, subiectul poate fi numai un substantiv, ca nume sau capronume sau ca frază substantivată. Deci, toate cuvintele, în metalimbaj, pot fı subiecte. Când spunem „verde e un adjectiv", acest verde care apare aicea nu este

acel verde, care este adjectiv, ci este numele acelui verde care este adjectiv şiesteaicea un substantiv. Toate aceste fapte de metalimbaj, care sunt extrem denumeroase în vorbire, sunt şi ele - se înţelege - eliminate, puse deoparte când neconcentrăm asupra opoziţiilor în limbajul primar.

Apoi, această tehnică deja idiomatică, adică într-o limbă anumită, nu estenumai tehnică liberă, ci este în acelaşi timp şi ceea ce se poate numi discursrepetat, adică este în acelaşi timp o reluare a unor fragmente de vorbire deja făcute.Vorbirea e ca un tablou pictat, în mare parte, cu tehnica actuală a pictorului, însă,în parte, şi cu tehnica numită colaj, adică cu fragmente de vorbire. Or, pentru aceste

fragmente de vorbire nu se pot stabili opoziţii, fiindcă acestea funcţionează aşacum au fost făcute, şi nu se poate înlocui nimica în aceste fragmente, ca să vedemdacă se schimbă valoarea. Chiar dacă schimbăm ceva, aceste fragmente rămân caaluzii la aceste expresii întregi, cunoscute ca atare. De exemplu, dacă vrem săstabilim valoarea cuvântului frunză, sau valoarea cuvântului a tăia, nu putemîntrebuinţa şi expresia a tăia frunze la câini, fiindcă această expresie e cunoscutănumai în această formă şi nu e altfel. Dacă spunem, de exemplu, „a tăia foi lacâini", ar fı o aluzie la asta; şi dacă cineva taie, nu chiar frunze prea mari, ci numailucruri mărunte, am putea să spunem „a tăia frunzuliţe lacâini": şi în acest caz ar fı o aluzie laaceastă expresie.

Tot aşa, toate aceste forme de elativ pe care le avem,, pentru substantive,pentru verbe şi pentru adjective, însă care sunt fixate numai pentru un anumitcuvânt, nu permit comutarea. Deci, pentru sărac, numai sărac lipit pământului,pentru bogat, numai putred de bogat, şi nici n-am putea spune „bogat putred";pentru beat, beat mort, pentru a dormi, a dormi tun. De fiecare dată, expresia estenumai pentru acest verb sau numai pentru acest adjectiv în particular. Fenomenul

* E x p r . : a tăia frunză la câini.



există în foarte multe tradiţii lingvistice. în germană, de exemplu, pentru adjective:

sunt aceste adjective compuse care au accentul, totuşi, pe adjectivul determinat

„foarte bogat, extrem de bogat": steinréich, care nu mai înseamnă „bogat în pietre":stėinreich, cum ar fı dacă s-ar pune accentul pe Stein. Şi tot aşa, „foarte nou",

nagelnéu, „nou ca un cui". Nu se ştie de ce, însă aşa se zice, „nou ca un cui". Sau

în limba italiană, ricos fondaţo „foarte bogat" şipovero in cana „extrem de sărac";nici nu se ştie ce este acest in cana. în aceste expresii, de altfel, elementele nu se

pot comuta, fiindcă uneori nici nu există separat sau au alt sens ca elementeseparate. Nimeni nu ştie ce înseamnă fur în franceză, fiindcă acest cuvânt existănumai în aufur et à mesure „treptat, pe măsură ce" şi nu în afara acestei expresii, şi

numai expresia întreagă are un anumit sens. Sau prezenţa este numai etimologică şi

poate fi discutată, de exemplu, cum e cazul lui n 'être pas dans son assiette „a nu fi

în apele sale": acest assiette nu este assiette „farfurie", ci este assiette "scaun". Iar

în par cœur „ pe de rost" nu se ştie ce e: după o etimologie, acest cœur ar fi acelaşicuvânt care înseamnă „inimă", pe baza unei concepţii medievale după care inima ar

fi lăcaşul, sediul inteligenţei şi al memoriei. După alţii , este cuvântul chœur, adică„cor", şi s-ar explica prin faptul că ce se învăţa pe de rost se recita, în şcol i lemedievale, în cor. De altfel, în portugheză, de exemplu, pentru „a recita ceva pe de

rost", se spune decorar, tocmai această „recitare în cor". Deci, se el imină tot ceea

ce este discurs repetat, care poate fi, în parte, discurs în alte limbi ş.a.m.d. Adicăputem întrebuinţa, de exemplu, in vino veritas şi nu putem să ne întrebăm atuncea

care sunt opoziţiile în limba română actuală în această privinţă.Tot aşa, în cazul citatelor, nu putem înlocui ceva dacă cităm dintr-un anumit

text cunoscut. Dacă cităm dintr-o poezie foarte naţionalistă a lui Eminescu, nu

putem pune, de exemplu, „cazaci cu cap de câne", fiindcă Eminescu zice „calmucicu cap de câne" şi, după cum vedeţi, eu nu spun, şi nici Eminescu nu spunea, câine,pâine ş.a.m.d., ci spun câne, pâne,.cum sp.une încă majoritatea poporului românescde pe ambele maluri ale Prutului. Deci, se lasă deoparte şi acest discurs repetat,

care îşi are normele lui. încă ceva despre acest discurs repetat. Spuneam că, dacă se

schimbă ceva, totuşi se face aluzie la aceste forme fixate sau cunoscute ca atare. Şi

această imitaţie poate să ajungă până la o imitaţie numai parţială, sau numai

ritmică, adică cu acelaşi ritm sau cu acelaşi tip de construcţie. In Germania,

aproape toţi oamenii mai mult sau mai puţin culţi cunosc poezia lui ƙilke,

Herbsttag, care, în ultima strofă spune: „Der jetzt kein Haus hat baut sich keinesmehr" (Cine acum nu are casă nu¯şi mai construieşte o casă); e cunoscut acest tip

de construcţie şi acest ritm. Eu, care de obicei fac mereu aluzie la texte cunoscute

şi necunoscute, într-o şedinţă cu alţi profesori la Tübingen, am întrebat pe cineva

dacă avea maşină, fiindcă se făcuse târziu şi voiam să mă ducă acasă cu maşina, şi

el mi-a spus că n`are. Şi eu i-am spus atuncea: „Der jetzt kein Auto hat" şi trei sau

patru au spus: „kauft sich keines mehr", adică au înlocuit, au înţeles asta ca aluzie

la acest text. Sunt foarte multe tipuri de imitare a acestui discurs repetat.




RămâDem numai cu tehnica liberă, cu ceea ce se poate face, construi în

momentul actual, şi care nu se ia din această tradiţie ca deja construit. Ceea ce, pe

de altă parte, este/foarte important, fiindcă poate fı caracteristic pentru anumite

comunităţi lingvistice, chiar şi pentru anumite limbi. De exemplu, limba română ecaracterizată prir> faptul că multor adjective din alte limbi romanice le corespund în

limba română perifraze (adjective şi adverbe), ca, de exemplu: cu cale, cu scaun la

cap, cu dare de mână, cu tragere de inimă ş.a.m.d. Chiar dacă se află mai mult sau

mai puţin în retragere aceste expresii, totuşi sunt foarte vitale şi bine cunoscute.

Deci, rămânem cu ceea ce este tehnică liberă, care se poate forma în

momentul vorbirii şi numai de acord cu scopul vorbirii şi cu intenţia expresivă a

vorbitorului. însă, în această tehnică a vorbirii, ca de altfel şi cu privire la discursul

repetat, trebuie să deosebim între sincronie şi diacronie. Şi această distincţie o faceşi Ferdinand de Saussure, adică înţelege că opoziţi i le se stabilesc în sincronie, în

ceea ce numeşte „starea de limbă", état de langue, fiindcă nu s-ar putea stabiliopoziţi i le în mai multe stări de limbă în acelaşi timp, fiindcă opoziţiile se pot

schimba, şi se schimbă, în dezvoltarea istorică a unei limbi. Deci, tot ceea ce estediacronie se pune între paranteze. Ceea ce mă interesează aicea este altceva, nu estediacronia obiectivă, ci este diacronia vorbitorilor, care ţine chiar şi de starea de

limbă, de acest état de langue, fiindcă vorbitorii ştiu că anumite expresii sunt

învechite, că ţin de un sistem anterior, că alte expresii sunt cu totul actuale, că

altele sunt recente. Şi spune, de exemplu, cutare sau cutare: „pe vremea mea nu se

spunea aşa" sau „eu nu accept aceste expresii" ş.a.m.d. Aceşti vorbitori pot greşi,se în ţe lege , în interpretarea acestor fapte. Pot considera ca fapte foarte recente faptefoarte vechi şi pot considera ca fapte vechi, în realitate, fapte recente. Eu am oiŧat

în mai multe lucrări opoziţia asta, în limba italiană, între sentire şi udire: udireînseamnă „a auzi" şi numai „a auzi", sentire înseamnă „a simţi (şi cu alte simţuri)"şi, în particular, „a auzi". Şi, deci, se pune: non sento „nu aud". Anumiţi vorbitori

care întrebuinţează verbul udire cred că suprimarea acestei opoziţii este un fapt

recent, că tinerii de astăzi, care nu mai ştiu bine limba, spun numai sentire, că

trebuie să întrebuinţăm sentire numai pentru celelalte simţuri sau pentru „a simţi"în general şi udire pentru „a auzi". însă sentire, cu acest sens, îl găsim la Dante,

deci e destul de vechi. Mai mult, e, fără îndoială, deja din latina vulgară, fiindcă e

verbul general pentru „a auzi" în catalană: senti. Tot aşa există şi în spaniola de

sud, în spaniola americană: sentir pentru „a auzi". Şi, probabil, în latina vulgară e

un grecism, fiindcă şi în greaca târzie verbul care înseamnă „a simţi" în generalα iσθάvoµα ı înlocuieşte verbul specific àĸ o ύω , care înseamnă numai „a auzi".

Deci, faptul este, fără îndo ială, foarte vechi, nu este deloc recent, însă vorbitorul, în

activitatea de a vorbi, are totdeauna dreptate. D a c ă el consideră că această opoziţieeste o opoziţie recentă şi o evită, înseamnă că limba lui este altfel decât limba

celorlalţi, şi că e altfel tocmai din punctul de vedere al acestei dimensiuni.

Deci, există această coprezenţă a diacroniei în sincronie, în starea de l imbă,coprezenţă care ajunge până la faptele de sistem fonologie sau fonetic. în limba




franceză actuală, chiar limba exemplară, există două sisteme de vocale nazale.

Există vorbitori care întrebuinţează numai trei: [ã], [õ], [ε], şi există vorbitori care

întrebuinţează patru vocale nazale: [ã], [õ], [ε] şi [õē] şi care, atuncea, fac

deosebirea între brun [brćĕ] „brun" şi brin [brε] „fir (de iarbă), capăt (de aţă)", deexemplu. Şi există vorbitori care uneori întrebuinţează sistemul cu trei şi alteori

sistemul cu patru vocale nazale. Şi, când vorbim cu aceşti vorbitori, nici nu ne dăm

seama când au întrebuinţat un sistem şi când l-au întrebuinţat pe celălalt sau ce

sistem întrebuinţează.

Intr-o întrunire, mi se pare că la L ièg e , G. Tuaillon, care a vorbit tocmai

despre sistemul vocalelor nazale în franceză, la sfârşit a întrebat, zice: „Ce spuneţiDumneavostră, eu cu câte vocale nazale vorbesc?" Nimeni n-a putut răspunde şi

atuncea ne-a spus el: „Eu vorbesc totdeauna cu patru", însă nu ne-am dat seama

deloc, fiindcă aceste sisteme se întrebuinţează şi din punctul de vedere al sincroniei

stricte. Asta ar însemna că două fapte funcţionale, care se află în opoziţ ie , suntvariante, adică [ε] şi [œ] şi nu ar fı o contradicţie din acest punct de vedere. Aceste

sisteme trebuiesc descrise separat, şi se pot înţelege numai pe această linie

diacronică, adică înţelegem că un sistem e anterior celuilalt.

Tot aşa, în limba franceză actuală, chiar exemplară, există vorbitori care fac

diferenţa între [ε] (e deschis scurt) şi [ε:] {e deschis lung) şi, deci, fac diferenţaîntre mettre [mεtτƏ] „a pune" şi maître [mε:trƏ] „stăpân, maestru", şi alţii care nu

fac această diferenţă, care au numai o vocală [ε] (e deschis). Şi există alţii care

întrebuinţează când un sistem, când celălalt, sau, dacă văd că celălalt n-a înţeles,atuncea spun: „non, non, non, non, pas mettre: maître", explică cu celălalt sistem.

Şi tot aşa, aicea este o coprezenţă a diacroniei în sincronie. Din punctul de vedere

al opoziţiilor, e vorba de sisteme diferite în acest état de łangue, în această tehnică.In fiecare descriere sincronică se lasă deoparte celălalt sistem, chiar dacă ar fi

coprezent. Adică , se spune „acesta este alt sistem, îl întrebuinţează alţi vorbitori",

deşi îl poate întrebuinţa chiar şi acelaşi vorbitor, cum spuneam.

Apoi, această łangue, cu acest état de langue, nu este limba istorică numită„limbă franceză", şi aceasta în acest mod explicit, fiindcă opoziţiile pot fı stabilite

numai într-un sistem omogen de opoziţii. Deşi fraza care se repetă de mai multe

ori, „la langue est un système où tout se tient", n-a fost pronunţată de Ferdinand de

Saussure, cum cred foarte mulţi neştiutori de carte, ci de A. Meillet, totuşi fraza

corespunde efectiv şi concepţiei lui Ferdinand de Saussure: este vorba de un sistem

omogen, unitar, pe când în limbă şi în vorbire nu se întrebuinţează numaiomogeneitatea, ci şi varietatea limbii. Şi Ferdinand de Saussure ştia foarte bine

aceasta. In capitolul unde e vorba de delimitarea limbii, în Cours de lίnguistique

generale, spune că, pentru a găsi acest sistem omogen de opoziţii, ar trebui să

mergem până la dialecte şi până la patois. Şi dacă nici acolo nu găsim aceastălimbă unitară, atuncea trebuie să o delimităm noi, făcând abstracţie de diferenţe, de

varietate, fiindcă - spune - nici o ştiinţă nu poate trăi fără o anumită proporţie de

abstracţie. Şi, de altfel, spune că nu e vorba de o realitate numai synchronique,



102 Eugen iu Coşeriu 38

ci că ar trebui să se spună idiosynchronique, adică sincronică în aceeaşi limbă, în

acelaşi sistem, şi că i se pare că expresia idiosynchronique este prea greoaie şinumai de asta va spune numai synchronique, înţelegând însă idiosynchronique,

adică sincronic în aceeaşi limbă, în acelaşi sistem. Poate şi ca să nu se interpreteze

ca „idiot synchronique" (idiot sincronic), însă asta nu spune Ferdinand de Saussure,

că există idioţi sincronici, şi diacronici, şi alţii şi, şi.

Deci, e nevoie aicea să deosebim tocmai tipurile de varietate şi să vedem cum

se găseşte această omogeneitate. Ferdinand de Saussure vorbeşte numai de varietatea

dialectală, adică varietatea în spaţiu, de aceea spune: „până la dialecte şi până la

patois" ş.a.m.d. însă, în realitate, ştim cu toţii că varietatea este mult mai complexă şi

că în fiecare limbă istorică normală avem, cel puţin, aceste trei tipuri fundamentale

de varietate: varietatea în spaţiu, adică varietatea diatopică, varietatea între păturilesocio-culturale ale comunităţii lingvistice - varietatea diasΐraîică - şi varietatea

numită stilistică, varietatea de acord cu scopul şi cu ocazia vorbirii, varietatea pe care

o numim diafazică\ Precum ştiţi, aceşti termeni - diatopic şi diasîratic - au fostintroduşi de romanistul norvegian Leiv Flydal pe baza unor sugestii ale luiHjelmslev, şi la aceşti termeni, pe care i-am adoptat încă din 1952, am adăugattermenul diafazic pentru a vorbi şi de această varietate numită stilistică. Acuma aceştitermeni au devenit universali şi se găsesc peste tot. Unii lingvişti, şi chiar unele

dicţionare terminologice, îmi atribuie mie termenii şi eu declar mereu că primii doi

termeni au fost creaţi de Flydal şi că eu i-am adoptat, şi am adăugat numai al

treilea termen. A d i c ă , varietatea ca atare, de altfel, se cunoştea şi mai înainte în

aceste trei sensuri, şi ceea ce este nou aicea este faptul că se stabileşte şi o

terminologie exactă şi, în acelaşi timp, paralelă cu distincţia între sincronie şi

diacronie, care este tot un tip de omogeneitate şi varietate, dar varietate pe altă axă.Deci, este imposibil să stabilim structuri şi opoziţi i valabile pentru o limbă

istorică în totalitatea ei. Există, fără îndoială, şi chiar foarte multe, opoziţi i care

sunt într-adevăr valabile pentru o limbă istorică în totalitatea ei, însă putem şti

aceasta numai după ce am descris varietatea şi după ce am constatat că, în acestecazuri, avem această unitate în toată limba istorică sau cel puţin într-o parte a

limbii istorice, de exemplu, numai în dialectul dacoromân, şi aceasta atât în ceea ce

priveşte fonetica, cât şi în ceea ce priveşte vocabularul şi chiar şi sistemul

gramatical. Deci, nu putem stabili, de exemplu - să zicem - valoarea sau opoziţiaîntre perfectul compus şi perfectul simplu în toată limba istorică - limbă română,fiindcă această opoziţie în anumite graiuri nici nu există , iar în alte graiuri, unde

Cf. Eugenio Coşeriu, „Historiche Sprache" und „Dialekí", în voi. Dialekí und Dialektologie,

Wiesbaden. 1980, p. 106-122. Vezi şi: Eugeniu Coşeriu, „Limbă istorică" şi „dialect" (text îngrijitde Nicolae Saramandu). în „Fonetică şi dialectologie", X I I , 1993, p. 55-66: Eugenio Coşeriu. Los

conceptos de 'dialecto', 'nivel' y 'estilo de lengua' y el sentido propio de la dialectologia, î

„Lingüistica española actual", I I I , 1, Madrid, 1981, p. 1-32. • L. Flydal, Remarques sur certains rapports entre le style et ¡`ėtat de langue, în ..Norsk

Tidssƙrift for Sprogvidenskap" X I , 1951, p. 240-257.




există, nu este exact aceeaşi opoziţie. Adică, opoziţia în ceea ce se numeşte graiul

oltenesc, mai ales graiul oltenesc de vest, e alta decât în limba literară, de exemplu,

sau în tradiţia limbii literare. Deci, şi în sistemul gramatical sunt sisteme diferite.

Deci - şi aceasta este noutatea , dacă numim o limbă istorică cu toată varietateaei , care conţine dialecte, nivele de limbă şi stiluri de limbă, care numai în parte sau

în mare parte coincid şi în parte sunt diferite, dacă numim această configuraţiearhitectura limbii istorice, structurile le putem găsi numai într-o secţiune anumită a

acestei arhitecturi. Şi anume, dat fiind că pentru fiecare dialect, adică unitate

relativă în spaţiu, unitate sintopică, avem diferenţe diastratice şi diferenţe diafazice,

pentru fiecare nivel de limbă, adică pentru fiecare unitate sinstratică, avem

diferenţe diatopice şi diafazice, şi pentru fiecare stil de limbă, adică pentru fiecare

unitate sinfazică, avem diferenţe diatopice şi diastratice, adică, dat fiind că fiecare

dintre aceste unităţi e o unitate numai dintr-un punct de vedere, cu privire la o

anumită dimensiune, asta înseamnă că sistemul omogen trebuie să fie o unitatesintopică, sinstratică şi sinfazică, adică un dialect, într-un singur nivel de l imbă şi

într-un singur stil de limbă. Şi obiectul unei descrieri structurale este tocmai

această unitate, de altfel, chiar în mod explicit, după Ferdinand de Saussure cel

puţin, fără diferenţe spaţiale; la alţi lingvişti, cu mai multă conştiinţă în acest sens,

de exemplu la Z. Harris, şi cu eliminarea celorlalte tipuri de diferenţe. Şi tot aşa la

Daniel Jones, pentru fonetică cel puţin. In cartea lui despre fonem spune tocmai

asta, că descrierea aceasta fonologică descrie vorbirea unui vorbitor, adică sistemul

îl stabileşte prin vorbirea unui vorbitor care vorbeşte într-un anumit dialect şi

într-un anumit stil de limbă; nu vorbeşte de nivel, însă se înţelege că are în vedere

un sistem unitar. Acestui sistem unitar eu i-am dat numele de limbă funcţională şiînţeleg că această langue a lui Ferdinand de Saussure nu este limbă istorică, şi nici

un dialect sau un nivel sau un stil al limbii istorice, ci este această limbăfuncţională, adică o limbă unitară din cele trei puncte de vedere. De ce am numit-o

limbă funcţională? Fiindcă este limba care funcţionează în mod imediat în vorbire.

In fiecare punct al vorbirii realizăm o limbă funcţională anumită, care poate să

coincidă şi cu alte limbi funcţionale, însă totdeauna realizăm o anumită limbăfuncţională. Nimeni nu vorbeşte limba română în totalitatea ei, ar fi cu totul

imposibil. Putem vorbi limba română numai prin anumite limbi funcţionale, adicănu putem vorbi în acelaşi timp, de exemplu, şi dacoromâneşte şi aromâneşte; şi nu

putem vorbi în acelaşi timp la diferite nivele; şi nu putem vorbi în acelaşi timp mai

multe stiluri de limbă, când aceste stiluri de limbă sunt diferite la fiecare punct al

vorbirii. Şi aproape nu există texte, de altfel, care să corespundă numai unei limbi

funcţionale. Deci, această limbă funcţională are acest avantaj că este totdeauna

limba realizată imediat în vorbire. Insă, pe de altă parte, are dezavantajul că nu

există o comunitate care să vorbească numai o limbă funcţională, fiindcă în

comunitate se vorbesc mai multe, cel puţin, stiluri diferite. Şi stilurile diferite nici

nu corespund unei comunităţi, fiindcă şi în vorbirea aceluiaşi vorbitor se prezintă




1

mai multe stiluri de limbă. Şi are acest defect că nu poate fı delimitată pe baza

textelor, fiindcă există foarte puţine texte sau tipuri de texte care corespund numai

unei limbi funcţionale. Problema se pune cum se poate delimita - despre_asta am

scris mai multe studii , însă se poate delimita. Şi ceea ce este important este că,chiar atunci când în acelaşi text întrebuinţăm, în puncte diferite, diferite limbi

funcţionale, o facem sau o putem face, dacă suntem ştiutori de l imbă, cu intenţie şi

că această intenţie poate fı recunoscută de auditor, sau de cititor, care poateînţelege şi de ce trecem de la o limbă funcţională la alta, cum poate trece, de

exemplu, un romancier, care scrie un tip de limbă funcţională când vorbeşte el, [şi

trece] la alt tip când vorbeşte cutare sau cutare personaj al romanului.

Dat fiind că această diferenţă de limbi funcţionale, această diversitate ţine de

conştiinţa vorbitorului, trebuie să ţinem seama de ea şi să ştim că atunci cânddescriem o limbă funcţională nu descriem o limbă istorică, sau un dialect, sau un

nivel de limbă, ci totdeauna o limbă unitară din cele trei puncte de vedere. Insă,asta înseamnă că, atunci când descriem în sens saussurian limba funcţională,eliminăm sau punem între paranteze toată varietatea, toate aceste dimensiuni ale

varietăţii, şi că aceste dimensiuni ale varietăţii nu sunt pur şi simplu fapte de

vorbire, de realizare, de performanţă, ci sunt fapte de competenţă, fiindcă şi un

singur vorbitor cunoaşte, într-o anumită măsură, şi alte dialecte afară de dialectul

pe care îl vorbeşte, cunoaşte şi alte nivele de limbă şi cunoaşte, prin definiţie, mai

multe stiluri de l imbă, pe când descrierea omogenă şi coerentă trebuie să se

concentreze asupra unei limbi funcţionale de fiecare dată. însă, în această limbăfuncţională - deci, tehnica liberă a unei limbi funcţionale, în acest sens - nu totul

este sistem de opoziţii, f iindcă în această limbă funcţională există o tradiţie a

realizării, şi de multe ori această realizare în vorbire este şi obligatorie pentruaceastă limbă. Uneori sistemul ca atare nu poate fi realizat fără anumite trăsăturisuplimentare. De exemplu, în spaniolă, pentru fonemul Pol sunt necesare, pentru

opoziţii, numai trăsăturile [oral], [bilabial] sau [labial] şi [sonor], fiindcă numai

prin asta se opune acest fonem unui fonem nazal, care este ImJ, fonemelor care nu

sunt labiale, ca lάl şi /v/, şi fonemelor care nu sunt sonore ca Ipl şi Ifl, care au şi

celelalte trăsături. Insă nu e nevoie, din punctul de vedere al sistemului, să fie

[fricativ] sau [oclusiv], poate fi şi una şi alta, fiindcă în asta nu există nici o diferenţă,însă, este imposibil de pronunţat ceva care să fie numai [oral], [labial] şi [sonor] fărăa fi ori [fricativ], ori [oclusiv]. Şi, deci, în limba spaniolă există această normă de

realizare, acest fonem se realizează în anumite poziţii [oclusjv] şi în alte poziţii[fřicativ], şi aceasta este o normă a limbii spaniole şi aproape a tuturor limbilor

funcţionale din limba spaniolă, care nu fac nici o diferenţă între Ibl şi NI. Şi anume,

în poziţie iniţială absolută sau după nazală, /bl este totdeauna oclusiv şi, în celelalte

poziţii, fricativ. Deci, în spaniolă se spune [un bino] „un vin", cu Ibl oclusiv.

Avem, atuncea, acest nivel al realizărilor tradiţionale comune, uneori

obligatorii şi necesare chiar din punct de vedere material, acest nivel al normei de

realizare. Şi avem, în aceeaşi tehnică - la alt nivel superior , tipurile de opoziţii şi




de procedee funcţionale într-o limbă. Adică avem, în tehnica fiecărei limbifuncţionale, aceste trei nivele, care există, de altfel, şi în alte tipuri de tehnică: tipul,

adică tipuri de procedee şi clase de opoziţii, avem sistemul de opoziţii ca atare şi

avem norma de realizare. Descrierea sincronică a opoziţiilor, această langue a luiFerdinand de Saussure, priveşte nivelul sistemului, adică al opoziţiilor şi alposibilităţilor virtuale, chiar ale opoziţiilor, şi aceasta în mod explicit. Când eu amafirmat acest lucru, Henri Frei a răspuns că pentru Saussure sistemul şi norma eraacelaşi lucru. Nu e adevărat, fiindcă în mod explicit la Ferdinand de Saussuregăsim faptul că ţin de sincronie şi formele nerealizate, însă care corespundsistemului. Şi, deci, în capitolul despre analogie, se spune că forme ca firmamentul,

répressionnaire, interventionnaire ţin de sincronia limbii franceze. Aceste formenu există în franceză, le-a făcut Ferdinand de Saussure anume ca forme posibile înfranceză, care ţin într-adevăr de opoziţiile limbii franceze şi, dacă s-ar face, s-ar

face aşa. Când descriem limba franceză, ca [pe] o limbă unitară, funcţionalăş.a.m.d., pe de o parte, trebuie să spunem care sunt opoziţiile, însă, pe de altă parte,trebuie să spunem şi că, de exemplu, aceste fapte nu există în franceză, şi când aparîn diacronie sunt un fapt nou în istoria limbii franceze, la acest nivel al normei.

Şi, cât priveşte tipul lingvistic, eu am susţinut în mai multe lucrări că existăanumite principii ale limbilor romanice, de exemplu, în afară de franceza modernă,care s-a îndepărtat tipologic de celelalte limbi romanice. Insă toate limbileromanice, de la portugheză până la limba română, sunt construite pe baza acesteidistincţii de bază între funcţiuni relaţionale şi funcţiuni nerelaţionale. Funcţiunilerelaţionale se exprimă totdeauna prin perifraze, în afara unităţii respective, şi

funcţiile nerelaţionale se exprimă în unitate de fiecare dată, adică pe axaparadigmatică, însă axă paradigmatică nu numai pentru cuvinte, ci şi pentru fraze,ceea ce e foarte caracteristic pentru română, italiană, spaniolă, catalană, chiar şi

pentru occitană, în afară de franceza modernă. De exemplu, să cităm un fapt.

Eugen Ionescu, care cunoştea foarte bine limba franceză, şi limba română tot aşa

de bine, în Nu scrie împotriva lui Arghezi, spunând că Arghezi întrebuinţeazăconstrucţii franţuzeşti, dar care nu corespund spiritului limbii române, ca, deexemplu, construcţia cu propoziţia relativă după verbul propoziţiei principale: Aude

în zarea de safir şi lut/ Din depărtare calul că-i necheazà/ Care prin a dieri l-a

cunoscut, sau: Ai bănuit că platoşa-i pătată/ Pe care adormiseşi, cu rachiu. Şi

spune: aceste lucruri sunt posibile în limba franceză, nu sunt posibile în limbaromână. Şi are dreptate: nu făcea tipologie lingvistică, fiindcă nu era lingvist, însăavea intuiţia tipului. într-adevăr, în franceză, dat fiind că franceza are alt principiude construire - totdeauna numai determinări sintagmatice , în franceză propoziţiarelativă se poate pune în afară şi, de mai multe ori, trebuie să se pună în afară. Şi,deci, se poate spune: La fleur est fanée/ Qui plaisait tant à mon cœur desolé, sau

orice altă construcţie. Până şi San Antonio scrie: Littré le dit, qui ne se trompe

jamais. Pune după verb propoziţia relativă, ceea ce în celelalte limbi romanice nu




se poate. Şi.atuncea trebuie pus verbul întâi, ca să se găsească propoziţia relativălângă substantiv, adică: „O spune Littré, care nu se înşală niciodată". Este altă problemă.

Deci, când ne concentrăm asupra sistemului, lăsăm deoparte problema tipului

lingvistic şi problema normei. Iar lingvistica strict saussuriană priveşte tocmai

numai sistemul de opoziţii la acest nivel al limbii funcţionale şi al tehnicii libere a

limbii funcţionale. Deci, în acest sens eu susţin structuralismul strict cu privire la

tehnica liberă a limbii funcţionale la nivelul sistemului. Şi în acest sens am şi

dezvoltat pentru fiecare aspect lingvistica structurală corespunzătoare. Pentru

fonetică şi fonologie - în Forma y sustancia en los sonidos del lenguaje (Formă şi

substanţă în sunetele limbajului). Pentru lexicologie - lexicologia structurală, şi

pentru tot ce este structurat în lexic, tocmai această lexematică sau lexicologie, sau

semantică structurală 4, care consideră nu numai relaţiile paradigmatice de câmp şi

de clasă, ci şi relaţiile paradigmatice secundare (formarea cuvintelor) şi relaţiilesintagmatice, adică combinaţiile care sunt date în limbă. Când, de exemplu, zicem

roib, se aplică în limba română numai la cai, şi breaz, tot aşa. Şi, dacă spunemdespre cineva că e „breaz" sau „pintenog", asta înseamnă că îl tratăm ca şi când ar

fı un cal sau îl clasificăm printre cai şi nu chiar printre cei mai buni, ci printre

mârţoage. Deci, o semantică structurală strictă, şi mult mai dezvoltată decât toatecelelalte care s-au făcut până în prezent. Şi, tot aşa, o gramatică sau sintaxăstructurală, sau funcţională, strict despre tehnica limbii funcţionale - într-un studiu,

Principes de syntaxe foncîionnelle, care până acuma a apărut numai în franceză şi

într-o traducere germană (însă, a fost tradus la Suceava de doamna Raţă şi va fı

publicat într-un volum, se pare).

Asta ar însemna să dezvoltăm lingvistica saussuriană în sens strict saussurian,

cu privire la acel obiect pe care volens nolens îşi propunea să-1 delimitezeFerdinand de Saussure. Insă ne amintim că au fost lăsate la o parte o mulţime de

lucruri pentru a ajunge la acest sistem. Şi, dat fiind faptul că principiul meu era să

iau vorbirea ca bază şi să consider şi limba în lingvistica integrală din punctul

de vedere al contribuţiei la vorbire, asta în s e mn a că în lingvistica integralătrebuie să recuperăm tot ceea ce Ferdinand de Saussure a lăsat cu intenţie

3Eugenio Coşeriu, Forma y sustancia en lossonidos de l lenguaje, Montevideo, 1956.

4Eugenio Coşeriu, Lexikalische Solidaritäten, în „Poetica", I , 1967, p. 293-303; Les słructures

lexématiques, în „Zeitschrift fìlr französiche Sprache und Literatur. Beiheft. N. F.", 1, 1968, p. 3—16; L'étudeſonctionelle du vocabulaire. Precis de lexématique, în „Cahiers de lexicologie", 29, 1976, p. 5-23; Die ſunktionelle Betrachtung des Wortschatzes, în „Probleme der Lexίkologie und

Lexikographie", Jahrbuch 1975 des Instituts ftir deutsche Sprache, Düsseldorf. 1976, p. 7-25; vezi şi

traducerile româneşti: Solidarităţiĭe lexicale (trad. N. Raievski), în „Revistă de lingvistică şi ştiinţăliterară", Chişinău, 5 (143), 1992, p. 37—45; Structurile lexematice (trad. Silviu Berejan), în „Revistăde lingvistică şi ştiinţă literară", Chişinău, 6 (144), 1992, p. 41-53: Studiul funcţional al

vocabularului: Lexematica (fragment; trad. Măria Iliescu), în voi. „Lingvistica modernă în texte".

Tipografia Universităţii, Bucureşti, 1981, p. 34-38.5

Eugenio Coşeriu, Principes de syntaxe fonctionnelle, în ,.Travaux de linguistique et de

philologie", X X V I I , Strasbourg-Nancy, 1989, p. 5-46; Funkíionelle Syntax, Tübingen, 1983.




deoparte. Şi structuralismul strict lasă sau trebuie să lase, dacă e strict şi coerent, la

o parte. Şi asta înseamnă, mai întâi, că trebuie să dezvoltăm - şi pentru limba

funcţională - o l ingvistică a normei. Şi această lingvistică a normei a fost primul

lucru care m-a interesat deja în primul studiu mai vast, publicat încă laMontevideo, 1952, Sistema, norma y habla6. Acolo am stabilit liniile esenţiale ale

unei lingvistici a normei. Şi apoi, vorbind despre alte domenii, despre gramaticăsau despre semantică, tot aşa, am arătat care este semantica normei (sau

problemele) şi gramatica normei. Apoi, cu privire la limba funcţională şi la toatelimbile funcţionale, aşa cum acelaşi sistem poate să corespundă mai multor norme,

tot aşa acelaşi tip poate să corespundă mai multor sisteme. Atunci am dezvoltat şi

principiile unei tipologii lingvistice, şi, în particular, cu privire la limbile romanice.

Aceasta încă din 1961-62, şi apoi s-a publicat şi aicea în România, în limba

franceză, la Cursurile de vară de la Sinaia, Essai d'une nouvel¡e typoìogie des

ĭangues romanes, unde sunt principiile şi este descris acest tip al limbilor

romanice, şi apoi în diferite alte lucrări. Apoi am trecut şi la alte limbi, la germană,la greaca veche, la japonez ă, tot aşa, cu aluzii tipologice pe baza aceloraşi principii.

Apoi trebuia să recuperăm - întorcându-ne îndărăt - toată varietatea. Pentru

varietatea limbii istorice, exista deja disciplina foarte bine dezvoltată a varietăţiidiatopice, adică dialectologia, mai ales sub forma geografiei lingvistice. Aicea nu

era nevoie să fondăm disciplina, însă era nevoie să stabilim care sunt principiile şi

care este sensul acestei discipline. Anumiţ i colegi, şi aproape elevi ai mei, care se

gândeau mai ales la lucrările mele structurale, s-au întrebat de ce afirm eu că

dialectologia nu poate fi şi nu trebuie să fie structurală, adică dacă se înţelege prin

structural o disciplină care stabileşte structurile. Spuneam că numai descrierea

gramaticală sau punctuală poate fi structurală şi că dialectologia se poate face la

acest nivel al structurilor. Insă structurile nu le poate stabili dialectologia ca atare,

ci trebuie să le stabilească o descriere punctuală, de fiecare dată. Şi pe urmă, cânds-a stabilit, putem spune: până aicea cutare fonem etc. Când se pare că se face -

unde e mai uşor, de exemplu, în fonetică, cum a făcut-o Uriel Weinreich , în

realitate ceea ce a făcut este că a suprapus mai multe hărţi dialectale, şi în acestehărţi dialectale atuncea se vedeau care erau şi celelalte isoglose, la nivelul unităţilorfuncţionale. Altfel, dialectologia ca dialectologie, ca studiu al varietăţii, nu e studiu

al omogeneităţi i . Şi spunând dialectologie structurală - dacă înţelegemdialectologie care stabileşte structurile , asta este o contradicţie în termeni. Ar

însemna o disciplină a varietăţii care stabileşte omogeneităţi. în cazul celorlaltedouă discipline, am susţinut acelaşi lucru, şi cu privire la sociol ingvist ică, tot aşa,

ca disciplină a varietăţii diastratice, şi cu privire la stilistica limbii, disciplina

varietăţii diafazice. Asta în mai multe lucrări, mai ales într-un raport la Congresul

de dialectologie şi etnografie de la Porto Alegre din Brazilia (prin 1955 sau 1956),

6Eugenio Coseriu^ Sistema, normayhabla, Montevideo, 1952.

7Eugenio Coşeriu, Essai d`une nouve¡le typologie de s langues romanes, Sinaia, 1971.




care s-a publicat mult mai târziu în Spania şi într-un caiet în Mexic, despre Losconceptos de 'dialecto`, `nivel' y `estilo de lingua' y el sentido propio de ladialectologia 1, şi apoi în alte lucrări despre sociolingvistica şi etnolingvisticā, tot în Brazilia, întâi într-o lucrare scrisă în limba portugheză, tocmai despre

etnolingvistică şi socioling vistică, şi apoi tradusă şi în limba spaniolă .Deci, ideea este: nu o disciplină sincronică, ci patru discipline sincronice

pentru o limbă istorică; o disciplină pe care o putem numi gramatică saulingvistică structurală în sens larg, care stabileşte şi descrie structurile, atât înfonetică cât şi în gramatică şi în vocabular, şi care poate fi făcută de fiecare datănumai pentru o anumită limbă funcţională, un anumit sistem, şi trei discipline alevarietăţii: dialectologia, sociolingvistica şi stilistica limbii (adică nu stilisticatextului, ci stilistica limbii). Asta e ceea ce am făcut eu în parte, şi acuma esteaceastă recuperare „d u langage perdu". N-am făcut-o eu singur, ci cu elevii mei înteze de doctorat. D e exemplu, pentru semantica structurală în raport cudialectologia, s-a publicat o lucrare foarte importantă a lui Bruno Steib, care aratăcă aceste structuri în vocabular sunt extrem de diversificate chiar pentru noţiunicurente la acelaşi nivel de limbă, adică în comunităţi rurale, de exemplu. E l astudiat câteva câmpuri semantice într-o regiune foarte restrânsă din sudul Franţei,aproape de frontiera între occitană şi franceză, şi a găsit coincidenţă într-un singurcâmp semantic, şi numai între două sate, care se găsesc la lkm unul de celălalt.Toate celelalte câmpuri semantice pe care le-a studiat erau diferite în fiecare sat; deexemplu, împărţirea zilei în dimineaţă, după-amiază şi vespre. In atlasul lingvisticapare numai vespre, pe când vespre în fiecare sat înseamnă altceva: uneori înseamnă„imediat [după amia ză], toată după-amiaza", altundeva înseamnă numai „când începesă fie întuneric". Adică în fiecare sat împărţirea este diferită. Am avut mai multe

surprize. E u credeam, de exemplu, dat fiind că e o regiune de dealuri şi de munte, negândeam că o să găsim foarte multe cuvinte, şi complicate, pentru drumuri şi cărări.Nimic. Absolut nimic, totul ca în limba literară. Deci alte lucrări în acest domeniu.

Apoi, era nevoie să justificăm din nou diacronia vorbitorilor. Aceasta amfăcut-o, în parte, eu însumi în diferite lucrări. încă nu avem teze de doctorat despreaceastă problemă, însă existe anumite teze care s-au făcut pentru problemeparticulare, de exemplu, o teză despre numele de drumuri şi străzi într-o regiunedin Italia, în Garfagnana. S-au făcut câmpurile semantice şi după generaţii şi s-aconstatat, de exemplu, că generaţia celor tineri la ţară nu are deloc cuvântulquadro, pe când pentru cei bătrâni cuvântul quadro este arhilexemul pentru totacest c â mp semantic al drumurilor. Deci, există contribuţii parţiale. Apoi era

nevoie să recuperăm pentru lingvistică, din acest punct de vedere, discursul repetatşi toate problemele discursului repetat. E ceea ce a făcut Harald Thun în teza de

8 Vezi nota l ,p. 102.9

Eugenio Coşeriu, La socio y etnolingüǐstica. Susſundamentos y su s tareas, în „Anuario de Let raş'\ X IX , México, 1981, p. 5-30; vezi şi versiunea în limba română: Socio şi etnolingvistica.

