Tema: “Reglementarea juridică a grevei”

Chisinau 2015

Cuprins 1)Scurt istoric privind apariția grevei 2)Definiția și trăsăturile caracteristice ale grevei;

2.1 Clasificarea grevelor3)Consacrarea legală a dreptului la grevă;4)Declararea si desfașurarea grevei;

0

5)Răspunderea juridică pentru nerespectarea prevederilor legale privind greva

6)Lock-out-ul - greva patronala7)Concluzia8)Surse bibliografice

1) Scurt istoric privind apariția greveiFenomenul de grevă este cunoscut de foarte mult timp. Astfel, încetarea muncii, ca protest îm-potriva condiţiilor grele de lucru, este cunoscută încă din antichitate în atelierele meşteşugăreşti sau pe marile şantiere. În Egiptul antic sub Ramses al II-lea muncitorii care lucrau în Valea Regilor la construirea mormintelor faraonilor şi a piramidelor au încercat o grevă a „demnităţii”.Tot în anti-chitate regăsim formularea că „muncitorul poate părăsi lucrul, chiar şi în mijlocul zilei”.Potrivit acestui document, muncitorii liberi aveau dreptul să ceară chiar un fel de „arbitraj”.Evident, aceasă reglementare - prima de acest gen cunoscută în istoria omenirii - privea muncitorii liberi, dreptul asupra vieţii şi a morţii sclavilor depinzând, după cum este cunoscut, de stăpânii lor care aveau deplină libertate de a hotărî.Civilizaţia greacă, căutătoare consecventă a armoniei sociale, pare a nu

1

fi cunoscut frământări sociale de amplitudine şi nici ceea ce denumim „greve.Analiza sumară a evoluţiei grevelor pune în evidenţă faptul că mişcările revendicative se amplifică în perioadele de avans ale civilizaţiei şi se agravează în momentele de criză ale acesteia.La sfârşitul secolului XVIII - lea şi începutul secolului al XIX -lea, odată cu dezvoltarea industrială, grevele au luat un nou avânt. în Anglia, datorită nivelului scăzut al salariilor, creşterii continue a costului vieţii, discrepanţelor dintre salariile diferitelor categorii de muncitori, grevele au luat amploare. Mai întâi locul luptei greviste spontane este luat de lupta grevistă organizată.In secolul trecut, tot în Anglia, ţara cea mai dezvoltată industrial, au apărut şi grevele cu caracter politic, ca şi prima grevă generală.La 1 Mai 1866, în S.U.A. la Chicago esţe organizată o mare grevă prin care se cerea stabilirea zilei de muncă de 8 ore şi care a fosţ sângeros reprimată. în amintirea acesteia, ziua de 1 Mai a fost proclamată zi a solidarităţii internaţionale.1

Revoluţia franceză condamnă dreptul la asociere al muncitorilor ca şi greva. Abia în 1864 este abrogat din Codul Penal delictul de asociere. Constituţia actuală a Franţei este lapidară în privinţa dreptului la grevă, făcând numai precizarea că „se exercită în cadrul legii“. După cum s-a observat

după ce a fost oprimată ca un delict penal timp de 18 secole, în mai puţin de un secol greva a trecut la o simplă culpă contractuală la un stadiu de drept, de libertate fundamentală.O analiză realizată de Organizaţia Intemaţioiial a Muncii în 1955 asupra conflictelor de muncă în perioada 1937 - 1954, relevă că acestea s-au produs în acest interval, neregulat, fără tendinţe precise.2

2 Definiția și trăsăturile caracteristice ale greveiConform unei păreri foarte răspândite, termenul de „grevă” a fost consacrat în secolul al XVIII- lea, derivând din denumirea vestitei “Place du Greve” din faţa primăriei Parisului, unde funcţiona un fel de bursă a forţei de muncă. Însă, cercetări recente vor să demonstreze inexistenţa vreunei legături între acest cuvânt şi piaţa pariziană; el a fost utilizat mai înainte pentru a califica în general atitudinea celor fără de muncă.3

Noţiunea de grevă poate fi analizată atât dintr-un sens juridic, dar și dintr-un sens sociologic.

În sens juridic, noţiunea de grevă este folosită pentru încetarea, totală sau parţială a muncii de către salariaţi, în scopul obţinerii unor revendicări economice şi sociale legate de condiţiile de muncă şi de plată a muncii, de scuritatea socială.În acelaşi sens, greva reprezintă încetarea lucrului, deliberat organizată şi hotărâtă de către personalul salariat în scopul realizării unor revendicări profesionale determinate în mod concret, cărora refuză să le dea urmare cel ce angajează (unitatea economică).

Greva este un fenomen complex întrucât, reprezentând instrumentul de luptă esenţial pentru sala-riaţi, afectează perturbarea funcţionării unor întreprinderi sau servicii producând prejudicii atât celui ce angajează, salariaţilor grevişti, dar şi clienţilor întreprinderilor sau beneficiarilor de servicii.

