1

2

3

PROIECT

GHID DE PROCEDURI

PENTRU ÎNDEPLINIREA OBLIGAŢIILOR CE REVIN VÂNĂTORILOR ŞI

PERSONALULUI GESTIONARILOR FONDURILOR CINEGETICE, ÎN

COLABORARE CU MEDICII VETERINARI ȘI STRUCTURILE A.N.S.V.S.A., ÎN

SCOPUL APLICĂRII PROGRAMULUI NAȚIONAL DE SUPRAVEGHERE,

PREVENIRE ȘI CONTROL A PESTEI PORCINE AFRICANE (P.P.A.) LA

MISTREȚI

INTRODUCERE

Prezentul ghid de proceduri a fost elaborat în mod operativ pentru a pune în aplicare

prevederile specifice gestionării populațiilor de mistreți din „Programul Național de

Supraveghere, Prevenire și Control a P.P.A.” aprobat prin Hotărârea nr. 830/2016 și din

celelalte reglementări în domeniul sanitar veterinar și siguranța alimentelor, emise de Guvernul

României și A.N.S.V.S.A., ținând seama de practica vânătorii și experiența din domeniul

combaterii epizootiilor faunei cinegetice.

Ghidul a fost conceput la nivelul conducerii A.G.V.P.S. din România, ca material de

lucru care urmează a fi îmbunătățit de specialiști, în lipsa altuia conceput de reprezentanții

A.N.S.V.S.A., în scopul informării vânătorilor și a personalului asociațiilor vânătorești în ceea

ce privește originea, răspândirea și manifestarea P.P.A., procedurile aplicabile pentru

supravegherea și prevenirea infestării și măsurile de control și eradicare a bolii din focare.

Extrasele din reglementările referitoare la problemele precizate, care au stat la baza elaborării

„Ghidului”, sunt prezentate în Anexa la acest Ghid, intitulată „Cadrul legislativ”.

1. GENERALITĂȚI

1.1. Originea și răspândirea bolii

Pesta porcină africană este o boală cauzată de un virus originar din sud-estul Africii.

Boala a pătruns în Europa prin Turcia, Azerbaidjan, Georgia, Rusia şi a ajuns până în Țările

Baltice, apoi a trecut în Polonia, Ucraina, Republica Moldova și, în prezent, în Ungaria.

Începând din anul 2017, au fost semnalate, câteva focare la porcii domestici din jud. Satu

Mare, apoi a fost confirmat, în iunie 2018, şi primul caz mortal la mistreţi din cauza P.P.A.

În decursul timpului, virusul a dezvoltat tulpini cu grade de virulență diferite.Virusul

este foarte rezistent în mediu, furaje şi alimente, afectând porcii domestici şi sălbatici într-un

procent de până 100%.

4

Populațiile de mistreți sunt considerate rezervorul epidemiologic al virusului P.P.A.,

deşi primele cazuri de îmbolnăviri au fost constatate la porcii domestici.

1.2. Sursele de infecţie

Virusul se poate transmite prin contactul direct al animalelor bolnave cu cele

sănătoase, dar se poate transmite şi indirect, prin:

- secreţiile şi excreţiile eliminate de animalele infectate (salivă, lacrimi, secreţiile

nazale, urină, fecale, secreţii din tractul genital) şi sângele sau țesuturile animalelor bolnave

sau moarte;

- furajele (lături) care conţin carne, produse din carne sau subproduse provenite de la

porcii infectaţi;

- adăposturile, aşternutul, materialele de îngrijire, echipamentele contaminate;

- vehiculele şi persoanele care circulă între efectivele contaminate şi cele sănătoase;

- animalele trecute prin boală, care rămân, o perioadă de timp, purtătoare de virus;

- căpuşele din genul Ornithodoros şi Rhipicephalus infectate cu virus;

- carnivorele (mamifere și păsări) care consumă cadavrele mistreților infectați și

larvele de insecte care se dezvoltă pe astfel de cadavre.

1.3. Vehicularea virusului

Cunoştinţele referitoare la modul de vehiculare a virusului sunt încă incomplete. De

aceea, veterinarii susţin că răspândirea rapidă a bolii are loc din cauza proastei manipulări a

cadavrelor, carcaselor şi produselor provenite din carnea porcilor infectaţi. Specialiștii mai

susţin că, în mediul selvatic, boala se răspândește datorită continuităţii populaţiilor de mistreţi

şi nu din cauza deplasării animalelor bolnave, care se mişcă puţin după incubarea virusului,

ridicarea temperaturii corpului şi creştere nevoii de apă, preferând să se retragă în desişurile

din apropierea surselor de apă, unde zac de regulă mai solitari sau grupat.

Doar puţinele exemplare supravieţuitoare, trecute prin boală, rămân pentru un timp

purtătoare şi vehiculatoare ale virusului P.P.A.

Având în vedere importanţa cunoaşterii vehiculatorilor bolii din mediul selvatic,

pentru prevenirea, controlului şi eradicarea bolii, încercăm o sistematizare, cât de cât grupată şi

completă a acestora. Astfel:

crescătorii de porci domestici, prin obiceiul ducerii gunoiului din crescătorii în

câmpul agricol; ne referim nu doar la fecale, așternuturi, materiale de îngrijire şi

echipamente contaminate, ci şi la resturile de furaje neconsumate şi chiar la

exemplarele moarte care pot fi adesea observate lângă gunoaie sau aruncate la

întâmplare în șanțuri ori în tufişurile de la marginea pădurilor;

crescătorii de animale în semilibertate din Deltă, din insulele şi bălţile situate de-

a lungul Dunării şi altor râuri, de la cantoanele silvice sau de supraveghere a

digurilor, de la stâini etc.;

carnivorele, mamifere şi păsări, care se hrănesc cu cadavrele mistreţilor morţi sau

muribunzi, mai ales cele cu rază mare de activitate (lupul, şacalul, ursul, vulpea etc.);

câinii de la stâne, cei sălbăticiţi şi cei hoinari în număr mai mare decât ai carnivorelor

precizate, care obişnuiesc să facă naveta noaptea, din mediul selvatic, la marginea

localităţilor, în căutare de hrană şi socializare cu câinii domestici;

5

păsările necrofage (ulii, ciori, coţofene etc.), care preiau virusul pe gheare,

picioare şi pene;

artropade hematufage;

mijloacele de circulaţie, în special de teren şi off-road, cu care se intră şi se iese

din focare;

cetăţenii care lucrează în pădure şi pe câmpul cultivat agricol din focare;

animalele domestice scoase la păşunat în focare, mai ales cele care fac zilnic

naveta păşune-localitate;

căutătorii de cadavre de mistreţi morţi;

turiştii etc.

