Tainele ði tr½irea contemplaţiei

Euharistia cuvântului ði tainei

EDITURA MINIED IAŞI - 2003

ISBN 973-9369-14-6

Tainele ði tr½irea contemplaţiei Euharistia

cuvântului ði tainei

Poruncă: „De Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele“

(Ioan, 14, 15)

4

5

BINECUVÂNTĂRI ŞI APRECIERI ALE PREA SFINŢIŢILOR IERARHI AI BISERICII ORTODOXE ROMÂNE LA EDIŢIA ÎNTÂIA

„Am primit1 cu multă bucurie sufletească această „originală psaltire românească“, pe care aţi avut deosebita amabilitate să ne-o dăruiţi. Rugăm pe Bunul Dumnezeu să vă dăruiască ani mulţi, sănătate şi întărire în credinţa strămoşească,

Vă binecuvântăm cu părintească dragoste“ †Teoctist Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

„Fratele Emilian de la Neamţ oferă iubitorilor de poezie sacră, o psaltire românească care este alcătuită din 300 de psalmi. Cartea invită la reflecţie asupra temeiurilor credinţei creştine, asupra unuia din paradoxurile romanităţii răsăritene, persistenţa noastră în zbuciumul şi sublimul spaţiu românesc, creând o cultură şi o literatură originală.

Miracolul statorniciei noastre, mult discutat şi disputat, transpare din aceşti psalmi ai iubirii, ai credinţei, ai slavei, ai rugăciunii, ai laudei, ai preamăririi, ca o ipostază a conştiinţei creştine româneşti, capabilă să perceapă şi să discearnă eternitatea din valurile istoriei noastre. Aşa înţelegm de ce din zbuciumul doinei „secolelor de suferinţă creştină“, n-a răsărit setea de răzbunare de dreptate cruntă, ci puterea jertfei de sine a unui neam, care clădeşte urcuşul său spre desăvârşire prin transfigurarea morţii şi jertfei în cele mai sublime din creaţiile sale lirice, devenind o nuntă şi o Biserică a neamului întemeiate pe sacrificiul de sine. Dar sensul acestei jertfe - poate şi mesajul Legii Iubirii pentru noi - nu constă într-un exod, o fugă în nemurire, ci în învierea neamului nostru prin înflorirea virtuţilor.

1 La ediţia întâi cartea s–a redactat sub titlul Legea Iubirii şi a avut forma de

psalmi pentru a marca apropierea de Sfânta Tradiţie.

6

Binecuvântăm publicarea acestei încercări a fratelui Emilian de a scrie o Psaltire românească inspirându-se oarecum, din veşnica tinereţe a unei poezii antice, din mitologia naţională, din poezia populară, care de-a lungul istoriei a legat între ele generaţiile dăruite cu o veşnică tinereţe duhovnicească.

Legea Iubirii doreşte să fie o psalmodiere a spiritualităţii româneşti. Sperăm să îmbogăţească şi să sensibilizeze sufletele spre mai multă frumuseţe spirituală.“

† Daniel Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei

„Apreciem în mod deosebit aceste lucrări care reprezintă munca şi osteneala dumneavoastră şi suntem convinşi că ele vor fi primite aşa cum se cuvine de către cititori, mai ales de către tineri cărora ele li se adresează.

Mulţumindu-vă încă odată, vă facem cele mai bune urări de sănătate şi fericire şi vă transmitem îndemnul nostru pentru o reeditare a lucrărilor dumneavoastră“.

Cu binecuvântare †Antonie Mitropolitul Ardealului

„Sunt convins că şi noua ediţie a Legii Iubirii va fi un succes deplin, Dumnezeu să vă ajute să oferiţi în continuare contribuţii la îmbogăţirea culturii noastre.

Cu sentimentul de aleasă consideraţie... Rugăm pe Atotputernicul Dumnezeu să vă dăruiască sănătate deplină, viaţă îndelungată şi bogat spor în activitatea ce o desfăşuraţi.“

† Nicolae Mitropolitul Banatului

„Sincere şi calde mulţumiri pentru frumoasele dumneavoastră cărţi şi în special pentru Legea Iubirii...“

Cu preţuire şi binecuvântare † Petru Arhiepiscop, Mitropolit şi Exarh

…„Vă mulţumesc din toată inima… De aceste cărţi vor

7

beneficia profesorii şi elevii Seminarului Teologic din Cluj. Dumnezeu să vă răsplătească…“

…„Omagiul admirativ al lui Valeriu Anania pentru Legea Iubirii…“

… „Cu mulţumiri…“ † Bartolomeu Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi

Clujului

„Aducând felicitări pentru gândul bun, încununat de succes de a pune la îndemâna slujitorilor altarelor Bisericii străbune şi a credincioşilor o Psaltire Românească, ale cărei cuvinte îndeamnă la o autentică trăire creştină, rugăm pe bunul Dumnezeu să vă dăruiască sănătate şi să vă poarte în paza Sa.“

† Timotei Episcopul Ardealului

„Am primit cu multă bucurie lucrarea Legea Iubirii, care într-adevăr constituie o psaltire, plăcută prin modul de versificare şi prin conţinutul atât de bogat, pentru care vă mulţumim.

Remarcăm la această carte şi coperta, e atât de bine realizată, într-un colorit plăcut, care o face accesibilă. Vă felicităm pentru cartea care e rod al ostenelilor dumneavoastră cărturăreşti, fiind menită să se înscrie între lucrările care promovează spiritualitatea românească...

Vă încredinţăm de stima şi preţuirea noastră.“ † Andrei Episcopul Alba Iuliei

8

BINECUVÂNTĂRI ŞI APRECIERI ALE PREA SFINŢIŢILOR IERARHI AI BISERICII ORTODOXE ROMÂNE LA ALTE EDIŢII

„Vă facem cunoscut că la Cabinetul Patriarhal s-a primit scrisoarea şi cartea dăruită de dvs. Prea Fericitului Părinte Teoctist, patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, care vă împărtăşeşte părinteasca binecuvântare“.

„Vă felicit pentru cartea „Teu, Tea, Tion, Tavma“ („Minunea Chipului Dumnezeiesc”). Cursivitatea textului sensibilizează sufletul, curăţă ochiul şi bucură, întru lumină, cititorul. Dumnezeu să vă înmulţească talantul, însoţindu-vă în tot lucrul bun.

† Teofan Mitropolitul Olteniei “Mulţumesc pentru „Psaltirea Preasfintei Treimi“ şi

„Liturghia Preasfintei Treimi“2, carte ce va folosi mult tuturor celor ce se ocupă de cele sfinte.

Dumnezeu să vă binecuvânteze strădaniile.“ † Nicolae Mitropolit al Banatului

„Binecuvântarea Învierii Domnului să coboare peste noi toţi, iar Hristos Cel ce a biruit moartea să ne dăruiască sănătate, pace şi întru toate bună sporire. Mulţumesc pentru valorosul volum „Cina cea de taină“.

† Nicolae Mitropolit al Banatului

„Am primit darul dumneavoastră pe care Prea Sfinţitul Părinte Episcop Nifon l-a primit cu multă bucurie şi vă felicităm pentru această lucrare deosebit de preţioasă.“

2 Notă: Ediţia a doua a Legii Iubirii s–a publicat sub titlurile menţionate în

binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Nicolae.

9

„Arhiepiscopia Tomisului şi Înalt Prea Sfinţitul Arhiepiscop Lucian vă mulţumesc pentru nobilul dumneavoastră dar. Înalt Prea Sfinţia Sa apreciază strădaniile depuse de domnia voastră şi încurajează cultivarea tradiţiilor culturale moştenite de la înaintaşi şi apariţia a noi volume şi publicaţii cu specific ortodox naţional.“

„Aducând mulţumiri pentru primirea valoroaselor Dumneavoastră lucrări trimise cu generozitate, folosesc plăcutul prilej al apropierii Sfintelor Sărbători, pentru a Vă transmite alese urări de sănătate, bucurie, pace şi sporite puteri în activitatea pe care o desfăşuraţi.“

† Timotei Episcop al Aradului

„Am primit cu multă bucurie prima parte a cărţii „Euharistia Cuvântului şi Tainei“ şi am rămas profund impresionat de bogăţia mesajului pe care îl transmite.

Cartea încearcă să desluşească semnificaţia tainică a cuvântului lui Dumnezeu şi ecoul lui în sufletele şi în viaţa noastră de creştini.

Ea redă cu mult spirit critic şi realist înţelesurile adânci ale cuvântului dumnezeiesc al Sfintei Scripturi şi rolul său ziditor în formarea conştiinţelor şi modelarea sufletelor creştineşti.

Apreciind cartea ca pe o contribuţie veritabilă la promovarea misticii şi spiritualităţii ortodoxe şi felicitându-vă pentru strădaniile depuse în elaborarea ei, rugăm pe Bunul Dumnezeu să vă binecuvânteze şi să vă răsplătească ostenelile cărturăreşti cu pace, sănătate, mântuire şi întru toate bună sporire.“

† Eftimie Episcop al Romanului

10

„Vă mulţumesc pentru exemplarul volumul «Pravila poruncilor» ce aţi binevoit să mi-l oferiţi şi vă felicit pentru acest «modest dar“, cum îl numiţi, primit în ajunul marelui praznic al Învierii Domnului.

Vă doresc noi realizări asemănătoare şi rog pe Bunul Dumnezeu să vă dăruiască pace şi bucurii duhovniceşti“.

Cu binecuvântări † Nifon Arhiepiscopul Târgoviştei

„Confirm, cu mulţumiri, primirea cărţii Dvs. Taina tainelor... Doresc, la rândul meu, ca binecuvântarea Tatălui Ceresc să se reverse peste tot ceea ce înfăptuiţi...

† Timotei Episcop al Aradului

11

TAINELE PORUNCILOR

„Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte acela este care Mă iubeşte“

(Ioan 14, 21)

12

Predoslovie

1. Tainele poruncilor este prima parte a cărţii şi expune sistemul poruncilor de mântuire, sfinţire, desăvârşire şi înfiere pentru a-L descoperi pe Domnul Iisus Hristos în poruncile Sale, în trăirea cuvintelor Sfintei Evanghelii care „sunt duh şi sunt viaţă“ (Ioan 6, 63) ca să facem porunca „Rămâneţi întru Mine şi Eu întru voi“ (Ioan 15, 4). Împlinirea poruncilor este condiţia pentru intrarea în viaţa mistică „De Mă iubiţi păziţi poruncile Mele“ (Ioan 14, 15) pentru a ne împărtăşi de Pâinea vieţii: „Eu sunt pâinea vieţii“ (Ioan 6, 35), pentru că „pâinea lui Dumnezeu este cea care se coboară din cer şi care dă viaţă lumii“ (Ioan 6, 33). Neîmplinirea poruncilor îl menţine pe creştin în afara evoluţiei duhovniceşti. Este o viaţă sterilă fără mântuire.

Împlinirea poruncilor este prima etapă a vieţii mistice. Ea nu poate fi confundată cu asceza sau cu dogmele, fiindcă asceza însoţeşte toate cele trei etape ale vieţii mistice. În prima etapă a trăirii poruncilor cu fapta spre a dobândi rugăciunea minţii, avem accentul pus pe asceza trupului. Cea de a doua etapă este a vieţii contemplative, când accentul cade pe asceza cuvântului, pe rugăciunea în duh şi în adevăr. În a treia etapă asceza este concentrată asupra minţii şi a curăţirii inimii, unde prin darul deosebirii duhurilor se duce războiul cu duhurile rele spre a dobândi rugăciunea harică, adică să auzim, aşa cum zice sfântul apostol Pavel, glasul Duhului Sfânt, care cu nespuse suspine pentru noi se roagă: „Duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre, căci noi nu ştim să ne rugăm cum trebuie, ci Însuşi Duhul Se roagă pentru noi cu suspine negrăite“ (Romani 8, 26) şi avem perioada teofaniilor şi epifaniilor.

Sfinţii părinţi distingeau două aspecte ale vieţii duhovniceşti: lucrarea poruncilor şi lucrarea minţii. Perioada lucrării poruncilor era şi ea divizată, pentru că la început prin rugăciunile rostite sau cântate este perioada copilăriei duhovniceşti, pentru ca mai apoi să se treacă la lucrarea rugăciunii minţii în inimă, pe care o numeau hrana duhovnicească cea tare, fiindcă aducea maturitatea sau lucrarea minţii.

Există o deosebire esenţială între mistică şi teologie, de

13

aceea mistica nu poate fi numită teologia vieţii spirituale. Termenul este inadecvat fiindcă şi teologul, care nu este mistic, are viaţă spirituală. Teologia discută teoretic experienţele misticilor, le consemnează, dar teologul de obicei nu are experienţa proprie a trăirilor mistice, fiindcă, dacă ar avea-o, ar arăta-o şi nu ar face unele afirmaţii fără acoperire sau eronate.

Astfel, Toma D’Aquino, în „Summa theologiae“, substituie poruncile lui Dumnezeu, transmise nouă prin Domnul Iisus Hristos, cu silogisme aristotelice. La baza acestei cărţi stă conceptul „omul ca centru al Universului“, concept preluat de la păgâni, din filosofia antică, şi nu „Dumnezeu centru al Universului“ ca la creştini. Acest concept, ca formă subtilă a ereziei lui Arie, a fost pus la baza culturii din Apus şi a generat mişcări ca „Renaşterea“, „Iluminismul“, „Clasicismul“, „Realismul“, care atacau creştinismul, ca şi cartea lui Ernest Renan, „Viaţa lui Iisus“ sau falsele evanghelii ale lui Toma, Iuda şi alţii. Ele au la bază premiza că Domnul Iisus Hristos a fost un om şi nu Fiul lui Dumnezeu, de aceea poate fi substituit de un om „Vicarius fili dei“, de care se pot lepăda, cerând ca iudeii să li se pună un rege în locul lui Dumnezeu: „Latinum rex sacerdotis“. De aceea adevăraţii sfinţi din Roma, Galia, Sicilia au fost scoşi din sinaxare şi calendare şi în locul lor au fost puşi sfinţi făcuţi de oameni, ca în „Dicţionarul Sfinţilor“ de la Oxford. Sfinţii sunt făcuţi şi aleşi de Dumnezeu şi nu de oameni, aşa cum Sfântul Nectarie îi spune părintelui Andrei după ce a avut teofania Maicii Domnului la Athos. De aceea a spune că viaţa mistică începe cu trăirea dogmelor este o eroare gravă, care deschide poarta mistificărilor, aşa cum Toma d’Aquino a deschis poarta ereziilor.

Misticul este cel ce trăieşte de fapt toate etapele vieţii mistice, dar se consideră că cine a ajuns la etapa a doua a vieţii contemplative, a extazelor, este intrat în viaţa mistică, pentru că trăieşte efectiv descoperirea Domnului Iisus Hristos auzind în sine glasul Domnului, care este total diferit de glasul Duhului, care se roagă unit cu duhul nostru. Timbrul glasului Domnului Iisus Hristos este blând, duios, unic, ca o împlinire a versetului: „Oile Mele ascultă de glasul Meu şi Eu le cunosc pe

14

ele şi ele vin după Mine“ (Ioan 10, 27). Auzirea glasului Domnului în biserica inimii este un moment esenţial al vieţii creştine, fiindcă este trăirea versetului, pe care-l rosteşte atunci Domnul, dar şi o împlinire a versetului: „Eu le dau viaţă veşnică şi nu vor pieri în veac şi din mâna Mea nimeni nu le va răpi“ (Ioan 10, 28).

Duhul Sfânt are alt timbru. Uneori acest timbru este al duhului nostru şi de aceea în bibliografia problemei se discută despre rugăciunea minţii în inimă, pentru că mulţi au crezut că este duhul propriu: „Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul; care nu va vorbi de la Sine, ci câte va auzi va vorbi şi cele viitoare vă va vesti“ (Ioan 16, 13).

Semnul prezenţei Duhului Adevărului este darul deosebirii duhurilor, mai rar al proorociei sau al înainte vederii şi nu al glosolatriei - cum cred penticostalii.

2. Tainele poruncilor este unica lucrare, care oferă

cititorului o imagine a sistemului poruncilor mântuirii, sfinţirii, desăvârşirii şi înfierii. Ea are scopul de a-l instrui pe cititor, de a-l determina să mediteze la cuvintele Domnului, fiindcă prin meditaţie se realizează creşterea în viaţa duhovnicească. Dacă cineva citeşte textul Sfintei Evanghelii şi nu-l înţelege bine, corect şi trainic se rătăceşte ca în parabola semănătorului, unde sunt patru situaţii concrete. Prima este sămânţa căzută lângă drum, pe care o mănâncă păsările şi explicaţia Domnului este decisivă. Cel ce nu înţelege Cuvântul lui Dumnezeu cu fapta vine duhul rău şi fură sămânţa Cuvântului din inima lui. A doua situaţie, a sămânţei căzute pe piatră, este a celor împietriţi lăuntric sau bolnavi de nesimţirea cea împietrită, ca efect al vieţii trăite pentru această lume, a celor bogaţi, care cad în apostazie, aşa cum este lumea occidentală. A treia situaţie este a seminţei căzute între spini, explicată de Domnul ca fiind a celor căzuţi în tot felul de griji, în care preocupările pentru viaţa duhovnicească sunt înăbuşite de preocupările pentru servici, existenţă, familie, copii, viaţă agitată, boli, necazuri, ispite. A patra situaţie este a celor ce trăiesc pentru Domnul şi care aduc rod, fiindcă fac poruncile, de aceea rămân în El. Domnul le dă ajutor să înmulţească talanţii sau minele, adică să adune averea cea cerească şi răspunsul cel

15

bun. Pentru aceştia cărţile publicate până acum: Cheia lui

David, Editura Minied, Iaşi, 1993; Psaltirea românească, Editura Logos, Galaţi, 1994; Legea Iubirii, Editura Moldova, Iaşi, 1995; Psaltirea Presfintei Treimi, Editura Moldova, Iaşi, 1998; Cina cea de Taină, Editura Garuda Art, Chişinău, 2001; Maran Atha, Editura Minied, Iaşi, 2002; Teu, Tea, Tion, Tawma, Editura Chemarea, Iaşi, 2002; Euharistia Cuvântului şi tainei, Editura Minied, Iaşi, 2003, Pravila poruncilor, Editura Minied, Iaşi, 2003, Taina tainelor, Editura Minied, Iaşi, 2003 sunt de un real ajutor pentru a parcurge etapele lăuntrice ale vieţii duhovniceşti. Ele sunt o împlinire a făgăduinţei făcută sfântului Pahomie de Domnul Iisus Hristos, că la vremea de pe urmă, când nu vor mai fi duhovnici mistici, se va îngriji să le dea celor ce-L caută rugăciunile şi învăţăturile necesare, care să-i înveţe ce şi cum să ceară cele ale Împărăţiei Cerurilor, iar celelalte li se vor adăuga.

Epoca contemporană, caracterizată prin războaie, catastrofe, revoluţii, mafii, dictaturi, sinagogi ale satanei organizate în mişcarea New Age, face ca drumul spre desăvârşire al omului contemporan să fie ca printr-un deşert lipsit de apa cea vie a vieţii veşnice. Cartea, pe care o punem la îndemâna celor interesaţi, este o oază, o insulă în mijlocul mării, un pom plin de rod duhovnicesc, pe care citind-o cel chemat să înţeleagă porunca: „Când ştiţi acestea, fericiţi sunteţi dacă le veţi face“ (Ioan 13, 17).

3. Tainele poruncilor se descoperă sufletului, care face

poruncile mântuirii, sfinţirii, desăvârşirii şi înfierii. Această taină o pot înţelege numai cei aleşi: „Vouă vă este dat să cunoaşteţi taina împărăţiei lui Dumnezeu“ (Marcu 4, 11), „dar pentru cei de afară totul se face în pilde / Ca uitându-se, să privească şi să nu vadă, şi, auzind, să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă şi să fie iertaţi“ (Marcu 4, 12). Acest verset continuă ceea ce s-a zis de către proorocul Isaia: „Voi strânge laolaltă această mărturie şi voi sigila această învăţătură pentru ucenicii Mei“ (Isaia 8,16). Cuvântul lui Dumnezeu se descoperă doar ucenicilor şi credincioşilor adevăraţi.

16

Cuvântul lui Dumnezeu este lumina care stă la temelia creaţiei, a omului, dar mai ales a Împărăţiei Cerurilor: „La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul“ (Ioan 1, 1). Cuvântul lui Dumnezeu este izvorul vieţii, al luminii, al omului, al lumii: „Eu Lumină am venit în lume, ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână în întuneric“ (Ioan 14, 6). De aceea Domnul Iisus Hristos se defineşte pe Sine prin atributele Cuvântului lui Dumnezeu: „Eu sunt Lumina Lumii“ (Ioan 8, 12) sau „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine“ (Ioan 14, 6), iar efectul îl consemnează versetul: „cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii“ (Ioan 8, 12).

Ziua întâia a creaţiei lumii a început prin rostirea Cuvântului lui Dumnezeu: „Să fie lumină!“ (Facerea 1, 2) şi a fost lumină. De aceea la naşterea cea de a doua a sufletului şi la Învierea Domnului avem ziua întâia a împărăţiei cerului. De aceea fiii Învierii, ai Luminii şi ai Împărăţiei sărbătoresc Duminica. Această identitate ca mod de exprimare a legii identificării între facerea lumii, facerea Împărăţiei lui Dumnezeu şi facerea omului o pot înţelege cei care o trăiesc, fiindcă în Cuvântul lui Dumnezeu sunt cuprinse toate legile universului. Corelativă la legea identităţii prin care se obţine unificarea, aşa cum o spune Domnul: „Eu întru ei şi Tu întru Mine ca ei să fie desăvârşiţi întru Unime“ (Ioan 17, 23) este legea discriminării, care ca o sabie desparte toate: „Şi a văzut Dumnezeu că este bună şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric / Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte / Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi“ (Facerea 1, 3-5). Lumina exprimă legea identităţii şi a creaţiei, iar separarea ei legea discriminării.

Duhul Sfânt ca Duh al Tăriei se exprimă prin această lege a discriminării: „Şi a zis Dumnezeu: Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să se despartă ape de ape“. Şi a fost aşa. / A făcut Dumnezeu tăria şi a despărţit Dumnezeu apele cele de sub tărie de apele cele de deasupra tăriei / Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua“ (Facerea 1, 6-8). Legea discriminării şi a separaţiei la nivelul neamurilor o găsim în versetul: „Ieşiţi din ea poporul Meu“ (Apocalipsa 18, 4), dar şi

17

în felurile limbilor. Legea discriminării desparte Împărăţia lui Dumnezeu de lumea aceasta.

La nivelul conştiinţei legea discriminării devine darul deosebirii duhurilor şi de aceea apa cea vie pe care Domnul Iisus Hristos o promite samaritencei Fotine este apa Duhului Sfânt, ca Duh al Bunei Credinţe, este credinţa cea adevărată, care mută muntele neamului omenesc la cer, este porunca ascunsă în versetul: „Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate că aceia se vor sătura“ (Matei 5, 6). Această putere dumnezeiască va face la sfârşitul veacurilor să apară pământul cel nou şi cerul cel nou (Apoc. 21, 2), fiindcă ea este: „Cuvântul (era) Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul care vine în lume“ (Ioan 1, 9) şi ea separă oamenii, limbile, lucrurile.

Legea discriminării o găsim şi în versetul: „Să se adune apele cele de sub cer la un loc şi să se arate uscatul!“ (Facerea 1, 9), căci prin ea s-a creat pământul: „Uscatul l-a numit Dumnezeu pământ, iar adunarea apelor a numit-o mări“ (Geneza 1, 10). Pământul a devenit apoi „Mater genitrix“, adică matrice a generării vieţii, prin legea emergenţei aşa cum o găsim în cuvântul: „Să dea pământul din sine verdeaţă, iarbă cu sămânţa într-însa, după fel pe pământ“ (Geneza 1, 11) şi apoi fiinţele vii, care să se hrănească cu seminţe şi ierburi: „Apoi a zis Dumnezeu: Să scoată pământul fiinţe vii, după felul lor: animale, târâtoare şi fiare sălbatice după felul lor“ (Facerea 1, 24).

4. Funcţia legică a Cuvântului lui Dumnezeu este

generatoare prin legea emergenţei nu numai pe pământ, ci şi în cer: „Şi a zis Dumnezeu: Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii“ (Facerea 1, 14) ca o profundă corelaţie între toate legile, căci durata timpului este măsurată prin legea discriminării. Mai importantă pentru om ni se descoperă legea identităţii: „Şi a zis Dumnezeu: „Să facem pe om după chipul şi asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!“ (Facerea 1, 26). În versetul: „Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său;

18

după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie“ (Facerea 1, 27) vedem că de fapt crearea omului are mai multe etape, căci asemănarea a rămas să fie dobândită printr-o altă lucrare a Cuvântului lui Dumnezeu, aceea pe care o va face cunoscută prin poruncile, parabolele, învăţăturile şi îndreptările Sale Domnul Iisus Hristos. Trebuie să remarcăm că iniţial omul este o entitate spirituală, subtilă, că era şi bărbat şi femeie: „Bărbat şi femeie a făcut şi i-a binecuvântat şi le-a pus numele: Om, în ziua în care i-a făcut“ (Facerea 5, 2). Mai târziu s-au separat (Facerea 2, 22). Acest câmp al observaţiei trebuie să-l extindem şi asupra acestor versete: „Apoi a zis Dumnezeu: Iată vă dau toată iarba ce face sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţă în el. Acestea vor fi hrana voastră“ (Facerea 1, 29). Porunca lui Dumnezeu este clară, hrana trebuie să fie vegetală, asupra vieţuitoarelor omul avea dreptul de a le conduce cu înţelepciune şi a le folosi: „Şi Dumnezeu i-a binecuvântat zicând: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce mişcă pe pământ şi peste tot pământul!“ (Facerea 1, 28).

Adam, care înseamnă pământ, a fost făcut din pământ: „Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie“ (Facerea 2, 7), adică prin suflarea cea dumnezeiască toată ţărâna s-a sublimat, căci Adam era ca o fiinţă spirituală, ca în versetul: „Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc“ (Ps. 103, 5). De aceea, când Dumnezeu aduce la Adam toate ca să le cunoască, adică să le sublimeze prin cuvânt: „Şi Domnul Dumnezeu, Care făcuse din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului, le-a adus la Adam, ca să vadă cum le va numi; aşa ca toate fiinţele vii să se numească cum le va numi Adam“ (Facerea 2, 19), pentru ca apoi să le restituie Tatălui Ceresc şi să le desăvârşească. De aceea a fost dată porunca Domnului Dumnezeu: „Din toţi pomii din rai poţi să mănânci, iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!“ (Facerea 2, 17). Sensul cuvântului „a mânca“ înseamnă de fapt acţiunea legii sublimării, căci sublimând în

19

sine răul Adam va avea o cădere din starea spirituală în cea materială şi va antrena după sine creaţia, fiindcă numind-o a încorporat-o, a sublimat-o în sine prin cuvânt.

Dualitatea modului în care a fost creat omul din pământ şi din Duhul lui Dumnezeu avea în vedere o profundă înţelepciune de a verifica fiecare suflet, care va intra în împărăţia pregătită de Tatăl Ceresc pentru Fiul Său cel Iubit, fiindcă un dar dumnezeiesc nu poate fi decât desăvârşit. De aceea Dumnezeu a făcut pentru om grădina din Eden, în care a făcut să răsară „tot soiul de pomi plăcuţi la vedere şi cu roade bune de mâncat; iar în mijlocul raiului era pomul vieţii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului“ (Facerea 2, 9). Porunca de a nu mânca din pomul cunoştinţei binelui şi răului a fost dată lui Adam, care avea în sine unitatea bărbat-femeie. Mai apoi Dumnezeu „a adus asupra lui Adam somn greu; şi, dacă a adormit, a luat una din coastele lui şi a plinit locul ei cu carne / Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam“ (Facerea 2, 21). Este un text care implică o înţelegere simbolică. Adam era eul rotund ca pământul şi a fost luată jumătatea sugerată prin coasta sa care are forma de semicerc, fiind o spirală logaritmică în funcţie de ϕ sau numărul de aur expresie a legii armoniei şi echilibrului, ca lege fundamentală a creaţiei şi a Cuvântului lui Dumnezeu, fiindcă Eva (viaţa) trebuia creată pe legea armoniei şi echilibrului.

Binecuvântarea lui Dumnezeu: „Şi Dumnezeu i-a binecuvântat zicând“ trebuie înţeleasă la plural, fiindcă în Adam existau toţi oamenii, aşa cum în pământ existau vieţuitoarele şi în ape peştii, ca într-o matrice plină de seminţe. De aceea din pământ au ieşit vieţuitoarele iar din Adam oamenii.

Domnul Iisus Hristos, ca Fiu al Omului, ca Adam dătător de viaţă, a venit ca să adune în Sine toată creaţia şi să o restituie Tatălui Ceresc spre a o desăvârşi. De aceea „când Dumnezeu a făcut pe Adam după chipul lui Dumnezeu / Bărbat şi femeie i-a făcut şi i-a binecuvântat şi le-a pus numele: Om, în ziua în care i-a făcut“ (Facerea 5, 1-2). Toate numele au o semnificaţie adâncă pentru destinul celor care le poartă: Hristos – uns (Mesia); Emanuel – Dumnezeu este cu noi; Moise – scos din apă; Iosif – Dumnezeu a dat; Neftali – biruinţă; Dan – dreptate; Gad – noroc; Adam – pământ; Isahar – răsplată;

20

Zabulon – Dar minunat. Când Adam a greşit, fiindcă a călcat porunca lui Dumnezeu, a fost pedepsit: „Pentru că ai ascultat vorba femeii tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit: „Să nu mănânci!“ blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale!“ (Facerea 3, 17). Consecinţele celor care nu respectă poruncile date de Dumnezeu sunt resimţite de întreaga creaţie, de aceea întreaga creaţie aşteaptă arătarea, alegerea, înălţarea fiilor lui Dumnezeu (Romani 8, 19), fiindcă pământul este viu.

Când Cain a ucis pe Abel crezând că păcatul său nu va fi cunoscut, Dumnezeu îi spune: „Glasul sângelui fratelui tău strigă către Mine din pământ / Şi acum eşti blestemat de pământul care şi-a deschis gura sa ca să primească sângele fratelui tău din mâna ta / Când vei lucra pământul, acesta nu-şi va mai da roadele sale ţie: zbuciumat şi fugar vei fi tu pe pământ“ (Facerea 4, 10). Acest lucru se petrece cu toate neamurile care poartă războaie, cu toţi oamenii care ucid, de aceea pământul se pustieşte, dă mai puţină roadă şi se va muri de foame. Nerespectarea poruncilor, pe care le vom pune în această carte în discuţie, are consecinţe mai grave, fiindcă ele aduc moartea cea de a doua a sufletului şi osânda cea veşnică.

Cel ce face poruncile lui Dumnezeu trăieşte verset cu verset cuvintele Sfintei Evanghelii pe nivele tot mai înalte de înţelesuri, de fapte, de cuvinte, fiindcă versetul: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaţi / Şi să vestesc anul plăcut Domnului“ (Luca 4, 18-19) îl scrie în cartea conştiinţei şi i se dă darul de a face cele ce s-au scris.

În parabola semănătorului, Domnul Iisus Hristos le spune desluşit ucenicilor ce înseamnă: „Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu“ (Luca 8, 11) care cade în sufletul ca un ogor ca să dea rod. În cei lepădaţi de ortodoxie „vine diavolul ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva crezând să se mântuiască“ (Luca 8, 12). La cei împietriţi lăuntric: „auzind cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar aceştia nu au rădăcină şi cred până la o vreme, iar la vreme de încercare se leapădă“ (Luca 8, 13). Cea de a treia situaţie este a celor atraşi de

21

bogăţiile şi ispitele lumii, care sunt ca nişte spini, de aceea „aud cuvântul dar umblând cu grijile şi cu bogăţia şi cu plăcerile vieţii se înăbuşă şi nu rodesc“ (Luca 8, 14). A patra situaţie este a celor cu inima curată şi bună, care „aud cuvântul, îl păstrează şi rodesc întru răbdare“ (Luca 8, 15).

Cauza pentru care rosteşte adevărul în pilde este dezvăluită ucenicilor: „Vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei lui Dumnezeu, iar celorlalţi în pilde, ca, văzând, să nu vadă şi, auzind, să nu înţeleagă“ (Luca 8, 10), pentru că Duhul Înţelegerii se dă celor curaţi cu inima. Aceasta este cauza, pentru care nu s-a scris o carte despre sistemul poruncilor, ca etape de desăvârşire spirituală, decât pentru Biserica Ortodoxă.

5. Cuvântul lui Dumnezeu, ca Templu al Împărăţiei

cerurilor, este o imagine fundamentală, simbolică şi definitorie pentru funcţia sacră a cuvântului. De aceea Domnul Iisus Hristos nu admite profanarea Templului din Ierusalim: „făcându-şi un bici de ştreanguri i-a scos pe toţi afară din templu şi oile şi boii şi schimbătorilor le-a vărsat banii şi le-a răsturnat mesele“ (Ioan 2, 15), apoi alungă şi pe cei ce vindeau porumbei: „Luaţi acestea de aici. Nu faceţi casa Tatălui Meu casă de negustorie“ (Ioan 2, 16). Schimbarea dreptei Celui Preaînalt o aşează în cuvintele: „Dărâmaţi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica“ (Ioan 2, 19), adică va sublima funcţia sacră a cuvântului aşezată în ritualul Templului din Ierusalim şi va da o altă funcţie mai înaltă „El vorbea despre templul trupului Său“ (Ioan 2, 21), adică să transforme, să sublimeze templul material într-un templu spiritual, sau altfel spus să schimbe Legea veche a poruncilor mântuirii cu Legea nouă adăugând poruncile sfinţirii, desăvârşirii şi înfierii, adică funcţia tainică a Cuvântului lui Dumnezeu.

Neînţelegând această necesară sublimare, fariseii, arhiereii, saducheii, cărturarii de la Templul din Ierusalim aduc aceste cuvinte ca o acuzaţie împotriva Domnului în faţa Sinedriului: „Noi L-am auzit zicând: Voi dărâma acest templu zidit de mână şi în trei zile altul, nefăcut de mână, voi clădi“ (Marcu 14, 58).

Când Domnul Iisus Hristos era răstignit pe cruce şi

22

împlinea ceea ce spusese, fiindcă atunci prin jertfa de sine piatra din capul unghiului a templului ceresc o punea, tocmai atunci cu ură hulele iudeilor le primea: „Huu! Cel ce dărâmi templul şi în trei zile îl zideşti: Mântuieşte-te pe Tine Însuţi, coborându-Te de pe cruce!“ (Marcu 15, 29-30) şi atunci blestemul rostit de iudei asupra lor cădea (Matei 27, 25).

Taina Templului lui Dumnezeu era în faţa lor, dar ei, fiind surzi, orbi şi întunecaţi, nu o vedeau şi atunci un întuneric, încât să-l pipăi cu mâna, aşa cum va fi la sfârşitul lumii, peste ei s-a lăsat, ca semn că între fiii gheenei iudeii au intrat. Poruncile lui Dumnezeu rostite de Cuvântul lui Dumnezeu sunt acelea care-i vor judeca pe iudei, dar şi pe toţi cei ce au părăsit ortodoxia, fiindcă s-au lepădat de Domnul: „Cine Mă nesocoteşte pe Mine şi nu primeşte cuvintele Mele are judecător ca să-l judece: cuvântul pe care l-am spus, acela îl va judeca în ziua cea de apoi“ (Ioan 12, 48), fiindcă le-a spus tuturor: „Eu n-am vorbit de la Mine, ci Tatăl care M-a trimis, Acesta Mi-a dat poruncă ce să spun şi ce să vorbesc / Şi ştiu că porunca Lui este viaţa veşnică. Deci cele ce vorbesc Eu, precum Mi-a spus Mie Tatăl. aşa vorbesc“ (Ioan 12, 49-50). De aceea puţini pot înţelege Cuvântul lui Dumnezeu, ca Templu al Împărăţiei Cerurilor, aşa cum ni se descoperă acest adevăr: „Şi templu n-am văzut în ea, pentru că Domnul Dumnezeu, Atotţiitorul şi Mielul este templul ei“ (Apocalipsa 21, 22). În versetul: „Şi noapte nu va mai fi; şi nu au trebuinţă de lumina lămpii sau de lumina soarelui pentru că Domnul Dumnezeul lor le va fi lor lumină şi vor împărăţi în vecii vecilor“ (Apocalipsa 22, 5) se exprimă funcţia de Lumină a Lumii, a Cuvântului lui Dumnezeu. De aceea spune Domnul ucenicilor: „Eu, Lumină am venit în lume, ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână în întuneric“ (Ioan 12, 46) ca o prefigurare a versetului: „Şi cetatea nu are trebuinţă de soare, nici de lună, ca să o lumineze, căci slava lui Dumnezeu a luminat-o şi făclia ei este Mielul“ (Apocalipsa 21, 23). Lumina Cuvântului lui Dumnezeu ne este descoperită în versetul: „Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii“ (Ioan 8, 12). De aceea mulţi din cei ce au scris despre Mistică au făcut erori esenţiale, fiindcă le-a lipsit lumina vieţii, nu erau fii ai Luminii, chiar dacă dobândiseră condiţia de fii ai Învierii.

23

Credinţa cea adevărată este lumina Duhului Bunei Credinţe şi ea luminează sufletul cu un ochi spiritual, prin care pătrunde harul şi vindecă sufletul de orbire, de aceea Domnul Iisus: „a strigat şi a zis: Cel care crede în Mine nu crede în Mine ci în Cel ce M-a trimis pe Mine / Şi cel ce Mă vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine“ (Ioan 12, 44-45).

Sensul fundamental al Cuvântului lui Dumnezeu din Sfânta Evanghelie este să pună sămânţa luminii în suflete, să le aprindă, ca pe nişte candele ale fecioarelor înţelepte, care şi-au cumpărat uleiul faptelor bune, ca să devină ucenici ai Domnului Iisus Hristos, şi să se împlinească în ei făgăduinţa: „Le voi da în casa Mea şi înăuntrul zidurilor Mele un nume şi un loc mai de preţ decât fii şi fiice; le voi da un nume veşnic şi nepieritor“ (Isaia 56, 5), deci un nume în care stă lumina vieţii veşnice: „Şi vor vedea faţa Lui şi numele Lui va fi pe frunţile lor“ (Apocalipsa 22, 4).

Înţelegerea împărăţiei sau a Templului lui Dumnezeu ca însumând pe toţi sfinţii, apostolii, mucenicii, cuvioşii şi cuvioasele, ierarhii, duhovnicii, propovăduitorii Sfintei Evanghelii, pustnicii, călugării, proorocii, la care se vor adăuga drepţii, ctitorii, aleşii, milostivii, judecătorii cei drepţi, doctorii fără de arginţi; deci ca o împărăţie vie ne-o descoperă sfântul apostol Pavel în cuvântul: „Nu ştiţi oare că voi sunteţi templu al lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi“ şi mai apoi „De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el, pentru că sfânt este templul lui Dumnezeu, care sunteţi voi“ (I Corinteni 3, 16-17). În acelaşi timp trebuie înţeleasă împărăţia lui Dumnezeu ca un templu al sufletului: „căci iată împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru“ (Luca 17, 21), adică se va împlini făgăduinţa: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu şi Tatăl Meu îl va iubi şi vom veni la el şi vom face locaş la el“ (Ioan 14, 23). Acesta este sensul fundamental al asemănării. De aceea importanţa împlinirii poruncilor mântuirii, sfinţirii, desăvârşirii şi înfierii este covârşitoare, fiindcă „Fericit este omul care săvârşeşte acestea şi ţine la ele“ pentru că „îşi fereşte mâna lui ca să nu făptuiască nici un rău“ (Isaia 56, 2). Tocmai fiindcă au călcat poruncile lui Dumnezeu iudeilor li s-a luat via, adică făgăduinţa că vor fi popor sfânt şi preoţesc: „De aceea vă spun că

24

împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da neamului care va face roadele ei“ (Matei 21, 43).

Cei ce-L urmează pe Domnul luându-şi crucea şi lepădându-se de sine trăiesc versetul: „Oile Mele ascultă de glasul Meu şi Eu le cunosc pe ele şi ele vin după Mine / Şi Eu le dau viaţă veşnică şi nu vor pieri în veac şi din mâna Mea nimeni nu le va răpi“ (Ioan 10, 27-28).

6. Compoziţia acestei cărţi este structurată pe cele trei

etape fundamentale ale vieţii mistice şi anume: a) Descoperirea lui Dumnezeu în poruncile mântuirii,

sfinţirii, desăvârşirii şi îndumnezeirii sau înfierii, în trăirea cuvintelor Sfintei Evanghelii care „sunt duh şi sunt viaţă“. De aceea afirmaţia, că prima etapă a vieţii mistice este trăirea dogmelor, este punctul de vedere al teologilor formulat de teologi, pentru a-şi arăta importanţa şi nu corespunde adevărului trăirii mistice. De asemenea, afirmaţia teologilor, că prima etapă a vieţii mistice este asceza, este eronată, fiindcă nu ştiu rolul ascezei trupului în războiul cu trupul, nu ştiu rolul ascezei cuvântului în războiul cu lumea şi nu ştiu rolul ascezei minţii în războiul cu gândurile, care este de fapt războiul cel mai subtil cu demonii. Trebuie să precizăm că asceza devine tot mai subtilă şi mai adâncă de la etapă la etapă pe măsura urcării treptelor desăvârşirii. Experienţa anahoreţilor, care începeau viaţa mistică prin uscarea trupului ,pentru a elimina războiul cu trupul avea drept scop ca celelalte structuri interioare: sufletul, nous-ul, cugetul, conştiinţa să nu se mai hrănească din energiile rezultate din sublimarea alimentelor, ci din energiile necreate. Dar fiindcă aceste energii erau mai bogate în deşerturi, în munţi ei se retrăgeau din lume, puneau astfel bazele ascezei trupului, dar şi ascezei cuvântului, fiindcă nu mai auzeau zgomote ca să le polueze mintea, învăţau lecţia tăcerii, a rugăciunii permanente ca etapă a vieţii mistice. Se vindecau treptat de orbirea spirituală, de surzenia cugetului şi de întunecarea minţii, ceea ce teologii trăind în lume nu le pot dobândi. Efortul îndelungat le dădea lepădarea de sine, purtarea crucii şi urmarea Domnului, le dădea trăirea poruncilor mântuirii, sfinţirii, desăvârşirii şi înfierii, a cuvintelor Sfintei Evanghelii (de aceea Sfântul Serafim de

25

Sarov citea încontinuu Sfânta Evanghelie) sau rostind rugăciunea Domnului Iisus îşi curăţau inima, cugetul, conştiinţa şi se pregăteau pentru rugăciunea contemplată sau harică, adică pentru etapele următoare ale vieţii mistice.

b) Etapa a doua a vieţii mistice este a extazelor sau a rugăciunii contemplate, caracterizată ca o trăire prin har, prin imagini a versetelor din Sfânta Evanghelie sau din Sfintele Scripturi. Prin aceasta extazele se deosebesc de nălucirile aduse de duhurile necurate, alături de alte trăsături pe care le vom trata la capitolul respectiv. Extazele se deosebesc de epifanii, fiindcă vin din interior, pe când epifaniile sunt imagini trimise prin exterior, aşa cum sfântul apostol Petru a văzut pogorându-se din cer într-o „faţă mare de pânză, legată în patru colţuri“ aşezate „toate dobitoacele cu patru picioare şi târâtoarele pământului şi păsările cerului“ în timp ce glasul îl îndemna: „Sculându-te, Petre, junghie şi mănâncă“. Mesajul nu era trupesc, ci duhovnicesc: „Cele ce Dumnezeu a curăţit tu să nu le numeşti spurcate“ adică ne spune Sfântul apostol: „Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe nici un om spurcat sau necurat“ şi să boteze pe păgâni. Aceasta era „schimbarea dreptei Celui Preaînalt“, adică să fie chemate neamurile în locul iudeilor, fiindcă se blestemaseră, când L-au răstignit pe Mesia Cel de ei aşteptat.

c) etapa a treia a vieţii mistice este a teofaniilor, adică a vederii directe a lui Dumnezeu, aşa cum au trăit aceste teofanii Moise pe muntele Sinai, Sfântul prooroc Ilie pe muntele Horeb, sfinţii apostoli Petru, Ioan şi Iacob pe muntele Taborului, Sfântul Ştefan când era ucis cu pietre, Saul pe drumul Damascului, când s-a convertit şi a devenit sfântul apostol Pavel, Sfântul Ioan Botezătorul la Botezul Domnului, păstorii şi craii de la răsărit la momentul Naşterii Domnului. Această etapă se va dărui aleşilor lui Dumnezeu la sfârşitul veacurilor, când vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu şi vor deveni fii ai Împărăţiei, ai Luminii şi ai Învierii. Această etapă nu are sfârşit.

Mistica este esenţa creştinismului şi nu ereziile imposto-rilor, ale celor rătăciţi de la ortodoxie, care cad în sfera de influ-enţă a duhurilor rele, fiindcă nu au Sfintele Taine, nu au înger de pază, nu au veşmântul de nuntă, nu duc o cruce şi cad în ispite crezând că fac voia lor, dar de fapt sunt conduşi de demoni.

26

Misticii sunt trăitori al liniştii (isihaşti). Ei ştiu că orice sunet, orice cuvânt rostit îi poate împiedica să urce treptele desăvârşirii. Ei ştiu să fie discreţi, să tacă, de aceea misticii nu au lăsat mărturii despre aceste etape, despre trecerea lor, fiindcă este o taină a lui Dumnezeu, care nu se cuvine să fie împărtăşită decât celor aleşi. Ei trebuiau să facă poruncile: „Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi întorcându-se să vă sfâşie pe voi“ (Matei 7, 6). Alegerea este făcută de Tatăl Ceresc, aşa cum ne încredinţează Domnul Iisus Hristos. De aceea celor ce nu erau pregătiţi, nu trăiau aceste etape ale alegerii, duhovnicii nu le dădeau voie să se retragă în pustie, ci să stea în viaţa de obşte, fiindcă nu erau pregătiţi pentru războiul direct cu demonul achediei.

Mistica a fost definită incorect ca „neştiinţa“ spre a o deosebi de teologie, care este o ştiinţă despre Dumnezeu, despre cele sfinte. Mistica este de fapt o cunoaştere directă a Adevărului, adică o pogorâre a Duhului Sfânt, ca să se împlinească cuvântul: „Când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul; căci nu va vorbi de al Sine, ci câte va auzi va vorbi şi cele viitoare vă va vesti“ (Ioan 16, 13).

Teologia este studiul Sfintei Evanghelii, al Sfintelor Scripturi, al Sfintei Tradiţii, este cunoaşterea dogmelor, a canoanelor, dobândită prin raţiunea omenească, prin mărturiile lăsate de sfinţi, de mucenici, de cuvioşi, adică o cunoaştere indirectă preluată de la mistici. De aceea expresii ca: „Teologia vieţii spirituale“ pentru a defini mistica sunt inadecvate. Între Mistică şi Teologie sunt deosebiri fundamentale, determinate de modul de viaţă.

Trebuie să remarcăm, faptul că nu numai scrierile despre Mistică au deficienţe importante, dar chiar cele care consemnează trăirea mistică au o expunere teoretică şi cei ce le citesc nu ştiu ce au de făcut pentru a trece la o viaţă creştină intensă, care să-i ducă la desăvârşire. Asceza, privegherea, ascultările fără un program de rugăciune, care să dea anahoretului această evoluţie de calitate îl menţin într-un stadiu cel mult de începător şi apoi la plafonare, decădere, neputinţe, limite, la o practică sterilă, care este explicată de Domnul Iisus Hristos în teofania Sfântului Pahomie de lipsa

27

duhovnicilor mistici. De aceea ca o soluţie publicăm în partea a doua a acestei cărţi: „Taina rugăciunilor în duh şi în adevăr“, iar mai apoi capitolele cu rugăciuni pentru taina şi mucenicia inimii şi pentru taina vieţii contemplative, rugăciuni menite să transpună în realitate făgăduinţa Domnului Iisus Hristos, că va îngriji ca mulţi să dobândească şansa şi lumina necesare acestei deveniri spirituale.

Cauza care a generat această situaţie, – ca în atâta timp problema poruncilor să fie neglijată, greşit înţeleasă –, este lipsa de experienţă a celor ce au scris, dar mai ales faptul că cei care au avut această experienţă, chiar dacă au scris, nu au oferit soluţii practice, fiindcă nu le era dat: „Voi strânge laolaltă această mărturie şi voi sigila această învăţătură pentru ucenicii Mei“ (Isaia 8, 16).

Caracterul legic al poruncilor este taina Cuvântului lui Dumnezeu, fiindcă ele sunt Calea, Adevărul şi Viaţa, ele sunt Lumina Lumii, Poarta oilor, schimbarea dreptei Celui Preaînalt, Legea iubirii, Judecătorul, Templul lui Dumnezeu, Pomul Vieţii veşnice, Cartea vieţii, cheile Împărăţiei cerurilor. Limita este dată de Duhul Înţelegerii.

Pentru a penetra această limită am adăugat ciclurile rugăciunilor din cartea Taina tainelor şi Contemplarea Tainelor, pentru ca cel aflat pe Calea Domnului să poată urca treptele Adevărului. Adică ciclurile rugăciunilor care să-l înveţe tainele Cuvântului lui Dumnezeu, pentru ca să poată penetra prin rugăciunile muceniciei inimii în Împărăţia cea lăuntrică, unde să-L găsească pe Domnul la Cina cea de Taină şi să I se închine, spre a dobândi viaţa contemplativă, adică etapa a doua a vieţii mistice.

28

RUGĂCIUNE PENTRU DARUL ÎNAINTE ÎNCEPĂTOR

Doamne, Tată Ceresc, Atoatesfinţitorule, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne darul Tău cel dumnezeiesc înainte începător ca să trăim cuvântul: „Fericit şi sfânt este cel ce are parte de învierea cea dintâi. Peste aceştia moartea cea de a doua nu are putere, ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El mii de ani“. Pentru că îngerul cel ce are cheia adâncului şi lanţul cel mare să-l trimiţi, ca să-l lege pe satana mii de ani şi „să nu mai amăgească neamurile“. De aceea poruncile mântuirii, sfinţirii, desăvârşirii, înfierii cu râvnă să le putem împlini, pacea şi liniştea sufletelor noastre să le putem păzi. De tulburări şi de necazuri să ne putem feri. Lucrarea Ta cea sfântă pentru noi, cu noi şi întru noi s-o putem săvârşi. Ispitele, gândurile cele rele, amărăciunea inimii, durerea pierderilor să le putem întoarce în bucurie sau stârpi.

Doamne, Iisuse Hristoase, Domnul cel Tare şi Puternic, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm ia în mâna Ta neamul nostru, ţara noastră, Biserica Ta cea Ortodoxă şi împlineşte cuvântul Tău: „Datu-Mi-s-a toată puterea în cer şi pe pământ“. De aceea Te rugăm taie mâinile cele spurcate ale lui Anticrist, adică toate sinagogile satanei, toate mafiile, toate sectele, toate organizaţiile malefice. Îndreaptă toate rătăcirile de la Biserica Ta cea Luptătoare Ortodoxă, ca să o uneşti cu Biserica Ta cea Biruitoare. Ca pe fiul cel risipitor cu multă iubire, smerenie, pocăinţă, credinţă, nădejde, milă şi râvnă, pe toţi fraţii şi surorile noastre întoarce-i sub ascultarea Ta. Dă-ne putere peste şerpi şi peste scorpii, adică peste Gog, Magog, şarpele cel vechi, proorocul mincinos, peste fiarele ce şi-au pus labele peste toate neamurile.

Doamne, Împărate Ceresc, Duhul Adevărului; Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne prin Duhul Sfatului darul trezviei, ca să împlinim porunca: „Privegheaţi şi vă rugaţi ca să nu intraţi în ispită“. Dăruieşte-ne Lumina Lină a Sfintei Slave prin Duhul Înţelegerii şi darul deosebirii duhurilor prin Duhul Tăriei, care de toate duhurile necurate, de duhul cel lumesc şi de duhul trupesc ne desparte. Dăruieşte-ne prin Duhul Înţelepciunii rugăciunea harică pentru ca să Te putem contempla şi cu Duhul Temerii dăruieşte-ne sfânta râvnă, ca să

29

Te putem sluji şi poruncile Tale să le putem asculta. Dăruieşte-ne prin Duhul Bunei Credinţe să mutăm muntele neamului nostru la dreapta Domnului, când lumea o va judeca. Dăruieşte-ne prin Duhul Cunoştinţei cunoaşterea tainelor, cu care ne vei binecuvânta.

RUGĂCIUNE PLINĂ

Iubitoare, ajutătoare, ocrotitoare, milostivă, dăruitoare şi plină de grijă, Te rugăm să fii cu noi Preasfântă Treime, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu şi Împărate Ceresc, Cel care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, ca să ne mântuieşti, să ne sfinţeşti, să ne desăvârşeşti, să ne înfiezi, cu un loc şi cu un nume nou, veşnic şi nepieritor mai preţios decât fii şi fiice să ne binecuvântezi şi între fiii Luminii, Învierii şi Împărăţiei să ne aşezi.

Iubitoare, ajutătoare, ocrotitoare, rugătoare, milostivă şi plină de grijă, Te rugăm să fii cu noi Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ca să aperi ţara noastră, neamul nostru, Biserica Ortodoxă, cu Sfântul Tău Omofor şi cu rugăciunile în Duh şi în Adevăr ale minţii în inimă, să ne poţi învăţa şi binecuvânta.

Apărători, ajutători, ocrotitori, rugători şi împlinitori vă rugăm să fiţi cu noi toate Puterile Cereşti: Serafimi, Heruvimi, Tronuri, Puteri, Stăpâniri, Începătorii, şi toţi Îngerii Cerului, pentru ca la cer să ne puteţi înălţa şi să vă putem vedea. Rugăciunile noastre la jertfelnicul din cer să le puteţi purta şi vărsa.

Apărători, ocrotitori, ajutători, rugători şi împlinitori vă rugăm să fiţi cu noi sfinţilor arhangheli: Mihail, Gavriil, Rafail, Selatiil, Iegudiil, Uriil, Varahiil, şi tot soborul sfinţilor arhangheli, pentru ca pe calea cea luminată la cer să ne puteţi urca şi toţi demonii, duşmanii de la noi să-i puteţi alunga. Cu apă vie sufletele noastre să le puteţi lumina şi în veşmântul de nuntă să ne puteţi îmbrăca, pentru ca la scaunul Domnului Iisus să ne putem închina.

Apărători, ajutători, ocrotitori, rugători şi împlinitori vă rugăm să fiţi cu noi sfinţilor apostoli, ierarhi, mucenici, muceniţe, cuvioşi, cuvioase, şi toţi sfinţii cerului, pentru ca

30

Biserica Luptătoare Ortodoxă cu Biserica Biruitoare din cer să se poată uni şi în slava Sa, pe Domnul Iisus Hristos, la cea de a doua venire a Sa, să-L putem întâmpina.

Apărători, ocrotitori, ajutători, rugători, împlinitori vă rugăm să fiţi cu noi, toţi îngerii noştri păzitori. Cu ajutorul vostru noi toate poruncile mântuirii, sfinţirii, desăvârşirii, înfierii să le putem lucra, pentru ca vrednici de cele ale Împărăţiei Cerurilor să ne putem arăta şi în slava Sa, pe Domnul Iisus Hristos, să-L putem întâmpina, la cea de a doua venire a Sa.

RUGĂCIUNE PENTRU ÎMPLINIREA PORUNCILOR

Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Milei, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne Taina pocăinţei cu lacrimi, ca să-i iertăm, să-i ajutăm, să-i îndreptăm pe toţi greşiţii noştri, ca să facem porunca Ta: „Pocăiţi-vă că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor”.

Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Smereniei, Cel care ne-ai poruncit: „Învăţaţi de la Mine că sunt blând şi smerit”, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne smerenia cea întru Tine, pentru ca tronul Tău de slavă pe calea luminată îngerii Tăi să ne poată înălţa şi cu darurile Tale să ne poţi binecuvânta.

Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Jertfei, Cel care ne-ai poruncit: „Dacă vrea să vină cineva după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie”, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne rugăciunea minţii în inimă, în Duh şi în Adevăr, mucenicia inimii, ca să o faci curată şi să vii în ea cu Împărăţia Ta toată.

Doamne, Iisuse Hristoase, Mirele cel Dumnezeiesc, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm împlineşte cu noi parabola fecioarelor înţelepte, pentru ca să avem candelele inimilor noastre aprinse şi pline de uleiul faptelor sfinte, încât să fim asemeni sfinţilor Tăi, care în Împărăţia Ta au intrat.

Doamne, Iisuse Hristoase, Lumina Lumii, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm schimbă în lumină sufletele noastre, făptura noastră, dăruieşte-ne straiul de lumină a harului ca să putem veni la nunta Ta, ca semn că între fiii Luminii ne-ai chemat.

31

Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Învierii, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm înviază sufletele noastre din mormântul păcatelor trupului, fă din ţărâna mormântului nostru scară la cer, ca semn că între fiii Învierii un loc şi un nume nou pentru noi ai pregătit şi ai păstrat.

Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Cerului şi al Pământului, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm împlineşte pentru noi făgăduinţa Ta, că atunci când la cer Te vei înălţa, pentru noi locuri în Împărăţia Ta vei pregăti şi cu îngerii Tăi la cer pe calea cea luminată, ca pe fiii Împărăţiei ne vei lua.

Doamne, Iisuse Hristoase, Învăţătorul cel dumnezeiesc, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne iscusinţa, puterea, răbdarea, mijlocul şi prilejul de a face toate poruncile mântuirii, sfinţirii, desăvârşirii şi înfierii, pentru ca să ne arăţi că rugăciunile noastre pline de credinţă le-ai ascultat şi muntele neamului nostru la dreapta Ta l-ai mutat, ca semn că neamul nostru l-ai mântuit, l-ai sfinţit, l-ai desăvârşit şi l-ai înfiat.

RUGĂCIUNE PENTRU TAINA SFINTEI CRUCI ŞI ÎMPLINIREA PORUNCILOR IUBIRII

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne Taina Sfintei Cruci, fiindcă atunci când pe cruce ai fost înălţat adâncul poruncii Tale: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din tot sufletul tău, din toată inima ta şi din tot cugetul tău” ne-ai arătat. Când ai rostit: „Tată în mâinile Tale Îmi dau Duhul Meu”, cum să facem dăruirea unică ne-ai învăţat, Calea Ta a cunoaşterii cu faptele iubirii ne-ai deschis, de aceea pe noi înşine, şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră în mâinile Tale Ţi-am dat. Lumina ascunsă în porunca Ta: „Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este Împărăţia Cerurilor” în noi a intrat şi ca o sabie, de duhurile cele rele, de duhul cel lumesc, de duhul cel trupesc ne-a separat. Să urcăm treptele Adevărului Tău, care sfinţeşte ne-ai rânduit şi ne-ai ajutat. Pentru noi cuvântul Tău: „Eu sunt Poarta oilor”, chemarea la Cina cea de Taină a însemnat, fiindcă asemeni cu oaia cea pierdută ne-am rătăcit, dar Tu ne-ai căutat, pentru viaţa cea veşnică ne-ai pregătit şi

32

cu darurile Tale ne-ai binecuvântat. Aleluia! Slavă Ţie, Doamne Iisuse Hristoase, Domnul cel

Tare şi Puternic, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne puterea, iscusinţa, răbdarea de a împlini Taina Sfintei Cruci, fiindcă să purtăm crucea neamului nostru la Taina Sfântului Botez ai rânduit, cu Taina Sfântului Mir ne-ai pecetluit, de aceea ne-ai poruncit: „Să vă iubiţi unul pe altul, aşa cum Eu v-am iubit” şi o măsură a jertfei noastre ai stabilit. De aceea când ai fost pe cruce ai grăit: „Femeie iată fiul tău” şi „Fiule iată mama ta”, căci Taina Înfierii ne-ai pregătit. Din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu la Taina Naşterii Tale ca Prunc în noi, ca o Lumină din Lumină ai răsărit. Atunci de taina cea din veac făcută şi de îngeri neştiută ne-ai învrednicit şi făgăduinţa Ta, că vei fi cu noi până la sfârşitul vremurilor, am trăit.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Milei, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne iubirea, mila şi lucrarea pentru aproapele nostru, ca să purtăm Taina Sfintei Cruci şi să facem porunca: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”, iar îndemnul Tău: „Du-te şi fă şi tu la fel”, pentru noi în gând mereu l-ai rostit. De aceea ce înseamnă: „Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu”, încât să vedem în aproapele nostru chipul şi icoana ta, deşi în păcate de moarte a alunecat, fiindcă poruncile Tale nu le-a lucrat, prin funcţii pierzătoare de suflet, bogăţii, viclenii, lene, mândrie, mânie, slavă deşartă demonii i-au legat. Pentru iertarea lor rănile Tale pe cruce au sângerat, din ochii Tăi lacrimile durerii pentru ei le-ai vărsat, căci Tu cu milă dumnezeiască pe tâlharul pocăit l-ai iertat, făgăduinţa raiului i-ai dat şi oceanul milei Tale nouă ne-ai arătat.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Legii Iubirii, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne Taina Înfierii ascunsă în Taina Sfintei Cruci, ca să înţelegem şi să facem cu râvnă porunca Ta: „Iubiţi pe duşmanii voştri”. De aceea ai precizat: „Ca să fiţi fiii Celui Preaînalt”. Exemplul Tău cel dumnezeiesc ni l-ai dat când pe cruce ai stat şi pentru cei ce Te-au răstignit Te-ai rugat: „Tată iartă-i că nu ştiu ce fac”. De aceea cu milă şi iubire pe sutaşii Corneliu şi Longhin, care Te-au mărturisit, între sfinţii Tăi i-ai luat. Învăţătura Ta cea dumnezeiască: „Fericiţi veţi fi când vă vor ocărî pe voi, şi vă

33

vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră minţind pentru Mine”, atunci ne-ai descoperit, fiindcă prin duşmani cununa cea sfântă pentru mucenicii Tăi ai dat. De aceea toţi sfinţii Tăi se bucurau, când viaţa pentru Tine şi-o dădeau, căci porunca Ta: „Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri” ei atunci o trăiau.

RUGĂCIUNE PENTRU DUMNEZEIASCA RÂNDUIALĂ

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne puterea, iscusinţa, harul, ca să facem porunca Ta: „Caută şi vei afla, cere şi ţi se va da, bate şi ţi se va deschide”, ca să dobândim fericirea celor ce umblă pe Calea Preasfintei Treimi, care pe Tine Te caută în inima lor şi Te găsesc. Dăruieşte-ne fericirea celor ce fac toate poruncile mântuirii, sfinţirii, desăvârşirii şi îndumnezeirii, căci fără Tine nu putem face nimic.

Tu ai lăsat poruncile Tale, pentru cei ce vor să-Ţi fie ucenici şi să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Ţi urmeze Ţie. Căci dreptatea Ta este dreptate în veac şi cuvântul Tău este Calea, Adevărul şi Viaţa. De aceea, Doamne, Te rugăm seamănă în ogorul inimilor noastre sămânţa luminii Tale ascunsă în cuvintele Tale, căci în ele este Adevărul Tău care sfinţeşte şi Viaţa cea veşnică, care niciodată nu se sfârşeşte. De aceea cuvintele Tale, pe care le-ai rostit, la sfârşitul veacurilor pe toţi oamenii îi vor judeca, pentru ca să se vădească lumina, care la faţă pe aleşi în lumină îi va schimba, iar cei ce n-au primit în ei sămânţa luminii Tale întunecaţi se vor afla. Fă, Doamne, sufletul meu ca o văpaie de foc, care să-i ardă pe toţi duşmanii şi demonii. Fă, Doamne, din cugetul meu un soare, care să lumineze Calea Ta, pentru tot neamul meu. Fă, Doamne, din toate rugăciunile, pe care mi le-ai dat, să le scriu, să le rostesc, pe alţii să-i înveţe, să-i lumineze, să-i smerească, să-i pocăiască, ca să se mântuiască, să se sfinţească. În straie de lumină pentru nunta Ta cea cerească să-i învelească. Fă, Doamne, ca toate rugăciunile mele pe toţi cei ce le au de cursele demonilor să-i ferească, să-i înveţe Adevărul Tău, cum să-l rostească. Să nu mai clevetească, ci în rânduiala Ta cea sfântă să trăiască. Fă, Doamne, din

34

îndreptările Tale sămânţa, din care în sufletele oamenilor trandafirii iubirii Tale să înflorească. Fă, Doamne, ca trăind cuvintele fericirilor toţi cei ce Te slujesc, Te iubesc, Te doresc, Te cinstesc, să se desăvârşească, pe Calea Luminată a poruncilor mântuirii, sfinţirii, desăvârşirii şi îndumnezeirii să păşească. Cu Tine mergând spre Emaus, adică spre emanaţia luminii, pe Tine să Te găsească. De aceea în inimile lor focul cuvântului Tău, ca pe slujitorii Tăi, într-o pară de foc să-i dogorească, să-i schimbe la faţă, să-i primenească, să-i învelească, să-i înveselească. La limanul Tău să-i călăuzească. La dreapta Ta să-i aşezi, când pe scaunul judecăţii vei sta, pentru ca întru veşnicie să Te slăvească.

Ca semn că porunca Ta să cerem cele ale Împărăţiei Tale, iar celelalte ne vor fi date nouă am săvârşit. De aceea demonii şi duşmanii Tăi ne-au batjocorit, ne-au lovit, ne-au tâlhărit, ne-au minţit, ne-au chinuit, ne-au nedreptăţit şi toate cele sfinte le-au spurcat şi necinstit. Dar, Doamne, pentru noi cuvântul Tău: „Învăţaţi de la Mine că sunt blând şi smerit” l-ai rostit şi să-l împlinim ne-am străduit. De aceea, Doamne, Te-am ruga, ia-ne în mâna Ta, de unde nimeni să nu ne poată lua şi nimic să nu ne poată înşela.

35

PORUNCILE ŞI RUGĂCIUNILE MÂNTUIRII

„Iar Iisus a zis: să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb.

Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău

ca pe tine însuţi“ (Ioan 19, 19)

36

PORUNCILE MÂNTUIRII, decalogul sau Tablele Legii (Tora) sunt date prin Moise pe muntele Sinai, la momentul arhetipal, când iudeii ieşiţi din Egipt urmau să parcurgă un drum de patruzeci de ani prin pustie, adică practic să fie o altă generaţie, desprinsă de idolatrie. Când pe muntele Sinai Moise a luat prima dată tablele Legii, Domnul îi porunceşte: „Grăbeşte de te coboară de aici, căci poporul tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s-a răzvrătit. Curând s-au abătut de pe calea pe care le-am poruncit-o, şi-au făcut un viţel turnat şi s-au închinat la el, aducându-i jertfe şi zicând: «Iată, Israele, Dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului!»“ (Ieşirea 32, 7-8). Comentând acest episod, unii teologi au emis ipoteza că aceste porunci aveau alt conţinut. De aceea Moise, când coboară şi-i vede pe iudei cum se închinau la viţelul de aur, sparge aceste table „scrise pe amândouă părţile“ (Ieşirea 32, 15, 19). El înarmează pe leviţi şi omoară trei mii de oameni. Când se urcă înapoi pe muntele Sinai, Moise face alte două table: „Şi a scris Moise pe table cuvintele legământului: cele zece porunci“ (Ieşirea 34, 28). Greşelile fundamentale, – ca închinarea la viţelul de aur, răzvrătirile, neînţelegerea necesară a purificării mentalului şi trupului –, au fost însă continuate de celelalte generaţii sute de ani, determinând cele trei lepădări. Prima, când iudeii îi cer lui Samuel proorocul să mijlocească la Dumnezeu şi să le pună rege, să nu mai fie conduşi de Dumnezeu, adică popor ales. „Căci nu pe tine te-au lepădat, ci M-au lepădat pe Mine, ca să nu mai domnesc Eu peste ei“ (I Regi 8, 7). A doua lepădare au făcut-o, când s-au închinat la demonii ascunşi în idoli (Iezechiel 8, 10-16), când i-au ucis pe prooroci, când şi-au aruncat copiii în cuptoarele lui Baal (Iezechiel 16, 20-21), când au căzut sub armatele asiriene (Iezechiel 5, 12), când au făcut Talmudul care întoarce pe dos Legea (Tora). A treia lepădare au făcut-o când L-au răstignit pe Domnul Iisus Hristos şi s-au blestemat: „Sângele Lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri!“ (Matei 27, 25). Acest blestem îl trăiesc şi astăzi iudeii. De aceea sunt împrăştiaţi în toată lumea (Iezechiel 12, 14-15) şi sunt împietriţi, aşa cum spune Sfântul apostol Pavel (Romani 11, 25). În acest război enorm între Dumnezeu şi îngerii Lui, contra demonilor,

37

oamenii sunt undeva între aceste forţe. Iudeii au avut un rol de pioni în această deschidere, dar sfinţii au venit mai mulţi dintre neamuri, fiindcă poruncile sfinţirii, desăvârşirii, înfierii s-au dat prin Domnul Iisus Hristos, pe care iudeii L-au răstignit, de aceea puţini dintre ei s-au mântuit, adică numai rămăşiţa (Romani 9, 27).

Când un tânăr bogat îl întreabă pe Domnul Iisus Hristos: „Bunule Învăţător, ce bine să fac ca să am viaţă veşnică?“ îi răspunde: „de vrei să intri în viaţă păzeşte poruncile.“ (Matei 19,17) şi îi înşiră poruncile decalogului, dar ca să fie desăvârşit îi spune: „Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri“ (Matei 19, 21; Luca 18, 22) şi „vino urmează Mie“ (Matei 19, 21; Luca 18, 22), adică să facă poruncile: „Vindeţi averile voastre şi daţi milostenie; faceţi-vă pungi, care nu se învechesc, comoară neîmpuţinată în ceruri, unde fur nu se apropie, nici molie nu o strică / Căci unde este comoara voastră acolo va fi şi inima voastră“ (Luca 12, 33-34).

Domnul Iisus Hristos ştia că după răstignire se va pogorî la iad şi va scoate rădăcina neamului omenesc de la Adam, adică patriarhii, proorocii, drepţii din Legea veche, care se vor sălăşlui în corturile drepţilor. De aceea pentru cei din Legea veche era rânduită Sărbătoarea corturilor: „Din ziua a cincisprezecea a lunii a şaptea începe sărbătoarea corturilor; şapte zile să sărbătoreşti în cinstea Domnului“ (Leviticul 23, 34), fiindcă atât dobândesc cei ce fac poruncile mântuirii. De aceea Domnul va spune despre sfântul Ioan Botezătorul că este printre cei mai mici din împărăţia lui Dumnezeu, deşi este printre cei mai mari născuţi din femeie: „Nu s-a ridicat între cei născuţi din femeie unul mai mare decât Ioan Botezătorul; totuşi cel mai mic în împărăţia cerurilor este mai mare decât el“ (Matei 11, 11), fiindcă nu a avut parte de Sfintele Taine, nu i s-a rânduit un loc în cetatea împărăţiei, ci doar în afara ei la corturile drepţilor.

PORUNCA ÎNTÂIA: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău care

te-a scos din pământul Egiptului şi din casa robiei / Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine“ (Ieşirea 20, 2-3; Deuteronomul 5, 6-7). În tălmăcirea poruncii întâia găsim versetul: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul

38

tău şi din toată puterea ta“ (Deuteronomul 6, 5), care este una din cele patru porunci ale Legii iubirii, care au ca rezultat înfierea. Vedem însă că acest caracter legic se exprimă la început prin verbul „să te temi“ ca expresie a Duhului Temerii de Dumnezeu, iar sfârşitul este dat de verbul „să iubeşti“, fiindcă relaţia dintre poruncile mântuirii, sfinţirii, desăvârşirii şi înfierii este de continuitate legică. De aceea porunca: „Să te temi de Domnul Dumnezeul tău şi toate hotărârile Lui şi poruncile Lui, pe care ţi le spun eu astăzi, să le păzeşti tu şi fiii tăi şi fiii fiilor tăi, în toate zilele vieţii tale, ca să se înmulţească zilele tale“ (Deuteronomul 6, 3) se arată că sensul vieţii este în trăirea poruncilor, de aceea avem precizarea: „Cuvintele acestea pe care ţi le spun eu astăzi să le ai în inima ta şi în sufletul tău / Să le sădeşti în fiii tăi şi să vorbeşti de ele când şezi în casa ta, când mergi pe cale, când te culci şi când te scoli / Să le legi ca semn la mână şi să le ai ca pe o tăbliţă pe fruntea ta“ (Deuteronomul 6, 6-8), care trebuie continuată în creştinism prin rugăciunea minţii în inimă: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă“, care poate avea o creştere pe scara spirituală pentru rugătorii desăvârşirii: „Slavă Ţie, Preasfântă Treime, dragostea noastră, Slavă Ţie!“, pentru că ea înseamnă o trăire a versetului: „O, de ar fi inima lor aşa ca să se teamă de Mine şi să păzească toate poruncile Mele în toată vremea, ca să le fie bine şi lor şi fiilor lor în veci!“ (Deuteronomul 5, 29).

Continuitatea legică a Cuvântului lui Dumnezeu o găsim deplin exprimată în versetul: „Pentru că Eu n-am vorbit de la Mine, ci Tatăl Meu M-a trimis. Acesta Mi-a dat poruncă ce să spun şi ce să vorbesc / Şi ştiu că porunca Lui este viaţa veşnică. Deci cele ce vorbesc Eu, precum Mi-a spus Mie Tatăl, aşa vorbesc“ (Ioan 12, 49-50), fiindcă pentru ucenicii Domnului Iisus Hristos s-a rostit cuvântul: „Cel din mijlocul tău este Dumnezeu mare şi minunat“ (Deuteronomul 7, 21) şi făgăduinţa: „De vei asculta legile acestea, de le vei păzi şi le vei împlini, atunci şi Domnul Dumnezeul tău va ţine legământul şi mila Sa faţă de tine“ (Deuteronomul 7, 12) şi binecuvântarea care însoţeşte pe cei aleşi: „Te va iubi, te va binecuvânta, te va înmulţi; va binecuvânta rodul pântecului tău, rodul pământului tău, pâinea ta, vinul tău, untdelemnul tău“ (Deuteronomul 7, 13).

39

Domnul Iisus Hristos le deschide prin porunci ucenicilor Săi puterea de a aduce rod fiindcă: „Orice mlădiţă care nu aduce roadă pentru Mine, El o taie; şi orice mlădiţă care aduce roadă, El o curăţeşte, ca mai multă roadă să aducă“ (Ioan 15, 2). Nimeni nu poate să aducă rod lui Dumnezeu decât prin Domnul Iisus Hristos: „Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne în Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic“ (Ioan 15, 5). De aceea porunca: „De Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele“ (Ioan 14, 15) ne apare ca deschizătoarea vieţii întru Hristos, adică viaţa mistică, fiindcă ea atrage după sine pogorârea Duhului Sfânt: „Şi Eu voi ruga pe Tatăl Meu şi alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac / Duhul Adevărului pe care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte; voi Îl cunoaşteţi, că rămâne la voi şi în voi va fi!“ (Ioan 14, 16-17). Această prezenţă a Duhului Sfânt este ceea ce unii numesc rugăciunea minţii în inimă, de fapt este glasul Duhului Sfânt, care cu nespusă duioşie pentru noi se roagă: „Duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre, căci nu ştim să ne rugăm cum trebuie, ci Însuşi Duhul se roagă pentru noi cu suspine negrăite“ (Romani 8, 26).

Această lucrare a Duhului Sfânt este „înfierea, răscumpărarea trupului nostru“ (Romani 8, 23), fiindcă „Dumnezeu toate le lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu al celor ce sunt chemaţi după voia Lui“ (Romani 8, 28), adică rugăciunea harică.

Aşa se împlineşte versetul: „dacă iubeşte cineva pe Dumnezeu, acela este cunoscut de El“ (I Corinteni 8, 3). Consecinţele prezenţei Duhului Sfânt sunt darurile, fiindcă: „Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu, Acela vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu“ (Ioan 14, 26). Acesta este Calea, Adevărul şi Viaţa întru Hristos, pe care trebuie să păşească toţi creştinii ortodocşi.

PORUNCA A DOUA: „Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici un fel

de asemănare a nici unui lucru câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, şi din câte sunt în apele de sub pământ. / Să nu te închini lor, nici să le slujeşti, că Eu Domnul

40

Dumnezeul tău sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc copiii pentru vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine până la al treilea şi al patrulea neam / Şi Mă milostivesc pînă la al miilea neam, către cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele“. (Ieşirea 20, 4-6)

Înainte de a discuta problema de esenţă a acestei porunci, trebuie să arătăm că iudeii cât au stat în Egipt, în ţara lui Ham, s-au obişnuit cu închinarea la idoli. În aceşti idoli stăteau duhuri necurate numite zei, care vorbeau şi îndeplineau cererile celor ce le aduceau jertfe şi li se închinau. Îngerii căzuţi erau conduşi de Satanail, care era heruvim. La proorocul Iezechiel avem o descriere a heruvimilor. Faţă de înger înainte, o faţă de leu în dreapta, faţă de taur la stânga şi faţă de vultur în spate. „Fiecare aveau patru feţe şi fiecare din ele avea patru aripi.“ „De cele patru părţi ele aveau sub aripi mâini de om şi toate patru îşi aveau feţele lor şi aripile lor / Aripile lor se atingeau una de alta şi când mergeau fiarele nu se întorceau, ci fiecare mergea drept înainte“ (Iezechiel 1, 6-10).

Heruvimii sunt realizaţi pe funcţia de cunoaştere, spre deosebire de serafimi, care sunt realizaţi pe funcţia de iubire, de aceea „la fiecare faţă a lor aveau câte o roată plină de ochi şi se deplasau odată cu aceste făpturi, şi în timpul mersului nu se întorceau / Obezile lor formau un cerc larg şi de o înălţime înfricoşătoare şi aceste obezi la toate patru erau pline de ochi de jur împrejur / Când mergeau fiarele mergeau şi roţile de lângă ele şi când se ridicau fiarele de la pământ, se ridicau şi roţile“ (Iezechiel 1, 17-19). Ele sunt conduse de Duhul lui Dumnezeu. „Ele mergeau încotro le da duhul să meargă şi roţile se ridicau împreună, căci duh de viaţă era şi în roţi“ (Iezechiel 1, 20). Revolta acestor heruvimi era din această cauză păcat împotriva Duhului Sfânt care nu se iartă.

Deasupra heruvimilor era o boltă ca de cristal şi sub ea erau întinse aripile heruvimilor, iar trupurile lor erau acoperite de alte două aripi, deci fiecare heruvim are două perechi de aripi, spre deosebire de serafimi care au trei. Celelalte cete îngereşti: Scaunele (Tronurile), Puterile, Începătoriile, Arhanghelii, Îngerii au doar câte o pereche de aripi: „Pe bolta de deasupra capetelor fiarelor era ceva care semăna cu un tron şi la înfăţişare era ca o piatră de safir; iar sus pe acest

41

tron era ca un chip de om“ (Iezechiel 1, 26). În această teofanie avem şi imaginea slavei lui Dumnezeu: „Cum este curcubeul ce se află pe cer la vreme de ploaie, aşa era înfăţişarea acelei lumini strălucitoare care-L înconjura. Astfel era chipul slavei Domnului“ (Iezechiel 1, 28).

Am făcut aceste referiri pentru a înţelege că Sfinxul este o imagine a heruvimului căzut (Satanail), că viţelul de aur, pe care l-au făcut iudeii, are aceeaşi semnificaţie şi este Mamona, că acele cuptoare de aramă sub formă de taur, în care-şi aruncau iudeii primii născuţi, ca să obţină legăminte cu demonii, sunt toate o încălcare a acestei porunci. La rugămintea lui Moise, iudeii au fost parţial iertaţi: „Pe acela care a greşit înaintea Mea îl voi şterge din cartea Mea / Iar acum mergi şi du poporul acesta la locul unde ţi-am zis. Iată îngerul Meu va merge înaintea ta şi în ziua cercetării Mele voi pedepsi păcatele lor“ (Ieşirea 32, 33).

Abaterea de la această poruncă Moise a vrut să o oprească şi de aceea i-a pus pe iudei să strige: „Blestemat să fie cel ce va face idol cioplit sau turnat, lucru de mână de meşter şi urâciune înaintea Domnului şi-l va pune la loc tainic“ (Deuteronomul 27, 15), fiindcă nu putea şti ce urmări va avea acest blestem, fiindcă iudeii vor avea de suferit pentru necredinţa lor şi-L vor mânia pe Dumnezeu: „Pentru că ai spurcat lăcaşul Meu cel sfânt cu idolii tăi şi cu toate ticăloşiile tale“ (Iezechiel 5, 11), de aceea „Altarele voastre vor fi stricate, idolii ridicaţi de voi în cinstea soarelui vor fi sfărâmaţi şi pe oamenii voştri îi voi face să cadă morţi înaintea idolilor voştri“ (Iezechiel 6, 4). Proorocia rostită de Iezchiel: „O treime din locuitorii tăi vor muri de ciumă şi vor pieri de foame în mijlocul tău; o treime vor cădea de sabie în împrejurimile tale; şi cealaltă treime o voi împrăştia în toate vânturile şi voi trage sabia în urma lor“ (Iezechiel 5, 12) s-a împlinit. Nici un neam nu a fost atât de răzvrătit împotriva poruncilor lui Dumnezeu, determinând împlinirea unor versete: „De aceea părinţii îşi vor mânca pe copii în mijlocul lor şi copiii îşi vor mânca pe părinţii lor“ (Iezechiel 5, 10). Aceeaşi pedeapsă pândeşte Babilonul (America) tuturor necurăţiilor, pentru că îngerul va striga: „A căzut Babilonul cel mare şi a ajuns lăcaş demonilor, închisoare tuturor duhurilor necurate şi închisoare tuturor

42

păsărilor spurcate şi urâte“ (Apocalipsa 18, 2) încât „într-o singură zi vor veni pedepsele peste ea; moarte şi tânguire şi foamete şi focul va arde-o de tot, căci puternic este Domnul Dumnezeu Cel ce o judecă“ (Apocalipsa 18, 8).

Dumnezeu îi va arăta proorocului Iezechiel cum în Templul lui Dumnezeu din Ierusalim aduseseră pe demonul geloziei: „la intrarea porţii dinăuntru“ (Iezechiel 8, 3) „iată acel demon al geloziei era la uşa dinspre miazănoapte a altarului la intrare“ (Iezechiel 8, 5). Apoi săpând într-un perete a dat de o uşă şi „am intrat şi am privit şi iată erau acolo tot felul de chipuri de târâtoare, de animale necurate şi de tot felul de idoli ai casei lui Israel, zugrăviţi pe pereţi de jur împrejur / Înaintea lor stăteau şaptezeci de bărbaţi din bătrânii casei lui Israel, având în mijloc pe Iaazania, fiul lui Şafan; fiecare din ei aveau în mâini câte o cădelniţă şi un nor gros de fum de tămâie se ridica în sus“ (Iezechiel 8, 10-11). Această închinare la idoli era deci o practică ritualică şi de aceea Dumnezeu îi descoperă proorocului şi altele: „în curtea cea dinăuntru a templului Domnului şi iată la uşa templului Domnului între pridvor şi jertfelnic, stăteau vreo douăzeci şi cinci de oameni cu spatele spre templul Domnului iar cu feţele spre răsărit şi se închinau spre răsărit la soare“ (Iezechiel 8, 16). De aceea şi pedeapsa lui Dumnezeu a fost dreaptă şi necruţătoare cu iudeii şi ne lămureşte deplin de ce Domnul Iisus Hristos îi numeşte „fiii Gheenei“ sau „neam viclean şi desfrânat“. Aceasta este cauza principală pentru care Ierusalimul a fost distrus şi templul dărâmat din porunca lui Dumnezeu: „Mergeţi după el prin cetate şi loviţi! Să nu aveţi nici o milă şi ochiul vostru să fie necruţător!“ (Iezechiel 9, 5). Această pedeapsă: „Ucideţi şi nimiciţi pe bătrâni, tineri, fecioare, copii, femei, dar să nu vă atingeţi de nici un om care are pe frunte semnul „+“ şi să începeţi din locul Meu cel sfânt!“ (Iezechiel 9, 6) ne apare ca extrem de semnificativă ca o prevestire a osândei finale a iudeilor şi ca o izbăvire a evreilor, care sunt creştini şi reprezintă rămăşiţa. Este o evidentă apropiere de versetul: „Aici e răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Iisus“ (Apocalipsa 14, 12).

Tot semnificativ ne apare versetul: „Tot trupul heruvimilor, spatele lor, mâinile lor şi aripile lor erau pline de

43

ochi; asemenea şi roţile, toate cele patru roţi de jur împrejur...“ (Iezechiel 10, 12) pentru a înţelege de ce Adam a fost ispitit la pomul cunoştinţei binelui şi răului şi de ce Domnul Iisus Hristos a certat smochinul, care este simbolul cunoaşterii şi a închis Calea prin cunoaştere şi a deschis pe Muntele Măslinilor calea prin măslin, adică prin iubire, jertfindu-se pe Sine: „Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii Săi“ (Ioan 15, 13). Aceasta era „Schimbarea dreptei celui Preaînalt“ adică venirea Domnului Iisus Hristos, dreapta Tatălui Ceresc, care a adus Legea Iubirii dar mai ales a versetului: „Şi Mă milostivesc până la al miilea neam, către cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele“ (Ieşirea 20, 6), fiindcă „Dumnezeu pe cine voieşte îl miluieşte iar pe cine voieşte îl împietreşte“ (Romani 9, 18). De aceea în versetul: „Le voi da o altă inimă şi voi pune un duh nou în voi. Voi lua din trupul lor inima de piatră şi le voi da o inimă de carne“ (Iezechiel 11, 19) găsim o făgăduinţă ca şi în versetul: „ca să urmeze poruncile Mele, să păzească şi să împlinească legile Mele; şi ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor“ (Iezechiel 11, 20), care se vor împlini aşa cum arată sfântul apostol Pavel: „Dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării rămăşiţa se va mântui“ (Romani 9, 27).

PORUNCA A TREIA: „Să nu iei în deşert Numele Domnului

tău, căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert numele Lui“ (Ieşirea 20, 7). Această poruncă se referea în special la jurăminte şi de aceea unele versete ca: „Să nu juraţi strâmb pe Numele Meu, căci ai necinsti astfel Numele Dumnezeului tău“ (Leviticul 19, 12). Domnul Iisus Hristos înalţă această poruncă la o treaptă mult mai înaltă, îi dă acurateţe şi profunzime: „Să nu vă juraţi nicidecum nici pe cer fiindcă este tronul lui Dumnezeu / Nici pe pământ, fiindcă este aşternut picioarelor Lui, nici pe Ierusalim. fiindcă este cetate a marelui Împărat / Nici pe capul tău să nu te juri, fiindcă nu poţi să faci un fir de păr alb sau negru / Ci cuvântul vostru să fie! Ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce este mai mult decât acestea, de la cel rău este“ (Matei 5, 33-37). Domnul Iisus Hristos, vrând să-i întoarcă pe cărturari, pe farisei, pe saduchei de la rătăcirile lor, rosteşte o serie de vaiuri, arătându-le

44

gravitatea rătăcirilor: „Vai vouă călăuze oarbe care ziceţi: Cel ce se va jura pe templu nu este cu nimic legat, dar cel se va jura pe aurul templului este legat“ (Matei 23, 16) este evidentă aici influenţa lui Mamona demonul avariţiei asupra gândirii fariseilor. De aceea îi ceartă: „Nebuni şi robi! Ce este mai mare, aurul sau templul care sfinţeşte aurul?“ (Matei 23, 17). „Ziceţi iar: Cel ce se va jura pe altar cu nimic nu este legat, dar cel ce se va jura pe darul ce este deasupra altarului este legat. / Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, darul sau altarul care sfinţeşte darul? / Deci cel ce se jură pe altar se jură pe el şi pe toate câte sunt deasupra lui. / Deci cel ce se jură pe templu se jură şi pe Cel ce locuieşte în el / Cel ce se jură pe cer se jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe Cel ce şade pe el“ (Matei 23, 18-22). Aici este evidentă căderea în cursele demonilor teologi, a iudeilor.

De aceea vor cunoaşte osânda gheenei: „Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei?“ (Matei 23, 33) şi ca să şi-o agonisească Domnul le va da prin aleşii această încercare: „Iată Eu trimit la voi prooroci şi înţelepţi şi cărturari; dintre ei veţi ucide şi veţi răstigni; dintre ei veţi biciui în sinagogi şi-i veţi urmări din cetate în cetate / Ca să cadă asupra voastră tot sângele drepţilor răspândit pe pământ“ (Matei 23, 34), adică să se împlinească blestemul pe care-l vor rosti iudeii asupra lor înşişi: „Sângele Lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri!“ (Matei 27, 25)

Din cauza acestor călcători de lege numele lui Dumnezeu este defăimat, aşa cum îi mustră sfântul apostol Pavel pe iudei: „Căci numele lui Dumnezeu din pricina voastră este hulit între neamuri“ (Romani 2, 24).

Păcatul hulei împotriva Domnului trebuie pedepsit, de aceea s-a dat porunca: „Hulitorul numelui Domnului să fie omorât neapărat; toată obştea să-l ucidă cu pietre. Sau străinul sau băştinaşul, de va huli numele Domnului, să fie omorât“ (Leviticul 24, 16). Această poruncă interpretată pe dos a făcut pe iudei să-l omoare pe Sfântul Ştefan, când a vestit teofania: „Iată văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu!“ (Fapte 7, 56), fiindcă „toţi cei ce şedeau în sinedriu au văzut faţa lui ca o faţă de înger“ (Fapte 6, 15) şi de aceea a avut şi puterea de a vedea pe Dumnezeu aşa cum îngerii pururea văd faţa lui Dumnezeu.

45

Când Dumnezeu a vrut ca pe iudei să-i piardă în pustie: „Eu am gândit să vărs asupra lor mânia Mea în pustiu, ca să-i pierd“ (Iezechiel 20, 13) a rânduit pentru ei altceva, pentru că: „Ba ridicându-Mi chiar mâna asupra lor în pustiu, M-am jurat că nu-i voi duce în ţara ce rânduisem în care curge miere şi lapte şi este cea mai frumoasă din toate ţările“ (Iezechiel 20, 15).

Problema numelui lui Dumnezeu nu este dificil de discutat, fiindcă în versetul „Atunci s-a pogorât Domnul în nor, a stat acolo şi a rostit numele lui Iahve. / Şi Domnul, trecând pe dinaintea lui, a zis: Iahve, Iahve, Dumnezeu, iubitor de oameni, milostiv, îndelung răbdător, plin de îndurare şi de dreptate“ (Ieşirea 34, 5-6). Dacă observăm că Domnul s-a pogorât în nor, deci Moise a stat în faţa Domnului, înţelegem că Iahve este un apelativ şi că se dau acestui nume atributele şi formele de manifestare ale lui Dumnezeu: „Care păzeşte adevărul şi arată milă la mii de neamuri; Care iartă vina şi răzvrătirea şi păcatul, dar nu lasă nepedepsit pe cel ce păcătuieşte; Care pentru păcatele părinţilor pedepseşte pe copii şi pe copiii copiilor până la al treilea şi al patrulea neam!“ (Ieşirea 34, 7). Deci cel pe care L-a văzut Moise pe muntele Sinai este „Domnul, Regele lui Israel şi Izbăvitorul său, Domnul Savaot: „Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă şi nu este alt dumnezeu afară de Mine!“ (Isaia 44, 6). Iahve este deci un apelativ, nu un nume. Tatăl Ceresc este mai presus de orice cuvânt, de aceea nu poate fi numit.

Despre Domnul Savaot avem această făgăduinţă: „Că din Ierusalm va ieşi o rămăşiţă şi din muntele Sionului cei scăpaţi cu viaţă. Râvna Domnului Savaot va face aceasta“ (Isaia 37, 32). Despre această sfinţenie a Domnului Savaot avem versetul: „Numai pe Domnul Savaot socotindu-L sfânt, de El să vă temeţi şi să vă înfricoşaţi / El va fi pentru voi piatră de încercare şi stâncă de poticnire pentru cele două case ale lui Israel, cursă şi laţ pentru cei ce locuiesc în Ierusalim“ (Isaia 8, 13). Este proorocia despre Domnul Iisus Hristos, despre Slava Domnului, pe care ne-o redă proorocul Isaia care a primit darul acestei teofanii: „În anul morţii regelui Ozia am văzut pe Domnul stând pe un scaun înalt şi măreţ şi poalele hainelor Lui umpleau templul. / Serafimi stăteau înaintea Lui, fiecare

46

având câte şase aripi: cu două îşi acopereau feţele, cu două picioarele, iar cu două zburau / Şi strigau unul către altul, zicând: „Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Savaot, plin este tot pământul de slava Lui!“ (Isaia 6, 1-3). Aşadar, numele Domnului este Savaot şi de aceea proorocul Isaia a zis: „Vai mie, că sunt pierdut! Sunt om cu buze spurcate şi locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate. Şi pe Domnul Savaot l-am văzut cu ochii mei!“ (Isaia 6, 5). Nerespectarea acestor porunci determină orbirea şi surzenia sufletului: „Du-te şi spune poporului acestuia: „Cu auzul veţi auzi şi nu veţi înţelege şi uitându-vă, vă veţi uita, dar nu veţi vedea / Că s-a învârtoşat inima poporului acestuia şi cu urechile sale greu a auzit şi ochii săi i-a închis ca nu cumva să vadă cu ochii şi cu urechile să audă şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă la Mine şi să-l vindec“ (Isaia, 6, 9-10). Această infirmitate sufletească adusă de păcate a determinat pedepsirea iudeilor: „Pentru aceasta după cum paiele sunt mistuite de foc şi iarba uscată de flăcări, aşa rădăcina lor va fi topită ca pleava şi floarea lor va fi spulberată, precum este cenuşa, căci au călcat legea Domnului Savaot şi au nesocotit cuvântul Sfântului lui Israel!“ (Isaia 5, 24), adică al Domnului Iisus Hristos şi pedeapsa va fi mare: „Cadavrele lor sunt ca gunoiul pe cale“ (Isaia 5, 25), adică „fiii gheenei“. Această pedeapsă pândeşte şi azi pe iudei. Ei nu se pot curăţi de păcate prin Sfintele Taine, fiindcă nu s-au creştinat. „Eu am făcut ca numele Meu să nu fie pângărit în ochii neamurilor la vederea cărora îi scosesem“ (Iezechiel 20, 14).

PORUNCA A PATRA: „Adu-ţi aminte de ziua de odihnă ca să

o sfinţeşti. Lucrează şase zile şi-ţi fă în acelea toate treburile tale. Iar ziua a şaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău; să nu faci în acea zi nici un lucru; nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta; nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul care rămâne la tine.“ (Ieşirea 20, 10; Deuteronomul 5, 12).

Sfinţenia, ca etapă a vieţii sufletului, ca sens al vieţii, este printre altele condiţionată de respectarea acestei porunci, la care se adaugă altele: „Băgaţi de seamă să păziţi zilele Mele de odihnă, căci acestea sunt semn între Mine şi voi din neam în

47

neam, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul, Cel ce vă sfinţeşte“ (Ieşirea 31, 13). Din această cauză pedeapsa pentru nerespectarea acestei porunci era capitală: „Păziţi ziua de odihnă, căci ea este sfântă pentru voi. Cel ce o va întina, acela să fie omorât; tot cel ce va face într-însa vreo lucrare, sufletul acela va fi stârpit din poporul Meu“ (Ieşirea 31, 14). Această poruncă atrage după sine neintrarea în odihna cea veşnică şi devine cauza morţii cea de a doua. De aceea David în versetul: „M-am jurat în mânia Mea: „Nu vor intra întru odihna Mea“ (Ps. 94, 12) ne dă sensul acestei porunci.

Această rânduială a zilei de odihnă este importantă pentru a determina înălţarea sufletelor din lumea aceasta prin împlinirea poruncilor. De aceea le spune fiilor, după ce i-a purtat prin pustie, ca să se piardă generaţia ieşită din Egipt, care se închina încă la idoli şi nu i-a stârpit: „Am zis către fiii lor în pustiu. Nu vă purtaţi după rânduielile părinţilor voştri şi obiceiurile lor nu le păziţi, nici nu vă întinaţi cu idolii lor / Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru; purtaţi-vă după poruncile Mele şi hotărârile Mele păziţi-le şi le împliniţi. / Cinstiţi zilele Mele de odihnă, ca să fie semn între Mine şi voi, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru“ (Iezechiel 20, 18-20).

Dezamăgirea lui Dumnezeu determinată de iudei a fost că nici fiii nu l-au ascultat: „Dar şi fiii s-au răzvrătit împotriva Mea; nici ei nu s-au purtat după rânduielile Mele şi legile Mele nu le-au păzit; n-au împlinit ceea ce omul trebuie să împlinească, ca să fie viu; au călcat zilele Mele de odihnă şi atunci am gândit ca să vărs peste dânşii urgia Mea şi să sting mânia Mea împotriva lor în pustiu“ (Iezechiel 20, 21). Atunci Dumnezeu a luat hotărârea de a-i împrăştia prin lume: „M-am jurat să-i risipesc printre popoare şi să-i împrăştii prin ţări“ (Iezechiel 20, 23). Rânduiala acestei porunci este adâncă, fiindcă în ziua a şaptea a lumii create se va face venirea Fiului Omului şi judecata finală: „Să păzească deci fiii lui Israel ziua odihnei, prăznuind ziua odihnei din neam în neam ca un legământ veşnic. Acesta este semn veşnic între Mine şi fiii lui Israel, pentru că în şase zile a făcut Domnul cerul şi pământul, iar în ziua a şaptea a încetat şi s-a odihnit“ (Ieşirea 31, 16-17). Este în această poruncă o prefigurare arhetipală a odihnei veşnice din împărăţia lui Dumnezeu: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă

48

voi odihni pe voi“ (Matei 11, 28). Există o corelaţie se pare destul de subtilă între aceste

porunci, căci călcarea uneia atrage după sine şi altele: „Pentru că nu îndepliniseră rânduielile Mele, legile Mele le lepădaseră şi călcaseră zilele Mele de odihnă, că ochii lor erau îndreptaţi spre idolii părinţilor lor“ (Iezechiel 20, 24) nu numai la o generaţie, ci şi la generaţiile care vin încărcate cu păcatele înaintaşilor: „Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea şi al patrulea neam“ (Ieşirea 20, 5). Când Domnul Iisus Hristos le spune iudeilor: „Tatăl Meu până acum lucrează şi Eu lucrez“ (Ioan 5, 17) ne descoperă legea continuităţii sau eternităţii, căci la Dumnezeu şi în împărăţia cea cerească toate sunt eterne, de aceea păcatul răzvrătirii făcut de îngerii conduşi de Satanail este etern. Această lege face ca de fapt funcţia creatoare a Cuvântului lui Dumnezeu să fie fără limite, fiindcă este continuarea activităţii Tatălui Ceresc: „Fiul nu poate să facă nimic de la Sine, dacă nu va vedea pe Tatăl făcând; căci cele ce face Acela, acesta le face şi Fiul întocmai“ (Ioan 5, 19). Creaţia lumii şi a omului se petrece ca un proces de continuitate, în sensul că fiecare om trebuie să se desăvârşească spre a fi înfiat, trebuie să-şi reconstruiască universul interior pierdut de Adam, parcurgând şi retrăind versete fundamentale ale Sfintei Evanghelii şi ale Sfintelor Scripturi. Odihna sufletului este mântuirea, sfinţirea, desăvâr-şirea şi înfierea, care trebuie să se încheie în durata vieţii, pentru ca sufletul să poată intra în împărăţia lui Dumnezeu şi să fie apt de a împlini slujba, pentru care a fost creat. Ziua odihnei capătă în acest context un alt conţinut pentru creştini, fiindcă ei au fost creaţi spre a deveni fii ai Împărăţiei, Învierii şi Luminii. De aceea sfântul apostol Pavel preciza: „Drept aceea s-a lăsat altă sărbătoare de odihnă poporului lui Dumnezeu“ (Evrei 4, 9).

Adâncimea acestei porunci şi implicaţiile ei pentru suflet sunt arătate de sfântul apostol Pavel: „Căci Cuvântul lui Dumnezeu e viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri şi pătrunde până la despărţitura sufletului şi duhului dintre încheieturi şi măduvă şi destoinic este să judece simţurile şi cugetările inimii“ (Evrei 4, 12).

Funcţiile interne ale Cuvântului lui Dumnezeu nu numai

49

că nu sunt înţelese, ştiute, aplicate, dar nici nu se face în acest sens o încercare de a corela poruncile mântuirii, sfinţirii, desăvârşirii şi înfierii, cu funcţiile: creatoare, sacră, tainică şi legică, care dau valoare nu numai cuvintelor noastre, ci şi faptelor sufletului, între care la mare preţ este rugăciunea fiindcă: „nu este nici o făptură ascunsă înaintea Lui, ci toate sunt goale şi descoperite pentru ochii Celui în faţa Căruia noi vom da socoteală“ (Evrei 4, 13). De aici îndemnul sfântului apostol Pavel: „Să ne silim deci să intrăm în acea odihnă, ca nimeni să nu cadă în aceeaşi pildă a neascultării“ (Evrei 4, 11), să agonisim credinţa, care mută muntele neamului nostru la cer, râvna cea sfântă, iubirea cea dumnezeiască, pentru ca: „să ne apropiem deci cu încredere de tronul harului, ca să luăm milă şi să aflăm har spre ajutor, la timp potrivit“ (Evrei 4, 16). De aici sensul odihnei: „cine a intrat în odihna lui Dumnezeu s-a odihnit şi el de lucrurile lui, precum şi Dumnezeu de ale Sale“ (Evrei 4, 10) ca semn al asemănării dobândite prin desăvârşire, fiindcă aşa este porunca: „Fiţi dar voi desăvârşiţi precum Tatăl vostru Cel Ceresc desăvârşit este“ (Matei 5, 48).

Această poruncă este treapta superioară a poruncii: „Fericit este omul care săvârşeşte acestea şi care ţine la ele; Păzeşte ziua de odihnă ca să nu fie pângărită şi îşi fereşte mâna lui ca să nu făptuiască nici un rău / Şi să nu zică cel de alt neam care s-a alipit de Domnul: Domnul mă va despărţi de poporul Său!“ (Isaia 56, 2-3). Făgăduinţele care însoţesc această poruncă ni se par extrem de importante şi de aceea le amintim: „Celor ce păzesc zilele Mele de odihnă şi aleg ceea ce Îmi este plăcut Mie şi stăruie în legământul Meu / Le voi da în casa Mea şi înăuntrul zidurilor Mele un nume şi un loc mai de preţ decât fii şi fiice; le voi da un nume veşnic şi nepieritor“ (Isaia 56, 4-5).

Aceste făgăduinţe privesc toate neamurile: „Şi pentru străinii alipiţi de Domnul, ca să slujească şi să iubească numele Domnului şi să fie slujitorii Săi, toţi câţi păzesc ziua de odihnă, ca să nu fie pângărită şi să stăruie în legământul Meu / Pe aceştia îi voi aduce în muntele cel Sfânt al Meu şi îi voi bucura în locaşul Meu de rugăciune. Arderile lor de tot şi jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu, căci templul Meu, lăcaş de rugăciune se

50

va chema pentru toate popoarele!“ (Isaia 56, 6-7). În Vechiul Testament aceste zile de odihnă erau: „luna

întâi, în ziua a paisprezecea a lunii, către seară sunt Paştile Domnului / Iar în ziua a cincisprezecea a aceleiaşi luni este sărbătoarea azimei“ (Leviticul 23, 5-6). Alte zile erau: „Şi în ziua a zecea a lunii aceleia a şaptea care este ziua curăţării să aveţi adunare mare sfântă; să postiţi şi să aduceţi ardere de tot Domnului“ (Leviticul 23, 27). Sancţiunile pentru călcarea acestei porunci erau grave: „Tot sufletul care nu va posti în ziua aceea se va stârpi din poporul său / Şi tot sufletul care va lucra în ziua aceea, îl voi stârpi din mijlocul poporului său“ (Leviticul 23, 29).

În Noul Testament ziua de odihnă este Duminica, când se cinsteşte Învierea Domnului, fiindcă toţi ortodocşii trebuie să devină fii ai Învierii. Dar cele mai importante zile din anul religios ortodox sunt sărbătorile împărăteşti: Naşterea Domnului, Învierea Domnului, Înălţarea Domnului, Pogorârea Sfântului Duh, Sfânta Treime, Adormirea Maicii Domnului, Schimbarea la Faţă. Trebuie să remarcăm că numai la Paştele ortodocşilor pogoară Lumina Duhului Sfânt la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, aşa cum proorocul Iezechiel descrie pogorârea slavei lui Dumnezeu în Templul din Ierusalim sau cum Moise vorbea despre pogorârea slavei lui Dumnezeu pe muntele Sinai.

PORUNCA A CINCEA: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta,

ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Domnul Dumnezeu ţi-l va da ţie“ (Ieşirea 20, 12) trebuie înţeleasă în sensul poruncii dată de Domnul Iisus Hristos: „Şi tată al vostru să nu numiţi pe pământ, că Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri“ (Matei 23, 9), fiindcă această poruncă este treapta de jos, lumească, a poruncii de pe treapta de sus a înfierii: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din toată puterea ta“ (Matei 22, 37; Deuteronomul 6, 5). Cauza este că iubind pe părinţii cei trupeşti învăţăm să cinstim pe părinţii cei cereşti, adică pe Tatăl Ceresc, pe Domnul Iisus Hristos, pe Împăratul Ceresc, pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi apoi pe toţi sfinţii părinţi purtători de Dumnezeu, pentru că sensul fundamental

51

al vieţii este înfierea, aşa cum este făgăduinţa: „Le voi da în casa Mea şi înăuntrul zidurilor Mele un nume şi un loc mai de preţ decât fii şi fiice; le voi da un nume veşnic şi nepieritor“ (Isaia 56, 5), adică se va pune pe fruntea celor aleşi numele cel sfânt al lui Dumnezeu Tatăl, al Fiului cel Iubit şi al Împărăţiei Cerului. Aceasta este rânduiala cea dumnezeiască ascunsă în porunca: „Să umblaţi pe Calea aceea, pe care v-a poruncit Domnul Dumnezeul vostru, ca să fiţi vii şi să vă fie bine şi să trăiţi multă vreme în pământul acela, pe care îl veţi lua în stăpânire (Deuteronomul 5, 33), căci Calea, Adevărul şi Viaţa sunt Însuşi Domnul Iisus Hristos şi scopul, pentru care a fost creată lumea şi omul, îl găsim în versetul: „Îmi veţi fi împărăţie preoţească şi neam sfânt“ (Ieşirea 19, 6) şi pentru a împlini făgăduinţa: „Şi voi veţi fi numiţi preoţi ai Domnului, slujitori ai Dumnezeului nostru“ (Isaia 61, 6), care s-a luat de la iudei odată cu împărăţia, fiindcă şi-au bătut joc de poruncile lui Dumnezeu: „De aceea vă spun că împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da neamului, care va face roadele ei“ (Matei 21, 43). Cel care a hotărât această schimbare a dreptei Celui Preaînalt este Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu: „Piatra din capul unghiului pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului“ (Matei 21, 42), fiindcă El este Cel ce separă ca Judecător pe cei buni de cei răi, oile de capre, oile fiind aleşii ortodocşi, iar caprele - ereticii, păgânii, lepădaţii, ateii, tâlharii de suflete.

Împlinirea acestei porunci are două sensuri fundamentale. Unul este cinstirea părinţilor lumeşti şi altul care priveşte cinstirea părinţilor cereşti. Cinstirea părinţilor lumeşti are mai multe trepte: a-i asculta, a-i ajuta la necaz, a-i îngriji când sunt bătrâni şi bolnavi, a-i salva de la moarte, a-i îngropa după rânduiala ortodoxă îngrijindu-i să fie spovediţi şi împărtăşiţi, a le face parastase, liturghii, danii pentru sufletele lor după adormire, ridicând această poruncă la cea cuprinsă în versetul: „Să vă iubiţi unii pe alţii“ (Ioan 15, 17). În acelaşi timp să uite trăirea versetului „şi duşmani lui vor fi casnicii lui“, dar mai ales să repare cu îndelungă răbdare greşelile şi consecinţele, care decurg din trăirea versetului: „Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine, până la al

52

treilea şi al patrulea neam“ (Ieşirea 20, 5). Cinstirea părinţilor cereşti are o etapă intermediară care

este cinstirea părinţilor duhovniceşti, a preoţilor, călugărilor, ierarhilor, ale căror sfaturi, îndrumări şi îndreptări sunt necesare, şi pentru călugări, clerici sau mireni. Prin urmarea acestor duhovnici, prin slujbe, prin Sfintele Taine, prin danii, prin fapte bune sufletul se curăţă treptat şi primeşte darurile Duhului Sfânt. Apoi el poate primi darul de a înţelege, de a face, de a trăi pe trepte tot mai înalte poruncile, cuvintele, parabolele şi îndreptările Sfintei Evanghelii.

Viaţa duhovnicească se materializează, se exprimă prin cantitatea şi calitatea rugăciunilor, a postului, a privegherilor, a faptelor de ctitorie, milostenie şi prin slujbele purtate cu îndelungă răbdare, fiindcă va fi ispitit, încercat, lovit, prigonit, spre a-şi arăta calitatea sufletului şi măsura. Apoi va avea probabil trăirea unor versete ca: „Iată Eu trimit înaintea ta pe îngerul Meu, ca să te păzească în cale şi să te ducă în pământul acela, pe care l-am pregătit pentru tine“ (Ieşirea 23, 20), care poate fi un loc şi un nume în împărăţia lui Dumnezeu. Este şansa creştinilor ortodocşi, care primesc de la taina Sfântului Botez îngerul de pază, iar la momentul adormirii vin îngerii să-i ia sufletul şi să-l ducă în faţa Domnului.

Cinstirea părinţilor cereşti la trepte tot mai înalte presupune rugăciuni de mulţumire, iubire, slavă, presupune fapte de ctitorie, presupune slujbe, cărţi, ridicarea de slujitori vrednici pentru sfintele altare, misionarism, jertfa de sine, purtarea crucii neamului, urmarea Domnului.

De aceea şi pedepsele pentru călcarea acestei porunci sunt cu totul grave: „Cel ce va grăi de rău pe tatăl său şi pe mama sa să fie dat morţii, că a grăit de rău pe tatăl său şi pe mama sa şi sângele său este asupra sa“ (Leviticul 20, 9).

Pentru cei ce fac această poruncă este trăirea versetului: „Să se bucure tatăl şi mama ta şi să salte de bucurie cea care te-a născut!“ (Pilde 23, 25), care înseamnă mai ales purtarea slujbelor pentru tot neamul, fiindcă prin liturghii, parastase, danii, fapte de ctitorie se poate mântui tot neamul, ca o exprimare a versetului: „Şi Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele“ (Ieşirea 20, 6). Această deschidere o primesc la vremea potrivită cei

53

care din timpul vieţii şi-au ajutat părinţii şi nu au căzut în greşeala criticată de Domnul: „Dacă un om va spune tatălui său sau pentru mama sa: Corban!, adică: Cu ce te-aş fi putut ajuta este dăruit lui Dumnezeu / Nu-l lăsaţi să facă nimic pentru tatăl său sau pentru mama sa“ (Marcu 7, 11-12).

Astăzi, tânăra generaţie este învăţată prin televizor, filme, cărţi, ziare, legi să calce această poruncă, să calce legile, să fie sălbatică, plină de vicii, lipsită de credinţă, pentru ca să se prăbuşească familia, nucleul societăţii, şi să se producă anarhia ca formă a domniei lui Anticrist.

PORUNCA A ŞASEA are un enunţ scurt: „Să nu ucizi!“

(Ieşirea 20, 13), fără alte precizări, de aceea are un caracter general referindu-se nu numai la oameni, ci la toate vietăţile. Asceza sau postul nu este decât împlinirea rânduielii lui Dumnezeu: „Iată vă dau toată iarba ce face sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţa în el. Acestea vor fi hrana voastră“ (Facerea 1, 29), pentru că orice încălcare a acestei rânduieli are consecinţe de identificare cu animalul sau pasărea îngerate, de aceea este necesar postul de patruzeci de zile, ca să se elimine carnea din ţesuturi.

În Legea veche avem şi o altă rânduială: „Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior / Arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânătaie pentru vânătaie“ (Ieşirea 21, 24-25), adică legea talionului, care duce la un lanţ de răzbunări, de războaie, violenţe, omucideri, revoluţii, legi nedrepte.

Avem în acest sens versetul: „De va vărsa cineva sânge omenesc, sângele aceluia de mână de om se va vărsa, căci Dumnezeu a făcut omul după chipul Său“ (Facerea 9, 6).

Sunt însă contrar acestei porunci o serie de pedepse în Legea veche, în care să fie ucişi toţi cei ce fac aceste fărădelegi. Astfel, avem pedepse cu moartea pentru cel ce-şi „va da copiii săi lui Moloh“ (Leviticul 20, 1); „de se va desfrâna cineva cu femeie măritată“ pedeapsa era „să se omoare desfrânatul şi desfrânata“ (Leviticul 20, 11); „De se va culca cineva cu nora sa amândoi să se omoare“ (Leviticul 20, 12); la fel dacă se va culca cineva „cu femeia tatălui său“, „să se omoare amândoi căci vinovaţi sunt“ (Leviticul 20, 11); la fel

54

dacă cineva se va desfrâna cu mama femeii sale: „pe foc să se ardă şi el şi ele“ (Leviticul 20, 14). Este sancţionată prin ucidere şi nelegiuirea când: „Cel ce se va amesteca cu dobitoc va fi ucis şi el şi dobitocul“ (Leviticul 20, 15), la fel şi femeia care va face această nelegiuire.

Există şi versete care se află de cealaltă parte a poruncii: „Să nu te răzbuni cu mâna ta şi să nu ai ură asupra fiilor poporului tău, ci să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“ (Leviticul 19, 18), dar şi pedeapsa pentru: „Cel ce jertfeşte la alţi dumnezei afară de Domnul, să se piardă“ (Ieşirea 22, 20), pentru vrăjitori: „Pe vrăjitori să nu-i lăsaţi să trăiască“ (Ieşirea 22, 18), la fel: „Hulitorul numelui Domnului să fie omorât neapărat; toată obştea să-l ucidă cu pietre / Sau străinul, sau băştinaşul, de va huli numele Domnului, să fie omorât“ (Leviticul 24, 16). Când „va lovi cineva un om şi va muri, acela să fie omorât“ (Leviticul 24, 17) sau „De va pricinui cineva vătămare aproapelui său, aceluia să i se facă ceea ce a făcut el altuia“ (Leviticul 24, 19).

Domnul Iisus Hristos limpezeşte aceste contradicţii în aplicarea acestei porunci şi ne dă o serie de învăţături, care înalţă această poruncă spre desăvârşire: „Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă; şi cine va zice fratelui său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului“ (Matei 5, 22), pentru că mânia este cauza tuturor uciderilor, sinuciderilor, violenţelor, războaielor, revoluţiilor şi tâlhăriilor. Mânia poate fi provocată de lăcomie, de invidie, de desfrânare, de trufie, de aceea Domnul Iisus Hristos completa cu această poruncă: „Vedeţi şi păziţi-vă de toată lăcomia, căci viaţa cuiva nu stă în prisosul avuţiilor sale“ (Luca 12, 15). Multe războaie, tâlhării, ucideri, au ca punct de plecare avariţia, cauza tuturor relelor.

Sfântul apostol Ioan ne lăsa acest mesaj: „Noi ştim că am trecut de la moarte la viaţă pentru că iubim pe fraţi; cine nu iubeşte pe fratele său rămâne în moarte / Oricine urăşte pe fratele său este ucigaş de oameni şi ştiţi că orice ucigaş de oameni nu are viaţă veşnică, dăinuitoare în El“ (I, Ioan, 3, 14-15).

Pentru a anula această putere a duhului rău, care-i împinge pe oameni ca prin mânie să se ucidă unii pe alţii, Domnul Iisus Hristos le porunceşte ucenicilor Săi: „Nu vă împotriviţi celui rău; iar cui te loveşte peste obrazul drept

55

întoarce-i şi pe celălalt / Celui ce voieşte să se judece cu tine şi să-ţi ia haina lasă-i şi cămaşa / Iar de te va sili cineva să mergi o milă, mergi cu el două“ (Matei 5, 39-41), ca să se anuleze efectul legii reacţiei, pe care indienii o numesc karma. În acelaşi timp, pentru a elimina rădăcina tuturor relelor, a adăugat: „Celui care cere de la tine dă-i şi de la cel care voieşte să se împrumute de la tine, nu întoarce faţa ta“ (Matei 5, 42). Toate acestea au în vedere stabilirea unui anumit raport între oameni de ajutorare şi de înţelegere.

La sfârşitul veacurilor va fi dată o osândă veşnică uciga-şilor, vrăjitorilor, desfrânaţilor şi închinătorilor la idoli: „Afară câinii şi vrăjitorii şi desfrânaţii şi ucigaşii şi închinătorii la idoli şi toţi cei ce lucrează şi iubesc minciuna!“ (Apocalipsa 22, 15).

Această separaţie caută Domnul Iisus Hristos să o realizeze cât mai bine şi de aceea spune ucenicilor: „Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui: nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona“ (Matei 6, 24), iar această separaţie înseamnă a respecta, a face, sau nu poruncile lui Dumnezeu.

De aceea sfântul apostol Pavel le spune celor din Corint: „Nu puteţi să beţi paharul Domnului şi paharul demonilor; nu puteţi să vă împărtăşiţi din masa Domnului şi din masa demonilor“ (I Corinteni 10, 21).

Sensul de a fi al vieţii creştine este a dărui cât mai mult. După mărimea sacrificiului avem măsura crucii, pe care o purtăm pentru neamul nostru: „Nimeni că nu caute ale sale, ci fiecare să caute pe ale aproapelui“ (I Corinteni 10, 24), dar mai ales să facem toate spre slava lui Dumnezeu: „De aceea ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi“ (I Corinteni 10, 31), fiindcă scopul sau intenţia cu care facem un fapt dă valoarea lui. De aceea cei ce-şi apără ţara, neamul, biserica, chiar dacă ucid au dreptul la iertare, fiindcă intenţia, scopul pentru care le-au făcut sunt apărarea altora. Ei plătesc cu viaţa lor, dar mântuirea lor este din faptul că cei ce i-au atacat în scop de jaf, de cotropire au sângele lor căzut asupra lor.

Mucenicii şi toţi cei ce au fost ucişi pentru credinţa cea adevărată ortodoxă au un loc şi un nume nou în împărăţia lui

56

Dumnezeu. Toate păcatele lor sunt curăţate prin botezul cu sânge: „Şi când s-a deschis pecetea a cincea am văzut sub jertfelnic sufletele celor înjunghiaţi pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia care au dat-o / Şi strigau cu glas mare şi ziceau: Până când, Stăpâne, sfinte şi adevărate, nu vei judeca şi nu vei răzbuna sângele nostru, faţă de cei ce locuiesc pe pământ?“ (Apocalipsa 6, 9-10). Ei primesc vesmântul de nuntă şi răsplata cea dumnezeiască: „Şi fiecăruia dintre ei i s-a dat un veşmânt alb şi li s-a spus ca să stea în tihnă, încă puţină vreme, până când se va împlini numărul şi cei împreună slujitori cu ei şi fraţii lor, cei ce aveau să fie omorâţi ca şi ei“ (Apocalipsa 6, 11).

PORUNCA A ŞAPTEA: „Să nu fii desfrânat“ (Ieşirea 20, 14)

are ca punct maxim de răsplată un loc de cinste în împărăţia lui Dumnezeu, aşa cum îl găsim consemnat în versetul: „Şi m-am uitat şi iată Mielul stătea pe muntele Sion şi cu El o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau numele Lui şi numele Tatălui Lui scris pe fruntea lor“ (Apocalipsa 14, 1), adică cei ce trăiesc făgăduinţa: „Le voi da în casa Mea şi înăuntrul zidurilor Mele un nume şi un loc mai de preţ decât fii şi fiice; le voi da un nume veşnic şi nepieritor“ (Isaia 56, 5).

Această răsplată dumnezeiască este pentru cei ce au respectat porunca fecioriei ca semn al desăvârşirii: „Aceştia sunt care nu s-au întinat cu femei, căci sunt feciorelnici. Aceştia sunt care merg după Miel oriunde se va duce. Aceştia au fost răscumpăraţi dintre oameni pârgă lui Dumnezeu şi Mielului“ (Apocalipsa 14, 4).

Rânduiala acestor aleşi va fi cu totul deosebită, fiindcă „În gura lor nu s-a aflat minciună, fiindcă sunt fără prihană“ (Apocalipsa 14, 5), de aceea „Cântau o cântare nouă înaintea tronului celor patru fiinţe şi înaintea bătrânilor; şi nimeni nu putea să înveţe cântarea decât numai cei o sută patruzeci şi patru de mii, care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ“ (Apocalipsa 14, 3).

Problematica acestei porunci o adânceşte Domnul Iisus Hristos, fiindcă păcatul nu este doar cu fapta, ci are ca punct de plecare gândul şi cuvântul, de aceea le spune ucenicilor: „că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu

57

ea în inima lui“ (Matei 5, 28). Păcatul desfrânării pregăteşte casa trupului pentru

intrarea duhurilor rele şi avem în acest sens cele spuse de Domnul Iisus Hristos: „când duhul necurat a ieşit din om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă şi nu găseşte / Atunci zice: Mă voi întoarce în casa mea de unde am ieşit; şi venind o află golită, măturată şi împodobită / Atunci se duce şi ia cu sine alte şapte duhuri mai rele decât el şi, intrând, sălăşluiesc aici şi se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi. Aşa va fi şi cu acest neam viclean“ (Matei 12, 43-45). În aceste versete se exprimă nu numai problema căderii iudeilor în stăpânirea duhurilor rele, ci şi căderea altor neamuri şi a altor oameni prin secte, vicii, păcate, desfrânare.

Căderea în păcat are douăsprezece trepte: abţinerea de la fapta bună, momeala, fapta bună cu intenţie rea, lupta, consimţământul, păcatul cu fapta, repetarea păcatului, asocierea cu alte păcate, asocierea cu alţi păcătoşi (bande, secte, organizaţii, partide), a învăţa pe alţii să facă păcatul, deznădejdea, sinuciderea (trupească, spirituală). Această cădere loveşte familia ca nucleu al societăţii, de aceea Domnul dă această învăţătură: „că oricine lasă pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, o face să săvârşească adulter şi cine va lua pe cea lăsată săvârşeşte adulter“ (Matei 5, 32).

Sfântul apostol şi evanghelist Ioan dezvoltă această învăţătură: „Cine săvârşeşte păcatul este de la diavolul, pentru că de la început diavolul păcătuieşte. Pentru aceasta s-a arătat Fiul lui Dumnezeu, ca să strice lucrările diavolului“ (I Ioan 3, 8) şi ca să ne arate un adevăr: „Oricine este născut din Dumnezeu nu săvârşeşte păcat, pentru că sămânţa lui Dumnezeu rămâne în acesta; şi nu poate să păcătuiască, fiindcă este născut din Dumnezeu / Prin aceasta cunoaştem pe fiii lui Dumnezeu şi pe fiii diavolului“ (I Ioan 3, 9-10).

Acest păcat al desfrânării este împins prin lucrarea diavolească la trepte tot mai spurcate, pentru ca cei implicaţi să-şi agonisească osânde tot mai grele. Astfel în versetul: „Dacă fiica preotului se va spurca prin desfrânare, ea necinsteşte pe tatăl său să fie arsă cu foc“ (Leviticul 21, 9) vedem ce importantă este căsătoria curată a tinerilor, fiindcă

58

de ea depinde curăţenia generaţiei următoare. Aceeaşi restricţie o găsim în versetul: „De se va culca cineva cu nora sa amândoi să se omoare că au făcut urâciune şi sângele lor este asupra lor“ (Leviticul 20, 12). În creştinism aceste rânduieli sunt bine stabilite spre a împiedica orice act de apropiere fie şi prin căsătorie între rude până la al cincilea grad de rudenie. O menţiune specială trebuie să o facem în legătură cu rudeniile spirituale care se stabilesc prin Taina Sfântului Botez sau prin Taina Nunţii între naş şi fini, relaţie care se continuă prin urmaşi, fiindcă între naş şi fini există un grad de rudenie unu ca şi între părinţii trupeşti şi fii sau fiice.

Toate greşelile de care se fac vinovaţi cei căzuţi în desfrânare în afara firii „de se va culca cineva cu bărbat ca şi cu femeie, amândoi au făcut nelegiuire şi să se omoare, că sângele lor asupra lor este“ (Leviticul 20, 13). Acest păcat a fost pedepsit de Dumnezeu prin pogorârea de foc asupra oraşelor Sodoma şi Gomora şi va fi şi mai aspru pedepsit prin distrugerea naţiunilor care nu iau măsuri împotriva acestui păcat. La fel trebuiesc sancţionate prin legi şi alte păcate ca: „Cel ce se va amesteca cu un dobitoc să se omoare şi ucideţi şi dobitocul“ (Leviticul 20, 15) sau „Dacă îşi va lua cineva femeie şi se va desfrâna cu mama ei, nelegiuire face; pe foc să se ardă şi el şi ele, ca să nu fie nelegiuire între voi“ (Leviticul 20, 14). La fel şi pentru păcate aparent mai uşoare: „De va lua cineva pe sora sa după tată sau după mamă şi-i va vedea goliciunea şi ea va vedea goliciunea lui; aceasta este ruşine şi să fie stârpiţi înaintea ochilor fiilor poporului“ (Leviticul 20, 17).

În Sfânta Evanghelie avem un episod în care iudeii îl ispitesc pe Domnul Iisus Hristos şi aduc la El o femeie prinsă în adulter zicând: „Învăţătorule, această femeie a fost prinsă asupra faptului de adulter / Iar Moise ne-a poruncit în Lege ca pe unele ca acestea să le ucidem cu pietre. Dar Tu ce zici? (Ioan 8, 3-5) Domnul însă ştia că sunt vicleni, păcătoşi şi desfrânaţi: „Neam viclean şi desfrânat cere semn, dar semn nu i se va da decât semnul lui Iona proorocul“ (Matei 12, 39) şi voiau să-l facă autor moral al uciderii femeii. În acelaşi timp Domnul venise ca Mântuitor nu ca judecător, căci aceasta era voinţa Tatălui. Dacă ar fi făcut voia lor, nu ar fi făcut voia Tatălui Ceresc, adică păcatul lui Adam. De fapt nu

59

cei ce veniseră Îl ispiteau ci demonii din ei, de aceea le zice: „Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei“ (Ioan 8, 7), de aceea toţi au plecat şi îi spune femeii: „Nu te osândesc nici Eu. Mergi; de acum să nu mai păcătuieşti“ (Ioan 8, 11).

Păcatul desfrânării este promovat azi prin mass-media pentru a distruge neamurile. De aceea toţi cei ce promovează şi organizează această politică se duc în gheena.

PORUNCA A OPTA: „Să nu furi“ (Ieşirea 20, 15) cuprinde de

fapt păcatul lăcomiei, care se exprimă prin furt, fiindcă nimeni nu devine bogat prin munca lui, de aceea Domnul îi spune tânărului bogat: „Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer, după aceea vino şi urmează-Mi“ (Matei 19, 20). Tânărul pleacă întristat fiindcă nu era în stare să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-L urmeze pe Domnul „căci avea multe bogăţii“ şi fiecare lucru, pe care-l avem în lumea aceasta, ne leagă de ea şi dezlegarea sufletului de lumea materială este cu atât mai grea cu cât are mai multe avuţii. De aceea Mântuitorul le dă ucenicilor această învăţătură: „Mai lesne este să treacă cămila prin urechile acului decât să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu“ (Matei 19, 24). Interpretarea greşită a acestui verset derivă din faptul că s-a luat cuvântul „camila“ care era funia ce lega corabia de cheiul portului, drept „cămila“ care ar putea simboliza încăpăţânarea. De aceea Domnul Iisus Hristos le dădea porunca: „Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură. / Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde nici furii nu le sapă şi nu le fură“ (Matei 6, 19-20).

Această poruncă nu se referă numai la cele materiale, ci şi la cele spirituale. Sufletul este comoara cea mai de preţ a omului: „căci ce-i va folosi omului dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?“ (Matei 16, 26) şi de aici acel verset care aparent intră în contradicţie cu acesta: „cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde; iar cine îşi va pierde sufletul pentru Mine îl va afla“ (Matei 16, 25).

Răspunsul la această aparentă contradicţie îl aflăm în

60

versetul: „Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale“ (Ioan 10, 11), în timp ce păstorul „cel plătit şi cel care nu este păstor şi ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind şi lasă oile şi fuge şi lupul le răpeşte şi le risipeşte. / Dar cel plătit fuge pentru că este plătit şi nu are grijă de oi“ (Ioan 10, 13).

Relaţia dintre Păstorul cel ceresc şi aleşii Săi este exprimată în versetul: „Eu sunt păstorul cel bun şi cunosc pe ale Mele şi ale Mele Mă cunosc pe Mine“ (Matei 10, 14). Din această cauză „Oile Mele ascultă de glasul Meu şi Eu le cunosc pe ele şi ele vin după Mine. / Şi Eu le dau viaţă veşnică şi nu vor pieri în veac şi din mâna Mea nimeni nu le va răpi“ (Ioan 10, 27-28). Creaţia aparţine Tatălui Ceresc şi a dat-o Fiului Său cel Iubit: „Tatăl Meu Care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi şi nimeni nu poate să le răpească din mâna Tatălui Meu“ (Ioan 10, 29).

Deosebirea fundamentală dintre Păstorul cel bun şi tâlharii de suflete din sinagogile satanei este arătată în versetul: „Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale“ (Ioan 10, 11), pe când: „Furul nu vine decât ca să fure şi să junghie şi să piardă. Eu am venit ca viaţă să aibă şi din belşug să aibă“ (Ioan 10, 10) fiindcă „cel ce nu intră pe uşă, în staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur şi tâlhar“ (Ioan 10, 1). Tâlhăria de suflete este forma superioară a hoţiei politice, militare, fiindcă hoţia a devenit politică de stat, mafiile politice numite partide declanşează războaie ca să fure bogăţiile altor ţări. Hoţia este sprijinită de instituţiile corupte, de legislaţia vicleană, de promovarea lichelelor. În pericopa Sfintei Evanghelii cu Zaheu vameşul, care s-a pocăit, ni se dă de fapt soluţia, pe care trebuie s-o adopte bogaţii pentru a se pocăi şi toate statele vinovate de hoţii, tâlhării, omucideri, războaie, revoluţii organizate împotriva altor state: „Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit“ (Luca 19, 8). Pocăinţa adevărată începe cu repararea greşelilor făcute.

Consecinţele păcatului hoţiei le vedem în lăcomia lui Iuda, care ţinea punga şi fura din ea. De aceea, când o femeie păcătoasă toarnă mirul de mult preţ pe capul Domnului, pregătindu-l pentru marea încercare a răstignirii şi apoi pentru

61

Taina Sfântului Mir, care însoţeşte sufletul după moartea trupului, zice că mai bine se vindea mirul şi se împărţea săracilor:„Dar el a zis acestea nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur şi având punga lua din ce se punea în ea“ (Ioan 12, 6) şi de aceea a ajuns să-l vândă pe Domnul pentru treizeci de arginţi şi să se ducă la osânda cea veşnică. Semnificativ este în acest sens momentul de la Cina cea de Taină, când Domnul îi dă bucăţica de pâine, adică împărtăşania, spre osândă: „Acela este căruia Eu, întingând bucăţica de pâine, i-o voi da. Şi întingând bucăţica, a luat-o şi i-a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul. / Şi după îmbucătură a intrat atunci satana în el“ (Ioan 13, 26). Sensul acestui verset este că atunci, când se încalcă porunca a zecea şi cineva ia ceea ce nu i se cuvine, ceea ce nu este a lui dobândit prin cinste, atunci intră în el duhul cel rău şi începe pentru el drumul spre gheena. De aceea toate statele, toate imperiile constituite, toţi oamenii, toate mafiile sunt în drum spre gheena, dacă fac păcatul hoţiei.

PORUNCA A NOUA: „Să nu mărturiseşti strâmb împotriva

aproapelui tău“ (Ieşirea 20, 16; Deuteronomul 5, 20) este în esenţă păcatul minciunii şi al vicleniei, care porneşte de la demonul pizmei. Amplificat şi ridicat la nivelul istoriei înseamnă dreptul de a tâlhări alte neamuri, dreptul de a purta războaie de cucerire, de jaf, de pradă, de a distruge pe alţii, de a ucide, de a face lucrarea demonilor. Toată istoria lumii este un permanent război, în care neamurile sălbatice, demonizate au crezut că sensul vieţii este dreptul de a ucide, de a fura, de a minţi, de a urî, de a distruge.

Creştinismul este în acest sens opus istoriei şi lumii, fiindcă exprimă dreptatea lui Dumnezeu. De aceea toţi cei ce L-au mărturisit pe Domnul Iisus Hristos, pe Tatăl Ceresc, care au avut în ei Duhul Sfânt au fost urâţi de lume. În acest sens Domnul le spune ucenicilor: „Dacă M-au prigonit pe Mine şi pe voi vă vor prigoni, dacă au păzit cuvântul Meu şi pe al vostru îl vor păzi“ (Ioan 15, 20). Această ură a lumii împotriva celor aleşi este semnul apartenenţei lor la cer: „Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât“ (Ioan 15, 18). Mărturisirea lui Dumnezeu, a Domnului Iisus

62

Hristos, devine în acest sens cauză a mântuirii, a sfinţirii şi chiar a desăvârşirii, potrivit cu modul în care „oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor şi Fiul Omului va mărturisi pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu“ (Matei 10, 32; Luca 12, 8).

În acelaşi timp, lepădarea de Dumnezeu are consecinţe dezastruoase pentru neamul întreg, din care face parte ateul, sectantul, mahomedanul, păgânul, iehovistul, mormonul, masonul, budistul, mozaicul, adică toţi cei ce au părăsit Biserica Ortodoxă a lui Dumnezeu: „cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, lepădat va fi înaintea îngerilor lui Dumnezeu“ (Luca 12, 9) şi acest act de lepădare are sensul de osândă veşnică: „Şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu Care este în ceruri“ (Matei 10, 33). De aceea lepădarea va fi aspru pedepsită la judecata cea din veac: „căci cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat şi păcătos şi Fiul Omului se va ruşina de el, când va veni întru Slava Tatălui Său cu sfinţii îngeri“ (Marcu 8, 38).

De aceea credinţa cea adevărată este ortodoxă, aşa cum îi este şi numele (orto = drept, doxa = credinţă). Celelalte sunt rătăciri de-a dreapta sau de-a stânga. Numele lor de protestanţi, adică răzvrătiţi, sau neoprotestanţi, adică foarte răzvrătiţi, exprimă atitudinea lor faţă de Dumnezeu fiindcă: „Oricine tăgăduieşte pe Fiul nu are nici pe Tatăl; cine mărturiseşte pe Fiul are şi pe Tatăl“ (I Ioan 2, 23).

Mărturisirea cea adevărată o au ortodocşii, fiindcă ei împlinesc versetul: „Dacă rămâneţi întru Mine şi cuvintele Mele rămân în voi, cereţi cele ce voiţi şi se va da vouă“ (Ioan 15, 7). De aici lupta, efortul de a rămâne în Domnul, aşa cum zice sfântul apostol Pavel: „Dacă rămânem întru El vom şi împărăţi împreună cu El; de-L vom tăgădui şi El ne va tăgădui pe noi“ (2 Timotei 2, 12).

Această mărturie mincinoasă, această tăgăduire a Domnului Iisus Hristos, o avem deplin exprimată de iudei, când Domnul este adus în faţa Sinedriului: „Iar arhiereii, bătrânii şi tot sinedriul căutau mărturie mincinoasă împotriva lui Iisus ca să-L omoare; şi n-au găsit, deşi veniseră mulţi martori mincinoşi. Mai pe urmă au venit doi şi au spus / Acesta a zis: Pot să dărâm templul lui Dumnezeu şi în trei zile să-l

63

clădesc“ (Matei 26, 59-61). Domnul se referea la Templul Trupului Său, fiindcă El Însuşi trebuia să devină Templul Cuvântului lui Dumnezeu, când va lua întru Sine pe toţi cei ce trebuiau să-L urmeze şi să facă împărăţia cea cerească, pe care Tatăl Cel Ceresc i-o făgăduise. Istoriceşte, această proorocie s-a împlinit, fiindcă Templul din Ierusalim a fost dărâmat şi în locul lui Bisericile Ortodoxe s-au înălţat.

Mărturisirea Domnului Iisus Hristos este hotărâtoare când este întrebat de arhiereu: „Eşti Tu, Hristosul, Fiul Celui binecuvântat? / Iar Iisus a zis: „Eu sunt şi veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta Celui Atotputernic şi venind pe norii cerului“ (Marcu 14, 61-62).

Atunci se petrece un fapt arhetipal, pe care nimeni nu l-a comentat: „Iar arhiereul, sfâşiindu-şi hainele, a zis: Ce trebuinţă mai avem de martori? / Aţi auzit hula. Ce vi se pare vouă? Iar ei toţi au judecat că El este vinovat de moarte.“ (Marcu 14, 63-64). În legea dată de Moise era interzis ca arhiereul să-şi sfâşie hainele, fiindcă aceasta însemna sfârşitul arhieriei din legea veche. În faţa Sinedriului se găsea, după această mărturisire, Arhiereul cel dumnezeiesc.

Domnul îi previne de aceea pe ucenicii Săi: „La dregători şi la regi veţi fi duşi pentru Mine spre mărturie lor şi păgânilor / Iar când vă vor da pe voi în mâna lor, nu vă îngrijiţi cum sau ce veţi vorbi, căci se vor da vouă în ceasul acela ce să vorbiţi; / Fiindcă nu voi sunteţi, care vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru este care grăieşte întru voi“ (Matei 10, 18-20). Acest citat are implicaţii în sensul rugăciuni harice, când Duhul Sfânt se roagă în biserica inimii „cu nespuse suspine“.

Mărturisirea cea adevărată o va da sutaşul, ce L-a răstignit pe Domnul, martor la felul în care cele neînsufleţite L-au mărturisit, fiindcă întunericul, care putea fi pipăit cu mâna, aşa cum a fost lovit Egiptul, şi cum va fi la sfârşitul lumii, i-a înspăimântat, odată cu acel cutremur mare, aşa cum se va repeta la ruperea peceţii a şasea, adică nu peste mult timp, când creştinii adevăraţi vor mărturisi, mulţi cu preţul vieţii, adevărul, ca sutaşul care a zis: „Cu adevărat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu“ (Marcu 15, 39) şi pentru mărturia lui a fost ucis, dar a intrat între sfinţi.

Domnul Iisus Hristos, în blândeţea lui cea dumnezeiască,

64

a lăsat pentru cei rătăciţi calea întoarcerii: „Oricui va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului, i se va ierta, dar celui ce va huli împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta“ (Luca 12, 10).

PORUNCA A ZECEA: „Să nu doreşti casa aproapelui tău; să

nu doreşti femeia aproapelui tău, nici ogorul lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui şi nici unul din dobitoacele lui şi nimic din câte are aproapele tău“ (Ieşirea 20, 17), poruncă mult mai subtilă, care taie cauza tuturor relelor, adică avariţia, lăcomia, dorinţa de a avea cele ce te leagă tot mai strâns de lumea materială. Este porunca prin care se ridică păcatul de la nivelul faptei la nivelul gândului, pentru ca în mintea, inima, sufletul celui implicat să nu apară dorinţa de a lua ceva, ce nu a fost obţinut prin muncă. Această poruncă arată că vom fi judecaţi, încă de la păcatul cu gândul, nu numai cu fapta sau cuvântul. De aceea este necesar să precizăm treptele păcatului:

a) abţinerea de la fapta bună prin care putem să-i ajutăm pe alţii.

b) fapta bună cu intenţie rea, fiindcă orice faptă trebuie închinată Domnului.

c) momeala sau ispita de a face ceva, care să nu fie în folosul sufletului sau să calce poruncile.

d) lupta din interiorul sufletului, dacă să dăm sau nu curs ispitei.

e) consimţământul la fapta cea rea, hotărârea, căderea în păcatul cu gândul, intenţia cu care facem fapta să nu fie bună, premeditarea.

f) înfăptuirea, alegerea mijloacelor cu care facem fapte, începutul ei, pregătirea.

g) repetarea faptei rele până când devine obişnuinţă şi o considerăm normală.

h) asocierea altor păcate, obrăznicia de a crede că avem dreptul la păcat, aşa cum cred conducătorii politici, spionii, tâlharii, ucigaşii, hoţii, care fac războaie, organizează lovituri de stat, fac legi care să le dea dreptul la fărădelegi.

i) această treaptă este formarea organizaţiilor, a sectelor, a bandelor de tâlhari, de hoţi, de escroci, de homosexuali, de demonizaţi, de state agresoare, de a fabrica arme de

65

distrugere în masă, întovărăşirea cu cei puternici la crime. Aici intră toate sinagogile satanei.

j) a-i învăţa pe alţii să facă fapte rele, tabere de antrenament, a conduce din umbră ca factori politici mafiile, organizaţiile de spionaj, de desfrânaţi, sinagogile satanei, a ordona masacre, a organiza lovituri de stat, invazii, războaie.

k) deznădejdea este prăbuşirea sufletului, care s-a întunecat, şi influenţa duhurilor rele asupra lui este puternică, înşelarea, îngrozirea, spaima, frica de moarte, lepădarea de Dumnezeu.

l) sinuciderea, care poate să fie fizică sau spirituală, când cel căzut în mâna duhurilor necurate, a sectelor, a sinagogilor satanei, depune jurăminte la organizaţii secrete, adică dobândeşte moartea cea de a doua, a sufletului.

Judecarea sufletului pentru păcat începe de la consimţire, fiindcă este păcatul cu gândul, dacă cel atacat de duhul rău nu-şi reprimă gândul. El poate rosti un cuvânt, care poate declanşa un conflict, un păcat cu fapta. Etapele înainte de consimţire îl pregătesc, iar cele de după îl amplifică şi măresc pedeapsa.

Starea de trezvie înseamnă să fim mereu atenţi să nu pornim lanţul acelor momeli, ispite, de a împlini porunca: „Privegheaţi şi vă rugaţi ca să nu cădeţi în ispită“, pentru ca în orice împrejurare să respectăm poruncile lui Dumnezeu. Retragerea în mănăstire şi în pustie era respectarea unei porunci a Domnului: „Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori“ (Matei 7, 15), adică de vrăjitori, satanişti, tâlhari de suflete, dar mai ales: „Feriţi-vă de oameni, căci ei vă vor da pe mâna sinedriştilor şi în sinagogile lor vă vor bate cu biciul“ (Matei 10, 17), fiindcă: „Fericit este acela care nu se va sminti întru Mine“ (Matei 11, 6). În acelaşi timp, ei pot împlini cu mai multă uşurinţă poruncile: „Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi întorcându-se să vă sfâşie pe voi“ (Matei 7, 6).

Respectarea acestei porunci trebuie să o situăm tot pe douăsprezece trepte:

a) abţinerea de la fapta cea rea, cum ar fi călcarea

66

poruncilor sau negrija de cele sfinte. b) fapta rea cu intenţie bună, cum ar fi canonul dat de

duhovnic, nota proastă dată de profesor, amenzile sau pedepsele corporale pentru cei care greşesc şi greşeala cu pedeapsa şi-o ispăşesc.

c) prilejul sau momeala cea sfântă de a face faptă bună pentru mântuire, sfântă pentru sfinţire, desăvârşită pentru desăvârşire.

d) lupta din interiorul sufletului, dacă să o împlinim, când, cum, dar mai ales discreţia, pentru ca să nu ne pună cel rău piedici.

e) dobândirea mijlocului de a o îndeplini, bani, materiale, ajutoare, persoane, slujbe.

f) înfăptuirea faptei de ctitorie materială sau spirituală, de milostenie sau sfântă prin Sfintele Taine, când botezăm copii, mai ales orfani, căsătorim tineri, aducem preotul pentru spovedirea şi împărtăşirea bătrânilor.

g) repetarea sau continuarea faptelor de ajutorare a altora, încât ele să devină pentru noi o obişnuinţă, dar mai ales prin liturghii, masle, parastase etc.

h) lărgirea spaţiului de acţiune, adăugând mereu alte feluri de fapte de milostenie, mântuire, sfinţire, desăvârşire, ca liturghii, parastase, masle.

i) antrenarea altor persoane în săvârşirea faptelor bune prin exemplul personal, pentru ajutorarea bolnavilor, săracilor şi neputincioşilor.

j) a învăţa pe alţii cum să facă fapte bune creându-le prilejul, dându-le mijlocul de a o face şi deschizându-le calea spre mântuire, sfinţire, desăvârşire prin liturghii, parastase, masle, Sfintele Taine.

k) a ne pune nădejdea în Dumnezeu şi nu în oameni, în obiecte, în animale, în avere, în organizaţii, în arme, în state.

l) salvarea de la moarte fizică sau spirituală, de a cădea în capcana organizaţiilor viclene, prin care se pregăteşte moartea cea de a doua.

67

RUGĂCIUNEA ÎNTÂIA PENTRU TAINA ŞI PORUNCA MÂNTUIRII

Doamne, Tată Ceresc, Atoateziditorule, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă nouă taina Ta ne-ai descoperit, atunci când cu iubire părintească ai rostit: „Eu sunt Domnul Dumnezeul Tău, care te-a scos din pământul Egiptului“, adică din mormântul trupului şi din „casa robiei“, adică din întunericul lumii, când ca pe fiii Învierii prin Domnul Iisus din iad neamul nostru l-ai înviat şi prin Sfintele Tale Taine ne-ai luminat; când între fiii Luminii la faţă ne-ai schimbat. De aceea pentru noi porunca Ta ai adâncit şi Legea Iubirii prin Fiul Tău cel Iubit cu iubire părintească ne-ai dat: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău“ şi ai pecetluit: „Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine“. Prin Duhul Temerii ai rânduit: „Să te temi de Domnul Dumnezeul tău şi să păzeşti toate poruncile Lui“. Fiindcă pentru ucenicii Domnului le-ai pregătit dar pentru ceilalţi tainele Tale le-ai pecetluit. De aceea în pilde şi parabole le-a vorbit, pentru ca sămânţa Cuvântului Tău să dea doar prin aleşii Tăi rod însutit. Căci Tu ştii dacă Te iubeşte cineva şi prin darul rugăciunii în duh şi în adevăr îi descoperi Adevărul Tău care sfinţeşte şi urcă treptele care îl desăvârşeşte. Ca să intre prin Poarta Iubirii, care-l îndumnezeieşte.

RUGĂCIUNEA A DOUA PENTRU TAINA ŞI PORUNCA MÂNTUIRII

Doamne, Tată Ceresc, Atoateştiutorule, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă atunci când ne-ai poruncit: „Să nu-ţi faci chip cioplit“ de la nelegiuirea asemănării rele ne-ai oprit. Căci prin Fiul Tău cel Iubit un chip dumnezeiesc ne-ai dăruit, ca să ne faci neamul Tău preoţesc şi sfinţit. Să fim slujitori ai Tăi ai rânduit: „Şi să nu te închini lor, nici să le slujeşti“ pentru că înşelarea noastră ai zăgăzuit. Zelul Tău sfânt ne-ai descoperit: „Eu Domnul Dumnezeul tău sunt un Dumnezeu zelos“. De aceea pentru noi, în noi şi cu noi Împărăţia Ta cea cerească ai zidit. Cu Pronia Ta ne-ai miluit, mântuit, sfinţit, desăvârşit, căci oceanul iubirii şi milei Tale nu are sfârşit. De aceea pentru noi ai rostit: „Şi Mă milostivesc până la al miilea

68

neam către cei ce Mă iubesc şi poruncile Mele le păzesc“. Numele Tău cel veşnic şi nemuritor mai preţios decât fii şi fiice ne-ai făgăduit. De cei ce Te urăsc ne-ai despărţit şi până la al treilea şi al patrulea neam i-ai pedepsit. De aceea să facem poruncile mântuirii, sfinţirii, desăvârşirii şi înfierii ne-ai ajutat. Să alergăm pe Calea Ta putere ne-ai dat. Să urcăm Scara Adevărului Tău ne-ai luminat. Să intrăm prin Poarta Vieţii ne-ai învăţat. Să fim poporul Tău ne-ai binecuvântat. La Cina cea de Taină ne-ai chemat. La faţă ca pe Fiul Tău pe sfinţii Tăi i-ai schimbat, şi în straie de lumină i-ai îmbrăcat.

RUGĂCIUNEA A TREIA PENTRU TAINA ŞI PORUNCA MÂNTUIRII

Doamne, Tată Ceresc, Atoatevăzătorule, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă de cursele demonilor şi duşmanilor ne-ai ferit. De aceea să facem poruncile Tale ai rânduit: „Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert“ ne-ai luminat şi ne-ai poruncit. Pentru că cei ce Biserica Ortodoxă au părăsit, împotriva Ta cu duhurile rele s-au răzvrătit. Păcatul împotriva Duhului Sfânt l-au săvârşit, cu viclenii ucigaşi de suflete i-ai osândit. Dar pentru frunţile noastre Numele Tău cel sfânt veşnic şi nemuritor mai preţios decât fii şi fiice ni l-ai făgăduit şi ni l-ai pregătit. Prin Fiul Tău cel Iubit, când a venit, porunca Ta ai adâncit şi desăvârşit: „Să nu vă juraţi nicidecum“ ai stabilit. Nici pe cer, pentru că este tronul Tău. Nici pe pământ, fiindcă pe el stă piciorul Tău. Nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea Ta. Nici pe noi înşine, fiindcă suntem ai Tăi. Căci prin jurăminte pune lanţuri cel rău, ca să ne scoată din poporul Tău. De aceea Domnul i-a certat pe iudei, pentru că Numele Tău este defăimat prin ei. Dar tu în lume i-ai împrăştiat, fiindcă legea Domnului Savaot au călcat. Poruncile Tale pe dos le-au schimbat. Pe Fiul Tău cel Iubit l-au răstignit. Numele Domnului L-au hulit şi între fiii Gheenei i-ai osândit.

RUGĂCIUNEA A PATRA PENTRU TAINA ŞI PORUNCA MÂNTUIRII

Doamne, Tată Ceresc, Bunule Părinte al Vieţii, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă taina zilei de odihnă ne-ai descoperit: „Adu-ţi aminte de ziua odihnei ca să o sfinţeşti“,

69

pentru că „ziua a şaptea este odihna Domnului“. De aceea când Fiul Tău cel Iubit a rostit: „Tatăl Meu până acum lucrează şi Eu lucrez“ despre taina Parusiei cea din veac făcută şi de îngeri neştiută, care este odihna Ta veşnică, a vorbit. Ea este taina fiilor Luminii, Învierii şi Împărăţiei, care ziua Învierii Domnului au păstrat şi de moartea cea de a doua au scăpat. De aceea nouă, Doamne, ne-ai poruncit: „Veniţi la Mine voi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi“ ne-ai făgăduit. Căci ziua odihnei este Împărăţia Ta Cerească. De aceea în lumea noastră cea pământească zilele de odihnă „sunt semn între Mine şi voi din neam în neam ca să ştiţi că Eu sunt Domnul Cel care vă sfinţeşte“. Cel care Viaţa cea veşnică ne dăruieşte. Cel care pe Calea luminată ne călăuzeşte. Cel care prin Adevărul Tău ne sfinţeşti. De aceea când Fiul Tău în lume a venit, taina zilei de odihnă ne-a descoperit. Căci „Fiul nu poate să facă nimic de la Sine, dacă nu va vedea pe Tatăl făcând“. Căci Tu pentru noi lucrezi şi creezi, deci ziua a şaptea a odihnei Tale nu a sosit şi sfârşitul lumii încă nu l-ai rânduit.

RUGĂCIUNEA A CINCEA PENTRU TAINA ŞI PORUNCA MÂNTUIRII

Doamne, Tată Ceresc, Bunule Părinte al Vieţii, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă atunci când ne-ai poruncit: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta“ cheia porţii mântuirii ne-ai dăruit. De aceea „Ca să-ţi fie bine“ ne-ai povăţuit. Căci de răul patimilor lumeşti ne-ai despărţit: „Să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie“ şi să intrăm cu cei blânzi în împărăţia Ta ai rânduit. De aceea fiecărui neam un loc şi un timp al vieţuirii i-ai stabilit. Să nu ia nimic de la alte neamuri, ci să facă ceea ce Tu ai hotărât: „Să nu furi“, „Să nu ucizi“ şi „Să vă iubiţi unii pe alţii“, pentru toate neamurile ai poruncit. Iar celor ce părinţii şi-au iubit şi ocrotit, cu lucrarea pentru iubirea şi slăvirea Ta între fiii Luminii, Împărăţiei şi Învierii să aducă rod bogat i-ai învrednicit. Iar pe cei ce părinţii la greu şi-au ajutat sau din boală şi moarte i-au salvat; pe cei ce după moartea părinţilor cu liturghii, parastase şi danii i-au cinstit şi ca să împlinească poruncile au lucrat, cu har, lumină şi iscusinţă i-ai binecuvântat.

