GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Capitolul 1. Simptome produse de...

AUTORITATEA NAŢIONALĂ FITOSANITARĂ

GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA

BOLILOR ŞI DĂUNĂTORILOR LA TOMATE CULTIVATE

ÎN SPAŢII PROTEJATE (SERE, SOLARII, TUNELURI)

INTRODUCERE

Prezentul ghid se adresează fermierilor, asociaţiilor de producători precum şi tuturor celor

interesaţi, cu scopul de a facilita recunoaşterea rapidă a celor mai importante organisme dăunătoare

culturilor de tomate cultivate în spaţii protejate (sere, solarii, tuneluri) şi de a oferi soluţii privind

controlul eficient al acestora. Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de

imagini cu organismele dăunătoare şi simptome ale atacului produs de acestea la tomatele cultivate

în spaţii protejate.

Cultivarea legumelor în spaţii protejate reprezintă fără îndoială un avantaj faţă de culturile

tradiţionale care sunt supuse condiţiilor de climă şi sol, producţia obţinută fiind nesigură. În spaţii

protejate se obţin producţii în extrasezon, de calitate superioară şi semnificativ mai mari decât la

culturile din câmp, deoarece intervenţia asupra factorilor de producţie se face mult mai uşor.

Culturile din spații protejate necesită în schimb costuri ridicate, în special cu infrastructura, dar şi

cu tehnologia de cultură, materialul de plantare utilizat etc. Ministerul Agriculturii și Dezvoltării

Rurale şi-a propus să ajute fermierii cu o serie de programe în vederea creșterii competitivității

agroalimentare și a dezvoltării durabile a spațiului rural, în condiții de siguranță alimentară și

mediu înconjurător protejat. Un astfel de program se referă la un produs deficitar pe parcursul

anului, respectiv tomatele. Astfel, strategia guvernului are în vedere 40000 de fermieri beneficiari,

costurile atribuite programului ridicându-se la 120 mil. euro/an din bugetul de stat.

Gestionarea cu succes a bolilor şi dăunătorilor se asigură prin aplicarea unui program de

protecţie integrată, care include o serie de componente, printre care metode biologice,

agrofitotehnice, mecanice, fizice şi chimice. Abordarea în practica fitosanitară a managementului

integrat al organismelor dăunătoare se bazează pe menţinerea populaţiei organismului dăunător

sub pragul economic de dăunare.

Măsurile de carantină fitosanitară, cultivarea soiurilor adaptate zonal, semănatul în perioada

optimă, care asigură protecţie faţă de atacul organismelor dăunătoare, metodele agrotehnice, care

reduc mecanic o mare parte din rezerva biologică a organismelor dăunătoare (rotaţia culturilor,

lucrările solului – arături, discuit, distrugerea samulastrei) sunt câteva măsuri aplicabile în

contextul managementului integrat. Înmulţirea şi lansarea dirijată a paraziţilor şi prădătorilor,

amplasarea capcanelor feromonale, utilizarea preparatelor microbiologice (virusuri, bacterii,

ciuperci, protozoare) sunt alte căi abordabile care au ca efect reducerea nivelului populaţiilor de

organisme dăunătoare fără a aplica tratamente chimice.

Aplicarea produselor de protecţie a plantelor este o intervenţie cu impact puternic şi

complex asupra agroecosistemelor având o serie de avantaje, dar şi dezavantaje legate mai ales de

toxicitatea produselor utilizate. De asemenea, aplicarea repetată a acestor produse duce la apariţia

fenomenului de rezistenţă a organismelor dăunătoare faţă de produsele de protecţie a plantelor

utilizate, ceea ce atrage după sine necesitatea aplicării unui mare număr de tratamente şi respectiv

cheltuieli exagerate, metoda devenind nerentabilă. În plus, utilizarea unor doze mai mari decât cele

indicate în prospectele care însoţesc produsele de protecţie a plantelor duce la apariţia unor

fenomene de fitotoxicitate (arsuri pe frunze, stagnarea creşterii, îngălbeniri). Alegerea unor

produse de protecţie a plantelor selective pentru fauna utilă şi aplicarea acestora în concentraţiile

corespunzătoare reprezintă un deziderat în strategia de management integrat.

O altă verigă care duce la limitarea utilizării nejustificate a produselor de protecţie a

plantelor este monitorizarea organismelor dăunătoare în vederea cunoaşterii dinamicii populaţiei,

stabilirea speciilor “cheie” care justifică aplicarea tratamentelor şi punerea în evidenţă a

duşmanilor naturali care pot limita nivelul populaţiei de organisme dăunătoare.

Elaborarea şi aplicarea unui program de protecţie faţă de boli şi dăunători nu se poate

realiza fără diagnosticul corect al acestora, precum şi al duşmanilor naturali prezenţi în cultură.

Identificarea cu acurateţe şi într-un timp cât mai scurt este o condiţie esenţială pentru aplicarea

măsurilor în timp util şi eficiente din punct de vedere economic.

Capitolul 1. Simptome produse de organismele dăunătoare la tomate cultivate în spaţii

protejate

1.1. Simptome produse de ciuperci

Ciupercile fitopatogene acţionează puternic asupra plantei la nivel biochimic, fiziologic şi la

nivel anatomo-morfologic. În general, bolile plantelor de cultură produse de ciuperci se caracterizează

prin câteva tipuri principale de simptome, care permit şi identificarea lor. Confirmarea organismului

dăunător se face însă după un examen de laborator.

Simptomele ce apar pe diferitele organe ale tomatelor (Lycopersicun lycopersicon) sunt variate,

după cum urmează:

Putregaiuri produse prin degradarea şi distrugerea diferitelor organe ale plantelor atacate sub

influenţa enzimelor secretate de ciuperci, de exemplu Botrytis cinerea, Fusarium sp., Phytophthora

parasitica.

Ofilirea plantelor simptom care apare ca o consecinţă a atacului unor organisme dăunătoare ce

dereglează regimul de apă cum ar fi: Fusarium oxysporum f. sp lycopersici, Verticillium albo–atrum şi

Verticillium dahliae.

Pătările frunzelor, de diferite culori, în diferite faze de vegetaţie, sunt simptome foarte răspândite la

toate tipurile de boli, cum ar fi Colletotrichum coccodes, Fulvia fulva, Septoria lycopersici, Alternaria

spp.

1.2. Simptome produse de bacterii

În cazul bacteriozelor care afectează tomatele, pot fi întâlnite următoarele tipuri de simptome:

Pătări și ciuruiri, cu forme şi mărimi diferite (circulare sau neregulat circulare, cu sau fără aureolă-

halou);

- apar pe frunze, tulpini, flori şi fructe: pe frunze dezvoltarea petelor este limitată de nervuri, iar petele

apar unghiulare; pe tulpini, pătările au formă de dungi sau benzi;

- pe vreme umedă şi caldă, ţesuturile infectate exsudează masa de bacterii producând şi îmbolnăvirea

altor plante;

- porţiuni de ţesut foliar, adesea cad, lăsând în frunză orificii, de formă neregulată cu margini zdrenţuite;

ciuruirea reprezintă stadiul final al bolii la nivelul ţesuturilor plantei gazdă.

Exemplu: Xanthomonas campestris pv. vesicatoria, Pseudomonas syringae pv. tomato, Clavibacter

michiganensis subsp. michiganensis

Ofiliri

- cauzate de pătrunderea bacteriilor în xilem, unde se multiplică şi migrează; - apa şi substanţele nutritive nu mai pot fi transportate, având ca rezultat slăbirea, ofilirea şi moartea

plantei;

- bacteriile distrug adesea părţi ale pereţilor celulelor xilemice, se răspândesc şi se multiplică în ţesuturile parenchimatice adiacente, în diferite puncte de-a lungul vaselor, omorând celulele;

- bacteriile care produc aceste simptome pătrund prin răni ce expun elementele vasculare. Exemplu: Clavibacter michiganensis subsp. michiganensis

Ulcere (ulceraţii), leziuni

- apar pe tulpini; - sunt numai o parte a simptomului de boală; - aspectul lor nu este întotdeauna lucios şi moale, ci poate fi sub formă de crăpături ale tulpinii; zone

necrotice pe părțile aeriene ale plantei;

- în unele cazuri, ţesutul putrezit moare şi în tulpină pot să apară cavităţi; - bacteriile pătrund prin răni, iar în plantele tinere şi prin deschideri naturale. Exemple: Pseudomonas corrugata

1.3. Simptome produse de virusuri

Virusurile produc boli cu simptome ușoare până la foarte grave denumite viroze. Spre deosebire

de alți agenți patogeni, virusurile produc infecții sistemice prezente în toate organele plantelor.

La tomate aceste simptome se manifestă prin:

- Nanismul sau piticirea (micșorarea înălțimii plantelor) - frecvent întâlnit la Pepino mosaic virus, Tomato mosaic virus.

- Mozaic se manifestă : pe frunze: zone de culoare verde-gălbuie, difuze care alternează cu zone de culoare verde

(Tomato mosaic virus); între nervuri pete mici, clorotice dispersate pe toată suprafața limbului

(Tomato mosaic virus); pete de culoare verde-închis și ,,bășicarea” suprafeței frunzelor la Pepino mosaic virus

pe fructe: zone mai deschise la culoare pe fructele în curs de coacere (Pepino mosaic virus)

- Pătări inelare se manifestă:

- pe frunze: pete inelare clorotice, de culoare negricioasă (Tomato black ring virus); inele și linii sinuoase necrotice (Tomato ringspot virus); pete sau leziuni clorotice sau necrotice situate în

jurul punctului unde a avut loc inocularea virusului prin înțepăturile tripşilor vector (Tomato

spotted wilt virus); pete brune sau de culoarea bronzului în stadiu mai avansat al bolii pe partea

inferioară a frunzelor (Tomato spotted wilt virus).

pe fructe: pete, arcuri sau formațiuni inelare de culoare maron verzuie, mai deschise la culoare decît restul suprafeței, la fructele în curs de maturare (Tomato spotted wilt virus); desene inelare

superficiale, concentrice de culoare gri sau brună (Tomato ringspot virus); pete brune pe fructele

verzi și desene inelare divers colorate pe fructele în curs de maturare (Tomato black ring virus).

