Oare ne vom pierde iar,Cdldtorind printre cosmice lumi,Vom uita oare, sd ne privim,Absorbili de sunetul vielii?

$i mfrinile, oare, vor uita, pentru un limp,dr u nr ul mrtng die r ilor tnfl orite,din vdile Cerbului?

$i in vreme c:e vom aprindecandelabrele de sori,pentru ceifdrd lumind,Vont uittr cd suntem, de faPto singurdfiinld,un singur drunt,un ciintec. unul doar?

$i chiar de-ar fi ugo, sd ,ru ne tentem'Nu vom puten uita, cd

numui impreunipulem vedea culoureadin sunetul pktii,$i numaiimpreundputem auzisunetul stejurului,$i, tntr-udevdr, numai impreandputem deschide, ininimu neasemuitd a oamenilor,lotusulslrfilucitor,al iuhirii...Ciici cei ce SUNT, o singurdJiinld,Nu se mai potrdtdciN IC IC,i N D,,\ rc IO DA T.4 !

La tnceput de Poveste...

Fetila cioplitorulai de slele, nueste doar o carte de PoveEti,a$a cum ar pirea la primavedere. Ea a fost conceputi, inprimul rffnd, ca o cale de

vindecare a Sufletului. Fiecarecapitol al c5r{ii reprezinti o

treaptl c[tre profunzimeafiinfei noastre gi posedlanumite cuvinte-putere, princare energia subtil[ a nev5-zutului care ne compune, este

activati gi antrenati intr-unluminos proces de regenerare!firi ca pentru asta si fie

necesar un alt efort din partea noastrl, decit alcitirii propriu-zise pi al incintlrii. Este bine, pentnra obfine efectul cel mai puternic Ai mai rapid, si se

parcurgi fiecare capitol, nu tot deodati, ci, intr-un9

T

ritm foarte lent' El poat-e ! flaqmentat in trei pir{i'

care vor fi citite pt IatO' in trei seri' una dupi alta'

de preferat, la "t-t*ui"t;;-tt"tt-t de culcare' Astfel'

de-a lungul a cincisprezece seri' veli t*t:::iltnuminute, alituri ;;;;;t tir{ii' insetffnd impreuni cu

ei dupi .tge'iit' trezind iT ,:oi amintirea unor

adevlruri .u...; c.a-rele qtia{i din rotdeauna, dar

pe care' in mod igo'' nu le mai bigafi in seami de

mult. Aceste ctncisprezece sen noi fi de ajuns s[

trezeasc[ t"*';i;-l; vindecare a Sufletului pe care'

Tradifia iniga?ici o numeqte' atit de sugestiv'

copilul ttin noi' ilin cinO in cind' la intervale de

timp *ui -u'i "" *"i mici' aqa cum ve{i simfi

nevoia, puteti ;;; f'ot"otul' lisindu-vi cuceri{i

rrc P'vcst., .,u ,'li:' ljt :'jl::..1"JJil:ltffJill;.'I)rrtcti clti:tr' dupii l)rlnru

irrtrt'gii cir'(i' s'i intlcrcrrti' piistriincl neatins firul

Prirre iPirl :tl :telitrtrii' srr.o clllPletati t:u imagini din

ct' itt t't' ttt:ti rlt't:ril:rtc ;i nrai plinc tlc frumusete' cu

rroi inlirr'1't"':" lasintltr-vir creativitatea s[ se puni

irt r':tlo:t,'* ;i J r(-('recze Povestea' ori de cite ori o

citili- incctul cu incetuln o si constata{i c[ rinile

Sullctului "u't'i '" nut inchitle tle la sine' dilrdu-vl

o senza{i. o"'ilio*- qi-o* confort pe care' poate' de

pu{ine ori a{i triit-o'

ln ceea ce priveqte descfrntecul de Lumind careapare in cel de al patrulea capitol, el chiar este undescfrntec activo foarte operant, al cirui ritual qi

confinut, mi-au fost dictate intocmai, prin scriereeutomatd, de ceea ce eu numesc a fi, Invd{dtorul meuIduntric. Descdntecul poate fi folosit oricind simtifinevoia de purificare, de dezlegare de riu gi deregisire de sine.

in alti ordine de idei, mirturisesc cd Feti(aCioplitorului de Stele este cartea mea de Povegtipreferati. O iubesc pentru ci exprimi, dupi mine,cel mai bine, in limbajul incf,ntitor al metaforei gi

al Povegtii, crezul cu care Sufletul meu a venit pePimfint gi pe care m-am striduit si-l pistreznealterat, de-a lungul intregii mele viefi de pAnIilcum. Da! Cred cu putere in frumusefea iubiriiadevirate, a acelei iubiri care este statornici gi

luminoasi ca vegniciile. Cred in existen{a acesteiiubiri care uneqte in cea mai profundi qi m[reaficomuniune, doui fiinfe, pe care nu le poate despirfinimic, nici depirtirile cosmice, nici iluziile , niciispitirile, nici naEterea in planuri diferite, nicimoartea sau orice alti minune care li s-ar puteaintf,mpla. Cred, a$a cum fiecare dintre noi crede intainele Sufletului s5u, in sublimul autenticei iubiri,

l110

aceea care face ca o Pereche, sh stribati de mffn6'

impreuni, toate potecile Universului, aceea care nu

,. ilt...u zh lapii-u nemulfumire sau neinlelegereo

aceea car€ o face si striluceasci, soare aprins pi

viu, luminind nemirginirile 9i impodobind chipul

Creafiei cu frumusele' in noi tofi existi dorul de

perfecfiune' aceasti insetare pe care o purtim din

existenli in existenfi, de splendoarea dumnezeirii'

de Modetul Cosmic al tr[irii' Din picate' fiinfa

umani a uitat ci poate crea ea insigi' Modele divine'

omul chiar ur. u..usti datorie, inscrisi in cartea

Sufletului siu, de a crea Modele de Luminrl pentru

generafiile viitoare. Firi aceste Modele' Omenirile

3-u, pierde intr-un haos, s'ar cufunda in umbri 9i

nuo'maigisiniciodatidrumulcitredesivfirgire.Miturite siribune, cele care vorbesc atit de

strilucitor despre statornicia iubirii, despre

devotamentut ei, despre roadele ei de aur' nu sunt

altceva decfit Modelele pe care ei' Stribunii le-au

creat prin propria lor tiiire, pentru ca noi' cei de

astizi s[ ne aducem aminte de c6ti frumusefe

putern inscrie in istoria umaniti{ii'

Tatll meu p[mintean, al clrui Spirit mi-a fost'

cred, ciliuzi 9i mentor, in nenumirate existenfe'

*i-t spus in fiecare seari a copillriei mele' cffte o

l2

Poveste. Au fosf sute de Poveqti care mi-au inc6ntatSufletul de copil cu adeviruri eterne, cu invifituricereqti gi care mi-au dat puterea ne-uitdrii. in toatePovegtile, absolut in toate, se vorbea de perecheanemuritoare, de indrlgostifii care nu se lflsaudespirfifi de nimeni pi de nimic, care, atunci cind sepierdeau unul de altul, luptau si se regiseasci gicare nu se tridau niciodati, indiferent care le erauispitirile. $i toate Povegtile copiliriei mele seincheiau la fel. Parci aud gi acum glasul Tatiluimeu care rostea cu credinfi aceste cuvinte: ...$i autrdit tmpreund, pdnd lu eddnci bdtrhnep! ... Acestfinal de Poveste imi didea fiorul unei siguranfe, aunei certitudinio a existenfei unui punct stabil inLumea schimbitoare in care ne-am niscut caOameni, mi lega de puterea statorniciei pefundamentul cireia se poate clidi orice miracol,orice minune a viefii.

Iar astizio cred ci avem nevoie mai mare dec6toricind de lumina Poveqtilor adevirate, pentru ciastdzi, ca niciodati, parci, Iupta dinte Bine qi Riu,este mai aprigi, mai inclegtati. Ast5zi, copiilornogtri li se spun prin intermediul mass-mediei,numai Povegti tristeo Povegti care nu exprimiadevirul splendorii Rasei urnane gi care risci sI

1aIJ

devini Modele de (Jmbrd, pentru generafiile

viitoare. E timpul si ne apirim copiii de uitare gi

neadevir. Nul Iubirea, autentica lubire, nu este

trecitoareo a$a cum incearc[ sI ne spunl

majoritatea filmelor pe care Ie vedem la televizor'

Familia nu este .rnu iur* se face qi se desface, firinici-o responsabilitate, a$a cum a devenit' parci o

modi, u.u*. Familia este un spaliu sacru) pe care

Iubirea insiqi qi l-a creat ca si poati inflori ca un

cireg, Primivara qi si poati rodi mai departe'

Iubire! E timpul si ne aducem aminte c[ am venit

pe Pimint, nu ca s[ uit[m sau si murdirim' ci si

implinim frumuse{ea Lumlr Omului! Am promis

aceasta creatorului qi sufletul nostru nu iqi va

cutoupt* niciodati fericirea, daci nu va rimine in

Lumini.

Amena 9i Ain, eroii principali ai cir{ii de

Poveqtipecareamintitulat.oFeti(aCioplitoruluideStele, sunt o Pereche Cosmicci, o Pereche care nu se

lasi infrinti de despir{ire' Ain, este gata si renunfe

la splendoarea Cerului ca s6 o regiseascl pe

Amena. ln numele iubirii imaculate' neprih[nite

care ii leagi, el i;i jertfeqte darul dintfri' cum spune

Povestea , durul tle" a ciipli Stelele ca nimeni altul'

accepti uitarea pe care naqterea pe Pimf,nt o cere'

14

dar nu renunfi la Speran{a reglsirii. La rindul ei,Amens nu inceteazd sil ceari viefii dreptul de a se

intoarce la Ain qi este atit de stiruitoare in dorinfaei incflt, viafa insigio fermecatl de atita frumoasiiubire se lasi imblflnziti gi le oferi darul de a fi dinnou impreuni.

I)ar Povestea lui Ain pi x Amenei, nu este

numai o Poveste a unei iubiri nemuritoare. Ea este

qi Povestea unei f,nri mai m6ndri pi mai vrednicidecfit toate, o larI firi aseminare cu o alta pe

Pimint, o lari care ipi fese ea insigi, de vegniciiparc5o Povestea ei de iubire gi de statornicie pentrudivinul din noi. Despre aceasti lurd a Lupulai Alb,cum i se mai spune, se vorbegte pretutindeni, din ce

in ce mai des, in ultima vreme. ln mod sigur c[Lumina ei adevlrati a stat ascunsi milenii la rflnd,pentru ca [ara si-gi poati s[vArqi lucrarea ei de

taini, firi ca ho(ii de soare' sI prindi de veste.

Numai afa a putut strlbate veqniciile pi a pututrimffne neclintiti in{elepciunea care ne-a fiurit ca

Oameni pi care ne-a dat cheile lmpirifiei l5untrice.Bogati in simfire ca o corabie plini de nestemate,

f,ara aceasta de vis qi de legendi nu a putut finiciodati cuceriti cu adevirato cu toate ci mul{ii-au cilcat hotarele cu gAnd de pradi gi mul{i au

15

mu$cat cu licomie din trupul ei binecuvantat. Cici

lara are o tain[ a ei, taina cuprinderii prin iubire,

care i-a ficut pe cei veni{i si o supuni, mai

degrabi, copiii €i, decit priditorii ei' Aici, inaceasti !ari, se spune' ci au coborfft din Stele' pe-

un picior de plai/ pe-o gurd de rai, Stribunii, cei care

o.-uu lisat darul omeniei gi care au s[dit tn inimile

noastre de astizi, tlorul de dumnezeire' Nu este

deloc intimplitor faptul ci numai in aceasti far[,sunt munfi care se num€sc ObdrSia' Nu este

intimplitor nici numele pe care l-am ales pentru

Cioplilorul de Stele, pentru c[ in limbaj iniliatic, Ain

inseamni obilrSie, A$a cum Amena inseamni

adevdr. Ain gi Amena nu sunt numai Modelul

cosmic at lubirii de Pereche. Ei sunt deopotriviSpiritut qi Sufletul acestei !iri, in1elepciunea 9i

iimlirea ei, valorile car€ o fac, in planurile

interioare, si fie nemuritoare pi de neatins de

uitare.

Numele pe care il poarti astizi, aceastl !ar[' ilpurt[m cu toiii, inscris in Inima noastri' El ne-a dat

puterea de a trii frumos, de a fi blAnzi 9i iubitori'dernni pi inseta{i de implinire. Dar Romhniu, craci

acesta este numele ei, nu este numai lara noastri.

Ea este o fari a acestei Planete pe care se coace

Soarele umanitifii, o fari cireia i s-a dat mult, pe

toate planurile, o lari cireia i s-au dat bogifii fnrinumir, de la cele vizibile, palpabile, pflni la celemai subtile, dar cireia i s-a dat pe mIsurI qi

ispitirile qi incercirile gi truda. Este o f,ari caremeriti respectul tuturor, pentru ci nu i-a fost u$orsi plstreze neatins tezaurul infelepciunii de carerlspunde in fafa Omenirilor viitoare.

Povestea Cioplitorului de Stele este Povestea ei,este Povestea fieclruia dintre noi, care ne-amniscut, am crescut sau am fost adoptafi de ea. EstePovestea responsabilitlfii noastre solare, Ea poate fiPovestea aducerii noastre aminte care spune ci inliecare se aflI un posibil cioplitor de Stele, unpistritor al comorilor iubirii gi un fiuritor devalori neprefuite. Lupul Alb, ca Si Murea Regind,Cerbul tnslelat sau Baba Mare sunt expresiaPuterilor care i s-au dat acestei !5ri, pentru a-qiputea implini menirea. Daci vom ciuta cu atenfie levom gisi negregit gi acolo, in lumina impiriteasci a

Sufletului nostru de Om! Dar pentru a le puteafolosi, va trebui si ne regisim m5re{ia de Fii aiSoarelui gi va trebui si-i ajutim gi pe cei de lflnginoi sI o faci! $i cfind vom implini cu adevirat acestlucru, atunci qi numai atunci, vom intelege de ce ne-au spus Stribunii ci suntem nemuritori qi abia

l6 71ll

tF

atunci vom gtii cum sI lucrim cu divinitatea demf,ni, participflnd congtient la propria noastritrezire.