70

RUGĂCIUNEA A ŞASEA PENTRU TAINA ŞI PORUNCA MÂNTUIRII

Doamne, Tată Ceresc, Atoateapărătorule, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă prin porunca: „Să nu ucizi!“ nu numai pe oameni ci toate vieţuitoarele le-ai ocrotit. Pentru fiecare neam un timp şi un loc al vieţii ai stabilit. De aceea atunci când ai rostit: „Iată vă dau toată iarba ce face sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţa în el. Acestea vor fi hrana voastră“ ai rânduit. Pentru că hrana cea vătămătoare şi identificarea noastră cu animale, sau asemănarea cu păsări sau alte vieţuitoare şi nu cu Tine ai vrut să o opreşti. Iar toate războaiele, revoluţiile, răzbunările ai vrut să le curmi şi să le stârpeşti. Căci: „De va vărsa cineva sânge omenesc sângele aceluia de mână de om se va vărsa“. De aceea prin Fiul Tău cel Iubit legea talionului cu Legea Iubirii ai înlocuit şi ai poruncit: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“. Să nu ne mâniem, să nu judecăm, ca să nu fim în focul gheenei aruncaţi. Pe cei ce războaie, revoluţii au organizat sau să omoare alţii între ei i-au îndemnat, mai adânc la osândă i-ai blestemat. Nouă pacea cea sfântă ne-ai dat şi rodul de tămâie şi smirnă l-ai luat, când rugăciunile în duh şi adevăr ai ascultat.

RUGĂCIUNEA A ŞAPTEA PENTRU TAINA ŞI PORUNCA MÂNTUIRII

Doamne, Tată Ceresc, Atoatecunoscătorule, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă prin porunca: „Să nu fii desfrânat“ de păcatul desfrânării neamul ne-ai apărat. De aceea prin sfântul apostol ne-ai învăţat: „Oricine e născut din Dumnezeu nu săvârşeşte păcat. Pentru că sămânţa lui Dumnezeu rămâne în acesta şi nu poate să păcătuiască. El e născut din Dumnezeu prin aceasta cunoaştem pe fiii lui Dumnezeu“. De aceea prin Taina Nunţii ne-ai sfinţit. Pe tinerii ce în curăţie au trăit, să fie ca nişte măslini roditori ai rânduit. Pentru ei făgăduinţa Ta ai rostit: „le voi da un nume veşnic şi nepieritor“ precum şi „un loc şi un nume mai de preţ decât fii şi fiice“. Pentru că „Aceştia sunt care nu s-au întinat cu femei căci sunt feciorelnici“. De aceea „merg după Miel oriunde se va duce“, fiindcă „Aceştia au fost răscumpăraţi dintre oameni pârga lui Dumnezeu şi Mielului“. Ei s-au născut din părinţi

71

binecuvântaţi şi cântau o cântare nouă „şi nimeni nu putea să înveţe cântarea decât numai cei o sută patruzeci şi patru de mii“. De aceea Domnul Iisus ne-a poruncit să păstrăm casa sufletului curată: „Că oricine se uită la femeie, poftind-o a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui“. Pentru ca în noi să vină şi să stea împreună cu Tine, Tatăl Ceresc cel Iubit.

RUGĂCIUNEA A OPTA PENTRU TAINA ŞI PORUNCA MÂNTUIRII

Doamne, Tată Ceresc, Atoatedăruitorule, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă „Să nu furi!“ ne-ai poruncit. De aceea prin Fiul Tău cel Iubit de cei bogaţi ne-ai despărţit. Căci prin furt bogăţia şi-au agonisit. Pentru că partea lor în lumea asta şi-au luat şi în ispita demonului lăcomiei au stat. Dar pe noi de viclenia banilor ne-ai separat. Cu sabia Duhului Înţelepciunii lăcomia ne-ai tăiat. Dorinţa de a avea de la noi ai îndepărtat. Iar când cei vicleni ne-au furat, cu daruri duhovniceşti ne-ai mângâiat. Pe cei lacomi în păcat i-ai lăsat. De aceea Te rugăm ca pe cei flămânzi şi însetaţi de dreptate să ne miluieşti. De hoţii de suflete să ne ocroteşti. Comoara sufletelor neamului nostru prin liturghii, parastase şi danii făcute de noi să o agoniseşti. Să ne dai Păstorul cel Bun şi la păşunea Ta cea duhovnicească din împărăţia Ta să ne primeşti. Aşa cum Zaheu s-a pocăit, când toate greşelile şi le-a plătit, tot aşa iartă neamul nostru cel smerit, pe care tâlharii lumii mereu l-au jefuit. Ca să-şi plătească păcatele în această lume cu înţelepciunea Ta ai rânduit.

RUGĂCIUNEA A NOUA PENTRU TAINA ŞI PORUNCA MÂNTUIRII

Doamne, Tată Ceresc, Atoateluminătorule, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă pentru dreapta judecată a sufletelor noastre ne-ai poruncit: „Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău“, dar Fiul Tău cel Iubit porunca Ta a adâncit: „Nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi“. Căci pe cel ce-i judecă pe alţii îl vei judeca. Pe cel ce iartă pe alţii îl vei ierta. Pe cel ce iubeşte, îl vei iubi. Căci cu măsura cu care vom măsura ni se va măsura. Greşelile noastre le vei uita sau ne vei îndrepta, dacă noi greşelile altora le vom uita, sau dacă cu

72

grijă le vom îndrepta. Fiindcă aşa cum în cer martor să fii cu Fiul şi cu Duhul Sfânt ai rânduit, tot aşa pe pământ apa, sângele şi Duhul Sfânt în Taina Sfântei Euharistii le-ai unit şi sfinţirea noastră ai săvârşit. De aceea la Taina Sfântului Botez când crucea, veşmântul de nuntă al harului şi îngeri păzitori ne-ai dat, în noi martorii Tăi i-ai aşezat şi pe noi ne-ai binecuvântat. De aceea Domnul Iisus ne-a făgăduit: „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor şi Fiul Omului va mărturisi pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu“. Pentru că taina şi porunca mărturisirii prin rugăciunea în Duh şi în Adevăr întru aleşii Tăi s-a împlinit.

RUGĂCIUNEA A ZECEA PENTRU TAINA ŞI PORUNCA MÂNTUIRII

Doamne, Tată Ceresc, Atoatecunoscătorule, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă atunci când ne-ai poruncit: „Să nu doreşti casa aproapelui tău“ la păcatul „Să nu furi“ Te-ai gândit. Atunci rădăcina lăcomiei noastre ai stăvilit. Iar aşa cum atunci când ai rostit: „Să nu doreşti femeia aproapelui tău“ păcatul desfrânării cu mintea l-ai oprit. Tot aşa când de la toate cele lumeşti să ne lepădăm ne-ai sfătuit: „nici ogorul lui“, „nici asinul lui“, „nici sluga lui“, „nici slujnica lui“ „şi nici unul din dobitoacele lui“ „şi nimic din câte are aproapele tău“ cauza tuturor relelor ai stârpit. Pentru că de la păcatul cu gândul să ne desparţi ai rânduit. Rădăcina răului s-o tăiem ai voit. Căci de la gând porneşte fapta şi cuvântul. De aceea Fiul Tău cel Iubit, când a venit, poruncile Tale le-a adâncit şi a rostit: „Privegheaţi şi vă rugaţi ca să nu cădeţi în ispită“. Pentru ca mintea la cele sfinte s-o închinăm. De sine să ne lepădăm. Crucea să ne-o luăm. Pe Domnul Iisus Hristos să-L urmăm. Jugul Său cel bun să-l purtăm. Răspunsul cel bun la judecata Ta să-l dăm. Sufletele noastre la cer să le înălţăm.

RUGĂCIUNEA A UNSPREZECEA PENTRU TAINA ŞI PORUNCA MÂNTUIRII

Doamne, Tată Ceresc, Atoateştiutorule, Cel care toate cu înţelepciune le-ai rânduit, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm, fă-ne fierbinţi de iubire ca serafimii. Pentru că dacă nu pogoară în

73

noi iubirea Ta vom fi ca cei ai Bisericii din Laodiceea despre care s-a zis: „Ştiu faptele tale; că nu eşti nici rece nici fierbinte“. De aceea „fiindcă eşti căldicel“ ai să împlineşti cuvântul: „am să te vărs din gura Mea“, adică nu vei rosti pentru noi făgăduinţa: „Le voi da în casa Mea şi înăuntrul zidurilor Mele un nume şi un loc mai de preţ decât fii şi fiice; le voi da un nume veşnic şi nepieritor“. Fereşte-ne, Doamne, de nesimţirea cea împietrită ascunsă în mulţumirea de sine a celor ce zic: „Sunt bogat şi m-am îmbogăţit şi de nimic nu am nevoie! Şi nu ştii că tu eşti cel ticălos şi vrednic de plâns, şi sărac şi orb şi gol!“. Dă-ne pocăinţa cea adevărată, pentru că ai zis: „Eu pe câţi îi iubesc îi mustru şi îi pedepsesc; sârguieşte dar şi te pocăieşte“.

Doamne, Iisuse Hristoase, Păstorul cel adevărat, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm împlineşte pentru noi cuvântul Tău: „Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine“. Pentru că în acest cuvânt este ascunsă Cina cea de Taină din Împărăţia Ta şi făgăduinţa: „Celui ce biruieşte îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu, precum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui“, adică un loc şi un nume veşnic şi nemuritor mai de preţ decât fii şi fiice. Ca semn că Templul Tău întru noi s-a zidit, că în el după făgăduinţa Ta ai venit.

Doamne, Împărate Ceresc, Vistierul bunătăţilor, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm împlineşte pentru noi poruncile: „Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur lămurit în foc, ca să te îmbogăţeşti şi veşminte albe ca să te îmbraci“. Pentru ca venind la Cina cea de Taină să avem veşmântul de nuntă şi să nu fim aruncaţi în întunericul cel mai din afară cu cei ce păcatul împotriva Ta l-au săvârşit şi s-au osândit. De aceea dăruieşte-ne „alifie de ochi” care să ne vindece de orbirea cea duhovnicească. Să împlinim porunca: „să-ţi ungi ochii şi să vezi“. Vindecă-ne de surzenia cugetului ascunsă în cuvântul: „Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor“. Împlineşte pentru noi făgăduinţa: „Pe aceştia îi voi aduce în muntele cel sfânt al Meu şi îi voi bucura în locaşul Meu de rugăciune“ pentru că „templul Meu, locaş de rugăciune se va chema pentru toate popoarele!“.

74

75

PORUNCILE ŞI RUGĂCIUNILE SFINŢIRII

„Păziţi legile Mele şi le primiţi că Eu sunt Domnul, Cel ce vă sfinţeşte“

(Leviticul 20, 8) „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu“

„Beţi dintru acesta toţi, că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi“

(Matei 26, 26-28)

76

PORUNCILE SFINŢIRII stau la baza Sfintelor Taine şi importanţa lor este covârşitoare, fiindcă prin ele sufletul dobândeşte veşmântul de nuntă pentru Cina cea de Taină, îngerul de pază, crucea, care trebuie purtată, fiindcă mărimea şi calitatea ei este măsura sufletului nostru şi arată locul, slujba şi cinstea ce se va da sufletului în împărăţia cea cerească.

Prin Sfintele Taine sufletul îşi redobândeşte frumuseţea cea dintâi, chipul şi asemănarea cu Domnul Iisus Hristos, prin ele se sfinţesc nu numai sufletul şi trupul omului, ci şi lumea cu tot ce ne înconjoară: bisericile, casele, ogoarele, obiectele, apele, hrana, ca o renaştere permanentă a lumii, ca o rezidire din lumină a lumii prin sacrificiul de sine al Domnului Iisus Hristos pentru noi, fiindcă prin Domnul se împlineşte porunca sfinţirii: „Sfinţiţi-vă pe voi înşişi şi veţi fi sfinţi, că Eu Domnul Dumnezeul vostru sunt sfânt“ (Leviticul 20, 7).

De aceea în noi trebuie să vină şi să locuiască Duhul Sfânt: „Duhul Adevărului pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte; voi Îl cunoaşteţi, că rămâne la voi şi în voi va fi!“ (Ioan 14, 17).

Importanţa poruncilor sfinţirii vine să confirme făgăduinţa: „Adevărat, adevărat zic vouă: cel ce crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu şi mai mari decât acestea va face, pentru că Eu Mă duc la Tatăl“ (Ioan 14, 12). Această făgăduinţă are la bază cuvântul lui Dumnezeu: „Şi orice veţi cere întru numele Meu, aceea voi face, ca să fie slăvit Tatăl întru Fiul“ (Ioan 14, 13).

Prezenţa Duhului Sfânt în creştinii ortodocşi înseamnă zidirea bisericii sufletului: „Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu, Acela vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu“ (Ioan 14, 26).

Duhul Sfânt nu vine la cei ce fac voia lor, aşa cum cred cei care au părăsit Biserica Ortodoxă şi care nu au Sfintele Taine, fiindcă nu înţeleg, nu trăiesc poruncile: „Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne în Mine şi Eu în el acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic“ (Ioan 15, 5). Rodul este acela care arată prezenţa Duhului Sfânt şi

77

acest rod îl aduc cei ce dobândesc condiţia de ucenic al Domnului: „Întru aceasta a fost slăvit Tatăl Meu, ca să aduceţi roadă multă şi să vă faceţi ucenici ai Mei“ (Ioan 15, 8). Pentru a obţine rodul cel sfânt trebuie să împlinim poruncile: „De Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele“ (Ioan 14, 15) fiindcă: „Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne întru iubirea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân întru iubirea Lui“ (Ioan 15, 10). Cei ce nu rămân în Calea, Adevărul şi Viaţa întru Cuvântul lui Dumnezeu vor trăi cele scrise: „Orice mlădiţă care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; şi orice mlădiţă care aduce roadă, El o curăţeşte, ca mai multă roadă să aducă“ (Ioan 15, 2), iar „copacul care nu aduce roadă se taie şi în foc se aruncă“ (Matei 3, 10). De aceea doar Biserica Ortodoxă împlineşte poruncile sfinţirii.

PORUNCA POCĂINŢEI ŞI CREDINŢEI: „Pocăiţi-vă şi credeţi în

Evanghelie“ (Marcu 1, 15) sunt cuvintele, prin care Domnul Iisus Hristos îşi începe activitatea Sa misionară fiindcă: „S-a împlinit vremea şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu“ (Marcu 1, 15), şi rosteşte deci ca şi Ioan Botezătorul chemarea: „Pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia cerurilor“ (Matei 3, 2) încât „a ieşit la el Ierusalimul şi toată Iudeea şi toată împrejurimea Iordanului“ (Matei 3, 5). Pentru că odată cu botezul pocăinţei îşi mărturiseau păcatele: „Şi erau botezaţi de către el în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele“ (Matei 3, 5). Pocăinţa se exprimă prin faptele de mântuire. De aceea în acelaşi timp sfântul Ioan Botezătorul le poruncea: „Faceţi roadă vrednică de pocăinţă“ (Matei 3, 8) şi le spunea că mântuirea nu este doar făgăduinţa: „Să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: Părinte avem pe Avraam, căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam“ (Matei 3, 9). Spre a-i trezi din nesimţirea cea împietrită pe iudei, Sfântul Ioan Botezătorul le spune: „Iată securea stă la rădăcina pomilor şi tot pomul, care nu face roadă bună, se taie şi se aruncă în foc“ (Matei 3, 10) ca o proorocire a certării smochinului, pe care-l va usca, când îl va cerceta, Cuvântul lui Dumnezeu. Este actul arhetipal prin care s-a luat iudeilor condiţia de popor ales, prin care s-a închis calea cunoaşterii. Botezul pocăinţei cu apă, pe care-l

78

făcea Sfântul Ioan Botezătorul, era doar începutul. De aceea le spune iudeilor: „Eu unul vă botez spre pocăinţă, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine; Lui nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea. Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc“ (Matei 3, 11), adică le va da celor ce-L vor urma, şi-şi vor purta crucea, Taina Sfântului Botez.

Misiunea Domnului Iisus Hristos este decisivă pentru mântuire şi sfinţire: „El are lopata în mână şi va curăţi aria Sa şi va aduce grâul în jitniţă, iar pleava o va arde cu foc nestins“ (Matei 3, 12), fiindcă El va institui Sfintele Taine.

Învăţătura Sfântului Ioan Botezătorul despre pocăinţă cuprinde porunci simple: „Cel ce are două haine să dea celui ce nu are”; „Cel ce are bucate să facă asemenea”; „Să nu asupriţi pe nimeni, nici să învinuiţi pe nedrept; „să fiţi mulţumiţi cu solda voastră”; „să nu faceţi nimic mai mult peste ce vă este rânduit“ (Luca 3, 11-14).

Domnul Iisus Hristos văzând împietrirea iudeilor, care în cetăţile unde făcuse minuni, nu se pocăiau şi poruncile de mântuire, de sfinţire nu le făceau, le spune: „Vai ţie, Horazine, vai ţie, Betsaida, că dacă în Tir şi în Sidon s-ar fi făcut minunile ce s-au făcut în voi, de mult, în sac şi în cenuşă s-ar fi pocăit“ (Matei 11, 21).

În parabola fiului risipitor este dată această taină a pocăinţei, căci fiul se întoarce pocăit şi-şi mărturiseşte greşeala: „Tată am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău“ (Luca 15, 21), dar mai înainte se hotărâse ca semn de pocăinţă să spună tatălui său: „Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi“ (Luca 15, 19). Tatăl însă l-a întâmpinat, l-a sărutat şi a zis către slugile sale: „Aduceţi-i degrabă haina lui cea dintâi şi-l îmbrăcaţi şi daţi inel în mâna lui şi încălţăminte în picioarele lui / Şi aduceţi viţelul cel îngrăşat şi-l înjunghiaţi şi mâncând să ne veselim / Căci acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat“ (Luca 15, 22-24). Parabola are un mesaj mai complex, de aceea tatăl îi zice fiului cel mare: „Fiule tu totdeauna eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sunt“ (Luca 15, 31) ca să ne arate diferenţa dintre fiii Învierii, adică cei ce se mântuiesc, şi fiii Împărăţiei, adică cei ce se desăvârşesc.

Domnul Iisus Hristos, pentru a ne arăta importanţa

79

pocăinţei, care este temelia smereniei, foloseşte mai multe parabole. În pilda cu oaia cea pierdută avem o învăţătură în legătură cu bucuria ce se face în cer: „aşa se face bucurie îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se pocăieşte“ (Luca 15, 10), ba chiar: „în cer va fi mai multă bucurie pentru un păcătos care se pocăieşte decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi, care n-au nevoie de pocăinţă“ (Luca 15, 7) ca în pilda cu drahma cea pierdută unde gospodina cheamă prietenele şi le spune: „Bucuraţi-vă cu mine, căci am găsit drahma pe care o pierdusem“ (Luca 15, 9).

Exemplele cu galileenii ucişi de Pilat şi cu cei optsprezece inşi ucişi de turnul din Siloam, care s-a surpat au aceeaşi învăţătură: „dar dacă nu vă veţi pocăi toţi veţi pieri la fel“ (Luca 13, 2-5).

Taina Pocăinţei instituită în Biserica Ortodoxă şi practicată prin Taina Preoţiei înseamnă dezlegarea de păcate: „Oricâte veţi lega pe pământ vor fi legate şi în cer şi oricâte veţi dezlega pe pământ vor fi dezlegate şi în cer“ (Matei 18, 18), căci prin această Taină se pun bazele curăţirii sufletului şi sfinţirii lui prin Taina Sfintei Euharistii, ca să se împlinească poruncile: „Păziţi legile Mele şi le primiţi că Eu sunt Domnul, Cel ce vă sfinţeşte“ (Leviticul 20, 8).

Această sfinţire, care a început prin Pogorârea Duhului Sfânt, este o împlinire a făgăduinţei: „Foc am venit să arunc pe pământ şi cât aş vrea să fie acum aprins!“ (Luca 12, 49).

Pocăinţa este semnul împliniri versetului: „Şi la judecată nu va veni ci s-a mutat de la moarte la viaţă“ (Ioan 5, 24) şi a făgăduinţei: „Dacă cineva va păzi cuvântul Meu nu va gusta moartea în veac“ (Ioan 8, 52).

Pentru cei ce nu se pocăiesc judecata va fi diferită fiindcă: „sluga aceea care a ştiut voia stăpânului şi nu s-a pregătit, nici n-a făcut după voia lui, va fi bătută mult“ (Luca 12, 47), pe când cea „care n-a ştiut, dar a făcut lucruri vrednice de bătaie, va fi bătută puţin“ (Luca 12, 48). Din această cauză judecata va începe cu cei ce conduc falsele culte creştine, cu ereticii, cu ateii, cu păgânii, cu acei ce-i duc în rătăcire pe alţii, care mai degrabă şi-ar lega o piatră de moară de gât şi s-ar arunca în apă. Celor ce li s-a dat mult, adică episcopi, preoţi, diaconi, conducători de popoare, dregători, mult li se va cere.

80

Celor ce li s-a dat puţin, adică cei săraci, modeşti, lucrători, smeriţi, care se pocăiesc uşor, puţin li se va cere.

PORUNCA ŞI TAINA SFÂNTULUI BOTEZ le găsim în versetul:

„Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh / Învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă“ (Matei 28, 19-20).

Împlinirea poruncii şi Tainei Sfântului Botez este începutul mântuirii şi sfinţirii sufletului: „Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi“ (Marcu 16, 16), de aceea toţi cei ce nu primesc Taina Sfântului Botez ortodox, fiindcă au părăsit nu doar Biserica Ortodoxă, ci s-au lepădat de Domnul Iisus Hristos, nu se mântuiesc. Marea rătăcire provocată de apocatastaza lui Origen că toţi se mântu-iesc este o teză eretică condamnată de Sinodul ecumenic. Pornind de la această teză s-au creat falsele culte creştine.

Taina Sfântului Botez a fost rânduită de Dumnezeu şi de aceea, când Domnul Iisus Hristos este botezat la Iordan de Sfântul Ioan Botezătorul avem teofania Preasfintei Treimi: „Iar botezându-se Iisus, când ieşea din apă îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu S-a văzut pogorându-se ca un porumbel şi venind peste El / Şi iată glas din ceruri zicând: Acesta este Fiul Meu cel Iubit întru Care am binevoit“ (Matei 3, 16-17).

Prin Taina Sfântului Botez în ritualul ortodox avem şi o împreună lucrare a Sfântului Duh, care prin Taina Sfântului Mir pecetluieşte sufletul şi trupul, pentru ca în el să nu poată intra duhurile necurate şi să devină sălaş al Domnului Iisus Hristos prin Taina Sfintei Euharistii, pentru ca Domnul să împlinească făgăduinţa: „Iată Eu cu voi sunt în toate zilele până la sfârşitul veacului“ (Matei 28, 20). De aceea pruncul este împărtăşit.

Prin Taina Sfântului Botez ortodox se primesc trei daruri: veşmântul de nuntă, crucea şi îngerul de pază, ceea ce nu se întâmplă în falsul botez al pseudocultelor creştine, care nici nu recunosc Sfintele Taine, fiindcă nici nu le au.

Taina Sfântului Botez se făcea la începutul creştinis-mului la Sfintele Paşti şi de aceea atunci se cânta: „Câţi în Hristos v-aţi botezat în Hristos v-aţi şi-mbrăcat“ şi însemna începutul vieţii creştine de dobândire a chipului şi asemănării

81

cu Domnul. Numele pe care îl primeşte pruncul cuprinde în sine destinul său de creştin ortodox, măsura crucii şi răspunsul pe care trebuie să-l dea la judecata sufletului. Numele lui trebuie să fie creştin.

La intrarea în monahism, când se face tunderea şi schimbarea numelui, se dă sufletului un alt destin şi când i se pune paramanul i se dă o altă cruce mai greu de purtat. De aceea este împărtăşit şapte zile la rând, duce o viaţă de post, de priveghere, de rugăciune, de ascultări, de nevoinţe şi este încercat pentru un alt loc în împărăţia cerurilor. Potrivit tradiţiei el va trebui să ia locul îngerilor căzuţi, de aceea împotriva lui vor unelti mereu duhurile rele, ca să-l facă să calce voturile de ascultare, curăţie şi sărăcie. Este botezul călugărilor.

Când se oficiază ritualul pentru schimonahi atunci primeşte un alt nume, un alt destin, o altă rânduială, o altă ascultare, o retragere din viaţa de obşte şi este ca un alt botez al cuvioşilor.

Botezul mucenicilor este botezul cu sânge, despre care Domnul le spune ucenicilor Săi: „Paharul Meu veţi bea şi cu botezul cu care Mă botez Eu vă veţi boteza“ (Matei 20, 23) şi l-au primit sfinţii apostoli, mucenici şi unii dintre ierarhi. Vorbind despre el, Domnul va spune: „Şi cu botez am a Mă boteza şi câtă nerăbdare am până se va împlini!“ (Luca 12, 50).

Taina Sfântului Botez are o formă de desăvârşire după momentul adormirii. În Sfânta Tradiţie sunt cărţi unde se arată felul în care sufletul este spălat cu apă vie, luminat şi curăţat de toate impurităţile lumii, apoi este miruit, uns cu miruri scumpe, primeşte un veşmânt potrivit cu rânduiala, pe care o va avea în împărăţia cea cerească, adică este pregătit înainte de a fi dus de îngeri înaintea Domnului. Avem astfel o împlinire a versetului: „Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţa veşnică“ (Ioan 4, 14).

Această taină este descoperită în cuvântul Domnului către Nicodim: „De nu se va naşte cineva de sus nu va putea să vadă împărăţia lui Dumnezeu“ (Ioan 3, 3), ceea ce ne duce către înţelegerea vieţii mistice, care este un dar dumnezeiesc: „De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu“ (Ioan 3, 6), adică să treacă prin

82

poarta apelor de sus. Această trecere este sensul ascuns în ver-setul: „Trebuie să vă naşteţi de sus“ (Ioan 3, 7), adică din Duhul Sfânt: „Astfel este cu oricine e născut din Duhul“ (Ioan 3, 8).

Taina Sfântului Botez nu o poate face oricine, ci doar cel căruia i s-a dat: „Nu poate un om să ia nimic dacă nu i s-a dat lui din cer“ (Ioan 3, 27), fiindcă se face o confuzie dintre spălarea cu apă uneori chiar foarte murdară din râuri sau bălţi ale falselor culte creştine şi Taina Sfântului Botez, fiindcă: „cel ce este de pe pământ pământesc este şi de pe pământ grăieşte. Cel ce vine din cer este deasupra tuturor“ (Ioan 3, 31).

Ca să împlinească aceste cuvinte Domnul Iisus Hristos a venit să boteze la Iordan: „a venit Iisus şi ucenicii Lui în pământul Iudeii şi stătea cu ei acolo şi boteza“ (Ioan 3, 22), deşi încă Ioan Botezătorul mai boteza: „Şi boteza şi Ioan în Enom, aproape de Salim, că erau acolo ape multe şi veneau şi se botezau“ (Ioan 3, 23).

Taina Sfântului Botez este profund legată de porunca credinţei: „Iar celor ce vor crede le vor urma aceste semne: în numele Meu demoni vor izgoni, în limbi noi vor grăi / Şerpi vor lua în mână şi chiar ceva dătător de moarte de vor bea nu-i va vătăma, peste cei bolnavi îşi vor pune mâinile şi se vor face sănătoşi“ (Marcu 16, 17-18).

Credinţa cea adevărată este aşa cum îi este numele „ortodoxă“, celelalte sunt ieşiri din ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, lepădări, erezii, răzvrătiri, viclenii, păgânisme, trufii, blasfemii, de aceea Domnul a dat porunca: „Intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la peire şi mulţi sunt cei care o află / Şi strâmtă este poarta şi îngustă este calea, care duce la viaţă şi puţini sunt care o află“ (Matei 7, 13-14). Aceste versete arată cât de vicleană este erezia lui Origen, în care cad naţiuni întregi şi se duc la osândă. Judecata lui Dumnezeu este astfel încât fiecare om, popor, ţară să se definească prin respectarea poruncilor, prin rodul ce-l aduce lui Dumnezeu.

PORUNCILE ŞI TAINA SFINTEI EUHARISTII sunt date de Domnul

Iisus Hristos la Cina cea de Taină: „Iar pe când mâncau ei, Iisus luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi dând ucenicilor a zis: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu / Şi luând paharul

83

şi mulţumind le-a dat, zicând: Beţi dintru acesta toţi / Că acesta este Sângele Meu al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor“ (Matei 26, 26-28). Taina Sfintei Euharistii este esenţa credinţei creştine, este modul în care se împlineşte făgăduinţa Domnului „iată Eu cu voi sunt în toate zilele până la sfârşitul veacului“ (Matei 28, 20), fiindcă Domnul Iisus Hristos nu numai că este prezent la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, dar se dă pe Sine spre a face voia Tatălui Ceresc: „Tatăl Meu va da din cer pâinea cea adevărată / Căci Pâinea lui Dumnezeu este cea care se coboară din cer şi dă viaţă lumii“ (Ioan 6, 32-33).

Taina Sfintei Euharistii o descoperă ucenicilor Săi Domnul Iisus, când le spune: „Eu sunt Pâinea Vieţii, cel ce vine la Mine nu va flămânzi şi cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată“ (Ioan 6, 35). De aceea la Sfânta Liturghie Ortodoxă se trăieşte această Taină Dumnezeiască, fiindcă: „Pâinea, care se coboară din cer, este aceea din care, dacă mănâncă cineva, nu moare“ (Ioan 6, 50). De aceea această Sfântă Taină se dă cu mare grijă fiindcă: „Nimeni nu vine la Mine, dacă nu-l va trage Tatăl, care M-a trimis şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi“ (Ioan 6, 44).

Viaţa cea veşnică este un dar, care se dă celor credincioşi: „Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine“ (Ioan 6, 57), fiindcă Taina Cuvântului lui Dumnezeu este Euharistia Cuvântului: „Eu sunt Pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă Pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este Trupul Meu“ (Ioan 6, 51). Dar ucenicii nu puteau să înţeleagă această taină, fiindcă încă nu avusese loc Pogorârea Duhului Sfânt ca Duh al Înţelegerii şi de aceea cuvântul Domnului: „Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el“ (Ioan 6, 56), în care era Taina Adevărului: „Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi“ (Ioan 6, 53) şi Viaţa cea veşnică întru Hristos ascunse în Cuvântul: „Trupul Meu este adevărata mâncare şi sângele Meu adevărata băutură“ (Ioan 6, 55). Această Taină a Sfintei Euharistii a Cuvântului este descoperită nouă în versetul: „Duhul este cel ce dă viaţă, trupul nu foloseşte la nimic.

84

Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi sunt viaţă“ (Ioan 6, 63).

Orice cuvânt care intră în contradicţie cu cele din Sfânta Evanghelie este o ieşire din „Calea, Adevărul şi Viaţa“ Cuvântului lui Dumnezeu şi de aceea nu aduce roadă: „Rămâneţi întru Mine şi Eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi dacă nu rămâneţi în Mine“ (Ioan 15, 4). Rodul este cel care arată respectarea acestei porunci: „Cel ce rămâne în Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic“ (Ioan 15, 5).

Cuvântul lui Dumnezeu este ca o sabie, care desparte pe cei aleşi de cei care merg la osândă: „Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este lucrătorul. / Orice mlădiţă care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; şi orice mlădiţă, care aduce roadă, El o curăţeşte, ca mai multă roadă să aducă“ (Ioan 15, 1-2).

Rodul este cel care defineşte condiţia de ucenic: „Întru aceasta a fost slăvit Tatăl Meu, ca să aduceţi roadă multă şi vă faceţi ucenici ai Mei“ (Ioan 15, 8). Pentru aceşti ucenici ai Săi care aduc rod bogat Domnul Iisus Hristos va rosti: „Precum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit Eu pe voi; rămâneţi în iubirea Mea“ (Ioan 15, 9). De aici importanţa decisivă a poruncilor: „Dacă păziţi poruncile Mele veţi rămâne întru iubirea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân întru iubirea Lui“ (Ioan 15, 10). Aici este descoperită taina înfierii, izvorul vieţii veşnice, care este iubirea şi relaţia profundă cu porunca bucuriei: „Acestea vi le-am spus, ca bucuria Mea să fie în voi şi ca bucuria voastră să fie deplină“ (Ioan 15, 11).

Taina Sfintei Euharistii a Cuvântului lui Dumnezeu cuprinde în ea judecata cea dumnezeiască: „Cine Mă nesocoteşte pe Mine şi nu primeşte cuvintele Mele are judecător ca să-l judece; cuvântul, pe care l-am spus, acela îl va judeca în ziua de apoi“ (Ioan 12, 48), de aceea toţi cei ce interpretează aiurea Cuvântul lui Dumnezeu, care calcă poruncile, fiindcă nesocotesc pe Domnul, se împărtăşesc spre osândă, aşa cum Iuda Iscarioteanul la Cina cea de Taină a luat-o de la Domnul: „Şi întingând bucăţica, a luat-o şi a dat-o lui Iuda fiul lui Simon Iscarioteanul / Şi după îmbucătură a

85

intrat atunci satana în el“ (Ioan 13, 27). Tot aşa se întâmplă şi în momentul în care, îndrăznind să se împărtăşească din Cuvântul lui Dumnezeu, toţi cei ce au părăsit Biserica Ortodoxă şi n-au primit din pruncie Taina Sfântului Botez, ca să aibă peceţile Duhului Sfânt, nu primesc Adevărul care sfinţeşte şi nu au parte de Euharistia Tainei.

Taina Sfintei Euharistii a Cuvântului lui Dumnezeu se descoperă prin darul deosebirii duhurilor, pe care-L aduce în conştiinţă Duhul Cunoştinţei şi de aceea cei lepădaţi de la Biserica Ortodoxă fac păcatul împotriva Duhului Sfânt, care nu se iartă. Ei calcă poruncile şi-şi agonisesc osânda, fiindcă nimeni nu poate face poruncile mântuirii, sfinţirii, desăvârşirii, îndumnezeirii decât prin Taina Sfintei Euharistii a Cuvântului lui Dumnezeu, căci: „Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer“, încât „Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac“ (Ioan 6, 58).

De aceea le porunceşte ucenicilor Săi: „voi să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea şi nu fiţi îngrijoraţi / Căci toate acestea păgânii lumii le caută; dar Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de acestea“ (Luca 12, 29-30) şi apoi le dă poruncile: „Căutaţi mai întâi împărăţia Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă“ (Luca 12, 31), „Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă împărăţia“ (Luca 12, 32).

PORUNCILE ŞI TAINA PREOŢIEI au începutul în chemarea

sfinţilor apostoli: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni“ (Matei 4, 19), iar ei împărtăşindu-se de Cuvântul lui Dumnezeu: „îndată lăsând corabia şi pe tatăl lor au mers după El“ (Matei 4, 22) sau „îndată lăsând mrejele au mers după El“ (Matei 4, 20), deci au ascultat chemarea lui Dumnezeu, s-au lepădat de cele ale lumii, şi-au luat crucea şi L-au urmat pe Domnul. După ce le dă învăţătura Sa cea dumnezeiască de Învăţător unic, le dă puterea de a face minuni, de a alunga demonii, de a vindeca bolnavii: „Chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate ca să le scoată şi să tămăduiască orice boală şi orice neputinţă“ (Matei 10, 1).

După momentul Învierii, când se arată ucenicilor Săi, le spune: „Datu-Mi-s-a toată puterea în cer şi pe pământ“ (Matei

86

28, 18) şi apoi le dă misiunea apostolică: „Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi“ (Ioan 20, 21) şi apoi a suflat asupra lor şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt, / Cărora veţi ierta păcatele le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute“ (Ioan 20, 22-23). Aici se cuvine să facem o precizare, fiindcă plecând de la acest verset s-a născut disputa în legătură cu „filioque“, adică teza că Duhul Sfânt vine şi de la Fiul. Duhul Sfânt s-a pogorât asupra ucenicilor la zece zile după Înălţarea la cer şi a venit de la Tatăl Ceresc la rugămintea Fiului lui Dumnezeu: „Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac“ (Ioan 14, 16). Duhul Sfânt, pe care îl dă Domnul Iisus Hristos ucenicilor, este taina care ni s-a descoperit la Schimbarea la Faţă ca să ni se arate că prin Domnul Iisus Hristos ne recăpătăm chipul cel dumnezeiesc, frumuseţea cea dintâi, pe care a avut-o Adam, de aceea Domnul Iisus Hristos se definea pe Sine prin Fiul Omului. Termenul Duhul Sfânt, prin care se înţelege Mângâietorul Duhul Adevărului, Împăratul Ceresc, ni se descoperă la Taina Sfântului Botez pogorându-Se peste Domnul Iisus Hristos, li se dă ucenicilor la Pogorârea Duhului Sfânt şi prin El dobândim asemănarea. Duhul Sfânt se dă în timpul Sfintei Liturghii pogorându-se pe Sfântul Agneţ, adică pentru Fiul cel Iubit, care mijloceşte pentru noi la Tatăl Ceresc, în timpul epiclezei. Apostazia, de care este lovită Biserica din apus, derivă din acest „filioque“, fiindcă din această cauză Duhul Sfânt nu mai coboară, nu se mai face epicleza, pentru că păcatul împotriva Duhului Sfânt, care nu se iartă, stă în acest „filioque“. De aceea Sfântul apostol Pavel dă această învăţătură: „Duhul să nu-l stingeţi“ (1 Tesalonicieni 5, 19). Biserica Ortodoxă din răsărit are pe Domnul Iisus Hristos în mijlocul ei la Sfânta Liturghie, iar Biserica din apus are un om conducător – uzurpator al Domnului Iisus Hristos. Biserica Ortodoxă este aceea cerească-dumnezeiască, iar Biserica din apus este lumească şi căzută în erezii. De aceea unirea lor nu se poate face decât întru Hristos, când ritualul şi practicile Bisericii din apus vor fi ca cele ale Bisericii din răsărit. Este lecţia iertării, pe care a primit-o sfântul apostol Petru pentru cele trei lepădări, aşa cum Biserica din apus s-a lepădat de trei ori de Domnul Iisus Hristos, de Sfintele Taine, care se deosebesc fundamental de Sacramente, fiindcă sunt un fel de

87

anaforă din Biserica Ortodoxă. De aceea se iau fără post. Porunca dată Sfântului Petru: „Paşte oile Mele!“ are o condiţie derivată din întrebarea: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?“ (Ioan 21, 15-17), care arată că Taina Preoţiei o merită doar cei ce-L iubesc pe Domnul Iisus Hristos. Iar această iubire se arată prin felul în care împlinesc poruncile Domnului, prin darul Domnului: „Căci fără Mine nu puteţi nimic“ (Ioan 15, 5). Toată activitatea Bisericii din apus este o călcare permanentă a poruncilor lui Dumnezeu Tatăl date nouă prin Fiul cel Iubit. Porunca „Învăţaţi de la Mine că sunt blând şi smerit“ a devenit pentru ei trufie, mânie, agresiune şi viclenie exprimată deplin prin războiul din Iugoslavia, prin NATO, prin Uniunea Europeană, prin ONU, prin mişcarea ecumenică, prin masonerie, prin falsele culte creştine, prin lepădări.

Taina Preoţiei are un caracter divin şi de aceea chemarea, alegerea, aparţin Tatălui Ceresc, pe care Domnul Iisus Hristos o descoperă ucenicilor Săi: „Nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu-l va atrage Tatăl, Care M-a trimis şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi“ (Ioan 6, 44). Semnul acestei chemări şi al acestei alegeri este credinţa cea adevărată izvorâtă din Duhul Bunei Credinţe: „Cel care crede în Mine are viaţă veşnică“ (Ioan 6, 47). De aceea trebuie să reţinem versetul: „Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: în numele Meu, demoni vor izgoni; în limbi noi vor grăi, şerpi vor lua în mână şi chiar ceva dătător de moarte de vor bea nu-i va vătăma, peste cei bolnavi îşi vor pune mâinile şi se vor face sănătoşi“ (Marcu 16, 16-18).

Cuvântul rostit de Domnul Iisus Hristos este exprimarea voinţei Tatălui Ceresc: „Pentru că M-am coborât din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis pe Mine / Şi aceasta este voia Celui ce M-a trimis, ca din toţi, pe care Mi i-a dat Mie, să nu pierd pe nici unul, ci să-i înviez pe ei în ziua cea de apoi“ (Ioan 6, 38-39).

Valoarea fundamentală a Euharistiei cuvântului şi tainelor ne este descoperită de Domnul în versetul: „Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi sunt viaţă“ (Ioan 6, 63). Toate ritualurile ortodoxe se fac cu Sfânta Evanghelie pe masă, fiindcă aşa se face porunca: „Luaţi Duh Sfânt“ (Ioan 20, 22). De aceea, când, fără acest Duh Sfânt fiind, unii dintre ucenici Îl

88

părăsesc pe Domnul, fiindcă nu puteau înţelege tainele Cuvântului, sfântul apostol Petru răspunde: „Tu ai cuvintele vieţii veşnice / Şi noi am cunoscut că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu celui viu“ (Ioan 6, 68-69).

În parabola cu iconomul cel nedrept, care, aflând că stăpânul său îi va lua dregătoria, acesta cheamă pe toţi datornicii stăpânului său şi le schimbă zapisul trecându-le datorii mai mici, pentru ca aceştia să-l primească în casele lor, când va fi schimbat din slujbă. (Luca 16, 2-7) „Şi a lăudat stăpânul pe iconomul cel nedrept, căci a lucrat înţelepţeşte, căci fiii veacului acestuia sunt mai înţelepţi în neamul lor decât fiii Luminii“ (Luca 16, 8). Aceasta este chemarea şi Taina Preoţiei.

De aceea parabola iconomului nedrept se încheie cu o poruncă: „Faceţi-vă prieteni cu bogăţia nedreaptă, ca atunci când veţi părăsi viaţa să vă primească ei în corturile cele veşnice“ (Luca 16, 9). Această poruncă este taina preoţiei, fiindcă preotul prin slujbele purtate şterge zapisele datornicilor lui Dumnezeu. Această parabolă se extinde asupra credincioşilor, care, prin slujbele purtate, prin liturghii, parastase, masle, spovedanii, şterg nu numai zapisul păcatelor lor, ci şi ale celor pentru care ei se roagă, a celor care au adormit fără împărtăşanie. Prin aceasta ei împlinesc porunca: „Siliţi-vă să intraţi pe poarta cea strâmtă că mulţi, zic vouă, vor căuta să intre şi nu vor putea“ (Luca 13, 24).

Pentru cei ce nu fac parabola iconomului nedrept se va rosti la judecata sufletelor lor cuvintele: „Nu ştiu de unde sunteţi: Depărtaţi-vă de la Mine toţi lucrătorii nedreptăţii / Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor, când veţi vedea pe Avraam, pe Isac şi pe Iacov şi pe toţi proorocii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi aruncaţi afară“ (Luca 13, 27-28). Respectarea poruncii „În dar aţi luat în dar să daţi“ este esenţială pentru cei ce-şi asumă răspunderea preoţiei, fiindcă plata cerească o iau cei ce nu iau plata pământească.

PORUNCILE ŞI TAINA NUNŢII au înţelesuri foarte ample,

fiindcă în limbajul simbolic şi arhetipal înseamnă unirea – nunta dintre Mirele cel Ceresc – Domnul Iisus Hristos şi Mireasa – Biserica Sa în Împărăţia Sa, ca să se împlinească versetul: „Fericiţi cei chemaţi la cina nunţii Mielului“

89

(Apocalipsa 19, 9), adică „vor fi toţi învăţaţi de Dumnezeu“ (Ioan 6, 45), fiindcă „oricine a auzit şi a învăţat de la Tatăl la Mine vine / Nu doar că pe Tatăl L-a văzut cineva, decât numai Cel ce este de la Dumnezeu; Acesta L-a văzut pe Tatăl“ (Ioan 6, 46).

Poruncile, ca şi Taina Nunţii, au ca punct de plecare făgăduinţa: „Le voi da în casa Mea şi înăuntrul zidurilor Mele un nume şi un loc mai de preţ decât fii şi fiice; le voi da un nume veşnic şi nemuritor“ (Isaia 56, 5) pentru că „templul Meu lăcaş de rugăciune se va chema pentru toate popoarele!“ (Isaia 56, 7) şi ca să se împlinească pentru cei aleşi cuvântul: „Toţi copiii tăi vor fi ucenici ai Domnului şi se vor bucura de mare fericire“ (Isaia 54, 13). De aceea Domnul le spune celor ce crezuseră în El: „Dacă veţi rămâne în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenici ei Mei / Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi“ (Ioan 8, 31-32). Condiţia vieţii veşnice este cuprinsă în această Taină a tainelor a lui Dumnezeu: „Dacă cineva va păzi cuvântul Meu nu va vedea moartea în veac“ (Ioan 8, 51).

Această nuntă spirituală, această unire a Domnului Iisus Hristos cu Biserica Sa este sensul rugăciunii Sale de pe Muntele Măslinilor, este sensul venirii Sale, este sensul sacrificiului de Sine, pe care l-a făcut pentru noi: „Părinte, voiesc ca, unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia, pe care Mi i-ai dat, ca să vadă slava Mea, pe care Mi-ai dat-o, pentru că Tu M-ai iubit pe Mine mai înainte de întemeierea lumii“ (Ioan 17, 24).

Această Taină a Nunţii este sensul adânc al Cuvântului Său: „Dărâmaţi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica“ (Ioan 2, 19), adică ceea ce a şi făcut prin Învierea Sa, căci „El vorbea despre templul Trupului Său“ (Ioan 2, 21) în care sfinţii sunt mădulare, părticele ale Sale.

De aceea sfântul apostol Pavel spune: „nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt, care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri / Căci aţi fost cumpăraţi cu preţ! Slăviţi dar pe Dumnezeu în trupul vostru şi în Duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu“ (I Corinteni 6, 19-20).

De aceea, pentru ca pruncii să se nască din Duhul Sfânt, în ritualul ortodox, când se oficiază Taina Nunţii, între soţ şi soţie se aşează Duhul Sfânt, care-i uneşte aşa cum este versetul: „va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni

90

cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup“ (Facerea 2, 24; Marcu 10, 7-8). De aceea avem porunca: „Ceea ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă“ (Marcu 10, 9) pentru că de aici se generează păcatul: „Oricine va lăsa pe femeia sa şi va lua alta săvârşeşte adulter cu ea / Iar femeia de-şi va lăsa bărbatul ei şi se va mărita cu altul săvârşeşte adulter“ (Marcu 10, 11-12).

Această Taină a Nunţii este prefigurată în versetul: „Cel ce te-a zidit se va însoţi cu tine şi în ce chip mirele se veseleşte de mireasă aşa se va veseli de tine Dumnezeul tău“ (Isaia 62, 5), anunţând venirea Domnului în Ierusalim: „Mântuitorul tău vine! El vine cu plata şi răsplătirile merg înaintea Lui!“ (Isaia 62, 11) Acest verset este prefigurat la nunta de la Cana Galileii, când Domnul preface apa în vin spre a ne arăta profunda corelaţie dintre Taina Nunţii şi Taina Sfintei Euharistii. El era Mirele cel Ceresc.

La momentul Bunei Vestiri, când vine îngerul la Preasfânta Fecioară şi-i zice: „Bucură-te ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei“ (Luca 1, 28), pentru ca să-i comunice sensul fundamental al Tainei Nunţii: „Nu te teme, Marie, căci ai aflat har de la Dumnezeu / Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus / Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt Se va chema şi / Domnul Dumnezeu Îi va da tronul lui David, părintele Său / Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit“ (Luca 1, 30-33), ni se descoperă Euharistia cuvântului şi tainelor care este Taina cea din veac făcută şi de îngeri neştiută, care începe acum: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri, pentru aceea şi Sfântul, care se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema“ (Luca 1, 35), fiindcă se prefigurează Taina Nunţii din familia creştină ca o rânduială a lui Dumnezeu şi nu ca un legământ între oameni făcut în faţa altarului ca la alte culte, care au părăsit ortodoxia.

Taina Nunţii este prefigurată în parabola fiului de împărat căruia Tatăl Său i-a făcut o nuntă, adică Tatăl Ceresc a creat o Împărăţie pentru Fiul Său cel Iubit: „Împărăţia Cerurilor asemănatu-s-a omului împărat, care a făcut o nuntă fiului său“ (Matei 22, 2), dar când „a trimis pe slugile sale ca să cheme pe

91

cei poftiţi la nuntă ei n-au voit să vină“ (Matei 22, 3). Este chemarea prin prooroci către urmaşii lui Avraam, Iacov, Israel: „Veniţi la nuntă“ (Matei 22, 4). Comportamentul iudeilor este redat simbolic prin trei atitudini: „Dar ei fără să ţină seama s-au dus; unul la ţarina sa, altul la neguţătoria lui; iar ceilalţi punând mâna pe slugile lui, le-au batjocorit şi le-au ucis“ (Matei 22, 6). Pedeapsa iudeilor este rezumată prin cuvintele: „Şi auzind împăratul de aceasta s-a umplut de mânie şi trimiţând oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia şi cetăţii lor i-au dat foc“ (Matei 22, 7), adică exact ceea ce s-a întâmplat cu Ierusalimul, cu regatul iudeilor şi se va repeta la sfârşitul veacurilor, când se vor aduna oştile în jurul Ierusalimului şi pentru a treia oară statul Israel va fi desfiinţat, fiindcă de trei ori iudeii de Dumnezeu s-au lepădat.

Hotărârea lui Dumnezeu de a „schimba dreapta Celui Preaînalt“, adică ceea ce va face Domnul Iisus Hristos, mâna dreaptă a lui Dumnezeu, de a chema şi a alege pe cei ce aduc roadă: „Mergeţi deci la răspântiile drumurilor şi pe câţi veţi găsi, chemaţi-i la nuntă“ (Matei 22, 9), aceasta a fost chemarea neamurilor prin sfinţii apostoli, ierarhi, slujitori ai sfintelor altare. „Şi ieşind slugile acelea au adunat pe toţi câţi i-au găsit şi răi şi buni şi s-a umplut casa nunţii de oaspeţi“ (Matei 22, 10).

Alegerea se continuă după chemare: „intrând împăratul să privească pe oaspeţi a văzut acolo pe unul care nu avea haina de nuntă“ (Matei 22, 11), adică fără haina Duhului Sfânt de la botezul ortodox, aşa cum se întâmplă cu toţi cei ce au părăsit Biserica Ortodoxă şi care vor auzi poruncile: „Legaţi-l de picioare şi de mâini şi aruncaţi-l în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor“ (Matei 22, 13). Cazul este simbolic, fiindcă realitatea este mai deplin exprimată în versetul: „Căci mulţi sunt chemaţi dar puţini aleşi“ (Matei 22, 14), deci avem o concordanţă profundă cu versetele: „În noaptea aceea vor fi doi într-un pat; unul va fi luat iar celălalt va fi lăsat / Două vor măcina împreună; una va fi luată şi alta va fi lăsată. Doi vor fi în ogor; unul se va lua şi altul se va lăsa“ (Luca 17, 34-36), în care se specifică alegerea, fiindcă strâmtă este uşa şi îngustă calea care duce la mântuire.

Această taină a alegerii pentru nuntă o găsim în pilda celor zece fecioare: „care luând candelele lor au ieşit în

92

întâmpinarea mirelui“ (Matei 25, 1), adică şi-au pregătit sufletele pentru împărăţia cea veşnică: „Iar cele înţelepte au luat untdelemn în vase odată cu candelele lor“ (Matei 25, 4), adică au adunat faptele cele de mântuire, sfinţire, desăvârşire şi înfiere: „Iar la miezul nopţii s-a făcut strigare: iată mirele vine! Ieşiţi întru întâmpinarea lui!“ (Matei 25, 6). Cele neînţelepte au cerut ulei de la cele înţelepte, dar acelea le-au trimis să cumpere. Când a venit mirele „cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă şi uşa s-a închis“ (Matei 25, 10), iar când au venit cele neînţelepte şi au strigat: „Doamne, Doamne, deschide-ne nouă“ au primit răspunsul: „Nu vă cunosc pe voi!“ (Matei 25, 11-12), fiindcă cei ce fac fapte bune, poruncile de mântuire, sfinţire, desăvârşire şi înfiere sunt cunoscuţi şi mărturisiţi de Domnul (I Corinteni 8, 3) . De aici o necesitate de a împlini porunca: „Drept aceea privegheaţi că nu ştiţi ziua, nici ceasul, când vine Fiul Omului“ (Matei 25, 13).

Pilda talanţilor urmează din această cauză în textul Sfintei Evanghelii după pilda fecioarelor, pentru a explica cum este problema uleiului, adică înmulţirea talanţilor. Sluga care a primit cinci talanţi a mai adus cinci, cea care a primit doi a mai adus doi, de aceea aud: „Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune: intră întru bucuria domnului tău“ (Matei 25, 21-23). Sluga nevrednică însă care nu a înmulţit talantul a fost osândită: „Iar pe sluga netrebnică aruncaţi-o întru întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor“ (Matei 25, 30).

În Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul este arătată Taina Nunţii: „Vino să-ţi arăt pe mireasa, femeia Mielului / Şi m-a dus pe mine în duh într-un munte mare şi înalt şi mi-a arătat cetatea cea sfântă, Ierusalimul, pogorându-se din cer, de la Dumnezeu / Având slava lui Dumnezeu“ (Apocalipsa 21, 9-11).

Domnul îi învaţă pe ucenicii Său să fie smeriţi: „Căci oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa“ (Luca 14, 11), de aceea să se aşeze în locul cel mai smerit, când vor fi chemaţi la nuntă.

TAINA SFÂNTULUI MIR ŞI PORUNCILE EI sunt profund legate cu

celelalte Sfinte Taine. Vom aminti în acest sens că prin această Sfântă Taină a Mirungerii se face alegerea, aşa cum s-a făcut

93

alegerea lui David prin proorocul Samoil, care ascultând porunca lui Dumnezeu se duce la părinţii acestuia şi când David este adus de la câmp aude porunca: „Scoală-te de-l unge căci acesta este!“, de aceea „a luat Samuel cornul de mir şi l-a uns în mijlocul fraţilor lui şi a odihnit Duhul Domnului asupra lui David în ziua aceea şi după aceea. Iar Samuel s-a sculat şi a plecat la Rama“ (I Regi 16, 12-13, în alte biblii - la Samuel).

Porunca lui Dumnezeu pentru realizarea Sfântului Mir se respectă şi azi în ritualul şi practica Bisericii Ortodoxe: „Să iei cele mai bune mirodenii: cinci sute de sicli de smirnă aleasă, jumătate din aceasta adică două sute cincizeci de sicli de scorţişoară mirositoare, două sute cincizeci de sicli de trestie mirositoare / Cinci sute de sicli casie, după siclul sfânt, şi untdelemn de măsline un hin / Şi să faci din acestea mir pentru ungerea sfântă, mir alcătuit după meşteşugul făcătorilor de aromate; acesta va fi mirul pentru sfânta ungere“ (Ieşirea 30, 23-25).

Sfinţirea cu Sfântul Mir însemna un alt grup de porunci: „Să ungi cu ele cortul adunării, chivotul legii şi toate lucrurile din cort / Masa şi toate cele de pe ea, sfeşnicul şi toate lucrurile lui, jertfelnicul tămâierii / Jertfelnicul arderii de tot şi toate lucrurile lui, baia şi postamentul ei / Să le sfinţeşti pe acestea şi va fi sfinţenie mare; tot ce se va atinge de ele se va sfinţi / Să ungi de asemenea pe Aaron şi pe fiii lui şi să-i sfinţeşti, ca să-Mi fie preoţi / Iar fiilor lui Israel să le spui: Acesta va fi pentru voi mirul sfintei ungeri în numele Meu în neamul vostru“ (Ieşirea 30, 26-31).

Interdicţiile în legătură cu Taina Sfântului Mir sunt o serie de porunci severe: „Cine îşi va face ceva asemănător lui şi cine se va unge cu el din cei ce nu trebuie să se ungă, acela se va stârpi din poporul său“ (Ieşirea 30, 33). Există şi în legătură cu practica parfumării interdicţia, pentru că toţi cei ce se parfumează, îşi vopsesc părul, unghiile se duc la iadul împuţiţilor ca cei ce-şi fac tatuaje, fumează, fiindcă Taina Sfântului Mir pecetluieşte sufletele pentru Împărăţia lui Dumnezeu, de aceea: „Acesta este lucru sfânt şi sfânt trebuie să fie şi pentru voi“ (Ieşirea 30, 32).

Poruncile se extind şi asupra producerii tămâii. Avem

94

în acest sens poruncile: „Ia-ţi mirodenii: stacte, oniha, halvan mirositor şi tămâie curată din toate aceeaşi măsură / Şi fă din ele cu ajutorul meşteşugului făcătorilor de aromate, un amestec de tămâiat, cu adaos de sare, curat şi sfânt. (Ieşirea 30, 34-35) Pisează-l mărunt şi-l pune înaintea chivotului legii, în cortul adunării, unde am să Mă arăt ţie. Aceasta va fi pentru voi sfinţenie mare“ (Ieşirea 30, 36). „Tămâie alcătuită în felul acesta să nu faceţi pentru voi: sfinţenie să vă fie ea pentru Domnul / Cine îşi va face asemenea amestec, ca să se afume cu el, sufletul acela se va stârpi din poporul său“ (Ieşirea 30, 38).

Ungerea din Betania trebuie înţeleasă, ca fiind semnul alegerii Domnului Iisus Hristos, căci Mesia (Hristos) înseamnă Unsul, sau alesul lui Dumnezeu, ca Împărat al veacului, ce va să fie, al cerului şi al pământului. De aceea „S-a apropiat de el o femeie având un alabastru cu mir de mare preţ şi l-a turnat pe capul Lui pe când şedea la masă / Şi văzând ucenicii s-au mâniat şi au zis: „De ce risipa aceasta? Căci mirul acesta se putea vinde scump iar banii să se dea săracilor / Iar Iisus cunoscând gândul lor le-a zis: Pentru ce faceţi supărare femeii? Căci lucru bun a făcut ea faţă de Mine / Căci pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna / Că ea turnând mirul acesta pe trupul Meu a făcut-o spre îngroparea Mea“ (Matei 26, 7-11).

Acest episod ne arată nu numai alegerea Domnului, nu numai practicile de înmormântare la iudei preluat de la egipteni, ci ne descoperă faptul că Taina Sfântului Mir ca toate Sfintele Taine este eternă şi se extinde după momentul adormirii, când sufletele sfinţilor sunt curăţite cu apă vie, miruite, primesc veşmântul de nuntă spre, a se putea înfăţişa cum se cuvine în faţa Împăratului Ceresc, aşa cum aflăm din cartea cu cele douăzeci şi patru de vămi şi din altele. Din această cauză la momentul adormirii sfinţilor totul în jurul lor se umple de miros de bună mireasmă duhovnicească. Moaştele păstrează acest miros şi chiar sunt izvorâtoare de mir. Făgăduinţa Domnului Iisus Hristos: „Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea se va spune şi ce a făcut ea spre pomenirea ei“ (Matei 26, 13) dă sensul de act arhetipal acestei întâmplări. De aceea şi mironosiţele care vin

95

la mormântul Domnului cu miruri sunt cele care află Învierea Domnului şi sunt primele care ascultă cuvintele bucuriei: „Bucuraţi-vă!“ şi poruncile: „Nu vă temeţi. Duceţi-vă şi vestiţi fraţilor Mei ca să meargă în Galileea şi acolo Mă vor vedea“ (Matei 28, 9-10), fiindcă Taina Sfântului Mir şi-a revărsat şi asupra lor alegerea.

Taina Sfântului Mir se aplică la Taina Sfântului Botez, când pruncul este miruit, adică pecetluit, fiindcă ortodocşii sunt aleşii Domnului şi primesc de la început Taina Sfintei Euharistii. De aceea ei trebuie să se poarte cu mare grijă, fiindcă ei iau locul evreilor în Împărăţia lui Dumnezeu.

Taina Sfântului Mir însoţea Taina Preoţiei încă din legea veche şi de aceea existau o serie de porunci: „Marele Preot din fraţii săi, pe capul căruia s-a turnat mirul de ungere şi care este sfinţit, ca să se îmbrace cu veşminte sfinte, să nu-şi descopere capul său nici să-şi sfâşie hainele“ (Leviticul 21, 10). De aceea când la judecata Domnului Iisus Hristos – Arhiereul Ceresc, avem momentul în care Caiafa şi-a sfâşiat hainele a fost sfârşitul arhieriei în legea veche şi de atunci iudeii nu mai au preoţie, ci doar rabini, adică nişte învăţători, fiindcă legea veche îşi sfârşise rolul său de a pregăti doar venirea Domnului Iisus Hristos.

PORUNCILE ŞI TAINA SFÂNTULUI MASLU au ca temelie

adevărul rostit de Domnul: „Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi sunt viaţă“ (Ioan 6, 63).

Taina Sfântului Maslu are ca punct de plecare puterea şi poruncile, pe care Domnul Iisus Hristos le-a dat ucenicilor Săi, ca să stăpânească peste toţi demonii, să vindece toate bolile, să propovăduiască Împărăţia lui Dumnezeu: „Şi mergând propovăduiţi zicând: S-a apropiat împărăţia cerurilor / Tămăduiţi pe cei neputincioşi, înviaţi pe cei morţi, curăţiţi pe cei leproşi, pe demoni scoateţi-i; în dar aţi luat în dar să daţi“ (Matei 10, 7-8), de aceea această pericopă a Sfintei Evanghelii este introdusă în ritualul Sfântului Maslu.

Taina Sfântului Maslu începe cu rugăciunea pentru sfinţirea untdelemnului prin pogorârea Duhului Sfânt, care este invocat de şapte ori: „Doamne, care cu mila şi cu îndurările Tale tămăduieşti zdrobirea sufletelor şi trupurilor

96

noastre, Însuţi, Stăpâne, sfinţeşte untdelemnul acesta, ca să fie celor ce se vor unge din el spre tămăduire şi spre izbăvire de toată patima şi întinăciunea trupului şi a sufletului şi de toată răutatea. Ca şi întru aceasta să se preaslăvească preasfânt numele Tău, al Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.“ apoi sunt rânduite şapte pericope din Sfânta Evanghelie precedate de şapte texte din sfinţii apostoli.

Nu întâmplător în prima pericopă a Sfintei Evanghelii sunt cele două porunci ale Legii Iubirii: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău“ (Matei 22, 37) şi cea de a doua: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“ (Matei 22, 39), după care urmează pilda samariteanului milostiv, care se încheie cu porunca: „Mergi şi fă şi tu la fel“. Această poruncă este făcută de Domnul, când vindecă mii de bolnavi.

Taina Sfântului Maslu nu are în vedere doar vindecarea bolilor trupeşti, aşa cum avem pericopa cu vindecarea soacrei sfântului apostol Petru care se încheie cu versetul: „Şi făcându-se seară, au adus la El mulţi demonizaţi şi a scos duhurile cu cuvântul şi pe toţi cei bolnavi i-a vindecat“ (Matei 8, 14-16), ci şi bolile sufletului. În pericopa Sfintei Evanghelii cu Zaheu vameşul acesta este vindecat de patima avariţiei.

Pericopa cu parabola celor cinci fecioare înţelepte şi cinci fecioare neînţelepte, care nu şi-au luat ulei pentru candelele lor, are ca scop să ne arate profunda relaţie dintre Sfintele Taine. Taina Sfântului Maslu curăţă sufletele pregătindu-le pentru Taina Nunţii, pentru împărăţia lui Dumnezeu. De aceea această taină se face de multe ori pentru cei bolnavi înainte de a-şi da sufletul. La fel pericopa cu femeia cananeancă are sensul de a ne arăta cum trebuie să fie credinţa cea adevărată, prin care se dobândeşte mântuirea. Iar pericopa chemării sfântului apostol Matei cuprinde chemarea: „Vino după Mine“ (Matei 9, 9) şi felul în care să se facă ascultarea: „Şi sculându-se a mers după El“ (Matei 9, 9).

Toate pericopele Sfintei Evanghelii în care Domnul Iisus Hristos scoate demonii din cei demonizaţi ca cel din ţinutul Gadarenilor, când vindecă cei zece leproşi, când vindecă orbii, când vindecă femeia gârbovă, când vindecă femeia cu

97

scurgere de sânge, când vindecă paraliticii, când înviază pe fiul văduvei din Naim, pe fiica lui Iair, pe Lazăr, sunt profund conexate la Taina Sfântului Maslu, fiindcă prin ele se arată puterea Cuvântului lui Dumnezeu: „Şi toată mulţimea căuta să se atingă de El, că putere ieşea din el şi-i vindeca pe toţi“ (Luca 6, 19).

Instituirea Tainei Sfântului Maslu o găsim în versete ca: „Şi ieşind ei propovăduiau să se pocăiască / Şi scoteau mulţi demoni şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau“ (Marcu 6, 12-13).

Domnul îi învaţă în acelaşi timp pe ucenicii Săi: „nu vă temeţi de ei, căci nimic nu este acoperit, care să nu iasă la iveală şi nimic ascuns, care să nu ajungă cunoscut“ (Matei 10, 26).

Taina Sfântului Maslu este profund legată cu Taina Preoţiei, fiindcă prin preoţi se continuă darul vindecărilor trupeşti şi sufleteşti. Acest dar îl găsim exprimat prin versetul: „apunând soarele, toţi câţi aveau bolnavi de felurite boli îi aducea la El; iar El punându-şi mâinile pe fiecare dintre ei, îi făcea sănătoşi“ (Luca 4, 40).

RUGĂCIUNE PENTRU PORUNCA ŞI TAINA POCĂINŢEI

Doamne, Iisuse Hristoase, Mântuitorule, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă să credem şi să ne pocăim ne-ai poruncit: „Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie“. De aceea Taina Spovedaniei ai rânduit şi prin ea de păcate ne-ai curăţit. Vestea cea bună a mântuirii ai propovăduit: „S-a împlinit vremea şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu“ şi pentru noi minunile Tale le-ai săvârşit. De aceea când Sfântul Ioan Botezătorul la Iordan botezul pocăinţei l-a lucrat iudeilor porunca pocăinţei le-a dat: „Faceţi deci roadă vrednică de pocăinţă“. El adevărul iudeilor l-a arătat: „Iată securea stă la rădăcina pomilor şi tot pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc“. De aceea botezul cu apă al pocăinţei: „Eu unul vă botez cu apă spre pocăinţă“ va fi urmat de botezul Domnului: „Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc“. Acum pentru ortodocşi l-ai păstrat şi o învăţătură dumnezeiască ne-ai lăsat: „în cer va fi mai multă bucurie pentru un păcătos care se pocăieşte decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi, care n-au nevoie de

98

pocăinţă“. Pentru ca pocăinţa cu lacrimi ne-ai dat şi făgăduinţa mântuirii ne-ai lăsat: „Şi la judecată nu va veni ci s-a mutat de moarte la viaţă“.

RUGĂCIUNE PENTRU PORUNCA ŞI TAINA SFÂNTULUI BOTEZ

Doamne, Iisuse Hristoase, Mântuitorule, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă Taina Sfântului Botez ne-ai dăruit şi de aceea ca apostolilor Tăi ne-ai poruncit: „Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă“. De aceea pâinea cea sfântă a credinţei şi vinul iubirii Tale le-am dăruit neamurilor, care peste noi au năvălit. Noi ca să facem porunca Ta ne-am nevoit şi „Iubiţi pe duşmanii voştri“ am împlinit. Dar ei pe Tine în noi Te-au răstignit, când ne-au lovit, furat şi tâlhărit. De aceea Te rugăm să ne ierţi greşelile, fiindcă poruncile Tale cele sfinte: „Nu daţi cele sfinte câinilor şi mărgăritarele voastre înaintea porcilor ca să nu se întoarcă şi să vă rupă“, nu le-am respectat. Ei bucăţi din ţară ne-au rupt şi cu rău ne-au răsplătit binele făcut. De aceea ortodocşi ne-ai păstrat, prin Taina Sfântului Botez cel adevărat cu veşmântul de nuntă ne-ai îmbrăcat. Îngeri de pază lângă noi ai aşezat. Crucea neamului nostru cu drag am purtat: „Căci cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi“. De aceea chipul Tău pe marama sufletului nostru ca Sfintei Veronica ne-ai lăsat. De aceea pentru noi Tatălui Ceresc Te-ai rugat: „Sfinţeşte-i pe ei întru adevărul Tău Cuvântul Tău este Adevărul“.

RUGĂCIUNE PENTRU PORUNCA ŞI TAINA SFÂNTULUI MASLU

Doamne, Iisuse Hristoase, Mântuitorule, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă nouă ca ucenicilor Tăi ne-ai poruncit: „Tămăduiţi pe cei neputincioşi înviaţi pe cei morţi curăţiţi pe cei leproşi pe demoni scoateţi-i în dar aţi luat în dar să daţi“. De aceea Taina Sfântului Maslu ai rânduit şi pilda samariteanului milostiv ne-ai arătat. Cu drag mii de bolnavi ai vindecat şi cu poruncile Tale ai încheiat: „Mergi şi fă şi tu la fel“. Pentru ca trăind cuvintele Tale cu fapte de iubire crucea

99

ne-am purtat şi porunca Ta: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“ am lucrat. Chemarea Ta: „Vino după Mine“, pentru noi ca pentru ucenicii Tăi ai rostit. Cu Adevărul Tău ne-ai sfinţit. Ce înseamnă Taina Sfântului Maslu nouă în cuget ne-ai descoperit. Pentru că ai zis: „Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi sunt viaţă“. De aceea taina rugăciunilor sufletului în duh şi în adevăr pentru noi ai rânduit.

RUGĂCIUNE PENTRU PORUNCILE ŞI TAINA PREOŢIEI

Doamne, Iisuse Hristoase, Mântuitorule, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă pe noi ca pe apostoli ne-ai chemat: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni“. De aceea să-Ţi fim ucenici ne-ai învăţat. Putere asupra duhurilor necurate ne-ai dat. Să trecem peste şerpi şi peste scorpii cu putere ne-ai înarmat. Să ne lepădăm de sine, să ne luăm crucea şi să-Ţi urmăm Ţie poruncă ne-ai lăsat. Cu misiunea Ta pe preoţi i-ai încredinţat: „Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi“, când asupra lor ai suflat: „Luaţi Duh Sfânt!“, căci cuvintele Tale sunt Duh şi cu puterea Duhului Tău ne-ai înzestrat: „Cărora veţi ierta păcatele vor fi iertate şi cărora le veţi ţine vor fi ţinute“. Fiindcă prin Taina Preoţiei credinţa Ta ne-ai dat: „Iar celor ce vor crede aceste semne le vor urma, în numele Meu demoni vor alunga, în limbi noi vor grăi, şerpi în mâna lor vor lua şi chiar ceva dătător de moarte de vor bea nu-i va vătăma, mâinile îşi vor aşeza peste cei bolnavi şi se vor vindeca“. Căci prin preoţi Tu faci lucrarea Tatălui: „M-am coborât din cer nu ca să fac voia Mea ci voia Celui ce M-a trimis pe Mine. Şi aceasta este voia Celui ce M-a trimis ca din toţi pe care Mi i-a dat, să nu pierd nici unul, ci să-i înviez pe ei în ziua cea de apoi“.

RUGĂCIUNE PENTRU PORUNCILE ŞI TAINA NUNŢII

Doamne, Iisuse Hristoase, Mielul lui Dumnezeu, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă pentru Biserica Ta, care este Mireasa Ta, ca un Mire ceresc ai venit şi făgăduinţa ai împlinit: „Le voi da în casa Mea şi înăuntrul zidurilor Mele un nume şi un loc mai de preţ decât fii şi fiice, le voi da un nume veşnic şi

100

nemuritor“. De aceea pentru noi ai împlinit: „templul Meu lăcaş de rugăciune se va chema pentru toate popoarele!“. Când dintre neamuri un popor sfânt ai luat. Pentru că „oricine a auzit şi a învăţat“, de la Tatăl Ceresc la Tine l-ai chemat. Ca să se împlinească ceea ce s-a proorocit: „Fericiţi sunt cei chemaţi la cina nunţii Mielului“. Fiindcă „Toţi copiii Tăi vor fi ucenici ai Domnului şi se vor bucura de o mare fericire“. De aceea pentru ucenicii Tăi ai descoperit: „Dacă veţi rămâne în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenici ai Mei. Şi veţi cunoaşte adevărul iar adevărul vă va face liberi“. Pe cruce din Trupul Tău un templu ai înălţat. Aşa cum Tatălui Ceresc Te-ai rugat: „Părinte, voiesc ca, unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat ca să vadă Slava Mea, pe care Mi-ai dat-o, pentru că Tu M-ai iubit pe Mine mai înainte de întemeierea lumii”; tot aşa pe sfinţii Tăi în cer i-ai luat. Şi făgăduinţa: „Îmi veţi fi împărăţie preoţească şi un neam sfânt“ cu ei ai întemeiat.

RUGĂCIUNE PENTRU PORUNCILE ŞI TAINA SFÂNTULUI MIR

Doamne, Iisuse Hristoase, Arhiereul cel Cresc, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă poruncile şi Taina Preoţiei ai rânduit când Taina Sfântului Mir pe arhierei i-ai sfinţit: „Marele Preot din fraţii Săi, care este sfinţit, pe capul căruia s-a turnat mirul de ungere, ca să se îmbrace cu veşminte sfinte, să nu-şi descopere capul său, nici să-şi sfâşie hainele“, căci „Acesta este lucru sfânt şi sfânt trebuie să fie şi pentru voi“. De aceea în Betania ca Mesia ai fost uns şi împărat al cerului şi al pământului prin rânduiala Tatălui Ceresc ai fost pus. Pentru că prin Taina Sfântului Mir alegerea Ta asupra noastră ai revărsat. Cu Taina Sfântului Mir ne-ai pecetluit. Prin ea ne-ai sfinţit şi desăvârşit. De aceea pentru împărăţia Ta, pe sfinţii Tăi, îngerii Tăi cu apă vie i-au curăţit şi cu miruri sfinte i-au pregătit. Cu veşminte sfinte i-au împodobit. Să vină la Tine le-ai îngăduit. În faţa Tronului Tău din Înalt răspunsul cel bun al faptelor sfinte l-au dat. De aceea rugăciunile lor pentru noi cu multă bucurie le-ai ascultat şi darul rugăciunilor în duh şi în adevăr, în mintea noastră, ca un mir sfinţit l-au pus, când îngerii Tăi le-au adus şi în jertfelnicul Tău, le-au turnat.

101

RUGĂCIUNE PENTRU PORUNCILE ŞI TAINA SFINTEI EUHARISTII

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă aşa cum ucenicilor Tăi le-ai poruncit: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu“, tot aşa în biserica sufletului glasul Tău l-am auzit. Pentru noi făgăduinţa Ta: „Iată Eu cu voi sunt în toate zilele până la sfârşitul veacului“ – ai rostit. Şi la Sfânta Liturghie ai împlinit, când ai venit. Atunci şi darul Tatălui Ceresc ni l-ai dat: „Tatăl Meu din cer pâinea cea adevărată va da, căci Pâinea lui Dumnezeu este cea care se coboară din cer şi dă viaţă lumii“. Prin Taina Sfintei Euharistii, pentru Viaţa Veşnică ne-ai chemat. Pentru noi cuvântul „Eu sunt Pâinea Vieţii, cel care vine la Mine nu va flămânzi şi cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată“ l-ai rostit şi săvârşit. Pentru că prin Taina Sfintei Euharistii porunca Ta: „Rămâneţi în Mine şi Eu în voi“, să o putem păzi şi săvârşi. Căci ne-ai învăţat: „Dacă păziţi poruncile Mele veţi rămâne întru iubirea Mea, după cum şi Eu am păzit porunca Tatălui Meu şi rămân întru iubirea Lui“. De aceea pe noi întru Tine ca într-un Templu ne-ai luat: „Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el“. Ca să împlineşti cuvântul: „Trupul Meu este adevărata mâncare şi sângele Meu adevărata băutură“. De aceea Taina Sfintei Euharistii ne-ai dăruit şi taina cea sfântă ne-ai descoperit: „Precum M-a iubit pe Mine Tatăl aşa v-am iubit şi Eu pe voi. Rămâneţi în iubirea Mea“. Pentru cei ce te iubesc, în inimă le rosteşti cuvântul: „Beţi dintre acesta toţi, acesta este sângele Meu, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor”, ca semn că inima lor a devenit Sfântul Potir al Tainei Sfintei Euharistii ca taină a muceniciei inimii, ca să-i mărturiseşti în faţa Tatălui Ceresc, a sfinţilor şi a îngerilor Tăi.

102

103

PORUNCILE ŞI RUGĂCIUNILE DESĂVÂRŞIRII

„Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel Ceresc desăvârşit este“

(Matei 5, 48)

104

PORUNCILE DESĂVÂRŞIRII au ca sens să ridice ucenici adevăraţi Domnului Iisus Hristos: „Toţi copiii tăi vor fi ucenici ai Domnului şi se vor bucura de mare fericire“ (Isaia 54, 13). Condiţia de ucenic al Domnului o dobândesc cei ce se leapădă de sine, îşi iau crucea şi-L urmează pe Domnul. Poruncile mântuirii, sfinţirii, desăvârşirii şi înfierii trebuiesc înţelese ca o cruce, fiindcă: „Cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine“ (Matei 10, 38). De aceea credinciosul ucenic, ca să împlinească poruncile Domnului: „Cine ţine la sufletul lui îl va pierde, iar cine-şi pierde sufletul lui pentru Mine îl va găsi“ (Matei 10, 39), trebuie să ducă o viaţă de sacrificii, să-L mărturisească pe Domnul prin faptele Lui: „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri“ (Matei 10, 32). Trebuie ca toate faptele, gândurile şi cuvintele lui să fie închinate lui Dumnezeu, fiindcă: „Cel ce va da de băut unuia din aceşti mici numai un pahar cu apă rece, în nume de ucenic, adevărat grăiesc vouă: nu va pierde plata sa“ (Matei 10, 42). Toate faptele sale să le considere un dar dat lui de Domnul, căci „Nu este ucenic mai presus de învăţătorul său, nici slugă mai presus de stăpânul său“ (Matei 10, 24).

Această cruce de ucenic este o împlinire a poruncii: „Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre“ (Matei 11, 29) „căci jugul Meu este uşor şi povara Mea este uşoară“ (Matei 11, 30). Acest jug sunt poruncile mântuirii, sfinţirii, desăvârşirii şi înfierii, care sunt o cruce purtată în numele Domnului şi a lui Dumnezeu Tatăl, ca să nu facă cele spuse de oameni: „zadarnic Mă cinstesc ei învăţând învăţături ce sunt porunci ale oamenilor“ (Matei 15, 9), să se ferească de învăţătura făţarnică a fariseilor şi saducheilor: „Luaţi aminte şi feriţi-vă de aluatul fariseilor şi al saducheilor“ (Matei 16, 6), adică a sectelor, păgânilor, ateilor.

Porunca desăvârşirii Domnul a dat-o ucenicilor Săi: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie“ (Matei 16, 24).

Această lepădare este despărţirea de lume, este

105

dezlegarea sufletului, care aduce bogăţia spirituală: „oricine a lăsat case sau fraţi sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau ţarine, pentru numele Meu, înmulţit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică“ (Matei 19, 29).

Ucenicul Domnului este cel ce înmulţeşte talanţii şi ştie că rodul este măsura crucii, pe care o poartă, de aceea el este acela care face porunca: „Şi care este mai mare între voi să fie slujitorul vostru“ (Matei 23, 11), adică toate să le facă prin smerenie şi să nu aştepte vreo răsplată, ca să poată auzi la momentul judecăţii porunca: „Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău“ (Matei 25, 21), pentru că pentru cei desăvârşiţi se dă trecerea prin Poarta Bucuriei.

PORUNCA SMERENIEI o găsim în versetul: „Fericiţi cei săraci

cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor“ (Matei 5, 3) şi înseamnă separarea de duhul trufiei ascuns în duhul cel lumesc, fiindcă ceea ce este înalt şi plin de strălucire în lumea aceasta „este urâciune în faţa lui Dumnezeu“ (Luca 16, 15). Sărăcia cu duhul cel trupesc este postul trupului, dar sărăcia cu duhul cel lumesc se dobândeşte prin lepădarea de bucuriile lumeşti printr-o viaţă de asceză, de dăruire, de trăire pentru alţii, o viaţă de rugăciune, de intrare în monahism, de lepădarea de sine, de luarea crucii neamului ca semn că împlinesc porunca: „Învăţaţi-vă de la Mine că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihna sufletelor voastre“, care înseamnă în primul rând: „Luaţi jugul Meu asupra voastră“ (Matei 11, 29) „Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară“ (Matei 11, 30).

Paradoxul este că astfel se poate obţine făgăduinţa ascunsă în porunca: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi“ (Matei 11, 28).

Porunca smereniei înseamnă mai multe trepte de la inocenţa pruncilor: „De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii nu veţi intra în împărăţia cerurilor“ (Matei 18, 3), pe care Domnul o dă drept model ucenicilor Săi: „Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta acela este cel mai mare în împărăţia cerurilor“ (Matei 18, 4), fiindcă prin inocenţa pruncilor se elimină

106

păcatul trufiei: „cine se va înălţa pe sine se va smeri şi cine se va smeri pe sine se va înălţa“ (Matei 23, 12).

Cel sărac în această lume are mai multe şanse să se smerească cu duhul, căci averea presupune păcatul lăcomiei, care atrage după sine păcatul trufiei. De aceea Mântuitorul îi spune tânărului bogat: „Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer, după aceea vino şi urmează-Mi“ (Matei 19, 21), adică să se elibereze de legăturile lumii şi de duhul cel lumesc.

Trufia sau mândria a determinat căderea îngerilor din cer, dar şi a lui Adam; căci ispita şarpelui a fost trufia de a fi ca Dumnezeu: „Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul“ (Facerea 3, 5). Partea cea mai adâncă a problemei este că ispita a avut în ea un adevăr, pe care-l găsim în versetul: „Iată Adam s-a făcut ca unul dintre Noi, cunoscând binele şi răul. Şi acum nu cumva să-şi întindă mâna şi să ia rod din pomul vieţii, să mănânce şi să trăiască în veci!...“ (Facerea 3, 22), adică păcatul neascultării să fie veşnic. Acel „Unul dintre Noi“ este Domnul Iisus Hristos.

Smerenia înseamnă a face poruncile lui Dumnezeu, aşa cum ne-a arătat Domnul Iisus Hristos: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine şi să săvârşesc lucrul Lui“ (Ioan 4, 34). Din această cauză „cel pe care l-a trimis Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu dă Duhul cu măsură“ (Ioan 3, 34).

Domnul Iisus Hristos ne descoperă prin ascultarea Sa sensul smereniei întru Hristos: „Pentru că M-am coborât din cer, nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis pe Mine“ (Ioan 6, 38), de aceea primeşte să fie prigonit, lovit şi răstignit, fiindcă: „Tatăl iubeşte pe Fiul şi toate le-a dat în mâna Lui“ (Ioan 3, 35).

Porunca smereniei are şi o variantă pe sensul propriu al sărăciei materiale: „Fericiţi voi cei săraci că a voastră este împărăţia lui Dumnezeu“ (Luca 6, 20), fiindcă cei săraci se desprind mai uşor de lumea materială. În parabola cu bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr avem o inversare a situaţiilor după moarte, fiindcă răspunsul lui Avraam este clar, cei ce-şi iau partea lor în lumea aceasta nu au nimic în împărăţia cerurilor.

107

Lecţia smereniei o primesc ucenicii Ioan şi Iacob, când îi cer Domnului: „Dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta şi altul de-a stânga Ta întru slava Ta“ (Marcu 10, 37). De aceea Domnul le spune: „Paharul pe care Eu îl beau îl veţi bea şi botezul cu care Mă botez vă veţi boteza / Dar a şedea de-a dreapta Mea sau de-a stânga Mea, nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-au pregătit“ (Marcu 10, 39-40), adică pentru Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi Sfântul Ioan Botezătorul. De aceea le dă această învăţătură: „între voi nu trebuie să fie aşa, ci care va vrea să fie mai mare între voi să fie slujitor al vostru / Şi care vrea să fie întâi între voi să fie tuturor slugă“ (Marcu 10, 44-45). Domnul Iisus Hristos însoţeşte întotdeauna cuvintele învăţăturii Sale cu faptele Sale. De aceea la Cina cea de Taină: „S-a sculat de la Cină, S-a dezbrăcat de haine şi, luând un ştergar, S-a încins cu el / După aceea a turnat apă în vasul de spălat şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins“ (Ioan 13, 4-5). Este modul cel mai propriu de a arăta prin faptă valoarea cuvântului: „Că Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi“ (Marcu 10, 45). Aceste cuvinte le spune ucenicilor, ca să-i pregătească pentru cele ce vor urma: „Fiul Omului va fi predat arhiereilor şi cărturarilor; şi-L vor osândi la moarte şi-L vor da în mâna păgânilor / Şi-L vor batjocori, şi-L vor scuipa, şi-L vor biciui, şi-L vor omorî, dar după trei zile va învia“ (Marcu 10, 33-34). Porunca smereniei este modul în care se exprimă Legea: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău“ (Matei 22, 37). Aceasta o arată Domnul Iisus Hristos, când le spune ucenicilor: „Dar ca să cunoască lumea că Eu iubesc pe Tatăl şi precum Tatăl Mi-a poruncit, aşa fac“ (Ioan 14, 31). De aceea le spune ucenicilor, dar şi nouă: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu şi Tatăl Meu îl va iubi şi vom veni la el şi vom face lăcaş la el“ (Ioan 14, 23). Ca să facă El Însuşi această poruncă a smereniei, după ce-i vindeca pe cei ce veneau la El „le poruncea să nu spună nimănui. Dar, cu cât le poruncea, cu atât mai mult ei Îl vesteau“ (Marcu 7, 36)., dar mai ales primeşte moartea pe cruce ca să fie împlinite toate proorociile. Când discută despre virtuţile sufleteşti,

108

sfântul Ioan Damaschin enumeră: „bărbăţia, prudenţa, cumpătarea şi dreptatea“ din care se nasc: „credinţa, nădejdea, dragostea, rugăciunea, smerenia, blândeţea, îndelungă răbdarea, suferirea răului, bunătatea, nemânierea, cunoştinţa dumnezeiască, neiuţimea, simplitatea, netulburarea, nefăţărnicia, neînfumurarea, nemândria, nepizmuirea, neviclenia, neiubirea de argint, compătimirea, milostenia, generozitatea, neîntristarea, străpungerea inimii, sfiala, evlavia, dorinţa bunurilor viitoare, darul după împărăţia lui Dumnezeu, înfierea“ (Filocalia IV, pag. 204). Virtuţile trupeşti care duc pe anahoret la înaintarea în smerenie şi nepătimire sunt acestea: înfrânarea, postul, foamea, setea, privegherea, starea de toată noaptea, plecarea deasă a genunchilor, neîmbăierea, mulţumirea cu o singură haină, mâncarea uscată, mâncarea târzie, mâncarea puţină, băutura de apă, culcarea pe pământ, sărăcia, neaverea, austeritatea, neîmpodobirea, neiubirea de sine, singurătatea, liniştea, neieşirea din casă, lipsa, mulţumirea cu ce ai, tăcerea, procurarea celor de trebuinţă prin lucrul mâinilor, toată reaua pătimire şi nevoinţa trupească şi alte asemenea“ (Filocalia IV, p. 205). Ele sunt necesare când este „tulburat de patimi trupeşti“, dar mai apoi „sfânta smerenie şi rugăciunea întregesc toate“ (Filocalia IV, p. 205).

PORUNCA POCĂINŢEI adânceşte porunca smereniei:

„Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia“ (Matei 5, 4) şi este profund legată de Taina Pocăinţei, fiindcă pocăinţa adevărată cu lacrimi curăţă sufletul ca un al doilea botez. În Pateric un sfânt părinte definea călugărul, ca un om care-şi plânge păcatele, aşa cum o făcea prea cuviosul părinte Paisie la Sihăstria. Pocăinţa vindecă sufletul de făţărnicie, boala spirituală a fariseilor, a cărturarilor, a saducheilor, a conducătorilor iudeilor, cărora Domnul Iisus Hristos le adresează versetele vaiurilor:

„Vai vouă cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi“ (Matei 23, 13). „Vai vouă cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că mâncaţi casele văduvelor şi cu făţărnicie vă rugaţi îndelung pentru aceasta mai multă

109

osândă veţi lua“ (Matei 23, 14) „Vai vouă cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un ucenic şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al gheenei şi îndoit decât voi“ (Matei 23, 15). „Vai vouă cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe dinafară arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia / Aşa şi voi, pe afară vă arătaţi drepţi oamenilor, înăuntru însă sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege (Matei 23, 27-28); „Vai vouă cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa“ (Matei 23, 23), de aceea Domnul îi compară cu şerpii: „Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei?“ (Matei 23, 33), adică aproape la fel ca Sfântul Ioan Botezătorul: „Pui de vipere, cine v-a arătat să fugiţi de mânia ce va să fie?“ (Matei 3, 7). Pocăinţa pe care o propovăduia Sfântul Ioan Botezătorul avea forma botezului pocăinţei: „Ioan boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinţei întru iertarea păcatelor“ (Marcu 1, 4), de aceea „toţi se botezau mărturi-sindu-şi păcatele“ (Marcu 1, 5), căci le spunea: „Pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia cerurilor“ (Matei 3, 2).

Domnul Iisus Hristos îşi începe activitatea misionară tot prin propovăduirea pocăinţei: „S-a împlinit vremea şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie“ (Marcu 1, 15).

Există o profundă concordanţă cu mesajul Sfântului Ioan Botezătorul: „Faceţi roade vrednice de pocăinţă şi nu începeţi să ziceţi în voi înşivă: Avem tată pe Avraam, căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice pe fiii lui Avraam / Acum securea stă la rădăcina pomilor; deci orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc“ (Luca 3, 8-9) şi cuvântul Domnului Iisus Hristos: „Ori spuneţi că pomul este bun şi rodul lui e bun, ori spuneţi că pomul este rău şi rodul lui e rău, căci după roade se cunoaşte pomul“ (Matei 12, 33). Ei amândoi fac rânduiala dată lor de Tatăl Ceresc: „să se propovăduiască în numele Său pocăinţa spre iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim“ (Luca 24, 47).

În parabola cu oaia cea pierdută Domnul Iisus Hristos le

110

dă ucenicilor Săi această învăţătură: „Că aşa şi în cer va fi mai multă bucurie pentru un păcătos, care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi, care n-au nevoie de pocăinţă“ (Luca 15, 7). La fel în pilda cu drahma cea pierdută de către o femeie, care, atunci când o găseşte, se bucură: „aşa se face bucurie îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se pocăieşte“ (Luca 15, 10).

Aceste pilde sunt continuate cu parabola fiului risipitor, care are ca esenţă tot o învăţătură despre importanţa pocăinţei, căci fiul după ce părăseşte casa părintească şi-şi cheltuie partea lui din avere, ajungând să nu aibă ce mânca şi atunci se hotărăşte să se întoarcă având pregătite în sine cuvintele pocăinţei: „Tată, am greşit la cer şi înaintea ta; / Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi“ (Luca 15, 18-19). De aceea tatăl său a zis către slugile sale: „Aduceţi degrabă haina lui cea dintâi şi-l îmbrăcaţi şi daţi inel în mâna lui şi încălţăminte în picioarele lui“ (Luca 15, 22), fiindcă inelul este semnul mântuirii şi vesmântul de nuntă este semnul chemării la Cina cea de Taină, la nunta Fiului lui Dumnezeu, din Împărăţia cea Cerească.

În pilda cu fecioarele înţelepte şi cele neînţelepte avem o adâncire a problemei, fiindcă sufletele credincioşilor trebuie să facă mereu poruncile: „Privegheaţi şi vă rugaţi ca să nu intraţi în ispită“, fiindcă ziua venirii Domnului Iisus Hristos nu o ştie decât Tatăl Ceresc, de aceea va fi „ca o cursă; căci va veni peste toţi cei ce locuiesc pe faţa întregului pământ / Privegheaţi dar în toată vremea rugându-vă, ca să vă întăriţi să scăpaţi de toate acestea, care au să vină şi să staţi înaintea Fiului Omului“ (Luca 21, 35-36).

Semnul pocăinţei adevărate este smerenia, credinţa, nădejdea şi dragostea, care devin roada lăuntrică a fiecărui suflet, lumina lui, măsura lui, iar rodul nu este posibil decât întru Domnul Iisus Hristos: „Cel ce rămâne în Mine şi Eu în el acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic“ (Ioan 15, 5). Condiţia de ucenic al Domnului Iisus Hristos, pe care trebuie să o îndeplinească orice creştin ca slujitor al Domnului este rodul, înmulţirea talanţilor: „Întru aceasta a fost slăvit Tatăl Meu, ca să aduceţi roadă multă şi să vă faceţi ucenici ai Mei“ (Ioan 15, 8), cuvânt care este legat de împlinirea

111

poruncilor: „De Mă iubiţi faceţi poruncile Mele“ (Ioan 14, 15). Pocăinţa târzie după săvârşirea faptei rele poate fi ca

aceea a iudeilor, care după ce L-au răstignit şi au văzut cutremurul, întunericul, groaza ce i-a cuprins au înţeles greşeala: „Şi toate mulţimile care veniseră la această privelişte văzând cele întâmplate, se întorceau bătându-şi pieptul“ (Luca 23, 48). Tot aşa fecioarele neînţelepte când au sosit şi au zis după ce uşa s-a închis: „Doamne, Doamne, deschide-ne nouă“ vor auzi răspunsul: „Adevărat, adevărat zic vouă: Nu vă cunosc pe voi“ (Matei 25, 11-12). De aceea porunca: „Privegheaţi că nu ştiţi ziua nici ceasul când vine Fiul Omului“ (Matei 25, 13) este esenţa pocăinţei, căci trezvia sufletului se măsoară după cantitatea şi calitatea rodului.

PORUNCA BLÂNDEŢEI: „Fericiţi cei blânzi, că aceia vor

moşteni pământul“ (Matei 5, 5) este ridicarea la treapta desă-vârşirii a poruncii: „Învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre“ (Matei 11, 29).

Porunca blândeţei este corelată cu porunca: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământul, pe care Domnul Dumnezeu ţi-l va da ţie“ (Ieşirea 20, 12). Ambele porunci sunt o prefigurare a dobândirii pământului cel nou al Împărăţiei Cerurilor. Dacă porunca din decalog este mai apropiată de viaţa pământească, porunca expusă sub forma fericirii are în vedere mai mult împărăţia cerească, fiindcă ea poate fi asociată cu un smochin al cunoaşterii, care are rădăcinile pe pământ şi roadele în cer.

Blândeţea este o condiţie indispensabilă spre a dobândi un loc şi un nume nou în Împărăţia Cerurilor: „Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un prunc nu va intra în ea“ (Luca 18, 17). De aceea le spune iudeilor: „Puţin timp mai sunt cu voi şi Mă duc la Cel ce M-a trimis. / Mă veţi căuta şi nu Mă veţi găsi; şi unde sunt Eu, voi nu puteţi să veniţi“ (Ioan 7, 33-34), fiindcă nu L-au primit pe Domnul şi de aceea nu au ce căuta în Împărăţia lui Dumnezeu.

Cei care fac poruncile ascultă de fapt şi porunca: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi“ (Matei 11, 28) încât toţi cei ce L-au urmat pe Domnul au făcut

112

multe nevoinţe, adică au făcut porunca: „Luaţi jugul Meu asupra voastră“, „Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară“ (Matei 11, 29-30). Acest jug este crucea, pe care o primesc la Taina Sfântului Botez credincioşii creştini ortodocşi şi anume crucea neamului lor, fiindcă toţi poartă povara păcatelor părinţilor şi bunicilor, până la al patrulea neam: „Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinţilor, care Mă urăsc pe Mine, până la al treilea şi al patrulea neam“ (Ieşirea 20, 5). Sensurile cuvintelor „jugul Meu“ pot fi mai multe: fie crucea unei familii, pe care şi-o iau tinerii prin Taina Nunţii; fie crucea pe care şi-o iau cei ce intră în monahism, când li se schimbă numele, destinul şi încercarea la care vor fi supuşi, fie crucea de schimonah care îi schimbă nu numai numele, destinul, ci şi modul de viaţă; fie crucea preoţiei pe care şi-o ia cel ce primeşte Taina Preoţiei sau cea de episcop odată cu acea cârjă a păstoriei. În aceste ultime cazuri se pot asocia versetele despre păstorul cel bun: „Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile Sale. Iar cel plătit şi cel care nu este păstor şi ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind şi lasă oile şi fuge şi lupul le răpeşte şi le risipeşte“ (Ioan 10, 11-12). Simbolul „oile“ respectiv „mieii“ înseamnă blândeţea: „Oile Mele ascultă glasul Meu şi Eu le cunosc pe ele şi ele vin după Mine. Şi Eu le dau viaţa veşnică şi nu vor pieri în veac şi din mâna Mea nimeni nu îi va răpi“ (Ioan 10, 28). De aceea este decisiv ca în timpul vieţi adevăratul creştin să audă în biserica sufletului său glasul Domnului; să reţină timbrul Său unic, duios, dulce, cald, pentru ca atunci, când va fi ispitit, să nu poată fi înşelat fiindcă: „Oile merg după El căci cunosc glasul Lui“ (Ioan 10, 4).

PORUNCA DREPTĂŢII: „Fericiţi cei ce flămânzesc şi

însetează după dreptate, că aceia se vor sătura“ (Matei 5, 6), fiindcă în împărăţia cea cerească drepţii ca luminătorii strălucesc. De aceea orice cuvânt rostit va fi judecat: „căci din cuvintele tale vei fi găsit drept şi din cuvintele tale vei fi osândit“ (Matei 12, 37), din această cauză toţi credincioşii trebuie să fie atenţi la versete ca: „Nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi, căci cu judecata cu care judecaţi veţi fi judecaţi şi cu măsura cu care măsuraţi vi se va măsura“ (Matei 7, 1-2).

113

Versetele învăţăturilor Domnului ascund înţelesuri simbolice şi au sensuri mai profunde decât par la prima vedere: „dacă ochiul tău drept te sminteşte pe tine, scoate-l şi aruncă-l“ (Matei 5, 29) sau „dacă mâna ta cea dreaptă te sminteşte pe tine, tai-o şi o aruncă de la tine“ (Matei 5, 30), fiindcă dreptatea creştinilor a Legii Iubirii trebuie să fie mai mare decât dreptatea celor ce reprezentau Legea Veche: „Dacă nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a fariseilor şi a cărturarilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor“ (Matei 5, 20), fiindcă creştinilor la poruncile mântuirii din Legea Veche li s-au adăugat poruncile sfinţirii, desăvârşirii şi îndumnezeirii.

De aceea toţi cei ce nu au înţeles, nu fac poruncile, nu s-au creştinat, rămânând la Legea Veche, la sectele izvorâte din ea, vor trăi osânda ascunsă în cuvântul: „Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară: acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor“ (Matei 8, 12), osândă, care-i aşteaptă pe toţi cei ce au părăsit ortodoxia.

Drepţii lui Dumnezeu sunt cei ce fac poruncile, fiindcă ele sunt scopul şi sensul Sfintei Evanghelii, au în ele viaţa veşnică, de aceea sfântul apostol Petru răspunde Domnului în numele ucenicilor: „Tu ai cuvintele vieţii celei veşnice şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu“ (Ioan 6, 68-69) şi lumina din cuvintele Sfintei Evanghelii îi vor schimba la faţă: „Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor“ (Matei 13, 43).

Dreptatea lui Dumnezeu este ascunsă în versetele: „Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi şi veţi fi iertaţi“ (Luca 6, 37) sau: „Daţi şi vi se va da. Turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată, clătinată şi cu vârf, căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceeaşi vi se va măsura“ (Luca 6, 38). Izvorul nesecat al Cuvântului lui Dumnezeu îl descoperă Domnul samaritencei Fotine, când îi spune: „Dacă ai fi ştiut darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: „Dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El şi ţi-ar fi dat apă vie“ (Ioan 4, 10), fiindcă „cel ce bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el izvor de apă curgătoare spre viaţa veşnică“ (Ioan 4, 14).

De aceea le va spune ucenicilor: „Adevărat, adevărat zic

114

vouă: Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac“ (Ioan 8, 51), fiindcă „Duhul este cel ce dă viaţă; trupul nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi sunt viaţă“ (Ioan 6, 63). Această pâine a credinţei este hrana sufletului şi-i dă viaţă: „Eu sunt pâinea vieţii, cel ce vine la Mine nu va flămânzi şi cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată“ (Ioan 6, 35), cuvinte care arată profunda coeziune dintre porunci.

Porunca dreptăţii ascunde în ea judecata lui Dumnezeu şi dreptatea Lui care este o inversare a valorilor din lumea materială, decăzută, păcătoasă şi vicleană în care trăim: „Spre judecată am venit în lumea aceasta, ca cei ce nu văd să vadă, iar cei care văd să fie orbi“ (Ioan 9, 39). Această orbire este semnul păcatului: „Dacă aţi fi orbi n-aţi avea păcat. Dar acum ziceţi: Noi vedem. De aceea păcatul rămâne asupra voastră“ (Ioan 9, 41).

Cuvântul lui Dumnezeu este cel care cuprinde în sine prin poruncile Sale judecata, fiindcă Domnul Iisus Hristos a primit toată puterea în cer şi pe pământ. „Datu-mi-s-a toată puterea în cer şi pe pământ. Drept aceea mergând învăţaţi toate neamurile botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh / Învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului“ (Matei 28, 18-20). Dreptatea lui Dumnezeu este eternă şi o dăruieşte aleşilor Săi: „Dar Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Săi, care strigă către El ziua şi noaptea pentru care El rabdă îndelung? / Zic vouă că le va face dreptate în curând. Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credinţă pe pământ? (Luca 18, 7-8). Acest caracter etern al dreptăţii lui Dumnezeu derivă din faptul că lumea lui Dumnezeu este eternă şi nu este limitată de spaţiu, de aceea spune proorocul: „Aşa zice Domnul: Păziţi dreptatea şi faceţi lucruri drepte că în curând va veni mântuirea Mea şi dreptatea Mea se va descoperi“ (Isaia 56, 1).

De aceea în ziua cea mare a sărbătorii iudeilor Domnul strigă în Templul din Ierusalim: „Dacă însetează cineva să vină la Mine şi să bea / Cel ce crede în Mine precum a zis scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui“ (Ioan 7, 37-38). Această apă vie este a Duhului Sfânt: „Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe care aveau să-L primească acei ce cred în El. Căci nu era (dat) Duhul, pentru că Iisus încă nu fusese preaslăvit“ ( Ioan

115

7, 39). Preaslăvirea Domnului constă în patimile Lui în

nedreptatea strigătoare la cer: „Iar Pilat chemând arhiereii şi căpeteniile şi poporul / A zis către ei: Aţi adus la mine pe Omul acesta, ca pe un răzvrătitor al poporului; dar iată cercetându-L în faţa voastră, nici, nici o vină n-am găsit în acest Om din cele ce aduceţi împotriva Lui / Şi nici Irod n-a găsit căci L-a trimis iarăşi la noi / Şi iată El n-a săvârşit nimic vrednic de moarte / Deci pedepsindu-L Îl voi elibera“ (Luca 23, 13-16). Dar strigau: „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!“ (Luca 23, 21) De aceea Pilat s-a spălat pe mâini zicând: „Nevinovat sunt de sângele Dreptului acestuia“ (Matei 27, 24) „Iar tot poporul a răspuns şi a zis: Sângele Lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri!“ (Matei 27, 25). De aceea cele mai grele osânde la judecata neamurilor le vor lua iudeii. Aşa este dreptatea lui Dumnezeu ca fiecare neam, fiecare om să-şi agonisească osânda sau mântuirea, sfinţirea, desăvârşirea prin faptele lui, prin cuvintele lui, pentru ca la judecata neamurilor să nu aibă nimic de spus.

PORUNCA MILOSTENIEI: „Fericiţi cei milostivi, că aceştia se

vor milui“ (Matei 5, 7) este împlinirea pe o treaptă spirituală de desăvârşire a celor ce au făcut porunca: „Milă voiesc, iar nu jertfă“ (Matei 9, 13) sau a poruncii: „Fiţi milostivi aşa cum Tatăl vostru este milostiv“ (Luca 6, 36) pentru că în ele stă răspunsul cel bun la judecata sufletului: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii, Căci flămând am fost şi Mi-aţi să mănânc, însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit, gol am fost şi M-aţi îmbrăcat, bolnav am fost şi M-aţi cercetat, în temniţă am fost şi aţi venit la Mine“ (Matei 25, 34-36).

Lipsa milosteniei este trecerea la stânga: „Duceţi-vă de la Mine blestemaţilor în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc, însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau, străin am fost şi nu M-aţi primit, gol am fost şi nu M-aţi îmbrăcat, bolnav şi în temniţă şi nu M-aţi cercetat“ (Matei 25, 41-43).

În parabola cu împăratul milostiv şi cu sluga nemilostivă, stăpânul îl iartă de cei zece mii de talanţi: „căzându-i în

116

genunchi, sluga aceea i se închina, zicând: Doamne, îngăduieşte-mi şi-ţi voi plăti ţie tot / Iar stăpânul slugii aceleia milostivindu-se de el, i-a dat drumul şi i-a iertat datoria“ (Matei 18, 26-27). Sluga însă nu şi-a iertat pe datornicul său şi de aceea chemându-l stăpânul îi zise: „Slugă vicleană, toată datoria aceea ţi-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat / Nu se cădea, oare, ca şi tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum şi eu am avut milă de tine? / Şi mâniindu-se stăpânul lui l-a dat pe mâna chinuitorilor, până ce-i va plăti datoria“ (Matei 18, 32-34). Aici ni se descoperă dreptatea cea milostivă a lui Dumnezeu: „Tot aşa şi Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, dacă nu veţi ierta – fiecare fratelui său – din inimile voastre“ (Matei 18, 35), verset care este de fapt reluat în rugăciunea domnească: „Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri“ (Matei 6, 12).

Domnul Iisus Hristos ca Domn al Milei ascultă rugăciunea orbului Bartimeu: „Iisuse, Fiul lui David, fie-Ţi milă de mine!“ (Luca 18, 39, Marcu, 10, 46-47), de aceea nu numai că-l vindecă de orbirea trupească, dar îi dă şi mântuirea: „Vezi! Credinţa ta te-a mântuit / Şi îndată a văzut şi mergea după El slăvind pe Dumnezeu“ (Luca 18, 42-43).

În pustiu Domnul face minunea înmulţirii pâinilor şi peş-tilor tot din milă: „Milă Îmi este de mulţime că sunt trei zile, de când aşteaptă lângă Mine şi n-au ce să mănânce“ (Marcu 8, 2).

Minunea învierii fiului văduvei din Nain este făcută de Domnul Iisus Hristos, pentru că i-a fost milă de ea: „Şi văzând-o Domnul I s-a făcut milă şi i-a zis: „Nu plânge! / Şi apropiindu-Se S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Şi a zis: Tinere, îţi zic ţie, scoală-te“ / Şi s-a ridicat mortul şi a început să vorbească, şi l-a dat mamei lui“ (Luca 7, 13-15).

Domnul din milă vindecă pe cei zece leproşi care L-au rugat: „Iisuse, Învăţătorule, fie-ţi milă de noi! / Şi văzându-i, El le-a zis: „Duceţi-vă şi vă arătaţi preoţilor“ / Dar pe când ei se duceau s-au curăţat“ (Luca 17, 13-14). Dintre ei doar unul s-a întors să-I mulţumească şi să dea slavă lui Dumnezeu: „Nu s-a găsit să se întoarcă şi să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam? / Şi i-a zis: Scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a mântuit“ (Luca 17, 18-19). Deci dobândeşte nu numai vindecarea trupului de cumplita boală a leprei, ci şi

117

curăţia sufletului, care rodeşte mântuirea. În pilda cu samariteanul milostiv Domnul ne dă

adâncimea poruncilor: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi“ (Luca 10, 27), fiindcă samariteanul cel milostiv, care Îşi face milă de orbi, paralitici, leproşi, neputincioşi, ciungi, ologi este Domnul. Iar cei ce-L urmează trebuie să-şi ia o cruce similară şi aşa cum samariteanului „i s-a făcut milă“ de cel căzut, tot aşa fiecare creştin trebuie să aibă milă mai ales de cei adormiţi, care având păcate s-au dus spre osândă şi doar slujbele ortodocşilor: liturghii, parastase, rugăciuni, danii îi mai pot scoate până la cea de a doua venire a Domnului. În felul acesta se împlineşte porunca: „Daţi mai întâi milostenie cele ce sunt înlăuntrul vostru şi, iată, toate vor fi curate“ (Luca 11, 41). Această poruncă implică condiţia de ucenic al Domnului, pe care trebuie s-o îndeplinească orice credincios: „Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii“ (Ioan 13, 35).

PORUNCA CURĂŢIEI: „Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia

vor vedea pe Dumnezeu“ (Matei 5, 8) ridică la nivelul desăvârşirii versete ca: „Fericiţi cei fără prihană în cale, care umblă în legea Domnului“ (Ps. 118). Ca să le dea ucenicilor pildă de smerenie, dar mai ales de felul în care se dobândeşte virtutea curăţiei, se scoală de la Cina cea de Taină, ia un ştergar, se scoală, le spală şi le şterge picioarele zicând: „Cel ce a făcut baie n-are nevoie să-i fie spălate decât picioarele, căci este curat tot / Şi voi sunteţi curaţi, însă nu toţi“ (Ioan 13, 10). Era vorba de curăţia inimii care o aduce Cuvântul lui Dumnezeu şi care se dobândeşte prin smerenia cea adevărată, de aceea le dă porunca: „Dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat vouă picioarele şi voi sunteţi datori ca să vă spălaţi picioarele unii altora“ (Ioan 13, 14), adică să-i slujim pe ceilalţi fără trufie „că v-am dat vouă pildă, ca precum v-am făcut Eu vouă să faceţi şi voi“ (Ioan 13, 15).

Curăţia ca virtute înseamnă vindecarea de orbire: „cel ce Mă vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Eu Lumină am venit în lume, ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână în

118

întuneric“ (Ioan 12, 45-46). Orbirea lăuntrică este mai gravă decât cea trupească, fiindcă înseamnă căderea spre nesimţirea cea împietrită, pe care a proorocit-o pentru iudei Isaia: „Cu auzul veţi auzi şi nu veţi înţelege şi uitându-vă vă veţi uita, dar nu veţi vedea / Că s-a învârtoşat inima poporului acestuia şi cu urechile sale greu a auzit şi ochii săi i-a închis ca nu cumva să vadă cu ochii şi cu urechile să audă şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă la Mine şi să-i vindec“ (Isaia 6, 9-10). Această învârtoşare a devenit în timpul Domnului Iisus împietrire lăuntrică, de aceea le spune: „Au orbit ochii lor şi a împietrit inima lor ca să nu vadă cu ochii şi să nu înţeleagă cu inima şi ca nu cumva să se întoarcă şi Eu să-i vindec“ (Ioan 12, 40).

Această boală cumplită sufletească a determinat prăbuşirea lumii şi a bisericii din apus în necredinţă, apostazie, ateism, desfrânare şi păgânism: „Cine Mă nesocoteşte pe Mine şi nu primeşte cuvintele Mele are judecător ca să-l judece; cuvântul pe care l-am spus, acela îl va judeca în ziua cea de apoi“ (Ioan 12, 48), fiindcă în Cuvântul lui Dumnezeu stă lumina, care dă sufletului chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, aceasta este funcţia sacră a Cuvântului, de aceea toate ritualurile ortodoxe se fac cu Sfânta Evanghelie, fiindcă toate Sfintele Taine au ca temelie Cuvântul lui Dumnezeu. Împărăţia cea Cerească este a Cuvântului lui Dumnezeu, care poate schimba trupul din muritor în nemuritor, din stricăcios în nestricăcios, poate să schimbe pe om din păcătos în luminos.

Importanţa Cuvântului lui Dumnezeu este fără egal fiindcă: „Eu n-am vorbit de la Mine, ci Tatăl care M-a trimis, Acesta Mi-a dat poruncă ce să spun şi ce să vorbesc“ (Ioan 12, 49) şi din această cauză respectarea poruncilor din Sfânta Evanghelie este capitală: „Şi ştiu că porunca Lui este viaţa veşnică“ (Ioan 12, 50). Porunca curăţiei o găsim spusă ucenicilor sub forma unei învăţături: „Luminătorul trupului este ochiul tău. Când ochiul tău este curat, atunci tot trupul tău e luminat; dar când ochiul tău este rău, atunci şi trupul tău e întunecat“ (Luca 11, 34), de aceea „Ia seama deci ca lumina din tine să nu fie întuneric“ (Luca 11, 35). Lumina lăuntrică ne-o dă Cuvântul lui Dumnezeu, de aceea când se retrăgeau în pustie sau în mănăstiri, în chiliile lor, sfinţii rosteau

119

rugăciunea lui Iisus: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă“, pe care o făceau la început cu metanii, ca să dobândească smerenia lăuntrică şi apoi ajungeau să facă rânduiala Sfântului Pahomie, adică şasesprezece mii de rugăciuni în douăzeci şi patru de ore, ca să împlinească porunca: „Aşadar, dacă tot trupul tău e luminat, neavând nici o parte întunecată, luminat va fi în întregime, ca şi când te luminează făclia cu strălucirea ei“ (Luca 11, 36).

Domnul Iisus Hristos le spune făţarnicilor cărturari şi farisei: „Daţi mai întâi milostenie cele ce sunt înlăuntrul vostru şi, iată, toate vă vor fi curate“ (Luca 11, 41), cuvinte care devin de mare actualitate, fiindcă toate ereziile au provenit din vicleniile lăuntrice ale celor întunecaţi, împietriţi şi desfrânaţi. De aceea tuturor celor ce au părăsit Calea regală a ortodoxiei li se adresează cuvântul Domnului: „Vai vouă, învăţătorilor de Lege! Că aţi luat cheia cunoştinţei; voi înşivă n-aţi intrat, iar pe cei ce voiau să intre i-aţi împiedecat!“ (Luca 11, 52)

Porunca curăţiei este o necesitate de mare actualitate, pentru că „Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela, ce trebuie să spuneţi“ (Luca 12, 12), de aceea când vor veni încercările asupra credincioşilor ortodocşi ei trebuie să o aibă.

Rugăciunea minţii în inimă se face cu capul uşor aplecat spre stânga, ca să găsească locul de intrare al minţii concentrate în inimă, pentru ca fulgerul de lumină al Cuvântului lui Dumnezeu să alunge duhurile necurate şi sămânţa lor, adică toate gândurile necurate şi viclene din inimă, ca să audă cum Duhul Sfânt se roagă în inimă „cu suspine negrăite“. Cuvântul lui Dumnezeu este lumina, care generează totul, fiindcă poruncile sunt eterne: „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece“ (Luca 21, 33), pentru ca să se împlinească porunca: „Privegheaţi dar în toată vremea rugându-vă, ca să vă întăriţi şi să scăpaţi de toate acestea, care au să vină şi să staţi înaintea Fiului Omului“ (Luca 21, 36), căci privegherea este pregătirea pentru viaţa veşnică. Privegherea este calea spre lumină: „Eu sunt Lumina Lumii, cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii“ (Ioan 8, 12). Fără această lumină lăuntrică a Duhului Înţelegerii nimeni nu poate înţelege Sfânta

120

Evanghelie şi nu poate face poruncile de mântuire, sfinţire, desăvârşire, fiindcă fără această lumină nu există cunoaşterea Adevărului: „Nu Mă ştiţi pe Mine, nici pe Tatăl Meu, dacă M-aţi şti pe Mine, aţi şti şi pe Tatăl Meu“ (Ioan 8, 19). Viaţa mistică este un dar, care înseamnă separaţia cuprinsă în versetul: „Eu sunt din cele de sus. Voi sunteţi din lumea aceasta. Eu nu sunt din lumea aceasta“ (Ioan 8, 23).

PORUNCA CUNOAŞTERII CU FAPTA: „Când ştiţi acestea fericiţi

sunteţi dacă le veţi face“ (Ioan 13, 17) are ca sens profunda identitate dintre gând, cuvânt şi faptă ca temelie a legii Adevărului şi pentru curăţirea inimii de minciună, pentru venirea şi păstrarea Duhului Adevărului şi a darului deosebirii duhurilor.

În parabola casei zidite pe stânca Adevărului cuprins în Cuvântul lui Dumnezeu este predată învăţătura pentru creştinii ortodocşi: „Cel ce vine la Mine şi aude cuvintele Mele şi le face, vă voi arăta cu cine se aseamănă“ (Luca 6, 47), cu un om „care zidindu-şi casă, a săpat, a adâncit şi i-a pus temelie de piatră şi venind apele mari şi puhoiul izbind casa aceea n-a putut să o clintească, fiindcă era bine clădită pe piatră“ (Luca 6, 48).

În mod alegoric se înţelege că stânca este credinţa în Domnul Iisus Hristos, în Cuvântul lui Dumnezeu, pe care stă la vreme de ispită casa sufletului şi nu poate fi sfărâmată. În sens opus „cel ce aude dar nu face, este asemenea omului, care şi-a zidit casa fără temelie şi izbind în ea puhoaiele de ape, îndată a căzut şi prăbuşirea acelei case a fost mare“ (Luca 6, 49), adică trăieşte fără credinţa tare şi temeinică în Dumnezeu. Aceasta este starea celor ce s-au lepădat de Cuvântul lui Dumnezeu şi au părăsit ortodoxia, fiindcă n-au pus ca temelie fapta.

În pilda Semănătorului ni se descoperă lucrarea Cuvântului lui Dumnezeu: „Iată a ieşit semănătorul să semene / Şi pe când semăna unele seminţe au căzut lângă drum şi au venit păsările şi le-au mâncat“, adică, explică Domnul ucenicilor, „De la oricine aude cuvântul împărăţiei şi nu-l înţelege, vine cel viclean şi răpeşte ce s-a semănat în inima lui“ (Matei 13, 4, 19; Marcu 4, 4).

Situaţia cea de a doua este expusă prin versetul: „Altele au căzut pe loc pietros unde n-aveau pământ mult şi îndată au

121

răsărit, că n-aveau pământ adânc / Iar când s-a ivit soarele s-au pălit de arşiţă neavând rădăcină s-au uscat“ (Matei 13, 5-6), fiindcă ne spune Domnul: „Cea semănată pe loc pietros este cel care aude cuvântul şi îndată îl primeşte cu bucurie / Dar nu are rădăcină în sine, ci ţine până la o vreme şi întâmplându-se strâmtoare sau prigoană pentru cuvânt, îndată se sminteşte“ (Matei 13, 20-21; Marcu 4, 17).

A treia situaţie este a seminţelor Cuvântului lui Dumnezeu care „au căzut între spini, dar spinii au crescut şi le-au înăbuşit“ (Matei 13, 7), iar explicaţia ce ne-o dă Domnul este: „Cea semănată în spini este cel ce aude cuvântul dar grija acestei lumi şi înşelăciunea avuţiei înăbuşă cuvântul şi îl face neroditor“ (Matei 13, 22; Marcu 4, 18).

Situaţia cea bună o are sămânţa căzută pe pământ roditor: „Altele au căzut pe pământ bun şi au dat rod: una o sută, alta şaizeci, alta treizeci“ (Matei 13, 8), ceea ce înseamnă: „Iar sămânţa semănată în pământ bun este cel care aude cuvântul şi-l înţelege, deci care aduce rod şi face unul o sută, altul şaizeci, altul treizeci“ (Matei 13, 23; Marcu 4, 20), adică împlineşte poruncile mântuirii, sfinţirii, desăvârşirii.

Nu întâmplător această pildă este urmată de alta: „Asemenea este împărăţia cerului omului care a semănat sămânţă bună în ţarina sa / Dar pe când oamenii dormeau, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină prin grâu şi s-a dus“ (Matei 13, 24-25).

În textul real cuvântul care defineşte sămânţa cea rea nu este „neghina“, ci „zâzania“, care se aseamănă un timp cu grâul şi nu se poate deosebi. De aceea stăpânul le spune slugilor sale: „Nu ca nu cumva plivind neghina (de fapt zâzania) să smulgeţi odată cu ea şi grâul / Lăsaţi să crească împreună grâul şi neghina până la seceriş şi la vremea secerişului voi zice secerătorilor: „Pliviţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul adunaţi-l în jitniţa mea“ (Matei 13, 29-30).

Această parabolă explică răbdarea lui Dumnezeu de a aştepta timpul judecăţii nu tolerând aceste sinagogi ale satanei, pe iudei, pe păgâni, pe mahomedani, pe tâlhari, pe ucigaşi, pe desfrânaţi, care toţi sunt „zâzania“ din ogorul lumii, ci ca nu cumva să se greşească aruncându-se în cuptor

122

şi grâul, adică pe cei buni. De aceea, Domnul le explică ucenicilor: „Ţarina este lumea; sămânţa cea bună sunt fiii Împărăţiei; iar neghina sunt fiii celui rău“ (Matei 13, 38). De aceea la sfârşitul veacului: „Trimite-va Fiul Omului pe îngerii Săi, şi vor culege din împărăţia Lui toate smintelile şi pe cei ce fac fărădelegea / Şi-i vor arunca pe ei în cuptorul de foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor“ (Matei 13, 41-42).

Cuvântul lui Dumnezeu din cei ce sunt fiii Luminii îi va schimba în lumină: „Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor“ (Matei 13, 43). Împărăţia Cerurilor este comoara ascunsă, pe care o cumpără odată cu ţarina cel înţelept şi este mărgăritarul de mult preţ, pe care-l cumpără negustorul priceput; este năvodul plin de peşti, pe care-i aleg pescarii iscusiţi; este cărturarul „cu învăţătură despre împărăţia cerurilor“, „care scoate din vistieria sa noi şi vechi“, aşa cum au făcut apostolii, ierarhii, slujitorii Domnului, care propovăduiesc Sfânta Evanghelie.

Domnul Iisus Hristos ne dă o definiţie plină de tâlc a împărăţiei cerurilor când spune: „Mama Mea şi fraţii Mei sunt aceştia, care ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-l împlinesc“ (Luca 8, 21).

În parabola cu iconomul nedrept Domnul ne dă o învăţătură şi o poruncă de mare preţ, fiindcă aşa cum iconomul a tăiat o parte din datoriile, ce le aveau datornicii stăpânului său, tot aşa episcopii, preoţii, dreptcredincioşii prin slujbe, prin parastase, prin milostenii pot scoate de la osândă pe cei adormiţi în păcate: „Şi a lăudat stăpânul pe iconomul nedrept, căci a lucrat înţelepţeşte, căci fiii veacului acestuia sunt mai înţelepţi în neamul lor decât fiii luminii. Faceţi-vă prieteni cu bogăţia nedreaptă, ca atunci când veţi părăsi viaţa să vă primească în corturile veşnice“ (Luca 16, 8-10).

Identitatea dintre cuvânt-gând-faptă Domnul Iisus Hristos o face permanent: „Când veţi înălţa pe Fiul Omului atunci veţi cunoaşte că Eu sunt şi că de la Mine Însumi nu fac nimic, ci precum M-a învăţat Tatăl aşa vorbesc“ (Ioan 8, 28). Aici este sabia care desparte pe cei drepţi de cei nedrepţi: „Eu vorbesc ceea ce am văzut la Tatăl Meu, iar voi faceţi ceea ce aţi auzit de la tatăl vostru“ (Ioan 8, 38).

123

PORUNCA RĂBDĂRII este ridicarea la treapta desăvârşirii a virtuţii răbdării şi dreptăţii exprimată în versetul: „Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor“ (Matei 5, 10), aşa cum au arătat-o cei ce L-au urmat pe Domnul Iisus Hristos: mucenicii, apostolii, cuvioşii, drepţii, aleşii, fiindcă „cel ce va răbda până la sfârşit acela se va mântui“ (Matei 10, 22), şi pentru că rodul se aduce cu „îndelungă răbdare“ (Luca 8, 15). Toate aceste porunci se integrează, se ridică la o treaptă superioară prin poruncile: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc pe voi; / Binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce vă fac necazuri /Celui ce te loveşte peste obraz, întoarce-i şi pe celălalt; pe cel ce-ţi ia haina, nu-l împiedica să-ţi ia şi cămaşa / Oricui îţi cere dă-i; şi de la cel ce ia lucrurile tale, nu cere înapoi / Şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea“ (Luca 6, 27-31).

Aceste porunci au un mesaj foarte înalt, înfierea, aşa cum o găsim în versetul: „ci iubiţi pe duşmanii voştri şi faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi nimic în schimb şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi“ (Luca 6, 35).

Cuvântul lui Dumnezeu are o perfecţiune dumnezeiască, o logică impecabilă, o legitate divină, care inversează modul de gândire uman: „Daţi şi vi se va da. Turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată, clătinată şi cu vârf, căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura“ (Luca 6, 38).

Problema măsurii este dată de felul în care sunt împlinite de fiecare creştin poruncile mântuirii, sfinţirii, desăvârşirii şi îndumnezeirii, fiindcă „o iotă sau o cirtă din lege nu va trece până ce se vor face toate / Deci cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, şi va învăţa aşa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăţia cerurilor; iar cel ce va face şi va învăţa, acesta mare se va chema în împărăţia cerurilor“ (Matei 5 18-19).

Poruncile sunt lumina, focul, cu care fiecare om va fi încercat şi măsurat: „Căci fiecare (om) va fi sărat cu foc, după cum orice jertfă va fi sărată cu sare“ (Marcu 9, 49), fiindcă lepădarea de sine, luarea crucii şi urmarea Domnului Iisus Hristos nu este un cuvânt sau un gând, ci trebuie să fie exprimat prin faptă: „Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru

124

Evanghelie, acela îl va scăpa“ (Marcu 8, 35). În adâncul acestor cuvinte este legea sublimării sau a

sacrificiului, căci atât cât sacrifică fiecare pentru Dumnezeu atâta este măsura lui: „Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă dacă-şi pierde sufletul?“ (Marcu 8, 36) sau „ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său“ (Marcu 8, 37). Această lege a sublimării este profund corelată cu porunca răbdării şi cu rodul care este măsura sufletului: „Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie“ (Marcu 8, 34), iar crucea este de fapt împlinirea poruncilor mântuirii, sfinţirii, desăvârşirii şi înfierii. De aceea prin cuvântul Său Domnul îi îndeamnă pe ucenici: „Nu vă temeţi de cei care ucid trupul şi după aceea n-au ce să mai facă“, ci „temeţi-vă de acela care după ce a ucis are putere să arunce în gheenă“ (Luca 12, 4-5). Nădejdea în Dumnezeu dă sens acestei porunci, căci dreptatea lui Dumnezeu este sintetizată de versetul: „Nu te teme turmă mică pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă împărăţia“ (Luca 12, 32).

PORUNCA CUMPĂTĂRII: „Fericiţi făcătorii de pace că aceia

fiii lui Dumnezeu se vor chema“ (Matei 5, 9) este a legii armoniei şi echilibrului care acţionează în noi la nivelul cumpătului. De aceea când venim în faţa Domnului Păcii trebuie să nu ne mustre conştiinţa de nici un conflict: „Lasă darul tău acolo, înaintea altarului şi mergi întâi şi te împacă cu fratele tău şi apoi venind, adu darul tău“ (Matei 5, 24). De aceea ispitele vin să ne tulbure exact înainte de a ne duce la biserică sau când ieşim ca să ne strice echilibrul şi să ne tulbure conştiinţa: „Împacă-te cu pârâşul tău degrabă până eşti cu el pe cale ca nu cumva pârâşul să te dea pe mâna judecătorului şi judecătorul slujitorului şi să fii aruncat în temniţă“ (Matei 5, 25), căci pârâşul nostru este conştiinţa. Acest conflict lăuntric este declanşat de relaţia noastră cu cei din jur, fiindcă „oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă; şi cine va zice fratelui său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului“ (Matei 5, 22).

Poruncile lui Dumnezeu alcătuiesc un ansamblu bine structurat, fiindcă fiii Împărăţiei trebuie să fie desăvârşiţi: „că de

125

nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor şi fariseilor, nu veţi intra în Împărăţia cerurilor“ (Matei 5, 20). De aceea Domnul Iisus Hristos le dădea ucenicilor Săi această învăţătură: „Deci cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici şi va învăţa aşa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăţia cerurilor; iar cel ce va face şi va învăţa, acesta mare se va chema în împărăţia cerurilor“ (Matei 5, 19).

Porunca cumpătării aduce prin legea armoniei şi echilibrului oglinda conştiinţei pentru că ochiul conştiinţei să fie curat şi să pătrundă prin el în noi lumina harului Duhului Sfânt să devenim fii ai luminii: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri“ (Matei 5, 16).

Domnul Iisus Hristos nu numai că împlineşte proorocirile, nu numai că face o mulţime de minuni, dar ne dă o învăţătură dumnezeiască: „Iar când staţi de vă rugaţi iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, ca şi Tatăl vostru Cel din Ceruri să vă ierte vouă greşealele voastre“ (Marcu 11, 25), fiindcă „de nu iertaţi voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greşealele voastre“ (Marcu 11, 26). Prin aceasta se împlineşte făgăduinţa: „Pace las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră nici să se înfricoşeze“ (Ioan 14, 27). De aceea când îi trimite pe ucenici le porunceşte: „în orice casă veţi intra întâi ziceţi: Pace casei acesteia“ (Luca 10, 5). „Şi de va fi un fiu al păcii, pacea voastră se va odihni peste el, iar de nu, se va întoarce la voi“ (Luca 10, 6).

Duhul Sfatului îşi arată prezenţa prin această pace lăuntrică chiar în împrejurări grele: „Că Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce trebuie să spuneţi“ (Luca 12, 12).

PORUNCA MĂRTURISIRII: „Fericiţi veţi fi, când vă vor ocărî şi

vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră minţind din pricina Mea“ (Matei 5, 11), fiindcă cel ce spune Adevărul, adică are în el Duhul Adevărului, aura sa este luminoasă. Această aură luminoasă, care o văd duhurile rele, îi face să trimită împotriva ucenicilor Domnului pe cei stăpâniţi de ei: „Nu vă temeţi de ei, căci nu este nimic acoperit, care să nu iasă la iveală şi nimic ascuns, care să nu ajungă cunoscut“ (Matei 10, 26).

126

Adevărul mărturisit de mucenici le-a adus un loc între fiii Împărăţiei ca să se împlinească făgăduinţa: „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor şi Fiul Omului va mărturisi pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu“ (Luca 12, 8). Judecata Domnului aici este, cel ce se leapădă de Domnul, Care este Calea, Adevărul şi Viaţa, lepădat va fi: „Iar cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, lepădat va fi înaintea îngerilor lui Dumnezeu“ (Luca 12, 9).

Mărturisirea Adevărului înseamnă credinţa cea adevărată ortodoxă izvorâtă din Duhul Bunei Credinţe, de aceea: „Oricui va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului i se va ierta; dar celui care va huli împotriva Duhului Sfânt nu i se va ierta“ (Luca 12, 10).

Toţi cei care au părăsit Biserica Ortodoxă din cauza păcatelor ajunse la treapta a douăsprezecea se sinucid spiri-tual şi dobândesc moartea cea de a doua, care este veşnică: „Dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de osândă veşnică“ (Marcu 3, 29).

Prezenţa Duhului Sfânt se manifestă în cei aleşi la momentul încercărilor: „Că Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce trebuie să spuneţi“ (Luca 12, 12), pentru ca adevărul să fie arătat şi nimeni să nu aibă la momentul venirii Domnului Iisus Hristos şi al Judecăţii neamurilor vreun cuvânt de apărare că n-a ştiut. De aceea Sfânta Evanghelie s-a propovăduit în toată lumea, dar cei care din cauza împietririi inimii nu au primit-o, se vor osândi: „Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi“ (Marcu 16, 16). Fără Duhul Bunei Credinţe nimeni nu are credinţa cea adevărată ortodoxă: „Nimeni nu vine la Mine, dacă nu-l va atrage Tatăl Meu“ ca să se împlinească proorocia: „Cu urechile veţi auzi, dar nu veţi înţelege şi cu ochii vă veţi uita, dar nu veţi vedea“ (Isaia 6, 9) şi de aceea Domnul le vorbeşte în pilde: „de aceea le vorbesc în pilde că, văzând, nu văd şi auzind, nu aud, nici nu înţeleg“ (Matei 13, 13). Nimeni nu poate înţelege Cuvântul lui Dumnezeu fără Duhul Înţelegerii. Pentru toţi aceştia s-a rostit cuvântul: „Voi trimite la ei prooroci şi apostoli şi dintre ei vor ucide şi vor prigoni ca să se ceară de la neamul acesta sângele tuturor proorocilor, care s-a vărsat de la facerea lumii“ (Luca 11, 49-50).

127

PORUNCA ÎNŢELEGERII: „Fericiţi sunt ochii voştri că văd şi

urechile voastre că aud“ (Matei 13, 16), fiindcă este semnul prezenţei Duhului Înţelegerii, de aceea Domnul Iisus Hristos a zis: „Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului şi al pământului, că ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi de cei pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor. Aşa, Părinte, căci aşa a fost înaintea Ta, bunăvoinţa Ta“ (Luca 10, 21) şi apoi îi fericeşte pe ucenici: „Fericiţi sunt ochii, care văd cele ce vedeţi voi!“ (Luca 10, 23), fiindcă le descoperă Taina Preasfintei Treimi: „Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte cine este Fiul decât numai Tatăl şi cine este Tatăl, decât numai Fiul şi căruia voieşte să-i descopere“ (Luca 10, 22).

Se împlineşte astfel proorocia: „Voi strânge laolaltă această mărturie şi voi sigila această învăţătură pentru ucenicii mei“ (Isaia 8, 16), care este hotărârea lui Dumnezeu: „Cu auzul veţi auzi şi nu veţi înţelege şi, uitându-vă, vă veţi uita, dar nu veţi vedea / Că s-a învârtoşat inima poporului acestuia şi cu urechile sale greu a auzit şi ochii săi i-a închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi cu urechile să audă şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă la Mine şi să-l vindec“ (Isaia 6, 10).

Porunca înţelegerii este soluţia de a scăpa de orbirea lăuntrică: „Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat“ (Matei 6, 22), fiindcă această întunecare a minţii, care este ochiul sufletului, arată că drumul sufletului este spre osânda gheenei: „de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult!“ (Matei 6, 23)

Această întunecare a ochilor minţii o aveau fariseii, arhiereii şi învăţătorii, încât, atunci când vedeau minunile făcute de Domnul, se înfuriau, fiindcă grija pentru adunarea comorilor de pe pământ înăbuşea în ei lucrarea celor duhovniceşti. Orbirea lăuntrică se exprimă prin făţărnicie, viclenie, invidie, mânie, ură, de aceea Domnul le spunea: „Făţarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău“ (Matei 7, 5). De aceea ca să-i vindece de făţărnicie le porunceşte: „Ascultaţi şi

128

înţelegeţi, nu ceea ce intră pe gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură spurcă pe om“ (Matei 15, 11).

Cuvântul lui Dumnezeu este lumina care a creat lumea şi universul cel lăuntric al omului, de aceea Domnul le spune: „Eu Lumină am venit în lume ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână în întuneric“ (Ioan 12, 46). Această lumină are puterea de a-l schimba pe om la faţă, să-i dea sufletului chipul şi asemănarea cu Dumnezeu. Semnul acestei schimbări este înţelegerea tainelor Împărăţiei.

Când Mântuitorul le descoperea aceste taine, ei nu-L înţelegeau: „Puneţi în urechile voastre cuvintele acestea: „Căci Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor / Iar ei nu înţelegeau cuvântul acesta, căci era ascuns pentru ei ca să nu-l priceapă şi se temeau să-L întrebe despre acest cuvânt“ (Luca 9, 44-45). Dar mai ales nici cei de astăzi nu pricep cât de adânc este cuvântul: „Cine Mă nesocoteşte pe Mine şi nu primeşte cuvintele Mele are judecător ca să-l judece! Cuvântul pe care l-am spus acela îl va judeca în ziua cea de apoi“ (Ioan 12, 48). De aceea puţini se apropie prin Duhul Înţelegerii de Sfânta Evanghelie şi foarte puţini se preocupă de împlinirea poruncilor.

În acest sens înţelegerea Împărăţiei lui Dumnezeu este cu totul alta decât o aşteptau iudeii şi decât o înţeleg majoritatea oamenilor, de aceea Domnul Iisus Hristos le spune: „Împărăţia lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut / Şi nu vor zice: Iat-o aici sau acolo. Căci, iată, Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru“ (Luca 17, 20-21), adică universul spiritual lăuntric pierdut de Adam, pe care trebuie să-l redobândim prin Domnul Iisus Hristos. De aceea le deschide ochii minţii, când le zice: „Mulţi prooroci şi regi au voit să vadă ceea ce vedeţi voi, dar n-au văzut şi să audă ceea ce auziţi, dar n-au auzit“ (Luca 10, 24).

Această inversare a valorilor lumii materiale, în care trăim, în valori spirituale este sensul, mesajul, scopul vieţii creştine: „căci ceea ce la oameni este înalt, urâciune este înaintea lui Dumnezeu“ (Luca 16, 15). De aceea minunile, pe care le face Domnul Iisus, au ca scop să arate Adevărul ascuns în cuvintele Sale: „Căci după cum Tatăl scoală pe cei morţi şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă celor ce voieşte“

129

(Ioan 5, 21). Viaţa veşnică ni se dă prin Domnul Iisus Hristos, fiindcă

le spune ucenicilor: „Datu-mi-s-a toată puterea în cer şi pe pământ“ (Matei 28, 18), de aceea: „Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului“ (Ioan 5, 22), pentru ca „toţi să cinstească pe Fiul, precum cinstesc pe Tatăl. Cel ce nu cins-teşte pe Fiul nu cinsteşte pe Tatăl, care L-a trimis“ (Ioan 5, 23).

Judecata este conţinută în cuvintele, pe care le-a rostit Cuvântul lui Dumnezeu, adică în poruncile, parabolele şi învăţăturile Sfintei Evanghelii: „dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec; căci n-am venit să judec lumea, ci ca să mântuiesc lumea / Cine Mă nesocoteşte pe Mine şi nu primeşte cuvintele Mele are judecător ca să-l judece; cuvântul, pe care l-am spus, acela îl va judeca în ziua de apoi“ (Ioan 12, 48), fiindcă pe cel ce a ştiut şi n-a făcut, pe acela îl va bate mult.

PORUNCA CREDINŢEI: „Fericiţi cei ce n-au văzut şi au

crezut“ (Ioan 20, 29) sintetizează şi este dezvoltată prin versete, care ne arată că treptele virtuţii „credinţa“ sunt multe. De aceea, tatăl tânărului demonizat va zice: „Cred Doamne, ajută necredinţei mele“ (Marcu 9, 24), fiindcă dacă a fi avut credinţă demonul n-ar fi avut putere să stea în fiul său. Tot aşa când sfântul apostol Petru încearcă să meargă pe valuri se sperie şi începe să se afunde, iar Domnul îl ceartă: „Puţin credinciosule pentru ce te-ai îndoit“ (Matei 14, 31). Mai multă credinţă arată orbii, care-L roagă pe Domnul să-i vindece, când Domnul la zice: „După credinţa voastră fie vouă“ (Matei 9, 29), fiindcă erau orbi fizic, dar ochii cugetului şi sufletului, adică credinţa şi nădejdea, le aveau.

Atunci când o femeie cananeancă îl roagă să-i vindece fiica chinuită de un demon şi Domnul îi spune: „Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor“ (Matei 15, 26), ea îi răspunde plină de smerenie şi de credinţă: „Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din firimiturile, care cad de la masa stăpânilor lor“ (Matei 15, 27). De aceea Domnul îi vindecă fiica, zicând: „O, femeie, mare este credinţa ta: fie ţie după cum voieşti“ (Matei 15, 28).

Credinţa este arătată de femeia, care avea o scurgere de

130

sânge şi s-a atins de haina Lui, fiindcă se gândea: „Numai să mă ating de haina Lui şi mă voi face sănătoasă“ (Matei 9, 21). Domnul care ştia toate i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit“ (Matei 9, 22), adică i-a iertat păcatul, care era cauza bolii şi a devenit ucenică a Domnului. O credinţă deosebită arată sutaşul care vine la Domnul şi-L roagă să-i vindece sluga, fapt ce arăta milă, deci împlinea porunca milosteniei, dar, când se va smeri spunând că nu este vrednic să-i calce Domnul pragul casei, va face şi porunca smereniei, iar când zice: „ci numai zi cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea“ (Matei 8, 8) Domnul va da ucenicilor această învăţătură: „la nimeni, în Israel, n-am găsit atâta credinţă“ (Matei 8, 10) şi-i porunceşte: „Du-te, fie ţie după cum ai crezut“ (Matei 8, 13). Aceasta este şi cauza schimbării „dreptei Celui Preaînalt”: „zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în împărăţia cerurilor / Iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor“ (Matei 8, 11-12).

Credinţa celor ce-l aduc pe slăbănog şi-l lasă prin acoperiş în faţa Domnului este aceea, care-L determină pe Domnul să nu-l întrebe nimic, ci zice: „Îndrăzneşte fiule! Iertate sunt păcatele tale!“ (Matei 9, 2), adică îi dă condiţia de fiu al Învierii, ceea ce înseamnă mântuirea.

Adevărata credinţă se exprimă prin fapte, de aceea când ucenicii îl întreabă de ce n-au putut scoate demonul dintr-un copil Domnul le răspunde: „Pentru puţina voastră credinţă“ şi apoi le dă învăţătura: „Dacă veţi avea credinţă cât un bob de muştar veţi zice muntelui acestuia: „Mută-te de aici dincolo şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă“ (Matei 17, 20).

Puterea credinţei o arată Domnul, când înviază pe fiica lui Iair şi-i spune: „Nu te teme. Crede numai“ şi când intră în casă cu un cuvânt: „Talita kumi!: Fiică, ţie zic: Scoală-te!“ (Marcu 5, 36) o înviază.

Prin credinţă se cer toate de la Dumnezeu: „Toate câte cereţi rugându-vă să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea“ (Marcu 11, 24). Lipsa credinţei însă poate să-l ducă pe om la judecată şi la osândă: „Şi cine va sminti pe unul din aceştia mici, care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui, dacă şi-ar lega de gât o piatră de moară şi să fie aruncat în mare“ (Marcu 9, 42), fiindcă

131

„Cel ce crede în El nu este judecat, iar cel ce nu crede a şi fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu“ (Ioan 3, 18).

Credinţa este temelia mântuirii, de aceea Domnul îi zice leprosului care s-a vindecat şi a venit să-I mulţumească: „Scoală-te şi du-te, credinţa ta te-a mântuit.“ (Luca 17, 19), dar şi a judecăţii: „Iar aceasta este judecata că Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele“ (Ioan 3, 19).

Credinţa este semnul vieţii veşnice: „Cel ce crede în Fiul are viaţă veşnică, iar cel ce nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el“ (Ioan 3, 36). De aceea slujitorul regesc ascultă cuvântul Domnului şi a crezut: „Mergi, fiul tău trăieşte. Şi omul a crezut în cuvântul pe care i l-a spus Iisus şi a plecat“ (Ioan 4, 50). Tot aşa paraliticul ascultă porunca Domnului: „Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă“ (Ioan 5, 8) şi mai apoi întregeşte poruncile prin învăţătura: „De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie mai rău“ (Ioan 5, 14). Toţi au făcut poruncile Domnului, fiindcă au crezut: „Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă“ (Ioan 5, 24).

Credinţa îşi are izvorul în Duhul Bunei Credinţe, de aceea Domnul le spune iudeilor: „Dacă aţi fi crezut lui Moise, aţi fi crezut şi Mie, căci despre Mine a scris acela / Iar dacă celor scrise de el nu credeţi, cum veţi crede în cuvintele Mele?“ (Ioan 5, 46-47), fiindcă: „Nu Moise v-a dat pâinea cea din cer: ci Tatăl Meu vă dă din cer pâinea cea adevărată“ (Ioan 6, 32), căci „pâinea lui Dumnezeu este aceea care se coboară din cer şi care dă viaţă lumii“ (Ioan 6, 33).

Credinţa în Domnul Iisus Hristos a fost rânduită de Dumnezeu-Tatăl Ceresc: „Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu ca să credeţi în Acela, pe Care El L-a trimis“ (Ioan 6, 29) şi de aceea Domnul le porunceşte: „Lucraţi nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne spre viaţa veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului, căci pe El L-a pecetluit Dumnezeu-Tatăl“ (Ioan 6, 26-27).

Credinţa apostolilor o mărturiseşte Sfântul Petru: „Tu ai cuvintele vieţii veşnice / Şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu

132

eşti Hristosul Fiul Dumnezeului celui viu“ (Ioan 6, 68-69), fiindcă Domnul le spusese: „Sunt unii dintre voi care nu cred“ (Ioan 6, 64), iar sfântul apostol Ioan comentează: „Căci Iisus ştia de la început cine sunt cei ce nu cred şi cine este cel care Îl va vinde“ (Ioan 6, 64). Abia atunci s-a făcut o scindare, o separaţie: „mulţi dintre ucenicii Săi s-au dus înapoi şi nu mai umblau cu el“ (Ioan 6, 66), fiindcă nu credeau în El, iar pe Domnul nu-L putea minţi nimeni, căci le citea gândurile şi inimile.

Credinţa cea adevărată este sabia, care desparte pe aleşii lui Dumnezeu, căci ei dobândesc viaţa cea veşnică; acestora Domnul le vorbeşte pe faţă fără pilde: „Cel ce M-a trimis este cu Mine; nu M-a lăsat singur, fiindcă Eu fac pururea cele plăcute Lui / Spunând El acestea mulţi au crezut în El“ (Ioan 8, 29-30). Această credinţă adevărată este o condiţie esenţială, pentru a deveni ucenic al Domnului: „dacă veţi rămâne în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenici ai Mei / Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi“ (Ioan 8, 31-32).

Lipsa credinţei este semnul că cei ce nu cred în Domnul Iisus Hristos, nu sunt de la Dumnezeu: „Cel ce este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultaţi pentru că nu sunteţi de la Dumnezeu“ (Ioan 8, 47). Separaţia adusă de credinţă este adâncită pentru că: „Adevărat, adevărat zic vouă. Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac“ (Ioan 8, 51), iar celor ce nu cred le este dată sentinţa: „V-am spus vouă că veţi muri în păcatele voastre. Căci dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre“ (Ioan 8, 24), căci expierea păcatelor se face prin Domnul Iisus Hristos, dar cei lipsiţi de credinţă nu vor fi cruţaţi fiindcă: „voi nu credeţi, fiindcă nu sunteţi din oile Mele“ (Ioan 10, 26).

Credinţa este o condiţie a înfierii, pentru că în porunca credinţei stă Lumina Cuvântului lui Dumnezeu: „Cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii“ (Ioan 12, 36), de aceea Domnul Iisus „a strigat şi a zis: „Cel ce crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel Ce M-a trimis pe Mine / Şi cel ce Mă vede pe Mine vede pe Cel Ce M-a trimis pe Mine / Eu, Lumină am venit în lume, ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână în întuneric“ (Ioan 12, 44-46) şi de aceea îi avertizează pe iudei: „Încă puţină vreme Lumina este cu voi. Umblaţi cât aveţi

133

Lumină ca să nu vă prindă întunericul“ (Ioan 12, 35). Descoperirea tainelor Împărăţiei Cerurilor Domnul o face

ucenicilor, ca să-i întărească în credinţă: „De aceea vă spun vouă, înainte de a fi acestea, ca să credeţi, când se va împlini, că Eu sunt“ (Ioan 13, 19).

Temelia credinţei este această profundă identitate dintre Tatăl Ceresc şi Fiul cel Iubit, de aceea le descoperă Domnul această taină a Preasfintei Treimi: „Cuvintele pe care vi le voi spune nu le vorbesc de la Mine, ci Tatăl, care rămâne întru Mine face lucrările Lui“ (Ioan 14, 10), de aceea le spune ucenicilor: „Cel ce crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu şi mai mari decât acestea va face, pentru că Eu mă duc la Tatăl / Şi orice veţi cere în numele Meu aceea voi face, ca să fie slăvit Tatăl întru Fiul“ (Ioan 14, 12-13). De aceea Domnul le dă ucenicilor această învăţătură: „Cel ce este credincios în foarte puţin şi în mult este credincios“ (Luca 16, 10), fiindcă în el stă Duhul Bunei Credinţe.

Puterea credinţei o arată femeia păcătoasă care-I spală picioarele cu lacrimi şi-i unge picioarele cu mir: „Stând la spate lângă picioarele Lui, plângând a început să ude cu lacrimi picioarele Lui şi cu părul ei le ştergea / Şi săruta picioarele Lui şi le ungea cu mir“ (Luca 7, 38). De aceea Domnul îi spune: „Credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace“ (Luca 7, 50), de aceea dobândeşte mântuirea.

Minunea pe care o face Domnul Iisus Hristos la Cana Galileii a avut drept scop ca ucenicii Săi să creadă în El: „Acest început al minunilor l-a făcut Iisus la Cana Galileii şi Şi-a arătat slava Sa; şi ucenicii Săi au crezut în El“ (Ioan 2, 11).

PORUNCA TREZVIEI: „Şi fericit este acela care nu se va

sminti întru Mine“ (Matei 11, 6) o continuă pe cea a bunei credinţe, căci credinciosul trece peste şerpi şi peste scorpii, adică peste demoni şi duşmani, fiindcă împlineşte versetul: „Privegheaţi şi vă rugaţi ca să nu intraţi în ispită. Căci duhul este osârduitor, dar trupul neputincios“ (Matei 26, 41), de aceea Domnul în ceasul de mare cumpănă din Grădina Ghetsemani le porunceşte ucenicilor: „Rămâneţi aici şi privegheaţi împreună cu Mine“ (Matei 26, 38).

Porunca Domnului: „Luaţi aminte feriţi-vă de aluatul

134

fariseilor şi al saducheilor“ (Matei 16, 6), adică „de învăţătura fariseilor şi a saducheilor“ (Matei 16, 12), care întorseseră pe dos, adică diavoleşte, poruncile lui Dumnezeu din Tora şi creaseră Talmudul babilonic, care azi l-au dezvoltat, l-au aplicat prin tot felul de sinagogi ale satanei, prin organizaţii subversive, creând mişcarea New Age a lui Anticrist, pe care a proorocit-o Domnul Iisus Hristos: „Vai lumii din pricina smintelilor, că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala“ (Matei 18, 7). Consecinţa smintelilor este osânda veşnică de la sfârşitul veacurilor când: „Trimite-va Fiul Omului pe îngerii Săi, vor culege din împărăţia Lui toate smintelile şi pe cei ce fac fărădelegea / Şi-i vor arunca pe ei în cuptorul cu foc, acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor“ (Matei 13, 41-42).

Cât de severă va fi această judecată vedem din cuvintele prin care Domnul îl ceartă pe Sfântul Petru, când acesta îl sfătuieşte să nu se jertfească pentru mântuirea oamenilor: „Mergi înapoia Mea, Satano! Sminteală Îmi eşti; că nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor“ (Matei 16, 23).

Porunca trezviei spusă ucenicilor: „Vegheaţi dar că nu ştiţi, când va veni stăpânul casei; sau seara sau la miezul nopţii sau la cântatul cocoşilor, sau dimineaţa / ca nu cumva venind fără veste să vă afle pe voi dormind“ (Marcu 13, 35-36) este de fapt adresată tuturor credincioşilor: „Iar ceea ce vă zic vouă, zic tuturor: Privegheaţi!“ (Marcu 13, 37). Fiindcă ucenicii nu ascultă în Grădina Ghetsemani să privegheze, ca să nu cadă în ispită, Domnul le spune: „Voi toţi vă veţi sminti întru Mine în noaptea aceasta, căci scris este: Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile turmei“ (Matei 26, 31).

Când Domnul Iisus Hristos le descoperă ucenicilor Taina Sfintei Euharistii: „Trupul Meu este adevărata mâncare şi sângele Meu adevărata băutură“ (Ioan 6, 55), dar mai ales când le spune: „Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el“ (Ioan 6, 56), mulţi dintre ucenicii care-L urmau până atunci s-au smintit şi au zis: „Greu este Cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte?“ (Ioan 6, 60), iar Domnul Iisus, care ştia toate, i-a întrebat: „Vă sminteşte aceasta? / Dacă veţi vedea pe Fiul Omului suindu-se acolo unde era mai înainte?“ (Ioan 6, 62), aşa cum le-a şi arătat la

135

momentul Înălţării la cer, căci există o profundă concordanţă între ceea ce spune şi ceea ce face Domnul, fiindcă: „Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis“ (Ioan 7, 16).

