Ierarhia nevoilor

În condițiile în care omul nu poate exista fără relațiile de schimb și mereu se supune unei

relații sau alteia, atunci și calitatea lui a face depinde de relațiile cărora el se supune, de vreme

ce procesele de transformare aferente mișcării sale conduse de curentul interior și cel exterior

de energie depind de modul în care omul face și de hrana pe care o primește din exterior, în

termeni de energie, firește. Transformarea cui folosește? Cât de subiectivă sau obiectivă e?

Ce sisteme hrănește? Ce fel de energie generează, cât de folositoare este, cât de calitativă, cât

de cantitativă? Toate acestea sunt întrebări legate de existența ființei umane și care ar putea să

o situeze în relație fie cu ceva mai înalt, fie cu ceva mai jos.

Folosind puncte de referință precum înalt sau mai puțin înalt, este necesar a stabili la ce ne

raportăm când le considerăm în acest fel. Având în vedere că discutăm despre transformare,

avem trei variante posibile de direcție pentru un lucru care se transformă: să evolueze, să

involueze, sau să rămână la fel.

Evoluția sau involuția unui obiect se măsoară în general după gradul în care el corespunde

unui scop. Lăsând la o parte poziția ființei umane ca sistem de sisteme într-o lume de sisteme

de sisteme, angrenate în permanente relații de schimb și care i-ar putea da o utilitate din punct

de vedere a sistemelor cu care interacționează, dacă am căuta un scop individual pentru ființa

umană, ar fi foarte greu de stabilit.

Plecând însă de la ce am formulat mai sus, că există mai multe grade de calitate ale unei

acțiuni umane, fie și doar prin faptul că unele ar putea fi susceptibile de liber arbitru pe câtă

vreme altele nu, am putea considera evoluția ca fiind sensul direcției în care ființa umană

devine capabilă de acțiuni, și pe cale de consecință, de interacțiuni mai libere, mai conștiente,

și deci mai responsabile. Aceasta corespunde și ideii de evoluție drept creștere a informației în

traversarea nivelurilor de Realitate și ideii de involuție drept diminuare a informației în

traversarea nivelurilor de Realitate (Basarab Nicolescu).

Dacă există mai multe grade de calitate a interacțiunii și relațiilor, aceasta proiectează

valoarea lor și asupra nevoilor care determină aceste interacțiuni și relații. Nevoile au așadar o

scară valorică și ele, o scară calitativă.

Să presupunem, pentru argumentație, că există un creator general, absolut, care a creat lumea

și care se află deasupra tuturor lucrurilor. Să presupunem în continuare că acest creator, să îi

spunem Dumnezeu, a creat lumea dintr-o nevoie a sa. În această situație, nevoia sa subiectivă

devine o nevoie absolută și obiectivă pentru toate ființele care populează lumea creată de

creator, de vreme ce toate nevoile lor și chiar existența lor depind de satisfacerea acestei nevoi

subiective a creatorului.

Lăsând la o parte această ipoteză, a unei prima necessitas, dar păstrând modelul, putem

concluziona că o nevoie subiectivă poate avea un caracter mai mult sau mai puțin obiectiv

pentru nevoile altor sisteme, în funcție de relațiile în care se află cu ele. De exemplu, nevoile

care țin de existența corpului fizic al omului au un caracter obiectiv pentru celelalte nevoi ale

sale, ce țin de componenta sa mentală sau emoțională, de vreme ce acestea nu ar putea exista

în lipsa corpului fizic. Nesatisfacerea nevoilor care țin de celelalte componente poate afecta

existența corpului fizic doar în mod indirect, prin faptul că ar putea afecta funcționarea

întregului organism, întregii ființe, ceea ce le dă un caracter relativ față de nevoile corpului

fizic, care au față de acestea un caracter absolut. Datorită unității sistemice deschise și a

interdependeței, componenta fizică a omului este în schimb permanent cu celelalte

componente ale sale, ceea ce face și ca nevoile să depindă permanent unele de celelalte,

Pe de altă parte, ceea ce un om face poate avea un caracter mai folositor sau mai puțin

folositor față de celelalte sisteme cu care interacționează. Cu cât ceea ce face omul poate

hrăni, în termeni de energie desigur, mai multe sisteme sau sisteme de o calitate mai înaltă,

atunci el se poate angrena în relații de schimb cu acestea. Cu alte cuvinte, calitatea a ceea ce

ființa umană face depinde de câte și ce sisteme hrănește și pe cale de consecință și ceea ce

primește la schimb de la sistemele cu care interacționează depinde în termeni de calitate și

cantitate de același lucru.

Aceasta înseamnă că există o ierarhie, cel puțin din punct de vedere a calității lui a face,

întemeiată pe acel a face care satisface cel mai bine o nevoie a unui sistem. Corespunde însă

aceasta ierarhiei nevoilor ființei umane? Există o atare ierarhie pentru nevoile ființei umane?

Încercări de a se descrie o atare ierarhie, au existat desigur, fie și dacă ne gândim doar la

Piramida lui Maslow.

Această piramidă, luată ca sistem de referință în științele sociale din ultima vreme, pleacă de

la ideea că un om nu își poate satisface nevoile decât într-o anumită ordine, dată de importanța

lor și că unele nevoi primează în fața altora din acest punct de vedere.

Nu putem fi de acord cu generalizarea lui Maslow, întrucât pare că amestecă nevoile fără un

criteriu clar de clasificare și pe lângă asta pleacă de la premisa că acestea și nu altele sunt

nevoile și aceasta este ordinea lor pentru orice ființă umană, ceea ce e cel puțin discutabil. De

asemenea, Piramida lui Maslow ignoră logica contradicției și situațiile în care prioritatea este

inversată (de exemplu, când nevoia de sexualitate primează în fața celei de siguranță sau cea

de auto-apreciere primează în fața celei de siguranță, etc.).

Ideea însă că nevoile pot fi ierarhizate în funcție de importanța lor și că nu le poți satisface pe

cele superioare dacă nu au fost satisfăcute corespunzător cele inferioare nu este însă deloc

lipsită de interes și duce la nevoia (sic!) existenței unei științe a satisfacerii nevoilor, astfel

încât un om să își poată satisface nevoile corespunzător pentru a hrăni toate părțile sale și a se

desăvârși ca ființă.