In fine, Povestea Amenei gi a lui Ain, Cioplitorulde Stele, este deopotrivi qi Povestea personolitdliinoastre, care in strifulgerul unei clipe iqi regisegteadevirata identitate, topindu-se in Eu-l siu de

Lumind. Cioplitorul poarti in carte, pe r0nd, dou5nume. Acela ceresc, de Ain pi acela omenesc, deAzizos. $i numai cdnd Azizos gi-a adus aminte cineeste cu adevflrat, numai atunci a putllt biruiintunericul qi pistra strilucirea Luminii. in noi infiecare existi un Ain, un Azizos qi o Amena. infiecare se afli o parte cereascd, un Eu nemuritor, oparte omeneascd, inci adormitfl in uitare gi un Sufletpur, care pistreazi in sine insetarea de reglsire.'frebuie numai si indriznim si ne cunoagtem maibine decfft poate ne cunoaqtem acum. Si incerclmsi redevenim intregi sau si facem ca pirfile pe careastizi fe gindim separat, si fie din nou una, agacum Creatorul ne-a ficut. De ce trebuie si facemasta? Pentru cI avem atit de multe lucrurifrumoase de ficut incI, pe PImAnt gi in Ceruri! Maiavem de gustat din prea plinul unei atfft de marifericiri qi mai avem inci atit de multe drumuri de

cxplorat, inci atAt de multe Por{i de deschis citreSoare, mai avem inci atAt de multe comori de adusla luminl qi numai daci ne reglsim cu adevlrat,putem sI ne bucurlm de toati aceasti Impirifiecare ni s-a dat Si sdlim ceea ce de veEnicii suntem gi

nu stim incl!

Lidiu Btrssn

l8 19

FETITA CIOPLITORULUIDE STELE

2T

{

" e spune ci, undeva departe, atit de

departe incit qi gAndului ii era greu si ajungi pffnIacolo, triia un cioplitor de stele. Numele lui era Ain,adici : ...Luminu fdrd de sforgit.

Cioplitorului i se diduse la nagtere un har firiseamin: sI ciopleasci ca nimeni altul. $i pentru c[mAinile lui erau atf,t de miiestre, Tatil Ceresc a

hotirit ca el si ciopleasci stelele. De mii de ani, Aincioplea qi flurea stele, mai mici, mai mari, stri-lucitoare, chiar colorate, a$a cum sufletul lui iiqoptea. Am uitat sI vi spun ci sufletul lui Ain eraca un inger alb, curat qi luminos qi de aceea, tot ce

miinile lui atingeau, era neasemuit.Iar stelele nu erau ficute nici din marmuri,

nici din alabastru gi din nici una din pietrelepre{ioase cunoscute la noi pe pimint. Stelele eraucioplite de Ain, din Lumini. Aga se flcea ci fafaCerului devenea pe zi ce trece tot mai frumoasiasemeni unei gridini inflorite.

22 LJ

F

$i ce si vI mai spun? Fiecare stea ciopliti deAin avea un sunet, astfel ci bolta firi de sffirpit aCerului devenise o simfonie divini. $i fiecare steaavea parfumul ei, ba mai mult, fiecare stea, chiar qi

cea mai mici, fusese invlfatl de Ain si zAmtreasei.A$a ci cine se plimba pe ciririle cerului,

devenea pe neobservate, mai bun, mai iubitor, maidrept, pentru ci frumusetea care il inconjura dintoate pir{ile, ii transforma inimao ficf,nd-o sI batiin ritmul armoniei celeste.

Ain ili avea atelierul pe o stea pe care obotezase Altair. Era o stea care strilucea ca onestematl gi care era una din miliardele de stele aleCiii Lactee, al cirui izvor se afl5 in insisi inimaCreatorului.

Fiecare zi care trecea era o bucurie pentru Ain,pentru ci in fiecare zi mf,inile lui modelau lumina,dfindu-i forma cAte unei stelufe. Dar iati c[ veni o ziin care m6inile lui Ain nu mai ciopliri nimic Si Ainse simfi trist gi singur. Plrea ci ii lipsea ceva...

Degeaba incercari stelutele s5-l inveseleasci,degeaba ii aduseri ingerii rodii din gridina lor! Ainii privea pe tofi cu iubire, dar ochii lui erau incontinuare triqti, iar miinile refuzau si ciopleasci.Intr-o noapte Ain a fost trezit de o melodie cum numai auzise niciodati. Era atAt de dulce, de gingaql

dar atAt de tAnguitoare, incit il flcu pe Ain sIgeami de un dor neinfeles. IEi duse m6na la piept,acolo unde simfea o arsuri qi-qi didu seama ciinima lui era cea care murmura melodia aceeanemaiauzitl.

Ceva cald se zbhtea in adf,ncul fiinfei saleincercind si ajungi la suprafa{I. Neliniqtit, Ain ieSiafaril,lui dalta qi se apuci de lucru. Alese cu grijilumina cea mai strivezie qi mai diafani qi incepu siciopleasci o stelufi.

Dar lucrul il nemulfumea.Nu reu$ea si facl ceea ce

sufletul lui tffnjea si vadI. Simfi ciinima il doare, il doare atfft de tareincit iqi duse mdinile intr-acoloincercffnd si-gi aline durerea.Ciugul palmelor i se umplu de o luminl maisc6nteietoare ca roua soarelui. Ain se trezi ci fine inm6n5 o bucifici din inima lui. Miinile se gribirineribditoare sd ciopleasci lumina aceea vie,tulburitoare. I)ar ciudat! In loc si ciopleasci o

stelu{i, a$a cum le invS{ase Ain, mdinile ciopliri ... ofetitS!

cu nasul u$or cirn, ochi migdalafi qi pirul numaiinele! O feti{5 de vis, dulce pi gingag5, cum numai

Da! Da! O feti{i mici cit s-o cuprinzi in palm5,

dorul inimii lui Ain putea naqte.Tulburat, Ain privea fetifa pi ochii i se umpluri

de lacrimi cAnd o simfi vie, in palmi. Era ficuti dinsufletul lui!

- E bine in palma ta! goptifetifa de vis.

$i un cer inflori in Aincind ii auzi glasul.

-Vei rimine cu mine? ointrebl el, sfios.

-Desigur, doar sunt o partedin tine gi dorul tiu m-achemat. I)ar ca si pot fi o feti{iadevirati, trebuie si imi dai unnume.

-Un nume... g6ndi Ain cuglas tare, privind fetifa. O sn-fi spun. .. Amena!

-Amena! bitu din palme fetifa. tmi place! Deacum vom fi mereu impreuni, hotiri ea.

Din clipa aceea, pentru Ain, viala a inceput sicurgi ca un r6u vesel de munte.

Fiecare zi care incepea, devenea un dans alzinelor , cind se trezea fetifa.

-Bund dimineu(a, soare! iispuni, clci pentru el, ea eralumina totul.

plScea lui Ain sl-iasemeni soarelui ce

26 27

$i fetifa ipi lipea obrazul de pieptul lui, fericitl:-Buni dimineaf a, Ain!Nimic nu i se pirea mai frum os lui Ain ca

glasul fetifei sau ca zAmbetul ei. O lua cu el pestetot, inviffind-o potecile cerului. Cici Cerul are qi elpoteci gi gridini cu flori, cu izvoare pi pajigti, cucodrii adffnci in care se joacd ingerii. Atita doar cIparfumurile gi culorile ierbii, ale florilor, alepomilor, sunt mai strilucitoare, mai suave, maidelicate decf;t orice inchipuire omeneasci.

Acolo pofi asculta muzica florilor gi pofi sta devorbi cu sufletele lor.

Fetifa ii punea zeci de intrebiri, oprindu-se lafiecare stelufi, la fiecare cascadi de lumini, dorindsi afle cauza fiecirui lucru qi menirea lui.

irln glumi,, Ain o botezase ,tdu-decicdtl

ci orice propozifie pe care o rostea feti{acu.., "ds de ce, Ain?"

Feti(a insi, nu se lisaintimidati de zfimbetul lui Ain.

-Da de ce Ain, are curcubeulatdtea culori?

-Ele sunt numai qapte, Amena,ii rispundea cioplitorul. $i fiecaredintre ele este o poarti citre o lume...

*Iar noi, noi o si deschidem fiecare

28

*

, pentruincepea

,N

29

-Poate, Amena, cind vom avea cheile lor...-$i cheile lor cine le {ine?Putem merge si i le cerem?Ain zfr,mbea atunci ingindurat, promi{0ndu-i

ci intr-o zi vor deschide impreuni fiecare poarti a

curcubeului.-CAnd Ain? Cf,nd?-!i-am spus, Amena, intr-o 2i...

Pentru cAteva clipe, Amenariminea ticuti, tulburati deprivirea lui Ain, care parcl se

adincea in nesfflrgit. De unde si gtiefeti{a ci fiecare culoare acurcubeului celest era de fapt un alt

fJnivers, care la rindul lui era doar o treapti carete aducea mai aproape de Lumina Luminilor, dupicare oricare suflet era insetat!

Ticerea ei dura doar o respirafie qi iarporneau intrebirile pe care numai noaptea le opreacu puterea magici a somnului. Atunci, fetita igipunea capul pe braful stdng al lui Ain,, ca sd-i poatiauzi bitiile inimii gi adormea ocrotiti de privireaiui buni qi iubitoare.

Era fericit, Ain! Iar lucrul mf,inilor sale se

desivirgea pe misura negriitei lui fericiri.

Odati, a dus fetifa si vadi Calea Lactee pi

chiar i-a ing[duit si se scalde in rflul de stele. A fosto zi nemaipomeniti atunci! Pe rAuo poposise uncfird de lebede, cu aripi albe, sidefate qi fetifa s-a

jucat cu ele pffni seara' tirziu.Altidati, cioplitorul a dus fetifa s[ vadi gi si

asculte Oceanul cel Mare. Amena a rimas flri glas

cffnd a vhzlt nesfirqitul Oceanului 9i ^ auzitcintecul inspumat al valurilor.

Din nisipul albastru al plajei, Ain a invifat-o sicl5deasci un castel' pe care fetifa l-a impodobit cu

scoici gi melci aurii. Privind-o cum se joaci, cu

picioarele goale in nisipul cald, mfing0iat de valuri,inima lui Ain se umplea de o bucurie nesfirqit[, cicifeti{a era visul lui cel mai frumos.

intr-una din zile, cioplitorul a mers cu fetifa laGridina tngerilor. Doamne, ce gridin6! Aleile eraupavate cu pietre prefioase, care mai de care maisclipitoare.

Ici gi colo, fffpneau curcubee din care curgea

api sfinfiH gi mir parfumat, despre car€ se spune

ci vindeci orice boali.Florile av€au petale strlvezii, prin care puteai

vedeao in timp ce parfumul lor vorbea inimii' aqa

cum vorbim noi intre noi.

3031

Frunzipul pomilor era din jad curat iar rodullor mustea de savoare.

To{i ingerii veniseri si o vadi pe fetifi gi si se

bucure de zimbetul ei. Ba, ingerul Blfrndelii i-adlruit chiar un risad de floare pe care s5-l sideascila fereastra atelierului lui Ain, Se pare ci era chiarfloarea Bunfltifiio al cirei parfum te face sI fii bunnbun ca piinea caldi, cum se spune pe la noi. farIngerul Frumuse(ii i-a sirutat ochii ca sistrlluceasci mereu. $i pini la urmio ingerii iifesuri fetifei o rochifi din fir de steao cum nu maivizuse nici Ain, atfrt era de gingagi gi destrilucitoare.

^ $i tot acolo, in GridinaIngerilor, Amena inviffi si imple-teasci prima ei coronifi din flori.lar ca bucuria si fie deplini, ingeriio lisari si faci doui brifiri dincele mai frumoase flori ale gridinii.

Una $i-o puse pe mina ei iar cealalti o prinsemflndri, pe mf,na cioplitorului.

-Acum, nu o sI ne pierdem niciodatl unul decelilalt, spuse fetifa. Brf,firile noastre surori au sine {ini mereu impreuni!

Ain zimbise atuncin imbrifiqind-o: cum s-ar

putea pierde ei doi, cind nu se desp[rfeau

niciodati?Pininoap^teatirziuiipovestifetifa|uiAintot

ce vorbise cu tngerii, tot ce o invi{aseri qi ce iiaritaseri.

-ingerii, Ain, Stiu atit de multe! M-au invifatsi aduc la suprafafi frumusefea din orice lucru' M-

au suit sus, in vdrful Pomului cu fructe de aur qi am

putut vedea cele doui poteci de taini: potecu binelui

qi poteca rdului.Acuma gtiu si le deosebesc!

Iar ingerul Nevinovd'liei mi-a spus"'

-Ce {i-a spus' Amena?Dar fetifa adormise osteniti de atfrtea

intimpliri. Adormise pe braful lui sting, zimbind'lar Ain rimase ticut, si o priveascio nevenindu-i sicreadi c[ in viafa tui se niscuse o asemenea

bucurie.Privirea i-a alunecat pe brifara impletiti din

flori, pe care fetifa i-o pusese pe mf,ni' Ce gind

striin i se infiriPa in minte?Ar Putea-o Pierde vreodati?O singuri primejdie ar fi fost"' Groapa

Neagri!

JL JJ

IDa! Da! Nu cumva

Neagri atunci cindtmprejurimi, cind elinsofeasci.

fetifa si ajungi la Groapahoinirea singuri prinera prea ocupat sI o

Groapa Neagrffipaima luminii, in al ciruivfirtej puteai disp[rea firi urml...

De fapt, nimeni nu ptia ce anume se puteaintfimpla dacl te inghifea gura ei lacomi. Dar inmod sigur cd ceva inspiimintitor, daci nici unuldin cei care cizuseri acolo nu se mai intorsese ca sipovesteasci. $i iati ci de ceea ce se temea, seintAmplf,. intr-o zi in care Ain avea mult de lucru,fetifa se juci in atelier, apoi iepi afari si priveascinorii.

Erau nigte nori albi, pufoqi pe car€ tare i-armai fi plicut fetilei si se rostogoleasci. Dar noriiparci pofi si-i prinzi cflnd vrei? Degeaba alerg[fetifa citre ei, rug6ndu-i si o lase si urce in pufullor alb! Cum vedeau cI i-a ajuns, norii hop, plecau

cu un pas mai departe...Tot alergind dupi ei, fetifa nu bigi de seami

ci s-a indepirtat mult de casi gi ci era pe un drumpe care Ain nu o dusese niciodat5.

$i uite aqa, cAnd norii cei juciupi, tocmai se

gflndeau si se lase pringi de fetif6, ac€asta cilcichiar in virtejul negru al Gropii' care o inghifi intr-o clipi.

Cuprinsi de valul de bezni ce o purta din ce ince mai ad6nc, feti{a incerci si ceari ajutor,strigdndu-l cu disperare pe Ain. Cine ins[, si o audiin hiul care o cuprinsese? Strigi fetifa, strigi, pinicfind iqi pierdu cuno$tin{a. Cind se trezi, se afla

intr-un loc ciudat, dar..' negriit de frumos.

lrt

't,{

t

I

I

anJ+35

7 r

POMUL CU O MIE $IUNA DE REGINE

,t -l.ttJt)

7 It

etifa ajunsese pasl-mi-te, in laraNegrditd. Despre fara aceasta, aflati pe Pimffnt, se

auzise gi in Cerurile cele inalte, atit de frumoasi qi

rninunati era! De aceea i se 9i spunea lara Negrditd,pentru ci frumusefea ei nu putea fi cuprinsi incuvinte. $i intr-adevir iqi merita numele! Niclieripe Pimint o alti {ari nu se putea mindri ci are

:rpe mai limpezi ca ale eio nici poiene mai smil{uitecu flori, a ciror culoare pi parfum te puteau inilfapini Ia Soare. Nici unde codrii nu erau mai adf,nci

si mai fremltitori ca aici, nici unde rodul livezilorrru era mai bogat.