Printre vehiculatori pot fi enumeraţi, în mod greşit, şi vânătorii, care pot fi cei mai

importanţi în căutarea, găsirea şi distrugerea cadavrelor din focare, împreună cu medicii

veterinari, fiindcă aceştia sunt organizaţi şi pot fi instruiţi să cunoască şi să aplice măsurile

minime de dezinfecţie la ieşirea din focare. Vânătorii pot fi însă cei mai eficienţi în luarea

măsurilor practice de întrerupere a vehiculării bolii în zona de risc din afara şi imediata

apropiere a focarelor, unde prin metoda „la pândă” pot elimina cât mai multe dintre carnivorele

vehiculatoare ale virusului P.P.A. De asemenea, sunt singurii care pot scădea rapid densitatea

mistreţilor din această zonă de risc şi din celelalte mai departe. Fără acţiunea lor, apreciem că

toate celelalte măsuri, de dezinfecţie a vehiculelor şi oamenilor ce ies din focar, rămân doar

măsuri limitate, costisitoare şi fără eficienţă.

1.4. Manifestările bolii

A. Semnele clinice

Boala poate evolua supraacut, acut, subacut şi cronic, iar moartea poate fi subită, cu

puţine semne clinice, în forma supraacută (moartea poate să survină înainte de apariţia

semnelor clinice).

În general, boala debutează cu febră mare: 40,5 – 42º C, care se menţine 3-4 zile.

Animalele infestate sunt evident apatice, manifestând inapetenţă, anorexie, puls accelerat şi

aritmic, dispnee, tuse, jetaj seros, seromucos hemoragic, conjunctivită purulentă şi hemoragică,

polidipsie, vomitări, constipaţie urmată de diaree (uneori hemoragică) etc.

La animalele bolnave se mai observă:

- pielea urechilor cianotică, uneori cu hematoame evidente;

- apariţia de pete hemoragice la nivelul părţii inferioare a abdomenului, extremităţilor

membrelor şi cozii, pe fondul general cianotic;

- scroafele gestante avortează.

Cu 24-48 de ore înainte de moarte, la un număr mare de animale apar semne de

meningoencefalită: agitaţie continuă, dromomanie, mers în manej, retropulsie, pareze şi paralizii.

Moartea apare în 5-13 zile, uneori 20 de zile, de la infestare.

Rata de morbiditate (la porcii domesticii) se apropie de 100%. Rata de mortalitate

depinde de virulenţa virusului şi poate varia de la 20 la 100%. Tulpinile foarte virulente pot

provoca mortalitate de până la 100% la porcii de toate vârstele. Tulpinile mai puţin virulente

pot provoca mortalitate de 70-80% la porcii tineri şi de până la 20% la porcii adulţi.

6

Perioada de incubaţie oscilează, repetăm, între 3 şi 15 zile. Tulpinile foarte virulente produc

forme supraacute şi acute care duc la apariţia bolii, de obicei, în 3-4 zile. Tulpinile mai puţin virulente

produc forme mai uşoare, fiind caracterizate printr-o perioadă de incubaţie mai lungă.

Trebuie remarcat faptul că aceste semne clinice sunt asemănătoare sau identice cu

semnele clinice întâlnite la alte boli contagioase. De aceea, suspectarea bolii este obligatorie în

cazul unor astfel de manifestări, dar declararea bolii nu se poate face decât în urma analizelor

de laborator specifice.

B. Modificările anatomopatologice

Nu sunt neapărat caracteristice, ele putând fi observate şi în alte boli ale porcilor, dar sunt de

natură să determine alertarea serviciilor veterinare. Mortalitatea ridicată, la porcii din toate

categoriile de vârstă şi sex, trebuie să ducă la suspicionarea P.P.A., deşi simptome similare pot apare

şi în cazul P.P.C. sau altor boli specifice (rujet, pasteureloză, salmoneloză etc.)

Singura posibilitate de diagnostic diferenţial între P.P.A. şi P.P.C. este identificarea

virusului. De aceea se impune recoltarea de probe pentru diagnosticul de laborator.

La cadavrele porcilor morţi din cauza P.P.A., se pot întâlni următoarele modificări

anatomopatologice:

- echimoze, sufuziuni şi hematoame la nivelul pielii, pe mucoase, pe seroase şi în

parenchimul diferitelor organe;

- în cavităţi se găseşte un exudat citrin sau sanguinolent;

- peretele cecumului este edemaţiat, cu hemoragii pe mucoasă, pliurile mult îngroşate;

- ficatul poate fi congestionat sau degenerat;

- vezica biliară mărită cu edem gelatinos al peretelui, continuat uneori şi în ţesutul

hepatic din jur, formând un „manşon perivezicular”;

- pe pericard, epicard, miocard şi subendocard se pot constata sufuziuni sau

hematoame;

- nodurile limfatice sunt mărite în volum, au aspect hemoragic, conferindu-le aspect de

hematoame;

- rinichii şi mucoasa vezicii urinare prezintă ocazional peteşii;

- splina este mărită de 2-4 ori, are culoare roşie-închisă sau negricioasă, iar în secţiune

are consistenţa scăzută; rar se constată şi infarcte marginale.

-la nivelul pulmonului se constată edem pronunţat, hemoragii subpleurale şi, rareori,

bronhopneumonie;

- mucoasa tubului digestiv este inflamată, congestionată şi cu hemoragii de

dimensiuni variabile, uneori cu necroze şi ulcere;

1.5. Efectele bolii

Boala nu se transmite de la animale la om, prin urmare nu afectează omul. Produce însă un

procent foarte ridicat de morbiditate în rândul porcilor, iar pierderile rezultate în urma combaterii ei

sunt deosebit de ridicate, atât prin costurile cu eradicarea, cât şi prin restricţiile impuse comerţului cu

porci vii şi cu produse sau subproduse provenite de la porci. Rezistenţa ieşită din comun a virusului

7

şi particularităţile biologice ale acestuia au făcut imposibilă producerea unui vaccin eficient până în

prezent. În teritoriile unde boala a evoluat până acum, eradicarea şi recăpătarea stării de indemnitate

la boală a durat perioade lungi de timp sau este improbabilă.

2. MONITORIZAREA ȘI PREVENȚIA BOLII

Scopul monitorizării populațiilor de mistreț este de depistare timpurie a bolii, pe baza

semnelor clinice de suspectare a îmbolnăvirii, înaintea confirmării oficiale a pătrunderii

bolii în zonă. De aceea se impune semnalarea oricărui caz de suspicionare structurilor

teritoriale ale A.N.S.V.S.A.

Măsurile de prevenție vizează împiedicarea pătrunderii virusului în fondul cinegetic,

precum și împiedicarea răspândirii acestuia în cazul apariției bolii în anumite zone.