- Necroze se manifestă în lungul pețiolurilor frunzelor și tulpinii, într-un stadiu mai avansat distrug

vârful plantei (Tomato black ring virus).

1.4. Simptome produse de insecte, acarieni

Dăunări produse de organisme dăunătoare cu aparat bucal de ros, care apar la exteriorul sau în

interiorul organelor atacate:

perforarea frunzelor (larve fluturi ex. Autographa gamma);

scheletarea frunzelor (larve fluturi ex. Lacanobia oleracea, Spodoptera littoralis);

minarea frunzelor (larve miniere Liriomyza spp., Chromatomyia horticola, Tuta

absoluta);

Dăunările produse de organisme dăunătoare cu aparat bucal de supt, apar în urma faptului că

pentru hrănire dăunătorii introduc în țesuturi salivă, conținând enzime care determină modificări

morfologice și biochimice ale acestora, printre care amintim:

decolorarea organelor atacate, frecvent a frunzelor (afide, acarieni);

încrețirea și răsucirea frunzelor (afide);

deformarea şi decolorări ale fructelor (tripşi, acarieni);

argintarea frunzelor (tripşi);

imprimarea unui miros caracteristic fructelor (ploşniţa Nezara viridula).

1.5. Simptome produse de nematozi

Nematozii fitoparaziţi au dimensiuni microscopice, se localizează fie în țesuturile

rădăcinilor, tulpinilor, frunzelor sau în ovarele florilor (endoparaziți), fie la exteriorul organelor

atacate (ectoparaziți), fiind fixați de substratul alimentar cu aparatul lor bucal.

În urma hrănirii prin înțeparea și sugerea sucului celular nematozii pot să producă daune,

care frecvent apar sub formă de:

gale, mici umflături ale țesuturilor vegetale pe seama cărora se hrănesc, de exemplu pe

rădăcini (Meloidogyne spp.);

stagnarea creşterii plantelor (Meloidogyne spp.).

Capitolul 2. Organisme dăunătoare la tomate cultivate în spaţii protejate

Organismele dăunătoare plantelor şi produselor vegetale pot fi grupate în două categorii:

organisme dăunătoare de carantină şi organisme dăunătoare non-carantină.

Organismele dăunătoare de carantină sunt organismele care reprezintă o importanţă

economică potenţială pentru o zonă aflată în pericol, care nu sunt prezente în acea zonă sau dacă

sunt prezente nu sunt larg răspândite şi fac obiectul unui control oficial. În ţara noastră organismele dăunătoare de carantină sunt reglementate prin Hotărârea

Guvernului 563/2007 cu modificările şi completările ulterioare, care transpune prevederile

Directivei 29/2000 a Uniunii Europene.

2.1. Organisme dăunătoare de carantină la tomate (Lycopersicon lycopersicum)

Nr.

crt.

Denumire știinţifică şi

denumire populară

Răspândire geografică

Bacterii

1. Xanthomonas campestris pv.

vesicatoria (Doidge) Vauterin,

Hoste, Kersters & Swings -

pătarea bacteriană a tomatelor

Africa, America, Asia, Oceania

Europa: Austria, Azerbaijan, Belarus, Bulgaria,

Cehia, Franța, Grecia, Ungaria, Italia, Polonia,

România, Rusia, Slovacia, Slovenia, Spania, Turcia.

2. Clavibacter michiganensis

subsp. michiganensis (Smith)

Davis, Gillaspies, Vidaver &

Harris - ofilirea bacteriană a

tomatelor


Armenia, Azerbaijan,

Europa: Belarus, Bulgaria, Cipru, Cehia, Franța,

Germania, Grecia, Ungaria, Italia, Letonia, Polonia,

România, Rusia, Serbia, Slovenia, Spania, Elveția,

Turcia, Ucraina.

Virusuri și micoplasme

1. Tomato spotted wilt virus

(TSWV)-boala petelor de

bronz

Africa, America, Asia, Oceania,

Europa: Albania, Armenia, Austria, Azerbaijan,

Belgia, Bulgaria, Croaţia, Cipru, Cehia, Germania,

Grecia, Ungaria, Italia, Lituania, Malta, Republica

Moldova, România, Muntenegru, Rusia, Serbia,

Slovenia, Spania, Suedia, Turcia, Ucraina, Franţa,

Portugalia, Olanda, Norvegia.

2. Tomato yellow leaf curl virus

(TYLC)-virusul încrețirii

galbene a frunzelor de tomate


Europa: Cipru, Franța, Georgia, Grecia, Italia, Malta,

Portugalia, Spania, Turcia.

3. Tomato ring spot virus

(ToRSV) - virusul pătării

inelare a tomatelor

Africa, America, Asia, Oceania,

Europa: Belarus, Croația, Franța, Lituania, Serbia,

Slovacia, Slovenia, Turcia.

4. Tomato mottle virus ToMoV

(Florida tomato virus)

America

5. Tomato black ring virus-

(TBRV)-virusul pătării inelare

negre a tomatelor

Africa, America, Asia,

Europa: Albania, Belarus, Belgia, Bulgaria, Croația,

Cehia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Ungaria,

Irlanda, Moldova, Olanda, Norvegia, Polonia, Rusia,

Serbia, Elveția, Turcia, Marea Britanie.

Insecte, acarieni

1. Bactericera cockerelli (Sulc)

(puricele melifer al tomatelor)

America, Oceania

2. Bemisia tabaci (Gennadius)

populaţii non-europene

(musculița albă a tutunului)

Asia, Africa, America

Europa: Austria, Belgia, Bosnia-Herțegovina,

Bulgaria, Cipru, Croația, Cehia, Franța, Giorgia,

Germania, Grecia, Ungaria, Italia, Malta, Muntenegru,

Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, Rusia, Serbia,

Slovenia, Spania, Elveția, Turcia

3. Helicoverpa armigera

(Hubner)

(omida fructificațiilor)


Europa: Albania, Austria, Belarus, Belgia, Bosnia-

Herțegovina, Bulgaria, Cipru, Finlanda, Franța,

Georgia, Germania, Grecia, Ungaria, Italia,

Macedonia, Malta, Moldova, Muntenegru, Polonia,

Portugalia, România, Rusia, Serbia, Slovacia,

Slovenia, Spania, Elveția, Turcia, Ucraina

4. Keiferia lycopersicella

(Walshingam)

(minierul tomatelor)

America

Europa: Absent

5. Liriomyza huidobrensis

(Blanchard)

(musca minieră sud-americană)


Europa: Austria, Bulgaria, Croația, Cipru, Cehia,

Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Elveția, Ungaria,

Italia, Malta, Muntenegru, Olanda, Polonia, Portugalia,

Serbia, Spania, Turcia

6. Liriomyza sativae

(Blanchard)

(minierul tomatelor)

Asia, Africa, America, Canada, Oceania

Europa: Turcia

7. Liriomyza trifolii (Burgess)

(musca minieră californiană)

Asia, Africa, America,

Europa: Albania, Austria, Belarus, Belgia, Bosnia-

Herțegovina, Cipru, Croația, Finlanda, Franța,

Georgia, Grecia, Italia, Malta, Moldova, Muntenegru,

Olanda, Portugalia, România, Rusia, Serbia, Slovenia,

Spania, Elveția, Turcia.

8. Spodoptera eridania (Cramer)

(viermele sudic)

America

Europa: Absent

9. Spodoptera frugiperda

(Smith)

(viermele frunzelor de porumb)

Africa, America, Canada

Europa: Absent

10. Spodoptera littoralis

(Boisduval)

(noctuidul mediteraneean)

Asia, Africa

Europa: Cipru, Franța, Grecia, Italia, Malta,

Portugalia, Spania, Turcia

11. Spodoptera litura (Fabricius)

(viermele tutunului)


Europa: Rusia

Oceania

12. Thrips palmi (Karny)

(tripsul palmierilor)

Africa, America, Canada

Europa: Absent

Nematozi

1.

Nacobbus aberrans (Thorne)

Thorne and Allen

America

Europa: Absent

2. Meloidogyne chitwoodi Golden

et al.

Africa, America

Europa: Belgia, Franţa, Germania, Olanda, Portugalia,

Turcia

Fișa măsurilor pentru managementul integrat

al organismului dăunător

Clavibacter michiganensis subsp. michiganensis

(Smith) Davis, Gillaspies, Vidaver & Harris

Denumire populară: ofilirea bacteriană a tomatelor

Statut: organism dăunător de carantină; prezent în România

Plante gazdă: Lycopersicon lycopersicum (tomate), Lycopersicon spp., Phaseolus vulgaris (fasole),

Pisum sativum (mazăre), Zea mays (porumb), Capsicum annuum (ardei), buruieni (Solanum douglasii,

Solanum nigrum, Solanum triforum)

Simptome:

Boala apare în tot cursul perioadei de vegetație, manifestându-se diferit în funcție de organul afectat al

plantei, astfel: plantulele infectate mor rapid; plantele adulte infectate se ofilesc lent și treptat; pe

cotiledoane apar pete circulare de 1-5 mm în diametru, cu centrul inițial albicios, ulterior brun, care se

unesc, iar suprafața cotiledoanelor se încrețește; pe frunzele tinere apar pete albicioase proeminente, care

devin galben-verzui; foliolele frunzelor mature se îngălbenesc la margine și se răsucesc în jos, de-a

lungul nervurii mediane; pețiolul se curbează; vasele conducătoare ale părților afectate se brunifică;

țesutul medular se alterează și se colorează în galben până la brun roșcat; pe tulpini și pețioli apar pete

longitudinale de culoare galbenă până la brun; cu timpul, țesutul din dreptul petelor crapă, producând

ulcerații; fructele tinere se deformează, rămân mici și se maturează prematur, iar cele mature nu

prezintă simptome externe; pulpa este colorată în galben, iar vasele conducătoare în brun; uneori apar

pete circulare de 3-6 mm diametru, izolate sau dispuse în grupuri, de culoare albă; ulterior, petele devin

lenticulare sau rămân rotunde, maro-deschis cu o aureolă albă sau gălbuie, cu asperități la centru (așa-

numitul simptom „ochi de pasăre”); semințe mici, brune sau negre, cu germinație redusă; în cavitatea

pedunculară apar pete mici brune cu marginea întunecată, pete care se extind și se unesc ulterior.