Dar mai presus de toate acestea, fara avea o

rnelodie a ei, un cf,ntec al Slavei, pe care cine il:rrrzea o singuri datil, nu il mai putea uita.

Fetifa se ridici in picioare, igi scuturi rochifatesuti din fir de stea qi nu apucl si faci doi pagi'

cind auzi un glas lingi ea:

-Priviti! O feti{n cdzutil din stele! S-o ducem la

''il:rnca $oimului, la adunarea Reginei! $i nici nu se

:1839

tl

dezmetici bine fetifa, ci se vhzu luati pe sus de doipui de vultur, care o purtari ca vintul, deasupraunei piduri de brazi, lisind-o uuu... purel, pe ost6nci in jurul cireia erau adunate o mulfime deviefuitoare: pisiri, gize, fluturi cu aripioarelecolorate in zeci de culori, animale ale pldurii, zffnegi chiar spiridugi.

Lingi stf,nci se

inilfa un pom semef, incare se aflau... o mie gi unade regine. Afi auzit bine!O mie gi una de regine,micu(e, cit s[ le cuprinzi

in palmi, cu rochife foqnitoare din mitase roz, cucoronife scinteind de nestemate av6nd fiecare inmdni, cite un sceptru de argint. Iar pomul aqa se qi

numea: "Pomul cu o mie gi una de regine",fn mijlocul lor, mai mffndri ca toate, stitea

Marea Regini. Cu to{ii o priveau curiogi pe fetifi.Cred pi €u, cine mai vizuse pe Pimf,nt o fetificizuti din stele? $i ce si mai lungim vorba! DupIce fetifa le povesti tot ce i se intimplase de cflndmf,inile lui Ain o ciopliseri din sulletul siu Ei pinicind cizuse in Groapa Neagr5, cu tofii hotir0r5 cafetifa si rimAndin loru Negrditd.

Trebuia mai intdi si invefe legile MameiPdmffnt, c^ sI poati fi acceptati in ImpdrdliaLupului Alb. Cdci Lupul AIb era singurul care puteadeschide Poarta, prin care fetifa s-ar fi pututintoarce in lumea stelelor.

-Fetifi de lumini, ii spuseMarea Regini, mAngflind-o curluioqie.... Ca si pofi fi primitiin impdrdlia Lupulai Alb, vatrebui sI rimii la noi o Yreme,sri capefi puterile pimflntuluirrostru gi si inve{i Legea:rcestui plmint. Supugii mei ifivor arita tot ce trebuie si gtii(':f si fii acceptati de Lup,( )spefeqte in finutul acestal'nrmos, atit cAt este nevoie gi

sunt siguri ci intr-o zi il veir cintf,lni pe Ain. Sufletul luirlirr care tu egti o parte,tirr.ieqte dupl tine gi insuEit':iLiuzi pe drumul regisirii.

Zis gi ficut! Fetifa rimase in lara Negtiiitd.f ,rt'c;f re zi era o zi de invifituri pentru ea.

Acolo, in mijlocul acelor piduri nesfirgifeo.rl:rlrrri de micile z0ne ale pajiptilor, fetifa invlfa,

+l

dorul nostru v[ va

i

{

4A

despre originea cereascl a sufletului, invifa ci totce are suflet e viu gi sacru: gi piatra pi firul de iarbiqi riul gi aptrii deopotriv5...

Invifi si simti respirafia pietrei 9i s5-iprefuiasci truda ei de a creqte. Zinele o invi{aricum si ajute pimfintul si rodeasci pi cum si ascultesunetul seminfelor care germineazi.

Dar cel mai mult iiplicea fetifei si-l ascultepe Ram, bitrf,nul infelept,care locuia intr-o pegteri

,, vie. Da! Da! Pegtera eravie, vorbea, cfinta aseme-

nea oamenilor. Peqtera ll apira pe Ram de oaspefiinepoftifi, ficindu-se nevizuti atunci cAnd eranevoie. Se deschidea numai in fafa celor cu gflnduribune pi cu inima dreapt5.

Cu vocea lui mitisoasi, Rum o invifa pe feti{itaina timiduitoare a plantelor, a cuvdntului, a

focului...-Privegte, Amena, ii spunea bltrfinul, ari-

tfindu-i pajiqtile verzi din jur. Nu existi planticrescuti pe Pimant, care sI nu fi primit harultlmlduirii. Cel care le inva{i taina, poate face multbine:

-Eu, ii qoptea atunci feti{ei, Msma'Plofi' planta

aceea sfioasi, cu frunzele lateo care ifi mingffietilpile pe orice cffmpie, eu gtiu si vindec rinile dinf:iuntrul gi din afara truPului.

-lar eu, se rnindrea Crucea-Voiniculai, vindecrlt' n€guri fiin{a, pot chiar si o intorc citre viafi'rl:rci mi chemi la timp.

Ce si-{i mai spun despre Turicioard, ale clreilfrrri galbene abia se pot ziri printre ierburile

i,tl

II

na+)+/.

poienilor, ea poate si faci o minune: si te facicurat ca bobul de roui...

-Pe dinluntru, adiuga bitrinul, pe diniuntrulucreazi harul Turicioarei. Acolo se aduni otravagfindului piezig, a nemul{umirii sau a grijilor firirost. InvafI si foloseqti puterea plantelor cuchibzuinfi, invafi-i gi pe alfii si o facl! gi fatapregltea cu pricepere, p6ni hit in noapteo biuturivindecltoare pentru locuitorii neasemuitei {iri,alituri de infelept.

-Cuvintul, ii maispunea Rom, poate cl5dilumi qi poate niruiimpirifii. El este viafldac5 fiqneqte din inimaAdevirului.

Prefuiegte cuvfintul ca pe un dar sf6nt, pentruci el, Cuvf,ntul susfine indumnezeita Creafie.

lar Amena, invifa de la Ram cum sI pistrezeCuvintul in T5cere, pini se umple cu putere gi apoisi vindece sufletul celui in suferin{fl, gi cumvindec6ndu-se sufletul, trupul pe dati se intireqte.

Zile dupd zlle treceau astfel, in timp ce fetifacioplitl de Ain, cregtea cu ribdare, aqteptffnd si fievrednici si intre ?n impdrdlia Lupatui Atb.

Cflteodati, seara tirziu, cf,nd incepea dansul

stelelor, Amena privea bolta nesfirqit5, tulburati de

tlorul pentru cioplitor. Oare Ain o cautS? Va mai

rlormi cffndva pe braful lui sting, ascultindu-i

lrovegtile? Atuncio simfea m6na lui Ram, mingffind-o cald, Ram care veghea neobosit asupra ei'..

-Ribdare, fetifa mea' rlbdare! Aici pe Pflmffnt,orice fiinfn trebuie si inve{e si aptepte. C6ndva,rlrumul tiu se va impleti din nou cu drumullui Ain,

Cllhuzil, nu uita, ifi va fiintotdeauna iubirea...

Via{a in laru Negrditd, eraimbelgugati gi luminoas5. Bucu-ria era starea naturali a viefii de

aici.Spiridugii florilor Pluteau Pe

aripele bucuriei, Pretutindeni qi

se luau la intrecere in frumusefecu ondinele undelor strivezii ale

apelor. in piduri, elfi juclugipiept[nau Pletele verzi ale

copacilor, ajuta{i de adierile tandre ale Zefirului\:r u ajutau fructele si se coacd in cdlduralrincrficitoare ^ Soarelui. Pretutindeni spiritelen:rturii dansau, cf,ntau in timp ce lucrau la

t'r'rSterea plantelor, la inflorirea pomilor sau la

trezirea semintelor ascunse in imbri(igareabrazdelor. Amenei ii plicea si le asculte cdntecele ginu de pufine ori lucra alituri de ele siinfrumuse{eze cite o poiani, si impodobeascimalurile unui r6u sau si aranjeze in apropiereastAncilor cf,te o cascadl g5ligioasi pentru scalda gijoaca puilor animalelor pidurii.

Fetifa mai avea un prieten de care arareori se

desplr{ea: Berbecul cu Lina de Aur din peqtera luiRam. Berbecul vorbea qi el cu glas omenesc gi avsaharul de a vedea prin oglinda viitorului. De la el,feti{a afl[ cI, undeva, in zilele de mAine aletimpr,lui, intr-un finut insorit in care frliepte unCerb Instelat, il va intf,lni pe cioplitor.

-Unde este oare finutul acesta? se intrebaAmenu. Niciodati, Ain, n-o dusese acolo gi niciieriin Cer nu auzise de un Cerb instelat.

Atunci, ca si nu se mai frlminte atfrta,Berbecul cu Lfina de Aur, o lua eu el qi cutreierauamflndoi lura fr{egrditd, care pirea a nu aveasf0rgit. Cffnd ajungeau pe cite o culme inverziti,privirea alerga departe, hit, cufund6ndu-se inverdele pidurilor de brazi, ca in apa unui ocean.

$i iatn ci veni clipa desp[r{irii. Bra noapteasff,nti, Noaptea Momd, cind poporul ldrii f,legrditeagtepta nagterea anului. Erau cu tofii adunati la

FU

+l

Stinca $oimului, l6ngi Pomul ctt o mie gi una de

regine, Acesta strilucea impodobit cu globuristrilucitoare, colorate, cu clopo{ei aurii, cu betealide curcubee. Amena imbrilcase o rochie fesuti de

z6ne din pf,nzi de aur curat. Era frumoas[ fata!

Crescuse ca o trestie mlidie. Pielea ii era albl ca a

zilpezii, iar ochii priveau adfinc pfini in miezul

lucrurilor.Mintea sa inflorise asemeni unei flori celeste,

udati de roua firi asemuire a inviliturilorprimite.

-E noaptea de vraji a lumii, Amena, spuse

Marea Regini. Ai dreptul la indeplinirea unei

dorinfe. Te ascultim!-Ag vrea si ajung la Ainl AP vrea s[ fim din

nou impreuni, acolo unde se nasc stelele, gopti fata,mfingffindu-gi bri{ara impletiti din florile cimpiilor.*..q1i. Lisa{i-mi si plec ,pr" impdrdlia LupuluiAtb!

-Credeam ci vei uita! Credeam ci vei rfim6ne

mereu cu noi, spuse cu bunltate Regina. TofisupuEii mei te-au indrigit! A fost insl un gindegoisto cici ai dreptate, Antena, cum ar putea

Iutrirea si uite primul ei incePut?-Vino, fetifa mea, se auzi glasul abia murmurat

al in{eleptului Ram.

$i numai ce mflna lui ii atinse umirulo ci se gi

treziril amfindoi in i"t"tiorul peqterii vii' in fafa

unei oglinzi de cle;tar'Din oglindi o Privea'- nu

fetifa de odinioali,"l rochi{a

tesuti din fir de stea' cl o

ilt rte cu Plete lungi qi

cflrlionfate, Puternic[ 9i

hotirfrt6.-Ai crescut, Amenl'

zfimbi Ram' Ai crescut :"toate: in frumusefe' ln

.",irouqt*te, in forfi' A sosit

;i-;ui, coPila mea! Ai cerut

Wfutii Regine s[ te lase si

*.tgi la LuPul '4Ib' Drumul

llt.I imPlr[{ia lui se afli inl'a{a ta.

Amena pnvi mirati in jur' i r^^s rrdo ," '

-Ei bineo Amena' oglinda este doar uqa prln

e:rre vei intra io iunitintul peqterii' La capitul lui

\o afli tmpiri{ia pe car-e o. caufi' Va trebui s[

*;t;; ringute ieqirea din Labirint'

Nimeni ou'lt va insofi in intunericul de

rrt'pitruns ut ptqtt'ii' Folos.eqte fiecare cuvint pe

r:rre ti l-am 'pui-uJo-!i aminte tot ce ai invi{at de

4948

!

7

la poporul nostru gi mai ales, si nu te laqi cuprinside frici. Zichnd acestea, Rsm o imbrifign pe fatd,str6ngind-o cu putere Ia piept.

-ffi multumesc, Rum, bunul meu Ram! VImulfumesc tuturor, pentru ospitalitatea qi iubireacu care m-afi ajufat si cresc.

Sunt gata si strlbaf Labirintulo daci nunaiprin el pot ajungela Luput Atb.

-Intri atunci in oglinda din fa[a ta, spuse Ram,indepirtffndu-se, gisegte Calea qi fii fericiti!

Amenu rimase singuril.. C6teva clipe, fata nuschifi nici-o migcare. Apoi, respirfind ad0nc pigi incfeptarul striveziu al oglinzii. Derdatr, rc treziinconjurati de beznil. Nici-o luminifi, nici-oscdnteiere, de nici unde, care si-i arate drumul.Incepu si pipeascl inceto pipiind perefii cu mAinile.De sute de ori fu nevoitl si se intoarcl dincotloanele infundate. De sute de ori igi simfipicioarele alunecindu-i in gol. C6teodati, aveaimpresia ci se migci in cerc gi ci ajunge iar de undea plecat. De multe ori se lupti cu disperarea, demulte ori deznidejdea ii ingrozea sufletul. Atunci ilauzea parci pe Ram: ...nu te ldsu prudd lor Amenu,altfel or sd-li secdtuiascd puterile, Fii mereu tutnsuti...

Fata se oprea, respira adAnc Ai pornea maideparte.

Str[bitu astfel, galerii dupfi galerii, coridoarereci, pe perefii cirora giroia aPa.

-Doarnne! Cet este de intuneric! ofta copila.--tntunericul este doar o altl formi a Luminii,

lmena, gindegte-te la asta!... ii rispundea dinrunintire vocea blf,ndi a lui Ram.

Lacrimi fierbin{i spilari ochii Amenei. Cum sitransforme bezna in LuminI? Cum?

tn cHpete acelea, fata prefui cei mai multL u mina.

ii.." dor fetei de lumea luminei, care se scildairr apa vie a soareluio ii era dor de cerul albastru, de

:re rul tare al munfilor!Cffnd nu mai putu ribda setea de luminio

irrcepu si-l roage pe Duhul Peqterii si o ajute, si-ilrunineze el, Calea citre lumea de afari. Intr-untirziu, Duhul Peqterii ii rispunse:

-Cauti Lumina in tine, Amena,rl:rci'l vrei cu adevlrat si o vezi Ei

rriciodati...$i atunci Amenu se retrase in fiin{a ei, aqa cum

,rrr'lcul se ascunde in cochilia lui, aqteptffnd

'rr irucolul gisirii luminii.

nu in afara ta,si nu o pierzi

5051

t$."""