În sens sociologic, greva reprezintă orice mişcare revendicativă prin care un grup profesional determinat, încearcă prin încetarea lucrului, să impună anumite soluţii sau să înceteze anumite decizii pe care grupul le contestă.Noţiunea sociogică de grevă este mult mai largă decât cea juridică,

1 Constantin Tufan, Conflictul colectiv de muncă ,editura All Beck 2001 ,p41-42,2Alexandru Țiclea ,Constantin Tufan ,Soluționare conflictelor de muncă,Editura Lumina –Lex Buc.2000 ,p30 3 Sanda Ghimpu,Alexandru Țiclea ,Tratat de dreptul Muncii,Buc.2000,p712-713

2

care se referă strict la persoanele aflate sub incidenţa legislaţiei muncii. În mod curent, se spune că numai „subordonaţii” fac grevă, exercitarea dreptului la grevă fiind recunoscută numai persoanelor care, în mod obişnuit sunt obligate prin contractul de muncă încheiat, să presteze o anumită activitate. Deci, nu trebuie prin urmare,confundate manifestaţiile cu grevele, între aceste două noţiuni existând diferenţe juridice esenţiale.Agricultorii, comercianţii, meşteşugarii, membrii profesiunilor liberale, studenţii, nu-şi exercită decât dreptul de a manifesta şi nu fac grevă în sens juridic, pentru că, nimeni nu-i constrânge să presteze o anumită muncă.4

Conform doctrinei juridice franceze, greva constă în încetarea colectivă şi concertată a muncii în scopul de a exercita o presiune asupra şefului de întreprindere sau puterii publice pentru acceptarea unor revendicări. Greva este expresia unui conflict colectiv de muncâ dar nu se confundă cu aceasta, ci este doar o modalitate a sa.În doctrina belgiană, greva este defmită ca abţinerea colectivă şi concertată a unui grup de salariaţi de a presta munca cu scopul imediat al opririi activităţii uneia sau mai multor întreprinderi, făcând astfel presiuni, fie asupra patronului, fie asupra unor terţ.

În doctrina românească ,cît și cea moldovenească se regasesc mai multe definiții date notiunii de greva:

Greva-poatre fi definită ca încetarea colectiva si voluntara a lucrului pe durata desfasurarii conflictului de muncăutilizată ca mijloc de presiune assupra angajatorilor ,astfel încît acestia să fie de acord cu revendecarile profesionale,economice și sociale ale angajaților susținute cu ocazia negocierii contractelor(acordurilor)colective de muncă5.Greva este definita și de legiuitorul moldovean .În conformitate cu art.362 alin 1 CM al RM ,greva –reprezintă refuzul benevol al salariaților de a-și îndeplini,total sau parțial ,obligațiile de muncă ,in scopul soluționarii conflictului colectiv de muncă declanșat în condițiile legii.Din definițiile invocate mai sus se desprind urmatoareel trasaturi al grevei:

a. Greva reprezintă o încetare a lucrului deliberat organizatî și hotarîtă de personalul salariat,în scop cominatoriu

În conținutul acestui element se acorda atenție deosebită legăturii cauzale dintre voința salariaților și încetarea lucrului .

Daca există și alte cauze concomitente de încetare a lucrului (lipsa de energie de materie primă etc)voința salariaților este caducă,astfel încît protestele lor nu vor fi calificate ,din punct de vedere juridic,ca întrunind elementele unei greve.

Așadar,greva este o încetare voluntară a lucrului ,întrucît ea reprezintă rezultatul voinței individuale și colective a salariaților greviști .

Se impune însă o precizie :întrunirile,mitingurile,etc.chiar și atunci cînd au un caracter de protest public,vizează orice categorie socio profesională,în timp ce greva se referă numai l asalariați ,avînd reglementarea sa specială ,cuprinsă in CM al RM,insă pe parcursul desfașurării sale ,greva poate fi

4 Andrei Popescu ,Conflictul colectiv de muncă și greva,editura Forum,Buc. 1991,p 12.5 Alexandru Țiclea .Dreptul Muncii curs Universitar ,București ,ed.Universul juridic 2007.pag263-264

3

însoțită și de mitinguri ,demonstrații și de alte acțiuni .În aceste cazuri ,legalitatea acșiunilor respective trebuie apreciată din prismadispozițiilor Legii RM nr.29/2008 ,Privind intrunirile.

b. greva poate fi declarată pe durata desfăşurării conflictelor colective de muncă

Aşadar, greva va putea fi declanşată la nivel de unitate, grupuri de unităţi, ramură de activitate, precum şi la nivel naţional dacă au fost epuizate în prealabil toate celelalte posibilităţi legale de soluţionare a conflictelor colective de muncă. După cum menţionează doctrinarii români: „În esenţă, greva presupune existenţa unui conflict colectiv de muneă, dar nu se confundă cu acesta din urmă, ci constituie doar etapa lui finală. Deşi în limbajul uzual şi chiar în cel juridic termenii de conflict şi litigiu sunt, de regul, sinonime, în legislaţia română a muncii primul este utilizat numai în cazul con-flictului colectiv de muncă, în timp ce al doilea este folosit exclusiv în cazul litigiului individual de muncă.". De aici se desprinde concluzia că în afara unui conflict colectiv de muncă (conflict de interese) nu este posibilă declanşarea grevei. De asemenea, se impune epuizarea tuturor posibili-tăţilor de soluţionare a conflictului colectiv de muncă (a conflictului de interese) prin procedurile prevăzute de lege. Observăm, aşadar, o oarecare limitare a dreptului la declararea grevei. Trebuie menţionat faptul că atît legislaţia Republicii Moldova, cît şi legislaţia Federaţiei Ruse admit declara-rea grevei doar în vederea soluţionării unui conflict colectiv de muncă, care, la rîndul său, poate fi declanşat „in legătură cu stabilirea şi modificarea condițiilor de muncă (inclusiv a salariatului) pur-tarea negocierilor colective ,încheierea,modificarea cît și executare a contractelor colective de muncă și a convențiilor colective ,refuzul angajatorului de a lua în considerare poziția reprezentaților salariaților în procesul adoptării , în cadrul unității a actelor juridice ce conțin normr ale dreptului muncii.

c. Finalitate agrevei constă în determinarea angajatorului sa accepte revendecările salariaților susținute cu ocazia negocierii contractelor (convențiilor)colective de muncă.