Bazele şi sarcinile lor, în „Anuar de lingvistică şi istorie l i terară", X X X I I I , A. Lingvistică, laşi ,1992-1993, p. 9-28; republicat în : Eugen Coşeriu, Lingvistică din perspective spaţiala şiantropologică. Trei studii, Chişinău, 1994, p. 129-149.




doctorat (Die wiederholte Rede). Thun a fost profesor la Mainz şi acum esteprofesor la Universitatea din Kiel . Apoi era nevoie să recuperăm metalimbajul şitoate problemele metalimbajului. Am scris eu mai multe lucruri despre asta. Şiapoi, cel puţin dintr-un punct de vedere, o doamnă - care nu este elevă directă amea, ci e levă a unui coleg (şi, aproape, într-un anume sens, şi discipol) al meu,Stempel, care a fost profesor la Universitatea din München, o doamnă, româncă dealtfel, Mioriţa Ulrich, a tratat sub conducerea mea problema metalimbajului numaidintr-un singur punct de vedere, adică problema traducerii, şi a rezultat o ťėżăenoTmă^ťe^vreo 700 de pagini numai cu privire la traducerea metalimbajului.

Apoi trebuie să recuperăm această cunoaştere a lucrurilor, pe care se bazeazăvorbirea. E ceea ce am făcut în introduceri, aproape peste tot, la semantică şi lagramatică, şi am propus şi o disciplină specială care să se ocupe de aceastădimensiune a vorbirii, adică ce se datorează cunoaşterii lucrurilor, şi am numitaceastă .ΔìscĮĵ^íiľΆ._jkeoIogie lingvistică, de la cuvântul grecesc σĸ ε ϋ o ς , care

îņjşejmαnjL „lucra". Apoi era nevoie să recuperăm - şi asta încă mai e important - nivelul vorbirii ¡

în general şi nivelul discursului, care au normele lor. De aceea am propus încă din'55, în Determinaciόn y entornoï0, o lingvistică a vorbirii în general. Şi apoi, înmulte alte lucrări, am arătat care sunt problemele acestei lingvistici a vorbirii îngeneral. In aceeaşi lucrare, Determinaciόn y entorno, am propus, pentru prima datăîn dezvoltarea lingvisticii moderne, o lingvistică a textului, care apoi s-a dezvoltat,în mare parte, independent de această primă formulare, însă pe care am dezvoltat-oşi eu în mai multe cursuri universitare şi care apoi au fost publicate şi sub formă decarte, până acuma numai în limba germană, Textĭinguistik] . Există şi o traducerespaniolă, care nu s-a publicat încă, şi altă traducere în limba italiană, care trebuie să

apară zilele astea. Deci, trei lingvistici în loc de una: pe lângă lingvistica limbilor, ol ingvist ică a vorbirii în general şi o lingvistică a textului sau a discursului.

Apoi trebuia să aplicăm toate aceste recuperări pentru lingvistică şi înlingvistica aplicată, şi mai ales pentru a clarifica problemele lingvisticii aplicate. Şi,deci, această diferenţă între cele trei planuri ale limbajului ş.a.m.d. a fost aplicată laproblema corectitudinii lingvistice şi a exprimării corecte, asta deja într-unmanuscris din 1957, care încă n-a fost publicat. Şi acolo, atuncea, trebuia făcutădeosebirea între limba exemplară şi vorbirea corectă, pe de o parte, şi, pe de altăparte, deosebirea între diferitele judecăţi asupra normelor vorbirii. Aceste norme,de exemplu, pentru vorbirea în general - care se cunosc şi în România, în parte,numai în forma pe care le-a dat-o un american, Grice - sunt în realitate mult mai

complexe şi în parte nu sunt nici exact normele pe care a vrut să le deosebeascăGrice. Despre aceste norme se vorbeşte în această carte despre corectitudineaidiomatică . Se face diferenţa între judecata de congruenţă, care se aplică lavorbire în general, judecata de corectitudine, care se aplică la faptul de a vorbi o

1 0 Vezi notele 10, 12, 13, p. 93.

" Eugenio Coşeriu, Text¡inguistik. Eine Einföhrung, Tübingen, 1980.1 2 Vezi nota 17, p. 94.



Eugeniu Coşeriu 46

limbă anumită, şi judecata de adecvare, care se aplică la nivelul discursurilor. înultimul caz, această judecată a fost formulată deja de Aristotel, în Retorica, subnumele de πpέπov „ceea ce e potrivit sau adecvat".

Apoi trebuia să fie aplicată la politica lingvistică şi să se arate ce înseamnăunitatea istorică şi unitatea limbii exemplare ş.a.m.d. Şi, deci, atât în teorie, în acestarticol, de care spuneam - un studiu despre limbaj şi politică , cât şi în planulistoric, în cazul limbii române şi al aşa-zisei limbi moldoveneşt i . Apoi trebuia săaplicăm la învăţarea şi predarea limbilor. Şi, aicea, ideea fundamentală este că nu evorba de învăţarea şi predarea unui sistem lingvistic (când se învaţă o limbăstrăină). în cazul limbii naţionale e vorba de educaţie lingvistică la cele trei nivele:vorbirea în general [congruenţa], vorbirea unei limbi [corectitudinea] şi vorbirea lanivelul discursurilor [adecvarea]. Apoi, aplicarea la teoria traducerii, tot aşa, cutoate aceste diferenţe: ce înseamnă a traduce. Nu se traduc niciodată limbile, ci setraduc numai texte şi, deci, limbile sunt instrumentul pentru construirea textului şi

instrumentul pentru traducere. Ceea ce trece de la un text la celălalt e un conţinutde text, adică niciodată semnificatul, care este fapt numai de limbă, ci numaidesemnarea şi sensul textului, cu toate complicaţ ii le pe care le prezintă aceastăproblematică ş.a.m.d..

Acuma suntem - cu elevii mei din Germania şi din alte ţări - suntem înaceastă fază de completare a unor aspecte. N-au prea rămas aspecte, cel puţin dinpunct de vedere teoretic şi metodologic. Au rămas mai ales aspecte de aplicare, fiela descriere, fie în cadrul lingvisticii aplicate, şi este ceea ce facem, în măsura încare mai facem câte ceva.

Vă mulţumesc . Asta voiam să vă spun.

I S T O R I A LINGVISTICĂ*

Vreau mai întâi să completez ce-am spus zilele trecute şi pe urmă mă aflu ladispoziţ ia Dumneavoastră pentru eventuale întrebări. Tot ce-am spus desprelingvistica integrală şi despre recuperarea a tot ceea ce se lasă deoparte înstructuralismul strict se referă deocamdată la lingvistica descriptivă şi analitică.Rămâne problema istoriei lingvistice. Precum ştiţi Dumneavoastră, pentru mine afost totdeauna o dimensiune constantă aceasta a istoriei, şi problema istoriei am

rezolvat-o - după părerea mea - în două sensuri şi pe două căi. Primul sens - şi, înacelaşi timp, şi prima cale - priveşte istoria internă, dezvoltarea internă a uneilimbi. Şi aicea plec de la concepţia dinamică despre limbă, adică o limbă nu efăcută, ci se f a c e mereu şi se r e - f a c e mereu. Când avem impresia că nus-a schimbat, [că] într-adevăr nu s-a schimbat, e vorba numai de faptul că s-amenţinut tradiţia, şi unele tradiţii se menţin şi secole de-a rândul.

Expunere prezentată în ziua de 7 noiembrie 1996.




Deci, spuneam, în mod schematic: ca să înţelegi dezvoltarea internă a limbii,a unui sistem lingvistic, a unei limbi funcţionale, înseamnă să înţelegi care esteaceastă stratificare a tehnicii lingvistice, care este realizată - în mare parte - în

normă. Sistemul de opoziţ ii , şi sistemul funcţional, în general - sistemul deprocedee şi opoziţii funcţionale - este totdeauna un sistem deschis, deci, în parte,un s i s tem de p o s i b i l i t ă ţ i . Şi fiecare limbă are, în acest sens, totdeaunaşi o dimensiune viitoare. Când spun limba română, de exemplu, ea este nu numaiceea ce s-a făcut şi s-a spus până astăzi în limba română, ci - în fiecare moment -şi tot ceea ce se poate spune şi se poate face în limba română cu procedeelefuncţionale şi cu opoziţiile funcţionale pe care limba română le cunoaşte. Şi înacest caz putem pleca de la o intuiţie a lui Ferdinand de Saussure, şi anume de lacapitolul despre analogie din Cursul de lingvistică generală , unde Ferdinand deSaussure consideră că, cel puţin în ce priveşte formarea cuvintelor, fapte carépressionnaire, interventionnaire, fìrmamental, care nu există în limba franceză,

pe care le face el ca să le prezinte ca exemple, ţin nu de diacronia limbii franceze, cide sincronia limbii franceze. Atuncea e evident că înţelege că ţin de sincronia limbiifranceze ca sistem de posibilităţi, nu ca normă deja realizată, fiindcă aceste cuvinte,aceste forme nu există pur şi simplu sau există numai în momentul în care le-a creatFerdinand de Saussure. Şi, deci, se înţelege tocmai această dimensiune dinamică alimbii, această dimensiune - cum spun eu - viitoare. Ceea ce spune Ferdinand deSaussure când spune că ţin de sincronia limbii franceze este că, dacă s-ar face acesteforme, s-ar face aşa, adică reprezintă aceste căi deschise ale sistemului.

Ceea ce este important în concepţia mea şi în explicarea acestei deveniri alimbii este că la nivelul tehnic al sistemului de posibilităţi a fost adăugat nivelul de

principii şi de clase, şi tipuri de opoziţii şi de funcţiuni, adică stratul sau nivelultipului lingvistic, care este o tehnică deschisă cu privire la sistem, aşa cum sistemuleste o tehnică deschisă cu privire la normă, în comparaţie cu norma. Deci,devenirea se înţelege, atunci, în sensul următor - şi aşa se rezolvă şi problemaacestei antinomii între sincronie şi diacronie: sincronia este limba în funcţiune, î n |funcţionare, şi diacronia este limba în devenire p r i n funcţionare, şi anume, în'sensul că norma se dezvoltă de acord cu posibilităţile sistemului. Deci, ceea ce estesincronic în sistem poate fi diacronic în normă, ca realizare. Adică aceste fapte cafirmamentul, répressionaire ş.a.m.d., dacă s-ar face şi ar fí adoptate în limbafranceză şi în norma limbii franceze, atunci ar ţine de diacronia normei, fiindcă arfı fapte ordonate în timp în acest sens. Insă ele ţin, cum vede Ferdinand de

Saussure, de sincronia sistemului. Şi, tot aşa - susţin eu , ceea ce e sincronic întip, la nivelul tipului lingvistic, poate fı diacronic la nivelul sistemului, adicăsistemul se poate dezvolta în istorie de acord cu anumite principii. De exemplu, încazul limbilor romanice, spuneam - în afară de franceza modernă, care, începândcu franceza medie, s-a îndepărtat de acest tip lingvistic romanic general , principiulde bază este această diferenţă între funcţii - funcţiuni relaţionale şi nerelaţionale ,

1Ferdinand de Saussure, Cours delinguistique generale, Lausanne - Paris, 1916; traducere în

limba română.' Curs de lingvistica generală, Iaşi, 1998.




şi aceasta începând cu latina vulgară. Se pot da exemple deja din Appendix Probi cu

privire la aceste fapte, care arată o nouă orientare a tipului lingvistic.

Şi nici tipul nu e static, se dezvo l tă în istorie, se aplică în istorie. O m u l ţ i m ede fapte pot fi explicate în acest sens, ca aplicare a aceluiaşi tip. De exemplu, faptul

că peste tot comparaţ ia adjectivelor se face perifrastic, şi chiar acolo unde mai

rămâne încă neperifrastică, în cazurile de supletivism, ca it. maggiore, peggiore,

minore, migliore - şi tot aşa în alte limbi romanice , în vorbirea populară se

transformă în più migliore, piu peggiore ş .a .m.d. , sau faptul că, de exemplu,

declinarea se reduce chiar şi acolo unde rămăsese , la pronumele personal.

Categoria cazului fiind o categorie tipic relaţională, declinarea se reduce şi la

pronume, nu numai în franceză, unde s-a redus de mult, ci şi în italiană: me devine

şi nominativ - il padrone sono me; sau chiar şi în limba română, în dialectul

aromân, care, în acest sens, a mers mai departe decât dialectul d a c o r o m â n în

general, adică deja are la nominativ şi io şi mini, iar pentru persoana a IΙ-a, numai

tini şi s-a generalizat această formă; sau în catalană - e interesant să se v a d ă de cenumai la persoana a IΙ-a se în tâmplă aceste lucruri , la persoana a IΙ-a s-a

generalizat tu, şi cu prepoz i ţ i i , peste tot: em tu „cu tine" ş .a .m.d. Şi dimpotr ivă ,fapte nerelaţionale , ca, de exemplu, elativul în limba română: dat fiind că limba

română ţine de acest tip romanic general, se afirmă chiar acuma, în ultimele

decenii, acest elativ în isim şi e acceptat, şi sunt deja sute de exemple, şi în

limbajul ziarelor ş .a .m.d . , pe când în limba franceză, care are altă orientare

t ipo log ică , aceste forme n-au fost acceptate niciodată, rămân ca fapte de vocabular

izolate, italenisme - ca fr. richissime, illustrissime, sérėnissime - şi nu devin

procedeu, cum devin chiar şi în limba română după atâtea secole. D i m p o t r i v ă , se

aplică orientarea t ipo log ică nouă a limbii franceze. Noi învăţăm limba franceză pe

baza normei trad i ţ iona le , şi e bine să o învăţăm aşa cum se învaţă, insă copiiifrancezi şi poporul francez nu vorbesc chiar aşa cum se prezintă limba. In francezăse mai păstrează, de exemplu, plurale paradigmatice, ca: un cheval, deux chevaux.

însă copiii când învaţă limba, dacă nu sunt corectaţi , atuncea spun un cheval, deux

chevals sau un chevaux, deux chevaux, adică o singură formă, şi cu determinare

s in tagmat ică externă . Tot aşa, copiii francezi nu spun j'ai, tu as, il a, ci [ 3 ' a ] , [ty a],

[i l a] şi nu spun je suis, tu es, il est ci [ 3 ' e ] , [ty e], [il e], adică se a p l i c ă a c e e a ş iformă şi determinare externă, prin pronume. De altfel, toate formele mai noi în

franceză, formele în -al, n-au mai trecut la paradigma -al/ aux, şi deci bals,chacals, carnavals ş .a .m.d . - ceea ce învăţăm ca liste în gramatica franceză - ţin de

noua orientare t i p o l o g i c ă a limbii franceze.

Sunt foarte multe fapte, nu vorbim de aceste fapte. Voiam să spun numai că

ceea ce e sincronic la nivelul tipului poate fi diacronic la nivelul sistemului. Deci,

în acest sens vorbim de unitatea între sincronie şi diacronie în realitatea limbii. în

realitatea limbii nu e vorba de d o u ă dimensiuni diferite în perspectiva lingvisticii,

ci e vorba de d o u ă perspective cu privire la ace leaş i fapte. Şi putem rezuma prinaceastă formulă: diacronia normei în sincronia sistemului şi diacronia sistemului

în sincronia tipului lingvistic.




ş

Aceasta, câ t priveşte devenirea internă. Iar cât priveşte istoria unei limbi, care

nu e numai limbă funcţională, ci este o limbă istorică, aicea soluţia mea merge multmai departe şi afirm că, prin recuperarea a tot ce se lasă la o parte în perspectiva

structuralistă, ne dăm seama că tot ceea ce ar fı incoerenţă pentru o descrierestructurală - o descriere structurală nu poate să considere în acelaşi timp douăsisteme diferite şi, în acelaşi timp, şi variabilitatea şi omogeneitatea - este,dimpotrivă, coerenţa istoriei. Deci, critica pe care o face Saussure istoriei în acestsens - se spune că istoria ar fı incoerentă - este: ar fı incoerentă din punctul devedere al descrierii unui sistem. însă în istorie nu e vorba de descrierea unui sistem,ci e vorba de toate mişcările care se produc în limba istorică şi de toate acestedeterminări, şi chiar de determinările numite externe, adică prin cunoaşterealucrurilor ş.a.m.d., cum ştim foarte bine toţi din istoria vocabularului: de exemplu,lucruri noi sau organizări noi ale lucrurilor, care sunt atuncea şi interpretate princuvinte noi şi prin organizări noi ale sistemelor lexicale.

Deci, ideea aicea este: istoria este lingvistica integrală 2, adic ă tot ceea ce selasă deoparte în descriere. Şi atunci, trebuie să facem fiecare descriere separat,adică descriem metalimbajul separat, facem skeologie l ingvist ică separat, facemlingvistica textului separat ş.a.m.d. în istorie se consideră toate aceste determinărişi , deci, istoria, în acest sens, coincide cu lingvistica integrală Şi de aceea spun eu,în unele studii, că Hermann Paul avea dreptate când spunea: „Sprachwissenschaftist Sprachgeschichte" adică „lingvistica este istorie lingvistică", în acest sens.Adică , lingvistica integrală, care consideră toate determinările, este istorie, care

poate avea nevoie, la un moment dat, de determinarea prin metalimbaj, deexemplu, alteori prin cunoaşterea lucrurilor, alteori prin anumită varietate ş.a.m.d.

D e altfel, şi dezvoltarea, schimbarea lingvistică este totdeauna în limba istorică:este introducerea unei varietăţi. Adică se răspândeşte o formă sau - cum spun eu, îngeneral - un mod nou. Deci, dacă am considera o limbă unitară vorbită numai dezece persoane, de exemplu, şi apare ceva nou şi începe să se răspândească, şiajunge să se răspândească la şase din aceste persoane, atunci avem două dialecte înaceastă limbă: sunt cele patru persoane care menţin dialectul, limba anterioară, şicele şase persoane care au adoptat această limbă nouă. Deci, nu e o contradicţie, cieste pur şi simplu un neadevăr şi o prostie pură când se spune că schimbarea

lingvistică se întâmplă în vorbire şi că, până ce nu s-a generalizat, ţine de vorbire.Cum să ţină de vorbire, dacă ţine deja de limbă, de ceea ce ştiu cel puţin vorbitorii

care aplică acest lucru? Faptul că se naşte în vorbire este altceva, însă asta nuînseamnă că schimbarea ţine de vorbire până ce nu a ajuns să cuprindă toată limba.

Cu acest exemplu - o comunitate numai de zece persoane , să zicem: dacă celepatru persoane nu adoptă niciodată, atuncea ce facem cu faptele care sunt adoptateşi elimină faptele anterioare în vorbirea celor şase care au adoptat faptul nou? înafară de faptul că nu putem şti niciodată dacă va fı cucerită toată extensiunea unei

Γ Vezi nota 8, p. 66. 3 Hermann Paul, Prinz¡pen de r Sprachgeschichte, Halle, 1880.



Eugeniu Coşeriu 50

limbi sau a unui dialect, schimbarea l ingvistică în limba istorică fiind totdeauna

răspândire şi niciodată inova ţie generală, ceea ce este o imposibilitate raţională.Aceasta este poziţia, atuncea, cu privire la istorie: deci, devenirea limbii, prin

această unitate între sincronie şi diacronie, şi lingvistica integrală, care coincide cu

istoria, înţelegând prin asta şi că descrierea nu este în afara istoriei, ci este un

moment al istoriei. Această opoziţ ie, care s-a stabilit în l ingvistică din motive

metodologice, nu are nici un sens real, fiindcă descrierea unui fapt într-unmoment al dezvoltării sale istorice nu rămâne în afara istoriei, ci este tocmai un

moment în această istorie. Deci, diferenţa între descriere şi istorie este că istoria

cuprinde descrierea, pe când descrierea nu cuprinde istoria; descrierea este un

moment, priveşte un moment al istoriei.

Insist încă o dată asupra acestei distincţii între normă, sistem şi tip 4, pe de o

parte, şi, pe de altă parte, între discurs, limbă şi vorbire în general, fiindcă acestea

sunt cele două principii care apoi se aplică şi în lingvistica aplicată.

Ceea ce voiam să vă mai spun e că toate aceste lucruri, [pe] care din punct devedere teoretic - se înţe lege - le-am dezvoltat eu însumi, nu au fost dezvoltate din

punct de vedere practic, şi cu privire la aplicare, numai de mine, ci mai puţin chiar

de mine decât de elevii mei, care s-au ocupat, fiecare, de un anumit aspect. Aşa că,

de exemplu, doamna Gabrielle Eckert a studiat această dezvoltare t ipologică a

limbii franceze în teza de doctorat. Alţii au studiat unele probleme speciale în

istorie. De exemplu, Abel - spun numai de cei care sunt acuma profesori la

universitate - a studiat formarea articolului în limbile romanice, Dietrich a studiat

sistemul verbal, dezvoltarea sistemului verbal perifrastic în limbile romanice, pe

baza anumitor indicaţii mai mult sau mai puţin schematice din partea mea ş.a.m.d.

Şi, tot aşa, pentru celelalte idei sau secţiuni ale acestei lingvistici integrale. Alţiis-au ocupat de semantica structurală, de exemplu, Horst Geckeler şi alţii; alţii de

semantică structurală în dialectologie, alţii chiar de dialectologie, ca Jürgen Lang,care acuma este profesor la Erlangen ş.a.m.d. Deci, ar trebui considerată şi - să

spunem - această activitate a mea, pe care am prezentat-o foarte succint, ca un fel

de nucleu, de sâmbure al activităţii acestui grup deschis de cercetători cu foarte

mulţi colaboratori care au aplicat.

încă ceva cu privire la istorie: anumite teze eu le susţin chiar în teze istorice

concrete. Eu susţin, de exemplu, că, în cazul limbilor romanice, unul din motivele

de bază a[le] formării latinei vulgare aşa cum s-a format şi a[le] dezvoltării latinei

vulgare a fost influenţa greacă ; ea este mult mai adâncă decât se crede: nu e numaimaterială, ci ajunge la toate faptele de structurare, de conţinut, atât în lexic, cât şi în

gramatică. Dl. Iordan, care cunoştea numai o parte a ceea ce scrisesem eu despre

influenţa greacă, spunea: „cu o uşoară exagerare". însă, dimpotrivă, i-am prezentat

4Eugenio Coşeriu, Sincronia, diacronia y tipologia, în „Actas del XI Congreso Intemacional

(le L ingüística y Filologia Románicas", I , Madrid, 1968, p. 269-281.

Eugenio Coşeriu, Das Problem des Griechischen Einßusses auſ das Vulgärlatein, în voi. Sprache und Geschichte. Festşchrißfär Harri Meierzum 65 . Geburtstag, München. 1971, p. 135-147.



numai foarte puţ ine dintre miile şi miile de exemplare pe care le-am adunat şi care

se studiază mai departe. Deja Wolf Dietrich, în cartea despre sistemul verbal

perifrastic, a aplicat asta şi a arătat mai multe cazuri. Acolo unde eu g ă s i s e m d o u ă

exemple în limba greacă de „iau şi mă duc (această perifrază) el a găs i t - mi separe - 192 de exemple în textele greceşti ş .a .m.d. Şi aşa şi în multe alte cazuri, în

afară de cazurile pe care le-am găs i t eu. Şi, de câte ori se în tâmplă că găs im în

latina vulgară , în limbile romanice, ceva care nu e, din punctul de vedere al

conţ inutu lu i , ca în latina c las ică , de cele mai multe ori - dacă le căutăm în limba

greacă - g ă s i m aceste fapte. De ce se spune, pentru „venit financiar" în mai multe

limbi, de exemplu, în italiană, le entratei F i i n d c ă aşa se spunea în limba greacă şi -

aşa au arătat alţii - bolognezii au găs i t aceeaş i expresie. De ce se spune, în

spanio lă , corner < lat comedere, pentru „a mânca" ? Fi indcă aşa se spunea în limba

greacă: συv c t í σ θη ε t v ; de ce se spune comprender < lat. comprendereΊ Fi indcă aşa

se spunea în limba greacă: σ υ λ λ α µ ß ά v ω ş .a .m.d. Faptul este că, din nefericire,romanişt i i nu mai şt iu greceşte şi, deci, nu sunt capabili să aplice, f i indcă - chiar

dacă au învăţat greceş te , nu văd greaca din punctul de vedere al structurii greceştişi nu văd că σ υ λ λ α µ ß ά v ω este comprendere, de exemplu, ş .a .m.d. Sau, să spunem,

de ce - nu în limba română, în alte limbi - avem, de exemplu, în italiană, non è

venuto nessuno, însă nessuno è venuto, a d i c ă cu două negaţi i sau cu una singură,după poziţ i i? Tot aşa se spunea în limba greacă . Şi asta ajunge - mai ales în limba

italiană - foarte departe, adică italiana este limba cea mai profund influenţată de

limba greacă . Asta pentru unii î n s e a m n ă altceva, înseamnă că grecismele nu s-au

răspândit din G r e c i a , ci s-au răspândit de la centrul Imperiului, s-au răspândit mai

ales de la Roma şi din Italia. Şi, deci, faptul că în limba română ex is tă mai puţ ine

grecisme vechi decât în celelalte limbi romanice, aceasta î n s e a m n ă , ori că acestegrecisme au fost în locu i te , ori că români i , sau preromânii , se găseau ceva mai

departe de greci şi, după ce s-a întrerupt comunicarea cu Roma, n-au mai primit

aceste grecisme. De exemplu, în limba r o m â n ă nu s-au răspândit nici măcar fapte

ca je vais faire [fr.], voy escribir [sp.]; ş .a .m.d . , ceea ce era normal în greacă. Asta,

cu privire la - să spunem - problema concretă a limbii române .

- Alt fapt, un fapt general, din punctul de vedere al istoriei lingvisticii: aceastăconcepţ ie - şi despre schimbarea l ingv is t ică şi despre motivarea schimbării -

impl ică o interpretare nouă a aşa -z ise i poligeneze. Foarte mulţi l ingvişt i cred că -

atunci când declară că ceva, un fapt, se g ă s e ş t e în mai multe limbi, e poligenetic -

cu aceasta au explicat faptul din punct de vedere istoric. N-au explicat din punct de

vedere istoric absolut nimica. Au spus numai că acest fapt este un fapt pe care îl

poate crea orice om sau orice altă comunitate. Fiindcă, dacă spunem că, de

exemplu, teatrul nu are nevoie să fie explicat, f i indcă îl avem în Grec ia , îl avem şi

în Japonia, şi în China , asta nu î n s e m n ă că prin asta am explicat originea şi

-dezvoltarea teatrului în Europa, nici că teatrul european nu provine din teatrul

6Eugenio Coşeriu, `Tomoy me voy`. Ein Problem \ergleichender Syntax, în . ,Vox Romanica",

25, 1966, p. 13-55.



116 E u g e n i u Coşer iu 52

grecesc. Deci, asta î n s e a m n ă o formulă: poligeneza nu e lipsă de istorie, nu esteabsenţa istoriei, ci este poli-istorie. A d i c ă , asta î n s e a m n ă că, atunci când afirmămpoligeneza, împărţim o problemă în mai multe probleme istorice şi, deci, spunem

că trebuie explicate - din punct de vedere istoric - separat. D a c ă avem în limba

română şi în alte limbi romanice ochi de apă, de exemplu, sau ochi pur şi simplu,

pentru acest fenomen pe care îl cunoaştem, şi ace laş i lucru se găseş te în

polineziană, asta nu î n s e a m n ă că am explicat faptul din punct de vedere istoric în

limba română, nici că în limba română nu provine din latină. Deci, în acest sens

pol igeneză: poli-istorie şi nu absenţa istoriei.

Ia r în particular, cu privire la limba română, asta impl ică mai multe teze.

Aceste teze n-au putut fı dezvoltate decât în parte, şi de elevii mei, care mai mult

s-au ocupat cu alte limbi decât cu limba română. In ceea ce priveşte limba română- mai întâi acest raport cu greaca, care nu e ca în limbile occidentale, ci

dimpotrivă. In limba r o m â n ă sunt alte grecisme, mai recente, bizantine, şi unele,

foarte multe, le c u n o a ş t e m chiar din greaca nouă . Deci construcţi i ca ţineţi-vă,băieţi! de exemplu, sau [cutare] o ţine pe fiica lui, adică „o are de nevastă", toate

astea: acestea sunt fapte care în celelalte limbi romanice nu se g ă s e s c . Şi, deci, dacăsunt grecisme - probabil că sunt grecisme , atuncea trebuiesc explicate printr-o

influenţă mult mai târzie . Ideea generală este, însă, următoarea aicea, în limba

română: să nu ne grăbim n ic iodată să atribuim ceva unei influenţe externe înaintede a vedea ce se î n t â m p l ă în celelalte limbi romanice. Cu cât studiezi mai mult şi

cu cât cunoşt i mai bine limbile romanice, cu atâta îţi dai seama mai mult că limba

română este profund romanică . Co inc idenţe le sunt de necrezut, în detaliu: adică ,peste mână - \X.fuori mano. Şi aicea să nu ne grăbim nici să cons iderăm o singurălimbă romanică. Să vedem toate limbile romanice, f i indcă de multe ori au fost

observate paralelisme, de exemplu, între română şi s p a n i o l ă , sau între română şi

italiană. De multe ori nu sunt paralelisme exacte cu o a n u m i t ă l i m b ă ci, dimpotr ivă ,cu altă l imbă. Cineva scria, de exemplu, a mergepe 30 de ani, adică „a avea deja

29", şi g ă s e ş t e în s p a n i o l ă va por los 30 años. Nu, nu. în spanio lă nu î n s e a m n ăacelaşi lucru, în s p a n i o l ă î n s e a m n ă că „are în jurul acelor 30 de ani"; poate avea 29,

sau 30, sau 31. Pe c â n d , expresia exact ca în limba română ex is tă în italiană: vapei

30 anni; asta î n s e a m n ă exact acelaşi lucru. Şi aşa în multe alte cazuri.

în general, ceea ce, din acest punct de vedere, critic eu la mulţi l ingvişt iromâni , este n e c u n o a ş t e r e a contextului adevărat romanic general. în general,

românii s-au obişnuit să considere ca fapt romanic ceea ce se g ă s e ş t e şi în limba

franceză modernă , limba pe care mai ales o cunosc l ingv iş t i i români . Şi chiar dacăacuma sunt puţin cam dur în asta, trebuie să spunem că asta este o greşea lă foarte

gravă, f i indcă limba franceză este limba cea mai puţ in romanică dintre toate limbile

romanice, limba care s¯a îndepărtat mai mult de limbile romanice, şi mai ales limba

franceză modernă , se î n ţ e l e g e ; pe când o m u l ţ i m e de fapte care au fost atribuite

altor influenţe se g ă s e s c , de multe ori, în toate limbile romanice, afară de franceza

m o d e r n ă , şi chiar şi în franceză , însă nu în franceza m o d e r n ă , ci în franceza veche.

E vorba de fapte care au fost atribuite, uneori, limbilor balcanice şi influenţei slave



ş.a.m.d. Este nu o chestiune de teză istorică, ci e o chestiune de teză metodologică .A d i c ă , nu poţi face cum a făcut, de exemplu, Graur, care era un bun cunoscător allimbii române, însă care nu cunoştea limbile romanice şi care cunoştea , în realitate,numai franceza modernă. De exemplu, scrie un articol întreg despre reflexivul înlimba română şi spune că toate aceste forme nu se g ă s e s c în limbile romanice -adică nu se g ă s e s c în franceză - şi se g ă s e s c în limbile slave, deci provin dinlimbile slave. Teza poate fi adevărată privind limbile slave, dar trebuiedemonstrată. Şi nu demonstrează faptul că nu se g ă s e s c în celelalte limbi romanice,fiindcă se g ă s e s c în celelalte limbi romanice. Şi toate - sunt cele şase tipuri pe carele deosebeşte Graur - toate, fără excepţie , se g ă s e s c în spaniolă. Toate. Şi sunt cutotul normale, până şi reflexivul la verbele numite „f iz io logice" - exact ca în limbaromână. Deci, asta nu î n s e a m n ă că nu sunt slave în limba română - ar putea fı foarte bine slave în limba română, sau să aibă altă explicaţie istorică , însă nu este

un argument acela că se g ă s e s c în limbile slave. De obicei, dacă găsim întâi înlimbile romanice, atuncea prima ipoteză istorică este că sunt romanice, şi trebuie săgăsim argumente serioase ca să spunem că nu pot fı romanice, fiindcă le găsim şi înlimbile slave, şi că în limba română s-au dezvoltat prin influenţă slavă, ceea ce s-arputea. A d i c ă , nu este nici un fel de antislavism aicea, numai că ipoteza primarătrebuie să fie totdeauna cea romanică .

Tot aşa cu balcanismele. Teza mea cu privire la balcanisme este că foartemulte din aşa-z i se le balcanisme sunt latinisme, sunt din latina dunăreană sau dinlatină, în general. Şi e foarte bine să stabilim aceste paralelisme şi să spunem că şiîn limbile balcanice se spune „a împlini 20 de ani", de exemplu ş .a.m.d. Dar asta nu

înseamnă că e vorba de un balcanism specific, fiindcă aşa se spune şi în limbaitaliană: „compiere tanti anni", aşa se spune în spaniolă: „cumplir tantos aflos", şiaşa se spunea în latină. Şi ar trebui să vedem ce spune Cicero, care spune, tocmai,complevit annos ş .a.m.d. Tot aşa, cu privire la aceste coincidenţe între română şialbaneză. Fără îndoială, sunt foarte multe şi foarte interesante, însă trebuie săvedem dacă într-adevăr sunt paralelisme şi dacă nu sunt românisme în albaneză,într-un articol despre balcanisme şi românisme , ca să nu critic pe nimeni de faţă,din cei în viaţă , am luat un articol vechi al lui Candrea şi am constatat care suntefectiv paralelismele. De foarte multe ori, nu există paralelismul între albaneză şiromână, fiindcă în albaneză e alt sens. De exemplu, în cazul lui câţi pentru relativ -câţi au fost ş.a.m.d. : mai întâi, că e general romanic, în afară de franceza

modernă, şi, în al doilea rând, că în albaneză nu este declinat, nu este „câţi", citotdeauna „cât": corespunde unui quot în latineşte şi nu unui quanti, cumcorespunde expresia românească . Şi aşa în foarte multe alte cazuri. Sau, se spunecă numai în limba română şi în albaneză avem, de exemplu, an pentru „anultrecut". Da' de unde! Cum se spune în toscană? Se spune anno: lo vidi anno „l-amvăzut anul trecut" ş.a.m.d. Sau, se spune că numai în română şi în albaneză avem

Eugenio Coşeriu, Balkanismen oder Romanismen. Methodisches zum sog.

„ Balkansprachbunď\ în voi. Fakten und Theorien. Beiträge zur romanischen und allgemaimn

Sprachw¡ssenschaſt (Festschrift fur Helmut Stimm), München, 1982, p. 37-43.




acest „sau" interogativ, adică disjunctiva interogativă în au : au nu ştii? au n-ai

văzut? ş.a.m.d. Nu. Mai întâi că există în latină, şi foarte bine atestat, şi este normalîn limba italiană, tocmai, în toscană: o che mi aici? o che tu fai? ş.a.m.d. Şi aicea,tot aşa, pot fı balcanisme, chiar şi aceste fapte pot fi balcanisme, dar mai întâitrebuie să vedem dacă nu sunt românisme. Şi de câte ori am examinat fapte deacest fel, am constatat că erau, mai curând, românisme decât balcanisme şi că, deci,fără îndoială, ţin şi de liga lingvistică balcanică, însă ţin de liga l ingvist icăbalcanică în acest sens, adică sunt contribuţii ale limbii latine.

Asta ajunge până la etimologii particulare. Aşa, de exemplu, peste tot şitradiţional în limba română se spune că, dacă avem pentru „lumină" acelaşi cuvântca şi pentru „lume", atunci asta este evident un calc din slavă, avem svet (svjet), sauderivate, pentru „lumină" şi pentru „lume". Când la un congres, cineva a spus asta

- şi aşa ca fapt deja perfect stabilit , un indo-germanist de la Bonn - nu-mi aducaminte care, Knobloch - a remarcat că e o greşeală evidentă, fiindcă aşa se spunea

în latina dunăreană şi se găseşte în toate inscripţiile; şi, de altfel, şi în greacă φώς „lumină" are şi valoarea asta: „lumea aceasta, cealaltă lume" ş.a.m.d. Şi, deci - zice

- n-o fi, dimpotrivă, la slavi din greacă sau din latina dunăreană? Şi aşa în foartemulte alte cazuri. Sau - să zicem - m-am distrat cu acest caz al lui socoti, care,întâi, a fost atribuit influenţei maghiare, fiindcă se găseşte în limba maghiarăszokotalny (care, de altfel, nu e de la a socoti, ci de la socoteală deja). Numaiungurii ştiu că nu e din maghiară, fiindcă ştiu că e limitat numai la ungara dinTransilvania şi că e şi relativ recent ş.a.m.d. Şi, de altfel, T a m á s , în dicţionarulsău 9 , semnalează toate faptele care au fost atribuite maghiarei mai ales de Cihac şide alţii şi, în cazul ăsta, de Roesler, care nu era lingvist şi proceda în mod foartearbitrar cu lingvistica, de altfel, ca şi cu istoria. Roesler era geograf de meserie, nu

ştia nici istoria limbii maghiare, nici istoria limbii române, nici istoria limbilorslave şi a găsit cuvântul în ucraineană. Numai că în ucraineană cuvântul este recentşi se găseşte numai în regiunea din România , sau chiar numai la ucrainenii dinmediu românesc , numai Ia huţuli; altfel nu se găseşte . Şi, când e citat într-undocument slav vechi, acest document este un document de la Mircea cel Mare, şieste, în realitate, influenţa limbii române asupra limbii slave întrebuinţate înRomânia . Şi atuncea se poate arăta că, în realitate, a socoti este ace laş i verb ca şi -din punct de vedere semantic - lat. pensare, sau ca şi lat. ponderare, sau ca şi lat.cogitare, adică „a cumpăni aşa [cu mâna]", ceea ce î n s e a m n ă pensare, „a cântăriaşa, cu mâna": su(b)cutere; şi, deci, exact aceeaşi imagine ca şi la pensare, ca şi lacogitare, care este co-agitare, „sursum ac deorsum movere". Şi, deci, tot aşa şi

aicea: „a cumpăni , a cântări". Tot aşa, în franceză, penser şi peşer este acelaşi verb[lat. pensare „a cântări"] . Asta numai - să spunem - ca exemple.

Este ce voiam să vă spun Dumneavoastră .Şi acuma să vedem întrebările pe care le aveţi.

Eugenio Coşeriu , Rum. a socoti. Ungarisch, ukrainisch oder lateinisch?, în voi. Romanica

Europea et Americana. Festschriſt für H. Meier, Bonn, 1980, p. 148-155. 9

Lajos Tamás , Etymologisches Wórterbuch der ungarischen Elemente im Rumönischen (unter Berücksichtigung der Mundartwòrter), Budapesta, 1966.



[Răspunsuri Ia întrebări ]

[Eugeniu Coşeriu] Mai întâi, dacă îmi permiteţi, aşa vrea să răspund pe scurt

unor întrebări care mi s-au pus în scris. întrebările mi s-au pus în spaniolă şi, deaceea, voi răspunde tot în spaniolă*.

Prima întrebare: Structuralismul şi tipul de relaţie între termeni ca babăbătrână - femeie - fată - gagică etc.

Nu e vorba de acelaşi tip de opoziţii. Opoziţiile se stabilesc totdeauna într-olimbă funcţională, adică totdeauna în acelaşi dialect, în acelaşi stil de limbă şi în

acelaşi nivel de limbă. Ca urmare, nu e vorba de acelaşi lucru, e vorba de alt tip derelaţie. E vorba de echivalenţe şi nu de opoziţii , nici de identităţi.

A doua întrebare: există lumea înainte ca noi să o reflectăm?E limpede că lumea există, pentru că limbajul organizează, stabileşte el serΛ

„fiinţa", nu el existir „existenţa". Asta înseamnă că limbaj^l_ηu creează arborii, ci ľį¡ *t delimitează ca arbori, într-o limbă. Altă limbă ar putea delimita aici ceva ca o parte !

de plantă în general, de exemplu, sau ar putea să nu aibă arbore, ci să aibă numais p e c í f d e ceea ce noi numim arbore, sau să aibă diferite tipuri de arbori, caromâna, care are trei: arbore, copac şi pom. Aşa că nu are legătură cu existenţa.Când se spune că limbajul stabileşte „fiinţa" lucrurilor, e vorba anume de „fiinţă",

nu de „existenţă". Sau, cu untermen german,

evorba

deSein,

nu deDasein.

Elimpede că limbajul nu poate crea nici soarele, nici luna, dar spune că sunt soare,

lună etc. Este o eroare tipică aceasta, care face critica idealismului, crezând căidealismul ar susţine o idee aşa de absurdă şi de prostească, anume că lumea secreează prin mijlocirea limbajului sau prin mijlocirea gândirii. Nu se creează k

lumea, se creează „fiinţa" lumii. Asta înseamnă că limbajul delimitează, aşa cumí,deja ştia Platon, care spune, în Kratylos, că cuvântul este δ ıαĸp ıτ ıĸòv τŕįς o ύ σ í α ς

adică „delimitare a fiinţei".