Observarea populațiilor de mistreți și recoltarea probelor de la mistreţii morţi, pentru

examenul de laborator, sunt măsuri deosebit de importante, în condițiile în care, conform

statisticilor realizate în țările în care P.P.A. se manifestă, probabilitatea de depistare a virusului

la animalele găsite moarte este de 55 de ori mai mare decât la animalele împușcate, iar la 98

din100 de cazuri de mistreți găsiți morți din cauza PPA a fost depistat virusul.

2.1. Observarea populațiilor de mistreți

În cazul observării unor comportamente şi semne clinice suspecte la mistreți și în

cazul descoperirii unor cadavre sau resturi de cadavre în desişuri, precum şi în cazul unor

cadavre rezultate din accidente, gestionarii fondurilor cinegetice au obligația notificării

imediate sau în termen de maxim 24 de ore a direcțiilor județene sanitar veterinare și pentru

siguranța alimentelor, respectiv a municipiului București (D.J.S.V.S.A.) sau a medicului

veterinar oficial sau de liberă practică împuternicit de către D.J.S.V.S.A. pentru zona

respectivă. În notificare se vor preciza date privind locul și ora observației (pct. 3 din Anexă).

Probele biologice, inclusiv cadavrele întregi, nu vor fi luate sau, respectiv, manipulate,

decât de către personalul sanitar-veterinar abilitat (pct. 4 și 5 din Anexă). Responsabilitatea

prezenței personalului sanitar veterinar, recoltarea, transportul cadavrelor și ecarisarea revine

direcțiilor județene sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor, respectiv a municipiului

București (D.J.S.V.S.A.).

2.2. Recoltarea și analiza probelor

Recoltarea probelor pentru examenul de laborator este obligatorie, atât în cazul

cadavrelor sau resturilor găsite, cât și în cazul mistreților vânați.

Prelevarea probelor se face imediat după terminarea goanei sau vânătorii, dar nu mai

târziu de maximum 4 ore de la împuşcare, de către medicul veterinar sau de către personalul

tehnic specializat, sub supravegherea nemijlocită a unui medic veterinar (pct. 2 din Anexă).

Prezența personalului sanitar veterinar autorizat rămâne în responsabilitatea direcțiilor

județene sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor, respectiv a direcţiei municipiului

București (D.J.S.V.S.A.). După prelevare, probele se individualizează cu înscrisuri vizibile şi

sunt supuse unor operaţiuni de condiţionare şi ambalare specifice, foarte bine cunoscute de

medicii veterinari. Probele sunt expediate cu o notă de însoţire completată şi semnată de

medicul veterinar care a prelevat sau a găsit la prelevare probe (pct. 6 și 7 din Anexă).

8

Deci, conform legislației în vigoare, obligaţia gestionarilor fondurilor cinegetice se

rezumă la anunţarea scrisă/notificarea fiecărei vânători de mistreţi organizate de gestionar.

Obligaţia recoltării probelor biologice, a ambalării lor corespunzătoare, a transportării lor la

D.J.S.V.S.A. şi completării certificatului de însoţire revine exclusiv medicilor veterinari.

În aceste condiţii, problema decontării cheltuielilor rămâne a D.J.S.V.S.A.

2.3. Condiționarea carcaselor mistreților vânați

Carcasele și organele destinate consumului de la mistreții vânați trebuie să fie

identificate individual și păstrate în condiţii optime, reprezentate de spaţii amenajate

corespunzător pentru conservare, care să nu permită alterarea acestora sau difuzarea bolilor

infecto-contagioase (centre de colectare, spaţii frigorifice şi altele asemenea). Aceste carcase

nu sunt destinate consumului decât după sosirea rezultatului pentru trichineloză, pestă porcină

clasică și pestă porcină africană (pct. 12 și 13 din Anexă).

În cazul unui test pentru P.P.A. pozitiv, toate carcasele stocate urmează să fie distruse,

deşi ar putea fi prelucrate termic şi date în consum, sub supravegherea veterinarului

împuternicit de D.J.S.V.S.A.

Rămâne deschisă, până la adoptarea unei decizii echitabile în acest sens, problema

acoperirii cheltuielilor necesare operaţiunilor descrise şi a despăgubirii gestionarilor fondurilor

cinegetice pentru carcasele de mistreţ confiscate şi distruse.

Având în vedere faptul că nu se poate face discriminare între proprietarii exploatațiilor

și gestionarii fondurilor cinegetice, în conformitate cu prevederile Programului (pct.1 din

Anexă), trebuie să se acorde despăgubiri şi celor din urmă, conform prevederilor Hotărârii nr.

1.214 din 7 octombrie 2009 privind „Metodologia pentru stabilirea şi plata despăgubirilor ce

se cuvin proprietarilor de animale tăiate, ucise sau altfel afectate în vederea lichidării rapide

a focarelor de boli transmisibile ale animalelor”, la valoarea de piață stabilită în anexa nr. 1 la

Legea 407/2006.

2.4. Distrugerea cadavrelor, viscerelor și subproduselor

Având în vedere faptul că legea și reglementările subsecvente nu conțin prevederi

referitoare la activităţile de colectare, transport, depozitare şi neutralizare a cadavrelor,

viscerelor și subproduselor rezultate de la porcii mistreți, precum și în privinţa dezinfecției

locațiilor, se consideră aplicabile prevederile similare din cazul exploatațiilor.

Având în vedere şi faptul că nu pot fi îndeplinite cerinţele de colectare în siguranţă a

materialului biologic de către unităţile de ecarisare şi existenţa pericolului propagării de riscuri

pentru sănătatea animală, în scopul prevenției răspândirii bolilor, distrugerea cadavrelor și

resturilor găsite, precum și a viscerelor (a masei gastro-intestinale improprii consumului) și a

altor subproduse rezultate în urma acțiunilor de vânătoare, se face prin incinerarea şi

îngroparea la faţa locului (pct. 8 și 9 din Anexă).

Obligația obținerii avizului autorității de mediu în acest scop revine Centrului Local de

Combatere a Bolii, iar responsabilitatea organizării acțiunii revine autorităţilor administraţiei publice

locale pe a căror rază administrativ-teritorială are loc decesul animalelor (pct. 16 din Anexă).

Gestionarii fondurilor cinegetice pot sprijini autoritățile în identificarea unor locuri în

care se pot incinera/îngropa cadavrele sau deșeurile, cât mai apropiate de locul descoperirii

cadavrelor sau împușcării mistreţilor.