Greva constituie un instrument juridic aflat la îndemîna salariaților pentru al determina pe angajator să accepte propunerile lor legate de condițiile de muncă ,salarizare etc.cu ocazia negocierii contractelor(convențiilor) colective de muncă .Propunerile atunci cînd sunt acceptate devin clauze (obligatorii) ale acestor contracte (convenții)6

2.1 Clasificarea grevelorClasificarea grevelor se face în funcție de mai multe criterii:

A. Din punct de vedere al participării, grevele sunt:

totale, -la care aderă întregul personal al unităţii:

parțiale-, fie pe anumite secţii, ateliere etc., fie pe anumite categorii de salariaţi

B. Din punct de vedere al duratei lor, grevele pot fi:

nelimitate în timp (până la soluţionarea revendicărilor)

limitate (declarate pe o anumită perioadă, așa cum este greva de avertisment,pe maximum 2 ore)

6 Boieșteanu Eduard ,Manual de Dreptul Muncii,Universitatea de drept din Bălți 2015,p700-702

4

C. După modul de preconizare, grevele se claşifica în:

greve organizate - de regulă de sindicate;

greve spontane sau “sălbatice” - declanşate fără intervenția sindicatului sau chiar contrar opiniei acestuia. Un exemplu în acest sens îl constituie greva spontana declanşată la R. A. Metrorex, ca urmare a deciziei Curţii Supreme de Justiţie, pronunţată în data de 28.03.1995, prin care a fost suspendată greva propriu zisă, pe o perioadă de 40 de zile de la data pronunțării deciziei, fapt ce nu a rezolvat nimic din revendicările salariaţilor.Astfel, în data de 29.03.1995, începând cu ora 8, salariaţii R. A. Metrorex au hotărât încetarea lucrului pe termen nelimitat până la soluţionarea revendicărilor.

D. Dupiă finalitatea lor, grevele se clasifică în:

greve profesionale -ce au ca scop îmbunătăţirea salarizării şi a condiţiilor de muncă;

greve de solidaritate - sunt acele greve declarate de un grup de muncitori, nu pentru soluţionarea unor revendicări proprii, ci pentru a se solidariza cu revendicările altor grupuri sau a protesta împo-triva lezării intereselor unui singur muncitor.

E .Mai sunt cunoscute și alte tipuri de greve

greve prin surprindere - desfăşurate fără preaviz;

greva sughiţ - abţinere de la muncă fracționată în timp şi pe perioade scurte;

greve perlate - când greviştii reduc eficienţa muncii;

greve de zel - când sunt executate minuţios toate formalităţile administrative cerute;

greve tromboză - când greva intervine într-un loc strategic al unităţii, paralizându-i activitatea

greve politice -urmăresc scopuri pur politice, sunt considerate ilegale în majoritatea legislaţiilor, deoarece soluţionarea revendicărilor susţinute nu sunt de competenţa patronatului.

E. După legalitatea lor, grevele sunt:

licite - cu respectarea prevederilor legale;

ilicite - cu încălcarea legii.

3).Consacrarea legală a dreptului la grevă;Corolarul pe plan juridic al grevei îl reprezintă dreptul la grevă.„Deşi reglementată ca un drept, ea apără un interes”. În Pactul Intemaţional cu Privire la drepturile economice, sociale şi culturale este proclamat, în articolui 8, dreptul sindical şi dreptul la grevă cu precizarea că acesta trebuie exer- citat conform legilor din fîecare ţară. Nu trebuie sa omitem şi faptul că în nici un instrument internaţional al OIM nu sunt cuprinse reglementări exprese ale dreptului la grevă.La rîndul său, Carta Socială Europeană (revizuită), adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996, face referire nemijlocit

5

lă dreptul lucrătorilor şi al patronilor la acţiuni colective în caz de conflict.de initerese, inclusiv dreptul la grevă, sub rezerva obligaţiilor care ar rezulta din convenţiile colective în vigoare. Penţru salariaţii unităţilor în.care nu sunt organizate sindicate reprezentative, hotărîrea de declarare a agrevei de solidaritate nu se poate lua.de către reprezenţanţii salariaţilor, legiuitorul înţelegînd să reglementeze greva.de solidaritate ca o atribuţie exciusivă a mişcării sindicale.

Dreptul la grevă nu este explicit garantat prin textul Convenţiilor OIM. Totodată, merită a fi notificat faptul că practica aplicării convenţiei OIM nr. 154/1981 a demonstrat că acest drept este acoperit atît de prevederile convenţiei care garantează dreptul de a decide al acestor organizaţii asupra propriei activităţi, cît şi de faptul că dreptul la grevă este un corolar implicit al libertaţii sindicale, respectiv al dreptului la negocierî colective.