A treia întrebare: Este limbajul anterior noţiunilor de existenţă şi denon-existenţă?

Când se afirmă aceasta, afirmaţia se referă la existenţa materială. Nu.

Limbajul nu este anterior existenţei sau non-existenţei, ci este anterior distincţieiîntre existenţă şi inexistenţă. Adică, pentru limbaj, un cuvânt precum centaur esteîn aceeaşi măsură cuvânt - semnifică exact în acelaşi mod - ca şi cuvântul cal,pentru că limbajul nu distinge între existenţă şi non-existenţă. E vorba de moduride a fi virtuale. Şi modurile de a fi, ca atare, care sunt noţiuni ale existenţeiconceptuale, nu au existenţă în sine, ca obiecte. Aşadar, pentru a spune dacă estesau nu este obiect şi dacă există în lume, trebuie să comparăm un obiect mental cu

' Redăm răspunsul în traducere românească.




ceea ce se întâlneşte în lume. Ş¡, dacă găsim că există coincidenţă, spunem : da,

caii există, centaurii nu i-am întâlnit. Asta înseamnă că existenţa nu este o

proprietate, este o relaţie. Este o relaţie între un obiect mental şi un obiect din afara

conştiinţei, şi - prin aceasta - e o proprietate a obiectelor.Acuma să trecem la limba română. Să vedem ce întrebări aveţi. Pot fı în

limba română şi în alte limbi.

[Andrei Avram] Aş vrea să vă întreb care sunt criteriile după care putem sădistingem între coexistenţa a două sisteme şi variaţia în interiorul aceluiaşi sistem.Care este criteriul după care putem să spunem: iată două sisteme coexistente, saueste un singur sistem care tolerează variante individuale, facultative?

[Eugeniu Coşeriu] Criteriul este totdeauna convenţional, cu privire la

definiţia pe care o dăm sistemului. D a c ă spunem că sistemul este acest nivel tehnic

allimbii unde se află distincţiile şi opoziţiile funcţionale, atuncea trebuie să

spunem că sunt două sisteme, fiindcă într-un sistem se face deosebire între lõl şi IIIşi în celălalt sistem nu. Şi că, deci, această limbă - limba acestei comunităţi - estepolisistematică, adică întrebuinţează două sisteme diferite. De ce nu putem spune

că este - din acest punct de vedere - variabilitate în cadrul aceluiaşi sistem? Nu

putem spune, fiindcă nu putem spune că unităţi funcţionale sunt variante; pentru că

ideea variantei este că funcţiunea este aceeaşi, că este aceeaşi unitate şi că - de

exemplu — în realizarea normală nu există opoziţie ş.a.m.d. Pe când aicea am avea

o opoziţie între o opoziţ ie şi o unitate, fiindcă - pe de o parte - am avea lõl ~ / ε/ şi

- pe de altă parte - am avea / îl numai, adică am avea opoziţie între o opoziţ ie şi o

unitate, ceea ce este inacceptabil din punct de vedere raţional. De aceea, soluţia cea

mai practică şi mai rezonabilă, în acelaşi timp, e să spunem că se vorbeşte cu mai

multe sisteme - aşa cum se poate vorbi, nu cu mai multe sisteme aparţinândaceleiaşi limbi istorice, ci şi cu mai multe sisteme din mai multe limbi istorice sau,

de exemplu, cu mai multe sisteme dialectale ş.a.m.d. - şi că, deci, nu confundămnici vorbirea, nici comunitatea cu sistemul, care se stabileşte numai din punct de

vedere lingvistic strict, din punctul de vedere al opoziţ ii lor. Şi Hjelmslev spunea: e

de ajuns să fie o singură trăsătură şi este alt sistem. Ceea ce nu e acceptabil la

Hjelmslev - şi, de altfel, ideea există deja la Ferdinand de Saussure - este că o

singură trăsătură schimbă tot sistemul, toată limba. Nic iodată nu se întâmplă asta.

Adică, există trăsături care ţin de toată limba, însă, de cele mai multe ori, se

schimbă ceva în microsistem, într-un microsistem - şi nu se schimbă limiteleacestui microsistem , iar relaţiile între acest microsistem şi celelalte microsisteme

rămân aceleaşi. Numai s-a schimbat ceva în microsistem. Altfel, ar trebui să

spunem că, dacă s-a introdus o singură distincţie nouă într-un sistem, de exemplu,

de semnificate - într-un sistem lexematic, într-un microsistem , atuncea s-a

•schimbat tot vocabularul. Nu, nu s-a schimbat totul, însă a apărut - poate - o

posibilitate nouă. Deci, faptul că, de exemplu, avem acest sincretism între „nepotde fiu" şi „nepot de soră (sau de frate)", în cazul lui nepot - sincretism pe care nu-1



avem pentru unchi şi pentru bunic , nu înseamnă că s-a schimbat raportul dintre tot

sistemul numelor de rudenie şi alte sisteme din limbă. S-a schimbat numai ceva aicea,

în acest microsistem. Şi este, poate, o posibilitate ca să se schimbe ce e paralel, înpartea cealaltă a sistemului, anume ca şi moş să însemne şi „unchi" şi „bunic", aşa

cum nepot înseamnă şi „nepot de fiu" şi „nepot de soră (sau de frate)". Şi, într-adevăr,chiar este: Goga zice că ai avea nu ştiu câţi „nepoţi să-ţi zică mo şu", adică „b unicule".

[Ileana Vântu] Prima întrebare se referă la diferenţa între text şi discurs: în ceconstă această diferenţă? A doua întrebare se referă la o afirmaţie pe care aţi

făcut-o în legătură cu greşel i le de l imbă. Mi s-a părut extrem de interesant: aţi spuscă o greşeală de l imbă nu este numai o greşeală, ci conţine şi o intuiţie. Dorinţamea ar fi să dezvoltaţi această idee.

[Eugeniu Coşeriu] Să răspund, pe scurt, la prima idee, cu privire la text şi ladiscurs. Eu am conceput această lingvistică [a textului] mai întâi - se înţelege - înlimba spaniolă. In limbile romanice putem face deosebirea între discurs şi text,înţelegând prin discurs acest nivel în construirea lui, anume ca formă a limbajuluivorbit sau scris, însă în forma a c t i v i t ă ţ i i . Iar prin text putem înţelege - şi totaşa, în alte limbi - r e z u l t a t u l , adică acelaşi fenomen, însă caëpγov [=produs], nu ca έvέpγε ı α , nu ca activitate. Şi aşa apare în mai multescheme, care se pot găsi în mai multe lucrări, de exemplu, în Lecţii de lingvisticăgenerală 1 ş.a.m.d. însă, pe urmă, am dezvoltat această lingvistică în cartea care aapărut despre lingvistica textuală în Germania . (Această carte a fost scrisă,redactată - în realitate - de un elev al meu, pe baza unui curs). Şi, în germană, nu

pot face, în mod normal, distincţia între discurs şi text, fiindcă, dacă spun Rede, seînţelege altceva, se înţelege ori „vorbire", ori „discurs" (de exemplu, discurspolitic) şi nu se înţe lege faptul însuşi de a construi un discurs, adică textul caactivitate. Şi, de aceea, eu specific mereu că e vorba de două perspective diferite,însă că numim Text fiindcă aşa vrea limba germană şi e mai comod în limbagermană. Mai multe chestiuni de terminologie - şi care, uneori, pot fi interpretateca chestiuni de concepţ ie - se datorează, în realitate, principiului acestaterminologic pe care îl am eu să iau cuvinte din limba curentă şi să facterminologia pe această bază. Tot aşa, germana nu face deosebirea între „limbă" şi„limbaj". Se înţelege că e „limbă" numai dacă lângă Sprache pun un adjectiv: die

deutsche Sprache, sau dacă întrebuinţez substantivul la plural: die Sprachen. Şiatuncea ce să fac în germană? Atuncea, spun în germană Einzelsprache, ca să seînţeleagă că nu e vorba de limbaj în general, ci e vorba de o l imbă, de o formăistorică a acestui limbaj. Ca să opun limba limbajului trebuie să spun Einzelspache(în opoziţie cu Sprache).

1E. Coşeriu, Lecciones de lingüísticageneral, Madrid. 1981; vezi ediţia în limba română: Eugeniu

Coşeriu, Lecţii de lingvistica generală, traducere din spaniolă de Eugenia Bojoga, Chişinău, 2000.2

E. Coşeriu, Textlinguistik Eine Einfiihrung, Tübingen, 1980; ediţia a treia, revăzută şi

adăugită, Tübingen/ Basel, 1994.




în legătură cu a doua întrebare: acolo cred că m-am exprimat eu într-un mod

nu destul de clar. Nu era vorba de o greşeală de l imbă, ci era vorba de o greşeală în

teorie, în ştiinţă ş.a.m.d. Spuneam: orice greşeală, dacă o face cineva care este de

bună credinţă - adică nu dacă o face Chomsky (aceea e o greşeală fără nici o

discuţie) - conţine, trebuie să conţină, un sâmbure de adevăr, fiindcă greşeala este,

de obicei, o deviere a unei intuiţii adevărate. Deci, de aceea, când respingem ceva,

înainte de a respinge, trebuie să ne întrebăm care este baza, care este sâmburele de

adevăr şi dacă are sâmbure de adevăr , sau dacă este, pur şi simplu, o hotărârearbitrară a celui pe care îl criticăm. Şi - aşa, glumind mai mult sau mai puţin -

elevilor mei le spun că, se înţelege, asta nu se aplică aşa ca o dogmă r igidă, şi în

fiecare greşeală să căutăm adevărul, ci avem un anumit material aperceptiv în aceastăprivinţă şi anumită încredere în anumite persoane. Adică, eu spun aşa, că, dacă ceea

ce ne pare o greşeală o întâlnim la Aristotel, atuncea trebuie să spunem că probabil că

nu-i o greşeală, că n-am înţeles noi, şi să vedem ce spune într-adevăr Aristotel. Dacă

găsim ceva care ne pare o greşeală la Bertrand Russell, atuncea e mai probabil că eîntr-adevăr o greşeală şi că este o hotărâre arbitrară a lui Bertrand Russell. Se spune

de Averroes că el credea atâta în Aristotel că, dacă A ristotel ar fi spus că cineva care

şade e în picioare, sau cineva care e în picioare e aşezat pe scaun, Averroes ar fi jurat

i că aşa este. Şi el e cel care spunea „Magister dixiť ' , în realitate, „Aristo cala", adică„Aristotel a spus". Şi eu zic să fim de acord: Averroes are dreptate, fiindcă, dacăAristotel spune că cineva care şade e în picioare, o spune pentru ceva; trebuie să

vedem de ce-o spune şi, întâi , să avem încredere în el. Asta, se înţelege, în glumă. Şi

Aristotel poate greşi, însă greşeşte mai puţin decât alţ i i , mult mai puţin.Iar cu greşelile de l imbă, acelea de multe ori sunt, tocmai, nu pur şi simplu

greşeli, ci sunt posibilităţi ale limbii sau [ale] dezvoltăr ii l imbii . Asta este şi ideea

în această Grammaire desfautes3 a lui Henri Frei, carte foarte impor tantă care, în

general, n-a fost înţeleasă bine. Şi Henri Frei era foarte trist şi spunea că nu ştie de

ce această carte a fost înţeleasă rău şi, chiar când s-au publicat gramatici ale

greşelilor, s-au publicat într-un alt sens decât cel pe care îl dorea el.

[Flora Şuteu] în legătură cu greşelile de l imbă: aţi fi de acord cu afirmaţia că

o greşeală de l imbă, propriu-zis, nu poate s-o facă decât cel care nu este vorbitor

nativ al l imbii respective?

[Eugeniu Coşer iu] Dacă facem distincţia între greşeală şi lapsus, da. Fiindcăşi un vorbitor nativ poate avea lapsus.

[Flora Şuteu] De exemplu, la un parlamentar de origine maghiară - carevorbeş te , în general, bine româneşte , de câteva ori am observat aceeaşi greşeală :

„una din scopurile...". La ce nivel se situează ceea ce numim noi greşeală? Ca

fenomen, unde-1 s i tuăm?

[Eugeniu Coşeriu] Eu îl situez ca greşeală, şi greşeală tipică pe care o fac

ungurii. De exemplu, un scriitor ungur - care, cred, ori e născut în România , ori a trăit

3 H. Frei . Lagrammaire desſautes, Geneve - Paris, 1929.




peste 30 de ani în România - a ţinut un discurs şi regulat spunea, de exemplu, „multeori s-a întâmplat. . ." Deci, fără îndoială, putem spune că este într-adevăr o greşeală.E u aş spune că şi pentru români, dacă s-ar exprima aşa, este o greşeală, fiindcă, în

realitate, este o incoerenţă, adică nu greşeală la nivelul idiomatic al meu, ci la nivelulvorbirii, la nivelul congruenţei. Şi, deci, este o incongruenţă. Şi incongruenţa se iartă,sau o putem tolera, numai dacă este intenţionată, da că este voită.

[Flora Şuteu] Cum faceţi Dumneavoastră distincţia între funcţie şi relaţie? In

capul meu, funcţia este o relaţie. Acuma pun problema funcţiilor relaţionale şi a

funcţiilor nerelaţionale. Aş vrea puţin să-mi explicaţi. Dacă am înţeles bine, din

punctul Dumneavoastră de vedere, cazul este o funcţie relaţională. De acord.

Numărul ar fı o funcţie nerelaţionalā. Atuncea înţelegem „relaţional" în sensul

acesta, adică limbaj şi ceea ce este în afara limbajului. Nu?

[Eugeniu Coşeriu] Nu, nu. Atuncea când spunem că toate funcţiunile suntrelaţii, asta înseamnă altceva. Nu e acelaşi lucru să fie definită funcţiunea printr-orelaţie şi ca funcţiunea să exprime o relaţie. Se înţelege că şi timpurile verbale, deexemplu, sunt definite printr-o relaţie, adică relaţia cu momentul vorbirii, şi,atuncea, avem timp trecut, viitor ş.a.m.d. Insă ele - aceste timpuri, timpurile simple- în limbile noastre nu înseamnă o relaţie, ci înseamnă numai un singur spaţiu detimp, de exemplu, trecutul ş.a.m.d., pe când timpurile perifrastice nu numai că sestabilesc printr-o relaţie, ci înseamnă în acelaşi timp o relaţie. Deci, în acest sens,se pot deosebi funcţii substantive sau nerelaţionale şi funcţii relaţionale, cele careînseamnă o relaţie.

[Flora Şuteu] Dacă am înţeles bine, la substantiv, genul este o funcţienerelaţională. Iar la adjectiv?

[Eugeniu Coşeriu] La adjectiv, noi înţelegem genul ca şi când ar fi laadjectiv. Genul nu e la adjectiv, genul se aplică totdeauna, în limbile noastre,grupului nominal. Deci, pur şi simplu, este un substantiv extins.

[Flora Şuteu] A doua întrebare: Toate limbile istorice, după părerea mea - şiam să vă dau dreptate dacă măcontraziceţi , devin, la un moment dat, şi instituţii.Nu? Pentru că se vorbeşte de instituţia limbii, adică e una vorbirea aşa cum oîntâlnim - care este mediul nostru lingvistic - şi limba ca instituţie, adică cea care

este oarecum instituţionalizată, privind stabilirea formelor corecte. Nu? Vreau să văîntreb: nu credeţi că, de fapt, limba— începuturile ei, sau ceea ce a reprezentat ea -această instituţie este un ergon, este un produs al gândirii lingvistice? Şi, de fapt,noi asta studiem când studiem o limbă. Nu studiem propriu-zis vorbirea decât dacăne propunem s-o studiem, şi atunci suntem influenţaţi de componente aleinstituţiei, adică ale ergon-\ńxń. Pentru că, de exemplu, aşa-numita transcrierefonetică este reprezentată prin anumite semne care sunt artificiale, care suntpreluate din alfabetul obişnuit, în cazul limbilor indo-europene. Nu discut celelalteforme de scriere. Em . Vasi liu, în penultima lui lucrare de teorie a textului, spune un



124 Eugeniu Coşeriu 6 0

lucru care mie mi s-a părut foarte interesant în privinţa semnelor artificiale şi asemnelor naturale: că literele din alfabetul obişnuit - de exemplu, literele din alfabetul

limbii române - au devenit semne naturale, în opoziţie cu literele care se folosesc întranscrierea fonetică, care sunt artificiale. Şi mie nu mi se pare că a greşit foarte mult.

Adică, el spune aşa: le putem considera naturale prin opoziţie, în sensul acesta că eleau devenit o componentă intimă a conştiinţei vorbitorului - mă rog - alfabetizat.

[Eugeniu Coşeriu] Este o altă idee cu privire la natural şi artificial, dac ăputem defini în acest sens, însă niciodată nu s-a înţeles acest lucru prin semnnatural. Un semn natural este un semn care, prin substanţa lui, ar însemna ceva.

Adică este vorba de instituirea însăşi a sensului. Şi, deci, aicea - se spune aşa - dintot ceea ce ţine de limbaj, nici un semn în limbaj nu există. Nu există pur şi simplu,

fiindcă Aristotel zice: δτ ı φύσ ε ı τώv όvoµάτωv oύσ έ v εστ ı v , adică nu există niciun fel de nume, nici unul, nici măcar interjecţiile. Nimica nu este natural, fiindcă şiinterjecţiile nu înseamnă, prin natura lor, ceea ce înseamnă, ci prin faptul că au fost

luate ca simboluri în limbă. Şi, deci, nu putem spune că, numaidecât, ai ! exprimădurerea în limbile noastre, în limbile romanice; în limbile germanice se spune au!Şi, deci, cu privire la litere, trebuie să înţelegem că este vorba de un al doileasistem, care are numai valoare practică, şi care are principiile lui. Şi, se înţelege,există şi o dezvoltare, în parte, autonomă a scrierii, a ortografiei - cum vedem înfranceză sau în engleză, unde principiile sunt altele , însă în limba română nu măveţi convinge niciodată că trebuie să scriem cu â.

[Flora Şuteu] Pentru mine era problema ergon-u\ui. Aicea sunt de părerea luiSchuchardt, cu anumite nuanţări, dar şi el consideră că cercetarea nu se poate face

decât propriu-zis pe ceea ce ar fi ergon, nu energeia. Energeia trebuie s-o deducem.

[Eugeniu C o ş e r i u ] Trebuie să înţelegem un fapt esenţial, că noţiunea deenergeia nu are nevoie de noţiunea de ergon, pe când ergon nu se poate înţe legedecât ca produs al unei activităţi. Deci, deja noţiunea de ergon, ca să considerămceva ca produs, asta înseamnă nu pur şi simplu un lucru, ci rezultat al unei

activităţi. Şi, în acest sens, putem spune, fără îndoială, că limba care s-a stabilit şicare se repetă este - în acest sens - totdeauna ergon şi că vorbirea este, tocmai,

totdeauna retransformarea sau utilizarea acestui ergon din nou sub formă deactivitate şi construirea continuă a unui alt ergon. Deci, facem asta şi, pe urmă,facem asta ş .a.m.d. Deci, fără îndoială, în acest sens - un produs. însă, cândcons iderăm acest produs - să spunem, avem acest fapt , trebuie să vedem dacă e

produs deja în normă şi, deci, se repetă pur şi simplu, sau dacă este un produs camod de facere. Şi, în acest sens, şi această limbă care este ergon este un sistem demoduri de a face şi nu un sistem numai de lucruri deja făcute. în acest sens, spun cătotdeauna limba are o dimensiune viitoare, că limba română nu este numai ce s-aspus până acuma, nici această limbă pe care o putem găsi într-un dicţionar ca deja

stabilită, ci este şi ceea ce se poate spune în limba română fără să ieşim din cadrulnormelor limbii române. Sau, cum dau acest exemplu din italiană: eu ştiu cum aşface acest lucru dacă ştiu italieneşte; şi asta înseamnă „a şti" limba. Deci, cum se



spune „a se juca" în limba italiană? Gheare. Şi cum se spune „a se juca niţel"? Sespune giocherellare. Şi asta exis tă deja. Acuma, cum se spune „a se juca din noupuţin"? Nu ştiu dacă cineva a făcut deja *rigiocherellare, însă, dacă am nevoie,

spun rigiocherellare, şi asta o să fie limba italiană şi nu franceză, nici engleză, niciromână. Şi cum s-ar spune „faptul de se juca din nou puţin"? S-ar spune

*rigiocherellamento, şi fiecare italian va recunoaşte că aşa trebuie să se spună înitaliană. Şi cum s-ar spune „cineva care susţine teza că e bine să te joci din noupuţin"? Acesta ar fi un *rigiochereΙ¡amentista. Şi cum se spune „ceea ce estecaracterisitic pentru cineva care susţine că e bine să te joci mereu, din nou, puţin"?Asta ar fi ceva *rigiocherellamentistico. Şi cum ar fi adverbul de la acest adjectiv?

A r fi *rigiochereĭlamentisticamente. Şi, dacă s-ar face, s-ar face aşa. N-o să-1facem niciodată, că n-avem nevoie de asta. Ne mulţumim numai să ne jucăm dinnou puţin, fără să ne referim la aceste posibilităţi. Dacă s-ar face, s-ar face aşa. Şi,

deci, acest ergon, care este limba italiană deja făcută, este un ergon deschis spreposibilităţile de a face acelaşi lucru în limbă. Şi, deja în Sistema, norma y habla4,

spun: cine a creat în America, în spaniolă, papal, pentru a spune "câmp de cartofi",

nu s-a gândit să vadă dacă într-adevăr exista deja. în dicţionarele Academiei nuputea exista, pentru că nu exista acolo nici papa în sensul de „cartof. Şi nici nu s-auitat şi a văzut papal - care înseamnă „aparţinând papei", papei de la Roma , c i ,dat fiind că avea maizal [, ,porumbişte"], trigal [„lan de grâu"] ş.a.m.d., a făcut şipapal; şi orice vorbitor de limbă spaniolă a făcut papal. Şi, deci, nu putem spune cănu-1 acceptăm. Nu, s-a făcut aşa şi s-a făcut bine. Şi nu are nici o importanţă că s-afăcut în America şi nu în Spania; s-a făcut în limba spaniolă, adică a făcut cineva

care vorbea spaniola acolo.

[Flora Şuteu] O ultimă întrebare şi numai o obiecţie la ce aţi spusDumneavoastră - aici sunteţi foarte hegelian: E u nu cred că diferenţa dintre animal şiom se realizează prin muncă. Asta este ideea lui Hegel, pe care Dumneavoastră osusţineţi. Mă surprinde că o susţineţi, pentru că nu cred că munca este o formă de adiferenţia omul de animal. Depinde ce înţelegem prin muncă. Dar, de vreme ce seconstată că animalele au şi ele sistemul lor de organizare, de comunicare - este formalor de muncă. Deci nu prin asta cred că omul s-a desprins de animalitate.

[Eugeniu Coşer iu] E altceva munca ca activitate obligată sau obligatorie şimunca ca activitate liberă şi ca activitate deschisă, adică activitate a[l] cărei obiecteste infinit. Şi obiectul aşa-zisei munci a animalelor nu este niciodată infinit.

Adică , animalele nu continuă să-şi inventeze noi forme de muncă, aşa cum facoamenii, care zic: avem nevoie să construim casele cu mai multe etaje. Şi, pe urmă,nu ne mulţumim cu casele astea cu etaje şi facem şi case subterane. Şi, pe urmă,facem drumuri şi le pavăm ş.a.m.d. Şi aceste necesităţi - şi asta vrea să spunăHegel - ale omului cresc mereu, pe când necesităţile animalului nu s-a văzut pânăacum să fi crescut. Adică, nu s-a văzut ca albinele - care au o anumită organizareş.a,.m.d. - să spună că vor să construiască altfel şi nu sunt mulţumite cu anumite

4 E. Coşeriu, Sistema, norma yhab¡a, Montevideo, 1952.




moduri de a construi şi construiesc altfel. Nu. Şi aşa-zisul limbaj al albinelor - nuexistă acest limbaj; este o reacţie totdeauna cu privire la ceva. Adică , albina poatedansa numai ca să arate că într-un punct din spaţiu, şi în ce direcţie, a găsit hrană,însă albina nu poate spune: „a, ce bine era anul trecut, ce miere găseam în florile

cutare", nici nu poate minţi, nici nu poate vorbi despre viitor ş.a.m.d. Adică, albinanu arė cuvinte, are anumite reacţii foarte serioase. De aceea, spuneam eu într-o notăcă cei care explică limbajul prin teoria reflexelor a lui Pavlov, în realitate explicănumai limbajul cănesc.

[Flora Şuteu] Munca, [privită] ca activitate creatoare de bunuri concrete,materiale, nu se deosebeşte de capacitatea de creaţie, care este umană. In sensulăsta.

[Eugeniu Coşeriu] Pentru Hegel amândouă sunt activităţi creatoare, numai căpentru altă dimensiune a omului. Adică , aicea: de ce facem aşa sau de ce neîmbrăcăm? Ne îmbrăcăm fiindcă suntem slabi din punct de vedere fizic şi nouă ni-ifrig. Animalele au blană, pe când noi am pierdut toate aceste lucruri şi suntem, înunivers, dintre fiinţele cele mai slabe. Şi un viţel, după două ore, poate merge. Stăîn picioare viţelul după o oră. Cât pune omul ca să meargă?

[Mioara Avram] în. legătură cu termenul de cuvânt acceptat şi de cuvântpotenţial pentru cuvinte care sunt create de un scriitor sau de un publicist şi suntfolosite într-un anumit context, dar nu sunt preluate, pe urmă, de altcineva. Mie mi

se pare că - chiar în cazul în care au o unică apariţie, dar sunt folosite funcţional în

limbă - sunt deja cuvinte, nu? A d ic ă termenul de „potenţial" l-aş admite numaipentru exemplele date de Dumneavoastră.

[Eugeniu Coşeriu] întrebarea este foarte interesantă fiindcă are şi aspectegenerale, şi chiar şi cu privire la tipurile lingvistice, tipurile de limbi. Anume, maiîntâi e vorba ce înseamnă aicea cuvânt existent? Cuvânt existent este ceva care s-aformat şi se întrebuinţează. Altfel, şi cuvinte chiar întrebuinţate cu o anumităvaloare încă nu sunt cuvinte nici potenţiale, nici cuvinte existente, ci rămân înstarea de hapax dacă nu sunt reluate de alţii, adică este un fapt în vorbirea acestuiautor, a acestui vorbitor. Acestea nici nu le putem studia; le studiem în filologie,fiindcă le găsim numai într-un text. în vorbire, sunt mii şi mii aceste fapte, caresunt justificate totdeauna de o intenţie expresivă actuală şi imediată şi pe urmădispar fiindcă nu corespund unei necesităţi. De exemplu, Hasselrut a făcut un

studiu foarte interesant cu privire la diminutivele în limba franceză şi a afirmat,între altele, că diminutivul în limba franceză e pe moarte. Pe urmă, după mai mulţiani, a publicat un supliment şi în supliment dă sute de exemple de diminutive noi.Şi pe urmă pune problema: asta înseamnă că diminutivul există în limba franceză?Şi spune: nu, fiindcă l-am găsit la acest autor care în acest moment a aplicatdiminutivul, şi diminutivul nu-1 mai găsim mereu pe urmă întrebuinţat cadiminutiv. Adică, există încă procedeul diminutivelor, însă nu există aceste formesau acest diminutiv numai pentru că, din întâmplare, cineva a creat acest diminutiv.



în al doilea rând, este vorba de aceste creaţii - spunem - potenţialeîntr-adevăr, adică cuvinte virtuale care sunt posibile. Chiar şi aceste cuvinte, care

rămân izolate, sunt - evident - posibile. Dar nu tot ceea ce este posibil, adicăvirtual, devine fapt de l imbă sau fapt de normă, f i indcă este vorba de

acceptabilitatea acestor cuvinte. Aceasta este o altă problemă. Se acceptă ceea ce

corespunde sistemului, nu contrazice nici o normă deja existentă şi corespunde

unei necesităţi expresive, nu individuale şi particulare. Deci, condiţ i i le sunt: pentru

posibilitate - să corespundă sistemului; în al doilea rând, pentru acceptabilitate - să

nu contrazică nici o normă deja existentă; şi, în al treilea rând, să corespundă unei

necesităţi expresive. De aceea - spuneam eu - în spaniolă eu pot să fac de la verbul

volver —**volvimiento. Dacă-1 fac cu sensul de „întoarcere", n-am dreptul să-1 fac,

fiindcă acolo exista norma vuelta, cuvânt deja făcut, normă tradiţională. Şi, dacă

vreau să spun acelaşi lucru, atuncea ar contrazice o normă existentă. Există cu re-\revolvimiento, cu totul normal, pe când *volvimiento nu se acceptă fiindcă existănormă stabil i tă. Dar dacă aş vrea să spun cu totul altceva? Dacă într-adevăr s-ar

recunoaşte o altă necesitate expresivă, atunci s-ar putea accepta ceva cu totul nou

aicea, şi chiar împotriva unei norme, fiindcă nu vreau să spun acelaşi lucru. Adică,pe drumul acesta nu întâlnesc o normă. De altfel, primul care a descoperit sistemul

şi norma a fost autorul unei gramatici portugheze, Fernando Ribeira, în 1536.

Fernando Ribeira zice că, se înţelege că putem face de la amar —>·*amaçaõ, aşa

cum facem de la atâtea verbe derivate de acelaşi fel. Şi, zice, nu-1 facem f i indcăaici avem amor. De aceea spun eu că, în acest caz, trebuie să deosebim - de altfel,

pentru toată ideea corectitudinii, mai ales în gramatica transformaţională - întreb i n e f ă c u t ş i co r ec t . Bine-ťăcutul nu este în mod necesar corect, fiindcătrebuie să nu contrazică nici o normă şi să fie justificat.

Ş i acuma aspectul general, care este foarte important. Există limbi în care

avem o prevalentă a sistemului şi altele în care, dimpotrivă, este un predomeniu al

normei. Limbile numite aglutinante, ca, de exemplu, turca, ungara şa.m.d. , sunt

limbi tipice cu prevalenta sistemului. Deci, din punctul de vedere al posibilităţii de

formare, tot ceea ce e bine format în ungară şi în turcă — cu anumite limitări, care

au alt sens în aceste limbi — e şi acceptabil şi se acceptă şi, într-adevăr, s-a făcutaşa, pe când limbile indo-europene sunt limbi unde nu putem face orice. A d i c ă ,

aicea avem, din cele mai vechi timpuri, aceste procedee diferite, după paradigme.Avem, în fiecare paradigmă, şi aşa-zisele excepţi i , adică paradigme în paradigme,

şi nu putem face orice aicea, cum am putea face în aceste limbi regulate, care

înseamnă: totdeauna o singură paradigmă pentru aceeaşi funcţiune, ceea ce

înseamnă, mereu, pentru o funcţiune numai o expresie şi, pentru fiecare funcţiune,o expresie. Deci, vreau să spun, în turcă, de la „casă"->, ,case", atunci: evĭer (de la

ev „casă"); vreau să spun „casa mea", spun evim; vreau să spun „în casă", spun

evde; şi acuma vreau să spun „în case", atunci evlerde, adică un semn pentru

Predominare; cf. sp. predominio.




plural, alt semn pentru locativ; vreau să spun „în casa mea": evinde\ vreau să spun„în casele mele": evlerinde. Adică pentru fiecare funcţiune pun un semn, ceea ce n-avem noi în limbile noastre, în afară de faptul că avem toate aceste aşa-z ise

excepţ i i : lat. iecur, iecinoris, de exemplu, sau gr. ŕįπαp, ήπάτoς , cu totul altfel la genitiv ş.a.m.d. Şi trebuie să le înveţi aşa cum s-a făcut. Asta, în general, în limbileindo-europene. Şi, între limbile romanice, mai ales franceza este o limbă în carenorma este încă mai puternică şi, deci, e foarte greu să faci ceva care să rămână înlimba franceză. Eu, într-un congres la Strasbourg, aveam nevoie de un adjectiv dela noĭion şi am făcut atuncea notionnel. Şi s-a ridicat, după asta, un francez îndiscuţie şi a spus: „notionnel nu există în franceză". Şi eu i-am spus că nu existăpână acuma, da' de azi înainte va exista, fiindcă era justificat. Şi, din fericire,Larousse-u\ mi-a dat dreptate, fiindcă în ediţia ulterioară a Larousse-\ıŉ\ apare

notionnel. Aşa că, dacă nu exista, nu era încă în dicţionar, însă era un cuvântnecesar, şi nu este acelaşi lucru ca şi conceptueĭ, care exista deja atuncea.

Şi ăsta este -aspectul general, care mi se pare foarte important: ce se poate şice nu se poate face într-o limbă. Şi atuncea, face cineva altceva şi spunem: poţi săfaci asta în textul dumitale şi noi înţelegem ce vrei să spui în acest text, şi atunceapoţi - cum spune Călinescu - „să siluieşti" limba, însă, în limba - adică - şi pentrualţii, „aiasta nu se poate". în afară de faptul că multe dintre „siluirile" de limbă, pecare le-a atribuit Călinescu lui Eminescu, nu sunt deloc „siluiri" de limbă, ci suntori moldovenisme, ori arhaisme, ori sunt într-adevăr creaţii posibile în limbaromână. Fără îndoială, Eminescu n-a găsit nici prăvălatec, nu 1-a găsit el într-undicţionar. L-a făcut el şi pare că-i aşa de bine făcut că „tăpşanul prăvãlatec" e

numai prăvălatec, nu altfel.

[Mioara Avram] O întrebare de amănunt. în legătură cu diferenţa, în cadrullimbilor romanice, între franceză şi celelalte limbi: construcţia relativelor dupăverb. Eugen Ionescu vedea la Arghezi o influenţă franceză. Credeţi că este oinfluenţă franceză, sau numai o influenţă franceză, având în vedere preferinţa luiArghezi de a disloca şi grupul nominal şi grupul verbal?

[Eugeniu Coşeriu] Intenţia mea era alta, nu era să explic aceste construcţii laArghezi, ci să semnalez că Eugen Ionescu văzuse că în franceză aceasta eranormal. Şi el, în realitate, nu spune că Arghezi a luat această construcţie de lacineva, ci spune că această construcţie e franţuzească şi nu românească. Deci, nu

ştim care a fost motivarea la Arghezi, şi s-ar putea să se explice altfel, prindislocări ale lui Arghezi, în general.

[Mioara Avram] Spune Arghezi: „Ca. să nu se irosească / hrana-n viscol,păsărească".

[Eugen¡u Coşer iu] Numai că aceste construcţii sunt mult mai acceptabile în

limba română decât această dislocare a relativei. însă, uneori, nici la Arghezi nu se

vede, în realitate, intenţia stilistică: „Ai bănuit că platoşa-i pătată / Pe care

adormiseşi, cu rachiu". Eu aş înţelege ca „adormiseşi cu rachiu", pe când e vorba




că e „pătată cu rachiu". Sau: „Din depărtare calul cā-i nechează / Care prin adieri

l-a cunoscut". Toată cartea este o carte negat ivă , cartea Nu a lui Eugen Ionescu.

Insă, în cazul acesta, a văzut ceva, un fapt de limbă. Arată că avea tot atât de multsimţul limbii române cât avea şi simţul limbii franceze. Că, dacă n-ar fı găsit asta,

ar fi criticat altceva la Arghezi, fără îndoială, fiindcă la Barbu nu critică aceste

lucruri, ci critică altele, şi în tot volumul, care este foarte negativ. A fost

Patapievici-ul critic al timpului.

[Mioara Avram] Apropo de balcanisme şi de influenţa slavă. în contribuţiirecente (Teresa Ferro) se arată că s-a exagerat cu influenţele slave sau balcanice,

în general.

[Eugeniu Coşeriu] Faptul este să admitem, fără îndoială, ceea ce se poate

numi o influenţă secundară slavă sau şi din alte limbi. Insă, din punctul de vedereal structurii, acest neutru, care la noi e cu mult mai dezvoltat decât în italiană, din

punctul de vedere al trăsăturilor structurale este exact acelaşi . Adică, mai întâi, îl

găs im la colective sau la perechi ş.a.m.d., şi subt aceeaşi formă: unde avem noi

ouă, italiana are uova în al doilea rând, are în dialectele italiene şi aceeaş iterminaţie , adică -ora ş .a.m.d. Şi, acolo unde masculinele latine au devenit neutre

la noi, au devenit şi în aceste graiuri italiene, deci foc, de exemplu - care era

masculin în latină , avem focuri la noi, focora acolo. Şi aşa în alte cazuri. Deci,

trăsăturile esenţiale, în afară de faptul că sunt masculine la singular şi feminine la

plural. Tot aşa şi în limba italiană: un uovo - Ie uova, un gomito - le gomita [rom.

co t — coate]. Deci, foarte interesant. Ceea ce trebuie să explicăm în limba română —şi are apoi alte legături, cu mai multe limbi - este faptul că neutrul s-a extins atât de

mult încât masculinul s-a redus aproape numai la genul animat: deci, arbori,animale ş .a.m.d. Şi putem face o listă de cuvinte masculine, în afară de asta, adicăun par - doi pari, un perete - doi pereţi ş .a.m.d. , o listă foarte redusă. Asta este un

fapt. Al doilea fapt în limba română este extinderea din ce în ce mai mare în sens

contrar, la neologisme, a masculinului. Nici nu are importanţă ce gen au în alte

limbi. Eu aş fí spus un acid - două acide şi aş spune un curent - două curente, în

toate cazurile; acuma, pentru un anumit sens, e curenţi ş.a.m.d. Se extinde din ce în

ce mai mult, şi s-ar putea şi scrie despre asta, cu extinderea masculinului la tot felul

de neologisme, în chimie, chiar şi în afară, pentru instrumente ş.a.m.d., şi chiar şi laconcepte. E u aş spune un semnificat - două semnificate, pe când nepoată-mea aicea

zice că ea a auzit un semnificat - doi semnificaţi şi un semnificam - doi

semnifìcanţi ş.a.m.d. Sau se face până şi o nouă opoziţ ie , ca în cazul lui curent, de

exemplu: curente literare şi curenţi marini, deci cu o nouă diferenţiere. „în doi

timpi şi trei mişcări" exista şi acu '50 de ani. Româna mea e româna de acu' 50 de

ani: şi atunci spuneam „în doi timpi şi trei mişcări".

[Nicolae Saramandu] Câte limbi romanice consideraţi că se vorbesc astăzi înSpania?




[Eugeniu Coşeriu] Eu zic cā se vorbesc efectiv două şi că se construieşteacuma încă una: adică, spaniola şi catalana şi e în construcţie gallega [galiciana],

care încă nu e bine stabilită, adică există numai la nivelul dialectal, şi nivelul

dialectal ţine de sistemul gallego-portughez. însă, la acest nivel, se prezintă cudiferenţe locale peste tot. Adică, ceea ce permite să se construiască foarte uşor o

l imbă comună şi apoi, eventual, o l imbă exemplară în Galicia este că diferenţelesunt, toate, superficiale. Sunt foarte numeroase, însă toate superficiale. Nu existădiferenţe radicale. Şi, când există vreo diferenţă radicală - cum este aşa-zisa geada

[realizarea lui g ca h] , atuncea, deşi e caracteristică pentru gallegā, cei care fac acuma limba n-o iau, adică iau numai ceea ce este mai general şi ce nu prezintăcaractere radicale. Insă, eu n-aş spune că - prin faptul că se propune şi se face

această limbă - putem spune că există o l imbă galiciană ca atare, şi, mai ales, că

încă nu este, în realitate, limba unei comunităţi. Nu există doi gallegos care să

vorbească exact în acelaşi fel limba. De altfel, un elev al meu, Johannes Kabatek, ascris o teză excepţională, care a fost acceptată anul trecut, despre construirea

acestei limbi, şi care a apărut cu câteva zile înainte de a veni eu în România, în

„Beihefte zur «Zeitschrift fur romanische Philologie»". Şi e interesant, pentru că

pune şi toată problema planificării lingvistice, a criteriilor de planificare ş.a.m.d.

[Nicolae Saramandu] Aş vrea să-i mulţumesc domnului profesor Coşeriupentru bunăvoinţă, pentru răbdare şi pentru că a avut generozitatea de a ne prezenta

în câteva conferinţe unele aspecte principale din concepţia lingvistică a Domniei sale.

Sper ca acest început de colaborare să dea roadele pe care Domnia sa le aşteaptă.

[Eugeniu Coşeriu] Şi eu vă mulţumesc pentru răbdare, fiindcă eu sunt ca unceasornic, pe care - dacă-1 întorci - merge cel puţin 48 de ore. însă eu cred că data

viitoare - dacă va fi o dată viitoare, şi asta depinde de mai multe circumstanţe şi de

forţe majore reale - ar trebui să procedăm, totuşi, altfel, adică să începem cu

întrebările. Adică, între timp, Dumneavoastră să vă gândiţi - poate mai citiţi ceva

din ce-am scris eu , pentru că atuncea cred că ne înţelegem mult mai mult. De data

asta, eu voiam numai să vă prezint un fel de panoramă, de schemă a activităţiimele, ca să ştiţi ce s-a făcut, unde nu s-a făcut, uneori şi cine a dus mai departe

anumite idei. însă, se înţelege că nu asta este misiunea noastră. Misiunea noastră ar

fi să vedem dacă putem ajunge la o colaborare mult mai strânsă, deci nu numai

această cunoaştere reciprocă. Şi, deci, data viitoare n-am mai începe cu o expunere

din partea mea, ci punem probleme concrete, şi de teorie, şi de metodologie, şi -

eventual - şi probleme istorice. Şi, în măsura în care eu m-am ocupat sau m ă pot ocupa

de aceste probleme, atuncea eu răspund sau ne punem noi de acord şi găsim o cale

intermediară, ca să ştim când vorbim de acelaşi lucru şi când vorbim de lucruri diferite.