9

2.5. Controlul animalelor crescute în locații izolate

Gestionarii fondurilor cinegetice au interesul să notifice D.J.S.V.S.A. despre existența

exploatațiilor izolate de animale domestice (stâne, gospodării, cantoane etc.) existente în

fondurile de vânătoare. Un interes aparte îl reprezintă şi câinii de pază și însoțitori ai turmelor,

din punct de vedere al verificării respectării, de către proprietari sau interpușii acestora, a

prevederilor legale privind înregistrarea, dehelmintizarea și vaccinarea acestor câini, a

reglementărilor privind biosecuritatea și a măsurilor ce se impun pentru respectarea legalităţii.

A nu se omite faptul că numărul câinilor de la stâne, care vagabondează departe de acestea în

căutare de cadavre, pui de faună sălbatică, resturi alimentare şi alte sorturi de hrană, este foarte

mare în comparaţie cu al celorlalte mamifere carnivore, motiv pentru care constituie unii dintre

posibilii vectori, cei mai importanți, în vehicularea virusului P.P.A.

2.6. Ținerea sub control a carnivorelor (sălbatice și domestice)

Având în vedere rolul carnivorelor necrofage în primul rând (sălbatice sau domestice,

mamifere sau păsări) de vectori importanţi ai virusului PPA, gestionarii fondurilor cinegetice

se vor preocupa de realizarea integrală a cotelor de recoltă la speciile carnivore admise la

vânătoare, precum și de combaterea câinilor și pisicilor hoinare, atât în cadrul vânătorilor

organizate, cât și de către personalul tehnic în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu.

În cazul în care se găsesc cadavre de mistreți, pentru care se poate dovedi atacul sau

consumul de către carnivorele la care vânătoarea este interzisă, gestionarii fondurilor

cinegetice vor notifica imediat evenimentul administratorului faunei cinegetice și D.J.S.V.S.A.,

în scopul obţinerii de derogări pentru împușcarea acestora şi adoptării de alte măsuri eficiente.

A nu se omite faptul că, în caz de epizootii, carnivorele sălbatice şi domestice sunt atrase în

zonele afectate, unde se produc concentraţii extraordinare, contribuind astfel la vehicularea

virusului spre zonele învecinate. Se susţine, pe bună dreptate, în rândul cinegeticienilor, că

astfel de concentraţii de carnivore în anumite zone constituie indicatori siguri de existenţa a

îmbolnăvirii animalelor pradă.

2.7. Reducerea densității mistreților

În scopul reducerii riscului de apariție și răspândire a bolii în cadrul populațiilor de mistreți,

este de dorit scăderea densității acestora sub 0,5 exemplare pe km2 suprafaţa de teren aptă pentru

mistreţi. Desigur că o astfel de reducere nu se poate realiza decât prin acțiuni preventive de

vânătoare, și limitarea administrării hranei suplimentare, numai în scop de vânătoare. În măsura

posibilităților, se va urmări împușcarea cu precădere a femelelor şi godacilor.

Gestionarii fondurilor cinegetice vor trebui să solicite administratorului fondului cinegetic

naţional aprobarea, în regim de urgență, a derogării de la prevederile contractuale referitoare la

obligaţia menţinerii efectivului optim la mistreţ, dacă este cazul, precum şi din cele referitoare la

administrarea hranei complementare și de abaterea mistreţilor pentru evitarea producerii de pagube

în agricultură – cantităţi de hrană complementară prevăzută în contractele de gestionare a fondului

cinegetic și H.G. nr. 1679/2008 (art. 8 lit. c din Programul Național).

2.8. Alte măsuri preventive

Personalul tehnic cu atribuții în gestionarea fondurilor cinegetice, angajat al

gestionarilor, va participa obligatoriu la instructajele organizate de D.J.S.V.S.A.

10

Cu ocazia acțiunilor de vânătoare, toți participanții, vânători, gonași și invitați, vor fi

instruiți pentru cunoaşterea virusului P.P.A., precum și a măsurilor de prevenție ce se impun a

fi luate şi respectate.

Având în vedere pericolul reprezentat de artropodele hematofage în special a

căpușelor, în vehicularea virusului, DJSVSA vor verifica în exploatațiile de orice tip modul de

aplicare a obligațiilor legale ce revin proprietarilor privind deparazitarea animalelor domestice,

în special a ovinelor și caprinelor și vor lua măsurile corespunzătoare.

În același scop, ANSVSA va obține de la autoritatea de mediu derogările necesare

pentru folosirea produselor petroliere degradate (uleiuri minerale, creuzot, etc.) împreună cu

substanțe deparazitare la scăldătorile mistreților, cunoscându-se comportamentul specific

acestora de autodeparazitare prin tăvălire în noroi.

Pentru prevenirea contactului cu animalele din mediul sălbatic, în cazul țarcurilor de

vânătoare cu mistreți, pentru izolarea acestora, vor trebui să fie dublate gardurile perimetrale

de protecție, eventual prin montarea gardurilor electrificate. Se va reduce densitatea

exemplarelor de mistreți din țarcuri.

3. CONTROLUL ȘI COMBATEREA P.P.A.

În situația confirmării oficiale a P.P.A. pe teritoriul României, în zonele de mare

risc din afara focarelor, reprezentate de fâşia de teren aflată la frontiera de stat cu Ucraina şi

cu Republica Moldova pe o distanţă de 20 km de la frontieră spre interiorul ţării, se impun

măsuri de excepţie, printre care organizarea vânătorii astfel încât să se evite mişcările excesive

de animale spre frontiera de stat. Metodele de vânătoare „la pândă”, „la dibuit” şi „în grup

restrâns” sunt singurele acceptabile, deoarece nu dislocă şi nu determină mistreţii să migreze

pe distanţe mari.

3.1. Delimitarea zonelor de risc

Odată cu confirmarea oficială a diagnosticului de P.P.A. într-o exploatație (fermă sau

gospodărie particulară), aceasta este declarată „focar de P.P.A.” și se constituie o zonă de

protecție cu o rază de cel puțin trei kilometri în jurul acesteia, în interiorul unei zone de

supraveghere cu raza de zece kilometri. Cazurile de P.P.A. depistate la porcii mistreți nu sunt

definite de legislaţie ca focar (pct. 10 din Anexă), deşi nu pot fi, în nici un caz, de risc mai

redus, ci din contră.

Oricum, delimitarea zonelor de risc revine D.J.S.V.S.A., care trebuie să le facă imediat

cunoscute şi să impună măsuri necesare şi urgente corespunzătoare focarelor acestor zone de

risc şi celor exterioare acestora.

3.2. Măsuri urgente în zonele de focare şi risc

Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să

constituie Centrul naţional şi Centre locale de control al bolii şi evoluţia acesteia.

Gestionarii fondurilor cinegetice, la solicitarea Autorității Naţionale Sanitare

Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor (A.N.S.V.S.A.) vor desemna un reprezentant

pentru grupul de experţi al acesteia (pct. 11din Anexă).