Porunca trezviei înseamnă a face poruncile lui Dumnezeu, a-şi tăia omul voia sa şi a face voia Tatălui Ceresc: „De vrea cineva să facă voia Lui va cunoaşte despre învăţătura aceasta, dacă este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine Însumi“ (Ioan 7, 17). Deosebirea aceasta o poate face cel ce are darul deosebirii duhurilor fiindcă: „cel ce vorbeşte de la sine îşi caută slava sa; iar cel ce caută slava Celui ce L-a trimis pe el, acela este adevărat şi nedreptate nu este în El“ (Ioan 7, 18).

Porunca trezviei ne arată deci că sensul fundamental al vieţii şi activităţii celui ce devine ucenic al Domnului este să lucreze pentru slava Domnului, de aceea puţini sunt cei care îndeplinesc condiţia de ucenic al Domnului, adică nu numai că înţeleg dar şi fac poruncile mântuirii, sfinţirii, desăvârşirii şi înfierii. „Deci cel va strica una din aceste porunci, foarte mici, şi va învăţa aşa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăţia cerurilor; iar cel ce va face şi va învăţa, acesta mare se va chema în împărăţia cerurilor“ (Matei 5, 19). Cauza este dezvăluită în proorocia lui Isaia: „Voi strânge laolaltă această mărturie şi voi sigila această învăţătură pentru ucenicii Mei“ (Isaia 8, 16).

Pentru a-i preveni asupra modurilor, în care vor veni smintelile chiar prin cei apropiaţi credinciosului, le dă aceste porunci: „Şi de te sminteşte mâna ta, tai-o, că mai bine îţi este să intri ciung în viaţă decât amândouă mâinile având, să te duci în gheenă în focul cel nestins“ (Marcu 9, 43); „Şi de te sminteşte piciorul tău, taie-l, că mai bine îţi este ţie să intri fără picior în viaţă, decât având amândouă picioarele să fii azvârlit în gheena în focul cel nestins“ (Marcu 9, 45); „Şi de te sminteşte ochiul tău, scoate-l, că mai bine îţi este ţie cu un singur ochi să intri în împărăţia lui Dumnezeu, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului / Unde viermele nu moare şi focul nu se stinge / Căci fiecare om va fi sărat cu foc, după cum orice jertfă va fi sărată cu sare“ (Marcu 9, 47-49).

Porunca trezviei are consecinţe pentru cei ce aduc sminteli, ca toţi cei ce au părăsit ortodoxia: „Iar cine va sminti pe unul din aceştia mici, care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui

136

să i se atârne de gât o piatră de moară şi să fie afundat în adâncul mării“ (Matei 18, 6).

La modul propriu, mai bine să nu avem mâna, piciorul, ochiul, prin care săvârşim păcatul, dar la modul simbolic poate însemna despărţirea de casnicii dreptului: „căci duşmanii lui vor casnicii lui“, despărţirea chiar de slujitorii căzuţi în păcat, de sectanţi, de păgâni, de lepădaţii de la ortodoxie, de vicleni, de vicioşi, de toţi cei ce ne pot atrage în cursele celui viclean.

PORUNCA DESCOPERIRII: „Fericit eşti, Simone, fiul lui Iona,

că nu trup şi sânge ţi-au descoperit ţie aceasta, ci Tatăl Meu cel din ceruri“ (Matei 16, 17) o rosteşte Domnul Iisus Hristos, când Sfântul Petru răspunde în numele ucenicilor: „Tu eşti Hristosul Fiul lui Dumnezeu celui viu“ (Matei 16, 16; Ioan 6, 68-69) şi de aceea îi schimbă numele: „Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui“ (Matei 16, 18), adică pe credinţa cea adevărată se va zidi biserica lăuntrică în sufletele ucenicilor şi de aici porunca şi făgăduinţa Tainei Preoţiei: „Şi îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat şi în ceruri şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri“ (Matei 16, 19), de aceea Sfânta Tradiţie consemnează acest adevăr că Sfântul Petru, ca un arhanghel sau ca un înger, stă la Poarta Raiului cu sfântul apostol Pavel. Aceasta nu îndreptăţeşte minciuna papilor că ei au cheile Împărăţiei Cerurilor şi să scrie pe tiara papală „Vicarius fili dei“, blasfemie care a dus la lepădarea de Domnul Iisus Hristos a Bisericii din apus, apostazia, protestantismul, neoprotes-tantismul, ereziile, pretenţiile absurde de a conduce Biserica Luptătoare în locul Domnului Iisus Hristos.

Porunca descoperirii este un dar pentru cei aleşi: „Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte cine este Fiul decât numai Tatăl şi cine este Tatăl, decât numai Fiul şi căruia voieşte Fiul să-i descopere“ (Luca 10, 22). De aceea Domnul le spune ucenicilor: „Eu nu pot să fac de la Mine nimic; precum aud, judec; dar judecata Mea este dreaptă pentru că nu caut voia Mea, ci voia celui care M-a trimis“ (Ioan 5, 30). Această descoperire continuă a Tainei Preasfintei Treimi, pe care o face Domnul Iisus Hristos, începe de la

137

teofania, când Sfântul Ioan Botezătorul botezându-L pe Domnul Iisus Hristos cerurile s-au deschis, Duhul Sfânt peste El a pogorât şi glasul Tatălui a rostit: „Acesta este Fiul Meu cel Iubit întru Care am binevoit“ (Matei 3, 17).

Aceeaşi descoperire se va repeta la momentul Schimbării la Faţă pe muntele Taborului: „Şi pe când vorbea El acestea, s-a făcut un nor şi i-a umbrit; şi ei s-au spăimântat când au intrat în nor / Şi glas s-a făcut din nor, zicând: Acesta este Fiul Meu cel ales, de El să ascultaţi!“ (Luca 9, 34-35).

Fiind martor la teofania de la Botezul Domnului, sfântul Ioan Botezătorul va mărturisi această descoperire, care i s-a prezis: „Peste care vei vedea Duhul coborându-se şi rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt“ (Ioan 1, 33) şi de aceea a zis: „Am văzut Duhul coborându-se din cer ca un porumbel şi a rămas peste El“ (Ioan 1, 32). Această mărturisire a sfântului Ioan Botezătorul: „Iată Mielul lui Dumnezeu“ (Ioan 1, 36), este auzită de doi ucenici ai săi, dintre care unul „era Andrei, fratele lui Simon Petru“ (Ioan 1, 40). Şi este întărită de mărturia Sfântului Ioan Evanghelistul: „Acesta este Fiul lui Dumnezeu“ (Ioan 1, 34).

Descoperirea lui Mesia este cauza chemării la apostolat: „acesta a găsit întâi pe Simon fratele său şi i-a zis: am găsit pe Mesia / Şi l-a adus la Iisus. Iisus privind la el i-a zis: Tu eşti Simon fiul lui Iona: tu te vei numi Chifa (Petru)“ (Ioan 1, 41-42). Prin schimbarea numelui i-a schimbat destinul, aşa cum şi Natanael va deveni Bartolomeu. Aceeaşi descoperire o face Domnul ucenicilor Săi: „Adevărat, adevărat zic vouă, de acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului“ (Ioan 1, 51).

Porunca descoperirii Domnul Iisus Hristos o îndeplineşte spunându-le ucenicilor: „că El trebuie să meargă la Ierusalim şi să pătimească multe de la bătrâni şi de la arhierei şi de la cărturari şi să fie ucis şi a treia zi să învieze“ (Matei 16, 21), însă le porunceşte „să nu spună nimănui“ că El este Hristosul (Matei 16, 20) ca să se împlinească proorocia lui Isaia: „Voi strânge laolaltă această mărturie şi voi sigila această învăţătură pentru ucenicii Mei“ (Isaia 8, 16).

De aceea le vorbeşte în pilde cărturarilor şi fariseilor, când le zice cea mai adâncă pildă, a viei sădită de un om: „A

138

împrejmuit-o cu un gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn şi a dat-o lucrătorilor“ (Matei 21, 33). Lucrătorii la vremea rodului îi bat şi îi ucid pe cei trimişi la ei, iar la urmă l-au ucis şi pe fiul stăpânului viei. Este în mod alegoric tratată uciderea proorocilor şi este prefigurată uciderea Sa. Este cauza pierderii condiţiei de popor ales a iudeilor; „De aceea vă spun că împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da neamului, care va face roadele ei“ (Matei 21, 43).

Importanţa respectări poruncilor ne-a descoperit-o Domnul, când ne arată cauza, pentru care s-a făcut „schimbarea dreptei Celui Preaînalt”: „Acest popor Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine“ (Marcu 7, 6) şi de aceea Domnul îi ceartă pe iudei: „Bine aţi lepădat porunca lui Dumnezeu ca să ţineţi datina voastră“ (Marcu 7, 9) încât „Voi ziceţi: Dacă un om va spune tatălui sau mamei: Corban! adică: Cu ce te-aş fi putut ajuta este dăruit lui Dumnezeu / Nu-l lăsaţi să facă nimic pentru tatăl său sau pentru mama sa / Şi astfel desfiinţaţi cuvântul lui Dumnezeu cu datina voastră, pe care singuri aţi dat-o“ (Marcu 7, 11-13).

O descoperire cu adânci implicaţii avem în textul Sfintei Evanghelii, când Domnul îi spune sfântului apostol Petru: „Adevărat grăiesc ţie: că tu astăzi în noaptea aceasta mai înainte de a cânta cocoşul de două ori, de trei ori te vei lepăda de Mine“ (Marcu 14, 30), sintetizând cele trei lepădări ale iudeilor şi prefigurând cele trei lepădări ale Bisericii din apus, fiindcă numai: „Cel care a primit mărturia Lui a pecetluit că Dumnezeu este adevărat“ (Ioan 3, 33).

Descoperirile tainelor lui Dumnezeu, pe care le face Domnul Iisus Hristos când spune: „Eu sunt uşa oilor“ (Ioan 10, 7) sau „Eu sunt păstorul cel bun“ (Ioan 10, 11) sau „Tatăl Meu care Mi le-a dat este mai mare decât toţi şi nimeni nu poate să le răpească din mâna Tatălui Meu“ (Ioan 10, 29), pentru că : „Iar Eu şi Tatăl Meu una suntem“ (Ioan 10, 30), iar iudeilor le zicea: „Despre Cel pe care Tatăl L-a sfinţit şi L-a trimis în lume voi ziceţi: Tu huleşti, căci am spus: Fiul lui Dumnezeu sunt? / Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu să nu credeţi în Mine / Iar dacă le fac, chiar dacă nu credeţi în Mine, credeţi în aceste lucrări, ca să ştiţi şi să cunoaşteţi că Tatăl este în Mine şi Eu în Tatăl“ (Ioan 10, 36-38); aceste descoperiri ar fi trebuit să-i întoarcă pe iudei

139

la pocăinţă, mai ales că făcea minuni ca aceea a învierii lui Lazăr. Atunci Domnul le-a descoperit mai întâi cauza, pentru care s-a îmbolnăvit Lazăr: „Această boală nu este spre moarte ci pentru slava lui Dumnezeu, ca prin ea Fiul lui Dumnezeu să se preaslăvească“ (Ioan 11, 4) şi pentru că ei nu înţelegeau a trebuit să le spună: „Lazăr a murit“ (Ioan 11, 14).

Credinţa este cauza descoperirii adevărului. De aceea când Maria va spune: „Eu am crezut că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în lume“ (Ioan 11, 27), adică are acea credinţă despre care Domnul Iisus Hristos le vorbea ucenicilor: „Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi / Şi oricine trăieşte şi crede în Mine, nu va muri în veac“ (Ioan 11, 26). Atunci i se dă să vadă rodul credinţei, concordanţa dintre credinţă şi faptă: „Nu ţi-am spus că dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu“ (Ioan 11, 40) şi dă porunca: „Ridicaţi piatra“ (Ioan 11, 39) şi apoi „a strigat cu glas mare: Lazăre, vino afară!“ (Ioan 11, 43).

Descoperirea adevărului este făcută de Dumnezeu cum vrea, când vrea şi prin cine vrea El. De aceea, când arhiereii şi fariseii s-au adunat în sinedriul iudeilor, îngrijoraţi de minunile pe care le făcea Domnul, au zis: „Dacă-l lăsăm aşa, toţi vor crede în El şi vor veni romanii şi ne vor lua ţara şi neamul“ (Ioan 11, 48). Ceea ce s-a întâmplat în sensul istoric al răscoalei iudeilor, al cuceririi Ierusalimului, al desfiinţării regatului iudeilor, dar şi în sensul religios cel mai adânc al pierderii împărăţiei cerurilor, fiindcă s-au blestemat pe ei înşişi. Comentariul evanghelistului este clar: „Aceasta n-a zis-o de la sine, ci, fiind arhiereu al anului aceluia a proorocit că Iisus avea să moară pentru neam / Şi nu numai pentru neam, ci şi ca să adune laolaltă pe fiii lui Dumnezeu cei împrăştiaţi“ (Ioan 11, 51-52), fiindcă acesta era sensul cuvântului rostit de Caiafa: „Nici nu gândiţi că ne este mai de folos să moară un om pentru popor decât să piară tot neamul“ (Ioan 11, 50). Acesta este scopul, pentru care au murit toţi apostolii, mucenicii, arhiereii, cuvioşii, care şi-au dat viaţa pentru neamul cel sfânt şi preoţesc al lui Dumnezeu. Acelaşi lucru îl spusese cu alte cuvinte Domnul Iisus Hristos: „Iar Eu când Mă voi înălţa de la pământ îi voi trage pe toţi la Mine“ (Ioan 12, 32) şi l-a împlinit cu o răbdare şi o iubire

140

dumnezeiască. Descoperirea adevărului rostit de Domnul Iisus Hristos,

că este Fiul lui Dumnezeu, o avem în Ierusalim, când zice: „Părinte preaslăveşte-ţi numele!“ Atunci a venit glas din cer: „Şi l-am preaslăvit şi iarăşi Îl voi preaslăvi“ (Ioan 12, 28) şi de aceea Domnul le face ucenicilor această descoperire: „Acum este judecata acestei lumi; acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară“ (Ioan 12, 31), dar mai ales corespondenţa acestui fapt: „Acum a fost preaslăvit Fiul Omului şi Dumnezeu a fost preaslăvit întru El / Iar dacă Dumnezeu a fost preaslăvit întru El şi Dumnezeu Îl va preaslăvi întru El şi îndată Îl va preaslăvi“ (Ioan 13, 31-32).

Porunca descoperirii este rânduită de Dumnezeu Tatăl: „Vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei lui Dumnezeu, iar celorlalţi în pilde, ca, văzând, să nu vadă şi auzind, să nu înţeleagă“ (Luca 8, 10) cuvinte care arată judecata cea dreaptă a lui Dumnezeu făcută iudeilor, de aceea numai puţini, rămăşiţa s-a creştinat şi au devenit evrei.

PORUNCA SFINTEI RÂVNE este împlinirea poruncilor, fiindcă:

„Fericită este sluga, pe care venind stăpânul o va găsi făcând aşa“ (Matei 24, 46) adică să-L slujim pe Dumnezeu cu râvnă, ca să adunăm comoara noastră cea cerească şi răspunsul cel bun la înfricoşata judecată a Domnului prin faptele cele sfinte, desăvârşite, de milă, iubire, credinţă, ca un răspuns la întrebarea: „Cine, oare, este sluga credincioasă şi înţeleaptă, pe care a pus-o stăpânul peste slugile sale, ca să le dea hrana la timp?“ (Matei 24, 45). Acest răspuns trebuie să-l dea mai ales episcopii, preoţii, slujitorii sfintelor altare, care dau Taina Sfintei Euharistii, care se îngrijesc de suflete şi le dau hrana cea duhovnicească, aşa cum au dat-o sfinţii prin scrierile lor, cum o dau duhovnicii prin sfaturile lor, cum o dau cărturarii prin activitatea lor: „Adevărat zic vouă că peste toate avuţiile sale o va pune“ (Matei 24, 47).

Sluga nevrednică care „va începe să bată pe cei ce slujesc împreună cu el, să mănânce şi să bea cu beţivii“ (Matei 24, 49) o va pedepsi: „o va tăia din dregătorie şi partea ei o va pune cu făţarnicii. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor“ (Matei 24, 51), fiindcă pe sluga, care a ştiut şi n-a făcut, o va

141

bate mult. Se poate aici asocia şi versetele: „cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura; iar vouă celor ce ascultaţi vi se va da şi vă va prisosi / Căci celui ce are i se va da, dar de la cel ce nu are şi ce are i se va lua“ (Marcu 4, 24-25).

Domnul însuşi ne arată cum împlineşte sfânta râvnă, căci lucrează neobosit, aleargă din cetate în cetate, îi învaţă, propovăduieşte Sfânta Evanghelie, vindecă bolnavii, învie morţii, alungă duhurile rele, ceartă pe cei răi şi rătăciţi, trimite apostolii să vestească şi să facă voia lui Dumnezeu: „că oricine face voia lui Dumnezeu, acesta este fratele Meu şi sora Mea şi mama Mea“ (Marcu 3, 35) şi rostea chemarea: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie“ (Luca 9, 23) fiindcă: „Cel ce nu-şi poartă crucea şi nu vine după Mine nu poate să fie ucenicul Meu“ (Luca 14, 27). Dar ca să poată purta crucea trebuie să se despartă de lume: „Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, chiar şi sufletul lui însuşi, nu poate să fie ucenicul Meu“ (Luca 14, 26).

Această împlinire a versetului „Râvna Casei Tale mă mistuie“ (Ioan 2, 17) este cauza actelor Domnului când „făcându-şi un bici din ştreanguri i-a scos toţi afară din templu şi oile şi boii şi schimbătorilor de bani le-a vărsat banii şi le-a răsturnat mesele / Şi celor ce vindeau porumbei le-a zis: Luaţi acestea de aici. Nu faceţi casa Tatălui Meu casă de negustorie“ (Ioan 2, 15-16) trebuie să fie model pentru noi.

Râvna Sa Sfântă merge până la sacrificiul de Sine: „Şi după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului / Ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică“ (Ioan 3, 14-15). Cauza râvnei Domnului este iubirea: „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică“ (Ioan 3, 16).

Domnul fiind Unicul Învăţător îi învaţă pe ucenicii Săi să fie apostoli, trimiţându-i şi spunându-le: „Mergeţi, iată Eu vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor / Nu purtaţi pungi, nici traistă, nici încălţăminte; şi pe nimeni să nu salutaţi pe cale / Iar în orice casă veţi intra, întâi ziceţi: Pace casei aceleia“ (Luca 10, 3-5). Sensul misiunii lor era împlinirea poruncilor: „Şi

142

mergând, propovăduiţi, zicând: S-a apropiat împărăţia cerurilor / Tămăduiţi pe cei neputincioşi, înviaţi pe cei morţi, curăţiţi pe cei leproşi, pe demoni scoateţi-i; în dar aţi luat, în dar să daţi“ (Matei 10, 7-8).

În parabola cu cele zece mine, Domnul le dă o pildă de felul, în care se măsoară râvna fiecărei slugi, fiindcă la toate le-a poruncit: „Neguţătoriţi cu ele până ce voi veni!“ (Luca 19, 13). Acel ce se dusese să ia domnia, este Domnul după Înălţare. Unii dintre cei ce locuiau în acea ţară au trimis solie zicând: „Nu voim ca acesta să domnească peste noi“ (Luca 19, 14). De aceea „Când s-a întors el, după ce luase domnia, a zis să fie chemate slugile acelea, cărora le dăduse banii, ca să ştie cine ce a neguţătorit“ (Luca 19, 15). Pentru că prima slugă a zis: „Doamne, mina ta a adus câştig zece mine“, stăpânul îi răspunde: „Bine, slugă bună, fiindcă peste puţin ai fost credincioasă, să ai stăpânire peste zece cetăţi“ (Luca 19, 17). Cea de a doua slugă fiindcă a zis: „Mina ta, stăpâne, a mai adus cinci mine“ stăpânul i-a zis: „Să ai şi tu stăpânire peste cinci cetăţi“ (Luca 19, 19). Sluga leneşă a venit şi a zis: „Doamne, iată mina ta pe care am păstrat-o într-un ştergar / Căci mă temeam de tine pentru că eşti om aspru: iei ce nu ai pus şi seceri ce n-ai semănat“, de aceea stăpânul o ceartă: „Din cuvintele tale te voi judeca, slugă vicleană“ şi porunceşte: „Luaţi de la el mina şi o daţi celui ce are zece mine“ (Luca 19, 20-24), pentru ca să enunţe învăţătura: „Că oricui are i se va da, iar de la cel ce nu are şi ceea ce are i se va lua“ (Luca 19, 26). Cea mai aspră judecată o va face celor ce l-au duşmănit: „Iar pe acei vrăjmaşi ai mei, care n-au voit să domnesc peste ei, aduceţi-i aici şi tăiaţi-i în faţa mea“ (Luca 19, 27), adică osânda celor ce dreapta credinţă au părăsit, în sinagogile satanei s-au rătăcit şi împotriva Domnului s-au răzvrătit.

Comentariul sfântului evanghelist Ioan că Domnul Iisus nu se încredea în iudei: „nu se încredea în ei pentru că îi cunoştea pe toţi / Şi pentru că nu avea nevoie să-I mărturisească cineva despre om, căci El Însuşi cunoştea ce era în om“ (Ioan 2, 25), ne previne că pe Dumnezeu nu-L poate minţi nimeni, fiindcă El este Atoateştiutor: „Şi nu este nici o făptură ascunsă înaintea Lui, ci toate sunt goale şi descoperite, pentru ochii Celui în faţa Căruia noi vom da socoteală“ (Evrei 4, 13).

143

PORUNCA PURTĂRII CRUCII: „Fericiţi veţi fi, când oamenii vă

vor urî pe voi şi vă vor izgoni dintre ei şi vă vor batjocori şi vor lepăda numele vostru, ca rău, din pricina Fiului Omului“ (Luca 6, 22) are în ea sensul vieţii creştine, căci „Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine“ (Matei 10, 37) „şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine“ (Matei 10, 38). Aceste versete sunt de fapt lepădarea de sine şi luarea crucii: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie“ (Matei 16, 24).

Crucea este Cuvântul lui Dumnezeu şi purtarea ei este sabie: „Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie“ (Matei 10, 34) şi această sabie separă pe cei ai lui Dumnezeu: „Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa“ (Matei 10, 35) şi aduce trăirea unui verset: „Şi duşmanii omului (vor fi) casnicii lui“ (Matei 10, 36). De aceea sfântul apostol Pavel preciza: „Căci cuvântul lui Dumnezeu e viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, şi pătrunde până la despărţitura sufletului şi duhului, dintre încheieturi şi măduvă, şi destoinic este să judece simţirile şi cugetările inimii“ (Evrei 4, 12).

Cuvântul lui Dumnezeu are ca nucleu poruncile mântuirii, sfinţirii, desăvârşirii şi înfierii, fiindcă în ele stă voia Tatălui Ceresc: „Tot ce-Mi dă Tatăl va veni la Mine; şi pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară / Pentru că M-am coborât din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis pe Mine“ (Ioan 6, 37-38), fiindcă în Cuvântul lui Dumnezeu este rânduiala Tatălui Ceresc: „Pentru că Eu n-am vorbit de la Mine, ci Tatăl care M-a trimis, Acela mi-a dat poruncă ce să spun şi ce să vorbesc / Şi ştiu că porunca Lui este viaţa veşnică. Deci cele ce vorbesc Eu, precum Mi-a zis Mie Tatăl aşa vorbesc“ (Ioan 12, 49-50). Prin aceasta ni se descoperă tainele Împărăţiei: „Şi aceasta este voia Celui ce M-a trimis, ca din toţi pe care Mi i-a dat Mie să nu pierd pe nici unul, ci să-i înviez pe ei în ziua cea de apoi“ (Ioan 6, 39).

De aceea le spune ucenicilor: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine“ (Ioan 14, 6),

144

iar semnul purtării crucii este împlinirea rugăciunilor, adică dobândirea condiţiei de rugător: „Dacă rămâneţi întru Mine şi cuvintele Mele rămân în voi cereţi ceea ce voiţi şi vi se va da vouă“ (Ioan 15, 7). Cuvântul lui Dumnezeu este viţa vieţii: „Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele, cel ce rămâne în Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic“ (Ioan 15, 5), încât sabia cuvântului separă pe necredincioşi: „Dacă cineva nu rămâne în Mine se aruncă afară ca mlădiţa şi se usucă; şi le adună şi le aruncă în foc şi ard“ (Ioan 15, 6).

Porunca luării crucii Domnul Iisus Hristos nu doar o enunţă, aşa cum îi previne pe ucenicii Săi: „Iată ne suim la Ierusalim şi se vor împlini cele ce s-au scris despre Fiul Omului / Căci va fi dat păgânilor şi va fi batjocorit şi scuipat / Şi după ce Îl vor biciui, Îl vor ucide; iar a treia zi va învia“ (Luca 18, 31-33) ca să ne arate că împlinirea acestei porunci este o condiţie pentru a intra între fiii Învierii. Acest lucru puţini îl înţeleg, de aceea avem versetul: „ei n-au înţeles nimic din acestea, căci cuvântul acesta era ascuns pentru ei şi nu înţelegeau cele spuse“ (Luca 18, 34), fiindcă trebuie să se lepede de sine şi să-şi ia crucea, ca să facă versetul: „Doamne, desparte-mă de oamenii acestei lumi ce-şi iau partea în viaţă“ (Ps. 16).

Semnul purtării crucii este o trăire permanentă a versetelor: „Vă vor scoate pe voi din sinagogi, dar vine ceasul, când tot cel ce vă va ucide să creadă că aduce închinare lui Dumnezeu“ (Ioan 16, 2), aşa cum sunt versetele din Talmud „Pe cel mai bun dintre creştini ucide-l“. Cauza este aceea explicată de Domnul ucenicilor: „Iar toate acestea se vor face vouă din cauza numelui Meu, fiindcă ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis“ (Ioan 15, 21), fiindcă separaţia o face Cuvântul lui Dumnezeu: „Dacă M-au prigonit pe Mine şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu şi pe al vostru îl vor păzi“ (Ioan 15, 20).

În această prigoană există o rânduială a încercărilor, prin care trebuie să treacă ucenicii Domnului: „Simone, Simone, iată satana v-a cerut ca să vă cearnă ca pe grâu; iar Eu M-am rugat pentru tine ca să nu piară credinţa ta. Şi tu oarecând, întorcându-te, întăreşte pe fraţii tăi“ (Luca 22, 31-32). Aceste încercări dau măsura fiecărui suflet, nivelul lui de pregătire

145

pentru purtarea crucii, încât atunci când sfântul apostol Petru îi răspunde Domnului: „Doamne, cu Tine sunt gata să merg şi în temniţă şi la moarte“ (Luca 22, 33) este prevenit că va urma din cauza acestui cuvânt o încercare peste puterile lui: „Zic ţie, Petre, nu va cânta astăzi cocoşul, până ce de trei ori te vei lepăda de Mine, că nu Mă cunoşti“ (Luca 22, 34).

Trecerea dincolo de aceste ispite o dobândesc cei care fac poruncile: „Rugaţi-vă ca să nu intraţi în ispită“ (Luca 22, 40); „Privegheaţi şi vă rugaţi ca să nu intraţi în ispită“, „Sculaţi-vă şi vă rugaţi ca să nu intraţi în ispită“ (Luca 22, 46). De aceea le spune ucenicilor şi îi previne: „Luaţi seama la voi înşivă, că vă vor da în adunări şi veţi fi bătuţi în sinagogi şi veţi sta înaintea conducătorilor şi a regilor, pentru Mine spre mărturie lor“ (Marcu 13, 9). Iar mai apoi îi încurajează: „Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer. Iată v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii şi toată puterea vrăjmaşului şi nimic nu vă va vătăma“ (Luca 10, 18-19). Din cauza acestor încercări, ce le vor avea cei ce-L urmează pe Domnul, ni se dau şi aceste învăţături: „Acum cel ce are pungă să o ia, tot aşa şi traista, şi cel ce nu are sabie să-şi vândă haina şi să-şi cumpere“ (Luca 22, 36).

PORUNCA ASCULTĂRII: „Fericiţi cei ce ascultă cuvântul lui

Dumnezeu şi-l păzesc“ (Luca 11, 28) căci ascultă cuvântul cel dătător de viaţă veşnică aşa cum Maria partea cea bună şi-a ales: „care nu se va lua de la ea“ (Luca 10, 42). Porunca ascultării îi învaţă Domnul pe ucenici să o facă şi de aceea le poruncea: „În calea păgânilor să nu mergeţi şi în vreo cetate de samariteni să nu intraţi. Ci mai degrabă mergeţi către oile cele pierdute ale casei lui Israel. Şi mergând propovăduiţi zicând: „S-a apropiat împărăţia cerurilor“ (Matei 10, 5-7). În acelaşi timp le dă porunca să facă minuni: „Tămăduiţi pe cei neputincioşi, înviaţi pe cei morţi, curăţiţi pe cei leproşi, pe demoni scoateţi-i, în dar aţi luat, în dar să daţi“ (Matei 10, 8), cerându-le să fie fără prihană: „Să nu aveţi nici aur, nici arginţi, nici bani în cingătorile voastre, nici traistă de drum, nici două haine, nici încălţăminte, nici toiag, că vrednic este lucrătorul de hrana sa“ (Matei 10, 9-10). Acest comportament misionar este întregit de învăţătura: „În orice cetate sau sat

146

veţi intra cercetaţi cine este în el vrednic şi acolo rămâneţi până ce veţi ieşi“ (Matei 10, 11).

În acelaşi timp, Domnul lucra cu sfinţii apostoli: „Iar ei, plecând, au propovăduit pretutindeni şi Domnul lucra cu ei şi întărea cuvântul, prin semnele care urmau“ (Marcu 16, 20), fiindcă în tot timpul misiunii Sale, Domnul Iisus Hristos i-a învăţat pe ucenicii Săi porunca ascultării, aşa cum face după minunea înmulţirii pâinilor: „Şi îndată a silit pe ucenicii Lui să intre în corabie şi să meargă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida, până cel El va slobozi mulţimea“ (Marcu 6, 45). De aceea când Îl văd umblând pe valuri, şi s-au speriat, fiindcă au crezut că este un duh, le porunceşte: „Îndrăzniţi! Eu sunt; nu vă temeţi“ (Marcu 6, 50).

Atunci Sfântul Petru, răspunzând, a zis: „Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă / El i-a zis: Vino. Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă şi a venit către Iisus“ (Matei 14, 28-29). Deci ascultarea este temelia minunilor.

Tot aşa le dă poruncă de ascultare să pregătească Cina cea de taină: „Mergeţi în cetate şi vă va întâmpina un om ducând un ulcior cu apă; mergeţi după el / Şi unde va intra spuneţi stăpânului casei că Învăţătorul zice: Unde este odaia în care să mănânc Paştile împreună cu ucenicii Mei?“ (Luca 22, 8-10; Marcu 14, 13-14), prin care ne arată că nimic nu este întâmplător, ci că aşa cum a zis că „nici un fir din capul vostru nu se va mişca fără să ştie“, tot aşa sunt amănunte în textul Sfintei Evanghelii, în care ni se arată ce înseamnă Pronia cea dumnezeiască, puterea Cuvântului şi ascultarea poruncilor: „Că oricine face voia lui Dumnezeu, acesta este fratele Meu şi sora Mea şi mama Mea“ (Marcu 3, 35) sau „Că Fiul Omului merge precum este scris despre El; dar vai de omul acela, prin care este vândut Fiul Omului“ (Marcu 14, 21). Pe Domnul Iisus Hristos îl ascultau şi stihiile, de aceea porunceşte mării şi vânturilor: „Taci! Încetează! Şi vântul s-a potolit şi s-a făcut linişte mare“ (Marcu 4, 39), aşa cum la rândul Său Domnul Iisus asculta poruncile Tatălui Ceresc: „Trebuie să fac până este ziuă lucrările Celui ce M-a trimis pe Mine, că vine noaptea când nimeni nu poate să lucreze / Atât cât sunt în lume Lumină a lumii sunt“ (Ioan 9, 4-5) şi ca să arate valoarea acestor cuvinte vindecă pe un orb din naştere poruncindu-i: „Mergi de

147

te spală în scăldătoarea Siloamului. Deci s-a dus şi s-a spălat şi a venit văzând“ (Ioan 9, 7), iar când ucenicii Îl întreabă le răspunde: „Nici el n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu“ (Ioan 9, 3).

Rugăciunile Domnului sunt ascultate de Tatăl Ceresc şi vedem acest lucru la Învierea lui Lazăr: „Părinte, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat / Eu ştiam că întotdeauna Mă asculţi, dar pentru mulţimea care stă împrejur am zis, ca să creadă că Tu M-ai trimis“ (Ioan 11, 41-42). De aceea când strigă: „Lazăre, vino afară!“ (Ioan 11, 43) Lazăr apare din mormânt şi Domnul porunceşte ucenicilor: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă“ (Ioan 11, 44).

Puterea Cuvântului lui Dumnezeu este dată de voia Tatălui Ceresc, de aceea Domnul le spune ucenicilor: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine să săvârşesc lucrul Lui“ (Ioan 4, 34). Această ascultare ascunde în ea legea identităţii: „Tatăl Meu până acum lucrează; şi Eu lucrez“ (Ioan 5, 17) de aceea: „Fiul nu poate să facă nimic de la Sine, dacă nu va vedea pe Tatăl făcând, căci cele ce face Acela acestea le face şi Fiul întocmai“ (Ioan 5, 19).

Cauza acestei identităţi este iubirea, căci Legea iubirii este cea care dă unitatea Preasfintei Treimi: „Că Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată toate câte face El şi lucruri mai mari decât acestea va arăta Lui, ca voi să vă miraţi“ (Ioan 5, 20) şi din ea rezultă minunile ca cea de la învierea lui Lazăr: „Căci după cum Tatăl scoală pe cei morţi şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă celor ce voieşte“ (Ioan 5, 21), fiindcă „Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului“ (Ioan 5, 22), pentru ca: „toţi să cinstească pe Fiul precum cinstesc pe Tatăl, cel ce nu cinsteşte pe Fiul nu cinsteşte pe Tatăl care L-a trimis“ (Ioan 5, 23).

Porunca ascultării este decisivă şi ea este semnul celor aleşi: „Oile Mele ascultă glasul Meu şi Eu le cunosc pe ele şi ele vin după Mine / Şi Eu le dau viaţă veşnică şi nu vor pieri în veac şi din mâna Mea nimeni nu le va răpi“ (Ioan 10, 27-28). Această poruncă dă unitate tuturor poruncilor: „Vedeţi şi păziţi-vă de toată lăcomia, căci viaţa cuiva nu stă în prisosul avuţiilor sale“ (Luca 12, 15); „Nu vă îngrijiţi pentru viaţa voastră ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca / Viaţa este mai mult decât hrana şi trupul decât

148

îmbrăcămintea“ (Luca 12, 22-23); „Căutaţi mai întâi împărăţia Lui (Dumnezeu) şi toate acestea se vor adăuga vouă“ (Luca 12, 31); „Căci unde este comoara voastră acolo va fi şi inima voastră“ (Luca 12, 34). De aceea îi răspunde unui dregător: „Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri şi vino şi urmează Mie“ (Luca 18, 22). Acest vot al sărăciei care se depune la intrarea în monahism înseamnă separarea de lume. „Nu este nici unul care a lăsat casă, sau femeie, sau fraţi, sau părinţi, sau copii pentru împărăţia lui Dumnezeu / Şi nu ia cu mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul ce va să vină viaţa veşnică“ (Luca 18, 29-30).

Chemarea lui Zaheu este semnificativă pentru cel ce face ascultarea: „Zaheu coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân“ (Luca 19, 5), deci era voia Tatălui, pe care Domnul o împlinea, de aceea când Zaheu se pocăieşte şi zice: „Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva întorc împătrit“ (Luca 19, 8), deci face poruncile milosteniei, dreptăţii, pocăinţei şi ascultării; de aceea Domnul îi zice: „Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiul lui Avraam“ (Luca 19, 9), adică va merge la sânul lui Avraam, loc din Împărăţia lui Dumnezeu, unde merg cei ce se mântuiesc din legea veche.

Poruncile Domnului arată că El era Atoateştiutor, de aceea ca să se împlinească cele ce s-au scris despre El prin prooroci îi trimite pe ucenicii Săi în ascultare: „Mergeţi în satul dinaintea voastră şi intrând în el, veţi găsi un mânz legat pe care nimeni dintre oameni n-a şezut vreodată şi dezlegându-l aduceţi-l / Şi plecând cei trimişi au găsit precum le-a spus“ (Luca 19, 30-32).

Pedeapsa neascultării este foarte adâncă şi greu de suportat, fiindcă aduce după sine ispita: „Când duhul necurat iese din om, umblă prin locuri fără apă căutând odihnă şi negăsind zice: Mă voi întoarce la casa mea de unde am ieşit / Şi venind o află măturată şi împodobită / Atunci merge şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el şi intrând locuieşte acolo şi se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi“ (Luca 11, 24-26).

Concluzia sau invectiva este adresată iudeilor: „Aşa va fi şi cu acest neam viclean“ (Matei 12, 45), dovedind o

149

permanentă judecată: „Neamul acesta este un neam viclean; cere semn dar semn nu i se va da decât semnul proorocului Iona / Căci precum Iona a fost un semn pentru niniviteni, aşa va fi şi Fiul Omului un semn pentru acest neam“ (Luca 11, 29-30). Acest semn a fost Învierea Domnului şi Pogorârea Duhului Sfânt la Sfântul Mormânt când este Paştele la ortodocşi.

Neascultarea poruncilor a dus la împietrirea iudeilor, la orbirea lăuntrică: „Tatăl Care M-a trimis, Acela a mărturisit despre Mine. Nici glasul Lui nu l-aţi auzit vreodată, nici faţa Lui n-aţi văzut-o / Şi Cuvântul Lui nu se sălăşluieşte în voi, pentru că voi nu credeţi în Cel pe care L-a trimis Acela“ (Ioan 5, 37-38). Această împietrire, această răzvrătire este marea nenorocire a tuturor celor ce nu fac porunca: „Şi nu voiţi să veniţi la Mine ca să aveţi viaţă!“ (Ioan 5, 40). De aceea Domnul le spune: „Eu am venit în numele Tatălui Meu şi voi nu Mă primiţi“ (Ioan 5, 43).

PORUNCA CHEMĂRII o găsim în versetul: „Fericit este cel ce

va prânzi în Împărăţia lui Dumnezeu“ (Luca 14, 15) şi Domnul pentru a o defini rosteşte parabola celor chemaţi la cină şi care au refuzat să vină: „Şi au trimis la ceasul cinei pe sluga sa ca să spună celor chemaţi: Veniţi, că iată toate sunt gata“ (Luca 14, 17). Cel dintâi răspunde: „Ţarină mi-am cumpărat şi am nevoie să ies s-o văd: te rog iartă-mă“ (Luca 14, 18) aceştia sunt cei cuprinşi de duhul cel lumesc, care pentru bogăţiile acestei lumi trăiesc, sunt cei care au pierdut războiul cu lumea. Cel de al doilea care răspunde: „Cinci perechi de boi am cumpărat şi mă duc să-i încerc; te rog iartă-mă“ (Luca 14, 19) sunt cei robiţi de cele cinci perechi de simţuri ale trupului şi au pierdut războiul cu trupul. Cel de al treilea care a zis: „Femeie mi-am luat şi de aceea nu pot veni“ (Luca 14, 20) sunt cei legaţi cu tot felul de patimi, şi pierd războiul cu gândurile. În mod alegoric, mintea este ca o femeie. De aceea stăpânul va porunci: „Ieşi îndată în uliţele şi pieţele cetăţii şi pe cei săraci, pe neputincioşi şi pe orbi şi pe şchiopi adu-i aici“ (Luca 14, 21), adică pe păcătoşii, care se pocăiesc în locul celor chemaţi: „Nici unul din bărbaţii aceia care au fost chemaţi nu va gusta din Cina Mea“ (Luca 14, 24), adică ceea ce proorocul

150

David numeşte „schimbarea dreptei Celui Preaînalt“ (Ps. 76, 10) şi precizează hotărârea lui Dumnezeu: „Nu vor intra întru odihna Mea“ (Ps. 94, 12).

Chemarea Domnului Iisus ne este adresată nouă creştinilor: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi“ (Matei 11, 28), iar cei osteniţi sunt cei ce şi-au luat crucea şi L-au urmat: „Cel ce nu-şi poartă crucea sa şi nu vine după Mine nu poate să fie ucenicul Meu“ (Luca 14, 27). De aceea când după pescuirea minunată îl cheamă pe Simon Petru îi spune: „Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni“ (Luca 5, 10). În Evanghelia după Marcu chemarea se adresează şi sfântului apostol Andrei: „Veniţi după Mine şi vă voi face să fiţi pescari de oameni“ (Marcu 1, 17). Urmează chemarea celor doi fii ai lui Zevedeu, Iacob şi Ioan: „Şi i-a chemat pe ei îndată. Iar ei lăsând pe tatăl lor Zevedeu în corabie cu lucrătorii, s-au dus după El“ (Marcu 1, 20). Este menţionată chemarea lui Levi, care a devenit sfântul apostol Matei: „Vino după Mine! Şi lăsând toate, el s-a sculat şi a mers după El“ (Luca 5, 28).

Chemarea la apostolat s-a făcut prin alegere: „Şi când s-a făcut ziuă a chemat la Sine pe ucenicii Săi şi a ales dintre ei doisprezece pe care i-a numit Apostoli“ (Luca 6, 13), pentru ca „să fie cu El şi să-i trimită să propovăduiască / Să aibă putere să vindece bolile şi să alunge demonii / Deci a rânduit pe cei doisprezece: pe Simon căruia i-a pus numele Petru / Pe Iacob al lui Zevedeu şi pe Ioan fratele lui Iacov şi le-a pus lor numele Boanerghes, adică fiii tunetului / Şi pe Andrei şi pe Filip şi pe Bartolomeu, şi pe Matei, şi pe Toma, şi pe Iacov al lui Alfeu şi pe Tadeu, şi pe Simon Cananeul / Şi pe Iuda Iscarioteanul, cel care L-a şi vândut“ (Marcu 3, 14-19).

Chemarea la cina din Împărăţia cea Cerească trebuie să o primim cu smerenie şi cu un comportament plin de grijă, de sfială, de atenţie: „Când vei fi chemat, mergând aşează-te în cel din urmă loc, ca atunci, când va veni Cel ce te-a chemat, el să zică: Prietene, mută-te mai sus. Atunci vei avea cinstea în faţa tuturor celor care vor şedea împreună cu tine / Căci oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte se va înălţa“ (Luca 14, 10-11).

Chemarea lui Dumnezeu trebuie ascultată cu smerenie,

151

credinţă, nădejde, iubire şi râvnă, căci altfel ea se îndreaptă către alţii: „Chema-voi poporul Meu pe cel ce nu este poporul Meu şi iubită pe cea care nu este iubită“ (Osea 2, 25; Romani 9, 25). Aşa au păţit iudeii şi de acea chemarea se va da către neamuri: „Şi va fi în locul unde li s-a zis lor: Nu voi sunteţi poporul Meu – acolo se vor chema fii ai Dumnezeului Celui viu“ (Romani 9, 26).

Chemarea lui Dumnezeu este rostită în parabola talanţilor, unde Împărăţia lui Dumnezeu este „ca un om, care plecând departe, şi-a chemat slugile şi le-a dat pe mână avuţia sa / Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, altuia unul, fiecăruia după puterea lui, şi a plecat“ (Matei 25, 14-15). Când a venit stăpânul „şi a făcut socoteala cu ele“ sluga care primise cinci talanţi a mai adus cinci. Şi aude de la stăpânul său: „Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău“ (Matei 25, 21). Tot aşa cel care primise doi talanţi a mai adus doi şi primeşte de la stăpânul său acelaşi cuvânt, aceeaşi făgăduinţă. Cel de al treilea care a îngropat talantul în pământ şi-l aduce aude osânda: „Iar pe sluga netrebnică aruncaţi-o întru întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor“ (Matei 25, 30).

Pentru a putea răspunde la chemarea lui Dumnezeu, Domnul le dă sfaturi ucenicilor Săi: „Nici o slugă nu poate să slujească la doi stăpâni. Fiindcă sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va ţine şi pe celălalt îl va dispreţui. Nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona“. (Luca 16, 13), fiindcă în faţa lui Dumnezeu lucrurile stau altfel decât cred oamenii: „căci ceea ce la oameni este înalt, urâciune este înaintea lui Dumnezeu“ (Luca 16, 15). De aceea Domnul îi va învăţa pe cei ce-L urmează şi fac cele poruncite să zică: „Suntem slugi netrebnice, pentru că am făcut ceea ce eram datori să facem“ (Luca 17, 10). Căci ceea ce urmează este de fapt o slujire şi mai înaltă a lui Dumnezeu: „Pregăteşte-mi ca să cinez şi, încingându-te, slujeşte-mi până ce voi mânca şi voi bea, şi după aceea vei mânca şi vei bea şi tu“ (Luca 17, 8).

Chemarea lui Dumnezeu va fi pe neaşteptate de aceea le porunceşte ucenicilor: „Privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici

152

ceasul când vine Fiul Omului“ (Matei 25, 13) ca să nu audă asemenea fecioarele neînţelepte cuvântul: „Nu vă cunosc pe voi“ (Matei 25, 12) căci pe cei ce-L iubesc şi pentru El trăiesc Domnul îi ştie, îi ajută. De aceea la momentul Parusiei: „În noaptea aceea vor fi doi într-un pat; unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat / Două vor măcina împreună; una va fi luată şi alta va fi lăsată / Doi vor fi în ogor; unul se va lua şi altul se va lăsa“ (Luca 17, 34-36), fiindcă toate se ştiu: „Nici un fir de păr din capul vostru nu se va mişca fără să se ştie“. Ucenic al Domnului este cel ce ca Simon Cirineul trăieşte versetul: „Şi pe când Îl duceau, oprind pe un oarecare Simon Cirineul, care venea din ţarină, i-au pus crucea, ca s-o ducă în urma lui Iisus“ (Luca 23, 26), ca semn că şi-a luat şi a purtat crucea.

PORUNCA RĂSPUNSULUI CEL BUN este ascunsă în versetul:

„Fericit vei fi că nu pot să-ţi răsplătească“ (Luca 14, 14), fiindcă ea este o continuare pe alt plan a poruncii: „Când faci ospăţ, cheamă pe cei săraci, pe neputincioşi, pe şchiopi, pe orbi“ care nu pot să-ţi răsplătească „căci ţi se va răsplăti la învierea drepţilor“ (Luca 14, 13-14). Răspunsul cel bun este comoara cea cerească, care se agoniseşte prin faptele de mântuire, sfinţire, desăvârşire; „căci unde va fi comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră“ (Luca 12, 34). În pilda cu economul nedrept Domnul le dă ucenicilor o învăţătură, cum prin averea cea nedreaptă se poate agonisi averea cea dreaptă, când prin liturghii, parastase, slujbe, milostenii, cărţi, fapte de ctitorie purtate pentru tot neamul lor vii sau adormiţi se agonisesc sufletele pentru împărăţia cea cerească. Neamul ca şi omul sunt comparate cu un pom roditor, dacă aduc roada cea bună. De aceea dacă ne străduim să ducem neamul la Dumnezeu şi noi ne vom duce acolo. Acesta este răspunsul cel bun pe care îl aşteaptă Domnul la întrebarea, dacă la cea de a doua venire a Sa pe pământ va mai găsi credinţă pe pământ.

Răspunsul cel bun la întrebarea Domnului: „Voi cine ziceţi că sunt Eu?“ îl dă sfântul apostol Petru: „Hristosul lui Dumnezeu“ (Luca 9, 20), răspuns care mulţi nu-l dau şi se osândesc, fiindcă pentru ei Domnul Iisus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu, Cel care are toată puterea în cer şi pe

153

pământ, ci un om, adică aşa cum a fost erezia lui Arie, pe care o continuă cei ce au părăsit ortodoxia, ateii, păgânii, mahomedanii, iudeii. Acest răspuns angajează credinţa cea adevărată, de aceea Domnul le porunceşte ucenicilor: „să nu spună nimănui aceasta / zicând că Fiul Omului trebuie să pătimească multe şi să fie defăimat de către bătrâni şi de către arhierei şi de către cărturari şi să fie omorât, iar a treia zi să învieze“ (Luca 9, 21-22). Pe această credinţă se întemeiază Biserica lui Dumnezeu, de aceea Domnul nu le răspunde cărturarilor şi fariseilor cu ce putere face minunile, dar le spune parabola viei şi a lucrătorilor cei răi: „Un om a sădit o vie şi a dat-o lucrătorilor şi a plecat departe pentru multă vreme / Şi la timpul potrivit a trimis la lucrători o slugă ca să-i dea rodul viei / Lucrătorii însă bătând-o au trimis-o fără nimic“ (Luca 20, 11). La fel au făcut şi cu celelalte slugi, adică ceea ce au făcut iudeii cu proorocii. Când omul a trimis pe fiul său: „lucrătorii văzându-l s-au vorbit între ei zicând: Acesta este moştenitorul să-l omorâm ca moştenirea să fie a noastră Şi scoţându-l afară din vie l-au ucis“ (Luca 20, 14-15), prefigurând astfel ceea ce au făcut iudeii cu El şi osânda ce o vor primi: „Va veni şi va pierde pe lucrătorii aceia, iar via o va da altora / Iar ei auzind au zis: Să nu se întâmple!“ (Luca 20, 16), fiindcă au înţeles sensul parabolei, dar nu s-au pocăit, nici nu au renunţat la planul lor de a-L ucide pe Domnul Iisus Hristos.

Răspunsul cel bun îl dă Domnul, când le spune ucenicilor: „Iată mâna celui ce Mă vinde este cu Mine la masă. Şi Fiul Omului merge precum i-a fost orânduit“ (Luca 22, 21-22), adică face voia Tatălui Ceresc. De aceea în Grădina Ghetsemani nu-i reproşează trădarea lui Iuda, ci îi zice: „Iuda, cu sărutare vinzi pe Fiul Omului?“ (Luca 22, 48) şi-i opreşte pe cei ce voiau să-L apere: „Iar cei din preajma Lui văzând ce avea să se întâmple au zis: „Doamne, dacă vom lovi cu sabia? / Şi unul dintre ei a lovit pe sluga arhiereului şi i-a tăiat urechea dreaptă“ (Luca 22, 49-50), eveniment puţin comentat, căci era gestul arhetipal, prin care iudeii vor deveni surzi spiritual şi nu se vor creştina, ca să se mântuiască. Domnul îl vindecă pe Malhus zicând: „Lăsaţi, până aici. Şi atingându-Se de urechea lui l-a

154

vindecat“ (Luca 22, 51). Drept recunoştinţă, Malhus îl va lovi pe Domnul cu pumnul într-o mănuşă de fier şi-i va sfărâma maxilarul şi dinţii, arătând cât de mare era ura iudeilor, a fariseilor, a arhiereilor împotriva Mântuitorului, de aceea le zice: „Ca la un tâlhar aţi ieşit cu săbii şi cu toiege / În toate zilele, fiind cu voi în templu, n-aţi întins mâinile asupra mea. Dar acesta este ceasul vostru şi stăpânirea întunericului. / Şi prinzându-L, L-au dus şi L-au băgat în casa arhiereului“ (Luca 22, 52-54). În templul din Ierusalim conducătorii iudeilor se închinau la idoli (Iezechiel 8, 11), aşa cum se închină şi azi, ca să li se dea aurul, bogăţiile şi viaţa de paraziţi.

Răspunsul cel bun ne arată Domnul, când răspunde la întrebarea: „Spune nouă dacă Tu eşti Hristosul?“, fiindcă el ştia ce este în mintea lor vicleană: „Dacă vă voi spune nu veţi crede; iar dacă vă voi întreba nu-Mi veţi răspunde“ (Luca 22, 67-68). De aceea le dă un răspuns echivoc: „De acum însă Fiul Omului va şedea de-a dreapta puterii lui Dumnezeu“ (Luca 22, 69) şi îi sileşte să-şi dea pe faţă intenţiile: „Aşadar Tu eşti Fiul lui Dumnezeu?“ „Şi a zis către ei: Voi ziceţi că Eu sunt“ (Luca 22, 70), pentru ca la judecata lor iudeii să nu aibă nici o şansă de apărare, ci iudeii să se ducă la osânda cea veşnică, adică să împlinească ceea ce le-a spus Domnul, când i-a numit „fiii gheenei“.

Cei ce dau răspunsul cel bun al faptelor, prin care este slăvit Dumnezeu, vor trăi cuvântul: „Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele“ (Ps. 31, 1), pe care-l cântă şi păsările cerului în lumea drepţilor.

PORUNCA PRIVEGHERII: „Fericite sunt slugile acelea pe care

venind stăpânul le va afla veghind. Adevărat zic vouă că se va încinge şi le va pune la masă şi apropiindu-se le va sluji“ (Luca 12, 37).

Privegherea, credinţa, nădejdea, iubirea, smerenia, blândeţea, râvna, pocăinţa dau valoare faptelor şi cuvintelor de rugăciune; dau valoare slujbelor şi milosteniei. Privegherea rugătorilor începători este până la miezul nopţii cu rugăciuni de pocăinţă, smerenie şi cerere. Privegherea rugătorilor avansaţi este după miezul nopţii până dimineaţa şi este din rugăciuni de

155

mulţumire şi mai apoi de slavă. Privegherea celor desăvârşiţi este de toată noaptea şi constă în rugăciuni de iubire, de slavă, de mulţumire, de cerere pentru neamul întreg şi de aceea ei trăiesc poruncile fericirilor: „Fie că va veni la straja a doua, fie că va veni la straja a treia şi le va găsi aşa, fericite sunt acelea“ (Luca 12, 38). Acesta este sensul rugăciunii minţii în inimă, care este hrana sufletului.

Domnul Iisus Hristos le porunceşte celor ce-L urmează: „Să fie mijloacele voastre încinse şi făcliile voastre aprinse“ (Luca 12, 35), adică pregătiţi în toată vremea şi în tot ceasul pentru momentul Parusiei: „Şi voi fiţi asemenea oamenilor care aşteaptă pe stăpânul lor când se va întoarce de la nuntă, ca, venind şi bătând, îndată să-i deschidă“ (Luca 12, 36). Aşa se poate împlini porunca: „Deci voi fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului va veni“ (Luca 12, 40). Rânduiala monahală este o priveghere şi o rugăciune continuă, mereu îmbrăcaţi, încinşi, fiindcă această poruncă este răspunsul cel bun la întrebarea: „Cine este economul credincios şi înţelept, pe care stăpânul îl va pune peste slugile sale, ca să le dea, la vreme, partea lor de grâu?“ (Luca 12, 42). Acesteia i se va da să trăiască în sine bucuria cea veşnică ascunsă în făgăduinţa: „Fericită este sluga aceea pe care venind stăpânul o va găsi făcând aşa“ (Luca 12, 43), căci răsplata va fi fără limită: „Adevărat vă spun că o va pune peste toate avuţiile sale“ (Luca 12, 44).

Consecinţele pentru cei ce nu fac această poruncă sunt mari: „Veni-va stăpânul slugii aceleia în ziua în care ea nu se aşteaptă şi în ceasul în care ea nu ştie şi o va tăia în două, iar partea ei o va pune cu cei necredincioşi“ (Luca 12, 46), fiindcă sluga nevrednică va zice în inima sa: „Stăpânul meu zăboveşte să vină şi va începe să bată pe slugi şi pe slujnice, şi să mănânce, şi să bea şi să se îmbete“ (Luca 12, 45). De aceea pentru slugile nevrednice Domnul le arată cum vor fi pedepsite: „Iar sluga aceea care a ştiut voia stăpânului şi nu s-a pregătit, nici n-a făcut după voia lui, va fi bătută mult“ (Luca 12, 47), în timp ce pedeapsa pentru sluga care a greşit din neştiinţă va fi mai mică: „Şi cea care n-a ştiut dar a făcut lucruri vrednice de bătaie, va fi bătută puţin. Şi oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, şi cui i s-a încredinţat mult, mai

156

mult i se va cere“ (Luca 12, 48). Domnul Iisus Hristos în toată activitatea lui misionară a

arătat o râvnă dumnezeiască şi de aceea le spune ucenicilor Săi: „Şi cu botez am a Mă boteza şi câtă nerăbdare am până ce se va împlini!“ (Luca 12, 50), adică să se jertfească pe Sine pentru noi, să facă poruncile Tatălui Ceresc şi să trimită Duhul Sfânt, care să ne sfinţească şi să ne înveţe toate. Această făgăduinţă a Duhului Sfânt este în versetul: „Foc am venit să arunc pe pământ şi cât aş vrea să fie acum aprins!“ (Luca 12, 49), fiindcă acest foc va săra fiecare suflet, adică îl va încerca, iar la vremea Parusiei toate sufletele vor trebui să treacă prin fluviul de foc. Cei ce au dobândit încă din timpul vieţii darul de a merge pe apă, sau mucenicii, care au fost aruncaţi în cuptoare şi n-au ars, sunt aceia care vor trece uşor prin această încercare, fiindcă sunt duhuri ca îngerii şi pară de foc ca slujitorii Domnului.

Fiind Fiul lui Dumnezeu şi ştiind toate cele ce vor urma, Domnul îi previne pe ucenicii Săi: „cel ce lucrează adevărul vine la Lumină, ca să se arate faptele lui, că în Dumnezeu sunt săvârşite“ (Ioan 3, 21).

Despre aceştia care priveghează s-au scris versetele: „Fericit bărbatul cărui nu-i va socoti Domnul păcatul, nici nu este în gura lui vicleşug“ (Ps. 31, 2), fiindcă „Fericit este omul pe care îl vei certa, Doamne, şi în legea Ta îl vei învăţa pe el“ (Ps. 93, 12). De aceea: „Fericit bărbatul care se teme de Domnul întru poruncile Lui va voi foarte“ (Ps. 111, 1). Această priveghere o dobândesc cei care trăiesc cuvântul: „Fericiţi cei fără prihană în cale care umblă în legea Domnului“ (Ps. 118, 1) şi „Fericiţi toţi cei ce se tem de Domnul, care umblă în căile Lui“ (Ps. 127, 1).

Privegherea este o problemă fundamentală a unui neam: „Dar fericit este poporul acela care are pe Domnul ca Dumnezeu al său“ (Ps. 143, 15), fiindcă slujindu-L, slăvindu-L, iubindu-L ascultându-L, Domnul îi ocroteşte şi rămân ortodocşi până la sfârşitul veacurilor, adică fac poruncile Lui, fiindcă: „Fericiţi cei ce păzesc poruncile Lui şi-L caută cu toată inima lor“ (P. 118, 2), adică fac lucrarea poruncilor şi lucrarea minţii.

PORUNCA ÎNMULŢIRII are ca enunţ în legea veche

157

binecuvântarea: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vieţuitoarele care se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!“ (Facerea, 1, 28) şi primeşte în Sfânta Evanghelie forma unei porunci a desăvârşirii: „Fericit este pântecele care Te-a purtat şi fericiţi sunt sânii la care ai supt“ (Luca 11, 27), căci desăvârşită a fost Naşterea Domnului, desăvârşită a fost Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, de aceea desăvârşită este roada mamelor care au făcut, au crescut, au educat: preoţi, călugări, episcopi, slujitori ai sfintelor altare, fiindcă aceştia duc crucea neamului şi fac faptele de mântuire, sfinţire şi desăvârşire. Pentru aceştia s-a scris versetul: „Fericit este omul care-şi va umple casa cu copii“ (Ps. 126, 5).

Domnul Iisus Hristos ne arată felul, în care a făcut această poruncă, atunci când şi-a început activitatea misionară cu adunarea apostolilor, cu săvârşirea minunilor, cu elaborarea Sfintei Evanghelii prin învăţăturile, poruncile, parabolele Sale şi adunând cu îndelungă răbdare neamul sfânt şi preoţesc pentru Împărăţia Cerurilor ascultând poruncile Tatălui Ceresc.

Porunca înmulţirii este semnificativă în minunea înmulţirii pâinilor şi peştilor, pe care Domnul Milei o face pentru preaslăvirea Tatălui: „Milă Îmi este de mulţime, că iată sunt trei zile, de când aşteaptă lângă Mine şi n-au ce să mănânce şi să-i slobozesc flămânzi nu voiesc, ca să nu se istovească pe drum“ (Matei 15, 32). De aceea „Iisus a luat pâinile şi mulţumind, a dat ucenicilor iar ucenicii celor ce şedeau; şi asemenea din peşti cât au voit“ (Ioan 6, 11), de la Domnul la apostoli şi de la apostoli la mulţime. Fiindcă toate erau binecuvântate, adică sfinţite, Domnul le dă această poruncă ucenicilor: „Iar după ce s-au săturat a zis ucenicilor Săi: adunaţi fărâmiturile ce au rămas, ca să nu se piardă ceva“ (Ioan 6, 12). Aceeaşi grijă deosebită o au slujitorii sfintelor altare la Taina Sfintei Euharistii şi mai ales pentru împlinirea poruncii: „Lucraţi nu pentru hrana cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne spre viaţa veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului, căci pe El L-a pecetluit Dumnezeu Tatăl“ (Ioan 6, 27), fiindcă prin Taina Sfintei Euharistii se

158

face înnoirea omului, a lumii, se recreează totul: „Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, ca să credeţi în Acela pe Care El L-a trimis“ (Ioan 6, 29).

Minunea aceasta a înmulţirii este taina legii creaţiei, a armoniei şi echilibrului; „Şi vor fi toţi învăţaţi de Dumnezeu. Deci oricine a auzit şi a învăţat de la Tatăl la Mine vine“ (Ioan 6, 45), fiindcă Adam cel dintâi a dat din sine pe Eva, adică viaţa, tot aşa pământul a dat din sine vieţuitoarele, iar Domnul Iisus Hristos a venit ca un al doilea Adam cu duh dătător de viaţă veşnică: „Că aceasta este voia Tatălui Meu, că oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi“ (Ioan 6, 40). De aceea le spune ucenicilor: „Adevărat, adevărat zic vouă: Dacă cineva va păzi cuvântul Meu nu va vedea moartea în veac“ (Ioan 8, 51).

PORUNCA FECIORIEI, CURĂŢIEI, CASTITĂŢII, ASCEZEI ŞI INOCENŢEI:

„Fericite sunt cele sterpe şi pântecele care n-au născut şi sânii care n-au alăptat“ (Luca 23, 29) sunt cuvintele, prin care rostindu-le pe Drumul Crucii Domnul prevesteşte căderea Ierusalimului: „Fiice ale Ierusalimului nu Mă plângeţi pe Mine, ci pe voi plângeţi-vă şi pe copiii voştri“ (Luca 23, 28).

Domnul le proorocea iudeilor zilele răzbunării: „Dar vai celor ce vor avea în pântece şi celor ce vor alăpta în acele zile. Căci va fi în ţară mare strâmtorare şi mânie împotriva acestui popor“ (Luca 21, 23). Păcatul blestemului, pe care l-au rostit împotriva lor iudeii, când au cerut răstignirea Domnului, va fi răzbunat prin osândirea lor ca fii ai gheenei la osânda cea veşnică, la sfârşitul vremurilor, dar şi prin căderea Ierusalimului: „Şi vor cădea de ascuţişul sabiei şi vor fi duşi robi la toate neamurile şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până ce se vor împlini vremurile neamurilor“ (Luca 21, 24).

Această a doua venire a Domnului Iisus Hristos „ca o cursă; căci va veni peste cei ce locuiesc pe faţa întregului pământ“ (Luca 21, 35) va fi precedată de „semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ spaimă între neamuri şi nedume-rire din pricina vuietului mării şi al valurilor / Iar oamenii vor muri de frică şi de aşteptarea celor ce au să vină, căci puterile cerului se vor clătina / Şi atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu putere şi cu slavă multă“ (Luca 21, 25-27).

159

Acest moment al venirii Domnului este sensul poruncilor privegherii, smereniei, pocăinţei, dar mai ales al celor patru porunci ale Legii Iubirii, de aceea le porunceşte ucenicilor Săi: „Luaţi seama la voi înşivă, să nu se îngreuieze inimile voastre de mâncare şi de băutură şi de grijile vieţii şi ziua aceea să vină peste voi fără de veste“ (Luca 21, 34).

Aici se poate face o asociere între versetul: „Căci dacă fac aceasta cu lemnul verde, cu cel uscat ce va fi?“ (Luca 23, 31) şi certarea smochinului, care s-a uscat, aşa cum legea veche încetase de a mai aduce rod din poporul iudeu, adică pomul neamului iudeu nu mai aducea rod.

Problema castităţii ca şansă de mântuire este tratată de Domnul Iisus Hristos în versetul: „Că sunt fameni, care s-au născut aşa din pântecele mamei lor; sunt fameni, pe care oamenii i-au făcut fameni şi sunt fameni, care s-au făcut fameni pe ei înşişi pentru împărăţia cerurilor. Cine poate înţelege să înţeleagă“ (Matei 19, 12). Aceştia sunt cei care s-au retras în pustie, în mănăstiri şi şi-au pus nădejdea în Domnul, căci urmându-L au zis şi ei în cugetul lor: „Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu“ (Luca 23, 46), adică fac porunca întâia a Legii Iubirii. Nu întâmplător în versetul următor sunt aduşi copii la Domnul, ca să-i binecuvânteze şi Domnul le porunceşte ucenicilor: „Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor“ (Matei 19, 14), ci ca să ne arate legătura dintre porunca inocenţei şi cea a castităţii: „Adevărat zic vouă: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor“ (Matei 18, 3), dar şi de porunca smereniei: „Cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este mare în împărăţia cerurilor“ (Matei 18, 4), precum şi cât de apropiaţi sunt pruncii de împărăţia cerurilor: „Cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu pe Mine Mă primeşte“ (Matei 18, 5).

Atenţia Domnului Iisus Hristos asupra copiilor este o continuare a voinţei Tatălui: „nu este vrere înaintea Tatălui vostru, Cel din ceruri, ca să piară vreunul dintr-aceştia mici“ (Matei 18, 14) tocmai pentru că ei sunt curaţi cu inima şi de aceea a zis: „Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului şi al pământului, căci ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor“ (Matei 11, 25).

160

Această poruncă a ascezei cuvântului: „Căci din cuvintele tale vei fi găsit drept şi din cuvintele tale vei fi osândit“ (Matei 12, 37) este ridicarea pe un alt plan a ascezei şi curăţiei trupului, pe care o găsim şi în legea veche în versete ca: „Drept aceea, fericită este cea stearpă care nu s-a pângărit şi care n-a cunoscut pat cu păcat; ea va avea roadă la cercetarea sufletelor“ (Înţel. lui Solomon 3, 13).

Există şi versete unde Domnul condamnă pe cei care-i smintesc pe cei curaţi, pe copii: „Iar cine va sminti pe unul dintre aceştia mici, care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară şi să fie afundat în adâncul mării“ (Matei 18, 6).

Domnul îi previne din cauza aceasta pe ucenicii Săi şi pe dreptcredincioşi: „Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala“ (Matei 18, 7).

PORUNCA DESĂVÂRŞIRII: „Fiţi dar voi desăvârşiţi precum

Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este“ (Matei 5, 48), adică realizarea sfatului dumnezeiesc: „Să facem pe om după chipul şi asemănarea noastră“ (Facerea 1, 26), deci dacă Dumnezeu este desăvârşit, porunca desăvârşirii este obligatorie pentru a realiza asemănarea, fiindcă „a făcut Dumnezeu pe om după Chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut“ (Facerea 1, 27), dar asemănarea este nuanţată de intensitatea luminii şi este dată de împlinirea poruncilor. De aceea în toată viaţa are o măsură de arătat fiecare suflet: „Pe calea poruncilor Tale am alergat, când ai lărgit inima mea“ (Ps. 118, 32). Această măsură este modul, cum împlinim poruncile mântuirii, sfinţirii, desăvârşirii şi îndumnezeirii: „Am ridicat mâinile mele la poruncile Tale, pe care le-am iubit şi am cugetat la îndreptările Tale“ (Ps. 118, 48), fiindcă: „Toate poruncile Tale sunt adevăr“ (Ps. 118, 86), iar „Calea, Adevărul şi Viaţa“ sunt Însuşi Domnul Iisus, Cuvântul lui Dumnezeu. De aceea: „Cât sunt de dulci limbii mele cuvintele Tale, mai mult decât mierea în gura mea“ (Ps. 118, 103) şi toate gândurile trebuie să fie străbătute de împlinirea poruncilor: „Am cugetat la poruncile Tale pe care le-am iubit foarte“ (Ps. 118, 47).

Iubirea este aceea care determină identificarea: „Pentru aceasta am iubit poruncile Tale mai mult decât aurul şi

161

topazul“ (Psalmul 118, 127), fiindcă: „Lămurit cu foc este cuvântul Tău foarte şi robul Tău l-a iubit pe el“ (Ps. 118, 140), de aceea „Pace multă au cei ce iubesc legea Ta şi nu se smintesc“ (Ps. 118, 165). Pilda mărgăritarului de mare preţ, pe care-l cumpără cel înţelept, este Cuvântul lui Dumnezeu, în care ucenicii Domnului găsesc comoara cea ascunsă: „Bucura-mă-voi de cuvintele Tale, ca cel ce a aflat comoară mare“ (Ps. 118, 162). Domnul, ca să ne arate relaţia profundă între cuvânt şi faptă, le spune ucenicilor: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi şi vom veni la el şi vom face lăcaş la el“ (Ioan 14, 23), căci în sens invers: „Cel ce nu Mă iubeşte nu păzeşte cuvintele Mele. Dar cuvântul, pe care îl auziţi, nu este al Meu, ci al Tatălui Meu, care M-a trimis“ (Ioan 14, 24).

Desăvârşirea este un proces continuu şi este dată de Duhul Sfânt: „Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în numele Meu, Acela vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu“ (Ioan 14, 26). Acest proces va fi continuat în împărăţia lui Dumnezeu: „Cu dor am dorit să mănânc cu voi acest Paşti înainte de patima Mea / Căci vă zic vouă că de acum nu-l voi mai mânca, până când nu va fi desăvârşit în împărăţia lui Dumnezeu“ (Luca 22, 15-16). Pentru că toate din lumea aceasta Domnul prin jertfa Sa le desăvârşeşte.

Este demn de reţinut în acest sens al desăvârşirii versetul: „Nu este ucenic mai presus de învăţătorul său“ (Luca 6, 40), fiindcă această desăvârşire trebuie continuată în viaţa veşnică după modelul Domnului.

Sensul fundamental al desăvârşirii este dobândirea legii identităţii, adică să avem chipul şi asemănarea cu Domnul, aşa cum a fost de la început planul cel dumnezeiesc şi aşa cum se roagă Domnul pentru noi: „Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie Una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis“ (Ioan 17, 21). Această permanentă desăvârşire spre a dobândi unitatea întru Hristos este sensul restituirii creaţiei lui Dumnezeu prin Domnul Iisus Hristos: „Eu întru ei şi Tu întru Mine ca ei să fie desăvârşiţi întru unime şi să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine“ (Ioan 17, 23).

162

Desăvârşirea este un dar dumnezeiesc obţinut prin rodul, ce-l aduce cu îndelungă răbdare, cel ce lucrează pentru desăvârşirea altora, aşa cum a făcut Domnul Iisus Hristos: „Cel ce vine de sus este deasupra tuturor, cel ce este de pe pământ, pământesc este şi de pe pământ grăieşte. Cel ce vine din cer este deasupra tuturor“ (Ioan 3, 31).

Importanţa Cuvântului lui Dumnezeu este trăirea întru Domnul, aceasta este credinţa cea adevărată, fără ea nu este mântuire: „cel ce a văzut şi a auzit aceea mărturiseşte, dar mărturia Lui nu o primeşte nimeni“ (Ioan 3, 32).

Credinţa cea adevărată este rodul vieţii veşnice, pe care o aduce Cuvântul lui Dumnezeu: „Cel ce crede în Fiul are viaţă veşnică, iar cel ce nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el“ (Ioan 3, 36). În credinţa cea adevărată este mărturia Domnului Iisus Hristos: „Cel ce a primit mărturia Lui a pecetluit că Dumnezeu este adevărat“ (Ioan 3, 33).

Rugăciunea fără această credinţă adevărată este sminteală curată căci: „Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să I se închine în Duh şi în Adevăr“ (Ioan 4, 24), adică ceea ce ne învaţă Duhul, care ne va învăţa toate ce trebuie să rostim în cuvântul rugăciunii şi să aibă în ea Adevărul rostit de Domnul. De aceea „vine ceasul şi acum este când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în Duh şi în Adevăr, că şi Tatăl astfel de închinători Îşi doreşte“ (Ioan 4, 23). Ucenicul Domnului este rugătorul în Duh şi în Adevăr, iar rugăciunea lui este fapta cea mai de preţ în ochii lui Dumnezeu. Rugăciunea fiecărui suflet arată gradul de desăvârşire, pe care l-a dobândit sau s-a nevoit să-l atingă.

PORUNCA BUCURIEI: „Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, căci plata

voastră multă este în ceruri“ (Matei 5, 12) este scopul poruncilor de desăvârşire, de aceea când se jertfeau mulţi mucenici trăiau deja această bucurie, aşa cum o exprimă versetul: „Bucuraţi-vă în ziua aceea şi tresăltaţi, că iată răsplata voastră multă este în cer“ (Luca 6, 23), fiindcă ei erau cei pentru care Domnul Iisus Hristos a rostit făgăduinţa: „Nu te teme turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă împărăţia“ (Luca 12, 31).

Această împărăţie o aşteptau de la Domnul, când la

163

Intrarea în Ierusalim strigau: „Osana! Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului / Binecuvântată este împărăţia ce vine a părintelui nostru David! Osana întru cei de sus!“ (Marcu 11, 9-10).

Vestea despre minunile fără număr ale Domnului era amplificată de cele făcute de ucenici: „Şi s-au întors cei şaptezeci cu bucurie zicând: Doamne şi demonii ni se supun în numele Tău“ (Luca 10, 17), dar Domnul îi potoleşte arătându-le dimensiunea cea adevărată a bucuriei: „Dar nu vă bucuraţi de aceasta că duhurile vin şi pleacă, ci vă bucuraţi că numele voastre sunt scrise în ceruri“ (Luca 10, 20).

Există o concordanţă în acest verset cu parabola fiului risipitor, când tatăl îi spune fiului mai mare: „Trebuie să ne veselim şi să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat“, adică a devenit fiu al Învierii, pe când fiul cel mai mare, care n-a căzut în ispită, a devenit fiu al Împărăţiei: „toate ale mele ale tale sunt“ (Luca 15, 31).

Tot un fiul al Învierii este Zaheu vameşul căruia Domnul îi spune să coboare din sicomor: „Şi a coborât degrabă şi L-a primit bucurându-se“ (Luca 19, 6). Hotărârea lui Zaheu: „Iată jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit.“ (Luca 19, 8) este dobândirea averii celei cereşti prin milostenie şi dreptate, deci face cele două porunci ale fericirilor şi aude din gura Domnului făgăduinţa: „Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam“ (Luca 19, 9).

În parabola cu oaia cea pierdută găsim porunca bucuriei: „Bucuraţi-vă cu Mine că am găsit oaia cea pierdută“ căci cel ce o găseşte: „o pune pe umerii săi bucurându-se“ (Luca 15, 5-6-), după care urmează învăţătura: „Că aşa şi în cer va fi mai multă bucurie pentru un păcătos, care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi, care n-au nevoie de pocăinţă“ (Luca 15, 7).

Pocăinţa cea adevărată o arată cei ce se leapădă de sine, îşi iau crucea, adică fac poruncile din versetul: „Mergi, vinde tot ce ai, dă săracilor şi vei avea comoară în cer; şi apoi luând crucea, vino şi urmează Mie“ (Marcu 10, 21), ca să cunoască bucuria ascunsă în versetul: „Iar cel ce seceră, primeşte plată şi adună roadă spre viaţa veşnică ca să se bucure împreună şi

164

cel ce seamănă şi cel ce seceră“ (Ioan 4, 36). Bucuria fiilor Învierii o făgăduieşte Domnul în versetul:

„Adevărat, adevărat zic vouă că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura. Voi vă veţi întrista, iar întristarea voastră se va preface în bucurie“ (Ioan 16, 20), proorocind cele ce aveau să se întâmple la răstignirea şi Învierea Sa: „Deci şi voi acum sunteţi trişti, dar iarăşi vă voi vedea şi se va bucura inima voastră şi bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi“ (Ioan 16, 22).

Porunca bucuriei îşi are izvorul în Domnul: „Orice veţi cere de la Tatăl în numele Meu; cereţi şi veţi primi, ca bucuria voastră să fie deplină“ (Ioan 16, 24). Această bucurie o prefigurează sfântul Ioan Botezătorul: „Cel ce are mireasă este mire, iar prietenul mirelui, care stă şi ascultă pe mire, se bucură cu bucurie de glasul lui. Deci această bucurie a mea s-a împlinit“ (Ioan 3, 29).

Domnul Iisus Hristos anticipează bucuria, pe care o vor trăi ucenicii, când vor vedea învierea lui Lazăr: „Mă bucur pentru voi ca să credeţi că n-am fost acolo“ (Ioan 11, 15).

Făgăduinţa bucuriei o primeşte preotul Zaharia de la îngerul Domnului cu privire la naşterea sfântului Ioan Botezătorul: „Nu te teme că rugăciunea ta a fost ascultată şi Elisabeta femeia ta îţi va naşte un fiu şi-l vei numi Ioan Şi bucurie şi veselie vei avea şi de naşterea lui mulţi se vor bucura / Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare şi încă din pântecele mamei sale se va umple de Duh Sfânt“ (Luca 1, 13-15).

Porunca bucuriei o primeşte Preasfânta Născătoare de Dumnezeu prin sfântul arhanghel Gavriil: „Bucură-te ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine / Binecuvântată eşti tu între femei“ (Luca 1, 28). Sensul tainic al acestei bucurii era începutul tainei cea din veac făcută şi de îngeri neştiută: „Acesta va fi mare şi Fiul celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său / Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit“ (Luca 1, 32-33).

Această bucurie o trăieşte Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi de aceea rosteşte: „Măreşte sufletul meu pe Domnul / Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu Mântuitorul

165

meu / Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că iată de acum mă vor ferici toate neamurile“ (Luca 1, 46-48).

Împlinirea acestei bucurii o vedem la Naşterea Domnului, când îngerii le spun păstorilor: „Iată vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul / Că vi s-a născut azi Mântuitor, care este Hristos Domnul, în cetatea lui David“ (Luca 2, 10-11). În acelaşi timp, îngerii cântau această bucurie: „Şi deodată s-a văzut împreună cu îngerul, mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!“ (Luca 2, 13-14). Lor li se vor alătura păstorii: „Şi s-au întors păstorii, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate câte auziseră şi văzuseră precum li se spusese“ (Luca 2, 20).

Porunca bucuriei o trăieşte dreptul Simon, când Îl primeşte pe Domnul în braţele sale: „Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace / Că ochii mei văzură mântuirea Ta / Pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor / Lumină spre descoperirea neamurilor şi slava poporului Tău Israel“ (Luca 2, 28-32).

PORUNCA AŞTEPTĂRII: „Fericit cel ce va aştepta şi va

ajunge la o mie trei sute treizeci şi cinci de zile“ (Daniel 12, 12) este în taină legată de durata perioadei de activitate misionară a Domnului, dar şi a apostolilor, căci înseamnă de fapt „O vreme, două vremi şi o jumătate de vreme“, adică un ciclu de timp, în care trăieşte versetul: „Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile turmei“ (Matei 26, 31), dar şi porunca: „Rugaţi-vă, dar, ca să nu fie fuga voastră iarna / Căci în zilele acelea va fi necaz cum nu a mai fost până acum, de la începutul făpturii, pe care a zidit-o Dumnezeu, şi nici nu va mai fi / Şi de nu ar fi scurtat Domnul zilele acelea, n-ar scăpa nici un trup, dar pentru cei aleşi, pe care i-a ales a scurtat acele zile“ (Marcu 13, 18-20), prefigurând perioada de mari încercări de la sfârşitul veacurilor şi sensul adânc al poruncii: „Iar ceea ce vă zic vouă, zic tuturor: Privegheaţi“ (Marcu 13, 37) şi în acelaşi timp cât este perioada de purtare a crucii.

Porunca aşteptării se împleteşte astfel cu cea a privegherii: „Privegheaţi în toată vremea rugându-vă, ca să vă întăriţi, să scăpaţi de toate acestea, care au să vină şi să staţi

166

înaintea Fiului Omului“ (Luca 21, 36). Timpul este hotărât de Tatăl Ceresc, de aceea la Cana

Galileii Domnul Iisus Hristos îi răspunde Preasfintei Născătoare de Dumnezeu: „Încă n-a venit ceasul Meu“ (Ioan 2, 4), în timp ce în Grădina Ghetsemani precizează încă de la începutul rugăciunii: „Părinte, a venit ceasul“ (Ioan 17, 1), pentru că totul este rânduit la Dumnezeu, adică locul şi timpul vieţuirii fiecărui neam şi al fiecărui om. De aceea Domnul le porunceşte ucenicilor: „Luaţi seama la voi înşivă să nu se îngreuieze inimile voastre de mâncare şi de băutură şi de grijile vieţii şi ziua aceea să vie peste voi fără de veste“ (Luca 21, 34), fiindcă ea este stabilită de Tatăl Ceresc: „ca o cursă, căci va veni peste toţi cei ce locuiesc pe faţa întregului pământ“ (Luca 21, 35).

Acest moment al Parusiei va fi precedat de următoarele semne: „Iar când veţi auzi de războaie şi de răzmeriţe, să nu vă înspăimântaţi, căci acestea trebuie să fie mai întâi, dar sfârşitul nu va fi curând“ (Luca 21, 9).

Ceea ce se întâmplă acum a fost deci proorocit de Domnul: „Şi vor fi cutremure mari şi pe alocurea foamete şi ciumă şi spaime şi semne mari pe cer vor fi“ (Luca 21, 11). Se vor organiza prigoane împotriva creştinilor: „Dar mai întâi de toate acestea, îşi vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni dându-vă în sinagogi şi în temniţe, ducându-vă la împăraţi şi la dregători pentru numele Meu / Şi va fi vouă spre mărturie“ (Luca 21, 12-13).

Cele mai mari semne se vor arăta pe cer: „Şi vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ spaimă între neamuri şi nedumerire din pricina vuietului mării şi al valu-rilor“ (Luca 21, 25). Atunci se va lăsa în suflete o spaimă „Iar oamenii vor muri de frică şi de aşteptarea celor ce au să vină peste lume, căci puterile cerului se vor clătina“ (Luca 21, 26).

Atunci va fi momentul Parusiei: „atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu putere şi cu slavă multă“ (Luca 21, 27).

PORUNCA ÎNFIERII este rostită de Domnul Iisus Hristos când

este răstignit pe cruce: „Deci Iisus văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: „Femeie, iată fiul tău!“ / Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Şi

167

din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine“ (Ioan 19, 26-27) ca să împlinească porunca pe care o rostise: „Aceasta vă poruncesc: Să vă iubiţi unul pe altul“ (Ioan 15, 17), precum şi cuvintele rugăciunii către Tatăl Ceresc: „Şi Eu nu mai sunt în lume iar ei în lume sunt şi Eu vin la Tine. Părinte sfinte păzeşte-i în numele Tău în care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem şi Noi“ (Ioan 17, 11) în care îşi arată grija şi iubirea faţă de ucenicii Săi, aşa cum o mărturiseşte: „Când eram cu ei în lume Eu îi păzeam în numele Tău pe cei ce Mi i-ai dat şi i-am păzit şi n-a pierit nici unul dintre ei, decât fiul pierzării ca să se împlinească Scriptura“ (Ioan 17, 12).

Domnul a împlinit toate cele scrise despre El de către prooroci, pentru ca la judecata iudeilor aceştia să nu aibă motiv de apărare: „căci Prunc s-a născut nouă, un Fiu s-a dat nouă, a cărui stăpânire e pe umărul Lui şi se cheamă numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie / Şi mare va fi stăpânirea Lui, şi pacea Lui nu va avea hotar“ (Isaia 9, 5).

Porunca înfierii o găsim în versetul: „Cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fiii Luminii“ (Ioan 12, 36), iar făgăduinţa de fii ai Învierii o primim prin versetul: „Adevărat, adevărat zic vouă că vine ceasul şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei ce vor auzi vor învia“ (Ioan 5, 25). Aceasta este învierea cea dintâi, care înseamnă a scăpa de moartea cea de a doua şi dobândirea vieţii veşnice: „Căci precum Tatăl are viaţă în Sine, aşa i-a dat şi Fiului să aibă viaţă în Sine“ (Ioan 5, 26). Această poruncă a înfierii sub condiţia de fii ai Învierii înseamnă răspunsul cel bun la sfârşitul veacurilor la judecata neamurilor: „Şi vor ieşi cei ce au făcut cele bune spre învierea vieţii, iar cei ce au făcut cele rele spre învierea osândirii“ (Ioan 5, 24). De aceea le spune ucenicilor: „Nu vă miraţi de aceasta: că vine ceasul în care toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui“ (Ioan 5, 28).

Fericiţi sunt cei ca aud glasul Domnului în Biserica inimii încă din timpul vieţii pământeşti, căci acesta este semnul că li s-a dat darul de fii ai Învierii, adică mântuirea, ca o împlinire a versetului: „Oile Mele ascultă de glasul Meu şi Eu le cunosc pe ele şi ele vin la Mine“ (Ioan 10, 27). Ei sunt cei pentru care Domnul S-a rugat: „Sfinţeşte-i pe ei întru adevărul Tău;

168

cuvântul Tău este adevărul“ (Ioan 17, 17) şi pentru ei S-a sacrificat pe Sine: „Pentru ei Eu Mă sfinţesc pe Mine Însumi ca ei să fie sfinţiţi întru adevăr“ (Ioan 17, 19). Această rugăciune, acest adevăr este cel care generează credinţa cea adevărată: „Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor“ (Ioan 17, 20).

Credinţa întru Hristos se mărturiseşte prin fapte şi este semnul unirii cu Domnul Iisus Hristos: „Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis“ (Ioan 17, 28), pentru ca prin credincioşi să se propovăduiască adevărul. „Precum M-ai trimis pe Mine în lume şi Eu i-am trimis pe ei în lume“ (Ioan 17, 18). De aceea toţi cei ce lucrează cu credinţă, cu râvnă, cu smerenie pentru slava lui Dumnezeu vor cunoaşte adevărul cel mai presus de fire, căci li se vor deschide ochii ca să vadă: „slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum noi una suntem“ (Ioan 17, 22). Cei orbi care confundă creştinismul cu o filozofie ca Varlaam nu ştiu că nu pot ajunge la Tatăl Ceresc decât prin Domnul: „Ca să ştiţi şi să cunoaşteţi că Tatăl este în Mine şi Eu în Tatăl“ (Ioan 10, 38). De aceea: „Cel ce rămâne în Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic“ (Ioan 15, 5). Rodul defineşte valoarea sufletului.

Rugăciunea Domnului este în acest sens semnificativă: „Părinte, voiesc ca unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat, ca să vadă slava Mea, pe care Mi-ai dat-o, pentru că Tu M-ai iubit pe Mine mai înainte de întemeierea lumii“ (Ioan 17, 24). Sensul rugăciunii Domnului este înfierea prin Domnul Iisus a celor ce-L iubesc şi-L slujesc: „Şi le-am făcut cunoscut numele Tău şi-l voi face cunoscut ca iubirea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei şi Eu în ei“ (Ioan 17, 26).

Porunca Tatălui Ceresc o ascultă ucenicii pe muntele Taborului: „Acesta este Fiul Meu Cel Iubit în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L“ (Matei 17, 5) şi ca să asculte această poruncă sfântul apostol Ioan ne-a lăsat această mărturie a poruncii înfierii: „Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu“ (Ioan 1, 12) pentru că: „Şi cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui slavă a Unuia-Născut din Tatăl plin de

169

har şi de adevăr“ (Ioan 1, 14). Acest har este dreptatea cea sfântă, pe care ne-o dăruieşte Domnul Iisus Hristos, ca să ne înfieze prin El şi de aceea: „din plinătatea Lui noi toţi am luat şi har peste har“ (Ioan 1, 16).

PORUNCA SFINŢIRII: „Fericit şi sfânt este cel ce are parte de

învierea cea dintâi“ (Apoc. 20, 6) este profund legată de porunca înfierii, fiindcă în ea se exprimă dobândirea condiţiei de fiu al Învierii, fiindcă: „Peste aceştia moartea cea de a doua nu are putere, ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El mii de ani“ (Apoc. 20, 6), adică vor deveni fii ai Împărăţiei.

Şi au parte de această înviere „sufletele celor tăiaţi pentru mărturia lui Iisus şi pentru Cuvântul lui Dumnezeu, care nu s-au închinat fiarei, nici chipului ei, şi nu au primit semnul ei pe fruntea şi pe mâna lor. Şi ei au înviat şi au împărăţit cu Hristos mii de ani“ (Apoc. 20, 4), pe când „ceilalţi morţi nu înviază până ce nu se vor sfârşi miile de ani. Aceasta este învierea cea dintâi“ (Apoc. 20, 5).

Atunci, la judecata cea mare a tuturor, Domnul va sta pe un „tron mare alb“ şi El este „Cel ce şedea pe el, iar dinaintea feţei Lui pământul şi cerul au fugit şi loc nu s-a mai găsit pentru ele“ (Apoc. 20, 11). Atunci „morţii au fost judecaţi din cele scrise în cărţi, potrivit cu faptele lor“ (Apoc. 20, 13). Osânda cea veşnică atunci se va arăta, fiindcă „moartea şi iadul au fost aruncate în râul de foc. Aceasta este moartea cea de a doua: iezerul de foc / Iar cine n-a fost scris în cartea vieţii a fost aruncat în iezerul de foc“ (Apoc. 20, 14-15). Pe aceştia Domnul Iisus Hristos i-a numit „fiii gheenei“.

Pentru cei ce au fost sfinţiţi prin Sfintele Taine a fost pregătită o altă lume „am văzut cer nou şi pământ nou“ (Apoc. 21, 1) şi „am văzut cetatea sfântă noul Ierusalim pogorându-se din cer, de la Dumnezeu, gătită ca o mireasă, împodobită pentru mirele ei“ (Apoc. 21, 2). Această nouă lume este în mod tainic ascunsă în sărbătoarea corturilor: „Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii şi El va sălăşlui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi însuşi Dumnezeu va fi cu ei“ (Apoc. 21, 3). Sfinţirea este sensul tainic al Cuvântului lui Dumnezeu, pe care Domnul Iisus Hristos l-a rostit când a vorbit cu Fotine

170

samariteanca: „Făcutu-s-a! Eu sunt Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul. Celui ce însetează îi voi da să bea, în dar, din izvorul apei vieţii“ (Apoc. 21, 6).

Pentru cei sfinţiţi se va arăta „cetatea cea sfântă, Ierusalimul, pogorându-se din cer, de la Dumnezeu / Având slava lui Dumnezeu. Lumina ei era asemenea cu cea a pietrei de mare preţ, ca piatra de iaspis, limpede cum e cristalul“ (Apoc. 21, 10-11). Aceasta este taina ascunsă în făgăduinţa: „Îmi veţi fi împărăţie preoţească şi neam sfânt“ (Ieşirea 19, 6).

La momentul Schimbării la Faţă pe muntele Taborului Domnul le arată ucenicilor ce înseamnă porunca sfinţirii: „Şi s-a schimbat la faţă înaintea lor şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina“ (Matei 17, 2), adică le arată chipul cel dumnezeiesc al sfinţilor şi taina desăvârşirii.

Această poruncă a sfinţirii este semnul alegerii: „Cine e nedrept să nedreptăţească înainte. Cine e spurcat să se spurce încă. Cine este drept să facă dreptate mai departe. Cine este sfânt să se sfinţească încă“ (Apoc. 22, 11) şi să dobândească asemănarea care-i diferenţiază şi-i apropie de Dumnezeu şi taina îndumnezeirii.

PORUNCA TAINEI cea din veac făcută: „Fericiţi cei

chemaţi la cina nunţii Mielului“ (Apoc. 19, 9), fiindcă „Acestea sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu“ (Apoc. 19, 9), adică să fie între fericiţi cei care de-a lungul vieţii pentru Domnul au ostenit, L-au slujit, L-au slăvit şi L-au iubit, de aceea pentru cei aleşi un cuvânt de bucurie s-a rostit: „Să ne bucurăm şi să ne veselim şi să-I dăm slavă, căci a venit nunta Mielului şi mireasa Lui s-a pregătit / Şi i s-a dat ei să se înveşmânteze cu vison curat, luminos, căci visonul sunt faptele cele drepte ale sfinţilor“ (Apoc. 19, 7-8).

Atunci se vor arăta oştile cereşti: „Oştile din cer veneau după El călare, purtând veşminte de vison alb curat“ (Apoc. 19, 14), în fruntea oştilor va fi Domnul: „Şi am văzut cerul deschis şi iată un cal alb şi Cel ce şedea pe el se numeşte Credincios şi Adevărat şi judecă şi se războieşte întru dreptate / Iar ochii Lui sunt ca para focului şi pe capul Lui sunt cununi multe şi are nume scris pe care nimeni nu-l înţelege decât

171

numai El. / Şi este îmbrăcat în veşmânt stropit cu sânge şi numele Lui se cheamă: Cuvântul lui Dumnezeu“. (Apoc. 19, 11-13)

Cuvântul lui Dumnezeu va fi ca o sabie în gura Domnului aşa cum s-a rostit: „Iar din gura Lui ieşea sabie ascuţită, ca să lovească neamurile cu ea. Şi El îi va păstori cu toiag de fier şi va călca teascul vinului cu aprinderea mâniei lui Dumnezeu Atotţiitorul“ (Apoc. 19, 15).

Atunci se va auzi glasul celor aleşi, pentru că ei sunt fiii Împărăţiei, Lumnii, Învierii şi vor zice: „Aliluia! Mântuirea şi slava şi puterea sunt ale Dumnezeului nostru“ (Apoc. 19, 1). „Iar cei douăzeci şi patru de bătrâni şi cele patru fiinţe au căzut şi s-au închinat lui Dumnezeu, Cel ce şade pe tron, zicând: Amin! Aleluia!“ (Apoc. 19, 4). În cer s-a auzit apoi glasul de bucurie „ca un bubuit de tunete puternice: Aleluia! pentru că Domnul Dumnezeul nostru, Atotţiitorul, împărăţeşte“ (Apoc. 19, 6), adică taina cea din veac făcută şi de îngeri neştiută s-a împlinit şi s-a descoperit.

Va urma judecata celor ce s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu: „Şi am văzut fiara şi pe împăraţii pământului şi oştirile lor adunate ca să facă război cu Cel ce şade pe cal şi cu toată oştirea Lui“ (Apoc. 19, 19). Atunci „fiara a fost răpusă şi cu ea proorocul mincinos“ şi apoi „Amândoi au fost aruncaţi de vii în iezerul de foc unde arde pucioasă“ (Apoc. 19, 20) „iar ceilalţi au fost ucişi cu sabia care iese din gura Celui ce şade pe cal şi toate păsările s-au săturat din trupurile lor“ (Apoc. 19, 21).

Cetatea cea sfântă se va arăta atunci în toată splendoarea ei şi descrierea ei este făcută cu multă amănunţime ca un exemplu concret de cunoaştere teofanică: „avea zid mare şi înalt şi avea douăsprezece porţi iar la porţi doisprezece îngeri şi nume scrise deasupra, care sunt numele celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israel / Spre răsărit trei porţi şi spre miazănoapte trei porţi şi spre miazăzi trei porţi şi spre apus trei porţi / Iar zidul cetăţii avea douăsprezece pietre de temelie şi în ele douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului.“ (Apoc. 21, 12-14)

Ea este luminată de slava lui Dumnezeu: „Şi cetatea nu are trebuinţă de soare, nici de lună, ca să o lumineze, căci slava lui Dumnezeu a luminat-o şi făclia ei este Mielul“ (Apoc.

172

21, 23). Relaţia dintre cele douăsprezece seminţii ale lui Iacov (Israel) şi cei doisprezece apostoli este subtilă fiindcă cetatea este spirituală.

Simbolica pietrelor de temelie, care sunt corespunzătoare celor doisprezece apostoli, este dată de culorile pietrelor spirituale, din care este făcută cetatea: „Şi zidăria zidului ei este de iaspis iar cetatea este de aur curat, ca sticla cea curată“ (Apoc. 21, 18), de aceea „întâia piatră de temelie este de iaspis, a doua de safir, a treia de halcedon, a patra de smarald, / a cincea de sardonix, a şasea de sardiu, a şaptea de hrisolit, a opta de beril, a noua de topaz, a zecea de hrisopras, a unsprezecea de iachint, a douăsprezecea de ametist / Iar cele douăsprezece porţi sunt douăsprezece mărgăritare; fiecare din porţi este dintr-un mărgăritar. Şi piaţa cetăţii este de aur curat, şi străvezie ca sticla“ (Apocalipsa 21, 19-21), adică toate au un caracter spiritual de imagine, şi cuprinde toate culorile curcubeului, iar prin însumarea lor dau lumina. De aceea „toate neamurile vor umbla în lumina ei, iar împăraţii pământului vor aduce la ea mărirea lor“ (Apoc. 21, 24).

Puritatea cetăţii va fi desăvârşită, fiindcă „în cetate nu va intra nimic pângărit şi nimeni care e dedat cu spurcăciunea şi cu minciuna, ci numai cei scrişi în Cartea vieţii Mielului“ (Apoc. 21, 27) ca să se împlinească cuvântul Domnului Iisus Hristos: „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu predat iudeilor. Dar acum împărăţia Mea nu este aici“ (Ioan 18, 36).

În împărăţia cea cerească nu vor intra decât cei ce fac voia lui Dumnezeu adică poruncile şi nu cei ce Îl cinstesc pe Dumnezeu cu buzele: „Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri“ (Matei 7, 21). De aceea Domnul Iisus Hristos văzând făţărnicia şi viclenia fariseilor, cărturarilor, bătrânilor şi a iudeilor le spune: „Şi zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în împărăţia cerurilor / Iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor“ (Matei 8, 12).

Bucuria de a fi între fiii Luminii, Împărăţiei şi ai Învierii o vor avea cei care ascultă porunca: „Lăudaţi pe Dumnezeul

173

nostru toate slugile Lui, cei ce vă temeţi de El, mici şi mari“ (Apoc. 19, 5) şi o împlinesc.

PORUNCA ÎMPLINIRILOR: „Fericit cel ce păzeşte cuvintele

proorociei acestei cărţi“ (Apoc. 22, 7) aşa cum Domnul Iisus Hristos prin toată viaţa Sa ne-a arătat cum a împlinit toate poruncile şi proorociile despre El. Astfel, prin minunea Naşterii a împlinit proorocia: „Iată Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuieşte: cu noi este Dumnezeu“ (Matei 1, 23; Isaia 7, 14). De aceea cei ce se leapădă de sine, îşi iau crucea şi Îl urmează pe Domnul vor trăi porunca naşterii cea de a doua: „Trebuie să vă naşteţi de sus“ (Ioan 3, 7), fiindcă „De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu“ (Ioan 3, 5).

Traseul vieţii fiecărui suflet ales al lui Dumnezeu este unic, de aceea Naşterea s-a făcut în Betleem: „Şi tu Betleem, pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic dintre căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Conducătorul, care va paşte pe poporul Meu, Israel“ (Matei 2, 6), adică a împlinit proorocia de la Miheia: „Şi tu Betleeme Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpânitor peste Israel, iar obârşia Lui este dintru început, din zilele veşniciei“ (Miheia 5, 1), aşa cum toţi monarhii ascunşi trebuie să se nască în cetatea, unde au fost conducătorii neamului a cărui cruce li s-a dat s-o poarte.

Aşa cum Domnul a împlinit proorocia: „din Egipt am chemat pe Fiul Meu“ (Matei 2, 15), tot aşa cel chemat trebuie să împlinească destinul ce i s-a dat. Aşa cum tăierea pruncilor de către Irod a fost spusă de Ieremia: „Glas se aude din Rama, bocet şi plângere amară. Rahila îşi plânge copiii şi nu vrea să se mângâie de copiii săi pentru că nu mai sunt“ (Ieremia, 31, 15), pe când cei aleşi sunt scăpaţi din mâna şi de mânia ucigaşilor ca Ioan Botezătorul, ca pruncul Iisus.

Nazareu, adică consacrat lui Dumnezeu, aşa cum sunt azi călugării, care duc o viaţă de asceză, respectă interdicţia de a bea vin, nu mănâncă mult (Judecători 13, 7) aşa cum le porunceşte trimisul lui Dumnezeu: „Să nu mănânce nimic din câte rodeşte viţa de vie; să nu bea vin, nici sicheră şi să nu

174

mănânce nimic necurat“ (Judecători 13, 14) o împlineşte Domnul întorcându-se în Nazaret ca să facă proorocia: „Iată ai să zămisleşti şi ai să naşti un fiu; şi nu se va atinge briciul de capul Lui, pentru că pruncul acesta va fi chiar din pântecele mamei sale nazareu al lui Dumnezeu“ (Judecători 13, 7).

Proverbul omul sfinţeşte locul îl găsim ilustrat în proorocia: „în vremurile cele de pe urmă El va acoperi de slavă calea mării, celălalt tărâm al Iordanului Galileea neamurilor / Poporul care locuia în întuneric va vedea lumină mare şi voi cei ce locuiaţi în latura umbrei morţii lumină va străluci peste voi“ (Isaia 9,1), de aceea ucenicul Domnului trebuie să dea lumină şi să fie fiu al Luminii.

Proorocia că Domnul va fi ţapul ispăşitor din Legea veche şi va lua asupra Lui păcatele oamenilor: „El a luat asupra-şi durerile noastre şi cu suferinţele noastre S-a împovărat. Şi noi Îl socoteam pedepsit, bătut şi chinuit de Dumnezeu“ (Isaia 53, 4), de aceea şi cel ce-şi ia crucea neamului trebuie să trăiască versetul: „Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile turmei“ (Matei 26, 31, Zaharia 13, 7).

Fiul lui Dumnezeu Şi-a asumat această cruce a neamurilor ca să se împlinească proorocia: „Iată Sluga Mea pe Care o sprijin, Alesul Meu, întru care binevoieşte sufletul Meu. Pus-am peste El Duhul Meu şi El va propovădui popoarelor legea Mea“ (Isaia 42, 1) şi o va face cu smerenie: „Nu va striga, nici nu va grăi tare şi în pieţe nu se va auzi glasul Lui / Trestie frântă nu va zdrobi şi feştila ce fumegă nu o va stinge. El va propovădui legea Mea cu credincioşie / El nu va fi nici obosit, nici sleit de puteri, până ce nu va fi aşezat legea pe pământ; căci învăţătura Lui toate ţinuturile o aşteaptă“ (Isaia 42, 3-4). Această proorocie va fi tălmăcită în Sfânta Evanghelie cu mai multă acurateţe faţă de misiunea împlinită de Domnul: „Iată Fiul Meu, pe Care L-am ales, iubitul Meu în care a binevoit sufletul Meu; pune-voi Duhul Meu peste El şi judecată neamurilor va vesti / Nu se va certa, nici nu va striga, nu va auzi nimeni pe uliţe glasul Lui / Trestie strivită nu va frânge şi feştilă fumegândă nu va stinge, până ce nu va scoate, spre biruinţă judecata / Şi în numele Lui vor nădăjdui neamurile“ (Matei 12, 18-21).

Drumul Domnului Iisus Hristos a fost prevăzut până în

175

cele mai mici amănunte. Astfel este proorocia cu plata primită de Iuda pentru trădarea Domnului fără care Domnul nu putea fi prins: „Aruncă-i olarului preţul acela scump cu care Eu am fost preţuit de ei. Şi am luat cei treizeci de arginţi şi i-am aruncat în vistieria templului Domnului pentru olar“ (Zaharia 11, 13), asociind pentru cei ce au primit trăirea acestui verset trecerea şi înălţarea pe cele treizeci de trepte, adică Calea cea luminată. La fel amănuntul că pentru cămaşa Domnului au aruncat sorţii cei ce l-au răstignit sau felul în care priveau iudeii răstignirea Lui: „Străpuns-au mâinile Mele şi picioarele Mele / Numărat-au toate oasele Mele, iar ei priveau şi se uitau la Mine / Împărţit-au hainele Mele lor şi pentru cămaşa Mea au aruncat sorţii“ (Ps. 21, 18-20).

Acest drum prin lume al Domnului a fost atât de amănunţit precizat de prooroci, pentru că prin El se construia un alt destin al lumii, al oamenilor şi o judecată foarte dreaptă a iudeilor. Pentru cei ce L-au urmat însemna o trăire verset cu verset a Sfintei Evanghelii, ca să se împlinească proorocia: „Toţi copiii tăi vor fi ucenici ai Domnului şi se vor bucura de mare fericire“ (Isaia 54, 13), fiindcă turma trebuia să-L urmeze pe Păstorul cel Unic şi Dumnezeiesc pe acelaşi drum: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa“ (Ioan 14, 6).

PORUNCA INTRĂRII: „Fericiţi cei ce spală veşmintele lor ca să

aibă stăpânire peste pomul vieţii şi prin porţi să intre în cetate!“ (Apoc. 22, 14), fiindcă poruncile desvârşirii sunt de fapt scara cu cele treizeci de trepte, care marchează dobândirea chipului şi asemănării cu Domnul Iisus Hristos, icoana Lui în biserica inimii, iar la capătul scării stă Domnul: „Eu sunt uşa oilor“ (Ioan 10, 7). De aceea Cuvântul lui Dumnezeu ne spune ca şi ucenicilor Săi: „Cuvintele pe care vi le-am spus sunt Duh şi sunt Viaţă“ (Ioan 6, 63), fiindcă „Cine Mă nesocoteşte pe Mine şi nu primeşte cuvintele Mele are judecător care să-l judece: cuvântul pe care l-am spus, acela îl va judeca în ziua cea de apoi“. (Ioan 12, 48), ca să se împlinească versetul: „Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii“ (Ioan 8, 12) şi ca o împlinire a versetului: „Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc“ (Ps. 103, 5). De aceea Domnul le dă această învăţătură iudeilor despre fiii

176

Învierii: „Căci la înviere, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer“ (Matei 22, 30).

În parabola nunţii fiului de împărat, unde cei chemaţi „n-au voit să vină“ (Matei 22, 3), iar la porunca: „Veniţi la nuntă“ (Matei 22, 4) „unul s-a dus la ţarina sa, altul la neguţătoria lui; / Iar ceilalţi punând mâna pe slugile lui le-au batjocorit şi le-au ucis / Şi auzind împăratul de acestea, s-a umplut de mânie, şi trimiţând oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia şi cetăţii lor i-au dat foc“ (Matei 22, 5-7), adică în mod simbolic Domnul le prefigura ceea ce avea să urmeze cu Ierusalimul şi cu cei ce nu au haina de nuntă a harului Duhului Sfânt, care se dă doar la Taina Sfântului Botez ortodox, când va judeca Domnul pe toţi cei ce fac fărădelegea şi păcatul împotriva Duhului Sfânt: „Legaţi-l de picioare şi de mâini şi aruncaţi-l în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor“ (Matei 22, 13). De aceea Poarta Împărăţiei are pe ea Sfânta Cruce şi nu se ridică decât la ortodocşi, fiindcă de la Taina Sfântului Botez au primit o cruce şi au purtat-o: „Căci mulţi sunt chemaţi dar puţini aleşi“ (Matei 22, 14).

Această poruncă a chemării o rostesc Domnul şi mireasa, adică cetatea cea sfântă: „Vino. Şi cel însetat să vină, cel ce voieşte să ia în dar apa vieţii“ (Apoc. 22, 17). Cel ce stă şi aşteaptă să venim în împărăţia Sa este Domnul: „Eu, Iisus, am trimis pe îngerul Meu, ca să mărturisească vouă acestea cu privire la Biserici. Eu sunt rădăcina şi odrasla lui David, steaua care străluceşte dimineaţa“ (Apoc. 22, 16).

Făgăduinţa Domnului: „Iată, vin curând şi plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după cum este fapta lui / Eu sunt Alfa şi Omega, cel dintâi şi cel de pe urmă, începutul şi sfârşitul“ (Apoc. 22, 12-13).

177

RUGĂCIUNE PENTRU PORUNCA ŞI TAINA SMERENIEI

Doamne, Iisuse Hristoase, Învăţătorul cel dumnezeiesc, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă pentru noi ai rostit: „Fericiţi cei săraci cu duhul că a lor este împărăţia cerurilor“. Căci fiind Învăţătorul cel dumnezeiesc taina smereniei ne-ai învăţat: „Învăţaţi-vă de la Mine că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihna sufletelor voastre“. De aceea prin făgăduinţa Ta ne-ai bucurat: „veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi“. Prin lepădarea de sine de duhul cel lumesc şi diavolesc ne-ai separat şi poruncile Tale le-am ascultat. Noi crucea neamului nostru ne-am luat: „Luaţi jugul Meu asupra voastră căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară“ şi porunca Ta am ascultat, când să ne smerim ca pruncii ne-ai îndemnat: „Cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în împărăţia cerurilor“. De aceea de păcatul trufiei ne-am lepădat, fiindcă taina smereniei ne-ai arătat: „Cine se va înălţa pe sine se va smeri şi cine se va smeri pe sine se va înălţa“. Fiindcă smerenia adevărată este să facem voia Tatălui, aşa cum atunci când ai fost batjocorit, lovit, prigonit şi răstignit ne-ai arătat: „Pentru că M-am coborât din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis pe Mine“. Şi ne-ai descoperit: „Tatăl iubeşte pe Fiul şi toate le-a dat în mâna Lui“.

RUGĂCIUNE PENTRU PORUNCA ADEVĂRATEI POCĂINŢE

Doamne, Iisuse Hristoase, Mântuitorule, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă taina adevăratei pocăinţe ne-ai descoperit când ai rostit: „Fericiţi cei ce plâng că aceia se vor mângâia“. Pentru că sufletul ca la botez prin lacrimi este curăţit şi de osânda ascunsă în versetele vaiurilor ne-ai ferit. De aceea lecţia pocăinţei ne-ai învăţat, când picioarele ucenicilor Tăi le-ai spălat şi prin faptele Tale ne-ai arătat: „Căci Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi.“ Pentru că pocăinţa adevărată este jertfa de sine, de aceea pe ucenicii Tăi i-ai prevenit: „Fiul Omului va fi predat arhiereilor şi cărturarilor

178

şi-L vor osândi la moarte“. Iar ei să fie pregătiţi pentru jertfă i-ai sfătuit, când despre patimile Tale le-ai vorbit: „Şi-L vor batjocori şi-L vor scuipa Şi-L vor biciui şi-L vor omorî dar după trei zile va învia“. Fiindcă pentru jertfa Ta şi a lor i-ai pregătit. Să înţeleagă pocăinţa ce le-ai rânduit şi de pocăinţa falsă a iudeilor i-ai despărţit. De aceea întunericul, cutremurul şi groaza osândei veşnice la moartea Ta i-a înspăimântat, fiindcă în rândurile blestemaţilor au intrat. Dar de legământul cu iadul şi moartea nu s-au despărţit şi nu s-au pocăit. De aceea poruncile Tale nu le-au ascultat: „Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie“ în Evanghelie n-au crezut şi nu s-au botezat.

RUGĂCIUNE PENTRU TAINA ŞI PORUNCA BLÂNDEŢEI

Doamne, Iisuse Hristoase, Mielul lui Dumnezeu, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă taina blândeţei ne-ai descoperit: „Fericiţi cei blânzi că aceia vor moşteni pământul“. Ca să facem porunca Ta: „Învăţaţi la Mine că sunt blând şi smerit cu inima“, ne-ai învrednicit. Căci doar pentru ucenicii Tăi Taina Ta ai despecetluit. Pentru că pământul lui Adam cel dătător de viaţă numai sfinţilor Tăi va fi dăruit. De aceea taina Împărăţiei Tale în porunca Ta ai aşezat: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta ca să-ţi fie bine şi să trăieşti mult pe pământul pe care Domnul Dumnezeu ţi-l va da ţie“. Cu drag pe noi la Tine ne-ai chemat: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi“. De aceea Te rugăm să ne dai pământul cel sfânt al trupului Tău şi blândeţea Ta. Fiindcă: „Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un prunc, nu va intra în ea“. De aceea ne-ai învăţat şi să fim asemeni mieilor ne-ai poruncit: „Oile Mele ascultă glasul Meu şi Eu le cunosc pe ele şi ele vin după Mine. Şi Eu le dau viaţă veşnică şi nu vor pieri în veac şi din mâna Mea nimeni nu le va răpi“. Doamne, Te rugăm fii pentru neamul nostru Păstorul cel bun, care-Şi pune sufletul pentru oile Sale şi du-ne la păşunea Ta cea duhovnicească şi de lupii cei răi ne ocroteşte.

179

RUGĂCIUNE PENTRU PORUNCA ŞI TAINA DREPTĂŢII

Doamne, Iisuse Hristoase, Judecătorul cel dumnezeiesc, Cel care eşti milostiv, drept şi blând, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă taina şi porunca dreptăţii ne-ai dăruit, când ai rostit: „Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează după dreptate, că aceia se vor sătura“. De aceea ne-ai poruncit: „Nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi, căci cu judecata cu care judecaţi veţi fi judecaţi şi cu măsura cu care măsuraţi vi se va măsura“. Căci pentru toate faptele, cuvintele şi gândurile, vom fi cercetaţi, întrebaţi şi judecaţi. Cu grija Ta ne-ai îndemnat şi învăţat: „Dacă nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a fariseilor şi cărturarilor nu veţi intra în împărăţia cerurilor“. De aceea Te rugăm împlineşte pentru noi făgăduinţa: „Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor“. Pentru că „Dacă cineva va păzi cuvântul Meu nu va vedea moartea în veac“. Doamne, Te rugăm dăruieşte-ne cumpăna dreptăţii Tale, fiindcă pentru noi ai păstrat-o şi ai sigilat: „Dacă însetează cineva să vină la Mine şi să bea“ şi „râuri de apă vie vor curge din pântecele lui“. Pentru noi taina cuvântului Tău ai descoperit: „Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi sunt viaţă“. De aceea Te rugăm dăruieşte-ne făgăduinţa: „Că în curând va veni mântuirea Mea şi dreptatea Mea se va descoperi.“

RUGĂCIUNE PENTRU TAINA ŞI PORUNCA MILOSTENIEI

Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Milei, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă taina milosteniei ne-ai descoperit. De aceea ai rostit: „Fericiţi cei milostivi că aceia se vor milui“ şi ne-ai poruncit: „Fiţi milostivi aşa cum Tatăl vostru este milostiv“. Pe noi ca pe cei milostivi ne-ai binecuvântat: „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii“. Pentru că: „flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc“, „Însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau. Străin am fost şi M-aţi primit. Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat. Bolnav am fost şi M-aţi cercetat. În temniţă am fost şi aţi venit la Mine“. Doamne, mila Ta ne-ai arătat, când pe cei bolnavi i-ai vindecat. Când pe cei morţi i-ai înviat. La Taina

180

Sfântului Botez pe noi în Lumina Ta ne-ai îmbrăcat: „Eu Lumină am venit în lume ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână în întuneric“. De aceea pilda samariteanului milostiv, cum să o facem, ne-ai învăţat. Să-i scoatem pe cei adormiţi în păcat prin liturghii, parastase, rugăciuni, din iad am lucrat şi porunca Ta: „Daţi mai întâi milostenie cele sunt înlăuntrul vostru şi iată, toate vor fi curate“ taina milosteniei ne-a învăţat. Fiindcă noi porunca Ta: „Milă voiesc, iar nu jertfă“ am ascultat de aceea sămânţa milei am semănat.

RUGĂCIUNE PENTRU PORUNCA ŞI TAINA CURĂŢIEI

Doamne, Iisuse Hristoase, Mântuitorule, Cel ce ridici păcatele lumii, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă taina curăţiei ne-ai descoperit: „Fericiţi cei curaţi cu inima că aceia vor vedea pe Dumnezeu“. De aceea Sfintele Taine pentru noi le-ai pregătit şi prin ele neamul Tău l-ai sfinţit. Cu poruncile Tale pe ucenicii Tăi i-ai desăvârşit, când cuvântul: „Fericiţi cei fără prihană în cale, care umblă în legea Domnului“ la Cina cea de Taină le-ai arătat. Atunci când picioarele şi sufletele le-ai spălat: „Cel ce a făcut baie n-are nevoie să-i fie spălate decât picioarele, căci este curat tot“ adică desăvârşit şi de toate păcatele şi ispitele ne-ai despărţit. Pentru că ne-ai descoperit: „cel ce Mă vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine“. De aceea pe cei orbi i-ai vindecat, pe cei ce umblau în întuneric i-ai luminat: „Eu lumină am venit în lume ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână în întuneric“. Atunci făgăduinţa Ta pentru noi ai rostit: „ci va avea lumina vieţii“. Pentru noi porunca trezviei ai lăsat: „Ia seama deci ca lumina din tine să nu fie întuneric“. Lumina din noi eşti Tu Cuvântul lui Dumnezeu cel Adevărat, aşa cum numele Tău toţi sfinţii îl rosteau în rugăciune neîncetat.

RUGĂCIUNEA PENTRU PORUNCA ŞI TAINA CUNOAŞTERII CU FAPTA

Doamne, Iisuse Hristoase, Atoateştiutorule, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă prin porunca Ta ne-ai învăţat: „Când ştiţi acestea fericiţi sunteţi dacă le veţi face“. Atunci unitatea dintre cuvânt, gând şi faptă ne-ai arătat. Nouă Calea,

181

Adevărul şi Viaţa veşnică, prin parabola casei zidită pe stâncă ne-ai dat. Taina cunoaşterii cu fapta ai lucrat, când pe bolnavi i-ai vindecat. De aceea cu darul deosebirii duhurilor de vicleniile sinagogilor satanei ne-ai apărat. Prin pilda semănătorului cum să aducem rod bogat am aflat. Fiindcă seminţele, care lângă drum au căzut, sunt cei ce Cuvântul Tău nu l-au priceput şi de aceea nici un fel de rod n-au făcut. Tot aşa seminţele, care pe loc pietros au şezut, de arşiţă neavând rădăcină s-au uscat, sunt cei ce s-au smintit şi s-au pierdut. Pentru că seminţele ce între spini au crescut sunt cei ce de duhul lumesc s-au înşelat şi în grijile lumii s-au înecat. Prin grija Ta în pământul bun al sufletului nostru sămânţa Cuvântului Tău rod a dat. Cu rodul de treizeci Calea mântuirii am urmat. Cu rodul de şaizeci Scara Adevărului am urcat. Cu rodul de o sută al Vieţii Te-am aflat. Căci „sămânţa cea bună sunt fiii împărăţiei“ nouă ca ucenicilor Tăi ne-ai arătat. De aceea cu porunca Ta: „iar grâul adunaţi-l în jitniţa mea“ pe noi ne-ai binecuvântat.

RUGĂCIUNE PENTRU TAINA ŞI PORUNCA RĂBDĂRII

Doamne, Iisuse Hristoase, Multmilosânde, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă pentru noi cuvântul Tău l-ai rostit: „Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate că a lor este împărăţia cerurilor“. De aceea toţi cei ce Te-au urmat şi o cruce de apostoli, mucenici, cuvioşi, drepţi, călugări au purtat, taina şi porunca răbdării le-ai dat. Aleşii cuvântul Tău: „Cel ce va răbda până la sfârşit se va mântui“ l-au lucrat. În sufletul lor roditor, când sămânţa Cuvântului Tău a căzut, „crescând, rod însutit a făcut“. De aceea cu un loc şi un nume veşnic şi nemuritor i-ai răsplătit. Pe noi ne-ai ajutat şi ne-ai sfătuit: „Celui ce te loveşte peste obraz întoarce-i şi pe celălalt“. Pentru noi porunca Ta, „Binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă rugaţi-vă pentru cei ce vă fac necazuri“, ai rostit. Pentru că „pe cel ce-ţi ia haina nu-l împiedica să-ţi ia şi cămaşa“, ai stabilit. Atunci soarele Tău cel dumnezeiesc, care răsare şi peste cei buni şi peste cei răi, să stea veşnic în noi ca să-Ţi fim asemenea. Încât să facem poruncile: „Oricui îţi cere dă-i şi de la cel ce ia lucrurile tale nu cere înapoi. Şi precum vreţi să vă facă vouă oamenii faceţi-le şi

182

voi asemenea“. Ca să ne arătăm măsura răbdării. Şi ne-ai învăţat că: „cine va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelie acela îl va scăpa“ şi între sfinţi va intra.

RUGĂCIUNE PENTRU PORUNCA ŞI TAINA CUMPĂTĂRII

Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Păcii, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă Taina cumpătării ne-ai dăruit, când ai rostit: „Pacea Mea o dau vouă“. De aceea ucenicilor Tăi le-ai descoperit: „Fericiţi făcătorii de pace că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema“. Pentru că ne-ai învăţat să nu ne mustre conştiinţa, când la rugăciune venim în faţa Ta: „Lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi te împacă cu fratele tău şi apoi venind, adu darul tău“. Căci pârâşul nostru este conştiinţa. De aceea când venim la Tine ne-ai sfătuit: „Împacă-te cu pârâşul tău degrabă până eşti cu el pe cale“. Pentru că toate poruncile Tale ne-ai învăţat: „Oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă, şi cine va zice fratelui său: netrebnicule vrednic va fi de judecata sinedriului iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului“. De aceea Te rugăm împlineşte pentru noi făgăduinţa Ta: „Pace las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea“. Căci pacea Ta este lumina conştiinţei: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din Ceruri“. Pentru ca să fii cu noi la toate încercările şi să facem cuvântul Tău: „Să nu se tulbure inima voastră nici să se înfricoşeze“.

RUGĂCIUNE PENTRU TAINA ŞI PORUNCA MĂRTURISIRII

Doamne, Iisuse Hristoase, Mesia cel aşteptat, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă taina mărturisirii ne-ai învăţat: „Fericiţi veţi fi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră minţind din pricina Mea“. De aceea ca ucenicilor Tăi ne-ai poruncit: „Nu vă temeţi de ei căci nu este nimic acoperit, care să nu iasă la iveală şi nimic ascuns, care să nu ajungă cunoscut“. Fiindcă toţi cei ce pe Tine Te-au mărturisit fiii gheenei i-au ucis sau i-au lovit. De aceea: „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor şi

183

Fiul Omului va mărturisi pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu“. Pentru că de primejdia lepădării ne-ai ferit: „iar cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor lepădat va fi înaintea îngerilor lui Dumnezeu“. Dar nouă taina mărturisirii ne-ai lămurit: „Nimeni nu vine la mine dacă nu-l va atrage Tatăl Meu“. De aceea viclenilor în pilde le-ai vorbit şi pentru neamul viclean ai proorocit: „Voi trimite la ei prooroci şi apostoli şi dintre ei vor ucide şi vor prigoni ca să se ceară de la neamul acesta sângele tuturor proorocilor care s-a vărsat de la facerea lumii“ şi al mucenicilor până la sfârşitul lumii.

RUGĂCIUNE PENTRU TAINA ŞI PORUNCA ÎNŢELEGERII

Doamne, Iisuse Hristoase, Logosul întrupat, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă taina înţelegerii ne-ai dăruit: „Fericiţi sunt ochii voştri că văd şi urechile voastre că aud“. Căci prin înţelegere Cuvântul Tău ca o sămânţă creşte şi aduce rod. De aceea Taina Preasfintei Treimi ucenicilor Tăi, dar şi nouă ne-ai descoperit: „Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte cine este Fiul decât numai Tatăl şi cine este Tatăl decât numai Fiul şi căruia voieşte să-i descopere“. Ca să se împlinească aşa cum s-a proorocit: „Voi strânge laolaltă această mărturie Şi voi pecetlui această învăţătură pentru ucenicii Mei“. Iar ucenicilor le-ai mărturisit: „Fericiţi sunt ochii care văd ceea ce vedeţi voi“. Căci prin Duhul Înţelegerii, de orbirea lăuntrică ne-ai vindecat: „Luminătorul trupului este ochiul de va fi ochiul tău curat tot trupul tău va fi luminat“. Pentru că înţelegerea împărăţiei Tale întru noi odată cu Tine a venit: „Împărăţia lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut, şi nu vor zice: Iat-o aici sau acolo. Căci iată Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru“. De aceea taina judecăţii ne-ai descoperit: „Cine Mă nesocoteşte pe Mine şi nu primeşte cuvintele Mele are judecător ca să-l judece Cuvântul pe care l-am spus acela îl va judeca în ziua cea de apoi“.

184

RUGĂCIUNE PENTRU PORUNCA ŞI TAINA CREDINŢEI

Doamne, Iisuse Hristoase, Lumina Lumii, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă Lumina Ta cea Sfântă ne-ai dat. Nouă ochiul credinţei ne-ai vindecat, când porunca Ta ne-ai lăsat: „Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut“. Peste lume valurile ispitelor şi necazurilor s-au ridicat şi asemeni sfântului Petru ne-am speriat. Dar Tu ne-ai sprijinit şi ne-ai certat: „Puţin credinciosule pentru ce te-ai îndoit?“. Cu milă ca pe slăbănogul adus ne-ai încurajat: „Îndrăzneşte fiule! iertate sunt păcatele tale“. Pentru că neamul nostru îndelung încercat, la Tine l-am adus spre a fi vindecat. Prin rugăciunile sfinţilor să fie iertat, fiindcă prin cuvântul Tău ne-ai încredinţat: „şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă“. Căci prin credinţă ucenicii toate le-au căpătat: „Toate câte cereţi rugându-vă să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea“. De aceea ca femeia cananeancă Te-am rugat ca să rosteşti: „fie ţie după cum voieşti“. Pentru că pe demoni şi duşmani i-ai alungat. De lepra păcatelor ca pe leproşi ne-ai vindecat. Cu taina credinţei ne-ai binecuvântat. De aceea când ne-am întors şi Ţi-am mulţumit, sau slavă lui Dumnezeu Tatăl I-am dat. Cuvântul Tău: „credinţa Ta te-a mântuit“ să-l rosteşti Te-am aşteptat şi Te-am rugat.

RUGĂCIUNE PENTRU TAINA ŞI PORUNCA TREZVIEI

Doamne, Iisuse Hristoase, Atoatecunoscătorule, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă taina trezviei ne-ai descoperit, când ai rostit: „Şi fericit este acela, care nu se va sminti întru Mine“. De aceea ucenicilor Tăi le-ai poruncit: „Lucraţi nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne spre viaţa veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului, căci pe El L-a pecetluit Dumnezeu Tatăl“. Pentru că în cuvintele Tale este viaţa veşnică: „Cel ce crede în Mine are viaţa veşnică iar cel ce nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el“. Căci taina trezviei este darul deosebirii duhurilor, care ne fereşte de vicleniile sectelor: „Luaţi aminte feriţi-vă de aluatul fariseilor şi saducheilor“. Ne apără de atacul asupra Adevărului care sfinţeşte: „Cuvintele pe care vi le voi spune nu le vorbesc

185

de la Mine ci Tatăl, care rămâne întru Mine, face lucrările Lui“. De aceea cuvintele Tale sunt duh şi sunt viaţă căci „Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu ca să credeţi în Acela pe Care El L-a trimis“. De aceea ucenicilor Tăi le-ai mărturisit: „Învăţătura Mea nu este a Mea ci a Celui ce M-a trimis“. Pentru că ne-ai învăţat: „cel ce va strica una din aceste porunci foarte mici, şi va învăţa aşa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăţia cerurilor“. Pentru ucenicii Tăi ai rânduit: „iar cel ce va face şi va învăţa acesta mare se va chema în împărăţia cerurilor“.

RUGĂCIUNE PENTRU TAINA ŞI PORUNCA DESCOPERIRII

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă taina Ta ne-ai descoperit atunci când către Sfântul Petru ai rostit: „Fericit eşti, Simone, Fiul lui Iona că nu trup şi sânge ţi-au descoperit ţie aceasta ci Tatăl Meu cel din ceruri“. Căci taina descoperirii Tale este un dar. De aceea doar ucenicilor Tăi le-ai vorbit: „Eu nu pot să fac de la Mine nimic; precum aud, judec, dar judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut voia Mea ci voia Celui ce M-a trimis“. Atunci pe noi ne-ai prevenit: „fără Mine nu puteţi face nimic“. De aceea aşa cum la Iordan Tatăl Ceresc pentru Tine a mărturisit: „Aceste este Fiul Meu cel Iubit întru Care am binevoit“, tot aşa nouă taina Ta ne-ai împărtăşit: „Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte cine este Fiul decât numai Tatăl şi cine este Tatăl decât numai Fiul şi căruia voieşte Fiul să-i descopere“ această taină. Pentru că Tatăl Ceresc ne-a poruncit: „Acesta este Fiul Meu cel ales de El să ascultaţi“. Căci întru Tine viaţa cea veşnică trebuie să o dobândim. Pentru noi Taina Sfintei Treimi ai mărturisit: „Eu şi Tatăl Meu una suntem“. Pentru „Ca să ştiţi şi să cunoaşteţi că Tatăl este în Mine şi Eu în Tatăl“ şi cu Taina Preasfintei Treimi ne-ai împărtăşit.

RUGĂCIUNE PENTRU TAINA ŞI PORUNCA SFINTEI RÂVNE

Doamne, Iisuse Hristoase, Atoateţiitorule, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă prin porunca sfintei râvne cum să Te slujim ne-ai învăţat: „Fericită este sluga pe care venind stăpânul o va găsi făcând aşa“, adică răspunsul cel bun.

186

Comoara cea cerească să o adunăm. Ca în pilda celor zece mine răspunsul cel bun să îl dăm: „Doamne, mina Ta a dus câştig zece mine“. Pentru ca să Te auzim rostind pentru noi: „Bine slugă bună, fiindcă peste puţin ai fost credincioasă să ai stăpânire peste zece cetăţi“ adică să fim desăvârşiţi. Să putem da hrana cea duhovnicească: „Cine, oare, este sluga credincioasă şi înţeleaptă pe care a pus-o stăpânul peste slugile sale ca să le dea hrana la timp?“ ai rânduit „Adevărat zic vouă că peste toate avuţiile sale o va pune“ ne-ai făgăduit. De aceea Te rugăm dă-ne să facem cu râvnă pilda talanţilor, pentru ca să putem zice: „Doamne, cinci talanţi mi-ai dat, iată alţi cinci talanţi am câştigat cu ei“. Atunci prin Poarta Bucuriei să putem intra: „Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă peste multe te voi pune întră întru bucuria domnului tău“. Pentru că taina darului ai ascuns în cuvântul: „Luaţi deci de la el talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi“. Când ai poruncit: „Căci celui ce are i se va da“. Fiindcă taina şi porunca sfintei râvne nu va înceta nici în împărăţia Ta.

RUGĂCIUNE PENTRU TAINA ŞI PORUNCA PURTĂRII CRUCII

Doamne, Iisuse Hristoase, Mântuitorule, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă taina purtării crucii ne-ai dăruit. De aceea pentru noi ai rânduit: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze Mie“ adică să fie ucenic. Pentru că „cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine“. Atunci ne-ai descoperit: „Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine“ după ce a fost încercat bine. De aceea pe ucenicii Tăi i-ai învăţat: „Fericiţi veţi fi, când oamenii vă vor urî şi vă vor izgoni dintre ei şi vă vor batjocori şi vor lepăda numele vostru ca rău, din pricina Fiului Omului“. Pentru că în crucea ce o vom purta stă porunca, taina, măsura şi sabia care de toate ne va separa: „Căci cuvântul lui Dumnezeu e viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri şi pătrunde până la despărţitura sufletului şi duhului, dintre încheieturi şi măduvă şi destoinic este să judece simţirile şi cugetările inimii“. De aceea taina Învierii pentru noi ai lucrat: „Şi aceasta este voia Celui ce M-a trimis Ca din toţi pe care Mi i-a dat Mie să nu pierd

187

pe nici unul, ci să-i înviez pe ei în ziua cea de apoi“. Tu ne-ai rânduit să aducem roadă multă. Tu porunca purtării crucii ne-ai dat: „Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele Cel ce rămâne în Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic“.

RUGĂCIUNE PENTRU TAINA ŞI PORUNCA ASCULTĂRII

Doamne, Iisuse Hristoase, Cuvântul lui Dumnezeu, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă taina ascultării ne-ai dat. Pentru noi ai zis: „Fericiţi cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc“. Cuvintele Tale „sunt duh şi sunt viaţă“. Ne-ai descoperit că „Oile Mele ascultă glasul Meu şi Eu le cunosc pe ele şi ele vin după Mine şi Eu le dau viaţă veşnică şi nu vor pieri în veac şi din mâna Mea nimeni nu le va răpi“. De aceea porunca ascultării o fac ucenicii Tăi, care merg pe Calea Ta: „Căci după cum Tatăl scoală pe morţi şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă celor ce voieşte“. Ne-ai cerut să fim fără prihană: „Să nu aveţi nici aur, nici arginţi, nici bani în cingătorile voastre, nici traistă de drum, nici două haine, căci vrednic este lucrătorul de hrana sa“. Doamne, în taina ascultării minunile le-ai ascuns. De aceea ucenicilor le-ai poruncit: „Tămăduiţi pe cei neputincioşi înviaţi pe cei morţi, curăţiţi pe cei leproşi pe demoni scoateţi-i, în dar aţi luat în dar să daţi“. Ei când Evanghelia au propovăduit: „Şi Domnul lucra cu ei şi întărea cuvântul prin semnele care urmau“, pe Tine Te-au preaslăvit. De aceea ucenicilor Tăi le-ai mărturisit: „Trebuie să fac până este ziuă lucrările Celui ce M-a trimis pe Mine, că vine noaptea când nimeni nu poate să lucreze“.

RUGĂCIUNE PENTRU PORUNCA ŞI TAINA CHEMĂRII

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă taina chemării ne-ai descoperit. Pentru că: „Fericit este cel care va prânzi în Împărăţia lui Dumnezeu“. De aceea parabola celor chemaţi la Cină şi au refuzat să vină ai rostit. Căci cuprinşi de duhul cel lumesc pentru bogăţiile acestei lumi trăiesc. La războaiele cu trupul, cu lumea şi cu demonii nu se gândesc. De poruncile Tale nu

188

se îngrijesc. Răspunsul la judecata Ta nu-l agonisesc. Doamne, pe cei ce se pocăiesc în locul lor i-ai chemat şi ce înseamnă: „Schimbarea dreptei Celui Preaînalt“ am aflat. Tu neamul Tău cel preoţesc dintre creştinii ortodocşi l-ai chemat: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi“. La Taina Sfântului Botez doar ortodocşii crucea şi-au luat. Căci „Cel ce nu-şi poartă crucea sa şi nu vine după Mine nu poate să fie ucenicul Meu“ ne-ai învăţat. De aceea talanţii sufletelor neamului nostru să-i înmulţim cu râvnă şi iubire ne-ai ajutat. Să le aducem la Tine putere am luat. Cu poruncile mântuirii, sfinţirii, desăvârşirii şi înfierii taina chemării ne-ai lăsat. Pentru că ortodocşi ne-ai păstrat. Ca pe sfinţii Tăi ne-ai încredinţat: „Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău“.

RUGĂCIUNEA PENTRU TAINA ŞI PORUNCA RĂSPUNSULUI CEL BUN

Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Milei, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă taina răspunsului cel bun ne-ai dăruit: „Fericit vei fi că nu pot să-ţi răsplătească“. Pentru că ne-ai poruncit: „Când faci ospăţ, cheamă pe cei săraci pe neputincioşi, pe şchiopi, pe orbi“, adică pe cei ce nu pot să-ţi răsplătească: „Căci ţi se va răsplăti la învierea drepţilor“. Ne-ai învăţat că sensul vieţii este să adunăm averea cea cerească: „Căci unde va fi comoara voastră acolo va fi şi inima voastră“. De aceea în pilda cu economul iscusit pe ucenicii şi slujitorii Tăi i-ai învăţat, cum prin averea cea nedreaptă şi pieritoare se poate agonisi averea cea cerească şi veşnică a sufletelor prin slujbe, liturghii, parastase, danii de ctitorie, milostenii şi prinoase. Fiindcă averea cea fără de preţ a sufletelor este comoara ce trebuie s-o agonisim. În ea este credinţa cea vie care aduce rod bogat. Cu milă sufletele neamului le-ai salvat şi cu exemplul Tău ne-ai învăţat. Încât prin faptele noastre cele sfinte Tatăl Ceresc să fie slăvit, slujit şi cinstit. De aceea pe iudei de boli i-ai vindecat. Pe demoni de la ei i-ai alungat. Pe cei morţi i-ai înviat. Ei mila Ta cu hule au răsplătit. Cu toiege Te-au lovit şi batjocorit. Pe cruce la moarte Te-au osândit. Atunci Tu, pentru ei când Te-ai rugat, şi răspunsul cel bun

189

Tatălui Ceresc l-ai dat.

RUGĂCIUNE PENTRU PORUNCA ŞI TAINA PRIVEGHERII

Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Slavei, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă taina privegherii ne-ai dăruit, când pentru noi cuvântul Tău l-ai rostit: „Fericite sunt slugile acelea, pe care venind stăpânul le va afla veghind. Adevărat zic vouă că se va încinge şi le va pune la masă şi apropiindu-se le va sluji“. De aceea porunca privegherii ne-ai lăsat: „Şi voi fiţi asemenea oamenilor care aşteaptă pe stăpânul lor când se va întoarce de la nuntă ca venind şi bătând îndată să-i deschidă“. Pentru că prin ascultare, priveghere, rugăciune, post, slujbe, milostenie, să înmulţim talanţii pe care ni i-ai dat. Căci „Fericită este sluga aceea pe care venind stăpânul o va găsi făcând aşa“. Ca să împlineşti pentru noi făgăduinţa: „Adevărat vă spun că o va pune peste toate avuţiile sale“. Pentru că „Fericiţi cei ce fac poruncile Lui şi-L caută cu toată inima lor“. Căci privegherea este darul trezviei: „Fericit bărbatul care se teme de Domnul întru poruncile Lui va voi foarte“. De acea să umblăm pe Calea Ta ne-ai ajutat: „Fericiţi toţi cei ce se tem de Domnul care umblă în căile Lui“. Să trăim şi să aflăm adevărul care pentru noi l-ai rostit: „Dar fericit este poporul acela care are pe Domnul ca Dumnezeu al său“.

RUGĂCIUNE PENTRU TAINA ŞI PORUNCA ÎNMULŢIRII ÎMPĂRĂŢIEI

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul Omului, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă prin minunea Naşterii Tale taina înmulţirii Împărăţiei ai lucrat. De aceea nouă poruncile: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi“ ne-ai dat. Prin faptele Tale ca Fiu al Omului le-ai împlinit şi le-ai desăvârşit. Un răspuns adânc ai rostit când ai auzit şi ai ascultat: „Fericit este pântecele care Te-a purtat şi fericiţi sunt sânii la care ai supt“. Atunci ai zis: „Aşa este, dar fericiţi sunt şi cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc“. Fiindcă pe cei ce ascultă cuvântul cel dătător de viaţă, aşa cum Maria partea cea bună şi-a ales „care nu se va lua de la ea“ Tu i-ai

190

iubit. De aceea taina creaţiei ne-ai descoperit: „Că aceasta este voia Tatălui Meu că oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţă veşnică şi El îl va învia în ziua cea de apoi“. Pentru noi făgăduinţa vieţii veşnice ca pentru toţi credincioşii Tăi ai lucrat: „Adevărat, adevărat zic vouă: Dacă cineva va păzi cuvintele Mele nu va vedea moartea în veac“. Căci pentru taina înmulţirii împărăţiei ne-ai creat, ne-ai pregătit, ne-ai învăţat: „Şi vor fi toţi învăţaţi de Dumnezeu Deci oricine a auzit şi a învăţat de la Tatăl la Mine vine“.

RUGĂCIUNE PENTRU PORUNCA ŞI TAINA FECIORIEI

Doamne, Iisuse Hristoase, Atoateştiutorule, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă prin pilda celor zece fecioare taina şi porunca fecioriei ne-ai descoperit. De aceea de sine s-au lepădat, cei ce fecioria şi-au păstrat, şi crucea călugăriei au luat. Atunci paramanul pe spate i l-au aşezat şi în munţi, în pustiu sau în lume Te-au urmat. Pentru că „sunt fameni care s-au născut aşa din pântecele mamei lor“ deci le-a fost dat. Dar „sunt fameni pe care oamenii i-au făcut fameni şi sunt oameni care s-au făcut fameni pe ei înşişi pentru împărăţia cerurilor“. Despre aceştia care sunt fără prihană s-a zis: „Aceştia sunt care nu s-au întinat cu femei căci sunt feciorelnici. Aceştia sunt care merg după Miel oriunde se va duce Aceştia au fost răscumpăraţi dintre oameni pârga lui Dumnezeu şi Mielului”; iar despre fecioare s-a proorocit: „fericită este cea stearpă care nu s-a pângărit şi care n-a cunoscut pat cu păcat ea va avea roadă la cercetarea sufletelor“. Lor Tu purtând crucea le-ai binevestit: „Fericite sunt cele sterpe şi pântecele, care n-au născut şi sânii care n-au alăptat“. Căci fecioria este răbdarea ispitelor şi împlinirea poruncilor lui Dumnezeu: „Aici este răbdarea sfinţilor care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Iisus“.

191

RUGĂCIUNE PENTRU PORUNCA ŞI TAINA DESĂVÂRŞIRII

Doamne, Iisuse Hristoase, Atoateştiutorule, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă nouă prin apostolii Tăi ne-ai poruncit: „Fiţi dar voi desăvârşiţi precum Tatăl vostru cel ceresc desăvârşit este“. Ca să ne înveţi că asemănarea prin desăvârşire se dobândeşte. Căci „a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său“, dar asemănarea prin Tine se agoniseşte. Fericit cel ce poruncile Tale le îndeplineşte. Pentru că în cuvintele Tale „care sunt duh şi sunt viaţă“, „Calea, Adevărul şi Viaţa“ le dobândeşte. Acesta mărgăritarul de mare preţ îl agoniseşte, pe care-l cumpără cel înţelept. Fiindcă „Toate poruncile Tale sunt Adevăr“. De aceea „Bucura-mă-voi de cuvintele Tale ca cel ce a aflat comoară mare“. Pentru că ucenicilor Tăi le-ai descoperit: „Dacă Mă iubeşte cineva va păzi cuvântul Meu şi Tatăl îl va iubi şi vom veni la el şi vom face locaş la el“. De aceea „Cuvântul pe care îl auziţi nu este al Meu, ci al Tatălui Meu care M-a trimis“. Desăvârşirea este dar dumnezeiesc, adus de Duhul Sfânt: „Dar, Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în numele Meu, Acela vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu“. Fiindcă „Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să I se închine în Duh şi Adevăr“, adică desăvârşit.

RUGĂCIUNE PENTRU TAINA ŞI PORUNCA BUCURIEI

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă porunca bucuriei ne-ai dat: „Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, căci plata voastră multă este în ceruri“. De aceea această bucurie deja o trăiau ucenicii Tăi când chinuiţi se jertfeau: „Bucuraţi-vă în ziua aceea şi tresăltaţi, căci iată răsplata voastră multă este în cer“. De aceea pentru noi ca pentru ucenicii Tăi ai rostit: „Nu te teme turmă mică pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă împărăţia“. În pilda cu oaia cea pierdută taina şi porunca bucuriei ne-ai învăţat: „Că aşa şi în cer va fi mai multă bucurie pentru un păcătos care se pocăieşte decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi care n-au nevoie de pocăinţă“. De aceea taina

192

bucuriei s-o trăim ne-ai făgăduit: „Orice veţi cere de la Tatăl în numele Meu cereţi şi veţi primi ca bucuria voastră să fie deplină“. Pe noi prin cuvântul Tău ne-ai întărit când ai rostit: „Deci şi voi acum sunteţi trişti dar iarăşi vă voi vedea şi se va bucura inima voastră şi bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi“. De aceea Te rugăm şi Te aşteptăm, când la cea de a doua venire a Ta vom cânta: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!“ să ne dai un loc şi un nume nou veşnic şi nemuritor în împărăţia Ta.

RUGĂCIUNE PENTRU TAINA ŞI PORUNCA AŞTEPTĂRII

Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Tainei, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă taina aşteptării ne-ai descoperit. De aceea durata încercării ai ascuns când ai poruncit: „Fericit cel ce va aştepta şi va ajunge la o mie trei sute treizeci şi cinci de zile“. Adică „o vreme, două vremi şi o jumătate de vreme“, timp în care ai predicat şi ai suferit, aşa cum s-a proorocit: „Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile turmei“. De aceea pe noi ne-ai prevenit: „Rugaţi-vă, dar, ca să nu fie fuga voastră iarna căci în zilele acelea va fi necaz, cum nu a mai fost până acum de la începutul făpturii pe care a zidit-o Dumnezeu şi nici nu va mai fi“. De aceea pentru noi taina şi porunca aşteptării ai descoperit şi ai scurtat acele zile. Pentru cei aleşi Te-ai îndurat şi pentru rugăciunile sfinţilor Tăi un pământ şi un cer nou ai creat. Pe rugătorii în duh şi în adevăr i-ai ocrotit, mântuit, sfinţit, desăvârşit şi înfiat. Ei porunca Ta au lucrat: „Privegheaţi în toată vremea rugându-vă ca să vă întăriţi, să scăpaţi de toate acestea care au să vină şi să staţi înaintea Fiului Omului“. Fiindcă timpul şi locul mântuirii fiecărui neam Tatăl Ceresc le-a pregătit şi le-a rânduit. Pentru că momentul venirii Tale este stabilit: „Ca o cursă; căci va veni peste toţi cei ce locuiesc pe faţa întregului pământ“. De aceea ucenicilor Tăi le-ai poruncit: „prindeţi curaj şi ridicaţi capetele voastre pentru că răscumpărarea voastră se apropie“.

193

RUGĂCIUNE PENTRU PORUNCA ŞI TAINA CEA DIN VEAC FĂCUTĂ

Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Slavei, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă la taina cea din veac făcută şi de îngeri neştiută ne-ai chemat: „Fericiţi cei chemaţi la cina nunţii Mielului“. De aceea creştini ortodocşi ne-ai păstrat şi poruncile Tale le-am lucrat. Căci „Acestea sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu“ care ies din gura Ta. De aceea la cea de a doua venire a Ta, pe un cal alb Te vei arăta şi Cuvântul lui Dumnezeu Te vei chema. Oştile cereşti sub comanda Ta vor sta. Din gura Ta cuvântul „ca o sabie ascuţită ieşea“, ca să loveşti neamurile cu ea. Mulţimea celor mântuiţi va striga: „Aleluia! Mântuirea şi slava şi puterea sunt ale Dumnezeului nostru!“. Cei douăzeci şi patru de bătrâni Ţi se vor închina zicând: Aleluia! De aceea să facem voia Tatălui Ceresc ne-ai învăţat. Pentru că: „Nu oricine îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri“. Adică să facem poruncile şi învăţăturile Tale şi să trăim cuvintele Sfintei Evanghelii. Fiindcă „în cetate nu va intra nimic pângărit şi nimeni care e dedat cu spurcăciunea şi minciuna ci numai cei scrişi în Cartea vieţii Mielului“ Te rugăm dă-ne să fim cei care ascultă şi fac poruncile Tale şi cântă „Lăudaţi pe Dumnezeul nostru toate slugile lui cei ce vă temeţi de El, mici şi mari“, fiindcă suntem rugători în Duh şi în Adevăr.

RUGĂCIUNE PENTRU TAINA ŞI PORUNCA CUVÂNTULUI

Doamne, Iisuse Hristoase, Atoateştiutorule, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă toate proorocirile despre Tine ai împlinit. Naşterea Ta din Preasfânta Fecioară şi din Duh Sfânt s-a săvârşit, pentru că „dintru început din zilele veşniciei“ tot drumul Tău a fost spus şi ştiut. De aceea în Betleem în peşteră Te-ai născut. În Egipt ai fugit de Irod şi ai stătut. În Nazaret ca să fii nazareu ai petrecut. În Galileea lumina Ta pentru neamuri ai făcut. În Iudeea minunile Tale le-ai început. Taina şi poruncile Tatălui Ceresc le-ai împlinit. Pentru că este „Fericit cel ce păzeşte cuvintele proorociei acestei cărţi“. De aceea când ucenicilor le-ai

194

vorbit: „Nu sunt trimis decât către oile Cele pierdute ale casei lui Israel“ şi cele proorocite le-ai săvârşit. În templul din Ierusalim ai venit. Prigoana, loviturile şi răstignirea ai pătimit. Pe Tatăl Ceresc mult l-ai iubit şi proorociile, adică voia Tatălui: „Iată Fiul Meu, pe Care L-am ales iubitul Meu, în care a binevoit sufletul Meu, pune-voi Duhul Meu peste El şi judecată neamurilor va vesti. Nu se va certa, nici nu va striga, nu va auzi nimeni pe uliţe glasul Lui. Trestie strivită nu va frânge şi feştilă fumegândă nu va stinge, până ce nu va scoate spre biruinţă judecata şi în numele Lui vor nădăjdui neamurile“ prin Tine ni s-au descoperit. De aceea Iuda pe treizeci de arginţi Te-a vândut. Pentru cămaşa Ta sorţii au tras şi au căzut.

RUGĂCIUNE PENTRU TAINA ŞI PORUNCA INTRĂRII

Doamne, Iisuse Hristoase, Poarta Vieţii veşnice, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă prin poruncile desăvârşirii ne-ai ajutat. Să dobândim chipul şi asemănarea cu Tine, ca semn că în biserica inimii noastre ai intrat. De toate păcatele sufletele ne-ai curăţat. La nunta Ta cea cerească ne-ai chemat. Porunca şi taina intrării am aflat: „Fericiţi cei ce spală veşmintele lor ca să aibă stăpânire peste pomul vieţii şi prin porţi să intre în cetate“. De aceea ucenicilor Tăi le-ai descoperit: „Cuvintele pe care vi le-am spus sunt Duh şi sunt Viaţă“. Pentru că rugându-ne în duh şi în adevăr în noi au pătruns şi în lumină ne-au schimbat. Şi pentru noi ai zis: „Eu sunt Lumina lumii, cel ce-Mi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii“. Pentru că ne-ai descoperit: „Cine Mă nesocoteşte pe Mine şi nu primeşte cuvintele Mele are judecător care să-l judece, cuvântul pe care l-am spus acela îl va judeca în ziua cea de apoi“. În el lumina Ta n-o va avea. La faţă în lumină nu se va schimba. Veşmântul de lumină nu-l va căpăta. La nunta Ta nu se va chema. În întunericul cel mai din afară împreună cu cei întunecaţi se va arunca. De aceea Te rugăm rosteşte pentru noi: „Vino. Şi cel însetat să vină cel ce voieşte să ia în dar apa vieţii“.

195

RUGĂCIUNE PENTRU TAINA ŞI PORUNCA SFINŢIRII

Doamne, Iisuse Hristoase, Mirele cel Ceresc, Domn al Cerului şi al Pământului, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă taina şi porunca sfinţirii pentru ucenicii şi credincioşii Tăi ai rânduit. De aceea: „Fericit şi sfânt este cel ce are parte de învierea cea dintâi“. Pentru că devine fiu al Învierii. Căci „Peste aceştia moartea cea de a doua nu are putere, ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu“, adică neam sfânt şi preoţesc. Ei vor împărăţi cu Tine mii de ani, adică vor trăi ca fii ai Împărăţiei. De această înviere vor avea parte sufletele mucenicilor, ale cuvioşilor, ale ucenicilor şi drepţilor Tăi. Ei nu s-au închinat fiarei şi „nu au primit semnul ei pe fruntea şi pe mâna lor“. De aceea făgăduinţa Ta ne-ai dăruit: „Îmi veţi fi împărăţie preoţească şi neam sfânt“. Ucenicilor Tăi Taina Sfinţirii le-ai arătat, când la faţă pe muntele Taborului Te-ai schimbat: „Şi S-a schimbat la faţă înaintea lor şi a strălucit faţa Lui ca soarele şi veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina“. Pentru că porunca sfinţirii este a celor aleşi şi a separării lor de cei ce se osândesc: „Cine e nedrept să nedreptăţească înainte Cine e spurcat să se spurce încă Cine este drept să facă dreptate mai departe Cine este sfânt să se sfinţească încă“.