Vă mulţumesc .




L I N G V I S T I C A T E X T U L U I '

D e ş i am vorbit la multe univers i tăţ i din lume, totuş i de cât e ori am p l ă c e r e asă vorbesc la Universitatea din B u c u r e ş t i sau la alte u n ivers i t ă ţ i rom ân eş t i de

dincoace şi de dincolo de Prut. la C h i ş i n ă u sau la Iaş i . eu mă e m o ţ i o n e z ca un copil.

De aceea, vă rog să mă iertaţi dacă, la în cep u t cel puţin, mi se va îneca puţ in vocea,

mai ales că văd că am fost prezentat cu atâta prietenie şi generozitate de către domnul

decan şi că văd în asistenţă atâţia prieteni şi, printre ei. un prieten, un frate al nostru

din Basarabia, domnul M ă t c a ş , fost şi viitor ministru al culturii, să s p erăm .

In realitate, eu an u n ţ as em con f er in ţ a cu titlul Autonomia textului. Văd că s-a

pus Lingvistica textului, şi îmi pare bine că s-a pus aşa, f i in d că asta îmi permite să

justific a c e a s t ă autonomie a textului din punctul de vedere al teoriei generale, a[l]

planurilor structurale ale limbajului. In ultimii ani s-a dezvoltat o l i n g v i s t i c ă a

textului, o lingvistica t ext u a lă pe mai multe căi, diferite. Şi într-o formă, cel p u ţ in ,sau chiar în mai multe forme ale acestei lingvistici textuale, textul este definit ca o

f orm ă de realizare c o e r e n t ă a unei limbi anumite, d u p ă regulile şi normele unei

limbi anumite. Acuma, poate ştiţi şi D u m n e a v o a s t r ă - se ş t ie , poate, mai mult în

s trăinătate decât în R o m â n i a - că primul care a propus o l in gv i s t i că a textului cu un

obiect al ei am fost eu î n s u m i , deja în 1955, într-un studiu scris în limba s p a n i o l ă ,

Determìnaciόn y entorno . Nu semnalez acest lucru pentru a reclama o prioritate în dezvoltarea disciplinelor lingvistice, ci tocmai pentru a arăta că lingvistica t ext u a lă ,care s-a dezvoltat d u p ă aceas t ă l in gv i s t i că pe care o propuneam — d u p ă acea s t ăpropunere a mea din anul 1955 , nu corespunde d e c â t în parte ideii pe care mi-o

f ă c u s e m eu de[spre] aceas t ă d i s c ip l in ă în că n econ s t i t u i t ă . Mai ales că eu s u s ţ i n e a m ,pe de o parte, autonomia textului, deci nu consideram textul pur şi simplu ca

realizare a unei limbi anumite, ci în cadrul limbajului în general - susţ ineam1 autonomia textului. Pe de altă parte, susţ ineam că o l ingvis t ică a textului, deşi fără

baze epistemologice sigure, exista deja într-un fel, şi chiar în mai multe forme; că, în

¡ři realitate, şi stilistica, n u m it ă stilistica vorbirii sau stilistica textelor, stilistica literară,aşa cum era reprezentată de către Leo Spitzer, de exemplu, era o formă a unei

posibile lingvistici a textului; că şi a şā^sāTr i fÆå^ś e m añ tîč ă ăΊű ΓAnton ino Pagliaro era tot o f orm ă a lingvisticii textuale; şi că, într-un anumit sens, idei, care se puteau

dezvolta şi se puteau apoi ordona şi coordona într-o l ingvis t ică a textului bine

stabilită şi bine fundată, se g ă s e a u în filologia tradiţională şi în retorica tradiţională.

Deci. misiunea noastră - d a c ă admitem această legătura cu tradiţia — nu era,

în realitate, să facem altceva cu totul nou, ci să f u n d ăm şi să f u n d am en t ăm în t r -o

• Conferinţa ţinută la Universitatea din Bucureşti in ziua de 6 noiembrie 1996. Pentru problematica

din această expunere, vezi Eugenio Coseriu. Textiinguistik. Eine Einführung, Tübıngen . 1980.

1 Vezi notele 10, 12. 13. p. 93.



13 2 Eugeniu Coşeriu 68

singură disciplină ceea ce, în parte şi din diferite puncte de vedere, se făcea deja,

adăugând - se înţelege - tot ceea ce în tradiţie încă nu se putea găsi. Şi susţineamtocmai, cum spuneam, autonomia textului - şi asta era şi ideea de bază, a

autonomiei textului - cu privire la celelalte două planuri sau nivele ale limbajului,anume cu privire, şi în comparaţie, cu vorbirea în general şi cu planul istoric allimbilor. Vreau să spun cu aceasta următorul lucru: limbajul în general este o

'activitate umană universală, o activitate universală a omului, care se realizeazătotdeauna în texte sau discursuri, adică se realizează totdeauna pe un plan

ì individual, însă şi totdeauna de acord cu norme tradiţionale şi comune încomunităţi constituite în istorie, adică în limbi. Şi, din acest punct de vedere,

spuneam, trebuie să distingem, atunci, în limbaj în general, deci şi în lingvistică:planul vorbirii în general, în orice l imbă, cu o disciplină lingvistică a vorbirii;planul bine cunoscut al limbilor istorice, deci a[l] acestor tradiţii comune, şi

lingvistica bine cunoscută a limbilor; şi planul discursului sau al textului, cu olingvistică particulară, tocmai pentru acest plan, fiindcă, spuneam, şi tehnica sau„ştiinţa" vorbitorului, competenţa vorbitorului se situează pe aceste trei planuri.Există o competenţă: a şti să vorbeşti în general, în orice l imbă, ceea ce eu amnumit în spaniolă - fiindcă totul a fost dezvoltat în limba spaniolă - saber

elocucional, „ştiinţă" elocuţională. Există o competenţă de limbă: vorbitorul

cunoaşte normele limbii; această competenţă de limbă o numeam saber idiomάtico,

adică „ştiinţă" idiomatică, a şti o limbă într-o anumită formă, adică a şti româneşte,englezeşte, ruseşte ş.a.m.d. Şi, spuneam, există o competenţă textuală, ocompetenţă pe care o numeam saber expresivo, adică „ştiinţă" expresivă, a şti săconstruieşti texte sau discursuri, discursul sau textul fiind actul lingvistic al unui

individ sau seria coerentă de acte lingvistice ale unui individ într-o situaţie istoricădeterminată, de la o formulă pentru a saluta, de la ceva ca „bună ziua" şi până laDivina Comedie, sau până la Don Quijote, sau până la Iliada, sau Odiseea; deci, înacest sens, discurs sau text.

Deci, susţineam că există o „ştiinţă", o competenţă specifică pentru aceste trei

niveluri ale limbii, şi că vorbitorul ştie nu numai o limbă, ci ştie şi cum săconstruiască discursuri sau texte, şi că există anumite norme pentru construirea

textelor. Insă aceste norme nu coincid cu normele limbii, deşi textul, rară îndoială,se realizează în mare parte într-o limbă anumită şi de acord cu normele acesteilimbi. Normele textului, chiar în ceea ce priveşte acest saber idiomάtico, adicăchiar în ceea ce priveşte faptul lingvistic ca atare, nu coincid în mod necesar cunormele de limbă. Câteva exemple. Mai întâi, într-un discurs sau într-un text,putem găsi realizarea unei limbi, însă cu devieri, care sunt justificate în acest text înparticular sau într-o serie de texte sau discursuri. Citam, de exemplu, chiar deja

fapte de limbă franceză, de tradiţie franţuzească, pentru textele fantastice, pentru

poveşti: /'/ y avait „a fost cândva" e o formă generală, pentru orice text, pe când ilétait este o formă tipică pentru a introduce o povestire fantastică. Şi, deci, orice arurma după acest /'/ était poate fı interpretat ca ceva fantastic. Poate fı „un petit




ļ

navire": „il était un petit navire", într-un cântec franţuzesc bine cunoscut, sau poate

fi un ascensor, ca într-o poezie a lui Tristan Tzara: „il était un ascenseur" ş.a.m.d.,

însă se în ţe lege că acest „ascensor" este ceva fantastic, e vorba de o povestirefantastică. Sau, şi în limba română în acest caz, în tradiţia limbii române: „a fostodată ca niciodată, că dacă n-ar fı nu s-ar povesti" ş.a.m.d., adică pentru anumite

texte. Sau, chiar pentru un text în particular, pot fı particularităţile limbii şi pot

trece chiar dincolo de limba realizată în norma limbii, însă sunt devieri cu privire la

normă - şi uneori şi cu privire şi la sistemul limbii - justificate numai într-unanumit text. într-o strigăturā din Maramureş avem, de exemplu: „Câtu-iM a r a m u r e ş u 7 Nu-i f lăcău ca eu şi tu / Nici oraş ca Sighetu'". In acest caz, acest

„ca eu şi tu" este o deviere, însă nu ne supără deloc, şi o înţe legem aic i nu numai ca

motivată prin rimă cu Sighetu', ci ca normală în acest text; nu se spune „ca mine şi

ca tine", ci „ca eu şi tu". Este o posibilitate - şi t ipologică, de altfel - a limbiiromâne, farā îndoială , faptul de a avea şi după prepoziţie o singură formă, care

poate fi sau forma de nominativ sau forma de acuzativ. Şi macedoromâna a trecut

mai departe decât dacoromâna, în acest sens: are deja şi la pers. I şi io şi mini, şi

pentru nominativ şi ca formă generală, iar pentru pers. a IΙ-a are numai tini, adicătu cred că nu mai există . Deci, aceasta corespunde, fără îndoială, posibilităţilortipologice ale limbii române. însă este ceva care e justificat în acest text. Sau,

într-un mic text în limba germană: „Das is mir Wurst [vurƒt]"; Wurst înseamnă„salam", însă „Das ist mir Wurst" [vurjt] nu înseamnă „e salam pentru mine", ci

„pentru mine n-are nici o importanţă, îmi este cu totul indiferent". Numai în acest

text se spune, tocmai, [vurjt] şi nu [vurst]. în general, dacă aş spune „ D a s ist mir

Wurst" [vurst], asta înseamnă „e salam pentru mine", pe când, în acest text înparticular: „ D a s ist mir Wurst" [vurƒt]. Sau, dacă spun „ D a s ist fur die Katze", asta

înseamnă „aceasta este pentru pisică"; dacă spun „das ist fur die Katz", înseamnă„aceasta este cu totul inutil", fiindcă această formă există numai în acest caz.

Tot aşa, deja Noreen, marele lingvist suedez, nu destul de bine cunoscut în

lingvistica actuală, fiindcă a scris opera majoră în suedeză, semnala că existănorme care ajung până la un text anumit şi care nu corespund sistemului limbii

respective. Şi semnala, de exemplu, în imnul naţional austriac de dinainte de

Primul Război Mondial, faptul că numai în acest imn se pronunţa unser, cu u lung,

şiGot,

„ D u m n e z e u " ,tot aşa, cu o lung.

A d i c ăse ajungea

pânăla

fonetică.în

afarăde asta, de mai multe ori se realizează în anumite texte fapte care nu există în

inventarul de unităţi funcţionale ale unei limbi. Dacă îl întrebăm pe un italian dacăpoate pronunţa vocala franceză œ sau germană ö, ne va spune că nu, şi în mod

normal, dacă n-a făcut multe exerciţii, va pronunţa [io] şi nu [ œ ] ; şi tot aşa şi cu fr.

u, germ. ü. însă toţi italienii, fără nici o greutate, pronunţă [ce] într-un mic text, care

este o interjecţie: o! [ce], adică „ce spui, ce exagerezi"; acolo n-au nici o greutate.

Tot aşa, nu există în limba toscană [ 3 ] , însă acest [ 3 ] e realizat, ca fonem diferit,

într-o formulă de jocuri de copii, formulă pentru „de-a v-aţi ascunselea": [a mi-aúmi-3ú]. Şi acolo fiecare italian spune [mi- 3 ú ] , nu [mi-d3ú].




în afară de asta, nu e deloc necesar ca textul să fie realizat numai într-o limbă.Textele în mai multe limbi au fost totdeauna destul de curente, şi chiar se poateajunge până la texte care combină mai multe limbi în aceleaşi unităţi. Exemplul

extrem este exemplul romanului lui Joyce, unde s-au numărat - au număratcunoscătorii - 16 limbi diferite, care sunt combinate, uneori două sau trei limbi în

aceeaşi unitate, care este, în parte, italiană, în parte, englezească, în parte,

franţuzească, şi uneori sunt lucruri luate şi din alte limbi. Deşi, fară îndoială, esteun caz extrem, totuşi putem spune că această posibilitate există, aşa cum sunt

posibile textele în mai multe limbi, cu limbile separate între ele (în poezia

medievală există multe texte în mai multe limbi). Şi, dacă înţelegem prin limbă o

formă anumită a unei limbi istorice, un sistem anumit în cadrul unei limbi istorice -

ceea ce [eu] numesc limbă funcţională , atunci în foarte multe texte avem aceastăcoprezenţă a mai multor limbi, şi vorbitorul, sau cititorul, înţelege foarte bine că se

trece de la un sistem la altul sau că se combină mai multe sisteme diferite. într-ooperă narativă, de exemplu, e nu numai posibil, ci foarte curent ca scriitorul însuşi,în măsura în care apare ca autor în text, să întrebuinţeze o anumită limbăfuncţională, ca apoi cutare sau cutare personaj din operă săvorbească cu alte norme

funcţionale, şi să recunoască, de exemplu, că a spus „Banatu-i fruncea" - atuncea e

bănăţean. Asta nu numai pentru că vorbeşte despre Banat, ci fiindcă spune

„fruncea" - aşa găsim scris în acest text, care e text în altă limbă funcţională în

cadrul limbii române.Deci, această autonomie a textului, cu privire la limbă, e asigurată în sensul

că textul nu e construit, în mod necesar - nici în ceea ce priveşte faptele lingvistice

ca atare , după normele şi regulile unei limbi determinate. în afară de asta, există,se înţelege, tradiţii textuale care n-au nimic de-a face cu tradiţiile idiomatice. Şi se

ajunge până la tradiţiile metrice. In cazul unui sonet, de exemplu, există anumite

norme de construire a sonetului, care nu sunt norme de limbă, ci sunt norme de

tradiţie textuală pentru acest tip de text, chiar dacă această formă textuală ar exista

numai într-o singură comunitate lingvistică. Nici când sonetul nu exista decât în

comunitatea lingvistică italiană, sonetul nu era o formă a limbii italiene. Nu era

nevoie să ştii să compui sonete ca să vorbeşti limba italiană, şi, în acelaşi timp, se

puteau compune sonete în alte limbi. Se spune că există o tradiţie - un fel de mic gen

literar - în literatura japoneză , se numeşte haiku. însă, chiar dacă l-am găsi numai în

Japonia, putem compune şi scrie haiku şi în limba română, şi în orice altă limbă,fiindcă nu e vorba de norme şi de tradiţii de limbă. Deci, deja din acest punct de

vedere - cum am spune, material - există această autonomie a textului, [text] care se

face după anumite norme, care sunt norme, în parte numai, textuale şi, în parte, şi

norme idiomatice, însă limitate la un anumit text sau la un anumit tip de texte.

Totuşi , aceasta nu ar fı încă suficient pentru a putea afirma autonomia

textului dacă nu ar exista şi anumite conţinuturi care sunt conţinuturi numai de text.Şi acesta este argumentul meu principal, şi acesta este, apoi, şi fundamentul

lingvisticii textuale pe care am dezvoltat-o în mai multe scrieri. Anume: dacă




numim tot ce¾a ce exprimă vorbitorul şi poate înţelege ascultătorul sau cititorul,

dacă numim acest ansamblu conţinut, putem deosebi, şi trebuie să deosebim, trei f

tipuri ·de conţ inut . Mai întâi, desemnarea, anume referinţa la o realitate exterioară |semnului, la o realitate care poate fi imaginară, însă care este realitate r

extralingvist ică. De exemplu, când spun masă, şi înţe leg să desemnez prin masă \"

tocmai acest obiect. Este o realitate exterioară, extralingvist ică, în afara semnului,

care poate fi şi o realitate l ingvist ică în sensul că şi limbajul ţine de realitate şi

poate fi numit; şi limbajul, sau faptele de l imbă şi de limbaj, pot fı numite, pot fı

desemnate prin semne lingvistice, aşa cum se întâmplă în ceea ce se numeştemetalimbaj, când spunem „casă se scrie cu c". In acest caz vorbim de acest cuvântca atare, numim această realitate.

A l doilea tip de conţinut este ceea ce eu numesc semnificatul sau

semnificaţia. Este conţinutul dat prin limbă şi numai într-o limbă anumită, acelconţinut care este totdeauna un conţinut de l imbă română, de l imbă spaniolă, \ `

franceză ş.a.m.d. De exemplu, să zicem, în limba română a purta are un anumit

conţinut de l imbă, adică, este „a se deplasa cu ceva, dar fără o direcţie anumită, sau

cu o direcţie dată în mod natural", şi a duce e „a se deplasa cu ceva, insă într-oanumită direcţie". Deci, dacă spun: Unde-l porţi?, asta înseamnă „în ce situaţiiporţi ceva?", şi dacă spun Unde-l duci?, înseamnă „către ce ţel al mişcării?". Pe

când, în limba franceză de exemplu, acelaşi cuvânt material, porter, are o valoare

cu totul deosebi tă: înseamnă „a se mişca , a se deplasa cu ceva", însă cu ceva care

nu se m i ş c ă , nu se deplasează pe cont propriu; şi, dacă se deplasează şi pe cont

propriu, în această mişcare, atunci este mener, este alt verb, altă se mn ificaţie . Şi, peurmă, există tot felul de deosebiri în limba franceză, în acest caz, cu porter,

apporter, emporter, mener, emmener, amener, altfel decât în limba română. Insă se

înţelege că prin aceste verbe, cu organizarea proprie a limbii franceze, putem

desemna într-un act lingvistic aceeaş i realitate. Deci, semnificate diferite pot servi

pentru aceeaş i desemnare şi, în sens contrariu, tot aşa, desemnări diferite pot

corespunde, într-o limbă anumită, unui singur semnificat de l imbă, sau aceste

desemnări sunt diferite din punctul de vedere al unei limbi. Pentru noi, astăzi,„mister" şi „secret" sunt două lucruri diferite. Pentru germani, şi până astăzi, e

numai un singur semnificat, numai Geheimnis, aşa cum era, de altfel, şi în limba)

română mai înainte, când se spunea taină şi pentru „mister", şi pentru ceea ce ļ t*

numim noi „secret". Deci, aceasta este semnificaţia.Şi al treilea tip de conţinut este conţinutul pe care îl numesc sens şi care se ļ

găseşte numai în texte sau în fragmente de texte. Este ceea ce corespunde intenţiei Į expresive sau comunicative a vorbitorului, ceea ce se înţelege prin ceea ce se spune ļ *'

2 Vezi Eugenio Coseriu. Der Mensch und seine Sprache, în voi. „Ursprung und Wesen des

Menschen", Tübingen, 1968. p. 67-97; Bedeutung und Bezeichnung im Lichte der strukturellen

Semantik, în voi. „Sprachwissenschaft und Übersetzen", München, 1970, p. 104—121; Die Ĺage in der

Linguistik, Innsbruck, 1973. Despre contribuţia lui E. Coşeriu la definirea celor trei termeni, vezi

articolul lui Lauri Sepp änen citat în nota 4, p. 65.



136 Eugeniu C o ş e r i u 72

prin desemnare şi prin semnificaţie, de exemplu, faptul că „bună-ziua" e o formulăpentru a saluta. Aceste texte minime au fost, de altfel, deosebite - cu mult înainteca să existe o teorie a actelor lingvistice - de filozofii şi lingviştii stoicieni, care

le-au numit Iogoi, adică totdeauna conţinuturi de expresie. Afirmarea sau negarea -numită de stoicieni axioma - era numai o formă a acestor logoi; pe urmă - de

altfel, foarte târziu - s-a transformat în judecată şi, de aicea, s-a ajuns la ideea

foarte nefericită de a defini şi propoziţia ca expresie a unei judecăţi , pe cândaxioma, judecata, era pentru stoicieni numai o singură formă a acestui conţinut de

text sau conţinut de expresie.

Putem vedea această diferenţă între semnificaţie şi sens în micile texte care se

transmit în mod tradiţional, ca tradiţie, într-o comunitate l ingvistică. De exemplu,

putem spune că, fără îndoială, dommage! quel dommage! în planul limbii franceze

ar însemna „ce pagubă!"; şi tot aşa şi în limba germană: Schade! ar însemna

„pagubă". Insă nu traducem niciodată prin asta quel dommage! sau dommage!, prin„ce pagubă!", ci spunem, în limba română, „ce păcat!". Şi aicea păcat nu are

| valoarea lui „quel péché", ci are această valoare de „a regreta ceva", are acest sens

ļ ca text. Şi aicea putem spune atuncea că, în spaniolă sau în engleză, se

întrebuinţează, în acest caz, semnificaţia „milă": quel astima!, what apity!, şi că în

italiană se spune ca în limba română: che peccato!, şi în portugheză: qui penal „ce

durere!" ş.a.m.d. Insă sensul este peste tot acelaşi . Tot aşa, mi displace, când spun

I că regret ceva, ca text, în limba italiană, nu-1 traducem prin „nu-mi place" sau „îmidisplace", şi nu spunem că în engleză ar fı „I dislike it", ci spunem că în engleză

i asta este I'm sorry, şi că în franceză este je suis désolé, je le regrette ş.a.m.d.

, Aceste corespondenţe se stabilesc - cum vedeţi şi Dumneavoastră - la alt nivel, lanivelul conţinutului de text, adică la ceea ce motivează această întrebuinţare a

semnificaţiei. Tot aşa, în formulele de salut, ceea ce este comun lui come stai? din

italiană şi lui cum merge? sau, mai bine încă, ce mai faci? din română - şi deja în

limba latină, cum ştim de la Horaţiu, quid agis? - este tocmai această formulăpentru a saluta la un anumit nivel destul de familiar. Şi dacă întrebăm, de exemplu,

cum se spune „bună-z iua" în limba japoneză, atuncea ni se va spune că se spune

ohaìo sau ohaio gozaimas, şi asta n-are nimic de-a face nici cu „bună", nici cu

„ziua", înseamnă „e devreme", sau „e devreme, Domnul meu (Doamna mea)",

fiindcă se întrebuinţează un verb onorativ pentru a spune „este"; şi, dacă am

traduce în limba română, am traduce „bună-dimineaţa".Tot aşa, putem spune că aceleaşi semnificaţii pot avea seηsuri cu totul diferite

după textele în care se află, în care se întrebuinţează, deşi semnificaţia rămâneaceeaşi - se înţe lege - fiind semnificaţie de l imbă şi nu de text. Eu obişnuiesc să

dau acest exemplu, al unei fraze ca: „Socrate e mortal"3, ca „muritor". Şi spun:

această semnificaţie are aceeaşi desemnare. S-ar putea ca semnificaţia să fie altfel

în alte limbi, de exemplu să se spună „mortalitatea se află în Socrate", sau „Socrate

3 Cf. sp. mortal „ m u r i t o r "



73 Filozofia limbajului

ţine de muritori", sau altfel, adică să se organizeze aceeaşi desemnare altfel, prinalte semnificaţii. Insă, în afară de asta, poate avea sensuri cu totul diferite. D a c ă

spunem „Socrate e muritor", într-un silogism, atuncea are numai valoarea binecunoscută a principiului după care ceea ce se aplică unei clase se aplică şi fiecăruimembru al acestei clase, dacă nu e vorba de o proprietate numai de clasă, adică:„Toţi oamenii sunt muritori", „Socrate e om" —* „Socrate e muritor". Ar fi acelaşilucru, acelaşi sens, dacă am spune, de exemplu: „Toţi arborii sunt verzi", „Acestaeste un arbore" şi, deci, şi: „Acest arbore este verde". Ar fı o valoare, un sens cu

totul deosebit dacă s-ar spune într-un text, ca să-i atragem atenţia doamneiXanthipa, să nu-1 mai maltrateze pe Socrate, fiindcă Socrate o să moară şi atuncean-o să-i aducă nici puţinii bani pe care încă îi mai poate procura cu meseria lui desculptor. Deci, spunem: „Atenţie , Xanthipa! Socrate e muritor", adică „menajează-1puţin". Şi, acesta ar fı alt sens. Şi cu totul alt sens ar putea avea aceeaşisemnificaţie şi aceeaşi desemnare într-un poem, dacă am spune, de exemplu, prinasta că şi cel mai bun dintre oameni, Socrate, a fost supus legii morţii şi că, deci, ceputem aştepta noi ceilalţi muritori dacă şi cel mai ales dintre oameni a trebuit totuşisă moară. Şi atuncea, Socrate aicea ar fi un simbol al fragilităţii existenţei, alfragilităţii omului în univers ş.a.m.d. Adică, ar avea cu totul alt sens.

U n lingvist german, într-un articol tocmai despre semnificaţie, scrie căsemnificaţia poate fi foarte diferită pentru aceeaşi expresie şi zice: dacă o doamnăîi spune unui domn „e frig aici", atuncea aceasta poate însemna şi că a scăzut/temperatura, însă poate însemna şi „puneţi-mi, vă rog, blana", „aprindeţiîncălzirea", „închideţi fereastra", sau „să întrerupem plimbarea prin pădure", sau!„nu fiţi prost, puteţi să vă apropiaţi ceva mai mult" ş.a.m.d., deci o întreagă serie de'semnificaţii. Ei bine, are dreptate şi nu are dreptate. Are dreptate în sensul că toateaceste sensuri efectiv se pot înţelege, însă aceste sensuri nu se află la acelaşi nivelcu „e frig aici". Mai întâi, trebuie să înţelegem „e frig aici", ca să înţelegem apoi cesens vrea doamna să-i dea acestei afirmaţii. Şi trebuie să ştim o mulţime de lucrurişi să ne aflăm într-un anumit context. Dacă nu ne aflăm în pădure şi stăm pecanapea, nu putem să credem că doamna vrea să întrerupă plimbarea cu asta. Şidacă nu suntem într-o încăpere cu o fereastră deschisă, nu putem înţelege cădoamna vrea să închidem fereastra pentru că e frig ş.a.m.d. Şi trebuie să ştim cevaşi despre doamnă, despre purtarea ei, despre temperamentul doamnei - trebuie să

ştie acest prost ca să înţeleagă că doamna îi spune că se poate apropia ceva maimult. Deci, să spunem că doamna îi spune că „e frig aicea" şi el se duce şi deschidefereastra, cum se întâmplă în diferite comedii. Ce n-a înţeles în acest caz? în acestcaz n-a înţeles ce înseamnă „frig", fiindcă el era italian, de exemplu, şi doamna i-aspus-o în nemţeşte: „Es ist kalt hier", şi el a înţeles că e cald, fiindcă în italiană sespune: „F a caldo". Deci, în acest caz, n-a înţeles asta. Dar, dacă a înţeles că e frigaicea, şi doamna i-a spus-o cu un anumit ton: „nu vă pare că-i cam frig aicea, ceziceţi?", şi totuşi el, în loc să se apropie, se duce şi închide fereastra, atuncea ce n-aînţeles? Atuncea n-a înţeles sensul. A înţeles foarte bine că doamna voia altceva şi




care era sensul acestei constatări, însă se face că nu înţelege sensul şi se duce şi

închide fereastra, că e frig: „A, vă e frig, atuncea să vă pun o blană". Până ce

doamnei îi este lehamite şi—ĩ spune direct ce doreşte. Atunci, e vorba de altceva, e

vorba de alt nivel al conţinutului.Totuşi, din această expunere a acestui lingvist german, putem deduce două

| lucruri. Primul - faptul că acelaşi semnificat poate avea diferite sensuri, şi sensuri

cu totul diferite. Şi, al doilea - ceea ce, poate, este mai important - că sensul nu

este dat numai prin limbaj. Adică trebuie să ştim acest fapt, că „Es ist kalt hier"

înseamnă „E frig" sau „Fa freddo", însă, ca să înţelegem sensul, trebuie să mai ştimşi alte lucruri. Şi ceea ce este desemnat în momentul acesta - şi situaţia, şi

contextul în care se pronunţă aceste cuvinte - contribuie toate la construirea

ļ sensului. Şi, deci, înţe legem, şi acesta este lucrul fundamental, că, în texte -

singurele manifestări ale limbajului în care există sens (şi totdeauna, în fiecare text,există un sens, care poate fı chiar sensul obiectiv, de constatare, de exemplu) - nu e

vorba de prima relaţie semiotică între semnificant şi semnificat, ci e vorba de o aļļ doua relaţie semiotică, în care semnifıcantul lingvistic, cu semnificatul şi cu

desemnarea - cu tot ceea ce se spune prin desemnare şi prin semnificare - devin un

semnifïcant de ordin superior, pentru a exprima şi un semnificat de ordin superior,

pe care-1 numim tocmai sens. A di c ă , aicea, tot ceea ce se spune şi ce se înţelegeprin limbă şi prin context ş.a.m.d. - totul este numai semnifıcant pentru un alt

conţinut, care este conţinutul textului. Deci, sensul este, în acest sens, ceea ce se

înţelege d i n c o 1 o de semnificantul şi semnificaţia lingvistică şi p r i n

| seτnnifıcantul şi semnificaţia lingvistică, şi p r i n ceea ce se desemnează.

Deci, întâi am înţeles exact care este semnifıcantul de text şi apoi înţelegem,eventual, care este semnificatul de text sau sensul. într-un roman al scriitoarei

Agatha Christie se prezintă un individ la poliţie şi îi spune comisarului că, în

timpul nopţii, i s-a furat maşina. Şi comisarul zice: „Ce vrei să spui matale cu

asta?" Şi el spune: „Eu vreau să spun cu asta că, în timpul nopţi i , mi-au furat

maşina". Deci el vrea, pur şi simplu, să constate. Se înţelege că acest comisar

înţelesese foarte bine ce i-a spus ăsta, însă înţelegea «în ce legătură se află asta cu

alte fapte, care este intenţia Dumneavostră ş.a.m.d.» Şi el spune că intenţia lui era

numai să constate, să comunice acest fapt, pur şi simplu, deci tot o semnificaţie. în

acest sens, putem spune că într-un text - să spunem, atuncea, direct: într-o operăliterară, sau o poezie - tot ceea ce se spune în această operă, toată partea

l ingvistică, şi ceea ce se înţelege în l ingvistică ca desemnare, ţine numai de planulexpresiei şi nu de planul conţinutului . Este numai expresia - şi trebuie să înţelegemfoarte bine această expresie , iar conţinutul este altceva, este, în acest plan,

sensul acestui text. Sau - cum s-a spus şi din partea formaliştilor ruşi, în alt

1 context , Tolstoi nu vorbeşte d e s p r e Anna Karenina, ci v o rb e şt e p r i n A nna\ Karen¡na, ca semn, ca expresie. Sau, cum spun eu, Kafka nu spune ceva d e s p r e

ŧ Gregor Samsa, în celebra nuvelă Metamorfoză, ci tot ceea ce spune Kafka despre

Gregor Samsa şi tot ceea ce ¡ se întâmplă lui Gregor Samsa este numai planul




expresiei în text, pentru un anume conţinut. Şi, tot aşa, Cervantes nu vorbeşte d e

D on Quijote, ci v or be şt e p r i n Don Quijote şi prin tot ceea ce i se întâmplă lui r `

D on Quįjote . Deci, copiii au dreptate, în realitate, când spun: „Aicea autorul vrea să spună

cutare". Nu au dreptate în toate sensurile, fiindcă autorul spune tocmai ceea ce vrea

să spună. Insă ceea ce vor să spună ei este că această expresie are un anumit sens, t

că acest semnif ıcant este, în acelaşi timp, un semnif ıcant pentru al semnificat, sau \tf* pentru o semnificaţie de alt nivel. Şi atuncea putem să ajungem la concluzia că

analiza literară şi analiza oricărui text este, în realitate, analiză totdeauna a ł¿,,

sensului, sau stabilire a sensului. Şi, în acest sens, spuneam eu că deja stilistica

numită „a vorbirii", sau stilistica textului, era o formă a lingvisticii textuale, fiindcăceea ce îşi propunea era să stabilească sensul, fară să facă toate aceste distincţii, şi

că analiza literară, chiar tradiţională şi oricât de naivă, este, în acest sens, ol ingvist ică a textului, ceea ce înseamnă că lingvistica textului este o discipl inăautonomă, ca, tocmai, ştiinţă a interpretării, anume ca hermeneutică a textului.

Vă mulţumesc .



L I M B A ROMÂNĂ - LIMBĂ ROMANICĂ

EUGENIU COŞERIU

(Text îngrijit şi editat de Nicolae Saramandu)

" Prelegeri ţinute în zilele de 7, 8 şi 10 majÔ0ĶJa Colegiul Universitar de Institutori „Carol Γ

din Câmpıwjng, filială a Universităţil^diît^Tânscrierea textului: Adriana Bu¿ur.



L I M B A R O M Â N Ă . C A R A C T E R I Z A R E G E N E A L O G I C Ă Ş I A R E A L Ä

Vreau să leg cumva Câmpulungul de Basarabia. Şi anume, în general eu numai am emoţii când vorbesc undeva, am vorbit peste tot, aproape în toată lumea, şitotuşi aici la Câmpulung mă simt cumva mişcat. Mişcat, fiindcă aicea au domnitcei care au dat numele patriei mele mici, Basarabiei.

Deci, în numele acestor Basarabi, care ne-a[u] dat şi nouă numele, almoldovenilor dintre Prut şi Nistru, sau [al] românilor între Prut şi Nistru, voi vorbidespre limba care a fost a Basarabilor şi a noastră a tuturor. Obiectul meu - subiectuldespre care voi trata - va fi tocmai limba română. Imediat vom spune în ce sens.

Despre limba română a spus un savant finlandez, Kiparsky, un mare slavist,

însă şi cunoscător excelent al limbii române, că „este limba cea mai interesantă dinEuropa". Să vedem dacă a avut dreptate. N o u ă , care vorbim româneşte de micicopii, nu ni se pare nimica extraordinar. Şi, totuşi, un savant de talia lui Kiparskyne spune că [româna] ar fi limba cea mai interesantă din Europa, ceea ce n-amîndrăzni să spunem noi.

Când spun limba română, înţeleg limba română ca l i m b ă i s t o r i c ă ,adică cu cele patru dialecte ale ei, cu dacoromâna, cu aromâna (sau macedoromâna),cu istroromâna şi cu meglenoromâna. Aceste patru dialecte formează o unitate. Dupăcum observa Sextil Puşcariu, tot ceea ce deosebeşte limba română de limba latină şitot ceea ce deosebeşte limba română de celelalte limbi romanice e comun celor patrudialecte, adică se găseşte în toate aceste patru dialecte. Şi este foarte important săreţinem acest lucru fiindcă româna ca limbă istorică este tocmai numai o limbă, şitoate aceste forme sunt formele limbii române, sunt dialecte ale limbii române.

Prin l i m b ă i s t o r i c ă înţeleg o limbă care e recunoscută ca atare decătre vorbitorii ei şi de către vorbitorii altor limbi, ceea ce se întâmplă şi se aratăprin faptul că această limbă are un nume şi că cei care vorbesc această limbă au unnume, care corespunde aceleiaşi limbi. Şi noi avem tocmai acest nume, care esteacest adverb, româneşte, pe care îl avem până astăzi în dacoromână şi pe care îl au şiaromânii exact în aceeaşi formă, adică armâneşte, ceea ce înseamnă tot „româneşte".Istroromânii au avut şi ei acest nume. Ştim de la un savant, sau un cercetător italian,Ireneo de la Croce, că încă în secolul al X V I I - l e a se numeau rumeri aceşti români din

Istria.Acuma

şi-aupierdut numele,

cum şi l-aupierdut

şi meglenoromânii. însăunitatea acestor patru dialecte este recunoscută de străini, prin faptul că toţi străiniinumesc aceste patru dialecte - toate - cu acelaşi nume, care corespunde numelui devalah, adică diferite forme a[le] acestui cuvânt, valah.

De ce insist asupra acestui fapt? Insist asupra acestui fapt şi asupra faptului călimba istorică română este o unitate ca să eliminăm de la început aberaţia „limbiimoldoveneşt i". Această „limbă moldovenească" a fost creată, deşi numai cu

F D . X X - X X I , B u c u r e ş t i , 2001-2002, p. 143-183




numele, mai întâi subt ocupaţia ţaristă, care i-a dat acest nume de „limbămoldovennească", şi de „moldoveni" celor care vorbeau această limbă. Apoi, subregimul sovietic, mai întâi în Republica Autonomă Moldovenească, s-a creat şi o

„limbă moldovenească", sau s-a dorit să se creeze o „limbă moldovenească" înaceastă republică de dincolo de Nistru, care îşi avea capitala atuncea la Balta.Această „limbă moldovenească" a trăit o viaţă foarte aventuroasă. A urmat dincând în când normele limbii române de la Bucureşti, şi s-a scris şi cu alfabetulnelatin. Apoi a urmat anumite norme artificiale stabilite pe baza graiurilor locale,sau pe baza unor graiuri locale, şi cu foarte multe neologisme, care erau calcuri dinlimba rusă; adică pe baza dialectelor locale, a graiurilor locale, cu forme ca ghinepentru bine şi aşa mai departe, şi cu forme care sunt calcuri sau neologisme createprin compoziţie, într-un sistem contrar, în realitate, limbii române, ca, de exemplu,singur-zburăíor pentru avion, sau, cum se ştie şi am mai spus, gă ĭ¡egău pentrucravată. Spunea un mucalit, O scrisoare pierdută s-ar spune în această limbămoldovenească artificială, O ţâdulă prăpădită. Apoi a urmat alte norme şi, însfârşit, s-a apropiat din ce în ce mai mult, după ce a fost ocupată şi Basarabia, delimba română comună şi literară.

Cu ce argumente s-a susţinut existenţa unei limbi moldoveneşti?întâi, s-a spus că această limbă s-ar fı dezvoltat independent, cu altă orientare,

deja după ocupaţia rusească din 1812, şi că s-ar fi ajuns într-adevăr la două limbidiferite. Şi se povesteşte, cel puţin, că unii s-au gândit să-1 traducă şi pe Sadoveanu.care era considerat scriitor român, în „limba moldovenească". Şi când i s-a spus luiSadoveanu aceasta, Sadoveanu, cu rostirea lui moldavă, ar fi spus: „Auzi mişăii , sămă traducă pi mini în limba me!" S-a încercat şi să se stabilească o tradiţie a

„limbii moldoveneşti", ori între moldoveni, între românii din Moldova, ori printrestrăini, adică cu numele de limbă moldovenească între moldoveni, cu numele,eventual, de lìngua moldava, sau forme corespunzătoare, printre străini.

Ambele argumente sunt false, fiindcă - cât priveşte numele dat între.moldoveni , totdeauna, de câte ori se vorbeşte de limba moldovenească la scriitoriimoldoveni, se spune că este aceeaşi limbă ca cea din Ţara Românească şi cea dinArdeal: aşa şi la Ureche, aşa şi la Cantemir, care înterbuinţează termenul de „limbămoldovenească". Ba mai mult, mai mulţi scriitori spun că limba se numeşteromânească şi - când întrebi pe cineva dacă ştie această limbă , îl întrebi: „Ştiiromâneşte?", nu: „Ştii moldoveneşte?" Aşa spune explicit Miron Costin. Şi

Varlaam, când scrie această carte şi publică această carte sub Vasile Lupu, care aluat apoi acest nume de Cazanie (nu se numeşte aşa cartea), îi dă titlul Carte

românească de învăţătură, nu „carte moldovenească". Şi spune că se adreseazăîntregii seminţii româneşti. Tot aşa, Dosoftei, primul nostru mare poet, spunedespre limba pe care o scrie că e limba românească.

Cât priveşte străinii, străinii vorbesc de limba valahă sau moldavă, adįę¾,şį înţeleg că este o singură limbă căreia i se dau două nume diferite, sau numesc purşi simplu şi limba din Moldova limbă valahă. Aşa în Polonia şi în alte ţări. Deci,amândouă argumentele sunt argumente false.