Ribdarea ii fu pusi la grea inc€rcare' cicitrecuri zile peste zile pi nu se intimpla nimic'

Amena Pirea ^ se fipierdut definitiv in bezni, farilsperanli. iSi dldea seama ciLabirintul era o Prob5o o Prob5pe care 0 pierduse ins6. Se

ghemuia din ce in ce mai adf,nc

in ea, firi gfind, osteniti... I)ariati ci veni o cliPi care ficusufletul fetei si tresar[ infiorat.Ceva tainic se desficea ininteriorul lui. $i a$a cum ea,

Amenu, trudise cflndva si iasila suprafafi, chemati de dorul lui Ain' tot aqa, ceva'

acolo, in adancurile sufletului ei, pirea cI trudegte

si iasi afari. $i munca era atfrt de zvflrcolitoare, iar

acel ceva atit de frumos, inc6t pe obrajii fetei

incepuril si curgi lacrimi. ceva asemfin5tor picii'dar care era mai mult, cici depiqea inchipuirea, o

invilui qi deodat5... vizu Lumina'Lumina fusese mereu cu eat dar ochii ei nu

reupiserl si o vadi p6ni acum. intre ea qi Luministituse spaima, descurajarea. Abia acum igi didea

searna Amena ci propria ei fiin{i era purtitoare de

Lumini, ci nirneni nu-i putea lua aceasti Lumini'

pentru ci din ea, din Lumini aceasta firi seamin,fusese ficut5. Fata incepu si rAdi in hohote cum nu

mai ficuse de mult, de cflnd se pierduse de Ain.Lumina din liuntrul ei se revirsa in cascade, vie,

triumfitoare, alungind spaima 9i odati cu Q?,

intunericul.-Devii din ce in ce mai puternici, Amena! se

:ruzi glasul Duhului Pegterii. Cel care ili vede

l,umina ziditi in inimi nu poate fi infrint de nimic.Abia atunci Amenu privi in iur. Pere{ii

l.abirintului se luminau pe misuri ce fata inainta'('alea se deschidea in fa{a ei, firi obstacole.Stribitu astfel, r6nd pe rfind, papte sili, ai clrorpcre{i scfinteiau de podoabe. $i fiecare sali o

irrrpodobea pe Amena cu o noui virtute, sporindu-il'r'umusefea gi infelepciunea. Acesta era darull)uhului Pegterii pentru cel ce trezea Lumina inrrrfincul fiinfei sale. Cind ajunse la ieqire, Amena

1r:irea o regini a reginelor' cu adev[rat vrednici sit' rr noascl Impdriilia Lupului Alb.

I

52_) _l

AZI7,OS,FIUL PASTORULUI

i,k;,-",..

54 55

n vremea aceasta. Ain o ciuta cudisperare pe fetifi. Bituse toate drumurile cerului,toate locurile unde ^ii plicea feti{ei si se joace.Riscolise gridinile Ingerilor, pidurile de aur alezfinefor nop{ii, dar totul a fost in zadar. Fetifa nut'ra niciieri.

S-a gf,ndit apoi cI poate, Amena se joaci cu el,ci sti ascunsi intr-un loc numai de ea qtiut qi ci valrpare firi veste, aruncindu-i-se in brafe, aga cumLicuse de nenumilrate ori. Agteptl sperind, agtepti,pini cf,nd, intr-un tirziu, ^ trebuit si accepte:rdevirul: fetifa dispiruse fir[ urmi!

Deznidejdea ii cuprinse inima.Nimic, parci, nu mai avea rost in viafa lui.

lfucuria care ii umpluse casa odatl cu cioplirealctifei, se stinsese, aga cum lumina se stinge c6nd;rpune soarele. Privea pierdut, juciriile pe care el ilc cioplise ca si o vadi zflmbind fericiti qi tot nu;rrrtea crede. Nu putea crede ci nu o s[-i mai audiglasuf cristalin, spunindu-i: "Bund dimineala,lin!'t... Sau nu o si o mai legene pe braful lui stfrng

r':r sii o adoarm[, ocrotind-o cu zimbetul.56

57

Casa ii devenise pustie ca un crffng flri pisiri.Ceva din fiinfa lui dispiruse firi veste gi el ipisimfea sufletul golit de putere.

In jurul lui se aprindeau una cite una, stelelecele neasemuite ale cerului, dar fetifa nu mai eraacolo ca si o invefe numele lor de taini.

-Ar putea vorbi cuMama Soarelui, gugotir[doui stelufen intre ele,cioplite cf,ndva, demult, demffinile lui Ain.

-Numai ea, care esteatit de in{eleapti inc6ttofi ii spun $tiutoarea,numai ea l-ar putea ajuta.

Ain ridici ochii spreele, in timp ce un licir desperanfl se aprinse ininima lui.

-A$a este! Cum nu se gAndise pfini acurn?Mama Soarelui era atit de buni... Ea cunoaqtetaina tuturor lucrurilor... Numai ea poate afla undea dispirut fetifa!

$i fdrn sI mai stea pe gffnduri, o lud la fugicitre Palatul de foc al Mamei Soarelui. Nu se opridecit in fafa trnpiritesei.

58

Aceasta il privi cu bunltate pi infelegere. Dinochii ei izvora o lumini care alina sufletul lui Ain,intirindu-1...

-$tiu, Ain, ce vdnt nipraznic te-a purtat pinila mine, rosti ea, abia goptit. Iar sunetul glasului eiera atfft de dulce, at6t de bl6nd, inc6t.4in sim{i cumeste cuprins de pace, in timp ce furtuna din inima sa

se lini$tea ca luati cu mfina.-Imi pare riu de vestea pe care trebuie si ti-o

dau! Feti[a a cilzut in Groapa Neagri.-Dumnezeule! gemu Ain! Am pierdut-o pentru

totdeauna!-Ain, fetifa nu a murit, ci doar a ajuns pe

Pimflnt.-Pe Pimflnt? Acolo unde se nasc sufletele, ca si

inve{e Legea?-Da, cioplitorule! Groapa Neagri este Poarta

prin care trebuie si treaci cei care vor sI creasci.Fiecare naptere qi moarte pe PImint este doar otreapti pe care o urci citre Lumina MumiL

-$i ea, Amenu, a uitat totul, asemeni muri-torilor? se infiori el.

-Nu, lfil! Amens nu poate cunoaqte uitarea pe

care sufletele o capiti doar in pffntecele mameipdmintene.

Atita doar ci ii va fi greu' nespus de greu siglseasci drumul inapoi. S-ar putea sf, rlticeascimii de ani... S-ar putea si nu afle niciodati calea

c[tre noi. Este inci prea micufi... Prea

neimpliniti... $tiu eu? ofti bitr6na cu ochistrilucitori.

-Mami a Soarelui!spuse Ain. invafi-mi cumsI ajung pe Pimffnt!Trebuie si o gisesc pe

Amena, cu orice pref! Airlreptate, ea este atf,t deneqtiutoare! Niciodati nul dormit singuri! Nu pots-o las si rit[ceascl intr-oIume at6t de diferiti de arroastri!

-Greu lucru imi ceri,lin, cioplitorule... Greu lucru! didu incetipor dincilF, Impiriteasa, privindu-l gf,nditoare. Ca sI:riungi pe Pimfint, va trebui si invefi si te naqti gi sirrrori. Si invefi si alegi intre realitate gi iluzie, a;a('urn furnica alege bobul de zahir din nisip. Vatrcbui si invefi cum si treci prin cele doui Por{i, alerr:rlterii gi morfii, pentru ci dac[ nu vei gti si o faci('lnn trebuie, vei rirnffne pe tlrimul umbrelor,

6160

asemeni atitor pimAnteni' Te vei naqte qi vei muri

de miliarde de ori pfinfi cfind vei reugi si urci din

nou la noi. Dar cel mai cumplit lucru este uitarea.

Va trebui sI uifi, si uifi cine e;ti, de unde vii' si

ui{i de ce ai coborit pe Pimint' Vei uita lumea

noastri, stelele, chiar $i pe Amens' Pentru ci te vei

napte minat de dorin$, vei uita impiritia pi va

tre,bui si {i-o reaminte;ti singur, firi alt ajutor' Iarlucrul acesta este mai greu decfit crezi: nu vezi cat

de mult trudesc oamenii, cf,te viefi irosesc pffni

reu$esc s[ intrezireascl scflnteia aprinsi in propria

lor fiin{lo unica realitate? Ai putea accepta toate

acestea, Ain?-Pot, Mami a Soarelui nostru!F[ri fetifi, viafa mea nu ar mai aYsa sens' Pe

ea am cioplit-o din lumina sufletului meu'

Dorul meu de ceva mai frumos decflt

Frumuse{ea insigi, a adus-o la viafil Cum si o las

!n lumea aceea striinl? Ajuti-m5! Spune-mi ce

trebuie si fac ca si mi nasc pe Pimint?impiriteasa il privi, il privi, cf,nt[rindu-i

puterea... hotirfi rea...Ain aqtepta rugitor, cu sulletul ingenuncheat

la picioarele ei. in jurul lor, clipele timpului se

topeau ca ceara unei luminiri aprinse'

intr-un tfirziuo Mama Soarelui vorbi:

62

-Fieo Ainl Existi o cale ca sI te pofi naqte pe

Pimint! La naqterea ta vei uita totul... Vei primi osimAnfi de trup pe care o vei cregte a$a cum te va

invi{a via{a piminteani'.. Va trebui si-{ireamintegti singur, cum si respiri, cum sI mergio

cum si te inalfi...Daci te incume{i Pi nu te

rizgindeqti... 9i daci Pliteqtipreful...

-Pre{ul? intrebi Ain. Care este

preful? Orice! Cere-mi orice!Mama Soarelui il Privi Printre

gene. O! De-ar pti Ain cfit de mare e preful, ar mai

fi atfft de hot[rit?-Ain, trebuie si-mi dai darul ursitoarelor tale:

harul de a ciopli ca nimeni altul!-Darul dintffi? Darul destinului? se tulburi

.4in.Palatul se umplu de vaer intunecAnd lumina'

t'ffni atunci nimeni, nimeni, niciodati nu renunfase

la darul nagterii sale!

Urnerii lui Ain se plecau de parci un munte se

privilise peste ei.

Privirea lui Ain se adinci ca un abis, atunci

cind hotiri:-Daci acesta este preful, mi invoiesc!

63

Mama Soarelui intinse spre el mflna dreapti. Ospirali de Lumin5 argintie il infiquri pe Ain,rotindu-se in jurul lui din ce in ce mai repede, intimp ce o api de foc curse peste fliciu, luind cu eadurul firi pre{. Ain simfi ci se cufundi in Beznatuturor Beznelor, dupi care uiti tot...

in familia bitr6nului Darzos, plstorul dinValeu Cerbului instelat, era mare sirbitoare. Atfftde mult se rugase pistorul si-i diruiasci Soarta unfiu... Atf,t de multe ruguri inmiresmate cu cetini debrad inillase citre Cer, incito acesta, iatI, se-nduraseacum, cfind pletele lui erau ninse qi-i diruise prunculapteptat. Un biiat! Dar ce biiat! Era frumos asemenirisiritului de Soare! Puternic ca speranfa, firi decare viafa nu ar putea curge mai departe.

Aga i se pirea lui Darzos qi ochii ii plingeau debucurie c0nd ipi privea feciorul.

-Poate e os de zeu, gindea bitrfinul. Cici cine amai vizut un prunc care s[ se nasc[ cu o astfel de

bri{ari la mini, cum o avea biiatul. Cici am uitatsi vi spun ci pruncul avea pe mina st6ngi o

brifari impletiti din flori de cflmp celeste, florinemaiintfllnite pe pimfint.

Ceilalfi pistori, venifi lasirbitoare, priveau cu uimiregi respect, semnul de pe m6nacopilului.

-Azizos, va fi numele tiu,fiule, qopti Darzos cu mflndrie.

$i ridic6ndu-l cu brafele-ivflnjoase, il ariti stelelorn mun-tilor, turmelor de mioare, ca

to{i si afle ci acesta este urmagul lui.Azizos, cel trimis de zei!Se spune ci gapte zile-n gir chiuiri viile de

dansul gi bucuria plstorilor. Iar in a opta zi, Darzosinfigur[ biiatul in zeghea lui gi-l du-se sus, la MoSu,tlupi datini, ca si-i primeascl binecuvfintarea.

Era o zi ce scinteia de soare, ca nici una alta.Muntele Sfiint, impodobit cu flori de catifea, cuicrburi aromate, ipi aqezase pe frunte coroani de

curcubee...

$i parci ;i iezerele cerului erau mai limpezi ca

rricic$nd. MoSu, privi pruncul, care gfingurea

65

:

nevinovat, ii mflngaie gfrnditor, br[{ara de la mffnio

il';;;ffi . ",,:iiyi,i: :T;:: "d

i n s t r i b u n i

Prunc nemaivdzut'

Sourta te-a chemat

$i te'a imbdiatin izvor de munte

Cu Plete cdrunte'

Pruncule'nstelulSd te faci brtrbat

li sd cregti lu Soare

Tu'i* ie mioare"'

1"":'::;:'i'["'Sd ne aPeri ci'ntul'

Sd resPecli Cuvfrntul

Neamului de Soartd

Ce sdJ treci Prin Poartd'

Mdngfriat de Stele

l{esuPus de rele'

lleatins de tind'

Neamul de Lumind"'Pruncule-aqtePtut'Fii Binecuvfrntat! "

Ei, qi uite aqa trecurr."l] il.il; :Tt#Jill"r.q;;

.u io Poveste' Pe zi ce t

mai frumos' mar plt:t:i? mai infelept'

Azizos era indrigit dc to!t'

Nici nu po*" n irtfel' Nu era fiin!6 pt:":t:: l'intilneascl 9i 'iiiul

vreo durereo f[ri ca el si nu tr

i*" " *ani de "i"[r,

ru nu incerce ;u " "llt era

mingflietor ca o razil de

;;;;' bra{ele lui frceau

drentate fbr[ si rineasca'

iar'ochii, ochii nu aveau

asemlnare'Cfind te Priveau' Pi-

reau ci se ransforml in

doui izvoare nesfirqite de

iubire.'""^-ii Plicea lui Azizos si

stea de vorb[ cu florile.' cu

rupele, cu pislrile cerului' Le.in{elegea graiul ca

i,,tres neamul *;' -$;

ftttt l:t ot unde il purtau

r,,rsii, era de f";;: i; ;t putill'ori' dusese flicrul

pc umeri "at* o?e;;;;

"e"ite

sau cflte un pui de

"rs ritrcit-X"l$iJ;i':

"^-?::Yoara rrinti nu re

,rhloiise li ft aiot"s' '[ *u intoarci-n stup!