RUGĂCIUNE PENTRU TAINA ŞI PORUNCILE FĂGĂDUINŢELOR

Doamne, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Cel ce ai poruncit iar noi poruncile Tale le-am împlinit, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm împlineşte pentru neamul nostru făgăduinţele Bisericii din Filadelfia: „Eu te voi păzi pe tine în ceasul ispitei ce va să vină peste toată lumea, ca să încerc pe cei ce locuiesc pe pământ“, dar mai ales lasă pentru noi „o uşă deschisă pe care nimeni nu poate s-o închidă“, fiindcă timp de două mii de ani toţi duşmanii Tăi ne-au tâlhărit, ne-au ucis, ne-au furat, ne-au lovit, ne-au batjocorit şi cuvântul Tău: „deşi ai putere mică, tu ai păzit cuvântul Meu şi nu ai tăgăduit numele Meu“ l-am împlinit. Doamne, grija Ta să ne însoţească în toată vremea, ca să trăim făgăduinţa: „îţi dau din sinagoga satanei dintre cei care se zic pe sine că sunt iudei dar nu sunt, ci mint; iată, îi voi

196

face să vină şi să se închine înaintea picioarelor tale şi vor cunoaşte că te-am iubit“ pentru că noi poruncile mântuirii, sfinţirii, desăvârşirii şi înfierii prin grija Ta le-am săvârşit.

Doamne, Iisuse Hristoase, Mântuitorule, Mesia Cel de tot pământul aşteptat, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm, împlineşte pentru neamul nostru făgăduinţa: „Vă voi da vouă putere să treceţi peste şerpi şi peste scorpii“, pentru ca prin noi să se săvârşească porunca Tatălui Ceresc: „Şezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmaşii tăi aşternut picioarelor tale“, dar mai ales cuvântul Tău: „iată Eu trimit la voi prooroci şi înţelepţi şi cărturari; dintre ei veţi ucide şi veţi răstigni; dintre ei veţi biciui în sinagogi şi-i veţi urmări din cetate în cetate, ca să cadă asupra voastră tot sângele drepţilor răspândit pe pământ, de la sângele dreptului Abel, până la sângele lui Zaharia“, pentru că noi tâlhăriile lor le-am suportat. De aceea toate păcatele neamului nostru cu mila Ta cea dumnezeiască le-ai curăţat şi cu rugăciunile de iubire, slavă şi mulţumire la tronul Tău ne-am închinat.

Doamne, Împărate Ceresc, Cel care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm fă să se împlinească prin noi cuvântul Tatălui Ceresc: „Stăpâneşte în mijlocul vrăjmaşilor tăi“, iar pentru neamul nostru făgăduinţa de a fi poporul sfânt şi preoţesc al Domnului: „Cu Tine este poporul Tău în ziua puterii Tale, întru strălucirea sfinţilor Tăi. Din pântece mai înainte de luceafăr Te-am născut“, pentru că pentru noi Domnul pe Sine S-a jertfit, prin Sfânta Euharistie întru noi a venit, ca o Taină a Tainelor de neînchipuit.

197

PORUNCILE ŞI RUGĂCIUNILE ÎNFIERII

„Cel ce va birui va moşteni acestea şi-i voi fi lui Dumnezeu şi el Îmi va fi Mie fiu“

(Apoc. 21, 7)

198

PORUNCILE LEGII IUBIRII sunt cheile înfierii. Acest raport de iubire dă unitatea Preasfintei Treimi şi îl găsim exprimat în textul Sfintei Evanghelii: „Iată, Fiul Meu, pe Care L-am ales, iubitul Meu întru care a binevoit sufletul Meu; pune-voi Duhul Meu peste El şi judecată neamurilor va vesti“ (Matei 12, 18).

Acest raport de iubire caracterizează pe cel ales: „Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui“ (Ioan 14, 21). Pentru a trăi acest verset, anahoretului i se dă să rostească în duh şi în adevăr o rugăciune ca aceasta: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, deschide uşa inimii mele ca să vin în faţa Ta şi la tronul Tău de slavă să mă pot închina“.

Rodul este definitoriu şi prin el se arată cine este ales: „Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne în Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă“ „căci fără Mine nu puteţi face nimic“ (Ioan 15, 5). Nimeni nu poate aduce roadă fără voia Domnului. De aceea păzirea poruncilor este fundamentală: „Dacă păziţi poruncile Mele veţi rămâne întru iubirea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân întru iubirea Lui“ (Ioan 15, 10). Asemănarea cu Domnul este condiţionată de împlinirea poruncilor.

Iubirea este liantul care uneşte: „Ca toţi să fie una, după cum, Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aceştia şi în Noi să fie una, ca lumea să creadă cu Tu M-ai trimis“ (Ioan 17, 21) şi în acelaşi timp care separă de lume: „Ei nu sunt din lume, precum nici Eu nu sunt din lume“ (Ioan 17, 16) şi care determină sfinţirea: „Sfinţeşte-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul“ (Ioan 17, 17). Această sfinţire prin Domnul Iisus Hristos dă sens vieţii: „Pentru ei Eu Mă sfinţesc pe Mine Însumi ca şi ei să fie sfinţiţi întru adevăr“ (Ioan 17, 19). Fără această sfinţire sufletele nu se pot înălţa spre şi întru slava lui Dumnezeu: „Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem“ (Ioan 17, 22).

Rugăciunea Domnului Iisus Hristos se restrânge şi se răsfrânge asupra celor ce-şi iau crucea poruncilor, se leapădă de lume şi-L urmează: „Eu pentru aceştia Mă rog; nu pentru

199

lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt“ (Ioan 17, 9) tocmai fiindcă poruncile Legii Iubirii le fac cei ce poartă în ei efectul poruncilor: „Întru aceasta a fost slăvit Tatăl Meu, ca să aduceţi roadă multă şi să vă faceţi ucenici ai Mei“ (Ioan 15, 8), adică darurile de a înmulţi talanţii şi de a fi ucenici ai Domnului.

Iubirea devine un proces permanent de apropiere prin Domnul Iisus Hristos de Tatăl Ceresc: „Părinte voiesc ca unde sunt Eu să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat, ca să vadă slava Mea pe care Mi-ai dat-o, pentru că Tu M-ai iubit pe Mine mai înainte de întemeierea lumii“ (Ioan 17, 24). Această iubire este semnul profund al vieţii mistice şi al poruncii: „Precum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi; rămâneţi întru iubirea Mea“ (Ioan 15, 9). De aici importanţa crucială a poruncilor: „Voi sunteţi prietenii Mei dacă faceţi ceea ce vă poruncesc“ (Ioan 15, 14) şi insistenţa cu care Domnul le porunceşte ucenicilor: „De Mă iubiţi păziţi poruncile Mele“ (Ioan 14, 15).

PORUNCA ÎNTÂIA A LEGII IUBIRII: „Să iubeşti pe Domnul

Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău“ (Matei 22, 37) are în Deuteronom un enunţ puţin schimbat, înlocuindu-se „cugetul“ cu „din toată puterea ta“ (Deuteronom 6, 5), dar trebuie să reţinem condiţia împlinirii acestei porunci, fiindcă ea le însumează pe celelalte: „Să ţineţi bine poruncile Domnului Dumnezeului vostru, legile Lui şi hotărârile Lui, pe care vi le-a dat El“ (Deuteronom 6, 17). Împlinirea acestei porunci determină alegerea: „pentru că vă iubeşte Domnul şi ca să-şi ţină jurământul pe care l-a făcut părinţilor voştri“ (Deuteronomul 7, 8), fiindcă „Domnul Dumnezeu este adevăratul Dumnezeu, Dumnezeu credincios Care păzeşte legământul Său şi mila Sa, până la al miilea neam, către cei ce-L iubesc şi păzesc poruncile Lui / Şi răsplăteşte la fel celor ce-L urăsc pierzându-i şi nu întârzie să răsplătească cu aceeaşi măsură celor ce-L urăsc“ (Deutero-nomul 7, 9-10). De aceea porunca: „Să te temi de Domnul Dumnezeul tău şi numai Lui să-I slujeşti, de El să te lipeşti“ (Deuteronomul 6, 13) trebuie înţeleasă şi împlinită într-o corelaţie cu versetul: „Să nu ispitiţi pe Domnul Dumnezeul

200

vostru cum L-aţi ispitit la Masa“ (Deuteronomul 6, 16). Toţi cei ce fac această poruncă trăiesc pe versetul: „Dacă

Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu şi Tatăl Meu îl va iubi şi vom veni la el şi vom face locaş la el“ (Ioan 14, 23).

Venit în lume Domnul Iisus Hristos a făcut întru toate voia Tatălui: „ca să cunoască lumea că Eu iubesc pe Tatăl şi precum Tatăl Mi-a poruncit aşa fac“ (Ioan 14, 31). Viaţa mistică începe în prima etapă prin trăirea cuvintelor Sfintei Evanghelii: „Dacă rămâneţi întru Mine şi cuvintele Mele rămân în voi, cereţi ce voiţi şi se va da vouă“ (Ioan 15, 7). Dar fiindcă poruncile sunt nucleul cuvintelor din învăţătura Domnului: „Dacă păziţi poruncile Mele veţi rămâne întru iubirea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân întru iubirea Lui“ (Ioan 15, 10) trebuie să punem punctul pe „i“ şi să spunem că prima etapă a vieţii mistice o formează trăirea poruncilor şi descoperirea Domnului în ele, însoţite de asceza trupului, cuvântului şi gândului.

Aceştia sunt cei care au ascultat chemarea Domnului: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi“ (Matei 11, 28) pentru că s-au lepădat de sine, şi-au luat crucea ca să asculte porunca: „Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre“ (Matei 11, 29) „căci jugul Meu este bun şi povara Mea este uşoară“ (Matei 11, 30), iar acesta este de fapt crucea neamului în care a venit fiecare creştin.

Porunca întâia a Legii Iubirii Domnul Iisus Hristos nu se mulţumeşte să o enunţe, ci o împlineşte venind pe pământ şi a primit să ia asupra Lui păcatele noastre, a fost prigonit, ocărât, lovit şi ucis, de aceea când este pe cruce zice: „Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu“ (Luca 23, 46). Toţi cei care au făcut poruncile Domnului au trăit cuvintele Sfintei Evanghelii, fiindcă ele sunt „Calea, Adevărul şi Viaţa“ şi sunt de fapt poruncile Tatălui Ceresc: „Dar cuvântul pe care îl auziţi nu este al Meu, ci al Tatălui care M-a trimis“ (Ioan 14, 24). De aceea „Cel ce nu Mă iubeşte nu păzeşte cuvintele Mele“ (Ioan 14, 24), iar „cel ce Mă urăşte pe Mine urăşte pe Tatăl Meu“ (Ioan 15, 23) ca să se împlinească ceea ce s-a scris în legea dată de Moise: „Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine,

201

până la al treilea şi al patrulea neam“ (Ieşirea 20, 5), dar în acelaşi timp: „Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele“ (Ieşirea 20, 6).

Împlinirea poruncilor este deci semnul iubirii, al împlinirii poruncii întâia, aşa cum au arătat prin faptele lor toţi cei ce s-au lepădat de sine, şi-au luat crucea şi L-au urmat pe Domnul: apostoli, ierarhi, mucenici, cuvioşi, pustnici, călugări, ctitori, aleşi, drepţi, milostivi, adică toţi cei ce şi-au adunat comoara cea cerească şi au scris cu faptele lor această poruncă, de aceea: „Duhul însuşi mărturiseşte împreună cu duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu / Şi dacă suntem fii suntem şi moştenitori – moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă pătimim împreună cu El, că împreună cu El să ne şi preamărim“ (Romani 8, 16-17).

Această descoperire a fiilor lui Dumnezeu este sensul de a fi al lumii: „Pentru că făptura aşteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu“ (Romani 8, 19), fiindcă „făptura însăşi se va izbăvi din robia stricăciunii ca să fie părtaşă la libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu“ (Romani 8, 21), căci aşa cum căderea lui Adam (pământ) a lovit întreaga creaţie: „blestemat va fi pământul pentru tine!“ (Facerea 3, 17), încât „toată făptura împreună suspină şi împreună are dureri până acum“ (Romani 8, 22) tot aşa şi noi „care avem pârga Duhului şi noi înşine suspinăm în noi aşteptând înfierea, răscumpărarea trupului nostru“ (Romani 8, 23).

Sensul acestei porunci este adânc întipărit în noi înşine, aşa cum ni-l descoperă sfântul apostol Pavel: „Duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre, căci noi nu ştim să ne rugăm cum trebuie, ci însuşi Duhul se roagă pentru noi cu suspine negrăite“ (Romani 8, 26), aceasta este taina rugăciunii minţii în inimă, aceasta este rugăciunea în Duh şi în Adevăr (Ioan 4, 23).

Această taină este sensul versetului: „Cel ce cercetează inimile ştie care este dorinţa Duhului, căci după Dumnezeu El se roagă pentru sfinţi“ (Romani 8, 27). Dumnezeu ştie cine sunt cei ce fac această poruncă, adică Îl iubesc cu toată fiinţa, inima şi mintea, ei sunt despre care spune sfântul apostol Pavel: „Căci pe cei care i-a cunoscut mai înainte, mai înainte i-a şi hotărât să fie asemenea chipului Fiului Său, ca El să fie întâi născut între mulţi fraţi“ (Romani 8, 29), verset în care

202

aflăm cum se dobândeşte chipul şi asemănarea cu Domnul Iisus Hristos, adică prin înfiere.

PORUNCA A DOUA A LEGII IUBIRII: „Să vă iubiţi unul pe altul.

Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul“ (Ioan 13, 34) este semnul prin care se disting ucenicii Domnului: „Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii“ (Ioan 13, 35), dar şi semnul înfierii, de aceea le spune ucenicilor: „Fiilor, încă puţin timp sunt cu voi“ (Ioan 13, 33). Prin trăirea Cuvântului lui Dumnezeu din Sfânta Evanghelie, prin descoperirea Domnului Iisus Hristos în poruncile Sale se începe naşterea cea de a doua, adică viaţa mistică. De aceea le dă exemplu personal spălându-le picioarele şi le porunceşte: „Deci dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat vouă picioarele şi voi sunteţi datori ca să vă spălaţi picioarele unii altora / Că v-am dat vouă pildă, ca precum v-am făcut Eu vouă să faceţi şi voi“ (Ioan 13, 14-15), adică împlineşte practic învăţătura ca cel ce vrea să fie mai mare între ei să-i slujească pe ceilalţi. De aceea când sfântul apostol Petru zice: „Nu-mi vei spăla picioarele în veac“ Domnul îi dezvăluie consecinţele: „Dacă nu te voi spăla, nu ai parte de Mine“ (Ioan 13, 8) şi îi dă o învăţătură foarte subtilă: „Nu este sluga mai mare decât stăpânul său, nici solul mai mare decât cel ce l-a trimis pe el“ (Ioan 13, 16). În trecerea din lumea aceasta în Împărăţia lui Dumnezeu se inversează valorile şi rolurile.

Cea mai dumnezeiască imagine a acestei porunci Domnul Iisus Hristos ne-o dă prin minunile Sale: „au adus la El mulţi demonizaţi şi a scos duhurile cu cuvântul şi pe toţi cei bolnavi i-a vindecat / Ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin Isaia proorocul care zice: „Acesta neputinţele noastre a luat şi bolile noastre le-a purtat“ (Matei 8, 16-17). Dar cuvântul rostit de Isaia este edificator pentru a-L arăta pe Domnul Iisus Hristos, ca fiind Mesia cel aşteptat: „El a luat asupră-Şi durerile noastre şi cu suferinţele noastre S-a împovărat. Şi noi Îl socoteam pedepsit, bătut şi chinuit de Dumnezeu / Dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru mântuirea noastră şi prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat“ (Isaia, 53, 4-5).

203

Rânduiala lui Dumnezeu cu privire la mântuirea noastră Domnul a împlinit-o: „Toţi umblam rătăciţi ca nişte oi, fiecare pe calea noastră şi Domnul a făcut să cadă asupra Lui fărădelegile noastre ale tuturor / Chinuit a fost, dar S-a supus şi nu Şi-a deschis gura Sa; ca un miel spre junghiere S-a dus şi ca o oaie fără glas înaintea celor ce o tund, aşa nu Şi-a deschis gura Sa“ (Isaia 53, 6-7).

Smerenia până la moartea pe cruce a Domnului a fost prevăzută: „Întru smerenia Lui judecata Lui s-a ridicat şi neamul Lui cine îl va spune? Că s-a luat de pe pământ viaţa Lui! Pentru fărădelegile poporului Meu a fost adus spre moarte“ (Isaia 53, 8), de aceea Domnul ne porunceşte: „Învăţaţi-vă de la Mine că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre“ (Matei 11, 29).

Pentru că S-a jertfit pe Sine pentru noi a dobândit domnia în cer şi pe pământ: „Datu-Mi-s-a toată puterea în cer şi pe pământ“ (Matei 28, 18) aşa cum a proorocit Isaia: „Pentru aceasta Îi voi da partea Sa printre cei mari şi cu cei puternici va împărţi prada, ca răsplată că Şi-a dat sufletul Său spre moarte şi cu făcătorii de rele a fost numărat. Că El a purtat fărădelegile multora şi pentru cei păcătoşi şi-a dat viaţa“ (Isaia 53, 12).

Porunca Domnului: „Aceasta vă poruncesc: Să vă iubiţi unul pe altul“ (Ioan 15, 17) o găsim deplin exprimată în rugăciunea din Grădina Ghetsemani: „Eu pentru aceştia Mă rog, nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt“ (Ioan 17, 9), de aceea pe ucenici îi înconjoară cu grija Sa: „Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt şi Eu vin la Tine. Părinte Sfinte păzeşte-i în numele Tău, în care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem şi Noi“ (Ioan 17, 11).

Cauza pentru care cei ce-L urmează pe Domnul au nevoie de această pază este ura lumii împotriva aleşilor Domnului, dar mai ales este vorba de atacurile duhurilor rele: „Nu Mă rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti pe ei de cel viclean“ (Ioan 17, 15), adică ultimul verset din rugăciunea domnească.

Poruncile, pe care le-a rostit Domnul, au în vedere parcurgerea treptelor de mântuire, sfinţire şi desăvârşire: „Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârşiţi întru unime şi să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei, precum

204

M-ai iubit pe Mine“ (Ioan 17, 23), aşa cum se roagă pentru noi şi în versetul: „Sfinţeşte-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul“ (Ioan 17, 17), fiindcă sfinţirea, desăvârşirea, ca etape ale vieţii creştine sunt un dar dumnezeiesc, care face posibilă etapa a patra a vieţii întru Hristos: „Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis“ (Ioan 17, 21), adică înfierea.

Domnul Iisus Hristos ne-a deschis însă porţile Iubirii, Împărăţiei, Bucuriei şi Slavei, aşa cum a rostit pentru ucenicii Săi: „Slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem“ (Ioan 17, 22), dar şi în versetul: „le-am făcut cunoscut numele Tău şi-L voi face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei şi Eu în ei“ (Ioan 17, 26) şi le-a dat cheile Împărăţiei, adică Sfintele Taine, care cuprind în ele credinţa, voinţa, cunoaşterea, smerenia, milostenia, nădejdea şi iubirea, care ca nişte chei deschid porţile Împărăţiei: „cuvintele pe care Mi le-ai dat, le-am dat lor, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit şi au crezut că Tu M-ai trimis“ (Ioan 17, 8).

Când este pironit pe cruce Domnul Iisus Hristos ne dă o învăţătură fără egal de felul cum împlineşte cea de a doua poruncă a Legii Iubirii, când dă ocrotire Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu: „Femeie, iată Fiul Tău!“ (Ioan 19, 26) şi îl înfiază pe ucenicul iubit: „Iată mama ta!“ (Ioan 19, 27), arătându-ne că înfierea se face prin Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.

PORUNCA A TREIA A LEGII IUBIRII: „Să iubeşti pe aproapele

tău ca pe tine însuţi“ (Matei 22, 39) are o variantă mai amplă în Leviticul: „Să nu te răzbuni cu mâna ta şi să nu ai ură asupra fiilor poporului tău, ci să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“ (Leviticul 19, 18).

Prin această poruncă se unifică într-un tot toate binefacerile, care au venit asupra oamenilor prin Domnul Iisus Hristos şi prin ucenicii Săi cărora le-a poruncit: „Tămăduiţi pe cei neputincioşi, înviaţi pe cei morţi, curăţiţi pe cei leproşi, pe demoni scoteţi-i; în dar aţi luat, în dar să daţi“ (Matei 10, 8).

Aceste binefaceri au fost răsplătite de multe ori cu prigoană, lovituri şi moarte. De aceea, fiindcă misiunea

205

ucenicilor Domnului nu este lipsită de primejdii, li s-a dat lor şi nouă o serie de învăţături, dintre care reţinem câteva: „Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii“ (Matei 10, 16), încât atunci când „La dregători şi la regi veţi fi duşi pentru Mine, spre mărturie lor şi păgânilor / Iar când vă vor da pe voi în mâna lor, nu vă îngrijiţi cum şi ce veţi vorbi, căci se va da vouă în ceasul acela ce să vorbiţi / Fiindcă nu voi sunteţi care vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru care grăieşte întru voi“ (Matei 10, 18-20). Aceste sfaturi şi învăţături au însoţit timp de două mii de ani pe toţi mucenicii, ierarhii, cuvioşii, muceniţele, cuvioasele, drepţii, aleşii, slujitorii sfintelor altare, când au fost prigoniţi, loviţi, ucişi.

Proorocia Domnului: „Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu; iar cel ce va răbda până la sfârşit acela se va mântui“ (Matei 10, 22) s-a împlinit cu toţi cei care s-au lepădat de sine, şi-au luat crucea şi L-au urmat pe Domnul.

Dragostea faţă de aproapele este semnul prezenţei Duhului Sfânt în noi, al Mântuitorului. De aceea sfântul apostol Pavel arată că „fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folos“ (I Corinteni 12, 7) potrivit cu rânduiala cea dumnezeiască: „unuia i se dă prin Duhul Sfânt cuvânt de înţelepciune, iar altuia după acelaşi Duh cuvântul cunoştinţei / Şi unuia i se dă întru acelaşi Duh credinţă, iar altuia darurile vindecărilor întru acelaşi Duh; / Unuia faceri de minuni, iar altuia proorocie; unuia deosebirea duhurilor, iar altuia feluri de limbi şi altuia tălmăcirea limbilor“ (I Corinteni 12, 8-10).

Darurile Duhului Sfânt nu se dau fără rânduială, fiindcă „pe unii i-a pus Dumnezeu în Biserică: întâi apostoli, al doilea prooroci, al treilea învăţătorii; apoi pe cei ce au darul de a face minuni, apoi darurile vindecărilor, ajutorărilor, cârmuirile, felurile limbilor“ (I Corinteni 12, 28).

Definiţia dată dragostei de sfântul apostol Pavel: „Dragostea îndelung rabdă, dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte, / Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul / Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr, / Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă, / Dragostea nu cade niciodată“ (I Corinteni 13, 4-8) este o împlinire a celei de a

206

treia porunci a Legii Iubirii, căci ajutorarea aproapelui ca samariteanul milostiv este cea care stinge conflictele. De aceea Domnul leagă pilda samariteanului milostiv de această poruncă.

Dragostea este cel mai mare dar, pe care-l poate primi sufletul, fiindcă este mai de preţ decât alte daruri, cum ar fi vorbirea în limbi: „De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător“ (I Corinteni 13, 1), sau cum este darul proorociei. Dragostea este mai mare decât credinţa şi decât cunoaşterea: „de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt“ (I Corinteni 13, 2). Toate darurile menţionate ni se dau doar pentru a face porunca iubirii aproapelui.

Pilda samariteanului milostiv, care însoţeşte această poruncă, are o relaţie cu pilda fiului de împărat, căruia i s-a pregătit o nuntă, dar cei chemaţi n-au vrut să vină. Atunci sunt aduşi şchiopi, ciungi, săracii, păcătoşii care au infirmităţi spirituale, adică ceea ce a făcut Domnul Iisus Hristos, când a luat condiţia de popor ales iudeilor şi a dat-o celor ce vor aduce roadă, fiindcă după rod se cunoaşte copacul. Dragostea faţă de aproapele a arătat-o Domnul vindecând bolnavii, curăţind leproşii, alungând demonii, înviind morţii, iar când este pe cruce îi spune tâlharului, care s-a pocăit: „Astăzi vei fi cu Mine în rai“ (Luca 23, 43) şi ridică această poruncă la un nivel dumnezeiesc, fiindcă ne arată cât de importantă este Taina Pocăinţei.

Porunca Domnului: „Intraţi pe poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află“ (Matei 7, 14) îi va judeca pe toţi cei ce susţin apocatastaza lui Origen, adică toţi se mântuiesc, teză în vădită contradicţie cu multe versete din Sfânta Evanghelie. Cuvântul Domnului este clar: „strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei care o află“ (Matei 7, 14), fiindcă poarta celor patru porunci ale Legii Iubirii înseamnă împlinirea tuturor poruncilor, pe care ele le adună într-un tot, aşa cum Domnul pe cruce fiind le face, ca să ne arate valoarea Sfintei Cruci.

Versetul: „Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra

207

în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri“ (Matei 7, 21), adică poruncile, de care ne ocupăm, fiindcă „Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni multe am făcut?“ (Matei 7, 22), dar nu se vor mântui, fiindcă vor auzi cuvântul Dreptului Judecător: „Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea“ (Matei 7, 23).

Vrednicia întru Hristos o dobândesc cei ce-L urmează purtându-şi crucea, fiindcă: „Pentru Tine suntem omorâţi toată ziua, socotiţi am fost ca nişte oi spre junghiere“ (Romani 8, 36). Această trăire a Cuvântului lui Dumnezeu este semnul trăirii pentru Hristos şi întru Hristos „în toate acestea suntem mai mult decât biruitori prin Acela, Care ne-a iubit“ (Romani 8, 37) fiindcă „Nici înălţimea, nici adâncul şi nici altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu cea întru Hristos Iisus Domnul nostru“ (Romani 8, 39).

PORUNCA A PATRA A LEGII IUBIRII: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri,

binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc / Ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi“ (Matei 5, 44-45) poruncă a înfierii care este condiţionată de împlinirea tuturor poruncilor în general şi de împlinirea celor patru porunci ale Legii Iubirii în special. În acest sens iertarea este o condiţie a mântuirii: „că de veţi ierta oamenilor greşelilor lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru cel ceresc“ (Matei 6-14).

De aici acel comportament care să anuleze legea reacţiei sau ceea ce indienii numesc karma: „Nu vă împotriviţi celui rău; iar cui te loveşte peste obrazul drept întoarce-i şi pe celălalt“ (Matei 5, 39), căci judecata aparţine Domnului, iar răzbunarea lui Dumnezeu, de aceea: „Celui ce voieşte să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa, / Iar de te va sili cineva să mergi o milă, mergi cu el două“ (Matei 5, 40-41). Bunătatea sufletului şi limpezimea cugetului trebuie să ni le păzim netulburate: „Celui care cere de la tine dă-i şi de la cel ce voieşte să se împrumute de la tine nu întoarce faţa ta“

208

(Matei 5, 42). Această poruncă arată diferenţa enormă între creştinism

şi iudaism, fiindcă iudaismul urma legea talionului: „Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior / Arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânătaie pentru vânătaie“ (Ieşirea 21, 24-25) „iar de va fi şi altă vătămare atunci să plătească suflet pentru suflet“ (Ieşirea 21, 23), de aici au rezultat şiruri de războaie fără sfârşit, au rezultat călcările poruncilor. Cei răi au văzut în ea dreptul de a ucide, de a fura, de a minţi şi înşela, de a desfrâna. Cei ce aplică această lege a talionului uită că ea se întoarce asupra lor: „De va lovi cineva pe un om şi acela va muri, să fie dat morţii“ (Ieşirea 21, 12).

Judecata Domnului este nepărtinitoare: „Cine Mă nesocoteşte pe Mine şi nu primeşte cuvintele Mele are judecător ca să-l judece: cuvântul pe care l-am spus acela îl va judeca în ziua cea de apoi“ (Ioan 12, 48) adică poruncile.

Cuvintele Sfintei Evanghelii care „sunt Duh şi sunt Viaţă“, dar mai ales poruncile mântuirii, sfinţirii, desăvârşirii şi înfierii sunt judecata neamurilor: „Eu n-am vorbit de la Mine, ci Tatăl care M-a trimis, Acesta Mi-a dat poruncă ce să spun şi ce să vorbesc / Şi ştiu că porunca Lui este viaţa veşnică. Deci cele ce vorbesc Eu, precum Mi-a spus Mie Tatăl, aşa vorbesc“ (Ioan 12, 49-50). Deci Poruncile vin de la Tatăl Ceresc şi ne sunt date prin Fiul cel Iubit, care ne porunceşte: „Când ştiţi acestea, fericiţi sunteţi dacă le veţi face“ (Ioan 13, 17).

Paradoxul este că tocmai poruncile nu numai că nu sunt discutate, nu sunt făcute, dar nici nu avem cărţile de rugăciuni pentru mântuire, sfinţire, desăvârşire, înfiere, potrivit cu evolu-ţia fiecărui suflet, ca să-l înveţe să le facă. De aceea mai ales pentru cei ce s-au lepădat de Dumnezeu şi de Biserica Orto-doxă se adeveresc cele spuse: „Au orbit ochii lor şi a împietrit inima lor, ca să nu vadă cu ochii şi să nu înţeleagă cu inima şi ca nu cumva să se întoarcă şi Eu să-i vindec“ (Ioan 12, 40).

Porunca a patra a Legii Iubirii o pot împlini cei ce fac o serie de porunci, care precedă sau sunt necesare pentru a dobândi puterea de a o împlini, fiindcă ea le ridică la un nivel superior: „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi / Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi şi cu măsura cu care măsuraţi,

209

vi se va măsura“ (Matei 7, 1-2); „Făţarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău“ (Matei 7, 5); „Nu daţi cele sfinte câinilor şi nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie pe voi“ (Matei 7, 6); „cereţi şi vi se va da; bateţi şi vi se va deschide“ (Matei 7, 7), ca să se dobândească făgăduinţa: „Că oricine cere ia, cel care caută află şi celui care bate i se va deschide“ (Matei 7, 8). Dar pentru aceasta trebuie dobândită condiţia de rugător în „Duh şi în Adevăr“ căci Tatăl Ceresc astfel de rugători îşi doreşte. Nimeni nu poate face poruncile, nu poate trăi cuvintele Sfintei Evanghelii fără să ştie să le ceară de la Domnul „căci fără Mine nu puteţi face nimic“ (Ioan 15, 5). De aceea porunca: „toate câte voiţi să vă facă vouă oamenii, asemenea şi voi faceţi lor, căci aceasta este Legea şi proorocia“ (Matei 7, 12).

Când este pe cruce Domnul face această poruncă rugându-se pentru cei ce L-au răstignit: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac“ (Luca 23, 34), în timp ce ei ca să împlinească proorocia „aruncau sorţii şi-şi împărţeau hainele“ (Ps. 21, 20). Dar „sutaşul care stătea în faţa Lui, văzând că astfel Şi-a dat duhul a zis: „Cu adevărat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!“ (Matei 27, 54; Marcu 15, 39), deci a devenit mărturisitor. Ba mai mult, pe cei doi sutaşi Longhin şi Corneliu îi va face sfinţi pentru că nu s-au lăsat corupţi de conducătorii iudeilor şi L-au mărturisit că a înviat. Sutaşul Longhin a devenit mucenic şi cu moaştele lui s-au făcut multe minuni, iar Corneliu a fost botezat de sfântul apostol Petru cu toată casa lui, încât asupra lor S-a pogorât harul Duhului Sfânt şi-L slăveau pe Dumnezeu (Fapte 10, 1-48). Această pogorâre a Duhului Sfânt, acest botez cu Duh Sfânt şi cu foc îl primesc cei ce-şi iau crucea, Îl urmează pe Domnul şi trăiesc viaţa mistică.

Făcând cele patru porunci ale Legii Iubirii, când este pe cruce, Domnul ne arată valoarea Sfintei Cruci ca simbol al Legii Iubirii, ne arată că putem împlini aceste porunci în orice condiţii şi că doar purtându-ne crucea putem intra pe poarta Împărăţiei, adică să facem porunca: „Intraţi pe poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află“ (Matei 7, 13). De aceea falsă, ipocrită, eretică şi smintită este apocatastaza lui Origen, fiindcă

210

„strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află“ (Matei 7, 14). Toţi cei ce s-au lepădat de Dumnezeu, de Domnul Iisus Hristos, au părăsit Biserica Ortodoxă şi urmează ereziile lui Arie, Varlaam, Origen, s-au împietrit, au orbit, au surzit, au pierdut chipul şi asemănarea cu Domnul, de aceea nu fac poruncile mântuirii, sfinţirii, desăvârşirii, înfierii, nu au Sfintele Taine, Duhul Sfânt S-a retras de la ei şi din ei, iar lumea lor a devenit urâciunea pustiirii.

TAINELE ŞI TRĂIREA CONTEMPLAŢIEI reprezintă trăirea

cuvintelor din Sfânta Evanghelie, fiindcă „Duhul este cel ce dă viaţă... Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi sunt viaţă“ (Ioan 6, 63). Poruncile mântuirii, sfinţirii, desăvârşirii şi înfierii sunt prima etapă a vieţii mistice. Ele în mod firesc trebuie să fie însoţite de asceza trupului, cuvântului şi gândului, fiindcă asceza este scutul în războaiele cu trupul, lumea şi demonii, iar rugăciunile sunt armele creştinului, care şi-a luat crucea, s-a lepădat de sine şi-L urmează pe Domnul. De aceea nu putem numi asceza ca prima etapă a vieţii mistice din mai multe motive. În primul rând pentru că ea trebuie să însoţească pe nevoitor în toate cele trei etape: etapa poruncilor şi a trăirii cuvintelor Sfintei Evanghelii, etapa luminărilor şi extazelor, etapa cunoaşterii teofanice. În al doilea rând pentru că accentul la fiecare etapă cade pe un fel de post mai subtil. Asceza trupului, care la început se face cu legume, fructe, lactate, creşte la crudităţi, apoi la cereale şi ajunge să se consume foarte puţin, fiindcă părţile subtile ale fiinţei: conştiinţa, cugetul, nous-ul se hrănesc deja cu har. Asceza cuvântului urcă de la folosirea cuvintelor Sfintelor Scripturi la tăcere totală, iar asceza gândului elimină orice gând, fiindcă rugăciunea devine aproape continuă. Rugăciunea devine o respectare a poruncii: „Cere şi ţi se va da, caută şi vei afla, bate şi ţi se va deschide“ (Matei 7, 7) şi urcă mereu calitativ de la rugăciuni de cerere şi mulţumire, la rugăciunile de slavă şi de iubire, căci ele devin tot mai adânci, ajungând de la rugăciunea minţii în inimă la rugăciunea în duh şi în adevăr, apoi la rugăciunea harică, adică, de fapt, rugătorul aude în biserica sufletului cum Duhul Sfânt se roagă în el: „Ce este născut din trup, trup este, şi ce este născut din Duh, duh

211

este“ (Ioan 3, 6). De aceea Tainele şi trăirea contemplaţiei lui Dumnezeu ni se pare o expresie mult mai apropiată de trăirea cuvintelor Sfintei Evanghelii, decât clasificările teologilor care reiau şi comentează trăirile misticilor, pentru că nu au propria experienţă. Cauzele pentru care teologii şi nu misticii au scris sunt mai adânci.

Misticii s-au ferit să vorbească despre experienţele proprii din mai multe cauze. În primul rând fiindcă retraşi în pustie nu aveau cu ce să scrie, în al doilea rând fiindcă trebuiau să păstreze aceste taine ale sufletelor lor, ca să nu se trufească, să nu cadă în ispite, să respecte poruncile Domnului: „Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgă-ritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi întorcându-se să vă sfâşie pe voi“ (Matei 7, 6).

Etapa poruncilor este hotărâtă de Domnul şi spusă prin versetul: „Drept aceea mergând, învăţaţi toate neamurile botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh / Învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă“ (Matei 28, 19-20), căci în poruncile Sale anahoretul trebuie să-L descopere pe Domnul Iisus Hristos. Această descoperire înseamnă urcarea treptelor mântuirii, sfinţirii şi desăvârşirii la capătul cărora i se descoperă icoana Domnului în inimă, ca semn că a dobândit chipul şi asemănarea.

Tainele şi trăirea contemplaţiei trebuie împlinite cu multă

grijă, căci prin împlinirea poruncilor se dobândeşte la momentul arhetipal o moarte şi o înviere, care marchează începutul condiţiei de fiu al Învierii, adică o primă etapă în dobândirea chipului şi asemănării cu Domnul Iisus Hristos, aceasta fiind de fapt ceea ce părintele Dumitru Stăniloaie preciza în „Ascetică şi Mistică creştină“ (Casa Cărţii de Ştiinţă, 1993, p. 43) „Căci Domnul este ascuns de la Botez în Sanctuarul cel mai lăuntric al fiinţei noastre, îmboldindu-ne spre împlinirea poruncilor, prin ceea ce întipărim pe obrazul nostru spiritual trăsăturilor Domnului“.

Sfântul Marcu Ascetul în „Despre botez“ (Fil., vol. 1, p. 287) arăta ceea ce se petrece în sufletul misticului: „Templul acesta, adică lăcaşul sfânt al trupului şi al sufletului, are şi el un loc în partea dinlăuntru a catapetesmei. Acolo a intrat Iisus

212

Hristos ca înainte mergător locuind de la Botez în noi“, „Drept aceea, omule, care ai fost botezat în Hristos, dă numai lucrarea pentru care ai luat puterea şi te pregăteşte ca să primeşti arătarea Celui ce locuieşte întru tine“. (Fil. vol.1, p. 294)

Această prezenţă a Domnului Iisus Hristos ascuns tainic în noi şi în poruncile Sale trebuie să ni se descopere, de aceea Sfântul Maxim Mărturisitorul considera că drumul creştinului evlavios începe cu lucrarea poruncilor, adică trăirea lor cu fapta, apoi avem cunoaşterea contemplativă (extazul) şi cunoaşterea teofanică ca o taină a tainelor, căci trebuie să retrăim viaţa pământească a Domnului din cuvintele Sfintei Evanghelii, fiindcă această retrăire de la Pruncul ce-L dobândim la naşterea cea de a doua, la maturitatea Sa ca bărbat deplin întru noi, când participă la toate suferinţele noastre, când luptă cu păcatele şi ispitele: „Până la sfârşitul lumii pătimeşte tainic pururea cu noi“, aşa cum ne spune Sfântul Maxim Mărturisitorul, căci „chiar înainte de a fi pornit cineva cu hotărâre pe drumul unei vieţi ce duce la mântuire, El îl urmăreşte şi îl atrage la sine, pândind orice ocazie, folosind orice mijloc bun“ (P.G. 90, 17).

Pătrunderea lui Hristos în noi se face prin Sfintele Taine, pe care doar Biserica Ortodoxă le-a păstrat nealterate, de aceea Nicolae Cabasila preciza: „Prin mijlocirea acestor Sfinte Taine, Hristos vine la noi, îşi face sălaş în sufletul nostru; se face una cu el şi-l trezeşte la o viaţă nouă; iar odată ajuns în sufletul nostru Hristos sugrumă păcatul din noi, ne dă din însăşi viaţa Sa şi din propria desăvârşire“. (Despre viaţa în Hristos, 1946, p, 21)

Sălăşluit în noi de la Taina Sfântului Botez, când se face prima „unire“ a noastră cu Domnul Iisus Hristos, unirea se adânceşte cu Taina Sfintei Euharistii, de aceea El întăreşte, schimbă, reclădeşte în sufletul nostru Templul Său, într-un proces continuu al morţii şi al învierii întru El până la desăvârşire. De aceea mistica ortodoxă are un caracter hristocentric, scopul unic este ca să facem parte din Trupul mistic al Lui. Poruncile mântuirii au în vedere o treaptă a purificării, aşa cum li s-a dat iudeilor, ca să facă prima treaptă, adică să parcurgă Calea. Poruncile sfinţirii au în vedere descoperirea Adevărului care sfinţeşte, de aceea Taina

213

Sfântului Botez a început la Iordan cu Botezul Domnului şi apoi a fost continuată cu instituirea Sfintelor Taine. Poruncile desăvârşirii au în vedere urcarea scării, căci de aceea Scara Sfântului Ioan Scărarul prezintă de obicei pe monahii care urcă şi sunt încercaţi, ispitiţi de duhurile necurate, fiindcă ei urmează să se urce la cer pe calea luminată.

Importanţa poruncilor şi a cuvintelor lui Dumnezeu ne este comunicată în versetul: „Deci cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, şi va învăţa aşa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăţia cerurilor; iar cel ce va face şi va învăţa, acesta mare se va chema în împărăţia cerurilor“ (Matei 5, 19).

De aceea ne miră foarte mult faptul că cei care au avut chemarea, curajul sau binecuvântarea de a scrie cărţi importante despre viaţa mistică nu s-au ocupat de analiza sistematică a poruncilor ca primă etapă a vieţii mistice sau întru Hristos, nu au realizat cărţile de rugăciuni necesare pentru parcurgerea etapelor de mântuire, sfinţire, desăvârşire, înfiere; nu au realizat instrumentele necesare acestei treceri; nu au dat măcar o descriere a stărilor de extaz spre a le deosebi de iluminări, de ispite sau de vise; nu au dat o descriere adecvată a etapelor vieţii mistice. Dogmele sunt doar jaloane şi trăirea lor este de fapt o cunoaştere teologică şi nu o trăire mistică. Între teologie şi mistică este o deosebire fundamentală, una este cunoaşterea şi altceva este trăirea. De aceea şi Domnul le spune ucenicilor: „Dacă ştiţi acestea fericiţi sunteţi dacă le veţi face“ (Ioan 13, 17). De aceea facem următoarele precizări:

Conştiinţa are cinci stări: a) starea de veghe când percepem lumea creată prin cele

cinci simţuri: văz, auz, miros, pipăit, gust, şi această percepţie ne determină să avem un anumit comportament faţă de această realitate. Paza simţurilor este o primă etapă a ascezei minţii.

b) starea de extaz este intermediară între starea de veghe şi starea de vis. În ea se intră de obicei după un somn profund, care echilibrează cugetul şi face să apară oglinda conştiinţei, aşa cum este suprafaţa unui lac în care se reflectă cerul, soarele. Dacă nivelul de purificare al conştiinţei nu este bine realizat avem doar o iluminare, o curgere de culori, de forme

214

neprecise, de imagini fără mesaj. Dacă nivelul de curăţire al conştiinţei de impurităţile

lumii percepute prin simţuri este bun, atunci avem imagini clare cu un mesaj, adică o trăire a versetului: „Fericiţi cei curaţi cu inima că aceia vor vedea pe Dumnezeu“ (Matei 5, 8).

Starea de vis este străbătută de imagini total diferite. Când cugetul este angajat prin simţuri în exterior spre lumea creaţiei avem vise cu imagini lumeşti sau ispite. Când cugetul este angajat prin rugăciune în cele duhovniceşti avem visele premonitorii, care preced extazele, fiindcă au un mesaj foarte adânc.

Starea de inconştient o trăim prin somnul profund când simţurile se retrag în interior şi nu mai percepem nimic din exterior.

Starea de supraconştient o trăiesc rar cei ajunşi pe treptele de sus ale desăvârşirii, când percep duhurile, ştiu ce se petrece sau se va petrece în viitor, primesc mesaje direct în conştiinţă, aud glasul Domnului în biserica inimii sau felul în care aud glasul Duhului Sfânt cum se roagă în interiorul conştiinţei, pot merge pe ape, pot trece în nemanifestare, văd Lumina Lină a Sfintei Slave, care este diafană şi se aşează în jurul lor ca o aură, pot trăi starea de levitaţie.

RUGĂCIUNEA ÎNTÂIA PENTRU TAINA ŞI PORUNCA ÎNFIERII

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă taina fiilor Învierii ne-ai dăruit: „Adevărat, adevărat zic vouă că vine ceasul şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei ce vor auzi vor învia“. Pentru că de moartea cea de a doua vor scăpa. În viaţa cea veşnică vor intra; „Căci precum Tatăl are viaţă în Sine aşa i-a dat şi Fiului să aibă viaţă în Sine“. Darul, taina şi porunca învierii sunt răspunsul cel bun la sfârşitul veacurilor: „Şi vor ieşi cei ce au făcut cele bune spre învierea vieţii, iar cei ce au făcut cele rele spre învierea osândei“. Fiindcă „vine ceasul în care toţi cei din morminte vor auzi glasul Tău“, când îngerul va trâmbiţa. Pentru noi la Tatăl Ceresc Te-ai rugat: „Părinte, voiesc ca unde sunt Eu să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat, ca să vadă Slava Mea, pe care Mi-ai dat-o,

215

pentru că Tu M-ai iubit pe Mine mai înainte de întemeierea lumii“. Căci taina Învierii o dă Tatăl Ceresc celor ce-L slujesc, Îl slăvesc, Îl iubesc. De aceea numele cel veşnic şi nepieritor, mai preţios decât fii şi fiice îl primesc: „Şi le-am făcut cunoscut numele Tău şi-l voi face cunoscut ca iubirea, cu care M-ai iubit Tu, să fie în ei şi Eu în ei“. Ca pentru noi să se împlinească făgăduinţa: „Cel ce va birui va moşteni acestea şi-i voi fi lui Dumnezeu şi el Îmi va fi Mie fiu“.

RUGĂCIUNEA A DOUA PENTRU TAINA ŞI PORUNCA ÎNFIERII

Doamne, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, pentru că taina şi poruncile iubirii ne-ai descoperit când ai rostit: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău“. Atunci izvorul dragostei Tale ni l-ai dăruit. De aceea: „Duhul însuşi mărturiseşte împreună cu duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu Şi dacă suntem fii suntem şi moştenitori“. Această descoperire a fiilor Tăi este sensul lumii: „Pentru că făptura aşteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu“. Fiindcă atunci „făptura însăşi se va izbăvi din robia stricăciunii ca să fie părtaşă la libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu“. Pentru că „toată făptura împreună suspină şi împreună are dureri până acum”; încât şi noi „care avem pârga Duhului şi noi înşine suspinăm în noi aşteptând înfierea, răscumpărarea trupului nostru“. Pentru că taina sufletului nostru Tu o ştii: „Cel ce cercetează inimile ştie care este dorinţa Duhului“. Căci după Dumnezeu El se roagă pentru sfinţi. De aceea noi suntem cei despre care sfântul apostol a zis: „Căci cei pe care i-a cunoscut mai înainte i-a şi hotărât să fie asemenea chipului Fiului Său ca El să fie întâi născut între mulţi fraţi“. Doamne dă-ne să fim cei ce trăiesc această poruncă, căci toate celelalte porunci în ea le-a adunat.

216

RUGĂCIUNEA A TREIA PENTRU TAINA ŞI PORUNCA ÎNFIERII

Doamne, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, pentru că prin Fiul Tău cel Iubit ne-ai descoperit: „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică“. Tu cu înţelepciune ai rânduit prin Domnul Iisus să ne mântuieşti: „Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume, ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea“. Pentru ca în împărăţia Ta cea cerească să ne primeşti: „ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică“. De aceea pentru trăirea tainei iubirii Domnul ne-a poruncit: „Să vă iubiţi unul pe altul precum Eu v-am iubit pe voi“. Şi când a venit, pe bolnavi i-a vindecat. Pe morţi i-a înviat. Pe ucenici i-a învăţat. Atunci cu iubire pentru noi s-a rugat: „Ca toţi să fie una, după cum, Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine aşa şi aceştia în Noi să fie una ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis“. Pentru ca asemeni ucenicilor Săi înfierea şi viaţa cea veşnică să le dobândim: „Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii“. De aceea să trăim pentru alţii ne-a învăţat, când pe cruce fiind răstignit a grăit: „Femeie, iată fiul tău“ şi apoi ucenicului iubit: „Iată mama ta“.

RUGĂCIUNEA A PATRA PENTRU TAINA ŞI PORUNCA ÎNFIERII

Doamne, Tată Ceresc, Atoateştiutorule, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă atunci când ai poruncit: „Să nu te răzbuni cu mâna ta şi să nu ai ură asupra fiilor poporului tău ci să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“ taina Domnului Iisus ne-ai arătat. Taina vindecărilor, învăţăturilor şi poruncilor pe care ni le-a dat prin ucenicii Săi în toată vremea şi în tot locul le-ai lucrat. Pentru că prin Duhul Sfânt putere au luat, potrivit cu rânduiala Ta cea dumnezeiască: „unuia i se dă prin Duhul Sfânt cuvânt de înţelepciune, iar altuia după acelaşi Duh cuvântul cunoştinţei. Şi unuia i se dă întru acelaşi Duh credinţă, iar altuia darurile vindecărilor întru acelaşi Duh; unuia faceri de minuni, iar altuia proorocie; unuia deosebirea duhurilor, iar altuia feluri de limbi şi altuia tălmăcirea limbilor“.

217

Pentru că toate darurile ni le dai nouă credincioşilor. Pentru ca să facem porunca Ta a iubirii aproapelui. Fiindcă asemenea sfântului apostol să ştim şi să grăim: „de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii iar dragoste nu am nimica nu sunt“. Pentru că poarta celor patru porunci ale Legii Iubirii adună toate poruncile. De aceea stând pe Sfânta Cruce Domnul pe toate patru le-a împlinit. Tâlharului, care s-a pocăit, că va merge cu El în rai, i-a făgăduit.

RUGĂCIUNEA A CINCEA PENTRU TAINA ŞI PORUNCA ÎNFIERII

Doamne, Tată Ceresc, Bunule Părinte al Vieţii, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă prin Fiul Tău cel Iubit taina şi poruncile Legii Iubirii ne-ai dăruit, când El a rostit: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc, ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din Ceruri. Că El face să răsară soarele peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi“. Atunci ai binevoit să ne arăţi prin cele patru porunci ale Legii Iubirii, cum să adunăm toate poruncile mântuirii, sfinţirii, desăvârşirii şi înfierii în Sfânta Cruce pe care o purtăm. Aşa cum Domnul Iisus Hristos, pe Sfânta Cruce fiind pironit, pe toate patru l-a îndeplinit. De aceea s-a rugat pentru cei ce L-au răstignit: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac“. Pe sutaşii Longhin şi Corneliu i-a sfinţit pentru că L-au mărturisit. Ca să îndeplinească cuvântul rostit: „Că de veţi ierta oamenilor greşelile lor ierta-va şi vouă Tatăl vostru cel ceresc“. Cuvintele Tale cu faptele Lui ne-a învăţat: „Nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi“ Căci cu judecata cu care judecaţi veţi fi judecaţi şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura“.

RUGĂCIUNEA A ŞASEA PENTRU TAINA ŞI PORUNCA ÎNFIERII

Doamne, Iisuse Hristoase, Atoateştiutorule, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm zideşte sufletul nostru ca un templu. Fă-ne ca un loc sau ca un sălaş al Tău. Ridică-ne ca o cetate asemenea Ierusalimului cel ceresc, încât să putem împlini

218

porunca Ta: „Cereţi cele ale Împărăţiei Cerurilor şi celelalte se vor adăuga vouă“. Ca să se săvârşească întru noi cuvântul: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu şi Tatăl Meu îl va iubi şi vom veni la el şi vom face locaş la el“. Vino să faci în noi un loc al păcii Tale. Să Te vedem cu ochiul minţii. Să priveşti în noi prin uşa inimii. Să alungi tulburarea grijilor şi gândurilor. Să aşezi pietrele preţioase ale înţelesurilor. Să trăim din cuvintele Sfintei Evanghelii în cugetele noastre, Adevărul Tău. Să topeşti cu pojarul iubirii dumnezeieşti piatra literelor Cuvântului Tău cel sfânt. Să ne dăruieşti Taina Învierii ca fiilor Învierii. Să aduci Lumina Lină a Sfintei Slave, în inimile noastre care este Soarele Tău cel mai presus de toată strălucirea. Să ne redai Chipul şi asemănarea cu Tine. Pentru ca sufletul nostru să crească la nesfârşit. Fiindcă eşti de necuprins şi să fim asemenea cu Tine, aşa cum a fost sfatul cel dumnezeiesc: „Să facem pe om după chipul şi asemănarea noastră“. Să trăim şi să fim părtaşi la „cele ce ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-a suit“.

RUGĂCIUNEA A ŞAPTEA PENTRU TAINA ŞI PORUNCA ÎNFIERII

Doamne, Iisuse Hristoase, Atoateţiitorule, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm rosteşte pentru noi porunca Ta: „Veniţi, că iată toate sunt gata“. Ca să trăim cuvântul care s-a rostit: „Fericit este cel ce va prânzi în împărăţia lui Dumnezeu“. De aceea săvârşeşti cu noi minunea minunilor şi Tainele şi trăirea contemplaţiei, când vii în inima noastră. Verşi în noi puterea şi lucrarea Ta; când intri în biserica sufletului nostru. Pentru că ai zidit-o prin Cuvântul Tău dumnezeiesc. Ca să locuieşti şi să petreci în noi, cu însăşi Treimea cea nesfârşită în putere şi de viaţă făcătoare. Să ne întăreşti. Să ne dai sfânta rază. Să ne luminezi mintea. Să Te dai pe Tine Însuţi ca o minune. Să faci din sufletele noastre sălaş al Tău. Să rămâi nemărginit în putere, nesfârşit în înţelepciune şi pricepere. Pentru că cerul este tronul Slavei Tale şi pământul aşternut al picioarelor Tale. Minunea este că aşa iubeşti sufletele noastre, încât le faci părtaşe la bunătăţile mai presus de ceruri. Ne încredinţezi marile Tale taine, căci „mir vărsat e numele Tău“. Atunci când minunea Ta ne-ai descoperit: „Eu sunt Pâinea vieţii“, dar mai

219

ales „Eu sunt Lumina Lumii, cel ce vine la Mine nu va umbla în întuneric“ sau „Eu sunt Păstorul cel bun“, cu râvna, credinţa şi iubirea Ta ne-ai îmbogăţit.

RUGĂCIUNEA A OPTA PENTRU TAINA ŞI PORUNCA ÎNFIERII

Doamne, Iisuse Hristoase, Domnul cel Tare şi Puternic, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm vindecă-ne de părerea şi mulţumirea de sine. Dă-ne să ne cunoaştem neştiinţa şi să nu judecăm pe nimenea. Cercetează-ne cu iubirea Ta, ca să putem vedea minunile Tale. Învaţă-ne să facem poruncile Tale. Scoate bârna din ochii minţii noastre. Vindecă rănile ascunse ale inimii noastre. Scoate-ne din lanţurile cele viclene. Uneşte-ne cu slava, iubirea şi inima Ta. Umple sufletele noastre de lumina Ta. Deschide în noi izvorul de apă vie, după făgăduinţa Ta ca să ne potolim setea. Dăruieşte-ne prin Duhul Cunoştinţei ştiinţa tainelor. Pune în noi prin Duhul Bunei Credinţe credinţa cea adevărată. Poartă-ne prin Duhul Temerii pe Calea cea dreaptă. Luminează-ne prin Duhul Adevărului adevărul care ne sfinţeşte. Dă-ne prin Duhul Sfatului să învăţăm a tăcea. Învaţă-ne prin Duhul Înţelepciunii să facem Legea Iubirii. Descoperă-te prin Duhul Înţelegerii să Te căutăm în toate. Dă-ne puterea prin Duhul Tăriei să batem la poarta Ta, ca să trecem de pragul părerii şi al mulţumirii de sine. Fă să se împlinească făgăduinţa Ta: „Când va veni Acela, Duhul Adevărului vă va călăuzi la tot adevărul, căci nu va vorbi de la Sine, ci câte va auzi va vorbi, şi cele viitoare vă va vesti“. Fiindcă „Acela Mă va slăvi, pentru că din al Meu va lua“. Pentru că Taina Ta ne va descoperi. „Căci toţi cei purtaţi de Duhul sunt fii ai lui Dumnezeu“.

RUGĂCIUNEA A NOUA PENTRU TAINA ŞI PORUNCA ÎNFIERII

Doamne, Împărate Ceresc, Duhul Adevărului, Cel care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne trecerea prin Poarta Iubirii. Ajută-ne ca să trăim dragostea extatică dumnezeiască, şi iubirea socotită de lume nebună. Fiindcă cei stăpâniţi de ea se leapădă de sine. Dă-ne să împlinim porunca Domnului: „Să iubeşti pe Domnul

220

Dumnezeul tău din tot sufletul tău, din tot cugetul tău, din toată inima ta“ sau „din toată puterea ta“. Dă-ne să trăim iubirea cea adevărată şi nemăsurată, pe care ne-o aduci în suflet, când prin puterea Ta de viaţă făcătoare să ne faci sălaş al Tău. Aşteptăm să ne răpeşti cu frumuseţea cea dumnezeiască. Ajută-ne să putem prin harul Tău să aducem Lumina Ta în sufletele fraţilor. Să le deschidem inimile împietrite. Să facem porunca cea mântuitoare: „Să vă iubiţi unii pe alţii“. Dă-ne să vedem lumina Ta cea duhovnicească, când mintea se întinde întru Tine fără închipuiri. Se lărgeşte pe măsura revărsării Tale, ca să împlinim poruncile Domnului: „Să iubeşti pe aproapele tău“ şi „Iubiţi pe duşmanii voştri“. Ajută-ne să-L vedem pe Domnul Iisus Hristos. Să trăim mişcarea duhovnicească a inimii, să auzim rugăciunea în duh şi în adevăr. Dă-ne harul care aduce pacea şi lacrima cea lină. Dă-ne lumina din care izvorăşte bucuria şi deschiderea inimii, fiindcă pătimeşte o prefacere mai presus de fire. Dă-ne să alergăm fără greşeală pe Calea Adevărului şi să întrăm prin Poarta Iubirii.

RUGĂCIUNEA A ZECEA PENTRU TAINA ŞI PORUNCA ÎNFIERII

Doamne, Iisuse Hristoase, Învăţătorul unic şi dumnezeiesc, Te iubim, Te slăvim, Îţi mulţumim şi Te rugăm dăruieşte-ne trăirea tainei şi a poruncilor înfierii „Să vă iubiţi unul pe altul“. Pentru că Taina Ta ucenicilor Tăi ai descoperit: „precum v-am iubit Eu pe voi aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul“. De aceea la Cina cea de Taină Te-ai sculat şi ucenicilor Tăi, când picioarele le-ai spălat. Lecţia smereniei le-ai dat şi de păcate i-ai curăţat. Ce înseamnă schimbarea dreptei Celui Prea Înalt am aflat. Fiindcă toate le-ai inversat. Căci cei ce slujesc pe alţii în lumea aceasta, vor fi mai marii lor în lumea cea veşnică. De aceea porunca Ta: „voi sunteţi datori ca să vă spălaţi picioarele unii altora“ şi să urmăm exemplul şi rânduiala Ta: „ca precum v-am făcut Eu vouă să faceţi şi voi“. Adică să dobândim cunoaşterea cu fapta: „când ştiţi acestea fericiţi sunteţi dacă le veţi face“. Să ne desparţi de cei ce Te urăsc, Te hulesc, Te răstignesc. Ca să împlineşti pentru noi făgăduinţa: „Iată Eu sunt cu voi până la sfârşitul veacurilor“. Căci „Cel care

221

primeşte pe cel pe care-l voi trimite Eu pe Mine Mă primeşte, iar cine Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine“. Pentru ca să ne trimiţi pe Mângâietorul: „când va veni Mângâietorul, pe care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine“. Dar mai ales împlineşte pentru noi cuvântul Tău: „Oile Mele ascultă glasul Meu şi Eu le cunosc pe ele şi ele vin după Mine. Şi Eu le dau viaţă veşnică şi nu vor pieri în veac, şi din mâna Mea nimeni nu le va răpi“.

RUGĂCIUNEA A UNSPREZECEA PENTRU TAINA ŞI PORUNCA ÎNFIERII

Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Iubirii, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne puterea, iscusinţa şi harul de a face, trăi şi împlini porunca Ta: „Rămâneţi în Mine şi Eu în voi“. Fiindcă „Precum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine dacă nu rămâne în viţă, aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în Mine“. De aceea ca să trăim cuvântul Tău: „Cel ce rămâne în Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic“. Fă ca să nu se întâmple cu noi osânda: „Dacă cineva nu rămâne în Mine se aruncă afară ca mlădiţa şi se usucă şi le adună şi le aruncă în foc şi ard“. Învaţă-ne să dobândim înfierea: „Dacă rămâneţi întru Mine şi cuvintele Mele rămân în noi cereţi ce voiţi şi se va da vouă“. Pentru ca Tatăl Ceresc să fie slăvit, aşa cum pentru noi bine ai rostit: „Ca să aduceţi roadă multă şi să vă faceţi ucenici ai Mei“. Dă-ne să împlinim poruncile Tale: „Dacă păziţi poruncile Mele veţi rămâne întru iubirea Mea, după cum Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân întru iubirea Lui“. Pentru ca să intrăm prin Poarta Bucuriei: „Acestea vi le-am spus, ca bucuria Mea să fie în voi şi ca bucuria voastră să fie deplină“.

222

RUGĂCIUNEA A DOUĂSPREZECEA PENTRU TAINA ŞI PORUNCA ÎNFIERII

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Te iubim, Îţi mulţumim şi Te rugăm Împlineşte cu noi sfatul cel dumnezeiesc: „Să facem pe om după chipul şi asemănarea noastră“. De aceea ne-ai dăruit Cuvântul: „Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume“. El este o Taină făcută după har, adică naşterea cea de a doua din Duh. Prin El ne schimbi şi ne sfinţeşti cu Duhul Sfânt. Ne arăţi cât de mari sunt taina, grija şi înţelepciunea Ta. De aceea prin Fiul Tău cel Iubit cu slava Ta ne-ai unit, ca să ne faci asemenea Lui şi fii după har. Minţile noastre tron al Duhului Sfânt au devenit, şi sufletele noastre sălaş al Tău fără margini. Pentru că ne înalţi şi ne împărtăşeşti cu Sfintele Taine, pentru că ne-ai plăsmuit cu mâna Ta. Ne-ai învăţat poruncile Tale cele sfinte. Ai pregătit pentru noi o lume nouă, plină de putere, frumuseţe şi slavă. De aceea ne uimeşti cu iubirea, grija şi puterea Ta, fiindcă eşti Atoatebinefăcătorul, Atoateziditorul. Atunci când în adâncul de taină al inimilor noastre ai strigat: „Mântuirea Ta sunt Eu“. Din rătăcirea noastră ne-ai îndreptat. În mâna Ta cea puternică ne-ai luat. Comoara faptelor sfinte prin grija Ta le-am adunat. Sufletele neamului nostru le-ai curăţat. Cu fulgerul slavei Tale în lumină ne-ai schimbat. Ca nişte mădulare în trupul Domnului am stat. Ca într-un Templu glasul Tău l-am ascultat. Darurile Tale cele fără număr în noi le-ai aşezat. De aceea porunca Ta: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din tot sufletul tău, din toată inima ta, din tot cugetul tău“ am ascultat şi ne-ai binecuvântat.

223

TAINELE EXTAZELOR ŞI TEOFANIILOR

„Căci câţi sunt mânaţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu“

(Romani 8, 14)

224

EXTAZELE sunt imaginii vii, intens colorate, în care fiecare punct se găseşte într-o continuă metamorfoză, într-o continuă curgere. Luminozitatea culorilor este aceea, pe care o putem avea de la raza de soare, când se dispersează într-un cristal. Ele au un mesaj esenţial, concentrat, care nu poate fi imitat, fiindcă de multe ori este trăirea unui verset din Sfintele Scripturi. Imaginile vin din interior, fiindcă izvorăsc din Duhul Sfânt şi se deosebesc de orice alte imagini prin următoarele trăsături:

a) extazele au imagini luminoase, într-o permanentă metamorfoză cu puţine momente de stabilitate uneori, vin prin interior ca o proiecţie pe oglinda conştiinţei şi nu din exterior ca nălucile cele din ispite. Aceste năluci le au începătorii, fiindcă n-au certat şi legat demonii.

b) extazele au imagini unice, imposibil de imitat, sunt total diferite de cele din realitate sau de cele din vis. Ele au ca scop să înştiinţeze pe cel angajat într-un proces de desăvârşire asupra evoluţiei lăuntrice, sunt o taină a sufletului, fiindcă pot să-i comunice darul pe care i-l dă Domnul sau îi comunică etapa de evoluţie spirituală.

c) extazele sunt imagini ale unor versete din Sfânta Evanghelie, vin pe neaşteptate, comunică intrarea în cea de a doua etapă a vieţii mistice, a condiţiei de rugător, nu se risipesc la rostirea numelui Domnului Iisus Hristos.

d) extazele au un simbolism foarte adânc, sunt însoţite uneori de glasul Domnului în bolţile bisericii sufletului, glas care nu poate fi imitat, fiindcă are un timbru unic, ca o trăire a versetului: „Oile Mele cunosc glasul Meu“. Acesta este unul din semnele condiţiei de fiu al Învierii.

e) extazele sunt un dar dumnezeiesc, pe care Domnul îl dă ucenicilor Săi, când este necesar, ca o trăire a versetului: „Voi strânge laolaltă această mărturie şi voi sigila această învăţătură pentru ucenicii Mei“ (Isaia 8, 16).

f) extazele sunt date de multe ori ca o mângâiere pentru cel ce poartă o cruce mai grea şi este prigonit, lovit, nedreptăţit, furat, bolnav sau închis.

g) extazele sunt însoţite de fenomene de participare a naturii la viaţa nevoitorului, care sunt specifice fiecărei etape,

225

fiindcă „făptura aşteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu“ (Romani 8, 19).

h) extazele comunică dobândirea condiţiei de fiu al Luminii, al Învierii sau al Împărăţiei potrivit cu mesajul conţinut, care este uneori foarte complex.

i) nu se pot numi extaze nălucile duhurilor necurate, aşa cum face Nichifor Crainic influenţat de teologii apuseni, care confundă mistica şi adevărul cu minciuna şi înşelătoria, ca şi C. Rădulescu Motru, Emil Cioran, Lucian Blaga.

Am făcut aceste precizări îndemnaţi fiind de cuvintele Sfântului Calistrat Patriarhul în „Capete de rugăciune“ (Filocalia 8, p. 369), care le cere celor ce au dobândit această lumină să n-o pună sub obroc, ci să-i întărească în credinţă pe ceilalţi, ca o împlinire a poruncii Domnului: „Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul“ (Ioan 15, 17). De aceea vom reda o serie de extaze ca să-i ajute pe începători să distingă extazele de ispite. Şi nu numai atât: „ci şi noi, care avem pârga Duhului şi noi înşine suspinăm în noi, aşteptând înfierea, răscumpărarea trupului nostru“ (Romani 8, 23).

a) Extazul Cartea Vieţii este de obicei primul care apare în oglinda conştiinţei, este o carte deschisă la pagina unde este scris mesajul pentru cel ce o vede, ca semn al trăirii făgăduinţei: „Le voi da în casa Mea şi înlăuntrul zidurilor Mele un nume şi un loc mai de preţ decât fii şi fiice; le voi da un nume veşnic şi nepieritor“ (Isaia 56, 5), adică, de fapt, condiţia de fiu al Împărăţiei.

Acesta este semnul alegerii, al scrierii numelui în Cartea Vieţii, care este decisiv la momentul Parusiei: „Iar cine n-a fost aflat scris în Cartea Vieţii a fost aruncat în iezerul de foc“ (Apoc. 20, 15), în timp ce făgăduinţa „Fericit şi sfânt este cel ce are parte de învierea cea dintâi. Peste aceştia moartea cea de a doua nu are putere, ei vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El mii de ani“ (Apoc. 20, 6). Cei al căror nume nu este scris în Cartea Vieţii se vor închina fiarei: „Şi i se vor închina ei toţi cei ce locuiesc pe pământ, ale căror nume nu sunt scrise de la întemeierea lumii în Cartea Vieţii Mielului cel înjunghiat“ (Apoc. 13, 8).

Cartea Vieţii nu este scrisă cu litere cunoscute, ci într-o limbă în care s-a rostit probabil cuvântul: „Să fie lumină!“,

226

fiindcă este din lumină. Cel care-şi vede numele în Cartea Vieţii trebuie să înţeleagă mesajul, că îi este dat să trăiască momentul zilei întâia a creaţiei universului său interior. Adam avea acest univers interior, fiindcă preluase în sine toată creaţia prin punerea numelor, adică sublimând-o în sine prin cuvânt. Momentul căderii sale în ispită a atras şi toată creaţia, pe care trebuia s-o închine lui Dumnezeu, ca să o desăvârşească. Domnul Iisus Hristos prin sacrificiul de sine preia toată creaţia, ca s-o restituie Tatălui Ceresc spre desăvârşire, de aceea le spune ucenicilor că Împărăţia lui Dumnezeu este în lăuntrul lor.

Valoarea unui astfel de extaz este a cunoaşterii Adevărului care sfinţeşte, este făgăduinţa că va trăi versetul: „Cel ce biruieşte va fi astfel îmbrăcat în veşminte albe şi nu voi şterge deloc numele lui din Cartea Vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea părintelui Meu şi înaintea îngerilor Lui“ (Apoc. 3, 5).

Sfinţii Părinţi consideră aceste momente de extaz o cunoaştere superioară celei teologice, fiindcă ele sunt trăirea unui contact direct cu Duhul Cunoştinţei. Cel implicat află mesajul direct prin conştiinţă prin funcţia tainică a Cuvântului, fiindcă această taină a sufletului este foarte importantă ca o trăire a versetului: „Şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă“. El va fi ferit de moartea cea de a doua a sufletului şi de urgiile ce vor veni să pedepsească pământul şi oamenii: „Ieşiţi din ea poporul Meu, ca să nu vă faceţi părtaşi al păcatele ei şi să nu fiţi loviţi de pedepsele sortite ei“ (Apoc. 18, 4). Această chemare este cuprinsă în versetul: „Fericiţi cei chemaţi la Cina Nunţii Mielului“ (Apoc. 19, 9) şi în făgăduinţa: „Pentru că ai păzit cuvântul răbdării Mele şi Eu te voi păzi pe tine de ceasul ispitei ce va să vină peste toată lumea, ca să încerce pe cei ce locuiesc pe pământ“ (Apoc. 3, 10).

b) Extazul Cărarea şi Podul de raze este trăirea versetului: „Intraţi pe poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află / Şi strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei care o află“ (Matei 7, 13-14). De aceea acest extaz este precedat de un vis premonitoriu cu deschiderea porţii de fier, se aude vuietul unei mulţimi care intră. Imaginea din extaz urmăreşte o potecă îngustă care urcă pe munte şi la

227

capătul ei se vede podul de raze al trecerii în altă lume. Mesajul este că a intrat pe Calea ce duce la Adevăr şi la Viaţă.

c) Extazul plăcuţelor de aur ce curg şi care se metamorfozează în modele aurii ca la catapetesmele ortodoxe este asemenea cu icoanele făcute din plăcuţe de aur şi intarsii de pietre preţioase ce redau imagini de sfinţi, care sunt prelucrarea acestor imagini de extaz. Mesajul este că a început zidirea bisericii lăuntrice şi nevoitorul este atenţionat că trebuie să facă fapte de ctitorie la biserici şi mănăstiri. Cei care susţin erezia iconoclaştilor, că icoanele sunt idoli, o fac fiindcă nu au nimic comun cu esenţa creştinismului, care este viaţa mistică.

d) Extazul apa vie apare de mai multe ori şi în adâncul ei se vede piatra cea albă cu un nume scris pe ea ca o trăire a versetului: „Biruitorului îi voi da din mana cea ascunsă şi îi voi da lui o pietricică albă şi pe pietricică scris un nume nou, pe care nimeni nu-l ştie decât primitorul“ (Apocalipsa 2, 17), fiindcă în nume este cuprinsă taina sufletului, destinul său, pentru care a fost creat, de aceea nu are voie să-l ştie altcineva. În acest sens când la momentul Parusiei se va arăta Domnul oştilor pe cal alb „are nume scris pe care nimeni nu-l înţelege decât numai El“ (Apoc. 9, 12) „şi numele Lui se cheamă: Cuvântul lui Dumnezeu“ (Apoc. 9, 13).

Este în acelaşi timp acest extaz o trăire a făgăduinţei că acel ce trăieşte acest verset va deveni un izvor de apă vie: „Căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţa veşnică“ (Ioan 4, 14), adică viaţa întru Hristos.

e) Extazul naşterea cea de a doua este o trăire a poruncii: „Trebuie să vă naşteţi de sus“ (Ioan 3, 7), fiindcă este începutul mântuirii, sfinţirii, desăvârşirii şi înfierii: „De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu“ (Ioan 3, 5), adică să devină fiu al Împărăţiei. Această taină a Naşterii Domnului o retrăieşte, când din icoana de lumină a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu se desprinde sau mai bine zis iradiază, ca o Lumină din Lumină, Pruncul cel Sfânt, Lumina Lumii. Este o împlinire a făgăduinţei: „Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe Mine, va fi iubit de Tatăl Meu şi îl voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui“ (Ioan 14, 21).

228

Se trăieşte astfel momentul de început al prezenţei Domnului în viaţa noastră lăuntrică: „Căci câţi sunt mânaţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu“ (Romani 8, 14), fiindcă „celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu“ (Ioan 1, 12). De aceea sfântul apostol Pavel scrie: „Duhul însuşi mărturiseşte împreună cu duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu“ (Romani 8, 16) este deci trăirea cuvântului „aţi primit Duhul Înfierii“ (Romani 8, 15). Imaginea apare la Naşterea Domnului, adică de Crăciun, fiindcă extazele apar la momente arhetipale.

f) Extazul Soarele, Ierusalimul, Biserica este o imagine complexă şi sintetizează trei simboluri. Soarele este o imagine a Domnului îngăduită pentru această etapă căci versetul: „Fericiţi cei curaţi cu inima că aceia vor vedea pe Dumnezeu“ (Matei 5, 8) se retrăieşte nu prin înţelegere, ci prin imagine, fiindcă extazele sunt o retrăire a Cuvântului lui Dumnezeu prin imagini simbolice. Aceasta este deosebirea faţă de etapa poruncilor, unde Cuvântul lui Dumnezeu se trăieşte prin fapte, prin sensuri noi, descoperind pe Domnul Iisus Hristos în lucrarea Lui, care se face prin noi şi pentru noi. Domnul risipeşte norii în timp ce conştiinţa parcurge în zbor pentru câteva clipe imaginile unui Ierusalim spiritual, până când în faţa conştiinţei uimite apare biserica şi în bolţile ei se aude răsunând glasului Domnului rostind versete din Sfânta Evanghelie. Dacă versetul este: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu“, ca moment esenţial al Sfintei Liturghii, dar şi al Tainei Sfintei Euharistii, atunci avem mesajul că ni se dă darul de a fi părticică din trupul mistic al Domnului, că nu ne împărtăşim cu Sfintele Taine spre osândă ca Iuda, că trăim Tainele şi trăirea contemplaţiei. În acelaşi timp, imaginea poate fi şi o făgăduinţă ascunsă în versetul: „Pe cel ce biruieşte îl voi face stâlp în templul Dumnezeului Meu şi afară nu va mai ieşi şi voi scrie pe el numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, al noului Ierusalim, care se pogoară din cer, de la Dumnezeul Meu, şi numele Meu cel nou“ (Apoc. 3, 11). Imaginea apare în săptămâna patimilor Domnului.

Această imagine este precedată şi urmată de imaginile unor cete de îngeri, care privesc spre un centru, care nu ne este cunoscut, precum şi de imaginile unor sfinţi probabil, a

229

căror faţă nu ni se descoperă, decât dacă ştim să rostim la acel moment rugăciunea cuvenită.

g) Extazele cetele de îngeri aşezate în aşteptare în jurul unui centru care rămâne nevăzut este, aşa cum arăta mitropolitul Nicolae Mladin în cartea sa, etapa a doua de evoluţie în drumul spre desăvârşire. De fapt, toate iluminările şi extazele marchează această a doua perioadă a vieţii mistice. Imaginea apare în preajma Învierii Domnului.

h) Extazul Calea luminată este o trăire prin imagine a versetului: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa“ (Ioan 14, 6), dar şi a versetului: „Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine“ (Ioan 14, 6). În această imagine care este ca un zbor printre stele oprindu-se la o stea, pe care se văd îngeri, este o trăire a făgăduinţei: „Le voi da în casa Mea şi înăuntrul zidurilor Mele un nume şi un loc mai de preţ decât fii şi fiice; le voi da un nume veşnic şi nepieritor“ (Isaia 56, 5), adică un loc şi un nume nou ca fiu al Împărăţiei. Este taina sufletului căruia îi corespunde o stea. Ca aproape toate extazele şi acesta este dăruit la un moment din apropierea Crăciunului, când se deschide cerul.

i) Extazul Botezul cu Duh Sfânt şi cu Foc este dăruit la momentul de sărbătoare al Botezului Domnului, când cel implicat se găseşte pe ultimele trepte din cele treizeci, de care vorbeşte sfântul Ioan Scărarul. Este greu de precizat conturul acestei imagini, fiindcă este ca o văpaie, care poate sugera o biserică, un templu, un cuptor, o reluare de trei ori definind cele trei cufundări arhetipale. Mintea trăieşte şi vede uimită gândul că este ca o lumânare aprinsă în faţa unui rug uriaş care vine de sus. Este sugerată parcă o uşă în faţa căreia mintea este gata să intre în acel foc prin această Poartă a Luminii. Gândul îi spune că mai are de trăit cât este acea lumânare până va intra în acea văpaie a Luminii şi a Iubirii. Ca şi în cazul imaginilor anterioare această trăire este orbitoare. Pogorârea de trei ori a văpăii sugerează botezul cu Duh Sfânt şi cu foc în numele Preasfintei Treimi, care se dă la locul arhetipal. Dacă primele extaze erau însoţite de vise premonitorii ca trecerea prin poarta de fier (adică separarea de rău), prin poarta de piatră (adică ieşirea din împietrirea lăuntrică), prin poarta de lemn (adică ieşirea din patimi), prin

230

poarta de apă (adică intrarea în cele duhovniceşti), prin poarta ţarinei (adică ieşirea din lumea şi întunericul păcatului), aici este vorba de trecerea prin poarta de foc ca o trăire a versetului: „Foc am venit să arunc pe pământ şi cât aş vrea să fie acum aprins!“ (Luca 12, 49).

Cel care primeşte acest botez să fie atent, căci aşa cum Domnul Iisus Hristos a fost ispitit după momentul Epifaniei Preasfintei Treimi de la Iordan, când a fost botezat, tot aşa va fi ispitit în legătură cu dogma Preasfintei Treimi de sectanţi, va fi mereu atacat de slujitorii sinagogilor satanei şi chiar de demoni care iau chipuri de oameni.

j) Extazul Icoana Domnului se arată la locul arhetipal la momentul împlinirii de obicei a treizeci de ani de nevoinţe, post, rugăciune, ca semn că s-a apropiat de treapta treizeci, de care vorbeşte Sfântul Ioan Scărarul, dar şi Antonie de Suraj. Este un mesaj esenţial că i se va da chipul şi asemănarea cu Domnul. Ea este precedată şi urmată de danii de ctitor şi mai ales de icoane de tot felul, fiindcă treptele de ctitorie materială fac posibilă ctitoria spirituală de ucenic al Domnului. Este trăirea versetului: „Căci iată: împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru”“ (Luca 17, 21), ea este însoţită de o activitate spirituală deosebită şi precedă trecerea.

l) Extazul filele de carte care vin din cer şi plutesc ca nişte fulgi de nea sugerează darul de a scrie cărţi, rugăciuni, de a citi, de a cunoaşte, de a dobândi Taina Cuvântului, aşa cum au primit acest dar cei care au scris imnuri ca Roman Melodul, ca Sfântul Ioan Teologul. Mesajul este descoperirea tainelor Cuvântului lui Dumnezeu ca o trăire a versetului: „Voi strânge laolaltă această mărturie şi voi sigila această învăţătură pentru ucenicii mei“ (Isaia 8, 16).

m) Extazul cheile de aur este o trăire a făgăduinţei: „Şi îţi voi da cheile Împărăţiei Cerurilor“ (Matei 16, 19), adică o cunoaştere a tainelor Cuvântului lui Dumnezeu, urmând ca partea referitoare la Taina Preoţiei să o primească mai târziu: „şi orice vei lega pe pământ va fi legat şi în ceruri şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri“ (Matei 16, 19). Numărul cheilor pe care le ia este important, fiindcă îi comunică prin ce porţi va putea intra, fiindcă în interiorul împărăţiei se trece prin locuri despărţite de porţi succesive

231

străjuite de heruvimi sau de arhangheli, aşa cum sunt mărturii în literatura patristică. Este o trăire a versetului: „Fericiţi cei ce spală veşmintele lor, ca să aibă stăpânire peste pomul vieţii şi prin porţi să intre în cetate“ (Apoc. 22, 16) ca să se împlinească făgăduinţa: „Îmi veţi fi împărăţie preoţească şi neam sfânt“ (Ieşirea 19, 6).

n) Extazul Preotul ne redă o imagine a unui preot la poarta catapetesmei ca o pară de foc, ieşind la întâmpinare prin uşa diaconească.

o) Extazul Pasărea Măiastră vine pe neaşteptate, ca o confirmare a trecerii pe la locul arhetipal. Este o pasăre mare, minunată, de lumină, viu colorată, nu se aseamănă cu nici o pasăre de pe pământ. Se roteşte de câteva ori deasupra anahoretului şi priveşte înspre el, parcă cercetându-l şi parcă chemându-l. Este trăirea versetului că Dumnezeu îl cunoaşte şi îl ştie, îi urmăreşte îndeaproape faptele. Acest extaz este o prefigurare a celui de la punctul „i“. Extazele au atât un caracter particular, cât şi unul general.

p) Extazul Poarta cerului este, în acelaşi timp, o deschidere în interior a ceea ce sfinţii părinţi numesc poarta inimii, fiindcă este începutul cel bun, anul Domnului, semnul că poate să înceapă rugăciunea minţii în inimă, retragerea în sine, căci i se deschide, aşa cum a fost cuvântul: „Bate şi ţi se va deschide”, poarta lăuntrică, „căci iată Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru”.

Extazul este o cunoaştere tainică de care se împărtăşesc cei ce se leapădă de sine, de lume, care îşi iau crucea şi Îl urmează pe Domnul, trecând prin multe încercări, ispite, nevoinţe, timp îndelungat, şi cu o îndelungă răbdare aduc rod bogat. Sfinţii Părinţi această cunoaştere au numit-o „neştiinţa“, fiindcă nu poate fi tradusă prin cuvinte. Cei ce au trăit această experienţă au păstrat discreţia asupra ei pentru a se feri de ispite. Această cunoaştere este mult superioară celei raţionale, prin intelect, fiindcă ea cuprinde Adevărul revelat.

Trăirea mistică prin extaze este doar o etapă de pregătire „ca prin oglindă“ (I Corinteni 13, 12) şi se deosebeşte fundamental de trăirea cunoaşterii Domnului prin porunci, precum şi de cunoaşterea teofanică. Numim cea de a treia etapă teofanică, fiindcă ea este o arătare directă a lui

232

Dumnezeu către cei care de multe ori sunt în viaţă, revin între oameni şi le comunică Adevărul revelat. Termenul de „eshatologică“, adică după moarte, îl considerăm inadecvat, aşa cum am considerat termenul de „asceză“ inadecvat pentru prima etapă, tot aşa am considerat termenul de „mistică“ impropriu pentru a doua etapă, fiindcă toate trei etapele sunt de fapt o trăire mistică.

CUNOAŞTEREA TEOFANICĂ este un dar dumnezeiesc, care se

dă nu întâmplător unor aleşi: prooroci, apostoli, ucenici, mucenici, cuvioşi sau cuvioase, pentru a duce la îndeplinire o rânduială a lui Dumnezeu. Ei au fost înainte încercaţi şi numele lor a fost scris în Cartea Vieţii. Sfintele Scripturi consemnează multe evenimente de cunoaştere teofanică, dintre care noi vom aminti câteva spre exemplificare spre a arăta scopul, rânduiala lui Dumnezeu, aşa cum ne-a descoperit-o Domnul Iisus Hristos: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu în va iubi, şi va veni la el şi vom face locaş la el“ (Ioan 14, 23), arătându-ne importanţa trăirii poruncilor, care are ca efect cunoaşterea teofanică: „Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; iar cel Mă iubeşte pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui“ (Ioan 14, 21).

a) Teofania adamică este consemnată de porunca: „Din toţi pomii din rai poţi să mănânci / Iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!“ (Facerea 2, 16-17), iar mai apoi de dialogul: „Şi a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam şi i-a zis: Adame, unde eşti? / Răspuns-a acesta: „Am auzit glasul Tău în rai şi m-am temut, căci sunt gol şi m-am ascuns“ (Facerea 3, 10). Teofania adamică s-a continuat asupra fiilor Cain şi Abel. De aceea Domnul Dumnezeu îl întreabă pe Cain: „Unde este Abel, fratele tău? şi el a răspuns: „Nu ştiu. Au doară sunt eu păzitorul fratelui meu?“ (Facerea 4, 9). Iar sentinţa este comunicată direct: „acum eşti blestemat de pământul care şi-a deschis gura sa, ca să primească sângele fratelui tău din mâna ta“ (Facerea 4, 11).

b) Teofania Sfintei Treimi arătată lui Avraam continuă seria chemărilor cuvintelor şi făgăduinţelor Domnului: „Ieşi din

233

pământul tău, din neamul tău şi din casa tatălui tău şi vino în pământul pe care ţi-l voi arăta Eu / Şi Eu voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuvânta, voi mări numele tău şi vei fi izvor de binecuvântare“ (Facerea 12, 1-2). La stejarul lui Mamvri Avraam le zice celor trei Oameni care s-au arătat în faţa lui: „Doamne de am aflat har înaintea Ta, nu ocoli pe robul Tău! / Se va aduce apă să vă spălaţi picioarele şi să Vă odihniţi sub acest copac / Şi voi aduce pâine şi veţi mânca, apoi Vă veţi duce în drumul Vostru, întrucât treceţi pe la robul Vostru!“ Zis-au aceia: „Fă precum ai zis!“ (Facerea 18, 3-5).

c) Teofania de pe muntele Sinai când Moise grăia, iar Domnul îi răspundea cu glas. „Atunci a zis Domnul către Moise: „Pogoară-te şi opreşte poporul ca să nu năvălească spre Domnul, să vadă slava Lui, că vor cădea mulţi dintre ei / Iar preoţii care se apropie de Domnul Dumnezeu, să se sfinţească, ca nu cumva să-i lovească Domnul“ (Ieşirea 19, 21-22). „Iar când se pogora Moise din muntele Sinai, având în mâini cele două table ale Legii, el nu ştia că faţa sa strălucea, pentru că grăise Dumnezeu cu el“ (Ieşirea 34, 29).

d) Teofaniile proorocului Samuel au forma unor dialoguri cu Dumnezeu, dar cea mai importantă descoperire este că iudeii s-au lepădat de Dumnezeu: „Ascultă glasul poporului în toate câte îţi grăieşte; căci nu pe tine te-au lepădat ci M-au lepădat pe Mine, ca să nu mai domnesc Eu peste ei“ (I Regi, 8, 7).

Samuel va unge pe Saul rege: „Atunci luând vasul cel cu untdelemn a turnat pe capul lui său şi l-a sărutat, zicând: „Iată Domnul te unge pe tine cârmuitor al moştenirii Sale; vei domni peste poporul Domnului şi-l vei izbăvi de mâna vrăjmaşilor celor dimprejurul lor. Iată care-ţi va fi semnul că Domnul te-a uns rege peste moştenirea Sa“ (I Regi 10, 1).

Apoi tot el îl va unge pe David: „Acela era bălan, cu ochi frumoşi şi plăcut la faţă. Atunci Domnul a zis: Scoală-te de-l unge căci acesta este“ (I Regi 16, 12), arătându-ne că alegerea o face Domnul.

e) Teofania lui Isaia este plină de învăţăminte: „am văzut pe Domnul stând pe un scaun înalt şi măreţ şi poalele hainelor Lui umpleau templul / Serafimi stăteau înaintea Lui, fiecare având câte şase aripi; cu două îşi acopereau feţele, cu două picioarele, iar cu două zburau / Şi strigau unul către

234

altul, zicând: „Sfânt, sfânt, sfânt, este Domnul Savaot, plin este tot pământul de slava Lui!“ (Isaia 6, 1-3).

Atunci când Isaia a zis: „Vai mie, că sunt pierdut! Sunt om cu buze spurcate şi locuiesc în mijlocul unui popor cu buze spurcate. Şi pe Domnul Savaot L-am văzut cu ochii mei!“ (Isaia 6, 5). Un serafim a coborât cu un cărbune din jertfelnic şi l-a curăţit. Aşa trebuie să ne rugăm să ne cureţe Dumnezeu ca să-L putem vedea şi să trăim porunca: „Fericiţi cei curaţi cu inima că aceia vor vedea pe Dumnezeu“ (Matei 5, 8).

f) Teofaniile proorocului Ieremia au mai mult forma cuvintelor pe care le aude în sine: „Înainte de a te fi zămislit în pântece, te-am cunoscut, şi înainte de a ieşi din pântece te-am sfinţit, şi te-am rânduit prooroc pentru popoare“ (Ieremia 1, 5). El le va prevesti iudeilor pedepsele rânduite de Dumnezeu pentru că s-au închinat la demonii ascunşi în idoli, i-au omorât pe prooroci şi au aruncat întâii lor născuţi în cuptoarele lui Baal în loc să-i închine Domnului. Aceasta a fost a doua lepădare.

g) Teofania proorocului Iezechiel este o imagine mai completă a lui Dumnezeu şi a heruvimilor, de aceea voi reda câteva versete semnificative: „în mijloc am văzut ceva ca patru fiare a căror înfăţişare semăna cu chipul omenesc / Fiecare din ele avea patru feţe şi fiecare din ele avea patru aripi / Picioarele lor erau drepte, iar copitele picioarelor lor erau cum sunt copitele picioarelor e viţel şi scânteiau ca arama strălucitoare, iar aripile lor erau sprintene“ (Iezechiel 1, 5-7).

„Toate patru aveau câte o faţă de om înainte, toate patru aveau câte o faţă de leu la dreapta, toate patru aveau câte o faţă de taur la stânga şi toate patru aveau şi câte o faţă de vultur în spate“ (Iezechiel 1, 10).

„iată, am văzut jos, lângă fiare, câte o roată la fiecare din cele patru feţe ale lor“ (Iezechiel 1, 15).

„obezile lor formau un cerc larg şi de o înălţime înfricoşătoare şi aceste obezi la toate patru erau pline de ochi de jur împrejur / Când mergeau fiarele mergeau şi roţile pe lângă ele“ (Iezechiel 1, 18-19).

„Pe bolta de deasupra capetelor fiarelor era ceva care semăna cu un tron şi la înfăţişare era ca piatra de safir; iar sus pe tron era un chip de om“ (Iezechiel 1, 26).

„Şi am văzut ceva, ca un metal înroşit în foc, ca nişte foc,

235

sub care se afla acel chip de om şi care lumina împrejur; de la coapsele acelui chip de om în sus şi de la coapsele acelui chip de om în jos se vedea un fel de foc, un fel de lumină strălucitoare care-l împresura de jur împrejur / Cum e curcubeul ce se află pe cer la vreme de ploaie, aşa era înfăţişarea acelei lumini strălucitoare care-l înconjura. Astfel era chipul slavei Domnului.“ (Iezechiel 1, 27, 28)

g) Teofania proorocului Ilie este precedată de multe porunci ale Domnului către Israel prin el. Când fuge de răzbunarea Isabelei, fiindcă i-a ucis pe proorocii mincinoşi, are pe muntele Horeb această teofanie: „A zis Domnul: „Ieşi şi stai pe munte înaintea feţei Domnului! Că iată Domnul va trece; şi înaintea lui va fi vijelie năprasnică ce va despica munţii şi va sfărâma stâncile, dar Domnul nu va fi în vijelie. După vijelie va fi cutremur, dar Domnul nu va fi în cutremur; după cutremur va fi foc, dar în foc nu va Domnul. Iar după foc va fi adiere de vânt lin şi acolo va fi Domnul“ (III Regi 19, 11-12). Dialogul care urmează este o serie de porunci să-l ungă rege peste Siria pe Hazael, pe Iehu rege peste Israel şi pe Elisei să-l ungă prooroc în locul său (III Regi 19, 15-16).

i) Teofania Naşterii Domnului este precedată de apariţia stelei, care-i va conduce pe cei trei regi de la Răsărit, de îngerii care-i vestesc pe păstori: „Că vi s-a născut azi Mântuitor, care este Hristos Domnul, în cetatea lui David şi s-a văzut oaste cerească care zicea: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace între oameni bunăvoire!“ (Luca 2, 10-14).

j) Teofania de la Botezul Domnului este prima mărturie a Tatălui Ceresc: „Iar botezându-se Iisus, când ieşea din apă îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-se ca un porumbel şi venind peste El / Şi iată glas din ceruri zicând: „Acesta este Fiul Meu Cel Iubit întru care am binevoit“ (Matei 3, 16-17). Este o descoperire a Tainei Preasfintei Treimi.

l) Teofania de pe muntele Taborului este tot o descoperire a Tainei Preasfintei Treimi: „Şi s-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina / Şi iată Moise şi Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El“ (Matei 17, 2-3), după care urmează cea de a doua mărturie a Tatălui Ceresc: „Acesta este

236

Fiul Meu Cel Iubit, în care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L“ (Matei 17, 5).

m) Teofania Învierii Domnului. „Şi iată s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer şi venind, a prăvălit piatra şi şedea deasupra ei / Şi înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada / Şi de frica lui s-au cutremurat cei ce păzeau şi s-au făcut ca morţi“ (Matei 28, 2-4), iar mai apoi mironosiţele află taina Învierii: „Dar pe când mergeau ele să vestească ucenicilor, iată Iisus le-a întâmpinat zicând: Bucuraţi-vă! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui şi I s-au închinat.“ (Matei 28, 9)

n) Teofania Înălţării Domnului este consemnată în Evanghelia după Luca: „Şi pe când îi binecuvânta, S-a depărtat de ei şi S-a înălţat la cer“ (Luca 24, 51) „Iar ei închinându-se Lui, s-a întors în Ierusalim cu bucurie mare“ (Luca 24, 52).

o) Teofania Pogorârii Duhului Sfânt este momentul când ucenici primesc harurile Duhului Sfânt: „Şi când a sosit ziua Cincizecimii erau toţi împreună în acelaşi loc / Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede şi a umplut toată casa unde şedeau ei / Şi li s-au arătat, împărţite, limbi de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei / Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi“ (Fapte 2, 1-4), ca să le arate unde vor propovădui.

p) Teofania Sfântului Ştefan este dată pentru mărturisirea Preasfintei Treimi: „Iar Ştefan, fiind plin de Duh Sfânt şi privind la cer, a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu / Şi a zis: Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu!“ (Fapte 7, 55-56). El împlineşte, urmând pe Domnul Iisus Hristos, porunca: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din tot sufletul tău, din tot cugetul tău, cu toată inima ta“, zicând: „Doamne, Iisuse, primeşte duhul meu!“ (Fapte 7, 59) şi porunca: „Iubiţi pe duşmanii voştri“, rugându-se pentru cei ce-l omorau cu pietre: „Doamne, nu el le socoti lor păcatul acesta!“ (Fapte 7, 60).

r) Teofania lui Saul (Pavel) este spre a-l chema pe Saul la apostolat, ca să devină sfântul apostol Pavel: „Dar pe când călătorea el şi se apropia de Damasc, o lumină din cer, ca de

237

fulger, l-a învăluit deodată / Şi căzând al pământ, a auzit un glas, zicându-i: Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti? / Iar el a zis: Cine eşti Doamne? Şi Domnul a zis: Eu sunt Iisus pe care tu Îl prigoneşti. Greu îţi este să izbeşti cu picioarele în ţepuşă“ (Fapte 9, 3-5).

s) Apocalipsa Sfântul Ioan Teologul este o suită de teofanii, care au scopul de a prefigura prin imagini simbolice toată evoluţia istorică a lumii văzute şi de a ne preveni asupra evenimentelor care urmează. Ele sunt o exprimare a Cuvântului lui Dumnezeu sau, cum am intitulat această lucrare, o Taină şi trăire a contemplaţiei lui Dumnezeu.

ş) Teofania sfântului Pahomie este o prefigurare a vieţii monahale, de aceea cuvintele Domnului sunt de o importanţă fără egal: „Îndrăzneşte Pahomie şi te întăreşte, că sămânţa ta duhovnicească nu va lipsi până al sfârşitul veacului. Iar din cei ce vor să fie după tine, mulţi din întunecoasa groapă cea adâncă, cu harul Meu mântuindu-se, mai înalţi se vor arăta, decât îmbunătăţiţii monahi, cei de acum. Pentru că cei de acum, prin chipul vieţii tale povăţuindu-se şi luminându-se, strălucesc cu faptele cele bune, iar cei ce vor să fie după tine, pe care i-ai văzut tu în groapa cea întunecoasă, neavând un astfel de povăţuitor, care să-i poată scoate pe dânşii din întunericul acela, ei înşişi sărind din întuneric pe calea cea luminoasă a poruncilor Mele cu osârdie vor merge şi plăcuţi Mie se vor afla. Iar alţii, prin ispite şi prin primejdii, se vor mântui şi cu sfinţii cei mari se vor asemăna. Amin zic ţie pentru dânşii, că aceeaşi mântuire vor câştiga, pe care o câştigă şi monahii cei de acum, care vieţuiesc cu înţelepciune şi cu neprihănire“ (Proloagele II, p. 761).

t) Teofaniile se deosebesc de epifanii care sunt vedenii, ca vedenia oaselor uscate pe care o redă Iezechiel când, din porunca Domnului, prooroceşte: „Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu oaselor acestea: „Iată eu voi face să intre în voi duh şi veţi învia / Voi pune pe voi vine şi carne va creşte pe voi; vă voi acoperi cu piele, voi face să intre în voi duh şi veţi învia şi veţi şti că Eu sunt Domnul“ (Iezechiel 37, 5-6). O altă vedenie este aceea care redă rânduiala zidirii templului (Iezechiel, cap. 40-42), după care urmează vedenia slavei lui Dumnezeu: „Fiul omului acesta este locul tronului Meu şi locul pe care-Mi pun tălpile picioarelor Mele, unde voi locui veşnic în mijlocul fiilor lui

238

Israel: Casa lui Israel nu va mai întina numele Meu cel sfânt, nici ea, nici regii ei, prin desfrânările lor, prin cadavrele regilor lor, cu locurile lor înalte“ (Iezechiel 43, 7).

ţ) Teofaniile proorocului Daniel sunt simbolice şi de aceea le deosebim uneori ca fiind epifanii. Astfel este în vedenia celor patru fiare care sugerează cele patru orânduiri sociale: antică („leu şi avea aripi de vultur“, feudală („cu înfăţişare de urs”), capitalistă (leopard). comunistă (înspăimântătoare şi înfricoşătoare), urmate apoi de teofanii: „Am privit până când au fost aşezate scaune, şi S-a aşezat Cel vechi de zile; îmbrăcămintea lui era albă ca zăpada, iar părul capului Său curat ca lâna; tronul Său flacără de foc; roţile lui, foc arzător / Un râu de foc se vărsa şi ieşea din el; mii de mii Îi slujeau şi miriade de miriade stăteau înaintea Lui! Judecătorul S-a aşezat şi cărţile au fost deschise“ (Daniel 7, 9-10). Cea de a doua teofanie care ne arată momentul Parusiei: „Am privit în vedenia de noapte şi iată pe norii cerului venea cineva ca Fiul Omului şi El a înaintat până la Cel vechi de zile şi a fost dus în faţa Lui / Şi Lui I s-a dat stăpânirea, slava şi împărăţia, şi toate popoarele, neamurile şi limbile Îi slujeau Lui. Stăpânirea Lui este veşnică, stăpânire care nu va trece, iar împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată“ (Daniel 7, 13-14).

u) Am dat câteva exemple care ilustrează această etapă a vieţii mistice. Ea începe după o serie de extaze ca cele enumerate, după vise premonitorii, în timp ce anahoretul duce o viaţă ascetică de post, rugăciune, nevoinţă, danii, fapte, care consolidează şi exprimă evoluţia lăuntrică. Precizăm că toate etapele vieţii mistice sunt conduse şi îndrumate de Domnul, iar ajutorul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, al sfinţilor şi al Puterilor Cereşti este aşa de important, încât sfătuim pe toţi cei ce pornesc pe acest drum să citească permanent acatiste. Când în timpul rugăciunilor de noapte va vedea o rază venind prin zid ca prin nimic, de undeva dintr-un punct foarte luminos situat la răsărit, să ştie că i se pune cordonul de legătură cu Domnul şi să fie foarte atent la slujirea Domnului şi la săvârşirea poruncilor. Lumina diafană pe care o va vedea înconjurându-l să ştie că este Lumina Lină a Sfintei Slave. Trebuie să menţionăm că titlul de „teologie mistică“ utilizat în multe cărţi este incompatibil cu realitatea. Teologia este o cunoaştere

239

omenească, iar Mistica o cunoaştere dumne-zeiască. Misticul este luptătorul, trăitorul, teologul este cel care scrie despre faptele şi trăirile misticilor, aşa cum o mărturiseşte Nichifor Crainic în Sfinţenia – împlinirea umanului.

Viaţa mistică are două coordonate esenţiale: lucrarea

poruncilor şi lucrarea minţii. În prima parte a acestei cărţi intitulată Tainele Poruncilor

accentul a stat pe lucrarea poruncilor, urmând ca în partea a doua, Taina rugăciunilor în Duh şi în Adevăr, accentul să cadă pe lucrarea minţii. Domnul Iisus Hristos în teofania Sfântului Pahomie a precizat importanţa şi rolul poruncilor, ba chiar teologii, pe care-i menţionăm au făcut multe precizări în acest sens, însă ceea ce ne miră este că nu avem nici o tratare teologică completă a poruncilor, nu avem nici o carte de rugăciuni, care să-l ajute pe anahoret la trăirea poruncilor şi tainelor împărăţiei. De aceea această carte este, alături de alte forme şi modalităţi, o împlinire a făgăduinţei Domnului către Sfântul Pahomie. Trăind în pustiul, întunericul şi prăpastia unei lumi bulversată de războaie, catastrofe, răzmeriţe, ateism, secte, organizaţii malefice, păgânism şi chiar satanism, oamenii contemporani dar mai ales tinerii nu mai au unde să se retragă pentru desăvârşirea spirituală. Nu mai au îndelunga răbdare să rostească cele cinci cuvinte la care se referea sfântul apostol Pavel: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă“. Nu mai au duhovnicii, nu mai au timpul de meditaţie, ca să poată împlini poruncile: „Caută şi vei afla, cere şi ţi se va da, bate şi ţi se va deschide“ (Luca 11, 9), fiindcă timpul până la cea de a doua venire a Domnului se apropie cu paşi repezi. De aici nevoia unei astfel de cărţi, care să dea tinerei generaţii mai ales şansa de mântuire, sfinţire şi desăvârşire spirituală. Toată lucrarea minţii este condusă de Duhul Sfânt şi retragerea Duhului Sfânt de la om sau de la unele popoare este moartea spirituală sau moartea cea de a doua: „cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de osânda veşnică“ (Marcu 3, 29). Cuvântul sfântului apostol Pavel: „Duhul să nu-l stingeţi“ (Tesaloniceni 5, 19) trebuie să fie un îndemn la o viaţă creştină autentică, fiindcă retragerea Duhului Sfânt a determinat

240

apostazia în lumea contemporană. Împlinirea poruncilor este decisivă pentru evoluţia

spirituală, pentru dobândirea conştiinţei creştine, a condiţiei de rugător, a condiţiei de ucenic al Domnului Iisus Hristos. De aceea Domnul le dă ucenicilor Săi această învăţătură: „Cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, şi va învăţa aşa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăţia cerurilor; iar cel ce va face şi va învăţa, acesta mare se va chema în împărăţia cerurilor“ (Matei 5, 19). Facem această precizare fiindcă sunt multe cărţi care susţin, că lucrarea minţii sau rugăciunea minţii în inimă este suficientă şi că singură poate suplini şi lucrarea poruncilor (Sbornicul 2, p. 205). Argumentul îl găseau într-un verset din Sfânta Evanghelie că „împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru“ (Luca 17, 21), dar mai ales că oricum pentru a face poruncile trebuie dobândit darul Domnului Iisus, fiindcă „fără Mine nu puteţi face nimic“ (Ioan, 15, 5). Continuarea acestui fir logic ar fi dată de porunca: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi toate acestea se vor adăuga vouă“ (Luca 12, 31). Prin rugăciunea minţii în inimă se dobândeşte acea pogorâre a Duhului Sfânt şi trăirea învăţăturii: „Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu, Acela vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu“ (Ioan 14, 26). Lucrarea minţii este realizată de Duhul Sfânt şi de aceea sfântul apostol Pavel le scria celor din Tesalonic: „voi toţi sunteţi fii ai luminii“ şi le poruncea: „Duhul să nu-L stingeţi“ (I Tesalonicieni 5, 19), fiindcă retragerea Duhului Sfânt însemna moartea cea de a doua, spirituală, a sufletului care se duce la osândă, căci după retragerea Duhului Sfânt intră duhurile cele rele în om şi-l distrug. De aceea Domnul Iisus Hristos le spunea ucenicilor: „Vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei lui Dumnezeu, iar celorlalţi în pilde, ca, văzând, să nu vadă şi auzind, să nu înţeleagă“ (Luca 8, 10).

Sfinţii părinţi definesc cele două lucrări, a poruncilor şi a minţii, ca fiind cele două coordonate fundamentale ale vieţii spirituale (Sbornicul 2, p. 205), de aceea prima parte a acestei cărţi, Taina Poruncilor, este structurată pe lucrarea poruncilor, iar partea a doua, Taina rugăciunilor în Duh şi în Adevăr, pe

241

lucrarea minţii. Scopul ambelor lucrări este prezenţa Domnului Iisus Hristos, descoperirea Lui în porunci, fiindcă învăţătura Domnului: „cuvintele pe care vi le-am spus sunt Duh şi sunt Viaţă“ (Ioan 6, 63) ne arată felul în care putem dobândi Calea, Adevărul şi Viaţa întru Hristos. Am fost nevoiţi să repetăm unele citate fiindcă de fiecare dată au avut o altă valoare, alt sens, alte implicaţii, stabilind unitatea Sfintei Evanghelii. De aceea citatele din Sfânta Evanghelie şi din Sfintele Scripturi sunt explicate spre a da o înţelegere sistematică a lor, căci înţelegerea este începutul trăiri lor. În pilda semănătorului Domnul le explică ucenicilor că: „oricine aude cuvântul împărăţiei şi nu-l înţelege vine cel viclean şi răpeşte ce s-a semănat în inima lui“ (Matei 13, 19).

Lucrarea minţii înseamnă dobândirea condiţiei de rugător, care este dăruită de Domnul Iisus Hristos treptat celor ce se nevoiesc şi devin ucenici ai Învăţătorului cel unic şi dumnezeiesc: „căci nimeni nu poate pune altă temelie, decât cea pusă, care este Iisus Hristos“ (I Corinteni 3, 11), fiindcă aceasta presupune zidirea pe „Piatra din capul unghiului“ a Templului lui Dumnezeu, sau a Împărăţiei Sale în suflet, căci aceasta este taina cuprinsă în Sfatul cel dumnezeiesc: „Să facem pe om după chipul şi asemănarea Noastră (Geneza 1, 26). Această taină este desăvârşită prin versetul: „Îmi veţi fi împărăţie preoţească şi neam sfânt!“ (Ieşirea 19, 6). De aceea sfântul apostol Pavel le spune credincioşilor din Corint: „Nu ştiţi oare că voi sunteţi templu al lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?“ (I Corinteni 3, 16). În acest templu interior, în faţa Domnului Iisus Hristos şezând pe tronul Său din inima rugătorului se petrece taina de a deveni ucenic al Domnului. Rugătorul, care a trecut de la rugăciunea rostită, exterioară, ritualică, la rugăciunea interioară, trece prin mai multe etape: rugăciunea concentrată în minte, rugăciunea minţii în inimă, rugăciunea sufletului, rugăciunea în Duh şi Adevăr, rugăciunea contemplativă şi rugăciunea harică. Aceste etape sunt marcate de capitolele acestei cărţi. Rugăciunea contemplativă este cunoaşterea tainelor cuvântului, iar rugăciunea harică se dobândeşte prin Taina muceniciei inimii. Se împlineşte astfel făgăduinţa Domnului: „căci apa pe care i-o voi da Eu se va face izvor de apă

242

curgătoare spre viaţa veşnică“ (Ioan 4, 14), precum şi taina condiţiei de rugător descoperită de Domnul prin cuvântul: „Dar vine ceasul şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, că şi Tatăl astfel de închinători Îşi doreşte“ (Ioan 4, 23). În acest sens ceea ce se numeşte rugăciunea sufletului este de fapt rugăciunea profundă a duhului nostru, în care, atunci când intră Duhul Sfânt, devine rugăciunea harică, de care vorbeşte sfântul apostol Pavel, când spune: „Duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre, căci noi nu ştim să ne rugăm cum trebuie, ci Însuşi Duhul Se roagă pentru noi cu suspine negrăite“ (Romani 8, 26). Aceasta este trăirea mistică a rugăciunii, aşa cum auzirea în biserica sufletului a glasului Domnului Iisus Hristos este trăirea mistică a poruncilor, adică descoperirea Cuvântului în sufletul ucenicului. De aceea comentariile oamenilor trupeşti despre faptul că viaţa mistică este „o caldă linişte“ sau nişte călduri (Sbornicul I, p. 199/376) au la bază de fapt lipsa de experienţă personală, căci Domnul dă acest dar numai ucenicilor Săi: „Voi strânge laolaltă această mărturie şi voi sigila această învăţătură pentru ucenicii Mei“ (Isaia 8, 16). Cei ce „se mulţumesc numai cu rugăciunea cea din afară, adică, cu participarea regulată la slujbele bisericeşti şi cu regulata îndeplinire a pravilei din chilie“ rămân în faza prunciei duhovniceşti cum o numesc sfinţii părinţi şi „stările sufleteşti ale unor astfel de călugări sunt puse în rândul înşelărilor de sine, în rândul amăgirilor“ (Sbornicul I, p. 194/385). Sfântul Grigore preciza în acest sens: „numai pruncii se pot gândi că săvârşind rugăciunea din afară cu gura săvârşesc un lucru mare şi, mângâindu-se cu cantitatea celor citite, îl cultivă pe fariseul cel dinlăuntru“ (Sbornicul I, p. 195).

În cuvântul său, sfântul Isaac Siriul, ca şi Nil Sorschi, preciza: „Dacă cineva vrea să abată năvala vrăjmaşilor şi să stea împotriva vreunei patimi sau vreunui gând viclean numai cu rugăciunea din afară şi cu simţirile din afară, acela s-ar dovedi repede înfrânt de mai multe ori: fiindcă demonii – biruindu-l în luptă – şi apoi supuindu-i-se din nou de bună voie îşi bat joc de el şi îl îndeamnă spre slava deşartă şi spre încrederea în sine, ridicându-l chiar şi la treapta de învăţător şi păstor de oi“ (Sbornicul I, p. 196).

243

De aceea schimonahul Vasile de la Poiana Mărului, care a fost canonizat, spunea că „mintea să fugă din simţuri în vremea rugăciunii, înăuntru în inimă şi să stea acolo surdă şi mută la toate gândurile“ (Filocalia 8, p. 590). El a descris etapele rugăciunii minţii, fiindcă a avut această experienţă.

A spune că „misticii n-au mers mai departe“ şi mai apoi să afirmi: „O rânduială lăuntrică cuviincioasă va atrage şi fără ele (adică fără rugăciunile amintite) lucrarea darului“ (Sbornicul I, p. 190/378) exprimă deplin această înşelare, pe care a trăit-o cel ce a scris-o, adică ceea ce spune Domnul „voi vă închinaţi căruia nu ştiţi; noi ne închinăm Căruia ştim“ (Ioan 4, 22).

Ne vedem deci nevoiţi să precizăm că cei ce nu au darul deosebirii duhurilor fac o confuzie majoră între Duhul Sfânt şi Duhul Domnului Iisus Hristos, pe care trebuie să-L trăim, fiindcă de El trebuie să ne împărtăşim: „cuvintele pe care vi le-am spus sunt Duh şi sunt Viaţă“ (Ioan 6, 63). De aceea Domnul Iisus le spune ucenicilor Săi: „Luaţi Duh Sfânt!“, adică Duhul Său, de aceea a suflat asupra lor. Acest Duh al Domnului Iisus Hristos este în Cuvântul Său şi lucrarea poruncilor, a învăţăturilor. Înţelegerea parabolelor este împărtăşirea cu taina acestui Duh, de aici titlul primei părţi a acestei cărţi: Taina Poruncilor, „Cel pe Care Tatăl L-a sfinţit şi L-a trimis în lume“ (Ioan 10, 36). Confuzia cu „Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte“ (Ioan 14, 17) o fac ereticii, păgânii, orbii, oamenii trupeşti, care fiind orbi nu-L văd şi nu-L cunosc. Duhul Sfânt, Mângâietorul, se descoperă doar ucenicilor Domnului: „voi Îl cunoaşteţi, că rămâne la voi şi în voi va fi!“ (Ioan 14, 17). Cei ce susţin doctrina „filioque“ o fac pentru că în ei nu stă Duhul Sfânt, Duhul Adevărului, „Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu, Acela va învăţa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu“ (Ioan 14, 26). Deci este foarte clar că Duhul Adevărului purcede de la Tatăl „în numele“ Fiului, deci ca o împreună lucrare cu Duhul Fiului aşezat, descoperit în Sfânta Evanghelie. Lucrarea poruncilor se face prin Duhul Fiului, iar lucrarea minţii prin lucrarea Duhului Sfânt. De aceea cea de a doua parte a acestei cărţi am intitulat-o Taina rugăciunilor în Duh şi în Adevăr, fiindcă lucrarea Duhului Sfânt

244

este tainică. Ea se face când Duhul Sfânt vine în inima ucenicului, în numele Domnului. De aceea „rugăciunea lui Iisus“ este de fapt o cerere ca Domnul Iisus Hristos să împlinească făgăduinţa: „Dacă veţi cere ceva în numele Meu, Eu voi face“ (Ioan 14, 14).

Darul vieţii mistice contemplative nu este condiţionat de darul rugăciunii minţii în inimă, de darul rugăciunii cu lacrimi, de darul rugăciunii sufletului, de darul rugăciunii harice. Atenţia, concentrarea minţii în inimă au ca scop să oprească risipirea, fiindcă: „Cine nu adună cu Mine risipeşte“, adică risipirea în rugăciune este de fapt risipirea vieţii, căci gândurile încep să rătăcească din pricina răcirii inimii, mulţumirii de sine, a părerii de sine, fiindcă ele exprimă lucrarea duhului rău şi este foarte primejdioasă.

Valoarea rugăciunii este dată de credinţa, nădejdea şi iubirea aşezate în sufletul rugătorului de Duhul Sfânt, iar puterea Cuvântului lui Dumnezeu aduce înmulţirea talanţilor, purtarea crucii, schimbarea adâncă a sufletului, smerenia şi pocăinţa adevărată. De aceea Domnul le spune ucenicilor: „toate câte veţi cere rugându-vă cu credinţă veţi primi“ (Matei 21, 22). Condiţia de rugător este legată de condiţia de ucenic, fiindcă: „cel ce nu-şi poartă crucea şi nu vine după Mine nu poate să fie ucenicul Meu“ (Luca 14, 27). Rugătorul în Duh şi în Adevăr este ucenicul care-şi poartă crucea. El trăieşte mucenicia inimii şi apoi tainele Cuvântului lui Dumnezeu.

245

TAINA RUGĂCIUNII DOMNULUI IISUS HRISTOS

246

1. Rugăciunea Domnului Iisus Hristos este strâns legată de împlinirea poruncilor: „Dacă veţi păzi poruncile Mele veţi rămâne întru iubirea Mea” (Ioan 15, 10), „după cum Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân întru iubirea Lui”. Este deci o interdependenţă prin Fiul lui Dumnezeu cu Tatăl Ceresc. Toate cugetele, simţurile, sentimentele noastre trebuie să decurgă din poruncile mântuirii, sfinţirii, desăvârşirii şi înfierii. În noi trebuie să lucreze Domnul Iisus Hristos şi atunci apare în noi rugăciunea Domnului Iisus Hristos indiferent de locul unde ne aflăm. Se cere o neîncetată veghere asupra cugetului şi minţii, dar mai ales a inimii, fiindcă ne spune Sfântul Serafim de Sarov inima este ca o mare întinsă şi largă unde sunt jivine fără număr. (Ps. 103, 26) În mod subtil sunt gândurile, necurate, deşarte, ca seminţe sau ca făpturi ale duhurilor necurate, care să ne răzvrătească, să ne înşele cu viclenii, ca să ne abată de la Dumnezeu.Faţă de ele duhul nostru trebuie să rămână neclintit, ca să simtă voia lui Dumnezeu, să audă glasul Domnului Iisus Hristos în biserica inimii şi roua răcoritoare a Duhului Sfânt. Atunci rugăciunea devine harică şi aude cum Duhul Însuşi se roagă pentru noi cu suspine negrăite. Toate metodele sau ajutoarele desemnate de sfinţii părinţi pot să grăbească procesul de curăţire a inimii. Dar numai numele Domnului Iisus Hristos are puterea şi Calea de a ne mântui, în El este Adevărul care ne poate sfinţi şi pe scară până la cer a ne sui, întru El este Viaţa cea veşnică şi Pâinea care s-a pogorât din cer, prin care ne putem desăvârşi şi îndumnezei. Pregătirea se face prin poruncile Sfintei Evanghelii, iar darul ni se dă când, cum şi unde voieşte Domnul Iisus Hristos. Noi trebuie să respingem orice gând, mai ales cele de trufie de a crede că suntem buni, că avem merite, că am făcut lucruri mari, când de fapt toate sunt darul Domnului: viaţa, familia, lucrurile, slujbele, casele, învăţătura, calităţile sufleteşti, mintea, lumina, iertarea păcatelor, darurile duhovniceşti. De aceea să fim smeriţi „să stăm bine să stăm cu frică, să luăm aminte”. Scopul nostru să fie mila şi ajutorarea altora, pocăinţa, credinţa, cumpătarea, curăţia, iubirea de Dumnezeu.

247

Smerenia îl face pe om sălaşul lui Dumnezeu. Toată truda exterioară: ascultări, milostenii, mătănii, rămân zadarnice fără lucrarea minţii lăuntrică în inimă, fără durerea inimii, fără rugăciunea în Duh şi în Adevăr, fără darul lui Dumnezeu, care stăvileşte risipirea, fără curăţia inimii ca să-L vadă pe Dumnezeu. Adică să trăiască versetul: „Fericiţi cei curaţi cu inima că aceia Îl vor vedea pe Dumnezeu”, ca semn că întru ei s-a zidit Templul lui Dumnezeu, că sunt plini de lumina cea duhovnicească, când în oglinda conştiinţei în extaz ni se dau imagini ale Împărăţiei Cerurilor, icoana Domnului pe marama sufletului sau în alte moduri odată cu icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Tot ca dar ni se dă Naşterea cea de a doua ca o minune a minunilor adică venirea Domnului ca Prunc întru noi, Botezul cu Duh Sfânt şi cu Foc, scrierea în Cartea Vieţii, glasul Domnului în Biserica sufletului, vederea îngerilor, darurile duhovniceşti.

Cei care primesc aceste daruri nu le comunică fiindcă sunt o taină a sufletului şi pentru că stârnesc duhurile răutăţii din cei trupeşti din jurul lor, care le vor face multe şicane, lovituri. Căldura duhovnicească este subtilă, ca o rouă care răcoreşte şi se deosebeşte de cea materială care înfierbântă.

2. Lucrarea minţii este diferită potrivit cu starea de

începători, de avansaţi sau de desăvârşiţi a celor ce se nevoiesc. Sfântul Grigore Sinaitul îi prevenea pe începători că au nevoie de duhovnic, de un stareţ sau povăţuitor experimentat fiindcă „cei ce întrec nevoinţa rugăciunii, pe care o fac pe temeiul celor auzite sau citite pier ca unii ce nu şi-au dobândit un povăţuitor”. Primejdia constă în atacul duhurilor necurate, fiindcă nu-şi iau apărători prin rugăciunea deplină pe Domnul Iisus Hristos, pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Puterile Cereşti, Sfinţii şi Îngerii, ci cu trufie cad în înşelările, vicleniile de tot felul. Inima curată, lepădarea de sine, luarea crucii rugăciunii, alungarea gândurilor, imaginilor, amintirilor se dobândesc prin asceza trupului, cuvântului şi a minţii treaptă cu treaptă.

Sfântul Ignatie Brinceaninov în „Rugăciunea lui Iisus” îi sfătuia pe nevoitori să se ascundă de lume într-o viaţă cucernică, aşa cum au făcut pustnicii sau cei care s-au zăvorât

248

în chilii, fiindcă urmează sfatul Domnului Iisus Hristos în pilda cu omul care găsind o comoară ascunsă în ţarină „şi de bucuria ei se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea” (Matei 13, 44), adică un loc şi un nume nou, veşnic şi nepieritor mai preţios decât fii şi fiice în Împărăţia lui Dumnezeu, prin lepădarea de sine, luarea crucii neamului şi urmarea Domnului.

Sfântul Nil Sorski îi învăţa pe ucenicii săi să tacă nu numai prin cuvânt ci şi cu gândul, eliminând chiar gândurile duhovniceşti, fiindcă ne despart de rugăciunea Domnului Iisus Hristos, adică ceea ce am spus despre asceza cuvântului şi a minţii. Nevoinţele trupeşti, adică asceza trupului, sunt necesare până se pun sub ascultarea spiritului pornirile, instinctele, patimile, poftele. Spre a aduna mintea de la risipire trebuie închisă în inimă. Tăcerea, iubirea, credinţa, nădejdea în Dumnezeu, dragostea cu poruncile ei, evlavia, milostivenia, smerenia se unesc prin fapte spre a obţine darul nerisipirii minţii, ca semn că putem să trăim rugăciunile în Duh şi în Adevăr, urmate de rugăciunile pentru mucenicia inimii şi de rugăciunile pentru taina contemplaţiei. Darul lucrării rugăciunii concentrată, curată şi binecuvântată atrage mintea în inimă.

Sfântul Grigore Sinaitul ne sfătuieşte să practicăm rugăciunea continuă fiindcă „nu ştii care va izbuti, aceasta sau aceea”. Metoda sa este expusă clar: „De dimineaţă aşezându-te pe un scăunel, de înălţimea unei palme, coboară-ţi mintea din cap în inimă şi ţine-o într-însa, înclinându-te cu durere şi îndurerându-ţi foarte pieptul, umerii şi gâtul şi cheamă neîncetat cu mintea şi cu sufletul: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!” Reţine-ţi întrucâtva şi respiraţia ca să nu respiri fără băgare de seamă”. Pentru a preîntâmpina înşelările el le recomandă începătorilor să elimine gândurile, imaginile, luminile. Din rugăciune „apare o însemnată smerenie şi zdrobire, pentru că la noii începători rugăciunea este lucrarea Sfântului Duh care de-a pururi mişcă mintea”. Durerile de cap, de trup sunt provocate de duhul akediei ori de zdrobirea duhului, de simţirea morţii ori de boli, ca să ne oprească de la această lucrare izbăvitoare. Demonii mai pot provoca tulburări, sminteli, accese de furie, de aceea trebuiesc rostite rugăciunile pentru certarea, legarea şi alungarea lor la

249

începutul pravilei. Îndurerarea inimii, mucenicia inimii, nevoinţele vindecă de păcate. Totuşi Sfântul Grigore Sinaitul le cere nevoitorilor să se apropie cu prudenţă de această lucrare condiţionând-o de deschiderea inimii: „... dacă ţi s-a deschis inima!”. Unirea minţii cu inima este un dar dumnezeiesc dat la timpul potrivit. Deschiderea inimii se comunică printr-un extaz în care se vede cerul lăuntric al universului interior.

Fericitul Nichifor numea lucrarea rugăciunii lui Iisus „drept arta artelor şi ştiinţa ştiinţelor”, fiindcă ea aduce minţii cunoştinţe şi impresii ce decurg din Duhul Sfânt, de aceea „Lucrarea minţii este cea mai înaltă şcoală de teologie”.

Dobândirea rugăciunii lui Iisus este un dar, care trezeşte duhul nostru din moarte ca pe Lazăr sau pe fiul văduvei din Naim, ca pe slăbănogul îl vindecă de neputinţe sau ne dă iertare de păcate zicând: „Iertate îţi sunt ţie păcatele”. Atunci vine o luare aminte statornică, care este conştiinţa de sine, vine dragostea de Dumnezeu ca o bucurie fără seamăn, vine rugăciunea cu lacrimi, ca o trăire a versetului: „Fericiţi cei ce plâng că aceia se vor bucura”. Atunci avem formarea şi apariţia conştiinţei ca o oglindă, în care vedem imaginile pline de lumină ale extazelor. Atunci simţim puterile cuvântătoare: „Simţirea vădită a puterilor cuvântătoare în pieptul nostru în aşa fel încât să putem face acolo rugăciuni şi cântări de psalmi”. Metoda fericitului Nichifor este de a introduce mintea odată cu inspiraţia aerului pe nas în inimă şi să expirăm lent. Puterea şi darul lui Dumnezeu vor face ca inima să devină curată, rugăciunea să devină concentrată şi binecuvântată.

Cuviosul Xantopolis arată că aceste metode sunt doar nişte ajutoare din cauză că nu avem inima curată, încât să ne putem ruga curat, fără răspândirea minţii, fără amorţirea cugetului. Când inima devine curată rugăciunea se face fără efort, fără risipire, netulburată de gânduri, de amintiri, de păcate uitate. În timpul rugăciunii mintea se îndreaptă spre sine, adică în duh sau cum se spune în inimă, unde petrece cu darul lui Dumnezeu. Este darul nerăspândirii sau al curăţiei inimei. („Inimă curată zideşte în mine, Doamne” - Ps. 50) Până când nu primeşte darul nerăspândirii nevoitorul să nu se retragă la linişte, adică la izolarea de lume şi să devină schimonah, adică tăcut şi închis în sine. În zilele noastre

250

aceasta ar trebui să fie o condiţie a depunerii voturilor în monahism, fiindcă, dacă nu devine mai întâi un rugător, un ucenic al Domnului, are parte de ispite mai presus de măsura sa şi-l prăbuşesc. La fel pentru darul hirotoniei.

Sfântul Maxim Capsocalivitul ne previne: „Dau părinţilor şi fraţilor un sfat smerit, rugându-i să nu respingă smeritul meu sfat şi anume nu vă forţaţi mai înainte de vreme să descoperiţi în sine lucrarea rugăciunii inimii. Trebuie, e nevoie de multă băgare de seamă plină de cuminţenie, mai ales în vremea noastră, când e aproape cu neputinţă să întâlneşti un îndrumător, care să fie mulţumitor pentru toate subiectele, când nevoitorul trebuie să se strecoare singur, pe pipăite, sub conducerea scrierilor Sfinţilor Părinţi spre vistieria cunoştinţei de cele duhovniceşti şi tot pe pipăite singur să aleagă din ele ceea ce i se potriveşte”. Făgăduinţa dată de Domnul Iisus Hristos sfântului Pahomie că la vremea de pe urmă se va îngriji să dea ucenicilor Săi această descoperire, care „este mai înaltă decât cea care se atinge printr-o sforţare stăruitoare”, adică decât cea obţinută prin una dintre metodele sfinţilor părinţi, fiindcă „e mult mai largă şi mai îmbelşugată, e deplin lipsită de primejdii din partea înşelării şi din partea altor vătămări”. Este ceea ce întreprindem cu această carte, care oferă ciclurile de rugăciuni spre a primi darul lui Dumnezeu, fiindcă pentru un credincios „Hristos este totul” şi împlineşte versetul: „fără Mine nu puteţi face nimic”. Lipsa duhovnicilor mistici face ca toţi cei ce vor să intre pe calea desăvârşirii: preoţi, călugări, călugăriţe, mireni, să păşească pe calea sfintelor porunci, până se dobândeşte creşterea lăuntrică necesară pentru rugăciunea minţii în inimă din cauza curselor şi atacului duhurilor necurate şi să urmeze indicaţiile din această carte.

3. Trezirea puterii cuvântătoare din piept prin metoda

Sfântului Simeon Noul Teolog înseamnă a respira de câteva ori profund concentrându-ne mintea spre partea de sus a inimii punând degetul arătător sub sânul stâng spre a stabili exact locul unde se opreşte mintea purtată de inspiraţia aerului pe nas şi spre a număra bătăile inimii spre a se determina ritmul de respiraţie pe numărul de pulsuri pentru cele trei momente.

251

Se inspiră în primul moment lent timp de 8-10-12 bătăi şi se rosteşte în minte sau oral: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu”. În al doilea moment se reţine respiraţia şi se rosteşte cu mintea în inimă: „miluieşte-mă pe mine păcătosul”. În al treilea moment se expiră menţinând mintea sau atenţia concentrată în duh rostind mental o cerere: „dăruieşte-mi rugăciunea minţii în duh şi în adevăr”, „dăruieşte-mi rugăciunea minţii în inimă”, „curăţă mintea mea”, „curăţă inima mea”, „închide mintea mea în cuvintele rugăciunii”, „alungă de la mine demonii şi duşmanii”, „mântuieşte-mă, sfinţeşte-mă, desăvârşeşte-mă, infiază-mă”, „de toate păcatele mele iartă-mă”, „vindecă-mă de orbirea sufletească”, „vindecă-mi cugetul de surzenie”, „dăruieşte-mi oglinda şi lumina conştiinţei”, „aşează în inima mea rugul rugăciunii harice”, „dăruieşte-mi mucenicia inimii”, „pune-mi în inimă o cruce”, „pune-mi în inimă icoana Ta”, „aprinde-mi în inimă rugul rugăciunii harice”, „fă-mă după chipul şi asemănarea Ta”, „dăruieşte-mi un nume veşnic şi nemuritor”, „scrie-mă pe mine în Cartea Vieţii”, „cheamă-mă la Cina cea de Taină”, „dăruieşte-mi veşmântul de nuntă”, „alungă-mi din inimă şi din minte toate gândurile, amintirile şi imaginile”, „schimbă sufletul meu la faţă în lumină”, „primeşte-mă ucenic”, „fă-mă pară de foc ca pe slujitorii Tăi”, „fă-mă duh ca pe îngerii Tăi”, „du-mă la cer pe calea cea luminată”, „fă din mormântul meu scară la cer”, „dăruieşte-mi un loc în Împărăţia Ta”.

În duhul nostru sunt concentrate smerenia, iubirea, mila, credinţa, nădejdea. Pogorâtă în duhul nostru mintea trebuie să se unească cu Duhul Sfânt.

Sfântul Ignatie Brinceaninov în „Rugăciunea lui Iisus” ne atrage atenţia ca mintea să ne-o îndreptăm spre partea de sus a inimii, fiindcă la mijlocul ei este râvna, iar mai jos sau la buric cum cred unii se trezesc patimile trupului.

Să avem grijă să nu cădem în păcatul subtil al trufiei de a crede că prin vreo metodă, sau prin efortul nostru se dobândeşte rugăciunea Domnului Iisus Hristos în inimă şi să nu trezim patimile trupului. Atacul duhurilor necurate apare odată cu obişnuinţa rugăciunii, noaptea prin ei înşişi, iar ziua prin oamenii care sunt sub stăpânirea lor. Semnul apropierii duhurilor necurate este tulburarea, durerea de cap, săgetări în

252

trup, risipirea gândurilor, pocniri, gânduri de hulă, amintiri, năluci sau imagini. Trebuie păstrată mereu rugăciunea de ocrotire, deplină pe care o redăm şi rugăciunile pentru certarea, legarea şi alungarea demonilor.

Toate ereziile dar mai ales ale lui Arie, Varlaam, Origen, care au smintit biserica din apus şi au sfărâmat-o în secte, pseudoculte creştine, au avut ca obiect de atac ortodoxia, viaţa mistică, rugăciunea Domnului Iisus Hristos, ca o adevărată cale spre Dumnezeu. Darurile dumnezeieşti care se dobândesc prin această rugăciune aduc o înnoire a firii, păstrează echilibrul lumii.

4. Sfântul Serafim de Sarov cerea ucenicilor săi să se

ferească de oamenii răi, trupeşti, care-i vor ocărî, îi vorbesc de rău, îi vor alunga din biserici şi mănăstiri, ca să se împlinească ceea ce Domnul Iisus Hristos le-a zis ucenicilor Săi.

Acest război se declanşează şi în interiorul omului prin această rugăciune a Domnului Iisus, fiindcă instinctele şi gândurile trupeşti sau cele lumeşti pornite de suflet se opun cu vrăjmăşie duhului, care se eliberează, se luminează vădindu-şi apartenenţa la o altă lume: „căci Cuvântul Crucii, pentru cei ce pier este nebunie; iar pentru noi cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu”. (I Corinteni 1, 18)

Aceste paradoxuri diferenţiază pe cei ce vor trăi cuvântul: „Şi la judecată nu vor veni că s-au mutat de la moarte la viaţă”, de cei care vor auzi cuvântul: „Nu vă cunosc pe voi” sau „Legaţi-l de picioare şi de mâini şi aruncaţi-l în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor”. (Matei 22, 13) În acest sens ortodocşii sunt cei despre care s-a zis „Iar noi n-am primit duhul lumii ci Duhul cel de la Dumnezeu ca să cunoaştem cele dăruite nouă de Dumnezeu” (I Corinteni 2, 12), fiindcă „Noi avem gândul lui Hristos” (I Corinteni 2, 16) şi pentru că: „A cunoscut Domnul pe cei ce sunt ai Săi” (II Timotei 2, 19). Cei ce nu fac efortul de a se elibera de duhul lumii, al demonilor şi al trupului strică templul lui Dumnezeu: „De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el, pentru că sfânt este templul lui Dumnezeu care sunteţi voi” (I Corinteni 3, 17). De aceea toţi cei ce atacă Biserica Ortodoxă vor fi aspru

253

pedepsiţi. 5. Problema ascezei este strâns legată de problema

rugăciunii Domnului Iisus Hristos. Asceza este practicată de credincioşii ortodocşi până la un anumit punct şi necesită un efort continuu, fiindcă ea determină printr-o relaţie reciprocă de cauzalitate etapele progresului duhovnicesc, curăţia inimii, cantitatea şi calitatea rugăciunii.

Asceza trupului practicată de sfinţii părinţi şi consemnată de Sfânta Tradiţie arată o experienţă bogată, fiindcă ea este corelată cu asceza cuvântului şi asceza minţii. Prima etapă este o alimentaţie lacto-vegetariană: „El se va hrăni cu lapte şi cu miere până la vremea când va şti să arunce răul şi să aleagă binele” (Isaia 7, 15. Este postul lui Emanuel a cărui prezenţă o mai găsim în săptămâna dinaintea postului mare. El are rolul agonisirii darului deosebirii duhurilor al separării de duhul cel trupesc şi începutul separării de duhul lumesc şi de apărare faţă de duhul diavolesc. A doua etapă este o hrană de legume preparate şi fructe crude, ca o trecere la hrană de legume şi fructe nepreparate sau crude, care curăţă organismul şi întăreşte spiritul. A treia etapă este o hrană cu pesmeţi şi cu apă ca pustnicii, care are în vedere uscarea trupului, dobândirea stării de ataraxie, zdrobirea inimii, alungarea duhului trupesc, putere asupra duhului lumesc şi diavolesc. A patra etapă este o hrană de grâu sau şi cu cereale (hrişcă), care pregăteşte pentru o viaţă duhovnicească de rugător avansat sau desăvârşit. A cincea etapă este un mod de a se hrăni cu miere de albine (polen, propolis) ca sfântul Ioan Botezătorul, aşa cum se mai practică în unele mănăstiri ortodoxe în postul mare. A şasea etapă este a se hrăni numai cu Sfânta Euharistie (eventual cu resturi de la Proscomidie), aşa cum se face în săptămâna patimilor a postului mare de către cei ce intră în cinul monahal. A şaptea etapă este hrana cu mană cerească sau îngerească, cum o primeau iudeii când erau popor ales, o primea Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, când locuia la templu, o primeau sfinţii în pustie de la îngeri, fiindcă erau desăvârşiţi. Este arma pentru războiul cu trupul.

Asceza cuvântului este corelată cu asceza trupului şi a

254

minţii. este arma pentru războiul cu lumea. Prima etapă este abţinerea de la clevetire, hulă, vorbe goale sau grele, care duc la conflicte cu alte persoane spre a stăvili războiul cu lumea. A doua etapă este a evita să vezi, să auzi, să vorbeşti, pentru că toate încarcă mintea şi determină risipirea în timpul rugăciunii. De aici necesitatea retragerii într-o chilie, zăvorârea, retragerea în păduri, în pustie. A treia etapă este a dobândi darul de a schimba gândurile, cuvintele lumeşti, trupeşti, diavoleşti în sfinte şi desăvârşite prin blândeţe, iertare, rugăciune, tăcere. A patra etapă este ascultarea, tăierea voii proprii. Realizarea poruncilor mântuirii, sfinţirii, desăvârşirii şi înfierii, pentru a stăvili războiul cu lumea şi spre a uşura războiul cu gândurile. A cincea etapă este a vorbi cu versete, cum făceau sfinţii părinţi în vechime, spre a împărtăşi cu lumina Cuvântului lui Dumnezeu pe alţii, aşa cum făceau duhovnicii, sau să se rostească rugăciuni, să se cânte psalmi, tropare, condace. A şasea etapă este a rosti doar şapte cuvinte pe zi ca schimonahii. A şaptea etapă este tăcerea practicată de pustnici, ca o asceză desăvârşită a cuvântului.

Asceza minţii sau a cugetului este modul de a duce războiul cu gândurile cele rele, viclene, necurate, de hulă aruncate ca nişte săgeţi de duhurile necurate. În prima etapă este alegerea gândurilor şi duhurilor bune, sfinte, de duhurile şi gândurile necurate, viclene şi spurcate. A doua etapă este eliminarea gândurilor rele, stoparea lor de la început, alungarea imaginilor, amintirilor. A treia etapă este transformarea sau întoarcerea gândurilor rele în bune şi sfinte, ceea ce arată experienţă şi tărie spre a elimina total gândurile rele de la rădăcină. A patra etapă este curăţirea inimii şi a minţii de toate seminţele răului, care cere un efort îndelungat, fiindcă mintea este comparată cu o mare plină de tot felul de lighioane necurate. A cincea etapă este pogorârea minţii în inimă. Copiii pot dobândi mai repede rugăciunea minţii în inimă, fiindcă au inima curată, nu au adunat ispite, amintiri, gânduri necurate. A şasea etapă este tăierea tuturor gândurilor, imaginilor, amintirilor, ca o trecere dincolo de acest obstacol ridicat împotriva noastră de duhurile viclene. A şaptea etapă este apariţia oglinzii ca semn al curăţiei, al iluminărilor, al extazelor, adică intrarea în viaţa mistică

255

propriu-zisă. De aceea a afirma că asceza este prima etapă a vieţii mistice, înseamnă a vorbi despre mistică fără a fi mistic. Aici este o cursă a demonilor teologi întinsă celor ce au trufia de a se crede teologi. În Biserica de răsărit doar trei sfinţi mistici au fost numiţi teologi: Ioan Teologul, Grigore Teologul şi Sfântul Simion Noul Teolog. Fără o asceză bine realizată timp îndelungat nu se dobândeşte rugăciunea în Duh şi în Adevăr, mucenicia inimii, viaţa sau rugăciunea contemplată.

6. Am reprodus câteva din experienţele sfinţilor părinţi

spre a se vedea că sunt contradictorii, teoretice şi de aceea nevoitorul rămâne încurcat neştiind ce să facă. Această carte răspunde deci unei nevoi de prim ordin. Folosind-o cu grijă toţi cei ce vor să devină ucenici ai Domnului Iisus Hristos să-I ceară acest lucru cu smerenie, credinţă, nădejde şi iubire. Nimeni nu poate deveni rugător şi ucenic al Domnului Iisus Hristos fără o astfel de rugăciune de a fi primiţi de Unicul şi Dumnezeiescul Învăţător. Toate rugăciunile care urmează îl învaţă să fie rugător, să ştie să ceară cele ale Împărăţiei Cerurilor, cu răbdare, cu post, cu priveghere, cu fapte bune, până când Domnul îi va da acest dar al rugăciunii Domnului Iisus Hristos.

Treptat, în timpul rugăciunii, Duhul Sfânt îl va învăţa pe nevoitor cele necesare. La început se rostesc rugăciuni scurte timp de un sfert de oră, apoi se măreşte treptat durata şi numărul, până se obţine o obişnuinţă tot mai accentuată. Apoi rugăciunea se rosteşte parcă singură în duh. Respiraţia îşi pierde rolul devine tot mai subtilă; gândurile, amintirile, ispitele se potolesc. Se va insista pe acele versete care aduc o adâncire a atenţiei potrivit cu evoluţia fiecăruia. Nevoitorul trebuie să aibă convingerea, credinţa, că nu face decât porunca Domnului Iisus Hristos de a cere cele ale Împărăţiei Cerului, pentru ca cele vremelnice să-i fie date prin Pronia cea Cerească. Adăugăm o rugăciune pentru consolidarea deprinderilor, pentru ca mai apoi prin ciclul rugăciunilor în Duh şi în Adevăr să se creeze o obişnuinţă. Celelalte cicluri vor consolida această viaţă spirituală.

7. Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, curăţă

inima mea cu harul şi lumina Ta. Aşează în inimă mintea mea.

256

Fă din inima mea ţarina Ta. Seamănă în ea sămânţa Ta. Aşează-mi în inimă comoara Ta. Dăruieşte-mi mărgăritarul numelui Tău. Fă să rodească Pomul Vieţii din sufletul meu. Zideşte în inima mea biserica Ta. Aşează în inima mea Împărăţia Ta. Umple inima mea de dragostea Ta. Schimbă în lumină fiinţa mea. Cheamă-mă la Cina cea de Taină. Dăruieşte-mi veşmântul de nuntă. Scrie numele meu în cartea vieţii. Dăruieşte-mi un nume şi un loc în Împărăţia Ta. Fă-mă pară de foc ca slujitorii Tăi. Trece-mă peste fluviul de foc. Pune scaunul Tău de domnie peste ţara noastră. Dăruieşte-mi smerenia cea întru Tine. Dăruieşte-mi pocăinţa cu lacrimi. Trimite Duhul Sfânt să mă înveţe toate. Du-mă la cer pe calea cea luminată. Dăruieşte-mi darul deosebirii duhurilor. Mută muntele neamului meu la Tine. Smulge smochinul cel neroditor din inima mea. Dăruieşte-mi un nume veşnic şi nemuritor.

8. Dacă nevoitorul va simţi atacul duhurilor necurate, ca

să-l împiedice de la rugăciune prin risipirea gândurilor, prin neputinţa de a se concentra, prin amintiri, prin mânii neexplicabile, prin dureri de cap cumplite, prin tendinţa de a amâna, prin gânduri spurcate, să ştie că trebuie să rostească cu atenţie rugăciunile care urmează până se dobândeşte liniştea necesară.

RUGĂCIUNE PENTRU CURĂŢIREA INIMII DE LENE

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Te iubim şi Te rugăm ceartă, leagă, alungă pe demonul lenei, care drumul vieţii noastre cu tot felul de curse l-a semănat, încât să nu aducem rodul cel sfânt şi binecuvântat, pentru care ne-ai creat. Ne împiedică să facem poruncile Tale şi poruncile fericirilor, pe care Domnul Iisus Hristos ni le-a lăsat. Ne împiedică să le facem bine, să-i învăţăm pe alţii. Ne îndeamnă să nu muncim. De Taina Pocăinţei să nu ne amintim. De păcate să nu ne curăţim. Ca un smochin fără rod să fim. Pentru neamul nostru crucea să nu ne-o purtăm. Ne împiedică împreună cu demonul achediei să ne rugăm, să postim, pe alţii să-i ajutăm. În toate cele sfinte zăbava, amânarea, negrija, îndoiala au pus, ca să le lăsăm.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Te iubim şi Te

257

rugăm ceartă, leagă, alungă pe demonii lenei, achediei şi somnului, care ne dau somnolenţa în timpul rugăciunilor. Aduc asupra noastră ispite, cuvinte deşarte, amintiri, vrăjmaşi. Ne împiedică să rostim clar, corect, să venim la slujbe, să priveghem, să facem cuvântul de folos, să întârziem fapta bună, ca să-şi piardă din valoare, sau să o lăsăm ca nefolositoare. Ne îndeamnă să stăm pe scaun, să căscăm, să ne răzimăm, la altceva să ne gândim sau să lucrăm, iar credinţa, evlavia, iubirea, care sunt sufletul rugăciunii, să nu le putem în cuvintele noastre turna, când la Tine, în Biserica Ta, ne vei aduna.

Aleluia! Slavă Ţie, Împărate Ceresc, Te iubim şi Te rugăm ceartă, leagă, alungă pe demonul lenei, care se strecoară pe neştiute în viaţa, casa, neamul, Biserica, lucrarea, inima, gândul nostru. Le schimbă. Le strâmbă. Le strică. Le zdrobeşte. Inimile, sufletele, minţile le sminteşte. Seminţele cele rele sădite de ceilalţi demoni el le îngrijeşte. Neglijenţa, nesimţirea cea împietrită, nepăsarea sunt armele, prin care el fiinţa, neamul, biserica, le cotropeşte, le schilodeşte, le cucereşte, le nimiceşte. De aceea dăruieşte-ne rugul rugăciunii, care arde, alungă, distruge toată lucrarea lui. Curăţeşte inima, sufletul, fiinţa noastră de toată otrava lui. Dă-ne să ne întărim, să-l biruim. În suflet biserica Ta cea sfântă să o zidim şi de osânda cea veşnică să ne izbăvim.

RUGĂCIUNE PENTRU CURĂŢIREA INIMII DE MÂNIE, IUŢIME, TULBURARE

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Te iubim şi Te rugăm ceartă, leagă, alungă pe demonii mâniei, iuţimii, tulburărilor de tot felul, care aţâţă şi fac războaie, răzmeriţe, tulburări, tâlhării, ucideri, violenţe, viclenii, năvăliri de neamuri sălbatice şi îndrăcite, vrajbă, ură, vrăji, blesteme, înstrăinare, alunecare, înjurături, hule, vorbe grele, ocărâri, fapte urâte. Otravă peste tot au semănat, pe fraţi i-au dezbinat, biserici au stricat şi dărâmat, pe toţi la rău i-au învăţat. Să se asuprească şi să se ucidă neamuri peste neamuri au îndemnat. Lumea cea zidită de Tine cu atâta înţelepciune, iscusinţă şi pricepere au lovit, stricat şi pe Tine Te-au supărat. De aceea dăruieşte-ne nouă putere asupra demonilor şi duşmanilor, ca să ne apărăm. La

258

tronul slavei Tale să-i supunem, să-i aplecăm, pentru ca pe Domnul Iisus Hristos la cea de a doua venire a Sa cu iubire, slavă, mulţumire, cântece, să-L întâmpinăm.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Te iubim şi Te rugăm ceartă, leagă, alungă pe demonii mâniei, iuţimii, tulburărilor de tot felul. Ca să nu ne răzbunăm, pe cei ce ne-au lovit, jignit, tâlhărit, minţit, pe cei ce ne-au prigonit, ucis, sau cu ură despre noi au vorbit. Ajută-ne să-i iertăm pe toţi cei care timp de două mii de ani neamul nostru l-au lovit, l-au tâlhărit, l-au ucis, l-au jefuit, l-au înşelat, l-au minţit. Dreptul lor de a tâlhări l-au ţipat şi arătat. Războaie peste tot au semănat. În slujba demonilor au stat. Cu ei legământ au făcut şi respectat. Sufletele lor la iad le-au vândut. De judecata Ta cea dreaptă pentru vânzarea de suflete la iad nu s-au temut.

Aleluia! Slavă Ţie, Împărate Ceresc, Te iubim şi Te rugăm ceartă, leagă, alungă pe demonii mâniei, iuţimii, urii, care războaie, revoluţii, răzvrătiri, bande de mafioţi, organizaţii sataniste, de criminali, de drogaţi, de depravaţi, de beţivi, de hoţi, peste tot au semănat. Ca să distrugă tot ceea ce Tatăl Ceresc a creat pentru Fiul Său cel Iubit şi Minunat, o lume a sfinţilor, care să-L iubească, să-L slujească, să-L cinstească, ca un dar minunat, sfânt şi nespus de bogat.

RUGĂCIUNE PENTRU CURĂŢIREA INIMII, SUFLETULUI ŞI TRUPULUI DE PATIMA DESFRÂNĂRII

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Te iubim şi Te rugăm, ceartă, leagă, şi alungă de la noi, din ţara şi din neamul nostru pe demonul desfrânării, care-i aduce pe cei ai sodomiei, malahiei, şi a altor necurăţii, ca să distrugă arborele neamului, ca să distrugă via cea roditoare a Bisericii Luptătoare. Atacă roada Ta cea sfântă. Aduce prin demonii trufiei, mândriei şi slavei deşarte dorinţa de lux, de haine scumpe, de podoabe, de parfumuri. Aduce prin demonii fumatului, băutului, drogurilor, lăcomiei, hulei, toate viciile, înjurăturile, dezmăţul, lenea, obrăznicia, nesimţirea cea împietrită, pierderea timpului preţios al vieţii, adunarea păcatelor pierzătoare de suflet, întunecarea inimii, minţii, sleirea trupului, atragerea altora în păcate. Dar Tu dă-ne puterea să ieşim din toate cursele lui. Curăţeşte-ne inima,

259

cugetul, mintea. Fă-ne drepţi, puternici, sfinţi, desăvârşiţi, ascultători, cuminţi, blânzi, cinstiţi, plini de râvnă şi iubire.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Te iubim şi Te rugăm, ceartă, leagă şi alungă de la noi pe demonul desfrânării, care ne ispiteşte, cu gânduri, persoane, filme, imagini, cărţi, reviste, ca să ne trezească instinctele. Ne provoacă la mâncare multă, la somn, la lene, ca să ne risipim timpul preţios al vieţii, să nu postim, să nu rostim rugăciuni, care de el pentru totdeauna să ne despartă. Dar Tu, Doamne, fiindcă fără Tine nu putem face nimic, dăruieşte-ne înger tare, păzitor, care să spulbere toate cursele lui cele viclene şi blestemate. Iar noi slava Ta o vom cânta la cea de a doua venire a Ta.

Aleluia! Slavă Ţie, Împărate Ceresc, Duhul Adevărului, Te iubim şi Te rugăm, ceartă, leagă, şi alungă pe demonul desfrânării, care aruncă în noi săgeţile cele aprinse ale patimilor trupului, ca să ne biruiască din războiul cu trupul. Când nu izbuteşte aduce asupra noastră vicleni în cursele lor intraţi, ca să ne schimbe gândurile, faptele, cuvintele cele curate, în blestemate şi necurate, dar Tu pune Sfântul Omofor al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi pavăza Ta peste ţara, neamul, biserica şi fiinţa noastră.

RUGĂCIUNE PENTRU CURĂŢIREA INIMII DE PIZMĂ

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Te iubim şi Te rugăm, ceartă, leagă, şi alungă pe demonul pizmei, invidiei, urii, care naşte minciuna, făţărnicia, viclenia, clevetirea, vrăjile, uciderile, căderile la secte, însoţirile cu oameni răi. Aduce în suflet seminţele mândriei, mâniei, încrederea în sine, în oameni, în avere, în arme, în lucruri. Sădeşte în minte, inimă, cuget şi suflet gânduri pătimaşe, întoarcerea pe dos a poruncilor Tale, ale Domnului Iisus Hristos, încât îi face pe lacomi să trădeze şi să fure. Pe desfrânaţi îi înşeală să creadă că sunt curaţi. Pe cei răi îi convinge că au dreptul să lovească, să ucidă, să desfrâneze, să mintă, să înşele, să provoace conflicte, revoluţii, războaie, să fure aurul, bogăţiile altora, să se îmbete cu slava deşartă, să construiască arme pentru distrugerea altora, să se creadă puternici, de nebiruit, de neînlocuit. Apără-ne Tu, ca un Părinte drag, de toate uneltirile

260

lor. Întoarce asupra lor toate cursele, vicleniile, războaiele. Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Te iubim şi Te

rugăm, ceartă, leagă, şi alungă pe demonul pizmei, care-i învaţă pe oameni să fie vicleni, mincinoşi, trădători, spioni, mafioţi, răufăcători, vrăjitori, fermecători, hoţi, tâlhari, desfrânaţi, intriganţi, beţivi, fumători, drogaţi. Îndeamnă pe mulţi să intre în organizaţii blestemate, să facă slujbe necurate, să folosească lucruri spurcate, să facă legăminte cu şeolul şi cu moartea, să-i omoare pe cei ce spun adevărul. De aceea Te rugăm întoarce cu îngerii Tăi asupra lor toate uneltirile şi cursele lor. Pedepseşte-i cu armele lor. Aşterne-i sub picioarele Tale, ca să ştie că eşti Domn al cerului şi al pământului.