3 Limba română - limbă romanică 145

D in nefericire - şi de aceea am insistat, ca să eliminăm această aberaţie ,această invenţie s-a afirmat şi în lingvistica din România. Cel puţin unii lingvişti au

afirmat existenţa unei limbi moldoveneşti sau au acceptat existenţa unei limbimoldoveneşti , cu două argumente ceva mai serioase decât argumentele anterioare,însă totuşi şi ele sofistice. Şi anume, s-a afirmat că „limba moldovenească" e o limbădiferită, pe baza criteriului independenţei, sau a[l] „autonomiei" acestei limbi. S-aspus: ca să recunoaştem că ceva este un dialect al unei limbi, acest dialect trebuie săfie „subordonat" acestei limbi, se înţelege, subordonat şi din punct de vedere politicşi din punctul de vedere al politicii culturale. Şi, al doilea argument: ar trebui să aibăo dezvoltare comună, ca să se poată vorbi de aceeaşi limbă.

Argumentele sunt sofistice. De ce?Mai întâi, când se spune că e vorba de „subordonare", trebuie să se înţeleagă

că subordonarea nu e cu privire la limba română comună, sau la dialectuldacoromân, ci subordonarea e cu privire la limba română istorică. Şi anume, noispunem în l ingvist ică, tocmai, că un dialect nu e deosebit deloc de o limbă dinpunct de vedere intern, din punct[ul] de vedere al structurii. Un dialect este pur şisimplu o l imbă. Insă un dialect îl numim dialect fiindcă îl subordonăm unei limbiistorice, şi anume, ori pur şi simplu în mod convenţional , ori când această limbăistorică a produs o l imbă comună şi literară. Dacă s-a produs o l imbă comună şiliterară, atunci toate formele care sunt mai apropiate de această limbă comunădecât de oricare altă limbă comună se consideră ca aparţinând, ca dialecte, acesteilimbi istorice, împreună cu limba comună, care şi ea este, în acest sens, numai oformă, numai un dialect. Deci, nu subordonare în sensul că ar depinde aceste

dialecte de limba comună, sau că ar fi forme ale limbii comune.Iar cât priveşte dezvoltarea independentă, dezvoltarea independentă poate,

într-adevăr, să ducă la crearea unei noi limbi istorice. Şi asta se întâmplă în acestecazuri în care s-au constituit aşa-zisele Ausbausprachen, adică limbile care sestabilesc, se construiesc acuma. Şi există, în Europa cel puţin o limbă care a ajuns,într-adevăr, de la nivelul dialectal, să se separe şi să fie constituită ca limbă istoricănouă. Este cazul olandezei, care, din punct de vedere istoric, este numai o formă agermanei de nord, a limbii germane de nord, sau a aşa-zisei „germane de jos". „Dejos" şi „de sus" în l ingvistică înseamnă: „mai aproape de mare" - de jos; şi de sus- „mai aproape de munţi" sau „mai departe de mare". Deci, toată Germania denord, şi partea olandeză şi partea flamandă, toate corespund acestei „limbi germane

de jos", Niederdeutsch. Limba olandeză, într-adevăr, a ajuns să fie independentă.însă acesta este un proces istoric. Nu faptul că s-a separat, pur şi simplu, sau

se pretinde separarea „limbii moldoveneşti", ar fi creat ipso facto o limbă; ci astas-ar putea întâmpla, însă este un proces îndelungat. Până acuma, din fericire, nus-a întâmplat, şi deci nu putem afirma independenţa [limbii moldoveneşti] . însălingviştii români s-au văzut într-o situaţie foarte penibilă în acest caz, fiindcă, dacărecunoşteau independenţa limbii moldoveneşti , atuncea cu atât mai mult trebuiausă recǽıoască şi să afirme independenţa celorlalte dialecte, care nu erau forme aledialectului dacoromân (cum erau graiurile din Moldova). Şi, deci, s-a ajuns laculmea aberaţiei, anume, să se recunoască cinci limbi romanice orientale: limba




română, limba moldovenească, limba istroromână, limba aromână, limbameglenoromână, toate la acelaşi nivel. „Moldoveniştii" sovietici nu şi-au pusacesta problemă nici într-un fel, fiindcă pe ei îi interesa numai opoziţia între „limbamoldovenească" şi limba română, şi nu-i interesa cum erau tratate celelalte dialecteale limbii române. Deci, de aceea, aicea vom vorbi despre limba română ca limbăistorică, cu toate aceste patru dialecte, fiind „limba moldovenească" pur şi simplulimba română, ca limbă comună, iar această „limbă moldovenească", creatăartificial, fiind o formă locală şi, pe deasupra, şi artificială a limbii române.

Situaţia actuală, cred că ştiţi şi Dumneavoastră toţi, în Republica Moldovaeste următoarea. „Moldovenismul", cel puţin lingvistic, s-a mai potolit, şi până şiîn preambulul Constituţiei se recunoaşte că limba moldovenească este aceeaşi culimba română, că este aceeaşi limbă şi că diferenţa este numai de nume: că senumeşte moldovenească în Republica Moldova şi limba română în România. Insă

nici aceasta nu se poate accepta. Nu se poate accepta fiindcă în afara frontierelorRomâniei şi ale Republicii Moldova trăiesc foarte mulţi vorbitori ai aceleiaşi limbi.Şi, de exemplu, în Ucraina, cei din Maramureşul ucrainean şi cei din nordul

Bucovinei vorbesc româneşte, iar cei din Hotin se spune că vorbesc „moldoveneşte",fiindcă ei ţineau încă de Basarabia. Şi deci, la o foarte mică distanţă, cei din Boianvorbesc româneşte, cei din Noua Suliţă vorbesc „moldoveneşte", deşi vorbescexact în acelaşi fel. Exact! Nu este absolut nici o diferenţă. Deci, nici aceasta n-oputem accepta.

Această digresiune nu-i numai o digresiune pro domo, adică pentru Basarabia,pentru Moldova între Prut şi Nistru, ci cred că este necesară şi pentru a clarifica şi

noţiunile înseşi, şi mai ales pentru a scoate din acest impas lingvistica româneascăîn măsura în care a acceptat aberaţia, care s-a acceptat numai din motive politice.

C u asta putem trece la poziţia limbii române, mai întâi între limbile lumii şiîntre limbile europene. D in acest punct de vedere, se poate spune foarte puţindespre o limbă. Nu putem caracteriza, în realitate, limba, [nu putem] spune ce especific pentru această limbă. Putem clasifica limbile după numărul vorbitorilor şi,de exemplu, după cultura pe care au produs-o. Cât priveşte numărul vorbitorilor,limba română în lume este o limbă destul de importantă. în lume se vorbesc, după

*¿J diferite statistici, cu diferite criterii, între 3 500 şi 4 000 de limbi. Dintre aceste' limbi, numai vreo 30 , între 30 şi 40, sunt vorbite de mai mult de 20 000 000 de

vorbitori. Şi româna este printre aceste limbi vorbite de mai mult de 20 000 000 devorbitori. Deci, se găseşte printre primele 30 de limbi în lume. Ceea ce nu e, fărăļ îndoială, prea mult, dacă ne gândim că primele limbi sunt vorbite de 100 000 000,\ sau de sute de milioane, şi că chiar în Europa foarte multe limbi sunt vorbite de mai

j mulţi vorbitori decât limba română. Anume, între limbile romanice vorbite înļ Europa sau în afara Europei - mai întâi spaniola, care este la ora actuală a treia din; lume, după chineză şi engleză; apoi portugheza, care şi ea este printre primele zece

ĵ | į imb i ale lumii; apoi franceza, apoi italiana, între limbile romanice. Dintre limbile

germanice - engleza, care este a doua limbă din lume, vorbită peste tot pe glob, şi



Limba română - limbă romanică 147

germana, şi ea vorbită de vreo 100 000 000 cel puţin. Şi, dintre limbile slave, dinnou trei limbi, cel puţin, au mai mulţi vorbitori decât limba română: limba rusă,

limba ucraineană şi limba poloneză. Deci, limba română este o limbă totuşiimportantă, însă nu dintre cele mai importante.

Cât priveşte cultura produsă în limba română, nu cultura românească sau apoporului român, însă cultura produsă prin limba română şi cu limba română cainstrument, ştim cu toţii că e o cultură relativ recentă, dat fiind că de aicea a plecat,de la Câmpulung, primul document de limbă română de-abia la începutul secoluluial X V I - l e a , adică Scrisoarea lui Neacşu din 1521. Şi cultura română avanseazădestul de încet şi se afirmă mai ales în secolul al XΙX-lea, şi al X X - lea . Adică alteculturi, cu limbi mult mai reduse din punctul de vedere al numărului de vorbitori şial cantităţii pur şi simplu, au o cultură mai veche decât cultura română. C hiar între

limbile romanice, catalana, de exemplu, are o cultură care începe în Evul Mediu.(Ş i mă refer la catalană pentru că tocmai acuma, la Bucureşti, e o expoziţie a cărţiicatalane, între altele şi cu conferinţe despre literatura catalană medievală). Deci,trebuie să renunţăm, cel puţin, la o caracterizare a limbii române din acest punct devedere, f¾ră nici o bază în structura ei internă, sau în istoria ei internă.

De ce, totuşi, Kiparsky spunea că limba română ar fi limba cea maiinteresantă din Europa? Kiparsky se gândea, mai ales, din punct[ul] de vedere alpoziţiei istorice a limbii române. Se gândea, mai întâi, că limba română este olimbă romanică într-o poziţie foarte stranie, o limbă romanică care s-a format fărălimba latină clasică şi care a trăit secole de-a rândul fără această prezenţă simultană

şi a limbii latine clasice. Nu spune aceasta Kiparsky, o spun alţii, însă e un faptesenţial acesta, din mai multe motive, un fapt esenţial, la care, de altfel, vomreveni, fiindcă pe unii lingvişti, puţini lingvişti, i-a indus în eroarea de a considerasau de a se îndoi de latinitatea limbii române. Aşa, un lingvist şi filolog italian,Leonardo Olschki spunea că e greu să recunoşti latinitatea unei limbi care nu 1-aavut pe Sfântul Augustin şi pe ceilalţi scriitori creştini în limba latină.

A lţii, dimpotrivă, au găsit tocmai în acest fapt latinitatea cea mai curată şi ceamai autentică, şi aceasta a fost, de exemplu, poziţia marelui romanist WilhelmMeyer-Lübke, care e autorul celei mai importante Gramatici comparate a limbilorromanice şi a unui Dicţionar etimologic al limbilor romanice. Meyer-Lübke

susţinea că româna este cea mai autentică între limbile neolatine tocmai fiindcă s-arfi dezvoltat în mod cu totul natural, nefiind constrânsă de o limbă clasică, de unînvăţământ lingvistic normativprin limba literară. Şi, deci, limba latină vorbită - şi,în epoca sa, se considera limba vorbită, mai ales, ca limba cu adevărat naturală —

limba latină vorbită ar fi continuată, tocmai, de limba română. ¾¡

De altfel, chiar şi fondatorul sau precursorul imediat al gramaticii comparateromanice, Raynouard, înţelegea că limba română are o poziţie particulară în cadrullimbilor romanice. Şi anume în ce sens? Raynouard credea - şi asta este teza luifundamentală - că limbile romanice din Occident s-au format din latină trecândprintr-o fază intermedie, care ar fi fost reprezentată de către limba provensală, deci




de limba trubadurilor. Raynouard era el însuşi provensal şi considera această limbăca un fel de latină vulgară prin care ar fı trecut toate limbile din Occident, toate

limbile romanice afară de limba română. Şi, deci, el se gândea că numai româna

s-ar fi dezvoltat direct din limba latină şi s-ar fi separat de celelalte limbi romanice,şi nu şi celelalte limbi din Occident, care s-ar fı dezvoltat trecând prin această fazăa provensalei vechi.

Şi, dacă interpretăm bine, cam tot aşa, şi tot la această dezvoltare naturală sauI autentică se gândea şi Petru Maior al nostru, cu teza care ni se pare astăzi absurdă,| anume teza după care limba română ar fi mama limbii latine şi nu limba latinăì mama limbii române. Ce înţelegea prin asta? înţelegea că a existat o limbă latină

vorbită şi că această limbă latină vorbită sau latină vulgară ar fí fost continuatătocmai de limba română fără nici o întrerupere, şi că din această limbă vorbită, sauvulgară, sau curentă, s-ar fı separat, s-ar fı fixat limba latină clasică. Şi, deci, am

avea o linie de dezvoltare de la latina vulgară până la limba română - aceeaşi limbă- şi din acesta limbă ar fi derivat limba latină clasică, ceea ce este adevărat, adicăs-a format pe baza unei limbi vorbite. Şi, deci, limba care este continuată e limbaromână, iar limba care a fost derivată din această limbă, limba clasică, ar fi fiicaacestei limbi latino-vulgare sau româneşti.

Cum spuneam, nu spunea aceste lucruri Kiparsky, însă ideea lui Kiparsky| este aceasta, că româna este o limbă romanică care s-a dezvoltat fără limba latinăI clasică. In al doilea rând, se gândea Kiparsky la faptul că limba română, între

limbile romanice, este singura care are un substrat specific ei (pe când celelaltelimbi romanice au, în mare parte, un substrat celtic), substratul trac sau dacic, şi căprin acest substrat limba română ţine şi de lingvistica indo-europeană, dat fiind că

această limbă n-o cunoaştem decât în măsură foarte limitată şi se poate deduce dinanumite fapte ale limbii române, din ce s a păstrat din acest substrat. Vom clarificaimediat şi conceptul acesta de substrat. Apoi, din nou, limba română este singura

/ între limbile romanice care s-a dezvoltat cu un superstrat specific, cu acestļ superstrat slav, şi care a ajuns să întrebuinţeze ca limbă de cultură, tocmai, nu• limba latină, ci, secole de-a rândul, limba slavă bisericească, paleoslava.

C e se înţelege prin substrat şi superstrat?Imaginea este următoarea: se înţelege că limba care este continuată într-o

regiune este stratul (însă nu se numeşte aşa), e stratul fundamental, şi că limbaanterioară acestei limbi, care e părăsită, este substratul, în măsura în care anumite

elemente din această limbă sunt adoptate în limba care e continuată, în strat. Şilimba numită de superstrat este limba ulterioară, tot aşa, dacă ea dispare. Deci,limba care nu dispare, care e continuată, este stratul, însă nu se numeşte strat, iaflimba care dispare, şi e anterioară, este substratul. Limba care dispare, însă vinemai târziu decât cea care e continuată, este superstratul, adică un strat superior.

Aceasta era, în fond, gândirea lui Kiparsky. Se gândea că, în cazulsubstratului, de exemplu, limba română putea servi pentru a reconstrui, în parte celpuţin, limba dacilor. Şi, de altfel, un savant german, G. Reichenkron, a scris o cartedespre limba dacilor, reconstruită pe baza limbii române, reconstruită - înţelegem -




în trăsăturile ei esenţiale. Pe de altă parte, se gândea că, prin acest superstrat slav,româna, din nou, ocupa un loc particular între limbile romanice şi că era interesantă

şi din punct[ul] de vedere al lingvisticii generale, fiindcă prezenta această adaptarea elementelor slave, şi mai ales dacă ne gândim în ce domenii s-au întâmplat acesteadaptări ale elmentelor slave şi ce domenii au rămas neatinse de influenţa slavă.

Noi vom urma aicea tot o metodă comparativă, însă din trei puncte de vedere,în general, unităţile care trec dincolo de limitele unei limbi, şi în cadrul cărora seface compararea, sunt de trei tipuri.

Există o unitate genealogică. Unitate genealogică se numeşte, în modtradiţional, o familie de limbi, cu această imagine din biologie, nu prea potrivită,însă totuşi înţelegem de acolo ideea - „limbă mamă", „limbi surori" ş.a.m.d., adicăo familie de limbi. Asta însemnă aceeaşi limbă, care s-a dezvoltat în diferite feluri,

adică, în cazul nostru, limba latină vorbită, limba latină vulgară, care s-a dezvoltatşi a devenit limba latină actuală, subt diferite forme: forma numită „italiană",forma numită „spaniolă", forma numită „franceză", forma numită „română", toateforme actuale ale limbii latine, sau limbi dezvoltate din limba latină.

Apoi, altă grupare este gruparea care se numeşte areală, sau după zone.Limbi diferite, însă care se influenţează reciproc, sau care sunt influenţate de oanumită limbă şi se aseamănă între ele într-un fel, au o dezvoltare - mie nu-miplace să vorbesc de „evoluţie" în cadrul culturii - convergentă. Şi această gruparese numeşte o ligă lingvistică; de exemplu, liga lingvistică balcanică, adică diferitelimbi - greaca modernă, albaneza, limba română, limba bulgară şi, eventual, înparte sârba , limbi aparţinând unor familii diferite. Afară de sârbă şi bulgară, caresunt amândouă limbi slave, româna e o limbă romanică, albaneza este o limbăindo-europeană independentă, limba greacă, tot aşa, este o limbă indo-europeanăindependentă; însă formează o ligă lingvistică prin asemănările la care s-a ajunsprin aceste schimbări convergente.

Şi a treia grupare este gruparea tipologică, adică tipul lingvistic sau un grup

tipologic: limbi care pot fi de aceeaşi origine, sau de origini diferite, însă careprezintă analogii de structură. Structura este aceeaşi , sau în mare parte aceeaşi , dinpunct de vedere formal, nu şi material. De exemplu, limba ungară şi limba turcă seaseamănă foarte mult din punct[ul] de vedere al structurii - sunt limbi care senumesc aglutinante , care, ori n-au nimica de-a face din punctul de vedere al

originii, ori, dacă există vreun raport genealogic, aceast raport genealogic se pierdeîn negura vremilor. Limbi aglutinante se numesc limbile care au următorulprocedeu ca procedeu de bază în stuctura lor: fiecare funcţiune gramaticală eexprimată de un singur instrument, şi totdeauna de acelaşi, însă fiecare funcţiune eexprimată de alt instrument. Deci, dacă trebuie să spui la un cuvânt nu numai„plural", ci, de exemplu, şi „plural" şi „locativ", sau un caz oarecare, atuncea ainevoie de două sufixe. Dacă mai ai încă o funcţiune, de exemplu, „posesiv",atuncea trei sufixe, şi de obicei acelaşi sufix. C u totul altfel decât procedeul care senumeşte flexiune, unde un singur instrument, şi nu totdeauna acela§i, poate exprimao serie de funcţiuni. De exemplu, arum - să spunem - în limba latină: „genitiv" şi



15 0 Eugen iu Coşeriu 8

„plural", însă nu peste tot; în altă declinare, nu arum ci, de exemplu, um sau -iunı ş.a.m.d. Deci, în acest sens, de exemplu, ungara şi turca, sau toate limbile numitelimbi „turceşti" sau „turcice", sunt limbi agluîinante.

Fără îndoială, cea mai interesantă este caracterizarea tipologică, şi, într-unsens, este şi cea mai originală; cea mai tradiţională este cea genealogică. Şi aicivom încerca, totuşi, să facem anumite precizări şi cu privire la această caracterizaregenealogică, mai ales în raport cu ce s-a făcut sau ce nu s-a făcut şi ar fı trebuit săse facă în lingvistica românească.

Spuneam că baza caracterizării genealogice este aceasta: comparaţia întrelimbile din aceeaşi familie şi comparaţia între aceste limbi şi baza lor istorică, încazul acesta, aşa-zisa latină vulgară sau latina vorbită. Din acest punct de vedere,spuneam: schimbarea aicea este divergenţă, este îndepărtare între limbile careprovin din aceeaşi limbă mai veche. în acest caz, cea mai veche frontieră în ceea ce

numim România, adică tot teritoriul romanic, este frontiera între România orientalăşi cea occidentală. Limba română ţine de România orientală. Şi anume, aceastăRomânie orientală e separată de România occidentală printr-o „linie" care treceprin Italia, şi anume „linia" numită Spezia-Rìmini, care desparte Italia continentalăde Italia peninsulară p ropriu- zisă, între L a Spezia pe Marea Tirenianā şi Rimini peMarea Adriatică. Această linie lasă în afara celor două zone, ca o zonă particulară,care este atuncea delimitată indirect, insula Sardinia cu sarda, care nu poate ficlasificată nici cu România orientală, nici cu cea occidentală, fiindcă are trăsăturicomune cu amândouă, şi trăsături specifice ale ei.

C e desparte din punct de vedere lingvistic aceste două Romanii?Sunt, mai ales, două fenomene. Primul este un fenomen fonetic, însă cu mari

urmări în gramatică, în morfologia acestor limbi: anume, modul în care este tratat5-ul final, adică fonemul s la sfârşitul cuvintelor sau al formelor. Şi anume, din latinaarcaică deja, acest fonem, s final, dispărea în anumite condiţii, adică dispărea cândera după o vocală scurtă şi cuvântul următor începea cu o consonantă. Aşa că, deexemplu, se spunea cras (adică „mâine") amabo, însă se spunea crah carefo (saucarebq) „mâine nu voi avea", fiindcă urma un cuvânt care începea cu o consonantă.

In latina vulgară de mai târziu se întâmplă următorul lucru. Acest s final esterepus peste tot, la nord şi la vest de linia Spezia-Rimini. Deci, aceste limbi suntcaracterizate toate prin faptul că, în această epocă veche, păstrează pe s final, şipână astăzi, în cazul limbii spaniole, a[l] catalanei şi a[l] portughezei. în francezănu se mai păstrează, dar îl vedem încă scris, şi se păstreză în condiţiile de ĭiaìson,

adică atunci când se leagă cuvintele unele de altele. Pe când latina orientală,dimpotrivă, suprimă în toate cazurile pe acest s final. Şi ce produce aceasta? -S eraîn limba latină o terminaţie importantă fiindcă o găseam în declinare, la plural, deexemplu, şi chiar la declinările vocalice, la acuzativ plural: aquilas, amicos ş.a.m.d.Era , în acelaşi timp, morfemul de persoana a IΙ-a la verbe, adică amo - amas,teneo-tenes ş.a.m.d.

Care sunt urmările dispariţiei acestui -sΊ

Limbile [romanice] orientale reduc declinarea, sau tipurile de declinări dinlimba latină, numai la două. Adică, ori casă - case, sau, în italiană, casa - case.




fiindcă au numfií terminaţie vocalică, nu-1 mai au pe -s , ori, să spunem, par ~ pari,

sau palo - pali în italiană, adică numai două forme de plural: ori e , ori -/. Deci, lafel în rom ână şi în italiană, fiindcă limba italiană literară şi comună s-a format pebaza unui dialect la sud de această linie Spezia-Rimini, pe când limbile [romanice]

occidentale au trei declinări, adică trei forme de plural. Adică, au forma casa -casas, de exemplu, în spaniolă, unde se vede până astăzi acest s final, amigo -amigos, luz - luces, adică trei forme de plural: -as, -os, es. Şi, tot aşa, devine

morfem de persoana a IΙ-a la verbe, în România orientală, -/, adică eu cred - tucrezi, în italiană io credo - tu credi, pe când în România occidentală rămâne acest -sca morfem de persoana a IΙ-a, şi este ceea ce caracterizează persoana a IΙ-a în tot sistemul. Chiar acolo unde nu era un -5 în limba latină, în formele populare aleacestor limbi se pune un -s la persoana a IΙ-a. De exemplu, lat. amavisti nu avea un

-5 şi a rămas aşa: în spaniolă amaste, însă popular se spune amastes, fiindcă, dacă epersoana a IΙ-a, trebuie să aibă -s ; deci, acest fenomen cu mari urmări înmorfologie: două declinări, sau trei declinări, şi conjugarea diferită.

Şi al doilea fenomen este un fenomen fonetic foarte important, anume modul

în care sunt tratate aşa-numitele consonante velare, adică c şi g. Precum ştiţi, înlimba latină, încă în epoca clasică, ceea ce e scris ci, ce, gi, ge se pronunţa chi, che,ghi, ghe, adică Cicero [chichero], genu [ghenu] ş.a.m.d. în limbile [romanice]

orientale, cum se spune, se palatalizează aceste consonante şi se ajunge până lafaza [ĉ] , adică caelum > rom. cer, it. cielo, de exemplu, pe când în limbile

romanice occidentale trec mai departe şi ajung să se asibileze, să devină / > s, ca înfranceză {cieľ), ca în spaniolă {cielo), unde a ajuns, în limba exemplară din Spania,

până la [θ] , consonantă interdentalā; însă în toată spaniola din America, şi chiar şiîn Spania, în sud, în Andalucía, a ajuns până la [s], adică [sielo] ş.a.m.d.

Nu s-a întâmplat acest lucru în acelaşi timp peste tot, însă rezultatul a fostacesta. D e exemplu, între limbile [romanice] orientale, în dalmata de sud - dalmata

este o limbă romanică care a dispărut, ultimul vorbitor, pe care-1 chema Tony

Udaina (în dalmata) sau Antonio Udina (în italiană), a murit în anul 1898 - existăîn documente şi se ştie că, în dalmata de sud, cea care se vorbea pe la Ragusa (azi,în croată, Dubrovnik), se păstra încă ch i (cum se păstrează în sardă până astăzi),adică nu ca în română cerb, sau ca în italiană cerbo, ci cherbu, cu [k]. Şi în română

s-a întâmplat, mai târziu decât în Italia, fără îndoială, această schimbare, fiindcă înromână mai avem resturi încă de o pronunţare [k]. Un cuvânt care este un rest depronunţare [k] e chingă, care vine din lat. cingula, şi s-a făcut din cingula > clinga,şi deci era încă [k], şi nu [ĉ] , pe când în italiană e cinghia, cu [ĉ] .

Pe urmă, mai sunt alte fenomene, secundare, însă unele destul de importante,în ceea ce priveşte ritmul limbii. Şi anume, ştiţi Dumneavoastră că numimproparoxitone cuvintele care sunt accentuate pe a treia silabă de la sfârşit. Limbile[romanice] orientale păstrează acest tip de accent, şi deci avem cuvinte ca pieptene,din forma generală în latina vulgară pectine, sau în italiană pettine, pe când înspaniolă, în franceză, adică în general în România occidentală, sunt reduse aceste




cuvinte numai la două silabe, şi deci în spaniolă este peine (accentul rămâne totacolo, însă nu mai este a treia [silabă] de la sfârşit), sau în franceză peigne, tot aşa,redus numai la două silabe. Aceasta caracterizează ritmul limbii române, care, cumvedeţi, e, în acest caz şi în multe alte cazuri, ca cel al limbii italiene, şi anume alitalienei toscane, ceea ce ne arată atuncea aceste relaţii particulare între limba

română şi limba italiană în cadrul general al limbilor romanice. U n savant italian,

Giuliano Bonfante, spunea despre limbile romanice că, dacă toate limbile romanice

sunt surori, atunci limba română şi limba italiană sunt surori gemene, adică sunt

cele care se aseamănă mai mult din aceste motive, şi din altele. Acest fapt este, dealtfel, şi baza dialectologiei comparate între italiană şi limba română, adică întredialectele din centrul şi din sudul Italiei şi limba română, fiindcă, tocmai, existăaceste coincidenţe între aceste limbi.

Se înţelege că cu aceasta nu spunem încă totul. Există şi alte relaţii. Mai întâi

există un fapt foarte curios. în istoria limbilor, de multe ori în colonii, în regiunilecolonizate mai târziu, se păstrează forme mai vechi. Este una din normele

lingvisticii spaţiale a lui Matteo Bartoli, care se numeşte „norma deľaria seriore",

adică „norma zonei mai târzii". De ce? Fiindcă de multe ori se poate întâmpla acest

lucru, că după ce s-a colonizat, rămâne forma care exista în timpul colonizări i , ş i ,dimpotrivă, în centru, de unde a plecat colonizarea, formele sunt înlocuite prin alte

forme mai noi, iar în colonii se păstrează aceste forme mai vechi. A ş a c ă franceza

din Québec e o franceză mai arcaică decât franceza din Franţa, fiindcă s-au păstratforme mai vechi, tocmai într-o arie mai târzie. Şi, din acest motiv avem, de multe

ori, aceste relaţii cu alte zone, care ori păstrează, ori nu păstrează, dar avem faptul

că avem forme mai vechi în limba română decât formele care s-au afirmat în altelimbi romanice, sau chiar în limbile centrale. Aşa că, de exemplu, în cazul formelor

păstrate în limba română, o serie de verbe, care sunt verbele încă clasice, s-aupăstrat în limba română - în parte s-au păstrat sporadic şi în alte dialecte romanice

, însă nu s-au păstrat în marile limbi romanice din Occident, sau au fost înlocuiteprin alte forme. D e exemplu, verbul a şti, adică scio - scire în limba latină, sauverbul a începe < incipio. Şi ştiţi, de exemplu, că în franceză sunt peste tot inovaţii,şi tot aşa şi în italian ă, ad ică „a şti" - it. sapere, fr. savoir [< lat. sapere}, „aînce pş" ~ i t· cominciare, fr. commencer [< lat. *cuminitiare]; sau a înţelege [< lat.intelligere], tot aşa, un verb clasic: it. capire, fr . comprendre [< lat. comprendere]

ş.a.m.d.; sau alb [< lat. albuş] în limba română, înlocuit printr-un element germanic

în limbile occidentale, adică it. bianco, fr. blanc, sp. blanco ş.a.m.d. Sau uneoriforme, ca, de exemplu, forma împărat, unde se păstrează în limba românănominativul latin [lat. imperator]; de altfel, nici cuvântul nu s-a păstrat peste tot: înlimbile occidentale, uneori, este un latinism reintrodus din limba latină, pe când înlimba română s-a păstrat neîntrerupt, probabil fiindcă aicea aveam şi un împăratmai aproape, la Bizanţ ş i , deci, se vorbea de acest împărat al Imperiului de Orient.

Sau un fenomen destul de general, chiar în anumite absenţe. în limba latinănu exista încă adverbul în -minte; apare în latina vulgară, după părerea mea, subt

influenţa greacă, In limba greacă zicem asfalei fremi, atuncea, în limba latină,



11 Limba română - limbă romanică 15 3

secura mente adică „cu minte sigură", sau „cu intenţie sigură", şi atuncea devine

unadverb;

pe când înlimba

latină clasică ştiţi căadverbele, cele

maimulte,

pur şisimplu erau sau ca adjectivul, sau se formau de la adjective, de exemplu, cu e ,ca la noi în cazul lu i bine. E i bine, în limba română nu s-a răspândit adverbul în-minte, care este peste tot în limbile occidentale, în afară de extremul sud al Italiei,şi s-a păstrat, ca procedeu mai general, tocmai adjectivul, ca în latină, adică neutrul

adjectivului, care devine formă de adverb. Şi în alte cazuri, tot aşa, fenomene deabsenţă pot fı fapte de conservare, de păstrare a unei stări lingvistice mai vechi.

Sau, tot aşa, în legături între limba română şi alte limbi conservatoare, dinalte motive, cum este sarda. Avem şi tot felul de coincidenţe cu sarda, cum ar ficonsonantele labiale, în iapă, şi în sardă ebba; sau în limbă: în sardă se spune exacttot aşa ca în româneşte, adică limba (şi o gramatică sardă are acest titlu: Limba

sarda). Insă aceasta este o inovaţie, nu este un fapt de păstrare, de conservare. Insă,de exemplu, verbul de care spuneam mai înainte, verbul a şti, este şi în sardă totaşa: ischire; şi sarda păstrează pe [ƙ], ca în limba latină clasică.

Apoi, din alte motive, există alte relaţii, care, tocmai, ne îndepărtează deitaliană, şi anume prin aşa-zisa „normă a zonelor laterale". Ce se întâmplă? Ingeneral, schimbarea lingvistică pleacă din anumite centre şi, din aceste centre, serăspândeşte în tot teritoriul unei limbi şi poate ajunge până la limitele acestuiteritoriu, sau poate să nu ajungă. Şi atuncea, formele mai vechi se păstrează înzonele laterale, fiindcă n-a ajuns până acolo inovaţia, faptul nou, schimbarea.Aceasta explică coincidenţele între limba română şi limba spaniolă şi portugheză,

nu faptul că ar fi fost contacte între aceste trei limbi. N-au existat contacte, fiindcăspaniolii erau la marginea occidentală, şi noi la marginea orientală, însă tot felul defapte noi din centru, care se răspândeau de la Roma şi ajungeau să cucerească Italiaşi Galia, nu ajungeau până în Dacia şi până în Hispania. D e exemplu, în zonelaterale avem, pentru a spune „mai", pe magis în forma asta: mai în limba română,mas în spaniolă, pe când în centru se răspândeşte plus, adică più în italiană şi plus

în franceză. Sau, există o cronologie a formelor pentru ideea de „frumos". Formamai veche, clasică, este pulcher, care dispare peste tot. Pe urmă, o formă nouă, careajunge să se răspândească în tot teritoriul latinesc, este forma formosus. Şi apoiformosus este înlocuit în centru de o formă mai nouă, bellus, care la începutînseamnă ceva ca „bunicel" (ca în spaniolă bonito, care, în acelaşi timp, înseamnă

„frumuşel"). Şi rezultatul care este? Avem beau, belle în franceză, bello în italiană,pe când în română frumos şi în spaniolă hermoso (scris cu h din motive ale istoriei[limbii] spaniole). Sau, în centru se răspândeşte illa hora, adică „în acel timp", şiatuncea avem allora în italiană, alors în franceză, pe când în zonele laterale rămâneforma veche, clasică - deşi schimbată, însă e aceeaşi bază - tune, adică entonces înspaniolă, atunci în limba română. Sau, în centru se răspândeşte sau pecora sauvervex pentru a spune „oaie ", pe când în zonele laterale se păstrează cuvântul ovis,în limba română chiar în forma originară, clasică: oaie (< ovem), pe când în limbaspaniolă se păstrează un diminutiv, ovicula, care dă oveja. Sau, în centru serăspândeşte tabula, în zonele laterale rămâne forma mai veche, mensa; şi atuncea




avem masă în limba română, mesa în spaniolă, şi în centru: it. tavola, fr. table.

foi τna mai nouă. Sau, în centru se răspândeşte sabulum: sabie în franceză, sabbia în

italiană; în zone laterale se păstrează cuvântul mai vechi arena pentru „nisip", pecare îl au spaniolii şi portughezii până astăzi, şi pe care-1 avem şi noi, tocmai lamarginea orientală a romanităţii: în Transnistria se păstrează arinŏ pentru nisip (n-a

fost înlocuit cu acest element slav).

Deci, cum vedeţi , o serie de relaţii care au aceste motivări istorice, şi aceasta

— toate ele împreu nă — caracterizează limba română din punct de vedere

c./ genealogic. Când studiem genealogia trebuie însă să ţinem seama - şi acest lucrumă interesează poate mai mult decât faptele elementare expuse şi, de altfel, şidestul de bine cunoscute - de patru lucruri.

Primul. Ceea ce numim noi „latina vulgară", adică latina vorbită, e o limbă| profund influenţată de limba greacă din foarte multe motive, printre altele, faptul că

rį \ religia creştină s-a răspândit cu limba greacă. Apoi faptul că , deja în Roma veche,

' greaca ţinea de educaţia normală a romanilor. Ba mai mult, se începea educaţialingvistică cu greaca şi pe urmă se trecea la limba latină, cum ştim din CenaTrimalchionis, unde vorbeşte Trimalchion de băiatul lui şi spune că băiatul astudiat deja destul limba greacă, şi acuma a început şi cu limba latină, adică dupălimba greacă. Roma a fost, în epoca imperială, în realitate, un oraş cosmopolit,

adică unde pătura superioară, destul de redusă, era de viţă veche romană, pe cândrestul, mai ales negustorii şi păturile inferioare, erau mai ales orientali şi ajungeau

la Roma cu limba greacă. Nu ştiu dacă, într-adevăr, se poate ajunge până la acest

punct, însă un istoric rus, Rostovţev, istoric al Romei, susţine că, la un moment

dat, în epoca imperială, 90% din populaţia Romei erau neromani, adică erau străini,şi străini şi de limbă. Deci, şi alte diferite motive.

Şi această influenţă grecească nu se arată, nu apare numai în forme - formele

materiale , ci mai ales în conţinuturi, adică sunt calcuri lingvistice, sau, cum sespune de multe ori, e materie latină şi conţinut - sau gând - grecesc. Aşa, deexemplu, cu m spunem intelligere sau intellegere în limba latină, în greacă sespunea συλλαµßάvω , care însemna „a apuca". în germană avem aceeaş i imagine:

begreifen „a înţelege"; greifen înseamnă „a apuca", „a agăţa", şi begreifen „aînţelege". Şi , atuncea, grecii care vorbeau latineşte sau cei care ştiau şi greaca şilatina au făcut un calc lingvistic şi l-au făcut pe comprehendere, din cum, care

corespunde lui o υ ( σ υv ) , şi prehendere „a lua, a prinde", care corespunde luiλ α µ ß ά vω , , a lua". Sau, să spunem, în spaniolă şi în portugheza, pentru „a mânca"avem verbul lat. comedere (adică verbul clasic edere, însă cu acest cum) „a mâncaîmpreună", ceea ce reproduce verbul grecesc synestiein, adică, tot aşa, „a mâncaîmpreună". Sau, să spunem, forme gramaticale tipice în limbile occidentale, şi încazul acesta şi în italiană. S-a format, de exemplu, un „viitor imediat" cu verbul „amerge", adică je vais faire în franceză, voy a hacer, voy a deċir în spaniolă, vo u

facer în portugheză ş.a.m.d.; în greacă exista acelaşi lucru, se forma cu verbul „amerge" un tip de viitor, adică sp. vo y a decir, fτ.je vais lire: gr. ê p χ o µ o u λ i ξ o v , cu



erhomai, care înseamnă „a merge, a înainta" ş.a.m.d. în acest sens - fapte de

conţinut grecesc în straie latineşti, adică cu parte materială latină.E i bine, în acest caz limba română are mai puţine grecisme decât toatecelelalte limbi romanice - adică grecisme de acest tip, de conţinut - şi, tocmai,'

dintre cele mai caracteristice şi cele mai răspândite sunt în limba română mai

puţine. Sunt câteva grecisme vechi, cum este petra „piatră", care se găseşte pestetot, de altfel, sau - specific pentru limba română - drum, de exemplu, însă numai

cu puţine grecisme de conţinut . Dacă nu admitem că au fost înlocuite acesteelemente prin elemente slave - şi în unele cazuri nu putem admite fiindcă a rămascuvântul latinesc, ca, de exemplu, în cazul lui intellegere , trebuie să admitem că

limba română s-a format departe de Grec ia şi de teritoriul elenic, şi nu imediat

lângă acest teritoriu, sau că inovaţiile acestea plecau, în realitate, de la Roma şi

n-au ajuns până în Dacia, care era deja ocupată de goţi. Deci, acest fapt este unsubiect de cercetare până astăzi.

A l doilea fapt de care trebuie să ţinem seama: limba română trebuie

considerată totdeauna în relaţie cu toate limbile romanice. Greşeala tipică a

lingvisticii româneşt i , care nu se arată numai aicea, ci şi în alte cazuri, este că limba

română e considerată numai în raport cu limba franceză, şi numai cu limba

franceză modernă, pe care o cunosc lingviştii noştri. Şi atuncea, se consideră ca

fapte specifice limbii române , sau, eventual, se caută altundeva - cum vom vedea -

explicaţia acestor forme, fiindcă nu există formele în franceză, în francezamodernă; pe când aceste forme există în alte limbi romanice, peste tot, şi există în

spaniolă, în portugheză, în italiană şi chiar şi în franceza mai veche, dar nu înfranceza actuală. Un caz foarte general este, de exemplu, cel cu verbele reflexive.

Graur găseşte şase tipuri de verbe reflexive (adică cu formă reflexivă) - ca, de

exemplu, a se teme , care nu sunt reflexive în franceză, şi găseşte toate acestetipuri în limbile slave. Şi, atuncea, spune: iată, e vorba de influenţa slavă. S-ar

putea să fíe, însă acesta nu este un argument, fiindcă întâi trebuie să căutăm în

celelalte limbi romanice. Ei bine, aceste şase tipuri - chiar şi tipul a se teme, şi

chiar şi tipul verbelor „f iz io log ice" , se găsesc toate în spaniolă. Toate! Deci, mai

întâi trebuie să arătăm că nu sunt romanice, că nu e nici o legătură cu spaniola şi

că , într-adevăr, provin din limbile slave. A d i c ă , s-ar putea, însă nu prin faptul că

lipsesc din limbile romanice, fiindcă în limbile romanice nu lipsesc. Sau, în

lingvistica românească , de multe ori, se descoperă ceva într-o limbă romanică, şi se

spune: iată un paralelism foarte interesant între limba română şi această limbă. De

multe ori paralelismul nu e într-adevăr autentic şi e autentic în alte limbi. De

exemplu, cineva a găsit că şi în spaniolă se spune, ca în limba română, merge pe

zece ani: sp. va por los diez años. Nu, în spaniolă asta înseamnă altceva, nu

înseamnă că „a împlinit 9 şi merge pe 10 ani", ci înseamnă că „are, mai mult sau

mai puţin, 10 ani", că poate avea 9, 10, 11, pe când în italiană, da: în italiană, va pergli dieci anni înseamnă exact acelaşi lucru ca în limba română. Deci, paralelismul

există, însă e cu limba italiană. Sau, altcineva descoperă, şi se miră, că şi portughezii

spun albină lucrătoare: port. abelha aureira. Da' care l imbă romanică nu spune aşa?




Toate limbile romanice spun aşa, adică fr. abeille aurière, it. ape operaia, sp. abeja

obrera. Toate spun aşa. Deci, nu putem spune „iată un paralelism foarte curios culimba portugheză", când există peste tot. Deci, principiul: a se compara totdeaunalimba română cu toate limbile romanice, şi nu mai ales cu franceza, sau nu numaiunde s-au constatat coincidenţe care pot fı întâmplătoare.

