Giovanni Pico della Mirandola

Giovanni Pico della Mirandola

ConteleGiovanni Pico della Mirandola(n.24 februarie1463,Mirandola- 17 noiembrie1494,Florena) a fost unfilozofi nvatumanistitaliandin perioadaRenaterii.Pico della Mirandola provenea dintr-o veche familie de nobili dinItaliade nord cu reedina n castelul Mirandola, n apropiere de oraulModena. Doritor s se instruiasc, renun la privilegiile de familie n favoarea frailor si i, la vrsta de 14 ani, ncepe studiuldreptuluicanonic la vestita Universitate dinBologna(prima Universitate european!), cu intenia unei cariere ecleziastice. Este atras totui mai mult de studiulfilozofieiiteologieii, timp de apte ani, viziteaz cele mai renumite universiti aleEuropeidinFerrara,PadovaiParis, studiind - pe lng filozofiascolasticaristotelian- i limbilelatin,greac,ebraic,arameiciarab, dobndind nc din tineree renumele de poliglot. n1484, se duce laFlorena, n acel timp centrul vieii spirituale umanistice, undeMarsilio Ficinoconducea noua"Academie Platonician", ncurajat i susinut de familia Medici. Sub influena lui Ficino, Pico della Mirandola nclin mai mult ctre filozofia luiPlaton, n opoziie cu scolastica dominat de nvtura luiAristotel, aflat n declin, i devine unul din cei mai activi participani la discuiile n care se cuta realizarea unei uniti ntreidealismulplatonician i spiritualitatea cretin. Pico della Mirandola era ns uneclectic, datorit cunotinelor sale vaste n domeniul misterelor antice, doctrineipythagoreice, nvturilorSfntului Augustini ale luiToma de Aquino, precum i n urma studiuluiKabbaleiiTalmudului, ntreprinde o ncercare ambiioas de armonizare a tuturor nvturilor vremii sale sub egidacretinismului, un cretinism purificat, aprofundat i extins, al crui exponent ar fi dorit s devin. Urmnd aceast idee, scrie"Heptaplus"(1480), o interpretare mistico-alegoric a creaiei conform expunerii dinBiblie. n aceeai perioad public"De ente et uno", care cuprinde explicaii ale unor pasagii din scrierile luiMoise,PlatoniAristotel.

n anul1486, Pico della Mirandola pleac laRomai public 900 de teze asupra tuturor temelor filozofice i teologice posibile din acel timp, adunate sub titlul"Conclusiones philosophicae, cabalisticae et theologicae", cu o introducere,"Oratio de dignitate hominis", care mai trziu va deveni unul din cele mai renumite texte filozofice aleumanismuluiitalian. La discuia acestor teze ar fi vrut s invite laRomape toi nvaiiEuropei.Papa Inoceniu al VIII-leadeclar 13 din cele 900 de teze drept eretice i ntlnirea proiectat este interzis. Dei Pico della Mirandola ncearc s se apere n lucrarea"Apologia J. Pici Mirandolani, Concordiae comitis"(1489), este condamnat i caut refugiu nFrana, unde este gsit de emisarii papei i arestat. n urma interveniei luiLorenzo de Medici, este eliberat i se poate ntoarce laFlorena. Aici triete retras i este tot mai mult influenat de predicile luiSavonarola, n care acesta critica moravurile vremii i preconiza crearea unui stat ecleziastic fundamentalist. Pico della Mirandola consacr ultimii ani ai vieii scrierilor religioase, n aprarea cretinismului mpotrivaiudaismului,mahomedanismuluiiastrologilor. O parte a acestor scrieri a aprut postum n1495laBolognasub titlul"Disputationes adversus astrologiam divinatricem", contribuind la combaterea credinelor astrologice att de rspndite nEvul Mediui respingnd astfel posibilitatea determinrii destinului omenesc prin poziia i micarea stelelor. Pico della Mirandola moare la17 noiembrie1494nFlorena....

Opera filozofico-teologic

Concepiile de baz ale lui Pico della Mirandola au fost expuse n"Oratio de dignitate hominis". Ele reprezint o sintez ambiioas a tradiiei scolastico-aristoteliene cu temele noi ale umanismului. Pico della Mirandola vede aceast sintez n filozofia neoplatonician, stabilind o ierarhie a existenei, de la corpurile nensufleite, urcnd diverse trepte pn la fiina suprem, Dumnezeu. Dumnezeu a creat pe om i l-a situat n centrul lumii, de aceea, omul nu este nici muritor, nici nemuritor, nici pmntesc, nici celest. St n ntregime n puterea lui s aleag, n ce direcie a existenei se dezvolt. Omul se deosebete de alte vieuitoare prin faptul c nu este legat de un anumit destin sau de o anumit lege, dimpotriv, el are capacitatea s-i determine n mod liber modul i forma existenei, s se njoseasc pn la o treapt animalic, sau s se apropie de divinitate, care st la propria sa origine. Calea care duce la acest scop este eliberarea de pornirile simurilor i purificarea prin cugetarea i contemplaia filozofic.Giovanni PicodellaMirandolavede omulca pe unelement de legatura intre eternitate si efemeritate,insa nu atribuie omului nicio trasatura esentiala, lasandu-l liberul arbitru, ii lasa puterea de a decadea sau de a accede. Caracteristic pentru acest ganditor este nedesavarsirea omului pentru ca nu ii da nicio trasatura esentiala, definitorie, necesara, universala. Apare ideea de arhetip ca ideal perfecr, ceva care tinde spre perfectiune pentru ca supremul arhitect este Dumnezeu, creeaza lumea dupa aceste arhetipuri.Ceva comun dar cu toate acestea sa fie deosebiteste omul. Mirandola il va numiParintele Dumnezeu, Supremul Arhitect, Fauritorul sau Preabunul Creator.Aceasta divinitate este aceea care va darui omului putinta si libertatea de a alege modul de viata si mai presus de toate, moartea sa, sau dimpotriva, eternitatea. El nu poate poseda vreun arhetip dupa care sa il plamadeasca.In consecinta, hotaraste ca omul sa posede trasaturi din toate lucrurile create anterior.Astfel, omul seamana cat de putin cu toate celelaltecreaturi si in acelasi timp e deosebit de ele. Asta inseamna ca esenta omului consta tocmai in aceea de a fi lipsit de trasaturi proprii.Exista un pericol in urma acestei definitii, de a considera omul o fiinta nedesavarsita.Capcana e inlaturata prin aceea ca omul lui Mirandola e inzestrat cu vointa, cu posibilitatea de a-si decide singur soarta, cu posibilitatea de a alege intre Dumnezeu si satana. Omul nu e nici inger dar nici demon, nici muritor, nici nemuritor. Pentru ca e inzestrat cu spirit, el poate fi una sau alta, se poate ridica la cer sau cadea in infern. Intre aceste doua extreme nimic nu lipseste omului. Spre sfarsitul vietii Mirandola se va retrage intr-o manastire si va ajungela credinta careligia poseda adevarul, teologia il cauta, iar filosofia tanjeste dupa el.