Aleluia! Slavă Ţie, Împărate Ceresc, Duhul Adevărului, Te iubim şi Te rugăm, ceartă, leagă, şi alungă pe demonul invidiei, care otrăveşte sufletele, inimile, minţile. Aduce alţi demoni, ca să ucidă sufletele, să le facă negre, să piardă chipul şi asemănarea cu Tatăl Ceresc, cu Fiul cel Iubit. De aceea Te rugăm dă-ne puterea să iertăm greşelile greşiţilor noştri, să-i îndreptăm, să-i schimbăm, să le facem bine, ca să împlinim poruncile Legii Iubirii, ale fericirilor, care să ne curăţe inima.

RUGĂCIUNE PENTRU CURĂŢIREA DE MÂNDRIE, TRUFIE, SLAVĂ DEŞARTĂ

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Te iubim şi Te rugăm, ceartă, leagă şi alungă de la noi, din Biserica Ortodoxă, din ţara şi neamul nostru pe demonii mândriei, trufiei şi slavei deşarte, care aduc păcatul nemulţumirii, căderea din cerul Sfânt al Bisericii Biruitoare şi Luptătoare. Ei aduc duhul răzvrătirii, revoluţiile, lepădarea de calea regală a ortodoxiei. Aduc războaiele, trădările, loviturile. Crează conflictele, cea de a doua moarte, încrederea în noi înşine, în oameni, în lucruri, în bogăţii. Alungă gândul cel sfânt şi plin de har adus de Duhul Înţelepciunii. De aceea tămâia rugăciunilor noastre la Tine nu s-a mai suit. Să ne lepădăm de sine, de lume, de vicii, de rele nu ne-am nevoit. Să ne luăm crucea, să o purtăm ca pe un jug uşor al Domnului Iisus putere nu am dobândit. Cu Domnul Iisus pe Calea, Adevărul şi Viaţa cea veşnică nu am păşit. Pe fraţii noştri nu i-am învăţat, nu i-am ocrotit, nu i-am îngrijit, nu

261

i-am dăruit, ci cu ei ne-am sfădit. Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Te iubim şi Te

rugăm, ceartă, leagă şi alungă pe demonii mândriei, trufiei şi slavei deşarte, care cu viclenele lor curse pe mulţi de Tine îi despart, îi face obraznici, lipsiţi de rod, răi, plini de vicii, desfrânaţi, fiindcă nu au smerenie, pocăinţă, înfrânare, post. De aceea Te rugăm dăruieşte-ne iertarea cea dumnezeiască, fiindcă pe cei mândri nu i-am îndreptat, de cei trufaşi nu ne-am separat, pe cei plini de slavă deşartă nu i-am certat, ci i-am judecat. Cuvinte rele şi spurcate le-am adresat. Răul ce ni l-au făcut nu l-am iertat, nu l-am uitat, nu l-am îndreptat. De aceea Te rugăm să ne ierţi, să ne îndrepţi, să ne înveţi, fiindcă fără Tine nu putem face nimic bun, sfânt, adevărat.

Aleluia! Slavă Ţie, Împărate Ceresc, Te iubim şi Te rugăm ceartă, leagă, alungă pe demonii mândriei, ai trufiei, ai slavei deşarte, care spre o viaţă fără har, plină de păcate, de fapte, gânduri şi cuvinte de osândă ne-au purtat. Să-i jignim pe alţii, să nu-i ajutăm pe fraţi, să fim făţarnici, mincinoşi, plini de orgolii, vicii, nenorociri ne-am înşelat. Să ne credem buni, aleşi, deştepţi, sfinţi, să-i privim cu dispreţ pe cei căzuţi, bolnavi, nenorociţi, plini de vicii, păcate, în trufie am alunecat. De aceea schimbă din temelii viaţa noastră, curăţă inima noastră. Fă-ne smeriţi, cuvioşi, cumpătaţi şi curaţi. Fă-ne buni, blânzi, milostivi şi iubitori de fraţi, pentru ca lucrând cu râvnă pentru neam pentru Biserica Ortodoxă, să dobândim mântuirea, sfinţirea, desăvârşirea şi înfierea.

RUGĂCIUNE PENTRU LEGAREA ŞI ALUNGAREA DEMONILOR

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Te iubim şi Te rugăm ceartă, leagă şi alungă de la noi pe toţi demonii. Ia toată puterea lor. Încătuşează-i în lanţurile neputinţei. Dăruieşte-ne puterea şi armele biruinţei Tale asupra lor. Distruge toată lucrarea lor, toate sinagogile satanei. Întoarce asupra lor tot răul. Fă-i vinovaţi de toate căderile în păcat ale oamenilor, fiindcă ei le-au lucrat. Ascultă sfintele rugăciuni ale Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale tuturor sfinţilor şi Puterilor Cereşti pentru noi. Dă-le poruncă cetelor arhanghelilor să cureţe cerul, văzduhul, oamenii, pământul şi apele, de toţi

262

demonii, de toţi duşmanii Tăi şi ai noştri. Fă să se unească Biserica Biruitoare cu Biserica Luptătoare, pentru ca în Slava Ta, pe Domnul Iisus Hristos, la cea de a doua venire a Sa, să-L putem cu iubire întâmpina şi să-L putem vedea.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Te iubim şi Te rugăm ceartă, leagă şi alungă de la noi pe toţi demonii, pe toţi duşmanii Tăi şi ai noştri, care lovesc Biserica Ta Ortodoxă, neamul românesc, ţara noastră. Distruge toată obraznica lucrare a lor şi a celor ce stau sub stăpânirea lor. Ia în mâna Ta toată puterea lor. Curăţă cerul, văzduhul, oamenii, pământul şi apele, de ei şi slugile lor. Pune fulgerul Sfintei Cruci în Biserica Ta Ortodoxă, în ţara şi neamul nostru, ca să-i lovească pe demoni, să-i alunge în adânc, în pustie, aşa cum s-a rostit cuvântul Tău. Ajută-ne ca în slava Ta, la cea de a doua venire a Ta, să Te putem cu iubire, cu credinţă, cu nădejde, cu fapte de cinste întâmpina. Fă să avem inimă curată şi luminată pururea.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Cel care toate le împlineşti, Te iubim şi Te rugăm ceartă, leagă şi alungă pe toţi demonii şi duşmanii Tăi şi ai noştri de la noi, din Biserica Ortodoxă, din ţara noastră, de la neamul nostru, din toate ţările creştine. Pune deasupra noastră scutul Tău şi Sfântul Omofor al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Aşează strajă puternică de îngeri şi arhangheli în jurul nostru, ca să aducem roadă sfântă ca nişte măslini la izvoarele Tale de apă vie. Dă-ne să biruim în războaiele cu patimile trupului, cu lumea şi cu demonii, pentru ca în slava Sa, pe Domnul Iisus Hristos, la cea de-a doua venire a Sa, să-L putem întâmpina.

263

RUGĂCIUNE PENTRU CURĂŢIREA INIMII DE AVARIŢIE

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Te iubim şi Te rugăm, ceartă, leagă şi alungă pe demonul avariţiei, care seamănă în suflet seminţele lăcomiei. Iartă-ne păcatul lăcomiei, pe care demonii lăcomiei în noi l-au răspândit, fiindcă nu l-am stârpit. De aceea pentru a agonisi cele pieritoare ale lumii timpul preţios al vieţii l-am irosit. Pentru lucruri, case, bani, animale, maşini, am muncit, de aceea cu puţin nu ne-am mulţumit. Să luăm ceea ce nu era al nostru ne-am lăcomit. Bunurile ce le-am împrumutat nu le-am înapoiat. Cu ispita gândului viclean nu ne-am luptat, de aceea, când cel rău toate cele agonisite pe nedrept a venit şi le-a luat, de păcatul nemulţumirii ne-ai vindecat.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Te iubim şi Te rugăm, ceartă, leagă şi alungă pe demonul avariţiei. Curăţă ogorul sufletului nostru de spinii, pălămida, zâzania păcatului lăcomiei, care ne face zgârciţi. De aceea aripile milosteniei pentru înălţarea la cer a rugăciunii n-am agonisit. Grija cea lumească nu am părăsit. Slujbele să le facem cu nevoinţe, priveghere, iubire nu am izbutit. De multe ori ne-am risipit, ne-am lenevit, nimic bun pentru Tine nu am agonisit. Cu iubirea Ta iartă-ne. Dă-ne gândul de har luminat, ca semn, că la faţă sufletul ne-ai schimbat şi asemănarea cu Tine ne-ai dat.

Aleluia! Slavă Ţie, Împărate Ceresc, Te iubim şi Te rugăm ceartă, leagă, alungă pe demonul avariţiei, al lăcomiei, al zgârceniei. Vindecă inima noastră cea împietrită. Zdrobeşte şi aruncă sămânţa, rădăcinile, spinii lăcomiei, setei de aur, avere, bani, funcţii pierzătoare de suflet. Dă-ne să facem fapte de ctitorie materială, spirituală, de milostenie şi ajutorarea fraţilor. Dă-ne să facem voia Tatălui Ceresc. Primeşte ca ofrandă toate faptele, gândurile şi cuvintele noastre. Dăruieşte-ne rugăciunea minţii în inimă, ca semn că inima noastră curată sălaş al Tău a devenit şi în ea biserica pentru Domnul Iisus Hristos ai pregătit.

264

RUGĂCIUNE PENTRU CURĂŢIREA INIMII, CUGETULUI ŞI SUFLETULUI DE OTRAVA DEMONULUI ACHEDIEI

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Te iubim şi Te rugăm, ceartă, leagă, şi alungă pe demonul achediei, al amiezii, care sufocă sufletul, întunecă mintea, alungă gândurile bune sau sfinte. Aduce gânduri necurate, ca să ne împiedice de la rugăciune. Aduce somn şi amorţire în timpul slujbelor. Rătăceşte meditaţia de la cele sfinte, stăruinţa, ştiinţa scripturilor, a cuvântului de folos. Amână faptele de mântuire. Naşte împotrivire faţă de osteneli, reducerea pravilei şi a postului, moleşeală, ne dă dureri de cap, paralizează funcţiile naturale ale sufletului. Aduce ispite prin amintiri, prin curse de tot felul. Produce înşelări care să ne abată de la credinţa ortodoxă, ca să lepădăm poruncile, râvna, iubirea, milostenia. Creează senzaţia de foame, sete. Stârneşte poftele, false necesităţi, ca să întrerupem slujba, rugăciunea, lucrarea cea sfântă. Ne ispiteşte să ieşim din biserică, să ne mişcăm din loc în loc, ca să nu prindem rădăcini. Ne momeşte să nu aducem rodul cel bun şi să dobândim mântuirea, sfinţirea, desăvârşirea, înfierea.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Te iubim şi Te rugăm, ceartă, leagă, şi alungă demonul achediei, care aduce o instabilitate interioară, vagabondarea gândurilor, înţelegerea greşită a scripturilor, o dispreţuire a altora, neînţelegerea luptei cu noi înşine. Ne înşeală fiindcă vrăjmaşul este propriul nostru suflet, slab, neîncercat. Ne ispiteşte fiindcă am fost răsfăţaţi, cu iubirea de sine învăţaţi. Ne abate fiindcă de sine, de lume, de vicii, de patimi nu ne-am lepădat. Crucea nu ne-am luat. Pe Tine nu Te-am urmat. De aceea Te rugăm dă-ne pocăinţa cea adevărată, lucrarea cea plină de râvnă, trăirea pentru Tine, pentru Tatăl Ceresc, pentru îndeplinirea poruncilor Tale, pentru dobândirea Duhului Sfânt, ca sens al vieţii. Dă-ne puterea să-l legăm, să-l alungăm pe demonul achediei.

Aleluia! Slavă Ţie, Împărate Ceresc, Te iubim şi Te rugăm, ceartă, leagă, şi alungă pe demonul achediei, care înlocuieşte adevărata iubire creştină şi trăirea pentru Dumnezeu, cu

265

activismul caritativ, cu turismul religios. El ascunde golul lăuntric, adevărul sub aparenţe, minimul de rugăciune. Sădeşte îndoiala, desnădejdea, înşelarea, neputinţa, mulţumirea de sine. Roade certitudinea credinţei adevărate, ca să-i facă pe cei slabi să cadă la secte, la culte false, să facă păcatul împotriva Ta, Duhule Sfânt, care nu se iartă.

RUGĂCIUNEA DEPLINĂ

Aleluia! Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm vino cu Fiul Tău cel Iubit, cu Împăratul Ceresc, întru noi să sălăşluiţi. Pe Calea Preasfintei Treimi la cer să ne călăuziţi. Cu Adevărul Sfintelor Taine să ne sfinţiţi, să ne mântuiţi, să ne desăvârşiţi, să ne înfiaţi. Neamul nostru, ţara noastră şi Biserica Ortodoxă să le apăraţi. De toţi demonii şi duşmanii să le curăţaţi. Făgăduinţele că ne veţi da Viaţa cea veşnică, un loc şi un nume veşnic şi nepieritor mai preţios decât fii şi fiice, pentru noi să le împliniţi, iar noi toate poruncile să le lucrăm şi în lumina lor să ne îmbrăcaţi.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Te iubim şi Te rugăm să ne ajuţi, să ne ocroteşti, pentru ca să aducem un rod bogat şi binecuvântat. Apără-ne cu sfinţii Tăi îngeri. Dăruieşte-ne naşterea cea de a doua, Taina Naşterii Pruncului Tău cel Iubit întru noi. Acoperă-ne cu Sfântul Tău Omofor. Alungă de la noi pe toţi demonii, duşmanii, sectele, sinagogile satanei. Pe Domnul Iisus Hristos să-L putem întâmpina şi în faţa tronului Său de slavă să putem sta.

Sfintelor Puteri Cereşti: Serafimi, Heruvimi, Tronuri, Domnii, Stăpâniri, Puteri, Începătorii, Îngeri, vă iubim şi vă rugăm să ne ajutaţi, să ne apăraţi, pentru noi să vă rugaţi, pentru ca pe toţi demonii şi duşmanii de la noi să-i alungaţi. Toate vămile cereşti să le desfiinţaţi şi pe anticrist să-l legaţi.

Sfinţilor Arhangheli: Mihail, Gavriil, Salatiil, Rafail, Iegudiil, Uriil, Varahiil şi tot Soborul Sfinţilor Arhangheli, vă iubim şi vă rugăm să ne ajutaţi, să ne apăraţi. Pe toţi demonii, duşmanii, sectanţii, ateii, sinagogile satanei, să-i legaţi, să-i alungaţi, să-i îndepărtaţi. Pe anticrist în cătuşele neputinţelor să-l aşezaţi. La sfârşitul vieţii pe calea cea luminată la cer să ne purtaţi. Toate vămile cereşti să le desfiinţaţi.

266

Sfinţilor apostoli, ierarhi, mucenici, muceniţe, cuvioşi, cuvioase şi toţi sfinţii cerului, vă iubim, vă rugăm să ne ajutaţi. Pentru noi să vă rugaţi. Biserica Ortodoxă să o apăraţi. Toate sinagogile satanei să le desfiinţaţi. Neamul nostru la cer să-l luaţi şi în Biserica Biruitoare să-l aşezaţi.

Sfinţilor îngeri păzitori, care toate poruncile Tatălui Ceresc le ascultaţi şi le lucraţi, vă iubim şi vă rugăm să ne iertaţi. Toate greşelile noastre să le îndreptaţi. Lângă noi mereu să staţi. Duhurile rele să le alungaţi. La cer pe calea cea luminată la sfârşitul vieţii să ne purtaţi. Cu apă vie sufletele să ni le curăţaţi. Cu veşmântul de nuntă să ne îmbrăcaţi. Numele noastre în Cartea Vieţii să le însemnaţi. Răspunsul cel bun al înmulţirii talanţilor să-l dăm, să ne învăţaţi şi să ne ajutaţi. La tronul de slavă al Domnului sufletele noastre să le închinaţi.

9. Anahoretul care ceartă, leagă şi alungă demonii se duce

la cer pe calea cea luminată, fiindcă trăieşte versetul: „Şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă“. Dacă nu ceartă, leagă şi alungă demonii, nu scapă de ispite ca pusnicul care a stat treizeci de ani în pustie şi nu a scăpat de duhul desfrânării. De nimic nu este mai supărat Domnul Iisus Hristos decât de cei ce nu se despart de duhurile răutăţii sau se roagă pentru demoni.

Am scris această carte fiindcă ea este extrem de necesară lumii contemporane. De aceea mitropolitul Nicolae Mladin la sfârşitul cărţii sale „Prelegeri de mistică ortodoxă“ dădea acest citat din Bergson: „numai prezenţa unui mistic e suficientă pentru a exercita o atracţie asupra lumii şi să o transforme. El nu are nevoie să vorbească, e suficient că există. Existenţa lui are o putere de transformare asupra mediului, rodnică, vie, lucrătoare. Sunt misionari sau întemeietori de mănăstiri, ordine monahale. Din ei se revarsă viaţă în toate domeniile. Sunt constructivi, râuri de apă vie vor curge dintr-înşii. E puterea cerului, divinităţii, ce se revarsă nemijlocit prin făptura lor. Aşa se explică şi forţa de convertire pe care o aveau sfinţii apostoli şi primii creştini.“ (pag. 216).

Lipsa de mistici adevăraţi, pe care i-a distrus cu bestialitate satanismul sionisto-comunist generează toate problemele lumii contemporane. Acest proces este continuat de mişcarea

267

New Age, care să-l aducă pe anticrist şi totala distrugere a lumii. Toţi cei ce au părăsit creştinismul, Biserica Ortodoxă, s-au sinucis spiritual, nu pot face poruncile mântuirii, sfinţirii, desăvârşirii şi îndumnezeirii, se autocondamnă la osânda veşnică, fiindcă s-au lepădat de Dumnezeu.

Porunca: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” este cauza pentru care s-a scris această carte, dar mai ales porunca „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău”. Adevărata misiune a Bisericii Ortodoxe este să-i aducă la adevărata credinţă ortodoxă pe toţi cei rătăciţi la secte, pe apostaţi, pe atei, pe păcătoşi, pe păgâni, ca să-i salveze de focul cel veşnic, care este adevăratul holocaust. El este provocat de toţi cei care au părăsit Calea Domnului Iisus Hristos, Adevărul credinţei izvorât din Duhul Sfânt şi Viaţa cea întru Domnul Iisus şi au făcut păcatul împotriva Duhului Sfânt. Prin aceasta împlinim porunca dragostei faţă de duşmanii Bisericii Ortodoxe, căci nu vicleanul concept de toleranţă îi poate trezi din somnul păcatului şi salva de osândă, ci arătarea adevărului.

268

269

TAINA RUGĂCIUNILOR ÎN DUH ŞI ÎN ADEVĂR

„Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să I se închine în Duh şi în Adevăr“

(Ioan 4, 24)

270

Predoslovie

6. Taina rugăciunilor în Duh şi în Adevăr este adâncirea rugăciunii minţii în inimă, fiindcă rugăciunile în duh şi în adevăr trebuie să lumineze sufletul, să-l schimbe la faţă, să determine naşterea duhovnicească.

Coborârea minţii în inimă este concentrarea gândului, cugetului în interior în duhul nostru, fiindcă de fapt sfinţii părinţi prin inimă înţelegeau duhul, adică să trăiască şi să respecte poruncile Domnului Iisus Hristos, ca să îndeplinească această condiţie: „De Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele“ (Ioan 14, 15). De aceea porunca: „Rămâneţi întru Mine şi Eu întru voi“ (Ioan 15, 4) este decisivă pentru că „Orice mlădiţă care nu aduce roadă pentru Mine, El o taie; şi orice mlădiţă care aduce roadă, El o curăţeşte, ca mai multă roadă să aducă“ (Ioan 15, 2). Semnul prezenţei Domnului Iisus Hristos în noi este rodul: „Eu sunt viţa, voi mlădiţele. Cel ce rămâne în Mine şi Eu în el acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic“ (Ioan 15, 5). De aceea în cuvintele Sfintei Evanghelii găsim Duhul Domnului: „cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi sunt viaţă“ (Ioan 6, 63) şi le porunceşte ucenicilor Săi „Luaţi Duh Sfânt“ (Ioan 20, 22), fiindcă „Duhul este cel ce dă viaţă“ (Ioan 6, 63). Ca să ducă la îndeplinire aceste porunci, sfinţii părinţi vorbeau între ei prin versete din Sfânta Evanghelie, iar sfântul Serafim de Sarov, după ce şi-a însuşit rugăciunea minţii în inimă, citea zilnic din Sfânta Evanghelie în duh şi-şi hrănea duhul cu lumina din cuvintele Domnului. Rugăciunile în duh şi în adevăr trebuie realizate pe versete din Sfânta Evanghelie, pentru ca să fie „duh“ şi „viaţă“ şi în ele să fie „Calea, Adevărul şi Viaţa“, fiindcă Tatăl Ceresc „astfel de rugători Îşi doreşte“ (Ioan 4, 23).

Rugăciunile în duh şi adevăr trebuie să fie de iubire, slăvire, mulţumire, ca să împlinească poruncile: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din toată puterea ta“ (Deuteronomul 6, 5), „Să vă iubiţi unul pe altul“ (Ioan 15, 17), „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“ (Leviticul 19, 18) şi „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri“ (Matei 5,

271

44), „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi lui Slavă“ (Apoc. 14, 7). Rugăciunile în duh şi în adevăr se rostesc după metoda rugăciunii minţii în inimă, fiindcă prin inimă sfinţii părinţi înţelegeau de fapt duhul nostru, care trebuie transformat în lumină prin Lumina din Cuvântul lui Dumnezeu, iar el să transforme în lumină sufletul şi apoi toată fiinţa noastră. Este un proces îndelungat, care se face cu mult efort şi cere râvnă, credinţă, iubire. Este zidirea noastră lăuntrică, a bisericii lui Dumnezeu. Sfârşitul acestui proces este rugăciunea harică atunci când auzim glasul Duhului Sfânt care „se roagă în noi cu suspine negrăite“.

Smerenia, pocăinţa şi râvna se exprimă prin calitatea şi cantitatea rugăciunii, prin felul în care facem poruncile, prin eliminarea trufiei, mâniei şi lenei, a părerilor de sine, a mulţumirii de sine, a autoînşelărilor, fiindcă nu avem dreptul să-i judecăm pe alţii, dar nici pe noi înşine, ci să trăim pentru Domnul. Rugăciunea în duh şi în adevăr ne dă această trăire întru Domnul, este darul dumnezeiesc al celor ce-şi poartă crucea poruncilor şi ştiu ca Sfântul Petru ce valoare au cuvintele Domnului: „Tu ai cuvintele vieţii veşnice“ (Ioan 6, 68), fiindcă le trăieşte cu fapta. Roada, pe care o aduce un suflet lui Dumnezeu, arată măsura, calitatea şi iubirea lui.

Semnul pătrunderii rugăciunii în Duh şi în Adevăr este o durere în piept ca o rană, care se simte tot mai accentuat la fiecare răsuflare. Este războiul nevăzut, interior, al cuvioşilor şi rănile lor sunt ale sufletului şi ale inimii. De aceea, dacă va scuipa sânge anahoretul, să nu se sperie, fiindcă sunt lacrimile de sânge ale Sufletului, aşa cum le-a vărsat pentru noi Domnul, când s-a rugat pe Muntele Măslinilor. Atunci se scot rădăcinile răului, ale smochinului fără rod, ale pomului cunoaşterii binelui şi răului din raiul sufletesc, ca să nu rămână decât Pomul Vieţii. Viaţa mistică este jertfa lăuntrică. Ea se deosebeşte de mucenicia văzută, exterioară, din războiul cu lumea al mucenicilor, fiindcă este războiul cu duhurile întunericului nevăzut al cuvioşilor. Este botezul cu sânge al muceniciei inimii, care se curăţă şi dă lumină sufletului.

Mucenicia este un dar al lui Dumnezeu. Făţarnicii, care se fac pe ei înşişi mucenici făcând voia lor şi nu voia lui Dumnezeu, pun să fie răstigniţi pe o cruce ca să dobândească stigmatele

272

mincinoase. Fără mucenicia lăuntrică orice astfel de mucenicie văzută nu are valoare. Valoarea muceniciei o dă iubirea lui Dumnezeu, smerenia cea întru Hristos, ascultarea poruncilor.

De aceea, când dă definiţia dragostei, sfântul apostol Pavel precizează: „De aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte” (Corinteni 13, 3). Această falsă crucificare din trufie şi spre slavă deşartă nu are nimic plată la Dumnezeu.

RUGĂCIUNEA ÎNTÂIA ÎN DUH ŞI ÎN ADEVĂR

Doamne, Tatăl cel Ceresc, Atoatefăcătorule, Cel care toate le creezi şi le desăvârşeşti, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne rugăciunea în duh şi în adevăr, pentru ca să îndeplineşti sfatul cel dumnezeiesc: „Să facem pe om după chipul şi asemănarea Noastră“. De aceea prin Fiul Tău cel Iubit ne-ai învăţat: „De Mă iubiţi păziţi poruncile Mele“, căci în ele tainele mântuirii, sfinţirii, desăvârşirii şi înfierii ne-ai arătat. Prin ele de sine ne-am lepădat. Prin ele de toate ale lumii ne-ai separat. Prin ele toate duhurile necurate le-ai alungat. Prin ele sufletul şi duhul nostru le-ai curăţat. Prin ele Lumina Ta în noi ai aşezat. Prin ele calea cea luminată la cer ne-ai dat. Prin ele poarta împărăţiei Tale s-a ridicat. Prin ele mormântul nostru în scară la cer să-l faci Te-am rugat. Prin ele la Cina cea de Taină din Împărăţia Ta ne-ai chemat. Prin ele cu veşmântul de nuntă ca pe fiul cel risipitor ne-ai îmbrăcat. Prin ele rânduielile Împărăţiei Tale ca pe fiii Împărăţiei ne-ai învăţat.

RUGĂCIUNEA A DOUA ÎN DUH ŞI ÎN ADEVĂR

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne rugăciunea în duh şi în adevăr, pentru ca făgăduinţa Ta: „Iată Eu sunt cu voi până la sfârşitul veacurilor“ s-o trăim. Căci în cuvintele Tale care „sunt duh şi sunt viaţă“ trebuie să Te găsim. De aceea cu ele să ne rugăm ne-ai învăţat. Taina rugăciunii cu sufletul ca un rug aprins de lumina Duhului Tău am aflat. Porunca Ta: „Luaţi Duh Sfânt“ ne-ai dat, când în vremea muceniciei nevăzute ne-ai aflat. Patimile sădite în noi de duhul necurat, cu vârtejul gândurilor rele ne-a

273

tulburat. Cu neputinţele sufleteşti ne-a împiedicat să-Ţi aducem rodul sufletului nostru curat. De aceea în adâncul duhului nostru Te-am căutat. Să Te vedem în sălaşul inimilor noastre aşezat ochii cugetului ne-ai curăţat. Te rugăm vindecă mintea noastră de risipire. Auzului nostru cu glasul Tău dă-i mângâiere. Aprinde în noi al Tău soare luminat, ca semn că prin foc ne-ai botezat. De aceea viaţa noastră Ţi-am închinat şi de legăturile lumii ne-ai dezlegat. Cu Tine prin Poarta Luminii am intrat şi păşunea cea duhovnicească am aflat.

RUGĂCIUNEA A TREIA ÎN DUH ŞI ÎN ADEVĂR

Doamne, Tată Ceresc, Bunule Părinte al Vieţii, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm rosteşte în noi: „Să fie lumină!“ ca semn că lumina noastră pierdută prin păcat, din soarele Tău în noi ai recreat. Cuvântul Tău în noi fiinţă a luat. Taina sufletului nostru ai luminat. Piatra mormântului nostru ai ridicat. Din somnul păcatului ne-ai înviat. Minunea Învierii Domnului cu noi ai repetat şi în sufletul nostru aţi intrat. Împlineşte pentru noi făgăduinţa Domnului „Şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă“, fiindcă ne-ai iubit şi ca pe fiul cel rătăcit ne-ai primit. Pune în noi lumina Duhului Înţelepciunii, ca să aflăm taina sufletelor noastre. Arată-ne prin Duhul Înţelegerii trăirea cuvintelor Sfintei Evanghelii. Înalţă duhul nostru prin Duhul Tăriei pe calea cea luminată la cer. Dă-ne prin Duhul Sfatului făgăduinţa: „Pacea Mea o dau vouă“. Alungă prin Duhul Bunei Credinţe de la noi demonii şi duşmanii ascunşi în sinagogile satanei, dar şi în trupurile noastre. Dăruieşte-ne prin Duhul Cunoştinţei darul deosebirii duhurilor şi taina trezviei. Umple-ne de râvna Ta sfântă prin Duhul Temerii ca pe sfinţii Tăi. Fă-ne poporul Tău cel sfânt şi Împărăţia Ta cea preoţească.

RUGĂCIUNEA A PATRA ÎN DUH ŞI ÎN ADEVĂR

Doamne, Tată Ceresc, Domnul cel Tare şi Puternic, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne rugăciunea în duh şi în adevăr, care prin Duhul Tăriei şi darul deosebirii duhurilor ca o sabie de duhul cel lumesc ne-a despărţit. Doamne, când

274

„Să fie o tărie prin mijlocul apelor“ ai rostit şi aşa cum „apele de deasupra Tăriei“ de „apele de sub Tărie“ le-ai rânduit şi cerul ca tron al Tău l-ai întocmit, tot aşa de duhul cel viclean ne-ai despărţit şi „Ieşiţi din rândurile lor poporul Meu“, pentru neamul nostru ai poruncit. Căci aşa cum Moise Marea Roşie a împărţit, tot aşa prin semnul Sfintei Cruci ne-ai sfinţit. Aşa cum arca lui Noe între ape a stat, tot aşa corabia Bisericii Luptătoare ai încercat şi cu ea la cer pe sfinţi i-ai ridicat. De aceea, aşa cum atunci când ai poruncit: „Să se adune toate apele cele de sub cer la un loc şi să se arate uscatul“ ,pământul ca aşternut al picioarelor Tale l-ai zidit şi din el trupul nostru prin Adam, ca să-l faci templu al Tău, l-ai zămislit; tot aşa Duhul Tău cel Sfânt ni l-ai dat, când prin Taina Sfintei Euharistii ce înseamnă pământul cel nou şi cerul cel nou am aflat şi ne-ai binecuvântat. Pentru ca măslinul neamului nostru să dea rod la timpul de Tine rânduit şi universul lăuntric pierdut de Adam să fie aşa cum Fiul Tău cel Iubit ne-a descoperit.

RUGĂCIUNEA A CINCEA ÎN DUH ŞI ÎN ADEVĂR

Doamne, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne rugăciunea în duh şi în adevăr, curată, concentrată, continuă şi binecuvântată, în adâncul inimii noastre intrată, ca o tămâie de îngeri la cer purtată, ca icoana Ta cea sfântă şi minunată, în biserica sufletului nostru aşezată, şi cu lacrimi de iubire udată; ca o Cruce a poruncilor în inimă săpată; ca semn că ne-ai dat iubirea Ta, că de toate greşelile ne vei ierta, când ca un duh şi ca o pară de foc sufletul nostru la faţă îl vei schimba; când răspunsul cel bun pentru noi îngerii Tăi şi sfinţii Tăi îl vor da; când ca pe fiul cel risipitor ne vei primi şi cu veşmântul de har ne vei îmbrăca; când pe toţi demonii şi duşmanii dintre noi, din ţara şi din neamul nostru îi vei alunga; când pe calea cea luminată la cer cu fiii Învierii ne vei înălţa, în lumină ne vei îmbrăca şi între fiii Luminii un loc ne vei da; când ca pe fiii Împărăţiei cu un nume nou veşnic şi nemuritor, mai preţios decât fii şi fiice, ne vei binecuvânta; când la Cina cea de Taină ne vei chema; când slujba Ta ca sfinţii o vom învăţa; când slava Ta o vom vedea;

275

când de iubirea Ta ne vom bucura.

RUGĂCIUNEA A ŞASEA ÎN DUH ŞI ÎN ADEVĂR

Doamne, Tată Ceresc, Bunule Părinte al Vieţii, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne rugăciunea în duh şi în adevăr, căci rugători desăvârşiţi Îţi doreşti. Dăruieşte-ne începutul cel bun al vieţii, iscusinţa de a împlini toate poruncile Tale, credinţa care mută muntele neamului la Tine, Dăruieşte-ne trăirea Sfintei Evanghelii, a cuvintelor Domnului care sunt duh şi sunt viaţă. Dă-ne să le facem cu smerenie, răbdare şi râvnă, fiindcă întru răbdarea Ta de greşeli ne-ai iertat şi întru dreptatea Ta ortodocşi ne-ai păstrat; Dăruieşte-ne „anul plăcut Domnului“. Vindecă-ne ochii minţii şi cugetului, ca să Te putem vedea, când ne vom închina la tronul Tău de azur din Împărăţia Ta. Scrie numele noastre în Cartea Vieţii. Dăruieşte-ne Pâinea Ta cea cerească, Pomul Vieţii veşnice şi izvorul de apă vie. Dăruieşte-ne biruinţa Ta asupra demonilor. Ia neamul nostru în mâna Ta, pentru ca duşmanii noştri să nu-l poată ataca. Schimbă în lumină sufletele noastre, pentru ca între fiii Luminii să ne poţi aşeza. Înalţă-ne pe calea cea luminată la cer, pentru ca de vămile văzduhului să putem scăpa. Fă din mormântul trupului nostru scară la cer şi în oceanul slavei Tale să putem intra. Primeşte-ne între slujitorii Tăi sau în oastea Ta, când pământul şi pe cei răi îi vei judeca.

RUGĂCIUNEA A ŞAPTEA ÎN DUH ŞI ÎN ADEVĂR

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim pentru porunca: „Învăţaţi de la Mine că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihna sufletelor voastre“. Fiindcă în Cuvântul Tău ai pus înţelepciunea, care rodeşte dragostea; tăria, care aduce blândeţea; cunoştinţa, care sădeşte smerenia; buna credinţă, care naşte sfinţenia; sfatul, care ne dă liniştea şi pacea; înţelegerea, care luminează mintea şi rodeşte seninătatea; darul, care vindecă sufletele; adevărul, care ne dă libertatea; puterea şi darul deosebirii duhurilor, ca să trecem peste şerpi şi peste scorpii; sabia,

276

pentru izgonirea demonilor; leacul, pentru însănătoşirea bolnavilor; credinţa, ca pecete a Duhului Sfânt; iubirea, pentru cununile fericirilor; înălţarea pe Calea cea luminată; Cheile Împărăţiei şi Duhul Înfierii, ca să putem trece prin Poarta Ta, şi să venim în faţa Ta. Dăruieşte-ne rugăciunea în Duh şi Adevăr, care este răspunsul cel bun al neamului nostru la judecata Ta.

RUGĂCIUNEA A OPTA ÎN DUH ŞI ÎN ADEVĂR

Doamne, Duh al Înţelepciunii, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm zideşte Templul Iubirii lui Dumnezeu în inima şi sufletele noastre. Umple cu tămâia rugăciunilor noastre cerul, pământul şi minţile oamenilor. Învaţă-ne rugăciunea în Duh şi Adevăr curată, concentrată, continuă şi binecuvântată. Pune în gura noastră cuvântul înţelepciunii. Descoperă-ne ceea ce este pecetluit. Fiindcă Domnul Iisus Hristos ne-a ales. Între ucenicii Săi ne-a primit. Dăruieşte-ne dragostea care îndelung rabdă, ca să aducem rodul cel aşteptat. Dăruieşte-ne dragostea care nu se laudă, ca să nu răpească duhul cel rău ceea ce am semănat. Dăruieşte-ne dragostea care nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr, care dă valoare faptelor şi rugăciunilor noastre. Dăruieşte-ne dragostea care toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le suferă, fiindcă Duhul Înţelepciuni Tale în noi rodul de taină l-a semănat. Dăruieşte-ne dragostea care nu pizmuieşte, ci toate câte le are le dăruieşte. Dăruieşte-ne dragostea care nu se aprinde de iuţimea mâniei şi de beţia trufiei, de înşelările lăcomiei şi de otrava vicleniei. Dăruieşte-ne dragostea care nu se poartă cu nechibzuinţă, ci împlineşte toate poruncile cu stăruinţă.

RUGĂCIUNEA A NOUA ÎN DUH ŞI ÎN ADEVĂR

Doamne, Duh al Înţelegerii, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm pune lumina înţelegerii Sfintelor Taine în mintea, viaţa, sufletul şi conştiinţa noastră. Mintea şi inima noastră să se hrănească din Cuvântul Domnului care este „duh şi viaţă“ veşnică. Să trăim Calea, Adevărul şi Legea Iubirii. Dăruieşte-ne rugăciunea minţii în inimă. Învaţă-ne să ne rugăm în Duh şi Adevăr. Dăruieşte-ne alifie pentru ochii minţii ca să vedem lumina Ta

277

binecuvântându-ne fiinţa. Dăruieşte-ne iubirea şi înţelegerea fraţilor ca să fim pentru ei un izvor de apă vie. Sămânţa Cuvântului Domnului să prindă rădăcină adâncă în noi. Pentru ca asemeni unui măslin roditor să aducem rodul de treizeci al mântuirii, rodul de şasezeci al sfinţirii, şi rodul de o sută al desăvârşirii. Căci sămânţa fără rădăcina înţelegerii este furată din ogorul minţii de duhurile rele, sau înăbuşită de spinii duhului lumesc, ca să nu aducă rodul cel aşteptat.

RUGĂCIUNEA A ZECEA ÎN DUH ŞI ÎN ADEVĂR

Doamne, Duh al Tăriei şi al Sfatului Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne trăirea Cuvântului: „Fericiţi cei blânzi că aceia vor moşteni pământul“ Împărăţiei. Împlineşte pentru noi făgăduinţa Domnului că ne va da putere să trecem peste şerpi şi peste scorpii peste frig şi foc, sete şi foame, miros şi viermi, ca semn că porţile iadului le-am biruit. Că toate cursele, vicleniile, vrăjile, farmecele, amăgirile, săgeţile, smintelile, demonilor le-ai sfărâmat, le-ai alungat şi le-ai risipit. Că mărgăritarul cel de mare preţ al Cuvântului lui Dumnezeu l-am agonisit. Pentru că harul proorociei ni l-ai dăruit. De războaiele şi uneltirile duşmanilor ne-ai ferit. Sfânta Sobornicească şi Apostolească Biserică ai unit. Pacea Ta în inimi, minţi şi lume ai sădit. În războiul gândurilor ne-ai ajutat şi ocrotit. Soarele Tău pe cerul sufletelor noastre s-a ivit. În candela inimii noastre raza Ta s-a înmulţit. Rugăciunea în Duh şi în Adevăr ca un rug al rugăciunii în noi ai aprins şi ne-a sfinţit.

RUGĂCIUNEA A UNSPREZECEA ÎN DUH ŞI ÎN ADEVĂR

Doamne, Duh al Temerii de Dumnezeu, Te iubim, Te slăvim, Te rugăm dăruieşte-ne dragostea care toate le iartă ca semn că am făcut porunca Domnului: „Să vă iubiţi unul pe altul aşa cum Eu v-am iubit pe voi“. Ca să-i putem ajuta pe toţi greşiţii noştri. Teama în puternici s-o putem semăna. Pe cei vicleni şi făţarnici să-i putem îndrepta. Pe demoni şi duşmani să-i putem alunga. Cu darul trezviei să putem priveghea. Cu roua lacrimilor să ne putem ruga. Cu Taina Spovedaniei să ne putem curăţa. Cu darul stăpânirii, de patimi să putem scăpa.

278

Mânia, mândria, lenea, lăcomia, desfrânarea, invidia, zgârcenia, în iubire, credinţă şi nădejde să le putem schimba. Smerenia, curăţia, cumpătarea, milostenia, blândeţea, hărnicia şi răbdarea ca nişte talanţi să le putem aduna. Prin fapte averea cea cerească în vistieria Ta s-o putem vărsa. Încât să auzim când Domnul ne va judeca: „Bine slugă vrednică şi credincioasă peste puţin ai fost credincioasă peste multe te voi pune intră în bucuria stăpânului tău“.

RUGĂCIUNEA A DOUĂSPREZECEA ÎN DUH ŞI ÎN ADEVĂR

Doamne, Duh al Cunoştinţei şi al Adevărului, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne lumina şi iubirea Ta. Sfinţeşte-ne cu Adevărul Tău ca să dobândim cunoaşterea celor mai presus de fire. Să ne separi de duhul trupului şi de duhul cel viclean al lumii prin darul deosebirii duhurilor. Dăruieşte-ne cunoaşterea Sfintelor Taine pecetluite, dar păstrate şi descoperite pentru ucenicii Domnului. Pentru că s-a rostit proorocia: „Voi strânge laolaltă această mărturie şi voi sigila această învăţătură pentru ucenicii Mei“. De aceea sfinţeşte-ne cu harul Tău cel sfânt, ca să se împlinească pentru noi cuvântul: „Iată eu şi pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu spre semne şi minuni“. Pentru că Domnul Savaot este sfânt şi de El trebuie să ne temem şi să ne înfricoşăm. Dăruieşte-ne Lumina Lină a Sfintei Slave, care ca un scut ne va apăra şi separa, când cu rugăciunea în Duh şi în Adevăr ne vei învăţa.

RUGĂCIUNEA A TREISPREZECEA ÎN DUH ŞI ÎN ADEVĂR

Doamne, Duh al Bunei Credinţe, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm sporeşte mereu credinţa, nădejdea şi iubirea, care ca nişte seminţe să le putem semăna. Toate rătăcirile, sectele şi sinagogile satanei să le putem risipi, sfărâma şi lichida. Pentru că mărgăritarul Tău minunat şi Pâinea, care s-a pogorât din cer, noi le-am aflat. Pe Calea Preasfintei Treimi am alergat. Pe scara Adevărului Tău ne-ai urcat. Viaţa cea veşnică am aflat. Cu izvorul de apă vie ne-ai adăpat. De aceea Te rugăm dăruieşte-ne taina şi mântuirea neamului nostru. Dăruieşte-ne

279

răspunsul cel bun, când în faţa Domnului Iisus vom sta. Noi veşmântul de nuntă îl vom căpăta, când cu un nume şi un loc ne vei binecuvânta. Noi slujba noastră o vom afla, când între fiii Învierii, Luminii şi Împărăţiei, Slava şi iubirea Tatălui Ceresc le vom cânta. Noi taina rugăciunii în Duh şi în Adevăr o vom afla şi o vom lucra.

RUGĂCIUNEA A PATRUSPREZECEA ÎN DUH ŞI ÎN ADEVĂR

Doamne, Împărate Ceresc, Mângâietorule, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne rugăciunea în Duh şi în Adevăr curată, concentrată, continuă şi binecuvântată. Pentru că tainele Cuvântului ne-ai descoperit. În El care este „duh şi viaţă“ veşnică, să venim ne-ai chemat şi ne-ai ajutat. De slujbe sfinte şi rugăciuni ne-ai învrednicit. Cu rugăciunea minţii în inimă Te-am cinstit. De aceea Te rugăm ca în adâncul rugăciunii harice în duh şi în adevăr să intrăm. Cu rugul rugăciunii sufletului pe Tatăl Ceresc să Îl slăvim. Pentru ca rugăciunea harică în noi s-o auzim. Să ne înveţi toate ca să ne sfinţim. Cu Tine pe treptele desăvârşirii să păşim. Cuvântul cel de taină să-l rostim. Cu smerenia Domnului Iisus Hristos să ne învelim. De smirna rugăciunii harice să ne învrednicim. Ca fiii Învierii, Împărăţiei şi Luminii să fim. Venirea cu slavă a Domnului Iisus prin faptele cele sfinte să o pregătim.

RUGĂCIUNEA A CINCISPREZECEA ÎN DUH ŞI ÎN ADEVĂR

Doamne, Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Cel care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne rugăciunea harică. Ea este ca mierea în gura noastră. Încât nici un cuvânt să nu rostim şi doar cu Harul Tău Sfânt să ne hrănim. Pentru ca darul acesta minunat să-l simţim. Prin rana sufletului nostru, cu lacrimi de sânge să ne pocăim. Cu drag smerenia Domnului Iisus să o trăim. Dăruieşte-ne mierea cugetului, pentru ca rodul iubirii să-Ţi jertfim. Luminează Cuvântul pe care în gând îl rostim şi cu El ne împărtăşim. Dăruieşte-ne mirul cel sfânt al sufletului, pentru ca Taina Sfântului Mir să o trăim. Cu înţelesurile cele adânci să ne hrănim. Cu iubire

280

Sfânta Evanghelie să o citim. Ca să se împlinească în noi făgăduinţa: „Când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul; căci nu va vorbi de la Sine, ci câte va auzi va vorbi şi cele viitoare vă va vesti. Acela Mă va slăvi pentru că din al Meu va lua şi vă va vesti“. De aceea dăruieşte-ne, Doamne, vestea mântuirii, sfinţirii, desăvârşirii, înfierii sau îndumnezeirii, pentru ca în toată vremea să Te auzim.

RUGĂCIUNEA A ŞASESPREZECEA ÎN DUH ŞI ÎN ADEVĂR

Doamne, Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Cel care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne rugăciunea inimii cu durere, cu har, cu lumină, cu foc şi cu întristarea de sânge a sufletului smerit. Pentru că sufletul simte cercetarea Domnului deşi vine în chip nevăzut dar vădit. Fiindcă rugăciunea în Duh şi în Adevăr inima ne-a strivit şi zdrobit. Din ea vederea cea dumnezeiască s-a ivit. Pentru ca darul rugăciunii să rodească înzecit. Adu rugăciunea harică sau niptică, în noi. Adu Lumina Lină odată cu Tine, pentru că ochii cugetului ni i-ai vindecat şi cu lumina Ta dumnezeiască ne-ai binecuvântat. Cu darul trezviei din păcat ne-ai trezit, când evlavia din inimă ne-a izvorât. Cu dulceaţa de negrăit a cugetului şi cu mângâierea sufletului ne-ai sfinţit. Semnele zidirii Templului Tău, în noi, ne vestesc că se apropie de sfârşit. Fiindcă, în noi, Cuvintele Sfintei Evanghelii roiesc şi adună mierea Cuvântului cu un zumzet îngeresc sau cu un cântec, care devine tot mai desluşit.

RUGĂCIUNEA A ŞAPTESPREZECEA ÎN DUH ŞI ÎN ADEVĂR

Doamne, Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Cel care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne rugăciunea sfântă şi curată. Pentru că se face puternică şi luminată, când de îngeri la jertfelnicul din cer ca o tămâie şi ca o smirnă este purtată. Încât să se facă prin noi cuvântul: „Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta“. Fiindcă ea este jertfa sufletului neamului românesc, lovit şi jefuit de toţi tâlharii lumii care peste noi au venit. Este rodul cel sfânt şi minunat al milioanelor de mucenici

281

şi eroi, care prin jertfa de sine pe Domnul L-au urmat. De aceea, Te rugăm, dăruieşte-ne iubirea dumnezeiască, pacea inimii, îndelunga răbdare, care aduce rod bogat. Dă-ne bucuria duhovnicească şi credinţa neclintită, blândeţea, smerenia şi mila Domnului. Adu rodul Tău de smirnă şi tămâie, care să însoţească rugăciunea neamului: „Pomeneşte-ne, Doamne, când vei veni, întru Împărăţia Ta“. Amin.

RUGĂCIUNEA A OPTSPREZECEA ÎN DUH ŞI ÎN ADEVĂR

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Cel care în cer tronul Slavei Tale l-ai aşezat, Cel care în inimile aleşilor Tăi, cu Fiul Tău cel Iubit, ai venit şi un Templu ai înălţat, Te iubim, Îţi mulţumim şi Te rugăm să torni harul Duhului Tău Sfânt peste neamul nostru, peste ţara noastră, peste Biserica Ta Luptătoare ortodoxă ca s-o uneşti cu Biserica Ta Biruitoare din cer. Căci harul Tău nu-l dai cu măsură, ci cu dragostea Ta cea părintească celor ce Te iubesc, Te slăvesc, şi pentru Tine trăiesc. Fă-ne Doamne, părtaşi la iubirea Ta. Ia neamul nostru în mâna Ta. Dăruieşte-ne înţelepciunea, înţelegerea, tăria, cunoştinţa, sfatul şi priceperea, ca nişte seminţe pline de rod, ca semn că Duhul Tău cel Sfânt în noi a intrat. Curăţă-ne cu isopul Sfintelor Tale Taine, ca semn că de toate păcatele noastre ne-ai iertat. Schimbă la faţă în lumină sufletele noastre pentru ca să fim neamul Tău cel Sfânt şi preoţesc, pe care l-ai binecuvântat şi la Tine pe Calea cea luminată l-ai chemat. Dăruieşte-ne veşmântul de nuntă al celor ce la Cina cea de Taină din împărăţia Ta un loc le-ai dat. Împlineşte cu noi făgăduinţa Ta că celor ce Te iubesc le dai un nume veşnic şi nemuritor mai preţios decât fii şi fiice. Trimite îngerii Tăi să ne poarte la cer, fiindcă de toate duhurile rele, de duşmani, de cursele lor, ne-ai ferit şi ne-ai apărat. Fă-ne smeriţi întru Domnul Iisus Hristos, ca semn că asemeni lui Simon Cirineul crucea neamului nostru ne-am purtat. Dă-ne îndelunga răbdare ca să aducem rodul de treizeci al mântuirii, de şaizeci al sfinţirii şi de o sută al desăvârşirii, aşa cum Domnul Iisus Hristos ne-a învăţat. Pune în neamul nostru Duhul Temerii, ca semn că de tot duhul lumesc, diavolesc şi trupesc s-a lepădat. Să stea bine, cu frică şi cu luare aminte, în toată vremea şi în tot locul, fiindcă porunca

282

Domnului să privegheze a ascultat. Fă din toată făptura noastră un rug aprins de rugăciune. Învaţă-ne rugăciunea minţii în inimă, în Duh şi în Adevăr, curată şi concentrată, continuă şi binecuvântată, ca o tămâie de îngeri la cer purtată, ca o cruce în inima noastră săpată, ca semn că mucenicia inimii ne-ai dat, că lacrimile pocăinţei cu sânge în noi au picurat şi purtând cu umilinţă cununa de spini la tronul Tău de slavă ne-am închinat.

RUGĂCIUNEA A NOUĂSPREZECEA ÎN DUH ŞI ADEVĂR

Doamne, Iisuse Hristoase, Atoatefăcătorule, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne pacea cea înţelegătoare a sufletului. Învaţă-ne taina prin care să aflăm rugăciunea harică a Duhului Sfânt. Trimite-ne Duhul Cel de viaţă făcător. Dă-ne să ne rugăm în duh şi în adevăr, ca semn că sălaş al Tău am devenit. Atunci toate ale noastre le-ai sfinţit. Fiindcă sufletul nostru de Tine s-a alipit. Tu inima noastră ai curăţit şi cugetul nostru l-ai îmblânzit. Cu lacrima inimii ne-am pocăit şi cu pacea gândului ne-am smerit. Pentru că toate tulburările ni le-ai potolit şi între cei de la răsăritul soarelui ne-ai primit. Noi să fim cei care nu s-au născut din sânge, ci din harul Duhului Sfânt. Dăruieşte-ne naşterea cea de a doua din apa vie şi din Duhul Sfânt. Împărtăşeşte-ne cu Tainele cele Sfinte, ca semn că Duhul Sfânt ne-a pecetluit. Îmbracă-ne în har, fiindcă veşmântul de nuntă l-am primit. Cu îngerii Tăi spre cerul slavei ne-ai purtat. Noi jugul crucii ni l-am luat. Tu Adevărul Tău ni l-ai descoperit. Tainele Tale ni le-ai arătat. Numele cel nou în Cartea Vieţii ni l-ai însemnat. Ochii minţii ni i-ai vindecat. Tulburarea gândurilor ne-ai alungat. Liniştea puterilor sufletului am aflat. Fiindcă porunca Ta: „Luaţi Duh Sfânt“ am ascultat, când în duh şi în adevăr ne-am rugat.

RUGĂCIUNEA A DOUĂZECEA ÎN DUH ŞI ADEVĂR

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm, dăruieşte-ne intrarea prin Poarta Tăcerii, ca să cunoaştem Taina liniştii şi pacea sufletului. Pentru că aşa a fost făgăduinţa Ta: „Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu“. Ea este renunţarea la toate cele

283

ale lumii, ca o lepădare de sine, aşa cum este porunca: „Dacă vrea cineva să vină după Mine să se lepede de sine să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie“. Fiindcă „cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine îşi va pierde sufletul pentru Mine îl va afla“. Dăruieşte-ne pocăinţa cu lacrimi, care curăţă ca un al doilea botez sufletul şi retragerea de la relaţia cu oamenii, ca să învăţăm lecţia tăcerii. Dă-ne să ne bucurăm de convorbirea cu Tine, când ne dai vederile cele minunate. Ele sunt semnul că suntem pe Calea Ta, că urcăm scara Adevărului care sfinţeşte. Sunt semnul că vom moşteni viaţa veşnică, încât să socotim liniştea Ta ca lucrul cel mai folositor. Dă-ne să cunoaştem viaţa călugărească, care este plânsul păcatelor. Iartă-ne dispreţuirea de sine, ca să scăpăm de cursele părerii de sine şi mulţumirii de sine, aduse de demonul trufiei. Dăruieşte-ne râvna privegherii şi rugăciunii, frângerea inimii şi cugetarea celor smerite, aduse de rugăciunea în duh şi în adevăr.

RUGĂCIUNEA A DOUĂZECI ŞI UNA ÎN DUH ŞI ADEVĂR

Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Slavei, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne intrarea prin Poarta slavei. Fă din sufletele noastre un rai dumnezeiesc al slavei Tale, ca să vedem lumina slavei Tale. Să contemplăm înţelesul dumnezeiesc al puterii Tale. Să înţelegem măiestria cu care conduci lumea. Să ne faci templu al Împărăţiei Tale. Să gustăm bunătăţile cele mai presus de fire. Să ne bucurăm de frumuseţile cele neînchipuite. Să trăim smerenia care dă aripi rugăciunii. Să avem veghea cumpătării. Să ne deschizi ochii sufletului şi minţii. Să înţelegem dependenţa noastră de Tine. Să trăim adevărul Cuvântului Tău: „Fără Mine nu puteţi face nimic“. Pentru că „ai intrat o dată pentru totdeauna în Sfânta Sfintelor nu cu sânge de ţapi şi viţei, ci cu însuşi Sângele Tău şi ai dobândit o veşnică răscumpărare“. Pentru a curăţi cugetele noastre. Te rugăm curăţă-ne de faptele cele moarte şi să-Ţi slujim Ţie. Fă se împlinească cuvântul: „Căci Însuşi Tatăl vă iubeşte pe voi, fiindcă voi M-aţi iubit pe Mine“. De aceea ne-ai lăsat făgăduinţa: „Orice veţi cere de la Tatăl în numele Meu El vă va da“. Fă ca să se împlinească porunca: „Cereţi şi veţi primi ca bucuria voastră să fie deplină“. Pentru că ne-ai dat rugăciunea

284

în Duh şi în Adevăr, care are stăpânire asupra tuturor faptelor.

RUGĂCIUNEA A DOUĂZECI ŞI DOUA ÎN DUH ŞI ADEVĂR

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul cel iubit al Tatălui Ceresc, Te iubim şi Îţi mulţumim fiindcă ai rostit: „Veniţi la Mine cei osteniţi şi vă voi odihni pe voi“. Pentru că sfârşitul alergării noastre s-a apropiat. Dă-ne făgăduinţa Ta: „Pacea Mea o dau vouă“. Ca să trăim rugăciunea, odihna şi iubirea Sfintei Treimi. Luminează-ne mintea cu rugăciunea în Duh şi în Adevăr. Dăruieşte-ne arătarea minunilor şi înţelegerilor dumnezeieşti, căci prin Tine Tatăl Ceresc a împlinit cuvântul spus lui Avraam: „În sămânţa ta se vor binecuvânta toate neamurile“. Pentru că pacea Ta nu are hotar. Adevărul cuvintelor Tale este un adânc fără fund. Calea Ta este fără sfârşit. Viaţa Ta este desăvârşită, veşnică şi dumnezeiască. Fiindcă prin Tine Tatăl Ceresc toate le-a făcut: „Toate printr-Însul s-au făcut şi fără Dânsul nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut“. De aceea noi Îţi datorăm toate, căci eşti „Chipul Dumnezeului nevăzut“. Eşti „strălucirea Slavei Lui“. Eşti Cuvântul care „trup s-a făcut şi s-a sălăşluit întru noi“. Căci iubirea, harul şi slava Ta sunt nesfârşite, ca nisipul mării şi ca stelele cerului. Aşa cum este făgăduinţa făcută lui Avraam, pe care ai împlinit-o cu răbdare şi iscusinţă. De aceea ne-ai făcut rugători în Duh şi Adevăr. Ne-ai dăruit lumina Ta şi slava Ta. Pentru că toate răsar din Tine Cuvântul atoatecreator. Este ca o taină de necuprins a Persoanei Tale, când împlineşti sfatul cel dumnezeiesc şi ne schimbi în lumină şi întru adevăr. Dă-ne să vedem cele mai presus de lume, fiindcă iubirea Tatălui Ceresc este izvorul de apă vie.

285

TAINA ŞI MUCENICIA INIMII

„Căci, iată, Împărăţia Cerurilor este înăuntrul vostru“

(Luca, 17, 21)

286

Predoslovie

7. Cartea „Tainele şi trăirea contemplaţiei “ reprezintă o etapă într-un urcuş, sau o coborâre în adâncul Cuvântului lui Dumnezeu consemnat prin cărţile publicate, fiindcă aşa cum arăta Antonie de Suraj în „Şcoala rugăciunii“ (p. 118): „Pentru a ajunge la desăvârşire nu e nevoie să înţelegi multe; ceea ce trebuie este să petreci 30 de ani în stăruinţa de a pricepe ce este omul cel nou şi să devii altfel“, adică să învăţăm „nerăspândirea“ sau starea de trezvie. De aceea, pentru a învăţa să faci Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să trăieşti făcând poruncile: „Drept aceea mergând învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh / Învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele până la sfârşitul veacurilor“ (Matei, 28, 19-20). Deci Domnul a poruncit să facem toate poruncile, iar în două mii de ani nu există o singură carte care să exprime clar sistemul poruncilor de mântuire, sfinţire, desăvârşire şi înfiere ca etape ale vieţii creştine şi ca mod de a-L descoperi pe Domnul în poruncile Sale, ca primă etapă a vieţii mistice. Cât despre etapa descoperirilor prin extaze sau prin oglinda conştiinţei, cum spune Sfântul apostol Pavel sau etapa a treia a teofaniilor, nu se poate cita o carte care să le arate continuitatea şi sensul.

Parabola semănătorului ne redă patru situaţii concrete pe care sămânţa Cuvântului lui Dumnezeu, semănată de Domnul Iisus Hristos, le întâmpină în sufletul oamenilor. Când sufletul este căzut, avem „sămânţa căzută lângă drum“ pe care o mănâncă păsările şi explicaţia Domnului este clară. Celui ce nu înţelege Cuvântul lui Dumnezeu, vine duhul rău şi îi fură sămânţa Cuvântului din inima lui. Aceasta o trăiesc ateii, păgânii, sectanţii, sinagogile satanei, care interpretează pe dos toate cuvintele Sfintelor Scripturi, ca iudeii, pentru că au pierdut războiul cu demonii.

A doua situaţie, a seminţei căzută pe piatră, este a celor împietriţi lăuntric sau bolnavi de nesimţirea cea împietrită, a

287

celor căzuţi în apostazie, ca toată biserica din apus, a celor bogaţi care trăiesc pentru trup, a celor care au pierdut războiul cu trupul.

A treia situaţie este a seminţei căzute între spini, explicată de Domnul ca fiind a celor biruiţi în războiul cu lumea, preocupaţi de grijile cele lumeşti, de aceea nu închină viaţa lor lui Dumnezeu, ci trăiesc o viaţă agitată, care înăbuşă viaţa duhovnicească şi nu aduc rod, fiindcă au pierdut războiul cu lumea.

A patra situaţie este a celor ce trăiesc pentru Domnul, care fac poruncile, aduc rod de treizeci - adică de mântuire, de şaizeci - adică de sfinţire, sau de o sută - adică de desăvârşire. Ei înmulţesc talanţii sau minele prin darul lui Dumnezeu, îşi adună averea cea cerească cu îndelungă răbdare toată viaţa şi de aceea inima lor este plină de lumina celor duhovniceşti, fiindcă în ei stă Domnul, aşa cum a făgăduit că va fi cu ei până la sfârşitul veacurilor, căci au biruit în războaiele cu trupul, lumea şi demonii.

De aceea trebuie „să pătrundem în text repetând din nou şi din nou aceste cuvinte ale lui Dumnezeu, adresate nouă, pentru ca atât să ne înrudim cu ele, în aşa măsură să le însumăm în noi, ca treptat noi şi aceste cuvinte să devenim una“, (Antonie de Suraj, op. cit., p.119)căci prin aceasta „noi ne schimbăm“, pentru că ne debarasăm de toate celelalte, ne înstrăinăm de lumea morţii şi a păcatului, încât să petrecem în prezenţa lui Dumnezeu, orice s-ar petrece în jurul nostru. Rugăciunea schimbă viaţa noastră, stabileşte un alt raport între noi şi Dumnezeu, între noi şi oamenii din jur. În acelaşi timp, în suflet Duhul Sfânt realizează sălaşul făgăduit de Domnul Iisus, biserica în care să vină împreună cu Tatăl Ceresc, aşa cum au trăit această schimbare la faţă sfinţii apostoli, ierarhi, mucenici, cuvioşi purtători de Dumnezeu. Este noul Adam, care l-a învins pe vechiul Adam, în sensul că firea noastră s-a transformat, fiinţa noastră a devenit o singură voinţă, spre ascultarea poruncilor de mântuire, sfinţire, desăvârşire şi înfiere printr-un act de credinţă, ca să împlinim voia lui Dumnezeu şi a plăti pentru aceasta, adică să devenim lucrători destoinici ai Domnului Iisus Hristos. Dumnezeu devine centrul universului nostru interior şi tot ceea ce este în

288

afară de El nu are nici o valoare, fiindcă prin harul şi puterea Domnului ne schimbăm în adevăraţi creştini.

Rugăciunea harică este efectul muceniciei inimii ca urmare a războiului interior, nevăzut al cuvioşilor şi rănile lor sunt ale inimii şi ale sufletului. De aceea, dacă anahoretul va simţi în inimă o rană să nu se oprească chiar dacă va scuipa sânge. Sunt lacrimile de sânge pe care le-a vărsat pentru noi Domnul, când s-a rugat pe Muntele Măslinilor. Se scot din Raiul sufletului rădăcinile smochinului care este pomul cunoaşterii binelui şi răului. Viaţa mistică este jertfa de taină a sufletului care se deosebeşte de mucenicia văzută, exterioară a mucenicilor. Este botezul cu sânge al muceniciei inimii, care curăţă inima şi dă lumină sufletului.

Toţi sfinţii la care creştinul se roagă în timpul vieţii sunt apărătorii lui la momentul adormirii. De aceea rugăciunile din acest ciclu în care sunt cuprinşi toţi sfinţii ierarhi, apostoli, mucenici, cuvioşi, drepţi, sunt o adevărată mană cerească pentru cei ce le vor folosi. Falsele culte care-i hulesc pe sfinţi o fac pentru că nu au mântuire, sfinţire, desăvârşire, pentru că: „cei ce urăsc Sionul (adică Biserica Ortodoxă) ruşinaţi vor fi de Domnul, căci ca iarba în foc aşa vor fi uscaţi“.

RUGĂCIUNEA ÎNTÂIA PENTRU TAINA ŞI MUCENICIA INIMII

Doamne, Iisuse Hristoase, Arhiereul cel ceresc, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne taina şi mucenicia inimii, când raza Cuvântului Tău cel dumnezeiesc străpunge inima şi duhul nostru. Alungă duhurile necurate şi viclene care ne-au rănit inima şi sufletele. De aceea Te rugăm curăţă-ne cu lacrimile pocăinţei, fiindcă prin smerenia cea întru Tine ne-ai învăţat. Aşa cum pe Muntele Măslinilor, cu lacrimi de sânge, pentru neamul nostru Te-ai rugat, tot aşa noi în inimă lacrimi de sânge am adunat. De aceea Te rugăm dăruieşte-ne taina muceniciei inimii, care o face curată, ca să vii în ea şi să fim cu Tine, fiindcă Taina Măsurii ne-ai descoperit când ai rostit: „Cât îşi aduce cineva aminte şi iubeşte pe Dumnezeu, tot atât îşi aduce aminte de el şi îl iubeşte şi Dumnezeu.“ Deschide, Doamne, uşa inimii noastre, pentru ca focul, care arde în sufletele noastre flămânde şi însetate de dreptate, pe Calea

289

spre Emaus să-l trăim, când minunile şi cuvintele Tale ni le amintim, când iubirea pentru Tine ne-o mărturisim, când pentru slava Ta ne ostenim. De aceea Te rugăm dăruieşte-ne schimbarea noastră la faţă în lumină. Dă-ne veşmântul de lumină pentru Cina cea de Taină, ca să vedem slava Ta între sfinţi, căci „Minunat este Dumnezeu între sfinţii Săi“. Pentru ca să trăim făgăduinţa Ta: „Iată, Eu sunt cu voi până la sfârşitul veacurilor“.

RUGĂCIUNEA A DOUA PENTRU TAINA ŞI MUCENICIA INIMII

Doamne, Iisuse Hristoase, Arhiereul cel Ceresc, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne taina şi mucenicia inimii. Străpunge-o cu smerenia, iubirea şi slava Ta. Ajută-ne ca să putem trăi taina şi bucuria ascunse în cuvântul Tău, când ai zis: „Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului şi al pământului că ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi de cei pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor. Aşa, Părinte, că aşa a fost înaintea Ta Bunăvoinţa Ta“, ca semn că la noi ai venit. Arată că vedeniile Tale cele minunate ne-ai descoperit, vino ca un Prunc şi ca o Lumină din Lumină din icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu când Te desprinzi, ca să faci pentru noi porunca Ta: „Trebuie să vă naşteţi de sus“. Dă-ne să putem rosti: „Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine“ şi să ne îmbraci în veşmântul de nuntă al iubirii Tale. Să ne schimbi la faţă prin smerenia Ta. Fiindcă prin asceza cuvântului ne-ai învăţat. Prin uscarea trupului de patimi ne-ai curăţat. Prin străpungerea inimii pe demoni i-ai alungat. Prin Harul Duhului Sfânt ne-ai mângâiat. Împlineşte întru noi făgăduinţa: „Iar când va veni Mângâietorul, pe care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Cel ce de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine“. Noi jugul Tău cel bun am luat, ne-am ostenit, ne-am strâmtorat. Neamul cu mucenicia inimii ni l-ai binecuvântat, fiindcă noi neamul nostru Ţie Ţi l-am închinat şi cuvântul: „pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm” ca să-L împlinim, putere har, lumină credinţă, nădejde şi iubire ne-ai dat.

RUGĂCIUNEA A TREIA PENTRU TAINA ŞI MUCENICIA INIMII

290

RUGĂCIUNEA A TREIA PENTRU TAINA ŞI MUCENICIA INIMII

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne taina şi mucenicia inimii, fiindcă Tu eşti „Piatra din capul unghiului“, pe care n-au luat-o în seamă ziditorii. Căci pe această piatră sunt zdrobiţi ucenicii, mucenicii, cuvioşii şi toţi aleşii Tăi. Pentru ca să trăiască taina din cuvântul: „Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile“. Ajută-ne să putem spune ca sfântul apostol Pavel: „Toate le pot în Hristos, Cel ce mă întăreşte pe mine.“ De aceea zdrobirea inimii noastre ai săvârşit. Ca să agonisim asemănarea cu Tine, ca nişte miei înjunghiaţi în faţa Ta am stat. Puterea noastră de jertfă ai măsurat. În oceanul de apă vie, piatra cea albă ne-ai arătat. Cu numele nostru cel nou, mai preţios decât fii şi fiice ne-ai bucurat, fiindcă în Cartea Vieţii era însemnat. Deşi noi, în nevrednicia noastră, n-am alergat să ne ascundem ca pusnicii „în munţi şi în peşteri şi în crăpăturile pământului“. Dar Tu, ca pustia duhovnicească a lumii s-o vedem, ochii minţii, cugetului şi sufletului ne-ai vindecat. Cu darul deosebirii duhurilor ne-ai binecuvântat. Să ne ferim de lupii în piele de oaie ne-ai învăţat. Ne-ai apărat când lepădaţii, ateii, păgânii, tâlharii inimii, peste noi, în valuri, demonii i-au aruncat. Când cu ispite, curse, lovituri şi tâlhării ne-au încercat. Nouă Tu, ca samariteanul cel milostiv, rănile noastre, făcute de ei, le-ai vindecat.

RUGĂCIUNEA A PATRA PENTRU TAINA ŞI MUCENICIA INIMII

Doamne, Iisuse Hristoase, Mântuitorule, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne taina şi mucenicia inimii, care, zdrobită de durere, se roagă cu lacrimi, cu tristeţea celor ce se află departe de Tine. Te cinstim cu rugăciuni în Duh şi în Adevăr. Dă-ne inima zdrobită, smerită şi străpunsă de pocăinţa cea adevărată şi de lacrima curată. Ca să poată să vină la tronul Tău de slavă zicând: „Inimă curată zideşte întru mine, Doamne, şi duh drept înnoieşte întru cele ale mele. Nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine“. Pentru ca Harul Tău asupra noastră să stea. Lumina Ta scut împotriva duhurilor rele să-ne dea. Să ne schimbe în duh, ca îngerii Tăi. Să ne facă pară de foc, ca pe slujitorii Tăi.

291

Să ne înalţe pururea mintea, inima, cugetul şi toată fiinţa la Tine. Să ascultăm în toată vremea şi în tot locul dulcele Tău glas, care omoară toate patimile, balaurii, toate ispitele şi opreşte orice cădere în păcat. Dă-ne bucuria mântuirii Tale, ca să suferim necazurile şi strâmtorările. Dă-ne să ne nevoim cu postul şi privegherea, care aduc darul rugăciunii harice. Rugăciunea de la Tine este primită şi sfinţită. Prin ea să aducem rodul Tău cel plin de slavă al neamului nostru, la vremea potrivită.

RUGĂCIUNEA A CINCEA PENTRU TAINA ŞI MUCENICIA INIMII

Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al cerului şi al pământului, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne taina şi mucenicia inimii, pe care o aduce rugăciunea în Duh şi Adevăr. Ea zdrobeşte inima până la durere. Aduce şirul de lacrimi care ne-a apărut în ochi. Durerea adusă de rugăciunea inimii este dumnezeiescul Har, care ne vindecă vederea. Dă-ne să trăim dulceaţa de negrăit a prezenţei Tale. Dă-ne descoperirea Tainelor ascunse ale Tatălui Ceresc. Căci amărăciunea, supărarea şi durerea inimii aduc vestea cea dulce a Împărăţiei Tale. Lacrimile de sânge ale inimii zdrobite ne dau darurile Duhului Sfânt în suflet. Ele zdrobesc fruntea lui lucifer şi ne aduc cântările cereşti în suflet. Să auzim când îngerii Te slăvesc şi Te slujesc. De aceea, Te rugăm ascultă rugăciunea noastră împotriva diavolilor şi a lui satan ca să fie trimişi departe de noi, în întunericul cel mai din afară. Dăruieşte-ne, Doamne, inimă curată, zdrobită, smerită, plină de evlavie, de credinţă, de nădejde şi de iubire, pentru ca să putem veni în faţa Ta. Dă-ne inima plină de lumină şi iubire, de nepătimire, curăţenie şi dor. Dăruieşte-ne aripile iubirii şi nădejdei, ca sufletele noastre să se poată înălţa pe Calea Ta cea luminată, la cer. Împlineşte făgăduinţa vedeniei zborului nostru s-o trăim aievea ca îngerii, ca semn că taina muceniciei inimii, cu rugăciunea în Duh şi în Adevăr, am lucrat. Că cele trei obstacole sau văluri ale duhului lumesc ale cunoaşterii patimilor, ale cunoaşterii meşteşugurilor şi ale cunoaşterii naturii le-ai îndepărtat şi sufletele noastre de orbire, surzenie şi neputinţe le-ai vindecat.

292

RUGĂCIUNEA A ŞASEA PENTRU TAINA ŞI MUCENICIA INIMII

Doamne, Iisuse Hristoase, Judecătorul cel dumnezeiesc, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne taina şi mucenicia inimii, care este strigătul fără glas al inimii. Ca să-i judeci pe toţi demonii şi duşmanii care ne-au tâlhărit timp de două mii de ani. Să-i loveşti cu fulgerul dumnezeirii. Zdrobeşte-le armatele trufaşe şi obraznice. Fă-i vinovaţi de toate păcatele oamenilor, fiindcă ei le-au lucrat şi le-au semănat. Ascultă rugăciunile mucenicilor şi cuvioşilor Tăi, care sub jertfelnic au stat şi Te-au rugat. Ei dreptate au cerut să le faci neîntârziat. Seamănă în demoni frica, spaima şi groaza. Judecă-i şi curăţă pământul de răutăţile lor. Fă din sufletele noastre îngeri ai Împărăţiei. Pune arhangheli de pază la Bisericile Tale. Îmbracă-ne cu puterea Celui Preaînalt. Pune-i pe fugă pe toţi demonii din faţa noastră. Leagă-l pe satana în lanţurile neputinţei. Ia-i toată puterea lui asupra oamenilor. Alungă-i pe demoni de pe pământ şi din văzduh. Scoate fulgere din inimile noastre zdrobite. Fă să dispară toate cursele diavoleşti. Alungă toate sinagogile satanei, toţi slujitorii lui. Alungă-l pe Anticrist şi pe toţi ai lui. Întoarce asupra lui toate armele lor. Otrăveşte-i cu otrava lor de şerpi şi de scorpii. Fă-i praf şi pulbere sub picioarele Tale, ca să se împlinească cuvântul Tatălui Ceresc: „Şezi la dreapta Mea până ce voi pune pe toţi duşmanii Tăi sub picioarele Tale“. Căci în noi pe Tine Te-au căutat, Te-au lovit, Te-au viclenit şi Te-au furat.

RUGĂCIUNEA A ŞAPTEA PENTRU TAINA ŞI MUCENICIA INIMII

Doamne, Iisuse Hristoase, Atoateştiutorule, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne taina şi mucenicia inimii, care începe cu uscarea trupului. Ca să biruim în războiul cu trupul, şi poftele lui să nu ne mai tulbure cugetul. Dăruieşte-ne asceza cuvântului, ca să nu rostim decât în cuget şi în inimă rugăciunea în duh şi în adevăr. Ea ne aduce Lumina Ta din cuvintele Sfintei Evanghelii. Ca să credem în ea şi să ne zdrobească inima. Vino să-Ţi faci sălaşul Tău în ea. Să ne naşti a doua oară, după porunca Ta. Dăruieşte-ne asceza minţii şi taina trezviei. Ajută-ne pentru ca să ne păzim mintea curată.

293

Dă-ne cugetul luminat de rugăciunea harică. Fă ca sufletul nostru să vină împodobit la Cina cea de Taină a Împărăţiei Tale. Dă-ne luminata haină de nuntă, ca să nu ne întrebi: „Prietene, cum ai intrat aici neavând haină de nuntă?“ Pentru că mare este ruşinea şi pedeapsa, pe care ai aşezat-o în para-bola nunţii: „Legaţi-l de mâini şi de picioare, luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul cel din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor“. De aceea dăruieşte-ne să curăţim cu lacrimile pocă-inţei haina sufletului. Să trăim zdrobirea inimii şi suspinul durerii. Îmbracă-ne cu Lumina Ta care străluceşte cugetul. Pentru ca sufletul nostru să dobândească lumina şi asemă-narea cu Tine, cea minunată, care ucenicilor Tăi este dată.

RUGĂCIUNEA A OPTA PENTRU TAINA ŞI MUCENICIA INIMII

Doamne, Iisuse Hristoase, Mântuitorule, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne taina şi mucenicia inimii, când inima zdrobită varsă lacrimi de durere şi cugetul, mintea, inima ni se curăţă. Fiindcă se spală tainic şi haina sufletului. Pentru că toate se fac albe ca lumina. De aceea, Doamne, dăruieşte-ne lacrima care face să strălucească mintea şi cugetul. Ca să Te putem vedea în slava Ta, căci: „Minunat este Dumnezeu între sfinţii Săi“. Dă-ne să trăim în inimă iubirea Ta. Fiindcă orice lucru – care împiedică mintea să ajungă la lacrima iubirii Tale – este păcat. Dăruieşte-ne, Doamne, Harul şi bucuria Ta ca să se concentreze în inima noastră rugăciunea în Duh şi în Adevăr. Inima să se robească de iubire şi credinţă, fiindcă aşa este porunca Ta: „Caută şi vei afla“, „Cere şi ţi se va da“, „Bate şi ţi se va deschide“. Dă-ne să înţelegem, să cunoaştem cele ce ochiul n-a văzut urechea nu a auzit şi mintea nu a gândit, adică săgeata de aur a iubirii dumnezeieşti. Cu ea ne chemi la viaţa cea veşnică, când inima noastră intră pe Poarta Iubirii. Ca să se împlinească întru noi făgăduinţa: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi Cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi şi vom veni la el şi vom face locaş la el“. Fiindcă darurile Tale cele bogate nu le dai cu măsură, căci sunt nemăsurate la Tine iubirea şi mila, pronia şi lumina din care izvorăsc pentru noi toate.

294

RUGĂCIUNEA A NOUA PENTRU TAINA ŞI MUCENICIA INIMII

Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Milei, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne taina şi mucenicia inimii, când este lovită, zdrobită, batjocorită. Ca să fie pentru Împărăţia Ta pregătită. Căci aşa cum pe Simon Cirineul l-au chemat, când nepregătit fiind, crucea Ta a purtat şi pentru aceasta răsplată nu a luat, tot aşa în inima noastră crucea Ta ni s-a dat. De aceea, deşi trăim în nevrednicie, neputinţe, batjocură, ispite, lovituri, umilinţe, prigoane şi jertfe, să aducem rod bogat am încercat. Doamne, cu jertfe de sânge pe Calea Ta neamul nostru l-ai purtat. Mereu cu toţi tâlharii lumii ne-ai încercat. Peste noi sinagogile satanei năvală au dat. De aceea Te rugăm varsă în noi mila Ta, căldura duhovnicească a evlaviei sfinte. Fă din inima noastră templul Tău, unde Tu stai ca dumnezeiesc Arhiereu. Ca să trăim bucuria extazelor dumnezeieşti. Să vedem slava Ta cea dumnezeiască şi să auzim în suflet cuvântul Tău: „Bine, slugă bună şi credincioasă; peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune, intră întru bucuria Domnului tău“. Mereu să contemplăm icoana Ta de lumină, care este de necuprins cu gândul.

RUGĂCIUNEA A ZECEA PENTRU TAINA ŞI MUCENICIA INIMII

Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Slavei, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne taina şi mucenicia inimii, care ne deschide ochii inimii şi cugetului, ca să vedem cele nevăzute ale lumii acesteia. Să contemplăm cum se deschide cerul de sus spre mângâierea noastră şi spre bucurie, precum preoţilor Tăi cei aleşi şi sfinţiţi le trimiţi, prin îngerii Tăi, veşmântul ceresc şi dumnezeiesc pentru slujba liturghiei, ca semn al hirotoniei dumnezeieşti. Ca să se împărtăşească fără de osândă cu Taina Sfintei Euharistii, şi să o facă udând cu lacrimi sfintele acoperăminte şi antimisul. Fiindcă atunci Tu asculţi rugăciunea lor pentru cei pentru care s-au scos miridele la Taina Sfintei Proscomidii. Să se simtă nemateriali şi luminaţi. Să vadă în extaz veşmântul dumnezeiesc ca un fulger

295

de lumină duhovnicească şi să trăiască Schimbarea la Faţă: „Iar hainele Lui s-au făcut albe ca lumina“. Să simtă în inimă lucrarea Sfântului Har până la sfârşitul Dumnezeieştii Liturghii, sau toată ziua sau în tot ceasul. După cum le este de cuvioasă viaţa şi plină de evlavie, de lumină şi de iubire. Ca să trăim şi noi cuvântul: „Aceasta este ziua, pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa.“

RUGĂCIUNEA A UNSPREZECEA PENTRU TAINA ŞI MUCENICIA INIMII

Doamne, Iisuse Hristoase, Arhiereul cel Ceresc, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne taina şi mucenicia inimii, ca să devenim monahi adevăraţi. Să Te slujim fără de osândă. Să fim curaţi de orice gând trupesc sau lumesc şi diavolesc. Să fie luminate cugetul şi inima noastră. Mintea noastră să fie curată şi înălţată la Tine. Să se păstreze totdeauna între cele cereşti. Inima noastră să fie locaş şi Templu al Tău şi al Duhului Sfânt. Iubirea Tatălui Ceresc să se sălăşluiască în noi. Poruncile Tale să împărăţească în noi. Ca să devenim monarhii cei ascunşi ai Slavei Tale. Veşmintele noastre să devină albe, luminoase, aşa cum este zăpada pe muntele Selmon. Să fim curaţi la înţelepciunea gândului, cuvântului, cugetului şi sufletului. Să ne cutremurăm cu trupul de frica Ta. Să ne bucurăm cu sufletul de venirea Ta. Să trăim cuvântul: „Când ştiţi acestea fericiţi sunteţi dacă le veţi face“. Să trăim făgăduinţa bucuriei Tale ascunsă în Cuvântul: „întristarea voastră se va preface în bucurie“. Fiindcă nu mai trăim noi, ci să zicem: „în mine trăieşte Hristos“ Domnul şi Arhiereul. Să trăim cuvântul „şi înfăţişarea Lui era ca fulgerul iar îmbrăcămintea Lui albă ca zăpada“. Pentru că poruncă ne-ai lăsat: „Fără Mine nu puteţi face nimic“ şi prin Tine, Taina asemănării ni s-a dat.

RUGĂCIUNEA A DOUĂSPREZECEA PENTRU TAINA ŞI MUCENICIA INIMII

Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Iubirii, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne taina şi mucenicia inimii, care ridică acoperământul sufletului. Ca să Te putem vedea aşa

296

cum îngerii văd sfântă faţa Ta de oriunde şi pururea. Fiindcă oaia cea rătăcită, pe care ai luat-o, ca să o duci la Tatăl Ceresc, este inima noastră, pe care ai răscumpărat-o cu Sfântul Tău Sânge. Împlineşte, Doamne, făgăduinţa Ta, că vei veni să locuieşti cu Tatăl Ceresc în ea. Dezleagă, Doamne, din lanţurile neputinţei, din închisoarea întunericului lumii acesteia, sufletele noastre şi ale celor adormiţi. Noi pentru ei am purtat liturghii şi parastase. Dăruieşte-le mărgăritarul dumnezeiesc al icoanei Tale, chipul Tău cel dumnezeiesc şi asemănarea. Fă, Doamne, cerul şi pământul cel nou, în care să ne duci şi lăcaşul cel veşnic al sufletelor noastre să ni-l arăţi. Ca să-Ţi cântăm împreună cu îngerii: „Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot, plin e cerul şi pământul de Slava Ta“. Fiindcă aceasta este taina şi lumina ascunse în rugăciunea în Duh şi în Adevăr. De aceea ne-ai descoperit: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa“ şi ne-ai poruncit: „Caută şi vei afla, cere şi ţi se va da, bate şi ţi se va deschide“ Poarta Oilor, adică a inimilor zdrobite de iubirea Ta. Fiindcă au în ele ascuns mărgăritarul cel de mare preţ al Cuvântului Tău. Ele rodul de o sută în visteriile Tale l-au adunat şi de aceea în veşmântul de har al Cuvântului le-ai îmbrăcat.

RUGĂCIUNEA A TREISPREZECEA PENTRU TAINA ŞI MUCENICIA INIMII

Aleluia! Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, că ai uns cu untdelemnul bucuriei pe Unicul Tău Fiu, când L-ai trimis în lume şi apoi pe toţi sfinţii spre sfinţirea lor, pentru nemărginita lor ascultare faţă de Tine. De aceea, binecuvântează pe sfinţii apostoli ai Domnului Iisus: Achila, Agav, Ahaic, Alfeu, Apolo, Amfias, Amplie, Anania, Andrei, Andronic, Apelie (ep. Heracleia), Apelie (ep. Smirna), Arhip, Aristarh (ep. Siria), Aristobul (ep. Bretania), Artemie, Artemon, Asincrit, Barnaba, Caius, Carp (ep. Veriei), Cezar, Chiril (ap. slavilor), Clement (ep. Sardes), Cleopa, Codrat, Crescens, Crisp, Chifa, Chesarie, Damaris, Epofras, Epafrodit, Epenet, Erast, Erm, Ermie, Eubul, Evod, Filimon, Filolog, Flegon (ep. Tracia), Filip, Filip, Fortunat, Gaios (ep. Efes), Iacob (Alfeu), Iacob (Zevedeu), Iason, Ioan Teologul, Ioan Marcu, Iosif (Arimateea), Iosif (Barsaba), Irodion (ep. Neon

297

Patron), Irodion, Iuda Tadeul, Iuda Kelidonie, Lin, Luca (Laodiceea), Luca Evanghelistul, Malahia, Marcu Evanghelistul, Marcu, Marcu, Matei Evanghelistul, Matia, Maximin, Narcis, Natanael (Vartolomeu), Olimp, Onisifor, Onisim (ep. Efes), Patrov (ep. Pocioli), Parmenas, Petru, Pavel, Prohor, Pud, Quartus (ep. Fenicia), Rodion, Rufus, Sila, Silvan (ep. Tesalonic), Simeon (ep. Niger), Simeon, Simon Zelotul, Sosipatru, Sosten, Stahie, Ştefana, Tadeu (Edesa), Tertie (ep. Iconia), Tertie, Tihic (ep. Colofon), Timotei (ep. Efes), Tit (ep. Creta), Toma, Trofim, Urban, Zaheu, Zenas (ep. Diospolis), Zinon (ep. Laodiceea), care odată cu untdelemnul bucuriei, de taina muceniciei i-ai învrednicit. Cuvântul şi poruncile Tale au răspândit. În noi cu această bucurie prin ei ne-ai împodobit, fiindcă poruncile date prin Domnul Iisus cu multă grijă să le împlinim ne-am străduit. De aceea, Te rugăm dăruieşte-ne trăirea cuvântului: „Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte pe ele va fi iubit de Tatăl Meu şi Eu îl voi iubi pe el şi Mă voi arăta Lui“. Noi „Ale Tale dintru ale Tale“ toate Ţie Ţi le-am dăruit şi de taina muceniciei inimii ne-ai învrednicit.

RUGĂCIUNEA A PATRUSPREZECEA PENTRU TAINA ŞI MUCENICIA INIMII

Aleluia! Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim că ai împlinit Taina cea din veac făcută şi de îngeri neştiută, că ai adunat în cer neamul Tău cel sfânt şi preoţesc, că ai dat Taina Preoţiei sfinţilor patriarhi din Constantinopol: Alexandru, Atanasie, Anatolie, Antonie, Arsachie, Atanasie, Atil, Atic, Calinic, Calist I, Calist II, Chir, Chiriac, Constantin, Cosma, Dionisie I, Eftimie, Epifanie, Eutihie, Eustratie, Filotei, Kokinos, Flavian, Fotie, Ghenadie I, Gheorghe, Gherman, Grigorie V, Ignatie, Ioan, Ioan III, Ioan IV Postitorul, Ioan V, Ioan Gură de Aur, Iosif, Leon, Mina, Mitrofan, Nectarie, Nichifor, Nicolae I, Nicolae II, Nifon, Partenie, Pavel, Proclu, Serghie, Sisinie, Ştefan I, Ştefan II, Tarasie, Teodor, Toma I, Toma II, care împreună cu episcopii din Constantinopol: Costin, Grigore de Nazianz, Trifon şi cu episcopii din Creta şi din Cipru: Acachie, Alexie, Andrei, Antim Atenianul, Aprian, Arcadie, Auxivie, Avramie, Damian, Dimitrian, Epifanie, Evmenie, Filon, Filagrie, Grigorie, Ilarie, Ioan

298

de Carphatos, Meletie, Miron, Miron, Mnasos, Neofit, Nestor, Nichita, Nifon, Petru, Pinit, Savin, Serghie, Sinezie, Socrat, Sofronie, Teodor, Terapont, Teris, Tirs, o roadă sfântă din via neamurilor Ţi-au adus şi Ţi-au închinat, fiindcă i-ai ales, i-ai sfinţit şi i-ai uns cu untdelemnul bucuriei şi pe umerii lor crucea neamului grec ai pus şi în ei taina şi mucenicia inimii ai ascuns.

RUGĂCIUNEA A CINCISPREZECEA PENTRU TAINA ŞI MUCENICIA INIMII

Aleluia! Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim fiindcă i-ai ales, i-ai sfinţit şi i-ai uns cu untdelemnul bucuriei pe sfinţii episcopi din Grecia: Ahile (Larissa), Aholios (Tesalonic), Arsenie (Corfu), Atanasie (Cristianopolis), Atanasie (Corint), Dionisie (Corint), Dionisie (Eghina), Dionisie (Larisa), Donat (Epir), Efrasie (Ienopole), Eftimie Mărturisitorul (Madytos), Ermoghen (Samos), Eufrasie (Ionopolis), Eusebiu (Samosata), Evstratie (Tesalonic), Filip (Heracleea), Grigorie (Panedos), Erotei (Atena), Ignatie Agallianos (Mithymnei), Ioan (Irinopolis), Ioan Kalokten (Teba), Ioan (Larissa), Iosif (Tesalonic), Iosif (Tesalonic), Macarie Mărturisitorul (Polichitului), Macarie (Corint), Manuel (Adrianopol), Maximian, Mihail Chroniates (Atena), Pavel (Corint), Petru (Argos), Reghinos (Skopleos), Sava (Daphnousias), Sava (Ioanina), Sava (Kalymnos), Serafim (Fanar), Simon (Tesalonic), Teoclit (Lakedaimonios), Teaghen (Helespont), Teodor (Cirene), Teodor (Teodosiupoleos), Teodot (Kyrenia), Teonas (Tesalonic), Timotei (Euripos), Timotei (Tiberiopolis), Timotei (Proikonnysou), Timotei Agnostul (Teba), Vasile (Tesalonic), Vasile (Pariei), Visarion II (Larissa), Zaharia (Corint), Zinovie (Egeea), care cu râvnă dreapta credinţă ortodoxă au răspândit; prin ei mucenici, cuvioşi, călugări, binecredincioşi în Împărăţia Ta cerească ai ridicat. Doamne, din Dacia, Tracia, România, pe sfinţii episcopi: Antim Ivireanul, Efrem, Filius, Irineu, Bretanion, Calinic, Ghelasie, Ilie Iorest, Niceta Remesianul, Nifon, Sava Brancovici, Teotim I, Teodosie, Iosif, Leontie, Dosoftei i-ai chemat, împreună cu cei din Serbia: Carp, Clement, Eftimie, Gorazd, Grigorie, Ilarion, Ioan, Partenie, Roman, Teofilact, Elefterie, Gabriel, Arsenie,

299

Daniil II, Efrem, Eustratie, Ioanichie, Petru, Sava I, Sava II, Sava III, Urban, între arhiereii Tăi şi între mucenici i-ai primit. Fiindcă lumina Ta au răspândit. Pentru roada Ta sfântă au trăit şi s-au nevoit. Untdelemnul bucuriei prin ei l-ai înmulţit şi cu el neamurile lor le-ai pecetluit, le-ai sfinţit şi să rămână ortodocşi ai rânduit. Căci în inimile lor zdrobite Duhul Tău Sfânt a venit, ca semn că taina şi mucenicia inimii le-ai dăruit.

RUGĂCIUNEA A ŞAISPREZECEA PENTRU TAINA ŞI MUCENICIA INIMII

Aleluia! Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim fiindcă prin Taina Preoţiei ai ales, ai sfinţit şi cu untdelemnul bucuriei papi ai rânduit pentru ca Biserica din Apus să aducă rod bine primit fiindcă: Agaton, Agapit, Alexandrion, Anicet, Antir, Celestin I, Clement, Evarest, Grigore Dialogul, Ipolit, Leon cel Mare, Liberie, Martin, Telesfor, Teodor, Sixt, care împreună cu episcopii din Italia: Ambrozie, Apolinarie, Apolonie, Chiril, Cirin, Clet, Fabian, Favian, Filimon, Gaios, Marcelin, Paulin, Ştefan, Augustin, Eftimie, Leon, Marcel, Marcian, Pangratie, Valentin, Zosima, pentru dreapta credinţă s-au nevoit şi jertfit. Aşa cum şi episcopii din Galia: Chesarie, Claudiu, Dionisie, Eloa, Ermogen, Eucher, Eusebiu, Gatian, Gherman, Grigorie, Grigorie, Ianuarie, Ilarie, Irineu, Marţial, Martin, Martin, Nizier, Nizier, Omer, Onen, Patient, Pavel, Potin, Remi, Saturnin, Trofin, Victrice, Virgil, Te-au mărturisit. De la ei uleiul de mir al binecuvântării Tale s-a răspândit prin episcopii din Europa: Aidan, Amand, Augustin, Cuthbert, Dabid, Elefterie, Ghenadie, Gorazd, Had, Isidor, Lambert, Osie, Pacian, Patrichie, Patric, Qirin, Simeon, Teodor, care cu lumina credinţei adevărate neamul lor au luminat, crucea şi-au purtat, pentru toţi s-au rugat. De aceea cu taina şi mucenicia inimii i-ai încununat, fiindcă mărgăritarul Cuvântului Tău în ei a stat.

300

RUGĂCIUNEA A ŞAPTESPREZECEA PENTRU TAINA ŞI MUCENICIA INIMII

Aleluia! Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim fiindcă prin grija Ta cea părintească, pentru turma ortodocşilor din Palestina şi Siria pe sfinţii ierarhi cu untdelemnul bucuriei i-ai împodobit. De aceea pe patriarhii din Ierusalim: Alexandru, Alexandru, Anastasie II, Antioh, Eftimie, Ilie I, Iuvenal, Leontie, Maxim, Modest, Modest, Narcis, Salomptin, Simeon, Sofronie, Zaharia, împreună cu episcopii: Chiriac, Chiril, Filip, Porfirie, Silvan cu taina muceniciei inimii i-ai dăruit. Tot aşa cum pe sfinţii patriarhi din Alexandria: Ahilas, Alexandru, Aristion, Anastasie cel Mare, Dionisie, Grigore, Ioan Milostivul, Proterie i-ai sfinţit şi i-ai primit, fiindcă împreună cu episcopii: Pilves, Potamon, Teodor, Teodor, o roadă binecuvântată din via ortodocşilor cu râvnă au adus, ca semn că Te-au iubit. Tot aşa episcopii din Siria şi Fenicia: Evloghie, Iason, Ioan Varsanufie, Marcel, Partenie, Quintion, Silvan, Teodor, Vars, Vars, Varsanufie, Varsimen, Dorotei, Tiranos, Varsanufie, împreună cu cei din Capadocia: Amfilohie, Arcadie, Diadoh, Grigore Taumaturgul, Ipatie, Vasile cel Mare, Vlasie, şi din Armenia: Acachie, Acachie, Aristaches, Domeţian, Epifanie, Grigore Luminătorul, Husic şi Isachie lumina credinţei ortodoxe au răspândit. Pentru că asemeni patriarhii din Antiohia: Anastasie I, Anastasie II, Efrem, Evloghie, Filogonie, Flavian, Meletie, şi episcopii: Atemon, Evstratie, Ignatie Teoforul, Teofil, Vavila, prigoana, necazurile şi moartea au înfruntat şi talanţii sufletelor din neamul lor au agonisit neîncetat, cu taina şi mucenicia inimii i-ai binecuvântat.

RUGĂCIUNEA A OPTSPREZECEA PENTRU TAINA ŞI MUCENICIA INIMII

Aleluia! Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim fiindcă ai binecuvântat cu Taina Preoţiei pe sfinţii ierarhi din Asia Mică: Agapit, Alexandru, Alexie, Anania, Averchie, Antim, Bucolie, Carp, Chindeu, Chintian, Clement, Cornut, Cosma, Elenos, Emilian, Evstratie, Flor, Grigorie, Gheorghe, Gheorghe, Ioan, Ioan, Ioan Monahul, Ioan cel Nou, Ioan, Ipatie, Leon, Luca, Macedonie, Marcu, Metodie, Meliton,

301

Mnemon, Nichita, Nicolae, Nestor, Nicandru, Pantelimon, Pavel, Pavel, Pavel, Pavel, Petru, Petru, Policarp, Polihronie, Protoghen, Simeon, Sofronie, Solohon, Solomon, Satot, Sil, Teodor, Teodosie, Teoghen, Teofilact, Terentie, Tihon, Teofil, Vasile, Vasile, Vasile, Vucol, ca să aducă din neamul lor rod binecuvântat. Tot aşa pe cei din Persia i-ai chemat: Achepsima, Arhelaos, Avda, Avdeu, Avdiis, Eliodor, Iacob, Ioan, Iosif, Marut, Mil, Nirsa, precum şi pe cei ce în lume cuvântul Tău l-au răspândit: Aeros, Agapie, Agatodor, Alexandru Cărbunarul, Alixos, Andronic, Antipatru, Antonie, Arsenie, Asterie, Astil, Atanasie, Antinoghen, Avda, Avda, Avit, Baron, Castor, Chiriac, Chiril, Cirin, Ciprian, Cosma, Eferie, Efrem, Efrem, Eftimie, Eladie, Elpidie, Emilian, Eterie, Eugenie, Evlalie, Evschimon, Felix, Filic, Filie, Filonid, Foca, Ghenadie, Gheorghe, Gheorghe, Gheorghe, Iacob Mărturisitorul, Iesei, Ioan, Ioan, Ioan, Iosif, Ischirion, Lup, Marcel, Marcu, Marcu, Marios, Martin, Mihail, Olimpie, Olivian, Optat, Pavsicachie, Poliva, Samson, Sava, Sinezie, Sofronie, Terapont, Vaast, Valeriu, care crucea neamului lor au purtat şi cu râvnă roada Ta au adunat. De aceea taina şi mucenicia inimii le-ai dat.

RUGĂCIUNEA A NOUĂSPREZECEA PENTRU TAINA ŞI MUCENICIA INIMII

Aleluia! Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim fiindcă ai binecuvântat cu Taina Preoţiei pe sfinţii ierarhi din Rusia, care ca patriarhi, mitropoliţi şi episcopi, turma ortodocşilor ruşi au păstorit. Ei de taina sau mucenicia inimii s-au învrednicit: Alexie, Alexie, Amfilohie, Antonie, Arcadie, Chiril, Ciprian, Efrem, Periaslav, Eftimie, Ermoghen, Filaret, Filip, Fotie, Fotie, Ghenadie, Gherasim, Gherman, Gherman, Iacob, Inochentie, Ioachim, Ioan, Ioan, Ioan, Ioan, Ioasaf, Ignatie Brinceaninov, Iona, Iona, Iona, Iosif, Isaia, Iuvenal, Macarie, Macarie, Macarie, Macarie, Mitrofan, Moise, Neofit, Nichita, Nifont, Onufrie, Pavel, Petru, Petru, Pitirim, Pitirim, Teofil, Serapion, Serapion, Simeon, Simeon, Sofronie, Ştefan, Ştefan, Ştefan, Ştefan, Teodosie, Teofan Pusnicul, Teoctist, Teodor I, Teodor, Tihon, Vasile, Vasile, Veniamin, Vladimir. Pentru că împreună cu cei din Ucraina:

302

Alexandru, Alexie, Ilarion, Ioan, Iona, Mihail, Petru, Teognost, lumina Cuvântului Tău au răspândit. Toţi împreună cu prinţii, prinţesele şi cnezii: Alexandru Nevski, Ana, Ana, Andrei, Andrei, Constantin, Constantin, Constantin, Daniil, David, Dimitrie, Dovmont, Eufrosina, Gheorghe, Gleb, Haritina, Iaropolk, Mihail, Mihail, Oleg, Olga, Petru, Roman, Teodor Iaroslavici, Teodor, Teodor, Teodor, Teodor, Teodora, Vasile, Vladimir, Vsevolod, crucea neamului lor să o poarte s-au nevoit.

RUGĂCIUNEA A DOUĂZECEA PENTRU TAINA ŞI MUCENICIA INIMII

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul Omului, Adam cel nou şi dătător de viaţă, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne taina şi mucenicia inimii care devine, prin strivire, humus, adică pământul cel roditor şi umilit. El care aduce rodul de treizeci, de şaizeci, de o sută, în care izvorăşte apa Ta cea vie, a Cuvântului cel plin de lumină, ca să devenim fii ai Luminii Tale. Să înviem ca Fiii Învierii, fiindcă ţărâna trupului nostru prin rod a devenit poartă la cer. Fiindcă aşa cum noi îi dăm pământului necurăţii şi el, cu umilinţă, le face rod, tot aşa noi, primind ca răsplată a lumii tâlhăriile, blestemele, batjocura, loviturile, să aducem rodul Tău de slavă şi iubire. Aceasta este taina pământului roditor, a ucenicului Tău cel ce poartă crucea cu umilinţă, cu iubire şi cu credinţă, cu inima străpunsă de smerenia Ta. Căci în ea stă crucea Ta, ca o poartă. Să avem rolul cel umilit şi fără răsplată al lui Simon Cirineul, care silit fiind, a dus Crucea Ta fără a avea vreo vină şi fără să fie pentru aceasta răsplătit. Ci împreună cu Tine, a fost bătut, batjocorit şi fără să ştie el pentru cine a rodit. Fiindcă aşa cum pământul cel scuipat, chinuit, săpat, pe cei buni şi cei răi i-a ţinut, hrănit şi slujit, tot aşa cuvioşii, mucenicii şi aleşii Tăi hrana cea duhovnicească la toţi au împărţit.

303

RUGĂCIUNEA A DOUĂZECI ŞI UNA PENTRU TAINA ŞI MUCENICIA INIMII

Doamne, Iisuse, Hristoase, Domn al Jertfei, Mielul lui Dumnezeu, cel ce ridici păcatele lumii, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim fiindcă, aşa cum pe Calea Calvarului Crucea cea Sfântă a păcatelor noastre ai purtat, când de 109 ori ai suspinat şi 1.135.475 lacrimi ai vărsat, tot aşa pentru mucenicii Tăi ai suferit şi ai răbdat. Şi aşa cum 172 lovituri Ţi-au dat şi Te-au spânzurat, când de 23 de ori cu o funie de grumaz Te-au legat, tot aşa pe cei ce Te-au urmat i-au chinuit şi încercat. Şi aşa cum Malh, căruia urechea i-ai vindecat, pumnul într-o mănuşă de fier şi-a băgat, încât cu ură când Te-a lovit, dinţii Ţi-a strămutat, sângele pe nas şi pe gură Ţi-a vărsat, tot aşa neamul nostru duşmanii Tăi l-au lovit, fiindcă icoana Ta de lumină în sufletele noastre au zărit. Şi aşa cum 28 de lovituri peste gură şi obraji Ţi-au dat, când cu 25 de lovituri grele peste grumaz şi cu 20 de lovituri în cap Te-au mângâiat, tot aşa duşmanii Tăi pe mucenici i-au bătut şi legat. Şi aşa cum 6.666 de lovituri de toiege, bice, trestii ai suportat când la stâlp Te-au legat şi o lovitură de moarte Ţi-au dat, tot aşa neamul nostru timp de două mii de ani a suportat. Şi aşa cum 1.199 de vânătăi şi 1.000 de înţepături în cap Ţi-au dat şi Te-au chinuit, când coroana de spini până în creieri Ţi-au băgat, tot aşa pe mucenicii Tăi cu bestialitate i-au torturat. Şi aşa cum de cinci ori ai căzut când crucea Ţi-ai purtat şi cu 19 lovituri de moarte Te-au ridicat, tot aşa neamul nostru 19 neamuri de tâlhari l-au călcat şi cinci părţi din trupul ţării noastre au sfâşiat. Şi aşa cum prin cele 5.475 răni sângele pentru noi Ţi-ai vărsat, tot aşa neamul nostru sângele pentru Tine şi-a dat. Şi aşa cum prin cele 100.146 patimi jertfa Ta ai răbdat, tot aşa pentru fiecare dintre noi haina durerii ai îmbrăcat când la Cina cea de taină ne-ai chemat.

304

RUGĂCIUNEA A DOUĂZECI ŞI DOUA PENTRU TAINA ŞI MUCENICIA INIMII

Doamne, Iisuse Hristoase, Minunea minunilor, Cel ce eşti minunat întru sfinţii Tăi, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne taina şi mucenicia inimii, ca să intri prin poarta inimii întru noi. Să faci întru noi împărăţia Ta cea preoţească. Să aduci întru noi neamul Tău cel sfânt al mucenicilor din Grecia: Acachie Atonitul, Acachie (Eptasiola), Acachie (Tesalonic), Achilina (Tesalonic), Agapia (Tesalonic), Agatanghel (Esphimonou), Agatonic (Tesalonic), Agatop (Tesalonic), Agatopod (Tesalonic), Alexandru (Corint), Ammun, Anastasie (Epir), Anastasie (Ioanina), Anastasie (Mitilene), Anastasie (Navplieus), Andrei (Chios), Andrei (Vlaherne), Anecton (Corint), Anghelis (Chios), Anisia (Tesalonic), Antim (Kephallinia), Antonie (Atena), Antonie (Nicopole), Antonie (Teba), Arghir (Tesalonic), Arian (Teba), Asclepiodota (Adrianopol), Atanasie (Chios), Atanasie (Sparta), Atanasie (Sparta), Atanasie (Tesalonic), Aviv (Samosata), Arhontion Atonitul, Calid (Corint), Calisa (Elada), Chindeas (Axiopolis), Chirana (Tesalonic), Chiriac, Chiriac (Karagalopol), Chiril (Iliopolis), Chiril (Tesalonic), Ciprian (Corint), Claudian, Claudiu (Corint), Constantin (Rodos), Cosma Zografitul, Crescens (Corint), David (Sf. Ana), Cristodul (Tesalonic), Domnin (Kissavos), Daniil (Nicopole), Dasius (Axiopolis), Dimitrian (Schepsia), Dimitrie (Chios), Dimitrie Izvorâtorul de Mir (Tesalonic), Dionisie Areopagitul (Atena), Dionisie (Corint), Dionisie, Dionisie Aghioritul, Dionisie, Damian (Tesalonic), Eftimie (Peloponez), Eftimie Atonitul, Eftimie (Vatoped), Emilian (Vuena-Tesalia), Elena (Sinope), Elesa (Kythira), Eliconida (Tesalonic), Ermia (Atena), Ermoghen Atenianul, Evstratie Romeul, Fanurie (Rodos), Felix (Atena), Filion (Teba), Filip, Filotei (Atena), Filotei (Samosata), Florentie (Tesalonic), Ghedeon, Galini, Gheorghe (Chios), Gheorghe (Ptolemais), Gheorghe (Samotrace), Gordian Paflagonul, Hionia (Tesalonic), Iacob Atonitul, Ilie Ardul (Peloponez), Ignatie Atonitul, Inochentie (Atena), Ioan Atenianul, Ioan (Monembasia-Larisa), Ioan (Lagataria), Ioan (Chios), Ioan (Ioanina), Ioan (Koulikas), Ioan Nanos (Tesalonic), Ioan (Taos),

305

Ioan (Tesalonic), Iosif Zografitul, Iraclie (Atena), Iraclie, Irina (Corint), Irina (Mitilene), Irina (Tesalonic), Isaur (Apolonia), Isidor (Chios), Iulian (Antinopolis), Iulian (Mirmidonia), Lazăr (Peloponez), Leonida (Corint), Leonida (Elada), Leonida (Origen), Leontie, Luca (Mitilene), Luca (Stirion), Lup (Tesalonic), Macarie (Tesalonic), Marcela Fecioara (Chios), Marcu (Chios), Marcu (Thasos), Maria (Tanis), Matroana (Tesalonic), Mavrichie (Nicopolis), Maxim (Adrianopol), Menighi (Paria), Mihail (Agrapha), Mihail Grădinarul (Atena), Mihail Mavrudis, Mina Atenianul, Miron (Ahaia), Mitros (Peloponez), Nan Tesalonicianul, Nectarie Meteoritul, Nestor (Tesalonic), Nichi (Elada), Nichita Atonitul, Nichifor (Corint), Nichifor Focas, Nichifor (Tiberiopolis), Nicodim (Meteora), Nichita (Nisyrion), Nicolae Karpension, Nicolae (Corint), Nicolae (Chios), Nicolae (Chios), Nicolae (Mitilene), Nicolae (Mitilene), Nicolae (Neotax), Nicolae Pantopolitul, Nunchia (Elada), Onufrie (Chios), Papias (Corint), Paulin (Atena), Pavel (Corint), Pavel (Kaionmas), Pavel (Peloponez), Pavel (Tesalonic), Peregrin (Atena), Petru (Peloponez), Petru (Vlaherne), Sebastian (Heracleea), Serapion (Corint), Stamate (Chios), Stamate (Volo), Tasius (Axiopolis), Tatian (Meropolis), Tation (Mantineon), Taurion (Amphipolis), Teodor (Samotrace), Teodor (Tiberiopolis), Teodora (Elada), Teodosia, Teodot (Adrianopol), Teodul (Meropolis), Teodul (Tesalonic), Teon (Tesalonic), Teofil (Tiberiopolis), Timotei (Esphigmenon), Toma (Tiberiopolis), Triandafil Zagoreul, Vasile (Tiberiopolis), Vasilisa (Elada), Vasilisa, Vassa (Helespont), Venedim (Atena), Victor (Corint), Victorin (Corint), Vilon (Tesalonic), Zaharia (Patras), Zenaida (Tars), Zlata (Meglenia) care prin jertfa de sine, prin botezul cu sânge, la cer i-ai înălţat şi în veşmântul de nuntă la Cina cea de Taină i-ai chemat şi tot aşa dăruieşte-ne şi nouă un loc şi un nume nou, mai preţios decât fii şi fiice în Împărăţia Ta.

306

RUGĂCIUNEA A DOUĂZECI ŞI TREIA PENTRU TAINA ŞI MUCENICIA INIMII

Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Tainei, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne taina şi mucenicia inimii, care rupe cătuşele eului. Deschide uşa inimii, ca să venim la Tine în altarul din biserica sufletului nostru unde stai înconjurat de sfinţii mucenici din Asia Mică: Anchidin (Nicomidia), Anchidin, Adrian, Agatonic, Anichit, Antoniu (Nicomidia), Adauct (Frigia), Adauct (Efes), Afrodisie (Cilicia), Agatanghel (Ancira), Alexandra (Aminsos), Alexandra (Ancira), Alexandru (Perga Pamfiliei), Alexandru (Pisidia), Alfeu (Pisidia), Alipie Stâlpnicul (Paflagonia), Amfian (Lidia), Anatolie (Gangra), Andrei (Lidia), Aninas Taumaturgul (Calcedon), Antipa (Pergam), Antipatru (Cyzic), Antonie (Ancira), Antonin (Efes), Antonina (Niceea), Apfia (Colose-Frigia), Apolonia (Sardes-Lidia), Ariadna (Frigia), Artema (Cyzic), Artemon (Laodiceea), Asterie (Cilicia), Atanasie (Tars), Atanasie (Atalia), Boitas (Cilicia), Calinic (Cilicia), Caius (Nicomidia), Calista (Nicomidia), Chesarie (Nicomidia), Candid (Trebizonda), Catun (Perga), Chindeu (Perga-Pamfilia), Chiriac (Atalia), Chiriac (Perga), Capiton (Cherson), Claudia (Aminsos), Claudia (Ancira-Galatia), Claudian (Pamfilia), Claudiu (Cilicia), Constantin (Amoreea), Constantin (Efes), Cosma, Crescens (Mira Lichiei), Cristina (Troas), Daniil, Dasier (Nicomidia), Dionisie (Nicomidia), Domna (Nicomidia), Dorotei (Nicomidia), Demos (Smirna), Didim (Laodiceea), Dima (Smirna), Dimitrie, Diomed (Laodiceea), Diomed (Tars), Dionisie (Lampask), Dometie (Frigia), Dorotei (Megares), Duca, Dulas (Cilicia), Efrene (Cilicia), Eros, Esper (Pamfilia), Eufimia (Aminsos), Eufimia (Calcedon), Eufrasia (Aminsos), Eufrasia (Ancira), Eufrasia (Niceea), Eusebia (Asia), Eustohie (Ancira), Eutropiu (Amasia), Euviot (Bitinia), Eustratie (Galatia), Eveleu (Perga-Pamfilia), Evstratie (Ancira), Ermip (Nicomidia), Ermoghen (Nicomidia), Eucarpion (Nicomidia), Eufrasia (Nicomidia), Eutihie (Nicomidia), Evlampia (Nicomidia), Evlampie (Nicomidia), Evod (Nicomidia), Fainia (Galatia), Farnachie (Anatolia), Fausta (Cyzic), Fileter (Nicomidia), Filimon (Cyzic), Filip (Nicomidia), Filonila (Tars), Firmin, Fotie (Nicomidia), Gaios (Nicomidia),

307

Gemel (Ancira), Gheorghe (Anatolia), Gheorghe (Efes), Gheorghe (Pisidia), Glicherie (Nicomidia), Gorgonie (Nicomidia), Haralambie (Magnesia-Efes), Indis, Iachint (Amastrida-Paflagonia), Ioan (Monagria-Bitinia), Ioan (Bitinia), Ioan Calfas, Ioan (Efes), Ioanichie cel Mare (Bitinia), Iosif (Alep), Ipatie (Nicomidia), Iuliana (Nicomidia), Iulian (Cilicia), Iulia (Ancira), Iulian (Galatia), Iuliana (Aminsos), Iuliana (Cilicia), Iulita (Licanonia), Leon (Mira), Leon (Patara), Leonte (Nicopolis), Leontie (Perga), Levchie (Bitinia), Longhin (Anatolia), Lucian (Galatia), Luchian (Nicomidia), Macarie (Bitinia), Macedonie (Galatia), Macedonie (Meropolis), Macrovie (Galatia), Magnu (Cyzic), Marcu (Pisidia), Marcu (Pisidia), Marcu (Smirna), Marin (Bitinia), Marin (Cilicia), Marina (Pisidia), Margareta Fecioara (Pisidia), Maria (Bitinia), Matroana (Aminsos), Matroana (Ancira), Mauriciu (Apameea), Maxim (Efes), Maxim, Maximilian (Efes), Medimn (Nicomidia), Medula, Melasip, Mihail (Smirna), Mihail, Mihaios (Perga-Pamfiliei), Min (Perga), Minaion (Perga), Mnisitei (Perga), Modest (Lucania), Miropeea (Efes), Minodora, Mitrodora (Bitinia), Natalia (Nicomidia), Neofit (Niceea), Neofit (Seleucia), Neon (Cilicia), Neon (Pisidia), Neonila (Cilicia), Nestor (Perga-Pamfilia), Nicolae Caraman (Smirna), Nicon (Pisidia), Nimfodora, Orentie (Anatolia), Pangratie (Smirna), Panharie (Nicomidia), Pantelimon (Nicomidia), Papas (Laodiceea), Papas (Licanoia), Papias (Pamfilia), Papil (Tiatira), Paramon (Nicomidia), Parascheva (Iconia), Parigorie (Licia), Paula (Nicomidia), Pavel (Iamnia), Pavel (Latron), Pavel (Nicomidia), Pelaghia (Laodi-ceea), Pelaghia (Tars), Petru (Troas), Petru (Ierapoli), Petru (Nicomidia), Petru (Sinope), Pimen (Pisidia), Pionie (Smirna), Platon (Ancira), Polidor (Efes), Proclu (Ancira), Prov (Pamfilia), Rufin (Nicomidia), Rufin (Sinope), Rufus (Cyzic), Sabina (Smirna), Serafim (Megara), Severian (Nicomidia), Severin (Nicomidia), Silvan (Afrodisia), Silvan (Cibalae), Simeon Stâlpnicul cel Bătrân (Cilicia), Simeon Stâlpnicul cel Nou, Simeon Monahul, Simeon cel Evlavios, Sisinie Mărturisitorul (Cyzic), Socrat (Ancira), Socrat (Perga), Sofia (Ainos), Solohon (Calcedon), Sozon (Cilicia), Sozon (Nicomidia), Sperat, Straton (Bitinia), Straton (Nicomidia), Ştefan (Pisidia), Tal (Laodiceea), Tavmasie (Cyzic), Tecla (Iconia), Tecusa (Ancira), Temistocle

308

(Mira Lichiei), Teodor Tiron (Pont-Evhaita) Teodor (Amoreea), Teodor Gavra, Teodor (Nicomidia), Teodor (Perga), Teodor (Mitilene), Teodosia (Aminsos), Teodot (Ancira), Teodot (Cyzic), Teodot (Niceea), Teodota (Bitinia), Teodota (Pont), Teodota (Pont), Teodul (Atalia), Teodula (Cilicia), Teodula (Taven), Teodula (Tver), Teofil (Cilicia), Teofil (Nicomidia), Teognid (Cyzic), Teonas (Nicomidia), Teopemt (Nicomidia), Toprepie (Nicomidia), Teostih (Cyzic), Tespesie (Galatia), Timolae (Pont), Tira (Bitinia), Trifen (Cyzic), Trifina (Cyzic), Trofim (Laodiceea), Troadie (Pont), Trofim (Licia), Trofim (Nicomidia), Trofim (Sinaida), Trifon (Lampask-Frigia), Urpasian, Valentin, Varvar (Nicopolis), Varvar (Lucania), Vasian, Vasile (Ancira), Vasile (Schitopolis), Vasile (Valea Adâncă), Vasilisa (Nicomidia), Vasilisc (Amaseea), Vassois (Amoreea), Vavila (Nicomidia), Venust (Cibalae), Vianor (Pisidia), Zaharia (Prusa), Zinon (Nicomidia), Zoe (Atalia), Zosima (Pisidia), Zosima Pusnicul (Cilicia), Zosima (Pisidia), Zotic (Nicomidia), Zotic (Nicomidia), Zotic (Nicomidia); din Persia, Arabia, Asia: Abdhaida, Achindin, Aftonie , Ahemenide Mărturisitorul, Aitala, Aitula, Anania, Anastasie Persul, Andrei (Mesopotamia), Anempodist, Antim (Arabia), Antonie (Siyalcot-Pakistan), Areta (Najram), Atinodor (Mesopotamia), Avacum, Avdela, Avdifax, Avdon, Avraam (Arbela), Avraam (Mesopotamia), Aza, Azat, Casdoas, Casdros, Casdie, Cristina, Dadas, Damian, Daniil, Daniil Stâlpnicul (Mesopotamia), Danahida, Davsas (Mesopotamia), Dometie Persul, Domnina (Anazars), Ebor (Aborsam), Elefterie, Elpidifor, Enata, Fervuta, Gobdelia, Gobdela, Golinduh, Golinduhia, Gudelia, Hotazat, Ia cea Bătrână, Ia, Ia Wen (Pekin), Iacob, Iacob Persul, Ioan (Mesopotamia), Ioan, Ioasaf (India), Iona (Persia), Ismael, Iulian (Daguta), Iulian Sava (Mesopotamia), Leontie (Aigai-Arabia), Mameltha, Manuel, Maria, Mariamna, Marta, Mekadosta, Menandru, Papas, Pavel (Mesopotamia), Pigasie, Pavel Wan (Pekin), Platonida (Mesopotamia), Polihronie (Ganiphavita), Poplie (Eufrat), Procopie (Persia), Sapor, Savel, Simeon, Sira (Persia), Sositen, Tecla, Teodosie, Teodula (Anazar), Vadim, care ura duşmanilor păgâni au înfruntat şi pentru Tine viaţa şi-au dat. De aceea dăruieşte-le rodul neamului lor cel bogat, ca să Ţi-l aducă ca pe o comoară a Împărăţiei Tale, fiindcă,

309

asemeni aurului curat, prin foc i-ai încercat.

RUGĂCIUNEA A DOUĂZECI ŞI PATRA PENTRU TAINA ŞI MUCENICIA INIMII

Doamne, Isuse Hristoase, Domn al Jertfei, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă lecţia binelui ne-ai învăţat. Să slujim oamenilor porunca Ta: „Să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum Eu v-am iubit“ ne-ai dat. Iubirea Ta când pentru noi Te-ai jertfit, ne-ai arătat. De aceea pentru noi Te-ai ostenit, ai venit, durere, prigoană, batjocură, lovituri şi moarte ai suferit. Cum ai dat vieţii Tale o valoare dumnezeiască în ceasul morţii ne-ai dovedit. De aceea pe mucenicii din Palestina, care Te-au urmat: Achim Macabeul, Agapie (Cezareea), Alexandru (Cezareea), Antonie (Cezareea), Antonie Macabeul, Antonie (Schitopolis), Apian (Cezareea), Artemon (Cezareea), Averchie, Avraam, Barnaba, Carterie (Cezareea), Chiriac (Cezareea), Damian, David, Dimitrie (Philadelphia), Dionisie (Cezareea), Dionisie, Domnin (Cezareea), Dorimedont, Dorimedont, Edesie (Cezareea), Enata (Cezareea), Epistimia (Sinai), Eubul, Evantia (Schepsis), Evdochia Samariteanca, Eufrosin (Cezareea), Eupsihie (Cezareea), Eutihie (Sf. Ioan), Evloghie, Eupsihie, Galaction (Sinai), Gheorghe (Philadelphia), Gherman (Cezareea), Gurie Macabeul, Haritina, Eutihia, Ermiona, Iachint (Cezareea), Ilie (Ascalon), Ioan Pusnicul, Ioan (Sf. Sava), Ioan Savaitul (Sinai), Ioan Scărarul, Iraida, Isaia (Sinai), Iulita (Cezareea), Iustin Martirul şi Filosoful, Kaleria (Cezareea), Leontie (Schitopolis), Liberian, Longhin Sutaşul, Macrovie (Schitopolis), Marato Fecioara (Schitopolis), Marcel Macabeul, Marcia (Cezareea), Maria, Maria Magdalena, Maria (Cezareea), Mel (Schitopolis), Mihail Savaitul, Mina, Paisie (Cezareea), Pamfil, Panaghiot (Cezareea), Panaghiot (Ierusalim), Petronia, Petru Avesalonitul, Procopie, Roman (Cezareea), Silvan, Sosana, Ştefan, Tecla (Cezareea), Teofil, Teotim, Timotei (Cezareea), Trofim, Zevina (Cezareea); şi din Gaza: Agapie, Enata, Eusebiu, Filip (ep.), Maior, Nestav, Nestor, Pavel, Tea, Timotei, Valentin, Zinon, Valentina împreună cu cei din Siria: Agapie (Edesa), Agripa (Damasc), Antonie (Apamia), Aviv (Edesa), Avraam (Edesa), Chesarie (Damasc), Cuart (Beirut),

310

Daria (Damasc), Dasie, Dionisie (Efes), Domnina (Edesa), Domnina, Evghenie (Damasc), Gurie, Iamblic, Ioan (Damasc), Iosif (Damasc), Ipeschie (Samosata), Isaac Siriul, Iulian (Samosata), Iulian (Emesa-Fenicia), Luca (Emesa), Nil (Damasc), Parigorie, Partena (Edesa), Pavel (Damasc), Petru Damaschin, Prozdoca (Edesa), Rufus (Damasc), Samonas (Edesa), Sarvil (Edesa), Sava (Damasc), Savatie, Savinian (Damasc), Tattia (Damasc), Tatuil (Edesa), Toma (Damasc); Acachie (Fenicia), Achilina, Conon Isaurul, Cristina (Tyr), Eusebiu, Leontie (Tripolis), Pamfil (Berit), Talaleu, Teodosia Fecioara (Tyr); Cosma (Arabia), Damian (Arabia), Evprepie (Arabia), Zenas (Arabia), Zinon (Arabia), cu trăirea Sfintei Evanghelii i-ai binecuvântat, iar nouă taina şi mucenicia inimii ne-ai arătat. De aceea rugăciunile lor pentru noi le-ai ascultat.

RUGĂCIUNEA A DOUĂZECI ŞI CINCEA PENTRU TAINA ŞI MUCENICIA INIMII

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă ai binecuvântat cu taina muceniciei pe

sfinţii mucenici din Egipt: Aclas Egipteanul, Alevghina, Alexandra (împărăteasă), Alexandru (Alexandria), Alexandru, Antonie Egipteanul, Antonie, Antoniu (Alexandria), Apolon, Apolonie (Alexandria), Arie, Aris, Artemie, Caluf Egipteanul, Castor (Alexandria), Chelsie, Chelsie, Chirmidol, Coprie, Cronid (Alexandria), Daniil, Diadoh (Alexandria), Didim (Alexandria), Dionisia, Dulas, Ecaterina (Alexandria), Epimah (Alexandria), Hermion (Alexandria), Eusebiu (Alexandria), Evgraf (Alexandria), Faust (Alexandria), Faust (Alexandria), Fileas (Thmusis), Filosof (Alexandria), Filotei (Alexandria), Gabriel, Gaios (Alexandria), Gheorghe, Gorghie (Alexandria), Herals (Alexandria), Hionia, Hrisant (Alexandria), Iachint, Ieremia, Ilie, Ilie Egipteanul, Ioan (Alexandria), Ioan Egipteanul, Ioan Pusnicul (Alexandria), Iraclid, (Alexandria), Irina (Alexandria), Irineu, Iron (Alexandria), Isaia Egipteanul, Iulian (Alexandria), Iuliana (Heliopolis), Kemidolis, Leonida (Alexandria), Leonis (Nisibe), Leontie (Alexandria), Licarion (Hermopolis), Licarion, Macarie (Alexandria), Marcela

311

(Alexandria), Marcian (Alexandria), Marcianila, Mercuria, Mina, Mirax, Neanisc (Alexandria), Neanisk, Nil, Pamvon, Pansofie, Partemutie, Pavel, Pavel, Peleas, Petru, Plavision, Plisie, Plutarh (Alexandria), Policarp (Alexandria), Potamiani (Alexandria), Protan, Prov, Raisa, Samuel, Savin Egipteanul, Seleuc, Selimas, Serapion, Teodora (Alexandria), Teonas, Tomaida (Alexandria), Varus, Varvara (Heliopolis), Vasila, Vasilid (Alexandria), Vasilisa, Vasilisa, precum şi pe cei din Cartagina: African, Anatolie (Fotinia), Chiriachi, Chiriachia, Felicia, Felix, Fotinia Samarineanca, Fotinos, Fotis, Fotos, Fota, Fotida, Iosie, Fotin, Iulia, Iustina, Maxim, Montan, Parascheva, Pompie, Revoca, Saturnie, Saturnus, Secundus, Terentie, Victor, Victoria, Anatolie, Sebastian, Anatolia, precum şi din alte ţări din Africa: Adrian (Batania), African, Arcadie (Mauritania), Chesarie, Chiril, Donag (ep. Libia), Donat (ep. Libia), Donat (Thmuis), Eladie (Libia), Evghenie Mărturisitorul (Mauritania), Evstratie (Mtskheta), Famen Etiopianul, Fulghentie, Frumentie (Abisinia), Grichentie (Etiopia), Iacob (Namibia), Ipatos (Tripoli), Libia (Nisibe), Luchie (Liberia), Maur, Maur, Moise (Etiopia), Timotei (Mauritania) care pentru Tine au trăit, s-au nevoit, s-au jertfit şi de aceea să ne rugăm pentru încununarea lor porunca Domnului Iisus Hristos am împlinit.

RUGĂCIUNEA A DOUĂZECI ŞI ŞASEA PENTRU TAINA ŞI MUCENICIA INIMII

Doamne, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim fiindcă ai făcut pe sfinţii mucenici din Rusia şi Ucraina mlădiţe ale viei Tale: Alexandru (Hotovitsky), Alexie, Antonie (Vilnius-Lituania), Boris (prinţ), Constantin, Dimitrie (prinţ), Elisabeta (ducesă), Evstratie (Vilnius-Lituania), Gleb (cneaz), Kukşa (Kiev), Ioan (Kazan), Ioan (Kazan), Ioan (Korciurov), Ioan (Lituania), Ioan (Meniuga), Isidor (Yuriev), Iuvenal (Alaska), Mitrofan (Pekin), Nicolae II (ţar), Alexandra (ţarină), Pahomie (Ursaki), Pavel Rusul, Petru (Kazan), Ştefan (Kazan), Teodor (Cernigov), Teodor Neamţul (Kiev), Vasile (Mangazia), care împreună cu cei din Franţa şi Galia: Alexandru (Lyon), Atal (Lyon), Blandina (Lyon), Elefterie

312

(Paris), Epipodie (Lyon), Gherasim (Capernision), Guy (Lucania), Matar (Lyon), Melasip (Galia), Mesip (Galia), Patroclu (Galia), Pevsip (Galia), Ponticus (Lyon), Prepedigma, Sanktus (Lyon), Simforian (Galia), Simforian, Turvon (Galia), Victor (Marsilia); precum şi sfinţii mucenici din toată Europa: Alban (Anglia), Donact (Avlon), Erminigheld (prinţ ostrogot), Evlalia (Spania), Fercol (Vienne), Ioan (Spetson), Ludmila (prinţesă Cehia), Oswald (rege Northumbrie), Pollion (Panonia), Roman (Parion), Roman (Raqqa), Saranteea (Megara), Sava (Nigdelys), Ştefan (Plachidiane), Teodor (ep. Canterbury), Alexandru (Cardam), Alexandru (Drizipara), Alexandru, Alexandru (Pidna), Alfias (Orante), Aumian (Candane), Ana (Efvimian), Antonina (Cardam), Ares (Ascalon), Asclan (Antinoe), Anastasia (Canope), Autonom (Sores), Calantios (Tamaseea), Centirion (Candaul), Cipril (Cirene), Elefterie (Xirolof), Elena (Deciani), Eusebiu (Cocira), Evghenie (Aravachia), Grigorie (Legataria), Iacob (Megara), Ignatie Stironitul, Ioan Soldatul, Merchie Legionarul, Mosho, Nicolae (Vovnenis), Nicolae (Vrulon), Orest (Aravachia), Patrichie (Sf. Sava), Protoleon Stratilatul, Rodopian (Caria), Roman (Lakedemon), Ştefan Stratilat, Vasile (Darion), Varvar Soldatul, Terentie (Pavlopetrion), Gorazd (ep. Praga), Te rugăm dăruieşte-le iscusinţa de a-Ţi aduce roadă bogată din neamul lor.

RUGĂCIUNEA A DOUĂZECI ŞI ŞAPTEA PENTRU TAINA ŞI MUCENICIA INIMII

Doamne, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm, dăruieşte taina muceniciei inimii tuturor sfinţilor mucenici, pe care la Cina cea de Taină i-ai chemat: Aatus, Acachie, Acachie, Acachie, Acachie, Acachie, Achepsima, Achepsima, Achepsima, Achepsis, Achila, Achila, Achila, Acvilina (Sinope), Acvilina, Acolut, Acrivia, Adamastin, Adrian (Monza), Adrian (prinţ), Adrian, Adrian, Adrian, Afeonie, Afrodisie, Afrodita, Agapia, Agapia, Agapie, Agapie, Agapie, Agapie, Agapion, Agata, Aeţiu, Agatanghel, Agatoclia, Agatoclia, Agatodor, Agatodor (Tiana), Agatonic, Agatonic, Agatonica, Agatonica, Agheu, Agnesa, Agnia, Agnia, Agnia, Agnia, Agripa, Ahaic, Ahileus, Ahileus, Ahmed Caligraful, Aitala, Alcibiade,

313

Alexandra, Alexandrion, Alexandru, Alfeu, Alipie, Ama, Amand, Ammon, Ammon, Ana, Ana, Ana, Ana, Ana, Ana, Anania, Anania, Anastasia, Anastasie Mărturisitorul, Anastasie, Anastasie, Anastasie, Anastasie, Anastasie, Anatolie, Anatolie, Anaxamenis, Andrei, Andrei, Andrei, Andromah, Andronas, Andronic, Andronic, Andropelaghia, Andropelaghia, Anghelis, Anghias, Anghias, Antanas, Antia, Antia, Antigon, Antogonia, Antilinos, Antim, Antonie, Antonie, Antonie, Antonie, Antonie, Antonie, Antonie, Antonin, Antonin, Antonin, Antonina, Antuza, Antuza, Apamos, Apolonie, Apostol, Apronian, Arcadie, Ardalion Glumeţul, Argheu, Arhip, Arona, Arsachie, Artemidor, Artemidor, Artemia, Artemian, Asclepie, Asclepie, Ascliad, Asclipie, Asclipiodot, Asclipiodota, Asincrit, Asterie, Asterie, Anastasia, Anastasie, Anastasie, Anastasie, Atanasie, Atanasie, Atic, Augurie, Augusta, Auxentie, Avacum, Avda, Avdiisus, Averchie, Aviv, Aviv cel Tânăr, Avrichie, Avudin, Avudie, Azis, Azis, Baripsabas, Barula, Beleea, Benign, Berenice, Berie, Bitonie, Boeţiu, Boitos, Bosvas, Bostrichie, Busiris, Caian, Caian, Caius, Caius, Calantios, Calantios, Calia, Calinic, Calinic, Calinic, Calinic, Calinica, Calinica, Caliopi, Caliopie, Caliroe, Calista, Calodoti, Cantid, Cantidian, Capiton, Carel, Carion, Carterie, Casina, Castor, Castul, Celestin, Chercan, Cherchira, Chindeu, Chindeu, Chintian, Chintian, Chir, Chiriac, Chiriac, Chiriac, Chiriac, Chiriac, Chiriachi, Chiriachi, Chiriachi, Chiric, Chiric, Chiriena, Chiril, Chiril, Chiril, Chiril, Cirin, Crisogon, Ciprie, Ciprin, Claudian, Claudion, Claudiu, Claudiu, Clement, Cleopatra, Codrat, Codrat, Codrat, Codrat, Codros, Coint, Comod, Conon grădinarul, Concordie, Coprie, Coralia, Coremon, Coronat, Coronat, Coronat, Coronat, Corivon, Cosma cel Bătrân, Cosma, Crater, Crescens, Crescens, Crescentia, Crescentian, Cristian, Cristina, Cristina, Cristodul, Cristodul, Cristodula, Cristofor, Cristofor, Cristofor, Cristofor, Cristofor, Cronid, Comentarisie, Dadas, Damar, Danax, Daria, Dasie, Dasie, Dasie, Dasie, Dasie, Demas, Demostene, Dia, Didim, Dimitrie, Diodor, Diodor, Diodor, Dioghen, Diomed, Diomed, Diomed, Diomed, Dion, Dion, Dionia, Doliduh, Dolion, Domentie, Dometia, Dometian, Dometie, Dometie, Dometie, Domna, Domna, Domna, Domnin, Domnin, Domnina, Donat, Donat, Donat, Dorimedont, Dorotei, Dosas, Draconas, Drosis, Duchitie,

314

Duxul, Easie, Eboreea, Eftimie, Eladie, Eladie, Eladie, Elopas, Elasip, Eleazar, Eleazar, Elefterie, Elefterie, Elefterie, Elena, Elena, Elena, Eliodor, Elisabeta, Eliconis, Elpidie, Elpidichia, Elpidifor, Emanuel, Emanuil, Emilian, Emilian, Enen, Enoi, Epafrodit, Epictet, Epimah, Erasm, Erasmia, Erat, Ermen, Ermie, Ermoghen, Ermoghen, Ermos, Eterie, Eubul, Eucrat, Eudemon, Eudochia, Eudochia, Eudochie, Eudoxia, Eudoxie, Eufimia, Eufimia, Eufimia, Eufrosin, Eusebia, Eusebiu, Eusebiu, Eusebiu, Eusebiu, Eustohie, Eustalia, Eutasia, Euterpe, Eutihia, Eutihie, Eutihie, Eutihie, Eutihie, Eutihian, Eutihian, Eutropia, Eutropia, Eutropiu, Eutropiu, Euviot, Evagrie, Evanghelos, Evantia, Evantia, Evghenia, Everat, Evghenie, Evghenie, Evlampie, Evlampie, Evnichia, Evnoic, Evnoiu, Evor, Evplu, Evpsihie, Evseviot, Evtasia, Evstatie, Evstatie, Evtexios, Evviot, Faust, Faust, Faust, Faust, Faust, Faustian, Fedros, Felicia, Felician, Felix, Felix, Felix, Filadelf, Filadelf, Filadelf, Filet, Filip, Filip, Filerot, Filorom, Filumen, Filumen, Finod, Firm, Firm, Flena, Flor, Foca, Foca, Foca, Fortunat, Frotunat, Fortunian, Fotas, Fotus, Frontasie, Fructoz, Furtinian, Gabriel, Gabriel, Gaian, Gaian, Gaian, Gaian, Gaios, Gaiani, Gaios, Gaios, Gaios, Gaios, Galactia, Galic, Gaudenţiu, Galaction, Ghelasie, Ghelasie, Gherman, Gherman, Ghermes, Gherminian, Ghermoghen, Ghervasie, Ghimnasie, Ghicsin, Glicheria, Glicherie, Glicon, Gordian, Gorgonie, Gorgonie, Grat, Graus, Gustazat, Haido, Haralambie, Haralambie, Haralambie, Hariesa, Haricleea, Harimon, Haris, Haris, Haris, Haritina, Harito, Hariton, Heracles, Hira, Hist, Hrisaf, Hrisant, Hrisant, Hrisantia, Hrisi, Hrisogon, Hrisogon, Hristea, Hronid, Hristea, Iachie, Iachistolos, Iachos, Iacob, Iacob, Iacob cel Nou, Iacob Zelotul, Ianuarie, Ianuarie, Ieraz, Ieremia, Ieron, Ierusalima, Ifigenia, Igatrax, Ilaria, Ilarie, Ilarie, Ilarion, Ilie, Ilie, Ilie, Ilie, Imeneu, Indis, Indos, Ioan, Ioan, Ioan, Ioan, Ioan, Ioan, Ioan, Iraclie, Iraclie, Iraclis, Irina, Irina, Irineu, Isaac, Isaac, Isaac, Isidor, Isidor, Isidora, Isichie, Isichie, Isichie, Istucarie, Iulian, Iulian, Iulian, Iulian, Iulian, Iulian, Iuliana, Iuliana, Iuliana, Iulie, Iunila, Iust, Iustin, Iuventiu, Lalu, Lampro, Lampros, Lazăr, Leon, Leonida, Leonida, Leontie, Laptina, Lichias, Livia, Lolia, Lolian, Lolion, Lolion cel Nou, Lolion, Luca, Luchie, Lucian, Lucian, Macarie, Macarie, Macarie, Macarie, Mair, Macedon, Malah, Malahia, Malfeta, Mama,

315

Mamant, Mamant, Mamant, Mamant, Mamin, Manato Fecioara, Manuel, Manuel, Manuel, Marcel, Marcel, Midas, Mihail, Miltiades, Marcel, Marcel, Marcelin, Marcelin, Marchie, Marcia, Marcian, Marciana, Marcianila, Marcu, Marcu, Marcu, Mardonie, Mareş, Marcu, Marian, Marian, Marş, Martin, Martin, Martire, Martire, Martirodis, Marut, Matei, Mavra, Mavrichie, Mavrudis, Maxim, Maxim, Maxim, Maxim, Maxim, Maxim, Maxim, Maxim, Medula, Melanip, Meletie Stratilat, Melensip, Melitina, Meliton, Memelta, Menaios, Menandru, Meneos, Mercurie, Meropi, Meropia, Mertie, Meseiras, Mesir, Mina, Mina, Mina, Mochian, Mochie, Nana, Narcis, Narcis, Narsis, Narsis, Nartzalus, Natalie, Nearh, Nearh, Neas, Nemi, Neofit, Neofit, Neofit, Neofit, Neofit, Neofitia, Neon, Neon, Neonila, Neonila, Nerdon, Ners, Nestav, Nestorian, Nicandru, Nicandru, Nichifor, Nichifor, Nichifor, Nichifor, Nichifor, Nicolae, Nicolae, Nicolae, Nicomid, Nictopolian, Nin, Niros, Nisie, Nitas, Ocheanos, Olimpiodora, Onisifor, Onisim, Onisim, Oreozila, Orest, Orion, Orion, Orion, Oros, Pactobie, Pafnutie Anahoretul, Pahomie, Pail, Pais, Paisolipie, Paladin, Pamfalon, Pamfamer, Pamfil, Pandoleon, Pandora, Panharie, Pansirion, Pantoleon, Pantoleon, Papas cel Tânăr, Papian, Papias, Papias, Papias, Papicos, Papilin, Papirin, Parod, Partagapia, Paruhie, Partemutie, Patroclu, Patrofil, Paula, Paula, Pavel, Pavel, Pavel, Pavel, Pavel, Pavel, Pavel, Pavel, Pavel, Pavel, Pavsirie, Pavsolipie, Pericle, Pers, Persisa, Petronia, Petronie, Petru, Petru cel Nou, Petru Temnicerul, Petru, Petru, Petru, Pigasie, Pimul, Pindor, Pioulios, Pistos, Plotin, Polocratia, Policarp, Policarp cel Nou, Policarp, Policarp, Polieuct, Polieuct, Polimnia, Polinichie, Pompian, Pompie, Pompie, Poplion, Porfirie, Porfirie Comediantul, Porfirie Generalul, Porfirie, Porfirie, Primol, Prinkips, Priscus, Priv, Procopie, Procopie, Prometeu, Promos, Promos, Prosdochia, Protas, Protion, Prov, Prov, Prov, Provia, Prot, Pirrhus, Raisa, Raisa, Rin, Rodefia, Rodian, Rodon, Roman, Roman, Roman, Romil, Rufian, Rufin, Rufina, Ryax, Ruf, Rustic, Sabina, Sadoc, Sais, Sakt, Sapfo, Sarapavon, Sarapin, Sarvil, Sarvil, Sasanil, Saturnin, Saturnin, Saturnin, Saturnin, Saturnin, Saturnin, Satiros, Satiros, Sava, Sava, Sava, Sava, Sava, Savea, Savin, Savin, Savinian, Schinou, Sechendos, Sechendin, Secundus, Seimvlas, Seleuc, Seleuc, Seleuc, Seleuc, Seleuc, Sembeth,

316

Semptimiu, Septimiu, Serapion, Serapion cel Nou, Sinezie, Sinetos, Sinetos, Sionis, Sisinie, Sisinie, Sisinie, Sisinie, Sisinie, Smaragd, Socrat, Sofia, Sofia, Sofocle, Sofronie, Solomonia, Sosana, Sotirih, Stanco Păstorul, Stirachie, Stirachie, Stratighie, Stratonic, Stratonic, Stratonic, Suzana, Ştefan, Tadeu, Tal, Talaleu, Talaleu, Talaleu, Talasie, Talia, Tarasie, Tatuil, Tea, Teaghen, Teano, Teanoi, Tecla, Tecla, Teion, Teletie, Temelios, Temistocle, Teoclie, Teoclis, Teoclit, Teoclist Corăbierul, Teoctist, Teoctist, Teoctista, Teodor, Teodor, Teodor, Teodor, Teodor, Teodor, Teodora, Teodosia, Teodosia, Teodosie, Teodot, Teodot, Teodot, Teodot, Teodot, Teodot, Teodot, Teodot, Teodot, Teodotia, Teodotia, Teodotia, Teodotia, Teodotia, Teodul Citeţul, Teodul, Teodul, Teodul, Teoeidos, Teofana, Teofil, Teofil, Teofil, Teofil, Teofila, Teofrast, Teognie, Teoklis, Teoliptia, Teonilla, Teonimfa, Teopemt, Teopemt, Teopist, Teopist, Teopista, Teoprepie, Teosevie, Teotecnos, Teotecnos, Teotim, Teotima, Terapont, Terentie, Terentie, Terentie, Terinos, Term, Tredentie, Trifon, Trofim, Trofim, Trofim, Uar, Urania, Urisie, Ursichie, Valentin, Valeria, Valerian Pruncul, Valerian, Valerie, Valerie, Valeriu, Vales, Varuhie, Veripsava, Vasim, Vasile, Vasile, Vasile, Varus, Vasilid, Vasilisa, Vasilisa, Vasilisc cel Bătrân, Vassa, Vassa, Vassa, Vassa, Vantha Fecioara, Veniamin, Venust, Verios, Vevea, Vichentie, Vichentie, Victor, Victor, Victor, Victor, Victorin, Victorin, Victorin, Virie, Vruhie, Vusiris, Xanticos, Xenia, Xenia, Zaharia, Zaharia, Zaharia, Zarvil, Zarnantin, Zevina, Zinais, Zinais, Zinon, Zinon, Zinon, Zinon, Zinon, Zinon, Zinon, Zoil, Zoil, Zotic, iar nouă dăruieşte-ne adânca Ta iubire ca să ne întoarcem la Tine, încât să se împlinească destinul sfânt pe care ni l-ai dat, pentru care ne-ai creat şi ne-ai încercat.

317

RUGĂCIUNEA A DOUĂZECI ŞI OPTA PENTRU TAINA ŞI MUCENICIA INIMII

Doamne, Isuse Hristoase, Domn al Legii Iubirii, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne intrarea în oceanul oranj al iubirii Tale. Aşa cum ai primit oastea cea biruitoare a sfinţilor mucenici din Capadocia: Anect (Cezareea), Atanasie, Capitolina, Dimitrie, Doroteia, Erotiida (Cezareea), Eusebiu, Evpsihie, Evpsihie (Cezareea), Evghenie (Trebizonda), Gheorghe, Glicherie, Ieron, Ilie (Trebizonda), Ioan (Trapezunt), Iordan (Trebizonda), Iulian, Longhin, Macrin, Nestav, Mamant (Gangra), Polieuct (Cezareea), Porfirie Comediantul (Cezareea), Procopie (Cezareea), Procopie Decapolitul, Sava (Benethalon), Spevsip, Simeon (Trapezunt), Teofil, Teofil, Terinos, Tespesie, Victor, Zaheu, Zinon (Cezareea), Valerian (Trapezunt), a celor din Armenia: Aghie (Sevastia), Aglaios (Sevastia), Anichit (Meletin), Atanasie (Sevastia), Auxentie (Sevastia), Calimah (Meletin), Candid (Sevastia), Carterie (Sevastia), Chiril (Sevastia), Chirione (Sevastia), Claudian (Meletin), Claudiu (Sevastia), David (Dwein), Dometian (Sevastia), Domnos (Sevastia), Ecdict (Sevastia), Epifanie (Meletin), Eudoxie (Meletene), Eutihie (Sevastia), Evnic (Sevastia), Evstratie (Sevastia), Gaios (Sevastia), Filoctimon (Sevastia), Flavie (Sevastia), Gaiani, Ghigantie (Meletin), Gorgonie (Sevastia), Hudion (Sevastia), Ilian (Sevastia), Ilie (Sevastia), Iraclie (Sevastia), Irinah (Sevastia), Isichie (Sevastia), Leontie (Sevastia), Lisimah (Sevastia), Macarie (Melitina), Marin (Sevastia), Mamant (Melitina), Meliton (Sevastia), Nearh (Melitina), Nicandru (Melitina), Nicolae (Sevastia), Ocheanos, Ocheanos (Sevastia), Polieuct (Melitina), Priscus (Sevastia), Rafail (Mitilena), Romul (Melitina), Sakerdon (Sevastia), Severian (Sevastia), Simeon (Militene), Sisinie (Sevastia), Smaragd (Sevastia), Stirachie (Sevastia), Teodul (Sevastia), Teofil (Sevastia), Tobie (Sevastia), Valeriu (Melitina), Vales (Sevastia), Vartan, Vivian, Xantie (Sevastia), Zinon (Melitina), Zorzie (Ivir), a celor din Antiohia: Apolonie, Drosis, Eventie, Evsighie, Harisim (Seleucia), Lucian, Nichifor, Nichifor (Aphasis), Pelaghia, Pierie, Poplia, Prilidian, Serafima, Teodor, Teodorit, Teodoret, Teotechos, Urban, Varlaam, care în dreapta credinţă au trăit,

318

pentru Tine viaţa şi-au jertfit, ca semn că Te-au iubit, tot aşa dă-ne mucenicia inimii. De aceea Îţi mulţumim pentru dumnezeiasca Ta iubire cu care ne-ai iertat, pentru îndelunga răbdare cu care ne-ai aşteptat, pentru toate darurile, învăţăturile, grija şi binefacerile cu care ne-ai înconjurat, pentru destinul cel sfânt cu care ne-ai binecuvântat, când crucea neamului am purtat.

RUGĂCIUNEA A DOUĂZECI ŞI NOUA PENTRU TAINA ŞI MUCENICIA INIMII

Doamne, Isuse Hristoase, Domn al Cerului şi al Pământului, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm împlineşte pentru noi cuvântul Tău: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia“. Dăruieşte-ne taina şi mucenicia inimii. Fă din inimile noastre pământul cel nou al Împărăţiei Tale, în care să semeni seminţele bucuriei, ascunsă în numele mucenicilor din Dacia, România: Agaton (Sciţia), Anastasia, Argheu (Tomis), Astion, Atal (Niculiţel), Camasis (Niculiţel), Castor (Sirmium), Chideas (Durostorum), Chiril, Claudiu (Sirmium), Constantin Brâncoveanu cu fiii: Constantin, Matei, Radu, Ştefan şi sfetnicul Enache (Văcărescu), Cvintilian, Dadas (Durostorum), Dasie (Durostorum), Donat Diaconul (Singidunum), Emilian (Durostorum), Ermil (Singidunum), Filip (Noviodunum), Filoteia (Argeş), Gordian (Tomis), Hermes, Ilie (Tomis), Inul, In, Ioan (Galeş), Ioan cel Nou (Suceava), Ioan Valahul, Isihie (Durostorum), Iuliu Veteranul (Durostorum), Lucian (Tomis), Lup (Novac), Macrobiu (Tomis), Marcelin (Tomis), Marcian (Durostorum), Maxim, Maxima (Singidunum), Montanus (Singidunum), Moise Măcinic, Narcis (Tomis), Nicandru, Nicostrat (Sirmium), Nichita Romanul, Oprea Miclăuş (Sălişte), Or (Sirmium), Oropsie (Sirmium), Pasicrat (Durostorum), Pin, Rim, Romulus, Sava (Buzău), Secundus (Sirmium), Sempronianus (Sirmium), Simplicius (Sirmium), Stratonic (Singidunum), Tasie, Venust, Valention (Durostorum), Valerian (Tomis), Zotic (Tomis), Zotic (Noviodunum), care pentru dreapta credinţă s-au jertfit, precum şi pentru mucenicii ortodocşi ucişi de goţii căzuţi în erezia lui Arie: Agnas, Alea, Ana, Ala, Animais, Arpila, Aghias, Avip, Bereea, Filgas, Gatrax,

319

Guimblas, Hiscoe, Hegathrax Gotul, Ioan (ep. Goţia), Haghias Gotul, Ioan Gotul, Iscon, Larisa, Mioco, Maneia, Ril, Rias Gotul, Sava Gotul, Sava Gotul Stratilat, Seimuel, Sigetas, Suimvlas, Sila Gotul, Suiril, Terma Gotul, Tertas, Varida, Vatus Gotul, Virc, Virco, Wereca, precum şi pentru milioanele de mucenici români rămaşi necunoscuţi, care au fost ucişi timp de două mii de ani de turci, tătari, goţi, slavi, austrieci, germani, ruşi, poloni, greci, evrei, cazaci, unguri, pecenegi, cumani şi alte neamuri, ca semn, că via neamului nostru rod a dat şi Te-ai bucurat. Îţi mulţumim şi pentru mucenicii din Vizia Traciei: Memnon Sutaşul, Orion, Anatiliu, Molie, Evdemon, Silvan, Sabin, Evstratie, Straton, Vosnas, Timotei, Palmat, Mestie, Nicon, Difil, Dometie, Maxim, Neofit, Victor, Rin, Saturniu, Epafrodit, Cherchie, Gaie, Zotic, Cronion, Antie, Horos, Zoil, Tiran, Agat, Pansten, Ahile, Panterie, Hrisant, Antinodor, Pantoleon, Teosevie, care viaţa lor Ţi-au dăruit, ca pe un rod al viei Tale cel fără de sfârşit. Primeşte rugăciunile lor pentru neamul nostru, cel care timp de două mii de ani a fost de toate neamurile tâlhărit, fiindcă ortodox a rămas neclintit şi pentru răspândirea credinţei adevărate moarte, prigoană, jafuri, nedreptăţi, hulă a suferit. De aceea Te rugăm să-i încununezi împreună cu mucenicii din Tracia şi Bulgaria: Alexandru (Nicopole), Aitala, Amun, Anastasie Bulgarul, Avraam Bulgarul, Boian (cneaz), Damaschin, Erasm (Ohrida), Evstratie (Vizia), Gheorghe cel Mare, Hermes (Vidin), Ioan Bulgarul, Irina (Tracia), Ioan Bulgarul, Meletina, Memnon, Machie, Nedelea Kiriachi, Nicodim, Nicolae (Ohrida), Nicolae (Sofia), Pavsilip, Sebastiana, Sever, Tesalonichi, care împreună cu mucenicii din Iliria, Serbia, Macedonia pentru dreapta credinţă s-au jertfit: Amfilohie, Anct (Macedonia- Amphipolis), Avet (Amphipolis), Cosma (Albania), Danax (Iliria), Gabriel (arhiep. Serbia), Gheorghe cel Nou (Kratona-Macedonia), Elefterie (ep. Iliria), Antia, Habacuc, Ioan Vladimir (împărat), Iulian (Dalmaţia), Nicodim (Alpasania- Albania), Paisie (Serbia), Ştefan Decanski (ţar Serbia), Teofil (Zachint-Dalmaţia), Uroş Ştefan (ţar Serbia), care lumina Ta au răspândit. Ascultă rugăciunile lor pentru mântuirea, sfinţirea, desăvârşirea neamului nostru creştin, pentru ca să se împlinească întru noi cuvântul: „Minunat este Dumnezeu între sfinţii Săi“. De aceea

320

Împărăţia Ta din noi trebuie să-i cuprindă pe toţi sfinţii Tăi, ca semn că am dobândit asemănarea cu Tine şi că trăim sfatul cel dumnezeiesc: „Să facem pe om după chipul şi asemănarea noastră“.