Comitetul pentru Libertatea Sindicală din cadrul OIM a statuat ca dreptul la grevă reprezintă:

un drept fundamental al lucrătorilor; un mijloc legitim de apărare a intereselor economice şi sociale; unul dintre mijloacele esenţiale prin care lucrătorii şi organizaţiile lor îşi pot promova

interesele.7

Luînd în considerare instrumentele internaţionale din domeniu, ajungem la concluzia că- dreptul la grevă nu poate fi conceput ca un drept absolut, el poate face obiectul unei reglementări naţionale sau poate fi interzis pentru anumite categorii de lucrători care activează în sectoare strategice ale economiei naţionale, greva pur politică poate fi interzisă de lege, după cum greva poate fi suspendată în situaţii de criză economică gravă.

În Republica Moldova greva a fost recunoscută ca un mijloc legal, de presiune, la care salariaţii au dreptul să recurgă ori de cîte ori consideră că interesele lor profesionale, economice şi sociale le sunt încălcate. Art. 45 din Constituţia RM prevede, în mod expres, dreptul la grevă pentru apărarea acestor interese, legea însă stabileşte condiţiile de exercitare a dreptului la grevă, precum şi răspunderea pentru declanşărea nelegitimă a grevelor.

Susţinem întru totul poziţia autorilor Tudor Negru şi Cătălina Scorţescu, care afirimă că, în baza prevederilor constituţionale şi în conformitate cu art. 64 alin. (2) diii CM al RM, salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le surnt recunoscute prin CM al RM. Orice inţelegere prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute salariaţilor sau limitarea acestora este nulă.În consecință, nici în temeiul clauzelor convenţiilor colective, al celor cuprinse în contractele colective sau individuale de muncă nu se poate renunţa la dreptul la grevă, deoarece aceasta nu constituie o manifestare de voinţă a salariaţilor, acceptată de lege ci un drept constituţional care,în măsura exercitării lui legale, este intangibil.Totodată, intervenim cu o importantă remarcă, potrivit căreia în contractele colective de muncă poate fi cuprinsă clauza privind renunţarea salariaţilor la grevă in cazul executării întocmai a contractului colectiv de muncă. Aşadar, în sarcina salariaţilor poate fi pusă obligaţia de pace sociala prin renunţarea la grevă dăcă sunt îndeplinite clauzele contractului colectiv de muncă . Astfel, potrivit prevederilor art. 369 alin. (i) dinCM al RM, greva este interzisă îri perioada calamităţilor naturale, a izbucnirii epidemiilor, pandemiilor, precum şi în perioada stării de urgenţă,

7 Op citită ,E.Boiesteanu,p706-707

6

de asediu sau de război.Legislaţia muncii stipulează anumite câtegorii de salariaţi a căror paiticipare la grevă este interzisă. Aştfel, potriviţ art 369 alin. (2)din,CM al RM, nu pot participa la grevă:

perşonalul medico-sanitâr din spitale şi srirviciile de asistenţă medicală urgenţă; salariaţii din sistemele de alimentare cu energie şi apă; salariaţii din sistemul de telecomunicaţii; saiariaţii serviciilor de dirijare a traficului aerian; persoanele cu funcţii de răspundere din autorităţile publice centrale; colaboratorii organelor ce asigură ordinea publică, ordinea de drept şi securitatea statului,

judecătorii insţanţelor judecătoreşti, salariaţii din unităţile militare, organizaţiile sau instiţuţiiie Forţelor Armate

salariaţii din unităţile cu flux continuu salariaţii din unităţile care fabrică pro ducţie p entru necesităţfle de apărare a ţării.8

Dispozițiile art.369 alin.2 dinCM al RM au fost concretizate în Hotărîrea Guvernului RM nr.656 din 11 iunie 2004 .prin care a fost aprobat Nomenclatorul unităților ,sectoarelor și serviciilor ai căror salariați nu pot participa la grevă.

De exemplu , la categoria de servicii și de funcții ce nu le permit salariaților sș participe la grevă se raportă :

o Toți colaboratorii Serviciului de Informații și Securitate ;o Colaboratorii serviciului vamal.care dețin grade specialeo din aparatul administrației publice centraleo Conducătorul,adjuncții,șefii de departamente,direcții,o Toți salariații din unitățile din cadrul sistemului de telecomunicații

În cazul în care greva este interzisă conform art.369 alin(1)-(2) dinCM al RM conflictele colective de muncă se soluționeză de organele de jurizdicție a muncii conform art 360 din cm al RM.

4) Declararea si desfașurarea grevei;În conformitate cu prevederile art. 362 alin. (3), (4) GM al RM greva poate fi declarată numai dacă în prealabil au fost epuizate toate,căile de soluţionare a conflictului colectivde muncă în cadrul procedurii de conciliere prevăzute de CM al RM şi dacă momentul dedanşării a fost adus la cunoş-tinţa angajatorului de către reprezentanţii şalariaţilor cu 48 de ore înainte.La efectuarea unei analize comparative a legislaţiilor ţărilor europene, putem concluziona că în majoritatea ţărilor, exceptînd Ungaria, sindicatul trebuie să dea patronatului un preaviz înainte de declanşarea grevei. Durata preavizului variază de la 48 de ore la două săptămîni.Înainte de declanşarea grevei, părţile aflate în conflict trebuie să parcurgă etapa înaintării revendicărilor şi cea de examinare a conflictelor colective de muncă de catre comisiile de conciliere.