Gestionarii fondurilor cinegetice vor solicita Guvernului României, prin A.N.S.V.S.A.,

aprobarea derogărilor de la O.U.G nr.105/2001 privind frontiera de stat a României, aprobată

11

cu modificări prin Legea nr. 243/2002, cu modificările şi completările ulterioare, în scopul

vânării mistreților și mamiferelor carnivore care pot vehicular boala (pct. 15 din Anexă), de la

linia de frontieră spre interiorul ţării.

A.N.S.V.S.A. va solicita Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră permisiunea

pentru organizarea de vânători în fondurile cinegetice din zonele aflate de-a lungul frontierei

(pct. 15 din Anexă).

3.3. Măsuri radicale în focare

Vânarea mistreților și carnivorelor în focare care în prezent este interzisă, va trebui

reconsiderată ca soluție în stingerea mai rapidă a focarelor, exclusiv prin metoda „la pândă” şi

„la dibuit”, fără gonași sau câini, pentru evitarea mişcării mistreţilor şi forţarea deplasării

acestora pe distanțe ce depăşesc limitele focarului.

Având în vedere faptul că propagarea virusului P.P.A. reprezintă o problemă de siguranță

națională, gestionarii fondurilor cinegetice vor solicita autorității publice de protecţia mediului

aprobarea, în regim de urgență, a derogărilor pentru recoltarea surplusului de carnivore strict

protejate. În ceea ce privește celelalte carnivore, mamifere şi păsări admise la vânătoare, precum şi

câini hoinari sau sălbăticiţi, gestionarii îşi vor realiza cât mai repede cotele de recoltă aprobate şi,

dacă este cazul, vor solicita suplimentări ale acestor cote de recoltă.

Distrugerea cadavrelor, viscerelor și subproduselor provenite de la mistreţi, precum şi

a carnivorelor extrase, se va face numai sub supraveghere sanitară veterinară oficială (pct.11

din Anexă). Cel mai indicat ar fi ca acestea să fie arse într-o groapă de cca. 1 m adâncime,

care ulterior se acoperă cu pământ.

3.4. Aplicarea măsurilor în ariile naturale protejate neincluse în fondurile cinegetice

sau în care vânătoarea este interzisă și zona de frontieră cu Ucraina aflată în R.B.D.D.

Responsabilitatea pentru implementarea Programului Național în aceste zone revine

autorității de mediu, administratorilor ariilor naturale protejate și, respectiv, Administrației R.B.D.D.

Vânătoarea în astfel de suprafețe se realizează în condiţiile legii, pe bază de contract de

prestări servicii, la solicitarea administraţiei ariei naturale protejate, avizată de consiliul ştiinţific

al acesteia, cu acordul autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare, de către:

a) gestionarul fondului cinegetic cel mai apropiat, în parcurile naţionale şi în teritoriul

R.B.D.D.;

b) gestionarul fondului cinegetic respectiv, în rezervaţii ştiinţifice, în zonele cu

protecţie strictă sau în zonele de protecţie integrală din ariile naturale protejate cuprinse în

fonduri cinegetice.

Vânătoarea se organizează şi se desfăşoară în colaborare şi în prezenţa medicilor

veterinari, exclusiv „la pândă” sau „la dibuit”, cu respectarea măsurilor impuse în funcţie de

zona respectivă (focar, zonă de risc, protecţie şi supraveghere). Doar în zonele nedeclarate,

vânătoarea se impune a fi eficientă, prin orice metodă de vânătoare.

Exemplarele recoltate se valorifică de gestionari, potrivit legii (pct.14 din Anexă),

exceptându-le pe cele din focare şi cele depistate pozitiv.

3.5. Alte măsuri specifice

- Limitarea strictă a circulaţiei persoanelor în focare, atât cu vehicule cât şi pietonală,

pentru evitarea răspândirii virusului P.P.A.

12

- Crearea unui cordon de siguranţă de jur împrejurul focarelor, în care se va trece la o

eliminare fizică, prin vânătoare, a carnivorelor care încearcă să iasă din focare, şi de

împiedicare a celor din exterior să intre în focarele de boală.

- Împuşcare, prin metode „la pândă” şi „la dibuit”, a tuturor exemplarelor de mistreţ şi

a tuturor exemplarelor de carnivore surprinse în focare.

- Distrugerea tuturor cadavrelor şi animalelor vânate în focare şi a celor depistate

pozitiv, aşa după cum s-a mai precizat.

3.6. Alocarea de resurse, despăgubiri

Resursele financiare necesare realizării activităţii de colectare, transport, depozitare şi

neutralizare a cadavrelor, carcaselor pozitive şi subproduselor de origine animală, de către

consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti prevăzute la alin. (3), se

asigură, integral, prin transferuri de la bugetul de stat către bugetele locale ale judeţelor,

respectiv către bugetul local al municipiului Bucureşti, prin bugetul Ministerului Agriculturii şi

Dezvoltării Rurale (pct. 16 din Anexă).

Având în vedere faptul că legea și reglementările subsecvente nu conțin prevederi

referitoare la despăgubirea gestionarilor fondurilor cinegetice pentru vânarea impusă

mistreților, precum și pentru confiscarea și distrugerea carcaselor de mistreț declarați pozitivi,

se consideră aplicabile prevederile similare din cazul exploatațiilor, potrivit prevederilor

Hotărârii nr. 1.214 din 7 octombrie 2009 privind metodologia pentru stabilirea şi plata

despăgubirilor ce se cuvin proprietarilor de animale tăiate, ucise sau altfel afectate în vederea

lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor. În conformitate cu prevederile

cuprinse în Orientările Uniunii Europene privind ajutoarele de stat în sectoarele agricol și

forestier și în zonele rurale pentru perioada 2014-2020 (2014/C 204/01), art. 1.2.1.3 și 1.2.1.4

ajutoarele pentru despăgubirea uciderii animalelor se acordă și întreprinderilor din sectorul

agricol primar, așa cum sunt definiți în Reglementarea CE nr. 178/2002, inclusiv gestionarilor

fondurilor cinegetice, la valoarea de 125 euro/cap de animal, stabilită prin Regulamentul

Comisiei nr. 349/2005 și H.G nr. 1214/2009 art. 7 alin. 3 (pct. 17, 18, 19 din Anexă).

3.7. Experienţă în materie din alte ţări europene

Din întâlnirile cu specialişti străini cu practică în combaterea P.P.A., îndeosebi după

dezbaterile purtate la Satu Mare ulterior descoperirii primului mistreţ pozitiv în Fondul

cinegetic nr. 16 Moroieni, s-au putut tage câteva concluzii şi învăţăminte, de care ar trebui să

ţinem seama. Aceasta nu înseamnă că nu putem îmbunătăţi, în şi mai mare măsură, procedurile

aplicate pentru prevenirea şi combaterea P.P.A.