Fig. 1. Atac pe frunze (https://gd.eppo.int) Fig. 2. Atac pe tulpină (https://gd.eppo.int)

Fig. 3. Atac pe fructe Fig. 4. Atac pe fructe

(https://gd.eppo.int) (https://alchetron.com)

https://gd.eppo.int/https://gd.eppo.int/https://gd.eppo.int/https://alchetron.com/

Mod de răspândire:

- pe distanțe mari principala cale de răspândire este transmiterea prin sămânță; - local răspândirea bolii este favorizată de picăturile de apă, practicile culturale și utilizarea

echipamentelor contaminate.

Măsuri de management

Măsuri preventive

utilizarea de sămânță sănătoasă, certificată, tratată chimic și termic; tratamentul termic se realizează prin scufundarea semințelor în apă fiartă la 56°C / 30 min;

extracția semințelor se realizeză cu HCl;

utilizarea de soiuri rezistente;

înființarea culturilor de răsaduri sănătoase;

rotația culturilor la 4 ani;

plantele atacate și cele din jur se scot (cu tot cu rădăcini și se introduc imediat în saci de polietilenă) și se ard (bacteria poate rămâne în sol o perioadă lungă);

este recomandată doar irigarea prin picurare;

nu se efectuează lucrări atunci când pe plante sunt prezente picături de apă;

combaterea buruienilor (care pot fi plante gazdă);

de la plantele infectate nu se recoltează semințe;

după recoltare, se strâng resturile vegetale și se distrug prin ardere,;

tratarea solului cu produse pe bază de cupru;

dezinfecţia serelor, solariilor, uneltelor, mâinilor lucrătorilor etc

Măsuri curative

- combatere chimică cu următoarele produse: CURENOX 50 – 1,5-2 Kg / ha, ZEAMA BORDELEZA

TIP ,,MIF” – 3,75-5 Kg / ha, CUPERTINE SUPER – 3,5 Kg / ha, ALCUPRAL 50 PU – 1,5-2 Kg / ha.

Monitorizarea reziduurilor urmărește sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din

produsele agricole, prin promovarea bunelor practici agricole. Una din cauzele depășirii limitelor

maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.

Timp de pauză:

- CURENOX 50 - 3 zile

- ZEAMA BORDELEZA TIP ,,MIF” - 3 zile

- CUPERTINE SUPER - 3 zile în seră, 10 zile în câmp

- ALCUPRAL 50 PU - 3 zile

Întrucat este o boala sistemică, tratamentele cu fungicide bactericide (cupru, mancozeb), au eficiență

redusă.

IMPORTANT!

Plantele de tomate sunt sensibile pe toată durata vieții. Bacteria se localizează în vasele

lemnoase unde produce cavități și supraviețuiește în resturile vegetale, sol, echipamente și

alte structuri ale serei, în semințe rămânând viabilă cel puțin 8 luni.



Xanthomonas campestris pv. vesicatoria

(Doidge) Vauterin, Hoste, Kersters & Swings

Denumire populară: pătarea bacteriană a tomatelor

Statut: organism dăunător de carantină; prezent în România

Plante gazdă: Lycopersicon lycopersicum (tomate), Capsicum annuum (ardei), buruieni (Datura,

Hyoscyanum niger, Lycium barbarum, Nicotiana rustica, Physalis, Solanum spp.), Solanum tuberosum

(cartof).

Simptome: boală se instalează pe tot timpul perioadei de vegetație, afectând organele aeriene.

În stadiul de răsad:

- pe frunzele tinere - apar pete galben-verzui / brune, cu centru necrozat și cu un exsudat cu aspect de lacrimă;

- pe hipocotil, ocazional apar striații brune. La plantele mature

- pe frunze - apar pete: circulare / neregulate; de 1-2 mm; verde închis / cenușii / brune, cu aspect hidrozat; cu margini distincte; răspândite de-a lungul nervurilor laterale și pe

marginea frunzelor; uneori petele confluează; în condiții de umezeală apare exsudat

iar suprafața leziunii și arealele înconjurătoare apar lucioase;

- pe tulpini - în dreptul petelor țesutul se suberifică formând verucozități și crăpături neregulate; - florile - cad în urma infecției și ca urmare numărul de fructe se reduce; - pe fructe - apar pete: mici; hidrozate; gălbui / brune / cenușii; crustoase; cu halou gălbui / alb;

superficiale / adanci;

- leziunile, de obicei, se scufundă în centru și se înalță la margini; dar se poate ca întreaga leziune fie să se scufunde sau fie să se înalțe;

- la coacerea fructelor țesutul din jurul leziunii rămâne verde; - când atacul este puternic se produc crăpături (alb-maronii, de 2-10 mm) ale

epidermei, prin care pătrund alte microorganisme, care determină putrezirea pulpei

fructului;

- la fructele coapte nu se produce infecție secundară.

La tomate

- pe frunze – apar leziuni neregulate, înconjurate de zone apoase, inițial verzi apoi maronii și necrotice; leziunile sunt frecvent înconjurate de un halou clorotic; când leziunile fuzionează

apare arsura foliară;

- pe tulpină – apar plesnituri de-a lungul ei, iar pețiolii se necrozează; - pe fructe – apar inițial pustule mici, ușor proeminente; ulterior acestea cresc în dimensiune,

devin maronii, proeminente, cu aspect rugos și înconjurate de un halou apos; uneori leziunile

confluează.

Atac pe tomate (https://gd.eppo.int)

Mod de răspândire:

- pe distanțe mari principala cale este transmiterea prin sămânță; - local răspândirea bolii este favorizată de picăturile de apă, resturi vegetale, practicile culturale și

utilizarea echipamentelor contaminate.


Măsuri preventive:

rotația culturilor;

este recomandată irigarea pe rigole sau prin picurare;

distrugerea prin ardere a resturilor de plante și buruieni rămase pe câmp după recoltare;

utilizarea de sămânță sănătoasă (recoltată din plante sănătoase, libere de boli), certificată, tratată chimic și termic (cu apă caldă 56

0C / 30 minute);

utilizarea de soiuri rezistente;

aerisirea spațiilor în sere și solarii;

curățarea și dezinfecția echipamentelor, a instrumentelor de lucru și a depozitelor;

nu se efectuează lucrări atunci când pe plante sunt prezente picături de apă;

efectuarea cu grijă a tuturor lucrărilor astfel încât leziunile să fie minime.

IMPORTANT!

Xanthomonas campestris pv. vesicatoria este larg răspândită și produce pierderi economice la

tomate și ardei.

https://gd.eppo.int/



Tomato spotted wilt virus (TSWV)

Denumire populară: virusul ofilirii pătate a tomatelor

Statut: este organism dăunător de carantină prezent în România

Plante gazdă: TSWV cuprinde un număr foarte mare de plante gazdă, în principal tomate (Solanum

lycopersicum), ardei (Capsicum spp.), vinete (Solanum melongena), cartof (Solanum tuberosum), ţelină

(Apium graveolens), mazăre (Pisum sativum), fasole (Phaseolus vulgaris), soia (Glycine max), tutun

(Nicotiana tabacum) etc.

Simptome - pe frunze, peţioluri, tulpini: clorozarea nervurilor; prezenţa petelor brune pe faţa inferioară a frunzelor

tinere și uscarea limbului; încreţirea sau contorsionarea frunzelor; pete, linii, inele clorotice la început

apoi de culoarea bronzului şi necrotice în final pe frunze, peţioluri și tulpini; stoparea creşterii (vârful

plantei fiind curbat lateral); frunze mici, mozaicate și deformate la tomatele care rezistă virusului,

plantele tinere rămânând pitice.

- pe fructe: pete, arcuri, formaţiuni inelare sau semiinelare de culoare roşiatică sau gălbuie cu epiderma

necrozată; număr redus de fructe, depreciate calitativ

Fig.1. Atac pe fructe Fig. 2. Atac pe frunze (http://gardener.wikia.com) (http://wwwapsnet.org)

Mod de răspândire: în sere virusul are ca vector principal de răspândire tripsul Frankliniella

occidentalis.


Măsuri preventive

utilizarea materialului de plantare liber de virus;

evitarea pătrunderii tripşilor de la exterior în spaţiile protejate prin utilizarea plaselor care reţin insectele;

producerea răsadului de tomate la distanţă de specii floricole gazdă pentru tripşi (crizanteme, begonii);

plantare timpurie;

utilizare de soiuri rezistente la TSWV;

combaterea vectorului.

IMPORTANT!

Simptomele TSWV variază în funcţie de speciile de plante gazdă şi de gradul de susceptibilitate

al acestora.

cc op

http://www.google.ro/url?sa=i&rct=j&q=&esrc=s&source=images&cd=&ved=0ahUKEwjm8PjZnrTZAhVB6RQKHZHOBNIQjRwIBw&url=http%3A%2F%2Fgardener.wikia.com%2Fwiki%2FTomato_spotted_wilt_virus&psig=AOvVaw3sR8zgm5eMyGAkQDvTzSwF&ust=1519207393048618http://www.google.ro/url?sa=i&rct=j&q=&esrc=s&source=images&cd=&ved=0ahUKEwjm8PjZnrTZAhVB6RQKHZHOBNIQjRwIBw&url=http%3A%2F%2Fgardener.wikia.com%2Fwiki%2FTomato_spotted_wilt_virus&psig=AOvVaw3sR8zgm5eMyGAkQDvTzSwF&ust=1519207393048618http://gardener.wikia.com/http://wwwapsnet.org/

Fișa măsurilor pentru managementul integrat al

organismului dăunător

Bemisia tabaci (Gennadius)

Denumire populară: musculița albă a tutunului

Statut: populaţiile non-europene au statut de organism de carantină; în România este posibilă existenţa

populaţiilor europene.

Plante gazdă: este o specie polifagă și o putem găsi pe specii care aparțin următoarelor familii botanice:

Compositae, Cruciferae, Cucurbitaceae, Euphorbiaceae, Leguminosae, Malvaceae, Solanaceae,

Convolvulaceae. În trecut era cunoscut mai ales ca un dăunător al culturilor de câmp din regiunile calde,

cum ar fi tutun, tomate, bumbac. În timp a devenit responsabilă de daune provocate în serele din întreaga

lume și atacă în mod special: Lycopersicon lycopersicum (tomate), Capsicum spp. (ardei), Poinsettia

spp. , Hibiscus spp., Gerbera spp., Gloxinia spp.