RUGĂCIUNEA A TREIZECEA PENTRU TAINA ŞI MUCENICIA INIMII

Doamne, Tată Ceresc, Bunule Părinte al Vieţii, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm întinde braţele Tale părinteşti şi aşează în loc de odihnă, în loc luminat, în Împărăţia Ta, în jurul Pomului Vieţii Veşnice pe sfinţii mucenici menţionaţi doar prin numărul lor. Duşmanii Tăi i-au ucis, i-au chinuit, toate ale lor le-au furat sau le-au nimicit, le-au ars sau le-au ascuns, încât nici numele lor să nu mai fie pomenit. Ei poruncile Tale le-au împlinit şi pe Tine, pe Fiul Tău cel iubit, pe Împăratul Ceresc, pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, pe toate Puterile Cereşti şi pe toţi sfinţii V-au cinstit, V-au slujit, V-au slăvit, V-au iubit. Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Te iubim şi Te rugăm primeşte în Împărăţia Ta pe sfinţii mucenici al căror nume nu ni s-a păstrat, ci doar numărul lor mare a fost menţionat, precum şi data când sufletele lor în mâna Ta şi le-au dat:

– 28 decembrie: 20.000 mucenici din Nicomidia, cu sfântul Ermolae;

– 2 iunie: 20.000 mucenici, cu sfântul Efrosim, ucişi cu sabia;

– 16 iunie: 17.000 mucenici, prin persecuţia împăratului Diocleţian;

– 16 iulie: 15.000 mucenici din Pisidia, ucişi prin sabie; – 29 decembrie: 14.000 prunci ucişi de Irod la Bethleem şi în

Iudeea; – 24 mai: 11.208 mucenici cu Meletie, cu 12 comiţi şi tribuni; – 6 septembrie: 11.000 mucenici răstigniţi cu sfântul Romil

pe Muntele Ararat; – 7 august: 10.000 pustnici din Tebaida, Egipt, ucişi cu

sabia; – 18 martie: 10.000 mucenici ucişi cu sabia; – 13 iunie: 10.000 mucenici ucişi în chinuri şi cu sabia; – 11 septembrie: 9.000 mucenici din Persia, cu sfânta Ia; – 10 aprilie: 6.000 mucenici în Georgia, ucişi de arabi;

321

– 24 octombrie: 4.299 mucenici cu sfântul Areta, ucişi cu sabia;

– 19 august: 2.593 ostaşi din Roma, cu Andrei Stratilat; – 1 iulie: 2.000 mucenici s-au săvârşit prin sabie; – 17 aprilie: 1.150 mucenici din Persia, cu sfântul Azat; – 6 septembrie: 1.104 ostaşi cu Calotidia, ucişi cu sabia; – 7 februarie: 1.003 mucenici, cu 4 tribuni, din Nicomidia; – 30 septembrie: 1.070 mucenici din Armenia, ucişi cu

sabia; – 25 noiembrie: 670 retori, ucişi cu sabia; – 24 noiembrie: 660 preoţi, diaconi, ucişi în chinuri (între

300-311); – 25 septembrie: 546 mucenici în Egipt, cu sfântul Pafnutie

Pustnicul; – 21 decembrie: 500 mucenici în Nicomidia, ucişi cu sabia; – 2 martie: 440 mucenici în Italia, ucişi de longobarzi; – 22 ianuarie: 377 mucenici în Adrianopol, cu Manoil, Parod,

cu sabia; – 29 noiembrie: 370 mucenici în Nicomidia, cu sfântul

Pasarion, cu sabia; – 31 august: 366 mucenici în Nicomidia, ucişi cu sabia; – 28 octombrie: 353 pustnici în Palestina; – 7 decembrie: 300 mucenici în Africa, ucişi cu sabia; – 9 aprilie: 270 mucenici în Persia, ucişi cu sabia; – 6 iulie: 250 mucenici din Roma, ucişi cu săgeţi; – 11 iunie: 222 misionari ruşi în Pekin; – 10 octombrie: 200 mucenici, cu sfântul Evlampie, ucişi cu

sabia; – 7 aprilie: 200 mucenici în Sinope, cu sfinţii Rufin, Acvila

ucişi cu sabia; – 19 decembrie: 200 mucenici, cu sfinţii Eutihie şi

Tesalonica; – 9 mai: 200 ostaşi, cu sfântul Hristofor, ucişi cu sabia; – 25 noiembrie: 200 ostaşi, cu Porfirie Stratilat; – 25 martie: 199 mucenici, în Neapole, cu sfântul Nicon; – 27 septembrie: 184 mucenici ucişi cu sabia; – 27 iulie: 153 mucenici, în Marea Traciei, înecaţi; – 5 martie: 152 mucenici, cu sfântul Arhelaos; – 29 septembrie: 150 mucenici, în Palestina, cu sfântul

322

Trofim; – 17 noiembrie: 150 mucenici, în Georgia, cu sfântul Mihail

Govron; – 19 noiembrie: 150 ostaşi, cu sfântul Azi, ucişi cu sabia; – 25 noiembrie: 150 retori, cu sfânta Ecaterina, prin foc; – 21 decembrie: 130 muceniţe în Nicomidia, ucise cu sabia; – 19 octombrie: 128 mucenici, în Persia, cu sfântul Sadot; – 6 aprilie: 120 mucenici, în Persia, ucişi cu foc; – 17 septembrie: 100 mucenici din Tyr-Fenicia; – 8 mai: 100 ostaşi s-au săvârşit prin sabie; – 17 aprilie: 100 mucenici în Persia, cu sfântul episcop

Simeon, prin sabie; – 4 septembrie: 84 copii din Antiohia, cu sfântul Vavila; – 29 septembrie: 80 mucenici din Bizanţ, în vremea lui

Valens; – 5 septembrie: 80 preoţi din Nicomidia, cu sfântul Urban,

prin foc; – 28 iunie: 70 mucenici din Schitopole-Palestina, cu sfântul

Machedonie; – 24 aprilie: 70 mucenici în Roma, cu Sava Stratilat, în

vremea lui Aurelian; – 9 iulie: 70 mucenici din Schitopole-Palestina, cu Vasile,

prin sabie; – 21 februarie: 70 mucenici din Siria, cu sfântul Mavrichie,

prin sabie; – 19 decembrie: 70 muceniţe, cu sfinţii Eutihie şi

Tesalonica; – 7 decembrie: 60 preoţi, li l-au tăiat limbile dar au vorbit; – 27 septembrie: 49 mucenici din Roma, cu sfântul Calistrat,

prin sabie; – 17 septembrie: 47 mucenici din Palestina, cu Peleus, ucişi

prin foc; – 10 iulie: 45 mucenici din Nicopolis-Armenia, în cuptor

înroşit; – 14 mai: 44 călugări din M-rea Sf. Sava-Palestina, ucişi de

perşi; – 6 martie: 42 mucenici din Amoreea, ucişi prin sabie; – 26 martie: 40 mucenici, cu sfântul Codrat; – 24 aprilie: 40 mucenici, care au crezut prin sfântul

323

Gheorghe; – 20 septembrie: 40 mucenici în Palestina, cu sfântul Ioan

Egipteanul; – 14 octombrie: 40 mucenici în Palestina şi Egipt, cu sfântul

Silvan; – 12 septembrie: 40 mucenici în Galatia, cu sfântul Iulian; – 1 septembrie: 40 fecioare, în Eraclia, cu sfântul Amun; – 29 martie: 40 mucenici din Gaza şi Ascalon, prin chinuri; – 2 iunie: 38 mucenici în Lungdunum, în diferite chinuri; – 16 mai: 38 mucenici din care (16) preoţi, diaconi (9),

monahi (6), fecioare (7), în chinuri; – 23 august: 38 mucenici în Tracia, ucişi prin foc; – 14 ianuarie: 38 cuvioşi, în Sinai, ucişi prin sabie; – 2 iunie: 38 mucenici ucişi în chinuri; – 31 martie: 38 mucenici în Persia, ucişi prin sabie – 30 septembrie: 37 fecioare, cu Grigorie Luminătorul,

episcop Armenia; – 1 octombrie: 37 monahi din Zobi, ucişi prin sabie; – 28 octombrie: 36 mucenici în Cartagina, cu Pompie; – 14 ianuarie: 33 cuvioşi, în Sinai-Rait; – 10 aprilie: 33 mucenici din Cartagina, ucişi prin foc; – 12 august: 33 mucenici, în Palestina, ucişi prin foc; – 28 august: 33 mucenici, în Heracleea-Egipt, ucişi prin foc; – 7 noiembrie: 33 mucenici din Melitine, cu sfântul Ieron,

ucişi prin sabie; – 28 septembrie: 30 mucenici, cu sfântul Alexandru, ucişi

prin sabie; – 19 mai: 30 mucenici din M-rea Kantara-Cipru, ucişi de

cruciaţi; – 3 noiembrie: 28 mucenici, cu sfântul Atic, ucişi prin foc; – 3 mai: 27 mucenici arşi în foc; – 26 martie: 26 mucenici din Goţia, arşi în foc; – 22 septembrie: 26 cuvioşi, din M-rea Zografu-Athos, prin

foc; – 1 iulie: 25 mucenici, în Nicomidia, ucişi prin sabie; – 6 iulie: 24 mucenici, cu sfânta Lucia şi Rix, vicar

împărătesc; – 26 august: 23 mucenici în Nicomidia, cu sfântul Adrian; – 8 iulie: 22 muceniţe, cu Teodora, prin sabie;

324

– 21 iunie: 20 temniceri şi 7 fraţi, cu Ilie Preotul şi Iulian Egipteanul;

– 20 martie: 18 mucenici, în M-rea Sf. Sava, înăbuşiţi cu fum;

– 30 august: 16 mucenici, în Teba-Egipt, ucişi prin sabie; – 10 mai: 14 mucenici în Roma, cu Alfie, ucişi prin sabie; – 30 octombrie: 13 mucenici în Alexandria, cu sfântul

Alexandru; – 20 martie: 13 mucenici în M-rea Sf. Sava, ucişi cu săgeţi; – 31 octombrie: 12 mucenici în Melitina-Armenia,

spânzuraţi; – 24 mai: 12 comiţi şi tribuni, cu Meletie Stratilatul; – 19 noiembrie: 12 ostaşi ucişi prin sabie; – 4 ianuarie: 12 monahi, M-rea Vatopedu-Athos; – 22 februarie: 12 muceniţe, cu sfânta Antuza, ucise cu

sabia; – 31 iulie: 12 mucenici romani, ucişi cu sabia; – 12 august: 12 mucenici în Creta, ucişi cu sabia; – 21 octombrie: 11 muceniţe din Cologne, cu sfânta Ursula; – 31 decembrie: 10 fecioare din Nicomidia: li s-au scos

ochii; – 16 martie: 10 mucenici din Fenicia cu sabia; – 16 iulie: 10 mucenici din Capadocia, cu Antinoghen,

episcop - de sabie; – 12 martie: 9 mucenici, prin foc; – 24 martie: 8 mucenici din Cezareea Palestinei, prin sabie; – 3 octombrie: 8 mucenici din Alexandria, cu sfântul

Dionisie, în temniţă; – 11 februarie: 7 muceniţe şi 2 prunci, cu sfântul Vlasie; – 19 octombrie: 7 pustnici cu sfântul Uar, prin sabie; – 9 aprilie: 7 mucenici, în Persia, cu sfântul Vadim; – 23 iulie: 7 mucenici, în Calcedon; – 31 august: 7 fecioare din Gaza, prin sabie; – 27 iulie: 7 mucenici, cu episcopul Valentin, ucişi cu

chinuri; – 21 septembrie: 6 paznici ai sfântului Maximian; – 30 august: 6 mucenici din Meletina-Armenia, înecaţi; – 10 august: 6 mucenici din Libia, li s-au zdrobit oasele; – 28 februarie: 6 mucenici din Egipt, cu sfântul Proterie, prin

325

sabie; – 15 ianuarie: 6 cuvioşi pustnici, ucişi prin sabie; – 5 aprilie: 5 fecioare din insula Lesbos-Grecia; – 22 martie: 5 fecioare, cu Drosida, fiica împăratului Traian; – 7 februarie: 5 mucenici în Frigia, cu Adac, prin foc; – 15 ianuarie: 6 cuvioşi pustnici, ucişi prin sabie; – 25 ianuarie: 18 milioane de ortodocşi ruşi, ucişi de

sionisto-comunişti; – 16 februarie: mucenicii din Persia, cu sfântul Marut, în

chinuri; – 10 martie: mucenicii cu sfântul Codrat, prin sabie; – 31 martie: mucenicii din Persia, ucişi prin sabie; – 10 iunie: neomartirii din Tesalonic; – 15 iunie: neomartirii sârbi; – 8 iulie: două cete de ostaşi şi alţii, cu sfântul Procopie,

prin sabie; – 23 iulie: ostaşii cu împăratul Nichifor, ucişi prin sabie; – 15 noiembrie: mucenicii cu sfântul Elpidie, ucişi prin foc; – 22 decembrie: mucenicii revoluţiei române şi cele 2

milioane de români ucişi în închisori, la Canal, în Siberia, în lagăre, în munţi de sionisto-comunişti;

– 30 august: mucenicii de la M-rea Secu, ucişi de turci, în 1821;

– 11.000 mucenici ieromonahi, preoţi, diaconi, monahi, cu episcop, în M-rea Oranhi-Niji Novgorod, împuşcaţi în 1918 de sionisto-comunişti;

Doamne, Iisuse Hristoase, rosteşte pentru ei: „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi Împărăţia ce v-am pregătit-o vouă de la întemeierea lumii“. Primeşte rugăciunile noastre pentru încununarea lor şi ale lor pentru noi, pentru ca să se împlinească porunca Ta: „Rugaţi-vă unii pentru alţii“.

326

RUGĂCIUNEA A TREIZECI ŞI UNA PENTRU TAINA ŞI MUCENICIA INIMII

Doamne, Isuse Hristoase, Fiu al lui Dumnezeu, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne taina şi mucenicia inimii, şi făcând din ea pământul cel roditor al Împărăţiei Tale. Seamănă în ea sămânţa cea minunată a Cuvântului Tău ascuns în numele cuvioşilor Tăi din Grecia: Acachie cel Nou (Cavsocalivia), Acolut (Hermopolis), Alexie (Valaam), Ana (Larisa), Andrei (Epir), Antim (Chios), Arsenie (Latro), Arsenie (Paros), Atanasie (Chytri), Atanasie, Atanasie (Medikion), Atanasie (Meteora), Atanasie (Paros), Atanasie Taumaturgul (Traianos), Atanasie (Tesalonic), Avraam (Latos), Chiriac Anahoretul (Corint), Constantin cel Mare (împărat), Constantin cel Nou (împărat), Cristodul Taumaturgul, Daniil (Beoţia), Daniil (Tasios), David (Tesalonic), Dionisie (Olimp), Dorotei (Kiliocomos), Dorotei (Tebaida), Elisabeta (Heracleea), Filotei (Karyes), Fiva (Corint), Fotie (Akapnia), Gheorghe Aghioritul, Gheorghe (Ioanina), Gheorghe (Lemnos), Gherasim (Kefalonia), Grigorie (Beoţia), Ilarion cel Nou (Pelekytis), Ilirie (Myrsion), Ioan (Chios), Ioan Mărturisitorul (Irinopolis), Ioan (Licopolis), Ioan Paleolauritul, Ioan Mărturisitorul, Ioan Psihaitul, Ioan Theritos, Ioan al III-lea (împărat), Ioasaf al Meteorelor, Iosif Imnograful, Iustinian cel Mare (împărat), Iustinian cel Mic (împărat), Lampadie (Prinopolis), Lavrentie (Salamina), Lavrentie (Pilion), Leontie (Ahaia), Macarie Markis (Pantocrator), Matrona (Hio), Maxim Grecul, Meletie, Metodia (Kimolos), Nectarie Aghioritul, Nichifor (Chios), Nichifor (Medikion), Nichita (Medikion), Nichita (Teba), Nicodim Aghioritul, Nicolae (Catapinon), Nicolae Planas, Nicon Metanoidul, Pavel (Corint), Pavel (Corint), Pelaghia (Tinos), Petru (Olimp), Sava (Tesalonic), Serghie (Molos), Simeon Pentaglassos, Simeon Noul Teolog, Simeon (Phlamourips), Ştefan (Chenalokkos), Tarasie (Licanoia), Teoctista (Lesbos), Teodor (Beoţia), Teodor (Chora), Teodor (Kytheron), Teodor, Teodor (Taneassos), Teodor, Teodora (împărăteasă Epir), Teodora (Tesalonic), Teodosie (Skopleos), Teodosie cel Tânăr, Teofan Graptos, Teofan (Meteora), Toma Dephourkinos, Tomaida (Lesbos), Toma (Maleon), Ulpian (Corint), care crucea

327

neamului lor au purtat, în ispite neclintiţi au stat, cu râvnă pentru toţi s-au rugat, iar noi porunca Ta să ne rugăm unii pentru alţii am ascultat.

RUGĂCIUNEA A TREIZECI ŞI DOUA PENTRU TAINA ŞI MUCENICIA INIMII

Doamne, Isuse Hristoase, Fiul Omului, Cel care ca Adam cel dătător de viaţă, Împărăţia Ta cea cerească în noi şi pentru noi ai zămislit, ai reclădit şi ai împlinit, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm adu în noi odată cu Tine pe sfinţii Tăi din Athos: Agapie (Vatoped), Anastasie (Aton), Damian (Esphigmenou), Damian (Philoteon), Dionisie, Domentie Athonitul, Dometie Taumaturgul, Eftimie (Dochiaru), Evdochim (Vatoped), Filotei, Filotei Athonitul, Gabriel Iviritul, Ghenadie (Vatopedi), Grigorie Isihastrul, Grigorie, Grigorie Domesticul, Ioasaf Athonitul, Iustin, Leontie (Dionysion), Maxim Capsocalivitul, Mitrofan Aghioritul, Neofit (Dochiaru), Neofit (Vatopedi), Nichifor (Isihastul), Nicodim (Vatopedi), Nifon Atonitul, Nil Ascetul, Pavel Xiropoteanul, Petru Atonitul, Pimen (Zographou), Sava (Vatopedi), Silvan Athonitul, Simeon (Philoteon), Simeon (Hilandar), Simeon Mirovlitul, Ştefan, Teodor, Teofil Mirovlituli, şi pe cei din Cipru şi Creta: Ammon, Ana, Anastasie Taumaturgul, Andrei Criteanul, Andronic (Creta), Auxentie, Casian (Creta), Chendeas, Chiril (Kantara), Conon (Kantara), Diomed, Elpidie, Epafrodit, Epictet Taumaturgul, Epifanie, Epifanie, Eufimian, Eutihian, Ghenadie (Kantara), Gheorghe, Gheorghe, Iason, Iliofot, Ioan, Ioan, Ioan, Ioan Lampadistul, Ioan Taumaturgul, Iosif, Iosif Samakos, Irinic, Macarie Kalugeras (Patmos), Manuel Criteanul, Maxim (Kantara), Miron Criteanul, Nicanor, Nicolae Kourtaliotis (Creta), Nomon (Cipru), Onisifor (Cipru), Pamfoditie, Panighirie, Pigon, Pompie (Heracleea Creta), Sozomen (Cipru), Teodosie (Cipru), Teodul (Cipru), Teodul (Creta), Terapont (Cipru), Terapont, Zotic (Creta), împreună cu cei din Constantinopol (Bizanţ): Antuza, Auxentie, Baradat, Calia, Candida, Casian (prinţ), Constantin, Dalmat, Elena (împărăteasă), Evdochia (împărăteasă), Eufimia (împărăteasă), Eupraxia, Gheorghe Taumaturgul, Grigorie (Bizanţ), Ioan Colibaşul, Ioan, Irina (împărăteasă), Irina-Xenia

328

(împărăteasă Bizanţ), Isaachie, Macarie, Manuel (împărat), Marcian, Marcian (împărat Bizanţ), Marciana (împărăteasă), Maria, Marin, Maxim Mărturisitorul, Megalusa, Nichifor, Nichita Hartularie, Nicolae Cabasila, Olimpiada, Placilla (împărăteasă), Pulheria (împărăteasă), Simeon Metafrastul, Sopatru, Ştefan cel Nou, Tadeu Studitul, Teoctist, Teodor Bizantinul, Teodor Studitul, Teofan Mărturisitorul, Teodosie cel Tânăr (împărat), Teofana (împărăteasă), Teodora (împărăteasă), Teodora (împărăteasă), Teodosie cel Mare (împărat), Teofil, Vasian, pentru ca sămânţa numelui lor să rodească întru noi rodul Tău cel minunat, fiindcă asemeni unor măslini roditori la izvorul apei vieţii în Împărăţia Ta i-ai aşezat.

RUGĂCIUNEA A TREIZECI ŞI TREIA PENTRU TAINA ŞI MUCENICIA INIMII

Doamne, Iisuse Hristoase, Învăţătorule minunat, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne taina şi mucenicia inimii ca să descoperim în ţarina ei mărgăritarul de mare preţ al cuvioşilor din Asia Mică, pe care la Cina cea de Taină i-ai chemat: Alipie Stâlpnicul (Paflagonia), Aninas Taumaturgul (Calcedon), Antipatru (Cyzic), Antonin (Efes), Atanasie (Tars), Atanasie (Atalia Pamfiliei), Audact (Efes), Calinic (Bitinia), Caliopie (Perga Pamfiliei), Calist (Amoreea), Cleonic (Amasia), Coint (Frigia), Conon (Iconia), Conon, Cristofor (Nicomidia), Constantin (Efes), Diomed (Tars), Duca, Eleodor (Pisidia), Eliodor (Pamfilia), Ermia (Mira Lichiei), Hermiona (Efes), Eufimia, Evarest (Galatia), Evcleu (Perga), Evstratie (Ancira), Evstratie (Bitinia), Evstratie (Tars), Filaret cel Milostiv, Filip (Agira), Filipa (Perga Pamfiliei), Gheorghe (Mitilene), Glafira (Amaseea), Grigorie, Ioanichie cel Mare (Bitinia), Isichie Mărturisitorul, Isichie (Bitinia), Iulita (Licanoia), Leon (Mira), Leontie (Licia), Macrovie (Galatia), Marcian (Iconia), Marcu cel Surd, Marcu (Tviglia), Marta, Marta, Marta (Tanis), Martinian (Areobindos), Martinian (Efes), Mihail (Calcedon), Nichita Mărturisitorul, Orest (Aravachia), Orest (Tiana), Petru (Evandros), Petru (Galatia), Petru (Galatia), Stelian Paflagonul, Roman (Cilicia), Talaleu (Cilicia), Teodor (Marea Grotă), Teodor Graptos, Teodor (Plachidiade), Teofil (Omutcea), Teodosie (Triglia), Teosevie (Arsinoe), Trifina (Cyzic), Trifonia

329

(Cyzic), Trivium (Perga Pamfiliei), Savatie (Tvar), Troadie (Neocezareea-Pont), Vasian (Laodiceea), Vasile cel Nou, Vasile (Paletaria), Vandimian (Misia), Vavila (Tars), Zosima (Cilicia), pe care cu un loc şi un nume nou, mai preţios decât fii şi fiice, i-ai binecuvântat, iar noi porunca Ta să ne rugăm unii pentru alţii am ascultat.

RUGĂCIUNEA A TREIZECI ŞI PATRA PENTRU TAINA ŞI MUCENICIA INIMII

Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Iubirii, Te iubim, Te rugăm şi Te slăvim ca să ne dăruieşti marea iubire a Ta şi să aduci odată cu Tine în noi Împărăţia Ta, şi odată cu ea, sfinţii din Capadocia: Arsenie, Atinodor (Neocezareea), Canid, Chesarie, Cristofor, Danav, Erotiida, Evdochim, Firmilian (Cezareea), Emilia, Savatic (Tver), Gordie (Cezareea), Gorgonia, Ierotei Iviritul, Ilarion, Ioan Iviritul, Irina, Irina, Macrina, Mihail Malein, Naucratie, Nichifor Harisian, Nona, Procopie (Cezareea), Procopie Decapolitul, Sava cel Sfinţit (Mutalasc), Spiridon (Trimitunda), Teodosie (Magarion), Vasile, Victor, Vlasie, Zinon, Valerian, şi cu cei din Armenia: Candid (Sevastia), Eftimie cel Mare, Elisei Armeanul, Filoctimon (Sevastia), Flavie (Sevastia), Gaiani (Ripsimia), Gorgonie (Sevastia), Isichie (Sevastia), Leontie (Sevastia), Mamant (Melitina), Simion (Militene), Smaragd (Sevastia), Vartan, şi din Antiohia: Andronic, Dia, Epolonie, Evod, Nichifor (Aphapsis), Pansemia, Pelaghia, Simeon Stâlpnicul cel Tânăr (Muntele Minunat), Teodorit, Teofan, la care se unesc şi cei din Persia şi Asia: Afraat, Ahemenide Mărturisitorul, Anania, Antonie (Siyalkot-Pakistan), Avraam (Carres-Mesopotamia), Damian (Asia), Daniil Stâlpnicul (Mesopotamia), Domnica (Cir), Efrem (Nea-Makri), Filip (Irap), Filip (Rabang), Grigorie (Akritas), Grigorie (Akrag), Grigorie (Piatra de Aur), Hormizd Persul, Iacob Anahoretul (Cir), Ioasaf (India), Iulian Sava (Mesopotamia), Leontie (Aigai-Arabia), Marcian (Cir), Maria Golinduha, Narcis, Pavel Wan (Pekin), Poplie (Eufrat), Platonida (Mesopotamia), Sakt, Vahtisois, Varahisie, Vatas Persul, Veniamin, pe care cu un loc şi un nume nou i-ai binecuvântat iar noi pentru încununarea lor pentru darurile Tale cele bogate ne-am rugat, fiindcă porunca Ta să ne rugăm unii pentru alţii am ascultat.

330

RUGĂCIUNEA A TREIZECI ŞI CINCEA PENTRU TAINA ŞI MUCENICIA INIMII

Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Slavei, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne taina şi mucenicia inimii, pentru ca să se împlinească Rugăciunea Ta „ca toţi să fie una“ şi aşează în ogorul inimilor noastre seminţele cuvintelor ce-i denumesc pe cuvioşii din Ucraina: Achila (Pecerska), Achindin (Pecerska), Agapit (Pecerska), Agaton (Pecerska), Alexie (Pecerska), Ammonie (Pecerska), Amnun (Pecerska), Alipie (Pecerska), Anastasie (Kiev), Anatolie (Kiev), Anatolie (Kiev), Anatolie (Pecerska), Antonie (Pecerska), Ares (Kiev), Areta (Pecerska), Arsenie (Kiev), Atanasie (Kiev), Atanasie (Pecerska), Atanasie (Pecerska), Avramie (Kiev), Avramie (Pecerska), Avramie (Pecerska), Casian (Pecerska), Constantin (Kiev), Damian (Pecerska), Dionisie (Pecerska), Dositei (Kiev), Dositei (Pecerska), Efrem (Pecerska), Eftimie (Pecerska), Eladie (Pecerska), Eram (Pecerska), Evstratie (Pecerska), Evstratie (Kiev), Elisabeta (Kiev), Gheronte (Kiev), Gheronte (Pecerska), Grigorie (Kiev), Grigorie Zugravu (Kiev), Grigorie (Kiev), Ieremia (Pecerska), Ieronim (Pecerska), Ignatie (Pecerska), Igor (cneaz Kiev), Ioan (Kiev), Ioan Neamţul (Kiev), Ioan (Kiev), Ioan cel viteaz (Pecerska), Iosif (Kiev), Ilarion (Pecerska), Ioan (Crimeea), Iosif (Pecerska), Isaac (Pecerska), Isaachie (Pecerska), Isaia (Pecerska), Isidor (Pecerska), Iuliana (Kiev), Iuliana (Lazareskoje), Lavrentie (Pecerska), Lavrentie (Kiev), Leontie (Pecerska), Longhin (Pecerska), Luca (Kiev), Luca (Pecerska), Luchian (Pecerska), Macarie (Kiev), Macarie (Pecerska), Macarie (Kiev), Mardarie (Pecerska), Marcu (Pecerska), Mardarie (Kiev), Martirie (Pecerska), Martirie Pusnicul (Pecerska), Matei (Pecerska), Mercurie (Kiev), Mihail (cneaz Kiev), Moise (Kiev), Moise Ungurul (Kiev), Mstislav-Teodor (Kiev), Nectarie (Pecerska), Nestor Cronicarul (Pecerska), Nestor cel Neînvăţat (Pecerska), Nestor al II-lea (Kiev), Nicodim (Pecerska), Nicon (Pecerska), Nicon cel slab, Onisifor (Pecerska), Onisim (Pecerska), Onisim (Kiev), Onufrie cel Tăcut (Pecerska), Paisie (Kiev), Paisie (Kiev), Pamvo cel Supus (Kiev), Partenie (Kiev), Pavel cel Supus (Pecerska), Pavel (Pecerska), Pavel (Pecerska), Pimen (Pecerska), Pimen Postitorul, Pimen (Pecerska), Policarp (Pecerska), Prohor

331

(Pecerska), Rotislav (Mihail-cneaz Kiev), Ruf (Pecerska), Sava (Pecerska), Serghie Ascultătorul (Pecerska), Serghie (Pecerska), Silvan (Kiev), Silvan (Pecerska), Sisoe (Kiev), Sisoe (Kiev), Ştefan (Crimeea), Teodor (Pecerska), Teodor (Kiev), Teodosie cel Tăcut (Kiev), Teodosie (Orovon), Teodosie (Pecerska), Teodosie (cneaz Ostrog), Teofan (Pecerska), Teofil cel Tăcut (Pecerska), Teofil Plângătorul, Teofil cel Nebun, Timotei (Pecerska), Tit (Pecerska), Tit (Pecerska), Varlaam (Pecerska), Veniamin (Kiev), Vladimir (Kiev, cneaz), Zaharia Postitorul, Zinon (Pecerska), care împreună cu cei din Georgia: Antonie, Elisabar, David, Constantin Ivireanul, David, David III (rege Georgia), Dido, Eftimie cel Nou, Elisbar (prinţ), Grigorie (Khandeta), Ioan (Zedazneli), Iosif (Alaverdsk), Isaachie, Lazăr, Gheorghe (Iviria), Luarzab (rege Georgia), Nina (Luminătoarea Georgiei), Shio, Pavel, Şusanica (împărăteasă Gruzia), Tamara (regina Georgiei), care crucea neamului lor au purtat, iar noi să ne rugăm pentru încununarea lor, pentru darul Tău în inima lor am cutezat, ca semn că porunca Ta: să ne rugăm unii pentru alţii, am ascultat.

RUGĂCIUNEA A TREIZECI ŞI ŞASEA PENTRU TAINA ŞI MUCENICIA INIMII

Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Milei, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne taina cea adâncă a muceniciei inimii, pentru ca să descoperim seminţele cuvintelor ce denumesc pe cuvioşii ortodocşi din Rusia: Adrian (Odrusov), Adrian (Poşehonie), Adrian (Uglici), Agapit (Mercucevo), Alexandru Nevski, Ambrozie (Optima), Amfilohie (Gluşiţa), Ammonie, Ana (Caşin), Ana (Novgorod), Anania (Novgorod), Anastasie (Strumişki), Andrei (Totma), Andronic (Moscova), Antonie (Cernozersk), Antonie (Dimsk), Antonie (Leokhnov), Antonie (Carelia), Antonie (Krasnyi-Khorm), Antonie Romanul, Antonie (Vologda), Arcadie (Novotorsk), Artemie (Barnacova), Arsenie (Komel), Arsenie Taumaturgul (Konoveţ), Arsenie (Novgorod), Artemie (Solemski), Artemie (Verkora), Atanasie cel Bătrân (Vitovsk), Atanasie cel Tânăr (Vitovsk), Auxentie (Vologda), Avraam (Galici), Avram (Smolensk), Avram (Peceng), Avraam (Rostov), Avramie (Miroja), Avramie (Paleostrov), Barnaba (Vertluga), Casian (Avnejk), Casian (Komel), Casian (Kubensk),

332

Chiril (Alvanov), Ciprian (Storojevsk), Chiril (Iezeru Alb), Ciprian (Suzdal), Ciprian (Ustiug), Ciprian (Uvot), Clement (Alvanov), Constantin (Kosinsk), Cornelie (Komel), Cornelie (Oloneţ), Cornelie (Palei), Cornelie (Paleostrov), Cornelie (Peryaslav), Cornelia (Pskov), Carma (Iakrom), Cristofor (Solvisegodsk), Dalmat (Siberia), Daniil (Komel), Daniil (Periaslav), David, David (Serpukhov), Diodor (Yuregorsk), Dionisie (Gluşiţa), Dionisie (Oloneţ), Dionisie (Radonej), Dositei (Verkhneostrov), Efrem (Novotorjsk), Efrem (Perekom), Efrem (Smolensk), Efrem, Efrem Taumaturgul, Eftimie (Siajensk), Eftimie (Suzdal), Eleazar (Auzersk), Eleazar (Oloneţ), Eufrosina (Moscova), Eufrosina (Muron), Eufrosina (Polotsk), Eufrosina (Suzdal), Eufrosina, Eufrosin (Iezerul Albastru), Eufrosin (Pskov), Eufrosin (Tver), Felix (Carelia), Fevronia (Murom), Filip (Jankovsk), Gabriel (Syatogorsk), Gabriel (Bialistok), Galaction (Iezerul Alb), Galaction (Vologda), Ghenadie (Kostroma), Ghenadie (Vaje), Gheorghe (Magnezia), Gheorghe (Sengurska), Gherasim (Vologda), Gherman (Alaska), Gherasim (Survia), Gherman (Soloveţ), Gherontie (Sf. Ana), Gherman (Valaam), Glicheria (Novgorod), Grigorie (Avnejk), Grigorie (Vologda), Grigorie (Pelişima), Hariton (Siajemsk), Iacob (Alaska), Iacob (Yelizny-Borok), Iacob (Meninga), Iacob (Borovitchi), Ieremia (Kantara), Ignatie (Komsk), Ignatie (Vologda), Ilarion (Gdov), Ilarion (Pskov), Ilie (Murom), Inochentie (Komel), Ioachim (Pskov), Ioachim (Osogovsk), Ioan (Kronstadt), Ioan Maximovici (San Francisco), Ioan cel Sărac cu duhul (Moscova), Ioan (Pskov), Ioan (Rostov), Ioan Rusul, Ioan Sarandopovski, Ioan (Siatogorsk), Ioanichie (Vologda), Ioasaf (Kubensk), Ioasaf (Pskov), Iona (Klimetzk), Iona (Pskov), Iona (Solovăţ), Iona (Iahera), Iosif (Vologda), Iosif (Volokolamsk), Iosif (Zaonikiev), Iov (Poceaev), Iov (Solovăţ), Iov (Ucelsk), Irinah (Solovăţ), Irodion (Hiloezersk), Isaachie Alvnov, Isidor (Rostov), Iuliana (Vyamsk), Lavrentie (Kaluga), Lavrentie (Karikhov), Leontie (Rostov), Longhin (Koriajeemka), Longhin (Yarensk), Luca (Valea Adâncă), Lucian (Pereyaslav), Macarie (Gluşiţa), Macarie (Jabin), Macarie (Jeltovodsk), Macarie (Manev), Macarie (Koliazino), Macarie (Oredej), Macarie Romanul (Novgorod), Marcu (Pskov), Maria (Sf. Serghie), Marta (Pskov), Martin (Turov), Martimian (Iezeru Alb), Martirie (Zelentsk), Maxim (Moskova), Maxim (Totma), Metodie

333

(Piehnoha), Mihail (Bejetsk), Nechita (Pereyaslav), Nicodim (Koja), Nicodim (Mammola), Nicodim (Rojeozersk), Nicolae (Pskov), Nicon (Radonej), Nil Sorsky, Nil (Stolbensk), Onufrie (Malsk), Onufrie (Vologda), Pafnutie (Borovk), Pahomie (Kiensk), Pahomie (Nerehta), Paisie (Galici), Paisie (Uglici), Parascheva (Pirimin), Partenie (Kuduma), Pavel (Obnora), Pavel cel Simplu, Pavel (Rostov), Petru (Korija), Petru (Rostov), Policarp (Briansk), Procopie (Sazava), Procopie (Uslan), Procopie (Ustiug), Procopie (Vyatsk), Prohor (Pejenga), Prohor (Vransky), Sava (Moskova), Sava (Pskov), Sava (Zvenigorod), Savatie (Solovăţ), Sebastian (Optima), Sebastian (Poşekon), Serapion (Koja), Serapion (Pskov), Serafim de Sarov, Serghie (Radonej), Serghie (Suhtov), Serghie (Malopimga), Simion, Simion (Volonesk), Simon (Yurieviţ), Sofia (Moskova), Sofronie (Sf. Ana), Sofronie (Sumeea), Ştefan (Komel), Ştefan (Scilianov), Tarasie (Gluşiţa), Teoctist (Novgorod), Teodor Iaroslavici, Teodor (Novgorod), Teodor (Rostov), Teodor (cel Nebun), Teodor (cel Nebun), Teodosia, Teodosie (Gluşiţa), Teodosie Taumaturgul, Teodosie (Totma), Teodosie (Serepoveţk), Teofil (Novgorod), Tihon (Kaluga), Tihon (Lukhon), Trifon (Kolsk-Laponia), Trifon (Kola), Trifon (Vyatka), Varlaam (Keretsk), Varlaam (Novgorod), Varlaam (Sonkursk), Vartolomeu (Radonej), Vasian (Pskov), Vasian (Solovăţ), Vasian (Totem), Vasian (Uglici), Vasile (Kubensk), Vasile (Moskova), Vasile (Pskov), Vasile (Yerudiev), Vasile, Vassa (Pskov), Xenia (Petrograd), Zosima (Solovăţ), Zosima (Verbozomba), fiindcă ei crucea neamului lor au purtat, iar noi pentru ei ne-am rugat.

334

RUGĂCIUNEA A TREIZECI ŞI ŞAPTEA PENTRU TAINA ŞI MUCENICIA INIMII

Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Cerului şi al Pămîntului, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim fiindcă Taina Împărăţiei cea din veac făcută şi de îngeri neştiută, Tatăl Ceresc pentru Tine a creat, cu iubire Ţi-a dat şi pe cuvioşii din Italia în ea ai chemat: Antonie Romanul, Apolinaria (Dorotei), Agata, Benedict, Bonifatie, Claudia Procula, Colomba, Drosis, Eustohia fecioara (Roma), Emilian, Eutihie, Fevronia, Filip (Sicilia), Fantin Taumaturgul (Calabria), Febe, Fiorentie (Nursia), Ieronim, Ilie cel Nou (Calabria), Ioan Secerătorul (Calabria), Iosif Melodul (Sicilia), Irina, Leon cel Mare (împărat), Macarie Romanul, Macarie, Marcela (Roma), Muza, Melania Romana, Marin, Melania (Roma), Nichita Mărturisitorul, Nicodim, Nicolae, Nil (Calabria), Paula, Sever, Simon, Samson, Serghie (Tiberiopolis), Tarson (Roma), Teoctist (Sicilia), Vasile (Sicilia), Vera (Roma), Xenia (Roma), care împreună cu toţi cuvioşii din Franţa-Galia: Atal (Galia), Bathilda (regină), Bogolep (Cherny), Briuc (Bretania), Clotilda (regina Francilor), Colomban (Luxeuil), Eustasie (Luxeuil), Filibert (Jumièges), Genevieve (Paris), Guenol (Bretania), Guy (Lucania), Ilarie (Arles), Iulian (Galia), Nichita (Nisa), Nichita, Radegonde (regină), Ricvier (Picardia), Scholastique, Sigismund (rege Burgundia), Ştefan (Pipéri), Wandrille (Fontanelle), din restul Europei: Alexandru (Kuhla), Alexandru (Oseven), Ammon (împărat), Ammon (Taveniciot), Anastasie (Rait), Anastaso (Levcudia), Andronic (Atroa), Antonie (Bereea), Antuza (Montineu), Antuza (Seleucia), Arcadie (împărat), Arcil (împărat), Anastasie (Pavlopetrion), Auxentie (Oxeia), Avraam (Palei), Barnaba (Sumela), Benedict (Anian), Benedict (Nursia), Bonifatie (apostol Germania), Bonifatie, Chiril (Apros), Clement (Muntele Sagmation), Comgal (Bangor), Cristofor (Sumela), Dorotei (Caşin), Elisei (Suma), Eftimie (Carelia), Eftimie (Korel), Ethelbert (rege Kent), Fridolin (Sachingen), Gall (Suedia), Guenol (Bretania), Gheorghe (Maleps), Gherasim (Boldina), Hilda (Whitley), Iacob (Meninga), Iacob (Omutcea), Ignatie (Valea Adâncă), Ioachim (Notena), Ioan (Galici), Ioan (Kataron), Ioan (Nea Moni), Ioan (Reomeea), Ioan (Rufinatelor), Iosif (Nea-Moni),

335

Iona (Laponia), Kevin (Irlanda), Marcel (Akimiton), Maria (Avramie), Maria (Byzia), Maur (Caşin), Nichifor (Sebazia), Nistero (Rait), Nicodim cel Nou, Nil (Erikoussa), Nil (Gheomerion), Nil Milostivul, Orion (Rait), Ortisie (Tavenisiot), Paisie (Hilandar), Pavel (Iamnia), Petru (Agareea), Petru (Atroa), Petru (Monavate), Petru (Valea Adâncă), Petru (prinţ Volynia), Procopie Cehul (Boemia), Polixenia (Spania), Roman (Kirzhach), Serafim (Dombos), Serapion Duhovnicul, Serghie (Rosapha), Simeon (Verhutur), Simeon (Marea Grotă), Simon (Soiga), Ştefan (Makhrichtchi), Ştefan (Molos), Teofil (Luoga), Teosevie (Arsinoe), Terapont (Iezeru Alb), Terapont (Mouza), Tihon (Medina), Upravd (împărat), Vasile al Megarelor, Venceslav (rege Cehia), Vichentie (Spania), Walburge (Hendeihem), Xantipa (Spania), Xenofon (Robeica), care pe Tine Te-au slujit, Te-au cinstit, Te-au preamărit, de aceea de un loc şi un nume nou în Împărăţia Ta s-au învrednicit.

RUGĂCIUNEA A TREIZECI ŞI OPTA PENTRU TAINA ŞI MUCENICIA INIMII

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă prin taina şi mucenicia inimii ai deschis uşa de taină a inimii cuvioşilor din Palestina: Acachie (Sinai), Afrodisie, Atanasie Sinaitul, Antos Bătrânul (Sinai), Bergers (Betleem), Constantin, Coprie, Cosma, Cristofor Romanul (Sinai), Cristofor, Cuprie, Dorotei (Gaza), Dositei (Gaza), Epifanie (Sinai), Eustohia (Betleem), Filotei Nipticul (Sinai), Gavriil (Ierusalim), Gamaliel (Ierusalim), Gherasim (Iordan), Gheorghe Bizantinul (Sinai), Gheorghe Sinaitul, Gheorghe Faranitul, Gheorghe (Gadim Sinai), Gheorghe Hozevitul, Grigore Sinaitul, Hariton Mărturisitorul, Hristofor, Iacov Sihastrul, Ignatie (Sinai), Ilarion cel Mare, Ioan Hozevitul, Ioan (Lavra veche), Ioan (Gaza), Ioan Scărarul, Ioan Sihastrul, Isichie Tăcutul, Iona Savaitul, Isichie (Horivita), Isichie al Rugului, Isichie (Ierusalim), Iustinian (Sinai), Marcu Caligraful, Maria (Cleopa), Mariamna (ap. Filip), Marta (Lazăr), Martinian (Cezareea), Martirie (Sinai), Matia Arandulis (Sinai), Mate (Rait-Sinai), Megetie Smeritul (Sinai), Mina Sinaitul, Moise, Netra (Sinai), Nicandru - Izvorâtor de Mir (Sinai), Nicon (Iordan), Nicon

336

(Sinai), Nil Pusnicul (Sinai), Onisim (Cezareea), Oretie cel Minunat (Sinai), Pasarion, Petru din Pion (Sinai), Simeon cel Vechi (Sinai), Ştefan (Sinai), Ştefan (Sinai), Seridos (Gaza), Tavita Fecioara (Iope), Teoctist, Teodor Pusnicul (Iordan), Teodora (Cezareea), Teodul (Sinai), Timotei (Cezareea), Vah cel Nou, Valent (Cezareea), Valent (Ierusalim), Valentina (Cezareea), Veronica (Ierusalim), Teofan Milostivul, Vitalie, Serida (Gaza), Vassa, Veronica (Cezareea), Zosima (Palestina), Zinon, Zosima, şi din Siria: Achepsima, Antioh (Targal), Antoniu (Targal), Asclepie, Avraam (Edesa), Achepsima, Baradat, Barnaba (Basa), Chira, Cuart (Beyrut), Chiri, Damian, Domnina, Efrem Siriul, Eusebiu, Eusebiu, Evstratie, Fevronia (Nisibe), Iacob (Nimuza), Iacob Sirianul, Ioan Damaschin, Ioan Dermokaitul, Ioan (Edesa), Ioan Pusnicul, Ioan, Isac Siriul, Iulian (Samosata), Limnie Pusnicul, Maesymas, Macedonie, Marc, Marana, Marcel, Marina, Maris, Maxim (Damasc), Maron, Moise (Azaz), Moise (Rhana), Paladie, Procopie Decapolitul, Roman Melodul, Simeon cel Bătrân, Simeon (Muntele Minunat), Ravala (Samosata), Salaman Sihastrul, Simeon cel nebun (Emesa), Ştefan Gavaitul (Damasc), Ştefan Savaitul, Talasie, Tomaida, Varadat, Vevea, Victor (Damasc), Zevin (Azar), Ioan Isaurul (Fenicia), Longhin Isaurul, Macedonian, Pavel, Serapion (Sidon), Teodosia Fecioara (Tyr), Varsanufie (Tver), Zosima Fenicianul, care Te-au cinstit, Ţi s-au dăruit, pentru dreapta credinţă au suferit, crucea neamului lor au purtat şi s-au nevoit, ca semn că Te-au iubit, de aceea rugându-ne pentru încununarea lor porunca Ta am împlinit şi Te rugăm ascultă rugăciunile lor pentru noi şi pentru neamul Tău cel sfinţit.

RUGĂCIUNEA A TREIZECI ŞI NOUA PENTRU TAINA ŞI MUCENICIA INIMII

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim fiindcă prin taina şi mucenicia inimii ai chemat la Cina cea de Taină pe cuvioşii din Egipt: Agaton Egipteanul, Alexandra (Alexandria), Alonie, Ammonie (Nitria), Anastasia Patriciana, Amonata, Amun Nitrionul, Andrei, Ares, Antonie cel Mare, Anastasia, Apolo, Arsenie cel Mare, Coprie, Cronion, Daniil, David, Dioclie, Dorotei (Tebaida), Drosia,

337

Eufrosina (Alexandria), Eufrosina, Eutihie (Nursia), Fervin (Tebaida), Filotei (Myrmix), Heremon (Schit), Horsiez (Tebaida), Ilie (Tebaida), Ioan Colocvul, Ioan (Licopolis), Ioan Zăvorâtul, Ioan (Oxiriuh), Iperechie, Iraclemon Pusnicul, Isidor Egipteanul, Iron Filosoful, Isidor Pelusiotul, Isaia, Iulian, Isidora, Macarie Alexandrinul, Macarie cel Mare, Macarie Mărturisitorul, Macarie (Pisma), Macarie (Thumnis), Marcu Ascetul, Maria Egipteanca, Maria (Mirambelos), Martin Tebeul, Moise, Natanael, Maur (Tebaida), Onufrie cel Mare, Or (Tebaida), Orsisie, Pafnutie, Pafnutie Egipteanul, Pafnutie Pusnicul, Pahomie cel Mare, Palamon, Paisie cel Mare, Palamon (Tebaida), Pamvo (Nitria), Patapie (Teba), Pavel cel Smerit, Petru Egipteanul, Partemutie, Petru Vameşul, Piama Fecioara, Pimen cel Mare, Pinufrie, Pior (Nitria), Pitirun, Psoes, Puplie, Ruf, Sara, Saramatas, Savin Egipteanul, Senufie (Nitria), Serapion, Simeon, Sisoe cel Mare, Silvan, Singlituchia (Alexandria), Taisia (Alexandria), Taisia, Teodor cel Sfinţit, Teodora (Alexandria), Teodosia, Teonas (Tebaida), Teofie, Teonas (Tebaida), Titoes, Varsanufie, Veniamin (Nitria), Vitalie, Visarion, Vitalie (Alexandria), Vriena (Nisibe), Vitimion, Zaharia, Zaharia, Zevina, Zinon, care împreună cu cei din Africa: Areta (Etiopia), Aurelian (Cartagina, ep.), Citin (Cartagina), Elezvaan (rege Etiopia), Evghenie (Mauritania), Famen Etiopianul, Frumsetie (Abisinia), Fulghentie (Rusp), Grichentie (Etiopia), Felix (Cartagina), Iulia, Macarie (Mauritania), Marcu (Etiopia), Moise Arapul (Etiopia), Maur, Maur, Petru Maurul, Taxiot (Cartagina), Talasie Libianul, Teofil (Libia), pentru că viaţa cea întru Tine le-ai dat, tainele cele negrăite le-ai arătat, într-un loc minunat din Împărăţia Ta i-ai aşezat, cu un nume nou i-ai binecuvântat, ei pentru noi s-au rugat, iar Tu i-ai ascultat.

RUGĂCIUNEA A PATRUZECEA PENTRU TAINA ŞI MUCENICIA INIMII

Doamne, Tatăl Ceresc, Atoatefăcătorule, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim fiindcă prin taina şi mucenicia inimii ai chemat în Împărăţia Ta pe cuvioşii din Dacia şi România: Ahile (Sciţia), Antipa (Calopodeşti), Antonie (Iezeru - Vâlcea), Ioan Casian, Chiriac (Bisericani), Chiriac (Tazlău), Chiril (Iezeru), Daniil (Scitia), Daniil Sihastrul, Dimitrie cel Nou (Basarabi), Epifanie

338

(Voroneţ), Evstratie (Probota), Ghelasie (ep. Râmeţ), Gheorghe (Cernica), Gherman (Dobrogea), Grigore Decapolitul, Ioan, Ioan Iacob, Ioan (de la Prislop), Ioan (Râşca), Leontie (Rădăuţi), Nichita Romanul, Nicodim Tismana, Onufrie (Vorona), Paisie (Neamţ), Paraschiva (Iaşi), Rafail (Agapia), Rafail (Banat), Sofronie (Cioara), Ştefan cel Mare şi Sfânt, Teodora de la Sihla, Visarion Sarai, Vitimion, Visarion (Scitia), Zaharia, Zinon (Scitia), precum şi pe toţi cuvioşii români rămaşi prin rânduiala Ta necunoscuţi, precum şi pe cuvioşii români: Dometian (Neamţ), Silvestru (Ceahlău), Vasile (Moldoviţa), Iosif (Bisericani), Ioasaf (Putna), Simeon (Pângăraţi), Inochentie (Probota), Amfilohie (Pângăraţi), Macarie (ep. Roman), Pahomie (Slatina), Teofan II (mitropolit), Isaia (Moldoviţa), Anastasie Crimca (mitropolit), Neagoe Basarab (Voievod), Miron Barnovski (voievod), Neofit, Meletie, Daniil, Misail (Turnu - Vâlcea), Epifanie (Voroneţ), Anastasie Sihastrul, Ioan Sihastrul, Partenie (Agapia), Dosoftei (mitropolit), Varsanufie (Sihăstria), Pavel (duhovnic), Eleodor (Sihla), Pahomie (ep. Roman), Onufrie (Vorona), Vasile (Poiana Mărului), Nazaria (Văratec), Iosif Pusnicul (Văratec), Irinah Roset (Tabor), Nifon Ionescu (Prodromu Athos), Iosif Naniescu (mitropolit), Dometie (Neamţ), Irodion Ionescu (Lainici), Gheorghe Lazăr (Văratec), Vichentie Mălău, Ioan (ep. Sihla), Nicodim Măndiţa (Agapia), Paisie Olaru (Sihăstria), dăruindu-le un nume nou şi un loc de cinste în rândurile slujitorilor Tăi împreună cu toţi cuvioşii din Tracia şi Bulgaria: Gabriel (Lasnov), Ioan de Rila, Naum (Ohrida), Peregrin (Duprachian), Petru (ţar), Petru, Romil (Vidin), Sofronie Bulgarul, Teodosie (Târnovo), Teofan (Macedonia), precum şi cu toţi cuvioşii ierarhi: Carp (ep. Veriei), Clement (ep. Ohrida), Ilarion (ep. Târnovo), Partenie (Didimotei Kan), Teofilact (arhiep. Ohrida), Roman (ep. Macedonia) şi cei din Serbia, Iliria, Macedonia: Ana (Serbia), Antia, Anghelina (prinţesă), David (prinţ), Dragutin (cneaz), Elena (regină Serbia), Elisabeta (prinţesă Serbia), Gheorghe (Macedonia), Gherman (Macedonia), Ilarion Mărturisitorul (Dalmatul), Ioan Brancovici (rege Serbia), Ioan Cucuzel, Ioanichie (Devici), Lazăr (cneaz Serbia), Nicodim, Simeon (cneaz), Ştefan Brancovici, Ştefan (Dekanski-ţar), Ştefan I (ţar), Ştefan cel Orb (cneaz), Ştefan Lazarevici (cneaz), Ştefan Stilianovici (cneaz), Ştefan Uroh (ţar), Ştefan Miliutin (ţar), Uroşit

339

(cneaz), Vladimir, Vladislav (ţar Serbia), care crucea neamului lor au purtat, la Tine cu evlavie s-au închinat. Noi să ne rugăm pentru ei şi neamul lor porunca Domnului am ascultat, fiindcă Tu eşti Bucuria bucuriilor, Tainele şi trăirea contemplaţiei, Frumuseţea frumuseţilor, Bogăţia bogăţiilor, Puterea puterilor. Tu eşti Cel care dăruieşti toate cu iubire părintească şi dumnezeiască şi prin poruncile Tale cele minunate ne ceri să ne lepădăm de toate să ne luăm crucea ca Fiul Tău cel Iubit şi să ne închinăm Ţie cu iubire şi cu bucurie.

RUGĂCIUNEA A PATRUZECI ŞI UNA PENTRU TAINA ŞI MUCENICIA INIMII

Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Bucuriei, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă prin taina şi mucenicia inimii ne-ai dat puterea, iscusinţa şi harul de a Te afla, aşa cum Te-au aflat cuvioşii: Acachie Taumaturgul, Adam, Aissia, Alexie (omul lui Dumnezeu), Ammon, Ammonie, Ana, Anastasia, Anastasie, Andrei, Andrei, Andrei, Andrei cel nebun, Andrei, Anghelarie, Anghelina, Anian, Antim, Antioh, Antioh, Antonie cel Nou, Anuv, Anuv, Anuvie, Arcadie, Arhip, Aris, Arsenie cel Mare, Arsenie Stremat, Atal Taumaturgul, Anastasie, Anastasie Patelarie, Atinodor, Atre, Auxivie, Avramie, Avramie, Avva Ismailiteanul, Baruh, Benign, Berge, Calistena, Casian, Castor, Chir, Chiril fileotul, Chiril, Claudian, Claudiu, Clement Imnograful, Damaschin, Daniil, Daniil Mărturisitorul, Dometie, Domnina, Domnina, Dositei, Dunah Mărturisitorul, Eufrosin Bucătarul, Eftimie cel Nou, Eftimie, Eftimie Taumaturgul, Eladie Pusnicul, Epafrodit, Erasm, Hermion, Ermolae, Eustenios, Evagrie, Evantia, Evprepie Mărturisitorul, Farmutie, Farmutie, Faust, Fevronia, Filip, Filipic, Filon, Flavian, Florentin, Farvin, Forsterie, Fotas, Gaios, Gheorghe cel Nou, Gheorghe Stâlpnicul, Gheorghe Taumaturgul, Gorgon, Grigorie, Grigorie, Heremon, Hromatie, Iachie, Iacob Ascetul, Iacob, Iacob, Iacob, Ierie, Iasim, Ignatie, Ignatie Mărturisitorul, Ilarie Taumaturgul, Ilarion, Ilarion cel Nou, Ilie, Ilie, Ioan, Ioan, Ioan (de la Puţ), Ioan Soldatul, Ioan Soldatul, Ioan, Ioan, Ioan, Ioan, Ioan, Ioan, Ioan, Ioan Mărturisitorul, Iordan, Iosif Anahoretul, Iosif, Irina, Irina, Irinah Pusnicul, Irineu, Irodion Filosoful, Isaia Anahoretul, Isidor

340

Pelusiotul, Isidora, Isichie Horevitul, Leon Eremitul, Leon Arhimandritul, Leon, Leonard, Leonida, Leontie Păstorul, Luca Eremitul, Luca Stâlpnicul, Lupicin, Magnu, Mal, Mamant, Manuel Magistrul, Marcu Postitorul, Marcu, Mardarie Sihastrul, Maria, Mariamna, Marian, Marina, Martinius, Mastridia Pustnica, Meletie cel Nou, Meletie Mărturisitorul, Melhian Sofistul, Melis, Melitina, Memnon, Memnon, Menighi, Mesrop Traducătorul, Mihail Mărturisitorul, Mil Melodul, Moise Anahoretul, Muza Fecioara, Nancratie Studitul, Neadie, Neofit Pusnicul, Nichifor, Nicolae Soldatul, Nicolae Studitul, Nimfa, Non, Non, Olbian, Olivian, Panaghis, Paneosomie, Pangratie Sihastrul, Pavel cel Smerit, Pavel cel Supus, Pavel, Perget, Petronie, Petronila, Petru Ascetul, Petru Isihastul, Platon Studitul, Plotin, Policarp, Polinichia, Poplion, Priscila, Procla, Quintus Taumaturgul, Roman, Romil, Romul, Serapion, Savin, Senufie Semioforul, Sebastian, Simion Nemanja, Sofia, Sofia, Snandulia, Sofronie, Sisoe Pusnicul, Sotirih, Suzana, Sosten Mărturisitorul, Ştefan Dunde, Ştefan Savaitul, Ştefan II Savaitul, Ştefan Savaitul, Talida, Taora, Tatiana, Teoclit, Teoclita, Teoctist Mărturisitorul, Teodor, Teodorit, Teoditia, Teodotia, Teodul, Teodul, Teodul Stâlpnicul, Teofil, Teoprov, Teosevia, Teosevie, Teostirict, Terapont, Timon, Toma, Ulchian, Valeria, Valeriu, Varsanufie, Varsafie, Varlaam, Varlaam, Varlaam, Vasile, Vasile Mărturisitorul, Vasile, Vasile, Veniamin, Venust, Verinichie, Vizantinos, Vriena, Zaharia Cizmarul, Zinon, Zinon, Zoil, Zosima, care în inimile lor Te-au purtat. La icoana Ta din biserica sufletele lor s-au închinat. Cu harul Duhului Sfânt în lumină i-ai îmbrăcat. Cu îngerii Tăi i-ai ocrotit şi apărat. Cu darurile Tale i-ai binecuvântat, iar noi să ne rugăm pentru ei porunca Ta am ascultat. Să auzim duiosul Tău glas grăind: „Bine, slugă vrednică şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune, intră în bucuria Domnului tău“ ne-am nevoit şi poruncile Tale le-am ascultat.

341

RUGĂCIUNEA A PATRUZECI ŞI DOUA PENTRU TAINA ŞI MUCENICIA INIMII

Doamne, Iisuse Hristoase, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim că ai scos din întuneric, moarte, iad tot neamul omenesc, că ai dat lumină, un loc în Împărăţia Ta şi un nume nou drepţilor: Adam, Araon, Abel, Ahim, Abind, Ahaz (rege), Ana, Ana, Anania, Aram, Arfaxad, Amon (împărat), Aşer (împărat), Aşa (împărat), Avraam (patriarh), Avia (împărat), Aminadav, Asa (împărat), Azaria, Asineta, Azor, Booz, Cainan, Cainan, Dan (patriarh), David (împărat), Debora, Eleazar, Eleazar Macabeul, Eleazar, Eleachim, Elind, Elisabeta, Enoh, Enos, Estera, Esrom, Ever, Eva, Evsevona Macabeul, Ezechia, Faleg, Fares, Finees, Gad (patriarh), Ghedeon, Haleb, Haretis, Iacob (patriarh), Iacob, Iafet, Iahel, Iared, Iehonia (rege), Iesei, Iisus Navi, Ioachim Ioanatan, Ioram (împărat), Iosafat (împărat), Iosif (Maria), Iosif (patriarh), Iosia (rege), Iov, Isaac (patriarh), Isahar (patriarh), Iuda (patriarh), Iudita, Lameh, Levi (patriarh), Lia (Iacob), Lot, Maleil, Marian (Moise), Matusalem (patriarh), Maria, Melchisedec, Manase, Matan, Misail, Nason, Neftalim (patriarh), Neemia, Noe, Nahor, Ovid, Ozia, Ragav, Rebeca, Roboam (împărat), Rahila, Rut, Ruvim (patriarh), Ruben, Sadoc, Sala, Solomon (împărat), Sarefta, Seruh, Salomeea, Sara, Salatiil, Sumanitida, Suzana, Sem, Simeon (patriarh), Tara, Veniamin (patriarh), Zara, Zabulon, Zorobabel, care cu credinţă Te-au aşteptat şi care împreună cu proorocii: Agheu, Ahia, Amos, Ana, Anania, Arheu, Avacum (Habacuc), Avdie, Azarie, Baruh, Daniel, Elisei, Hulda, Ieremia, Iezechia, Ilie Tesviteanul, Ioad, Ioan Botezătorul, Ioil, Iona, Isaia, Miheea, Moise, Natan, Naum, Olda, Or, Osea, Samen, Samuel, Shemaya, Zaharia, Zaharia, poporul l-au luminat, l-au îndrumat şi Calea Fiului Tău au deschis. De aceea cu sfinţii Tăi apostoli, ucenici, mucenici, ierarhi, duhovnici, propovăduitori ai Sfintei Evanghelii, postitori, pusnici, cuvioşi, călugări, ctitori, blânzi, milostivi, drepţi şi cu toţi aleşii Tăi la Cina cea de Taină a Împărăţiei Tale i-ai chemat.

342

RUGĂCIUNEA A PATRUZECI ŞI TREIA PENTRU TAINA ŞI MUCENICIA INIMII

Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Milei, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm cheamă la Cina cea de Taină din Împărăţia Ta pe sfinţiţii mitropoliţi ai Moldovei, Basarabiei şi Bucovinei: Iosif, Calistrat, Macarie, Varlaam, Macarie, Mitrofan, Iftimie, Ştefan, Teoctist, Iosif, Grigore, Damian, Calist, Teoctist, Filotheiu, Teofan, Gheorghe, Teodosie, Ghedeon, Pahomie, Varlaam, David, Teoctist, Neofit, Mitrofan, Gheorghe, Anastasie, Grigorie, Gheorghe, Teofan, Anastasie, Teofan, Anastasie, Varlaam, Ghedeon, Sava, Dositei, Teodor, Ioan, Teofan, Sava, Misail, Ghedeon, Gheorghe, Nichifor, Antonie, Iacov, Gavriil, Leon, Ambrozie, Iacob, Veniamin, Meletie, Sofronie, Calinic, Iosif, Partenie, Pimen, Nicodim, Irineu, Sebastian, Visarion, Dosoftei, Daniel, Isaia, Eugeniu, Teofil, Silvestru, Arcadie, Vladimir, Petru, Gavriil, Gurie, pe toţi arhiereii, mitropoliţii Ungro-Vlahiei, pe episcopii de Tomis şi Vicina: Efrem, Tit, Gordian, Gherontie, Timotei, Ioan, Alexandru, Teotim II, Partenus, Valentinian, Teodor de Vicina, Macarie de Vicina, Iachint de Vicina, Hariton, Antim, Teodor, Eftimie, Iosif, Macarie, Ilarie, Maxim, Macarie, Teodor, Ilarion, Mitrofan, Varlaam, Anania, Efrem, Daniil, Eftimie, Serafim, Mihail, Nichifor, Eftimie, Luca, Grigore, Teofil, Ştefan, Ştefan, Ignatie, Teodosie, Varlaam, Antim, Mitrofan, Daniel, Nectarie, Ştefan, Neofit, Filaret, Grigorie, Cozma, Filaret, Dositei, Ignatie, Dionisie, Grigorie, Neofit, Nifon, Calinic, Iosif, Iosif, Ghelasie, Conon, Anastasie, Miron, Nicodim, Iustinian, Iustin, Vasile, Nestor, precum şi pe toţi arhiereii şi mitropoliţii din Transilvania: Eftimie, Hristofor II, Ghenadie I, Ioan III (Prislop), Teoctist, Dosoftei, Ghendie II, Simion (Ştefan), Ghenadie III, Daniil, Iosif, Ioasaf, Sava III, Varlaam, Teofil, Iov Ţirca, Atanasie-Anghel; a episcopilor şi mitropoliţilor de Sibiu: Dionisie (Novacovici-Răşinari), Sofronie (Chirilovici), Ghedeon (Nichitici), Gherasim (Adamovici), Vasile (Moga), Andrei (Şaguna), Procopie (Naşcovici), Miron (Romanul), Ioan (Meţianu), Vasile (Mangra), Nicolae (Bălan), Nicolae (Colan), Nicolae (Mladin), Antonie, a episcopilor din Transilvania: Ghelasie (Râmeţ), Ioan I (Hunedoara), Daniil (Feleac), Marcu

343

(Feleac), Petru (Feleac), Ştefan (Feleac), Ioan II (Peşteana), Hristofor I (Geoagiu), Sava I (Lancrăm), Gheorghe; din Vad: Ioan, Atanasie, Tarasie, Gheorghe, Marcu, Spiridon, Ioan, Teofil, Augustin, Dosoftei, Eftimie, Benedict, Sava; a episcopilor din Maramureş: Serghie, Petronie, Efrem, Silvan, Ioan Grigorie, Dosoftei, Silvestru, Mihail, Iosif (Stoica), Serafim, Dosoftei, Gavriil (Bârsana), Vasile (Stan), Sebastian (Rusan); a episcopilor din Oradea: Petru (Hristofor), Roman (Ciorogariu), Nicolae (Popovici), a episcopilor de Alba Iulia: Iustinian (Teculescu), Ioan (Stroia), Partenie (Ciopron), făcându-i părtaşi la darurile Duhului Sfânt spre înfiere, încununare şi binecuvântare, precum şi pe toţi preoţii, monahii, monahiile, ctitorii, dreptcredincioşii ortodocşi, care în dreapta credinţă au adormit, pentru tot poporul pe care ei l-au păstorit, iar noi porunca Ta să ne rugăm unii pentru alţii am împlinit.

RUGĂCIUNEA A PATRUZECI ŞI PATRA PENTRU TAINA ŞI MUCENICIA INIMII

Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Inimii, Te slăvim, Te iubim şi Te rugăm deschide uşa ferecată a inimilor noastre. Vindecă-ne ochii cugetului şi minţii prin mucenicia inimii, ca să Te putem vedea când stăm în faţa Ta. Vindecă urechile sufletelor noastre, ca să putem auzi dulcele Tău glas rostind: „Iată, Eu cu voi sunt până la sfârşitul veacurilor“. Ca să intrăm prin Poarta Bucuriei atunci când vei porunci: „Intră în bucuria Stăpânului tău“. Pentru ca împreună cu toţi sfinţii Tăi să intri în inimile noastre ca într-un templu al Tău. Dă-ne să putem trăi Cuvântul pe care L-ai rostit: „Dacă Mă iubeşte careva, va păzi cuvântul Meu şi Tatăl Meu îl va iubi şi vom veni la El şi vom face locaş la el“ pentru că: „Minunat este Dumnezeu între sfinţii Săi“. De aceea Te rugăm ca, împreună cu toţi sfinţii Tăi, să vii întru noi, ca semn că am împlinit poruncile mântuirii, sfinţirii, desăvârşirii. Pentru ca să împlineşti cuvântul Tău: „Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu şi îl voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui“.

344

RUGĂCIUNEA A PATRUZECI ŞI CINCEA PENTRU TAINA ŞI MUCENICIA INIMII

Doamne, Iisuse Hristoase, Învăţătorul cel unic şi dumnezeiesc, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne taina şi mucenicia inimii ca să trecem peste pragul închipuirii şi al imaginilor, peste rătăcirile minţii. Înaintea Ta trebuie să ne aşezăm printr-o rugăciune smerită la picioarele tronului Tău de slavă. Să ne închizi mintea în comoara lăuntrică a inimii, fiindcă ea este cămara de nuntă a minţii noastre. Ca în pilda fecioarelor înţelepte, Te-am aşteptat cu candela rugăciunii minţii în inimă aprinsă. De aceea, Te rugăm să ne ocroteşti de gândurile cele rele şi viclene aruncate asupra noastră ca nişte suliţe de foc de către duhurile necurate. În ele se ascund, cu viclenie, ca să ne răpească liniştea şi bucuria cea duhovnicească, pe care ni le aduci, când Rugăciunea minţii coboară în inimă pe treptele smereniei. Fiindcă smerenia cea întru Tine este darul Tău cel dumnezeiesc, care-l dai aleşilor Tăi. De aceea, Te rugăm dăruieşte-ne unirea gândurilor duhovniceşti, ale minţii, cu simţirile duhovniceşti, ale inimii. Alungă toate gândurile şi simţirile cele păcătoase, fiindcă Rugăciunea lipsită de atenţia harică nu ajunge înaintea Ta. Alungă înşelarea, ca o lucrare vicleană venită din afară, care caută să ne lipsească de adevărata pocăinţă. Vino ca să ne dai, cu fiecare pas al tainei tăcerii, închiderea minţii în cuvintele rugăciunii.

RUGĂCIUNEA A PATRUZECI ŞI ŞASEA PENTRU TAINA ŞI MUCENICIA INIMII

Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al cerului şi al pământului, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim că ne-ai făcut vii şi ne-ai dat starea de trezvie. Ca să umblăm mereu în prezenţa Ta, şi să ia naştere rana dragostei în inima noastră, fiindcă ea este mucenicia inimii, adusă de Rugăciunea minţii în inimă. Ca să fim părtaşi la unirea cu Tine şi prin Tine să pătrundem în Împărăţia Ta împreună cu toţi apostolii, mucenicii, ierarhii, cuvioşii, drepţii Tăi. Pentru că această lucrare înlocuieşte toate faptele şi să nu ne tulburăm că n-am făcut lucruri deosebite în această lume,

345

fiindcă în Împărăţia Ta ele nu au nici un fel de însemnătate. Căci dacă Tu locuieşti în inima noastră începem să trăim viaţa Ta cea preasfântă şi să trăim cuvintele Sfintei Evanghelii, care sunt Duh şi Viaţă. Să trăim căldura de har a darului, plânsul de bucurie în inimă, ca să auzim cum în suflet Duhul Sfânt se roagă pentru noi cu suspine negrăite. De aceea Te rugăm dăruieşte-ne trezvia harică, darul trăitor care schimbă în lumină sufletul nostru. Ne dă chipul şi asemănarea cu Tine, împlinirea poruncilor. Alungă demonii şi patimile, în care ei se ascund, ca să putem trăi unirea minţii cu inima. Dă-ne să păstrăm darul cel dumnezeiesc cu trezvie. Să alungăm toate ispitele, gândurile şi grijile pământeşti, ca să capete viaţă în sufletele noastre poruncile, învăţăturile şi îndreptările Tale. Fă să se aprindă şi să ardă mereu în noi rugul cel duhovnicesc, ca semn că ne-am răstignit inima pe crucea rugăciunii.

RUGĂCIUNEA A PATRUZECI ŞI ŞAPTEA PENTRU TAINA ŞI MUCENICIA INIMII

Doamne, Iisuse Hristoase, Mântuitorule, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm să ne dăruieşti puterea de a trăi porunca Ta: „Fericiţi cei săraci cu duhul, că a acelora este Împărăţia cerurilor“. Dăruieşte-ne să trăim biruinţa în războiul cu duhul cel trupesc, care caută să ne atragă în mreaja poftei de mâncare şi băutură şi să ne lege prin moleşeală, lenevire, sete de distracţie, de avere, de îmbuibare. Să ne înşele prin aventuri, jocuri, maşini, haine, podoabe, excursii, încât să risipim timpul preţios al vieţii. Ca să nu ne adunăm averea cea cerească, să nu ne dăruim Ţie, ci să trăim pentru trup, pentru funcţii, bani, trufie. Să devenim robi ai patimilor, ai păcatelor, ai morţii şi ai întunericului. Să ne înşelăm pe noi înşine ca să nu devenim oameni duhovniceşti. Să nu dobândim viaţa cea sfântă şi veşnică, ci să agonisim osânda care îi aşteaptă pe cei păcătoşi, pe cei care au uitat că vor veni la judecata Ta şi nu vor să facă sacrificii pentru Tine. De aceea, Te rugăm alungă de la noi duhul cel lumesc, care aduce în suflet îndoiala, credinţa puţină sau rătăcită, îngâmfarea şi mulţumirea de sine, ca să nu ne punem nădejdea în oameni, în lucruri, ci în Tine. Sădeşte în noi curăţia gândurilor. Alungă răspândirea minţii, iubirea de stăpânire, nesupunerea, curiozitatea,

346

nemulţumirea, mânia, lăcomia, întristarea, osândirea altora, asocierea cu cei răi şi lepădaţi. Apără-ne de duhurile necurate,fiindcă îşi aruncă spre noi săgeţile cele otrăvite, din care pornesc toate ispitele, păcatele, patimile, răspândirea minţii, tulburarea lăuntrică, alunecările la secte sau în vicii, împătimirea, obrăzniciile, ca să ne întunece conştiinţa. Să ne răpească cele duhovniceşti. Să ne rătăcească prin părerile viclene ale altora, prin nălucirile de tot felul aduse de cărţi, radio, ziare, televizoare, calculatoare şi să ne închidă în temniţa nesimţirii cea împietrită.

RUGĂCIUNEA A PATRUZECI ŞI OPTA PENTRU TAINA ŞI MUCENICIA INIMII

Doamne, Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Cel care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne Rugăciunea harică, care aduce în suflet sfânta pace a Domnului Iisus Hristos, lumea cea subtilă a sfinţilor. Alungă de la noi nepăsarea, nesimţirea cea împietrită, patimile, în care se ascund duhurile necurate. Vindecă-ne de lăcomie, de mânie, de slava deşartă. Alungă de la noi toate risipirile, alunecările, momelile, ca să lucrezi permanent în noi Împărăţia cea cerească. Să ne înveţi cum să Te păstrăm cu grijă şi evlavie. Cum să dăm duhului darul Tău cel fără de preţ. Fiindcă Tu eşti Vistierul Bunătăţilor şi Dătătorul de Viaţă. De aceea Te rugăm răstigneşte-ne pe crucea poruncilor Sfintei Evanghelii, ca să trăim mucenicia inimii. Să alungăm toate gândurile şi amintirile păcatului. Să tai toate grijile noastre pământeşti, ca să ne cureţi mintea, inima şi cugetul, ca să rodească în noi Sfânta Tăcere. Să simţim cum ne coboară în inimă, în suflet Rugăciunea Ta cea harică, ca semn că de surzenia sufletului, de orbirea cugetului, de întunecarea conştiinţei ne-ai vindecat. De aceea, vino şi Te sălăşluieşte întru noi. Dăruieşte-ne Lumina Lină a Sfintei Slave a Tatălui Ceresc. Dăruieşte-ne plânsul inimii şi lacrimile, care sunt ca un al doilea botez, ca semn că Tu alungi de la noi părerea de sine, păcatul trufiei, înşelările de tot felul. Vino ca să zideşti în noi, cu noi şi pentru noi templul cel sfânt în care să vii împreună cu Tatăl Ceresc şi cu Domnul Iisus Hristos, ca semn că din prăpastia întunericului şi a morţii ne-ai scos şi ca pe fiul cel rătăcitor, la Tatăl cel ceresc ne-ai întors.

347

RUGĂCIUNEA A PATRUZECI ŞI NOUA PENTRU TAINA ŞI MUCENICIA INIMII

Doamne, Împărate Ceresc, Cel care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm, dăruieşte-ne trăirea condiţiei de rugător. Ajută-ne să devenim noi înşine rugăciune întrupată. Fă din toate faptele, gândurile şi cuvintele noastre un imn de slavă, un act de iubire, un gest al inimii, care trăieşte taina şi mucenicia rugăciunii. Taina şi mucenicia inimii este adevărata rugăciune a inimii, a sufletului, a fiinţei noastre care Ţie Ţi se dăruieşte. Este o rugăciune neîncetată, care să ne ducă la sărăcia cea duhovnicească, când gândurile nu ne mai tulbură, încât trăim porunca: „Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor“. Dă-ne să Te vedem cu ochii minţii. Inimile noastre să simtă iubirea Ta. Să lepădăm grijile cele lumeşti. Să ne adânceşti învăţătura cea smerită în suflet, ca să căpătăm inocenţa stării de pruncie, aşa cum ne-a învăţat Domnul Iisus Hristos.

Doamne, Împărate Ceresc, Vistierul bunătăţilor, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne taina şi mucenicia inimii, care este rodul rugăciunii harice. Dăruieşte-ne trăirea rugăciunii cu toată inima, cu tot sufletul, cu tot cugetul, ca să dobândim cunoaşterea cea de taină adusă cu Duhul Cunoştinţei. Tu aduci în inimile noastre izvorul de apă vie al dragostei dumnezeieşti, care ne curăţă de patimi. Tu alungi gândurile şi amintirile aduse de duhurile necurate, ca să devenim rugători, să fim noi înşine rugăciune şi să simţim cum iubirea Ta ne cuprinde ca o mreajă de văpaie, ca un ocean de viaţă veşnică, ca să ne schimbi în pară de foc ca pe slujitorii Domnului Iisus Hristos.

Doamne, Împărate Ceresc, Dătătorule de viaţă, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne taina şi mucenicia inimii, încât să petrecem necurmat în rugăciune, fiindcă ai făcut sălaş sau Templu Domnului Iisus Hristos din inima noastră. Ai alungat toată lucrarea duhurilor rele, ca să ne aperi cu Sfântul Omofor de toate cugetele străine. Să stăruim în rugăciune continuă, curată, concentrată, binecuvântată, ca semn că de toate ale lumii şi trupului ne-am lepădat, că Rugăciunea minţii în inimă

348

ca o cruce a intrat şi pe Domnul Iisus Hristos l-am urmat.

RUGĂCIUNE PENTRU TĂMĂDUIREA INIMII

Aleluia! Slavă Ţie, Împărate Ceresc, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă prin harul Tău inima, trupul şi mintea ni le-ai curăţit. Rănile sufletului ni le-ai vindecat. Osânda viermelui cel neadormit de la noi ai alungat. Cu veşmântul cel alb şi luminat de lacrimile pocăinţei ne-ai îmbrăcat. Pe demonul desfrânării l-ai alungat. Cu rugăciunile şi postul ne-ai învăţat. De trândăvie, nepăsare, negrijă ne-ai dezvăţat. Cu arma trezviei ne-ai înarmat. Să ne batem, pentru sufletele neamului nostru, să ne luăm crucea neamului, să ne lepădăm de sine şi să-L urmăm pe Domnul ne-ai ajutat. Ca să facem porunca Sa: „Luaţi jugul Meu, că este uşor şi povara Mea, că este uşoară“, putere, har, înţelepciune, răbdare, mijlocul şi ocrotirea scutului Tău ne-ai dat.

Aleluia! Slavă Ţie, Împărate Ceresc, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă prin săvârşirea nevoinţelor, postului, rugăciunilor, faptelor de milostenie, prin rânduiala slujbelor, paza gândului, cugetului şi inimii, patimile din templul trupului nostru cu biciul poruncilor Domnului Iisus Hristos ai alungat. Cu osteneala trupului, cu asceza simţurilor, cu privegherea ne-ai învăţat. Să transformăm focul patimii lumeşti, în foc duhovnicesc ne-ai ajutat. În inimă rugul rugăciunii l-ai aprins. Prin el ne-ai luminat. Piatra de temelie pentru zidirea bisericii sufletului ai aşezat.

Aleluia! Slavă Ţie, Împărate Ceresc, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă de amintirea păcatelor cartea conştiinţei ne-ai curăţat. Mintea noastră în cetatea Ta ai înălţat. Prin moartea duhului lumesc fericirea celor săraci cu duhul am luat. Trupul să fie mormânt al patimilor şi scară la cer ne-ai dat. Să păşim pe Calea cea luminată, să urcăm scara Adevărului Tău şi să dobândim viaţa cea veşnică putere în noi ai pus, când la cer ne-ai urcat.

349

CONTEMPLAREA TAINELOR

„Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău...“

350

Contemplarea Tainelor 8. Contemplarea Tainelor este socotită de unii din

sfinţii părinţi treapta a şaptea pe care urcă cei ce se nevoiesc să urce pe scara desăvârşirii (Teofan, Filocalia 4, pag. 345). După aceasta ar urma „Strălucirea străină“ adică iluminările apoi „Luminarea inimii“ cea nedestăinuită adică extazele şi „Desăvârşirea nesfârşită“, care se petrece după adormire, adică teofaniile.

Cei ce-şi iau crucea poruncilor cu smerenia lui Simon Cirineul, care cu jertfe, prigoană, lovituri, nedreptăţi, ispite, ocări, hoţii sunt mereu încercaţi, ajung să trăiască prin fapte de mântuire poruncile mântuirii, prin fapte de sfinţire poruncile sfinţirii, prin fapte de desăvârşire poruncile desăvârşirii şi prin fapte de înfiere poruncile asemănării cu Domnul.

Poarta Iubirii este ca o cruce, în care stau cele patru porunci: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, cu tot sufletul tău şi din tot cugetul tău”; „Să vă iubiţi unii pe alţii!”; „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”; „Iubiţi pe duşmanii voştri“. Ele sunt arătate de Domnul Iisus Hristos, când fiind răstignit pe Sfânta Cruce le face pe toate.

El ne arată că L-a iubit pe Tatăl Ceresc până la moarte jertfindu-se pe Sine: „Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul meu“ (Luca, 23,46). Domnul dă ocrotire Preasfintei Născătoare de Dumnezeu: „Femeie iată fiul tău!“ şi-l înfiază pe ucenicul iubit: „Iată mama ta!“ (Ioan 19,26-27). Îl iartă pe tâlharul care s-a pocăit: „Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai“ (Luca, 23,43) şi îi iartă pe cei ce l-au răstignit: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac“ (Luca 23,34).

Asemănarea cu Domnul o mărturisesc cei ce au devenit mucenici, apostoli, ierarhi, cuvioşi, drepţi, fiecare având o altă cruce de purtat, o altă măsură, o altă dăruire unică. Obţinerea stigmatelor prin automutilare, autorăstignire în scop de propagandă nu are valoare, fiindcă nu este însoţită de mucenicia inimii. Aceste semne ale muceniciei sunt un secret al fiecătui suflet şi nu trebuiesc cunoscute şi mai ales anulate prin trufie. De aceea ortodocşii au păstrat taina stigmatelor şi

351

mai ales taina muceniciei inimii, ca un dar dumnezeiesc de mare preţ.

Viaţa contemplativă este un dar dumnezeiesc, pe care Dumnezeu îl dă celor ce-L iubesc, Îl slăvesc, Îl slujesc, Îi mulţumesc, fac poruncile mântuirii, sfinţirii, desăvârşirii şi înfierii. Ei de Domnul se lipesc, pentru El trăiesc sau se jertfesc. Toate ale acestei lumi le părăsesc şi purtându-şi crucea tot mai mult se smeresc, se pocăiesc. În ei Duhul Sfânt un sălaş, o biserică, un loc, o lume, un univers crează, luminează, sfinţeşte şi desăvârşeşte.

Taina Contemplaţiei este această trăire a rezidirii universului lăuntric pierdut de Adam, ca să fim după chipul şi asemănarea Domnului Iisus Hristos.

1. RUGĂCIUNE PENTRU TAINA LINIŞTII

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne Taina liniştii, pacea sufletului, curăţia inimii, renunţarea la toate cele ale lumii ca o lepădare de sine, pocăinţa cea adevărată cu lacrimi, care curăţă ca un al doilea botez sufletul, retragerea de la relaţia cu oamenii, ca să ne bucurăm de convorbirea cu Tine, de vederea Ta, a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, a sfinţilor, a îngerilor şi a Puterilor Cereşti, care sunt semnul că suntem pe Calea Ta, că urcăm scara Adevărului Tău, că vom moşteni viaţa veşnică. Încât să socotim liniştea ca lucrul cel mai folositor. Să cunoaştem adevărata viaţă călugărească, care este plânsul păcatelor, ocărârea, dispreţuirea de sine, privegherea, înfrânarea, osteneala trupească, frângerea inimii, cugetarea celor smerite, pacea gândurilor, izvorul de apă vie al lacrimilor inimii. Să vedem măiestria cu care conduci lumea. Să contemplăm înţelesul dumnezeiesc al puterii, al slavei, al înţelepciunii. Să gustăm bunătăţile mai presus de fire. Să ne bucurăm de frumuseţile cele mai presus de lume. Să ne facem sălaş, biserică, templu, lume duhovnicească zidită din Legea iubirii. Să ne bucurăm. Să alergăm prin iubirea cea fără de margine care este capătul tuturor virtuţilor, ca să faci din sufletele noastre un rai dumnezeiesc al dragostei, lipsit de gânduri, de împrăştierea minţii. Să avem veghea cumpătării,

352

smerenia cea întru Tine, care dă aripi rugăciunii, îi dă ochi sufletului şi minţii, ca să Te vadă. Să înţelegem dependenţa noastră totală de Tine, ascunsă ca o taină în cuvântul Tău: „Fără Mine nu puteţi face nimic“. Să ne potoleşti tulburările ce ne vin de la trup, lume şi demoni, ca să facem rugăciunea cea negrăită din gură, ci lucrată în inimă prin Duhul Sfânt, când harul face să ţâşnească rugăciunea ca dintr-un izvor. Căci rugăciunea are stăpânire asupra tuturor faptelor. Ea naşte lacrima pocăinţei, pacea gândurilor, curăţă cugetul şi inima, alipeşte sufletul de Tine, leagă toată pofta de Tine, îmblânzeşte sufletul, îl smereşte. Îndreptează toate puterile sufleteşti către Tine, ca să-Ţi putem mulţumi toată veşnicia, de felul, în care ai prădat împărăţia iadului. Ai scos pe toţi fraţii, strămoşii, surorile, părinţii şi tot neamul nostru din întuneric, osândă şi moartea cea de a doua, încât nu suntem vrednici să-Ţi lăudăm nemuritoarele Tale Patimi, pe care nici un om nu le-ar fi putut suporta. De aceea întoarce gândul nostru cu putere să privească în locul, de unde izvorăşte lacrima inimii. Să ne rugăm netulburaţi de răsuflare, să rămânem cu mintea în inimă. Să desfiinţezi robia inimii. Să ne dăruiască pacea cea înţelegătoare a sufletului. Să aflăm rugăciunea harică a Duhului Sfânt cel de viaţă făcător în noi, ca semn că sălaş al Tău, al Tatălui Ceresc şi al Duhului Sfânt am devenit şi că toate cele ale noastre le-ai sfinţit.

2. RUGĂCIUNE PENTRU TAINA ÎNFIERII

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al iubirii, Te iubim şi Te rugăm împlineşte cu noi porunca Ta: „Rămâneţi întru Mine şi Eu întru voi“. Fiindcă pentru noi cuvântul Tău: „Fără Mine nu puteţi face nimic“ poruncă a însemnat. Ca să cugetăm la Tine, cu iubire. Să facem poruncile Tale. Să ne lepădăm de sine, de lume. Să luăm crucea neamului şi să-Ţi urmăm Ţie, ca semn că am înţeles învăţătura Ta, că am urmat sacrificiului Tău. Ca să ne aduni întru Scumpul Tău Trup. Să ne restitui Tatălui Ceresc, încât să ne naştem în viaţa cea nouă. Să ne unim prin Tine cu Tatăl Ceresc, aşa cum pe Muntele Măslinilor pentru noi Te-ai rugat, căci virtuţile nu sunt decât împlinirea Proniei (a grijii) Tatălui

353

Ceresc faţă de noi. Să ne nevoim, ca să aplece spre noi darurile cele cereşti. Să se facă vădit întru noi chipul Tău. Să faci din sufletele noastre nu numai sălaş pentru Tine, ci Templu pentru Tatăl Ceresc plin de slava Duhului Sfânt. Ca să ne faci părtaşi la bucuria, bunătăţile, frumuseţile, petrecerea întru sfinţi. Mintea să se facă văzătoarea multor minuni, extaze, iluminări, taine, căci trecând dincolo de lucrurile lumii acesteia, să cunoască cele mai presus de înţelegere. Să iasă din cunoaşterea celor lumeşti. Să stea sub focul, lumina şi puterea Duhului de viaţă făcător. Să Te vedem. Să Te auzim, aşa cum pe cei aleşi ai Tăi i-ai umplut de har, i-ai ridicat la marea înălţime a Duhului necreat. Cu Tine i-ai unit, i-ai înfiat, ca să ne arăţi că: „Sfatul Domnului rămâne în veac, gândurile inimii Lui din neam în neam“. Fiindcă ai zis că cerul şi pământul vor trece, dar cuvântul Tău nu va trece, iar sfatul cel dumnezeiesc: „Să facem pe om după chipul şi asemănarea Noastră“ neclintit a stat şi porunca Ta: „Luaţi Duh Sfânt“ am ascultat. În chipul cel tainic, prin Sfintele Taine, cu Duhul Sfânt ne-ai mântuit, sfinţit, desăvârşit, înfiat: „Căci toţi cei purtaţi de Duhul sunt fii ai lui Dumnezeu“. De aceea să-L numim Tatăl nostru pe Atoatefăcătorul ne-ai învăţat. Pe Calea Preasfintei Treimi, pe toţi câţi Tatăl Ceresc Ţie Ţi i-a dat, i-ai purtat. Cu puterea Ta ne-ai binecuvântat. Căci de la Tine pornesc toate minunile, bucuria, pacea, liniştea, evlavia, tăria, dreapta credinţă, binele, nădejdea, iubirea. De aceea Te rugăm să ne faci părtaşi ai slavei Tale, ai bogăţiei Tale, ai minunii prezenţei Tale întru noi, împlinind făgăduinţa că vei veni şi-Ţi vei face sălaş întru noi. Că vei aduce şi pe Tatăl Ceresc, pe Împăratul Ceresc şi că vom deveni fii ai Învierii, ai Luminii şi ai Împărăţiei.

3. RUGĂCIUNE PENTRU TAINA NAŞTERII

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Slavei, Te iubim şi Te rugăm primeşte-ne şi pe noi cei mici, nevrednici şi neputincioşi între cei de neam bun de la răsăritul soarelui, care nu s-au născut din sânge, din voia bărbatului, din patima trupului, ci din harul Duhului Sfânt. Ca să împlineşti cuvântul pe care l-ai rostit către Nicodim, că trebuie să ne naştem a doua oară din apa cea vie şi din Duhul cel Sfânt. Ridică-ne întru cei ce

354

i-ai împărtăşit de tainele cele dumnezeieşti şi i-ai făcut precum nişte mădulare ale Trupului Tău cel Sfânt. Le-ai dăruit dumnezeiasca fire. I-ai pecetluit cu Sfântul şi de viaţă făcătorul Duh. I-ai îmbrăcat în veşmintele albe ale curăţiei şi în cele de cinste pentru nunta Ta cea cerească. I-ai chemat la Cina cea de Taină din Împărăţia Ta, unde toate sunt Duh şi se împărtăşesc de cele duhovniceşti. I-ai făcut văzători şi părtaşi la cele sfinte şi de negrăit lumini ca pe fiii Luminii, fiindcă i-ai despărţit cu toiagul Tău cel Sfânt de toate cele ale lumii. I-ai purtat de la o slavă la alta, de la o bogăţie la alta, fiindcă Te-au urmat, crucea şi-au purtat. Să bea nectarul cel dumnezeiesc al bucuriei şi al veseliei duhovniceşti le-ai dat. Cu vederile cele de taină i-ai împărtăşit, când storci în Sfântul Potir vinul viţei ce creşte din coasta Ta. Cheamă-ne când adevărul se va descoperi în chip vădit, la simţirea tainei, care acum e acoperită în chip tainic. Ca să plineşti făgăduinţa, că cei aleşi ai Tăi vor bea în Împărăţia Ta rodul cel nou al viţei cele sfinte şi se vor veseli. Fiindcă Tu eşti cel ce faci lucruri minunate şi neobişnuite şi mişti cum se cuvine literele cu sfintele Tale mâini în Cartea Vieţii prin atotdumnezeiescul Tău Duh. Tu ne pregăteşti să vedem frumuseţea Ta cea mai presus de uimire. Fiindcă ne vindeci ochii minţii, auzul cugetului, simţurile înţelegătoare ale sufletului. Alungi tulburarea gândurilor. Ne aduci pacea omului dinlăuntru şi liniştea puterilor sufletului, care se nasc din rugăciunea curată, din plânsul cel dulce, din bucuria rostirii cuvintelor pline de har dumnezeiesc. Cheamă-ne când ne împărtăşim de Duhul cel de viaţă făcător, care este lumină şi vedem cele mai presus de fire. Dă-ne să ne bucurăm de pacea, care întrece toată mintea. Să privim într-o mişcare neîncetată cele din jurul Tău, pentru ca să ne înveţi prin Duhul Sfânt, care cercetează şi cunoaşte adâncurile lui Dumnezeu, aprinderea harului. Cheamă-ne până ce suntem plini de sfinţenia şi de pacea negrăită şi mai presus de fire a Preasfintei Treimi, ca semn că am împlinit porunca Ta: „Luaţi Duh Sfânt“ şi ne-ai dăruit făgăduinţa Ta: „Pacea Mea o dau vouă“. Ca să purtăm pacea trupului, a duhului şi a sufletului în smerenie, iubire şi rugăciune şi să ne alipim de Tine.

355

4. RUGĂCIUNE PENTRU TAINA TREPTELOR MÂNTUIRII, SFINŢIRII, DESĂVÂRŞIRII ŞI ÎNFIERII

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Domnul cel Tare şi Puternic, Te iubim şi Te rugăm vindecă-ne de părerea de sine, încât socotim că ştim. Fiindcă nu ne cunoaştem neştiinţa. De aceea nu înţelegem cele făcute după înţeleapta Ta judecată. Ne poticnim de lucrurile neînsemnate. Nu ştim să ne apropiem de Tine cu smerenie. Să Te slăvim pentru toate cele ce le-ai lucrat pentru noi. Nu avem lacrimi să ne plângem păcatele. De aceea cădem în nesimţirea cea împietrită. Ne purtăm fără de grijă, fără de pricepere. Suntem orbi şi lipsiţi de adevărata viaţă a luminii, a înţelepciunii, a adevărului. Scoate deci, Doamne, bârna din ochii cugetului şi minţii noastre, ca să putem vedea minunile Tale. Să facem poruncile Tale. Cercetează-ne cu iubirea Ta. Vindecă rănile cele ascunse ale sufletelor noastre. Alungă răul departe de noi. Scoate-ne din lanţurile cele viclene ale duhurilor necurate, ale oamenilor vicleni. Uneşte-ne cu slava şi iubirea Ta pentru ca să nu judecăm pe nimenea. Umple sufletele, minţile, conştiinţele, cugetele noastre de lumina cea duhovnicească. Învaţă-ne să urcăm treptele mântuirii, sfinţirii, desăvârşirii şi înfierii. Fă să vină în noi izvorul de apă vie al Sfântului Duh şi lumina cea neapropiată înlăuntrul inimilor noastre. Dăruieşte-ne înţelepciunea prin Duhul Înţelepciunii, iscusinţa prin Duhul Sfatului, ştiinţa tainelor prin Duhul Cunoştinţei, înţelegerea prin Duhul înţelegerii, puterea asupra duhurilor rele prin Duhul Tăriei, adevărul prin Duhul Adevărului, Calea cea dreaptă prin Duhul Sfatului, judecata cea sigură şi liberă de păcat prin Duhul Bunei Credinţe, ca semn că Duhul Sfânt locuieşte întru noi. Că toate le cercetează. De toate nevoile, neputinţele, bolile şi necazurile ne izbăveşte, încât să nu cădem niciodată din slava Tatălui Ceresc, a Ta. Să nu ieşim nici cu o iotă din voia Ta. Să învăţăm a tăcea, ca să ne oprim limba de la rău. Să căutăm, să întrebăm cele de folos. Să nu judecăm. Să nu cădem în ispitele diavolului, căci primejdia vicleniilor, ce ne pândesc din părerea de sine, este să ne lăsăm înduplecaţi şi să purcedem a judeca. Deci Duhul Sfânt să ne lumineze. Să ne

356

descopere tainele cele adânci. Să ne înveţe toate. Să ne aducă descoperirile cele pecetluite, vederile cele dumnezeieşti, ca să vii întru noi. Să-Ţi faci sălaş. Să ne restabileşti prin har străvăzător.

5. RUGĂCIUNE PENTRU TAINA MINUNILOR

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Te iubim şi Te rugăm săvârşeşte cu noi minunea minunilor. Vino în inima noastră. Varsă în noi dorul, puterea şi lucrarea Ta. Uneşte-Te cu inima noastră şi poart-o neîncetat. Căci după ce ai zidit în Duhul, prin Cuvântul dumnezeiesc, toate cele supuse simţurilor şi cunoscute cu mintea, locuieşti, umbli şi petreci în cugetul omenesc. Vii cu însăşi Treimea cea nesfârşită în putere şi de viaţă făcătoare întru noi. Ca să ne întăreşti. Să lucrezi în chip duhovnicesc în noi. Să ne dai sfânta rază. Să ne luminezi mintea din afară prin Sfintele Scripturi, dar şi prin lăuntrul inimii să Te dai pe Tine Însuţi ca o minune fără măsură. Arată-Te când faci din sufletele noastre tron, pat, sălaş, chivot al Tău, Cel nemărginit în putere, nesfârşit în înţelepciune, Cel care ai cerul ca tron al Slavei Tale şi tot pământul aşternut al picioarelor Tale. Dar cea mai adâncă minune este că atât de mult iubeşti sufletele noastre, încât le faci părtaşe la bunătăţile mai presus de ceruri. Le încredinţezi marile taine. Respiri împreună cu ele căci „mir vărsat e numele Tău“. Le hrăneşti în chip minunat, căci gustare Te faci credincioşilor şi-i chemi la Cina cea de Taină. De aceea Fiul Tău cel iubit ne-a făgăduit: „Eu sunt Pâinea vieţii“. Te faci cunoscut ochilor minţii prin vederi minunate. Ne vorbeşti în inimă rostind cuvinte din Sfânta Evanghelie şi câţi întru Domnul Iisus Hristos s-au botezat, întru Hristos s-au îmbrăcat. Înger de pază le-ai dat. Crucea neamului şi-au luat. Pe Calea Preasfintei Treimi i-ai purtat. Adevărul Preasfintei Treimi ca o pecete pe sufletele noastre ai imprimat. Să Te iubim Fiul Tău cel iubit poruncă ne-a lăsat. Să simţim dragostea de fiu a Fiului prin Duhul la iubirea Ta pe cei aleşi i-ai ridicat. Să trăim infinitatea Ta dumnezeiască, când vii să Te odihneşti în inimile noastre. Te introduci în respiraţia sufletului nostru. De aceea făgăduinţa Domnului Iisus Hristos, că va veni să locuiască

357

întru noi. Că-şi va face sălaş şi că vei veni cu El, ne umple de uimire, de grijă, de frică, de iubire, de credinţă, de nădejde, de evlavie, de bucurie. De aceea nu putem decât să cântăm: „Doamne al Puterilor, fii cu noi, căci pe altul în afară de Tine ajutor întru necazuri nu avem. Doamne al puterilor, miluieşte-ne pe noi.“

6. RUGĂCIUNE PENTRU TAINA IERUSALIMULUI SUFLETESC

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoateziditorule, Te iubim şi Te rugăm zideşte sufletul nostru ca o cetate a Ierusalimului cel ceresc. Fă-l ca loc sau sălaş al Tău, Bunule Părinte al Vieţii, încât să se împlinească făgăduinţa Domnului Iisus Hristos că veţi veni să locuiţi în cel ce se zideşte ca o cetate. Domnul care are piatra cea din capul unghiului, fiindcă „A aşezat-o Domnul în Sion potrivit făgăduinţei, piatra cea de mult preţ“. Pentru că ai făcut din inima noastră un loc al păcii cea întru Hristos. Iar mintea cea văzătoare a sufletului, ca un Sion ceresc. Te vede pe Tine cum priveşti prin uşa inimii. Fiindcă a scăpat de tulburarea grijilor şi gândurilor. Te vede cum pătrunzi şi aşezi pietrele preţioase ale înţelesurilor Sfintei Evanghelii. Cum topeşti cu pojarul iubirii dumnezeieşti piatra literelor Cuvântului, care închid ca într-un mormânt Viaţa veşnică. Din iubire să ne dăruieşti Taina Învierii ca fiilor Învierii, încât Cuvântul dumnezeiesc să vină ca ziditor şi pe cei împreună cu El, adică pe toţi sfinţii. Să întindă măsura sfinţitelor legi şi porunci din Sfintele Scripturi. Ca să aducă lumina cunoscută cu mintea. Să aducă soarele cel mai presus de toată strălucirea, şi toate Puterile Cereşti, care-şi răsfrâng lumina în suflet. Pentru ca să ne zidească Chipul cel dumnezeiesc, cetatea cea duhovnicească, spre locuinţă a Ta, Atoatefăcătorule, fiindcă „Ierusalimul ce se zideşte“ - sufletul nostru - să se întindă la nesfârşit. Fiindcă eşti de necuprins şi zidirea Ta, care este sufletul nostru, trebuie să fie după asemănarea Ta. Aşa cum a fost sfatul cel dumnezeiesc: „Să facem pe om după chipul şi asemănarea noastră“. Fiindcă voia Ta nimic şi nimeni nu o poate schimba. Dă-ne să împlinim gândul Tău cel dumnezeiesc şi minunat. Cu drag poruncă vie ne-ai lăsat. Pentru ca toate puterile înţelegătoare să ne ajute la

358

zidirea cetăţii Tale cea paşnică şi sfântă, căci în ea s-au înălţat puterile sufleteşti ale sfinţilor. În ea toate minţile şi inimile purtătoare de Hristos, văzătoare ale Preasfintei Treimi, sunt adunate la un loc. Adună-ne alcătuind o oaste unită, aliată cu mintea, care ca un ochi îngeresc Te vede, Te priveşte şi cu un glas de înger cântă: „Ierusalimul ce se zideşte, ca cetate ai cărei părtaşi s-au adunat la un loc, acolo s-au suit seminţiile, seminţiile Domnului“. Vino vestind sufletului lucruri mari, minunate, pricinuitoare de pace, de iubire, de sfinţenie, „cele ce ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-a suit“. Ridică-ne între cei ce s-au împărtăşit de nesfârşitele Tale taine dumnezeieşti şi negrăite ale Împărăţiei. Cheamă-ne între cei pe care i-ai făcut Trupul Fiului Tău, părtaşi ai dumnezeieştii firi, pecetluiţi cu Sfântul şi de viaţă făcătorul Duh, între cei pe care i-ai îmbrăcat în veşmântul de nuntă al Duhului Tău şi i-ai chemat la Cina cea de Taină. Ca să împlinim porunca Domnului Iisus Hristos: „Cereţi cele ale Împărăţiei Cerurilor şi celelelte vi se vor adăuga vouă.“

7. RUGĂCIUNE PENTRU TAINA PORUNCILOR IUBIRII

Aleluia! Slavă Ţie, Împărate Ceresc, Cel care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne iubirea cea înţelegătoare, dragostea extatică dumnezeiască, sau iubirea socotită de lume nebună. Fiindcă cei stăpâniţi de ea au lăsat de dragul Domnului Hristos tot ce oferă lumea, alegând o realitate văzută prin credinţă. Deschide-ne ochii inimii, încât să vedem frumuseţea dumnezeiască după curăţirea de patimi. Să trăim această beţie a înfrânării, a trăirii intense a dragostei înţelepte a Tatălui Ceresc. Dă-ne să vedem această frumuseţe mai presus de fire, care se revarsă în inimă fără voie şi devine mângâierea făgăduită nouă de Domnul Iisus Hristos prin Tine Mângâietorule. Dăruieşte-ne iubirea cea adevărată, pe care ne-o aduci în suflet, după ce pui puterea Ta de viaţă făcătoare în inima noastră, făcându-ne sălaş al Tău. Vino să ne răpeşti sufletele spre frumuseţea Ta cea dumnezeiască, fiindcă nici un om nu poate împlini poruncile Legii Iubirii: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din tot sufletul tău, din tot cugetul tău, din toată inima ta“, „Să vă

359

iubiţi unii pe alţii“, „Să iubeşti pe aproapele tău“, „Iubiţi pe duşmanii voştri“, fără harul Tău, fără lumina Ta, care pătrunde în sufletele noastre prin ochii credinţei, prin deschizătura inimii. Căci nici inima noastră nu se deschide fără Tine. Când vii ca să lucrezi şi să fii văzut prin ea. Creşterea duhovnicească ne-o dăruieşti odată cu creşterea harului. De aceea vederea noastră, unirea inimilor noastre cu Tine nu este doar o unire prin iubire, ci şi o înţelegere a minţii în inimă. Luminează-ne când după unirea înţelegătoare a inimii prin har, mintea vede în lumina duhovnicească şi se întinde întru Tine fără închipuiri, scăpată de nălucirile celor văzute de ochii trupului. Se lărgeşte pe măsura revărsării Tale în ea. De aceea Te rugăm dăruieşte-ne puterea înţelegătoare a luminii şi iubirii Tale, fără de care suntem slabi, fără putere. Adună în sine mintea noastră, ca să oprească toată mişcarea ei raţională şi înţelegătoare. Dă-ne să-L vedem pe Domnul Iisus Hristos. Să-I ascultăm poruncile, să trăim mişcarea duhovnicească a inimii, lacrima cea lină care aduce pacea. Căci din ea răsare bucuria, curăţia, deschiderea inimii, veselia. Fiindcă inima pătimeşte o prefacere mai presus de fire, o desfătare negrăită, glasuri rugătoare, iar mintea se retrage de la toate şi se adună în ea însăşi. Atunci vede Împărăţia lui Dumnezeu, pe Domnul Iisus Hristos, se odihneşte lângă Cuvântul adevărat. Se naşte din vederea Lui. Se hrăneşte cu contemplarea cuvintelor Lui. Dă-ne ca să înaintăm fără greşeală spre Adevărul Însuşi, conduşi de credinţa ce creşte din realitatea cea dumnezeiască, ca o experienţă a sufletului, ca o arvună că vom ajunge la vederea Preasfintei Treimi, la icoana Domnului Iisus Hristos de la capătul scării. Cheamă-ne când ne vom schimba la faţă, când ne vei face după chipul şi asemănarea Domnului.

8. RUGĂCIUNE PENTRU TAINA ŞI PECETEA ÎNFIERII

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne taina şi pecetea sfintei înfieri, veşmântul de nuntă, chemarea la Cina cea de Taină a Domnului Iisus Hristos, moştenirea cea viitoare a sfinţilor, lumina cea înţelegătoare, dragostea dumnezeiască, care se naşte în suflet, arde fierbinte şi ne curăţă sufletele de toată

360

negura lumii păcatului. Curăţă-ne prin împlinirea poruncilor, prin reaprinderea duhovnicească a Duhului Cunoştinţei de viaţă făcător, în suflet, cuget şi în minte. Pentru ca rugăciunea noastră curată să devină rugăciune harică, plină de bucurie sfîntă, ca o iluminare, ca o unire desăvârşită, mai presus de fire, cu Tine, Bunule Părinte al Vieţii. Ca să ne schimbi cu schimbarea îndumnezeitoare, încât să facem toate poruncile, nevoinţele, slujbele, pătimirile cu bucurie. Dă-ne să trăim începutul minunat al strălucirii şi al slavei Domnului, când ne faci părtaşi prin Taina Sfintei Euharistii de acelaşi chip. Luminează-ne, când ne vei da nesfârşita Ta dragoste, bunătate şi grijă părintească pentru noi. Înnoieşte toate cele create. Fă cerul şi pământul cel nou pentru suflete, pentru cetele îngerilor. Căci firile cele înţelegătoare sunt mai apropiate de Tine, Dumnezeul nostru. Dă-ne să vedem darurile Tale cele nenumărate. Să aprinzi în inimile noastre soarele Tău, ca o arvună a vieţii duhovniceşti. Să ardă în noi rugul rugăciunii minţii în inimă, prin care ne umpli cugetele de tainele Tale. Să simţim în inimă lucrarea Sfântului Duh, ca un foc de viaţă făcător, ca să împlinim porunca Domnului Iisus Hristos: „Luaţi Duh Sfânt“. Să ne înălţăm la cerul sfinţit al iubirii. Să ne urci pe treptele cele nevăzute ale iubirii Tale, încât să Te iubim ca nişte fii. Adică să ne dăruieşti nu numai chipul, ci şi asemănarea. Să trăim tainele unirii dumnezeieşti, viaţa cea veşnică întru lumina atotstrălucitoare a cunoştinţei. Să sorbim din Sfântul Potir hrana cea duhovnicească a tainelor mai presus de lume. Să dobândim făgăduinţa Domnului Iisus: „Pacea Mea o dau vouă“. Să-Ţi slujim cu frică, ascultând povaţa sfântului arhanghel Mihail: „Să stăm bine, să stăm cu frică“, ca să stăruim întru smerenie. Să pătrundem în sfântul rai al sufletelor drepţilor, în cerul cel ales al sfinţilor, cu cutremur. Căci după ce am început să Te iubim, răutatea duhurilor necurate încă poate încerca să ni se strecoare în inimă prin lene, trufie, mânie. Pot să ne răpească din starea înaltă, plină de har. De aceea trebuie să continuăm lupta, fiindcă trupul este un potrivnic al sufletului. Să fim cu luare aminte. Să ne dăruieşti iubirea Ta cea socotită de lume nebună. Să cunoaştem frumuseţea Ta cea dumnezeiască. Să trăim dragostea cea plină de înţelepciune, ca o beţie a

361

spiritului, când contemplă minunile Tale.

9. RUGĂCIUNE PENTRU TAINA SLAVEI DOMNULUI

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă ne-ai dăruit slava Ta, ca să înţelegem cuvântul: „Toate printr-Însul s-au făcut şi fără Dânsul nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut“. Că toată creaţia, cerul, pământul şi noi oamenii Îţi datorăm totul. Căci eşti „Chipul Dumnezeului nevăzut“ şi „strălucirea slavei Lui“. De aceea „toate câte le are Tatăl“ Ţie Ţi le-a dat, fiindcă Bunul Părinte al Vieţii, din iubire pentru Tine ne-a creat. De aceea „Cuvântul trup s-a făcut şi s-a sălăşluit întru noi“, ca să ne recreezi, să ne naşti a doua oară din Duh Sfânt şi din apa cea vie a Tainei Sfântului Botez. Să ne redai prin har şi darul Duhului de viaţă făcător viaţa cea veşnică întru Tine. Fiindcă din plinătatea Ta: „Noi toţi am luat har peste har“, ca să împlinim porunca Ta: „Luaţi Duh Sfânt“, dar şi ca să ne dai făgăduinţa Ta: „Pacea Mea o dau vouă“. De aceea ca să împlineşti cuvântul: „Tatăl ne-a ridicat şi ne-a aşezat împreună cu El întru cele cereşti“, pentru noi porunca Ta: „Veniţi la Mine cei osteniţi şi vă voi odihni pe voi“ ne-ai dat. Fiindcă sfârşitul urcuşului este odihna în iubirea Sfintei Treimi. Este leagănul supremei iubiri, când mintea vede în Duh şi în Adevăr arătarea minunilor negrăite. Ea primeşte înţelegeri dumnezeieşti, căci prin Tine, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeu al harurilor, Tatăl Ceresc a împlinit cuvântul rostit către Avraam: „În sămânţa ta se vor binecuvânta toate neamurile“. De aceea pacea Ta nu are hotar, Adevărul cuvintelor Tale este un adânc fără fund, Calea Ta este fără sfârşit. Viaţa, puterea, înţelepciunea Ta sunt desăvârşite şi dumnezeieşti. Căci întru Tine, sămânţa lui Avraam, a locuit toată plinătatea dumnezeirii într-un trup omenesc. Ai vrut să ne arăţi că Tatăl Ceresc toate bune le-a făcut la început. Că în această plinătate se află victoriile cunoştinţei, că în slava Ta se strevăd măririle firei dumnezeieşti, iubirea Tatălui Ceresc, darurile Duhului Sfânt, de care se împărtăşesc milioane de oameni fără să se micşoreze. Căci iubirea şi harul sunt nesfârşite, de necuprins. De aceea mulţimea stelelor şi nisipul mării pot arăta cât de

362

mare a fost făgăduinţa făcută lui Avraam, pe care ai împlinit-o timp de două mii de ani. De aceea pe noi aleşii Tăi ne-ai făcut plini de lumina Ta, Lumina Lumii. Ne-ai făcut rugători, văzători, plini de lumina iubirii faţă de Tine, încât să stăm în faţa Ta ca nişte sfeşnice ale Duhului Sfânt. Te iubim fiindcă toate răsar din Tine, Cuvântul atotcuprinzător, atoatecreator, căci în toate cuvintele, gândurile Tale manifestate prin natură este această unică taină a Persoanei Tale. Este sfatul cel dumnezeiesc, care rămâne în veac şi pe care nimeni nu-l va strica. Căci Duhul Sfatului luminează minţile întru adevăr şi le face să vadă cele mai presus de lume. Fiindcă iubirea Tatălui Ceresc ţâşneşte de pretutindeni, din toate lucrurile, se arată în toate felurile şi împrejurările.

10. RUGĂCIUNE DE MULŢUMIRE PENTRU TAINA SFATULUI DUMNEZEIESC

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Te iubim şi-Ţi mulţumim pentru felul în care ai împlinit cu noi sfatul cel dumnezeiesc: „Să facem pe om după chipul şi asemănarea Noastră“. De aceea ne-ai dăruit: „Cuvântul, care era Lumina cea adevărată, care luminează pe tot omul, care vine în lume“. Ne-ai dat naşterea cea de a doua din Duh, ca o Taină făcută după har, ca să ne înalţi la starea îngerească, când trupul este covârşit de Duhul Tău cel dumnezeiesc. Ne-ai descoperit prin vederea înţelegătoare, de unde am venit în chip minunat, unde vom ajunge. Ne-ai arătat cât de mari sunt iubirea, grija şi înţelepciunea Ta. Ce mare este taina, care ai ascuns-o, când ne-ai creat. Prin întruparea Fiului Tău cel iubit ai vrut să ne uneşti prin Domnul Iisus cu slava Ta. Să ne porţi prin foc şi prin apă şi să ne scoţi la odihna cea veşnică întru Preasfântă Treime. Să ne preschimbi prin Duhul Sfânt la faţă. Să ne renaşti întru Hristos din sine, ca să ne faci asemenea Lui. Să ne faci fii după har ai Duhului Tău Sfânt, când minţile noastre devin Duh şi tron al Duhului Sfânt, odihnindu-se în ele, ca într-un sălaş fără margini. Este începutul minunat al înaintării sufletului spre îndumnezeire prin împărtăşirea cu Tainele Tale şi prin înălţarea la treapta la care s-a înălţat Domnul Iisus Hristos. Pentru ca apoi să primească rolul de a sluji ca un

363

înger, învăţând alte suflete. Fiindcă Tu ne-ai zidit prin hotărârea Ta cea dumnezeiască. Ne-ai plăsmuit cu dulcea mână a Ta după chipul şi asemănarea Ta. Ne-ai învăţat poruncile Tale cele sfinte şi ziditoare de pace, de bucurie, de putere îndumnezeitoare. De aceea Îţi mulţumim şi pentru lumea plină de frumuseţe şi de slavă, împodobită cu înţelepciune, putere creatoare, ca să ne hrănim, să fim, să ne bucurăm de ea. Să ne uimeşti cu purtarea Ta de grijă, de pricepere, de iubire. Fiindcă Tu eşti Atoateziditorul, Atoatebinefăcătorul, Atoatehrănitorul. Tu ne scoţi din uneltirile, cursele, ispitele aducătoare de moarte ale duhurilor rele, unde fie din neglijenţă, fie din păcate am căzut. Tu în adâncul de taină a inimilor noastre ai strigat: „Mântuirea ta sunt Eu“ şi ne-ai încurajat. Din rătăcirile noastre ne-ai îndreptat. Cu dreapta Ta cea puternică, Domnul Iisus Hristos, ne-ai prins, ne-ai cercetat, ne-ai certat, cu pecetea Ta ne-ai însemnat. Cu faptele sfintelor Tale porunci talanţii i-am înmulţit. În visteriile Tale cele cereşti ca o comoară de preţ sufletele neamului nostru le-ai adunat. Cu fulgerul slavei Tale ne-ai luminat, ca să vedem cum întru Domnul Iisus ca pe nişte mădulare ne-ai alcătuit. Ca un sfânt Trup, ca un Templu minunat, în care glasul Tău duios l-am ascultat. În noi darurile Tale cele fără de număr le-ai aşezat. Cu înţelegerea şi cunoaşterea Sfintelor Taine ne-ai binecuvântat. De aceea Te slăvim, Te iubim, Te slujim, fiindcă sensul nostru de a fi l-am aflat. Noi porunca Ta: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din tot sufletul tău, din toată inima ta, din tot cugetul tău“ am ascultat şi de aceea la Tine neamul nostru l-ai luat.

11. RUGĂCIUNE PENTRU TAINA SFINTEI MARAME

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul Omului, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne taina Sfintei Marame, ascunsă în Sfatul cel dumnezeiesc: „Să facem pe om după chipul şi asemănarea Noastră“, adică din Lumina Lină a Sfintei Slave, aşa cum Tu, ca Fiu al Omului, ca o Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, din Lumina Lină a Sfintei Slave Te-ai întrupat. Ca o Lumină a Lumii din icoana de lumină a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu întru noi ai

364

venit şi Taina Naşterii din Duh Sfânt şi din apa cea vie a Tainei Sfântului Botez pentru noi ai întemeiat. Ai venit ca să împlineşti Taina cea din veac făcută şi de îngeri neştiută a Împărăţiei Tale, cu care Tatăl Ceresc Te-a binecuvântat.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul Omului, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne taina Sfintei Marame, ascunsă în Sfatul cel dumnezeiesc „Să facem pe om după chipul şi asemănarea Noastră“, adică din Lumina Lină a Sfintei Slave. Pentru ca în oglinda conştiinţelor noastre să-Ţi vezi chipul Tău cel dumnezeiesc imprimat, în Lumină la faţă schimbat. Ca un Dumnezeu adevărat în milioanele noastre de inimi intrat. Fiindcă din ele ai făcut Sionul Tău cel minunat, Biserica Ta Cea Sfântă, în care ca Arhiereu Ceresc stai pe un tron de împărat. Ca să domneşti peste neamul Tău cel sfânt şi preoţesc, cu care Tatăl Ceresc Te-a binecuvântat.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul Omului, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne taina Sfintei Marame, ascunsă în Sfatul cel dumnezeiesc „Să facem pe om după chipul şi asemănarea Noastră“. De aceea chipul Tău cel dumnezeiesc şi minunat pe maramă imprimat lui Avgar din Edesa l-ai trimis şi de lepra păcatelor l-ai vindecat. De aceea icoana Ta cea de jertfă sfintei Veronica i-ai dat, pentru ca prin ea să ne arăţi cum pentru noi jertfa de sine ai lucrat. Cum porunca Tatălui Ceresc ai împlinit şi ai ascultat. Chipul Tău cel de foc pe Sfântul giulgiu l-ai imprimat când ai înviat, să ne arăţi cum pentru noi, mormântul în scară la cer l-ai transformat. Cale prin Muntele Măslinilor ai deschis pentru cei ce Te-au urmat. Ne luminezi pe măsura crucii ce am purtat. În duhuri şi în pară de foc neamul Tău ai transformat. De aceea Te rugăm să ne ajuţi cu îngerii şi cu sfinţii Tăi, să trecem peste fluviul de foc, peste şerpi şi peste scorpii, când ne vei încerca.

12. RUGĂCIUNEA PENTRU TAINA INIMII SFINTE

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Cuvântul lui Dumnezeu, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne taina inimii sfinte, ca un izvor de gânduri sfinte, de fapte desăvârşite. Dăruieşte-ne harul care să ne descopere tainele Tale cele îndumnezeite, când Biserica cea Luptătoare o uneşti cu

365

Biserica Ta cea Biruitoare. Descoperă-ne Taina când rânduieşti cetele sfinţilor, cuvioşilor, slujitorilor, arhiereilor, mucenicilor, pustnicilor, proorocilor, călugărilor, ctitorilor, drepţilor, milostivilor, blânzilor, aleşilor. Arată-ne când din inimile lor faci o biserică sfinţită, în care să vii împreună cu Tatăl Ceresc, aşa cum ai făgăduit şi să Vă faceţi în ea sălaş, templu, cetate sfântă, Sionul cel ceresc, Taborul luminii, Sinaiul cel dumnezeiesc. Să vii ca un ocean de iubire, ca un rug imens, ca un jertfelnic de foc, în care Tu ca Arhiereu Ceresc vii, ca să săvârşeşti liturghia iubirii şi slavei, aşa cum nici îngerii Tăi nu şi-o închipuiesc.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Cuvântul lui Dumnezeu, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne taina inimii sfinte, ca un Sfânt Potir, în care stai Tu. Să Te vedem cu ochii conştiinţei ca într-o oglindă. Să ne arăţi Cartea Vieţii deschisă la foaia, unde numele noastre sunt pomenite, apa vie, în care piatra cea albă cu numele nostru cel nou stă scris cu litere nemaiîntâlnite, fiindcă este mai de preţ decât cel de fii sau fiice. Ca să vedem cum Soarele Tău alungă norii necazurilor şi negura păcatelor. Să zburăm prin Ierusalimul cel ceresc, când în boltele bisericii inimii auzim glasul Tău cel dumnezeiesc, şi să trăim taina ascunsă în cuvântul Tău: „Oile Mele cunosc glasul Meu“.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Cuvântul lui Dumnezeu, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne taina inimii sfinte, a celor care fiind curaţi cu inima, Te-au putut vedea. În ea ca într-un Sfânt Potir ai putut intra. În ea tainele Tale cele pentru noi pregătite şi îngerii Tăi s-au putut aduna. Căci gândul nostru înaripat ca printr-un cer plin de stele, a zburat. La steaua dată nouă s-a oprit. Să vadă îngerii pe care ni i-ai dat. Noi icoanele sfinţilor trecând pe un râu din zale de aur am contemplat. Taina Botezului cu Duh Sfânt şi cu foc, în faţa Porţii de foc, a Bisericii Tale de foc, peste noi ai turnat. Taina cea pururea Sfântă a iubirii Tale s-o purtăm în cuget ca pe un dar sfânt şi minunat, fiindcă ea este Taina cea din veac făcută şi de îngeri neştiută.

366

13. RUGĂCIUNE PENTRU TAINA BUCURIEI

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Cerului şi al Pământului, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă pentru noi taina bucuriei ai pregătit, când pentru noi Te-ai jertfit. În slujba Ta ne-ai primit. Să fim ucenici ai iubirii şi ai slavei Tale ai binevoit. De aceea ca să scriem cu faptele noastre cuvintele Tale, să trăim parabolele şi învăţăturile Tale, cu o iscusinţă de Unic Învăţător ai rânduit. De aceea toată lucrarea Ta, făcută prin noi şi pentru noi, îngerii Tăi la cer au suit. La sfântul jertfelnic din cer numele noastre le-ai pomenit, când ca Arhiereu Ceresc la Tatăl Ceresc şi îngerilor Tăi, ne-ai mărturisit. Fiindcă faptele noastre, când s-au întrupat, o armată de sfinţi, de îngeri s-a arătat. Cu duhurile cele rele s-au luptat. De aceea sufletele aleşilor Tăi pe calea cea luminată la cer le-ai luat, fiindcă în timpul vieţii lor pe toţi demonii şi duşmanii în numele Tău cel Sfânt, cu puterea Sfintei Cruci, cu rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor i-au legat, i-au certat, i-au alungat. De biruinţa Ta toţi îngerii din cer s-au bucurat.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Cerului şi al Pământului, Te iubim şi Îţi mulţumim pentru taina bucuriei, când cu îndelungă răbdare taina cea din veac făcută şi de îngeri neştiută ai împlinit şi ai desăvârşit. Prin Sfintele Taine ne-ai curăţit şi ne-ai sfinţit. O Împărăţie pentru neamul Tău cel sfânt şi preoţesc ai pregătit. Prin Taina Botezului ceresc, de negura păcatelor, de amintiri, de păcate ne-ai curăţit, ne-ai luminat şi ne-ai sfinţit. Cu veşmântul de nuntă pentru Cina cea de Taină ne-ai pregătit. Bucuria cea ascunsă în poruncile fericirilor ne-ai dăruit, când cu darul de a Te vedea ne-ai îmbogăţit.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Cerului şi al Pământului, Te iubim şi Îţi mulţumim pentru taina bucuriei, fiindcă de toate puterile răului ne-ai despărţit. Faptele noastre izvorâte din tainele poruncilor Tale la cer înaintea noastră s-au suit. De aceea fericirea celor milostivi ne-ai dăruit. Pe cei săraci i-am miluit. Cu fericirea celor blânzi ne-ai cinstit. Batjocura celor răi am suferit. Pe cei ce ne-au furat i-am

367

iertat. Pe cei ce ne-au prigonit, ne-au ocărât şi ne-au lovit, la nevoie i-am ajutat şi sprijinit. Cu fericirea fiilor Împărăţiei şi cu făcătorii de pace la Tine ne-ai primit. Asupra noastră cei ce s-au smintit s-au năpustit. Din calea lor ne-ai ferit, sau să le dăm răspunsul potrivit, ne-ai ajutat, ne-ai învăţat şi i-am biruit. De aceea să trecem prin Poarta Bucuriei cu îngerii Tăi, în taină ai pregătit.

14. RUGĂCIUNE PENTRU TAINA ASCUNSĂ ÎN PARABOLA FECIOARELOR ÎNŢELEPTE

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Mirele cel dumnezeiesc, Cel care pentru noi parabola fecioarelor înţelepte ai rostit, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte sufletelor noastre taina fecioarelor înţelepte, care în inimile lor candelele iubirii ca nişte ruguri de rugăciune au aprins. Cu uleiul de treizeci al faptelor de mântuire le-au făcut să ardă nestins. Cu rodul de şaizeci al faptelor de sfinţire să Te slujească s-au deprins. Cu talanţii de o sută ai faptelor de desăvârşire, ascunse în poruncile fericirilor, Te-au aşteptat şi ca mlădiţe din via Ta cea dumnezeiască rod tot mai mult au dat. Fiindcă Tatăl Ceresc le-a curăţat, căci porunca Ta: „Rămâneţi întru Mine“ au ascultat. De aceea prin Tine, Poarta oilor, în împărăţia cea cerească au intrat. De fecioarele (adică sufletele) neînţelepte, care după ispitele cele lumeşti au alergat, le-ai separat. În cămara de nuntă a Bisericii Tale Biruitoare le-ai chemat. Prin fericirea celor curaţi cu inima, care văd faţa Ta, le-ai bucurat.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Mirele cel dumnezeiesc, Cel care pentru noi parabola fecioarelor înţelepte ai rostit, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte sufletelor noastre taina fecioarelor înţelepte, care prin Taina Botezului cu Duh Sfânt şi cu foc, pentru înălţarea la cer îngerii Tăi le-au pregătit. Cu Taina Sfântului Mir pentru viaţa cea veşnică le-au pecetluit. Cu Sfintele Taine ale Împărăţiei Tale le-au împărtăşit. Cu pâinea Ta cea cerească le-ai luminat şi la faţă le-ai schimbat. Din corabia Bisericii Luptătoare purtată de valuri în Cetatea Ta cea Sfântă le-ai luat. În Biserica Ta cea Biruitoare cu un loc si un nume nou le-ai binecuvântat. De aceea ca pe nişte ucenici ai Tăi ne pregăteşti, ne smereşti. Să ne lepădăm

368

de cele lumeşti. Să ne luăm crucea neamului şi să-Ţi urmăm Ţie la vremea potrivită ne rânduieşti. Fiindcă în cămara de nuntă a inimilor fecioare locuieşti, le sfinţeşti, le desăvârşeşti, le îndumnezeieşti.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Mirele cel dumnezeiesc, Cel care pentru noi parabola fecioarelor înţelepte ai rostit, Te iubim şi Te rugăm poartă sufletele noastre ca pe nişte mioare la păşunea cea sfântă. Fiindcă eşti ca Păstorul cel bun şi iscusit. De aceea, cu toiagul puterii Tale, de demoni şi de duşmani ne-ai apărat. Pe Calea Preasfintei Treimi ne-ai purtat şi pe scara Adevărului Tău ne-ai urcat. De cursele viclene ale demonilor şi ale sinagogilor satanei ne-ai scăpat. Neamul Tău cel sfânt şi preoţesc dintre cei ce au făcut poruncile mântuirii, sfinţirii, desăvârşirii, înfierii, l-ai ales şi l-ai primit, fiindcă timpul acestei lumi s-a apropiat de sfârşit. De aceea ca un mire să vii Te-ai pregătit.

15. RUGĂCIUNE PENTRU TAINA PECETLUIRII CU NUMELE DOMNULUI

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne taina pecetluirii cu numele Tău cel sfânt, ca semn că după chipul şi asemănarea Ta ne-ai recreat. Să fim fii ai Luminii ne-ai binecuvântat. De aceea să intrăm pe Poarta Luminii ne-ai chemat. Ce înseamnă cuvântul Tău: „Şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă“ ca o taină a sufletului nostru am aflat. Căci în el sensul nostru de a fi, scopul pentru care ne-ai creat, slujba, locul în Împărăţia Ta, numele cel nou, ca o pecete a Ta pe fruntea sufletelor neamului nostru ni s-au dat. Cu un veşmânt de cinste străluminat sufletele neamurilor noastre le-ai îmbrăcat. Pentru ca venind în faţa Ta să auzim porunca Ta: „Bine, slugă bună şi credincioasă. Peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune. Intră în bucuria Domnului Tău“, când să intrăm prin Poarta Bucuriei ne vei chema.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne taina pecetluirii cu numele Tău cel sfânt.

369

Cu harul Tău minţile, cugetele şi conştiinţele noastre, ca o lumină din lumină le vei schimba. De aceea ca să ne faci după chipul şi asemănarea Ta, mândria în smerenie, desfrânarea în curăţie, lenevia cu hărnicia, împrăştierea în concentrare, minciuna cu adevărul, laşitatea prin curaj, ura cu iubirea, clevetirea cu tăcerea, nedreptatea şi mânia cu blândeţea, lăcomia cu asceza, smintelile cu înţelepciunea, desfătarea cu adânca înţelegere a cumpătării, dispreţuirea altora cu dreapta judecată, impunerea voinţei proprii asupra altora cu ascultarea, dorinţa de a-i aţâţa pe unii împotriva altora cu pacea, inconştienţa cu asumarea răspunderii, greşeala de a ne socoti buni şi fără de păcat cu pocăinţa, le-ai transformat treptat, cu o iscusinţă de neimaginat.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne taina pecetluirii cu numele Tău cel sfânt, odată cu pecetea Bunului Părinte al Vieţii. Pentru că jugul Crucii Tale este uşor şi sarcina purtării crucii neamului nostru este uşoară. Fiindcă poruncile Tale ca nişte fericiri ni le-ai dat. Credinţa care mută muntele neamului nostru la Tine, ai făcut-o ca un diamant. Cu răbdarea îndelungă, care aduce rodul Tău cel sfânt, ne-ai înarmat. Dorinţa de a ieşi din trupul cel pământesc şi de a intra în trupul Tău cel dumnezeiesc spre Tine ne-a purtat.

16. RUGĂCIUNE PENTRU TRĂIREA TAINEI LUCRĂRII DOMNULUI PENTRU NOI

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Cerului şi al Pământului, Te iubim şi Îţi mulţumim, pentru că iubirea Ta faţă de noi a fost fierbinte, sublimă şi fără de sfârşit. De aceea, ca Mântuitor, să facem faptele cele de mântuire putere şi har ne-ai dăruit. Ca Fiu al lui Dumnezeu, între noi şi Tatăl Ceresc ai mijlocit. Pentru noi Te-ai rugat şi ne-ai mărturisit. Ca Domn al Slavei să Te slăvim ne-ai învăţat. La cer neamul Tău l-ai suit. Ca Domn al Legii Iubirii, să Te iubim, să-L iubim pe Tatăl Ceresc, pe Împăratul Ceresc ne-ai poruncit. Ca Domn al milei, să fim milostivi ai rânduit. Ca Arhiereu Ceresc, neamul Tău cel preoţesc l-ai ales şi l-ai sfinţit. Ca Păstor, pe Calea Preasfintei Treimi turma cea aleasă ai purtat şi păşunea cea cerească a

370

Sfintelor Taine i-ai dat. Ca Miel al lui Dumnezeu, cu o jertfă necurmată pe Sfânta Cruce ai stat. Ca Pâine Cerească, prin Taina Sfintei Euharistii la Sfânta Liturghie ai venit, cu hrana cea sfântă ne-ai sfinţit şi de păcate ne-ai curăţat. Ca Unic Învăţător pildele, poruncile şi îndreptările Tale ne-ai lăsat. Ca Pom al Vieţii Veşnice, făgăduinţele vieţii veşnice ne-ai învăţat. Ca Viţa cea Adevărată, să fim mlădiţe, să aducem roadă ne-ai curăţat şi ne-ai ajutat. Ca Lumină a Lumii, să fim fii ai Luminii ne-ai luminat. Ca Domn Tare, în războaie, cum să ducem războaiele cu trupul, cu lumea şi cu demonii, ne-ai înarmat. Ca Mesia cel aşteptat, o poartă la cer pentru noi deschisă ai păstrat. Ca Fiu al lui Dumnezeu, noi ale Tale dintru ale Tale Ţi-am închinat. Ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu, prin Cuvânt, Adevărul Tău întru noi a stat. Ca pe un Mire dumnezeiesc, sufletele noastre cu candelele conştiinţelor aprinse Te-au aşteptat. Ca Judecător drept şi milostiv, răspunsul cel bun să-l adunăm prin faptele noastre, ai aşteptat. Ca Domn al Blândeţei şi al Smereniei, să fim blânzi şi smeriţi ne-ai ajutat. Ca fiind Piatra cea din capul unghiului, de cei răi ne-ai separat. Ca fiind Mintea cea Dumnezeiască, în mintea noastră cele pecetluite le-ai descoperit şi cu trăirea Tainelor Tale ne-ai sfinţit. Ca Cel ce în mormânt ai fost îngropat pentru noi, mormântul în scară la cer l-ai transformat. Ca Cel ce ai stat pe cruce, Sfânta Cruce ca armă împotriva demonilor, ne-ai dat. Ca Cel ce ai înviat pentru noi învierea din lumea morţii şi a păcatului ai fost şi ai însemnat. Ca Emanuel, să fim ca pruncii inocenţi şi curaţi ca porumbeii, ne-ai îndemnat. Ca Prunc, în biserica Ta din inima noastră, Te-ai născut şi ai stat. Ca Cel ce iadul l-ai prădat, cum să-i scoatem prin slujbe şi parastase pe cei adormiţi, ne-ai învăţat. Ca la Cel ce ai puterea dată, de la Tatăl Ceresc în cer şi pe pământ, la Tine ne-am închinat. Ca Cel ce la cer Te-ai înălţat, să ne duci cu îngerii Tăi pe calea cea luminată la cer, Te-am rugat. Căci Taina Ta este o lumină a slavei şi iubirii Tale ne-ai arătat.

17. RUGĂCIUNE PENTRU TAINA SMERENIEI CEA ÎNTRU HRISTOS

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Smereniei, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne Taina smereniei Tale, când chip de rob ai luat. Într-o peşteră Te-ai născut. În

371

sărăcie ai trăit. Ruşinea ai dispreţuit. Ocări, lovituri, viclenii ai suportat. Ca un miel fără de glas la judecata celor răi ai stat. Crucea păcatelor noastre ai purtat. Sfintele Taine pentru noi le-ai întemeiat. Pe morţi i-ai înviat. Neamul omenesc l-ai salvat. Cu o înţelepciune fără margini toate tainele ne-ai învăţat. În faţa Tatălui Ceresc pentru noi ca o jertfă de răscumpărare ai stat. Ne-ai mărturisit şi răspunsul cel bun pentru noi l-ai dat. Pentru ca toată veşnicia sufletele noastre să Te asculte, să Te slujească, să Te iubească, să Te slăvească şi să-Ţi mulţumească neîncetat. Pentru că „Cel ce se smereşte se va înălţa“ ne-ai învăţat. Pe cruce poruncile Legii Iubirii le-ai făcut şi Sfânta Cruce ca o poartă la cer ne-ai arătat.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Smereniei, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne Taina smereniei Tale, ca să suportăm fără tulburare toată ocara, toate loviturile, toate nedreptăţile. Să ne rugăm pentru cei prin care ne vin aceste ispite, încercări şi lovituri. Să respingem toate cinstirile, laudele, toată slava deşartă, toată iubirea de stăpânire ascunsă în slujbele pierzătoare de suflet. Încât să nu socotim că am dobândit vreo virtute, că suntem buni, cuvioşi, plini de fapte bune. Ne-ai învăţat să nu neglijăm postul, privegherea, nevoinţele, rugăciunea, ci să sporim în ele. Să fim iscusiţi în tăierea tuturor poftelor, în lucrarea faptelor sfinte, fiindcă neglijenţele mici aduc toate căderile cele mari.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Smereniei, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne Taina smereniei Tale, care aduce plângerea pocăinţei adevărate. Dă-ne tăcerea cea plină de înţelepciune. Ca să îi ajutăm pe toţi cei din jurul nostru, neamul, rudele, prietenii, cunoştinţele, vii şi adormiţi, prin slujbe, liturghii, parastase, danii. Să-i răscumpărăm prin faptele noastre de milostenie. Să ne pregătim ca să suferim pentru ei ispite, încercări, necazuri, chinuri şi chiar moartea, fiindcă sunt spre mântuire, sfinţire, desăvîrşire şi înfiere. Pentru ca în toată vremea şi în tot locul să facem voia Ta. Să lucrăm pentru slava Ta. Să-Ţi mulţumim întotdeauna. Pentru ca treptele smereniei celei întru Tine să le putem urca şi la sfârşitul vieţii, îngerii Tăi să ne aducă în faţa Ta. Să cunoaştem Adevărul Tău, că prin smerenia Ta la Tine ne vom înălţa.

372

18. RUGĂCIUNE PENTRU TAINA TOIAGULUI

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Dreptule Judecător, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne taina toiagului ascunsă în cuvântul Tău: „Fără Mine nu puteţi face nimic“ şi taie cu sabia puterii Tale cele trei patimi care omoară sufletele: câştigul, cinstirea şi odihna. Ele sunt prin învăluire, o cursă subtilă a duhurilor viclene. Pătrund pe nesimţite şi le pregătesc sălaş demonilor lăcomiei şi zgârceniei, demonilor mândriei şi pizmei, demonilor mâniei şi lenei. De aceea în momentul declanşării războiului cu duhurile necurate găsesc sufletele nepregătite, fiindcă inima e câştigată, de ceea ce nu este al Tău, de împrăştierea gândurilor, de alunecarea inimii, gândului, cuvântului sau faptei. Uneltesc să ne lipsească, prin consimţirea păcatului cu gândul, de ceea ce dă valoare, sfinţenie şi sens vieţii, cuvintelor şi faptelor noastre. De aceea toiagul judecăţii Tale ca pe oile Tale de capre să ne despartă. Cu inima îndurerată, ca fiul risipitor, am bătut la a Ta poartă şi porunca Ta: „Bate şi ţi se va deschide“ am ascultat.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Dreptule Judecător, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne taina toiagului ascunsă în cuvintele Tale: „Fără Mine nu puteţi face nimic“, ca semn că de patimile trupului, sufletului şi cugetului ne-ai separat. Că pacea Ta din cuvintele Tale: „Pace vouă“ odată cu Tine în sufletele, inimile şi cugetele noastre a intrat. Pentru că Taina Sfintei Euharistii ascunsă în cuvintele: „Sfintele Sfinţilor“, adică cele sfinte (Trupul şi Sîngele Tău) se dau sfinţilor. Dă-ne-o şi nouă ca să nu ne împărtăşim spre judecată şi spre osândă. Fiindcă atâta timp cât cineva slujeşte patimilor nu este robul, slujitorul sau prietenul Tău, căci nu s-a luptat împotriva vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi. Toiagul dreptăţii Tale nu l-a despărţit de capre, de cei ce s-au osândit.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Dreptule Judecător, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne taina toiagului ascunsă în cuvintele Tale: „Fără Mine nu puteţi face nimic“, fiindcă Tu eşti Via Vieţii Veşnice. Noi suntem mlădiţele Tale, dacă aducem roada Ta. Din toiagul Sfintei Cruci ne-ai odrăslit. De aceea fă să fie întru noi Duhul Temerii de Tine, ca să trăim pocăinţa cu lacrimi. Să trăim în post şi rugăciune continuă. Să nu

373

lăsăm să intre în inima noastră vreo patimă spurcată. Să nu auzim, să nu rostim vreo vorbă deşartă. Să nu ne legăm cu ceva de cele ale lumii, ci să ne îngrijim în toată vremea de răspunsul cel bun, pe care trebuie să-l dăm la dreapta Ta judecată. Pentru ca toiagul dreptăţii Tale să ne ducă prin Poarta Oilor în staulul cel sfânt al Împărăţiei Tale.

19. RUGĂCIUNE PENTRU TAINA INOCENŢEI

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Bunule Păstor, Te iubim şi Te rugăm ajută-ne să împlinim cuvântul Tău: „De nu vă veţi întoarce să fiţi ca pruncii, nu veţi intra în Împărăţie“. Dă-ne să tăiem voia noastră, să nu iubim lumea. Să uităm toată răutatea. Să dobândim puterea Duhului Sfânt care schimbă mânia în blândeţe, risipirea în concentrare, mândria în smerenie, ura în iubire, neîngăduinţa în răbdare, gândul şi cuvântul rău în dulce alintare, inocenţa în cunoaşterea tainelor, ca semn că de la măsura copilului duhovnicesc, ca cel a doua oară născut, vom ajunge la sfânta şi marea Ta vârstă şi desăvârşire. Pentru noi porunca Ta: „Luaţi Duh Sfânt“ să ne dea nu numai mântuirea, sfinţirea şi desăvîrşirea, ci şi înfierea, naşterea prin suflarea Duhului Sfânt a doua oară, adică începutul plin de putere şi desăvârşirea, fiindcă Tatăl Ceresc pruncilor tainele Împărăţiei Cerurilor le-a dat.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Bunule Păstor, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne să împlinim măsurile, fericirile, poruncile desăvârşirii, pentru ca să ne descoperi tainele. Să ajungem la unitatea cu Tine, la curăţie, la blândeţea Ta, la bunătatea Ta, la înţelepciunea Ta. Fiindcă în biserica Ta din sufletul nostru ca arhiereu ai intrat. La tronul Tău de slavă genunchii inimii noastre i-am aplecat. Din copii, luptători ai Tăi ne-ai ridicat. Cuvântul Tău: „Vă voi da putere să treceţi peste şerpi şi peste scorpii“ să-l trăim. Pe toţi duşmanii Tăi să-i biruim. De cuvintele otrăvite să ne ferim. Pentru ca, ascultând cuvintele Tale: „Cât este ziuă lucraţi“, poruncile Tale să le împlinim. Sufletele noastre ca focul să se facă. Pe toţi demonii şi duşmanii să-i ardă. Ca semn că sfântul Tău chip dumnezeiesc ni l-ai redat. Din lumină şi în noi asemănarea cu Tine s-a aşezat treptat.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Bunule Păstor,

374

Te iubim şi Te rugăm dezbracă sufletele noastre de toate cele ale lumii, de patimi, de neputinţe, de păcate ca să ajungem la măsurile desăvârşirii. Fiindcă cea mai mică patimă taie puterea virtuţilor. Căci deşi vom păzi toată legea, dar vom greşi în urmă, ne-am făcut vinovaţi. De aceea cu multă pocăinţă şi cu multă osteneală ne vom putea întoarce de unde am căzut. Ne va trebui multă trezvie ca să ne îndreptăm. În lumina, în taina, în înţelepciunea poruncilor Tale să intrăm. Cu mai multă râvnă să lucrăm. Să fim inocenţi ca pruncii sau luminaţi ca îngerii, pentru ca Tainele Împărăţiei Tale să le aflăm.

20. RUGĂCIUNE PENTRU TAINA TRĂIRII PORUNCILOR ŞI CUVINTELOR SFINTEI EVANGHELII

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoateştiutorule, Te iubim şi Te rugăm pune pe trupul, fruntea, cugetul, conştiinţa, inima şi sufletele noastre peceţile Numelui Tău Sfânt, pentru ca nici un gând, nici o ispită, nici o vorbă sau faptă să nu fie în noi, care să nu izvorască din voinţa, iubirea şi cunoştinţa Ta. Pentru ca Pâinea Ta cea cerească să hrănească fiinţa noastră pururea şi să vedem ca îngerii în toată vremea şi în tot locul lumina feţei Tale ca un stâlp de foc, care să ne poarte prin pustiul lumei acesteia. Să ne cunoaştem pe noi înşine ca o făptură smerită, care nu se încrede cu mândrie în ea însăşi. Fă mintea noastră ca un rug al rugăciunii harice care a pătruns în inimă, a ars toate duhurile rele şi Te-a găsit împreună cu Fiul Tău cel iubit în Templul Tău cel minunat. În taină Duhul Tău cel Sfânt în noi l-a înălţat, l-a desăvârşit, l-a înfrumuseţat. Făgăduinţa Domnului Iisus Hristos că veţi veni să locuiţi în inimile noastre pentru noi s-a împlinit prin Sfintele Taine ca un dar minunat. Să stăm bine, să stăm cu frică, pe noi înşine şi unii pe alţii Ţie o jertfă bine primită să ne dăm am învăţat. Să ne plângem neputinţele, păcatele, rătăcirile, ca fiul cel risipitor pururea să ne întristăm. Taina trăirii poruncilor şi cuvintelor Sfintei Evanghelii în noi se va ivi, când Domnul în noi înşine va veni. Minuni va săvârşi. Se va răstigni, va învia, se va înălţa, la dreapta Ta va sta. Duhul Tău cel Sfânt la faţă sufletele noastre în lumină le va schimba. Să trecem ca duhuri peste fluviul de foc la sfârşitul veacurilor, când toate sufletele se vor încerca. Împărţirea noastră în suflet, duh şi trup va înceta.

375

Întru Sine Domnul Iisus Hristos ca mădulare în Sfântul Său Trup ne va lua. Să fim uniţi cu Biserica Sa cea Biruitoare a sfinţilor vom putea. Lupta noastră cu patimile, cu lumea, cu demonii va înceta. Pentru neamul nostru Calea cea dreaptă a ortodoxiei o vei păstra. Jugul crucii neamului pe scara Adevărului întru şi pentru Domnul îl vom purta. Fiind blânzi, smeriţi, credincioşi, iubitori, în odihna şi Viaţa cea veşnică ne va primi. Ca robi netrebnici ceea ce eram datori să facem am făcut. De aceea că am dobândit ceva vrednic de laudă nu ne-am încrezut. Feţele noastre între genunchi le-am ţinut. În smerenie ne-am adâncit tot mai mult, fiindcă taina trăirii poruncilor şi cuvintelor Sfintei Evanghelii în noi a început.

21. RUGĂCIUNE PENTRU TAINA TIMPULUI TĂCERII

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne timpul tăcerii ca o taină a rugăciunii harice, când mintea coboară în inimă şi ascultă cum Duhul Sfânt cu nespuse suspine pentru noi se roagă. Ca să ne înveţe darul rugăciunii minţii în inimă. Să o facă curată şi concentrată, continuă şi binecuvântată, ca o cruce în biserica inimii noastre aşezată, ca o tămâie de îngerii Tăi luată şi în jertfelnicul din cer turnată. Pentru ca icoana Ta din sufletele noastre să o facă luminată. Pentru că iubirea Ta ne-ai dat. Prin Taina Pocăinţei de toate păcatele ne-ai iertat. De neputinţe, orbire, surzenie, patimi ne-ai vindecat. Pe toţi demonii şi duşmanii Tăi şi ai noştri i-ai legat, i-ai certat, i-ai alungat. În lumină, ca pe îngerii Tăi, la faţă ne-ai schimbat. Asemeni fiilor rătăcitori la Tine ne-am întors şi în straiul de cinste ne-ai îmbrăcat. Să facem poruncile mântuirii, sfinţirii, desăvârşirii şi îndumnezeirii cu îngerii, sfinţii şi slujitorii Tăi ne-ai învăţat şi ne-ai ajutat.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne rugăciunea contemplată a timpului tăcerii, când tainele Împărăţiei Tale ne vei arăta. Atunci într-o pară de foc ca pe slujitorii Tăi ne vei schimba. Să trecem peste fluviul de foc vom putea. Să căpătăm fiinţa, chipul şi asemănarea cu Tine ne vei binecuvânta. Ca îngerii, sfânta Ta faţă o vom vedea. Glasul Tău cel dulce îl vom auzi, când ne vei chema. De toate înşelările, ispitele şi cursele răilor şi demonilor ne vei apăra. Să trecem

376

peste şerpi, adică demoni şi peste scorpii, adică sinagogile satanei, cu îngerii Tăi ne vei ajuta. Să urcăm treptele mântuirii, sfinţirii, desăvârşirii, înfierii, noi iscusinţă, har şi puterea Ta vom căpăta. Între fiii Învierii, Luminii şi Împărăţiei cu un loc şi un nume nou ne vei binecuvânta.

Aleluia! Slavă Ţie, Împărate Ceresc, Cel care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne taina timpului tăcerii, aşa cum Fiul cel iubit că ai să vii şi ai să ne înveţi toate a făgăduit. Botezul cu Duh Sfânt şi cu foc prin harul Tău ne va fi dăruit. Atunci trecerea prin porţile Iubirii, Slavei, Bucuriei, Luminii a neamului nostru ne vei fi descoperit. Cu tainele Pomului Vieţii Veşnice, al Izvorului cu apă vie, a Pâinii, ale sufletelor ne vei fi uimit. În mâna Ta neamul nostru l-ai luat. Prin toate vârtejurile lumii l-ai purtat. La locul lor din cer sufletele noastre le-ai îndrumat. De aceea noi slava şi iubirea Ta am cântat.