În interesul unor acţiuni cât mai eficiente în acest sens, dorim să precizăm următoarele:

1. În România, spre deosebire de alte ţări europene cu P.P.A. declarată, nu avem un

cadru juridic permisiv, complet, coerent şi clar în materie de prevenire şi combatere a PPA la

porcii mistreți şi nici resurse financiare și materiale destinate acestor obiective. Nu avem nici

măcar proceduri clare de acţiune în focarele de boală la mistreţi, în zona de risc (şi de

supraveghere) limitrofă şi nici în afara acestora, aşa încât acţiunile celor ce pot face ceva util în

acest sens să fie eficiente.

2. În lipsa unui astfel de cadru juridic şi a interesului pentru elaborarea acestuia, măsurile

impuse de specialiştii A.N.S.V.S.A., în scopul prevenirii şi combaterii P.P.A., s-au dovedit cu totul

13

insuficiente, iar unele evident contraproductive. Interzicerea vânătorii în zona dintre frontiera pe apă

şi fâşia de frontieră şi interzicerea vânătorii în jurul focarelor de P.P.A. a favorizat şi favorizează

pătrunderea şi, respectiv, extinderea P.P.A. Refuzul cu obstinență de a colabora echitabil cu vânătorii

în acest scop, culpabilizează ANSVSA, din cauza favorizării PPA, care poate deveni catastrofală

pentru crescătorii de porci şi gestionarii fondurilor cinegetice.

3. S-a reţinut că în alte ţări, preventiv sau odată cu extinderea focarelor de infecție, au fost

eliminate o serie restricții privind vânătoarea, restricții ce se doresc a fi impuse de autoritatea sanitar

veterinară din țara noastră, implementând totodată alte măsuri menite să sprijine financiar

gestionarii faunei cinegetice, în special pentru asigurarea condițiilor de biosecuritate.

Pentru cointeresarea asociațiilor de vânătoare, în aceste țări se acordă compensații

financiare, asigurate din fonduri comunitare și guvernamentale, după cum urmează:

În Cehia:

în zona limitrofă focarului s-a intervenit prin intensificarea vânătorii „la

pândă”, în vederea reducerii populaţiei sub 0,5 mistreţi/km2; toţi mistreţii au

fost evisceraţi, după prelevarea probelor, prin grija autorităţilor; gestionarii

au fost despăgubiţi cu 100 euro pentru fiecare astfel de mistreţ ecarisat;

În Ungaria:

statul achită asociaţiilor vânătoreşti 10.000 forinţi net (144 ron) pentru

fiecare probă prelevată de interpuşii asociaţiei de la mistreţii vânaţi în

zonele de risc;

în zonele de risc ridicat, statul acordă şi o despăgubire de 23.500 forinţi (340

ron) pentru fiecare mistreţ vânat găsit pozitiv, ecarisat prin incinerare, şi

pentru cadavrele de mistreţ găsite şi ecarisate prin incinerare; lucrările de

amenajare a gropii de incinerare se decontează de stat;

în zonele în care se impune căutarea de cadavre acţiunea este retribuită cu

1000 forinţi/oră (14 ron/oră) pentru fiecare persoană implicată.

În alte ţări:

recoltarea probelor de către vânători: 30 euro;

împuşcarea femelelor: 50-100 euro/exemplar;

carcase confiscate pentru distrugere: 50 euro/exemplar.

Aceste măsuri stimulative sunt completate prin finanțarea asociațiilor vânătorești

pentru achiziționarea de camere frigorifice pentru conservarea carcaselor de

mistreți până la certificarea sanitar- veterinară, containere pentru depozitarea în

vederea ecarisării în condiții de biosecuritate a viscerelor și deșeurilor, asigurarea

de către autoritatea sanitar-veterinară a unui sistem de colectare și distrugere a

carcaselor confiscate și a logisticii necesare, etc.

3.8. Revenire asupra măsurilor de natura celor dispuse, la propunerea

ANSVSA, de către Centrul local de combaterea bolilor – unitatea locală de decizie –

Satu Mare. Măsurile la care ne referim privesc următoarele aspecte:

- Au fost stabilite 2 zone de infectare, invocând art. 16 din Directiva CE nr. 60/2002

dar fără a respecta prevederile acestui articol referitoare la criteriile de declarare a

14

acestor zone și obligarea autorităților pentru cooperarea cu gestionarii fondurilor

cinegetice.

- În baza aceleiași directive, a fost stabilită o zonă de control temporară, care, conform

art. 4 din Directiva CE nr. 60/2002 se declară opțional doar în jurul exploatației unde

s-a confirmat boala, nu în modul pompieristic adoptat, pe criterii administrativ -

teritoriale, în tot județul.

- Planul de măsuri elaborat de DSVSA Satu Mare impune gestionarilor obligația

reținerii și păstrării cadavrelor găsite moarte în spații frigorifice, contrar tuturor

prevederilor legale și bunului simț. Pe lângă faptul că manipularea și ecarisarea

cadavrelor este în sarcina ANSVSA și consiliilor locale, potrivit formulării explicite

în lege, transportul și depozitarea cadavrelor reprezintă o altă posibilitate de

vehiculare a virusului. Conservarea cadavrelor, majoritatea cu început de alterare, în

spaţiile frigorifice este de neconceput.

- Interzicerea vânătorii în tot județul, la toate speciile este cu siguranță o măsură

contraproductivă în condițiile țării noastre. Măsura suspendării temporare a vânătorii

la mistreți poate fi aplicată opțional în anumite focare, dar interzicerea cu desăvârșire

a împușcării mistreţilor şi tuturor speciilor, inclusiv a animalelor necrofage şi a

câinilor și pisicilor hoinare, în zonele de risc şi celelalte favorizează incontestabil

răspândirea bolii.

- În cazul în care vânătoarea va fi oprită în tot județul, decidenții Centrului Local de

Combaterea Bolilor – Unitatea Locală de Decizie, trebuie să-și asume

responsabilitatea extinderii focarelor, mortalităţii favorizate a porcilor domestici şi

sălbatici, precum şi despăgubirea proprietarilor culturilor agricole pentru pagubele

produse de mistreți.

- Planul de măsuri elaborat de DSVSA Satu Mare ignoră cu desăvârșire obligațiile

legale ce revin autorității sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor în ceea ce

privește despăgubirea gestionarilor fondurilor cinegetice, prevăzute de Hotărârea nr.

1214/2009 privind metodologia pentru stabilirea şi plata despăgubirilor ce se cuvin

proprietarilor de animale tăiate, ucise sau altfel afectate în vederea lichidării rapide

a focarelor de boli transmisibile ale animalelor și de Reglementarea (CE) nr.