Descriere:

Adultul: are talie redusă de aproximativ 1 mm, masculii sunt mult mai mici decât femelele, corpul

galben închis, cele două perechi de aripi acoperite de o secreție ceroasă pulverulentă albă (fig.1). Adulții

sunt asemănători cu alte musculiţe albe, totuși în repaus adulţii de Bemisia tabaci ţin aripile în formă de

„cort”, în timp ce la Trialeurodes vaporariorum poziţia aripilor este mult mai plană. Nimfa este plată, de formă ovală neregulată și are lungimea de 0.7 mm.

Pupariul este aplatizat, cu contur neregulat, prezintă pe partea dorsală peri lungi; are tendinţa să fie mai

mare, mai oval şi cu peri mai puţini pe frunzele netede.

Oul este pedunculat, are formă rotunjită la bază şi ascuţit apical, de culoare maronie la câteva zile după

depunere, lungime 0.2 mm.

Fig.1. Adult. Fig. 2. Atac pe fructe de tomate Foto: Serviciul de Protecţia Plantelor-Olanda Foto: Serviciul de Protecţia Plantelor-Olanda

Simptome:

Plantele atacate prezintă următoarele simptome: pete clorotice pe frunze, nervuri îngălbenite şi

îngroşate, îngălbeniri, mozaicări și răsucirea frunzelor, precum şi deformarea tulpinilor și piticirea

plantelor. În cazul unor infestări severe plantele atacate se îngălbenesc, se ofilesc, îşi pierd frunzele,

vigoarea plantelor este redusă și pot fi induse dezechilibre fiziologice. De asemenea, în urma atacului

dăunătorului pe frunze apare fenomenul de “rouă de miere” care diminuează capacitatea fotosintetică a

plantelor și determină apariția și dezvoltarea mucegaiurilor. Atacul pe fructele de tomate poate provoca

o maturare inegală a acestora (fig. 2).

De regulă, toate stadiile dăunătorului se observă pe partea inferioară a frunzelor, prin scuturarea

plantelor infestate adulţii zboară puţin şi se reaşază pe frunze.

Biologie: ciclul de viaţă prezintă şase stadii: ou, patru stadii nimfale şi adult. Adulţii şi ouăle proaspăt

depuse se observă pe creşterile noi din vârful plantelor, stadiul I şi II nimfal pe frunzele mai bătrâne de

la bază şi stadiile III şi IV nimfale între aceste etaje. Ouăle sunt dispuse rar în formă de cerc, de regulă

izolate sau în grupuri mici, eclozează după 5-9 zile la 30°C. După eclozare stadiul I nimfal este mobil, se

deplasează în căutarea locului de hrană după care rămâne imobilizat pe durata celor patru stadii nimfale.

Primele 3 stadii nimfale durează 2-4 zile, în funcţie de temperatură, ultimul numit puparium durează 6

zile după care apare adultul. Împerecherea începe la 12 h după ce apar și se repetă pe toată durata de

viață a adulților. Femelele au o longevitate de aproximativ 60 zile, în timp ce a masculilor este mai

scurtă (9-17 zile).


Măsuri preventive

- îndepărtarea buruienilor înainte de înfiinţarea culturii deoarece pot constitui gazde pentru musculiţele albe, dar şi o sursă majoră de virusuri.

- monitorizarea culturilor prin utilizarea capcanelor galbene lipicioase.

Măsuri curative

metode biologice: prin parazitoizi cum ar fi: Encarsia luteola şi Eretmocerus spp.; agenți

entomopatogeni de tipul ciupercilor (Verticillium lacanii, Beauveria bassiana), insecte prădătoare

(Macropholus caliginosus, Franklinothrips vespiformis, Delphastus pusillus, Nabis spp., Orius spp.),

acarieni prădători (Amblyseius limonicus, A. swirskii, Transeius montdorensis).

metode chimice: prin utilizarea următoarelor produse de uz fitosanitar: VYDATE 10 L – 10 l/ha,

LANNATE 20 SL – 1,25 l/ha, PROXIMO -50-75 ml/hl la apariţia dăunătorilor şi SANMITE 10 EC –

1,5 l/ha.

Monitorizarea reziduurilor urmăreşte sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din produsele

agricole, prin promovarea bunelor practici agricole. Una dintre cauzele depăşirii limitelor maxime

admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.

Timp de pauză:

VYDATE 10 L - 21 zile

LANNATE 20 SL - 7 zile

PROXIMO - 3 zile

SANMITE 10 EC - 3-7 zile

IMPORTANT!

Este vector a peste 60 de virusuri ai plantelor, inclusiv virusul de carantină Tomato yellow

leaf curl virus.

Identificarea speciei necesită examen microscopic având în vedere că specia se aseamănă

foarte mult cu Trialeurodes vaporariorum, specie extrem de frecventă în spaţii protejate!

https://www.cabi.org/isc/datasheet/24485



Helicoverpa armigera (Hubner)

Denumire populară: omida fructificațiilor

Statut: este organism de carantină, reglementat pe plante destinate plantării de Dendranthema,

Dianthus, Pelargonium şi Solanaceae (Anexa II, secţiunea II din HG 563-2007); prezent în România pe

suprafețe mari.

Plante gazdă: specie polifagă care atacă peste 120 specii de plante cultivate și spontane, dintre care

menționăm tomatele, ardeii, bamele, mazărea, fasolea, garoafele, gura leului etc. Helicoverpa armigera

a devenit un important dăunător în culturile de seră și solarii.

Descriere:

Adultul: lungimea corpului de 12-18 mm, anvergura aripilor de 35-40 mm (fig.1), de culoare variabilă,

verde-gălbui, brun-deschisă sau brun-închisă. Aripile anterioare prezintă pe marginea lor externă o linie

formată din 7-8 pete negricioase şi o bandă transversală brun-închisă, cu contur neregulat. Aripile

posterioare au culoarea puţin mai deschisă, cu o margine lată de culoare brună, care conţine o zonă mai

pală; nervurile sunt vizibile şi către bază au o pată în formă de virgulă, de aceeași culoare.

Larva: în ultima vârstă are lungimea corpului de 30-40 mm și este de culoare variabilă, de la verzui

până la roșcat-violet sau brun-închis, iar motivul descris poate forma umbre de verde, galben-pai şi roz

murdar până la maron roşcat şi chiar negru. Pe corp prezintă 5 dungi: una dorsală, mediană, 2

suprastigmale și 2 substigmale (fig. 2).

Oul: hemisferic, de 0.4-0.5 mm, ornat cu numeroase striațiuni. La depunere are culoarea alb-gălbui după

care devine verzui, chiar maron închis înainte de eclozare.

Pupa: de culoare maron stacojiu, 14-18 mm lungime, purtând la extremitatea posterioară doi spini în

formă de cârlig.

Fig.1. Larvă (https://www.cabi.org/isc/datasheet) Fig. 2. Adult (https://www.cabi.org/isc/datasheet)

Simptome: pagubele provocate de acest dăunător sunt cauzate de hrănirea vorace a omizilor pe frunze,

mai ales în fazele inițiale de după eclozare. Mai târziu pătrund în fructe și formează galerii unde lasă

numeroase dejecții făcându-le improprii pentru consum. De asemenea, fructele atacate de larve cad

prematur sau se infectează secundar cu diferiți agenți patogeni.

Biologie: iernează în stadiul de pupă în sol, într-o celulă ovală de pământ, la adâncimea de 7-25 cm.

Fluturii zboară pe înserate și noaptea, hrănindu-se cu nectarul florilor. Ouăle sunt depuse izolat pe

frunzele, tulpinile și inflorescențele plantelor gazdă. O femelă poate depune între 300-3000 ouă, în

https://www.cabi.org/isc/datasheet

medie 500-1000. Ouăle eclozează în trei zile la 22,5°C, perioada larvară durează 18 zile tot la 22,5°C şi

se prelungeşte până la 51 de zile la 17,5°C.


Măsuri preventive

inspecția frecventă a culturii, având în vedere ciclul biologic scurt și dezvoltarea foarte rapidă;

închiderea serelor pe timpul nopții pentru prevenirea pătrunderii adulților în sere;

îndepărtarea buruienilor din sere și solarii, dar şi din zonele învecinate deoarece pot fi sursă de infestare.

Măsuri curative

metode fizice: prin amplasarea capcanelor atractive pentru ambele sexe, cu rol de a pune în evidenţă

prezenţa dăunătorului, dar şi de atragere şi omorâre a acestora;

metode biologice prin utilizarea:

- unor produse pe baza de bacterii ex. Bacillus thuringiensis (aplicate la larvele din prima şi a

doua generaţie) şi virusuri, ex. Helicoverpa armigera nuclear polyhedrosis virus

- paraziţilor, de tipul Trichogramma evanescens (oofag) şi prădătorilor Podisus maculiventris.

metode chimice: tratamente cu următoarele produse de uz fitosanitar: ALVERDE - 1,0 l/ha în 1000

l apă /ha, MATCH 050 EC – 100 ml/hl, VOLIAM TARGO - 0,6-0,8 l/ha.

Monitorizarea reziduurilor urmăreşte sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din produsele

agricole, prin promovarea bunelor practici agricole. Una dintre cauzele depăşirii limitelor maxime


Timp de pauză:

- ALVERDE - 3 zile

- MATCH 050 EC - 7 zile

- VOLIAM TARGO - 3 zile

IMPORTANT!

Se recomandă închiderea spaţiilor protejate pe timpul nopții pentru prevenirea pătrunderii

adulților!

Adulţii sunt migratori şi pot parcurge distanţe mari (˃100 km).

Larvele şi adulţii pot fi identificaţi cu exactitate, faţă de alte specii prin examen de laborator.



Liriomyza trifolii (Burgess)

Denumire populară: musca minieră a plantelor de seră, musca minieră

Statut: organism dăunător de carantină; prezent în România.

Plante gazdă: specie polifagă, semnalată pe 22 specii de plante gazdă, fiind considerat principalul

dăunător al tomatelor în spaţii protejate.