8 Op.citită. E. Boieșteanu p707

7

Hotărirea privind declararea grevei se ia de către reprezentanţii salariaţilor (sindicate), cu acordul a cel puţin jumătaţe din numărul acestora.Trebuie precizat că dacă greva ar urma să fie declarată la nivelul unei subunităţi, al unui comparti-ment sau de către salariaţii care exercită o anumită profesie (meserie) într-o unitate, cvorumul necesar pentru declararea grevei se va calcula ţinînd seama de numărul salariaţilor sindicalişti şi, respectiv, nesindicalişti existent în subunitatea, compartimentul ori în cadrul meseriei (profesiei), la nivelul cărora ar urma să fie declanşată greva respectivă.Acordul cerut de lege se poate dovedi prin orice mijloc de probă. Evident, este preferabil să se ia acordul scris al fiecărui salariat sau să se întocmească procese-verbale ale întrunirilor prin care s-a hotărît declanşarea grevei.Declararea grevei implică şi notificarea duratei ei, precum şi a oricărei modificări ulterioare. Considerăm că hotarîrea de modificare a duratei grevei, de asemenea, trebuie să fie adusă la cunoştinţa conducerii unităţii cu cel puţin 48 de ore înainte de a o pune în aplicare.În conformitate cu prevederile art. 368 alin. (1) din CM al RM, angajatorul poate solicita suspendarea grevei, pe un termen de cel mult 30 de zile calendaristice, în cazul în care aceasta ar putea pune în pericol viaţa şi sănătatea oamenilor sau atunci cînd consideră că greva a fost dedarată ori se desfăşoară cu încălca-rea legislaţie în vigoare.9

În vederea suspendarii grevei, angajatorul trebuie să înainteze în instanţa de judecată cererea de suspendare a acesteia. Însă înaintarea cererii nu are ca efect, direct şi imediat, suspendarea începerii sau continuării grevei. Numai hotărirea instanţei de judecată are efect suspensiv. 10

Potrivit art. 368 alin. (3) din CM al RM, instanţa de judecată stabileşte termenul pentru examinarea cererii, care nu poate fi mai mare de 3 zile lucrătoare, şi dispune citarea părţilor.În conformitate cu prevederile art. 368 alin. (4) din CM al RM, instanţa de judecată soluţionează cererea în termen de 2 zile lucrătoare şi pronunţă o hotărîre prin care, după caz; respinge cererea angajatorului; admite cererea angajatorîilui şi dispune suspendarea grevei.Hotărîrea pronunţată de către instanţa de judecată nu este definitivă ea este pasibilă de contestare conform prevederilbr CPC al rmPotrivit art 363 alin. (4) dîn CM al RM, participarea la grevă este liberă Nimeni nu poate fi con-strîns să participe la grevă..În conformitate cu art 363 alin. (8) din CM al RM, participarea la grevă sau organizarea acesteia, cu respectarea dispoziţiilor legale, nu constituie o încălcare a obligaţiilor de muncă ale salariaţilor şi nu poate avea consecinţe negative pentru salariaţii aflaţi în grevă. Expresia legală „nu poate avea conse-cinţe negative pentru salariaţii aflaţi ln grevă” trebuie interpretată în sensul că participarea la grevă sau organizarea acesteia, cu respectarea dispoziţiilor legii,. nu poate atrage răspunderea juridică pentru grevişti sau organizatori, indiferent care ar fi forma acesteia.Această soluţie nu mai este însă valabilă în cazul în care greva este suspendată potrivit art. 368 din CM al RM sau esţe dedarată ilegală.Dacă condiţiile tehnologice, de securitate şi igienă a muncii o permit, salariaţii care nu participă la grevă îşi pot continua activitatea la locul lor de muncă. Atît posibilitatea continuării activităţii, cît şi modalităţile concrete ale prestării muncii trebuie stabilite de conducerea unităţii şi reprezentanţii celor care, nefiind în grevă, vor să lucreze.

9 Op citită E. Boieșteanu p708-70910

8

Salariaţii aflaţi în grevă trebuie să se abţină de la orice acţiune de natură să împiedice continuarea activităţii de către cei care nu partidpă la grevă. Evident, nu se poate considera acţiune de natură să împiedice activitatea celor care ar dori să lucreze faptul că, din cauza grevei, a încetat obiectiv între-gul proces de producţie din unitate.Pe durata grevei, luînd în considerare dispoiiţiile art, 363 alin. (6) din CM al RM, nici angajatorul nu poate fi împiedicat de către salariaţii afiaţi în grevă sa-şi deşfăşoare activitatea, însă el este lipsit de posibilitatea de a angaja persoane care să-i înlocuiască pe salariaţii aflaţi în grevă.Conform art. 363 alin..(9) din CM al RM, pe durata grevei, salariaţii îşi menţin toate drepturile ce decurg din contractul individual şi cel colectiv de muncă, din convenţiile colective, precum şi din prevederile CM âl RM, cu excepţia drepturilor salariale. Astfel, salariaţii beneficiază de dreptul la vechime în muncă pe perioada cât au participat la grevă, dar acest drept nu mai este acordat salari-aţilor din momentul constatării ilegalităţii grevei.Salariaţii aflaţi în grevă, în comun cu angajatorul, au obligaţia, ca pe durata acesteia, să protejeze bunurile unităţii şi şă asigure funcţionarea continuă a utilajelor şi instalaţiilor a căror oprire ar putea pune în pericol viaţa şi sănătatea oamenilor sau ar putea cauza prejudicii irecuperabile unităţii.