178/2002 a Parlamentului european şi a Consiliului

4. CONCLUZIE

Colaborarea dintre vânători și medicii veterinari în elaborarea unor reglementări

pragmatice şi mai ales în implementarea prevederilor acestora este, în opinia noastră, una

dintre cele mai importante măsuri actuale, de izolare a focarelor de boală, de împiedicare

a extinderii acestora și de eradicarea P.P.A. în țara noastră.

Semnatari:

Dr. ing. N. Şelaru

Dr. ing. V. Talpeş

Ing. M. Drăgănescu

15

ANEXA – Extrase din legislaţia sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor, referitoare

la măsurilor de monitorizarea, prevenirea şi combaterea PPA.

1. art.1 alin. (5) din Programul Național de Supraveghere, Prevenire și Control a P.P.A.,

Programul se aplică pentru toţi porcii mistreţi, indiferent de sistemul de

proprietate/exploatare.

2.- (Prevedere Program, Art. 34. - Investigaţiile de laborator pentru pesta porcină africană

se desfăşoară la nivelul întregii ţări; principiul investigării se bazează pe creşterea

supravegherii pasive şi pe recoltarea de probe provenite de la porcii domestici găsiţi morţi sau

bolnavi şi de la porcii mistreţi găsiţi morţi, bolnavi sau morţi în accidente de maşină.

3.- (Prevedere Program, Art. 11. - Activităţile necesare şi obligatorii în scopul detectării

timpurii a virusului pestei porcine africane sunt următoarele:

a) notificarea imediată a medicului veterinar de liberă practică sau a medicului veterinar

oficial a cazurilor de îmbolnăvire sau moarte a animalelor susceptibile, în vederea examinării

şi a recoltării de probe pentru laborator;

4. (Prevedere Program, Art. 18. - În recoltarea probelor pentru examenul de laborator sunt

respectate principiile stabilite în Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare

Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 25/2008 pentru aprobarea Normei sanitare

veterinare privind metodologia de prelevare, prelucrare primară, ambalare şi transport al

probelor destinate examenelor de laborator în domeniul sănătăţii animalelor. )

5. Norma aprobată prin Ordin A.N.S.V.S.A. nr. 25/2008, (cap. VIII lit. C, pct. 1 lit. b,) d) și lit.f)

„b) Prelevarea probelor se face de către medicul veterinar sau de către personalul tehnic

specializat, sub supravegherea nemijlocită a unui medic veterinar.”

6. Norma aprobată prin Ordin A.N.S.V.S.A. nr. 25/2008

d) După prelevare, probele se individualizează cu înscris vizibil, care nu se şterge în cursul

manipulărilor, şi sunt supuse unor operaţiuni de condiţionare şi ambalare, pentru îndeplinirea

a două deziderate majore, şi anume: conservarea satisfăcătoare a materialelor patologice, cu

menţinerea viabilităţii eventualilor agenţi virali, şi excluderea posibilităţilor de contaminare a

mediului pe durata transportului către laborator „

7. Norma aprobată prin Ordin A.N.S.V.S.A. nr. 25/2008 f) Toate probele sunt expediate cu

o notă de însoţire completată şi semnată de medicul veterinar care a prelevat probele şi vizată

de direcţia sanitară-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a

municipiului Bucureşti.

8. OG 24/2016 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de neutralizare a

subproduselor de origine animală care nu sunt destinate consumului uman Art. 4. - (1)

În cazul unei epizootii care implică o boală cu declarare obligatorie, în situaţia în care

transportul până la cea mai apropiată unitate autorizată pentru procesarea sau eliminarea

subproduselor de origine animală nu îndeplineşte cerinţele de colectare în siguranţă de către

unităţile de ecarisare sau capacităţile de eliminare a acestora sunt depăşite şi există pericolul

propagării de riscuri pentru sănătatea publică sau animală, autorităţile competente au dreptul

de a dispune incinerarea şi/sau îngroparea la faţa locului a subproduselor de origine animală,

cu excepţia cadavrelor întregi şi a tuturor părţilor corpului aparţinând animalelor suspecte de

infecţie cu EST sau în cazul cărora s-a confirmat oficial prezenţa unei EST, conform

procedurii aprobate prin ordin comun al ministrului mediului, ministrului apelor şi pădurilor

şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.

9. anexa la Program -Planul de contingență Art.10.210.2. Distrugerea carcaselor de

animale se poate face prin două metode:

a) convenţională, prin denaturarea în unităţi specializate;

16

b) alternativă, în situaţia în care este depăşită capacitatea de distrugere a carcaselor sau în

situaţia în care condiţiile epidemiologice o impun; pot fi folosite ca metode alternative de

distrugere incinerarea şi îngroparea, în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr.

1.069/2009.

În situaţia în care sunt utilizate metodele alternative de distrugere este necesară

consultarea prealabilă a direcţiei de sănătate publică, a Administraţiei Naţionale „Apele

Române” prin structurile subordonate, a Agenţiei pentru Protecţia Mediului şi a autorităţii

administraţiei publice locale pe a cărei rază teritorială a fost identificat focarul de pestă

porcină africană/au fost identificate locurile pentru aplicarea metodelor alternative de

distrugere.

10 ORDIN ANSVSA 99/2006 Norma sanitară veterinară privind controlul pestei porcine

africane din 26.04.2006 Art. 9. - (1) Imediat după ce diagnosticul de pestă porcină africană

a fost confirmat la porcinele dintr-o exploataţie, autoritatea sanitară veterinară competentă

trebuie să stabilească o zonă de protecţie cu o rază de cel puţin trei kilometri în jurul

focarului, care, la rândul ei, trebuie să fie într-o zonă de supraveghere cu o rază de cel puţin

zece kilometri.

11. ORDIN ANSVSA 99/2006 Norma sanitară veterinară privind controlul pestei

porcine africane din 26.04.2006 Art. 15 (2) De îndată ce a avut loc confirmarea unui caz

primar de pestă porcină africană la porcii sălbatici, pentru a se reduce răspândirea bolii,

Autoritatea Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie imediat:

a) să stabilească un grup de experţi care să cuprindă medici veterinari, biologi specialişti în

fauna sălbatică şi epidemiologi; grupul de experţi trebuie să asiste autoritatea veterinară

competentă la:…..

c) să ia măsuri ca toţi porcii mistreţi împuşcaţi sau găsiţi morţi în zona infectată definită să

fie examinaţi de un medic veterinar oficial şi testaţi pentru pesta porcină africană, conform

manualului de diagnostic.

d) carcasele tuturor porcilor mistreţi găsite pozitive trebuie să fie procesate sub

supraveghere oficială.