I-Tq

67

66

Citeodat[ ins[, seara tArziu, fliciulticut, ticut ca stincile, ticut 9i trist'

Atunci Pleca dintre ceitalfi 9i se

departe, in intunericul nopfii' Se aqeza jos'

devenea

retrlgeape iarba

moale qi privea cu nesa{ stelele'

Simfea un dor sffigietor ca o arsuri, o sete de

ceva pe care nu-l putea numi' O neimplinire iiinlicrima ochii, dar deslupit nu ar fi putut spune ce-i

lipsegte. i9i mingflia atunci u$or' brl{ara de la mini'Urnpra impletiti din flori nemuritoare' cu care se

niscuse gi adormea sub bolta cu luceferi' somn greu

gi fir[ vise.Ar fi trebuit si fie fericit, 9i nu era! Ciobanii

mai in vf,rsti, de la stflni, spuneau c[ i-a venit

sorocul s6-9i caute perechea' Spuneau ci de asta

privegte fl6c[ul spre ziri ce,nu se pot atinge' de asta

oftenzil qi ochii lui sunt triqti'Apa, spuneau zimbind pe sub mustaf5' Fliciul

nu-i biga in seami. t$i vedea t[cut de mioarele lui'

de stfrni, neplsltor la privirile ;[galnice ale

codanelor din jur. Nici una nu i se lipise de inimi'Ce nu v-am spus pffni acum, este faptul cd

tinutul in care biiatul se niscuse' era linutul unui'Crrn instelat, {inut in care puteai vedea dansind

zine pi spiriduqi cind zorii se nl;teau' in care

salamandre verzi te puteau vriji cu privirea sau in

rt\

/rl

ir

69

\.f..

r

care puteai fi ademenit pe muchiile stincilor 6i

"runtut in gura pripistiilor, firi nici-o scipare' Se

spune c[ Cirbul-piliea intrarea intr-o implrnfi€, P€

care nu o putea cilca oricine, clci acolo, povesteau

bitrinii, in acea impnrfllie de taini, se aflil Poartu

care duce citre Nemurire.Pe Cerb insi, nu l-a vizut nimeni' Cdndva'

demult, tare demult, in vremuri aproape uitate'

c6nd sufletele oamenilor erau curate ca bobul de

roui al cimpiei, cerbul se arita muritorilor. ceicare il vizuseri, povestiserl ci frumuselea lui

intrecea orice inchiPuire!C[ blana ii era toatil acoperiti cu pulbere de

aur gi pietre prefioase, iar in frunte purta cu

mf,ndrie o piatr[ nestemati, fermecati' O singur[privire de-a Cerbului, te putea face si in{elegi

sensul vie{ii, putea opri roata timpului 9i putea si-fidezviluie taina Adevirului. Atita timp trecuse de

atuncin povestitorii muriseri, muriseri 9i

strinepofii celor cirora ei le povestiseri, inc6t

acum, totul pirea a fi doar un basm, un basm

frumos qi atit.De multe ori, Lzizos, visa cu ochii deschiqi

tingi mioare, cI Cerbul i se aratil, c[ ii apare firiveste gi ii deschide Pourta cea de tuind"'

-Ei, bati-te si te bati norocul, r6dea de el,

Darzos, pistorul. Cum crezi tu ci Cerbul fi se va

arilta fie, daci bitrfinii nogtri, cu pletele albe,strllucind de lumina virtu{ilor, nu au putut si-lvadi?

Fliciul nu spunea nimic, dar sufletul luicontinua si il agtepte pe Cerb.

$i iatd ci intr-o zi, o zi ca oricare alta, o

intAmplare ciudatin il purti pe biiat pe nigte locuripe care nu le mai cilcase niciodati.

in jurul st6nii, de citiva vreme' urmi de fiariameninfa linigtea silapului. Plstorii ficeau de strajicu rffndul, noapte de noapte, ca nu cumva ursul,cici urs pirea si fie, si intre in farcul oilor gi si leprade via{a.

Lui Azizos ii veni rfindul sI faci de strajl intr-o noapte cu luni plini.

Se rotunjise luna, ca o pfiine coapti pe vatri, intimp ce lumina ei picura o aromi imbititoarennefireasci, inviluind valea in vraji gi somn. Azizosiqi sim{ea pleoapele grele pi numai voinfa lui de fieril ajuti si fini ochii deschiqi.

$i ce si vezi! La miezul nopfii' un urs uriag se

:rpropie cu paqi moi de locul in care mioarele iqirumegau visele.

7170

ti-

F

Fl[cIul siri in picioare, strfingind b6ta

ciobineasci in mffini, citind si afini calea ursului.

Acesta reupise si apuce o mioari qi vizindprimejdia o lui ta fugi. Fticiul dupi el!-

Era iute Azizos, dar fiara era 9i mai iute!

Alergarl aga' om pi fiari, pin[ c6nd rfisiri soarele'

l,zizos privi in jur, mirat' Niciodati piciorul

nu-i cilcase intr-un loc ca acela' Copacii, florile'

iarba. aveau culori ciudate, fumurii'

trJ?t^\

Ilin Pimint urcauspre cer volute albastre de

lumini, in timP ce o

muzici lini se revirsa' asemeni Piciturilor de

ploaie, peste tot.

-/\( sl.',,\

Ursul lisase ios mioara nev[tflmati, incd

adormiti, atfit de gingag o purtase peste stdnci Pi-l

privea rugitor. Azizos sirn{i ci ursul ii cere ajutor'

ci-l atrisese pin[ acolo ca si-i arate ceva'

C0nd ursul vizu c[ flic[ul l-a in{eles' porni

spre intrarea unei peqteri, intorc6nd capul din cffnd

in cffnd, chemffndu-l cu Privirea'Azizos il ajunse din urm6' Acolo, in umbra

acelei peqteri micufe, zhcet pe un pat de ierburi

uscate, un birbat cu barbi clrunti, gemflnd

incetiqor" Azizos ingenunche repede lffngi omul

72

-)r--J

1at.)

mistuit de febri gi se apuci sil-l maseze aqa cum ilinvifaseri bitrinii. tUAinite i se migcau repede'

,.prO. alungind boala din corpul bflrbatului' Apoi'

,.our. de la brflu sicule{ul cu ierburi de leac' care

nu-l pirlsea niciodati qi ficu din ele o fierturi

aromat5 din care ii didu si bea cu inghi{ituri mici'

Ursul mormiia blf,nd, privindu-l cu in{elegere' Se

scurseseri cfiteva ore bune pffni cf,nd birbatul

deschise ochii.Azizos ofti uqurat: trecuse primejdia focului'

-iii -ofto*.r., fliciule! Firi tine' cine Etie'

m-a$ fl prnpndit! Dar de unde eEti? Pe aici' pe la

mine, rareori a urcat cineva'-Eu sunt Azizos, frul pistorului Darzos' Noi

locuim jos, in Vale. Acolo ne pasc turmele' acolo

-Nu, gopti Azizos, tulburat... Niciodati, mai

rosti e[ moale, cici o amefeali ciudat5 il cuprinsese.

O amintire i se zbfltea in suflet' ca o pirere 9i ildurea ci nu o Poate aduce la lumini.

Zoga, il pe subapucl o

prlvl

sunt s[laqurile noastre'Daci nu mi aducea ursul, nici eu n-a; {i ajuns

si urce aici lamine mi cheami

sp16ncene, apol,b5rdifi pi o bucati de lemn,punffndu-se Pe cioPlit.

Azizos privea fermecat.MAinile lui Zoga Pireauvrijite: mingiiau cu daltalemnul gi duP[ fiecaremingfiiere lemnul devenea

altceva. Incetul cu incetul,lucrul se desivirgi $ inmiinile cioplitorului aPiru o

icoani.Fliciut ingenunche lf,ngi

ea. Zoga ii intinse o altibucati de lemn Pi-l indemni:

-Hai, incearci, si vedem ce Pofi!Azizos igi simfi palmele transpirind de emo{ie!

lfroboane de sudoare iiperlari fruntea cffnd atinse

rlalta. Dar ce ciudat! In clipa in care incepu sIlucreze, aga cum vizuse la cioplitor, i se piru ci ili:rduce aminte... iqi aduce aminte... Doamne! De ce

75

prin aceste locuri.-Pufini oameni se-ncumetl

Stffnca Dorului, e-adevirat! Pe

Zoga, cioPlitorul de icoane'- -Un cioplitor? Un cioplitor de icoane? se miri

biiatul.-Da, nu ai vizut niciodat[ cum se ciopleqte

lemnul? Cum capiti formi, msngfriat de dalti?

74

nu poate da deoparte vilul acesta care il opreqte si

oti"ge taina ce-iplinge in suflet? Mfrinile i-o luari

inaiite. Ciopleau cu dibicie, miiestre' de parci

dintotdeauna numai asta ficuseri'Zoga il privea uluit' Chipul dlltuit de biiat

plrea .inotat din ceruri' Nicic6nd nu mai vizuse

cioplitorul un asemenea chip ingeresc' Nici-o icoanlgcutl de el, nu avea o asemenea strilucire ca

aceasta, care plrea mai degrabi fdcuti din lumini'-lcoana ta, Azizos, intrece in frumusefe toate

icoanele din Palatul Cerbului!'lJ Cetbului instelal? strigi biiatul' L-ai vizut

pe Cerb?-Eu ii cioplesc icoanele cu care igi impodobe;te

palatul, spuse Zoga.' -Deci Cerbul existi! qopti fliclul' in timp ce

ochii i se umeziri cu lacrimi'-Cum si nu existe? Doar Cerbul este sufletul

neamului Omenesc! De aceea este atfft de mffndru 9i

de putemic' De vrei si-l vezi, ifi voi ltltl locul in

""r* obipnuieqte ca sI vin[ din cind in cind'

Dlruiepte-i icoana pe car€ ai cioplit-o $i el i{i va

indeplini o dorin{i. Pofi si-i ceri bognfii pi palate"'

Sau poate, o Criiasl de sofie"' Cerbul i{i poate da

iio.t.f. firi bitrflnefe qi via{i firi de moarte' se

spune..'76

Azizos fremita de emofie. O si vadi Cerbul! Osi-i poati vorbi! BitrAnii lui igi pierduseri demultsperanfa cI Cerbul va mai cobori citre ei, si leasculte pisurile, sI le creasci puterile.

$i iati ci el va puteasi-l roage... Oare ce artrebui si-l roage pe Cerb?Azizos igi intoarse privireacitre inima lui, pentru cinumai a?t Inima, ptia ce

era de folos si ceari.-Cere-i PaloSul Strd-

bunilor, susuri glasulgingag al Inimii. Palogulvrijit! Acela care il are, nupoate fi invins de nici-un

vrljmag, oricfft de intunecat ar fi el.

Slujegte-fi neamul, Azizos, cflnta fnima, nu ter{ffndi la tine!

Fliciul lui in mffini icoana gi se l6si purtat de'/,oga citre locul in care, acesta spunea

^c[ va veni

(lerbul. Era frumos gi tainic locul acela. lnconjuratrle brazi bitrini, incircafi cu cetini aromati, cui:rrba moale, mitisoasio verde. Miresme ame{itoarescirldau vizduhul, in timp ce ricoarea unui izvorlirnpede ca un cristal i{i mf,ngfiia papii.

11II

Zoga il lisi pe biiat singur s[ a;tepte venrrea

Cerbuhii. Soarele incepuse si coboare' iar inserarea

se furiga ticut[ prin hi{iguri' Deodati' aerul i9i

schimbi culoarea. ceva viu 9i luminos il umplea,

hrinindu-l,intimpceopaceinfiniticuprinsetotul'ca intr-o imbrlfigare.

Din depirtiri nebinuite, se auzi un tropot

dulce. asemeni ropotului de ap[ 9i nu dupi multi

vreme' apiru qi Cerbul'Era... Cum si vi spun eu c[ era' cflnd p$ni qi

cuvintele se sfiau in fafa mfirefiei lui' Era aidoma

cum il visau bitrf,nii pistori' Mffndru' cu coarne

instelate, cu blana catifelati ca o petali de fl.oare'

acoperiti toati cu pulbere de- aur qi pietre prefioase'

tn-'t orrt", mai mandri decit orice inchipuire

omeneasci, o nestemati uriagi ii scflnteia in mii de

ape.De c0te ori Cerbul atingea pimflntul cu copita'

se auzea un sunet atfft de dulcen atflt de mf,ngiietor

incat sufletul oricui il asculta, se vindeca pe loco de

orice rani, gtiuti sau neqtiuti'C0nd Cerbul il cerceti cu ochii' Azizos' simfi

ci o putere firi margini il cuprinde qi-i toarni-n

trup tirie.F[risirosteascluncuvf,nt,fliciutaqezila

picioarele Cerbului, icoana'

78

$i tot in acel timpo cerul inflori cu mii de stele

;i luceferi, iar vizduhul intreg tresiri, atunci cf,ndse auzj glasul Cerbului.

-I{i mulfumesc, Azizos, fiu alpistorului Darzos, penfru darulmflinilor tale...

-Mi cunopti? ingiimi uluit,fliciul.

-Te gtiu de cf,nd ciopleaiLumina gi mai demult chiar. Iti gtiu ziua de mffine gi

cele care vor urma... Ai dreptul la indeplinirea uneidorinfe, oricare vrei... Cere-mi un singur lucru pi

acela va fi al tiu...FirI si ii pitrundi in{elesul cuvintelor rostite,

Azizos spuse-n poapti:-Ai vrea si-mi dai PaloSul Strdbunilor?-Bine ai ales, fiule de plstor! Al t5u si fie gi nu

ruita: harul cel de pre$ al Palogului, nu in tiip sti, ciin lubire...

$i pinn cffnd ultima silabl a celui din urmieuvint se stinse, Cerbul dispiru, a$a cum disparehobul de roui slrutat de Soare, intr-o clipi.

Azizos ar fi putut spune ci totul nu a fost decitr pirere, un vis frumos, dacl la picioarele lui nu arli strilucit Paloqul dorit.

Cind se intoarse la stAni, povestea lui trecu

din guri in guri 9i dupi ce se minunari 9i se

bucurarl cu tofii de darul Cerbului, via{a incepu sIcurgi pentru fliciu, la fel ca pAni-atunci.

Ba parc[ nu chiar la fel!Pleca gi-acum cu turmele de mioare Ia piscut'

tiif5suia gi-acum cu florile din vale sau cu izvoarele

ce murmurau sub stinci, dar tot rnai mult ii pliceasi ciopleasci icoane cu chip lmpirltesc, aqa cum ilinvifase Zoga, cioplitorul. Icoanele lui impodobeau

casele pistorilor pi pf,n[ hit, departeo peste noulsate se dusese faima miiestriei sale-

-Nu-{i fie de deochi, biiete! se minuna bitr0nulDarzos. De unde pini unde atita meptequg inmAinile tale? Apoi, se vede treaba ci e adevirat ci-ios de zeu, mai rostea el in qoapti, sfiindu-se parcide acest gind indrizne!.