A l treilea lucru de care trebuie să ţinem seama este importanţa limbii româneγ pentru reconstruirea bazei înseşi a limbilor romanice, adică reconstruirea latinei' γulgare. Mai ales în ultimul timp s-a dezvoltat o teorie care, în realitate, neagă

existenţa latinei vulgare, că n-a existat niciodată, s-a vorbit totdeauna pur şi simplulimba latină şi erau anumite diferenţe, însă aceste diferenţe din limba vorbită s-augeneralizat foarte târziu. Deci, în Franţa s-au generalizat prin secolul al VΙII-lea sau

al IX- lea , sau chiar mai târziu. Sau, s-a spus (aceasta n-a fost acceptată în general,însă s-a susţinut): în realitate limbile romanice sunt limbi mai mult sau mai puţin

artificiale, limbi construite de către cei care ştiau bine limba latină şi care auconstruit aceste limbi noi, le-au „normalizat", cum se spune.

E i bine, două lucruri se opun acestor concepţii .Mai întâi, unitatea limbilor romanice. Cum s-ar putea ca în toate limbile

romanice să găsim aceleaşi fenomene - sau în mare parte aceleaşi - dacă peste tots-au născut târziu şi în mod independent? A d ic ă , cum a ajuns şi Franţa tot la „amavut", şi spaniola tot la asta, şi italiana tot la asta ş .a.m.d? Adică, unitatea aceastatrebuie să fie o unitate veche. 'rǻ ¡¡¿Ĺ

A l doilea argument este existenţa însăşi a limbii române. Adică, aceastălimbă s-a dezvoltat numai pe baza limbii vorbite, şi această limbă prezintă toate

aceste coincidenţe de structură - structură fundamentală - cu limbile occidentale,adică aceleaşi forme perifrastice la verb, aceleaşi tipuri de declinare, de exemplu,cum spuneam, forma pluralului ş.a.m.d., ca italiana. Fără îndoială că, dacă leprezintă, le prezintă dintr-o epocă mai veche. Toate aceste fapte trebuiau să fie maivechi şi trebuiau să fie şi mai mult sau mai puţin curente, adică caracteristicepentru toată latina vorbită curent, latina de toate zilele. De aicea importanţa limbiiromâne. Dacă ceva există în limba română şi este un element moştenit în limbaromână, atuncea suntem siguri că şi în alte limbi poate fi un element moştenit , şi nuun element introdus mai târziu, mai ales în cazul limbii italiene. în limba italiană seîntâmplă următorul lucru: de foarte multe ori forma pe care ar avea-o un latinismeste exact aceea pe care o are şi un element moştenit, f iindcă schimbările în italiană

au fost foarte puţine. Deci, nu putem şti, prin italiană, dacă o formă ca maturo e unlatinism introdus foarte târziu, sau dacă e un element moştenit, f iindcă, dacă ar fimoştenit , ar fi maturo, şi, dacă ar fi introdus anul trecut, tot maturo ar fi. Pe când înfranceză, e evident, fiindcă acolo avem mur, şi atuncea e evident că este un elementmoştenit , şi s-a schimbat cu totul. Atunci Matteo Bartoli, lingvistul italian de careamintisem, a luat aceasta ca un criteriu de bază pentru a stabili elementelemoştenite , mai mult sau mai puţin sigur, în italiană: dacă existau în română. Seînţelege că uneori ne putem înşela. De exemplu, demn în limba română are exactforma pe care ar fi avut-o dacă ar fi fost un element moştenit . Adică, e ca şi lemn,




exact: din dignum - demn, ca din ¡ignum - lemn ş.a.m.d. E probabil un element

făcut de latinişti, şi făcut bine, fiindcă ei ştiau cum s-au schimbat celelalte: aveau

semn, aveau lemn ş.a.m.d. şi au făcut la demn tot aşa. însă, în general, e un criteriufoarte important pentru această reconstrucţie a latinei vulgare.

Şi, în sfârşit, factorul de care trebuie să ţinem seama este cronologia relativă a

faptelor în cazul dialectelor limbii române. De obicei, se spune că dialectul mai

consevator este cel aromân. Şi este adevărat că dialectul mai conservator este cel

aromân, în fonetică şi în anumite forme latineşti; în altele s-a dus mult mai departe.

Insă nu trebuie să generalizăm acest lucru, să credem că toate elementele din

dialectul aromân sunt şi elemente mai vechi, sau că dialectul aromân are cele mai

multe elemente latineşti. Dimpotrivă, dialectul care are cele mai multe elementelatineşti păstrate este dialectul dacoromân. De exemplu, forme ca a cugeta nu

există în dialectul aromân, pe când această formă clasică încă, cogito în latină, se

păstrează în dialectul dacoromân. Uneori, păstrarea aceasta este sporadică şi

parţială. Şi aicea, din nou, o temă de cercetare: aceste cuvinte care s-au păstrat.Unele au dispărut între limba veche şi limba actuală: de exemplu, vipt (< lat.

victus), care însemna „provizii, alimente" (în italiană viptó). Altele au fost reduse

uneori numai la anumite expresii: de exemplu, lat. vado există şi în dialectul

dacoromân, în expresii de tipul mai va: până atunci mai va: sau lat. descendere „a

coborî", îl avem în expresia, care poate nu se mai înţelege: pe decinderea Dunăriila vale, adică „pe coborârea Dunării", care de altfel e şi tradusă în expresia la vale.

Sau, pentru aprinde, s-a răspândit tocmai această formă populară, lat.

apprehendere (care se găseşte şi în spaniolă), dar există şi incendere. Dar unde? Ca

participiu, în expresia cuptorul încins: cuptorul încins nu este un cuptor care are o„cingătoare", ci este cuptorul aprins, cuptorul cu jăratec. Deci, ar trebui o cercetare

a tuturor acestor elemente latineşti şi, tot aşa, ar trebui să cercetăm care cuvinte,

chiar latineşti şi vechi, se reduc sau se elimină încă în limba actuală, fiind înlocuite.De exemplu, din ce în ce mai puţin se întrebuinţează, sau s-a fixat pentru anumite

întrebuinţări, verbul a petrece; a petrece, în sensul „a însoţi pe cineva la plecare

până undeva" se întrebuinţează din ce în ce mai puţin, şi se spune vă însoţesceu...ş.a.m.d., şi nu vă petrec până.... Sau, un verb aşa de util - din punct[ul] de

vedere al unui lingvist şi a[l] unui istoric al limbii , ca verbul a drege, e înlocuitmereu, şi tot mai mult, chiar şi în vorbirea populară, prin verbul nou, a repara, şi

nu se mai „drege" aproape nimica. Şi vrebul a rămas în anumite expresii, în na-ţi-ofrântă că ţi-am dres-o, sau a rămas în a-şi drege glasul, de exemplu. însă nimeni

nu spune că s-a dus să-i „dreagă" maşina sau automobilul: deci, se „repară", şi

atelierul nu mai este „de dres", ci este „de reparat". Ar fi foarte interesant să se

vadă - tot aşa, în acest cadru mare de caracterizare genealogică a limbii române -

latinismele (adică elementele vechi) care dispar, latinismele care au dispărut,latinismele care s-au redus aproape numai la anumite expresii .

' Sfârşitul prelegerii din 7 mai 2001.



158 Eugeniu Coşeτiu 16

La noi, problema se pune cu privire la multe elemente de vocabular (nu prea

multe, însă) şi e complicată prin faptul că ori albaneza are acelaşi substrat, ori are

un substrat asemănător, şi deci aceste cuvinte se găsesc de foarte multe ori şi în

limba albaneză şi ar putea ori să fie albaneze în limba română, ori să fie de substrat- din acelaşi substrat - şi în albaneză, şi în limba română. Sunt cuvinte, deexemplu, caghiuj, gânj, mal, sâmbure, fărâmă, ceafă, barză ş.a.m.d.

In general, până acuma au fost susţinute cele trei păreri posibile, adică, oritoate aceste cuvinte vin dintr-un substrat comun şi, deci, fără influenţă albanezăasupra limbii române, ori [vin] toate din albaneză, fără nici o deosebire întresubstrat şi influenţa albaneză, ori unele - şi asta este soluţia cea mai recentă -

[provin] din albaneză, şi celelalte - chiar dacă se găsesc în albaneză - dinsubstratul nostru, din acest substrat daco-getic sau daco-tracic. De exemplu, eaproape cu totul sigur că barză provine din albaneză, deşi în albaneză nu înseamnă

„barză", ci înseamnă „alb": bardhë; adică, în română este „pasărea albă", prinexcelenţă. Şi, dimpotrivă, este sigur că, de exemplu, mal - care şi acesta înseamnăîn albaneză nu „ţărm", ca în limba română, ci „munte" - este un element desubstrat specific, fiindcă ştim că şi o parte din noua Dacie sud-dunāreană s-a numit,tocmai, „Dacia Malurilor":Dacia Maluensis; adică, s-a luat deja acest cuvânt -

fără îndoială dacic - şi s-a latinizat, s-a făcut un adjectiv în limba latină.

Există şi un criteriu. Nu vă încarc memoria cu aceste lucruri, dar vă semnalez

că există şi un anumit criteriu, când sunt evoluţii deosebite. De exemplu, fărâmă şisâmbure au - în forma lor albaneză - acelaşi fonem iniţial, θ [th]. Şi atuncea, sespune: dacă au în limba română ƒ, e probabil că provin din albaneză; dacă au s, e

probabil că provin din substratul nostru, deşi există şi în albaneză. Adică, se aratăun fel de diferenţă dialectală deja în acest substrat. Tot aşa, e foarte probabil că, în

gramatică sau în sistemul limbii române, modul de a număra de la zece până la

douăzeci - unsprezece, doisprezece - nu e slav, ci tot din substrat se găseşte înaceeaşi formă, adică „unu deasupra lui zece" ş.a.m.d. (şi în albaneză „optsprezece":tetëmbëdhjetë „opt deasupra lui zece"), mai ales că în limba română sistemul acesta

este foarte vechi şi că în anumite cazuri s-a păstrat încă - deşi cu material nou,românesc - sistemul latin pentru ultimele numere înainte de douăzeci: anume, nunouăsprezece, ci douăzeci fără unu, nu optsprezece, ci douăzeci fără doi.

Bunică-mea nu spunea niciodată nouăsprezece, ci totdeauna numai douăzeci fărăunu, aşa cum se spunea în limba latină: undeviginti, duodeviginti pentru

„nouăsprezece", „optsprezece". Tot aşa, fără îndoială - dar trebuie să fie făcutecercetări speciale - anumite expresii, care se g ă s e s c numai în albaneză: ori provindin albaneză, ori provin din substrat. De exemplu, cu cale, în sensul de „drept", de,Just": am găsit cu cale să fac următorul lucru; tot aşa, şi în albaneză: me udhë -

„cu cale", adică „cu drum", exact ca în limba română.

Apoi, ţine de genealogie - se înţelege - şi superstratul, fiindcă şi acesta a datceva compoziţ ie i înseş i a limbii. Şi, din nou, limba română aicea nu mai e

caracterizată numai ca limbă latină orientală, ci e caracterizată ca l imbă care are unsuperstrat specific, acest superstrat slav, care este caracteristic numai pentru limba




română; altfelı¡"îŝe găseşte foarte puţin în dialectele italiene marginale. însăsuperstratul slav cu greutate e superstratul limbii române, care corespunde pentru

toate celelalte limbi romanice - în cazul acesta şi pentru italiană - superstratuluigermanic. A d ic ă , toate celelalte limbi romanice au un superstrat germanic, foarteputernic în franceză - adică în franceza propriu-zisă, în Galia de Nord, mai puţinputernic în celelalte regiuni , însă peste tot un superstrat germanic. La noi, acestsuperstrat germanic aproape nu există. S-a susţinut, s-a încercat să se arate că maimulte cuvinte, cel puţin, provin din germană, sau că o parte din ele provin dingermană. Aşa, de exemplu, s-a susţinut cu privire la cuvântul strugure că arproveni din germană, sau, cu privire la cuvântul a cutropi (sau a cotropi), că parteaa doua, adică tropi, ar proveni din germanică, dintr-o limbă germanică, nunumaidecât din ger¾nană. Totul e cu totul nesigur. S-a scris şi o carte, a luiDiculescu, Die Gepiden, adică Gepizii, şi s-a susţinut că gepizii ar fí dat multecuvinte limbii române. Până acuma nu s-a putut demonstra aproape nimic. NiciGamillscheg, care a scris o carte, o operă în trei volume, România Germanica, nu aputut demonstra fără nici o îndoială anumite influenţe pe care le susţinea.

Deci, superstratul nostru specific este cel slav. Există cuvinte de originegermană, însă sunt - se înţelege - mult mai recente. Acestea sunt deja împrumuturidintr-un aşa-zis adstrat, ca, de exemplu, chelner. Acestea, evident, sunt dingermană, însă din germana recentă, sau din germana din Ardeal. De exemplu, de lasaşi - fără îndoială - avem forma, cel puţin, a cuvântului ochelari, care provinedintr-o formaţie de tip latinesc, se înţelege, sau cuvintele perj şi perjă, adică pomulşi fructul (dacă ştiţi Dumneavoastră ce este perjul: este prunul). Sau, poate, cel mai

vechi din aceste cuvinte este Moldova. Moldova e un cuvânt nemţesc în limbaromână, adică râul s-a numit, pur şi simplu, Moldau, l-au numit germanii, ca şicealaltă Moldau, în Cehoslovacia (cea care se numeşte în cehă Vltava, în germanăse numeşte Moldau); şi apoi a fost, mai ales, numele oraşului, al cetăţii Moldovei,care a fost Baia. Şi, de acolo s-a răspândit, s-a făcut din cetatea asta numeleregiunii, şi s-a ajuns la principatul Ţara Moldovei plecând de la Baia, de la acestcentru, care a fost, de altfel, una dintre capitalele vechi ale Moldovei.

Superstratul slav - nu-1 putem descrie acuma - este foarte complex. Vreaunumai să vă semnalez anumite caracteristici, care sunt foarte importante pentruevaluarea acestui superstrat. Mai întâi, influenţa este, fără îndoială, foarte profundă,

însă, în general, este nesistematică, adică această influenţă nu a ajuns să alterezestructura sistematică a limbii române, care rămâne structură latinească. Aşa, deexemplu, e probabil - deşi nu e cu totul sigur - că întrebuinţarea auxiliarului a fi laconjunctiv şi la optativ - să fì fost, să fi avut, aş fi fost, aş fi avut ş.a.m.d. - se ı datorează influenţei slave. însă sistemul de bază în limba română rămâne sistemul'latin şi romanic, cu opoziţia de bază între prezent şi imperfect, între „actual" şi„neactual", fiind imperfectul - nu cum se crede în general, sau cum este adesea, untimp trecut — numai „inactual", adică redus în efectivitatea sa, fără să fie în modnecesar „trecut", ceea ce este reducerea cea mai mare. însă poate fi şi „prezent",din punct de vedere pur şi simplu cronologic, cum este în frazele condiţionale -



160 Eugeņiu Coşeriu 18

de-aveam astăzi asta, îţi dădeam ş.a.m.d. , sau poate fı şi viitor, din acest punct devedere, cum este în aşa-zisul „imperfect ρreludic", adică imperfectul jocurilor decopii, care se găseşte, tot aşa, în toate limbile romanice: anume, acel imperfect prin

care copiii se pun de acord cu privire la rolurile pe care le vor juca în jocul care vaurma - atuncea eu eram regele şi tu erai regina, nu „acuma", ci în acest joc pe

care îl vom juca; tot aşa, şi în spaniolă ş.a.m.d., până, de exemplu, în spaniola din

Columbia: entoncesyo era elpolicia, y ustedes los ladrones, pero que se morían de

verdad „atuncea, eu eram poliţistul, şi voi hoţii, însă mureaţi într-adevăr" (mureaţiîn mod real, nu numai aşa, în joacă) ş.a.m.d. Fără îndoială, este un fapt slav

numărătoarea zecilor, de la douăzeci încolo. Numai macedoromâna a păstrat peviginti - arom. γìghin ţ „20", pe când în celelalte dialecte, şi în dialectul dacoromân,avem douăzeci, treizeci, patruzeci (adică formele de tipul triginta, quadraginta, pecare le-au păstrat celelalte limbi romanice, nu s-au păstrat).

In alte cazuri e mai greu de stabilit. S-a spus, şi se susţine de multe ori, căvocativul cu -o ar fı de origine slavă fiindcă, într-adevăr, se găseşte în limbi slave.Insă nu poate fi sigur, fiindcă vocativul românesc e cu totul altfel decât vocativulslav. A di c ă şi forma de vocativ, pur şi simplu, în limba română - chiar în acestecazuri - e forma identică cu nominativul, adică mamă şi nu mamo,fată şi nu fato (iarvocativul în -o are - precum vom vedea - o valoare specială, particulară în limbaromână, şi poate are şi altă explicaţie), în afară de faptul că vocativul românesc e

mult mai complicat - există un sistem al vocativului - decât vocativul în limbile slave.To t aşa, s-a susţinut că ar fi fost un fel de influenţă indirectă, cel puţin, faptul

că s-a păstrat în limba română neutrul, şi cu aceleaşi forme ca în latină, adică neutrulîn -a, ca ouă < ova, sau în -ora, ca în corpuri ş.a.m.d. E probabil, sau s-ar putea

susţine că, cel puţin, a fost o acţiune indirectă a slavei, fiindcă slava are neutrul, însăacest neutru [din română] corespunde exact neutrului - chiar şi ca forme - pe care îlgăsim în limba italiană, adică la singular [are formă de] masculin şi la plural [areformă de] feminin, ca în un uovo - le uova, sau în formele populare, tot aşa, şi

focora, lagora ş.a.m.d., cu -ora, şi cu acelaşi procedeu sistematic.

In fonetică, s-a susţinut că - mai recentă este teoria bine cunoscută a lui

Petrovici - tot sistemul consonantic al limbii române ar fi fost influenţat de slavă,şi s-ar fi stabilit o opoziţie fundamentală între consonante palatalizate şi consonanterotunjite, şi că asta ar putea da seama de alternanţe ca tânăr - tineri, vânăt - vinete

ş.a.m.d., adică: după consonantă palatalizată, alte vocale. E foarte îndoielnică toată

teoria. Nu vă pot spune acuma care sunt toate argumentele împotriva acestei teorii.Singurul fapt sigur nu priveşte sistemul fonologie, adică ceea ce se numeşte„inventarul", adică fonemele înseşi , ci numai distribuţia acestor foneme. Anume,

de exemplu, păstrarea lui a înainte de n. în cuvintele vechi latineşti avem ¡ana >

lână, pe când în cuvinte de origine slavă avem, de exemplu, rană - nu se spunerână, ci rană , şi prin acest fapt se naşte o problemă cu privire la cele câtevacuvinte, unde avem â, şi care au şi forme paralele în slavă, însă care pot fi explicateşi altfel. Anume, sunt aceste cuvinte celebre în lingvistica românească: jupan,

stăpân, stână, care au ă, ca şi elementele latine. Şi atuncea, aici s-au încercat alte




etimologii. De exemplu, în cazul cuvântului stână s-a spus că nu are nici o legăturăcu stana sau stano din slavă, ci că ar proveni din aestivana, adică ar fi, pur şi

simplu, un sinonim al lui văratec, dat fiind că stânele se împart în văratec şiiematec, şi stâna de vară ar fi fost aestivana, adică „cea de vară". Apropo de asta, efoarte interesant că - şi cu privire la neutru - de obicei, cuvintele neutre din slavă,cuvintele în -o (şi acesta e şi un argument împotriva influenţei slave) au fost adaptateîn limba română ca feminine, şi astfel, de exemplu, milă, cu ă, şi, tot aşa, în altecazuri cu ă, ca feminin, şi nu ca neutru. Adică - să spunem aşa - simţul limbii cuprivire la neutru era, fără îndoială, altul, era cel pe care îl găsim în limba italiană.

In al doilea rând, aceste elemente slave sunt, din punctul de vedere al limbiiromâne, în general neanalizabile, adică nu mai putem identifica în ele elementeledin care provin. De exemplu, în zăpadă nu mai vedem verbul paşti, sau padati „a

cădea". E un cuvânt simplu pentru noi, nu e cuvânt cu za- şi cu pada. Sau, săzicem, în izvor nu mai vedem un iz- „din" şi un verb care ar însemna „a se isca, ase ivi, a ţâşni" ş.a.m.d. Pentru noi e un cuvânt simplu. Până şi în cazul cuvintelorfoarte complicate, de exemplu, mironosiţă: nu mai vedem în mironosiţă „purtătoareade mir", deşi asta ar fi compoziţ ia ei slavă; pentru noi e un cuvânt simplu, pe caretrebuie să-1 învă ţăm ca atare.

în al treilea rând, în general, influenţa slavă priveşte, mai ales, amplificarea,lărgirea vocabularului, şi deci, mai ales, vocabularul tehnic, nomenclatura pentruobiecte, funcţii ş.a.m.d. De aceea, multe din aceste elemente îmbătrânesc, seînvechesc şi chiar dispar cu timpul, fiindcă nu ţin de structura fundamentală a lumii

şi a vieţii. Aşa că, de exemplu, un cuvânt ca ispravnic a fost un cuvânt foartegeneralizat un timp, dar acuma e un cuvânt, fără îndoială, uitat de cei mai mulţi.Fără îndoială, există - şi nu sunt puţine - şi cuvinte care ţin de vocabularul numit„vocabularul de bază" al limbii, totuşi nu în cantitatea în care pretindea, sau credeacă există, Graur, care nu punea între cuvintele de bază, de exemplu, cuvântulbiserică (din motivele lui!) şi, deci, găsea mai multe cuvinte slave şi în vocabularulde bază decât s-ar fi putut stabili în realitate. însă, deşi există şi foarte multecuvinte în vocabularul de bază, totuşi sunt, mai întâi, anumite domenii centrale alelumii şi ale vieţii, unde n-au pătruns elemente slave în vocabularul de bază, deexemplu, natura ca atare - cerul, stelele, luna, soarele ş.a.m.d. , relaţiile de rudenie(primele relaţii umane; aicea maică are o poziţie marginală) şi celelalte sunt de

origine latină, până şi cumnaţii: toate, elemente de origine latină. Şi, mai ales,greutatea elementelor slave în vorbire nu se poate compara cu cea a elementelorlatineşti. Deja Hasdeu semnalase - criticând sau precizând cu privire la uneleafirmaţii ale lui Cihac - că circulaţia cuvintelor de origine latină e cu multsuperioară circulaţiei cuvintelor slave. Şi cita, de exemplu, un cântec popular - odoină din Dobrogea , unde se prezentau numai elemente latineşti, dar un astfel detext nu s-ar putea compune numai cu elemente slave, nici măcar o frază. Acestaeste adevărul. Putem compune un text întreg numai cu elemente latine. Exemplulcelebru este poezia Somnoroase păsărele a lui Eminescu, care are numai elementelatine. însă este cu totul imposibil să faci o frază numai cu elemente slave, fiindcă,




chiar şi într-o frază, va fı un articol care este latinesc, va fı conjugarea verbului care este latinească ş.a.m.d. Aceasta, cât priveşte limitele influenţei slave. Putem variaîntre timp şi vreme, sau între corp şi trup, şi cu specializări pentru fiecare din aceste

cuvinte; sau cuvinte ca neologisme: zicem ostrov şi insulă (insulă neologism latin,şi ostrov). Adică e cu totul altceva „Insula Florilor" decât „Ostrovul Florilor", sau„ostroavele de la marginea pământului" la Sadoveanu; n-ar fı putut spune acolo

„insulele de la marginea pământului", în contextul său popular. Sau, tot aşa, cuprivire la neologisme, această influenţă slavă ne permite să deosebim un cuvântslav de un cuvânt latinesc mai vechi, de exemplu, pe „cei trei crai de la Răsărit" de„cei trei regi din Orient". Deci e cu totul altceva, şi avem cei „trei crai de laRăsărit" - cu crai, adică cu un cuvânt slav, şi cu răsărit, element latinesc mai vechi- şi „cei trei regi din Orient", cu totul altfel, şi n-am putea spune, pentru „cei treicrai de la Răsărit", „cei trei regi din Orient" ş.a.m.d. Adică, această simbioză, săzicem, slavo-latină a fost şi o îmbogăţire, şi o îmbogăţire importantă a limbii.

Apoi, tot de genealogie ţine - între faptele importante - influenţa mai târzie,şi numai asupra dialectului dacoromân, influenţa maghiară, influenţa ungurească.Influenţa ungurescă nu e prea importantă din punct[ul] de vedere al cantităţii, însădin punctul de vedere al calităţii e destul de profundă. Nu în faptul cuvintelor camegieş, sau a tămădui, sau a hălădui, ci, mai întâi, prin anumite cuvinte care aupătruns în vocabularul de bază, ca oraş, de exemplu, verbul a gândi, tot aşa, învocabularul de bază (deşi avem şi pe a cugeta din latină, care s-a specializatatuncea pentru „a medita") şi, mai ales, anumite cuvinte care au un statut special înl imbă. Sunt aproape cuvinte pronominale, sunt noţiuni foarte generice, şi e curioscă aceste noţiuni foarte generice sunt de origine ungurească, anume seamă, chip,

fel, neam, deci cuvinte generalizatoare. Şi acestea numai în vocabular. Deci,influenţă importantă, în acest sens, deşi nu sunt prea numeroase cuvintele deorigine maghiară şi deşi privesc numai dialectul dacoromân.

Spuneam, şi să precizăm acuma: când spuneam că n-au pătruns, chiar fapteleslave, în sistemul limbii, de cele mai multe ori vorbeam, mai ales, de cele douădialecte principale, adică dacoromâna şi aromâna sau macedormâna. înmeglenoromână au pătruns ceva mai mult. Şi, în istroromână, de exemplu, apătruns, în sistemul verbal, opoziţia slavă fundamentală, între perfectiv şiimperfectiv, necunoscută celorlalte dialecte româneşti.

Toate aceste influenţe (în afară de cea ungurească) — substratul şi superstatul

slav, şi toată influenţa limbilor slave de-a lungul istoriei, şi influenţa culturală, dedata asta, a limbii greceşti mai recente, adică a limbii greceşti bizantine, influlenţăcare trebuie separată de influenţa mai veche , [chiar] dacă n-au produs nici oschimbare fundamentală în sistemul de bază al limbii, au mutat, totuşi, limbaromână, din acest punct de vedere pe care noi l-am numit areal şi cu privire la zonade interinfluenţe în care s-a aflat limba română. Şi deci, şi limba română se prezintăca o l imbă care ţine de aşa-zisa „l igă l ingvist ică balcanică". Ce înseamnă acestfapt? Aicea nu mai e vorba şi de originea materială a faptelor, ci e vorba mai multde conţinuturi identice» eu materialul specific al fiecărei limbi - adică, în română,




cu material latin (sau, eventual, slav, în măsura în care a pătruns materialul slav), înbulgară cu materialul slav, în albaneza cu materialul albanez ş.a.m.d. , însă cu

conţinuturi identice. D e exemplu, în sistemul limbii, viitorul cu a voi (a vrea): aşaîn greaca modernă, aşa în albaneză, aşa în bulgară, aşa în sârbă şi tot aşa şi în limba

română, unde avem şi celălalt viitor, cu am să - însă, mai ales acest viitor.

Apoi, tot în sistemul limbii, reducerea infinitivului. E foarte curios, în acestcaz, infinitivul s-a afirmat şi - să zicem aşa - a crescut, a căpătat mai multefuncţiuni în celelalte limbi romanice şi, fără îndoială, şi în partea care arcorespunde limbii române, prin influenţa limbii greceşti vechi. Pe când greaca

bizantină şi limba grecească mai nouă, neogreacă, dimpotrivă, au contribuit lareducerea ş i aproape la dispariţia infinitivului. Şi, în limba română, constatăm căinfinitivul are numai întrebuinţări speciale şi că e înlocuit de conjunctiv - adică nuvreau a face, ci vreau să fac, şi nu am a face, ci am să fac ş.a.m.d. - şi, mai ales, că ecu mult mai mult înlocuit, aproape cu totul, prin conjunctiv în sudul ţării, în sudul

teritoriului românesc, şi din ce în ce mai puţin, însă totuşi destul de mult, înspre nord;

adică, unde avem mult mai mult infinitiv e la noi în Ţara de Sus, unde se păstrează osituaţie lingvistică mai veche. Altfel - aşa, general în limba română - ce avem?

Avem, aproape, numai construcţia cu verbul a putea, adică pot scrie, pot citi, potface (în sud se întrebuinţează şi pot să fac ş.a.m.d., mult mai puţin în nord), sau cuverbul a şti (în sud, fără a la infinitivul verbului care urmează; la noi, în nord,

totdeauna cu a): nu ştie a seri (mare câ t oamenii şi nu ştie a seri), însă, şi aicea: ştiisă scrii, ştii să citeşti, deci şi aicea cu posibilitatea înlocuirii prin conjunctiv.

Apoi, tot aşa, un fapt general, care se constată şi în greaca modernă, şi în

albaneză, şi în bulgară (care a pierdut declinarea): în toate aceste limbi, reducereadeclinării, însă altfel decât s-a făcut în Occident. în Occident s-a stabilit o opoziţ ieîntre aşa-zisul casus rectus şi casus obĭiquus, adică nominativul, şi celelalte cazuri,cu prepoziţii [ca, de exemplu], în franceză, unde putem constata [această opoziţie]încă în franceza veche. în aceste limbi, care ţin de „liga lingvistică balcanică", s-astabilit o altă opoziţ ie , anume, nominativ-acuzativ, pe de o parte, şi genitiv-dativ,pe de altă parte şi, printr-o coincidenţă, între genitiv şi dativ, ceea ce avem laformele pronominale, sau la articol, şi, cât priveşte substantivele, la femininul

singular: o casă, a unei case, unei case, şi din nou o casă, adică cu aceastădeclinare: nominativul şi acuzativul au o singură formă, genitivul şi dativul au

cealaltă formă, în e . Istoria acestei reduceri e foarte complicată, şi , chiar dacă eprobabil oă se păstrase, cel puţin în parte, forma generală casă peste tot, şi că, înparte, case provine dintr-o nouă combinare cu articolul, aceasta este o problemăparticulară a gramaticii istorice. Deci, mai multe fapte, chiar sistematice, însă cumaterial latinesc, nu cu material luat de altundeva. Numai conţinuturile suntaceleaşi. Şi foarte multe cuvinte şi expresii - aşa-zisele locuţiuni idiomatice - suntidentice peste tot: în limba română, în bulgară, în neogreacă şi în albaneză.

Există, totuşi, o problemă, şi aceasta mi se pare mai importantă încă decâtstabilirea elementelor efectiv balcanice. Şi anume, parcă din cauza metehnei, decare spuneam, a lingvisticii româneşti, s-a atribuit acestei „ l ig i balcanice" un




număr foarte mare de elemente, care sunt, în realitate, de origine latină şi care nupot proveni dintr-o limbă balcanică. Aceste elemente caracterizează, într-adevăr,toate limbile balcanice, se găsesc până şi în limba greacă modernă, însă le putem

explica mult mai bine prin limba latină decât prin limba greacă modernă, sau prinsubstratul comun al acestor limbi [balcanice]. Asta înseamnă - şi acesta este faptulimportant — că o contribuţie foarte importantă la constituirea ligii lingvisticebalcanice, adică [a] acestui capital comun de expresii şi de conţinuturi, a fost cea alatinei dunărene, sau - să spunem - a bazei limbii române, sau a românei într-ofază încă latinească. De exemplu, s-a spus că este un fapt balcanic a împlini zeceani ş.a.m.d. Dar de ce? Cum se spune în italiană? compiere gli anni: domanicompio trenta anni; cum se spune în spaniolă? cumplir años, deci, „a împlini"

atâţia ani, exact ca şi în limba română. Tot aşa, până şi „aniversarul" se numeşte înspaniolă cumpleaños, adică „împlinirea anilor". De altfel, cum se spunea înlatineşte? In latineşte avem atestată expresia complere annos. Sau, s-a spus „faptbalcanic", fiindcă nu există în franceză identificarea între „des" şi „frecvent", adicădes — adesea. Bine, dar cum se spune în italieneşte? Spesso înseamnă „des" şi„frecvent", şi „adesea" se spune tocmai spesso; şi o pădure deasă este spessa,adică exact cu aceeaşi idee. Sau, un fapt aproape marginal, an, în sensul de „anultrecut", de exemplu: an vară, an iarnă. In italiana populară e tot aşa, deci nu e unfapt balcanic, sau e un fapt balcanic, însă nu balcanic de origine balcanică, ci e ocontribuţie latinească. în toscană, de exemplu, lo vidi anno „l-am văzut anultrecut". Sau a ajunge, în sensul de „a fi suficient". Se înţelege, nu se spune aşa înfranceză, însă în spaniolă aşa se spune, aìcanzar, şi în portugheză tot aşa, segar:sega „e de ajuns", „ajunge". Şi chiar fapte mult mai generale; de exemplu, s-a

spus: iată un fapt balcanic, construcţia cu verbul a lua, ca auxiliar, ia şi face, a luatşi s-a dus, a luat şi a făcut (cutare lucru) ş.a.m.d. Ei bine, eu am arătat că aceastăexpresie ţine chiar de sistemul verbal în toate limbile romanice afară de francezamodernă, şi că e cu totul normal, în italiană: piglio e mi ne vado, în spaniolă:agarro y me voy, tomo y me voy ş.a.m.d. Deja în secolul al X V I - l e a , observa, înSpania, Valdez că există această expresie, tomo y me voy „iau şi mă duc" foartenormală peste tot ş.a.m.d. Deci, din nou acelaşi lucru pe care-1 spuneam maiînainte: să căutăm întâi peste tot, dacă într-adevăr aceste fapte sunt balcanice, sausunt de origine latinească şi, deci, se datoresc latinei dunărene, bazei limbiiromâne, care a dat o contribuţie importantă la această „ligă balcanică".

M ai mult, spuneam, chiar şi atuncea când faptele se găsesc în liroba greacămodernă, s-ar putea să fie latineşti. Şi vă citez un singur fapt, pe care l-am studiateu, anume construcţia verbelor care se referă la momentul, în cadrul celor 24 deore, cu valoarea de „a se afla undeva în acest moment", adică am înnoptat înpădure „când se înnopta, noi ne aflam în pădure"; tot aşa, şi am înserat: înserarăîntr-un sat (sau în hoară, în aromână); în aromână şi pentru verbul a se zori

Cit. aniversare; cf. fr. anniversaire „zi aniversară; aniversare", lat. anniversarius.

E. Coseriu, 'Tomo y me voy'. EinProblem vergleichender europåischer Svntax, în „VoRomanica", X X V , 1996, p. 13-15.



23 Limba română - l imbă romanică 165

(de ziuă), care este verbul apiriri, sau apir (fiindcă a dispărut cu totul infinitivul

8ŵolo), adică, de exemplu, înτunicaì Anadulie „am înnoptat în Anatolia", ńi-apirii

în Vinifie „în zorii zilei eram deja la Ven eţia" ş .a.m.d. Deci, acest fapt se găseşte şiîn limba greacă modernă. E i bine, mai întâi, se găseşte şi în spaniolă, înportugheză, în provensală şi în franceza veche; şi în spaniolă, încă mai dezvoltat

decât în limba română, adică şi pentru „a se afla într-o anumită stare în acest

moment al zilei", adică, de exemplu, am înnoptat bolnav „când am ajuns, noaptea,

eram deja bolnav", sau în sensul de „m-am trezit": „în zorii zilei eram, m-am trezit

sănătos" - sp. amanecî sano. E i bine, aceste verbe se găsesc şi în greaca modernă,tot cu aceeaşi întrebuinţare. Insă, mai întâi, faptul că se găsesc în celelalte limbi

romanice tot aşa ne face să ne îndoim de originea lor balcanică şi greacă. Şi, într-adevăr, nu pot fi de origine grecească, f i indcă limba greacă veche nici nu avea

verbe pentru momentele zilei, pe când aceste verbe erau foarte numeroase în limbalatină, noctescit [„se întunecă"], ilĩucescit [„se luminează (de ziuă)"], dilucescit[„se iveşte (ziua)"] ş.a.m.d. In greaca veche nu exista nici un verb (exista unul,

deliaõ „a fi după-amiază", însă un verb foarte rar şi care nici nu s-a păstrat îngreaca modernă) . Verbele înseşi sunt noi în greaca nouă. Deci, faptul e, foarte

probabil, de origine latină şi nu de origine grecească, şi e balcanic numai în acest

sens, că se găseşte în toate limbile balcanice. Deci, şi cu privire la această zonă şi laacest examen zonal al limbii, trebuie să ţinem seama de ceea ce e latinesc şi săţinem seama de toate celelalte limbi romanice, ca să putem identifica balcanismele

reale, să le putem separa de balcanismele lingviştilor care cunosc numai douălimbi, sau care constată numai absenţa în limba franceză modernă.

C u aceasta am terminat şi partea care se referă la caracterizarea areală,regională, a limbii române. Lim ba română, atuncea, este nu numai o formă a latinei

orientale, c i este, în acelaşi timp, în acest sens, o limbă balcanică care ţine de „ligal ingvist ică balcanică".

L I M B A R O M Â N A . C A R A C T E R I Z A R E T I P O L O G I C ĂLimba română ş i tipul lingvistic romanic

Două lucruri foarte importante s-au întâmplat apoi, mai ales cu limba

dacoromână, cu dialectul dacoromân, după această perioadă pe care am considerat-o

până acum, şi anume: influenţa maghiară şi, mai ales, constituirea limbii românecomune şi literare, şi , apoi, constituirea limbii numite „standard", pe care eu onumesc „limba exemplară". Influenţa maghiară n-a schimbat poziţia limbii române,nici în sensul romanic, nici în sensul areal, balcanic.

Constituirea limbii comune - prin adoptarea conştientă şi intenţională aformelor noi, a neologismelor din franceză, sau (prin franceză) din limbileromanice, sau şi din alte limbi romanice, sau chiar direct din latină (uneori şi




elemente latineşti luate prin germană, de exemplu, prin cărţile de şcoală, princărţile de aritmetică, de exemplu, punct; exista şi forma punt, care era poate dinitaliană, însă formapunct e nu numai latinizantă, ci şi o formă, să zicem aşa, latino

germanică) - [a durat] timp de un secol întreg şi chiar mai mult, fiindcă asta începedeja în secolul al X V I I I - l e a , şi ceva mai înainte. E vorba de preluareaneologismelor şi reunificarea limbilor, mai ales la acest nivel, deja cu ideea de aunifica, pe care o găsim, de exemplu, în prefaţa Noului Testament de la Bălgrad, dela Alba Iulia, al lui Simion Ştefan, [unde] se spune tocmai că a căutat să ia cuvintecare circulă peste tot, şi ca să se înţeleagă peste tot, că „banii ace ¦įą sunt buni careumblă peste tot" ş.a.m.d. Deci, [e vorba de toată] această activitate, şi o activitate lacare a avut un rol important, mai important decât rolul imediat practic, dar rolideologic important, de exemplu, Budai-Deleanu - care avea o concepţ ie foartesănătoasă cu privire la limba comună şi, în general, cu privire la relatinizarea limbii- şi Şcoala latinistă ş.a.m.d. Şi, cu toate greutăţile şi obstacolele care s-au găsit pe

această cale, totuşi această acţiune a dus la o reformă esenţială a limbii române, lanivelul limbii comune şi la nivelul limbii exemplare. Iar această reformă pătrunde,şi din ce în ce mai mult, şi în vorbirea populară. Foarte multe neologisme aupătruns până în vorbirea populară, până în vorbirea de toate zilele, şi, deci, limbaromână s-a întors, şi din punct de vedere areal, în Occident. Fără să fi părăsit ligal ingvistică balcanică, s-a întors, în acelaşi timp, în această comunitate mult maivastă a limbilor romanice, în general, la nivelul limbilor comune şi literare. Deci,orice - în afară de literatura cea mai locală şi mai specifică , orice carte de ştiinţă,articole de ştiinţă, şi chiar şi literatura care prezintă stil mai generic, se poatetraduce acuma, cu foarte multă uşurinţă, în orice l imbă romanică occidentală,

încercaţi să traduceţi pe Ureche, de exemplu. E foarte greu în franceză, pe când unarticol de ziar se traduce cu foarte multă uşurinţă.Spuneam că este vorba numai de dacoromână. S-a încercat, şi Şcoala latinistă

a avut această idee, să facă o l imbă comună pentru toţi românii, mai ales săcombine şi cu aromâna. Iar aromânii, sau cel puţin anumiţi reprezentanţi aimacedoromânei , ar fi dorit să contribuie şi ei. Lucrurile acestea se întâmplau laViena şi la Budapesta, unde erau foarte mulţi aromâni - şi aromâni înstăriţi, care îşiputeau permite - şi unde, între altele, Boiagi a publicat şi o gramatică a limbiiromâne, macedoromâne în acelaţi timp3, adică, cu baza macedoromână, însă el4

înţelegea că era vorba de Măestria ghiovăsirii româneşti întregi. Iar Petru Maiorîntrebuinţează elemente aromâne, de exemplu, când nu-i plac elementele slave care

s-au stabilit. Aşa că, de exemplu, el spune vrută şi nu iubită, fiindcă aşa se spune înmacedoromână şi este un element latinesc. î ns ă nu s-a reuşit.