12. PROGRAM Art. 27. - În cazul porcilor mistreţi din fondurile cinegetice, parcurile

naţionale, Rezervaţia Biosferei „Delta Dunării”, din crescătoriile de vânat şi din complexurile

de vânătoare, animalele vânate nu sunt scoase din centrul de colectare decât după sosirea

rezultatului pentru trichineloză şi pentru bolile porcilor supuse supravegherii conform anexei

nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.156/2013 pentru aprobarea acţiunilor sanitar-veterinare

cuprinse în Programul acţiunilor de supraveghere, prevenire, control şi eradicare a bolilor la

animale, a celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului,

de identificare şi înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor, caprinelor şi ecvideelor, a

acţiunilor prevăzute în Programul de supraveghere şi control în domeniul siguranţei

alimentelor, precum şi a tarifelor aferente acestora, doar în cazul în care rezultatul

supravegherii este negativ.

13. PROGRAM Art. 24. - Gestionarii fondurilor cinegetice au obligaţia reţinerii şi păstrării

în condiţii optime din punct de vedere sanitar-veterinar a exemplarelor de mistreţ vânate sau

găsite moarte, până la obţinerea rezultatului de laborator privind pesta porcină africană;

condiţiile optime sunt reprezentate de spaţii amenajate corespunzător pentru conservare, care

să nu permită alterarea acestora sau difuzarea bolilor infecto-contagioase (centre de

colectare, spaţii frigorifice şi altele asemenea).

14. Legea 407/2006 Art. 391 . - (1) Prin excepţie de la prevederile art. 39 lit. g), ş), ţ), z) şi

aa), în interesul protejării faunei şi florei sălbatice, al conservării habitatelor naturale, pentru

17

prevenirea producerii unor daune importante, în interesul sănătăţii şi securităţii publice sau

pentru alte raţiuni de interes public major în Rezervaţia Biosferei „Delta Dunării”, în parcuri

naţionale, în rezervaţii ştiinţifice, în zonele cu protecţie strictă sau în zonele de protecţie

integrală din ariile naturale protejate cuprinse în fonduri cinegetice, recoltarea exemplarelor

din speciile de faună sălbatică prevăzute în anexele nr. 1 şi 2, a câinilor şi a pisicilor fără

stăpân se realizează, pe bază de contract de prestări servicii, în condiţiile legii, cu acordul

autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare, la solicitarea administraţiei ariei

naturale protejate, avizată de consiliul ştiinţific al acesteia, de către:

a) gestionarul fondului cinegetic cel mai apropiat, în parcuri naţionale şi în Rezervaţia

Biosferei „Delta Dunării”;

b) gestionarul fondului cinegetic respectiv, în rezervaţii ştiinţifice, în zonele cu protecţie

strictă sau în zonele de protecţie integrală din ariile naturale protejate cuprinse în fonduri

cinegetice.

(2) Exemplarele recoltate în condiţiile alin. (1) se valorifică de gestionari potrivit legii.

15. PROGRAM - Planul de contingență pct, 6.4. În condiţiile art. 3 alin. (1) lit. a) pct. 2 şi

3, lit. b) pct. 2, 5, 7 şi 10 şi lit. c) pct. 22, precum şi ale art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a

Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne,

aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare,

Ministerul Afacerilor Interne are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:

a) personalul specializat din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române,

Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, Inspectoratului General al Poliţiei de

Frontieră sau al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, după caz, contribuie,

conform competenţelor legale, la realizarea măsurilor profilactice şi de control, astfel:

…………………

7. la solicitarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,

în condiţiile art. 11 lit. l) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004, aprobată cu modificări şi

completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în scopul

prevenirii răspândirii bolii, permite organizarea de vânători în fondurile cinegetice din zonele

aflate de-a lungul frontierei şi stabileşte condiţiile în care se pot organiza acestea, cu

respectarea prevederilor legale în vigoare;

16. Ordonanţa nr. 24/2016 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de neutralizare a

subproduselor de origine animală care nu sunt destinate consumului uman –

Art.5 alin. (5) Resursele financiare necesare realizării activităţii de colectare, transport,

depozitare şi neutralizare a subproduselor de origine animală de către consiliile judeţene şi

Consiliul General al Municipiului Bucureşti, prevăzute la alin. (3), se asigură, integral, prin

transferuri de la bugetul de stat către bugetele locale ale judeţelor, respectiv bugetul local al

municipiului Bucureşti, prin bugetul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Art. 6. - (1) În localităţile izolate, în care ecarisarea se face cu dificultate, îngroparea

cadavrelor este permisă în locuri special amenajate, pe baza autorizării sanitare veterinare şi

a autorităţilor competente privind protecţia mediului, şi este organizată de către autorităţile

administraţiei publice locale pe a căror rază administrativ-teritorială are loc decesul

animalelor.

17. Hotărârea nr. 1214/2009 privind metodologia pentru stabilirea şi plata despăgubirilor ce

se cuvin proprietarilor de animale tăiate, ucise sau altfel afectate în vederea lichidării rapide a

focarelor de boli transmisibile ale animalelor

- art. 4 (3). Beneficiază de despăgubiri proprietarii de animale din exploataţiile în care se

aplică măsurile de control al bolilor, inclusiv din exploataţiile aflate în zona de protecţie a

18

focarului, precum şi alte persoane fizice şi juridice care au suferit pagube colaterale prin

aplicarea măsurilor de eradicare şi combatere a bolilor.

18. Hotărârea nr. 1214/2009 privind metodologia pentru stabilirea şi plata despăgubirilor ce

se cuvin proprietarilor de animale tăiate, ucise sau altfel afectate în vederea lichidării rapide a

focarelor de boli transmisibile ale animalelor

- art. 7 (3) La propunerea reprezentantului direcţiei sanitar-veterinare şi pentru siguranţa

alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, comisia prevăzută la alin. (1)

analizează şi aprobă valoarea de înlocuire a animalului în funcţie de valoarea genetică,

zootehnică, de sex, vârstă, greutate, starea fiziologică, categoria de producţie, la preţul pieţei

la data când a avut loc acţiunea de lichidare a focarului de boală, şi de valoarea unitară

medie calculată pe baza sumei totale a despăgubirii pentru animalele sau produsele în cauză

conform prevederilor art. 4 din Regulamentul (CE) nr. 349/2005 al Comisiei, cu

amendamentele ulterioare.

19. Reglementarea (CE) nr. 178/2002 a Parlamentului european şi a Consiliului

- art. 3 (17) „producţie primară”, producţia, creşterea sau cultura produselor primare,

inclusiv recoltarea, transportul şi producţia animalelor domestice înainte de tăiere. Ea

acoperă de asemenea vânatul, pescuitul sau culesul produselor sălbatice;

19