• Greva se desfășoară, de regulă, la locul de muncă permanent al salariaţior, însă dacă greva urmează să fie desfăşurată în locuri publice (adică în afara teritoriului unităţii economice), organizatorii grevei trebuie să şe conducă de prevederile Legii RM nr. 26- XVI/2008 „Privind întrunirile”.Astfel,luînd în în considerare dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea menţionată, organizatorul grevei este ţinut şă notifice în scris, printr-o declaraţie prealabilă, autoritatea administraţiei publice locale din unitatea administrativ-teritorială respectivă cu cel puţin 5 zile înainte de data desfăşurării grevei.În declaraţia prealabilă ce urmează a fi depusă de către organizatorul grevei se indică, în mod obligatoriu: numele sau (în cazul unei persoane juridice) denumirea organizatorului, datele de contact ale organizatorului, scopu) întrunirii, locul, data, ora începerii şi durata întrunirii, traseele întrunirii (după caz), forma de desfaşurare a întrunirii, numărul aproximativ de parţicipanţi, serviriile solicitate din partea autorităţii.administraţiei publice,locaIe.Autoritatea administraţiei publice locale urmează să înregistreze declaraţia prealabilă şi, totodată, să elibereze organizatorului o copie ştampilată a acesteia, care trebuie să conţină numărul, data şi ora de înregistrare a declaraţiei.Vom nota, de asemenea, că, în temeiul art. 10 alin. (4) din Legea RM nr. 26-XVI / 2908, autorităţile publice sunt ţinute să întreprindă acţiunile necesare pentru asigurarea serviciilor solicitate de către organizator, care sunt în mod obişnuit prestate prin intermediul organelor din subordine şi al întreprinderilor pe care le administrează.

Elucidarea temeiurilor legale privind încetarea grevei. Legiuitorul moldovean, prin faptul că nu a recurs la reglementarea expresă a modurilor (temeiuriior) de încetare a grevei, a comis o inadvertență serioasă. Astfel, chiar şi în lipsa unor prevederi exprese în CM al RM, putem deduce, în mod virtual, următoarele temeiuri de încetare a grevei.prin renunţare. Dacă salariaţii implicaţi în declararea grevei renunţă la grevă, aceasta trebuie să înceteze.

9

prin acordul părtilor. În timpul grevei, orgănizatorii acesteia continua renegocierile cu angajatorul în vederea satisfacerii revendicărilor care au constituit motivele încetării colective a lucrului. În acest caz, negocierile cu angajatorul se pot concretiza într-un acord;prin hotărire judecătorească. Acest câz de încetare a grevei poate interveni în situaţia în care anga-jatorul, conducîndu-se de,prevederile art. 360 din CM al RM, a înaintat cererea privind soluţionarea conflictului colectiv de muncă referitor la constatarea ilegalităţii grevei în instanţa de judecată, deci şi reveridicările formulate în această cerere să fie declarate de cătreinstanţa de judecată ca fiind întemeiate.Acordul poate fi şi parţial, cînd priveşte numai unele dintre revendicari, altele rămînînd neso-luţionate. Altfel spus, încetarea grevei în condiţiile arătate mai sus este posibilă doar în cazul în care organizatorii grevei hotărăsc să renunţe la celelalte revendicări a căror satisfacere nu au obţinut-o, situaţie în care, de asemenea, greva încetează.

5) Răspunderea juridică pentru nerespectarea prevederilor legale privind grevaÎncălcarea prescripţiilor legale privind declararea şi desfaşurarea grevei antrenează, firesc, răspunderea juridică a persoanelor vinovate.În conformitate cu art. 370 alin. (i) din CM al RM, pentru declararea şi organizarea grevei ilegaie,persoanele vinovate poartă răspundere:

a. disciplinară,b. materială, c. administrativă şid. penală

În accepţiunea autorilor Tudor Negru şi Cătălina Scorţescu, răspunderea disciplinară şi răspunderea materială este aplicabilă doar în privinţa persoanelor care se regăsesc în raporturile juridice de muncă, adică în privinţa reprezentanţilor salariaţilor la nivel de unitate, care activează în cadrul organului sindical, iar în lipsa acestuia - în cadrul unui alt organ ales de salariaţi în scopul organizării grevei.Faţă de persoanele, care au organizat o grevă declarată de instanţa de judecată ca fiind ilegală, survine răspunderea materială. Astfel luînd în considerare pre-vederile art. 370 alin. (2) din CM al.RM, instanţa de judecată care a constatat ilegalitatea grevei va obliga organizatorii grevei şă repare prejudiciul material şi cel moral cauzate, conform CM al RM şi a altor acte normative în vigoare.

Din dispoziţiile CM al RM rezultă că, pentru a şe ajunge la această răspundere, trebuie întrunite mai multe condiţii:

greva să fie declarată ori să continue cu nerespectarea prevederilor legislăţiei muncii; angajatorul să se adreseze instanţei de judecată cu cererea privind soluţionarea conflictului

colectiv de muncă referitor la constatarea ilegalităţii grevei; instanţa de judecată să dispună încetarea grevei ca fiind ilegală.