Deci limba c om ună s-a stabilit numai pentru acest dialect [dacoromân] . Şi

este, tocmai, această l imbă comună cea care ne face să spunem: tot ce se as e am ănă

3 Mihail G. Boiagi, Romanische, oder Macedonowlachische Sprachlehre, Viena, 1813.4 Cit . G. C. Roja.

Gheorghe Constantin Roja, Mǎestria ghiiovăsirii româneşti cu litere latineşti, care sântliterele Românilor ceale vechi, Buda, 1809.




mai mult cu această l imbă comună decât cu oricare àltă l imbă comună în domeniul

romanic ţine de limba română istorică. Deci, aceasta a confirmat - să zicem aşa -

unitatea limbii istorice române.U n fapt important: să nu se creadă că această l imbă comună şi limba literară

s-au stabilit numai prin influenţe şi numai prin adoptarea faptelor franţuzeşti, sau

italieneşti, sau latineşti - mai ales din franceză, cele mai multe. Nu. A fost şi - cu

mai mult sau mai puţină conşti inţă şi cu mai mult sau sau mai puţin simţ al limbii -

a fost şi o reconstrucţie efectivă a limbii, de acord cu modelele occidentale. Şi

aceasta se vede mai ales la verbe, la anumite verbe, unde rămăsese , eventual, un

singur verb, sau doua verbe. Verbul de bază rămăsese, şi acuma avem o serie de

verbe. De exemplu, aveam verbul a duce şi verbul a aduce. Şi, pe această bază,s-au făcut: a reduce, a traduce ş .a.m.d. Şi ce se întâmplă cu aceste verbe noi? Toate

se conjugă ca verbul de bază [duce], adică: verbul de bază are acest imperativ,adică du, şi, deci, şi traduce tot aşa: tradu; şi are participiul dus, şi, deci, şi acesta

tot aşa: tradus. Şi tot aşa la verbe ca a face, ca a pune; atuncea avem nu numai

pune, şi apune, şi răpune, ci orice verb cu a pune: a transpune, a repune, a

propune, a compune ş .a.m.d. , toate făcute, în realitate, pe bază românească, dupămodelul celorlalte limbi. Deci, lucrul cel mai interesant, în această constituire a

limbii române - această revenire a limbii române la matca ei occidentală - e aceastălucrare, mai mult sau mai puţin conştientă, după sistemul fundamental al limbii.

Să începem cu o observaţie t ipologică a unui scriitor, care nu era lingvist şi

nici tipolog, însă care ştia foarte bine limba română şi tot aşa de bine şi limba

franceză, anume cu observaţia lui Eugen Ionescu. Eugen Ionescu, în singura cartemai „carte" pe care a scris-o în limba română - fiindcă a scris şi o mică plachetă de

poezii în limba română, Elegii pentru fiinţe mici - şi care are un titlu tipic

ionescian, anume Nu, îl critică pe Arghezi din cauza topicii lui Arghezi în anumite

poezii. Construcţi i ca, de exemplu, „ A u d e - n zarea de safir şi lut, / Din depărtarecalul că-i nechează , / Care prin adieri 1-a cunoscut" - această topică cu propoziţ iarelativă după verbul popozi ţ ie i principale nu merge în limba română, e un fapt de

limbă franceză şi nu de l imbă română. Sau: „Ai bănuit că platoşa-i pătată, / Pe care

adormiseşi , cu rachiu"; deci, din nou, „platoşa-i pătată" şi, după asta, „pe care

adormiseşi" - din nou frază tipică franceză şi nu română.

Ce înseamnă asta din punct de vedere tipologic? Spuneam că e o observaţiet ipologică, în realitate. Tipul limbii române - şi anticipăm aceasta - este exact tipul

limbilor romanice, în general, în afară de singura l imbă care se îndepărtează de

restul limbilor romanice şi care este limba franceză modernă, nu limba francezămai veche, care ţinea de acelaşi tip ca şi toate celelalte limbi romanice. A d i c ă ,limba care se îndepărtează nu e româna. Româna este exact acelaşi tip ca şi

portugheza, spaniola, catalana, dialectele din sud, din Franţa - adică dialectele

occitane , italiana; numai franceza modernă s-a îndepărtat.

6Forma folosită de E. Coşeriu: occitanice.




Şi numai în cadrul acestui tip general romanic, limba română se maicaracterizează prin două fapte, sau două serii de fapte tipice. Şi anume:

In primul rând, extrema generalizare a faptelor sistematice, mai ales a

faptelor morfemat¡ce: adică, ceea ce se aplică într-un caz se aplică apoi în toatecelelalte cazuri care prezintă analogie cu acest caz. Adică, dacă avem, de exemplu,ceva, atuncea putem avea şi altceva, cineva, undeva, careva, cumva ş.a.m.d. întoate cazurile posibile: din nou, întrebarea [cel cinei undei care! cum?], şi cu -va,

cu toată regularitatea.Şi, în al doilea rând - cealaltă serie de fapte - este excesul de determinare,

adică determinarea cât mai precisă, cu tot felul de articole sau de morfeme care auo funcţiune asemănătoare cu cea a articolului. De exemplu, articolul enclitic binecunoscut, apoi articolul cel, apoi articolul genitivului şi al numeralelor ordinale: al,

a ş.a.m.d., apoi - cu funcţie asemănătoare - a la pronume, la demonstrative: acesta,acela ş.a.m.d. şi, în vorbirea populară, încă mai mult, tot aşa: aista şi apoi aistaia,

aş a şi apoi aşaia, adică încă altă determinare; şi aşa în mai multe cazuri. Şi deaceastă determinare se leagă şi sistemul foarte complex al vocativului în limbaromână, care distinge între un vocativ de simplă chemare şi un vocativ decalificare. Anume, când se spune soro!, se spune cuiva care nu ţi-i soră, o faci„soră" prin acest fapt, întrebuinţând acest tip de vocativ. Şi porcule! i se spuneunuia care nu e natural porc, ci prin educaţia lui e „porc". Ba, chiar şi mai mult,Doamne!, adică vocativul normal de chemare, se întrebuinţează numai pentru cineeste el însuşi domn, şi acesta este numai Dumnezeu sau Domnul ţării. Ei suntDoamne!, pe când toţi ceilalţi sunt domnule!, adică eu fac „domn" prin aceastăadresare ş.a.m.d., ceea ce se vede foarte bine la adjective. Proasto! nu înseamnă

numai „tu, proasto", ci înseamnă „tu, care eşti o proastă"; te calific acuma ca„proastă" şi spun proasto!, nebuno!, idioato! ş.a.m.d., cu acest -o.

Deci, aceste două fapte, sau două serii de fapte, caracterizează limba românăîn cadrul tipului general romanic. Prin „tip romanic" se înţelegea, în lingvisticatradiţională - şi aşa se află încă în manualele noastre - aşa-zisul „tip analitic", opusunui „tip sintetic". Se spunea: limbile romanice sunt analitice, pe când limba latinăera o l imbă s intet ică. Adică, limbile romanice întrebuinţează perifraze, pe cândlimba latină întrebuinţa flexiunea mai ales. Şi s-a afirmat7 această caracterizare alimbilor romanice, şi deci şi a românei, mai ales în lingvistica elaborată degermani, care, şi ei, au luat ca bază limba franceză, mai ales franceza modernă,

care într-adevăr este o l imbă foarte analitică sau analitică în grad mult mai înaltdecât celelalte limbi romanice. In franceză până şi genul, şi numărul se deosebescaproape numai prin cuvinte în afara cuvântului. Când cineva spune maison, nupoate şti de ce gen este, trebuie să ai la maison, ca să ştii că e une maison, ca să ştiică e feminin. Nu poţi şti ce număr este. Dumneavoastră v-aţ i gândit desigur lasingular, eu înţelegeam pluralul. Şi - vedeţi - poţi să ştii că e plural numai dacăauzi mes maisons, Ies maisons ş.a.m.d.; deci, tot aşa, expresie perifrastică.

7S-a fixat, s-a impus; cf. sp. afìrmar.




Ce înseamnă „analit ic" şi „sintetic"? Anume, trebuie să ne imaginăm determinarea funcţională a elementelor în l imbă ca funcţionând pe două axe: o axă a

vorbirii, a aşa-zisului lanţ al vorbirii, adică, pur şi simplu, linia aceasta a vorbirii; şio axă verticală, perpendiculară pe această axă a vorbirii, şi care se mişcă spredreapta, cu înaintarea vorbirii. Deci, axa sintagmatică, sau a sintagmelor - axaaceasta orizontală - şi axa paradigmatică, sau a paradigmelor, această axăverticală, care se mişcă. Şi, într-un punct anumit în vorbire, funcţiunea edeterminată ori sintagmatic, ori paradigmatic, ori prin amândouă axele. Deexemplu, găsim pe linia vorbirii cuvântul cai. Dacă găsim acest cuvânt cai, ştim că

e plural, deşi nu apare nici o determinare în afara cuvântului. De ce ştim? Ştimfiindcă cunoaştem o formă, care e forma de singular, pe această axă paradigmatică,adică cunoaştem o mică paradigmă: cal - cai, unde forma cai ocupă poziţia

pluralului. Deci, de aceea se numeşte această axă, axa determinărilor in absentia,adică „în absenţă". Cealaltă formă nu apare, însă noi ştim care e poziţia ei înparadigmă. Dacă apare în aceeaşi poziţie forma nai, deşi forma este asemănătoareformei cai, ştim că nu e plural, fiindcă cunoaştem şi pentru asta o mică paradigmă:nai - naiul, şi ştim că nai e singular, ocupă în paradigmă poziţia singularului. Deci,există aicea o determinare internă, sau paradigmatică. Prin forma cuvântului, ştimcare este funcţiunea, pentru că cuvântul are această formă. Aşa cam cum e în limbalatină: dacă apare patris, ştim că este genitiv, fiindcă aceasta este forma de genitiva cuvântului pater.

Acuma, să presupunem că tot pe această linie găsim forma aveam. Ce ştimprin axa paradigmatică? Ştim destule lucruri. Ştim că e vorba de verbul „a avea",că e la indicativ, că e la imperfect şi că e la persoana întâia singular sau la persoanaîntâia plural, însă nu ştim la care. Vorbitorul ştie la ce s-a gândit, însă cel care aude,

auditorul, nu ştie, şi el are nevoie de o determinare în afara acestei forme ca săpoată identifica, să poată alege între singular şi plural. Aşa că găseşte: „aveam eu

pe-atunci 13 ani" - atuncea e singularul - sau „noi aveam" - atuncea este pluralul,persoana întâia plural , deci o determinare externă, cum vedeţi . Sau, cu privire lapatris, în latină, de exemplu, în italiană: del padre, adică ceva în afara cuvântului,undeva înainte sau după această formă, care ne spune care este funcţiunea. Sau -cum spuneam - în franceză: la, (Ies) maison(s), ca să ştim care este forma acestuicuvânt. Această determinare este determinare sintagmatică sau externă, adică

forma de bază e identică şi determinările apar în afara acestei forme.în toate limbile pământului funcţionează amândouă axele, însă nu în aceeaşi

măsură. Există limbi în care funcţionează mai ales axa paradigmatică, adicădeterminări interne. în cazul cuvintelor: flexiunea bogată pentru orice, adică pentrusubstantive, pentru adjective, pentru verbe, pentru adverbele pronominale. Deexemplu, în limba latină: hic „aici", hinc „de aici", huc „încoace", adică „spreaici", hac „pe aici", deci îşi schimbă forma, şi forma spune deja care estefuncţiunea. în altele, dimpotrivă, funcţionează mai mult, sau mult mai mult, axasintagmatică, determinările externe. De exemplu, franceza sau engleza, sau, şi mai

mult, limba chineză, unde, după poziţie şi după determinările externe, ştii dacă un




cuvânt e substantiv, e adjectiv, sau e verb; unele se ştiu, dar de multe ori nu se ştie.Şi, în alte limbi, găsim aproape un echilibru - dacă considerăm toate funcţiunile -între axa paradigmatică şi cea sintagmatică, ca, de exemplu, în germană. în limba

gemană găsim şi funcţionarea axei paradigmatice şi a axei sintagmatice.Se numesc limbi sintetice limbile în care funcţionează mai ales axa paradigmatică, ca limba latină sau limba rusă, sau, mai mult încă, în limba sanscrită. Senumesc limbi analitice limbile în care funcţionează mai ales, sau mai mult. axasintagmatică. Deci, când se spune că limbile romanice sunt analitice, se înţelege căfuncţionează mai ales determinarea externă. Aceste nume au fost date de cătreAugust Wilhelm Schlegel în cartea sa publicată în limba franceză, care este, într-unanumit sens, prima carte de lingvistică romanică, apoi continuată, în Observations

sur la langue et la littérature proven çale, adică „Observaţii despre limba şiliteratura provensală", carte publicată la Paris în anul 18188. Spunem că e primacarte de lingvistică romanică, apoi continuată, fiindcă e cartea în care se afirmă, dinnou, că baza limbilor romanice este latina vulgară şi nu, cum credea Raynouard, ofază intermediară - limba provensală.

Deci, de la August Wilhelm Schlegel încoace, considerăm limbile romaniceca limbi analitice. Această caracterizare nu este acceptabilă. De ce nu esteacceptabilă? Mai întâi, fiindcă este o caracterizare numai aproximativă şi relativă;nu există limbi pur şi simplu analitice sau pur şi simplu sintetice, ci sunt numailimbi mai analitice decât altele, sau mai puţin analitice, şi limbi mai sintetice decâtaltele. Şi, latina nu era o limbă sintetică, pur şi simplu, ci era numai o limbă maisintetică decât limbile romanice. Şi în latină existau, de exemplu, forme care aveauvaloare de adjectiv, care nu aveau declinare, ca frugi [„cumpătat"]: homo frugi,

hominis frugi, homini frugi, şi se ştia după declinarea substantivului ce caz e. Sau,şi limba latină avea şi comparaţia prin morfeme, deci prin determinaresintagmatică, adică: idoneus [„potrivit", „adecvat"], magis iάoneus, maxime

idoneus, şi nu *idoneior, care ar fı fost forma analitică, ca în altius - altior „înalt -mai înalt" ş.a.m.d. Deci, [o caracterizare] numai aproximativă. Şi, în al doilea rând,în privinţa limbilor romanice, [această caracterizare] e şi falsă, nu numaiaproximativă. Adică, e adevărat că limbile romanice au înlocuit, în general,declinarea prin forme perifrastice, adică it. // padre, del padre, al padre, fr. le pere,du pere, au pere ş.a.m.d. însă limbile romanice au păstrat destul de bine - şi acuma

nu vorbim de franceză, care a redus mult mai mult - conjugarea; avem conjugarea

la moduri, şi timpuri, şi persoane foarte bogată. Ba mai mult, limbile romanice auşi construit timpuri sintetice noi, cum este viitorul din limbile occidentale: it.canterò, sp. cântare, care, din forme analŧļfiee {cântare habeó), au devenit sintetice;sau cum e condiţionalul: it. cantorei, sp. cantaría ş.a.m.d.

S-a spus că, în cazul verbului, a funcţionat analogia. însă analogia nu estenici o forţă care să acţioneze asupra limbii. Dacă s-a întâmplat aşa ceva, înseamnăcă ideea structurală şi funcţională a vorbitorilor era alta. Ce s-a întâmplat la formele

8 1814 (cf. Carlo Tagliavini, Originile limbilor neolatine. Bucureşti, 1977, p.42).



29 Limba româna - limbă romanică 171

substantivelor? Aşa-zisa „eroziune fonet ică" a funcţionat şi la forme unde

eroziunea era impos ib i lă . Adică , nu numai că m final a dispărut şi nu s-a mai putut

stabili că este o formă acuzativ, de exemplu; însă şi orum, arum, care erau foartebine caracterizată, au dispărut. Şi orum, în toate celelalte cazuri, în afară de

declinare, s-a păstrat. Pe când, la verbe, dimpotrivă: ce se pierdea fonetic a fostreconstruit. De exemplu, formele de la imperfect în italiană: lat. eram - eras - erat

ar fı trebuit să fie *era - era - era, adică fără nici o diferenţă între cele trei

persoane. Ce constatăm? Că formele au fost refăcute, adică conjugarea era

importantă pentru vorbitori. Şi [au fost refăcute] cu determinare internă,paradigmatică. Şi anume, avem astăzi it. ero - eri - era: cele trei forme sunt

deosebite. Ba mai mult, ultima schimbare s-a petrecut subt ochii noştri, fiindcă nu

de prea mult timp a fost înlocuită forma era şi la prima persoană, prin ero. încă în

italiana mai veche este -a: io era, io aveva ş.a.m.d. Şi, în limba română, ar fi trebuit

să fie tot aşa: *era - era - era. Şi ce avem? eram - erai - era: toate formeledeosebite. A d i c ă , s-a insistat în conjugare.

Atuncea s-a încercat , sau s-a putut încerca, o nouă caracterizare t ipologică. Şi

se spune: da, limbile romanice sunt analitice în domeniul substantivului şi sintetice

în domeniul verbului. însă această caracterizare e incompletă şi în acelaşi timp

inexactă, fiindcă, în realitate, nu numai formele substantivului au devenit analitice,

ci şi, de exemplu, comparaţia adjectivelor; adică, unde era altior—ahissimus, avem

mai înalt, cel mai înalt, foarte înalt. S-ar putea atuncea opune formele nominale, în

general - adică şi adjectivele şi adverbele de loc ş.a.m.d. - verbului. însă nici

aceasta nu e adevărat, fiindcă avem şi la verb forme analitice, anume formele ca am

avut (şi în alte limbi romanice) şi ^aveam avut, adică mai mult ca perfectul, sauformele la pasiv, ca, de exemplu, eu sunt iubit, tu eşti [iubit], el este [iubit], unde în

latină era amor-amaris—amatur, adică forme sintetice. Şi, mai mult, în domeniul

verbal, în general, la formele perifrastice, formele au alt sens decât în domeniul

nominal. în domeniul nominal, formele perifrastice înlocuiesc formele sintetice,

adică avem del padre, al padre, în loc de patris, patre ş.a.m.d.; pe când, în

domeniul verbal, formele perifrastice de tipul lui am avut nu înlocuiesc formele

sintetice, ci apar pe lângă formele sintetice: adică avui, forma de perfect, se

păstrează până astăzi, şi avem, tot aşa, în celelalte limbi romanice: it. dissi ~ ho

detto, sp. dije - he dicho ş.a.m.d. Adică, forma perifrastică, cu altă valoare, nu a

înlocuit-o pe cea sintetică.

Şi, mai ales, avem două funcţiuni la formele nominale, care se exprimă în

toate limbile romanice - afară de franceza modernă - paradigmatic, în forma

cuvântului, şi mult mai bine decât în limba latină. Şi anume, sunt funcţiunilegenului şi numărului. E drept că limbile romanice au înlocuit cazul prin forme

perifrastice, dar n-au înlocuit genul şi numărul. Ba dimpotrivă, aicea exprimălimbile romanice, mult mai bine decât latina, genul şi numărul. în latină nu existau

terminaţii pentru gen. Deci, numai din întâmplare erau anumite forme, ca formele

în en, sau în e, care erau numai pentru neutru. însă o formă în -a putea fi feminin,

ca aquila [„vultur"], putea să fie masculin, ca în nauta „marinarul", putea să fie




neutru, ca în sagma [„samar"] ş . a . m. d . Adi că nu există o relaţie între formă şi

terminaţi i le acestea. Tot aşa, limba latină nu avea forme speciale pentru număr.Casae (de la casa „ c o l i b ă " ) putea fi genitiv singular, dativ singular, nominativ

plural, vocativ pl ural . Adi că nu puteam avea nici o siguranţă cu privire la număr.C e se î n t â m p l ă în limbile romanice?

In general, şi din ce în ce mai mult: ce sfârşeşte în -a e feminin, adică se

stabi leşte o relaţie între formă şi această funcţie a genului. Ba mai mult, apar forme

de feminin la adjective care nu aveau o formă speci a l ă pentru feminin în limba

latină. Aşa că, de exemplu, în Appendix Probi se spune: pauper mulier, nu paupera

mulier. Ce î n s e a m n ă asta? Că se spunea deja paupera, se punea femininul cu -a; şi,

tot aşa, avem atuncea: povero—povera în italiană. Sau, se spune acolo socrus non

socra; adi că „soacra" se n u m e ş t e socrus ( „ s o c r u " se numea socer în latină) şi non

socra. Ce î n s e a m n ă asta? că vorbitorii spuneau deja socra, ca să arate că e feminin.

C e s-a î ntâmpl at în limbile noastre? Păi avem soacră (şi noră ş . a . m. d . ) , tocmai

forma aceasta cri ticată în Appendix Probi, care arată că e un c u v â n t feminin. Şi,

mai mult, avem şi o dubl ă determinare; de exemplu, în p o r t u g h e z ă : novo „ n o u " ,rtouva „nouă", adi că a l ternanţă vocal i că şi termi naţ i e deosebi tă . Şi tot aşa şi pentru

plural, şi din ce în ce mai mult, avem nu numai faptul că un c u v â n t cum este case,

atât în italiană cât şi în română, e caracterizat perfect ca plural şi numai ca plural,adică prin forma sa, ci avem şi această i ns i s tenţă pentru formele de plural , şi dublădeterminare la plural , de multe ori: de exemplu, în p o r t u g h e z ă , din nou,

novo-novous [„nou— noi "] , cu al tenanţă vocal i că , sau, în limba r o m â n ă : roată-roţi,şcoală-şcoli. Deci, nu numai terminaţia e alta, ci şi vocala internă e alta. Şi aceasta

s-a întâmplat, în parte, subt ochii noştri . O insti tuţie mai veche, c â n d a fost fundată,

s-a numit Casa Şcoalelor. D a c ă s-ar fı fundat azi, s-ar fı numit Casa Şcolilor,pentru că pluralul normal, curent, astăzi nu mai este scoale, ci şcoli. A s t ă z i pluralul

normal peste tot este roţi, şi nu roate ş.a.m.d. , deci dubl ă determinare.

Deci, avem două funcţ i uni care se e x p r i m ă paradigmatic, nominale

a m â n d o u ă , şi mult mai bine d e c â t în latină. Deci toată tipologia de p â n ă acuma,

încercări le trebuie anulate şi trebuie să ne întrebăm - asta este întrebareat i pol ogi că: ce au în comun funcţ i uni l e gen şi număr şi, în a c e l a ş i timp, diferit de

funcţiunea caz, ca să se poată justifica a c e a s t ă o p o z i ţ i e ? [E vorba de] un mod

divers de a trata genul şi numărul şi, pe de altă parte, cazul. Adi că , î ntrebareat i p o l o g i c ă este: cum e x p l i c ă m acest fapt - gen şi număr sintetic, şi caz analitic?*

Spuneam că tipul lingvistic al unei limbi este suma de principii alestructurări i funcţionale a acestei limbi. Şi am v ă z u t de ce nu se poate spune despre

limbile romanice, în general, în afară de franceza m o d e r n ă , că ar fı limbi analitice,

cum se spune de obicei. Şi am v ă z u t , cel puţin în cazul acestor trei funcţiuninominale - a d i c ă f u n c ţ i u n e a de caz şi funcţ i unea de gen, şi de n u m ă r , că se pare

că funcţ i onează [principiul]: cu ce formă se l eagă . De ce f o r m ă se l eagă acest

genitiv: adi că , o fı undeva un nominativ, de exemplu,ſılius „f iul", sau un acuzativ?

' Sfârşitul prelegerii din 8 mai 2001.




Şi acest patris arată care este raportul între celălalt cuvânt (ſı¡ius) şi acesta Ųìlius patris), sau între noţiunile respective; deci, o funcţiune nu internă, ci externă, de

relaţie, de raport cu alte cuvinte. Şi, deci, principiul care funcţionează în acest cazeste: determinări interne, paradigmatice, în forma cuvântului, în forma

unităţii, pentru funcţiuni interne, pentru funcţiuni neactuale; şi, tot aşa, deter

minări externe, prin prepoziţii, în afara formei, pentru o funcţiuneexternă, pentru o funcţiune de relaţie.

Şi vedem că acest principiu se aplică în dezvoltarea istorică a limbilor

noastre. Declinarea dispare, se reduce din ce în ce mai mult, chiar şi în limba

română, unde a rămas un rest de declinare la femininul singular, la substantive:

casă, şi genitivul şi dativul case, pe când şi în limba română a dispărut în celelalte

cazuri. Insă, şi în limba română merge mai departe această reducere a declinării . De

exemplu, nu mai declinăm în cazul substantivelor în apoziţie. Un lingvist italian,Carlo Tagliavini, povestea că, la o întrunire cu români pentru a elabora şí a semna

un tratat, un acord, ar fı spus românii în textul lor: (cutare lucru) al statului gazdă,şi că el le-a spus: „nu, este o greşeală, trebuie să spuneţi a[ī] statului gazde". Şi

românii au acceptat, au spus că ştia mai bine româneşte decât ei. Ei bine, româniiau fost foarte amabili cu străinul, însă au greşit din punct[ul] de vedere al limbii,

pentru că în limba română se spune astăzi numai a[ī] statului gazdă, şi nu a[l]

statului gazde. Tot aşa, de exemplu, în limba română adjectivul se mai decl inănumai când e chiar lângă substantiv, şi înaintea substantivului, şi nu e separat deacest substantiv. D a c ă e separat şi se găseşte după substantiv, nu se mai decl ină,sau s-ar putea declina, însă, în realitate, nu se declină, şi nu ne supără dacă nu se

declină. La Barbu, de exemplu, găsim: „Argintul unei scule, de preţ, atunci picatălCuţit lucrat, vreo piatră în scump metal legată" ş.a.m.d. Deci, picată, fiindcă e şi în

rimă cu legată, şi nu „atunci picate", şi nu ne supără deloc. Ba chiar e de ajuns să fíe

numai o întrerupere în vers, ca: „D i n ceas dedus adâncul acestei calme creste" -

calme se declină încă: „acestei calme creste" , apoi: ,Jntrată prin oglindă în mântuitazur". Deci, intrată, şi nu intrate, şi ne pare cu totul naturaļ$ rs-a redus şi rămâneredus, nu se mai declină. Nu mai declinăm substantivele precedate de numerale.

Spunem a doi, a trei: aventurile a trei ruşi şi trei engleji în Africa australă; a o sutăde oameni ş.a.m.d. Nu mai declinăm - şi de mult de tot - dacă e precedat de tot: domn

a toată Ţara Româneasca ş.a.m.d. Deci, fără declinare, numai cu determinarea externă.

Unde a rămas declinarea? A rămas declinarea la pronume — la pronumelepersonale , unde formele cazurilor erau alte cuvinte, din punct de vedere material,

adică ego, şi apoi mihi şi mei, cuvinte care deja aveau cu totul altă formă; nu mai era

un procedeu de a stabili cazul. Insă, şi la pronume se reduce declinarea tot mai mult,

şi, de exemplu, în italiana de nord şi în italiana populară peste tot, în loc de io, avem

şi la nominativ, me: ilpadŗone sono me. In franceză asta s-a întâmplat demult, avem

pe acest moi, care provine dintr-un acuzativ. în macedoromână avem şi io şi mini,

pentru persoana I şi la nominativ, iar pentru persoana a Π-a nu mai avem decât tini,

nu mai există tu, şïtini este şi nominativ şi acuzativ. Şi tot aşa în multe alte cazuri. în

spaniolă nu se mai declină după anumite prepoziţii: „ca mine" se spune como yo,




(como tu); după segύn „după", tot aşa: segun yo, segun tu, nu se mai declină. Până şi

în limba română, care e mai conservatoare, în anumite cazuri nu se declină după ca;

sau găsim cazuri când e o unitate, formează o unitate în două pronume, într-ostrigătură din Maramureş: „Câtu-¡ Maramureşú/ Nu-i flăcău ca eu şi tu/ Nici oraş ca

Sighetú". Deci, vedeţi, ca eu şi tu, nu ca mine şi ca tine, şi nu ne supără. Deci,

înţelegem că şi aicea se reduce tot mai mult. Deci, în acest caz, principiul se aplică.Dar dacă e un principiu tipologic, ar trebui să se aplice şi în alte cazuri.

Să vedem dacă se aplică şi în alte cazuri: în ce priveşte comparaţiaadjectivelor. Ei bine, aici se aplică încă mai bine şi încă înainte de a se aplica la

declinare, adică formele sintetice latineşti sunt înlocuite prin forme perifrastice. In

loc de altior - sp. mάs alto, rom. mai înalt, it. più alto; şi, în loc de altissimus -

rom. cel mai înalt, foarte înalt, it. z7 piu alto, molto alto ş.a.m.d. Formele care se

păstrează sunt, din nou, forme aşa-zise „supletive", adică acele forme de

comparaţie care nu corespundeau unui procedeu, ci erau alte forme, ca, de

exemplu, de la bonus: melior „mai bun", şi optimus „foarte bun". Şi aici se

păstrează în limbile occidentale, adică: it. migliore — ottimo, sp. mejor - όptimo

ş.a.m.d., numai la câteva forme, care erau aceste forme supletive: it. maggiore,

minore, migliore, peggiore. Insă şi în aceste limbi, aceste forme devin şi se

interpretează şi ca forme de gradul pozitiv, pur şi simplu, adică sp. una señora

mayor „o doamnă bătrâioară", nu „mai bătrână" sau „ m a i mare". Tot aşa, există în

aceste limbi, în realitate, două posibilităţi. De exemplu, în general, şi pentru fapte

mai puţin concrete: it. maggiore, migliore ş.a.m.d. Insă, de exemplu, pentru

mărimea ca atare: Ίt.più grande, sp. mas grande. Şi, tot aşa, dacă cineva e bun, bun

la suflet - sp. mάs bueno, şi nu sp. mejor. Mejor ar fi, de exemplu, un obiect care e

făcut „mai bine"; altfel, cineva care e „mai bun" - mas bueno. Şi, în limba care s-a

dezvoltat, tocmai, fără modelul permanent al limbii latine clasice, adică în limba

română, au dispărut cu totul formele sintetice şi avem numai mai bun, mai rău, mai

mare, mai mic ş.a.m.d. Tot astfel formele, dacă sunt simple, se interpretează ca

forme de grad pozitiv în limba populară şi primesc, eventual, determinările de

comparaţie: aşa, în italiana populară - piu migliore, în spaniola populară - mάs

mejor, mάs peor; şi - se înţelege - că acele introduse mai târziu din limba latină, tot

aşa: sp. mάs superior, cum s-ar spune, de altfel, şi în limba română: eu sunt mai

superior decât tine, fiindcă, dacă e formă simplă, se înţelege că e de grad pozitiv.

Deci, intuiţia lingvistică populară aplică acest principiu de structurare: forma

simplă este pozitiv. Şi, se înţelege, tot aşa: sp. όptimo, más όptimo ş.a.m.d.C e se întâmplă la verb? în cazul verbului, există forme care sunt forme

nerelaţionale, adică care se referă numai la un anumit spaţiu de timp. Şi acestea se

prezintă ca forme simple, adică determinările sunt interne: la prezent, la imperfect,

la perfectul simplu. Formele perifrastice sunt totdeauna relaţionale, adică aratăraportµl între două momente din timp. De la început, lat. habui este „avui" şi, tot

aşa, lat. cantavi „cântai"; habeo habitum „am avut", sau habeo cantatum „am

cântat", dintr-un moment din trecut până la un moment mai recent. Sau am scris: şi




„scris" este, rămâne „scris", nu într-un moment numai din trecut. Nasc şi forme

noi, perifrastice, pentru viitor, în limbile occidentale, cum ş t im, tot cu habeo, cu „a

avea": cântare habeo. Insă acest cântare habeo nu este, pur şi simplu, un viitornumai, ci este un viitor văzut din prezent, anume înseamnă, la origine, „am intenţiasă cânt", „trebuie să cânt", „sunt obligat să cânt", „vreau să cânt" ş .a.m.d. Cândaceste forme se f ixează numai pentru viitor ca atare, se aglutinează şi devin forme

simple, adică avem it. canterò, sp. cântare ş .a.m.d. , din nou o conjugare unde nu se

mai recunoaşte verbul „a avea", nu se mai recunoaşte perifrază. Toate formele

perifrastice în verbul romanic - sunt foarte multe - arată această distincţie, aceastădeosebire între ce este înţe les ca raport şi ce este înţeles numai ca denumire s implă .Deci, tot aşa, sp. estoy escribiendo, sau în italiană sto scrivendo, sau în limba

română stau şi scriu: totdeauna între două puncte, între două momente; sau în

italiană vengo scrivendo, în spaniolă vengo escribiendo: dintr-un punct, dintr-unmoment din trecut, până în momentul actual; sp. voy escribiendo: dimpotrivă, de

acuma înainte, deci totdeauna între două momente. Se pot face studii despre asta, şi

se vede că în toate cazurile avem acelaşi conţinut. Perifrază însăşi poate fı diferită.In limba română, în general, aceste perifraze sunt perifraze copulative, adică cu

amândouă verbele conjugate şi cu acest şt stau şi spun, sau cu de: stau de spun;

sau: şede el cât şede şi cască gura prin târg; nu şedea deloc Creangă prin târg, ci e

tocmai perifrază asta, că „tot cască gura prin târg", într-un spaţiu de timp. Deci şi la

verb se aplică, tot astfel, acest principiu.

Şi, la adverbele de loc, spuneam că în latină se deosebeau adverbele de loc -

adverbele pronominale de loc , prin forma lor, adică printr-un fel de declinare,printr-un fel de flexiune internă: adică, hic „aicea", hinc „de aicea", hune

„încoace", adică „înspre aici", şi hac „pe aici". In limbile romanice, dacă nu se

păstrează forme diferite sau dacă nu s-au format forme diferite - ca în limba

română, unde avem pe încoace şi pe aici — în general ce se face? Avem o

formă-bază, care este, de exemplu, „aici" sau „acolo": sp. aquí, allά, it. qui, lά, şi

apoi o formă externă, care ne spune care este raportul. A d i c ă , în spaniolă, de

exemplu, aqui „aici", apoi hacia aqui „încoace", de aquí „de aici ( încolo)" şi por

aqui „pe aici", adică „(trecând) prin acest punct" ş.a.m.d.Sunt foarte interesante două cazuri de analiză mai târzie a funcţiunilor

latineşti, care ne arată că s-a aplicat mereu acelaşi principiu: distincţia întrefuncţiuni interne şi funcţiuni externe.

Primul este cazul superlativului. In latină, superlativul altissimus, sau

optimus, putea fı superlativ realtiv şi superlativ absolut. A d i c ă , putea fı homo

altissimus „un om foarte înalt" şi putea fı altissimus hominum, sau aĭtìssìmus inter

homines, care însemna „ce l mai înalt dintre oameni", adică putea fı relativ. Aceastăformă a fost introdusă, reintrodusă de către umanişti, întâi în italiană şi apoi, subt

influenţa italienei, şi în celelalte limbi occidentale: în portugheză, în spaniolă, în

catalană. Şi umaniştii nu aveau intenţia să introducă această formă cu altă funcţiunedecât în limba latină. Totuşi, nici măcar în italiană, unde e mult mai înrădăcinată




această formă, nu s-a afirmat niciodată, în acest caz, superlativul relativ. Fiindformă simplă, poate fı numai formă absolută - adică fără raport - de gradul cel mai

înalt, însă nu cu privire la altceva: deci, numai un uomo altissimo, însă nu altissimo

fra gli uomini. Prima formă e cu totul populară, a doua e şi astăzi un latinism,f i indcă nu corespunde distincţiei romanice între aceste forme. Ba mai mult, şi

această formă în issimo, şi cealaltă formă pentru superlativul absolut, cu molto - it.

molto alto „foarte înalt", sau cu muy, în spaniolă: muy alto - denumesc gradul cel

mai înalt al unei proprietăţi sau al unei calităţi, însă nu în acelaş i fel. Această formăîn issimo denumeşte gradul cel mai înalt fără a trece peste gradul pozitiv, pe cândforma cu moĭto înseamnă totdeauna trecere peste gradul pozitiv, mai mult decâtgradul pozitiv. Cândva, în trecut, călătoream cu un grec pe un vapor şi vorbeam

i talieneşte. El vorbea foarte bine i talieneşte şi, la un moment dat, m-am întrebat ce

mă supără în vorbirea italiană a acestui grec. Şi mi-am dat seama. Ne despărţeam,de exemplu, şi spuneam: „A l l or a ci vediamo questo pomeriggio", şi el răspundea:„ M o l t o bene!". Un italian nu spune: „ M o l t o bene!" în acest caz, spune:

„Beniss imo!", f i indcă nu e vorba de trecere peste pozitiv. Insă, dacă într-adevărsunt mai multe grade, atuncea da, se spune: „ B e n e , bene, molto bene!", adicătrecem peste aceste grade. Aceasta se vede foarte bine la forma negat ivă. Dacănegăm superlativul cu issimo, n e găm numai gradul cel mai înalt, însă, calitatea pe

care o negăm poate fi dincolo de pozitiv, aproape de gradul cel mai înalt; pe când,dacă negăm superlativul cu molto, atuncea n e găm trecerea dincolo de pozitiv, şi

asta înseamnă dincoace de pozitiv. De exemplu, cineva spune în italiană {tizioînseaη¡ınă „cutare"): tizio è inteligentissimo, şi eu îi spun: intβìigentissimo non

direi, è molto inteligente, adică nu „inte l igent în gradul cel mai înalt", nu

inteligentissimo, însă încă „destul de inteligent, foarte inteligent". D a c ă îi spuncuiva: cutare non è molto inteligente, î n s e am n ă că e prostuţ, fiindcă n-am trecut de

gradul pozitiv şi neg acuma trecerea, şi deci spun dincoace de gradul pozitiv, cum

ar fi în limba română nu e prea inteligent, adică trecem dincoace. Deci, şi în acest

caz, forma simplă este formă fară relaţii.D o u ă fapte caracteristice în acest caz:

In limba care, într-adevăr, a aplicat peste tot principiul perifrastic, care este

limba franceză, această formă nu s-a afirmat niciodată. Deşi franceza este limba cea

mai relatinizată dintre toate limbile romanice, forma în issime n-a fost acceptată; se

găseşte numai izolat, ca fapt de vocabular, în câteva cazuri, şi este un italianism -

adică richissime, sérénissime, illustrissime , însă n-a devenit procedeu niciodată,cum a devenit în italiană, în portugheză, în spaniolă. Şi, al doilea fapt este că în limba

română - care corespunde tipului general romanic, adică şi al limbii italiene, şi al

limbii spaniole - această formă se afirmă în zilele noastre şi găsim, deja, zeci şi zeci

de forme în isim, şi se afirmă tocmai ca procedeu, şi cu valoarea romanică, nu cu

valoarea latină. Ar fı interesant ca cineva să urmărească în publicaţiile moderne de

* Cit. nu s-a impus, nu s-a fixat; cf. sp. afìrmar (refl.) „a se f ixa"




critică, de istorie, şi în ziare, răspândirea acestei forme în isim, şi totdeauna nu cu

valoarea latină relativă şi absolută, ci numai cu valoarea absolută.

Celălalt caz este acela al analizei timpului din latină. In latină pasivul era dejaperifrastic la formele derivate de la perfect şi era sintetic la formele derivate de la

prezent. A d i c ă , se spunea amor - amaris - amatur „eu sunt iubit - tu eşti iubit - el

e iubit" la aceste forme, la prezent, şi la formele derivate de la prezent. Şi se spunea

amatus sum la formele derivate de la perfect: amatus sum însemna „eu am fost

iubit", nu „sunt iubit", ci „eu sunt cel care a fost iubit, eu am fost iubit". Şi se

spune, în manualele noastre, că pasivul a devenit în întregime perifrastic, numai că

s-a schimbat şi timpul la auxiliar, şi acuma amatus sum ar însemna „eu sunt iubit",

şi nu „am fost iubit"; şi pentru „am fost iubit" trebuie să întrebuinţăm trecutul. Ei

bine, nu aceasta a fost schimbarea, ci cu totul alta, şi analiza a fost altfel. Şi anume:

în limba latină pasivul, adică forma aceasta pasivă, era o funcţiune unitară în latină,însă nu corespundea, ca funcţiune, pasivului nostru , adică acţiunea văzută din

punctul de vedere al obiectului, al complementului direct , ci avea, din punctul

nostru de vedere, trei funcţiuni. Şi anume, putea fi acest pasiv al nostru, de

exemplu, Iulia amatur a Paulo , ,Iulia e iubită de către Paul". Apoi, putea fi ceea ce

se numeşte „mediu", adică în interesul cuiva, sau reflexiv. De exemplu, quia

nominor Ĺeo „fiindcă mă numesc, sau mă cheamă Leo", nu „sunt chemat (de

alţii)", ci „mă cheamă" , e numele meu. Şi putea fi impersonal, de exemplu, dicitur

„se zice, se spune". Şi, în acest caz, şi un verb intranzitiv putea avea forma aceasta

pasivă, adică dormitur „se doarme".