Descriere: Adultul: muscă mică, lungime 1,3-2,3 mm, de culoare neagră-cenușie. Femelele sunt puțin mai mari

decât masculii. Aripile nu depășesc lungimea corpului și au nervurile negre. Scutelul este galben, perii

ventrali de culoare galbenă, pronotul și scutul de culoare neagră cu reflexe cenușii.

Oul este sferic, de 0,2-0,3mm; la depunere albicios - cenușiu ușor translucid.

Larva: apodă și acefală, de 3 mm lungime, la început transparentă, apoi galben-portocalie; prezintă

posterior două stigme triunghiulare caracteristice.

Pupa: 1,8-2,3 mm lungime, ovală, ușor turtită ventral, de culoare variabilă galben-portocalie deschis

până la maron auriu.

Fig. 1. Atac de Liriomyza trifolii (foto ANF) Fig. 2. Adult L. trifolii (foto ANF)

Simptome: Minele de pe frunze și punctele de hrănire sunt de regulă cele mai evidente semne privind

prezența dăunătorului. Înțepăturile de hrănire produse de femele apar ca niște adâncituri circulare, de

culoare albicioasă, iar cele pentru pontă sunt ceva mai mici și dispuse mai uniform circular. Minele

produse de larve, vizibile tot pe partea superioară a frunzelor, sunt tipic sinuoase, foarte răsucite și de

formă neregulată, lărgindu-se pe măsură ce larva se dezvoltă, inițial de culoare verde apoi devin albe

odată cu îmbătrânirea țesutului.

Biologie: o generație se dezvoltă în 15-20 zile în funcție de temperatură. Adulții zboară dimineața,

copulația având loc la 24 de ore de la apariție. Femelele trăiesc 15-30 zile, timp în care depun 25-640 de

ouă, în serii de câte 17 pe zi. După 2-5 zile apar larvele care formează mine în țesutul palisadic al

frunzei, unde rămân 4-7 zile până la completa dezvoltare. Împuparea are loc în afara minei, de regulă în

stratul superficial al solului de lângă planta gazdă și durează 10-12 zile. În spații protejate specia

dezvoltă mai multe generații pe an, care se suprapun.


Măsuri preventive

controlul materialului de plantare înainte de înființarea culturii.

distrugerea resturilor vegetale şi dezinfectarea solului și incintei.

monitorizarea culturilor pentru detectarea adulţilor (capcane) şi larvelor (inspectarea plantelor).

Măsuri curative

metode fizice: utilizarea capcanelor galbene lipicioase, metodă eficace de capturare a adulților în

timpul perioadei de vegetație. metode biologice: utilizarea viespilor parazite Dacnusa sibirica, Diglyphus isaea, Opius palliles,

Chrysocharis parksi, Diglyphus begini; ploșniței prădătoare Cyrtopeltis modestus sau a nematodul

parazit Neoaplectana carpocapsae;

-un produs inofensiv faţă de mediu şi om este Laser™ 240 SC (0,5 l/ha), insecticid biologic obţinut din

fermentaţia bacteriei Saccharopolyspora spinosae din sol.

metode chimice: utilizarea insecticidelor trebuie să fie ținută la minimum, doar în situații de urgență,

preferându-se acele produse care distrug cel mai puţin fauna utilă. Stropirile se vor efectua doar la

apariția focarelor de infecție cu insecticide avizate, folosind alternativ produse cu substanţă activă

diferită. Produsele de protecţie a plantelor care se vor folosi sunt: APACHE 0,15 l/ha, SAFRAN 1.8 EC

- 0,9 l/ha în 1000 l apă, VARGAS 1.8 EC - 0,9 l/ha în 1000 l apă, ACTARA 25 WG (aplicat la sol ) –

0,8 kg/ha preventiv şi curativ la 4-5 zile de la plantarea răsadurilor de tomate în solarii, VYDATE 10 L -

10 l/ha, VOLIAM TARGO - 0,6-0,8 l/ha, SANOMECTIN PRO 1,8 % - 60-80 ml/hl.

Monitorizarea reziduurilor urmărește sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din produsele

agricole, prin promovarea bunelor practici agricole. Una dintre cauzele depășirii limitelor maxime


Timp de pauză:

- APACHE - 3 zile

- SAFRAN 1.8 EC - 3 zile

- VARGAS 1.8 EC - 3 zile

- ACTARA 25 WG - 3 zile

- VYDATE 10 L - 21 zile

- LASER 240 SC - 3 zile

- VOLIAM TARGO - 3 zile

- SANOMECTIN PRO 1,8 % - 3 zile

IMPORTANT ! Principala sursă de infestare a culturilor din spaţiile protejate sunt răsadurile provenite din

serele înmulțitor.

Înțepăturile provocate de adulți sunt porți de pătrundere a altor tipuri de organisme

dăunătoare.

2.2. Organisme dăunătoare non- carantină la tomate cultivate în spaţii protejate

2.2.1 Ciuperci

1. Alternaria sp - alternarioză

2. Botrytis cinerea. Pers.:Fr. - putregaiul cenușiu

3. Colletotrichum coccodes Wallr. - antracnoza.

4. Dydimella lycopersici Kleb. - putrezirea coletului 5. Fulvia fulva ( Cladosporium fulvum) (Cooke) - pătarea cafenie a frunzelor de tomate 6. Fusarium sp. - ofilirea fuzariană (fuzarioză)

7. Leveillula taurica (Lev) Arnaud - fainarea tomatelor 8. Septoria lycopersici - pătarea albă a frunzelor de tomate

9. Phytophtora infenstans (Mont.) de By - mana tomatelor

10.Phytophtora parasitica Dast - putregaiul coletului sau mana de sol a

tomatelor

11. Pytium ultimum Trow - căderea și putrezirea plăntuțelor

12. Verticillium albo atrum Reinke & Barthold şi Verticillium dahliae Kleb. – ofilirea verticiliană



Alternaria sp.

Denumire populară: alternarioza

Statut: nu este organism dăunător de carantină; este prezent în România

Plante gazdă: tomate, cartof, vinete, ardei.

Simptome: boala se manifestă pe tulpini, frunze și fructe. Plantele pot fi atacate în toate fazele de

dezvoltare.

În răsadniță atacul apare în porțiunea bazală a tulpiniței: pete alungite, brune, care se extind de jur

împrejur, determinând ofilirea și uscarea răsadului.

După transplantare, în spaţii protejate sau în câmp, pe frunze apar pete circulare, cenuşii-brunii, cu

zonalităţi concentrice numite şi „pete ţintă”. Petele, la început mici, se extind concentric, pot atinge 2

cm în diametru şi prezintă un inel galben.

Pe zona brunificată apare un mucegai fin, negru, iar ţesuturile se brunifică, se subţiază şi uneori se rup,

frunzele prezentând perforaţii.

În condiţii de umiditate ridicată, boala evoluează rapid, apare veştejirea şi uscarea frunzelor ceea ce

duce la desfrunzirea înainte de vreme şi oprirea din creştere a fructelor, ce nu se maturează.

Dacă fructele sunt atacate când sunt mici se înnegresc și cad cu ușurință de pe plante.

Fructele atacate prezintă zone scufundate brune, cu crăpături şi cu zonalităţi concentrice.

Fig. 1. Atac pe tulpină (https://images.bugwood.org) Fig. 2. Atac pe frunze (https://images.bugwood.org)

Foto: D. Blancard ( INRA)

https://images.bugwood.org/https://images.bugwood.org/

Mod de răspândire :

Răspândirea ciupercii de la plantă la plantă, de la un etaj de frunze la altul, se face prin intermediul

sporilor duşi de vânt sau de picăturile de apă. Temperatura cuprinsă între 2-35°C şi umiditatea

atmosferică de 100 % sunt condiţii favorabile atacului. Transmiterea ciupercii de la un an la altul se face

prin miceliu, sporii de pe resturile vegetale şi prin seminţele provenite din fructele parţial atacate.

Ciuperca se poate răspândi cu uşurinţă în terenurile bogate în humus, cele îngrăşate excesiv, în solurile

cu lipsă de magneziu şi pe diferite plante: cartof, vinete, măselariţă, ciumăfaie, mătrăgună.


Măsuri preventive:

Tomatele se vor planta în soluri îngrăşate echilibrat, fără lipsă de magneziu, curate de buruieni. Solul

serelor şi solariilor va fi în prealabil dezinfectat termic sau chimic. Măsurile de igienă culturale

obligatorii ca strângerea şi arderea resturilor vegetale sau îngroparea lor în profunzime, limitează

atacul ciupercii. Între măsurile agrotehnice, remarcăm asolamentul, în care tomatele nu trebuie să

revină pe sola ce a fost infestată cu Alternaria, decât după 4 ani. Utilizarea irigării la baza plantelor și

nu prin aspersiune pentru a nu disemina sporii ciupercii. Aerisirea solariilor/ serelor, dimineața

devreme sau seara târziu, pentru a evita formarea condensului pe frunze.

Măsuri curative: combatere chimică cu următoarele produse:

- GRISU - 1,0 l/ha

- CIDELY TOP – 1,0 l/ha( stadiul de 10 frunze)

- REVUS TOP -0,6 l/ha

- ORTIVA 250 SC – 0,75 l/ha -1 l/ha în funcţie de gradul de infecţie.

Se aplică de la apariţia primei inflorescenţe până când 80% din fructe

- BRAVO 500 SC – 1,5 – 2 l/ha

- VITRA 50 WP – 1,5 – 2,0 kg/ha

- AZBANY – 50 -80 ml/100 l apă

- ORTIVA TOP – 1 l/ha

- ORTIVA OPTI – 2,0 – 2,5 l/ha




Timp de pauză:

- GRISU - 3 zile

- CIDELY TOP - 3 zile

- REVUS TOP - 3 zile

- ORTIVA 250 SC - 3 zile

- BRAVO 500 SC - 3 zile

- VITRA 50 WP - 3 zile în sere, 10 zile în câmp

- AZBANY - 3 zile

- ORTIVA TOP - 7 zile

- ORTIVA OPTI - 3 zile



Botrytis cinerea Pers.:Fr. Denumire populară: putregaiul cenușiu al tomatelor


Plante gazdă: tomate

Simptome: putregaiul cenușiu al tomatelor apare pe toate părțile aeriene ale plantelor. Cel mai

caracteristic simptom al bolii îl reprezintă prezența a numeroase mase de spori pe țesuturile necrozate,

astfel încât acestea au un aspect pufos, de culoare gri-închis.