$i ochii i se umezeav de lacrimi cflnd priveau

bri{ara din flori de cfimp, de la mina biiatului'Azizos insi, nu avea vreme si-;i puni

intrebiri. Se bucura ci poate dirui un strop de

lumini oamenilor prin lucrul miinilor sale, printr-un cuvint de infelegere sau un zimbet prietenos' Se

bucura s5-mpirtIgeasc5 darurile primite, cu orice

fiin{n pe care o intfllnea in cale'

ll mai incerca pi acuma dorul ascuns in iniml,setea aceea de ceva pe care nu putea sI-ldeslugeasci, Mai ales atunci c6nd cerul inflorea custele, asemeni unui cireg in primivar5. Athta doarci de la o vreme, i se pirea ci alinarea ii este peaproape, Tot inima, care-l durea de dor, ii poptea intaini cI ziua aceea nu-i departe,

De la o vreme ii plicea fliciului si-gi poarte oile la Stffnca Salamandrelor, ostinci neagrl pe care obiqnuiau si vinipi si se risfefe la soare salamandrestropite cu smaralde, cu topaze, cuiacynte sclipitoare, $i-n timp ce mioarelepigteau iarba grasi qi parfumatd, Azizosasculta poveqtile pe care salamandrele qi

lc spuneau una alteia. Poveqti adeyirate, din lumeafrrr cu zine gi spiridugi. Aga aflI biiatul cI undeva,rlincolo de Valea Cerbului fnstelat, s-ar aflaimpdrdlitr Lupului Alb,impilrifie a Picii gi a lubirii,in care cel care-i vrednic ca si intre. cunoasterlcslvirgirea.

$i tot acolo, povesfise o salamandri aurie, ar fir rnit din lumea stelelor o fati! O fath frumoasi caurr cAntec, pe care Lupul o invafi Legear legea carett lhce liber qi nemuritor!

I

8081

Cind auzise despre fatil, inima lui Azizos,tresirise tulburati gi de atunci, dorinfa de-a vedeamicar o clipfl fata,ii ripi linigtea nop{ilor.

Cffndva".. Cindva... visa biiatul, cu ochiideschigi, va fi vrednic si intre in impdrdlia LupuluiAIb Si si cunoasci fata, veniti din lumea aceea'

fermecati, a stelelor... Cindva...Nici nu binuia fliciul cit de-aproape era ziaa

aceea, hotiriti inci de la nagterea lui, si se

intffmple.Aga cum nici Amena, nu blnuia cif de aproape

este de cel de care se pierduse cfind era abia o fetit[neimplinitS...!

IMPARATIALUPULUI ALB

I

8382

r \ -/t, l\I l,r tit+, l!

J ,)' .:'{-: /.'rt+ti,*-. , \

.,.., )/*,r'Z-ll{,'ti ll I

i l;/'t' t

'\ ".

i,,-irr':e,-

---ftD:t rffnca pe care se gisea Amena,

domina piscurile din jur. Catn deosebire era intre

{ara Marii Regine, cu iarbi mitisoasi, cu riurirlespletite printre rid[cinile brazilor' cu pidurileimpodobite cu zine gi cintec de plsirio cu zborulcolorat al miilor de fluturi, care ifi incintau ochii 9iimpirifia in care o lisaseri vulturii.

Cfit cuprindeai cu privirea, jur imprejuro intr-ohori amefitoare, numai munfi, munfi nesupu9i decfittlepirtirilor. Respirafia lor ampli' ifi strecura intrup putere gi tirie. Simfeai, respirAnd aerul acelorinll{imi ci tu insufi devii o parte a mire{iei lor.

Sim{eai ci acolo ifi sunt r[dicinile gi ci po{i

sorbi liber din Izvorul viefii, iar inima incepea si-fivibreze ca o struni de argint.

Amena privea, privea cu nesaf' umplflndu-pisufletul cu acel ceva pe care inci nu-l putea defini,rlar care era mai presus de frumusefe pi for{i, cicit. ra expresia perfecti a armoniei, pe care numai un

1r:rmint sfhnt o putea rodi.Abia atunci, cfind respirafia ei deveni asemeni

rrrrui zbor de goim, abia atunci igi didu seama ci nu

tr{

8584

€ste singur[. in fa[a €i, la fel de mfindru ca gi

pir.urit.- din jur, stitea, privind-o cu blAnde{e' un

il;;, bhna utne, strllucitoare' Nirile lupului' fine

ii'por"tnice, frem[tau uqor' iscind spirale de

iumioi la fiecare resPira{ie'

'LuPul Atb! tresilri fata'

-Bine.aivenitlanoi,Amenalseauziglasul

Suso pe care o cinti legendele. Ise spun€ a$a Pentru ci este

neintinati ca qi inilfimile pe care

le vezi... I se spune ImPdrd1iu

pentru cI din truPul ei s-a niscutizvorul alb gi luminos al lubirii'cu care este alsPtat intreg neamul

omenesc... $i ea este Leagdnul

Pdmfrntului, Pentru ci este Pururiniscitoare... niscitoare de pace... de frumuse{e"'de bucurie.,.

Ca si te accepte, va trebui si dovedegti ci epti

vrednici si schimbi cumpina vie{ii tale... Atunci

cind va veni timpul, eu insumi ifi voi deschide

Poarta care ascunde drumul citre stele'

Dar pentru asta va trebui s[ invefi si te joci cu

tainele acestui Pimint pi s5-t convingi pe Cerb si-firlea Cheile Curcubeului...

-Cheile Curcubeului, ai spus' Lupule Atb?(lheile celor gapte imP6rifii?

-Da, Amenal $tiai desPre ele?

-De la el, qoPti Amenu,. De la Ain,t'ioplit din cAntecul inimii lui...

-Ei bine, fati frumoasl, o si-lcioplitorul de stele! Apa cum izvorul

Lupului Alb.Iar fetei i se Piru c6 intreg finutul acela

impirltesc ii vorbeqte'-Vulturii-soti ai Marii Regine' mi-au povestit

despre tine qi despre dorul tlu"' Vezi' Amenu' [ara

care se intinde' sub privirea ta' este o [arh

binecuvfintati cu toate harurile cerepti; cici ea s-a

niscut din impreunarea Luminii cu P[m0ntul pe

care il calci... Oamenii ei sunt pistritorii- tainelor

lumii 9i tot ei sunt ursitorii seminfiilor car€

alcituiesc omenirea"'Copiii acestei !iri, pe

-care unii o numesc

i*paiiin, allii Leagdnul Pdmdntului' se nasc

Cifiuze. Ei qtiu s[ poarte sufletele insetate citre

Ffintina .,, npe Vie iio care liqneEte nemurirea' Ei

gtiu si umble f* pottt" Fulgerului' a;a cum mergi

pe oricar. pot*lce de munte' Aceasta este lara de

cel care m-a

giseqti pe

nu poate fi

86

il

despirfit de apa pe care-o diruie lumii, tot aga nu

pot fi despirfifi cei care se iubesc...

Cindva, vei trii bucuria regisirii!Ochii fetei se umpluri de lacrimi 9i brafele ei

inlinfuiri g0tul Lupului Alb. Acesta o lisi un timpsi se linigteasci, aPoi o lui cu el'

$i iarigi incePuri zilele sInorilor juciugi, aducfind cu ele opentru copil5.

treacio asemeninoui invitituri

intii ai sise macini

-Amena, ii sPusese LuPul Alb, maistai la Moara TimPutui, acolo unde

clipele ca niqte boabe de griu.$i fata ucenici la Bitrinul Morar, invifflnd cu

sffrg tainele acestuia.Ajunsese si gtie cum si foloseasci simin{a

timputrui ca aceasta si dea rod bogat, si adune orele

intr-o singuri respir-afie 9i si feasi din ele

vegmintele eternitnfii. invnfa fata cu spor' mfinatide dorul ei, iar Morarului tare ii era dragi! Apa un

ucenic harnic qi ascultitor, nu mai avusese piniatunci.

intr-o sear5, cfind Amena se odihnea privind

stelele, lfingi ea aplru Lupul Alb. Fata il privi cu

bucurie. Luput se aqezi lffngi ea, rimf,nf,nd ticut obuni bucati de vreme. Amena se cuibiri l6ng5 lup,

lisandu-se mingiiat5 de cSldura lui. Pierduti intr-o

88

)

89

I

lume at6t de diferiti de cea din care venea qi totupi

atit de frumoasi, simfea nevoia unui prieten' Lupul o

in{elese qi o mingiie cu Privirea.-Amena, spuse €1, se apropie clipa cind va

trebui si pleci de la Moara Timpului'Legea acestui loc ifi dI dreptul la implinirea

unei dorin{e. Morarul ifi Ya oferi bogn{ii"'

frumusefe... putere.-' Tu si nu te opreqti la aceste

lucruri trecitoare, dupi care tfinjesc negtiutorii'

Cere-imoraruluiscutulFermecultCelcareilare, va fi mereu aplrat de duhuri, de amigiri' de

bezne necunoscute...Rostind acestea, Lupul dispflru la fel de

neagteptat, aga cum venise.- gi intr-adevir intr-o buni zi, Biltrinul Morar'

o chemh la el.

-Fata mea' curajoas[, tot ce puteam sI te invi{aici, te-am invifat. Ai aflat c[ timpul poate fi strunit

de cel infelept. Cil o singuri clipi poate dcveni

irnensitate pentru cel care Etie, iar o mie de ani sunt

doar o bitaie de inimi a Universului'De-acum egti liberi si pleci oriunde doreqti'

Daci ai sI vrei si r[mAi la noi, ne-am bucura cu

to{ii, cici tare te-am indrigit.Dac[ nu, obiceiul acestui loc if dn dreptul si

alegi un dar.

90

Cere-mi ce ifi poftegte inima: aur, nestemate...?Putere...? Te-ascult!

-ifi mulfumesc, Moraruleo pentru iubirea cucare m-ai invi{at tainele timpului! Dar nu-mitloresc nimic din toate acestea. DacI vrei insi si imidai ceva, di-mi, rogu-te, Scutul Fermecatl

-Bine te-a-nvifat, cine te-ainvifat, copili curat5! Scutul insiova trebui si il iei singuri gi nu e

ugor. El este phzit de cei doi colfi depiatri care sprijini cerul in falaMorii mele pi ciruia tofi le spun,

Collii Morarului. Mul{i au incercat sI-l ia, dar aupierit sfirfimafi de puterea Colfilor, care nu se

opresc niciodati. O singuri secundi ifi esteingiduiti, ca si te strecori qi sn-{i iei darul figiduit.

Amena privii col{ii de piatri, inalfi gi ascufifi,eare, ipi izbeau capetele firi odihni, dar nu se

sperie. Fata invi{ase multe taine. $tia siincremeneasci clipao si supuni n'ffcnirea timpuluil:iri si schimbe armonia lumii.

Mfina ei decupi aerul, fulgerfindu-l sprerrcmigcare.

Cei doi Colfi de piatrl, se oprirl, lisffndprivirea si pitrundi in spa{iul pe care-l apirau cu;rtita strisnicie.

9l

Acolo, pe un tip;an cu iarba mltisoasi'scinteia in bitaia Soarelui, Scutul Fermecat'

Amenail ridici firi teamn qi-l strffnse la piept'

un sunet de cristal se ingurubi in aer 9i fata se trezipurtati prin vizduhul albastru, peste virfuriascufite Ot st0nci, pini ajunse in fa[a unui

Porumbel uriago de Piatri.-Eqti agtePtati,, Amena, de

auzifata, glasul LuPului AIb.desficuo scari

-Binele, mai spuneau ei, se afli sidit in fiecarefiinfn. Trebuie numai si-l lapi s[ dea roade gi si-limparfi cu ceilalfi, aga cum izvorul imparte tuturorapa curati.

!!

$i tot atunci, Porumbelul de piatri se

in doui, lisffnd si se vadi in interiorul lui'de malachit verde, incolilciti ca un $arpe'

Cu pasul hotirit, Amena cobori treptele, p6ni

ajunse intr-o sali rotundi, unde, in jurul unei mese'

,iit."u aEeza{i, doisprezece bitrf,ni, imbrica{i cu

vepminte albe, tivite cu aur. Aveau plete lungi, albe,

gi o privire cumpinitoare, care citea in tine ca intr-o

carte.Acolo, in adf,ncul

Porumbelo fata Primiinvi{5turfi care modelacinteco spre libertate.

-fine minte, Amena, o invi{autfi pierzi niciodati libertatea! $i nu

doar cel care face binele.

Sfatul Bitr6nilor'

muntelui, strijuit de

o altl invifitur5. O

sufletul gi-l inilfa ca un

bitrf;nii, si nuuita, ci e liber,

Amenu lua aminte laspusele lor, dar pe misurl ce

invifa, plrea ci abia este lainceputul cunoaqterii, de

parci ar fi alergat spre o zrrecare nu se lisa prinsi nicicurn.

Din ce

gfindul ei ilAtb:

-Cf,nd voi fi vrednici s[fin in mfinI Cheile Curcu- \

beului? Cind imi vei deschidePoartu care duce citre stele?

-Curf,nd, Amena cu-rind... Yenea rdspunsul dinnevizut.

$i Amens continua si invefe gi si aleagi:rdevirul din neadevir.

Odatl, bltrflnii o duseseri la Baba Mare,rlesferecitoarea de farmece. Vestea despre puterileei se dusese peste miri qi peste {iri. Veneau la ea de

pretutindeni, cei care ciutau leac pentru sufletul

in ce mai des,

intreba pe Lupul

9392

F

lor, cici Baba Mare era singura care gtia

Descdntecul de Lumind, cu care se dezlega orice

vraj5.- -tn lumea in care te afli, Amena, ii spuse Baba

Mare cu blflnde{e, umbra tnsofepte lumina, noaptea

se ptimbi in urma zilei, noroiul triieqte ca sihrlneasci floarea.

Lumea aceasta inci nu este terminati' ci ea

este o continui devenire.Deaceeatrebuiesiinvefisielibereziceeste

curat din capcana care intineazi, si redai zborul

pisirii inl[n{uite gi si dezlegi ce-i legat'

Pufini cunosc taina Babei Mari, mai adiugi ea'

privind-o pitrunzltor. Nu am incredinfat-o dec6t

cetor vrednici. Privegte cu bigare de seami 9i furl-rni taina, cici numai furati are putere'

Descffntecul pe care o si-l auzio poarti in el un

dar ceresc: schimbi fala lucrurilor. EI folosegte

for{a vicleani a Riului 9i o intoarce citre Bine'

Din otrava gindului pizmag poate face un leac

de alinare. $i tot cu el, orice leglturl intunecati se

preface intr-o clipi, in libertate'Zicind acestea, Baba Mare privi citre Risirit

qi se plec[ pAn[ la PimAnt. Apoi se intoarse spre

Apus, citre Mriazil-Z| citre Miazi-Noapte Pi de

fiecare datfi ficu o pleciciune, spunflnd incetipor:

94

Pace celor patru Zdri...Pace cdtre depdrtdri...Pace-n minte Si-n cuvfrnt...Puce-n Cer Si pe Pdmdnt.,

Apoi lui o cofi cu api sfinfiti, aprinse o

candeli gi cu miinile ridicate, murmuri incontinuare:

Pe tine, te chem, Sord de lapte,Steu Cdlduzd pe Caleu de noapteLumind care izvordsti din Lumind,Iu de la mine haina de tind!Pe tine, ingu, al Apei, curutTe chem sd dezlegi ce-i legatSe desfereci blestemul venitprin cuvfrntsau prin gfrndprin mfrnieprin urdprin sffAmb jurdmfrnt,

$i pe tine, Inger al Focului Viu.Te chemimpreund cu cei care $tiu,$tiu sd transforme urgia-n noroc,Magia ce& neagrd s-o spele cu Foc.