Pentru încălcarea disciplinei muncii, inclusiv pentru organizarea grevei ilegale, angajatorul este în drept să aplice în privinţa salariaţilor vinovaţi una dintre sancţiunile disciplinare, consfinţite în art. 206 alin. (i)-(2) din CM al RM, exceptînd însă sancţiunea concedierii disciplinare. Cea mai severă

10

sancţiune nu va putea fi aplicata în situaţia supusă analizei, întrucît art. 86 din CM al RM nu sta-tuează sancţiunea concedierii imediate a salariatului pentru declararea şi (sau) desfăşurarea ilegală a grevei.Spre deosebire de răspunderea disciplinară şi materială, în calitate de subiect al răspunderii contra-venţioriale şi al celei penale poate fi orice organizator al grevei ilegale, indiferent de nivelul parteneriatului social (de unitate, teritorial, de ramură sau naţional) pe care îl reprezintă, precum şi fără a lua în considerare faptul se află sau nu susmenţionatul în raporturi de muncă cu unitatea. Astfel, potrivit art 68 din Codul contravenţional al RM, constrîngerea sau împiedicarea de a parti-cipa la grevă prin ameninţarea de a aplica forţa ori prin profitarea de dependenţa celui constrîns se sancţionează cu amendă de la 40 la 50 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 30 la 60 de ore.Totodată, luînd în considerare prevederile art 357 din Codul penal al RM, organizarea sau condu-cerea unei greve ilegale,precum şi împiedicarea activităţii întreprinderii, instituţiei sau organizaţiei în condiţiile stării de urgenţă, de asediu şi de război se pedepsesc cu amendă în mărime de pînă la 500 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 100 la 240 de ore. Susţinem întru totul poziţia doctrinei,care a statuat că sunt pasibile de răspunderea penală pentru comiterea acestei infracţiuni următoarele persoane:

- pentru organizarea sau conducerea unei greve ilegale - de regulă, reprezentanţii salariaţilor din organele sindicale de orice nivel în cadrul parteneriatului social;-pentru împiedicarea activităţii uniţăţii în condiţiile stării de urgenţă - orice persoană fizică sau juridică.

Pentru comiterea unei asemenea infracţiuni persoana fizică este pasibilă de răspundere penal dacă la mormentul comiterii infracţiunii a împliriit vîrsta de 16 ani.

6) Lock-out-ul -greva patronalăPotrivit opinilor expuse în literatura de specialitate', lock-out-ul reprezintă o măsură dispusă de către angajator, simetric opusă grevei, constînd în închiderea totală sau parţială a unităţii, în copsiderarea unei greve iminente ori declanşate, ceea ce are drept urmare refuzul angajatorului de a oferi condiţiile de prestare a muncii şi, astfel, de a plăti salariile celor care nu participă la grevă.

Dupa cum observă cercetătorul Aurelian-Gabriel Uluitu, pe plan mondial, după apariţia grevei în secolul al.XIX-lea, lock-out-ul a apărut şi, ulterior, a fost recunoscut, ca instrument de presiune a patronilor asupra salariaţilor.. Astfel, în unele ţări europene, angajatorii recurg la lock-out ca o ripostă la greva declanşată de salariaţi, dar aceasta măsură este considerată legală numai dacă sunt respectate anumite condiţii şi numai în anumite situații:

atunci cînd, într-o fază pre conflictuală, salariaţii îşi îndeplinesc în mod defectuos atribuţiile de serviciu;

atunci cînd o astfel de măsură se impune, deoarece greva ameninţă să periditeze ordinea şi securitatea angajatorului, cu consecinţa naşterii riscului angajării răspunderii juridice a angajatorului;

atunci cînd greva ameninţă funcţionarea totală sau parţială a unităţii.

11

În opinia noastră, în sistemul legislaţiei moidoveneşti, lock-out-vl este inadmisibil, întrucît în domeniul executării contractului individual de muncă operează principiul stabilităţii în muncă, ceea ce presupune că modificarea unilaterală de către angajator a contractului individual de muncă este posibilă numai în cazuri excepţionale (prevăzute de art. 104 alin. (2) lit. a) şi b) din CM ai RM) şi doar în condiţiile prevăzute de CM al RM.

Efectuînd o analiză comparativă a reglementărilor avînd ca obiect conflictele colective de muncă, a dezvoltărilor doctrinale şi-a soluţiilor jurisprudenţiale, am identificat că în diverse state există diferite opţiuni în materie de lock-out,astfel:

.• a) state în care lock-out-ul este permis şi beneficiază de o reglementare specială:

Statele Unite.Legea Taft-Harley din 1947 consfinţeşte în favoarea angajaților dreptul la lock-out. Lock-out-ul se declanşează atunci cînd reprezeUtanţii organizaţiei sindicale resping ultima ofertă facută de angajator în cadrul negocierilor colective şi sunt de acord să reînceapă lucrul în aceleaşi condiţii ca cele stipulate în contractul colectiv de muncă anterior, care a expirat sau urmează să expire în scurt timp. În acest caz, lock-out-ul este menit să-i determine pe reprezentanţii salariaţilor să accepte oferta finală a angajatorului.