Pe frunze

La început atacul se manifestă pe frunzele moarte de la baza plantei, apoi pot fi invadate țesuturile

tinere. Boala este asociată cu plantele mature care au un foliaj dens. Umiditatea ridicată în foliajul

plantelor pe timpul nopții este suficientă pentru dezvoltarea bolii, astfel încât nu este de preferat o

perioadă prelungită cu umiditate ridicată.

Pe frunzele tinere infecția apare sub formă de zone necrozate, adesea în forma literei “V”,

progresează spre pețiol și apoi pătrunde în tulpină.

Pe tulpină

La răsaduri, leziunile pe frunzulițe se extind și cuprind întregul limb, apoi pețiolul, iar în final

tulpina. Infecția poate înconjura tulpina, provoacă ofilirea, tuplina își pierde culoarea, se dezvoltă cancere,

ceea ce conduce la declinul plantei.

Pe flori

Cum boala progresează pe plantele mature, florile se infectează și ele, se brunifică și mor, sau,

ciuperca trece din petalele infectate în sepale, și, de aici, crește în fructul aflat în dezvoltare. De asemenea,

petalele infectate pot rămâne atașate de fruct, iar ciuperca pătrunde în fruct și apoi se deplasează către

tulpină.

Pe fructe

Pe fructe, simptomele sunt tipice, de putregai moale, cu zone distruse care devin albicioase. De

obicei, pielița se rupe în centrul zonelor afectate, dar rămâne întreagă în rest. Sporii ciupercii se dezvoltă

în aceste zone cu țesuturile distruse. Eventual, întregul fruct devine afectat și se mumifică.

Un simptom neobișnuit, pe fructe, îl reprezintă apariția de halouri, numite “pete fantomă”. În

centrul acestor halouri apar puncte mici, necrotice. Haloul este de culoare albă, circular, de 3-8 mm în

diametru. Un număr mare de halouri pe fructe face ca acestea să aibă un aspect neplăcut și să fie greu de

comercializat.

Fig. 1. Leziuni pe frunze Fig. 2. Cancere pe tulpini Fig. 3. Simptome pe inflorescențe Foto: David M. Ingram, Plant Foto: The Ohio State University Foto: D. Maeso, INIA, Las Brujas, Uruguay

Management Network, 2006

Fig. 4. Fructe infectate, în seră Fig. 5. Pete fantomă Fig. 6. Mumificarea fructelor (https://www.extension.umn.edu) (http://creer.biz/botyris.html) Spheragro, Diseases and

plant pathologies, Sevilia, Spania

Mod de răspândire Sporii ciupercii sunt foarte ușor răspândiți de vânt. Insectele pot răspândi patogenul prin înțeparea

sau rănirea plantelor.


Măsuri preventive

● îndepărtarea și distrugerea plantelor, a resturilor infectate și a buruienilor care pot fi gazde pentru

această ciupercă;

● menținerea unei temperaturi și ventilații adecvate prin reducerea supraaglomerării plantelor și a tăierii

lor judicioase;

● evitarea excesului de apă pe plante;

● evitarea irigării în exces;

● sterilizarea mâinilor și a uneltelor de lucru în mod regulat;

● evitarea rănirii plantelor;

●evitarea aplicării repetate de tratamente cu săruri metalice ale fungicidelor ethylene bis

dithiocarbamate (intensifică severitatea bolii);

● evitarea asocierii sărurilor metalice cu fungicidele;

● evitarea cultivării tomatelor pe solurile nisipoase acide, care au un conținut ridicat de apă;

● efectuarea tratamentelor cu fungicide înainte ca plantele să-și formeze un foliaj dens (este imposibil de

acoperit frunzele senescente din centrul unui foliaj dens);

● asigurarea unui raport calciu- fosfor de 2 la 1 sau mai mare în pețiolul frunzelor (este de ajutor în

controlul bolii).

Măsuri curative ● tratarea cu var a solurilor acide pentru a crește conținutul de calciu în plante și a reduce sensibilitatea

acestora;

● tratamente cu: ORTIVA TOP – 1 l/ha, ORTIVA OPTI – 2,0-2,5 l/ha, TOPSIN M 500 SC –

1,7 l/ha, BRAVO 500 SC – 1,5-2 l/ha, GRISU – 1,01 l/ha. Monitorizarea reziduurilor urmărește sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din produsele

agricole, prin promovarea bunelor practici agricole. Una din cauzele depășirii limitelor maxime admise de

pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare. Timp de pauză: ORTIVA TOP – 7 zile, ORTIVA OPTI – 2,0-2,5 – 3 zile, TOPSIN M 500 SC

– 14 zile, BRAVO 500 SC – 3 zile, GRISU – 3 zile


organismului dăunător Colletotrichum coccodes Wallr.

IMPORTANT! Botrytis cinerea atacă o gamă largă de plante. Controlul chimic al bolii prin utilizarea

fungicidelor poate fi evitat prin fertilizare, irigare și tehnici de tăiere adecvate.

https://www.extension.umn.edu/



Colletotrichum coccodes Wallr

Denumire populară: antracnoză


Plantă gazdă: Solanum lycopersicum (tomate)

Simptome: Organe atacate: boala apare în toate fazele de vegetație, pe toate organele aeriene, forma cea mai

frecventă și mai gravă fiind cea de pe fructe

- pe fructe, simptomele apar în momentul maturării, sub forma unor pete mici, de 2-4 mm în diametru, circulare, umede, cufundate, de culoare mai închisă decât țesutul sănătos;

- pe măsură ce petele cresc în dimensiuni, ajungând până la 10 mm, porțiunea centrală se înnegrește, ca urmare a dezvoltării miceliului ciupercii, sub pielița fructului;

- la suprafața țesuturilor atacate, apar fructificațiile ciupercii (microscleroți și acervuli cu lagăre de conidiofori și conidii), sub forma unor pustule de culoare brun-închis;

- adesea, numeroase pete se dezvoltă în același timp pe fructe și acoperă porțiuni largi, determinând putrezirea fructului;

- pe frunze, infecția este caracterizată prin leziuni mici, circulare, brune, înconjurate de halouri

galbene;

- rădăcinile infectate prezintă leziuni brune, cu miniscleroți la suprafață și pot fi ușor decorticate; - plantele bolnave se pot smulge ușor din sol, deoarece sistemul radicular este deteriorat.

Antracnoza pe fructe de tomate (www.hort.cornell.edu)

Mod de răspândire - patogenul este un colonizator al solului, dar se conservă ușor și pe resturile vegetale;

http://www.hort.cornell.edu/livegpath/images/anthracnose_tomato5x1200.jpghttp://www.hort.cornell.edu/livegpath/images/anthracnose_tomato5x1200.jpg

- ciuperca este capabilă să colonizeze cel puțin 68 de specii vegetale din 19 familii botanice, în primul

rând legume din fam. Solanaceae (ardei, vinete, cartof) și Cucurbitaceae (pepene) care pot juca rol de

gazde alternative sau contribuie la creșterea inoculului în sol. Mai multe buruieni asigură aceeași

funcție: Solanum dulcamara, S. Nigrum, Abutilon theophrasti, Amaranthus retroflexus, Chenopodium

album, Convolvulus arvensis, Capsella bursa-pastoris;

- ciuperca a fost găsită și în apa utilizată pentru culturile fără sol, apă ce provenea din bazine de stocare

exterioare;

- atacul poate avea loc la temperaturi între 15-30°C, iar sporularea pe fructe este optimă la 28°C;

- perioadele ploioase și irigarea prin aspersiune favorizează antracnoza;

- apa liberă pe fructe mai multe ore, legată de frecvența precipitațiilor sau irigărilor crește puternic

incidența în cultură.


Măsuri preventive

înlăturarea și distrugerea resturilor atacate, rămase pe plantă sau căzute pe sol;

recoltarea cât mai rapidă a fructelor sensibile la antracnoză;

gestionarea irigării prin aspersie și favorizarea uscării foliajului.

Măsuri curative

combatere chimică cu următoarele produse: - BRAVO 500 SC- 1,5- 2L/ha - VITRA 50 WP- 1,5-2,0 kg/ha - ALCUPRAL 50 PU - 1,5-2 kg/ha - CUPRENOX 50 - 1,5-2 kg/ha - ZEAMĂ BORDELEZĂ TIP “MIF’- 3,75-5 kg/ha - CUPERTINE SUPER – 3,5 kg/ha



pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.

Timp de pauză:

BRAVO 500 SC- 3 zile

VITRA 50 WP- 3 zile în sere, 10 zile în câmp

ALCUPRAL 50 PU - 3 zile

CUPRENOX 50 - 3 zile

ZEAMĂ BORDELEZĂ TIP “MIF’- 3 zile

CUPERTINE SUPER – 3 zile în sere

IMPORTANT!

Boala este considerată cea mai gravă amenințare în cazul fructele de tomate pentru

industrializare, în numeroase zone de producție din lume. În aceste zone, în absența

măsurilor de protecție, pierderile pot atinge 70%.



Didymella lycopersici Kleb.

Denumire populară: putrezirea coletului

Statut: nu este organism de carantină, prezent în Romania


Simptome: o boală majoră, în special a tomatelor din sere. Sunt afectate toate părțile superioare ale

plantei, tulpini, frunze și fructe, cu predilecție deosebită pe tulpini.

- primele simptome apar la puțin timp după repicare în dreptul coletului, sub formă de pete cenușii-brune sau brune-negricioase. Petele se extind de jur împrejurul coletului, astfel în dreptul

acestei porțiuni atacate tulpina se subțiază, țesuturile sunt cufundate, zbârcite, scoarța este

putrezită și crăpată și desprinsă parțial de partea lemnoasă. Apariția putregaiului stopează

circulația sevei în tulpină, cauză ce duce la veștejirea plantei și pieirea treptată. Pe țesuturile

atacate se observă punctişoare mici, negre care reprezintă picnidiile ciupercii. Astfel de leziuni

pot apărea mai târziu și pe partea superioară a tulpinii, la subsoara frunzelor, pe nervuri sau pe

pețioli, datorate picnosporilor formați în zona coletului.