Baba Mare mingffie cu palmele cilduracandelei aprinse, le cufundi in apa sfinfiti, dupi

q5

care le plimbfl de-a lungul corpului' din cre$tet

pini la titpi 9i continui si murmure:' Foce(i-mi acum din Foc, scdlddtoare

SPdla(i-mi truJia Si tot ce md doare'

Schimbuli'mi urdtul tn zbor cdtre stele'

Desprintleli-mi viulu din vrdiile rele"'

Luali-mi urgiudin moulele caPuluidin roiuniimea obruzul uidin suzul urechilordin luminu ochilordin Puterea mfrinilor,din carne,din os,

Si din truP tn ios"'Lua(i- o Ei transformali'o'intr-un bob de roud,

tntr'o lund noud,

tn surfrs defloare,tn razd de soare"'Iar Pe mine, CoPil al Cerului Sffrnt'

Ndscut, nu fdcut, din CuvAil'Ldsali'md luminat

Si curutCu sufletul vesel,

tmPdcat.

96

Cu Putere de viald,

Cu zAmbet Pe fald,Cu Soartd bogatd

Si tmbelsugatd.D drui1i-ntd cu B undtate,

Cu Frumuse{e'Cu Sdndtate'Cu sete de Soare,

Cu dor de-ndllare'"'Face(i-md sd cresc

cil un Prunc ceresc,

sd cresc tn virtute,

Si tn haruri multe,sd rdmhn mereulfrngd Dumnezeu,Ca Si Fiul Sdu..'Ca $i Fiul Sdu...

Ei pi uite-aqa, zilele continuau si treaci' 8$?

cum trec pisirile pe Cer, t[cute qi senine, in timp ce

Amena descifra iattO pe rffnd, tainele Impdrdliei

Lupului Alb.O intfimPlare insi,

intffmplare care avea sd

Portii mult visate.

risturni ordinea zilelor, o

o aduci Pe Ameno in fala

97

W

tntr-o dimineafio cfind fata ieqise si intfimpine

risiritul Sour.tui pi tt gdndea ci' poate' Lugul a

uitat-o, il auzi pt u*tttu, Iht-end.-o. din *f{?:l ",Glasul LuPului era tflnguitor qi

poate de aceea inima feteijnceP*u si

bati ca un roPot de grindini' Intr-

un suflet, Amena, alerg[ sPre stinciunde se intilnise Prima oar[ cu

" i'1rr LuPul' Ce vizu acolo' sust o

cutremuri' CAi'cuprindeai . tt . olh-t] ,"?:.:'::

ffi#il';' r*ie*fi"Ltt zbuciumate' luptfindu-se

cu balauri de neguri, cu $erpr.cu solzi de p[curi'

care incercau te-iuttiuscfl cu miile' frumusefea firiasemfinare a firii'

'Amenarstrigi LuPul!O groazniti ""norocire

s-a abitut peste noi!

Azi-noapte, cf,nJ se niqtea Anul cel Nou' cind cu

tofii sirbitoream speranfa unui nou inceput' cind

prima zi a Primiverii se pregitea :[ -oTpl* cu

!iti"t.r albi pimfintul' paznicii de la hotare au

adormit. , 14^^r:^-'*"'iur'intunecatul, care pAndea demult o clipi ca

aceasta, u olnliii cu nilucile lui' sperflnd s[ poat[

fon* mina Pe Puterea f,irii'Ne-a p,'n' nepregitifi"' 9i nu ptiu care va fi

soarta bitlliei' De aceea te-am chemat' Vreau si-fi

98

deschid Poartu, a$a cum {i-am promis, ca si te pofi

intoarce in lumea tan a stelelor nemuritoare"'S5 nu ui{i niciodati ce-ai invi{at la noi!

Plmintul este oglinda Cerului' Legea e aceeaqio

oriunde te-ai afla... si ne gribim insi! cici dupi ce

vei trece, voi inchide Pourta. Pentru totdeauna! ovoi inchide pentru ca ho{ii de Soare si nu poati

urca in cer. sufletele pimantenilor nu vor mai gisi

niciodati drumul care duce citre inma TatiluiCeresc...

Amena tres[ri. Clipa, clipa pe care o visase ani

de-a rffndul, clipa intoarcerii la Ain, cioplitorul de

stele, sosise... Dar ce ciudat? De ce nu sim{ea nici-o

bucurie? De ce nu aleargi, fericit5, dupi Lup, ca

sI-i deschidil Poarta? Fata i$i intoarse capul cltreimpdrdlio Lupului Alb, peste care se ab[tuse urgia'

indrigise aceasti !ari, care-o crescuse cu

ribdare qi iubire... O indrigise pentru ci era

m$ndri gi curat[, pentru ci oamenii ei erau buni 9i

luminogi! ii indrigise frumusefea munfilor' a

pidurilor, limpezimea apelor, zborul pisirilor qi

cintecul lor. Dar mai ales, o indragise pentru citIusese de incercatl. Pentru c6te suferin{e qi umilin{e

indurase de-alungul vremurilor de la cei care iirivneau bog5{ia. Lupul ii spusese ci de fapt, rareoril'ara aceasta, sori cu Soarele. avusese o clipi de

rilgaz ca s[-gi creasci pruncii' si-;i semene

.aiopiif., s5-9i culeagi recoltele' Geloqi pe mlrefia

"i, iisiaillnaiiincercaseri mereu si o supuni'--' bar fura ieqea mereu biruitoare' CIci marea

.i to4e stitea in bunitatea ei nesf6rqiti' in iubirea

cu care imbrifiga totul qi o ficea si renasci de

frecare dati, mai frumoasi"'

$i acum, iati." tntunericul e gata si o supuni

qi s-o inrobeas ch' Amena igi ridici privirea citre

albastrul cerului. Acolo, in imensitatea acestuia'

prinsi in hora stelelorn era Steaua lui Ain' cel care o

cioptise din cfintecul inimii lui'Acolo cunoscuse fericirea de a fi ocrotiti 9i

iubit6, acolo era patria ei"' Privirea Amenei se

intunecd a$a cum cerul se intuneci inaintea

furtunii.-Opreqte -te Lupute Albl.Nu pot pleca acum'

cfind voi aveli nevoie de ajutor! Rlmffn Ei lupt

impreunl cu tine, pflnl vom- birui! De la voi am

invS{at si "u utttpt infrfingerea! Sn schimb

curnPina Sorfii!LuPul o Privi cu admirafie'

i*?ier"iu p" t"" o primise fata' didea roade

bune. Amena ti*"t"* in mijlocul lor' mAndri 9i

neclintiti.

c*':t

101t00

lq

-S-ar putea si nu biruim qi atunci vei rimAne

pentru totdeauna pe Pimint, 9 ispiti el'

' -Snone-mi ce trebuie si fac ca sI invingem! iiceru Amena, hotilritil'

-Bine, fata mea viteazil, ifi voi spune' Ar mai fio scipare. Priveqte colo ios, la poalele acestui

munte. Vezi Valea aceea largi, insorit[? Acolo e o

ria*e. ii spun. Stfinca Salamandrelor' De obicei'

acolo, in jurul stffncii, iqi paqte oile' Azizos' fiul

pistorului Durro.. Azizos a primit cfindva' in dar'

iialogul Stribunilor. Cel care are Palopul, greu

poate fi invins in lupti dreaptl' nv y.Aleargi jos, in vale, gise;te-l pe fl[ciu qi

roagi-l sI ne-ajute!Ca o sigeati {fl;niti din arcn a$a Porni fata

dupl ajutor.in urma €i,

gfinditor. Amena,

intilneasci, Soarta.

Lupul r[mase s-o Priveascialerga, firi si qtie, si-Pi ROUA INGERILOR

103t02

Ba, j

'\r a v6ntul ce mAni furtuna din urmi,aga alerga fata si aduci ajutor Tirii care o ocrotise

9i ii diruise tainele ei... Ca o ciuti fugiriti de haiti,aqa zbura parc5, Amena, abia atingflnd eu tilpile,col{ii stflncilor care-i ieqeau in cale... Trebuia si-lgiseascl pe fiul pistorului Darzos! O, de l-ar gisi!Lupul Alb ii spusese doar ci ipi paqte mioarele lfrngiSt0nca Salamandrelor. Dar daci nu-i acolo? Daci...

Amena se opri, abia respirfind din cauza fugii.in fafa ei, Stfinca Salamandrelor igi usca muqchiulverde in cildura soarelui de vari.

Citeva salamandre aurii se risipiri, speriate de

apropierea fetei.in jurul st$ncii, presirate ca florile pe pajigte,

pipteau mioare albe, pizite de un cffine lIfos.Amena privi roati in jur. Unde era oare Azizos? Unfir de melodie catifelati pi mflngflietoare, o atrasespre intrarea unei grote. Acoloo fata zilri un foc

aprins, ale clrei fliciri juciuge aruncau umbrealbistrui pe perefii ugor umezi{i. LAngi foc,rezemat de o piatri, un fliciu c6nta din fluier.

104105

Wib

Privirea lui Pirea adincitiundeva, deParte de Parci ut Tvrut si desluqeasc[ o tatna

cuprinsi in nev[zut' Simfind

ufiopi.t"u fetei, Azizos, cici el

era, intoarse caPul

Amena se oPri ca fulgerati'

curate, pe acest Pimint iubitor ca o mam6, care-oprimise cu atita bunitate, atunci cffnd nu era decito biati feti{i speriati, cdzutil din lumea stelelor.

Amena simfea cum totul se rotegte in jurul ei,

in timp ce o fericire firi margini ii umplu intreagafiinti.

lnci nu-i venea si creadi ci-l vede pe cioplitor'ci nu era o niluciren o amflgire a dorului 9i a

speranfei ei!Ca si ajungi pini la Ain, trudise sI creasci

$upe tegile Pimffntului gi si invefe tainele Viefii.Invi{ase sI fie puternici qi firi preget, invifase sipoarte Lumina in inimi aga cum por{i flacina uneicandele aprinse,

[nv[{ase si fie liberi gi s[ iubeasci Adevlrulmai presus de orice. Cite nu invifase ca si poatlgisi drumul inapoi citre Cerul plin de stele!

Dar ce face Ain in grota aceasta? De ce oprivegte ca gi cum ar vedea-o pentru prima oari?

-Cine egti tu, fati frumoasi ca zorile 9i ce urgiete urmireqte gi-{i inspiimfrnti privirea?

Ochii Amenei se inrourari cu lacrimi' Era cu

putinfi ca Ain si nu o recunoasci?E drept ci intre timp ea crescuse, ci trupul i se

inllfase ca o trestie mlidie, c[ pletele ii unduiau invafuni castanii p6n[ la brfiu. Dar era tot ca, Amena

Inima incepu s6-i bati nebuneqteo de parc-a ar fi

vrut si iasi Oi" pi-pt qi si alerge in brafele celui

care o Privea incremenit''Ainl strigir- sufletul fetei' Ain' eioplitorul de

stele! Abia acum iqi aminti ea ci Berbecul cu linfl

de aur din peqtera lui Ram' ii spusese ci se va

intfflni cu cioptitorul de stele' intr-o vale insoriti'

valea unui Cui in'telat' Ltunci se g0ndise cI valea

fermecati se "fl; undeva' in nesfffr;itul ceruluio

nicidecum aicio Pe Pimint' iat6,

Visase de atfrtea ori aceastl clipin eare I

venise pe neaqteptate! Noaptl de noapteo ani de-a

rfindul, privise"'[f*ft, ciutind-o pe aceea y1{e ' in

" J"priti din inima lui, chemflnd-o la viafi' Noapte

de noapte, ani- de-a rAndul adornnise' sperfrnd ci

odati, intr-o zi, cindv t, Ain o s[ o string[ la pieptul

lui, ca odinioarl, regisind-o":.

$i iatn .e-*l'itt"ea intf,lnirii lor se intimpla

acum' p. ",tt' pX*ao* al florilor qi al izvoarelor

106 r07

feti{a pe care el o cioplise din lumina inimii lui' Era

tot Amena, care nu adormea decflt leg[natI pe

Lr"tof lui sting, cireia el ii-spunea in frecare noufl

zl i' B und-dimineala, soure ! "-Eu sunt Azizos, fiul pistorului Darzos' uazr

Amena ca prin vis, vocea tui Ain' Tu cine eqti? De

unO. vii? o intrebi inci data' fliciul' in timp ce un

farmec necunoscut il cuprinse qi o cildur[ dulce ii

umplu inima.De unde s[ gtie biiatulo ci aqa

incepea cintecul iubirii, c[ inima lui

se indrlgostea fir[ veste de fata

aceea frumoasi, care-l Privea cu

(/4/

* V

.liochi strllucitori.