Croaţia. Potrivit dispoziţiilor art. 211 din Codul muncii al Croaţiei, angajatorul poate recurge la lock-out exclusiv pe durata desfăşurării grevei, în următoarele condiţii:

a) au trecut cel puţin 8 zile de la încetarea lucrului de către salariaţi şi părţile nu au ajuns la un acord;

b) numărul salariaţilor care nu participă la grevă şi care. ar fi afectaţi de măsura angajatorului nu trebuie şă depăşească jumătate din numărul salariaţilor grevişti;

c) angajatorui trebuie să plătească salariaţilor care nu participă la grevă şi sunt afectaţi de lock-out o indemnizaţie egală cu salariul de bază minim stabilit prin Iege.

Spania. Decretul-lege asupra raporturilor de muncă dîn 1977, în scopul protecţiei dreptului la grevă, admite caracterul licit al lock-out- ului numai în cazurile de excepţie în care prin grevă s-ar pune în pericol însăşi existenţa întreprinderii, viaţa persoanelor ori proprietatea acestora ş.a.;

b)state în care, fără a fi reglementat, lock-out-ului i se recunoaşte, în anumite situ- aţii,.caracterul licit:

Franţa. în lipsa unor reglementări legale referitoare la problema lock-out- ului, doctrina şi jurisprudenţa au identificat condiţiile în care lock-out-ul poate fi recunoscut licit:

dăcă angajatorul probează că măsura închiderii întreprinderii s-a datorat unei situaţii grave ce l-ar elibera de obligaţia să asigure condiţiile de muncă şi plata salariilor.

Totodată, lock-out-ul poate fi calificat ca fiind ilicit dacă patronul ripostează faţa de o prestaţie defectuoasă a muncii, ce excede exerciţiului normal al înfaptuirii obligăţiilor de muncă. În acest caz, louk-out-ul apare ca o manifestare din partea patronului ca excepţiei de neexecutare a contractului, în situaţia în care este necesară ordinea şi securitatea agentului economic, periclitate prin grevăşi care ar fi de natură să antreneze responsabilitatea juridică a patronului.

12

c) state în care lock-out-ul este interzis prin normele juridice imperative:

Portugalia. Interdicţia organizării lock-out ului se regăseşte atît în prevederile constituţionale, cît şi în actele normative ce reglementează soluţionarea conflictelor-coltectivie de muncă. Se cere remarcat faptul că încălcarea de către angajator a acestei interdicţii coristituie infracţiune.

Federaţia Rusă. Lock-out-ul este interzis expres prin dispoziţiile art. 415 din Codul

muncii ai Federaţiei Ruse.

Luînd în considerare cele expuse mai sus, considerăm că aptitudinea angajatorului de a întrerupe temporar activitatea trebuie să fie circumscrisă în mod imperativ în cadrul normativ al Republicii Moldova, cu respectarea. următoarelor exigenţe:

a) identificarea exhaustivă a situaţiilor excepţionale în care lock-out-ul este justificat (de exemplu, situaţii în care greva pune în primejdie viaţa sau sănătatea oamenilor);

b) consacrarea expresă a rolului deferisiv al lock-out-ului (doar ca răspuns la grevă sau la amneninţarea cu greva);

6 CONCLUZIARezumînd cele expuse , se poate de afirmat cu siguranța ca Greva, și respectiv dreptul la grevă rerezintă un drept fundamental, în ramura dreptului muncii ,dat fiind faptul ca munca –reprezintă îndeletnicirea de baza a omului încă de la apariția sa.Astfel odata cu evolutția sa , odată cu evoluția relațiilor de tip :social , politic ,economic etc un element esențial în ceea ce ține de reglementarea raporturilor de subordonare între salariat și angajator – o reprezintă nemijlocit GREVA.

GREVA, reprezentând instrumentul de luptă esenţial pentru salariaţi, afectînd perturbarea funcţionării unor întreprinderi sau servicii producând prejudicii atât celui ce angajează, salariaţilor grevişti, dar şi clienţilor întreprinderilor sau beneficiarilor de servicii, exprimînduși totodata dezacordul,nemultumirea fața de patron.

13

8 SURSE BIBLIOGRAFICE

1. Carta Socială Europeană (revizuită), adoptată la Strasbourg la 3 mai 19962. În Pactul Intemaţional cu Privire la drepturile economice, sociale şi culturale

art.8 19663. CONSTITUŢIA Republicii Moldova din 29.07.1994 Publicat : 12.08.1994 în

Monitorul Oficial Nr. 1 Data intrarii in vigoare : 27.08.1994

14

4. Codul Muncii al RM publicat la 29.07.2003,Capitolul IV,Art362-369,tipografia Bons-Ofice Chiș.2015,p106-108

5. Constantin Tufan, Conflictul colectiv de muncă ,editura All Beck 2001 ,6. Alexandru Țiclea ,Constantin Tufan ,Soluționare conflictelor de muncă,Editura

Lumina –Lex Buc.2000 ,7. Sanda Ghimpu,Alexandru Țiclea ,Tratat de dreptul Muncii,Buc.2000,8. Andrei Popescu ,Conflictul colectiv de muncă și greva,editura Forum,Buc.

19919. Boieșteanu Eduard ,Manual de Dreptul Muncii,Universitatea de drept din Bălți

2015

15