- pe frunze atacul apare când umiditatea este excesivă, frunzele inferioare se transformă în galben și leziunile frunzelor sunt maro cu inele concentrice. În centrul petelor se observă puncte negre

mici (picnidiile ciupercii).

- infecția fructelor este rară în seră, atacul pe fructe se observă în partea dinspre peduncul, sub formă de pete umede, care se dezvoltă rapid în cercuri concentrice, se brunifică și se adâncesc.

http://www.alamy.com

http://www.google.ro/url?sa=i&rct=j&q=&esrc=s&source=images&cd=&cad=rja&uact=8&ved=2ahUKEwjvn5rK-NTZAhVB-aQKHUBxAIcQjRx6BAgAEAY&url=http%3A%2F%2Fwww.alamy.com%2Fstock-photo-stem-rot-didymella-lycopersici-lesion-and-adventitious-roots-developing-7513781.html&psig=AOvVaw1BwnwQFLZifsnMlUgY9rJX&ust=1520331024808827http://www.google.ro/url?sa=i&rct=j&q=&esrc=s&source=images&cd=&cad=rja&uact=8&ved=2ahUKEwjvn5rK-NTZAhVB-aQKHUBxAIcQjRx6BAgAEAY&url=http%3A%2F%2Fwww.bayergarden.no%2FPlantedoktor%2FProblems%2Ft%2FTomatsyke-Didymella-lycopersici-Gronnsaker&psig=AOvVaw1BwnwQFLZifsnMlUgY9rJX&ust=1520331024808827

www.botanisti.ro

Mod de răspândire: ciuperca iernează în resturile de plante rămase în sol, putând trăi ca saprofită. În

cazuri rare transmiterea bolii poate avea loc și prin semințe.


Măsuri preventive:

o dezinfecția amestecului de pămănt; o utilizarea de răsad sănătos și implicit de sămânță sănătoasă; o urmărirea umidității solului în perioada imediată a plantării; o palisarea sau fixarea plantelor pe araci pentru a evita contactul fructelor cu solul.

IMPORTANT!

Semințele provenite din fructe bolnave pot găzdui organismul patogen, fapt pentru care se

recomandă utilizarea de sămânță extrasă din fructe sănătoase.

http://www.google.ro/url?sa=i&rct=j&q=&esrc=s&source=images&cd=&cad=rja&uact=8&ved=2ahUKEwia-I2IvdfZAhVNKuwKHfnYA00QjRx6BAgAEAY&url=http%3A%2F%2Fwww.botanistii.ro%2Fblog%2Fputregaiul-coletului-didymella-lycopersici%2F&psig=AOvVaw0_4K9GM80lBTHYw2gx-u_g&ust=1520418128388702



Fulvia fulva (Cooke)

Denumire populară: pătarea cafenie a frunzelor de tomate


Plante gazdă: Solanum lycopersicum (tomate)

Simptome: se manifestă în special pe frunzele bătrîne, de la baza plantei, dar poate trece și pe tulpini și

pe fructele tinere, în cazul unui atac puternic.

Atacul începe pe frunzele bazale apoi progresează și pe frunzele din etajele superioare.

Pe partea superioară a frunzelor apar pete mici, de culoare gălbuie, care se măresc în diametru și devin

galbene.

Pe partea inferioară a frunzelor, în dreptul petelor apare un puf alb, care devine cafeniu și în final brun-

violaceu, format din conidioforii și conidiile ciupercii.

În condiții favorabile de mediu, în cazul unor atacuri puternice, petele confluează, țesuturile atacate se

brunifică și se necrozează, iar frunzele se usucă, ceea ce determină debilitarea plantelor.

Simptome produse pe frunze și fructe de tomate de ciuperca Fulvia fulva

Foto: The Ohio State University/ OARDC, Departament of Plant Pathology

Fructele sunt atacate mai rar, dar în toate fazele de dezvoltare, fiind afectate mai frecvent cele din etajul

superior, la suprafață, în jurul pedunculului apar pete de decolorare care se brunifică, se adâncesc în

pulpă, apoi se extind și ocupă zone mari din fruct.

Semințele infectate sunt mai închise la culoare decât cele normale, cu pete mici, negricioase și hilul de

culoare neagră.

Mod de răspândire – transmiterea patogenului de la un an la altul se realizează prin intermediul resturilor plantelor

infectate și semințe.

– prin sporii ciupercii „conidii” ce se găsesc în praful depus pe elementele din seră sau solar,

în și pe sol. Foarte rezistente la uscăciune, conidiile pot supraviețui în seră mai mult de un an, în absența

gazdei sensibile.

– temperaturile de 22 - 26 ºC corelate cu umiditatea de peste 95%,

– lipsa aerisirii la care se adaugă și prezența picăturilor de apă pe frunze favorizează atacul ciupercii.

– atacul este mult mai frecvent în cazul culturilor de tomate din spații protejate, față de cele cultivate în

câmp. - prin sporii antrenați de curenții de aer, picăturile de apă sau de unele insecte (musculița albă de seră-

Trialeurodes vaporariorum)

Măsuri de management:

Măsuri preventive:

– folosirea unor hibrizi cu rezistență genetică;

– folosirea sistemelor de irigații prin picurare;

– aerisirea corectă a solariilor și serelor sub 90%;

– curățarea frunzelor din partea inferioară a plantelor pentru o ventilație mai bună;

– distrugerea totală a resturilor de plante infectate și dezinfectarea spațiului închis de cultură;

– utilizarea tehnologiei de mulcire pentru controlul umidității relative a aerului sub 90%.

Măsuri curative : Încă de la primele simptome, se recomandă combaterea chimică cu următoarele produse:

- CIDELY TOP – 1,0 l/ha ( stadiul de 10 frunze) - ORTIVA 250 SC- 0,75l/ha-1 l/ha în funcție de gradul de infecție.

Se aplică de la apariția primei inflorescențe până când 80% din fructe s-au maturat.

-BRAVO 500 SC - 1,5-2 l/ha

- ORTIVA TOP-1 l/ha



pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.

Timp de pauză:

- CIDELY TOP 3 zile, ORTIVA 250 SC 3zile, BRAVO 500 SC 3 zile, ORTIVA TOP 7 zile

IMPORTANT!

În spații protejate cu umiditate a aerului peste 85%, poate produce pierderi de producție de

până la 25%.



Fusarium spp.

Denumire populară: fuzarioza tomatelor



Simptome

La răsadurile bolnave se observă o scădere a turgescenței frunzelor, iar în cele din urmă plăntuțele

se ofilesc și mor.

La plantele mai avansate în vegetație, primul simptom este îngălbenirea de-a lungul marginilor

celor mai mature frunze, când primele fructe sunt aproape de maturitate. Îngălbenirea este curând urmată

de necrozarea și colapsul pețiolului frunzelor. Simptomele se dezvoltă numai pe o singură parte a plantei,

iar frunzuliţele de pe o singură parte a peţiolului se îngălbenesc înaintea celor de pe cealaltă parte.

Îngălbenirea treptată afectează cea mai mare parte a foliajului şi este însoţită de ofilirea plantei în cea mai

călduroasă parte a zilei. Ofilirea devine mai accentuată de la zi la zi, până când planta moare.

Când sunt tinere (răsaduri), plantele afectate pot rămâne pipernicite. Unele plante se usucă încet,

și pot rămâne vii până la sfârșitul recoltării.

La o verificare a bazei tulpinii se poate observa o brunificare a țesuturilor corticale, la nivelul

solului sau la 10 – 30 cm mai sus, iar secționarea longitudinală dezvăluie brunificarea xilemului. În urma

ploilor sau în timpul perioadelor cețoase, ciuperca produce pe leziunile externe, necrozate, un miceliu

abundent, de culoare roz.

Infecţia la fructe apare ocazional şi poate fi detectată în ţesuturile vasculare din fruct unde apar

modificări de culoare.

Îngălbenire și ofilire Simptome la baza tulpinii Secțiune longitudinală

Foto: The Ohio State University Foto: Dan Egel, Plant and Pest Diagnostic Laboratory

Mod de răspândire Fusarium spp. este răspândită prin sămânță, sol, răsaduri infectate sau prin solul infectat aderent la

rădacinile răsadurilor, vânt și apa care poartă sol infectat. De asemenea, echipamentele de lucru,

vehiculele, uneltele utilizate contaminate, reprezintă tot atâtea moduri de răspândire a ciupercii.

Pe distanțe mari, infecția este propagată de semințe și răsaduri infectate.

În sere, sporii ciupercii se găsesc în stratul de mulci dintre rândurile de tomate și pe plantele

putrezite aruncate la gunoi, în apropierea spațiilor protejate. În mod frecvent sunt găsiți spori în aerul

infectat din sere și, de asemenea, o mare concentrație de clamidospori din sol, servesc drept sursă de

infecție.

Ciuperca pătrunde prin rănile din rădăcini, iar dezvoltarea acesteia este favorizată de o temperatură

a solului și a aerului de 28°C, temperatura optimă de creștere a plantelor, fertilizarea în concentrații

scăzute de azot şi fosfor și ridicate de potasiu, de pH-ul scăzut al solului, de intensitatea mică a luminii.

Virulența patogenului este intensificată de micronutrienți, fosfor și ioni de amoniu și este diminuată de

nitrați.

Simptom pe frunze Simptom pe fructe

Foto: University of Connecticut (www.britannica.com)


Măsuri preventive

● utilizarea la plantare a unui răsad sănatos și rezistent la Fusarium spp.;

● sterilizarea solului cu vapori de apă supraîncălziți;

● fertilizarea cu nitrat de calciu; creșterea pH-ului solului până la 6,5 – 7,0;

● evitarea irigării în exces (inundarea); evitarea utilizării pentru irigare a apei din canale sau iazuri,

deoarece poate fi contaminată cu acest patogen;

● rotația culturilor la 4 ani, nu elimină patogenul, însă reduce semnificativ pierderile;

● combaterea buruienilor.