Amenc iqi aminti de LuPul Alb

care se lupta cu tntunericul' acolo' sus' pe creste'

Nu era timp de intrebiri' lara cea mindrl qi

luminoasin era la mare primejdie"' itt cfrteva

cuvinteo Amenaii spuse biiatului despre pericolul

car€ arnenin{a i-plteti a Lupwlui Atb' rugfindu-l

si-i vinl in ajutor"Firfl sA *ui

'ttu pt g6nduri' fl5ciul luh PaloSal

Strdbunitor qi uitige otitut de Amena' ciltre locul

infruntirii. Acolo, lupta era aprigh' Lupul cel Alb

uUiu ,. mai zfirea din mulfimea nilucilor care se

niqteau de pretutindeni' Paloqul biiatului se privlli

108t09

W'

f.*n'**l{\

ca un trisnet peste cetele du;mane, risipindu-le in

cele patru zilri.Aliturideel,AmenarridicaseScutulFetmecat'

apflrindu'l pe Ain de atacurile migeleqti'

Degeaba se nipusteau dihiniile intunecate, cu

mii de capete ce azv6rleau pucioasi, degeaba se

sileau sl ii doboare, si-i infigoare-n ceafI, si-iimping[ in PrlPistii!-

Era puternic intunecatul! Puternicgi viclean! Dar mai Puternici era

iubirea celor trei Pentru lara cea

neasemuiti!A$a cum luPtau aliturin LuPul,

Amena Si Ain, Pireau ^ fi o singuriridicini a unui neam insetat de pace 9i

armonie.Vrijmagul incepu s[ dea semne de oboseal6"'

{Jna cf,te una, nllucile se topeau in vlzduh, a$a cum

ceafa se topeqte in miezul fierbinte al zilei' Ba mai

-oitt Amena invifase in vremea cind ucenicise

t6ng[ bitrinul Ramtaina sacni a Pflmantului, taina

traisforrnirii Riului in Bine' De atitea ori iivorbise Rum despre aceast[ taini' Cuvintele lui

erau mereu vii in inima fetei;

"...Priveqte, Amena, 9i ia aminte la bunitatea

firi margini a Pim0ntutui... Din tot ce este putred'

110

face un lucru folositor... in adflncul luibinecuvOntat, riul este transformat in sevlhrdnitoare, vreascul in fruct aromat, frunzelecilzute, in for{a care susfine pidurea. Priveqte 9i

invaf[, fetifi coborflti din stele..."Amintindu-gi de invifitura primit5, Amena

zimbi qi se apuci de lucru. Ori de cflte orivrfijmapul se nipustea asupra ei, il preschimba intr-un porumbel alb, gi-l trimitea in lume si poarte

bucuria picii.Daci vizu gi vizu c[ ii scad

puterile gi nu-i poate dovedi in luptf,dreapti, Intunecatul se gindi la un

viclegug. Crezffnd ci for{a celor treile vine de la Soare, se in[lfi 9i se l5{iatfit de mult, incfit reugi s[-i acopere

fa{a luminoasi. Atunci, povestesc bitrini' o beznlrea, smoliti invilui Pimintul gi cumplna bitiliei se

apleci spre intuneric. Trei nopfi cu noapte grea' ca

un picat, trei nopfi cumplite, incercari sizdruncine credinfa PlmAntului in for{a Lurninii.

Frunzigut pldurilor incepuse si pileasc6.

Florile se ofileau insetate de viafi. Rf,urile nu-qi rnaigiseau drumul citre mare... Trei nopfi ce plreaunesff,rgite ca foarnea, Lupul Albimpteuni cu Amens

111

$i Ain, luptari filril si vad6, bijbiind prinintuneric, incercind si-i biruie vrijmipia'

$i nici in ziua de azi nu se Etie cum s-ar fiterminat totulo daei intffmplarea nu ar fi flcut ca invffltoarea luptei, fliclul si izbeasci cu palo;ul

Scutul pe care fata il finea in mina ridicati' Din

izbituri ffipni flacira unui fulger 9i ta lumina ei de o

clip6, biiatul zilribrillara de la mina Amenei'

Brfifara sori geamini cu-a lui! Brifaraimpletitl din flori cereqti! $i-atunci se intfimplirninunea deplini a reglsirii celor doi. Fliclul ipi

aminti! ipi aminti cine este 9i de ce dorise si se

nasci pe pimflnt! tqi aminti de ziua tn care cioplise

feti{a, de clipa in care ii diduse numele de Amena!

igi aminti de ziua in care o pierduse gi-o clutase cu

disperare, riscolind gridinile lngerilor! I'i aminti

de preful pe care-l plitise in schimbul naqterii lui pe

PImfint, ca sI o poati gisi pe feti{n' Cum de nu o

recunoscuse din prima clipi? Chiar daci Amenq de

odinioari crescuse, zambetul ei era acelapi, flr6asernuire cu un altul qi ochii aveau aceeapi

st16lucire!$i tot utanci, Ain igi aminti ci este Fiu al

Cerului gi ci el insu;i poarti in sineo Lumina! $i aqa

cum Amena iSi aflase Lumina in ea, atunci cfind

infruntase Labirintul din lara Negriitio tot aqa

Ain, acum, igi regisi natura sa cereasci pi intreitaForf6 din care era plimidit. In el exista lumina a

mii de sori la un loc Ai in momentul cffnd g6ndiaceastan bezna incepu si se dea la o parte, invinsi.

Amenu Si Ain se priviri cu insetare. O singurisecundi le-a fost de ajuns ca sd se regiseasc5. Se

priveau zAmbind gi secundele deveneau imensitatein jurul lor. Erau impreuni, din nou, impreuni!Din totdeauna fuseseri impreuni! Abia acuminfelegeau ci depirtarean timpul, nimic nu i-ar fiputut desparte, pentru ci amindoi erau acelaqi

cfi ntec, aceeagi respira{ie.Bucuria regisirii le umplea ochii cu iubire, le

mf,ngf,ia mfiinile inlinfuite, fipnea in afara loro

alungind pentru totdeauna nilucile intunericului.-Amenar gopti Ain, ame{it de fericire. $i numele

fetei dansi in aero imbrifiqind zirile.De atita timp te caut!-$i eun Ain, te agtept de at6ta vreme!Se ptergea amintirea lacrimilor virsate de-

alungul anilor, se vindeca sufletul mugcat de dor gi

truda ciutirii se transforma in zflmbet.-Ai trecut gi ultima probi, Amena, se auzi

glasul Lupului Alb, Cel care pune mai presus de

sine, binele tuturoro acela este vrednic si deschidiPosrtacare duce citre adevirata impirifiel

n2 111t t-r

mffngffiatl de soare' in timp ce nirile ii fremitau

ogo.lircffnd spirale argintii la fiecare respirafie'

-Apadar, gAndi Amena, lupta fus-es.e. 1"?: o

probi! O Probi a vredniciei ei!

-O Probi 9i inci o

invifituri, fatil viteazh' PrinfiiNopfii sunt slujitorii Luminii' Ei

apar atunci cfind fiinfa este

pregititi s[ vadi' Ciciintotdeauna acolo unde apare o

Cei doi tineri imbrifigafi, in prima lor

imbr[fiqare de indrigostifi, il priveau pe Lup cu

uimire.Blana acestuia mai albi ca a zilpezilor' scffnteia

Din curmitura munfilor ap6ru... Cerbulinstelat. Nestemata din frunte ii strilucea a$a cummintea noastri de acum nu gi-ar putea inchipui. Decfite ori copitele-i atingeau pimffntul, tApneau in jurmirgiritare gi topaz,e. Iar coamele-i erau grele deluceferi gi stele argintate.

-Sunt sufletul necrmu-lui omenesq spuse el cumffndrie. Impreuni cuLupul Alb, c5liuzimomenirea citre desivAr-gire. Cici omenirea esteinci un prunc care invaflsi creasci, a$a cum tu,Amena, ai crescuto ocrotitide Pimint, ajutati de

fiecare tainl pe care te-ai invrednicit si o atingi.O singurl taini fi-a rimas ascunsi: taina

trecerii prin Pourtu dincolo de care se aflIEternitatea.."

Zichnd acestea, Cerbul bitu cu copita inp5mAnt...

$i ce si vezi? Din rldicina muntelui pe care se

aflau, se ridici spre Cer o coloanl de Lumini,asemeni unui zbor de vultur nizuind spre Soare.

umbr5, existi in mod sigur qi omare lumin6. Leacul se aflI ininima Riului 9i fiecare bitilie te

face mai Puternic'..Amina tgi aminti de ziua cfind se intf,lniser5.

Ca gi atunci, munfii ficeau hori in jur' semefi qi

nesupuqi dec6t depirtirilor' Ca 9i atunci privirea

u*.f*u-r.ildati in mire{ia acelor locuri' la hotarele

clrora strijuia LuPul Alb'Un tropot moale, ca un cintec de leagin' le

mfingfiie auzul.

115114

rI

-Axa Lumilor! strigi Ain, tulburat de mire{iaTainei care se deschidea in fala lor.

-Da, cioplitorule de stele, spuse Lupul. Este

Puntea pe care trec sufletele trezite, insetate de apa

lzvorului dintii... Este Coloana ce-;i sprijinifruntea in tnfinit qi care susfine acoperiqul lumii...

-Iar acestea, adiugi Cerbul sunt cele qapte chei

ale Curcubeului, cu care ve{i deschide pecefile

Por{ii...-Cheile Curcubeului, ;opti, la rindul ei Amena

cu inima tulburati de amintiri.Demult, tare demult, cffnd ea asculta povegti in

brafele lui Ain 9i cind nu era decf,t o feti{n

neqtiutoare, acesta ii promisese ci intr-o zi, cffndva,

vor deschide impreuni, lumile colorate ale

Curcubeului...$i iati ci acum, Cerbul le didea cheile lor"'-Trebuie si qtii, Amena, mai spuse Lupul, ci

Poarts are gapte pece{i, care se deschid cu cele qapte

chei pe care le {ii in mfln5. Iar fiecare pecete

reprezinti un gAnd al Universului, o virtute, fdri de

caie nimeni nu poate atinge impirn{ia cereasc5'

Prima pecete este Ordinea, care menfine

frumuse{ea turnilor... A doua este Voinla, firi de

care nu existi realizare... A treia pecete este

inletepciunen, fvndamentul, pimintul ferm pe care

116

ffi/,*

#***

*rf

117

T

se inal!5 Universul... A patra este virtuteainyetegerii, a cincea , Rdbdarea, iar a gasea este insuqiAdevdrul, unicul scop al devenirii...

Vocea Lupului Albo se tulburi cind vorbi de

cea de a gaptea pecete gi o lacrimi ii alunecl ugordin ochi. Clci cea de a gaptea pecete era Miluirea,Coroana celor puternici, nemirginirea...

Cffnd vei deschide ultima pecete, PizitorulPragului vI va cere cuvAild de lrecere..,

-Si care este acest Cuvint? intrebi sfioasi,Amena,

Lupul o privi cu duiogie-Fata mea buni, ca qi Lumina, el este in tine...Recunoagte-l in adflncul inimii tale... Il por{i in

mingiierea delicati a palmelor... in blffndeteaprivir^ii... in gingipia surflsului...

-Il gtiu, gopti Amena. Cuvintul de trecere este

Iubirea.$i numai ce rosti fata Cuvffntul, ci in jur totul

iSi schimbi infifigarea. Munfii, stfincile, iarba,pflmf,ntul, pireau a se naqte din nou. Zilrile se

limpezeau, oamenii deveneau mai frumoqi, fiarele se

lisau imbtinzite. intunericul descoperea cu uimireci poartl in sine lumina gi o bucurie vasti' care

pirea si nu aibe sfirpit, nici cauzil, o bucurie care

se a$eza ca temelie a tuturor lucrurilor qi fiin{elor'

118

se rlsp$ndea cald, cuprinzind totul, transformindtotul, imbrifigffnd totul.

-Aceasta este forfa lubiriil rosti Cerbul. Cinei-ar putea rezista? Ba este cea care vindec5o

rodeqte, inalfi!Ea este felul Si Cdlduza deopotrivi!

Ain ii surffse Amenei,apropiind-o de pieptul lui. Iubirea lediduse qi lor forfa si agfepte, si se

caute, si se regiseasci. Iubirea iiajutase si spere qi si creadi in ziuaaceasta, care venise ca o Zind buni

pi-i ajutase si se recunoascl.-Merge{i cu bine! le mai strigi Lupul, in timp

ce tinerii deschideau rflnd pe rffnd, pecefile Por{ii,cu cele qapte chei ale Curcubeului.

Cfind ajunseri la ultima pecete, Amena

intoarse capul, privindu-gi pentru ultima oaritnvifitorii.

in utm" lor, impdrdlio Luputui Alb, se intindealuminoasi gi mf,ndri, mfindri ca nici una alta sub

Soare.-f,ara fdrd de Rdu... o botezf, in gf,nd fatu,

zimbind amintirilor.Si nu crede{i ci aici se incheie poveste lui Ain

qi a Arnenei.

119

Mai int6i, trebuie si gti{i ci atunci cffnd auajuns in Cerul impodobit cu rfluri de luceferi, cei deacolo s-au bucurat atit de tare, incfit le-ausirbitorit infoarcerea o mie de zile qi o mie de nopfila gir. Mama Soarelui insiqi, gi-a pirisit Palatul deFoc ca si vin6 la s5rbitoare gi atilta cf,ntec Ai voiebuni a fost atunci, atita strllucire impiriteasci,inc6t, pentru prima oaril, splendoarea adevfrratil aIumilor cerepti s-a putut vedea $i pe Pimdnt.

Ingeriin se spune, au plfins de bucurie, iarlacrimile lor s-au transformat in Roud de Lumind,care a cdzut peste pidurile nesf$rgite, smil{uite cuflori din fara Negriit5, peste semefia munfilorstrijui{i de Lupul Alb, peste valea vrijiti a CerbuluiInstelut.

Se pare ci de aceea finuturile acestea gi-auplstrat neatinse tinere{ea qi frumusetea, de aceea,nimeni gi nimic nu le-au putut qtirbi nici pffni acumindumnezeita infifiEare, oric6t s-au striduit inlScomia lor, atifia pizmuitori. Din cdnd in cfind,

dupi cite o noapte cu lunl plini, argintati, Roua

ingerilor se transformi in nestemate.Oamenii care le culeg devin frumoEi ca Soarele,

iar Pimffntul pe care cad sporeqte in vrednicie 9i

rod.impdrdlia Lupului Alb ca 9i lara Negrditd

existi qi acum. Fiin{ele care locuiesc aici sunt incontinuare, pistritoarele marilor taine.

Oricine poposeqte Pe meleagurileacestea binecuvAntate, se transformi,devine altfel, mai bun, mai infelegitor,capitl forfa celui curat.

$i c6teod atil, Ameno Si Ain se tntorc ,i:

prin Poarta de Lumini, deschizind una ipfln .trOafla Oe lrUmrnar ussclllzallu url'r I t

cflte una cele qapte pecefi ale l--"*:"urCurcubeului. Atunci, se spune cI pomii infloresc cu

ingeri gi Cerbul instelat se-aratI pruncilor,diruindu-le cite o virtute, cflte un har... lar cel mai

vrednic dintre ei, prime;te harul fflri seamin al

ciopliriio harul lui Ain.De aceea, de la o vreme, au inceput si apari

prin acele locuri stele pi luceferi, cascade de lumini,flori nemuritoare...

De nu mi credefi, merge{i pAnn acolo! Acolo

untle munfii fac un arc incremenit din spinirile lor,ocrotind ObdrSia viefii aici, pe PimAnt!

120I7r

Acolo unde, Baba Mare vi poate dezlega de

intuneric, iar un Porumbel de piatri vi va umplecupa inimii cu iubire...

Acolo, ve(i cunon$te tinere(ea fdrdbdtrfrnele gi frumuse(ea fdrd de ffirSit a

Vietii...

UPRINS

FETITA CIOPLITORULUIDE ST8L8..........,. ....,............21

POMUL CU O MIE $I UNADE REGII\E........ "..",.....37

AZTZOS, FIUL PASTORULUI....., .....55

innpAnATIA LUrULUI ALn....... ......83

ROUA iUCnnILOR......... .................103

1i

II

t 1aI i_'l