E i bine, dintre aceste funcţiuni care este relaţională? Numai prima, şi numaiaceasta rămâne ca formă perifrastică în limbile romanice, adică numai funcţiuneaIulia amatur a Paulo „Iulia e iubită de către cineva [Paul]", fiindcă numai aicea

avem un raport cu agentul, care se află în afara acţiunii: „Iulia e iubită de cătrecineva". Şi, dacă vedem Iulia amatur, ne întrebăm de către cine, adică care este

raportul [pe] care îl exprimă această formă, pe când, în cazul „mediului", nu avem

acest raport cu un agent extern. Şi, în limbile romanice, aicea nu se întrebuinţeazăpasivul, adică pasivul perifrastic. Aicea nu spunem „eu sunt chemat"; dacă am

spune „eu sunt chemat", asta ar însemna că nu e numele meu şi că aşa mă numesc

alţii. Spunem mă cheamă, fiindcă mă cheamă Leo, adică „mă numesc Leo", şi nu

fiindcă sunt chemat Leo, fiindcă atuncea am înţe lege că eu nu sunt Leo, însă mă

cheamă alţii Leo. Şi, tot aşa, pentru forma impersonală, unde nu există acest raport

cu vreun agent, nu întrebuinţăm pasivul. Nu spunem este zis, este spus, ci

întrebuinţăm forma tot „medie": se zice, se spune. Ba mai mult, în toate limbile

romanice, în afară de franceza modernă, se poate întrebuinţa aicea şi verbul simplu,

fără forma reflexivă. Şi anume: în italiană che dice quìΊ, sau în spaniolă que dice

aquΠ, sau în română ce zice aiciΊ Şi, în limba română, nu numai pentru verbul a

zice, ci şi pentru verbul a scrie: „Mai departe scrie-n carte", adică „ce scrie aici".

Deci, din nou, exact aceeaşi analiză: ceea [ce] este relaţional e exprimat perifrastic,

ce nu e relaţional nu e exprimat perifrastic.




Vedem atunci, în toate aceste cazuri, principiul: determinări interne,

paradigmatice, pentru funcţiuni interne, nerelaţionale, şi determinări externe,

sintagmatice (adică de combinare), pentru funcţiuni externe, pentru funcţiuni de

relaţie. Toate acestea - din punctul de vedere al nivelului cuvântului, unde seoprea, în realitate, tipologia tradiţională, care întreba numai dacă exista flexiune,sau dacă exista determinare externă, perifrastică, pentru cuvânt. Insă, dacă unprincipiu e cu adevărat principiu tipologic - şi de aceea noi, de multe ori, n-amîntrebiuţat cuvântul „cuvânt", şi am spus „unitate" - atunci intern şi extern artrebui să se aplice şi la alte unităţi, superioare unităţii „cuvânt", deci şi la alteniveluri de organizare, de structurare gramaticală.

Să vedem care este cazul la structurarea propoziţiei. Ce se spune în gramatica

istorică tradiţională? Ni se spune că fraza latină era o frază „circulară", şi că frazaromanică e o frază „liniară". Adică, în latină se punea subiectul la început, verbul

al sfârşit, ca procedeu „crăcănat", adică se făcea un fel de zid exterior, şi apoi, dacăerau alte determinări, se făceau alte ziduri concentrice înăuntrul acestui zidexterior; în acest sens - construcţie „circulară". E ra ca un fel de cetate cu maimulte ziduri concentrice, fiecare - cele interne - determinate. Aşa că, de exemplu,se spunea, să zicem: homo scribii „omul scrie". Insă, dacă trebuia determinat

homo, se spunea: homo bonus scribii „omul bun scrie", homo bonus litteras scribii„omul bun scrie o scrisoare", totdeauna rămânând subiectul şi verbul la început şila sfârşit; homo bonus litteras amico scribii „scrie o scrisoare unui prieten", homo

bonus litteras amico suo bono scribii „scrie o scrisoare bunului său prieten", homo

bonus hodie scribii „scrie astăzi" ş.a.m.d. - totdeauna determinările interne. Pe

când - se zice - în limbile romanice, avem întâi subiectul cu determinările sale, şiapoi verbul cu determinările sale, cu complementele sale:

S

( ( ( ) ) )V

Deci, nu construcţie circulară:A A

A B B AA B C C B A

ci A C D , şi, tot aşa, D , pentru verb, din nou, C D cu determinările lui:A C D B C D

E i bine, este adevărat numai din punct de vedere material, şi interpretareaeste, în relitate, insuficientă, ba chiar greşită, fiindcă construcţie circularăînseamnă, în realitate, determinare internă a unităţii constituite de către subiect şiverb, adică a unităţii nucleu, a unităţii nucleare. Pe când, aşa-zisele complemente,în realitate, nu sunt determinări ale verbului, ci determinări ale nucleului înîntregime. De ce? Putem întreba, cu privire la subiect, de exemplu, numai cuverbul, arătând care este golul, care este vidul, care este lacuna pe care vrem s-oumplem. Spunem: cine scrie? Nu putem întreba cu privire la un complement, fără aavea, cel puţin implicit, şi subiectul, şi verbul. Când spunemiieane citeşte% nu ştim



"3 *7 Limba română - limbă romanică 179

cine e subiectul, dar când spunem: ce citeşteΊ, asta î n s e am n ă [că] trebuie,

numaidecât , să fie cineva care citeşte. Şi deci, în limbile în care subiectul trebuie săapară, cel puţin sub formă de pronume, apare, în germană de exemplu: wer HesΐΊ

..cine citeşte?", însă w>as ìiest erl was liest sie? [„ce citeşte (el/ea)?"]. Nu e posibil

să întrebi numai cu verbul, fiindcă nu e determinarea verbului, trebuie să fie şi

cealaltă parte a nucleului. Şi, tot aşa, în franceză: qui écritl, însă: qu'esî-ce qv'ìl ècrifł qu'est ce qu'elle écritΊ, fiindcă în franceză trebuie să apară un subiect, şi nu

se poate întreba numai cu verb. Deci, e vorba de o determinare a nucleului.

Adevăratele determinări ale verbului sunt verbele numite modale: a putea, a

vrea, când sunt verbe auxiliare. A d i c ă , aceste verbe modale sunt verbe care iau

funcţiunea şi statutul verbului cu care se conjugă. Adică, dacă verbul este activ,

atuncea se spune vrea (şi eĭ) - ţine de activ: vrea să citească, cineva vrea să

citească. D a c ă verbul este un verb impersonal, atuncea vrea e şi el impersonal: se

pare că vrea să ploaie, cum spunem noi (sau să plouă, cum spuneţiD u m n e avoas t r ă) . Deci, vrea (să) - şi în acest caz nu vrea nimeni - e impersonal, ca

şi a ploua. Şi, în cazul acesta, nu putem spune că verbul care se conjugă ar fı un

complement al verbului a vrea, şi nu putem, de exemplu, uni, într-o construcţiecopulativă, acest verb principal cu un complement; nu putem să spunem, de

exemplu: *vrea să scrie şi un milion de lei. Deci, vrea este ori verb modal, ori e

verb plin, şi atuncea poate avea complementul lui.

Deci, cu aceste premise, putem spune: în latină, da, aveam această construcţieinternă: determinări paradigmatice peste tot, ca procedeu preferat. In limbile

noastre, depinde. D a c ă e vorba de detrminări interne, adică numai pentru subiectsau numai pentru verb, acestea se pun înăuntrul nucleului, adică sunt

paradigmatice: omul bun scrie, omul bun vrea să scrie. D a c ă sunt determinăriexterne, ale nucleului întreg, se pun în afara nucleului: deci, omul scrie o scrisoare,nu *omul o scrisoare scrie. Cu toată acţiunea umaniştilor în Occident, aceastăconstrucţie, cu complementul înăuntrul propoziţiei, înăuntrul nucleului, a rămas un

latinism. Se spune sp. el hombre escribe una carta, it. l'uomo scrive una leftera,

totdeauna în afară. Dacă se spune / 'uomo una lettera scrive, el hombre una cartaescribe, e un latinism; nu se spune aşa în limbile romanice.

Şi, cel mai interesant aicea ar fí să luăm un caz care poate fi interpretat în

amândouă felurile, sau să-1 tratăm poate mai departe, imediat, la frază, la frazacompusă. Şi anume, şi pentru fraza compusă, adică din mai multe propoziţiiprincipale şi secundare, limba latină avea, ca procedeu preferat, determinarea

internă, totdeauna înăuntrul propoziţiei principale. Se deschidea propoziţiaprincipală, şi se băgau, se fixau în propoziţia principală propoziţiile secundare, cu

anumite excepţii . Deci, de exemplu: „Darius şi-a procurat o flotă". Asta e

propoziţia principală. Şi apoi: Darius cum ex Europa in Asiam rediisset,

hortantibus amicis, ut Graeciam in potestatem suam redigeret etc. etc. etc. classem

comparavit [„Darius, după ce s-a întors din Europa în A s i a , fiind îndemnat de

prieteni ca să aducă Grecia sub stăpânirea sa ..., şi-a procurat o flotă"], adică tot




felul de propoziţii secundare înăuntrul celei principale. Ce se întâmplă în limbilenoastre? Depinde. Dacă propoziţia secundară este o determinare internă, adicănumai a subiectului sau a unui element din frază, se pune înăuntru, adică ca în

latină: homo qui id vuit scribii - omul care vrea scrie. Dacă e un complementdirect, de exemplu, — determinare a propoziţiei principale întregi , se pune înafară. Deci, lat. homo quod vuit scribii - rom. omul scrie ceea ce vrea (şi nu *omul

ceea ce vrea scrie), it. uomo scrive quello ch e vuole, sp. el hombre escribe lo quequiere, totdeauna în afara propoziţei principale, şi nu înăuntru. Şi cazul, spuneam,mai interesant, este când se poate interpreta în amândouă sensurile: homo cu m vuit

scribii. Acest cu m vuit poate fi un complement circumstanţial -„când vrea el, când îivine «toana»" - sau poate fı interpretat ca o calificare a subiectului: „dacă el e un omcu voinţă". Şi, atuncea, dacă e o calificare a subiectului, se pune înăuntru: se spuneomul când vrea scrie (adică, „dacă are voinţă"), it. / 'uomo quando vuole scrive, sp. elhombre cuando quiere escribe; însă: rom. omul scrie când vrea (şi când îi place),sau: sp. el hombre escribe cuando quiere, it. ¡'uomo scrive quando vuole, adică toateaceste cazuri, în afara propoziţiei. Deci, vedem că şi la fraza complexă se aplicăacelaşi principiu.

Am arătat, deci, că, în general, se aplică aceleaşi principii. Putem să arătămcă şi la vocabular se aplică, însă nu mai avem timp. Vreau, în câteva minute, să văspun ceva în legătură cu caracterizarea limbii române în cadrul acestui tip. In cazul

acesta, vedem că limba română corespunde exact tipului general romanic cuexcepţia limbii franceze, care s-a îndepărtat de acest tip. In franceză, toatefuncţiunile au, din ce în ce mai mult, numai determinări externe. In franceză, maiavem numărul, prin excepţie, la câteva cuvinte cu -a l la sfârşit: de exemplu, cheval

- chevaux [„cal - cai"]. Insă, toate cuvintele noi în -a l nu mai au acest plural, şi,când învăţăm fraceza, atuncea avem o listă: bal, chacal, carnaval ş.a.m.d.. care numai au pluralul aux (nu se spune bal *baux, carnaval - *carnavaux ş.a.m.d). Iarcopiii franceji nu ştiu, până nu li se spune, nu se insistă, că există aceastăalternanţă. Ei spun, sau un cheval - deux chevals, sau un chevaux ~ deux chevawc,

adică forma simplă este generală. Tot aşa şi la verb.

Deci, spuneam că voiam să spunem ceva despre limba română, şi anumefoarte pe scurt; de altfel, am mai spus ceva şi la început. Spunem că, mai ales,dacoromâna - şi mai ales dacoromâna constituită apoi ca limbă com ună - secaracterizează prin două fenomene, sau două tipuri de fenomene foarte generale.

Primul fenomen este regularizarea, extrema regularizare a acestei limbi.Adică, de la un fapt mai mult sau mai puţin izolat, procedeul întrebuinţat s-a aplicat

apoi peste tot, în tot felul de cazuri care erau asemănătoare, care prezentau analogii.Avem, deja, în fonetică altenanţe foarte multe, însă toate cu totul regulate, pe care

străinii le pot pricepe şi remarca cu greutate, însă pe care românii le-au interiorizatde mici şi aplică aceste reguli. D a că avem sabie, ştim că pluralul este săbii, şi dacăe corabie, va fi corăbii, şi dacă e vrabie, va fi vrăbii ş.a.m.d. Adică, vom aveaaceastă alternanţă. Cel mai bine, pentru străini - de exemplu, în cazul alternanţei




oa-o , e să considerăm forma cu diftong ca formă bază şi să le spunem: dacălipsesc următoarele consideraţii , acest oa devine o. Deci, să spunem, soare: forma

bază este soar; dacă l ipseşte , ori accentul, ori -a după această silabă, atuncea oadevine o. Şi deci, e sori, a însori ş.a.m.d. şi, tot aşa, forma bază în nori, când n-o

avem e numai aceasta. Deal, dacă lipseşte accentul - atuncea, deluros ş.a.m.d. Insă,mai interesantă este regularizarea extremă în gramatică. De exemplu, avem înitaliană, într-un caz, tutt 'uno (sau tutt 'una) pentru a spune „acelaşi lucru", şi înspaniolă, tot aşa, todo uno „acelaşi lucru". In limba română, s-a generalizat, s-a

regularizat acest procedeu şi avem: tot una, tot eu, tot aici, tot acolo, tot atunci,

peste tot. Fiecare identitate iterativă e cu tot - procedeu cu totul general. Sau,

formele pronominale şi adverbiale cu formă interogativă, şi cu ori-; avem: unde,

ce, care, cine, cât, cum, şi apoi: oriunde, orice, oricare, oricine, oricât, oricum.

Toate posibilităţile sunt realizate sistematic. Sau, tot la aceste forme, din nou

interogativul, şi apoi -va: undeva, cineva, ceva, altceva, careva, cumva, câtvaş.a.m.d., peste tot acelaşi lucru, cu aceeaşi valoare de bază. La Coşbuc, până şiîncotro - încotrovά, şi acolo, din cauza limbii, chiar încotrόva, şi nu ne supără; „îşiau drumul încotróva, / Totdeauna prin Moldova". Şi înţe legem că e româneşte .

Celălalt fenomen foarte general, şi încă mai important, este determinarea sau

hiperdeterminarea în limba română, mai ales în dialectul dacoromân. Unele din

aceste fapte lipsesc în dialectul aromân. Aşa că avem, de exemplu, acestenumeroase articole, sau forme asemănătoare cu articolul. întâi, articolul enclitic:

omul, casa ş.a.m.d. Apoi, aşa-numitul „articol al adjectivelor", care seîntrebuinţează şi pentru substantivarea numeralelor, adică: cel bun, cei doi, cei treiş.a,m.d. Apoi, avem articolul aşa-zis „genitival", care se întrebuinţrează şi cu

numeralele ordinale, adică: al meu, şi: al doilea; şi aicea, al şi doi-\e~a: din nou

articol. în aromână - dacă îmi dă dreptate prietenul meu, Saramandu - nu se poate;numai doilu, adică numai o dată articolul, şi nu al doilea, adică un singur articol.

Până şi a la pronume demonstrative şi la adverbele demonstrative are o funcţiuneasemănătoare. Spuneam: acest şi acesta, ase şi aşa, şi αşα s-a fixat deja sub aceastăformă (care a fost αşe, apoi αşα) ş.a.m.d. Şi, în vobirea populară, încă mai mult, se

merge şi mai departe, se mai pune încă câte ceva. Şi spuneam: nu numai αşă, ciαşă İΛ , nu numai αistα, ci αistα\Λ , adică dublă şi triplă determinare.

Apoi, tot de determinări ţine vocativul, unde avem cele două forme

fundamentale: vocativul ca atare, de chemare, şi vocativul de calificare, care are

forma determinată. Deci, cum spuneam: doamne şi domnule. Dacă eşt i domn tu, tenumesc Doamne la vocativ; aşa, numai pentru Dumnezeu, pentru Hristos şi pentru

domnul ţării: Doamne. D a c ă te consider eu ca domn şi îţi acord acest privilegiu de

a te considera ca domn, atuncea: domnule. Şi, în toate celelalte cazuri: cândspunem proasto, asta înseamnă nu numai „tu, proastă", ci „tu eşti o proastă", şi eu

te numesc aşa, adică: proasto, idioato ş.a.m.d. Şi, când spunem porcule, înţe legem„tu, care eşti un porc", adică şi calificăm în acelaşi timp.

To t de determinare, de hiperdeterminare, ţin prepoziţii le compuse. In alte

limbi nu avem prepoziţii le ca în limba română. în limba română, prepoziţii le sunt,




în genera], de două feluri: ori înseamnă o poziţ ie , o anumită poziţie, de exemplu,

în , la, ori înseamnă o mişcare cu privire la această poziţ ie , de exemplu, de. Şi, dacătrebuie să exprimăm amândouă funcţiunile , atuncea trebuie să întrebuinţămprepoziţile compuse, adică amândouă prepoziţ i i le care corespund. în italiană, eu aş

spune vengo dai bosco, vengo dai ſıume, şi il libro cade dai tavolo, peste tot

aceeaşi prepoziţie. în limba română, depinde. Pentru vengo dai bosco (eu de unde

vin? vin de în pădure, deci spun:) vin din pădure. Când e vorba de vengo daifìume

nu înseamnă că „vin din râu", ci (am stat pe malul râului, vin de la râu, şi, atuncea,

spun:) vin de la râu. Şi, când „cade cartea", nu cade numai de, ci cade de pe masă:cade de pe masă jos. Şi, atuncea, avem toate posibilităţile astea, adică pe + în: prin,şi apoi avem printre, şi de printre, şi peste, şi de peste ş.a.m.d. Şi, până şi unii

români greşesc la aceste întrebuinţări, care sunt destul de complicate, însă sunt cu

totul regulate şi cer să se semnaleze flecare punct. Adică, dacă este nu numai de pe,

ci şi în, atuncea avem din, prin; şi de pe, de printre, toate aceste determinări.

Şi, în sfârşit, ultimul fenomen, care şi el ţine de determinare, este cel aldeosebirilor foarte subtile pe care limba română le face cu privire la identitate. în

general, limbile romanice au redus expresia identităţii, şi aproape întrebuinţeazăacelaşi instrument, numai cu poziţie diferită şi, deci, se spune: it. Io stesso uomo

„acelaşi om", l'uomo stesso „omul însuşi". în limba română, distingem trei feluri

de identitate: identitatea reciprocă, adică „cu altceva" sau „cu alt moment" -

acelaşi (două fapte sunt aceleaşi, adică identitate reciprocă, a e identic cu b, şi b cu

a); identitatea reflexivă, adică „identitatea cu sine", ceea ce eu numesc ipsitate (de

forma latină ipse) - însumi, însuţi ş.a.m.d. (eu însumi, tu însuţi, el însuşi; şi

identitatea iterativă, adică, „din nou acelaşi lucru", cu tot - tot eu, tot acolo, tot

atunci ş.a.m.d.

V ă m u l ţ u m e s c .



D IN P R E I S T O R I A S E M A N T I C I I S T R U C T U R A L E :A N A L I Z A LUI H E Y S E P R I V I N D C Â M P U L S E M A N T I C

A L T E R M E N U L U I SUNET 1

EUGENIU COŞERIU

Am arătat cu alt prilej că noţiunea de „câmp semantic" poate şi trebuie să fie

reinterpretatã în perspectivă structurală cu ajutorul noţiunilor de „opoziţie" şi„trăsătură distinctivă" (Pour une sémantique diachronique structurale, T L L I I , 1,

Strasbourg, 1964, mai ales p. 157-158). Un câmp semantic poate fı definit ca fiind o

paradigmă lexicală, un ansamblu lexematic bazat pe opoziţii. Astfel, câmpul semantic

este caracterizat prin faptul că se formează prin împărţirea unui continuum de conţinutîntre mai multe lexeme,care se află în opoziţie directă prin trăsături de conţinutminimale, distinctive. Elemente pentru o asemenea descriere a relaţiilor de conţinutlexical se găsesc în dicţionarele de sinonime şi de antonime din toate timpurile (farăînsă ca încercările de analiză structurală a vocabularului să fie conduse cu

consecvenţă). A rămas totuşi necunoscut până acum, după câte ştim, un exemplu mai

vechi, care a apărut într-un cadru cu totul diferit, dar a reprezentat mai mult decât unprimpas în această direcţie. Ne-am propus să discutăm acest exemplu, pe scurt, în celece urmează. Ne referim la analiza câmpului semantic al termenului sunet cuprinsă în

lucrarea lui K . W . L . Heyse, System der Sprachwissenschaft („Sistemul lingvisticii"),

ed. H. Steinthal, Berlin, 18562, care constituie o analiză de conţinut aproape perfect

structurală, chiar dacă a fost realizată cu alt scop.

1. Heyse nu îşi propune de fapt să facă o analiză structurală. El ajunge mai

degrabă indirect la aceasta în timp ce încearcă să definească concepte importante pentru

sistemul său lingvistic. Evident, el nu vorbeşte despre „structura conţinutului" sau

despre „câmp semantic". C u toate acestea mi se pare limpede că el a avut, cel puţin în

cazul pe care îl cercetează, intuiţia existenţei unui câmp semantic structurat. Intenţia

' Articolul a apărut în volumul To Honour Roman Jakobson, Mouton - The Hague - Paris,

1967, p. 489-498, sub titlul: Zur Vorgeschichte der Strukíurellen Semantik. Heyses Ana¡yse des Wortſeldes „Schall". Am păstrat, în textul tradus, cuvintele în limba germană acolo unde demonstraţiaa impus-o, furnizând înAnexă o listă a echivalentelor româneşti [n. trad.].

2Lucrarea a apărut postum: Heyse a murit în 1855.

FD, X X - X X 1 , Bucureşti, 2001-2002, p. 183-192




lui era să descrie esenţa denumirilor de sunete. în acest scop el porneşte de la limbagermană vorbită, definind o serie de cuvinte germane. Redăm încontinuare paragrafele

care prezintă interes pentru noi din acest punct de vedere:

„Denumirile de sunete sunt situate în sfera conceptului de sunet, ca o speciedeosebită . . .

Apa lipsită de coeziune, care se mişcă doar la suprafaţă, nu produce nici un sunet.

O frecare superficială, care nu are loc în profunzime, între toate părţile ce alcătuiescmasa, produce un foşnet. De aceea, numim sunetul confuz: Geräusch.

Klang este sunetul continuu, plăcut auzului,emis de un corp ce vibrează în întregime,având o substanţă continuu omogenă, de exemplu sticla, sau metalul (p. 31-32).

Limba noastră este bogată în expresii precise pentru diferitele t ipuri de sunete.

Astfel, putem diferenţia:

S C H A L L , sunetul produs, care loveşte direct urechea; în plan vizual corespunde

l umi n i i .

H A L L , [sunetul] care pluteşte pe undele aerului: corespunde seninului.

W I E D E R H A L , [ecoul] care este respins când se loveşte de un corp; corespunde

ră s f rânge r i i sau reflexiei razelor de soare.

G E R Ä U S C H , sunetul discontinuu, întrerupt; corespunde l u m i n i i care l icăreş te sau

pâ lpâ ie .K L A N G , sunetul continuu, pur, omogen; corespunde lucir i i .

Schall sau un anumeKlang devine ton atunci când este precizată calitatea lui, cândaceasta este determinată intern sau apare în relaţie cu alte sunete. Ton corespunde în

domeniul vizual culorii, de aceea nuanţele culorilor sunt numite „ tonur i de culoare".Toate aceste t ipuri de sunete pot fi produse mecanic, de corpuri neînsufleţite. Se

va face distincţie între acestea şi sunetele produse dinamic, de organisme însufleţite.Aceste sunete, autoproduse, sunt numite L A U T (p.32)".

2. Ce noutate aduce de fapt Heyse prin afirmaţiile de mai sus ? Ţinând seama de

cele mai noi dezvoltări ale analizei semice, nu este greu de observat că al doilea

paragraf citat de noi poate fi considerat o contribuţie timpurie, avânt la lettre, la

semantica structurală. Nu doresc totuşi să propun ca analiza lui Heyse să fie

considerată o descriere a câmpului semantic al sunetului pentru germana contemporană.Această analiză poate să pară discutabilă în ce priveşte germana contemporană (şi poate

chiar şi pentru aceea din vremea lu i Heyse). A i c i nu este însă vorba de corectitudinea

descrierii, ci de importanţa abordării metodologice care stă la baza ei. Vom cerceta

deci, îndeaproape , acest mod de gândire.

în primul paragraf citat de noi, Heyse se menţine în planul substanţei semantice

şi al definiri i obişnuite , oarecum tehnice, a conceptului. El notează, de exemplu, că

sunetul numit Klang este „plăcut auzului" şi că poate fi produs de vibraţia unui

continuum omogen, precum sticla sau metalul. în al doilea paragraf el trece însă la



analiza lexicală, discutând totodată forma semantică3. E l se referă explicit la distincţiilesemantice care funcţionează într-o limbă dată, mai precis în limba germană,

propunându-şi să analizeze şi să compare „expresii care se disting în mod clar" îngermană. In acest scop, el notează trăsături semantice distinctive pentru lexemeconsiderate în contexte potenţiale, adică aplică implicit, avânt la lettre, metodacomutării. Remarcăm aici şi faptul că cercetarea lui se vrea pur sincronică. Perspectiva

diacronică o omite total şi în mod explicit, afirmând în nota de la pag. 32: „Ca sensprimar, Laut se numeşte orice se poate auzi, ca în germ. veche hlut, folosit cu hlosen,

„a asculta", şi în greacă ĸλύεıv, apoi, însens special, denumeşte un sunet autoprodus".în această notă apare şi trăsătura semantică comună a câmpului semantic analizat deel, şi anume „care se poate auzi". O altă afirmaţie a lui, „[sunetul] produs, care loveştedirect urechea", poate fĩ explicaţia pentru „audibil".

în ceea ce priveşte trăsăturile celorlalţi termeni, aparţinând câmpului lexical alsunetului, Laut este considerat „autoprodus", pe când toate celelalte sunete ale clasei

sunt considerate „produse mecanic" (deci „nu autoproduse"). Heyse susţine că lui Haliîi este caracteristică trăsătura „propagare", deci sunetul denumit de acest termen esteconsiderat „reprodus" („pluteşte pe undele aerului"). Pentru Widerhall trăsăturadistinctivă este aceea că „se loveşte de un corp"; aceasta este în mod clar o trăsăturăcomplexă, definită ca „reflexie", care cuprinde în acelaşi timp „propagarea" şi

„reproiectarea". Datorită „propagării", Hali şi Widerhall se opun lui Geräusch şi Klangîn cazul cărora nu se pune problema propagării; potrivit analizei lui Heyse se poate deci

accepta trăsătura „privitor la sine" („nu privitor la propagare") pentru perechea

Geräusch - Klang. Pentru distincţia între Klang şi Geräusch, Heyse propune, se pare,o serie de trăsături: „continuu /discontinuu", „pur/întrerupt" (adică „imp ur"), „o m oge n"(fără termen opus explicit: probabil că aici ar fi trebuit să apară „eterogen", adică„neomogen "). Totuşi, aceste exprimări par a fi formulări diferite ale aceleiaşi opoziţii,asupra căreia perechea „continuu /discontinuu" (sau „omogen"/ „neomogen") oferădestule indicii. în final, pentru a distinge Ton de celelalte sunete, Heyse formuleazătrăsătura „calitate precizată": „determinată intern" pare să fie o altă formulare aaceleiaşi trăsături, iar expresia „apare în relaţie cu alte sunete" poate fi interpretatădrept o condiţie pentru precizarea calităţii. Aici Heyse remarcă explicit că Ton estesubordonat lui Klang (,JSchall sau varietăţi ale lui Klang", „raportat la alte tipuri de

Klang"), ceea ce, după cât se pare, acceptase numai tacit în cazul lui Widerhall/Hall.Aşadar, se poate trage concluzia că Heyse descrie câmpul semantic al „sunetului"

prin următoarele trăsături:

Prin „formă" în limbă (ca nivel al sistemului limbii) înţeleg „trăsăturile distinctive"; aceste

trăsături sunt, probabil, „materiale" în esenţă. Vezi lucrările mele: Formay sustancia en ¡os sonidos de llenguaje, Montevideo, 1954, mai ales p. 66-68; Teoria de l lenguaje y iinguistica general, Madrid, 1962,

p. 219-224. Eventual, trăsăturile nedistinctive pot să fie constante, în funcţie de felul încare funcţioneazăefectiv fiecare sistem lingvistic; înacest caz ele aparţin normei. Vezi despre trăsăturile distinctive System

und Norm, în lucrarea mea Sistema, norma y habla. Montevideo, 1952, republicată în lucrarea

[sus-menţionatā] Teoria, p. 11-113.



(1) „audibil" „ (a);

(2) „autopro dus" (b)/ „neautoprod us" (b);(3) „propagat" c)/„nepropagat„ (c);

(4) „reproiectat" (d);(5) „om ogen" (e) /„neomogen„ (e);(6) „calificat" (f).

Aceste trăsături îipermit structurarea coerentă a întregului câmp semantic în care,

de pildă, Ton nuapare ca un tip al lu i Schall, ci ca un tip al lu i Klang, care la rândul luieste subordonat lu i Schall, iar Lăut apare în opoziţie cu celelalte t ipuri de sunete.

O observaţie poate şi mai importantă decât cele anterioare este că aceleaşitrăsături distinctive pot funcţiona şi altundeva în sistemul vocabularului german, şi

anume în domeniul vizibilului, constatare care se apropie, de fapt, de ideea corelaţiilorsemantice. Rămâne de văzut, desigur, dacă paralelismul pe care îl face Heyse între

„audibil" şi „vizibil" este corect până în cele mai mici detalii; important este însă, dinpunct de vedere metodologic, faptul că el adoptă acest paralelism.

ĵ 3. Pentru a pune în lumină concordanţa metodologică între analiza lu i Heyse şi

semantica structurală contemporană vom relua teoria sa în cadrul unei analize,

structurale explicite, respectând totuşi în detaliu perspectiva semantică aplicată de eL,

Heyse propune următoarea diviziune a câmpului semantic al „sunetului" :

S C H A L L

Geräusch Klang Widerhall

Ton

( · = unităţi lexicale absente în vorbire)

D in această schemă rezultă clar că, potrivit lui Heyse, nu un singur cuvânt ci

întreaga grupă „Hali", „Widerhall", „Geräusch", „Klang", „Ton" se opune lui „Lauť' ;„Hal i" se află în opoziţie cu „Geräusch" - „Klang", iar „ T on" şi „Widerha l l " sunt

subordonate lui „ K l a ng" şi respectiv „Halľ ' . Dacă i s-ar aplica schema propusă de



D in preistoria semanticii structurale

V Ġreimas (Sémantique structurale, Paris, 1966, p.33), analiza lui Heyse ar prezenta

următoarea formă:

„audibi l"

Schall

„neautoprodus"

„nepropagat"

„autoprodus"Laut

„ n e o m o g e n " /Geräusch

„propagat'Hali

„reproiectat"Widerhall

„ o m o g e nKlang

„calificat"Ton

" Aceasta schemă nu trebuie confundată cu aceea a lui J.J. Katz si J.A. Fodor: mai mult, ea

demonstrează exact contrariul. La Greimaspunctul de plecare este conţinutul unui câmp şi acest conţinut este

analizat în măsura în care opoziţiile lexematice sunt date în cadrul câmpului lingvistic. La Katz şi Fodor,

dimpotrivă (The Strucîure of aSemantic Theory, în Language 39, 1963, p. 186 şi 190; la J.J. Katz şi P.M.Postai, An Integrated Theory of Lingustic Description (Cambridge, Mass., 1964, p. 14), punctul de plecare

este un semn material {signifìanť) şi se pune problema metodei de interpretare a acestuia, adică a atribuiriidiferitelor semnificaţii, întrucât este vorba de un signißant polisemie. Dar, întrucât atribuirea unei

semnificaţii înseamnă pur şi simplu identificarea semnului (signe) în sine, metoda lui Katz şi Fodor, a

„identificării semnului", este la fel, cu toate că sunt folosite trăsături de conţinut Astfel, aşa-numita „teorie a

structurii semantice" nu are nici o legătură cu semantica structurală. Ea reprezintă numai folosirea empirică şiteoretic incoerentă a anumitor trăsături (determinate de context sau de situaţie) pentru selecţia conţinutuluiprobabil, prin excluderea altor conţinuturi posibile pentru acelaşi signifìant, în scopul dezambiguizării.Rezultatele unei analize semantice intuitive şi circum stanţiale sunt folosite de Katz şi Fodor pentru decelarea şiordonarea unor „semnificaţii ale textului" probabile pentru un signifiant. Numai confundarea opoziţiilorlingvistice şi folosirea anumitor trăsături de conţinut în explicarea textului pot face ca analiza semantică, propusăde Hjelmslev, săpoată fi pusă pe acelaşi plan cu metoda lexicografică a dezambίguizårii. efectuată de Ƙatz şi

Fodor cu ajutorul aşa-numiţilor ,¿emantic markers``' (ca la P. Postai, discutat de Martinet, Elements of GeneralLinguistics, Foundations of Language 2. 1966, p.179). De fapt această metodă nupoate spunenimic despre

relaţiile semantice şi opoziţiile lexicale, întrucât ea nici măcar nu se ocupă de opoziţii: ca şi în aşa-numita „teorietransformaţională'', şi înacest caz se sare peste planul funcţional, care este ignorat. Planul opoziţiilor lingvistice

nici măcar nu face obiectul cercetării: eleste considerat ca dat şi este folosit parţial. Astfel, această teorie nu face

distincţia între lexeme, arhilexeme şi variante contextuale şi nu poate distinge folosirea metaforică de cea

nemetaforică. Ea porneşte de la un signifiant către toate tipurilede semnificaţii contextuale posibile ale acestuia

De pildă, nu aflăm prin ce trăsături de conţinut se deosebesc diferitele sensuri aleengl.bachelor („who has never

married", „ knigt serving under the standard of another knigt", „who has the first or Iσwest academic degree ", „fur seal when mthout a mate during the breeding time ") sau măcar dacă acestea se află în opoziţie. Semantica

lui Ƙatz şi Fodor este atât de îndepărtată de o descriere lingvistică structurală, încât nici nu mai este sigur că

asemenea conţinuturi aparţin, în limba engleză, aceleiaşi situaţii lingvistice sincrone şi aceluiaşi sistem lingvistic.



Eugen iu Coşeriu 6

Dacă se aplică principiile enunţate de B. Pottier ,Jiecherches sur ľanalysesémantique en linguistique et en traduction mécanique, Nancy, 1963, p. 16; vezi şi

Vers une sémantique moderne, T L L II, 1, Strasbourg, 1964, p. 124-125), analiza

anterioară ar arăta astfel:

\ . trăsătură

audibil autoprodus propagat reproiectat omogen calificat

lexern\

Schall + 0 0 0 0 0

L·aut + + 0 0 0 0

Hali + - + 0 0 0

Widerhall + - + + 0 0

Klang + - - 0 + 0

Geräusch + - - 0 - 0To n + - - 0 + 4

a b c d e f

(0 = trăsătură neesenţialā; 5 - = trăsătură negativă)

Prin urmare, definiţia conţinutului lexemelor cercetate ar fı:

„Schall" = (a)

„Lauť' = (a+b)

„Hali" = (a-b+c)

„Widerhall" = (a-b+c+d)

„Klang" = „ a - b - c + e )

„Geräusch" = (a-b-c-e)

„Ton" = (a-b-c+e+f)

Aşadar, potrivit lui Heyse Schall este arhilexem pentru întregul câmp semantic,

întrucât poate fı definit exclusiv prin trăsătura comună tuturor lexemelor (a); Hali este

arhilexemul lui Widerhall, iar Klang este arhilexemul lui Ton, întrucât Widerhall

conţine întreaga formulă a lui Hali (a-b+c), iar Ton, a lui Klang (a-b-c+e);

arhilexemele (a-b) şi (a-b-c) nu se realizează în l imbă ca unităţi lexicale.

Intr-o formă de prezentare pe care o preferăm pentru că pune în lumină mai clar

diviziunea câmpurilor semantice, analiza lui Heyse apare astfel:'

5Sunt „neesenţiale" pentru un cuvânt dat unele trăsături care sunt acceptate pentru cuvinte

subordonate lu i şi pentru a se face distincţie între alte trăsături semantice al căror caracter distinctiv

ar putea fi pus în discuţie . De pildă, trăsătura „calificat" pentru Klangsau „propagat" pentru Laut.

Aceste trăsături pot apărea în context sau nu. Ele nu aparţin nici formei cuvântului, nici distincţiilorlingvistice funcţionale.



Din preistoria semanticii structurale

- b SCHALL (a) + b

+ c - e

Geräusch

T ē

Klang

+ f

Ton

Hali + d

Widerhall

Laut

4. Se poate observa că analiza lu i Heyse nu conţine definiţii care se contrazicsau

se suprapun, spre deosebire de ceea ce găsim îndicţionarele de sinonime, unde adeseori

cuvântul A este definit prin B şi invers, iarcuvântul C pare a fi subordonat cuvântuluiA sau B .

Este adevărat că analiza lu i nu este completă: lipsesc, de exemplu, un număr de

termeni aparţinând aceluiaşi câmp semantic (Heyse afirmă explicit că urmăreştedistincţiile „în sens restrâns"). Este însă interesant de notat că în această analiză pot fi

incluse uşor alte distincţii: de exemplu, Schrei subordonat lu i Laut „ca un Laut cu alte

determinări); Krachşi Lârm ca t ipuri de Gerăusch', Getöse şiRadau ca subtipuri ale

lu i Lärm etc. înseamnă că Heyse a înregistrat şi delimitat diviziunile de bază ale

câmpului semantic respectiv.

Comparând schema lui Heyse cu definiţiile ce apar în dicţionarul de sinonimeDuden

Synonim Wörterbuch (Mainz, 1964), constatăm că definiţiile respective corespund destul

de puţin structurării acestui câmp semantic. In Duden găsim la Lärm: Getòse, Radau,

Krach; la Schallen: Hallen, Tönen, Klingen, Gellen; dar Schall, Hali, Klang şi Ton apar

numai în formă verbală, iar Gerăusch şi Laut nu figurează deloc „deşi Krach este definit

parţial prin Lârm şi ambele sunt definite parţial prin Gerăusch). In acelaşi dicţionar,Schallen şi Gellen sunt definite ca Ton, Hallen ca Schallen, Tönen şi Klingen prin Ton. Pe

baza informaţiilor din Duden, verbelear putea fi prezentate astfel:

(„a crea sunete" sau „a produce sunete")

tönen klingen

schallen

hallen

gellen



9 D in preistoria semanticii structurale 191

- c SCHEΓN (a1) + c

- e + e

Schimmer Glanz

+ f

Helle

+ d

Schimmer

Farbe Widerschein

Nic i aici nu apare un arhilexem posibil: a'-c („vizibil", „nepropagat") şi nici vreo

unitate lexicală folosită în vorbire.

6. Este oare acesta, în istoria l ingvist ici i , unicul exemplu de premoniţ ie corectăa apariţiei semanticii structurale? Credem că nu este singurul şi că ar merita să fie

căutate şi alte exemple în tradiţia lingvistică. Desigur, formularea termenilor „opoziţ ie"şi „trăsătură dist inct ivă" este recentă, ca şi formularea explici tă şi argumentarea

metodei comutări i . Dimpotrivă, cunoaşterea intui t ivă a faptelor lingvistice

corespunzătoare şi aplicarea intuitivă a comutări i sunt foarte vechi: într-un anume sens,

ele coincid chiar cu începuturi le l ingvist ici i .

Traducere de Ioana Feodorov şi Cristina Ivanov

Universitatea Bucureşt iFacultatea de L im b i şi Literaturi Străine

A N E X Ă

Prezentăm alfabetic echivalentele româneşti ale termenilor germani cercetaţ ide E. Coşer iu , preluate din lucrarea Dicţionar german-romăn, ed. a IΙ-a revăzutăşi îmbogăţită, coord. Mihai Isbăşescu şi Ruth Kisch, Academia Română - Universitatea

Bucureş t i - Inst i tutul de Lingv i s t i că , Editura Academiei R.omâne, 1989.




Pentru identificarea precisă a sensurilor în traducere, sugerăm folosirea unui dicţionarexplicativ german-german.

1. Domeniul „audibilului"

1.1. Substantive:Gerăusch = zgomot, larmă.Getöse = vuiet, zgomot puternic, muget.Hali = răsunet, sunet.Klang = sunet, ton.Krach = 1. pocnet, trosnet; 2. gălăgie, larmă, zgomot, scandal; (...) 4. ceartă,

tărăboi.Lärm = 1. zgomot, larmă, vuiet; 2. gălăg ie, tărăboi, scandal.

Laut = sunet, zgomot.Radau = (fam.) scandal, tărăboi.

Shall - sunet.Ton = 1. ton, sunet; 2. (muz.) ton, tonalitate, timbru; „ . . . ) 6. nuanţă (de culoare).

In_memoriam_EC.pdf

Documents

Transcript of In_memoriam_EC.pdf