Măsuri curative ● sterilizarea chimică a solului cu două săptămâni înainte de transplantare;

● combatere chimică cu TOPSIN M 500 SC- 1,7 L/ha



maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare. Timp de pauză:

-TOPSIN M 500 SC – 14 zile

IMPORTANT!

Fusarium spp. atacă o gamă largă de plante.



Leveillula taurica (Lev) Arnaud

Denumire populară: făinare



Simptome: organe atacate: toate organele aeriene ale plantei, dar în special pe frunze

- primele simptome ale atacului se observă sub forma unor pete de decolorare (gălbui), vizibile mai ales pe fața superioară a frunzelor, de formă neregulată, de 2-9 mm diametru;

- în condiții favorabile dezvoltării bolii, apar un număr mare de pete (peste 30), care confluează și acoperă porțiuni întinse din limb (până la 4 cm lungime și 1 cm lățime);

- pe fața inferioară a limbului, în dreptul petelor, se formează o eflorescență cenușie-albicioasă, formată din conidioforii și conidiile ciupercii;

- frunzele puternic infectate mor, dar rareori cad de pe plantă;

Atacul ciupercii pe frunze de tomate

Image: Ontario Crop IPM- Franța Image: sanayidomatesi.blogspot.com

(http://www.alamy.com)

http://www.alamy.com/

Mod de răspândire conidiile ciupercii Leveillula taurica pot germina într-un interval de temperatură de la 10 la

35°C, iar în condiții de seră infecția este favorizată de temperaturi sub 30°C;

odată infecția instalată, temperaturile peste 30°C accelerează dezvoltarea bolii și moartea

frunzelor atacate;

în zonele cu temperaturi ridicate în timpul zilei se produce infecția cu această ciupercă, chiar dacă nopțile sunt răcoroase;

atacul este mult mai frecvent în cazul culturilor de tomate din spații protejate, față de cele

cultivate în câmp.


Măsuri preventive

înlăturarea și distrugerea frunzelor atacate, rămase pe plantă sau căzute pe sol.

Măsuri curative -combatere chimică cu:

- TOPAS 100 EC – 0,5 l/ha

- CIDELY TOP – 1,0 l/ha( stadiul de 10 frunze)

- ORTIVA 250 SC – 0,75 l/ha -1 l/ha în funcţie de gradul de infecţie

Se aplică de la apariţia primei inflorescenţe până când 80% din fructe s-au maturat.

- REFLECT – 1,0 l/ha – se aplică de la apariţia primei inflorescenţe până la coacerea deplină

a fructelor.

- MYCLOFIL – 40-60 ml/100 l apă în timpul vegetaţie, de la prima apariţie la 7 – 10 zile.




Timp de pauză:

- TOPAS 100 EC - 3 zile

- CIDELY TOP - 3 zile

- ORTIVA 250 SC - 3 zile

- REFLECT - 1 zi

- MYCLOFIL - 3 zile

IMPORTANT!

Se poate confunda cu atacul ciupercii Cladosporium fulvum (Fulvia fulva)

Poate ataca și alte specii: ceapă, usturoi, ardei, vinete, bumbac



Septoria lycopersici Speg.

Denumire populară: boala petelor albe



Simptome: Organe atacate: în special frunzele

- primele simptome ale bolii apar în răsadnițe, pe cotiledoane sau pe frunzulițe, sub forma unor pete circulare, de 1-4 mm diametru, bine delimitate, la început de culoare brun-gălbuie,

iar mai târziu albicioase;

- în dreptul petelor, pe ambele fețe ale frunzelor, apar punctișoare negre (picnidiile ciupercii); - în câmp, boala se manifestă prin simptome asemănătoare cu cele din răsadnițe, cu

deosebirea că petele rămân de culoare brun-gălbuie sau brun-cenușie;

- de obicei, atacul începe pe frunzele de la bază și progresează spre vârf; - frunzele puternic atacate se brunifică, se usucă și cad, plantele rămânând doar cu câteva

frunze tinere în partea de la vârf.

Fig.1 şi 2- Atacul ciupercii pe frunze de tomate ( www.missouribotanicalgarden.org; www. ag.ndsu.edu)

Fig. 3 – Picnidiile ciupercii dezvoltate pe frunze Fig. 4- Sporii ciupercii, ieșiți sub formă de ciri din picnidii

vegetablemdonline.ppath.cornell.edu Photos courtesy of T.A. Zitter, Cornell University, Ithaca, NY

http://www.missouribotanicalgarden.org/

Mod de răspândire - transmiterea patogenului se realizează prin picnidii sau miceliu din resturile infectate;

- sporii ciupercii sunt împrăștiați de la o plantă la alta prin apa de ploaie, irigații, curenți de aer sau

insecte;

- temperaturile între 20-25°C sunt optime pentru infecție;

- perioadele lungi cu temperaturi crescute și umiditate mare în aer și pe frunze, constituie condițiile

ideale pentru dezvoltarea bolii și răspândirea ciupercii.


Măsuri preventive

înlăturarea și distrugerea frunzelor atacate, rămase pe plantă sau căzute pe sol.

,

IMPORTANT!

Pierderile pot atinge 20-80% din producție, în anii ploioși și în cazul culturilor netratate.



Phytophthora parasitica Dast.

Denumire populară: putregaiul coletului sau mana de sol a tomatelor

Statut: nu este organism de carantină, prezent în Romania

Plante gazdă: specie polifagă, atacă tomate, fasole, ceapă, vinete, ardei, pepeni galbeni și verzi.

Simptome: în funcție de faza de vegetație și de organul atacat (rădăcini, tulpini, fructe) boala se

manifestă prin simptome diferite:

- pe răsad în faza de 4-6 frunze, boala apare în dreptul coletului, observând o ușoară gâtuire și

înmuiere a țesuturilor urmate de căderea răsadului;

- pe rădăcini atacul se întâlnește, sub formă de putregai uscat, țesuturile fiind de culoare brună –

albicioasă;

- pe tulpini, se manifestă prin apariția în dreptul coletului a unor pete verde închis, la început

apoase, apoi brune, ce se extind și cuprind tulpina de jur împrejur 10-15 cm deasupra pământului.

Plantele atacate se ofilesc și pier. Țesuturile din dreptul petelor putrezesc și se acoperă cu un puf

albicios;

- pe fructe apare o pată cenușie-brunie, cu marginile nedefinite, de formă neregulată, cu suprafața

umedă, zonată concentric, la început pe partea fructului care vine în atingere cu pământul, apoi se

extinde cuprinzând fructul în întregime de cele mai multe ori. În condiții de umiditate ridicată, pe

suprafața țesuturilor atacate apare un puf albicios (conidioforii și conidiile ciuperci).

Mod de răspândire

Ciuperca Phytophthora parasitica rezistă în sol de la un an la altul sub forma de oospori, dar poate fi prezentă 5-10 ani în sol). Un rol însemnat în dezvoltarea ciupercii îl joacă umiditatea

atmosferică, peste 90%, cât şi temperatura, ciuperca dezvoltându-se între 12,7 şi 35ºC,

temperatura optimă variind între 23,8 şi 30 ºC.

Măsuri de management:

Măsuri preventive

o dezinfecția amestecului de pămănt; o utilizarea de răsad sănătos și implicit de sămânță sănătoasă; o controlul umidității solului în perioada imediată a plantării; o palisarea sau fixarea plantelor pe araci pentru a evita contactul fructelor cu solul.

http://www.botanistii.ro http://www.aces.edu/agriculture/insects-diseases-weeds-pests

Osu-The Ohio University

IMPORTANT! Intensitatea atacului este influențată în mare măsură de umiditatea solului în perioada

imediată plantării, fiind necesar ca udarea să se facă în reprize, cu cantități reduse de apă.

http://www.botanistii.ro/blog/wp-content/uploads/2016/11/plantele-atacate-1.jpghttp://www.botanistii.ro/blog/wp-content/uploads/2016/11/plantele-atacate-1.jpghttps://www.google.ro/url?sa=i&rct=j&q=&esrc=s&source=images&cd=&cad=rja&uact=8&ved=2ahUKEwiJqY_KxNfZAhVEzKQKHZ3iBssQjRx6BAgAEAY&url=https%3A%2F%2Fsites.aces.edu%2Fgroup%2Fhomegrounds%2Fblog%2FLists%2FPosts%2FPost.aspx%3FID%3D152&psig=AOvVaw1df_DGjwew9FMjRcEg8w_a&ust=1520420145804504http://www.botanistii.ro/http://www.google.ro/url?sa=i&rct=j&q=&esrc=s&source=images&cd=&cad=rja&uact=8&ved=2ahUKEwjcuLX2wdfZAhXFDewKHQFzApMQjRx6BAgAEAY&url=http%3A%2F%2Fu.osu.edu%2Fwayneipm%2F2014%2F06%2F06%2Fdiseases-found-in-tomato-plants%2F&psig=AOvVaw2hGw5-tvo_5EjyVtS5Czqm&ust=1520419432096748



Phytophthora infestans (Mont.) de By

Denumire populară: mana tomatelor

Statut: nu este organism de carantină, prezent în România

Plante gazdă: tomate, cartof

Simptome: atacul se manifestă pe toate organele aeriene ale plantelor (frunze, tulpini, flori și

fructe)

- pe frunzele bazale sub formă de pete circulare sau de formă neregulată, la început de culoare

verde-galbuie, cu aspect umed, devin apoi cenușii-brunii, înconjurate de o zonă îngustă

decolorată. Petele se măresc, confluează și pot acoperi întreaga suprafață a foliolelor atunci când

condițiile sunt favorabile dezvoltării bolii.

În dreptul petelor pe partea inferioară a frunzelor se observă un puf fin, albicios, ce

reprezintă fructificațiile ciupercii, conidiofori cu conidii. După câteva zile frunzele atacate se

usucă sau putrezesc.

- pe fructe infecția începe din primele faze de dezvoltare, până aproape de maturare. Pe fructe

apar pete mici, de formă neregulată, ușor cufundate în pulpă, la început de culoare verde –

măslinie după care în scurt timp devin măsliniu închis. Când umiditatea este ridicată, la fel și pe

frunze, în dreptul petelor apare un puf albicios. Fructele bolnave se desprind și cad prematur,

GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Capitolul 1. Simptome produse de...

Documents

Transcript of GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI ... · Capitolul 1. Simptome produse de...