22. RUGĂCIUNE PENTRU TRĂIREA TAINEI SUFLETULUI ÎNTRU HRISTOS

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Mirele cel dumnezeiesc, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne bucuria să trăim marea taină a unirii Tale cu Biserica Ta, dar pentru că prin cuvântul Tău: „Fără Mine nu puteţi face nimic“, cum să Te rugăm Duhul cel Sfânt ne-a învăţat. De aceea am îndrăznit, fiindcă voile noastre le-am părăsit, sfintele Tale porunci, ca să le facem, ne-am nevoit. De aceea lumea ne-a urât, ne-a nedreptăţit, ne-a lovit, fiindcă noi cele ale lumii pentru Tine le-am părăsit. Prin grija Ta cea dumnezeiască sufletele noastre ca nişte fecioare-mirese candelele lor, adică inimile, şi-au pregătit, adică le-au curăţit. Cu uleiul cel bine mirositor al faptelor sfinte, cu lumina rugăciunilor de iubire şi slavă s-au îndeletnicit. Cu darurile Sale Duhul Sfânt le-a sfinţit şi ca pe nişte mirese le-a împodobit.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Mirele cel dumnezeiesc, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne bucuria de a trăi marea taină a unirii Tale cu Biserica Ta. Aceasta este taina cea mare a sufletelor, care devin mirese ale Tale, prin minunea naşterii din nou din Sfântul Tău Trup. Toţi sfinţii, mucenicii,

377

cuvioşii, aleşii, ierarhii, devin un trup întru Tine şi fiecare mădulare unii altora, pentru că acesta este adâncul tainei ascunsă în sfatul cel dumnezeiesc: „Să facem pe om după chipul şi asemănarea Noastră“. Sufletele-mirese au dobândit schimbarea la faţă. Au lepădat lăcomia fiarelor, nestatornicia păsărilor, veninul şerpilor, lipsa de gândire şi de conştiinţă a animalelor. Au dobândit lumina, sfinţenia, taina sufletelor îngereşti arătată prin faptele de curăţie, sfinţenie, desăvârşire, înfiere, fiindcă nu e cu putinţă ca cineva să facă cele ale sfinţilor fără ca Duhul Sfânt să locuiască în el.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Mirele cel dumnezeiesc, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne bucuria de a trăi, de a cunoaşte, de a iubi marea taină a unirii Tale cu Biserica Ta. Duhul Tău, deci Tu Însuţi vii să locuieşti în noi după cuvântul Tău. De aceea faptele noastre devin asemenea cu ale Tale prin puterea Ta. Sufletul află taina venirii Tale ca Mire. Faptele noastre devin lucrarea Ta întru noi, cu noi şi pentru noi. Cuvântul şi porunca Ta: „De Mă iubiţi pe Mine, păziţi poruncile Mele“ prin faptele noastre se va arăta şi făgăduinţa Ta: „Eu voi ruga pe Tatăl Meu să vă trimită vouă pe Mângâietorul, Duhul Adevărului“ cugetele, conştiinţele, sufletele noastre în lumină le va transforma.

23. RUGĂCIUNE PENTRU TAINA ÎNNOIRII SUFLETULUI ŞI A DOBÂNDIRII VIEŢII VEŞNICE

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Pomul Vieţii Veşnice, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne taina înnoirii sufletului şi a dobândirii vieţii veşnice, ascunsă în cuvântul: „Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu“. Căci după căderea lui Adam oamenii n-au mai putut mânca din pomul vieţii sau din curăţie. Din acesta nimeni nu poate mânca decât dacă este unit cu Tine, Cel ce eşti izvorul vieţii fără de început şi de sfârşit. De aceea Tu ai reînnoit firea omenească, ai dus-o în „raiul ascuns“, unde, în acest rai spiritual, ne vei înălţa şi pe noi, cei ce ne unim cu Tine prin Taina Sfintei Euharistii. Uneşte-ne prin credinţă, prin cunoaşterea Ta, prin păzirea poruncilor Tale, în care este modelul omului sfânt, desăvârşit, îndumnezeit, când împlineşte voia Ta, ca semn că Te iubeşte,

378

aşa cum este cuvântul Tău: „Dacă Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele“.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Pomul Vieţii Veşnice, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne taina înnoirii sufletului şi a dobândirii vieţii veşnice, ca să ne dezbrăcăm de faptele omului vechi. Să ne dăruieşti chipul Tău cel sfânt în inima noastră. Să devenim vrednici, curaţi de toată negura păcatelor prin Taina Pocăinţei. Să gustăm din Pomul Vieţii Veşnice, care este curăţia cea desăvârşită, ascunsă în porunca Ta: „Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu“. Primeşte sufletul nostru, ca o fecioară înţeleaptă având candela aprinsă şi uleiul faptelor de mântuire, sfinţire, desăvârşire. Mintea Te va aştepta ca pe un Mire dumnezeiesc să intri în cămara inimii. Noi cuvântul Tău: „Iată, Eu stau la uşă şi bat“ l-am ascultat. Să intri Te-am rugat. Uşa conştiinţei noastre ai încuiat. De aceea toate ispitele, chemările, cursele viclene aduse de fecioarele neînţelepte împreună cu demonii, duşmanii afară le-ai lăsat.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Pomul Vieţii Veşnice, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne taina înnoirii sufletului şi a dobândirii vieţii veşnice, fiindcă Tu pe heruvimii puşi de pază cu săbii de foc de la poarta raiului de slujba lor i-ai eliberat. În cunoaşterea şi trăirea sfintelor cuvinte ale Sfintei Evanghelii ne-ai introdus treptat. Rugăciunea noastră să ne primeşti ca ucenici ai ascultat. Fiindcă aşa cum prin proorocul Isaia pe iudei i-ai anunţat, descoperirea tainelor Tale doar pentru ucenicii Tăi ai dezlegat. Dar pentru cei ce de sine nu s-au lepădat, crucea nu şi-au luat, pe Tine nu Te-au urmat, cu peceţile de foc şi cu sabia heruvimilor tainele poruncilor Tale le-ai sigilat, de aceea timp de două mii de ani darul de a cunoaşte tainele poruncilor Tale doar aleşilor Tăi l-ai dat. Duhul Tău Sfânt peste ei l-ai vărsat şi pentru ei la Tatăl Ceresc Te-ai rugat.

379

24. RUGĂCIUNE PENTRU TAINA ŞARPELUI DE ARAMĂ

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Învăţătorul cel unic şi dumnezeiesc, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne credinţa cea adevărată întru Tine ca să dobândim viaţa cea veşnică, ascunsă în taina şarpelui de aramă. De aceea ai zis: „Precum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa se cuvine să se înalţe Fiul Omului, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică“. Adică să avem toiagul care s-a prefăcut în şarpe şi pe care Moise, luându-l de coadă, s-a prefăcut în toiag al puterii Tale. De aceea Moise cu el a despărţit Marea Roşie, a scos apă din stâncă, a prefăcut apele în sânge. Acesta este darul pe care-l dobândim, când pe urmele Tale, purtându-ne crucea neamului, păşim. Aceasta este puterea Ta în noi, caduceul prin care pe toţi vrăjmaşii văzuţi sau nevăzuţi îi biruim.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Învăţătorul cel unic şi dumnezeiesc, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne taina cea ascunsă în şarpele de aramă, în toiagul lui Moise, în Sfânta Cruce, în cuvântul Tău: „Precum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa se cuvine să se înalţe Fiul Omului, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică“, care este toiagul puterii. Este credinţa care mută muntele neamului nostru la Tine. Nu şarpele de aramă îi vindecă pe cei muşcaţi de şarpe, ci credinţa cea adevărată, aşa cum Tu, Doamne, îi întrebai pe cei ce Te rugau să-i vindeci de orbire, de infirmităţile trupului şi sufletului. Învaţă-ne să nu Te întrebăm, ca fariseii, care sunt poruncile Tale şi să nu le facem, ca să ne dublăm osânda. Ci să trăim prin darul Tău toate cuvintele şi poruncile Tale din Sfânta Evanghelie, fiindcă acesta este semnul că tainele cele ascunse ni le-ai dat şi în viaţa cea veşnică întru Tine am intrat.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Învăţătorul cel unic şi dumnezeiesc, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne taina şarpelui de aramă. De cel rău să ne despartă, adică taina credinţei adevărate. Acesta este darul Tău cel minunat, care ca o cheie a Împărăţiei Tale, ne este dată nouă prin sfinţii Tăi apostoli. Fă ca toiagul puterii Tale să ne schimbe prin pocăinţa

380

cea adevărată, care este Taina Pocăinţei. Să ne unim cu Tine prin Taina Sfintei Euharistii. Să devenim mădulare în Trupul Tău cel Sfânt, care este Biserica Ta cea Biruitoare. Ea ca o maică preaiubitoare ne îmbie cu laptele Sfintelor Taine să creştem, să devenim din prunci – luptători încercaţi, iscusiţi, ca să moştenim pământul cel sfânt al Împărăţiei Cerurilor. Să iubim smerenia făcând poruncile Tale. Să nu poftim nimic din cele ale lumii pierzaniei. Să alungăm lăcomia pântecelui. Să ne ferim de toată nedreptatea. În viaţa aceasta fără de păcat să ne păzim noi şi, ca toţi cei ce cred în Tine, să nu pierim, ci viaţa veşnică să o dobândim. Această taină stă în cârja Ta de Arhiereu dumnezeiesc, precum caduceul din mâna lui Esculap, care pe bolnavi îi vindeca, prefigurând venirea Ta.

25. RUGĂCIUNE PENTRU TAINA ASCUNSĂ ÎN CALEA, ADEVĂRUL ŞI VIAŢA DOMNULUI

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Cel ce eşti Calea, Adevărul şi Viaţa, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne Calea Preasfintei Treimi, ca să Te putem vedea. Să Te iubim. Să Te slăvim. Să Te slujim. Să Îţi mulţumim. Căci numai văzându-Te pe Tine inima, conştiinţa, sufletele noastre se bucură de pace, de odihnă, de iubire, de slava Ta. Mintea se izbăveşte de împrăştierea în cele din afară, ca să cugete la ea însăşi. Să înţeleagă şi să pătrundă cele înalte, sfinte şi dumnezeieşti minuni şi taine. Să-şi potolească dorul de a Te vedea. Căci pentru mintea noastră a Te vedea, a înţelege, a cugeta este ca pentru viaţa cea trupească a mânca, a bea şi a respira. Fiindcă mintea trăieşte, creşte, se bucură şi spre Tine mereu aleargă şi se nevoieşte. Ca să ajungă în chip negrăit în Tine. Să se înalţe în Adevărul Tău. Să se unească în Tine, Cel ce eşti viaţa cea veşnică. Să se împărtăşească cu adâncă uimire de dragostea Ta dumnezeiască. Să Te iubească. Să Te slăvească.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui Ceresc, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne Adevărul Tău. Aşteptăm clipa când în Pronia Ta cea dumnezeiască Tu Te arăţi ochilor minţii şi conştiinţei noastre în chip preaînţelept, le atragi, le răpeşti spre a rămâne cu Tine.

381

Fiindcă Tu fiind Binele, Frumosul, Adevărul, Legea, Unul născut, mintea nu Te poate contempla, nu Te poate înţelege fără Pronia Ta, Cel ce eşti cauza creaţiei, Ziditorul celor veşnice, Creatorul celor frumoase. Căci ceea ce se poate cuprinde din jurul Tău, Atotînţelepte, nu o farmecă aşa cum o aprinde de dor Taina Ta. Ea scapă oricărei înţelegeri. Este cu neputinţă de aflat, fiindcă este o putere de necuprins, o lumină atât de orbitoare, o frumuseţe atât de minunată, un izvor al tuturor fiinţelor, al minunilor Tale, care sunt nesfârşite din pricina mărimii şi mulţimii lor.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul cel iubit al Tatălui Ceresc, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne Viaţa cea veşnică, raza dragostei care aprinde ca un foc uriaş mintea. Deschide o poartă în adâncul tainelor Tale. Trece-ne dincolo de dumnezeiescul întuneric ce înconjoară Taina fiinţei Tale. Mintea ne-o înalţă de la o slavă la altă slavă, fiindcă în acest întuneric este minunea minunilor Tale, taina unirii Bisericii Tale Biruitoare cu Biserica Luptătoare, în care îi porţi pe sfinţii şi aleşii Tăi spre Ierusalimul cel ceresc, la Cina cea de Taină din Împărăţia Ta.

26. RUGĂCIUNE PENTRU TAINA ŞI MINUNEA DORULUI DUMNEZEIESC

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Te iubim şi Te rugăm împlineşte cu noi taina şi minunea dorului dumnezeiesc. Ca să ne curăţeşti de cele lumeşti, să ne sfinţeşti, să ne desăvârşeşti, să ne îndumnezeieşti. Cu Tine să ne uneşti. În cunoaşterea Ta ne împuterniceşti. Fiindcă Te putem cunoaşte prin har doar în măsura în care Tu ne cunoşti, sau cu puterea Ta vii ca să Te sălăşluieşti întru noi împreună cu Fiul Tău cel iubit şi cu Duhul Tău Sfânt, atâta cât ne cunoşti. Căci ai Tăi să fim ai binevoit. La sânul Tău cel părintesc ca pe nişte fii rătăcitori ne-ai primit. De rele şi de nevoi ne-ai curăţit. Ne-ai ferit. Ne-ai ocrotit. Să vedem minunile Tale cele nemăsurate. Să Te contemplăm cu toată puterea sufletelor noastre ne-ai învrednicit. Cu veşnicia, nehotărnicia, necuprinsul Tău ne-ai uimit. Fiindcă minunea Ta cea mai presus de toate minunile este o lumină, o iubire, o cunoaştere, o bunătate fără de sfârşit.

382

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Te iubim şi Te rugăm împlineşte cu noi minunea dorului dumnezeiesc, a dragostei Tale de nesuportat, care topeşte, arde, purifică, sfinţeşte, mântuieşte, desăvârşeşte şi îndumnezeieşte prin harul, prin lumina cea dumnezeiască. Ea din faţa Ta se răspândeşte. Cu frumuseţea feţei Tale pe cei ce Te iubesc îi fericeşte. Îi schimbă la faţă. Le dai chipul Tău cel dumnezeiesc şi asemănarea cu Tine, cu fiul Tău cel iubit, cu Duhul Tău cel Sfânt. Sufletele noastre le primeşti. Căci sfatul cel dumnezeiesc: „Să facem pe om după chipul şi asemănarea Noastră“ la chemarea şi aducerea noastră în faţa Ta, se împlineşte.

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Te iubim şi Te rugăm împlineşte cu noi minunea dorului dumnezeiesc. Prin el unirea cea dumnezeiască Fiul Tău cel iubit, Unul Născut, cu noi se săvârşeşte. Cu frumuseţea Lui cea mai presus de orice gând ne farmecă, ne răpeşte. În jurul Lui ca nişte îngeri, serafimi, sfinţi, cuvioşi pe toţi cei ce-L iubesc îi primeneşte. În veşmântul de taină al minunilor Tale îi înveleşte şi îi înveseleşte. Căci pentru ei a făcut şi a rostit cuvântul: „Fericiţi cei curaţi cu inima, căci aceia vor vedea pe Dumnezeu“.

27. RUGĂCIUNE PENTRU TAINA CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Cuvântul lui Dumnezeu, Te iubim şi Te rugăm descoperă-ne Taina Cuvântului Tău. Fiindcă dacă Te numim Atotţiitorule eşti mai presus de cele văzute şi gândite. Dacă Te numim Nesfârşitule, eşti dincolo de orice sfârşit. Dacă Te numim Necreatule, eşti dincolo de orice creaţie, de orice început. Dacă Te numim Nevăzutule, eşti dincolo de orice chip şi asemănare. Eşti fără de înfăţişare. Eşti Cel fără de urmă. Fiindcă eşti mai presus de orice fiinţă, Nefăcutule. Dacă Te numim Necuprinsule, Necercetatule, Neînconjuratule, eşti dincolo de orice loc, de orice cuprindere. Fiindcă nici gândul nu Te poate cuprinde Nepovestitule. Nici înţelesul cuvântului nu Te poate defini, Neînţelesule. Nu Te poate tălmăci graiul, Negrăitule. Nici cuvântul cu care Te numim Dumnezeu nu Te poate cuprinde, numi sau defini, căci Taina Cuvântului Tău este de nepătruns.

383

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Cuvântul lui Dumnezeu, Te iubim şi Te rugăm descoperă-ne Taina Cuvântului Tău, fiindcă nici cuvintele Savaot, Elohim, sau orice alt cuvânt, Credincios şi Adevărat, Cel ce judecă, adică Judecător, Învăţător, Lumina Lumii, Calea, Adevărul, Viaţa nu pot arăta para focului din ochii Tăi. Nu pot arăta câte cununi sunt pe capul Tău. Deşi ai un nume scris, pe care nimeni nu-l înţelege decât numai Tu, deşi eşti îmbrăcat într-un veşmânt stropit cu sânge, totuşi doar cu un nume Te poate glasul nostru chema: Cuvântul lui Dumnezeu.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne Iisuse Hristoase, Cuvântul lui Dumnezeu, Te iubim şi Te rugăm descoperă-ne Taina Cuvântului Tău, fiindcă eşti Minunea Minunilor, Domnul Legii Iubirii, Dulcele Iisus, Fiul Omului, Poarta Oilor, Apărătorul cel Tare şi Puternic, Domnul cel Tare în războaie, Ipostas al Preasfintei Treimi, Împăratul slavei, liniştea celor înviforaţi, Fiul cel iubit. Dumnezeule negrăit, îngăduie să Te privim. Căci nu este răsplată mai mare pentru cei ce Te iubesc, Te slăvesc, Îţi slujesc, decât să vadă ca îngerii pururea faţa Ta. Să stea cu sfinţii în Împărăţia Ta. Să audă în toată vremea vocea Ta.

28. RUGĂCIUNE PENTRU TAINA MANEI CEREŞTI

Aleluia! Slavă Ţie, Împărate Ceresc, Vistierul Bunătăţilor, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne taina manei cereşti, care este chipul mâncării îngereşti. Aceasta o dai celor ce, după ce s-au nevoit lucrând înţelept. Le-ai dat roua cerească a harului, pentru ca mai apoi să le-o prefaci în mană. Aşa le-ai dat-o iudeilor în pustie, ca un chip văzut, tot aşa nouă dăruieşte-ne mana Ta cerească, care hrăneşte mintea. Aceasta folosindu-se de o cumpănă duhovnicească la cântărirea manei, nu adună mai multă decât este de trebuinţă pentru hrana din fiecare zi, ca nu cumva întrecând măsura să se putrezească sau să se piardă toată şi deodată cu ea să se strice mintea, care nu ţine măsura. Mintea care mănâncă mană duce o viaţă mai frumoasă decât tot cel ce mănâncă altceva.

Aleluia! Slavă Ţie, Împărate Ceresc, Vistierul Bunătăţilor, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne taina manei cereşti, care schimbă la faţă mintea, sufletul, inima şi firea noastră. De

384

aceea ucenicii Domnului vor să se hrănească doar cu mană cerească. Aceasta ne sfinţeşte şi ne desăvârşeşte. Prin ea fă-ne asemeni unor prunci, încât ne îndeletnicim de cinstirea Fiului lui Dumnezeu. Căci este firesc să ne însuşim calitatea manei cereşti, cu care se hrănesc îngerii şi sfinţii. Fiindcă orice hrană necontenită şi neschimbată preface pe cel ce-l hrăneşte. Prin ea ridică-ne pe treapta de îngeri. Mai apoi ne vei face desăvârşiţi şi părtaşi de înfierea dumnezeiască. Ne vei trece de la o slavă duhovnicească la o altă treaptă, ca să ne faci asemenea cu Unul Născut. Să ne împărtăşeşti tainele cele dumnezeieşti, vieţuind şi împărtăşindu-ne cu cele mai presus de lume, ca mădular întru Hristos, Domnul nostru.

Aleluia! Slavă Ţie, Împărate Ceresc, Vistierul Bunătăţilor, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne taina manei cereşti, prin care mintea se face în chip desăvârşit lumină după chipul şi asemănarea Domnului Iisus Hristos. Fă-ne asemeni sfinţilor şi îngerilor prin deprindere în însuşirea manei, ca o arătare mai înaltă a descoperirii unor taine ale cunoaşterii, printr-o desfacere desăvârşită de toate cele ale lumii acesteia şi printr-o înţelegere mai presus de simplitate. Fiindcă mintea este simplă prin fire şi alipirea de suprafaţa lucrurilor o face felurită sau să treacă de la un chip la altul. De aceea îi place să lucreze în mod simplu, pentru că este chipul lui Dumnezeu, îi place să se scufunde în adâncul luminii dumnezeieşti sau întunericul supraluminos al iubirii dumnezeieşti, căci aceasta i se potriveşte prin fire.

29. RUGĂCIUNE PENTRU TAINA IUBIRII ŞI ÎNDUMNEZEIRII

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Bunule Părinte al Vieţii, Te iubim şi Te rugăm împlineşte voinţa, iubirea şi înţelepciunea Ta cuprinse în cuvântul Tău: „Să facem pe om după chipul şi asemănarea Noastră“. Dăruieşte-ne taina iubirii, făgăduinţă care ai pecetluit-o şi ai descoperit-o dreptcredincioşilor ortodocşi, care s-au lepădat de sine, şi-au luat crucea şi L-au urmat pe Fiul Tău cel iubit. De aceea i-ai hrănit şi i-ai îmbogăţit cu Sfintele Tale Taine. Le-ai ridicat mintea la vederea şi ştiinţa Sfântului Adevăr. De aceea Te rugăm apropie mintea noastră cât mai mult de arătările dumnezeieşti, ca să primească în

385

oglinda conştiinţei razele suprascânteietoare ale Soarelui Hristos. Pentru ca hrănită, crescută, binecuvântată, luminată, sporită de darurile dumnezeieşti să urce mai sus pe treptele vederii tainelor Împărăţiei Tale.

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Bunule Părinte al Vieţii, Te iubim şi Te rugăm împlineşte voinţa, iubirea şi înţelepciunea Ta cuprinse în cuvântul Tău: „Să facem pe om după chipul şi asemănarea Noastră“. Fiindcă eşti neschimbat în iubirea Ta pentru noi. Ne aprinzi sufletele cu focul iubirii adevărate, cu dragostea negrăită a Unului Născut neschimbat şi ascuns. Ne umpli sufletele şi minţile cu lumina Duhului Sfânt, pentru ca să putem ţine în minte tot adevărul, toată simţirea înţelegătoare. Să avem în inimă rugul rugăciunii în Duh şi în Adevăr, ca un foc al dragostei Tale îndumnezeitoare. Să ne împărtăşim de Domnul Iisus Hristos într-un chip de trei ori fericit, ca de o beţie dumnezeiască de nesuportat, aşa cum este taina iubirii înflăcărate din interiorul Preasfintei Treimi. Fiindcă aşa Fiul Tău cel iubit pentru noi Te-a rugat.

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Bunule Părinte al Vieţii, Te iubim şi Te rugăm împlineşte voinţa, iubirea şi înţelepciunea Ta cuprinse în cuvântul Tău: „Să facem pe om după chipul şi asemănarea Noastră“. Dăruieşte-ne taina iubirii, pentru ca inima, fiinţa, conştiinţa noastră să se aprindă de iubire. Să pătrundă în tainele negrăite ale Împărăţiei Tale. Să Te cunoască pe Tine Cel nevăzut, necuprins, netălmăcit, atotneînţeles. Atunci Te vede ca un ocean nesfârşit, nemărginit, aşa cum Te arăţi doar inimilor curate şi sufletelor care au înaintat în Tainele Împărăţiei, fiindcă au dobândit luminarea conştiinţei. Atunci se produce fericita taină a îndumnezeirii.

30. RUGĂCIUNE PENTRU TAINA ODIHNEI CELOR CE VĂD FAŢA DOMNULUI

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Atoateţiitorule, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne taina odihnei cea negrăită întru Tine. Atunci mintea noastră primeşte o mişcare neîncetată în jurul Tău şi se împărtăşeşte de lumina Ta care sfinţeşte, desăvârşeşte şi îndumnezeieşte. Căci dacă n-ar intra mintea într-o pururea mişcare, printr-o adiere necontenită şi de

386

viaţă făcătore a Duhului Sfânt, în contemplarea lucrărilor Tale cele sfinţitoare, n-ar putea afla odihna înţelegătoare, ca o mişcare neîncetată în jurul Preasfintei Treimi, ca o dovadă a odihnei întru Tine. Fiindcă această odihnă este dată de prezenţa Ta, aşa cum Tatăl Ceresc s-a odihnit numai după împlinirea celor făcute în Cuvânt şi în Duh, după ce a cercetat şi a desăvârşit statornic în Cuvântul lui Dumnezeu şi în Duhul de viaţă făcător toată lumea şi toate înţelesurile din ea.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Atoateţiitorule, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne taina odihnei cea negrăită întru Tine, când mintea noastră s-a înălţat la vederile tainice, simple şi desfăcute de toate, ale cunoştinţei de Dumnezeu. Fiindcă Adevărul deplin şi real eşti Tu, Cel ce luminezi toate prin lumina cunoştinţei şi prin împărtăşirea duhului de viaţă făcător întru Tine. Pentru ca fiind aproape de Tine, să ne bucurăm de slava, de frumuseţea, de iubirea, de darurile Tale, aşa cum a fost sfatul cel dumnezeiesc „Să facem pe om după chipul şi asemănarea Noastră“. Pentru că aşa cum primul om avea mintea plină de vederea Ta, de raiul cel văzut, dar şi de raiul cel nevăzut, fiindcă era unit cu Tine şi privea faţa Ta, care aduce sufletului pacea duhovnicească.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Atoateţiitorule, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne taina odihnei cea negrăită întru Tine, ca să vedem strălucirea frumuseţii Tale. Să vedem sfânta Ta faţă. Să fim copleşiţi ca sfinţii Tăi de slava Ta, despre care nu izbuteau să grăiască. Căci din ea izvorăşte tăria, firea, lumina, înţelepciunea şi viaţa sufletelor noastre. De aceea când Tu îţi întorci faţa Ta de la noi, suntem cuprinşi de spaimă, dar când Tu ne priveşti cu bunătatea Ta cea dumnezeiască, sufletele noastre trăiesc înălţarea la cer şi Îţi cântă inimile noastre de bucurie, de mulţumire, de slavă şi de iubire. Căci nu este dar mai mare decât vederea dumnezeieştii Tale feţe.

387

31. RUGĂCIUNE PENTRU TAINA ŞI VEDEREA FEŢEI DOMNULUI

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne Taina şi vederea feţei Tale, fiindcă „Celor drepţi le izvorăşte pururea lumină din faţa Domnului“. Când priveşti Tu spre sfinţii şi aleşii Tăi, ei se umplu de lumină, de veselie, de darul cel nemărginit al vederii duhovniceşti şi răspândesc fericiţi strălucirea feţei Tale. Cheamă-ne şi primeşte-ne ca să intrăm în rândul celor bogaţi cu înţelegerea Tainei Tale, aşa cum sunt sfinţii Tăi, cei ce stau înaintea feţei Tale. Ei asemeni îngerilor, văd pururea faţa Tatălui Ceresc Cel din ceruri, căci aşa a fost cuvântul Tău către sfântul apostol Filip, că cel ce vede sfântă Faţa Ta, vede pe Tatăl Ceresc, care este întru Tine. De aceea oriunde s-ar afla, ei stau pururea în faţa Ta.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne taina şi vederea feţei Tale. Atunci când o întorci către noi, mintea noastră o umple de lumina ei. Fiindcă „Celor drepţi le izvorăşte pururea lumină din faţa Domnului“. De aceea inima ni se umple de evlavie, din ochi ne curg lacrimi, ca un dar ce ne spală – ca un al doilea botez – sufletul de păcate. Căci harul Tău dumnezeiesc ne vindecă de orbire sufletul. Atunci putem privi, cu ochii conştiinţei şi cugetului, izvorul de lumină şi strălucire al feţei Tale. Atunci ştim că darul chipului şi asemănării prin grija Ta cea dumnezeiască ni l-ai dat.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne Taina şi vederea feţei Tale printr-o privire simplă şi neînfricată, care ne umple de uimire, de o bucurie negrăită, de o lumină şi de o strălucire neasemănată. Căci este starea cea mai înaltă a minţii. Este floarea dumnezeiască a curăţiei minţii. Este comunicare cu Duhul Sfânt prin Tine. Este rodul preaslăvit al înţelepciunii, ca semn al prezenţei Duhului Înţelepciunii. Este temelia păcii duhovniceşti. Este cămara bucuriei neînchipuite. Este Poarta Iubirii Tale. Este odrasla iluminării. Este izvorârea apelor Duhului Sfânt în inimă. Este hrana duhovnicească, începutul tainelor şi descoperirilor dumnezeieşti. Este înălţarea

388

gândurilor, a minţii, a sufletului. Este păzirea cugetărilor. Este preschimbarea la faţă a minţii şi a sufletului.

32. RUGĂCIUNE PENTRU TAINA HARULUI CE NE DESCOPERĂ ADEVĂRUL

Aleluia! Slavă Ţie, Împărate Ceresc, Duhul Adevărului, Cel care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne taina harului, care uneşte inima cu înţelegerea minţii ca o privire în adâncul cel fără de fund al luminii. Acolo este Calea, Adevărul şi Viaţa, fiindcă numai prin inimă mintea ca ochi al sufletului poate vedea lumina Ta. Poate trăi intrarea prin Poarta Iubirii în Împărăţia Ta, unde nimeni nu poate intra fără voia Ta. Ca să ne dai nesfârşitul ocean al iubirii, care hrăneşte sufletele, aşa cum mana din pustie îi hrănea pe cei purtaţi de stâlpul de foc. Fiindcă harul Tău cel dumnezeiesc este o taină mai presus de fire. El hrăneşte mintea ca o Pâine cerească, dar scapă oricărei înţelegeri, nu numai fiindcă e necuprins după fiinţă, ci şi nesfârşit, nehotărnicit, iar Tu îl dai fără măsură.

Aleluia! Slavă Ţie, Împărate Ceresc, Duhul Adevărului, Cel care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne Taina harului, care ne descoperă Adevărul cel unu şi simplu. Căci prin el mintea află Calea cea întru Domnul Iisus Hristos. Află înălţimea, adâncimea, lărgimea şi tainele cele nesfârşite ale oceanului iubirii, cunoaşterii şi voinţei nemăsurate. În acelaşi timp, tot prin Taina harului aflăm şi adevărul multiplu, compus, creat de Adevărul cel Unul. Prin El ni se dă dragostea, pacea şi bucuria şi ne vindecă de părerea de sine, de necredinţă, de viclenia duhurilor necurate, de minciuna duhului lumesc. Prin El ne înălţăm la adevărul mărturisit de Scriptura Sfântă, de creaţie şi de Duhul Sfânt.

Aleluia! Slavă Ţie, Împărate Ceresc, Duhul Adevărului, Cel care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne harul care ne descoperă Adevărul cel atotsimplu. El ne va face cunoscut şi pe cel compus, pentru ca mintea goală să vadă şi să se bucure de strălucirea luminii izvorâtă din Adevărul cel Unul, care se revarsă şi luminează adevărul cel multiplu al creaţiei, în care trăim. Mintea noastră

389

să se facă tot mai smerită, mai simplă, mai credinioasă, mai copleşită de uimire. Să urce mereu spre contemplarea adevărului, ca o pregustare a bucuriei şi bunătăţilor veşnice cele întru Domnul Iisus Hristos.

33. RUGĂCIUNE PENTRU TAINA SFINTEI CRUCI

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Cerului şi al Pământului, Cel care de la Tatăl Ceresc ai primit toată puterea în cer şi pe pământ, Te iubim şi Te rugăm descoperă-ne şi dăruieşte-ne Taina Sfintei Cruci. Nouă la Taina Sfântului Botez veşmântul de nuntă, crucea şi îngerul de pază ne-ai dat. De aceea de-a lungul vieţii crucea neamului nostru am purtat. În ea destinul, măsura, rânduiala şi slujba noastră, ca o taină a sufletului nostru ai aşezat. De aceea poruncile Tale le-am ascultat. De sine ne-am lepădat. Pe treptele Adevărului Tău crucea ne-am purtat. Prin Poarta Împărăţiei, care este Sfânta Cruce, am intrat. Atunci când la Cina cea de Taină prin Taina Sfintei Euharistii ne-ai chemat.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Cerului şi al Pământului, Cel care de la Tatăl Ceresc toată puterea în cer şi pe pământ ai primit, Te iubim şi Te rugăm descoperă-ne şi dăruieşte-ne Lumina Ta şi Taina Sfintei Cruci. Alungă pe toţi demonii şi duşmanii, fiindcă asemeni unui fulger de foc îi arde. De aceea cu semnul Sfintei Cruci neamul nostru l-ai pecetluit. Prin puterea ei trupurile şi sufletele noastre le-ai ocrotit. Biserica Ta pe temelia Sfintei Cruci ai zidit. Prin ea toată creaţia Ta la Sfânta Liturghie ai înnoit. Prin ea pe dreptcredincioşii şi aleşii Tăi i-ai mântuit, sfinţit, desăvârşit şi îndumnezeit. Prin ea toată lucrarea cea diavolească ai nimicit, iar Taina cea din veac făcută şi de îngeri neştiută ai împlinit.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Cerului şi al Pământului, Cel care de la Tatăl Ceresc toată puterea în cer şi pe pământ ai primit, Te iubim şi Te rugăm descoperă-ne şi dăruieşte-ne Lumina şi Taina Sfintei Cruci. Ea ca un soare va lumina toată Împărăţia Ta, încât noapte şi întuneric nu vor mai fi în ea. De slava Ta şi de iubirea Ta cuprinse în ea ne vom minuna, fiindcă aşa cum la cea de-a

390

doua venire a Ta, semnul Sfintei Cruci se va arăta. Noi ne vom bucura. Slava şi iubirea Ta le vom cânta. Cu sabia Sfintei Cruci pe cei buni de cei răi îi vei separa, când lumea o vei judeca.

34. RUGĂCIUNE PENTRU TAINA SFÂNTULUI NUME AL DOMNULUI

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Te iubim şi Te rugăm descoperă-ne Taina Sfântului Tău Nume, fiindcă Tatăl Ceresc Te-a preaînălţat şi Ţi-a dăruit un nume, care este mai presus decât orice nume. Pentru ca în numele Tău tot genunchiul să se plece, al celor cereşti, al celor pământeşti şi al celor de dedesubt. Pentru ca să Te mărturisească toată limba, că Domn este Iisus Hristos întru slava Tatălui Ceresc. Pentru ca să facem toate cu smerenie, nu din slavă deşartă. Să ne gândim şi să lucrăm pentru ceilalţi, aşa cum Tu ai făcut. Să fim plini de lumina Ta, ca să Te cunoaştem în chip mai presus de fiinţă, de înţelegere, dar rămâi de fapt necunoscut chiar şi celor ce au putere. Căci eşti Viaţa însăşi, fără de margini, care scapă oricărei înţelegeri. Eşti pretutindeni deodată, mai presus de toate, ca Cel ce le-ai făcut. Întreci iuţimea minţii şi gândului, arătându-ne că eşti mai presus de firile înţelegătoare şi ţii în mâna Ta toate.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Te iubim şi Te rugăm descoperă-ne Taina Sfântului Tău Nume, fiindcă nu Te putem numi Lumină. Căci eşti mai presus de lumină. Nu Te putem numi judecător, căci cunoşti toate mai înainte de a se face. Nu Te putem numi Făcător, căci creezi cu o înclinare a voinţei Tale existenţele materiale şi nemateriale. Nu Te putem numi Înţelept, căci eşti mai presus decât orice înţelepciune. Nu putem să Te numim dragoste, bunătate, putere, căci eşti mai presus de iubire, de bunătate şi de orice putere.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Te iubim şi Te rugăm descoperă-ne Taina Sfântului Tău Nume, pentru ca în taină să Te putem chema. Să ascultăm dulcea voce a Ta. Să Te putem urma. De sine să ne putem lepăda. Crucea să ne-o putem purta. Căci de Te vom numi Părinte, întreci prin grija Ta cea părintească orice închipuire. De Îţi vom spune Bunule, întreci prin bunătate, iertare, daruri, pe toţi oamenii buni la un loc. De Te vom numi Împărat, la fel nu Te vom putea măsura,

391

fiindcă împărăţia Ta este împărăţia tuturor veacurilor, căci este veşnică şi măsura Ta este nesfârşită. De aceea mintea noastră, avându-le pe acestea călăuză, Te poate contempla. Poate primi insuflarea Duhului Sfânt. Poate pătrunde în adâncul Tainei Tale, ca să o descopere în Cuvântul Tău, negrăitule, necuprinsule, nemărginitule, atotnesfârşitule.

35. RUGĂCIUNE PENTRU TAINA LUMINII LUMII

Aleluia! Slavă Ţie, Împărate Ceresc, Cel care pretutindenea eşti şi pe toate le împlineşti, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne mirul bucuriei dumnezeieşti, experienţa harului luminător, puterea Ta cea duhovnicească, care lucrează în inimă. Ea înalţă sufletul la Tine. Se umple de uimire când primeşte darul cel dumnezeiesc. Se sălăşluieşte în adâncul cel mai presus de minte, în odihna făgăduită de Domnul Iisus Hristos prin porunca: „Veniţi la mine cei osteniţi şi Eu vă voi odihni pe voi“. Este odihna rânduită pentru fiii Împărăţiei, Luminii şi Învierii, care au dobândit chipul şi asemănarea Domnului Iisus Hristos. Fiindcă au urcat treptele poruncilor desăvârşirii, ale fericirilor, căci: „Ferice de cei ce-şi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii şi să intre pe porţi în cetate“. Ca să se umple de bucuria cea duhovnicească, de razele Tale cele minunate, de lucrarea Ta, care mântuieşte, sfinţeşte, desăvârşeşte şi îndumnezeieşte.

Aleluia! Slavă Ţie, Împărate Ceresc, Cel care pretutindenea eşti şi pe toate le împlineşti, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne lucrarea Ta cea de sfinţire, mântuire, desăvârşire şi îndumnezeire, de care au parte şi îngerii. Ca să ne umpli sufletele de lumina iubirii şi bucuriei Tale. Prin Tine Îl vedem în chip negrăit pe cel ce există cu adevărat. Îl contemplăm cu unire înţelegătoare în Duh şi în Adevăr. Căci eşti Binele desăvârşit şi nesfârşit, când mintea se întoarce în sine ca să facă această unire prin conştiinţa de sine, ca liman al vieţii veşnice, căci: „Fericit este cel ce nu se judecă pe sine în ceea ce aprobă.“

Aleluia! Slavă Ţie, Împărate Ceresc, Cel care pretutindenea eşti şi pe toate le împlineşti, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne vederea în Duh şi în Adevăr. Ea este mai presus de orice

392

lucrare, de orice unire cu însuşirile şi lucrările dumnezeieşti. Dă-ne să trecem de cele văzute de îngeri, de energiile necreate, de însuşirile Tale cele minunate, fiindcă Tu, cel ce pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, eşti Dătătorul de viaţă veşnică. Eşti Vistierul bunătăţilor. Eşti Adevărul suprem, ca să ne schimbi în lumină. Te rugăm să faci să se împlinească pentru noi cuvântul Domnului Iisus Hristos:”Voi sunteţi lumina lumii“, ca o apropiere şi o unire cu Domnul, cu cel ce este „Lumina Lumii“, căci: „Fericit este omul pe care îl vei certa, Doamne, şi din legea Ta îl vei învăţa pe el“, aşa cum este făgăduinţa Domnului Iisus Histos că vei veni şi ne vei învăţa toate“.

36. RUGĂCIUNE PENTRU TRĂIREA TAINELOR FERICIRILOR

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne taina fericirilor, izvorâtă din lumina dragostei dumnezeieşti, când, deşi eşti ascuns, mai presus de fire şi fără chip, ne împărtăşeşti cu bucuria şi dulceaţa Ta. Dă-ne fericirea să Te contemplăm într-un chip fără chip, când ne arăţi frumuseţea mai presus de lumină a feţei Tale, fiindcă eşti încununat de bunătăţi nesfârşite. Eşti împodobit cu splendori nenumărate. De aceea ne luminezi mintea cu razele unei frumuseţi strălucitoare. Fă să trăiască în noi fericirea negrăită şi de nepovestit, belşugul nesecat al izvorului Tău de daruri, ca o visterie fără margini, fără fund, ca o slavă care umple minţile de o nespusă desfătare, ca o frumuseţe mai presus de orice frumuseţe, ca o iubire şi o bunătate nemăsurată. Ea este însăşi faţa Ta. Este chipul şi asemănarea cu Tine, pe care o aflăm ca un dar nesperat şi nemeritat.

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne prin Fiul Tău cel Unul născut şi prin Duhul Sfânt, Cel care de la Tine purcede, noianul fericirilor cel nestrăbătut şi necuprins de bunătate negrăită, de dragoste netălmăcită, de putere şi înţelepciune fără hotar. Dăruieşte-ne grija Ta părintească ascunsă în Taina cea din veac făcută şi de îngeri neştiută. Dă-ne să trăim cuvântul: „Fericit este omul pe care îl va povăţui Domnul şi din Legea Lui şi a Duhului îl va învăţa pe el“, căci prin harul cel dumnezeiesc dai lumina

393

înţelegerii, soarele cel duhovnicesc, vindecarea ochilor conştiinţei şi cugetului. Dă-ne să Te vedem în tainele Tale cele dumnezeieşti şi duhovniceşti şi să ne descoperi starea noastră cea viitoare şi fără de prihană. Să ne schimbi înălţându-ne la o stare mai presus de minte şi la viaţa cea veşnică, care este mai presus de orice înţelegere.

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne, prin Fiul Tău cel Unul născut şi prin Duhul Tău cel Sfânt, fericirea cea dumnezeiască, mai presus de fire, a chemării la Cina cea de Taină din Împărăţia Ta cea cerească. Să ne împărtăşim de viaţa cea fericită, veşnică, sfântă, dumnezeiască. Să purtăm iluminarea harului dumnezeiesc în inimă. Să intrăm în ţara lipsei de început, a nemărginirii, necuprinderii şi nesfârşirii. Să trăim uimirea minţii luminată de fericirea Ta cea de neînţeles, încât să se umple şi să se hrănească de roadele cele duhovniceşti, căci „Doamne, Dumnezeule, fericit este omul cel ce nădăjduieşte întru Tine“.

37. RUGĂCIUNE PENTRU TAINA RUGĂCIUNII ÎN DUH ŞI ÎN ADEVĂR

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoateţiitorule, Te iubim şi Te rugăm rânduieşte pentru noi trecerea de la slujba şi închinarea văzută aduse Ţie, la slujba şi închinarea nevăzută şi fără cuvinte. În această slujbă lăuntrică, adusă de minte în inimă, are loc acea liturghisire a minţii în altarul inimii, acea închinare în Duh şi în Adevăr a minţii, când este copleşită de lumina harului. Ea devine o slujbă trăită de minte cu o intensă iubire înţelegătoare, care este mai plăcută Ţie decât slujba văzută cu simţurile trupeşti, cântată, rostită. Ea este binecuvântată de vederea Ta, de prezenţa Ta privită de ochiul minţii, de cunoaşterea adevărului Tău concentrat. De aceea cei ce Ţi se închină Ţie în chip potrivit, în Duh şi în Adevăr, Îţi slujesc cum se cuvine, deşi nu-Ţi slujesc într-un anumit loc şi nici prin cuvinte rostite.

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoateţiitorule, Te iubim şi Te rugăm rânduieşte pentru noi contemplarea tainelor simple şi fără chip ale cunoaşterii Tale. Atunci când mintea se opreşte în tăcere, în linişte, în uimire. Când inima este iluminată de Duhul Tău Sfânt. Dă-ne să ne îndeletnicim cu nemişcarea,

394

necuvântarea. Să ne lipim mintea de Fiul Tău cel Unul născut. Să dobândim privirea cugetului şi conştiinţei spre El ca să vedem neînceputul, nesfârşitul, necuprinsul. Să dobândim schimbarea la faţă ca o minune săvârşită de harul cel dumnezeiesc. Să contemplăm neprivirea înţelegătoare a luminii copleşitoare, frumuseţea cea negrăită, fără chip, căci: „Fericiţi (sunt) cei curaţi cu inima, căci aceia vor vedea pe Dumnezeu“.

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoateţiitorule, Te iubim şi Te rugăm rânduieşte pentru noi răstignirea şi mucenicia inimii, ca o trăire conştientă a prezenţei Tale în noi. Intrarea în abisul inimii, încât să dobândim conştinţa de sine, alungă formele tuturor lucrurilor mărginite. Cheamă-ne când mintea se întinde spre nesfârşitul ocean al luminii şi iubirii Tale, încât se umple de prezenţa Ta, ca să se alipească de Tine. Caută să îndepărteze toate greşelile şi împrăştierile prin paza minţii, prin cercetarea gândurilor, pentru a dobândi trăirea cuvântului: „Fericiţi cei săraci cu duhul“, adică au biruit în războiul cu gândurile. Aşează-ne între cei ce au împlinit paza inimii, lipsa de griji, neîmpătimirea, ridicarea minţii de la tot ce e deşart şi vremelnic. Fă ca mintea să afle locul inimii, unde se vede pe sine luminoasă, având darul deosebirii duhurilor, care alungă gândurile. Le mistuie prin chemarea numelui Domnului Iisus Hristos, ca semn că împlinim porunca: „Fiţi dar voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru cel ceresc desăvârşit este“, fiindcă noi crucea neamului nostru am purtat, când pe Domnul L-am urmat.

38. RUGĂCIUNE PENTU TAINA LUMINII

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Lumina Lumii, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne Lumina Ta cea dumnezeiască, care să lumineze gândurile cele multe ale minţii noastre. Să Te aflăm pe scaunul Tău de judecată alegând ca un Păstor, caprele - adică gândurile cele viclene, rele şi spurcate ale demonilor, aruncate ca nişte suliţe de foc asupra minţii noastre, de oile Tale - adică gândurile cele sfinte, bune şi dumnezeieşti. Ajută-ne să urcăm mintea noastră ca pe nişte trepte la tronul Tău de slavă - căci aceasta este rânduiala şi Calea Ta, ca să înceapă de la cele multe şi să sfârşească la Tine, Unul cel mai presus de lume, mai presus de fire. De

395

aceea eşti o Taină mai presus de orice înţelegere pentru minţile raţionale, adică cotropite de duhul cel lumesc.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Lumina Lumii, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne Lumina Ta, care vindecă ochii minţii noastre de orbirea raţiunii lumeşti, de gândirea legică, de înţelegerea cea a firii lumeşti. Fiindcă Tu eşti Unul cel mai presus de lume. Eşti neînţeles în sine. Eşti o Taină a Preasfintei Treimi. De aceea fără Tine nu putem face nimic. De Tine nu ne putem apropia. Nu Te putem cunoaşte. Nu Te putem vedea. Nu putem face nimic fără voia Ta. În chip suprafiresc, prin lucrarea Ta, sufletele noastre luminate de Lumina Ta, cu ochi minţii sau conştiinţei Te pot, în extaz, ca sfinţii, vedea, deşi eşti fără chip, lumină nematerială, eşti Cel mai presus de minte.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Lumina Lumii, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne Lumina Ta cea dumnezeiască, care sfinţeşte, desăvârşeşte şi îndumnezeieşte mintea noastră. Ea este ca un izvor făcător al tuturor bunătăţilor şi frumuseţilor. Poate să urce ca pe o scară spre Tine, să dobândească treptat chipul şi asemănarea cu Tine, Unul cel mai presus de fire. Ajută-ne să intrăm prin Porţile Unităţii, Bucuriei, Luminii, Slavei, Iubirii, Tainei, la Cina cea de Taină din Împărăţia Ta. Fă ca ochiul sufletului nostru, adică mintea, vindecată de orbire prin nevoinţe, încă de pe Cale să Te poată contempla. Să poată vedea razele Adevărului Tău. Să trăiască Viaţa cea veşnică întru Tine, Cel neasemănat, mai presus decât tot binele. Atunci putem să avem o altă înţelegere a lucrurilor, izvorâtă din înţelepciunea Duhului Înţelepciunii, o altă folosire a lor, o înstrăinare de lume, ca semn că trăim pentru Tine, cu Tine şi întru Tine.

39. RUGĂCIUNE PENTRU TAINA LUMINII DOMNULUI

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne Taina Luminii Tale, care aduce în oglinda conştiinţei mesajul Tău cel mai presus de orice cunoaştere venit de la Tine, Cel din care sunt toate. Luminează-ne mintea fiindcă este înălţată mai sus de firea sa. Ea trăieşte în sufletul nostru Taina Ta ascunsă în cuvîntul Tău: „Fericiţi cei curaţi cu inima,

396

că aceia vor vedea pe Dumnezeu“. Fiindcă mintea înalţată mai presus de firea ei poate să Te privească pe Tine, Unul Cel ascuns şi subtil, izvorul celor create şi al luminii spirituale, oprindu-se de la orice altă cunoaştere. Ea se scufundă în lumina înţelegătoare a necuprinsei iubiri dumnezeieşti. Se uimeşte de negrăita strălucire înţelegătoare a mesajului Tău, când îi comunici direct în conştiinţă, fără cuvinte, darul, treapta, minunea, trăirea, împlinirea tainelor ascunse în cuvintele Sfintei Evanghelii.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne Taina Luminii Tale, când mintea trăieşte experienţa strălucirii Tale. Ea se bucură şi se umple de strălucire, nemişcându-se din stabilitatea, echilibrul, cumpătarea în care a ajuns. Fiindcă Tu, Unul ascuns în Taina Luminii Tale eşti nesfârşit şi fără margine. De aceea nu laşi mintea noastră, care Te contemplă, să privească în altă parte, ca să împlineşti cuvântul Tău: „Fără Mine nu puteţi face nimic“. Te rugăm să ne faci părtaşi la frumuseţea şi bogăţia Ta cea negrăită, neînchipuită, care izvorăsc din puterea Ta, Cel dezlegat de toate, dar care le ai în sine pe toate. Tu, Doamne, eşti Atoateţiitorul, Subiectul desăvârşit, care nu suferă nimic de la lume, fiindcă toate depind de Tine. Tu poţi să răpeşti mintea de la lucrarea înţelegerii spre starea fără chip, fără calitate, simplă, încât mintea să pătrundă prin puterea Duhului Sfânt în inimă, ca să audă rugăciunea Duhului Sfânt, când pentru noi se roagă cu suspine negrăite.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne Taina Luminii Tale, care ne înalţă mintea în văzduhul liniştii şi echilibrului, unde se alcătuieşte subtil oglinda conştiinţei, când este răpită de Duhul Sfânt de la lucrarea înţelegerii, prin Duhul Înţelegerii, la starea fără de chip a extazului, prin Duhul Cunoştinţei. Ea se ridică de la înţelegerea celor din jurul Tău a sfinţilor, a îngerilor, la simţirea prezenţei Tale şi petrece mai presus de firea sa, la ceea ce este necuprins, la înţelegerea cea dumnezeiască de multe feluri, ca să Te cunoască pe Tine, să trăiască dumnezeiasca bucurie ascunsă în cuvântul Tău: „Întru Lumina Ta vom vedea lumină“.

397

40. RUGĂCIUNE PENTRU CUNUNA LINIŞTII ŞI TRECEREA PRIN POARTA IUBIRII

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne urcuşul spre Tine, Unul născut, întru aţintirea înţelegerii de la făpturile cele multe supuse simţurilor, la făpturile cunoscute cu mintea, aşa cum sunt îngerii şi sfinţii, apoi la energiile necreate, ca să ajungem la odihna cea întru Tine. Doamne, Tu ai poruncit: „Veniţi la Mine cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi“. Adică ne vei da cununa liniştii, bunul cel mai înalt şi mai desăvârşit, capătul Adevărului, roada credinţei, raza strălucitoare a slavei nădăjduite, temelia iubirii, cumpăna minţii. Ne vei da odihna neînţeleasă, arvuna veacului ce va să vie, bucuria cea neînchipuită, cămara păcii, stingerea cugetărilor trupeşti, întoarcerea de la ispitele duhului lumesc spre cele cereşti, dobândirea nepătimirii, a concentrării minţii în inimă, încât să Te găsim în sălaşul sufletelor noastre, ca semn că nouă chipul şi asemănarea Ta ne-ai dat.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne cununa liniştii, ascunsă ca o taină a tăcerii în porunca Ta: „Veniţi la Mine cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi“. Alungă gândurile deşarte, trebuinţele acestei lumi, piedicile, ispitele. Nimic să nu ne mai despartă de Tine, Unul Cel mai presus de lume. Să trăim contemplarea şi vederea minunilor ascunse în poruncile Tale. Să auzim în toată vremea şi în tot locul glasul Tău. Să vedem faţa Ta aşa cum îngerii şi sfinţii faţa Ta pururea o privesc. De aceea de dulceaţa glasului Tău se bucură şi de vederea Ta se veselesc. Pentru că întru ei cuvintele Tale: „Oile Mele cunosc glasul Meu“ se adeveresc.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne cununa liniştii, fiindcă porunca Ta: „Veniţi la Mine cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi“, este sfârşitul cel mai înalt spre care tinde mintea. Ca să primească unirea cea mai presus de minte cu Tine Cel nesfârşit, Unul cel fără chip, Cel necuprins. Să intrăm prin Poarta Unităţii, aşa cum Tu Însuţi la Tatăl Ceresc Te-ai rugat: „Ca toţi să fie una, după

398

cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una“. Să intrăm prin Poarta Iubirii în oceanul iubirii dumnezeieşti şi să se împlinească cuvântul Tău: „Ca iubirea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei şi Eu în ei“.

41. RUGĂCIUNE PENTRU TRECEREA PRIN POARTA TĂCERII ÎN TAINA TĂCERII

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Unul cel mai presus de înţelegere, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne Taina Tăcerii, a sfinţilor care în dragostea cea dumnezeiască au ajuns. Acolo unde cuvintele, înţelesurile, gândurile îşi pierd sensul de a fi, unde mintea se află golită de înţelesuri, de noţiuni. Pentru că le-a depăşit pe toate, fiindcă înţelesurile au devenit nevăzute şi covârşesc mintea cu armoniile, razele, energiile necreate, care izvorăsc din Tine, Unul cel ascuns, Cel din care sunt toate, fie văzute, fie cugetate. De aceea mintea trece dincolo de înţelegere, de vedere, de grăire. Căci atâta timp cât mai poate grăi n-a ajuns la Poarta Tăcerii, n-a intrat în Taina Tăcerii, care este nesfârşită, negrăită, nemaiauzită, neînţeleasă. De aceea Te rugăm înalţă mintea noastră în extazul cel dumnezeiesc, ca o lumină ce covârşeşte orice înţelegere.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Unul cel mai presus de înţelegere, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne Taina Tăcerii, acolo unde cuvântul nu mai ajunge, şi lucrarea Ta în noi se săvârşeşte în tăcere. Căci grăirea nu este folositoare pentru fapta cea dumnezeiască, pentru contemplaţie, pentru mintea noastră, când urcă de la cuvintele care definesc sau au un chip, la Tine, Unul Cel fără chip, Cel simplu mai presus de cuvânt. Fiindcă Taina Ta este de negrăit şi orice cuvânt apare fără rost, fiindcă sensurile, înţelesurile lor, care poartă mintea spre Tine, Unul Cel mai presus de înţelegere, de cuvânt, de formă, Cel ce eşti de necuprins, îşi pierd valoarea. De aceea cei ce ajung la Tine nu mai au nevoie de grai, căci eşti fără chip, fără formă, mai presus de cunoaştere, eşti Unul Cel ascuns şi mai mult decât simplu.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Unul cel mai presus de înţelegere, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne Taina

399

Tăcerii, ca semn al unirii cu Tine, Unul cel nesfârşit. Să fim copleşiţi şi uimiţi de iluminările fără de început şi dumne-zeieşti. Fiindcă starea tăcerii este mai înaltă decât starea grăirii. Este smerenia de a şti mai mult decât pot cuprinde toate cuvintele, de a trăi acest necuprins. Dă-ne să dobândim tăcerea care iradiază şi prin cuvinte, când mintea rămâne nemişcată întru Tine, Cel neînţeles, fiindcă Ţi se dăruieşte Ţie, Celui ce eşti dincolo de toate. Acolo unde nu este nici cuvânt, nici înţeles şi se bucură de vederea Ta, deşi eşti Cel nevăzut, dobândind asemănarea cu Tine. Este ca o Taină din veac făcută şi de îngeri neştiută, fiindcă eşti neasemenea cu toate şi în afară de toate, fiindcă eşti veşnic, fără început, fără încetare şi ne trimiţi raza Ta cea dumnezeiască.

42. RUGĂCIUNE PENTRU TRECEREA PRIN POARTA BUCURIEI ÎN MINUNEA ŞI TAINA ASEMĂNĂRII

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Unul din Tatăl Ceresc născut, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne trecerea prin Poarta Bucuriei în minunea şi taina asemănării cu Tine. Vindecă ochii minţilor noastre ca să Te putem vedea. Minţile noastre să se facă simple, unitare, fără culoare, fără chip, fără calitate, nesfârşite, nehotărnicite, mai presus de lume, încununate cu descoperirea tainelor Cuvântului Tău cele ascunse în tăcerea, în nesfârşitul ocean al sensurilor. Să se înalţe cu aripile înţelegerii mai presus de cuvânt, de mormântul literelor, ca să treacă prin Poarta Bucuriei. Să trăiască bucuria cea duhovnicească, veselia cea cerească. Fă să fie inima şi fiinţa noastră luminate de razele dragostei dumnezeieşti. Fă să fie îmbrăcată mintea noastră în aura cea dumnezeiască, pentru ca în faţa tronului Tău de slavă să poată veni şi să stea. Fiindcă eşti Unitate unificatoare, Minte mai presus de înţelegere. De aceea taina şi minunea asemănării cu Tine, doar Tu ne-o poţi da.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Unul din Tatăl Ceresc născut, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne trecerea prin Poarta Bucuriei în minunea şi taina asemănării cu Tine. Căci aşa cum Taina Dumnezeirii este Unul în trei ipostaze, tot aşa în sufletul nostru mintea, cuvântul şi duhul trebuie să fie

400

prefăcute în lumină prin contemplarea Unităţii Treimice. Încât să trăim acest model treimic de a fi, care este pecetea Ta pe sufletul nostru. Să părăsim asemănarea cu lumea pieritoare, care este alcătuită din raţiune, mânie şi poftă. Fiindcă raţiunea este modul lumesc de a gândi. Mânia este suliţa gândului celui rău. Pofta este ispita prin trup. De aceea Te rugăm să închizi aceste trei porţi ale infernului, căci fără Tine nu putem face nimic, deci nici porunca Ta: „Învăţaţi de la Mine, că sunt blând şi smerit“.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Unul din Tatăl Ceresc născut, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne trecerea prin Poarta Bucuriei în minunea şi taina asemănării cu Tine, modul treimic de a fi, rugăciunea şi lucrarea contemplativă, descoperirea tainelor Adevărului Tău, pe care le-ai pecetluit şi numai ucenicilor Tăi le-ai descoperit. Ca să ajungem nepătimaşi, dumnezeieşti după chip. Să fim pară de foc ca slujitorii Împărăţiei Tale, ca semn că noi de sine ne-am lepădat. Crucea ne-am luat. Pe Tine Te-am urmat. De aceea privirea cea de lumină înţelegătoare ne-ai dat. Cu rugăciunea harică a minţii în inimă ne-ai binecuvântat. Cu glasul Tău blând şi dulce ne-ai chemat. Odată cu taina şi minunea asemănării, iubirea Ta aripi sufletului nostru i-a dat. Noi cu mintea, cuvântul şi duhul Te-am lăudat, când prin Porţile Unităţii, Iubirii, Slavei, Bucuriei, îngerii Tăi neamul nostru l-au purtat şi ce înseamnă pământul, cerul cel nou al Împărăţiei Tale celor aleşi le-au arătat.

43. RUGĂCIUNE PENTRU TRECEREA PRIN POARTA IUBIRII ÎN TAINA IUBIRII

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă Taina Iubirii prin cele patru porunci ale Legii Iubirii, enunţate de Fiul Tău cel Iubit, nouă ni le-ai descoperit. De aceea prin proorocul Isaia ne-ai zis că pentru noi le-ai pregătit. Pentru cei ce nu sunt ucenicii Domnului Iisus Hristos le-ai pecetluit. De aceea mintea noastră, care s-a urcat spre Unul Cel mai presus de înţelegere, s-a umplut de iubire faţă de El. Ai aşezat în noi calitatea de a putea iubi în gradul culminant, prin Taina Sfintei Euharistii, când ai pus în noi o părticică din Sfântul Trup şi Sfântul Sânge al Fiului Tău. Prin ea ne-ai

401

comunicat o iubire care cu El ne uneşte. El este supremul izvor al iubirii. Este Supremul Subiect vrednic de iubit. De aceea prin Sfântul Tău Duh iluminările cele dumnezeieşti ne dăruieşti, când cu frumuseţea Ta cea mai presus de minte ne uimeşti.

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă nouă Taina Iubirii ca ucenicilor Domnului Iisus Hristos ne-ai dat. De aceea este plină mintea noastră de rod, ca în minunea cu mreaja plină de peşte. Este plină de rugăciunile pentru neam, pentru fraţi, încât îşi iese din sine şi aşa cum sfântul apostol Petru în apă s-a aruncat şi Domnul L-a salvat. Noi ca să-i salvăm pe cei adormiţi din întuneric am încercat. De aceea sufletul pătimeşte o uimire mai presus de înţelegere. El în oglinda conştiinţei vede cuptorul cel de foc al iubirii şi stă ca o lumânare în faţa Porţii de foc arzând ca de o mare sete. Vrea să trăiască botezul cu Duh Sfânt şi cu foc, ca un dar dumnezeiesc de negrăit, ca semn că în biserica sufletului Duhul Sfânt a poposit. Căci Tu eşti din fire vrednic de iubit. Numai Tu şi Fiul Tău cel Iubit prin legea firii şi a ordinii Tale dumnezeieşti toate cele bune şi frumoase pentru noi le-aţi pregătit. Căci Tu eşti cauza, rădăcina, fiinţa noastră şi fără Tine nu putem fi.

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă prin Taina iubirii ne-ai binecuvântat. Să fim liberi, deşi de Tine suntem legaţi, cu un dor fără de margini de Tine la nesfârşit ne-am apropiat. Sufletele noastre cu bucuria, pacea, frumuseţea, lumina şi iubirea Ta le-ai chemat. Căci „Sfârşitul legii este iubirea“ prin sfântul apostol Pavel ne-ai învăţat. Pe poarta dragostei dumnezeieşti, prin harul Domnului Iisus, în odihna cea veşnică, aleşii Tăi au intrat. Cu dulceaţa cea dumnezeiască sufletele sfinţilor Tăi le-ai desfătat. Să împlinim rugăciunea Fiului Tău încât să fim una, ca să trăim porunca: „Să iubeşti pe Dumnul Dumnezeul tău din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi“, fiindcă Tatăl Ceresc este iubire, de aceea pe Poarta iubirii să intrăm ne-ai chemat.

44. RUGĂCIUNE PENTRU TAINA ASEMĂNĂRII

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Unule născut, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne puterea înţelegătoare a minţii, ca

402

să Te cunoaştem pe Tine, Binele cel mai presus de fire. Fiindcă Tu eşti Unul suprem şi mai presus de lume şi nu poţi fi înţeles, trăit, iubit decât printr-o dăruire exclusivă. Să căutăm la Tine cu tot sufletul, ca să scăpăm de împărţire şi înstrăinare. Căci mintea, când priveşte spre un lucru creat, nu poate să se facă neîmpărţită. Să aibă lucrarea ei cea simplă şi unică şi cade din harul dumnezeiesc, care o face simplă, fără de început şi necircumscrisă. De aceea iese în afară de Tine, Unule născut, Cel care eşti ascuns şi mai presus de înţelegere, încât trăim permanent o sfâşiere lăuntrică.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Unule născut, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne nehotărnicia, transcendenţa, trecerea dincolo de lumea creată. Ca să ne găsim împlinirea în lumea necreată. Să trăim în nesfârşirea Ta divină, ca semn că ne-ai dat asemănarea cu Tine. Că am primit energiile Tale cele necreate. Că s-a întipărit în noi chipul Tău cel mai presus de fire. Ca să trăim bucuria de nehotărnicie, de simplitate, de unitate întru Tine, aşa cum Te-ai rugat Tatălui Ceresc ca să fim una, Tu întru El şi noi întru Tine, ca o frumuseţe negrăită. Vino în mintea noastră luminată şi cu Tine împreunată, Cel care aduni toate, să ne dai asemănarea cea binecuvântată.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Unule născut, Te iubim şi Te rugăm fă din mintea noastră icoana Ta. Trimite-ne raza transformatoare, care ne aduce bogăţia nesfârşită a simplităţii harului Tău. Tu le cuprinzi pe toate în Tine. Fiindcă mintea noastră unită prin spirit şi conştiinţă cu Tine, Unul cel dumnezeiesc, devine asemenea prin lumină şi capătă fiinţa, chipul, frumuseţea, izvorâte din Tine. Să Te iubim cu tot sufletul, ca să facem porunca: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu tot sufletul tău, cu toată inima ta, cu tot cugetul tău“, încât să devenim, prin lumina iubirii, mădular al Tău. Să ieşim din lumea creaţiei în infinita bogăţie a Împărăţiei Tale, ca semn că ai sădit în noi lucrarea Cuvântului Tău, ca o sămânţă care trebuie să se reîntoarcă la Tine şi să ne primeşti în lumina iubirii Tale dumnezeieşti.

45. RUGĂCIUNE PENTRU TAINA IUBIRII ŞI CUNOAŞTERII

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă Taina Iubirii în adâncul Adevărului Tău ai

403

ascuns. Acolo unde doar minţile sfinţilor Tăi au pătruns. Atunci mintea cea luminată ajunge la bucuriile cele adevărate, la fericirea cea netrecătoare, la odihna de Domnul Iisus Hristos făgăduită. Ea a străbătut, a lăsat în urmă toate, a ajuns printr-o înţelegere dincolo de fire. Acolo unde au luat fiinţă toate începuturile, mijlocurile şi sfârşiturile. La cauza, pentru care dobândesc pătimirea cea bună, ca o întoarcere spre sine însuşi. Este ca o iubire de sine şi în acelaşi timp ca o depăşire de sine. Căci iubindu-Te pe Tine se găseşte mintea pe sine. Fiindcă această întoarcere spre Unul născut, Fiul Tău cel Iubit, înseamnă trecerea prin Poarta Iubirii, intrarea în Taina Iubirii dumnezeieşti, ascunsă în poruncile Legii Iubirii.

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă Taina Iubirii în cuvântul Tău ai ascuns. Sub peceţile Sfintei Cruci sensurile Căii, Adevărului şi Vieţii ai pus. De aceea pot doar ucenicii Fiului Tău Cel Unul născut, purtându-şi crucea, să găsească la toate ispitele, întrebările, încercările un răspuns. Tu le dai cunoaşterea prin iluminările iubirii, ca o taină plină de harul Duhului Tău Sfânt. Fiindcă în oglinda conştiinţei mintea citeşte mesajul Tău. Este ca un soare luminos, ca un Ierusalim ceresc, ca o Biserică sfinţită, ca un cuptor de foc, ca o poartă de foc, ca o minune ce nu poate fi rostită, când contemplă pe Unul cel mai presus de înţelegere.

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă Taina Iubirii ca un foc nestins în noi a pătruns. Din Cel ce este mai presus de fire, firea noastră a ieşit. Din Cel netemporal şi necompus toate cele vremelnice şi compuse le-ai alcătuit. Din Cel necreat toate cele create le-ai ivit. Din Cel fără de chip, după chipul şi asemănarea Lui să fim ai vrut. Din Unul cel mai presus de lume cele multe ne-ai arătat spre folosinţa noastră le-ai întocmit. De aceea să ne îndeletnicim de cele ale Împărăţiei Tale, Domnul Iisus, Cel ce este aşezat deasupra, ne-a poruncit. De apele cunoaşterii celor de jos ne-a despărţit şi să trecem prin apele cunoaşterii celor de sus ne-a chemat, ne-a pregătit, ne-a învrednicit.

46. RUGĂCIUNE DE MULŢUMIRE PENTRU TAINA DOMNULUI

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui

404

Dumnezeu, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă Taina Ta, ca o minune a minunilor ne-ai descoperit. Ne-ai arătat Taina întrupării Tale, care este mai adâncă decât minunea facerii lumii. Ea este „taina ascunsă mai înainte de toţi vecii“. De aceea ai descoperit-o pentru noi prin Taina Sfintei Cruci, ca taină a mântuirii noastre. De aceea gol Te-au ridicat pe cruce, hainele Tale le-au împărţit, când cuvintele psalmistului le-au împlinit. Pe Tine, Domnul Slavei, care Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, Te-au răstignit. De aceea catapeteasma Templului s-a rupt, Soarele de frică s-a întunecat, bezna ce putea fi pipăită ca în iad s-a arătat. Groaza tainei morţii peste toată creaţia s-a lăsat. Adam din legături s-a dezlegat. Taina odihnei Tale din ziua a şaptea stând în mormânt ne-ai arătat. De aceea ziua a şaptea, care avea ascunsă în ea Taina Ta, a mântuirii, ai binecuvântat. În ea se năştea Taina Învierii Tale, ca o taină din veac făcută şi de îngeri neştiută şi prin ea minunea minunilor Tale pentru noi s-a arătat.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă Taina Ta, ca o minune a minunilor ne-ai descoperit. Cu picăturile Sfântului Tău Sânge din păcat, întuneric, iad şi moarte ne-ai izbăvit. Tot universul l-ai refăcut bun, cum a fost la început, când toate sfinte şi desăvârşite le-ai făcut. Prin moartea Ta pe cruce moartea ai judecat. Biruinţa Ta asupra morţii pentru noi ai câştigat. Că eşti minunea Vieţii Veşnice, Adevărul şi Calea, ce avem de urmat, am aflat. Focul cel Sfânt al Tainei Sfintei Euharistii păcatele noastre le-a ars şi le-a curăţat. Pentru că sufletele noastre cu foc le-ai botezat. Să fim ca o pară de foc, ca slugile Tale, încât să putem trece prin fluviul de foc, prin care fiecare suflet la sfârşitul veacurilor va fi încercat. De judecata, de osânda cea veşnică ne-ai scăpat, căci de la o minune la alta ne-ai purtat.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă Taina Ta, ca o minune a minunilor ne-ai descoperit. Noi cuvintele Sfintei Evanghelii le-am trăit. Noi credem că eşti o singură fire cu Tatăl Ceresc şi cu Duhul Sfânt, deşi firea Ta cea dumnezeiască cu firea noastră cea omenească întru Tine le-ai unit. De aceea, ca Fiu al lui Dumnezeu, peste lumea creată ai domnit. Chiar şi

405

atunci când ai fost răstignit, ai murit şi în mormânt Te-ai odihnit. Fiindcă eşti minunat, neschimbat, neamestecat, neîmpărţit şi de Tatăl nedespărţit, dar voia Tatălui Ceresc ai ascultat şi viaţa Ta pentru viaţa noastră Ţi-ai dat.

47. RUGĂCIUNE DE MULŢUMIRE PENTRU TAINA DUHULUI SFÂNT

Aleluia! Slavă Ţie, Împărate Ceresc, Duhul Adevărului, Cel care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă Taina Ta cea de nepătruns, nouă să o desluşim treptat, ne-ai îngăduit. Prin darul Tău cu care ne-ai împărtăşit, cu bogăţia minunilor Domnului Iisus Hristos ne-ai uimit. Noi pe Domnul L-am mărturisit. Căci toate câte le are Tatăl, pentru Fiul Său cel Iubit le-a pregătit şi i le-a dăruit. De aceea prin Tine, Cel care ai rămas nenumit, izvorul acestor daruri necreate, nesfârşite, ni s-a descoperit. De aceea prin mulţimea numelor ce pot fi date harului, sfinţii Te-au denumit: Duhul lui Dumnezeu, Duhul Înţelepciunii, Duhul Înţelegerii, Duhul Sfatului, Duhul Tăriei, Duhul Cunoştinţei, Duhul Bunei Credinţe, Duhul Temerii de Dumnezeu, Duhul Înfierii, Duhul Adevărului, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă.

Aleluia! Slavă Ţie, Împărate Ceresc, Duhul Adevărului, Cel care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă prin Taina Ta cea minunată, pentru noi Vistierul Bunătăţilor ai devenit. Pentru noi Dătătorul de viaţă eşti. Voinţa comună a Tatălui Ceresc şi a Fiului cel Iubit pentru noi o împlineşti. Căci Plinătatea cea dumnezeiască o înmulţeşti. Toate le cuprinzi, le ştii, le împlineşti. Ca o Putere nesfârşită eşti. Ca un Atotputernic peste toate făpturile stăpâneşti. Cu izvorul nesecat al înţelepciunii Tale toate cu înţelepciune le chiverniseşti. Bunătăţile cele veşnice le făgăduieşti. Cu puterea Ta făcătoare de viaţă toate le sfinţeşti şi pe noi cu grijă ne călăuzeşti. Ne înveţi, ne mântuieşti, de păcate ne curăţeşti. De duşmani şi demoni ne aperi, ne fereşti, ne ocroteşti.

Aleluia! Slavă Ţie, Împărate Ceresc, Duhul Adevărului, Cel care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă Taina Ta cea dumnezeiască prin Duhul Înfierii ne-ai dăruit. Prin Taina Sfântului Botez de păcatul

406

strămoşesc ne-ai curăţit. Prin Taina Sfântului Mir cu Lumina cea veşnică ne-ai pecetluit. Prin Taina Sfântului Maslu spre Viaţa cea veşnică ne-ai pregătit. Prin Taina Preoţiei ne-ai îmbisericit şi sălaş al Tău am devenit. Prin Taina Sfintei Euharistii ne-ai mântuit, sfinţit, desăvârşit, îndumnezeit. Prin Taina Spovedaniei un neam ales ai agonisit. Prin Taina Nunţii limbile de foc peste apostoli, propovăduitori ai Sfintei Evanghelii, ierarhi, duhovnici, prooroci şi postitori, călugări, înţelepţi ai pogorât şi din ei fii ai Împărăţiei, Luminii şi Învierii ai ales şi ai pregătit.

48. RUGĂCIUNEA UCENICULUI PENTRU TAINA SUFLETULUI

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne iertarea fiului rătăcitor, căci asemenea lui am căutat plăcerea în roşcovele şi în noroiul viciilor. De aceea nu ne-am putut găsi adevărata linişte, adevărata mulţumire. Fiindcă sufletele noastre nu-şi puteau găsi pacea, mângâierea, bucuria, sensul lor de a fi, decât la Tine, Cel care ne-ai făcut după chipul şi asemănarea Ta. Căci pentru suflet trebuie să ne dai hrana Ta cea duhovnicească. Ca să trăim în Tine, pentru Tine. Mintea noastră să se hrănească din harul Duhului Sfânt, care purcede de la Tine, sufletele noastre să se hrănească din minte, iar trupul să trăiască din suflet, căci aceasta este rânduiala Ta dintru început a firii nemuritoare, să trăiască din energiile Tale cele de viaţă făcătoare.

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Te iubim şi Te rugăm primeşte-ne ca pe fiul Tău cel pierdut şi care s-a întors la Tine. Căci atunci când ne-am îndepărtat de Tine, minţile noastre, în loc să comunice hrana Ta sufletului, a început să trăiască pe socoteala sufletului. Să se hrănească din substanţa lui, creând falsele valori spirituale. De aceea sufletele noastre au început să trăiască din viaţa trupului. Să-şi însuşească patimile lui. De aceea trupul fiind silit să-şi caute hrana în afară, în materia neînsufleţită, adică în roşcovele porcilor, a aflat moartea, destrămarea, osânda.

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne iertarea fiului cel păcătos. Noi am

407

luat drept bine o înşelare a duhurilor necurate, care cad spre nefiinţă la nesfârşit din momentul când voinţa Ta cea dumnezeiască, părintească, iubitoare, bună, blândă au nesocotit. Creaţia Ta au tăgăduit. Împotriva Ta s-au răzvrătit. De aceea de la Tine ne-am îndepărtat, ne-am rătăcit, cu roşcovele lumii morţii şi păcatului ne-am hrănit. Tu, ca un părinte drag, cu harul Duhului Sfânt ne-ai ocrotit. De aceea demonii cu puterea lor asupra noastră s-au năpustit. Voia lor cea pierzătoare de suflete cu Sfintele Taine ai oprit. Cu îngerii Tăi ne-ai călăuzit. Cu jertfa Domnului nostru Iisus Hrisos pentru noi ne-ai mântuit. Cu Sfânta Cruce ne-ai înarmat. Cu Sfântul Omofor al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu ne-ai dăruit. De aceea fie ca voinţa Ta cea sfântă, mântuitoare, desăvârşită, îndumnezeită, să fie pururea în noi împlinită.

49. RUGĂCIUNE DE MULŢUMIRE PENTRU TAINA BISERICII

Aleluia! Slavă Ţie, Împărate Ceresc, Cel care pretutindenea eşti şi toate le-mplineşti, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă Biserica Domnului Iisus Hristos o însufleţeşti, o îndumnezeieşti, o sfinţeşti, o desăvârşeşti, o mântuieşti, în Ea locuieşti. Venirea Domnului Iisus Hristos o pregăteşti, o vesteşti. Pretutindeni prin haruri, lucrări minunate, vindecări neaşteptate înfăptuieşti. Demonii îi legi, îi alungi, în adânc îi înlănţuieşti. De toate păcatele pe noi ne curăţeşti. Prin lumina Ta ne înveţi, ne sfinţeşti. Cu Domnul Iisus Hristos ne uneşti. Prin puterea Ta ne înviezi, ne înalţi, ne ocroteşti. Prin toate faptele, cuvintele noastre, pe Tatăl Ceresc, pe Fiul cel Iubit, Îi preaslăveşti. Căci prin prezenţa Ta în Biserică după Cincizecime, cu Sfintele Taine toate le sfinţeşti.

Aleluia! Slavă Ţie, Împărate Ceresc, Cel care pretutindenea eşti şi pe toate le împlineşti, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă după ce Fiul cel iubit a fost trimis de către Tatăl Ceresc să ne mântuiască, prin Duhul Sfatului, Buna Vestire ai săvârşit. Voinţa Tatălui Ceresc, care Te-a trimis, ai împlinit. Misiunea cea de taină în taină ai înfăptuit. Ca şi cum ar fi fost voia Ta, căci în Preasfânta Treime prin nimic voinţa nu s-a despărţit. Căci după cum Fiul se pogoară pe pământ şi împlineşte lucrarea Sa prin Tine, tot aşa Persoana Ta S-a pogorât, trimisă

408

fiind de Fiul, când ca Duh al Adevărului L-ai mărturisit. De prezenţa Ta Biserica răscumpărată, spălată, curăţită, prin Sângele Domnului ai umplut şi ai sfinţit. Creaţia aptă să Te primească a devenit. Fiindcă eşti focul pentru care Domnul, ca să-l arunce pe pământ, a venit. Îţi mulţumim pentru Taina Ta, pentru Persoana Ta venită în numele Fiului cel Iubit, ca să-L mărturisească, fiindcă nouă ne este cu neputinţă să-L numim pe Domnul Iisus Hristos fără sălăşluirea Ta întru noi.

Aleluia! Slavă Ţie, Împărate Ceresc, Cel care pretutindenea eşti şi pe toate le împlineşti, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă aşa cum Fiul este chipul Tatălui. Tu eşti Chipul Fiului şi rămâi tainic. De aceea nu poţi fi cunoscut, deşi prefaci, schimbi şi împlineşti toate prin voinţa Ta. Nu poţi fi văzut, atins, pipăit, nu ai nume, eşti nemişcat. Eşti pretutindeni, nimeni nu poate şti unde, cum sau în ce fel eşti. La cei aleşi, în extaz, ca o pară de foc, ca un rug, ca o biserică, ca o candelă uriaşă, ca o poartă de foc, ca un fluviu de foc, de trei ori Te pogori, cu Botezul cu Duh Sfânt şi cu foc să-i dăruieşti. Pentru că între cei aleşi i-ai chemat, i-ai botezat, în Hristos i-ai îmbrăcat şi în lumina Lină a Sfintei Slave i-ai luminat.

50. RUGĂCIUNE PENTRU TRĂIREA TAINEI DOMNULUI IISUS HRISTOS

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă nouă, Taina Ta ne-ai arătat. Unirea a două principii desăvârşite, a două firi deosebite într-un singur ipostas ai săvârşit. Ca Fiu în Preasfânta Treime eşti o singură fire cu Tatăl Ceresc şi cu Duhul Sfânt, adică rămâi o persoană dumnezeiască, totuşi ca Fiu al Omului ai pătimit, ai fost răstingnit, ai murit, ai fost în mormânt aşezat. Ca Fiu al lui Dumnezeu să domneşti peste lumea creată n-ai încetat, fiindcă eşti neamestecat, neschimbat, neîmpărţit, nedespărţit, desăvârşit. Ca Fiu al Omului să exişti pentru Tine ai renunţat, taina iconomiei prin renunţarea la voinţa Ta, pentru a face voinţa Tatălui ascultându-L până la moarte pe cruce, ne-ai arătat şi viaţa Ta pentru viaţa noastră Ţi-ai dat.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă Taina întrupării Tale, care este mai adâncă

409

decât cea a facerii lumii, este „taina ascunsă mai înainte de toţi vecii“. De aceea se descoperă pentru noi, ca Taină a Sfintei Cruci, ca Taină a mântuirii noastre. Ne-ai mântuit şi sfinţit când hainele Tale le-au împărţit loruşi şi gol Te-au ridicat pe cruce, pe Tine, Domnul Slavei, care Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină. De aceea catapeteasma Templului s-a rupt, soarele de frică s-a întunecat şi groaza tainei morţii peste toată creaţia s-a lăsat. Adam din legături s-a dezlegat, taina odihnei Tale din ziua a şaptea, stând în mormânt ne-ai arătat. De aceea ziua a şaptea ai binecuvântat, iar nouă ziua a opta a Sfintei Învierii Tale, ca o Taină din veac făcută şi de îngeri neştiută ne-ai dat.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă Taina cea Sfântă a sfinţirii noastre ne-ai dat. Cu picăturile Sfântului Tău Sânge din întuneric, păcat şi moarte ne-ai scos. Tot universul l-ai renăscut şi l-ai recreat, prin moartea Ta pe cruce moartea ai legat şi biruinţa Ta asupra morţii pentru noi ai purtat şi ai câştigat. Focul cel sfânt al Sângelui Tău în Sfânta Taină a Euharistiei a stat. Cu botezul cel de foc, prin focul cel veşnic, prin care fiecare suflet la sfârşitul veacurilor va fi trecut şi încercat, pe noi ne-ai purificat, ne-ai înarmat, ne-ai luminat. Ca pe slugile Tale care sunt ca o pară de foc ne-ai făcut şi de judecata, de osânda cea veşnică ne-ai scăpat.

51. RUGĂCIUNE PENTRU TAINA CHIPULUI DUMNEZEIESC

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Te iubim şi Te rugăm mântuieşte-ne, sfinţeşte-ne, desăvârşeşte-ne şi înfiază-ne, după cum a fost sfatul cel dumnezeiesc: „Să facem pe om după chipul şi asemănarea noastră“, căci Tu ai zis: „Mă milostivesc de cine vreau să Mă milostivesc şi Mă îndur de cine vreau să Mă îndur“. De aceea pe Fiul Tău cel Iubit ni L-ai dat, ca să ne scoată prin jertfa Sa din păcat. Cu iubire nu numai că de păcate ne-ai iertat ci şi cu scumpul Său Trup şi Sânge ne-a curăţat. Pentru noi Sfintele Taine le-a întemeiat. Pe Calea Preasfintei Treimi ne-a purtat. Pe treptele Adevărului Tău ne-a ridicat. Porunca Vieţii Veşnice ne-a învăţat. În inimile noastre cele curăţite de negura gândurilor, cuvintelor şi faptelor rele a intrat. Ca un Prunc în ieslea cugetului nostru S-a născut. În Sfântul

410

Potir al conştiinţei noastre a crescut şi ne-a înfiat. Cu Lumina Lină a Sfintei Slave ne-a sfinţit, la faţă ne-a schimbat. În veşmântul de nuntă ne-a îmbrăcat. Pe treptele desăvârşirii să facem poruncile fericirilor ne-a învăţat. Inelul mântuirii în degetul neamului nostru l-a aşezat. Noi pentru neamul nostru cu îndelungă răbdare L-am rugat. Să facem la vremea potrivită cele rânduite putere ne-a dat. Asupra noastră ca asupra sfinţilor a suflat. Prin El Duhul cel Sfânt S-a Pogorât şi asupra neamului nostru ca o taină din veac făcută şi de îngeri neştiută a stat. Prin Duhul Înţelepciunii cu darul deosebirii duhurilor de duhul cel rău şi de duhul cel lumesc ne-a separat. Prin Duhul Înţelegerii tainele cele ascunse ne-a învăţat. Prin Duhul Tăriei spre Tine ne-a înălţat. Prin Duhul Sfatului de toate cele sfinte ne-a împărtăşit şi răspunsul cel bun la judecata sufletelor noastre l-am aflat. Prin Duhul Bunei Credinţe ortodocşi ne-ai păstrat. Prin Duhul Temerii, să stăm bine şi să stăm cu frică ne-a poruncit şi ne-a îndemnat. Prin Duhul Cunoştinţei pe Calea Cea luminată la cer cu îngerii Tăi ne-a purtat şi cum să Te iubim, să Te slujim, să Te slăvim ne-a învăţat.

52. RUGĂCIUNE DE MULŢUMIRE PENTRU TAINA CHIPULUI DUMNEZEIESC

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă rugăciunea Domnului Iisus Hristos pentru noi ai ascultat. De aceea pe Calea Preasfintei Treimi cu îngerii Tăi neamul nostru l-ai purtat. Prin Duhul Bunei Credinţe seminţele credinţei în ogorul inimilor noastre le-ai semănat. Cu apa cea vie a Duhului Cunoştinţei sufletele noastre le-ai adăpat. Prin Duhul Înţelegerii cu înţelesurile cele adânci minţile nostre le-ai luminat. Prin Duhul Înţelepciunii poruncile Tale ne-ai învăţat. Prin Duhul Temerii să stăm bine, să stăm cu frică prin îngerii Tăi ne-ai îndemnat. Prin Duhul Tăriei să aducem roada de treizeci a faptelor de mântuire îndelunga răbdare ne-ai dat. Prin Duhul Sfatului rodul de şasezeci al faptelor sfinte neamul nostru l-a adunat.

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă rugăciunea Fiului Tău cel Iubit ai ascultat. Pe treptele Adevărului Preasfintei Treimi ne-ai înălţat. Cu nădejdea cea

411

întru Tine ne-ai înarmat. De atacul duhulrilor rele cu scutul Duhului Tăriei ne-ai apărat. Cu Duhul Înţelegerii adâncul Sfintelor Taine ne-ai arătat. Cu raza Duhului Înţelepciunii capetele noastre în lumină le-ai îmbrăcat. Cu Duhul Temerii strajă gurii noastre ai aşezat. Cu Duhul Cunoştinţei ca într-o oglindă să Te vedem cu har ochii conştiinţei ne-ai vindecat. Cu Duhul Sfatului biruinţa în războaiele cu trupul, lumea şi demonii, ne-ai învăţat. Iscusinţa cea plină de rodul de o sută al desăvârşirii ne-ai dat.

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă rugăciunea Domnului Iisus Hristos ai ascultat. Prin Duhul Înfierii, chipul şi asemănarea cu Fiul Tău cel iubit prin Taina Sfintei Euharistii noi am căpătat. Prin Duhul Sfatului, sfatul cel dumnezeiesc: „Să facem pe om după chipul şi asemănarea Noastră“ să-l trăim cu faptele noastre, l-ai împlinit şi l-ai lucrat. Prin Duhul Înţelepciunii săgeţile cele aprinse ale gândurilor rele aruncate de demoni le-ai stins şi aruncat. Prin Duhul Tăriei, neamul Tău pe calea cea luminată la cer l-ai înălţat. Prin Duhul Înţelegerii, peste oceanul sensurilor Cuvântului ne-ai purtat. Prin Duhul Cunoştinţei gândului nostru aripile iubirii şi slavei i-ai dat. Prin Duhul Bunei Credinţei de toate rătăcirile ne-ai apărat. De aceea, ca ortodocşi, la tronul Tău de Slavă ne-am închinat.

53. RUGĂCIUNE PENTRU TAINA LACRIMILOR DE POCĂINŢĂ

Aleluia! Slavă Ţie, Împărate Ceresc, Duhul Adevărului, Cel care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne Taina lacrimilor de pocăinţă adevărată, care spală sufletele noastre de păcate şi ca un al doilea botez, le face curate şi luminate. Dă-ne să putem trăi porunca: „Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema“. Căci cu sabia postului poftele trupului le-am tăiat. De cele stricăcioase ale lumii cu iscusinţă ne-ai separat. De focul cel veşnic, de viermele neadormit, de întunericul cel mai dinafară, de scrâşnirea dinţilor să ne scapi Te-am rugat. Cu râvna pentru adunarea averii celei cereşti răspunsul cel bun pentru judecata cea dreaptă care ne aşteaptă, l-am dat. Prin grija Ta, lumina cea veşnică a harului în inimile, sufletele, minţile noastre a intrat. În

412

lumină le-a schimbat. De aceea Îţi mulţumim, fiindcă de păcate ne-ai curăţat. De neputinţe, de orbirea sufletească, de infirmităţile sufletului ne-ai vindecat şi să urcăm pe Calea cea luminată la cer neamului nostru putere i-ai dat.

Aleluia! Slavă Ţie, Împărate Ceresc, Duhul Adevărului, Cel care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti. Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne Taina lacrimilor de pocăinţă adevărată, care ne spală ochii minţii şi cugetului. Ne scoate bârna celui viclean, ca să ne vedem greşelile noastre şi să nu-i învinuim pe fraţii noştri. Să punem începutul cel bun, ca să ne facem biserici veşnice Domnului Iisus Hristos. Să îndepărtezi de la noi moleşeala, săturarea, nepăsarea, încât să dobândim străpungerea inimii, vindecarea rănilor sufletului prin Taina Pocăinţei. Ca să facem să dispară gândurile negre, necurate, ucigătoare de suflet, tulburătoare, care sunt semnul îndepărtării Tale şi venirea duhurilor necurate.

Aleluia! Slavă Ţie, Împărate Ceresc, Duhul Adevărului, Cel care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti. Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne Taina lacrimilor de pocăinţă adevărată. Arată-ne că Tu eşti prezent în gândurile, în conştiinţele, în cugetele, în inimile, în sufletele şi trupurile noastre. Că iei aminte la tot ceea ce facem. Zideşte din trupurile noastre un templu al Tău. Arată-ne că în toată vremea şi în tot locul trebuie să fim ca un măslin roditor la izvorul Tău de apă vie. Să înflorim prin poruncile Sfintei Evanghelii. Să trăim neîntristarea conştiinţei, adusă de credinţa cea adevărată, care seamănă încrederea în Domnul, Dreptul Judecător, Cel ce uneşte Biserica Biuitoare a sfinţilor cu Biserica Luptătoare. Arată-ne că am fost aleşi pentru sfânta Lui Împărăţie, de aceea trebuie să ne curăţim nu numai trupul, ci şi sufletele, cugetele şi minţile, ca să se sălăşluiască în ele iubirea lui Dumnezeu şi nimic din lumea aceasta să nu ne mai despartă de Tine.

413

54. RUGĂCIUNE PENTRU TAINA MORMÂNTULUI CA SCARĂ LA CER

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Dreptule Judecător, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne taina mormântului ca scară la cer. Dă-ne trecerea dincolo de fluviul de foc din momentul adormirii sufletului şi al morţii trupului. Fă ca sufletele şi trupurile noastre să fie curăţite, purificate, recreate, transfigurate prin trecerea prin poarta de foc, când sufletul se desparte de trup. Atunci vom trăi Taina Învierii într-o altă lume, slăvită şi veşnică, unde vom fi ca fiii Învierii. Vom trece de această lume a umbrelor. Vom intra în lumea de vis a îngerilor şi sfinţilor, care este plină de frumuseţe, lumină, slavă, putere, înţelepciune şi nemărginire. Ca să-L preamărim pe Tatăl Ceresc. Să ne unim cu Tine, devenind ca nişte minţi simple, ca nişte mădulare întru Tine, ca nişte conştiinţe fericite, ca nişte duhuri ce se rotesc în jurul Tatălui Ceresc, aşa cum fac cetele îngereşti.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Dreptule Judecător, Te iubim, Te slujim şi Îţi mulţumim cu o bucurie negrăită. Fiindcă ne-ai dăruit harul, pe care sufletul îl respiră ca o hrană de viaţă veşnică făcătoare. Ca să contemplăm lumina iadiată din slava Ta. Ca să simţim înnoirea, viaţa cea veşnică, mişcarea într-o linişte adâncă prin înţelesurile neschimbate şi paşnice ale Duhului Înţelegerii. Pentru ca să ne adâncim în vederea Ta, care este o tăcere văzătoare a Cuvântului înlăuntrul nostru. Ne vorbeşti tainic în biserica sufletului, ca semn că trăim prezenţa Ta, care este o văpaie înflăcărată şi izvorâtoare de lacrimi. Atunci prin razele Tale cele dumnezeieşti ne preschimbi. Ne înveţi ceea ce nu se poate grăi. Prin ochii cugetului vedem lucrurile minunate precum sunt Cartea Vieţii, apele de sus, piatra cea albă cu numele cel nou, naşterea cea de-a doua, îngerii, drumul pe calea cea luminată la cer, poarta de foc, icoana Ta în inimă, cheile de aur, iluminările cele minunate şi nenumărate.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Dreptule Judecător, Te iubim şi Îţi mulţumim pentru darul Duhului Înţelegerii, prin care putem contempla frumuseţea gândului şi cuvântului Tău cel dumnezeiesc. Căci nu este nici un lucru,

414

oricât de mic, care să fie lipsit de înţelesul Adevărului Tău. De aceea, pe cei răzvrătiţi împotriva Ta, fii ai gheenei i-ai numit. Ca să ne arăţi unde se vor arunca, când toate faptele, cuvintele şi gândurile noastre se vor arăta şi se vor întrupa, ca să aleagă pe fiecare la dreapta Ta sau la stânga, când îngerii Tăi îi vor lua şi pe fiecare la locul său îl va purta.

55. RUGĂCIUNE PENTRU VEŞMÂNTUL DE LUMINĂ AL HARULUI

Doamne, Tată Ceresc, Atoateştiutorule, Cel care prin Lumina Lină a Sfintei Slave pe fiii Luminii la faţă i-ai schimbat, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne veşmântul de lumină al harului Tău dumnezeiesc. Pentru ca la Cina cea de Taină, la nunta Fiului Tău Iubit cu Biserica Sa să putem veni, pe calea cea luminată la cer să ne putem sui şi să putem în veci vieţui. Împlineşte făgăduinţa Ta că ai luat sufletele noastre în mâna Ta, din care nimeni să ne răpească nu va putea, şi cu nimic să nu ne poată vătăma, rătăci sau îndepărta. Poartă-ne cu îngerii Tăi pe scara Adevărului Tău care ne sfinţeşte. Pune ca Domn în ţara, biserica şi neamul nostru pe Fiul Tău cel Iubit. Dăruieşte-ne lumina celor fericiţi, care fără prihană umblă pe calea poruncilor Tale. Dă-ne să urcăm pe treptele tainelor ascunse în poruncile Tale. Ajută-ne să dobândim cunoaşterea tainelor cu fapta. Cu dreptatea Ta să ne îmbogăţim. Cuvintele cele adânci ale judecăţilor Tale să le rostim. Pe cei rătăciţi de la Calea Ta să-i îndreptăm. Solzii răutăţii celei vechi, ai urâciunii pustiirii de pe ochii minţilor noastre să-i curăţăm.

Doamne, Tată Ceresc, Atoateştiutorule, Cel care cu mâna Ta cea nevăzută a Duhului Adevărului ochii orbilor i-ai vindecat, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne minunile Tale cele ascunse, nebănuite, nerostite şi nemaipomenite. Pentru ca de toată negura păcatelor să ne putem curăţa, şi să putem din mormântul trupului nostru învia. Toate ispitele din calea noastră să le putem îndrepta, de toate ispitele duhului trupesc lăcomia, zgârcenia, lenea să ne poţi vindeca. Ajută-ne de toate încercările duhovniceşti să scăpăm şi să ne treci la dreapta Ta. De atacul din spate al amintirilor să ne putem elibera şi apăra.

Doamne, Tată Ceresc, Atoateştiutorule, Cel care subt

415

jertfelnicul din cer pe sfinţii Tăi i-ai adunat. Cu veşmânt alb i-ai îmbrăcat şi să aştepte venirea noastră poruncă le-ai dat, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm împlineşte rugăciunea lor pentru noi. Pregăteşte un pământ şi un cer nou cu cetatea Ta cea minunată pentru ei. Dăruieşte celor aleşi de Tine ca monarhi aripile cele argintate ca la îngerii Domniilor, spatele cel strălucitor ca aurul ca la îngerii Stăpânirilor, făptura cea albă ca zăpada de pe muntele Selmon pentru toţi slujitorii Tăi. Dă-ne făptura cea de foc ca a Îngerilor Puterilor pentru arhiereii Tăi, pentru ca să stea Fiul Tău Cel Iubit între ei, fiindcă minunat este între sfinţii Tăi.

56. RUGĂCIUNE PENTRU TAINA ŞI MINUNEA SCHIMBĂRII LA FAŢĂ

Doamne, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne taina şi minunea Schimbării la faţă, ca să se împlinească sfatul cel dumnezeiesc: „Să facem pe om după chipul şi asemănarea Noastră“. De aceea pogoară Duhul Cel Sfânt asupra noastră ca să ne schimbe la faţă şi să vindece ochii sufletului nostru. Ca să vedem lumina orbitoare a Sfintei Slave, cum vine ca o aură şi face din noaptea lumii acesteia ziuă, iar din întunericul necunoştinţei noastre lumină. Ca să strălucească minţile noastre ca soarele să iasă şi să străbată în extaz lumile pline de taină pe care le-ai creat.

Dăruieşte-ne vindecarea de surzenie, ca să auzim cum Lumina Domnului Iisus Hristos, când pătrunde în noi, începe să vorbească. Să ne spună taina sufletelor noastre. Să ne transfigureze încă din viaţa aceasta, aşa cum se vor schimba într-o clipă la faţă toate făpturile noastre, când trâmbiţa va suna. Atunci morţii toţi se vor deştepta. Din mormintele lor vor învia. De cele ce le vor vedea se vor înspăimânta. În văzduh sfinţii ca îngerii se vor înălţa. Pentru ca rostind imnuri de slavă pe Tine şi pe Domnul Iisus Hristos să vă poată întâmpina.

Doamne, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm trimite Duhul Tău cel Sfânt, ca să se sălăşluiască întru noi, ca să trăim taina şi minunea schimbării la faţă, Să simţim că trupurile noastre s-au făcut subtile,

416

spirituale, din lumină. Că au devenit transparente, transfigurate, duhovniceşti. Să ne putem înălţa la cer pe calea cea luminată. Să fim uşori, fără greutate, imateriali, încât faţă de oamenii trupeşti să dobândim condiţia de nemanifestare. Să nu ne poată vedea, când de ei ne vom apropia. Pentru că în noi poruncile Tale de mântuire, sfinţire, desăvârşire şi înfiere le-ai împlinit. Pentru noi tainele Tale cele minunate le-ai descoperit. În bucuria Ta cea cerească ne-ai primit. Noi, prin grija Ta, asemeni cu slugile cele vrednice talanţii Tăi i-am înmulţit. De aceea Te rugăm să împlineşti făgăduinţa Ta, că ne vei da un loc şi un nume veşnic şi nemuritor, mai preţios decât fii şi fiice, care pentru noi le-ai pregătit.

57. RUGĂCIUNE PENTRU TAINA ŞI MINUNEA CHIPULUI ŞI ASEMĂNĂRII

Doamne, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Cel ce din iubire chipul Tău cel dumnezeiesc ne-ai dăruit şi asemănarea prin har pentru noi ai rânduit, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne mântuirea, sfinţirea, desăvârşirea şi îndumnezeirea, neamului nostru cel atât de încercat şi de două mii de ani de toţi duşmanii Tăi lovit. Ridică dintre noi neamul Tău cel sfânt şi preoţesc. Fă din inimile noastre Templul Tău cel Sfânt, Împărăţia Ta cea cerească, Sălaşul cel dumnezeiesc, în care alături de Fiul Tău cel iubit să vii. Dăruieşte-ne un loc şi un nume veşnic şi nemuritor mai preţios decât fii şi fiice. Ascultă rugăciunea sfinţilor Tăi şi zideşte un cer şi un pământ nou sfinţit şi desăvârşit.

Doamne, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Cel ce cu harul Duhului Tău Sfânt minţile, sufletele, conştiinţele, făpturile noastre din lumina Cuvântului Tău Sfânt le-ai întocmit, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm, dăruieşte-ne prin Duhul Tăriei şi darul deosebirii duhurilor separarea de tot duhul trupesc, lumesc, diavolesc. Pentru ca la cer inima şi mintea noastră să se înalţe pururea. Dăruieşte-ne prin Duhul Sfatului cumpătarea, prin care de păcatul lăcomiei, zgârceniei, trândăviei neamul Tău l-ai separat. Dăruieşte-ne prin Duhul Temerii să facem toate poruncile Tale, aşa cum Domnul Iisus ne-a învăţat. Dăruieşte-ne prin Duhul Bunei Credinţe credinţa,

417

prin care muntele neamului nostru la Tine să fie luat. Dăruieşte-ne prin Duhul Cunoştinţei extazele, prin care aleşilor Tăi drumul spre cer le-ai arătat. Dăruieşte-ne prin Duhul Înţelegerii vindecarea ochilor minţii, pentru ca tainele Împărăţiei să le vedem şi glasul Domnului Iisus Hristos să-l auzim neîncetat. Dăruieşte-ne prin Duhul Înţelepciunii chipul şi asemănarea cu Domnul Iisus Hristos, ca semn că ne-ai sfinţit, desăvârşit, mântuit şi înfiat.

Doamne, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Cel ce între sfinţii Tăi eşti minunat, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm fă-ne fii ai Învierii, ca să scăpăm de moartea cea de a doua sufletească şi să trecem peste fluviul de foc, prin care toate sufletele la sfârşitul veacurilor se vor încerca. Fă-ne fii ai Luminii, pentru ca pe Calea cea luminată la cer cu îngerii Tăi să ne putem înălţa. Fă-ne fii ai Împărăţiei, pentru ca prin poarta Împărăţiei Tale să putem intra. Rosteşte pentru noi chemarea la Cina cea de Taină, îmbracă-ne în veşmântul de har, pentru ca între cei aleşi să putem sta. De aceea am îndrăznit, aşa cum Domnul Iisus Hristos să cerem cele ale Împărăţiei Cerurilor ne-a poruncit, pentru că cele vremelnice ni le vei da la timpul potrivit.

58. RUGĂCIUNE PENTRU TAINA ŞI MINUNEA VIEŢII VEŞNICE

Doamne, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Cel de oameni iubitor, de viaţa dătător şi al nostru ocrotitor, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm împlineşte cu noi făgăduinţa Ta: „Le voi da în casa Mea şi înăuntrul zidurilor mele un nume şi un loc mai preţios decât fii şi fiice, le voi da un nume veşnic şi nepieritor“. Pune pe frunţile noastre Numele Tău cel Sfânt, al Fiului Tău cel Iubit şi al Împărăţiei Tale, ca să se împlinească făgăduinţa Domnului Iisus Hristos pentru noi: „Şi Eu vă rânduiesc vouă împărăţie, precum Mi-a rânduit Mie Tatăl Meu“. Fiindcă de la Tine vine alegerea noastră întru cele sfinte, desăvârşite şi îndumnezeite. De aceea Fiul Tău cel Iubit ne-a mărturisit: „Tot ce-Mi dă Tatăl va veni la Mine; şi pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară“. Noi ca să facem voia Ta pusă în poruncile Tale ai rânduit. Căci „aceasta este voia Celui ce M-a trimis, ca din toţi pe care Mi i-a dat Mie să nu pierd pe nici unul, ci să-i înviez pe ei în ziua cea de apoi“, adică să ne facă

418

fii ai Învierii. Doamne, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Cel ce viaţa cea

veşnică prin Fiul Tău cel Iubit ne-ai dăruit, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne harul înfierii, fiindcă atunci când Domnul Iisus Hristos a zis: „Nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu-l va trage Tatăl, Care M-a trimis şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi“, despre felul în care ne chemi la Tine şi ne faci fii ai Învierii ne-a vorbit. Prin vederea celor sfinte cu ochiul credinţei, calea ne-ai deschis: „că oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi“. De aceea pentru noi a mărturisit: „Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi sunt viaţă“, fiindcă „cel ce crede în Mine are viaţă veşnică“.

Doamne, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Cel ce prin prooroci ai scris: „Şi vor fi toţi învăţaţi de Dumnezeu“, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne taina şi minunea Învierii, aşa cum prin Fiul Tău cel Iubit ne-ai descoperit: „Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea Sângele Meu are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi“, fiindcă Taina Sfintei Euharistii pentru noi ai rânduit. Căci înfierea prin Domnul Iisus Hristos ne-ai pregătit: „Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el“. De aceea pentru noi a rostit: „Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl, şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine“.

59. RUGĂCIUNE PENTRU TAINELE ŞI TRĂIREA CONTEMPLAŢIEI

Doamne, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Cel ce eşti izvorul cunoaşterii după modul divin, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne harul înţelepciunii, fiindcă toată ştiinţa vine de la Tine şi se întoarce la Tine. Ca să contemplăm ca îngerii întru Tine ideile divine printr-o cunoaştere spirituală asemănătoare cu a Ta. Să ne înveţi, aşa cum Te cunoşti pe Tine Însuţi şi în ea cuprinzi toată lumea creată ca arhetipuri. Căci Tu toate le cunoşti încă înainte de a fi şi în atotştiinţa Ta le cuprinzi pe toate. Pe noi ne cuprinzi în energia iubirii Tale dumnezeieşti, ca să ne desăvârşeşti. De aceea purtăm în noi dorul Tău, de a dobândi prin iubire şi prin supracunoaştere contemplativă îndumnezeirea, calea care duce spre Tine, adică Tainele şi

419

trăirea contemplaţiei, care este o lumină dumnezeiască suprafirească şi să aflăm că taina Ta rămâne o taină pururea pecetluită, fiindcă fiinţa Ta este mai presus de orice cunoaştere.

Doamne, Tată Ceresc, Atoateştiutorule, Cel ce ne dăruieşti contemplaţia mistică, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm împărtăşeşte-ne taina neaşteptată, năpraznică, a cunoaşterii supranaturale, care este simplă, spirituală, divină, fulgerătoare. Ea ne ridică dincolo de tot ceea ce există, ca o cufundare în slava Ta. Ne face părtaşi la cunoaşterea strălucitoarelor abisuri ale înţelepciunii Tale, când ne comunici direct locul nostru în Cartea Vieţii. Ne arăţi poteca îngustă care urcă în muntele Tău cel sfânt. Ne arăţi podul de raze, oceanul de apă vie, piatra cea albă cu numele cel nou, naşterea cea de a doua din icoana de lumină a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a Fiului Tău cel Iubit întru noi. Ca să ne unească în taină cu lumina unei cunoaşteri de neconceput, care este ca o beţie de iubire fără de sfârşit.

Doamne, Tată Ceresc, Atoateştiutorule, Cel ce ne dai lumina inaccesibilă, ca să ne înveţi sfânta ignoranţă, a celor săraci cu duhul, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne lumina harică, care este ca un ocean de viaţă. Ca să ne împărtăşim cu viaţa cea îndumnezeită, care ne sfinţeşte, ne desăvârşeşte cu botezul haric cu Duh şi cu foc. Este ca o mreajă de văpaie, ca o mitropolie de foc, ca un tezaur de haruri, ca o poartă de foc, prin care trebuie să intrăm şi în foc să ne schimbăm. Pentru că dincolo de fluviul de foc trebuie să trecem, ca să Te aflăm şi cu rugăciunea de foc a iubirii la tronul Tău de slavă să ne închinăm. Căci iubirea divină ne transfigurează, ne răpeşte, încât întru Tine puterea Ta ne copleşeşte şi o cunoaştere tainică ne dăruieşte, ca să ne putem ruga în Duh şi în Adevăr aşa cum trebuieşte.

420

60. RUGĂCIUNE PENTRU TAINA ASEMĂNĂRII ŞI ÎNFIERII

Aleluia! Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim pentru sfatul cel dumnezeiesc: „Să facem pe om după chipul şi asemănarea Noastră“. De aceea taina înfierii prin Fiul Tău cel iubit ne-ai dăruit. Să trăim taina asemănării treptat ne-ai învrednicit. Patimile şi ispitele în războiul cu trupul le-am biruit şi lepădarea de sine am săvârşit. Prin grija Ta crucea neamului am purtat. Voia ne-ai tăiat, când prin poruncile Tale să fim iscusiţi în războiul cu lumea ne-ai învăţat. Să scoatem din iad rădăcina neamului nostru ne-ai ajutat. Prin Sfintele Taine de păcate ne-ai curăţat. De duhurile rele ne-ai apărat. Pe Domnul Iisus Hristos L-am urmat. De orbire, surzenie şi neputinţe sufletele noastre le-ai vindecat. În lumină le-ai schimbat. Cu veşmântul de nuntă, cu un loc în împărăţia Ta, cu un nume mai preţios decât fii şi fiice ne-ai binecuvântat.

Aleluia! Tată Ceresc, Atoateştiitorule, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă taina asemănării în Sfânta Cruce ai aşezat. De aceea Fiul Tău cel iubit, ca să împlinească porunca Ta: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din tot sufletul tău, din toată inima ta, din tot cugetul tău“ pe cruce, când a stat, în mâinile Tale sufletul Şi-a dat. Pe ucenicul iubit l-a înfiat şi Preasfintei Născătoare de Dumnezeu ocrotire I-a dat, când a rostit: „Fiule iată mama ta“, „Femeie iată fiul tău“. Nouă cum să facem porunca: „Să vă iubiţi unii pe alţii“ ne-a arătat. Tot atunci pe cruce fiind pironit tâlharului pocăit i-a făgăduit: „Astăzi vei fi cu Mine în rai“ şi porunca: „Să iubeşti pe aproapele tău“ a împlinit. Iar cea mai grea poruncă: „Iubiţi pe duşmanii voştri“ cum s-o facem ne-a arătat, când pentru cei ce L-au răstignit s-a rugat şi pe sutaşii Longhin şi Corneliu între sfinţii mărturisitori i-a luat.

Aleluia! Tată Ceresc, Bunule Părinte al vieţii, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă taina asemănării prin Fiul Tău cel iubit ne-ai descoperit, când în mormânt cu trupul ca un muritor a stat şi a înviat. În iad cu sufletul a coborât şi neamul omenesc l-a salvat. În rai cu tâlharul s-a ridicat şi pe tronul Slavei alături de Tine a stat. Tot aşa în noi cele patru condiţii ale asemănării le-a lucrat. Să fim Templu al Slavei Tale, în care să vii, ne-a zidit, ne-a luminat şi între fiii Luminii, Învierii şi Împărăţiei neamul Tău cel

421

sfânt şi preoţesc l-a desăvârşit, l-a învăţat, l-a înălţat şi ce înseamnă Tainele şi trăirea contemplaţiei am aflat.

61. RUGĂCIUNE PENTRU TAINA ASEMĂNĂRII DĂRUITĂ SERAFIMILOR

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă pentru noi cele mai ascunse taine le-ai păstrat şi ni le-ai descoperit, aşa cum pe Serafimi i-ai făcut duhuri şi pară de foc, ca să ardă în ei rugul rugăciunii harice şi să strălucească de lumina Ta. De aceea în jurul Tău se rotesc cu o iuţime neclintită, Te slujesc cu o iubire desăvârşită, se învrednicesc de vederea Ta cea nemărginită, se curăţesc cu puterea Ta cea înflăcărată, se învelesc cu lumina Ta nestinsă, atotarzătoare şi neacoperită, care alungă orice întuneric. De aceea Te rugăm să ne dai lumina Ta, care să ne deschidă ochii minţii, încât să Te putem vedea în toată vremea şi în tot locul, ca să-i auzim şi să cântăm cu ei slava, iubirea, puterea şi frumuseţea Ta. Căci asemănarea Serafimilor se împarte în primirea şi împărtăşirea sfântă de lumină dumnezeiască, de cunoştinţă covârşitoare, de curăţie desăvârşită, a tuturor îngerilor şi sfinţilor.

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoateziditorule, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă rânduiala ierarhiilor cereşti nouă ne-ai descoperit, căci sunt neajunse de toate închipuirile materiale, sunt neamestecate şi ferite de orice coborâre şi sunt mai presus de stările de sfinţenie dăruite oamenilor. De aceea Serafimii au cea mai înaltă asemănare dumnezeiască, au în sine o mişcare neclintită, unitară spre dragostea Ta. Ei sunt ca nişte minţi văzătoare, care au râvna şi taina asemănării, sunt plini de o lumină şi de o cunoaştere nematerială, sunt plini de frumuseţea luminii întreite, care izvorăşte de la Tine Părintele Luminilor, se împărtăşesc din apropierea ce o iradiază Lumina Lumii, adică Domnul nostru Iisus Hristos, căci darul şi lucrarea Domnului Iisus Hristos spre noi şi prin ei se împlinesc.

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Bunule Părinte al Vieţii, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă harul cel mai înalt al dumnezeirii, aşa cum doar Serafimilor l-ai dat şi cu el pe toţi Îngerii, toate Puterile Cereşti i-ai binecuvântat, tot aşa prin Domnul Iisus

422

Hristos pe toţi sfinţii i-ai luminat, i-ai curăţat, căci izvorul şi obârşia sfinţeniei prin Domnul ni le-ai dat, cu învăţături tainice prin El ne-ai luminat, fiindcă este Domnul Puterilor Cereşti şi Împăratul Slavei, ca să ne înveţe dreptatea şi judecata cea mântuitoare, ca semn, că noi porunca Domnului Iisus Hristos de a cere cele ale Împărăţiei Cerurilor am împlinit, iar celelalte se vor adăuga nouă.

62. RUGĂCIUNE PENTRU TAINA ASEMĂNĂRII DĂRUITĂ HERUVIMILOR

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoateluminătorule, Te iubim şi Te rugăm să ne dăruieşti lumina, puterea cunoscătoare şi văzătoare a Heruvimilor adică darul cel mai înalt al luminii, capacitatea de a vedea măreţia, frumuseţea, strălucirea Ta cea dumnezeiască; puterea lucrătoare a luminii de a ne purifica, de a ne comunica înţelepciunea, rânduiala, slujba Ta cea sublimă şi fără de asemănare, precum şi puterea de a ne împărtăşi de nemurirea, de înţelegerea şi de înţelepciunea Ta cea desăvârşită, de a ne vindeca ochii minţilor noastre de întunericul lumii materiale, de imaginile ei ce conţin duhul lumesc, duhul trupesc, prin care ne înşeală duhul cel diavolesc. Dăruieşte-ne puterea de curăţire a harului, sabia heruvimică ce ne desparte de lumea păcatului, a morţii şi a întunericului.

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatecreatorule, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne mirul cel sfânt al luminii harului, care să ne pecetluiască, să scrie pe frunţile noastre cu litere de lumină numele cel nou veşnic şi nemuritor mai preţios decât fii şi fiice, aşa cum a fost făgăduinţa Ta ca semn că de toate închipuirile materiale ne-ai curăţat, că din minţile noastre toate seminţele şi imaginile, cuvintele şi amintirile acestei lumi a morţii şi a păcatului de la noi le-ai şters şi îndepărtat, că în veşmântul de nuntă al harului sufletele noastre le-ai îmbrăcat şi cu rugul rugăciunii harice, ne-ai binecuvântat şi ca pe Heruvimi tainele Tale ne-ai învăţat.

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatesfinţitorule, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne izvorul luminii harice adică pe Domnul Iisus Hristos, Cuvântul cel dumnezeiesc, ca să ne dea chipul şi asemănarea, aşa cum a fost sfatul cel dumnezeiesc, încât

423

asemenea cu Heruvimii să ne introduci în izvorul şi obârşia sfinţeniei, care este Taina Sfântului Botez cel ceresc, ca să ne introduci în cunoştinţa lucrărilor dumnezeieşti, în învăţăturile cele tainice, aşa cum Heruvimilor să se împărtăşească le-ai îngăduit, aşa cum Domnul Iisus Hristos pe ucenicii Săi i-a învăţat în mod tainic şi nemijlocit, ca semn, că porunca Domnului Iisus de a cere cele ale Împărăţiei Cerurilor am împlinit.

63. RUGĂCIUNE PENTRU TAINA ASEMĂNĂRII DĂRUITĂ TRONURILOR

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoateţiitorule, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne ridicarea de la cele de jos ale acestei lumi a întunericului, a morţii, a păcatului, dăruieşte-ne ieşirea din starea umilită a muritorilor la starea mai presus de lume, ca să venim la cer pe calea cea luminată a Îngerilor Tronurilor, care Te însoţesc, Te slujesc, Te odihnesc, care se înalţă în slava Ta cea dumnezeiască spre ceea ce este înălţimea cea mai presus de ceruri, ca să ne înălţăm spre ceea ce este fixat la cea mai mare înălţime, acolo unde este tronul slavei Tale, ca să ne putem închina la Tine, la Fiul Tău cel Iubit, la Împăratul Ceresc, ca să avem venirea dumnezeirii între noi, aşa cum ne-a făgăduit-o Domnul Iisus Hristos, să ne înstrăinăm de materie, de patimi, de păcate, de lume, de moarte, de întuneric, ci să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte, să aşteptăm în duh slujitor cele ce ne vin de la tine, aşa cum stau Îngerii Tronurilor aşteptând porunca Ta.

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoateproniatorule, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne asemănarea, aşa cum ai dăruit-o Îngerilor Tronurilor, care sunt purtătorii Tăi, stau nemijlocit în apropierea Ta, încât Te pot asemenea Heruvimilor şi Serafimilor vedea, să avem cunoştinţa lucrărilor Tale dumnezeieşti, desăvârşite, înalte şi luminate, să dobândim învăţăturile Tale tainice, aşa cum Domnul Puterilor Cereşti şi Împăratul Slavei ne va învăţa dreptatea şi judecata cea mântuitoare. El ne va curăţi printr-o luminare mai înaltă, ca să dobândim fericitele vederi, ca Îngerii Tronurilor.

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoateizvorâtorule, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne hrana cea dumnezeiască, care este

424

îmbelşugată, nediferenţiată, unificatoare, care să ne schimbe la faţă dăruindu-ne chipul şi asemănarea cea îngerească, aşa cum o au Îngerii Tronurilor, să căpătăm însuşirile lor cele spirituale, luminoase, frumoase, să cunoaştem tainele cele dumnezeieşti, adică ştiinţa şi cunoştinţa cele dăruite de Tine, să dobândim rugul rugăciunii harice, locurile dumnezeieşti de odihnă, aşa cum Domnul Iisus Hristos ne-a făgăduit, ca semn, că noi porunca Sa de a cere cele ale Împărăţiei Cerurilor am împlinit.

64. RUGĂCIUNE PENTRU TAINA ASEMĂNĂRII DĂRUITĂ ÎNGERILOR DOMNIILOR

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Cel ce toate cu înţelepciune le-ai făcut, Te iubim şi Te rugăm revarsă-Ţi purtarea de grijă şi de necuprinsă iubire peste neamul şi ţara noastră, aşa cum o reverşi asupra Îngerilor Domniilor, ca să facă rânduiala Ta, fiindcă fiecărui neam un loc şi un timp al vieţuirii i-ai hotărât, pentru că eşti obârşia şi cauza a toată existenţa. De aceea toate le ştii, le cuprinzi, le dai viaţă sau le stabileşti sorocul morţii, le dai treptele asemănării, puterea de a fi după chipul şi asemănarea Ta, le stabileşti însuşirile, măsura, le numeşti. Sfintele Domnii stau în înălţimea poruncilor şi rânduielilor Tale, le dăruieşti o domnie liberă de orice supunere sub duhurile răzvrătite, tiranice, care au pierdut chipul şi asemănarea cea dumnezeiască.

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Cel care toate le rânduieşti, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne înălţarea neamului nostru deasupra a toată robirea adusă de cursele viclene ale demonilor şi duşmanilor, ridică-ne peste toţi cei căzuţi, care au pierdut chipul şi asemănarea cu Tine, ca să putem trăi făgăduinţa Domnului Iisus Hristos, că cei ce-L urmează luându-şi Crucea dobândesc domnia adevărată odată cu Fiul cel Iubit spre asemănarea cu El, fiindcă este Domn al Cerului şi al Pământului.

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Cel care ca un Părinte ne creşti, ne sfinţeşti, ne desăvârşeşti, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne domnia cea plină de har, întreagă, adevărată, temeinică, eternă, puternică, pentru poporul nostru dreptcredincios ortodox, ca să ne împărtăşim de izvorul domniei, de asemănarea dumnezeiască, pe care o au Sfintele Domnii, ca

425

să ne separi pentru totdeauna de înşelările aduse de duhurile trupeşti, lumeşti, diavoleşti, dar mai ales ca să alungi, să legi pe toţi demonii şi duşmanii ca să ne ocroteşti, fiindcă noi porunca Domnului Iisus Hristos de a cere ele ale Împărăţiei Cerurilor am săvârşit.

65. RUGĂCIUNE PENTRU TAINA ASEMĂNĂRII DĂRUITĂ ÎNGERILOR PUTERILOR

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Domnul cel Tare şi Puternic, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne acea tărie neclătinată, o bărbăţie, o lumină dumnezeiască, ca un foc ce înspăimântă toate puterile diavoleşti, aşa cum o au Îngerii Puterilor, care se împărtăşesc pururea din Duhul Tăriei fiindcă au un urcuş puternic în imitarea Ta, în împlinirea poruncilor Tale, de aceea la sfârşitul veacurilor ei vor duce la locul de osândă în focul cel veşnic pe toţi cei ce au părăsit ortodoxia, au fost înşelaţi de sinagogile satanei, au devenit atei, au rămas păgâni, s-au răzvrătit împotriva Bisericii Luptătoare, Te-au hulit, au umblat cu vrăji, au făcut jurăminte la culte false, la demoni, la organizaţii, au ucis, au furat, sau chiar pe ei înşişi s-au blestemat.

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Puterea cea mai presus de fiinţă şi întăritoare, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne prin Duhul Tăriei asemănarea cu Tine, Cel care eşti Puterea cea mai presus de fiinţă, fiindcă toate le-ai făcut, în mâna Ta le-ai ţinut, aşa cum Îngerilor Puterilor Calea spre izvorul Puterii le-ai deschis, Poarta Puterii le-ai dăruit şi prin ea i-ai trecut. Cu Puterea Duhului Adevărului le desăvârşeşti, le luminezi şi prin Îngerii Puterilor oamenii pentru împărăţia cea cerească îi pregăteşti, îi înalţi, îi cureţi şi cu hrana cea duhovnicească îi împărtăşeşti.

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Iubirea cea dumnezeiască şi părintească, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne asemănarea cea plină de tărie, care ai rânduit-o pentru Îngerii Puterilor, ca să Te slujească şi hotărârile Tale să le vestească, să le împlinească, cu iubirea Ta cea dumnezeiască şi părintească Te rugăm să faci din noi fiii Luminii, Învierii şi Împărăţiei, să pui pe frunţile noastre semnul alegerii, al mântuirii, al sfinţirii, al desăvârşirii şi al înfierii, pentru că noi porunca Domnului Iisus Hristos să cerem cele ale Împărăţiei Cerurilor am săvârşit.

426

66. RUGĂCIUNE PENTRU TAINA ASEMĂNĂRII DĂRUITĂ ÎNGERILOR STĂPÂNIRILOR

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Cel care treptele ierarhiilor cereşti ai orânduit, Te iubim şi Te rugăm orânduieşte viaţa, faptele, cuvintele, gândurile noastre spre cele dumnezeieşti, ca să nu cădem în înşelarea de a folosi rău slujbele şi puterile stăpânirii ce ne-ai dat asupra familiei, instituţiilor, fraţilor sau surorilor, ca să-i ajutăm cu bunăvoinţă să se înalţe la chipul şi asemănarea, ce le-ai dăruit Îngerilor Stăpânirilor, pentru că Tu, Tată Ceresc, eşti izvorul cel dătător de stăpânire, care luminezi ierarhiile cereşti şi cele bisericeşti, le dai putere să orânduiască stăpânirile cele din lume prin cetele Arhanghelilor, Începătoriilor şi Îngerilor.

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Cel care poruncile Tale prin Sfinţii Îngeri ni le împărtăşeşti, Te iubim şi Te rugăm, orânduieşte prin Îngerii Stăpânirilor îndreptarea neamului nostru, a ierarhiilor Bisericii Luptătoare să se înalţe la unirea cu Biserica Biruitoare a sfinţilor apostoli, ierarhi, mucenici, cuvioşi, mucenice, cuvioase, prooroci, drepţi, ctitori, făcători de bine, aleşi, pentru ca să ne despartă de cei rătăciţi, apostaţi, atei, păgâni, păcătoşi, ca o hotărâre a alegerii noastre între cei binecuvântaţi, care la sfârşitul veacurilor la dreapta Domnului Iisus Hristos vor fi chemaţi, şi între fiii Luminii, Învierii şi Împărăţiei Tale aşezaţi.

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Cel care cu mâna Ta cea puternică toate le stăpâneşti, Te iubim şi Te rugăm pune prin Îngerii Stăpânirilor o stăpânire dumnezeiască a Domnului Iisus Hristos peste ţara şi neamul nostru, care să-i alunge de la noi pe toţi demonii şi duşmanii, toate sectele şi sinagogile satanei, pe toţi păgânii, ateii, răii şi lepădaţii de la Biserica Ta Ortodoxă, pentru ca în Slava Ta pe Domnul Iisus Hristos să-L putem întâmpina la cea de a doua venire a Sa, ca semn, că noi porunca Sa de a cere cele ale Împărăţiei Cerurilor am ascultat. De aceea chipul şi asemănarea prin Domnul Iisus Hristos celor aleşi le-ai dat, ca să fim duhuri ca îngerii Tăi şi pară de foc, aşa cum sunt slujitorii Tăi.

427

67. RUGĂCIUNE PENTRU TAINA ASEMĂNĂRII DĂRUITĂ ÎNGERILOR ÎNCEPĂTORIILOR

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Cel care eşti Începutul a toate, Te iubim şi Te rugăm să ne dăruieşti începutul cel bun, sfânt şi plin de lumină, aşa cum Îngerilor Începătoriilor, ca o însuşire a lor le-ai dat, pentru ca să ne conducă spre cele dumnezeieşti, fiindcă le-ai întipărit chipul Tău cel făcător al tuturor celor ce încep frumoasa Ta ordine cerească, treptele cele de lumină ale sfinţeniei. De aceea Te rugăm dăruieşte-ne începutul cel sfânt, dreapta urcare spre Tine, închiderea tuturor rătăcirilor, alungarea tuturor sectelor de la neamul şi ţara noastră, ca să nu păţim ca iudeii sau ca Biserica din Apus lepădările de la Duhul Cunoştinţei, de la Calea, Adevărul şi Viaţa cele întru Domnul Iisus Hristos, adică să ieşim din cele două mâini ale Tale şi să cădem în înşelarea adusă de duhurile rele.

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Cel care asemănarea şi chipul Tău cel dumnezeiesc ne dăruieşti, Te iubim şi Te rugăm pune în noi începutul cel plin de lumină, putere, iubire, credinţă, nepătimire, nădejde, smerenie, bunătate, râvnă, ca să-i îndreptăm pe fraţii noştri spre Tine, Părintele Luminilor, să avem asemenea Îngerilor Începătoriilor darul deosebirii duhurilor, pe care Domnul Iisus Hristos l-a rânduit pentru ierarhia bisericească, ca să-i conducă pe cei rânduiţi la înălţarea pe treptele virtuţilor.

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Cel care conduci toate, Te iubim şi Te rugăm trimite pe Îngerii Începătoriilor să ne aducă Buna Vestire a naşterii Fiului Tău cel Iubit între noi, aşa cum prin Sfântul Arhanghel Gavriil ai vestit pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu de taina cea din veac făcută şi de îngeri neştiută, fiindcă Tu eşti Dumnezeul nostru, Domn al Puterilor Cereşti, Providenţa supremă, care conduci la mântuire sufletele noastre, ca să ne rânduieşti să fim partea Ta, neamul Tău cel sfânt şi preoţesc, Împărăţia Ta cea cerească, sfântă şi dumnezeiască.

428

68. RUGĂCIUNE PENTRU TAINA ASEMĂNĂRII DĂRUITĂ SFINŢILOR ARHANGHELI

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Cel ce ai rânduit cetatea Sfinţilor Arhangheli, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne ocrotire neamului nostru, Bisericii Tale Ortodoxe şi ţării noastre cu Sfinţii Tăi Arhangheli, ca să dobândim urcarea pe treptele luminii, curăţiei, smereniei, iubirii, credinţei, nepătimirii. Trimite pe sfântul arhanghel Mihail şi toată ceata sfinţilor arhangheli să alunge pe toţi demonii de pe pământ, din văzduh, din ape, din oameni să-i lege în adânc, să nimicească toată lucrarea lor, să sfărâme toate sinagogile satanei, să distrugă toate corăbiile de război, toate rachetele, toţi sateliţii, toate avioanele, toate tancurile, toate fabricile de arme, să-i lege în neputinţe, neguri, curse pe toţi cei ce vor să facă războaie, să ucidă, să tâlhărească alte neamuri.

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Cel ce ai pus graniţe între neamuri după numărul Îngerilor Tăi, Te iubim şi Te rugăm, trimite prin sfântul arhanghel Gavriil pentru noi Buna Vestire a venirii Domnului Iisus Hristos, să ne umple de lumină ţara, neamul, Biserica Ortodoxă, încât atunci când vei trimite cele trei zile de beznă, de atac al demonilor să fim ocrotiţi, pregătiţi, înştiinţaţi, cu cele sfinte înarmaţi. Dăruieşte-ne prin sfântul arhanghel Rafail vindecarea de rănile sufleteşti, trupeşti, ca să ne deschidă ochii minţii, urechile cugetului, ca să Te putem vedea, auzi şi sluji.

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Cel ce ai pregătit un cer şi un pământ nou, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne prin sfântul arhanghel Uriil raza focului dumnezeiesc şi lumina care schimbă la faţă sufletele. Dăruieşte-ne prin sfântul arhanghel Salatiil puterea şi iscusinţa de a ne ruga, iar prin sfântul arhanghel Gudiil iscusinţa de a Te slăvi prin toate faptele, gândurile şi cuvintele noastre. Dăruieşte-ne prin sfântul arhanghel Varahiil binecuvântarea Ta, ca să rostească pentru noi Domnul Iisus Hristos: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia, care s-a gătit pentru voi de la începutul veacurilor”.

429

69. RUGĂCIUNE PENTRU TAINA ASEMĂNĂRII DĂRUITĂ SFINŢILOR ÎNGERI

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Cel care pe Fiul tău cel Iubit Domn al Îngerilor l-ai rânduit, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă pentru noi îngeri de pază la Taina Sfântului Botez ne-ai dăruit, prin sfinţii îngeri tainele Împărăţiei Cerurilor ni le-ai descoperit, cu măsura sfinţirii ne-ai luminat şi cu un chip şi o asemănare dumnezeiască ne-ai cinstit. De aceea să Te iubim, să Te slăvim, să Te slujim, prin sfinţii îngeri ne-ai învăţat şi să fim duhuri ca îngerii Tăi sau pară de foc precum slujitorii Tăi ne-ai făgăduit prin Fiul Tău cel Iubit. Căci aşa cum Serafimii, Heruvimii şi Tronurile aproape de Tine se găsesc, Te slujesc, Te slăvesc, Te iubesc, tot aşa noi cei ce locurile îngerilor căzuţi trebuie să le acoperim şi de asemănarea cea sfântă să ne învrednicim.

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Cel care pe Fiul Tău cel Iubit Înger de Mare Sfat L-ai rânduit, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă graniţe între neamuri după numărul Îngerilor ai pus, la fiecare neam locul şi timpul vieţuirii ai stabilit, să fie toţi încercaţi prin apă şi prin foc, ca să se arate cum sunt, ai rânduit. De aceea amestecarea neamurilor făcută de duhurile necurate Te-a supărat, Te-a îndârjit şi să pedepseşti neamurile prin războaie, cutremure, foc, catastrofe, Te-ai pregătit, iar pentru păcatele cele de moarte prin căderea, pieirea neamurilor şi a celor ce fac războaie ai pedepsit.

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Cel care prin Sfinţii Îngeri pe noi ne-ai călăuzit, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă dreptcredincioşilor ortodocşi, Bisericilor Tale Ortodoxe înger de pază le-ai dăruit. Treptelor şi ierarhiilor cereşti o lumină desăvârşitoare, care să le cureţe şi să le desăvârşească permanent le-ai dat, pentru ca prin ele şi nouă să ne descopere buna şi sfânta ordine pentru fiecare minte cerească sau omenească. Prin această ordine să ne facem părtaşi de lumina mai presus de plinătate, de curăţia mai presus de curăţie, de desăvârşire mai presus de desăvârşire, de chipul şi asemănarea, aşa cum a fost sfatul cel dumnezeiesc: „Să facem pe om după chipul şi asemănarea Noastră”. De aceea am făcut porunca

430

Domnului Iisus Hristos de a cere cele ale Împărăţiei Cerurilor, iar celelalte prin Pronia Ta ni se vor adăuga nouă.

70. RUGĂCIUNE PENTRU INTRAREA PE POARTA TAINELOR

Aleluia! Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Cel cu adevărat tainic, Te iubim şi Te rugăm descoperă-ne nouă tainele dumnezeirii urcându-ne şi înălţându-ne mereu pe treptele ierarhiei Tale cereşti, fiindcă aceasta este taina ascunsă în cuvântul Lumină din Lumină Dumnezeu adevărat, ca să străbatem toate cele sfinte şi curate, să ne schimbi în duhuri ca pe Îngerii Tăi şi în pară de foc, aşa cum sunt slujitorii Tăi, să urcăm treptele urcuşurilor sfinte, să ne umplem de luminile cele dumnezeieşti, care să ne cureţe de toată negura păcatelor, să ardă toate rădăcinile şi seminţele răului, să ne despărţim de toate gândurile, faptele, cuvintele lumeşti, trupeşti şi diavoleşti, de toate cele neasemănătoare cu Tine, Cel întru Treimea cea Sfântă eşti slăvit, iubit, cinstit şi slujit.

Aleluia! Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Tatăl Ceresc, Fiul cel Iubit şi Împărate Ceresc, Vă iubim, Vă rugăm să ne vindecaţi de orbirea sufletului, de surzenia cugetului, de întunericul lumii, de rănile păcatelor, ca să vedem asemenea Serafimilor, Heruvimilor şi Tronurilor Slava Ta cea dumnezeiască, să avem luminile Îngerilor Puterilor, Stăpânirilor, Domniilor, să avem straele din raze curate şi bogat revărsate ale Arhanghelilor şi Îngerilor, ca să ne arăţi frumuseţea urcuşurilor dumnezeieşti, care nu au sfârşit, să ne apropiem de negura cea de taină, în care Te ascunzi, fiindcă eşti Cel cu totul nearătat şi nevăzut.

Aleluia! Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Tatăl Ceresc, Fiul cel Iubit şi Împărate Ceresc, Cel cu adevărat tainic, Te iubim şi Te rugăm să ne ierţi că am îndrăznit că cerem cele ale Împărăţiei Cerurilor, aşa cum Domnul Iisus Hristos ne-a poruncit şi că ne vei da celelalte ale vieţii ne-a descoperit, fiindcă în rugăciunea Sa a fost desăvârşit, când pentru noi s-a rugat, căci era cu Tine, Tatăl Ceresc, unit, iar pe Împăratul Ceresc, Cel necunoscut, că-L va trimite ne-a făgăduit. Ca să vedem acel întuneric mai presus de fiinţă, fiindcă de toată lumina din cele existente poarta tainelor ai acoperit.

431

TAINA TRĂIRII CA MLĂDIŢE ÎN VIA VIEŢII VEŞNICE

“Eu sunt viaţa cea adevărată” (Ioan, 15, 1)

432

RUGĂCIUNE PENTRU TAINA TRĂIRII CA MLĂDIŢE ÎN VIŢA VIEŢII VEŞNICE

Doamne, Iisuse Hristoase, Calea, Adevărul şi Viaţa, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă pentru noi ai rostit: „Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este lucrătorul”. De aceea taina trăirii întru Tine ca mlădiţe este rodul: „Orice mlădiţă care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; şi orice mlădiţă, care aduce roadă, El o curăţeşte, ca mai multă roadă să aducă”. Noi ca nişte mlădiţe pline de rod să fim Te-am rugat, pentru că „Cel ce rămâne în Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic”. De aceea porunca Ta: „Rămâneţi în Mine şi Eu în voi” am ascultat şi învăţătura Ta: „Precum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în Mine” pentru noi profunda legătură cu Tine ne-a dezlegat.

Doamne, Iisuse Hristoase, Calea, Adevărul şi Viaţa, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă taina trăirii ca mlădiţe în viţa vieţii veşnice ne-ai dăruit, când ai rostit: „Dacă rămâneţi întru Mine şi cuvintele Mele rămân în voi, cereţi ceea ce voiţi şi vi se va da”. De aceea noi cu versetele Sfintei Evanghelii ne-am rugat şi ca să aducem roada Ta sfântă noi toate faptele, gândurile şi cuvintele noastre Ţie Ţi le-am închinat, pentru că în cuvântul Tău: „ca să aduceţi roadă multă şi să vă faceţi ucenici ai Mei” noi rânduiala Ta am înţeles şi am respectat.

Doamne, Iisuse Hristoase, Calea, Adevărul şi Viaţa, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă taina trăirii ca mlădiţe în viţa vieţii veşnice ne-ai descoperit: „Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne întru iubirea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân în iubirea Lui”. De aceea ne-ai poruncit: „Rămâneţi întru iubirea Mea” şi „Să vă iubiţi unul pe altul precum v-am iubit Eu”, pentru că „mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi”, iar noi să facem poruncile Tale ne-am străduit pentru că în ele sămânţa rodului Tău ai sădit.

433

RUGĂCIUNE PENTRU TAINA ŞI ALEGEREA DIN PILDA ZÂZANIEI

Doamne, Iisuse Hristoase, Judecătorul cel drept şi dumnezeiesc, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă atunci, când pilda zâzaniei ai rostit, grija Ta ascunsă în cuvintele: „Nu, ca nu cumva, plivind zâzania, să smulgeţi o dată cu ea şi grâul”, nouă ne-ai descoperit. De aceea toate rătăcirile de la Biserica Ortodoxă, toate sectele, falsele culte, sinagogile satanei peste lume duhurile rele le-au prăvălit, ca să nimicească sfânta Ta lucrare au uneltit. Cu apostazia Biserica Ta din apus au lovit. Cu ateismul, păgânismul şi organizaţiile secrete, curse şi lanţuri fără număr în calea oamenilor au presărat, dar pe aleşii Tăi i-ai ocrotit, îngerii Tăi de la Sfânta Taină a Botezului Ortodox le-ai dăruit. Cu veşmântul de nuntă i-ai pregătit şi să-şi poarte crucea neamului ai stabilit.

Doamne, Iisuse Hristoase, Judecătorul cel drept şi dumnezeiesc, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă, atunci când ai rostit: „Lăsaţi să crească împreună cu grâul şi zâzania, până la seceriş, şi la vremea secerişului voi zice secerătorilor: „Pliviţi întâi zâzania şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul adunaţi-l în jitniţa mea”, pentru noi această pildă ai tâlcuit: „Trimite-va Fiul Omului pe îngerii Săi, vor culege din Împărăţia Lui toate smintelile şi pe cei ce fac fărădelegea/ Şi-i vor arunca pe ei în cuptorul cu foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor”. Să ne păstrăm dreapta credinţă ortodoxă, care este „comoara ascunsă în ţarină” ai binevoit. De aceea de bucuria ei ne-ai ajutat să vindem tot ce avem şi să cumpărăm ţarina adică locul nostru în Împărăţia Cerurilor.

Doamne, Iisuse Hristoase, Judecătorul cel drept şi dumnezeiesc, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă taina peceţii a şasea ne-ai descoperit: „s-a făcut cutremur mare, soarele s-a făcut negru ca un sac de păr şi luna întreagă s-a făcut ca sângele./ Şi stelele au căzut pe pământ”. De aceea trei zile şi trei nopţi pe pământ vor fi, când un întuneric de groază peste tot se va stabili, nici o lumină nu va străluci. Demonii pe cei smintiţi neocrotiţi de îngeri îi vor răpi. Nimeni să-i ajute nu va putea, căci în întuneric se vor rătăci. Drept credincioşii având candelele aprinse la icoane, ca fecioarele înţelepte, cu cântări de slavă Te vor întâmpina şi să intre la nunta Ta vor putea.

434

RUGĂCIUNE PENTRU TRECEREA PESTE PRĂPASTIA CARE DESPARTE PE OM DE DUMNEZEU

Doamne, Iisuse Hristoase, Învăţătorul cel dumnezeiesc, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă în parabola despre bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr taina prăpastiei, care ne desparte de Tine ne-ai descoperit. De aceea înfricoşată şi mare este dragostea faţă de trup, faţă de lume şi faţă de pierzătoarele curse ale patimilor puse în calea noastră spre Tine de către duhurile răutăţii celei vechi. Cu multă răbdare şi hotărâre să ne despărţim de toate ale lumii acesteia ne-ai sfătuit. Să ne lepădăm de sine, să ne luăm crucea şi să Te urmăm ne-ai poruncit, căci pe cei neputincioşi cu boli, cu necazuri, cu moarte de lume i-ai îndepărtat, i-ai înstrăinat. Pe asceţi, pe călugări, pe pustnici să rabde de foame, de sete, să privegheze, să se roage neîncetat i-ai învăţat, ca să treacă peste prăpastia, care gura ei şi-a căscat şi să înghită pe toţi oamenii a cutezat.

Doamne, Iisuse Hristoase, Învăţătorul cel dumnezeiesc, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă de bogăţiile acestei lumi ne-ai ferit, când Mamona cu viţelul de aur ne-a ispitit. Să fim săraci, necăjiţi, tâlhăriţi, ucişi, toate neamurile de tâlhari ale lumii peste noi s-au năpustit, ne-au jefuit, ne-au schilodit, ne-au batjocorit, ne-au nedreptăţit, ne-au muncit, pentru ca odihna în sânurile lui Avraam să dobândim şi locurile în Împărăţia Ta să le agonisim. De aceea viaţa cea veşnică pentru neamul nostru cu multă înţelepciune ai rânduit, căci din iubire faţă de Biserica Ta Ortodoxă, faţă de Tine, de Tatăl Ceresc, de Împăratul Ceresc toate le-am răbdat şi în durere, în lipsuri, în nădejde, pe Tine să vii, Te-am aşteptat.

Doamne, Iisuse Hristoase, Învăţătorul cel dumnezeiesc, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă de bogăţiile cele duhovniceşti ne-ai apropiat. Cum să le dobândim ne-ai învăţat. Cum să facem din ele un pod de raze peste prăpastia, ce lumea aceasta, ca să ne înghită, a căscat, putere, iscusinţă, înţelepciune, mijlocul, lumina Ta, ne-ai dat. Porunca Ta să iubim pe Tatăl Ceresc din toată inima, din tot cugetul şi cu tot sufletul este podul de raze, care ne trece peste prăpastia acestei lumi. Să ne iubim unii pe alţii, să-i iubim şi să-i ajutăm

435

pe cei căzuţi, pe duşmani am lucrat şi să fim milostivi am învăţat, încât îngerii Tăi paţii noştri i+a numărat, nd poruncile Tale le-am lucrat.

RUGĂCIUNE PENTRU TRĂIREA TAINEI TIMPULUI

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă nouă taina trăirii timpului, care rezultă din eon, adică din veac şi duce la eon, adică în etern, ne-ai descoperit. Căci eonul sau veacul nu se poate înţelege fără eternitatea Ta divină. De aceea orice făptură creată are scrisă în sine durata vieţii, este eonul, din care şi la care ajunge mişcarea temporală, izvorâtă din taina rânduielii stabilită de Bunul Părinte al Vieţii. Firea noastră este bună de la început, fiindcă Tatăl Ceresc toate cu înţelepciune le-a făcut, pentru ca să vieţuim după firea care ni s-a dat. Să răsfrângem lumina Ta, Cuvântul întrupat, iar timpul să ajungă veac prin faptele noastre izvorâte din Duhul Sfânt, căci să agonisim cele eterne prin cele pieritoare ale lumii acesteia ne-ai învăţat.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă nouă taina timpului devenit veac, adică etern sau eon, ne-ai dat, ca s-o trăim, când poruncile mântuirii, sfinţirii, desăvârşirii, îndumnezeirii le împlinim. Cu lumina Ta ascunsă în ele sufletele noastre le hrănim, le desăvârşim, le curăţim, le sfinţim. Pentru că atunci, când ai luat făptura noastră umană, cu tot universul Te-ai unit şi ne-ai unit. Lumina Ta cea dumnezeiască peste ea ai revărsat, ca să treacă prin timp odată cu noi toată lumea, toată firea, la Schimbarea Ta la Faţă pe Muntele Taborului ne-ai arătat. Veşmântul Tău, adică toată creaţia s-au făcut albe şi s-au luminat, pentru că de păcat toate le-ai curăţat.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce mai înainte de a fi lumea din Tatăl Ceresc făptură dumnezeiască ai luat, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă nouă taina timpului ce ni s-a dat, ca un dar minunat să o trăim, ne-ai învăţat. Talanţii poruncilor mântuirii, sfinţirii, desăvârşirii şi îndumnezeirii să-i înmulţim. Pe fraţii, părinţii, fiii şi fiicele noastre să-i învăţăm şi pentru viaţa cea veşnică să-i pregătim, pe treptele cunoştinţei despre Tine, despre Tatăl Ceresc,

436

despre Împăratul Ceresc să păşim. De impietatea iscodirii să ne ferim. De toate ispitele trupului, lumii şi demonilor să ne despărţim. În toate pe Tine să Te vedem, să Te slujim, să Te cinstim, să Te iubim, să Te slăvim şi pentru toate să Îţi mulţumim.

RUGĂCIUNE PENTRU A PRIMI TAINA ŞI LUMINA ADEVĂRULUI DUMNEZEIESC

Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care eşti Calea, Adevărul şi Viaţa, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm să ne dăruieşti taina şi lumina Adevărului Tău, care este şi cunoaşterea fără greşeală a celor făcute de Tine, Soarele dreptăţii. Este ca o lumină a feţei Tale la Schimbarea la Faţă, ca să trăim contemplaţia cea duhovnicească ca o cunoaştere a tainei şi luminii Adevărului Tău odată cu cele cereşti şi să putem face porunca Ta: „Cereţi cele ale Împărăţiei Cerurilor iar celelalte vi se vor adăuga vouă”. Pentru că harul înfierii îl dai ca un surplus, celor ce se ostenesc mai mult decât cele poruncite de Tine, celor ce se leapădă de lume, de ei înşişi, îşi iau crucea neamului, Te urmează pe Tine. De aceea le dăruieşti comoara ascunsă din ţarina cea a trupului, care eşti Tu, Însuţi, Cel ce vii în inimile noastre ca să împlineşti făgăduinţa: „Iată Eu sunt cu voi până la sfârşitul veacurilor”.

Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care eşti Calea, Adevărul şi Viaţa, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm să ne dăruieşti taina şi lumina Adevărului Tău, ca o lumină supremă, negrăită a frumuseţii Tale înconjurat de toţi sfinţii, de toate cele pentru Tine de Tatăl Ceresc create. Pentru noi ca să putem înţelege cuvântul: „Minunat este Dumnezeu între sfinţii Săi”. Te transfigurezi prin lumina Ta taborică, Te faci arătat întru Toate şi pentru Toate cele sfinte, căci Tu eşti sensul de a fi al tuturor, pentru că eşti Viţa Vieţii Veşnice. De aceea odată cu taina şi adevărul Tău dumnezeiesc ne cunoaştem pe noi înşine şi toată făptura.

Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care eşti Viţa Vieţii Veşnice, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne taina şi lumina Adevărului Tău, care sfinţeşte, ca să omorâm prin asceză moartea. Să deschidem în fiinţa noastră uşa Vieţii Tale

437

veşnice. Să ne izbăvim de lipsa de sens în care trăim, ca să-Ţi urmăm Ţie. Să dobândim viaţa ce se hrăneşte din Tatăl Ceresc, din Tine Pomul Vieţii. Să ieşim din plasa amăgitoare a înşelărilor lumii acesteia. Să ne depărtăm de cele trupeşti. Să ne însuşim cele duhovniceşti izvorâte din Duhul Sfânt, ca să cunoaştem întru Tine tainele Sfintelor Scripturi. Să le trăim trecând dincolo de litere, cuvinte, înţelesuri, străbătând Calea, Adevărul spre a ajunge la Viţa Vieţii Veşnice, căci fără Tine nu putem face nimic. De aceea lumina Ta le penetrează şi le face cunoscute prin înţelepciunea şi bunătatea Ta, ca să ne înveţe binele şi răul, dar mai ales cum să alegem binele.

RUGĂCIUNE PENTRU SINEA CEA TAINICĂ ŞI INDEFINIT DE ADÂNCĂ

Doamne, Iisuse Hristoase, Logosul dumnezeiesc cel întrupat, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne puterea de a trece peste şerpii ispitelor şi peste scorpiile gândurilor rele aruncate ca nişte suliţe de foc spre minţile şi inimile noastre, ca să dobândim ochiul minţii cel străvăzător, care Te vede pe Tine lucrând în toate, aşa cum ai zis că-L vezi pe Tatăl Ceresc lucrând. De aceea lucrezi pentru noi toate cele bune, ne consolidezi în virtuţi cu puterea raţiunii devenită faptă, ca să-i imităm pe sfinţii, care Ţi-au bineplăcut Ţie. Să-Ţi urmăm Ţie purtându-ne crucea neamului. Să vieţuim plăcut lui Dumnezeu Tatăl. Să ne dovedim vrednici de jertfa Ta pentru noi. Să eliminăm orice gând rău, orice amintire, orice imagine, care să ne îndepărteze sau să ne separe de Tine.

Doamne, Iisuse Hristoase, Logosul dumnezeiesc cel întrupat, Pronia cea dumnezeiască, Cel care cârmuieşti dumnezeieşte Cerul şi Pământul, Cel care ne dăruieşti dogmele dreptei credinţe în minte, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm separă pentru totdeauna sufletele noastre de începătorul răutăţii, de tiranul cel nevăzut, care omoară sufletele cu ajutorul sinagogilor satanei. Dăruieşte-ne toiagul lui Moise, care separă apele Mării Roşii a lumii acesteia, adică darul deosebirii duhurilor, ca să avem cugetarea cea binecredincioasă, izvorâtă din Duhul Bunei Credinţe. Întăreşte Biserica Ta Ortodoxă, fă-o puternică, încât să zdrobească toate falsele culte, toate rătăcirile, toate sectele, toate organizaţiile

438

secrete, toate mafiile, pe toţi ateii şi păgânii, pentru ca în slava Ta la cea de a doua venire a Ta să Te putem cu cinste întâmpina.

Doamne, Iisuse Hristoase, Cel propovăduit de prooroci, Mesia cel adevărat, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm, deschide-ne inima cu Legea Iubirii scrisă în ea, ca să dobândim desăvârşirea dumnezeiască. Să împlinim porunca Ta: „Fiţi dar voi desăvârşiţi precum Tatăl vostru cel ceresc desăvârşit este”, pentru că este cea mai presus de minte, raţiune, simţire. Căci nu o ştii decât Tu şi o dai prin har, celor ce Te iubesc, fac poruncile mântuirii, sfinţirii, desăvârşirii şi îndumnezeirii, celor pe care îi iei în mâna Ta sau îi ia Tatăl în mâna Sa, ca semn că am trecut dincolo de catapeteasma Templului în Sfânta Sfintelor, ca să ne închinăm la tronul Tău de slavă şi să trăim bucuriile sfinţilor.

RUGĂCIUNE PENTRU TRĂIREA TAINEI UNIVERSULUI DUHOVNICESC

Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Cerului şi al Pământului, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă trăirea tainei universului duhovnicesc nouă ne-ai descoperit, când pe toţi sfinţii prin rugăciune întru sine să-i adunăm prin numele lor ne-ai povăţuit. Fără să le schimbăm numele şi locurile, ci imitându-le modurile şi vieţuirea cea sfântă, cugetarea, bucuria, viaţa de pace întru cele ale Duhului Sfânt ca ei să le trăim, să le agonisim. Cu iubire curată faţă de Tine şi de semenii noştri să vieţuim. Cu rugăciunea harică să ne îndeletnicim, pentru ca în capacitatea de a comunica cu Tine mereu să sporim. Cu ochii minţilor şi cugetelor noastre să Te privim, încât ca cei fără de tată, de mamă, dincolo de fire, de trup, de lume să păşim şi pururea cu Tine în toată vremea şi în tot locul să fim.

Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Cerului şi al Pământului, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă trăirea tainei universului duhovnicesc pierdut de Adam, cum să-l redobândim ne-ai învăţat, încât cuvântul: „Cel ce-şi va pierde sufletul pentru Mine, acela îl va mântui” să-l împlinim. Viaţa cea lumească, poftele trupului, ispitele duhurilor rele să le părăsim „Căci cuvântul lui Dumnezeu e viu şi lucrător şi mai

439

ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri şi pătrunde până la despărţirea sufletului şi duhului, dintre încheieturi şi măduvă, şi destoinic este să judece simţirile şi cugetările inimii”. De aceea asemănarea cea adâncă este să fim: „fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând început al zilelor, nici sfârşit al zilelor, ci, asemănaţi fiind (cu Tine) Fiul lui Dumnezeu” să rămânem „preoţi pururea” ca Melchisedec.

Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Cerului şi al Pământului, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă trăirea tainei universului duhovnicesc pentru noi ai săvârşit atunci când prin minte nouă ne-ai vorbit. Să păstrăm în noi starea de preot prin atenţie, virtuţi, contemplaţie ne-ai învrednicit. Cu această convorbire cu Tine prin gândire, ca să nu afle duşmanii Tăi, ceea ce pentru noi ai pregătit, ne-ai obişnuit, ne-ai unit. Cum să Te slujim în toată vremea şi în tot locul prin jertfa laudei cuvântătoare, prin jertfa de sine, ca recunoştinţă în altarul cugetelor noastre, ai binevoit. De aceea în inimile noastre ai venit şi Te-ai odihnit, iar pe noi să vedem slava Ta ne-ai învrednicit.

RUGĂCIUNE PENTRU TRĂIREA TAINEI PREOŢIEI LUI MELCHISEDEC

Doamne, Iisuse Hristoase, Arhiereul cel dumnezeiesc, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne trăirea tainei preoţiei lui Melchisedec, ca să se împlinească întru noi cuvântul: „Tu eşti preot în veac după rânduiala lui Melchisedec” şi să putem intra în Împărăţia Ta, să facem parte din neamul Tău cel sfânt şi preoţesc, ca semn că noi de sine ne-am lepădat, „fără tată, fără mamă şi fără neam” am devenit, că nu avem „început al zilelor, nici sfârşit al vieţii”, fiindcă Tu, Viaţa cea veşnică întru noi ai venit şi „făcuţi fiind asemenea Fiului lui Dumnezeu” să rămânem „preoţi pururea”, fiindcă firea noastră supusă fiind de virtuţi pe Tine Te ştie născător şi proniator. Cu Tine ne faci asemănători, iubitori, vrednici de înfiere, ca să avem puterea rugăciunii harice.

Doamne, Iisuse Hristoase, Arhiereul cel dumnezeiesc, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne trăirea tainei preoţiei lui Melchisedec, căci aşa cum despre Melchisedec s-a rânduit şi s-a rostit: „Cuvântul lui Dumnezeu l-a îndreptat pe

440

el”, când legea firii a biruit şi cu mintea s-a înălţat la Tine în chip neprihănit. Prin cunoştinţă timpul, firea şi lumea le-a părăsit. Tot aşa pe noi din Duhul Sfânt ne-ai renăscut şi făptură nemuritoare am dobândit prin har. Ne-ai ridicat de la lucrurile, care încep şi se sfârşesc, la cele fără început şi fără sfârşit, depăşindu-ne pe noi înşine, ca mod al acţiunii Tale, când ai venit întru noi să împlineşti cuvântul: „Iată Eu sunt cu voi până la sfârşitul veacurilor”.

Doamne, Iisuse Hristoase, Arhiereul cel dumnezeiesc, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne trăirea tainei preoţiei lui Melchisedec, adică adevărata asemănare cu Tine, ca să trăim în Duhul Sfânt dincolo de timp, ca o arvună a nemuririi viitoare. Să putem zbura la momentul adormirii pe calea cea luminată spre cer împreună cu îngerii Tăi. Fă să se unească mintea noastră cu mintea Ta cea dumnezeiască, încât să Te putem vedea, înţelege, cunoaşte. Să ne putem renaşte întru Tine, altfel decât prin legea naturii, prin har, pentru că sfinţenia nu are început temporal şi nu are sfârşit. De aceea taina preoţiei lui Melchisedec nu are sfârşit. Mintea noastră a uitat toate cele lumeşti, trupeşti, diavoleşti, ca să vină fără idei, fără cuvinte, fără amintiri, fără imagini, în mod neştiut întru Tine, fiindcă rugul rugăciunii harice le-a mistuit. Pentru că Tu, Doamne, eşti preot în veac, eşti fără început şi fără sfârşit. Tu pui sfârşit firii şi păcatului, căci prin fire eşti Fiul lui Dumnezeu şi dătătorul a toată viaţa cea după fire. Tu poţi să ştergi toate păcatele noastre, să ne mântuieşti, să ne sfinţeşti, să ne desăvârşeşti, să ne înfiezi, să ne faci icoane vii ale chipului Tău.

441

RUGĂCIUNE PENTRU TRĂIREA TAINEI ASCUNSĂ ÎN VĂLUL MIŞCĂRII

Doamne, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă pentru noi taina ascunsă în mişcarea ce acoperă creaţia ai descoperit, ca să se împlinească proorocia: „Voi pecetlui această descoperire a Mea şi n-o voi despecetlui decât ucenicilor Mei”, căci mişcarea de la existenţa, pe care ne-ai dat-o în această lume a întunericului, păcatului şi a morţii, să ne poarte la existenţă fericită veşnică, sfântă, desăvârşită, îndumnezeită, ca să fim fii ai Luminii, Împărăţiei şi Învierii. De aceea înţelegerea adusă de Duhul Înţelegerii ne-a călăuzit în noi iubirea, care produce mişcarea spre Tine. Cu para ei de foc ne-a încălzit, căci mişcarea fără ochii credinţei, iubirii şi nădejdii pe mulţi i-a rătăcit, i-a smintit şi în cursele cele viclene ale duhurilor răutăţii celei vechi au nimerit. Nouă să Te lăudăm cu iubire ne-ai îngăduit, ca să pătimim extazul sau contemplarea vieţii veşnice, a minunilor Tale, care este fără de sfârşit.

Doamne, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă toate cu o înţelepciune de negărit le-ai rânduit. De aceea trăirea tainei ascunsă în vălul mişcării, ce acoperă creaţia ne-ai descoperit, căci patima iubirii Tale întru noi ai adus şi s-a sălăşluit. Prin bunătatea, frumuseţea, Pronia Ta cea părintească, cu harul, înţelepciunea, tăria, sfatul, pacea Ta ne-ai răpit. Ca să ne eliberezi din închisoarea patimilor trupeşti, lumeşti, diavoleşti, cu Dreapta Ta cea fără egal, Domnul Iisus Hristos, toate le-ai schimbat. Cu Mâna Ta cea nevăzută, Duhul Adevărului, sămânţa Binelui Tău în noi ai semănat. El cu rodul de treizeci al mântuirii, purtându-ne dincolo de vălul creaţiei, ne-a eliberat. Cu rodul de şaizeci al sfinţirii prin Duhul Cunoaşterii Adevărului Tău spre Tine ne-a purtat. Prin rodul de o sută al desăvârşirii adus de Duhul Sfatului în pacea şi odihna cea veşnică, neamul Tău cel sfânt şi preoţesc cu îndelungă răbdare l-a adunat.

Doamne, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă pentru noi taina ascunsă în mişcarea, ce acoperă ca un văl creaţia, ai descoperit. Pentru că voia Ta cea dumnezeiască din poruncile mântuirii, sfinţirii, desăvârşirii

442

şi iubirii, toată voia noastră a înlocuit. De aceea moartea în noi ai biruit. Să vii în noi ai binevoit şi în toată creaţia Ta ai împărăţit. Căci durata ei fericită ai împlinit. Firea noastră cea veşnică ai reclădit. Stăpânind Tu în noi puterea Ta de a stăpâni creaţia în noi s-a răspândit. Lucrarea Ta de viaţă dătătoare Calea Ta în noi şi-a găsit; Adevărul Tău ca o Lumină a Lumii întru noi a venit şi amăgirile, înşelările, vicleniile duhurilor necurate ascunse în sinagogile satanei le-a risipit şi le-a nimicit, ca semn că mişcarea noastră spre Tine, întru Tine şi-a găsit obştescul şi firescul sfârşit. Căci iuţimea mâniei şi poftele trupurilor noastre aduse de demoni, care ca nişte văluri sau nouri de Tine ne-au separat, cu lumina Ta le-ai împrăştiat.

RUGĂCIUNE PENTRU TRĂIREA TAINEI CELOR TREI LEGI

Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Legii, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă să trăim taina celor trei legi: a naturii, a Scripturii şi a vieţii mistice ne-ai descoperit, când în lume ca Fiu al Omului ai venit. Căci prin ele voia lui Dumnezeu Tatăl s-a rostit. Pentru ca prin jertfă, stăruinţă, îndelungă răbdare să putem trăi legile naturală, morală şi mistică şi lumina cunoştinţei Tale să o dobândim. Cele trei etape ale urcuşului duhovnicesc să le putem face negreşit. De aceea să împlinim legea morală cu faptele mântuirii, sfinţirii, desăvârşirii şi înfierii ne-am străduit, cu contemplarea raţiunilor Tale ne-am îndeletnicit şi să Te descoperim în lumina Adevărului Tău viaţa mistică întru Tine ne-ai dăruit.

Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Legii, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, pentru ca să ducem războaiele cu trupul, cu lumea şi cu demonii, pentru noi cele trei legi a naturii, a Scripturii şi a vieţii mistice ne-ai dăruit. De aceea să cunoaştem cu fapta în legea naturii am stăruit. Să împlinim poruncile mântuirii, sfinţirii, desăvârşirii, îndumnezeirii ne-ai ajutat şi ne-ai înduhovnicit, dar pentru războiul nevăzut armele cele nevăzute ale harului Tău aduse de rugăciunea harică ne-au apărat şi am biruit.

Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Legii, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă pentru a ne aduna întru Tine lumea prin legea naturii ai creat, ca să ne mântuieşti, să ne

443

sfinţeşti, să ne desăvârşeşti prin jertfa Ta pe cruce legea Scripturii şi Sfintele Taine ai întemeiat. Apoi pentru a Te întoarce în Sine cu toată creaţia, pe noi spre Tine prin legea vieţii mistice ne-ai transfigurat. Asemănarea cu Tine ne-ai dat, pentru ca sfatul cel dumnezeiesc: „Să facem pe om după chipul şi asemănarea noastră” să devină Împărăţia Ta cea Cerească, prin care Tatăl cel Ceresc pe Tine Domn Te-a încununat.

RUGĂCIUNE PENTRU TRĂIREA TAINEI ASEMĂNĂRII

Doamne, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă pentru trăirea tainei asemănării noi sfatul cel dumnezeiesc: „Să facem pe om după chipul şi asemănarea noastră!” l-am împlinit, când orbirea cea adusă de păcat ai înlăturat, când ochii minţii şi cugetului ni i-ai vindecat şi cele trei văluri le-ai îndepărtat. Să Te putem vedea în toată vremea şi în tot locul, ca îngerii, ne-ai binecuvântat. Ca să venim la Tronul Tău din Slavă Fiul Tău Iubit calea cea luminată pentru noi a întemeiat. Să fim părtaşi la tainele şi minunile Tale cele nemăsurate Pământul cel nou şi Cerul cel nou le-ai pregătit şi le-ai recreat. De aceea să ne detaşăm de cele trupeşti şi lumeşti prin taina contemplaţiei ne-ai ajutat, pentru că mintea noastră cu harul cel sfânt ai curăţat. Spiritul nostru prin post, priveghere şi rugăciune putere asupra iuţimii mâniei şi poftei patimilor a căpătat, încât le-a înlocuit dorul cel dumnezeiesc, bucuria cea sfântă a darurilor Duhului Sfânt, care sunt adevărata tăiere împrejur a inimii, separarea de necurăţie, răutate şi ignoranţă, pentru că Tu toate bune la început le-ai făcut.

Doamne, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă pentru trăirea tainei asemănării nouă ne-ai rânduit schimbarea dreptei Tale, adică venirea Fiului Tău cel Iubit ca Fiu al Omului, ca să ne aducă mântuirea, sfinţirea, desăvârşirea şi înfierea, ca trepte ale asemănării, aşa cum a fost sfatul cel dumnezeiesc: „Să facem pe om după chipul şi asemănarea Noastră”. De aceea cu darul deosebirii duhurilor ne-ai îmbogăţit. Ca să odihnim puterea mişcării şi să ne fixăm mintea, conştiinţa, cugetul, sufletul şi toată fiinţa în binele Tău

444

cel dumnezeiesc şi să trăim porunca Domnului Iisus Hristos „Veniţi la Mine voi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi” noi jugul poruncilor de mântuire, sfinţire, desăvârşire şi înfiere, ca pe o cruce asemeni lui Simon Cirineul, am purtat.

Doamne, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă pentru trăirea tainei asemănării porunca Domnului Iisus Hristos: „Fiţi dar voi desăvârşiţi precum Tatăl vostru Cel Ceresc desăvârşit este” întru noi s-a sălăşluit, când poruncile fericirilor le-am împlinit. Pentru că talanţii i-am înmulţit, asemănarea cu fiii Luminii, Învierii şi Împărăţiei pentru noi ai rânduit. Porunca Ta: „Bine slugă vrednică şi credincioasă peste puţine ai fost credincioasă peste multe te voi pune,/ Intră în bucuria Domnului tău” pentru noi ai rostit. De aceea mişcarea spre spre cele ale desăvârşirii pentru noi şi întru noi ai stabilit, căci toate cele făcute de Tine, la Tine, le-ai adunat în chip statornic şi neschimbat, pentru că taina asemănării treaptă cu treaptă de Tine ne-a apropiat.

RUGĂCIUNE PENTRU TAINA TÂLHARULUI POCĂIT

Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Jertfei, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă pentru noi Taina Pocăinţei ai întemeiat, când porunca Ta: „Pocăiţi-vă fiindcă Împărăţia cerurilor s-a apropiat”. Ca să înţelegem, cum să trăim taina tâlharului pocăit, când pe Sfânta Cruce răstignit ai stat, cele patru porunci ale Legii celei noi ne-ai arătat. Timp de două mii de ani cu fiecare dintre noi ai pătimit, când crucea neamului ne-am luat, ca să ne eliberezi din păcat. De aceea credinţă tare, nădejdea ca o scară la cer şi iubirea ca o poartă a Împărăţiei Tale ne-ai lăsat. Toţi cei ce trăim într-o lume a păcatului, a întunericului şi a morţii trebuie să ne purtăm crucea luată la Taina Sfântului Botez, ca tâlharul cel ce s-a pocăit, fiindcă nu cei ce priveau şi Te huleau la răstignirea Ta se mântuiau, ci doar cei puţini, care alături de Tine sufereau, prin durere se înduhovniceau, sau ca ucenicul iubit se înfiau, duhuri ca îngerii Tăi deveneau sau ca slujitorii Tăi pară de foc se arătau, fiindcă lumina Cuvântului Tău îi transfigurau.

Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Jertfei, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă pentru noi Taina Sfintei

445

Spovedanii ai întemeiat. Să ne mărturisim unii altora păcatele poruncă ne-ai dat şi aşa cum tâlharul stând pe cruce păcatele şi fărădelegile Ţie Ţi le-a mărturisit, noi iertare pentru păcatele noastre am cerut şi ne-ai dat, căci porunca Ta: „Cere şi ţi se va da” am ascultat. De aceea legea Duhului Sfânt în noi ai aşezat, dar în cei ce împotriva Ta s-au revoltat, să stea în legea duhului trupesc sau în legea duhului lumesc i-ai lăsat şi asemeni tâlharului batjocoritor să se ducă la osânda veşnică i-ai judecat.

Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Jertfei, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă după făgăduinţa Ta: „Iată Eu sunt cu voi până la sfârşitul veacurilor”, cu taina tâlharului pocăit întru smerenia Ta ne-ai chemat, să ne adunăm comoara cea sufletească ne-ai ajutat, să trăim cuvintele Sfintei Evanghelii cu har, putere, înţelepciune, înţelegere ne-ai luminat, în veşmântul de nuntă ne-ai îmbrăcat, să Te aşteptăm ca slugile cele vrednice cu post, priveghere, rugăciune, slujbe sfinte ne-ai pregătit, ne-ai învăţat. Să ne lepădăm de robia păcatului ne-ai îndemnat, dar pe cei ce de Biserica Ta Ortodoxă şi de Tine s-au lepădat, pentru că asemenea tâlharului ce Te-a batjocorit s-au purtat, să se ducă în focul cel veşnic i-ai lăsat.

RUGĂCIUNE PENTRU TRĂIREA TAINEI LUI SIMON CIRINEUL

Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Sfatului Dumnezeiesc, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă pentru noi trăirea tainei lui Simon Cirineul ai rânduit, să urcăm scara urcuşului duhovnicesc între preoţii Tăi în veşminte preoţeşti ne-ai dăruit. Să răbdăm fără cârtire necazurile fără voie, ca să ne vindeci de patimi mădularele trupului cu iscusinţă în războiul cu trupul ne-ai învăţat. Să trecem cu vederea peste toate loviturile, hoţiile, ispitele cugetelor şi sufletelor noastre în războiul cu lumea ne-ai ajutat. Pentru noi mormântul în scară la cer l-ai transformat, fiindcă de sine ne-am lepădat, crucea neamului ne-am luat, chemarea Ta am ascultat, când la noi ai privit şi să urcăm ne-ai îndrumat, fiindcă Tu cel sfânt, dulce, iubitor şi nevinovat să participi la pătimirea noastră ai binevoit, alături

446

de noi suferinţe ai răbdat, de aceea Taina Invierii am trăit şi să devenim fii ai Învierii Tale poruncă vie ne-ai lăsat.

Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Sfatului Dumnezeiesc, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă să trăim taina lui Simon Cirineul la pătimirea noastră ai participat, cu sfatul şi ajutorul Tău ne-ai îndrumat. Să înţelegem dreapta judecată a Proniei Tale, ca să ne dai Lumina, Viaţa veşnică, Calea Preasfintei Treimi ne-ai deschis şi ne-ai luminat, încât ca să ne mântuim, să ne sfinţim, să ne desăvârşim poruncile mântuirii, sfinţirii, desăvârşirii şi înfierii pentru noi le-ai rostit clar şi răspicat. De aceea nevoinţele noastre şi patimile fără voie în virtuţile cu voia le-ai schimbat.

Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Sfatului Dumnezeiesc, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă să trăim taina lui Simon Cirineul ne-ai îngăduit. Doamne, Tu cel ce eşti Cuvântul cel dumnezeiesc, pentru noi pe cruce ocări, scuipări, lovituri, moarte ai suferit. Pentru noi păcatul l-ai răstignit. Să răbdăm alături de Tine fără crâcnire patimile, ca să nu facem păcatul nemulţumirii ne-ai învăţat. Să nu intrăm în cursele cele viclene ale celor ce de Tine s-au lepădat şi între fiii Gheenei s-au numărat, ne-ai sfătuit, fiindcă de cele ale lumii, ale trupului, ale duhurilor necurate s-au înşelat, s-au legat şi le-au iubit. Dar Tu de ei pe noi ne-ai separat şi ne-ai ferit, fiindcă voia noastră ai tăiat şi cu poruncile Tale ne-ai îndreptat.

RUGĂCIUNE PENTRU TAINA TRUPULUI DOMNULUI IISUS HRISTOS

Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Tainei, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă Taina Sfântului Tău Trup ne-ai descoperit, când în adâncul cugetului nostru ai rostit: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu” şi de Taina Sfintei Euharistii ne-ai învrednicit. Să trăim treptele urcuşului duhovnicesc ne-ai învrednicit şi cum să dobândim Taina Asemănării ascunsă în adâncul sfatului dumnezeiesc: „Să facem pe om după chipul şi asemănarea Noastră” ai binevoit. Prin cuvântul că vei veni să locuieşti întru noi cu Tatăl Ceresc şi cu Duhul Sfânt pentru noi taina cea din veac făcută şi de îngeri neştiută ai rânduit. Să primim în ochii noştri privirea Ta cea dumnezeiască, ca să vedem cu ochii Tăi înţelepciunea cea dumnezeiască ascunsă

447

în făpturi ai săvârşit. Să dobândim treptat chipul şi asemănarea cu Tine, adică să ne identificăm cu ochii conştiinţei creştine, să avem Mintea Ta cea plină de lumină, ca să trecem peste vălurile întreite ale lumii acesteia, adică duhurile trupesc, lumesc şi diavolesc şi să trăim făgăduinţa Ta, că ne vei da putere să trecem peste şerpi şi peste scorpii, ne-ai învrednicit.

Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Tainei, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă Taina Sfântului Tău Trup s-o trăim ai binevoit. La Taina Naşterii Tale să Te vedem pe Tine, Cuvântul lui Dumnezeu, trup de om ai primit. Ce înseamnă „Schimbarea Dreptei Celui Preaînalt”, ne-ai lămurit când legea Ta cea nouă ai stabilit. Să ne aduni ca pe nişte mădulare ale Tale întru Tine, să ne faci din oameni trupeşti oameni duhovniceşti, pe Sfântul Duh, Mângâietorul, Care de la Tatăl purcede, pentru noi a pogorât. Pentru ca să ne mântuieşti, să ne sfinţeşti, să ne desăvârşeşti, să ne îndumnezeieşti şi Tatălui Ceresc să ne dăruieşti, cu multă iubire jertfă de sine ai săvârşit.

Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Tainei, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă Taina Sfântului Tău Trup pentru noi ai pregătit. Să ne coborâm cu mintea noastră, ca un abis, în inimă, unde pe Tronul Tău de Slavă să Te găsim ne-ai îngăduit. Cu iubire toate ale noastre să Ţi le dăruim, din izvorul Tău de apă vie să sorbim, pentru ca setea noastră cea duhovnicească să ne-o potolim, cu lumina harului ascunsă în Cuvântul Tău şi cu Adevărul Tău ca o Pâine coborâtă din cer ai voit să ne hrănim. Între fiii Învierii, Luminii şi Împărăţiei, un loc şi un nume nou mai preţios decât fii şi fiice, fiindcă este veşnic şi nemuritor, ne-ai dat să dobândim. Mâinile noastre să facă faptele Tale, picioarele noastre să alerge pe Calea Ta, mintea noastră să dea Lumina Ta, inima noastră să poarte iubirea Ta, gura noastră să rostească vorba Ta, glasul nostru să cânte slava Ta, făptura noastră să facă în toată vremea şi în tot locul slujba şi voia Ta, cu înţelepciune le-ai pregătit.

448

RUGĂCIUNE PENTRU TRĂIREA TAINEI RODULUI TRUPESC, LUMESC ŞI DUHOVNICESC

Doamne, Iisuse Hristoase, Învăţătorul cel Minunat, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă să-Ţi aducem rodul cel trupesc, cu taină, ca să nu ştie stânga ce face dreapta, ne-ai învăţat. Să trăim cu fapta poruncile mântuirii, sfinţirii, desăvârşirii ne-ai ajutat, când pe cei flămânzi i-am săturat, pe cei însetaţi i-am adăpat, pe cei goi i-am îmbrăcat, pe cei săraci i-am miluit, pe cei bolnavi i-am cercetat, pe cei închişi i-am vizitat, pe cei orbi i-am îndrumat, pe cei surzi i-am mângâiat, pe cei morţi i-am îngropat, pe cei adormiţi cu slujbe i-am pomenit, celor din întuneric lumină le-am dat, celor neputincioşi cu un sprijin i-am îndreptat. De aceea să facem porunca Ta: „Fericiţi cei milostivi că aceia se vor milui” am trăit şi mlădiţa noastră Tatăl Ceresc a cercetat, a curăţat şi mai multă roadă a dat. Prin Tine talanţii faptelor de mântuire i-am adunat.

Doamne, Iisuse Hristoase, Învăţătorul cel Minunat, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă să-Ţi aducem rodul cel lumesc cu taină ne-ai învăţat. De aceea talanţii smereniei, râvnei, blândeţei, răbdării, credinţei, nădejdei şi iubirii, cum să-i înmulţim cu iscusinţă, înţelepciune, înţelegere, prilejul, sfatul, mijlocul ne-ai luminat. Cum să ducem războiul cu lumea, să botezăm copii, să cununăm tineri, să-i învăţăm pe elevi, să ctitorim biserici, să dăruim cărţi, să scriem cărţi, articole, să facem emisiuni, să-i pregătim pe alţii, să le deschidem calea, să le dăruim locul nostru în lume, să-i îndreptăm când greşesc, să-i luminăm când se smintesc, să fim pentru ei exemplul viu când se poticnesc, pentru ca războiul cu lumea să-l ducă i-am ajutat, de aceea talanţii faptelor de sfinţire să-i înmulţim ne-ai îndrumat.

Doamne, Iisuse Hristoase, Învăţătorul cel Minunat, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă talanţii cei duhovniceşti ni i-ai dat. De aceea, deşi erai plecat, noi să-Ţi ridicăm slujitori ne-am nevoit, când i-am învăţat, când am predicat, când cărţi duhovniceşti le-am dat, când cărţi de rugăciune de slăvire a Ta am scris, am împărţit, le-am trimis. Să facă poruncile Tale de

449

mântuire, sfinţire, desăvârşire înfiere i-am învăţat, i-am îndemnat. Cum să trăiască poruncile Tale prin post, rugăciune, priveghere, nevoinţe, jertfe, exemplul le-am arătat. De aceea, Doamne, am ostenit în războiul cu duhurile răului, când prin sfintele slujbe la Tine ne-am rugat şi neamul nostru din întuneric, moarte, păcate, boli, neputinţe, cursele demonilor şi sinagogilor satanei l-ai scos şi să înmulţim talanţii cei duhovniceşti putere, lumină, iscusinţă ne-ai dat.

RUGĂCIUNE PENTRU TRĂIREA TAINEI DATORNICULUI NEMILOSTIV

Doamne, Iisuse Hristoase, Judecătorul cel dumnezeiesc, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă pentru noi parabola datornicului nemilostiv ai rostit şi să o facem cu multă iscusinţă ai rânduit, de aceea datoriile datornicilor noştri au crescut şi să ni le dea s-au abţinut. Să ne înşele, să ne fure, să ne mintă nu s-au temut, fiindcă duhul lăcomiei în ei a intrat, cu obrăznicie dreptul lor la furt l-au strigat, l-au arătat şi l-au practicat. De aceea, Doamne, de toate păcatele nu numai pe noi, ci şi pe ale celor pentru care noi ne-am rugat, le-ai iertat. Rugăciunea domnească am putut rosti neîncetat: „Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”, ca un semn, ca o măsură ne-ai făcut să o privim şi toate gândurile de mânie, ură, răzbunare, dreptate în noi le-am păstrat, pentru ca Tu să le arzi treptat, am aşteptat.

Doamne, Iisuse Hristoase, Judecătorul cel drept şi dumnezeiesc, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă pentru parabola datornicului nemilostiv ai rostit şi cum să o facem, când să iubim pe duşmanii noştri, ai poruncit. De aceea, când patimile trupului duhul rău în noi le-a înmulţit, Tu, cum să-l strivim cu postul, privegherea şi rugăciunea, ne-ai obişnuit. Când pe cei stăpâniţi de el duhul rău împotriva noastră cu război i-a pornit, Doamne, scutul cel nevăzut al harului peste noi l-ai pogorât şi să aducem rod atunci, când vrăjmaşul ne-a prigonit şi ne-a lovit, Tu ai rânduit.

Doamne, Iisuse Hristoase, Judecătorul cel dumnezeiesc, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă pentru noi un destin de mucenici ai inimii ai pregătit. De aceea pentru noi parabola datornicului nemilostiv timp de două mii de ani ai săvârşit,

450

când toate neamurile de tâlhari peste noi au năvălit, ne-au ucis, ne-au jefuit şi dreptul lor la tâlhărie l-au răcnit. Timp de două mii de ani în tăcerea cea mai adâncă neamul nostru subt jertfelnic l-ai ţinut şi l-ai primit. Să aştepte îmbrăcat în straiele albe ale mântuirii, sfinţirii şi desăvârşirii i-ai poruncit. Să nu ceară dreptate, răzbunare, judecată la Tine, ci să tacă, pentru ca treptele desăvârşirii să le urce şi prin Poarta Oilor să treacă, căci un destin de mucenici pentru neamul nostru ai stabilit.

RUGĂCIUNE PENTRU TREPTELE TRĂIRII TAINELOR CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU

Doamne, Iisuse Hristoase, Cuvântul lui Dumnezeu, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă trăirea tainelor Tale treptat ne-ai descoperit, după ce piatra de pe intrarea inimii ai înlăturat, aşa cum îngerii Tăi piatra de la intrarea mormântului Tău au îndepărtat, când ai înviat. Aşa cum Maria Magdalena cu miruri Te-a căutat, tot aşa treapta sufletului făptuitor, care face poruncile Tale, s-o urcăm, ne-ai ajutat. Noi poruncile Tale: să ne lepădăm de sine, să ne luăm crucea şi să Te urmăm pe Tine, am ascultat, fiindcă din puterea duhurilor rele ca pe Maria Magdalena ne-ai eliberat. Apoi pe treapta contemplaţiei ca pe cealaltă Marie ne-ai ridicat. Să dobândim prin har apropierea sau înfierea prin Duhul Înfierii ne-ai dat, fiindcă partea cea bună am ales şi Te-am aflat. Prin bogăţia faptelor şi virtuţilor cugetele trupului sub puterea duhului am aşezat, aşa cum Salomeea pacea şi cunoaşterea înţelepciunilor a îmbrăţişat. De aceea pe noi de înţelesurile adânci duhovniceşti ne-ai umplut şi ne-ai luminat.

Doamne, Iisuse Hristoase, Cuvântul lui Dumnezeu, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă trăirea tainei Tale urcându-ne pe treapta blândeţei ne-ai arătat şi porunca: „Învăţaţi de la Mine că sunt blând şi smerit” cu blândeţea de porumbiţă a Ioanei ne-ai învăţat, când duhul nostru aprins de iubire în lumina tainelor Tale l-ai îmbrăcat, pentru că de nesimţirea cea împietrită sufletele ne-ai vindecat, aşa cum îngerii piatra de la intrarea mormântului au îndepărtat. De aceea înţelesul adânc al Întrupării Tale, sacrificiul Tău pentru noi, când ai luat crucea păcatelor noastre şi ai purtat, ca să fim

451

vestitori, cunoscători şi lăudători ai tainelor Tale, aşa cum sunt îngerii Tăi,, care la mormânt au venit şi au stat.

Doamne, Iisuse Hristoase, Cuvântul lui Dumnezeu, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă trăirea tainelor Tale treptat ne-ai descoperit, când prin faptele virtuţilor pe Calea Sfintei Treimi Te-am căutat, aşa cum Sfântul apostol Petru la mormântul Tău a alergat şi doar giulgiul cu marama le-a aflat, tot aşa în noi doar chipul Tău prin faptele cele sfinte ni s-a imprimat. Dar când prin lumina contemplaţiei Cuvântul Tău l-am ascultat, aşa cum Ioan la pieptul Tău s-a aşezat, tot aşa să trăim Tainele Tale din Sfânta Evanghelie, ca să dobândim asemănarea cu Tine, măsura treptelor Tale am înţeles şi am aflat.

RUGĂCIUNE PENTRU TAINA ODIHNEI CEA ÎNTRU HRISTOS

Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Păcii, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă taina odihnei cea întru Tine ne-ai făgăduit, când ne-ai chemat: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi”, căci aceasta este Viaţa veşnică, unde încetează toată mişcarea, orice lupte, războaiele, fiindcă este ziua a opta, este venirea Ta ca Domn al Cerului şi al Pământului împreună cu Tatăl Ceresc, cu Duhul Adevărului întru noi, cei care am luptat pentru dreptatea Ta, pentru Pronia Tatălui Ceresc, pentru darurile Duhului Sfânt. Nouă ne-ai dat lumina dumnezeiască a cunoaşterii minunilor ascunse în ziua a opta, pentru că luându-ne crucea prin ziua a şaptea ne-ai purtat. Din orizontul opac, mărginit, întunecat ne-ai scos, ne-ai eliberat. În lumina şi abisul Tău cel necercetat ne-ai chemat. Un loc şi un nume nou mai preţios decât fii şi fiice ne-ai dat. De cei ce şi-au folosit voinţa spre a dobândi cele contrar firii ne-ai separat. Căci întru osânda focului veşnic locul lor şi-au aflat.

Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Luminii, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă pentru noi ai deschis Calea Luminii, ca să venim la Tine Lumina cea veşnică. Să ne oprim din mişcarea făpturilor, care cresc şi rodesc în ziua a şaptea. Pentru ca prin Tine, Poarta Luminii, să trecem în ziua Duminicii, a lui Dumnezeu-Tatăl Ceresc şi să trăim taina

452

odihnei ascunsă în porunca Ta: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi”. Pentru că în ziua a opta vom trăi prefacerea adevărată după har, adică înţelepciunea izvorâtă din Duhul Înţelepciunii, înţelegerea din Duhul Înţelegerii, cunoaşterea contemplativă din Duhul Cunoştinţei, Adevărul din Duhul Adevărului, iubirea din Duhul Înfierii, odihna din Duhul Sfatului, ca să intrăm în cămara Ta de nuntă, unde luminezi toate ca un soare „Ale Tale dintre ale Tale”, fiindcă „Ţie Îţi aducem de toate şi pentru toate” şi să le dai Tatălui desăvârşite şi minunate.

Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Duminicii, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă prin Tine şi pentru Tine străbatem treptele urcuşului duhovnicesc. Ca să auzim glasul Tău rostind pentru noi: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi”. Să contemplăm minunile cele dumnezeieşti, aşa cum în pustia acestei lumi ne-ai hrănit cu minunea înmulţirii celor cinci pâini lumeşti ca pe cei cinci mii de bărbaţi împătimiţi, iar prin cele şapte pâini pe cei patru mii despătimiţi de duhul lumesc, căci nu mai aveau cu ei femei şi copii. De aceea au rămas douăsprezece coşuri ale prisosului darului Tău, aşa cum celor ce toate ale lumii le-au lepădat întru Tine prisosul minunilor Tale au câştigat.

RUGĂCIUNE PENTRU TRĂIREA TAINEI ABISULUI DUMNEZEIESC

Doamne, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă taina abisului Tău dumnezeiesc s-o trăim am putut, pentru că mintea noastră după asemănarea abisului Tău ai făcut. De aceea mintea noastră se întinde spre abisul Tău fără margini, din care reverşi faptele Tale de iubire, ca nişte râuri de apă vie, pe care fiinţa noastră le primeşte, se lărgeşte şi să ajungă la Tine se osteneşte. Abisul Tău însă nu poate fi văzut, nu poate fi înţeles, nu poate fi odată cu valurile energiilor Tale necreate perceput, fiindcă în mintea noastră chipul abisului Tău dumnezeiesc nu poate fi încăput.

Doamne, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă trăirea tainei abisului dumnezeiesc mintea ne-a trezit, zvonul sau curgerea valurilor subtile ale chipurilor sau creaţiilor Tale cu o cunoaştere a lor ne-a

453

îmbogăţit. Să pătrundem în torentul imens al revărsării energiilor Tale necreate după a noastră putere nu l-am putea suporta. Abisul Tău dumnezeiesc este atât de puternic, atât de profund, atât de plin de iubire, încât nu-l putem cu mintea noastră înţelege şi contempla. De aceea ne-ai uimit cu Naşterea Fiului Tău Iubit, prin care taina Proniei Tale ni s-a descoperit. Ca să ne scape de osândă, de moarte, de păcate, Domnul Iisus ca un torent de iubire întrupat, la cer ne-a chemat, prin puterea, care depăşeşte toate puterile, prin înţelepciunea, care covârşeşte toate înţelepciunile, prin lumina, care depăşeşte toate luminile.

Doamne, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă taina abisului Tău dumnezeiesc, din care izvorăsc miliarde de sensuri ale Cuvântului generator al vieţii, nouă ne-ai arătat, dragostea Ta cea cuceritoare şi smerită la viaţa cea veşnică, la Cina cea de Taină ne-a chemat, să lepădăm slava deşartă a acestei lumi, să devenim mădulare ale Domnului nostru Iisus în care adâncul Tău cel dumnezeiesc chip omenesc a luat, căci Fiul Tău cu firea noastră s-a întrupat, pentru ca mintea noastră să poată înţelege şi cuprinde adâncul Tău dumnezeiesc, ca o minune cum nu s-a mai întâmplat. Aici este taina mare a coborârii Tale în ea, aşa cum Domnul Iisus Hristos ucenicilor Săi această taină le-o descoperea.

RUGĂCIUNE PENTRU TRĂIREA TAINEI LUMINII TABORICE

Doamne, Iisuse Hristoase, Cuvântul lui Dumnezeu, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă nouă trăirea tainei Luminii Taborice ne-ai descoperit, atunci când întru noi ai venit. Chipul cel omenesc în chip dumnezeiesc ne-ai arătat. Ce înseamnă asemănarea întru tine am aflat, când la cunoaşterea Cuvântului Tău dumnezeiesc ne-ai ridicat. Cu frumuseţea cea dintâi, a Celui ce era la Dumnezeu, cu vederea chipului pierdut de Adam, spre Viaţa cea întru Tine ne-ai primenit. Căci Lumina de pe Tabor este o coborâre spre noi a dumnezeirii mai presus de orice minte, simţire, cunoştinţă şi fiinţă, ca să Te putem cunoaşte ca Dumnezeu prin trăire, fără să putem exprima această cunoaştere în concepte şi cuvinte omeneşti.

454

Doamne, Iisuse Hristoase, Cuvântul lui Dumnezeu, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă nouă trăirea tainei Luminii Taborice ne-ai dăruit, atât prin graiul Scripturii ca Cuvânt, cât şi prin creaţie ca Atoateziditor, ca să trăim cunoaşterea Sfintei Evanghelii în duh. Să contemplăm în extaz mesajele Tale cele desăvârşite, înţelepte, ale legii scrise şi înfăptuite de Tine pentru noi. De aceea tot universul este ca o carte, în care literele şi cuvintele sunt fiinţele şi lucrurile, dar numai ucenicii Tăi o pot citi, ca pe o carte a vieţii. Ai voit să Te putem cunoaşte sub veşmântul faptelor Tale creatoare, tot aşa cum în Cuvântul Tău din Sfânta Scriptură eşti Cel ce a grăit, în tot universul Te descoperim, ca Cel ce ai împlinit şi ne-ai descoperit intenţiile Tale.

Doamne, Iisuse Hristoase, Cuvântul lui Dumnezeu, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă taina trăirii Luminii Taborice ne-ai împărtăşit, căci în ea tăria şi puterea Ta ai acoperit. Căci cuvintele şi lucrurile create de Tine sunt potrivite cu înţelegerea noastră, care ni se descoperă prin Duhul Înţelegerii, ca semn că întru Tine ne-ai renăscut. Toate Duhul Sfânt ne va învăţa, aşa cum ne-ai spus de la început, ca să vedem cât de mare şi de minunată este înţelepciunea Ta, prin care pe toate bune le-ai făcut la început. Prin puterea Ta cerul şi pământul în mâna Ta le-ai ţinut. De aceea de la stelele nenumărate din cer, la firele de iarbă de pe pământ, toate vestesc puterea Ta cea negrăită.

RUGĂCIUNE PENTRU TRĂIREA TAINEI ŞI TRECERII PRIN CALEA PREASFINTEI TREIMI

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Cel care în taină toate le faci, le pregăteşti şi le desăvârşeşti, Te iubim şi Îţi mulţumim pentru minunile Tale cele dumnezeieşti, pentru Calea Preasfintei Treimi, care pentru cei ce nu sunt ucenicii Domnului Iisus Hristos o pecetluieşti. Fiindcă trecerea sufletelor, care se sfinţesc, se desăvârşesc, cu sfinţii îngeri o călăuzeşti, prin noi şi pentru noi lucrarea Ta cea dumnezeiască o înfăptuieşti. Cu harul Duhului Sfânt minţile, sufletele, conştiinţele noastre le curăţeşti, le sfinţeşti, le luminezi, le hrăneşti, le desăvârşeşti. Pentru noi un pământ nou şi un cer

455

nou în taină pregăteşti. Cu grija sau Pronia Ta cea părintească ne ocroteşti, ne sfinţeşti, ne desăvârşeşti, pentru ca voia Ta să se facă neabătut la vremea şi în locul de Tine stabilit toate le porunceşti şi le împlineşti.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Cel care în taină toate le faci, le pregăteşti şi le desăvârşeşti, Te iubim, Îţi mulţumim şi Te rugăm dăruieşte-ne trăirea tainei şi trecerii prin această lume a întunericului, a păcatului şi a morţii, urmând neabătut Calea Preasfintei Treimi luminată de poruncile mântuirii, sfinţirii, desăvârşirii şi îndumnezeirii. Pentru că prin mişcarea firii noastre spre Tine, conduci lumea întreagă spre bine, folosind funcţia contemplativă a sufletului şi lumina minţii, adică credinţa care mută muntele neamului nostru la Tine. Să arătăm prin faptele virtuţilor noastre puterea Ta dumnezeiască pătrunsă în noi, care sădeşte şi creşte cunoaşterea şi mişcarea întregii creaţii spre Tine străbătând prin Calea Preasfintei Treimi, lumea Binelui şi Puterea Duhului Cunoştinţei.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Cel care în taină toate le faci, le pregăteşti, le desăvârşeşti şi un rol le meneşti, Te iubim, Îţi mulţumim şi Te rugăm dăruieşte-ne taina contemplaţiei adusă de Duhul Înţelegerii, extazele ca dar al Duhului Cunoştinţei. Pentru ca puterea de cunoaştere a sufletelor noastre să crească şi să cuprindă taina trecerii. Să putem înţelege luminile Tale, care au dat naştere tuturor celor create. Să vedem în tot universul felul, în care Cuvântul Tău dumnezeiesc creează, felul cum prin Duhul Adevărului se sfinţesc toate. Să vedem cum ne vindecă de orbire ochii minţii şi cugetului, ca să dobândim asemănarea. Să ne unim cu Adevărul Fiului Tău Iubit, când adună ca Fiu al Omului toate cele ale creaţiei spre a Ţi le restitui Ţie, ca să devenim Calea, Adevărul şi Viaţa, fiindcă nu mai trăim noi, ci Domnul Iisus Hristos a venit şi a făcut sălaşul Său cel Sfânt între noi, aşa cum a făgăduit şi prin slujitorii Săi, Sfinţii Săi, a împlinit. Peste nestatornicia curgătoare a timpului să ne ridicăm, să rămânem statornici întru Tine, pentru ca prin Fiul Tău cel Iubit chipul şi asemănarea cu Tine să le căpătăm.

456

RUGĂCIUNE PENTRU TRĂIREA ŞI TAINA DUHULUI ÎNTRU DOMNUL IISUS HRISTOS

Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Cerului şi al Pământului, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă ne-ai poruncit: „Cere şi ţi se va da” şi „Cereţi cele ale Împărăţiei Cerului iar celelalte se vor adăuga vouă”. De aceea Te rugăm dăruieşte-ne trăirea şi taina duhului nostru întru Tine, când devii duhul sufletului nostru, când străbaţi prin suflet în trup făcându-l din nou nemuritor, pentru ca prin trup să înnoieşti întregul univers şi să devii Adam cel dătător de viaţă. Nici o făptură de pe pământ să nu aibă o mişcare dezlegată de lucrarea Ta divină, iar toată creaţia să devină parte din Trupul Tău cel Sfânt. Ca să chemi tot universul la marea unire de taină neînchipuită, când ne vei restitui spre desăvârşire Tatălui Ceresc şi să faci ceea ce Adam trebuia să împlinească. De aceea pui în sufletul nostru taina duhului întru Tine, căci prin trupul nostru, care este unit cu tot universul, împlineşti lucrarea de îndumnezeire a lumii.

Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Cerului şi al Pământului, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă ne-ai poruncit: „Caută şi vei afla”. De aceea întru noi Te-am căutat, Te-am chemat, ca să devii duhul sufletului nostru, căci pentru aceasta ne-ai creat. Te rugăm să întorci iubirea noastră spre Cel ce există cu adevărat. Să înlături amăgirea adusă asupra noastră de toate formele schimbătoare ale acestei lumi, de ispitele aduse de duhurile răutăţii celei vechi, încât să uităm că am fost făcuţi după chipul cel dumnezeiesc. Noi trebuie să dobândim de-a lungul vieţii asemănarea. Să purtăm întru noi taina Ta, Cuvântul lui Dumnezeu. Să ne minunăm şi să lăudăm măreţia, frumuseţea creaţiei Tale, belşugul bunătăţii Tatălui Ceresc, felul în care ai pus în noi viaţă, ca să lepădăm toate rătăcirile aduse de sinagogile satanei. Să rămânem credincioşi Adevărului Tău. Să creştem în iubirea Tatălui Ceresc, ca să se săvârşească întru noi zidirea Templului lui Dumnezeu prin harul, lumina şi lucrarea Duhului Sfânt.

Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Cerului şi al Pământului, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă ne-ai poruncit: „Bate şi ţi se va deschide”. Noi la poarta inimii Tale cu

457

rugăciunile noastre am bătut. De aceea să trăim taina duhului nostru întru Tine ai început. Să uneşti firea noastră omenească cu firea Ta cea dumnezeiască în chip neîmpărţit şi neamestecat prin Sfântul Tău Trup ai putut şi ai făcut. Să împlineşti taina cea din veac făcută şi de îngeri neştiută, să ne creşti măsura vârstei duhovniceşti cu multă răbdare Te-ai priceput. Să ne aduni, ca să fim îndumnezeiţi cu tot universul întru Tine, ca să ne închini Tatălui Ceresc. Pentru ca parabola fiului risipitor să o trăim, în noi, pentru noi, o lume ai făcut.

RUGĂCIUNE PENTRU TRĂIREA TAINEI BUNĂTĂŢII TATĂLUI CERESC

Doamne, Tată Ceresc, Bunule Părinte al Vieţii, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, pentru că pecetea bunătăţii Tale, ca o taină de nepătruns, în noi ai pus, ca să ne poarte întru cele de sus. De aceea cele două firi dumnezeiască şi omenească să le poarte Domnul Iisus la porunca Ta s-a supus. De aceea ne îngădui să ne împărtăşim de toate bunătăţile, căci întru Tine stau toate bunurile, extazele, bucuriile şi întru Tine este cuprinsă cunoştinţa, înţelegerea, fiinţa tuturor, ca nişte raze ale nesfârşitei Tale străluciri. Atotcuprinzătoarea Ta fiinţă este atât de vie, încât dă viaţă tuturor făpturilor şi este atât de iubitoare, încât ne dă iertare de greşale nouă tuturor, aşa cum a rostit-o Domnul Iisus Hristos în parabola fiului rătăcitor. Sensul vieţii noastre este să ajungem la Tine, Binele Suprem, ca să ne cuprinzi în îmbrăţişarea Ta cea părintească şi să ne faci părtaşi la bunătatea Ta cea dumnezeiască.

Doamne, Tată Ceresc, Bunule Părinte al Vieţii, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, pentru că trăirea bunătăţii Tale divine în inimile noastre, înseamnă felul în care Mintea Ta împarte lumina Ta în minţile noastre, ca să înţelegem cum toate cu înţelepciune le-ai gândit, le-ai pregătit şi apoi le-ai înfăptuit. De aceea, deşi eşti de necuprins, de negrăit, de toată creaţia ne-ai deosebit. Să ne aduci la Tine prin jertfa de sine a Fiului Tău cel Iubit, bunătatea Ta cea părintească ai dovedit. Pentru că eşti Cel ce Se arată, Se multiplică prin bunătate în toate câte sunt pe toate treptele existenţei luminând, pe cele inferioare, prin cele superioare, aşa cum prin lumina dată Serafimilor, Heruvimilor, Tronurilor împărăteşti toată ierarhia cerească şi pământească.

458

Doamne, Tată Ceresc, Bunule Părinte al Vieţii, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă trăirea voinţei Tale în taină prin poruncile mântuirii, sfinţirii, desăvârşirii şi înfierii ne-ai dăruit. Spre a ne lumina, sfinţi, desăvârşi şi îndumnezei Sfintele Taine pentru noi le-ai instituit. Când Fiul Tău cel Iubit în lume a venit, Calea spre odihna cea veşnică ne-a deschis, când ne-a poruncit: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi”. Ca să urcăm pe scara Adevărului cu Lumina cea Sfântă a Cuvântului dumnezeiesc ne-a sfinţit. De aceea, când s-a înălţat la cer, Porţile Împărăţiei le-a deschis, ca să intrăm şi pentru totdeauna de moarte, întuneric, ispite, să scăpăm.

RUGĂCIUNE PENTRU TRĂIREA TAINEI CUPRINSĂ ÎN SFATUL DUMNEZEIESC

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Te iubim şi Îţi mulţumim pentru tainele cuprinse în Sfatul cel dumnezeiesc: „Să facem pe om după chipul şi asemănarea Noastră”, adică să ne dăruieşti strălucirea dumnezeiască a Sfintei Slave, să trăim tainele cuprinse în poruncile fericirilor, ca să se împlinească în noi cuvântul: „Şi drepţii ca luminătorii strălucesc” şi să ne putem înălţa între sfinţii Tăi, căci Biserica Luptătoare trebuie să se unească cu Biserica Biruitoare şi să fie o turmă şi un Păstor. De aceea pe Fiul Tău cel Iubit ni l-ai dat, pentru ca sufletele noastre să le facă din lumină neschimbătoare, iar trupurile noastre să devină nemuritoare.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Te iubim şi Îţi mulţumim, pentru că ne-ai dăruit viaţa divină, îndumnezeirea, sfinţirea, desăvârşirea, când sufletele noastre prin lucrarea harului de strălucirea slavei dumnezeieşti le-ai împărtăşit, aşa cum în Grădina Ghetsemani, când Te-ai rugat, ai binevoit. Ca Fiu al lui Dumnezeu în trup omenesc ai venit, pe cruce ai fost răstignit, dar prin taina Învierii Tale trupul l-ai făcut nemuritor, ca să ne faci fii ai Învierii. Sufletul l-ai făcut din lumină neschimbător, ca să ne faci fii ai Luminii, aşa cum aerul se umple de lumină, când răsare soarele. Firea noastră omenească cu firea Ta dumnezeiască ai schimbat, cu taina

459

vieţii veşnice ca pe fiii Împărăţiei ne-ai bucurat, pentru că întregului neam omenesc mântuire i-ai dat.

Slavă Ţie, Împărate Ceresc, Duhul Adevărului, Cel care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă de patimile omeneşti sau trupeşti ne-ai vindecat şi mântuire am aflat. De ispitele lumeşti ne-ai separat şi ne-ai sfinţit, când războiul cu lumea l-am purtat. De vicleniile diavoleşti, care ca nişte curse drumul vieţii ni l-au semănat, ne-ai apărat. Cu starea de nepătimire, de sfinţire, de desăvârşire ne-ai obişnuit, când cu lucrarea Ta cea dumnezeiască toate tainele ascunse ne-ai învăţat. Cu harul şi iubirea cea dumnezeiască ne-ai împărtăşit, cu darul şi cu slava cea dumnezeiască între fiii Luminii, Învierii şi Împărăţiei să venim ai rânduit.

RUGĂCIUNE PENTRU TRĂIREA TAINEI DE COMUNIUNE ŞI ÎNFIERE

Doamne, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă să trăim taina de comuniune şi înfiere prin Domnul Iisus Hristos ne-ai dăruit, pentru că atunci când s-a rugat: „Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia întru Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis”. Pentru că taina comuniunii este împlinirea poruncii: „Fiţi dar voi desăvârşiţi precum Tatăl vostru Cel Ceresc desăvârşit este” şi de aceea cu iubire pentru noi Domnul Iisus s-a rugat: „Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârşiţi întru unime, şi să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei precum M-ai iubit pe Mine”. Taina înfierii şi comuniunii prin Domnul Iisus Hristos ni s-a descoperit, când a rostit: „Părinte, voiesc ca unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat, ca să vadă slava Mea, pe care Mi-ai dat-o, pentru că Tu M-ai iubit pe Mine mai înainte de întemeierea lumii”. De aceea toate păcatele ne-ai iertat, cu harul Tău ne-ai luminat şi cu îngerii Tăi ne-ai apărat.

Doamne, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă să trăim taina de comuniune şi înfiere ai rânduit. De aceea Domnul Iisus Hristos pentru noi a rostit: „Sfinţeşte-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este

460

adevărul”; iar ceea ce a rostit: „Pentru ei Eu Mă sfinţesc pe Mine Însumi, ca ei să fie sfinţiţi întru adevăr”, pe cruce a împlinit. De aceea taina comuniunii înseamnă şi intrarea pe Poarta Slavei întru Împărăţia Ta: „Şi slava pe care Tu mi-ai dat-o le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem”. De aceea toate neamurile sălbatice sau satanice peste ţara noastră năvală au dat: „Eu le-am dat cuvântul Tău şi lumea i-a urât, pentru că nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume”, iar ura lor de tâlhari neamul nostru de lumea păcatului şi a morţii a separat, ca semn că trăirea tainei de comuniune şi înfiere timp de două mii de ani mereu s-a repetat.

Doamne, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă să trăim taina de comuniune şi înfiere, să urcăm purtând crucea neamului nostru ca pe un jug uşor, spre Tine mintea, inima şi fiinţa noastră ai înălţat. La binele prin fire primit de la Tine, noi binele obţinut prin jertfă, iubire, nădejde şi credinţă am adăugat. De aceea binele cel desăvârşit prin taina înfierii ni le-ai arătat, când scopul, pentru care ne-ai creat, l-am aflat. La comuniunea tainică ne-ai chemat şi ne-ai purtat: „căci în Tine viem, ne mişcăm şi suntem”, iar lumina şi pecetea asemănării tot mai adânc în făptura noastră s-a imprimat, când prin Taina Sfintei Euharistii Fiul Tău cel Iubit întru noi a venit şi făgăduinţa că va fi cu noi până la sfârşitul veacurilor a săvârşit.

RUGĂCIUNE PENTRU TRĂIREA TAINEI UNIRII SUFLETULUI CU TRUPUL

Doamne, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Cel care toate cu înţelepciune le-ai făcut, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă atunci când pe om după chipul şi asemănarea Ta l-ai făcut, ca să-l încerci i-ai dat chip de lut. Asupra lui ai suflat şi duh de viaţă în el ai pus de la început. Căci aşa cum din el să ia fiinţă tot neamul omenesc, tot aşa din pământ toate vieţuitoarele le-ai născut şi să le stăpânească, aşa cum îşi stăpâneşte pământul trupului putere, să aibă asupra lor a putut. De aceea să le pună nume poruncă lui Adam (Pământul) i-ai dat, când prin nume întru sine pe toate le-a luat. Să Ţi le-nchine Ţie, ca să le desăvârşeşti ar fi urmat, dar el cu

461

nevrednicie prin trup de ele s-a legat şi le-a tras pe toate în întuneric şi păcat. De aceea toată creaţia aşteaptă descoperirea fiilor lui Dumnezeu, ca să se schimbe într-o lume nouă şi cer nou fără de patimi, moarte, întuneric şi păcat.

Doamne, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Cel care toate cu înţelepciune le-ai făcut, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă prin Fiul Tău cel Iubit, Noul Adam, cel de viaţă dătător, puterea morţii, întunericului, păcatului şi demonilor ai luat. Prin El taina unirii trupului şi sufletului ai adâncit-o nelimitat, pentru că în cer ca Fiu al Tău a rămas neschimbat, dar ca Fiu al Omului trup a luat. Păcatele noastre ca o cruce a purtat. Ce înseamnă „schimbarea Dreptei Celei Preaînalt” ne-a arătat, când din morţi a înviat şi puterea de a ne face fii ai Învierii a adus şi ne-a dat. Cu pecetea Duhului Sfânt, pe cei care pentru El i-ai creat, i-a însemnat, când Sfintele Taine le-a întemeiat şi cu ele un neam sfânt şi preoţesc în cer a ridicat.

Doamne, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Cel care toate cu înţelepciune le-ai făcut, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă prin schimbarea în rău a trupului de păcatele uitate, de greşelile prezente şi viitoare, prin boli, necazuri, ispite ne-ai îndreptat şi prin răbdarea noastră pilde pentru alţii, ca să nu cadă în păcat, le-ai dat. De aceea trupul, lumea, făpturile neraţionale suferă povara păcatelor noastre, aşa cum a fost cuvântul Tău către Adam: „blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale. Spini şi pălămidă va rodi el şi te vei hrăni cu iarba câmpului. În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta până te vei întoarce în pământul din care eşti luat”. Blestemului şi păcatului i-ai dat un sfârşit. De aceea când aleşii Tăi în pământ s-au întors, pământul s-a cutremurat, căci ştie că prin fiecare suflet la cer înălţat, sfârşitul acestei lumi s-a apropiat.

RUGĂCIUNE PENTRU TAINA TRUPULUI DEVENIT NOUR SAU ACOPERĂMÂNT

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul Omului, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim pentru înstrăinarea de cele din afară şi ne-ai familiarizat cu contemplarea celor sfinte şi dumnezeieşti, că ne-ai întors spre noi înşine şi spre Tine. Că ai rupt toate

462

lanţurile sau afecţiunile izvorâte din duhul cel trupesc, ca şi de cele izvorâte din duhul cel lumesc, fiindcă toate faptele noastre sunt slujitoare înţelesurilor şi gândurilor dumnezeieşti. De aceea Te rugăm descoperă-ne şi săvârşeşte întru noi taina trupului devenit nour sau acoperământ, adică să fim îngeri în trup, ca să nu ne putem abate de la mişcarea, care ne duce în chip firesc prin Tine la cele ale Împărăţiei Cerurilor, ca să se împlinească cuvântul, pe care l-ai rostit: „Fără Mine nu puteţi face nimic”.

Doamne, Iisuse Hristoase, Cuvântul lui Dumnezeu, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, că ne-ai descoperit sensurile profunde ale Cuvântului Tău cel plin de lumină, ca să înţelegem cele dumnezeieşti şi prin darul deosebirii duhurilor să le separăm de cele trupeşti, lumeşti şi diavoleşti. Că ai întipărit în mintea noastră imaginile de neînchipuit ale extazelor dumnezeieşti, că ai făcut din trupul nostru un loc al libertăţii spiritului, ca semn că pentru noi taina trupului devenit nour sau acoperământ treptat ai săvârşit. De aceea toate faptele noastre sunt slujitoare ale înţelesurilor şi luminilor ascunse în Cuvântul Tău cel dumnezeiesc din Sfânta Evanghelie, pe care toţi cei ce-şi iau crucea, se leapădă de lume şi Îţi urmează Ţie, îl trăiesc.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul Tatălui Ceresc, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă să fim una cu Tine Te-ai rugat. De aceea taina Învierii ca să fim fii ai Învierii pentru noi ai lucrat, taina Înălţării ca să fim fii ai Luminii şi să venim la Tine pe Calea cea Luminată pentru noi, ucenicii Tăi, neschimbată ai păstrat şi ce înseamnă să fim fii ai Luminii am aflat. Tot aşa taina Sfintei Cruci ne-ai explicat, când pe cruce ai stat, când cele patru porunci ale Legii Iubirii cum să le facem ne-ai arătat. Pentru Tine Poarta Împărăţiei Cerurilor în faţa Ta s-a ridicat şi pentru noi o poartă deschisă la cer ai rânduit şi ai păstrat. Prin taina trupului devenit nour de lumea văzută ne-ai separat, când Duhul Sfânt ca Duh al Tăriei în noi s-a aşezat. Pentru ca să ne dai chipul şi asemănarea cu Tine, pe Tine Însuţi jertfă Te-ai dat.

463

RUGĂCIUNE PENTRU ÎNŢELEGEREA TAINEI ASCUNSĂ ÎN PILDA ZÂZANIEI

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă pentru noi pilda zâzaniei ai rostit şi înţelesul ei cel adânc ne-ai descoperit, căci zâzania este cea care aduce „urâciunea pustiirii”, este „răutatea cea veche”, este vicleanul vrăjmaş, care aruncă prin „sinagogile satanei” sămânţa răului ca să distrugă minunea creaţiei şi a jertfei Tale. De aceea Te rugăm dăruieşte-ne puterea de a-i face praf şi pulbere pe toţi demonii sub picioarele Tale, ca să se împlinească făgăduinţa Tatălui Ceresc, că-i va pune pe toţi duşmanii Tăi aşternut picioarelor Tale. Ei sunt duşmanii Tatălui Ceresc, ai Tăi, ai Duhului Sfânt, ai tuturor Sfinţilor, ai Puterilor Cereşti. Dar noi cu ei ne luptăm, pentru ca în slava Ta cu cinste, cu rod bogat, cu rugăciuni, în văzduh să Te putem întâmpina la cea de a doua venire a Ta.

Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Cerului şi al Pământului, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă semnele sfârşitului acestei lumi ne-ai descoperit, pe sfinţii Tăi apostoli, mucenici, ucenici i-au ucis, neamul nostru l-au tâlhărit. Timp de două mii de ani cu noi toate asupririle, ura răilor alături de noi le-ai suferit. Pe cuvioşii Tăi i-ai ocrotit şi s-au mântuit, sfinţit, desăvârşit. Urâciunea pustiirii adusă de zâzanie, sămânţa răului cel vechi, biserica Ta din apus a lovit, bisericile Tale le-a golit, miile de rătăciri, tâlhării, ucideri, pruncucideri, hoţii, desfrânări, secte, vrăji, milioane şi miliarde de suflete la iad au aruncat, au nenorocit şi „locul cel sfânt”, altarele Tale, cu muieri ca preoţi, cu falşi preoţi, cu arhierei nevrednici, le-au pângărit. Cu neamuri sălbatice, cu războaie, le-au distrus. Pe slujitorii Tăi cei vrednici i-au ucis, i-au prigonit. Odoarele le-au jefuit. De aceea noi porunca Ta: „Rugaţi-vă să nu fie fuga voastră iarna, nici sâmbăta” am împlinit şi ierni blânde pentru sărmanii Tăi ai rânduit.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul cel Iubit al Tatălui Ceresc, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă taina celor trei zile de întuneric, când soarele „s-a făcut negru ca un sac de păr şi luna întreagă s-a făcut ca sângele şi stelele cerului au căzut pe

464

pământ” nouă ne-ai descoperit. Pe noi „să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte” slujitorii Tăi ne-au sfătuit. Cu sfinte icoane, cu candele aprinse ca fecioarele înţelepte, cu tămâia rugăciunilor de iubire, slavă, mulţumire să ne pregătim, să priveghem, în curăţie să trăim. Ca slugile vrednice să Te slujim ne-am nevoit. Talanţii să-i înmulţim, cu Sfintele Taine să ne sfinţim, pentru ca în slava Ta să Te putem întâmpina al cea de a doua venire a Ta noi milioane de jertfe am suferit. De aceea Te rugăm trimite îngerii Tăi să adune toată zâzania de pe pământ, s-o ardă, s-o îngroape ca într-un mormânt, iar pe noi, grâul Tău cel minunat, să ne aducă la Tine, căci cuvântul Tău rămâne neschimbat.

RUGĂCIUNE PENTRU TRĂIREA ŞI DOBÂNDIREA TAINEI BINELUI ETERN

Aleluia! Tată Ceresc, Bunule Părinte al Vieţii, Te iubim, Te slăvim, Îţi mulţumim şi Te rugăm dăruieşte-ne mintea luminată, mijlocul, înţelepciunea, credinţa, care mută muntele neamului nostru la Tine, ca să înţelegem că scopul, pentru care ne-ai dat darul existenţei, este să facem poruncile mântuirii, sfinţirii, desăvârşirii şi îndumnezeirii cu râvnă. Să alergăm pe Calea Preasfintei Treimi făcând bine fraţilor şi surorilor noastre, celor căzuţi în stăpânirea duhurilor necurate şi să nu ne răzbunăm asupra celor ce ne fac necazuri, ca să dobândim trăirea tainei binelui etern prin faptele noastre. Căci Tu „toate bune le-ai făcut de la început”, deci binele este în firea noastră şi trebuie să-l înmulţim ca pe un talant cât putem de mult. Să primim darul „de a fi cu adevărat”, adică existenţa adevărată întru Tine, ca semn că de iubirea, slava, darurile Tale ne-ai împărtăşit sau că ne vei împărtăşi în viaţa veşnică din ce în ce mai mult.

Aleluia! Tată Ceresc, Bunule Părinte al Vieţii, Te iubim, Te slăvim, Îţi mulţumim şi Te rugăm dăruieşte-ne mişcarea pururea spre Tine, binele cel dumnezeiesc şi să roim în jurul Tău toată veşnicia, ca cetele de îngeri. Să ne împărtăşim veşnic de existenţa, de lumina, de harul Tău, pentru că Tu eşti izvorul vieţii. Să lucrăm mereu binele firesc sădit în făptura noastră. Să trăim poruncile fericirilor, să străbatem nebătuţi de

465

ispite Calea deschisă de Fiul Tău cel Iubit. Aşa cum Moise cu toiagul tainei binelui etern, Marea Roşie a amăgirilor lumii a despărţit şi cu neamul său a trecut, iar apoi cu toiagul său stânca a despicat şi izvorul de apă vie să curgă a lăsat, tot aşa noi să lepădăm cele ale trupului, lumii şi demonilor, să purtăm toiagul tăriei Sfintei Cruci şi să devenim izvoare de apă vie, aşa cum Fiul Tău cel Iubit ne-a poruncit.

Aleluia! Tată Ceresc, Bunule Părinte al Vieţii, Te iubim, Te slăvim, Îţi mulţumim şi Te rugăm dăruieşte-ne taina toiagului binelui veşnic, a Pomului vieţii veşnice, ca să depăşim lumea formelor, care dau forme minţilor noastre ameţindu-le cu iluzia lucrurilor trecătoare. Să urcăm pe munte ca Moise trecând prin întunericul, care depăşeşte timpul şi devenirea, ca să trecem dincolo de literele legii şi poruncilor, ca să cunoaştem lumina tainelor Tale dumnezeieşti, a binelui etern, să prăbuşim Ierihonul iluziilor acestei lumi şi să zidim în noi Sionul Bisericii Tale Biruitoare, în care să vină Cuvântul Tău cel Dumnezeiesc, Domnul nostru Iisus Hristos, aşa cum a făgăduit că va fi cu noi pînă la sfârşitul veacurilor.

RUGĂCIUNE PENTRU TAINELE PUTERILOR CARE ÎNALŢĂ SUFLETUL ŞI MINTEA

Doamne, Împărate Ceresc, Duhul Adevărului, Cel care pretutindeni eşti şi toate le împlineşti, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne puterea credinţei, care mută muntele neamului nostru la Tine. Să o unim cu puterea darului deosebirii duhurilor, ca să ştim în toată vremea şi în tot locul ce avem de făcut: Căci discernământul este cutremurul fiinţei, care rupe lanţurile patimilor, aprinde focul râvnei sfinte şi îndumnezeite, ca să ne eliberăm pe noi şi pe toţi cei căzuţi în patimi, neputinţe, ispite şi cursele viclene. Să trăim experienţa indefinitei prezenţe a Ta întru noi, fiindcă am urcat pe scara desăvârşirii duhovniceşti, ca să aflăm adierea Ta lină lipsită de orice determinare conceptuală, de orice afect, imagine, amintire şi să ne înălţăm ca sfântul prooroc Ilie în carul dumnezeiesc al îngerilor. Să ne înălţăm cu mintea, inima, sufletul şi trupul curate spre cele sfinte. Să ne facem părtaşi la

466

tainele puterilor, care înalţă fiinţa noastră, căci binele este a fi cu Tine, cu Tatăl Ceresc, cu Domnul Iisus Hristos.

Doamne, Împărate Ceresc, Duhul Adevărului, Vistierul bunătăţilor şi dătătorule de viaţă, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne scutul puterilor dumnezeieşti în jurul sufletelor noastre, care să le apere de duhurile răutăţii strânse în jurul trupului. Dăruieşte-ne rodul vieţii curate, al virtuţilor şi raţiunile cele sfinte, luminate şi dumnezeieşti, care sunt un dar sfânt şi dumnezeiesc, închinat Ţie, Tatălui Ceresc, Domnului Iisus Ceresc, Cuvântul lui Dumnezeu. Căci raţiunile cele dumnezeieşti opresc mişcările trupului, pun în mişcare sufletele spre cele sfinte, desăvârşite şi îndumnezeite, spre cunoaşterea contemplativă.

Doamne, Împărate Ceresc, Duhul Adevărului, braţul cel nesesizat al Tatălui Ceresc, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm dăruieşte-ne izvorul cunoaşterii contemplative sau extazul ca rod al raţiunilor dumnezeieşti sădite în minte. Fă să ne înălţăm puterea înţelegătoare la tainele schimbării la faţă a sufletului, care îl umple de lumină cerească, îl transfigurează. Umple de strălucire trupul prin lucrarea Ta cea dumnezeiască, care să ne poarte de la viaţa cea cea luminoasă, la viaţa cea cerească, sfântă, îngerească. Lumina cuvintelor Sfintei Evanghelii ne-a schimbat la faţă sufletele, ne-a dat veşmântul de nuntă al Cuvântului dumnezeiesc, care are întru putere Raţiunea creatoare, ca să călătorim pe calea Adevărului spre Viaţa cea veşnică a Împărăţiei Luminii.

467

ACATIST PENTRU TAINA PARUSIEI

“Iar ochii Lui sunt ca para focului şi pe capul Lui sunt cununi multe şi are nume scris pe care nimeni nu-

l înţelege decât numai El” (Apocalipsa 19, 12)

468

Condacul 1 Slavă Ţie, Tată Ceresc, Te iubim şi Te rugăm, dăruieşte

Fiului Tău cel Iubit Împărăţia Ta cea cerească, pentru ca El pentru noi să rostească: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii“, fiindcă pentru noi ai pregătit taina cea din veac făcută şi de îngeri neştiută. Cu puterea Ta creatoare, cu înţelepciunea, cu râvna, cu iubirea Ta cea dumnezeiască toate cu o rânduială minunată le-ai creat. Le-ai încercat. Le-ai aşezat. Iar pe noi ca pe îngeri din lumină ne vei recrea. Ca pe slugile Tale din para focului cel dumnezeiesc făptură nouă cerească ne vei da. De aceea noi vom cânta: Aleluia!

Icosul 1 Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Te iubim şi Îţi

mulţumim, fiindcă Cincizecimea eternă a Împărăţiei Tale, Sărbătoarea sărbătorilor eterne, veşmântul de har, inelul cinstei şi slujbei Tale, chipul şi asemănarea Ta ne-ai făgăduit, cu izvorul Sfintelor Taine, Biserica Ta Biruitoare unită cu Biserica Ta cea Luptătoare ai binecuvântat, Iubirea Ta cea dumnezeiască, Calea cea luminată, pe care să ne urce îngerii Tăi în cerul Slavei Tale, ne-ai dat, aşa cum Tatălui Ceresc pentru noi Te-ai rugat, iar noi am cântat:

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă pacea, bucuria, frumuseţea, iubirea şi Împărăţia Ta pentru noi ai pregătit şi ne-ai dat.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă pe Calea Preasfintei Treimi îngerii Tăi ne-au purtat.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă Adevărul Preasfintei Treimi nouă ni l-ai arătat.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă Viaţa cea veşnică întru Tine prin Sfânta Euharistie am aflat.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă Poarta iubirii pentru noi deschisă timp de două mii de ani ai lăsat.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă din adâncul păcatelor ne-ai scos, ne-ai curăţat, ne-ai

469

schimbat, ne-ai luminat. Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim,

fiindcă de datorii ne-ai iertat şi să facem slujba Ta cu răbdare dumnezeiască ne-ai învăţat.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă din nesimţirea cea împietrită ca dintr-un mormânt neamul nostru l-ai înviat.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă ţărâna mormântului în scară la cer pentru noi ai întemeiat şi între fiii Învierii neamul cel sfânt l-ai înălţat.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă pentru noi cerul şi pământul cel nou l-ai recreat şi neamului nostru cel blând l-ai dat.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, dragostea noastră, Slavă Ţie! Condacul al 2-lea Slavă Ţie, Tată Ceresc, Bunule Părinte al Vieţii, Te iubim şi

Te rugăm dăruieşte-ne în numele Domnului Iisus Hristos trecerea prin Poarta Tainelor cea adânc grăitoare. Ca să aflăm taina sufletului nostru de Tine rânduită, sfinţită, îndumnezeită, cu harul Duhului Sfânt alcătuită. Ca să ne chemi în adâncul încreatului, înlăuntrul nevăzutului, în mijlocul neauzitului, în negura, care lumina Ta o înconjoară, de unde Lumina Lumii a izvorât. Ca să vedem cu ochii de heruvim sublimul Tău gând, taina cea nevăzută pentru cugetul omenesc, fiindcă Fiul cel Iubit de orbirea cea duhovnicească ne-a izbăvit. De surzenia sufletului ne-a vindecat. De aceea când ne va mântui, sfinţi şi desăvârşi, noi vom rosti: Aleluia!

Icosul al 2-lea Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Te iubim şi Îţi

mulţumim, fiindcă peste Poarta Tainelor ai pus pecetea Ta, pentru ca doar ucenicii Tăi să poată intra. Căci Tu eşti Taina Tainelor şi prin grija Ta treptele milei, smereniei, pocăinţei, răbdării, nepătimirii, curăţiei, blândeţei, ascultării, înstrăinării, rugăciunii, lepădării de sine le-am urcat. Prin Tine ce înseamnă Poarta oilor am aflat. Prin prin minunea Naşterii Tale în noi ca Prunc de lumină păşunea minunată a vederilor duhovniceşti ne-ai dat. Crucea neamului nostru ai purtat. Pe

470

treptele sfinţirii şi desăvârşirii ne-ai ridicat. Icoana Ta la capătul scării ne-a întâmpinat. În inima noastră ai intrat, iar noi am cântat:

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă treptele pocăinţei cu lacrimi ne-ai dat şi ca printr-un al doilea botez sufletele noastre le-ai curăţat.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă treptele smereniei ne-ai învăţat şi scara smereniei întru Tine, până la smerenia Ta cea desăvârşită ne vei înălţa, aşa cum sfinţilor Tăi să urce le-ai dat.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă treptele nepătimirii şi neprihăniei să le păşim ne-ai ajutat.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă treptele milei le-am aflat, când comoara cea sufletească am câştigat.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă treptele blândeţei sau nemânierii ce înseamnă neputinţele ne-au învăţat.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă treptele credinţei, care mută muntele neamului nostru la Tine, prin Duhul Bunei Credinţe ne-ai dat.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă pe treptele râvnei, pentru ca să ne vindece de nesimţirea cea împietrită care o aduce autoînşelarea, mulţumirea şi părerea de sine, ne-ai purtat.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă să urcăm treptele tăcerii puterea Ta în noi a stat.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă darul Tău, ca să auzim glasul Tău în biserica inimii, ne-a bucurat.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă pe treptele desăvârşirii, ca să ne porţi prin Poarta Unităţii, am alergat.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, dragostea noastră, Slavă Ţie! Condacul al 3-lea Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Te iubim şi Te

rugăm, dăruieşte-ne trecerea prin Poarta Unităţii, aşa cum

471

Domnul Iisus Hristos pentru noi S-a rugat: „Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis“. Pentru că prin Duhul Înfierii ne-ai înfiat, că între fiii Împărăţiei, Învierii şi Luminii ne-ai aşezat. Fiindcă locul cel minunat din Împărăţia Ta pentru noi l-ai pregătit şi l-ai păstrat. De aceea un loc şi un nume nou mai preţios decât fii şi fiice ne vei da, iar noi vom striga: Aleluia!

Icosul al 3-lea Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Te iubim şi Îţi

mulţumim, fiindcă pentru noi Te-ai rugat: „Şi slava, pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una precum Noi una suntem“. De aceea nu numai trecerea prin Poarta Unităţii, ci şi prin Poarta Slavei prin Tine am aflat. Prin Sfântul Tău Trup şi prin Sfântul Tău Sânge mântuirea, sfinţirea, desăvârşirea şi înfierea ne-ai dat. De aceea noi am cântat:

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă Duhul Adevărului peste neamul nostru, peste Biserica Ortodoxă a coborât şi a stat.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă rugăciunea: „Sfinţeşte-i pe ei întru Adevărul Tău“, Tatăl Ceresc a ascultat.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă versetul rostit: „Cuvântul Tău este Adevărul“, pentru noi Viaţa cea veşnică a însemnat, când pe treptele Lui am urcat.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă rugul rugăciunii harice, ca o Lumină Lină a Sfintei Slave, în noi a venit şi a intrat.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă în veşmântul de lumină al harului, pentru Cina cea de Taină ne-ai îmbrăcat.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă după Chipul şi asemănarea Ta din lumină ne-ai renăscut şi între fiii Luminii un loc ne-ai pregătit şi ne-ai dat.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă între fiii Împărăţiei neamul nostru l-ai primit şi aşezat.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim,

472

fiindcă aripi de îngeri slujitorilor Tăi le-ai pregătit şi cu daruri i-ai aşteptat.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă în Cartea Vieţii numele nostru cel nou l-ai scris şi imprimat.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă numele Tatălui Ceresc, când pe fruntea noastră îngerii îl vor aşeza, destinul cel ceresc ne vei arăta.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, dragostea noastră, slavă Ţie! Condacul al 4-lea Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoateţiitorule, Te iubim şi Te rugăm

dăruieşte-ne în numele Domnului Iisus Hristos Taina Iubirii Treimice. Pentru că El cu iubire pentru noi S-a rugat: „Părinte, voiesc ca, unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia, pe care Mi i-ai dat, ca să vadă Slava Mea, pe care Mi-ai dat-o, pentru că Tu M-ai iubit pe Mine mai înainte de întemeierea lumii“. Ca să trecem prin Poarta Iubirii. Să facem poruncile Legii Iubirii. Duhul Cunoştinţei, care peste Fiul Tău s-a odihnit, în noi va veni. De aceea cu iubire vom cânta: Aleluia!

Icosul al 4-lea Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Te iubim şi Îţi

mulţumim, fiindcă apostolilor Tăi cheile porţilor Împărăţiei le-ai dat. Pe fiecare la cele douăsprezece porţi ale cetăţii făcute din pietre preţioase duhovniceşti i-ai aşezat. Prin urmaşii lor arhierei, preoţi, slujitori, un neam sfânt şi preoţesc ai ridicat. Cheile iadului şi ale morţii în mâna Ta le-ai păstrat, fiindcă eşti Dreptul judecător, Mesia cel aşteptat şi dreptul la judecată doar Ţie Tatăl cel Ceresc Ţi l-a dat. De aceea noi am cântat:

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă Taina Învierii prin învierea morţilor ne-ai arătat.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă prin: „Veniţi de luaţi lumină!“ toată Biserica Luptătoare în Împărăţia luminii ai chemat.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă unirea Bisericii Luptătoare cu Biserica Biruitoare prin Sfânta Liturghie ai realizat.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim,

473

fiindcă în noi ai venit şi ai stat. De aceea pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos, Domnul nostru, i-am închinat.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă prin Taina Înălţării, calea cea luminată, pentru fiii Împărăţiei, Luminii şi Învierii, ai deschis şi ai luminat.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă prin Taina Înălţării, porţile cerului, pentru noi le-ai ridicat şi deschise au stat.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă cei ce de sine s-au lepădat, crucea şi-au luat şi au purtat, să treacă prin porţile cerului, putere le-ai dat.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă pe cei ce pentru Domnul au trăit, Tatălui Ceresc şi îngerilor Săi, Domnul i-a mărturisit.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă minunile, cuvintele şi poruncile din Sfânta Evanghelie, prin harul Tău Sfinţii Tăi le-au trăit şi împlinit.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă prin darul rugăciunii în Duh şi în Adevăr ne-ai binecuvântat şi Duhul Rugăciunii în noi a stat.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, dragostea noastră, Slavă Ţie! Condacul al 5-lea Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoateţiitorule, Te iubim şi Te rugăm

dăruieşte-ne Duhul Înfierii, care pune numele Tău sfânt şi numele Fiului Tău cel Iubit pe fruntea noastră. Pentru că ne-ai înfiat. Cu pecetea Ta, a unităţii şi ordinei Preasfintei Treimi ne-ai însemnat. Prin iubire, lumină, cunoaştere şi voia Ta cea dumnezeiască în duhuri pline de lumină ne vei schimba. Din para de foc a făpturilor noastre cu glasul inimilor noastre vom cânta: Aleluia!

Icosul al 5-lea Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Te iubim şi Îţi

mulţumim, fiindcă de orbire, surzenie, schilodire, neputinţe, neştiinţă şi alte boli fizice şi duhovniceşti ne-ai vindecat. Lumina Ta cea dumnezeiască în noi a intrat. În Biserica Ta Ortodoxă ai venit şi după cum ai zis până la Sfârşitul

474

veacurilor în ea neclintit ai stat. Porţile iadului n-au putut-o sfărâma, ca să împlineşti dumnezeiasca lucrare a Ta. Cu dreptatea Ta lumea o vei judeca. Pe cei aleşi, sfinţi, drepţi, la dreapta Ta îi vei aşeza, iar noi vom cânta:

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă Taina Noului Testament pentru neamul nostru ai descoperit, ai despecetluit şi ortodocşi ne-ai numit.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă de demoni, de duşmani ne-ai apărat şi pe toţi mafioţii, ucenicii satanei, tâlharii, i-ai alungat.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă sufletelor noastre, odihna cea veşnică a Împărăţiei Tale, le-ai păstrat.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă flacăra cea nevăzută, neştiută, a harului, mintea şi inima, ne-a curăţat.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă prin grija Ta poruncile fericirilor ne-ai dat şi le-am lucrat.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă Taina Icoanei Tale în inimă am aflat, când chipul Tău cel dumnezeiesc ni l-ai redat şi prin lumină ne-ai asemănat.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă inima noastră, ca o cămară de nuntă împodobită, a stat şi Te-a aşteptat.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă asemeni fecioarelor înţelepte, pentru candelele sufletelor noastre, uleiul faptelor sfinte l-am adunat.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă Taina Botezului cu foc în noi ai aşezat, ca să trecem prin iezerul de foc, când ne vei încerca şi în lumină ne vei îmbrăca.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă Taina Botezului cu Duh Sfânt, cu apă vie, după momentul adormirii sufletele noastre de negura păcatelor le va curăţa şi ca duhuri ne va lumina.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, dragostea noastră, slavă Ţie!

475

Condacul al 6-lea Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoateştiutorule, Te iubim şi Îţi

mulţumim, fiindcă minunea Parusiei, ca o Taină din veac făcută şi de îngeri neştiută nouă ne vei descoperi, când ucenici ai Domnului Iisus Hristos vom deveni, peceţile Tale, de Tainele Împărăţiei, nu ne vor mai despărţi, pe unii încă din viaţa cea lumească în duh la cer i-ai suit, la Liturghia Bisericii Biruitoare i-ai primit, să vadă corturile drepţilor cele minunate şi locul numit sânul lui Avraam au putut, prin porţile păzite de heruvimi au trecut, lăcaşurile cele duhovniceşti ale apostolilor şi ale sfinţilor le-au văzut, soboarele de îngeri slăvindu-Te au auzit, iar pe noi să cântăm ne-ai învrednicit: Aleluia!

Icosul al 6-lea Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Te iubim şi Îţi

mulţumim, fiindcă cetatea Ta cea cerească, din aurul razelor de soare este alcătuită şi cu pietre preţioase duhovniceşti împodobită. Are douăsprezece porţi. Fiecare ca dintr-o piatră preţioasă cu măiestrie este alcătuită, de o frumuseţe unică ce nu poate fi povestită. Ea cu sălaşuri nenumărate pentru sfinţii Tăi este pregătită. Nouă ne-o vei arăta şi de aceea cu cetele îngerilor şi sfinţilor vom cânta:

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim pentru grija Ta cea dumnezeiască, când noul Sion cel creştin, pentru aleşii Tăi l-ai întemeiat.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă pentru noi Calea şi Adevărul Preasfintei Treimi, Lumina şi Viaţa cea veşnică le-ai păstrat.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă Biserica Ta cea Biruitoare, ca un Templu minunat, în mijlocul cetăţii Tale ai aşezat.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă Sfânta Cruce, văzduhul l-a aprins, ca un foc etern, ce nu poate fi stins.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă lumina cea strălucitoare pogorâtă cu Porumbelul cel Sfânt peste Sfânta Cruce mii de raze a presărat.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă îngerul Tău ca un fulger va coborî şi să Te slăvim

476

porunca Ta va striga. Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim,

fiindcă alţi îngeri scaunul Tău de judecată îl vor purta şi la locul stabilit îl vor aşeza.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă de judecata Ta cea dreaptă demonii şi duşmanii Tăi se vor înfricoşa.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă Babilonul cel mare, care toate neamurile le-a jefuit şi spurcat, se va prăbuşi şi pedeapsa cea mare şi-o va lua.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă cei ce numărul fiarei pe mână şi pe frunte şi-au imprimat, din vinul mâniei Tale vor bea neameastecat.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, dragostea noastră, Slavă Ţie! Condacul al 7-lea Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoateştiutorule, Te iubim şi Îţi

mulţumim, fiindcă toate cu înţelepciune dumnezeiască le-ai întemeiat. Cu taină Parusia, adică cea de a doua venire a Fiului Tău cel Iubit, ai pregătit. La momentul de Tine sorocit îngerii Tăi din înalt vor veni şi vor grăi: „Iată că a venit judecata morţilor, învierea şi plata oamenilor de la Dreptul Judecător“. Atunci noi cu îngerii şi sfinţii Tăi ne vom bucura şi vom cânta: Aleluia!

Icosul al 7-lea Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Te iubim şi Îţi

mulţumim, fiindcă toiagul puterii Tale asupra cerului şi pământului, ca un stâlp de foc peste lume din cer va coborî. Cele patru începuturi le va cuprinde, le va lumina şi un glas se va auzi zicând: „Iată puterea Celui de Sus s-a atins de toate oasele omeneşti, ca să se adune os către os, încheietură către încheietură şi mădular către mădular“, aşa cum prin prooroci s-a zis:

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă îngerul Tău, ţinând sulul de foc al cărţii Tale către satana din cer se va ivi.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă de răutatea lui, a demonilor, a sinagogilor satanei, a

477

răilor, care la el s-au închinat, ne vei izbăvi. Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim,

fiindcă toată puterea împărăţiei lui vei lua, pe el îl vei osândi, fiindcă pe oameni i-a chinuit şi păcatele oamenilor el le-a sădit.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă pe satana şi toată oştirea lui de demoni îi vei nimici şi în fluviul de foc îi vei azvârli.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă tabăra oştilor cereşti pe cai de foc, cu aripi de foc ai pregătit şi gata de luptă se va ivi.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă văpăile de foc, care din gură şi nări vor slobozi, pe toţi ateii, păgânii, răzvrătiţii îi vei arde şi îi vei pedepsi.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă pe toţi cei care au lovit pe ortodocşi moartea cea de a doua îi va lovi, toate sinagogile satanei se vor arde şi le vor nimici.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă domniei lui Anticrist i-ai dat un sfârşit şi pe el în iezerul de foc îl vei arde la nesfârşit.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă celor răi, cu răul pe care l-au lucrat, îi vei judeca şi pedeapsa le vei măsura.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă oastea îngerilor blânzi să facă întâmpinarea Domnului ai pregătit şi pe noi între cei mântuiţi, sfinţiţi şi desăvârşiţi ne vei rândui.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, dragostea noastră, Slavă Ţie! Condacul al 8-lea Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoateştiutorule, Te iubim şi Îţi

mulţumim, fiindcă atunci când cei şapte îngeri din trâmbiţele lor vor suna, pământul se va cutremura. Pielea, carnea, vinele oamenilor morţi pe oase se vor aduna. Când a doua oară vor trâmbiţa, mormintele se vor deschide, morţii se vor scula. Îngerii păzitori din cer vor coborî şi pe fiecare suflet să intre în al său trup vor îndruma, spre a fi judecat. De aceea pământul, apele, mările, pustiurilor, fiarele, pe cei ce i-au înghiţit, atunci afară îi vor arunca, vor învia, iar noi vom cânta: Aleluia!

478

Icosul al 8-lea Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Te iubim şi Îţi

mulţumim, fiindcă Taina Învierii ne vei da. Pe toţi cei înviaţi prin Duhul Temerii de Dumnezeu îi vei cutremura. Cei drepţi ca stelele se vor lumina şi locul lor îl vor lua. Sfinţii cei mai mari ca soarele se vor arăta. Cei mântuiţi cu feţele albe, în veşminte albe rânduiala lor fiecare o vor cunoaşte şi în cete se vor aşeza, iar noi vom cânta:

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă strălucitori ca soarele apostolii Tăi lângă scaunul de domnie vor sta. Pe frunţile lor cuvintele: „apostolul Domnului“ sau „ucenicul Domnului“ scrise cu litere, ce ca fulgerul vor străluci când în straie de lumină îi vei îmbrăca.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă alţii pe frunte vor avea scris: „duhovnicul Domnului“, „ierarhul Domnului“, „propovăduitor al Evangheliei Domnului“, prin care pe slujitorii Tăi îi vei binecuvânta.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă pe cei ce vor avea scris pe frunte: „cei ce au răbdat în pustie“, „călugăr“, „postitor“ cu drag îi vei întâmpina şi loc de cinste în Împărăţia Ta le vei da.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă cei ce aveau scris: „blândul Domnului“, „curat cu inima“, „sărac cu duhul“, fericirile eterne ca o cunună pe frunte vor purta.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă celor ce vor avea scris: „prigonit pentru dreptate“, „mucenic“, „cel ce năpaste a răbdat“ pentru toţi ortodocşii prigoniţi, loviţi, ucişi, un loc de cinste şi un nume nou vor avea.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă pe „cei ce au făcut dreptate“, pe „cei ce au făcut bine slujba Domnului“, pe „doctori fără de argint“, cu fericirile slugilor credincioase îi vei încununa.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă pe cei ce au avut darul proorociei şi vor avea scris: „proorocul Domnului“ cu slove de foc îi vei însemna.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim,

479

fiindcă pe cei ce vor avea scris: „Şi-a pus sufletul pentru aproapele său“, cu iubire îi vei întâmpina.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă pentru cei aleşi, Iustinian, Constantin, David şi alţi împăraţi un loc luminos şi de cinste vei păstra.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă cei ce au păzit Taina Nunţii şi patul lor nespurcat în împărăţia Ta vor intra.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, dragostea noastră, slavă Ţie! Condacul al 9-lea Slavă Ţie, Tată Ceresc, Bunule Părinte al Vieţii, Te iubim şi

Îţi mulţumim, fiindcă pentru Fiul Tău cel Iubit o Împărăţie în cer ai făcut şi ai verificat. Pe cei ce puteau să facă parte din ea i-ai încercat şi în cer i-ai înălţat. În Sfânta Cetate prin porţile: Bucuriei, Iubirii, Luminii vor intra. Sfânta Cruce s-o lumineze veşnic le vei da. Porţile apoi le vei încuia. Judecarea celor răi, spurcaţi, cu feţe de demoni va urma, iar noi vom cânta: Aleluia!

Icosul al 9-lea Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Te iubim şi Îţi

mulţumim, fiindcă cu o grijă dumnezeiască pe cei ce au feţele negre, de demoni, plini de bube, de răni de puroi, care puţeau, aveau mădulare putrezite, orbi, surzi, groaznici la înfăţişare, care poruncile Tale nu le-au făcut îi vei judeca. Pentru că în tâlhării, ucideri, desfrânări, hoţii viaţa şi-au petrecut. În cele sfinte nu au crezut. Pe Tine Te-au hulit. Păcatul împotriva Duhului Sfânt l-au făcut. Prin căderea la secte, prin lepădarea de ortodoxie, prin ateism, păgânism, sodomism, erezii sau cu slujirea celui rău s-au îndeletnicit. De aceea pe aleşii Tăi i-au lovit, ucis sau prigonit. Cu dreptate îi vei pedepsi, iar noi vom cânta:

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă pe iudeii, care nu Te-au ascultat, nu s-au botezat, pe prooroci şi pe creştini i-au ucis, pedeapsa gheenei le vei măsura.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă pe ucigaşi cu litere roşii pe frunte îi vei însemna:

480

„bărbat ucigaş“ sau „femeie ucigaşă“ iar faţa lor neagră, urâtă, drăcească, Te va scârbi şi în foc îi vor purta îngerii, când un semn le vei da.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă „prea desfrânat“ sau „prea desfrânată“ pe frunţile celor ce au trăit necununaţi le vor scrie şi îi vei judeca.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă „mincinoşi“, „mincinoase“, „fumători“, „fumătoare“ cu litere roşii pe frunţile păcătoşilor va fi scris şi ei se vor speria şi în iad locul cel împuţit îşi vor căpăta.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă „beţivi“ sau „beţive“, „vrăjitori“ sau „vrăjitoare“ vor avea scris cei ce pe demoni i-au ascultat.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă „vameşi răpitori“, „judecători nedrepţi“, „hoţi“, vei scrie pe frunţile celor ce au furat sau cu nedreptate au lucrat.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă „hulitori“, „clevetitori“ vor avea scris cei ce pe fraţi nu i-au iertat, ci i-au judecat sau au înjurat.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă pe frunţile celor eretici „arieni“, „nestorieni“, „origeniţi“, „varlaamiţi“ le vei scrie şi pedepse le vei măsura.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă pe cei ce de Biserica Ta s-au lepădat, „luptători de duh“, papistaşii, protestanţi, neoprotestanţi în focul cel veşnic se vor arunca.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă de atei, mormoni, păgâni, iehovişti, pământul, cerul şi apele le vei curăţa şi la un loc cu demonii în iezerul de foc îi vei arunca.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, dragostea noastră, slavă Ţie! Condacul al 10-lea Slavă Ţie, Tată Ceresc, Bunule Părinte al Vieţii, Te iubim şi

Îţi mulţumim, fiindcă pe cei ce legăminte cu demonii şi moartea au lucrat i-ai certat. Pe cei care pe prooroci, creştini, drepţi, aleşi i-au prigonit, lovit, ucis, persecutat i-ai alungat. Pe cei care prin escrocherii, camătă, vicleşuguri, hoţii, tâlhării, au trăit şi au câştigat i-ai întunecat. Cu cei care cu sânge s-au

481

botezat, la idoli s-au închinat Te-ai luptat. Pe cei care lovituri, războaie, revoluţii au organizat, legea Ta pe dos au interpretat şi aplicat, ca duşmani, vicleni, ucigaşi, Fiul Tău îi va judeca şi pedeapsa le va măsura, iar noi vom cânta: Aleluia!

Icosul al 10-lea Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Te iubim şi Îţi

mulţumim, fiindcă, atunci când Puterile Cereşti şi îngerii la locul de judecată vor veni, scaunul Tău îl vor pregăti. Fulgere în cer vor scăpăra. Mulţimea îngerilor va striga: „Bine este cuvântat, Cel ce vine întru numele Domnului, Cuvântul cel ce S-a întrupat, a pătimit, a înviat şi la cer S-a înălţat“. Atunci noi vom cânta:

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă, atunci când pe scaunul slavei Te vei aşeza, toate neamurile se vor înfricoşa.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă cerul la faţă se va schimba, pământul se va clătina, iar cerul ca pe un cort îngerii îl vor aduna.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă mahomedanii, ateii, iudeii, ereticii, păgânii, ucigaşii, lepădaţii de la ortodoxie de spaimă vor îngheţa.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă toţi desfrânaţii, mafioţii, iehoviştii, se vor înnegri şi muţi vor sta.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă în faţa Domnului toţi lepădaţii vor cădea, milă vor cere, dar Domnul nu-i va asculta.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă pe toţi cei ce i-au prigonit pe creştini, Domnul îi va judeca şi aspre pedepse le va da.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă pe ucigaşi, sinucigaşi, pruncucigaşi în matca focului îngerii îi vor aduce şi arunca.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă pe cei ce şi-au călcat jurămintele, nu au iertat răul, hoţii şi cei ce au luat mită cu dreptate pedepse le vei măsura.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă pe slujitorii Bisericii, care, deşi au ştiut, rău au slujit şi

482

au făcut, de aceea în marea cea de foc cu capul în jos pentru vecie vor sta.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă pe călugării cei nevrednici Milostenia de la focul cel veşnic îi va salva, dar un loc nevrednic dinspre crivăţ li se va da.

Condacul al 11-lea Slavă Ţie, Tată Ceresc, Bunule Părinte al Vieţii, Te iubim şi

Îţi mulţumim, fiindcă darul Tău cel minunat o Împărăţie cerească pentru Fiul Tău cel Iubit ai pregătit şi i-ai dat. Sfinţii locul stelelor vor lua. Domnul Iisus Hristos, ca un soare minunat în mijlocul lor va sta. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu se va arăta şi pe cei aleşi îi va ajuta. Pământul cel nou pentru cei blânzi îl vei recrea. Cetatea cea veşnică a Împărăţiei Tale din cer se va pogorî şi să intre în ea sfinţii rânduiala şi porunca vor aştepta. Atunci noi vom cânta: Aleluia!

Icosul al 11-lea Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Te iubim şi Îţi

mulţumim, fiindcă Preasfânta Născătoare de Dumnezeu va veni, la dreapta Ta va sta. Sub picioarele ei foc va ieşi, iar faţa ei ca soarele va străluci. O cunună minunată pe capul ei vei aşeza, iar toate cetele sfinţilor, care în cetatea Ta vor intra îţi vor cânta:

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă pe sfinţii apostoli îi vei chema, veşminte de cinste, un nume nou, un loc ales în Împărăţia Ta le vei da şi cu daruri îi vei bucura.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă ceata cea mare a mucenicilor şi muceniţelor cu feţe pline de bucurie între fiii Împărăţiei vei lua şi îi vei încununa.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă cetele cuvioşilor, ierarhilor, propovăduitorilor Sfintei Evanghelii în sfânta cetate vor intra şi cu alese daruri îi vei întâmpina.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă pustnicii, călugării, postitorii, locuitorii fericitelor

483

ostroave, ca o mulţime mare se va arăta şi când vor intra faţa Ta se va lumina şi lor daruri le vei da.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă patriarhii, drepţii şi proorocii în faţa Ta vor veni şi se vor închina şi să intre în locurile sfinte îi vei lăsa.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă pe cei buni, cei blânzi, cei milostivi îi vei chema şi îi vei încununa.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă judecătorii cei drepţi şi drepţii loc de cinste vor căpăta.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă pe cei curaţi cu inima să Te vadă îi vei lăsa şi cu cei ce Taina Nunţii n-au spurcat, când cu daruri îi vei împodobi şi îi vei lumina.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă porţile cetăţii Tale le vei încuia şi Sfânta Cruce peste ea va sta, de aceea lumina în ea nu va înceta.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, dragostea noastră, slavă Ţie! Condacul al 12-lea Slavă Ţie, Tată Ceresc, Bunule Părinte al Vieţii, Te iubim şi

Îţi mulţumim, fiindcă să ne bucurăm şi să ne veselim la nunta Mielului ne vei chema. Mireasa lui s-a pregătit. Veşmânt de vison i se va da, căci întru faptele de lumină ale sfinţilor se va îmbrăca. Ce înseamnă „Fericiţi cei chemaţi la cina nunţii Mielului!“ vom afla. Pe un cal alb Cuvântul lui Dumnezeu, se va arăta având cununi şi un nume pe care nu-l înţelege şi nu-l ştie decât El va purta. Căci este Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, iar noi cu mulţimea adunată a aleşilor vom cânta: Aleluia!

Icosul al 12-lea Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Te iubim şi Îţi

mulţumim, fiindcă pe Gog şi Magog, când vor înconjura cetatea sfinţilor cu foc îi vei nimici. Pe satan şi fiara cu proorocul mincinos în iezerul de foc îi vei arunca. Cu toţi cei ce nu vor avea numele scris în cartea vieţii osânda îşi vor lua. Toţi cei scrişi în Cartea Vieţii, fiindcă au trăit-o, în cetate vor intra şi la tronul Tău se vor închina:

484

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă râul şi apa vieţii, care izvorăsc limpezi din tronul Tău, ne vei arăta.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă pe fiii Împărăţiei să ia din pomul vieţii, care face rod de douăsprezece ori pe an pentru tămăduirea neamurilor îi vei lăsa.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă noapte nu va mai fi, căci Domnul pentru noi Împărăţia Sa va lumina.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă fericit este cel ce-şi spală veşmintele de nuntă, ca să poată intra în cetate neîmpiedicat.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu vei încununa.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă pe apostoli şi ucenici în veşminte împărăteşti îi vei îmbrăca şi la cele douăsprezece scaune de judecată îi vei aşeza.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă în Biserica cea cerească pe toţi sfinţii prin Taina Adunării la slujba cea cerească îi vei chema.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă Mirul cel înţelegător al dumnezeirii Tale la toţi le vei da.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă la Cina cea de Taină pe toţi sfinţii Tăi în palatele cele cereşti îi vei lua.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă în Raiul ca o grădină minunată să intre îi vei lăsa.

Slavă Ţie, Preasfântă Treime, dragostea noastră, slavă Ţie! Condacul al 13-lea Slavă Ţie, Tată Ceresc, Bunule Părinte al Vieţii, Te iubim şi

Îţi mulţumim, fiindcă Împărăţia Ta cea cerească, Viaţa cea veşnică, Pâinea Ta cea cerească aleşilor Tăi le-ai dat. Cetatea cea veşnică, Cina cea de Taină, Raiul cel duhovnicesc şi cel ceresc le-ai creat, Lumina Lumii Cereşti, înfierea sfinţirea, îndumnezeirea aleşilor Tăi le vei da şi pe noi între ei ne vei chema, de aceea vom cânta: Aleluia!

485

RUGĂCIUNE PENTRU PECETEA PREASFINTEI TREIMI

1. Aleluia! Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Cel care toate le împlineşti, Te iubim şi Te rugăm pune pecetea Preasfintei Treimi pe tot neamul nostru, pe ţara noastră, pe Biserica Ta Ortodoxă, pe sufletele noastre, pe inimile, minţile, cugetele noastre, ca să lumineze conştiinţele noastre. Ca să fim împreună cu sfinţii aşezaţi în rânduiala Preasfintei Treimi. Să trăim minunea unităţii şi sobornicităţii Bisericii, adunând în biserica sufletului nostru pe toţi cei pentru care ne-am rugat şi la faţă s-au schimbat.

2. Aleluia! Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Cel care pretutindenea eşti, Te iubim şi Te rugăm, pune pe noi pecetea Preasfintei Treimi desăvârşind unitatea noastră cu Domnul Iisus Hristos, cu toţi aleşii Bisericii Tale Ortodoxe, cu Tatăl Ceresc. Luminează-ne prin Tine Duhul Adevărului, care toate le sfinţeşti, ca semn, că a sosit ziua curăţirii şi eliberării noastre de toată nedreptatea şi de tot păcatul.

3. Aleluia! Slavă Ţie, Preasfântă Treime, Vistierul bunătăţilor şi dătătorule de viaţă, Te iubim şi Te rugăm vino în Biserica sufletelor noastre, ca semn, că toate jertfele, ascultarea poruncilor, săvârşirea nevoinţelor, pe treptele desăvârşirii ne vor urca. Harul Tău ca un foc dumnezeiesc va pătrunde în sinele, în fiinţa noastră şi în sălaş al Tău ne va transfigure. Prin poarta Ta ca o pecete în Împărăţia Ta cea cerească cu sfinţii vom intra.

486

487

ACATIST PENTRU TAINA BUNULUI PĂRINTE AL VIEŢII

“Adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în Duh şi în Adevăr, că şi Tatăl astfel de închinători Îşi doreşte”

(Ioan 4, 23)

488

Condacul 1 Slavă Ţie, Tată Ceresc, Bunule Părinte al Vieţii, Te

iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă, aşa cum ai rostit: “Să fie lumină!”, tot aşa ca o minune Cuvântul Tău sfânt, Lumină din Lumină, fiinţă a luat. Ca o sabie întunericul de lumină a separat. Lumina sufletului nostru, pierdută prin păcat, ai recreat. Din Lumina Lină a Sfintei Slave, raza de lumină, care dă fiinţă sufletului nostru, prin pământul trupului nostru a intrat. Lumina zilei întâia a Învierii Sale, Domnul cu fiecare din noi a repetat. De aceea, cu fiii Învierii am cântat: Aleluia!

Icosul 1 Slavă Ţie, Tată Ceresc, Bunule Părinte al Vieţii, Te

iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă în ieslea cea săracă a inimii noastre Fiul Tău Cel Iubit, ca un Prunc de lumină, S-a născut. Pentru noi Taina cea din veac făcută şi de îngeri neştiută a început. În noi odată cu Biserica Sa a crescut. Într-un Templu al Său ne-a schimbat. O Împărăţie a Luminii în noi şi pentru noi a întemeiat. Pe un pod de raze la cer sufletele neamului nostru le-a înălţat. Pe Poarta Luminii, ca să intrăm, putere, har şi biruinţă ne-a dat. De aceea am cântat:

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Bunule Părinte al Vieţii, fiindcă lumina ascunsă în poruncile mântuirii, sfinţirii, desăvârşirii şi înfierii, pentru noi ai creat.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Bunule Părinte al Vieţii, fiindcă lumina Sfintei Evanghelii ai numit-o Ziua Învierii şi întunericul – noaptea păcatului, în care pe toţi păgânii, ateii, sectanţii, tâlharii de suflete i-ai lăsat.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Bunule Părinte al Vieţii, fiindcă atunci când ai rostit: “Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape” prin Duhul Tăriei, cerul sufletul nostru fiinţă a luat.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Bunule Părinte al Vieţii, fiindcă aşa cum “apele de sus” de “apele de jos” le-ai despărţit, tot aşa nouă darul deosebirii duhurilor, ca să ne separi de duhul cel lumesc, ne-ai dăruit.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Bunule Părinte al Vieţii, fiindcă ai poruncit: “Ieşiţi din rândurile lor, poporul Meu” şi prin Duhul

489

Bunei Credinţe, pe ortodocşi dintre neamuri i-ai ales, i-ai ispitit, i-ai deosebit, dar pentru ceilalţi Tainele Împărăţiei le-ai pecetluit.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Bunule Părinte al Vieţii, fiindcă aşa cum Moise, cu semnul Sfintei Cruci, Marea Roşie a despărţit, tot aşa prin semnul Sfintei Cruci pe noi ne-ai separat, ne-ai apărat şi creştini ne-ai numit.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Bunule Părinte al Vieţii, fiindcă Domnul Iisus Hristos ca o piatră din capul unghiului a stat, oile (adică ortodocşii); de capre (adică ereticii, ateii, păgânii) le-a separat.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Bunule Părinte al Vieţii, fiindcă faptele, cuvintele, gândurile noastre din izvorul cu apă vie al Duhului Sfânt le-ai ivit, le-ai sfinţit, le-ai desăvârşit şi să fim izvoare de apă vie ai binevoit.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Bunule Părinte al Vieţii, fiindcă sabia Cuvântului Sfânt, platoşa dreptăţii Tale, coiful de lumină al gândului Tău, pavăza credinţei ortodoxe, fulgerul Legii Iubirii, ne-ai dat.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Bunule Părinte al Vieţii, slavă Ţie!

Condacul al 2-lea Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoateziditorule, Care luminezi

şi sfinţeşti toate, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă atunci când ai rostit: “Să se adune toate apele cele de sub cer la un loc şi să se arate uscatul”, pământul ca aşternut al picioarelor Tale l-ai zidit. Aşa cum din el trupul lui Adam l-ai plămădit, tot aşa, din trupul mamelor noastre, trupul nostru l-ai întocmit. Aşa cum pământul cel nou şi sfânt al Trupului Domnului Iisus Hristos întru Sine ne-a primit, tot aşa, când la cer S-a suit, pentru noi Pământul cel nou şi Cerul cel nou ale Împărăţiei Tale ne-a pregătit. De această minune a Ta îngerii s-au mirat şi au cântat: Aleluia!

Icosul al 2-lea Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoateziditorule, Care luminezi

şi sfinţeşti toate, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă aşa cum pământul din ape s-a ivit, tot aşa Cetatea cea sfântă a

490

Împărăţiei Tale, din lumină ai făurit. Aşa cum Fiul Tău cel iubit, ca o Lumină a lumii, din oceanul de lumină al Slavei Tale a ieşit şi la noi a venit, tot aşa din icoana de lumină a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Pruncul cel din lumină, ca o Lumină din Lumină, s-a despărţit. De aceea noi am rostit:

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoateziditorule, Care luminezi şi sfinţeşti toate, fiindcă aşa cum prin porunca Ta: “Să dea pământul din sine verdeaţă” mii de minuni ai înfăptuit, de aceea arborii şi plantele seminţe, flori şi fructe au rodit, tot aşa măslinul neamului nostru să dea rod însutit s-a nevoit.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoateziditorule, Care luminezi şi sfinţeşti toate, fiindcă, aşa cum în Eden o grădină ai răsădit, tot aşa în sufletul nostru grădina Duhului Sfânt, plină de florile de spirit ale rugăciunilor, a înflorit.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoateziditorule, Care luminezi şi sfinţeşti toate, fiindcă, aşa cum pământul pomi roditori de multe soiuri a dat, tot aşa Sfântul Trup al Fiului Tău cel iubit, rodul său de apostoli, ucenici, mucenici, cuvioşi, ierarhi, monahi, pustnici, drepţi, aleşi, ctitori, a înmulţit neîncetat.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoateziditorule, Care luminezi şi sfinţeşti toate, fiindcă, aşa cum ai poruncit: ”Să fie luminători pe tăria cerului; ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte”, tot aşa Domnul, să fim lumina lumii poruncă ne-a dat.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoateziditorule, Care luminezi şi sfinţeşti toate, fiindcă, aşa cum ai zis: “Să se deosebească anotimpurile, zilele şi anii”, tot aşa după lumina faptelor, cuvintelor şi gândurilor, pe sfinţi de ceilalţi oameni i-ai deosebit şi fiecăruia o zi să o sfinţească le-ai rânduit.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoateziditorule, Care luminezi şi sfinţeşti toate, fiindcă, aşa cum semnul Fiului Omului să lumineze Împărăţia Ta ai pregătit, tot aşa sufletele noastre, într-un veşmânt de lumină, să vină la Tronul de soare al Fiului Tău cel iubit, ai stabilit.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoateziditorule, Care luminezi şi sfinţeşti toate, fiindcă, aşa cum cu soarele şi luna timpul l-ai măsurat, tot aşa măsura sufletelor noastre, după rodul de lumină adus, s-a arătat.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoateziditorule, Care luminezi

491

şi sfinţeşti toate, fiindcă, aşa cum soarele şi luna pământul au vegheat, tot aşa pe Calea cea luminată, îngerii Tăi sufletele adormiţilor din neamul nostru la cer le-au urcat.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoateziditorule, Care luminezi şi sfinţeşti toate, fiindcă, aşa cum, din iubire pentru Fiul Tău, o lume ai înfăptuit, tot aşa pentru noi, viaţa cea veşnică în Împărăţia Ta ai pregătit.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoateziditorule, Care luminezi şi sfinţeşti toate, slavă Ţie!

Condacul al 3-lea Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Te iubim şi Îţi

mulţumim, fiindcă, aşa cum glasul Tău cu puterea Ta creatoare, viaţa din ape a zămislit şi vieţuitoarele din ape, printr-o minune fără margini, mereu s-au înmulţit, tot aşa din apa vie a Duhului Tău Sfânt, minunile faptelor noastre de mântuire, sfinţire, desăvârşire, înfiere, în noi şi prin noi s-au odrăslit. Aşa cum din coaja unui ou minunea zămislirii unei păsări ai înfăptuit, tot aşa pasărea măiastră a sufletului nostru în coaja trupului nostru s-a născut. La cei aleşi aripi de lumină le-au crescut. De aceea îngerii s-au mirat şi au cântat: Aleluia!

Icosul al 3-lea Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Te iubim şi Îţi

mulţumim, fiindcă, aşa cum la porunca Ta pământul, ca o maică, animale, fiare, târâtoare, ca o minune fără margini a dat; tot aşa din pământul trupului nostru, când harul Duhului Tău Sfânt în noi a intrat, duhul cel trupesc cu cel diavolesc al patimilor şi duhul cel lumesc le-a alungat. De aceea în războaiele cu trupul, cu demonii şi cu lumea am biruit şi am rostit:

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, fiindcă aşa cum, prin grija Ta cea părintească, de mii de ani hrana pentru toate vieţuitoarele ai pregătit, tot aşa Pronia Ta de noi s-a îngrijit.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, fiindcă, aşa cum prin poame, seminţe, ierburi să ne hrănim ne-ai poruncit, tot aşa sufletelor noastre hrana cea duhovnicească le-ai descoperit.

492

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, fiindcă, aşa cum celor aleşi şi înţelepţi hrana cea sfântă le-ai dăruit, tot aşa celor sfinţiţi, Sfintele Taine le-ai rânduit.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, fiindcă, aşa cum din seminţe, din sucul fructelor, din ierburi, hrana cea trupească ai întocmit, tot aşa sufletele noastre cu seminţele de lumină ale Duhului Sfânt le-ai hrănit.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, fiindcă, aşa cum Împărăţia Ta cea lumească ca să ne faci, ca să ne creşti, ca să ne încerci, ca să ne desăvârşeşti, ai pregătit, tot aşa sufletele noastre, prin Duhul Tău cel Sfânt, le-ai sfinţit.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, fiindcă, aşa cum naşterea Fiului Tău cel iubit, ca Fiu al Omului ai săvârşit, tot aşa pe noi, prin jertfa Sa, să ne întoarcem în cer ai stabilit.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, fiindcă, aşa cum la venirea Fiului Tău leii vor paşte iarbă cu mieii, prin prooroci ai vestit, tot aşa din leii patimilor noastre, mieii gândurilor blânde s-au ivit.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, fiindcă, rădăcina viei Tale în Egipt ai înfipt, mlădiţele ei peste lume s-au răspândit, iar când ciorchinii Bisericilor Tale i-ai adunat, de cântarea noastră Te-ai bucurat.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, slavă Ţie! Condacul al 4-lea Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatecreatorule, Te iubim şi Îţi

mulţumim, fiindcă, aşa cum ai rostit: “Să facem pe om după chipul şi asemănarea Noastră”, tot aşa minunea sfinţirii făpturilor noastre, din apă şi Duh Sfânt la Taina Sfântului Botez ai înfăptuit. Prin Lumina Lină a Sfintei Slave ne-ai desăvârşit. Minunea creaţiei Tale în noi şi pentru noi nu are sfârşit. De aceea grădina raiului, Împărăţia Ta cea cerească, Cetatea Ta cea sfântă, Templul Tău cel sfânt din cer, minunile Tale cele negrăite şi nemaivăzute, pentru noi le-ai pregătit. Cu îngerii Tăi ne-am bucurat şi am cântat: Aleluia!

Icosul al 4-lea Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatecreatorule, Te iubim şi Îţi

mulţumim, fiindcă din înţelepciune, lui Adam doar chipul Tău i

493

l-ai dat. Să pună nume tuturor vieţuitoarelor, ca să-şi facă în sine universul şi să fie după asemănarea Ta, puterea creaţiei în el ai semănat. Să-Ţi închine lumea şi pe sine, ca să-i ridici la starea de îndumnezeire l-ai încercat. El, când porunca Ta a călcat, fiindcă pe şarpe l-a ascultat, rânduiala Ta a stricat. De aceea trup de carne a luat. În piele l-ai îmbrăcat. Din rai l-ai alungat. Făgăduinţa întoarcerii lui i-ai lăsat. De aceea noi Te-am iubit şi Te-am lăudat:

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatecreatorule, fiindcă, prin Fiul Tău cel iubit, din lumina Duhului Sfânt şi din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, naşterea cea de-a doua ne-ai dat.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatecreatorule, fiindcă flacăra Legii Iubirii, în noi prin Sfânta Cruce, Domnul Iisus Hristos a aşezat.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatecreatorule, fiindcă în cumpăna cugetului nostru fericirea celor flămânzi şi însetaţi de dreptate ai adus şi la faţă ne-ai schimbat.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatecreatorule, fiindcă ochiul Tău printr-o minune ochii conştiinţei noastre i-a deschis şi privirea Ta în adânc ne-a luminat.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatecreatorule, fiindcă Duhul Tău cel Sfânt în noi mereu a vegheat şi nestinsă candela iubirii în noi a stat.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatecreatorule, fiindcă, aşa cum în Sfântul Potir, Trupul şi Sângele cel sfânt al Fiului Tău cel Iubit din pâine şi din vin le-ai transformat, tot aşa din noi fiii Împărăţiei i-ai câştigat.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatecreatorule, fiindcă în cupa conştiinţei noastre, raza cea sfântă a privirii Tale sămânţa Bisericii Tale Luptătoare a aşezat şi pe noi, slujitorii Tăi, ca o pară de foc, ne-a recreat.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatecreatorule, fiindcă minunea Ta cea dumnezeiască cu noi n-ai terminat şi geneza sufletului nostru până la cea de-a doua venire a Domnului ai continuat.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatecreatorule, fiindcă aşa cum în ziua a şaptea Te-ai odihnit şi să Te cinstim, să Te slujim, să Te slăvim în ea ne-ai poruncit, tot aşa prin Fiul Tău cel iubit ziua Învierii ne-ai dat. Minunea învierii noastre din

494

păcat ai binecuvântat şi viaţa cea veşnică a zilei a şaptea întru Hristos prin Taina Parusiei am aflat.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatecreatorule, slavă Ţie! Condacul al 5-lea Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Cel ce faci cu

noi pururea lucruri mari, slăvite şi preamărite, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă prin grija Ta cea părintească Te-ai gândit: “Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el”. De aceea pe Adam l-ai adormit. Din coasta lui ai zămislit femeia. Ca să fie amândoi un trup ai rânduit. Adam toate vieţuitoarele create le-a numit. În sine, prin nume, un univers interior s-a pregătit. Pentru ca asemănarea cu Tine prin Fiul Tău să o poarte în sine, să o recreeze, ca un univers, pe care să Ţi-l aducă în dar, spre a fi sfinţit şi îndumnezeit, ca o minune cum nu s-a mai pomenit. De aceea îngerii s-au mirat şi au cântat: Aleluia!

Icosul al 5-lea Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Cel ce faci cu

noi pururea lucruri mari, slăvite şi preamărite, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă porunca Ta: “Să nu mâncaţi din el, nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi” Adam şi Eva nu au ascultat. În ispita şarpelui au intrat. Din smochinul cunoaşterii au gustat. Ochii minţii li s-au deschis. De aceea pe şarpele-diavol l-ai blestemat. Rânduiala ca Eva să-i zdrobească capul şi să nască copii în dureri ai lăsat. Făgăduinţa Mântuitorului le-ai dat, de aceea am cântat:

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Cel ce faci cu noi pururea lucruri mari, slăvite şi preamărite, fiindcă, deşi prin păcatul neascultării lui Adam pământul s-a blestemat, prin muncă să-şi agonisească hrana din el, poruncă i-ai lăsat.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Cel ce faci cu noi pururea lucruri mari, slăvite şi preamărite, fiindcă, atunci când Adam şi Eva înfăţişarea de muritori au căpătat, cu piele i-ai îmbrăcat.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Cel ce faci cu noi pururea lucruri mari, slăvite şi preamărite, fiindcă de veşnicia păcatului i-ai separat. Din grădina Edenului i-ai

495

alungat, ca să nu mănânce din pomul vieţii “şi să trăiască în veci…” în păcat. Să nu iasă din destinul pentru care i-ai creat.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Cel ce faci cu noi pururea lucruri mari, slăvite şi preamărite, fiindcă atunci când ai rostit: “Iată că Adam s-a făcut ca unul dintre Noi”, cu asemănarea cea dumnezeiască, venită prin Domnul Iisus Hristos, pe noi ne-ai binecuvântat.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Cel ce faci cu noi pururea lucruri mari, slăvite şi preamărite, fiindcă heruvimi să păzească drumul spre pomul vieţii ai aşezat, până când Domnul Iisus Hristos la cer s-a înălţat; porţile cele veşnice din faţa Lui s-au ridicat şi pentru cei aleşi deschise au stat.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Cel ce faci cu noi pururea lucruri mari, slăvite şi preamărite, fiindcă aşa cum Cain pe Abel l-a ucis şi sângele lui la Tine a strigat, tot aşa cei ucişi pentru credinţa în Fiul Tău cel iubit, să le faci dreptate, Te-au rugat şi i-ai ascultat.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Cel ce faci cu noi pururea lucruri mari, slăvite şi preamărite, fiindcă, aşa cum Cain prin păcat s-a blestemat, tot aşa iudeii, fiindcă pe Fiul Tău cel iubit l-au răstignit, s-au blestemat. Ca el, fugari pe pământ au trăit, de aceea la gheenă i-ai osândit.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Cel ce faci cu noi pururea lucruri mari, slăvite şi preamărite, fiindcă ucigaşilor asemănarea cu Cain le-ai dat, dar pe noi cu asemănarea cea dumnezeiască şi cu chipul Domnului Iisus Hristos ne-ai binecuvântat.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoatefăcătorule, Cel ce faci cu noi pururea lucruri mari, slăvite şi preamărite, slavă Ţie!

Condacul al 6-lea Slavă Ţie, Tată Ceresc, Mult milostive, Te iubim şi Îţi

mulţumim, fiindcă pentru noi cuvântul Tău: “Mă milostivesc către cine vreau să Mă milostivesc” literă de lege a devenit, când pe muntele Sinai poruncile mântuirii le-ai rostit şi făgăduinţa: “Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele” prin Fiul Tău cel iubit ai împlinit, când minunea Naşterii din Preasfânta Fecioară s-a săvârşit, aşa cum proorocul Isaia despre Mesia a proorocit,

496

când pe orbi, şchiopi, ologi, paralitici, leproşi, bolnavi, i-a vindecat, când pe morţi i-a înviat, când Sfintele Taine le-a întemeiat, când la Cina cea de Taină ne-a chemat, când poruncile sfinţirii, desăvârşirii şi înfierii ni le-a lăsat, când îngerii din cer au coborât şi cu noi au cântat: Aleluia!

Icosul al 6-lea Slavă Ţie, Tată Ceresc, Mult milostive, Te iubim şi Îţi

mulţumim, fiindcă Domnul nostru Iisus Hristos porunca Ta: “Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine” în “Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul Tău din tot sufletul tău, din toată inima ta şi din tot cugetul tău” a transformat, iar porunca Ta: “Să nu-ţi faci chip cioplit” prin minunea Schimbării la Faţă, când pentru noi şi în noi a săvârşit, icoana Sa sfântă în inimă ne-a dăruit, de aceea am rostit:

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Mult milostive, fiindcă asemănarea prin Fiul Tău cel iubit, ca un dar dumnezeiesc, în noi ai împlinit.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Mult milostive, fiindcă să nu luăm numele Tău în deşert, ca cei din sinagogile satanei, ne-ai poruncit.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Mult milostive, fiindcă prin Fiul Tău cel iubit Ziua Învierii să o sărbătorim ne-ai dat, fiindcă din noi, Împărăţia Ta cea preoţească şi neamul Tău cel sfânt ai ridicat.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Mult milostive, fiindcă să Te cinstim pe Tine, pe Fiul Tău cel iubit, pe Sfântul Duh, pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, pe toţi sfinţii şi Puterile Cereşti prin Biserica Ta Ortodoxă ne-ai învăţat.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Mult milostive, fiindcă porunca Ta: “Să nu ucizi!”, ca să o facem, îndepărtându-ne de toate sinagogile satanei, de atei, de secte, de lepădaţi,de ucigaşii de suflete, iscusinţă ne-ai dat.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Mult milostive, fiindcă porunca: “Să nu fii desfrânat” prin Taina Nunţii pentru noi ai împlinit şi ai lucrat.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Mult milostive, fiindcă prin porunca: “Să nu furi!” să nu luăm nimic din ceea ce nu ne aparţine, de păcat ne-ai separat.

497

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Mult milostive, fiindcă prin porunca: “Să nu mărturiseşti strâmb”, de păcatele clevetirii, minciunii, hulei, ne-ai apărat.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Mult milostive, slavă Ţie! Condacul al 7-lea Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoateţiitorule, Te iubim şi Îţi

mulţumim, fiindcă aşa cum pe dreptul Noe l-ai înştiinţat să facă o arcă, prin care neamul omenesc şi vieţuitoarele, de la potop le-ai salvat, tot aşa Fiul Tău cel iubit Biserica Ta - ca o arcă, care să salveze neamul Tău cel sfânt şi preoţesc, a întemeiat şi aşa cum pe dreptul Lot din Sodoma l-ai scos şi apoi peste Sodoma foc din cer ai turnat, tot aşa la sfârşitul lumii Biserica Ta Luptătoare lângă Biserica Ta Biruitoare la cer o vei înălţa, un cer nou şi un pământ nou pentru ele vei crea, dar pământul cu cei păcătoşi, cu ateii, cu păgânii, prin focul cel căzut din cer îl vei curăţa, de aceea îngerii vor cânta: Aleluia!

Icosul al 7-lea Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoateţiitorule, Te iubim şi Îţi

mulţumim, fiindcă prin Avraam, când i-ai cerut să-l jertfească pe Isaac, de ascultarea lui dar şi de planul Tău Te-ai încredinţat; de aceea Fiului Tău cel iubit să se jertfească pe Sine, ca Fiu al Omului, pentru noi, poruncă I-ai dat şi El Te-a ascultat, iar noi cu îngerii de rânduiala Ta cea dumnezeiască ne-am minunat şi am cântat:

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoateţiitorule, fiindcă aşa cum toiagul lui Moise, pe care Aaron l-a aruncat, în şarpe s-a transformat, pe ceilalţi şerpi i-a înghiţit, tot aşa şarpele cel de demult, satana, pe pământ din cer l-ai aruncat şi pe toţi ateii, tâlharii de suflete, lepădaţii de la ortodoxie i-a ispitit şi i-a înghiţit, dar prin Fiul pe aleşii Tăi în cer i-ai suit.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoateţiitorule, fiindcă aşa cum Moise şi Aaron, cu puterea Ta, apele din Egipt în sânge le-au schimbat, tot aşa celor doi măslini, la sfârşitul veacurilor, putere le vei da, iar când îngerul al doilea va trâmbiţa, a treia parte din mările lumii în sânge se vor schimba, dar pe drepţii Tăi îi vei apăra.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoateţiitorule, fiindcă, aşa cum

498

prin Moise şi Aaron cu lăcuste, ţânţari şi tăuni pe egipteni i-ai cercetat, fiindcă la demonii din idoli s-au închinat, tot aşa la vremea sfârşitului, cu lăcustele ca nişte scorpii, pe cei ce au primit semnul lui Antichrist îi vei certa, dar pe aleşii Tăi, îngerii Tăi cu numele Tău îi va însemna.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoateţiitorule, fiindcă, aşa cum cu grindină amestecată cu foc pe egipteni i-ai certat, tot aşa, la sfârşitul veacurilor, când îngerul Tău va trâmbiţa, a treia parte din pământ o vei nimici, dar pe cei aleşi îi vei izbăvi.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoateţiitorule, fiindcă, cu moartea animalelor, adusă prin toiagul lui Moise şi Aaron, Egiptul l-ai pedepsit, tot aşa, la vremea sfârşitului, prin steaua căzută din cer apele amare vor deveni, oamenii şi animalele de sete vor muri, dar pe fiii Învierii în cer îi vei sui.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoateţiitorule, fiindcă, aşa cum, atunci când Moise mâna şi-a întins, un întuneric, încât să-l pipăi cu mâna, s-a făcut, tot aşa, la vremea sfârşitului, soarele şi luna se vor întuneca, dar pe fiii Luminii în cer îi vei lua.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoateţiitorule, fiindcă, aşa cum oastea lui Faraon în Marea Roşie ai înecat, tot aşa Fiul Omului la vremea sfârşitului pământul îl va secera, când secera o va arunca, dar pe fiii Împărăţiei în cer îi vei înălţa.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoateţiitorule, slavă Ţie! Condacul al 8-lea Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoateştiutorule, Te iubim şi Îţi

mulţumim, fiindcă Taina cea din veac făcută şi de îngeri neştiută ai săvârşit, de aceea, când numele lui Iacov - în Israel (văzător al lui Dumnezeu) l-ai schimbat, dragostea Ta cea părintească Ţi-ai arătat, lumina Ta prin sfântul apostol Iacob şi prin sfântul Iacob – episcopul Ierusalimului – ai semănat, Biserica Ta dintre evrei ai întemeiat, dar iudeii Te-au urât; pe evreii care s-au botezat şi pe sfântul apostol Iacob i-au tăiat; pe sfântul Iacob, episcopul Ierusalimului, cu pietre l-au omorât; de aceea, prin “schimbarea dreptei Celui Preaînalt” via, prin Fiul Tău cel iubit, de la ei ai luat şi aşa cum, prin cei doisprezece fii ai lui Iacov, douăsprezece seminţii ai întemeiat, tot aşa prin cei doisprezece apostoli, noul Israel dintre creştinii ortodocşi ai ridicat şi peste douăsprezece seminţii ale

499

Împărăţiei Cerurilor, scaune de judecată le-ai dat, iar ei cu îngerii Tăi au cântat: Aleluia!

Icosul al 8-lea Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoateştiutorule, Te iubim şi Îţi

mulţumim, fiindcă toate cu înţelepciune dumnezeiască le-ai făcut şi arătat, de aceea, prin Iacov destinul iudeilor l-ai stabilit, când a proorocit: seminţia lui Ruben, care trebuia să fie începătura puterilor, culmea vredniciei şi destoiniciei, prin desfrânare, întâietatea alegerii iudeilor a pierdut, de aceea seminţia sfântului apostol Andrei, a întâiului chemat la apostolat, ai binecuvântat, cu semnul desăvârşirii prin crucea în formă de X (zece), destinul ei l-ai arătat şi tot aşa, toate seminţiile Împărăţiei dintre neamuri le-ai luat şi ele Te-au lăudat:

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoateştiutorule, fiindcă, atunci când Iacov mânia lui Simeon (Domnul a auzit) a blestemat seminţia lui şi a lui Levi (lipit) ai risipit şi împărţit, dar cruzimea săbiilor lor prin Moise, Aaron şi leviţi s-a continuat, când pe cei ce la viţelul de aur s-au închinat, şi ei i-au tăiat.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoateştiutorule, fiindcă blestemul puterea şi-a arătat, când regele Irod zece mii de prunci a tăiat, iar un alt rege Irod pe sfântul apostol Iacob l-a martirizat, de aceea iudeii, la răstignirea Fiului Tău cel iubit, s-au blestemat, aşa cum leviţii i-au învăţat.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoateştiutorule, fiindcă, aşa cum prin Iosif binecuvântările din cer au venit, ramură de pom roditor lângă izvor s-a dovedit, în Egipt pe fraţii lui, care l-au vândut, i-a primit, în ţara lui Ham pe iudei i-ai înmulţit, tot aşa dreptul Iosif, cu Fiul Tău cel iubit şi cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, în Egipt au fugit, pentru ca proorocia, că pe Fiul îl vei aduce din Egipt, să o împlineşti ai binevoit.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoateştiutorule, fiindcă, aşa cum din seminţia lui Levi, prin Moise, Aaron şi leviţi, neamul preoţesc al legii vechi ai ridicat, tot aşa prin Levi (sfântul apostol Matei), Sfânta Evanghelie să fie scrisă pentru evrei ai lăsat şi prin el o seminţie de cuvioşi şi mucenici în Egipt şi Etiopia ai aflat.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoateştiutorule, fiindcă, aşa

500

cum prin Dan (dreptatea Domnului) judecata lumii şi a lui Antihrist, cel care va ieşi din seminţia lui Dan, ai arătat, tot aşa pe ucigaşii sfântului apostol Filip i-ai judecat, când pământul s-a despicat şi în iad i-ai aruncat.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoateştiutorule, fiindcă, aşa cum prin Neftali (biruinţă) o seminţie ai creat, tot aşa prin sfântul apostol Ioan, pe care Domnul l-a înfiat, crucea biruinţei Tale până la cea de-a doua venire a Domnului i s-a dat şi a purtat.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoateştiutorule, fiindcă, aşa cum prin Aser (fericire) o seminţie ai întemeiat, tot aşa prin sfântul apostol Simeon (zilotul), o seminţie a fericiţilor ai ales, când în Iudeea a predicat.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoateştiutorule, fiindcă, aşa cum prin Zabulon (dar minunat) rădăcina unei seminţii ai aşezat, tot aşa prin sfântul apostol Iacob (al lui Alfeu), dumnezeiasca sămânţă în Egipt ai semănat şi un rod binecuvântat a dat, fiindcă pe Iacob din foamete l-au salvat.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoateştiutorule, fiindcă, aşa cum prin Gad (noroc) norocul în neamul său ai semănat, tot aşa sfântul apostol Bartolomeu, norocul cel sfânt al mântuirii în Armenia l-a dus şi pe cruce l-au martirizat.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoateştiutorule, fiindcă, aşa cum seminţia lui Veniamin, ca un lup răpitor s-a dovedit, aşa cum Iacov a proorocit, tot aşa Iuda, care pe Domnul L-a trădat, s-a spânzurat, iar pe iudei fiindcă poruncile Tale le-au călcat, cu moarte şi iad i-ai certat.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoateştiutorule, slavă Ţie! Condacul al 9-lea Slavă Ţie, Tată Ceresc, Domnul cel Tare şi Puternic, Te

iubim şi Îţi mulţumim pentru hotărârea Ta cea înţeleaptă, când ai rostit: “Voi strânge laolaltă această mărturie şi voi sigila această învăţătură pentru ucenicii Mei”, fiindcă pentru noi Domnul Iisus Hristos a venit, ca să putem zice: “Domnul Dumnezeu mi-a dat mie limbă de ucenic, ca să ştiu să grăiesc celor deznădăjduiţi”, ca toţi cei ce L-au urmat, care au fost prigoniţi, urâţi, loviţi, ca să trăiască cele spuse despre Domnul Iisus Hristos: “Spatele Meu l-am dat spre bătăi şi obrajii Mei

501

spre pălmuiri şi faţa Mea nu am ferit-o de ruşinea scuipărilor”, ca să devină acel “popor, care eşti cu legea Mea în inimă” şi să-Ţi cânte: Aleluia!

Icosul al 9-lea Slavă Ţie, Tată Ceresc, Domnul cel Tare şi Puternic, Te

iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă “Domnul Dumnezeu vine cu putere şi braţul Lui supune tot. Iată preţul biruinţei Lui este cu El şi rodul izbânzii merge înaintea Lui”, de aceea nădejdea, credinţa şi iubirea noastră întru Domnul au stat, căci: “Domnul este Judecătorul nostru, Domnul este Căpetenia noastră, Domnul este Împăratul nostru, El ne va izbăvi!”, prin El toate proorocirile s-au împlinit, iar când “se va arăta slava Domnului şi tot trupul o va vedea”, noi vom cânta:

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Domnul cel Tare şi Puternic, fiindcă “iată, Împăratul Tău vine la tine, drept şi biruitor” ca să dea răsplată acelor credincioşi şi smeriţi, ca să pedepsească pe cei răi, trufaşi, ucigaşi şi răzvrătiţi.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Domnul cel Tare şi Puternic, fiindcă “va fi Domnul, Împărat peste tot pământul” şi “se vor sprijini picioarele Lui pe Muntele Măslinilor, care este în faţa Ierusalimului”.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Domnul cel Tare şi Puternic, fiindcă prin puterea Ta: “Muntele Măslinilor se va crăpa în două de la răsărit la apus şi se va face o vale foarte mare”, ca să deschidă o Cale.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Domnul cel Tare şi Puternic, fiindcă scăparea celor aleşi ai arătat: “voi veţi alerga prin valea munţilor Mei, căci valea se va întinde până la locul unde Eu vă voi da izbăvire”, de aceea pe cuvioşi în munţi i-ai adunat.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Domnul cel Tare şi Puternic, fiindcă ai împlinit cuvântul Tău: “poporul pe care l-am făcut pentru Mine ca să Mă preaslăvească întru laude”, ridicând neamul nostru ortodox ca să-Ţi aducă roadă la vremea potrivită.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Domnul cel Tare şi Puternic, fiindcă prin fapte ai rânduit ca neamul nostru: “să preaslăvească pe Domnul şi lauda Lui să o vestească în depărtatele ostroave”.

502

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Domnul cel Tare şi Puternic, fiindcă prin cuvântul Tău: “Numai pe Domnul Savaot socotiţi-L sfânt, de El să vă temeţi şi să vă înfricoşaţi”, de rătăcirea şi înşelarea duhului rău ne-ai scăpat.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Domnul cel Tare şi Puternic, fiindcă pentru noi ai rostit: “Cei smeriţi se vor bucura întru Domnul şi cei săraci se vor veseli de Sfântul lui Israel”.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Domnul cel Tare şi Puternic, fiindcă ne-ai poruncit: “Cântaţi în strune pe Domnul, căci El a făcut fapte strălucite! Să ştie aceasta tot pământul!”, iar noi am împlinit.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Domnul cel Tare şi Puternic, slavă Ţie!

Condacul al 10-lea Slavă Ţie, Tată Ceresc, Dumnezeul Puterilor şi al

tuturor trupurilor, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă pe noi, lumea şi Împărăţia Ta cu o înţelepciune dumnezeiască le-ai creat. Ca să-Ţi aducem la Tine neamul nostru, iscusinţă în fapte şi evlavie în rugăciune ne-ai dat, încât cuvântul: “Iată eu şi pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu spre semne şi minuni” l-am ascultat. De aceea Te rugăm rosteşte pentru noi făgăduinţa că vom fi: “popor sfânt, răscumpăraţi ai Domnului”, că pentru noi vei împlini proorocia: “Mântuitorul tău vine! El vine cu plata şi răsplătirile merg înaintea Lui”. De aceea împreună cu îngerii şi sfinţii vom cânta: Aleluia!

Icosul al 10-lea Slavă Ţie, Tată Ceresc, Dumnezeul Puterilor şi al

tuturor trupurilor, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă făgăduinţele: “Cine se va binecuvânta pe pământ, se va binecuvânta de Dumnezeul adevărului” şi “le voi da în casa Mea şi în înăuntrul zidurilor Mele un nume şi un loc mai de preţ decât fii şi fiice; le voi da un nume veşnic şi nepieritor” pentru noi le-ai rostit, ca să împlineşti cuvântul: “templul Meu, locaş de rugăciune se va chema, pentru toate popoarele!”. De aceea credincioşii Tăi biserici pretutindeni Ţi-au ridicat şi au cântat:

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Dumnezeul Puterilor şi al tuturor trupurilor, fiindcă pentru noi, Domnul a rostit: “În

503

îndurarea Mea cea veşnică, Mă voi milostivi de tine”. Slavă Ţie, Tată Ceresc, Dumnezeul Puterilor şi al

tuturor trupurilor, fiindcă pentru noi, Domnul a făgăduit: “Eu sunt Acela al Cărui cuvânt este dreptatea şi puternic este să răscumpere!”

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Dumnezeul Puterilor şi al tuturor trupurilor, fiindcă ai zis: “Precum cerul cel nou şi pământul cel nou, pe care le voi face… vor rămânea înaintea Mea, aşa va dăinui totdeauna seminţia voastră şi numele vostru” şi ai împlinit cu toţi sfinţii, mucenicii, cuvioşii, care la cer s-au suit.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Dumnezeul Puterilor şi al tuturor trupurilor, fiindcă rânduiala Ta am ascultat: “Eu vin să strâng la un loc popoarele şi toate limbile. Ele vor veni şi vor vedea slava Mea” De aceea cu toţi sfinţii ne-am bucurat, fiindcă timp de două mii de ani ortodocşi ne-ai păstrat.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Dumnezeul Puterilor şi al tuturor trupurilor, fiindcă tot neamul nostru a strigat: “Doamne, revarsă pacea Ta peste noi, căci toate lucrurile noastre, pentru noi le-ai făcut” şi l-ai ascultat.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Dumnezeul Puterilor şi al tuturor trupurilor, fiindcă pentru noi, cuvântul Fiului cel iubit l-ai împlinit şi în locul numit Sânul lui Avraam, pe copiii cei nevinovaţi i-ai primit.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Dumnezeul Puterilor şi al tuturor trupurilor, fiindcă în corturile drepţilor, pe toţi aleşii, proorocii, ctitorii şi făcătorii de bine i-ai adăpostit.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Dumnezeul Puterilor şi al tuturor trupurilor, fiindcă în Sfânta Cetate pe sfinţii Tăi i-ai aşezat şi fiecăruia sălaş i-ai dat.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Dumnezeul Puterilor şi al tuturor trupurilor, fiindcă în templul Tău din Sfânta Cetate pe sfinţii ierarhi i-ai adunat şi să-Ţi slujească rânduiala Ta, le-ai încredinţat.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Dumnezeul Puterilor şi al tuturor trupurilor, fiindcă pe calea cea luminată pe aleşii Tăi la cer i-ai înălţat.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Dumnezeul Puterilor şi al tuturor trupurilor, slavă Ţie!

504

Condacul al 11-lea Slavă Ţie, Tată Ceresc, Care între cele de sus locuieşti,

Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă spre cele de jos priveşti, pe Fiul Tău cel Iubit, ca pe un Mire dumnezeiesc, Bisericii Tale L-ai dăruit: “El va paşte turma Sa ca un Păstor şi cu braţul Său o va aduna”, pe El Duhul Tău cel Sfânt a stat, prin El Duhul Tău cel Sfânt ni S-a dat, prin El toate proorociile despre Mesia s-au împlinit, ca semn că Adevărul Tău prin El s-a arătat, îngerii din cer pe o scară, la Naşterea Lui au coborât şi au cântat, iar noi ne-am bucurat şi Te-am lăudat: Aleluia!

Icosul al 11-lea Slavă Ţie, Tată Ceresc, Care între cele de sus locuieşti,

Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă mântuirea noastră ai pregătit, când ai rostit: “Eu, Eu sunt Acela Care şterge păcatele tale şi nu Îşi mai aduce aminte de fărădelegile tale”. Căci Fiul Tău cel Iubit, cu Scumpul Său Sânge păcatele noastre le-a plătit şi cu Pâinea Sfântului Său Trup, sufletele noastre le-a hrănit, le-a sfinţit. Cu lacrimile Lui, inimile noastre împietrite le-a înviat. Cu iubirea Lui, ochii conştiinţei noastre şi urechile cugetului ni le-a vindecat, de minunile Lui ne-am bucurat şi am cântat:

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Care între cele de sus locuieşti, fiindcă ne-ai descoperit: “Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă. Mâna Mea a întemeiat pământul şi dreapta Mea a desfăşurat cerurile.”

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Care între cele de sus locuieşti, fiindcă pentru noi mereu rosteşti: “Eu sunt Domnul Dumnezeul Tău, Care te învaţă spre folosul tău şi te duce pe calea pe care trebuie să mergi”.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Care între cele de sus locuieşti, fiindcă lumina ascunsă în poruncile Tale, o răspândeşti: “Dacă ai fi luat aminte la poruncile Mele, fericirea ta ar fi fost asemenea unui râu şi dreptatea ta, ca valurile mării”. De aceea Te-am rugat ca putere să ne dăruieşti şi prin poruncile Tale, cu Lumina Ta să ne sfinţeşti.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Care între cele de sus locuieşti, fiindcă sămânţa Adevărului Tău, ca o taină în sufletul nostru ai sădit: “Ca să deschizi ochii celor orbi, să scoţi din temniţă pe

505

cei robiţi şi din adâncul închisorii pe cei ce locuiesc întru întuneric”. De aceea prin slujbele ortodoxe, sufletele fraţilor noştri le-am ajutat.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Care între cele de sus locuieşti, fiindcă Fiul cel iubit “ca un miel spre junghiere S-a adus şi ca o oaie fără de glas, înaintea celor ce o tund, aşa nu Şi-a deschis gura Sa”, când Sfânta Cruce, ca o scară şi ca o poartă la cer, pentru noi ai pregătit.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Care între cele de sus locuieşti, fiindcă “El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin rănile Lui, noi toţi ne-am vindecat”, dar mai ales, prin El viaţa cea veşnică şi binecuvântată ne-ai dat.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Care între cele de sus locuieşti, fiindcă “Domnul a făcut să cadă asupra Lui fărădelegile noastre, ale tuturor” şi El poruncile sfinţirii, desăvârşirii şi înfierii ni le-a lăsat.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Care între cele de sus locuieşti, fiindcă pe noi între aleşii Tăi ne-ai chemat, ne-ai încercat, de aceea ucenicii lui Antihrist ne-au lovit, ne-au tâlhărit, ne-au furat, ne-au blestemat, dar ca să intrăm prin Poarta Oilor, Domnul ne-a ajutat.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Care între cele de sus locuieşti, fiindcă Lumina Lumii, chipul şi asemănarea prin Domnul Iisus Hristos ni le-ai dat, în lumină ne-ai îmbrăcat, cu iubire pe calea luminii la cer ne vei înălţa şi între fiii Luminii ne vei aşeza, ca să fim cu toţi între cei ce cu iubire slava Ta au cântat.

Slavă Ţie, Tată Ceresc, Care între cele de sus locuieşti, slavă Ţie!

Condacul al 12-lea Slavă Ţie, Tatăl nostru, Lumină fără de început şi

pururea fiitoare, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă prin Duhul Bunei Credinţe, miezul de jar al credinţei, în crucea rugăciunii noastre ai aşezat şi îngerii cu ea, ca o tămâie, la jertfelnicul din cer s-au înălţat. Prin Duhul Înţelegerii, cheile cuvântului Tău ni le-ai dat şi prin Poarta Tăcerii înlăuntrul nevăzutului, în mijlocul neauzitului, în lumea increatului, de unde izvorăşte Lumina Lină a Sfintei Slave, ne-ai chemat. Prin Duhul Tăriei, în faţa noastră Poarta Apelor ai despicat şi ca să trecem, îngerii

506

Tăi ne-au purtat. Prin Duhul Înţelepciunii, ca să intrăm pe Poarta Luminii, într-o lumină ne-ai schimbat. Prin Duhul Cunoştinţei, la Cina cea de Taină ne-ai chemat, de aceea cu îngerii am cântat: Aleluia!

Icosul al 12-lea Slavă Ţie, Tatăl nostru, Lumină fără de început şi

pururea fiitoare, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă icoana Ta, ca un soare al iubirii, în biserica sufletului nostru ai aşezat. Lumina Vieţii Veşnice a Fiului Tău cel iubit, ca o icoană asemănarea ne-a dat. Prin Duhul Sfânt, cuvintele rugăciunii în Duh şi în Adevăr ne-ai învăţat, de aceea am cântat:

Slavă Ţie, Tatăl nostru, Lumină fără de început şi pururea fiitoare, fiindcă lumina gândului Tău sfânt, sălaş în inima noastră şi-a aşezat şi mintea în stiharul Luminii ne-a îmbrăcat.

Slavă Ţie, Tatăl nostru, Lumină fără de început şi pururea fiitoare, fiindcă pe scara de lumină a Adevărului, întru nădejdea şi smerenia Domnului am urcat, când straiul iubirii l-am purtat.

Slavă Ţie, Tatăl nostru, Lumină fără de început şi pururea fiitoare, fiindcă talanţii răbdării, smereniei, milei, curăţiei, cumpătării, credinţei, blândeţei, râvnei, nădejdei şi iubirii, în lumină i-ai schimbat, când ca un brâu de lumină ne-au înconjurat.

Slavă Ţie, Tatăl nostru, Lumină fără de început şi pururea fiitoare, fiindcă prin Darul Duhului Cunoştinţei, conştiinţa noastră ca o carte cu litere de lumină ai scris şi cu ea la Tronul Tău de Slavă neamul nostru s-a înfăţişat.

Slavă Ţie, Tatăl nostru, Lumină fără de început şi pururea fiitoare, fiindcă prin rugăciunea cu lacrimi sufletul ne-ai botezat, prin rugăciunea harică, patrafirul luminii pe sufletul neamului nostru l-ai aşezat.

Slavă Ţie, Tatăl nostru, Lumină fără de început şi pururea fiitoare, fiindcă asemenea unui măslin la izvoarele Duhului Sfânt, cu apa cea vie neamul nostru l-ai adăpat.

Slavă Ţie, Tatăl nostru, Lumină fără de început şi pururea fiitoare, fiindcă felonul slujbei Tale, ca un veşmânt de lumină ne-ai dat.

507

Slavă Ţie, Tatăl nostru, Lumină fără de început şi pururea fiitoare, fiindcă jugul crucii neamului nostru l-am purtat, de aceea Crucea Luminii pe grumaz ne-ai atârnat.

Slavă Ţie, Tatăl nostru, Lumină fără de început şi pururea fiitoare, fiindcă pe creştet cununa de spini a gândurilor - săgeţi aprinse, aruncate de demoni, am suportat, de aceea de duhul cel diavolesc şi de duhul cel lumesc ne-ai separat şi gândul Tău sfânt pe noi ne-a curăţat.

Condacul al 13-lea Slavă Ţie, Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, Te iubim şi

Îţi mulţumim, fiindcă pentru noi, ca un părinte iubit şi slăvit, o Împărăţie Cerească ai creat, cu frumuseţea ei ne vei uimi, cu un nume nou şi cu un loc la Cina cea de Taină ne vei primi, aşa cum prin Fiul Tău cel iubit ai făgăduit. De aceea noi toate ale Tale dintru ale Tale Ţi-am dăruit, voia Ta cea dumnezeiască, prin Taina cea din veac făcută şi de îngeri neştiută, ai împlinit. Noi prin rugăciunile de iubire Te-am slăvit, neamul nostru îl vei mântui, sfinţi şi desăvârşi, de aceea cu îngerii vom cânta: Aleluia!

RUGĂCIUNE PENTRU TAINA PECEŢII LUI DUMNEZEU Aleluia! Slavă Ţie, Tatăl nostru Cel ceresc, Te iubim şi

Te rugăm dăruieşte-ne Taina cea din veac făcută şi de îngeri neştiută, pune Pecetea numelui Tău sfânt pe fruntea noastră, aşează pe marama inimii noastre chipul Domnului nostru Iisus Hristos. Dăruieşte-ne prin Duhul Sfânt asemănarea cea de Viaţă Veşnică făcătoare, ca să se împlinească Voia Ta cea dumnezeiască, Taina cea din veac făcută şi de îngeri neştiută, de a face din noi, cu noi şi pentru noi Împărăţia Ta, aşa cum a fost sfatul cel dumnezeiesc Întru Preasfânta Treime, ca să ne faci după chipul şi asemănarea Ta, neamul Tău cel sfânt şi preoţesc. De aceea prin Fiul Tău cel iubit inelul mântuirii, veşmântul de har al sfinţirii, inima curată a desăvârşirii, înfierea celor ce-L urmează purtând crucea Legii Iubirii ne-ai dăruit. Te rugăm împlineşte pentru noi făgăduinţa că ne vei da un loc la Cina cea de Taină din Împărăţia Ta şi numele cel veşnic care la faţă ne va schimba, fiindcă noi pe demoni i-am

508

certat, legat şi alungat. Trimite îngerii Tăi să ne aducă pe calea cea luminată, să trecem prin Porţile Luminii, Bucuriei, Slavei, Împărăţiei şi Iubirii, ca semn că alergarea noastră pe Calea Preasfintei Treimi s-a încheiat. Că averea cea cerească lumina Adevărului Tău, care înalţă şi sfinţeşte, am adunat. Că Viaţa cea Veşnică a Iubirii, care îndumnezeieşte sufletele noastre, am aflat. Că prin darurile Tale cele dumnezeieşti ne-ai binecuvântat, iar noi slava şi iubirea Ta le-am cântat şi ne-am bucurat.

509

ACATISTUL TAINEI ŞI MINUNILOR DOMNULUI IISUS HRISTOS

“Tatăl iubeşte pe Fiul şi toate le-a dat în mâna Lui” (Ioan 3, 35)

510

Condacul 1 Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Cerului şi

al Pămîntului, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă prin minunea Naşterii Tale, ca o Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, din ceruri Te-ai pogorât, ca un Prunc minunat, în ieslea cea săracă a inimilor noastre Te-ai aşezat, când la Taina Sfântului Botez, taina sufletului nostru ne-ai arătat, înger de pază, veşmântul de nuntă şi crucea ne-ai dat, asemănarea cu Tine, ca să o dobândim, pe treptele mântuirii, sfinţirii, desăvârşirii, îndumnezeirii, pe toţi cei ce Tatăl Ceresc Ţi i-a dat, i-ai urcat şi măsura crucii noastre, icoana sufletului, înălţimea gândului, sfinţenia cuvântului, lumina veşmântului mereu ni le-ai încercat şi ni le-ai schimbat, de aceea cu iubire Ţi-am cântat: Aleluia!

Icosul 1 Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Cerului şi

al Pămîntului, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă asemenea unui Prunc de Lumină, din icoana de lumină a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu Te-ai desprins, când a doua oară din apa vie a Duhului Sfânt pe toţi aleşii Tăi i-ai născut şi cuvântul Tău: “Astfel este cu oricine este născut din Duhul”, ca o minune a lumii i-ai făcut, de aceea cu iubire am cântat:

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă dulcele Tău glas în noi prin Taina Sfintei Euharistii a grăit: “Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul meu”, ca semn că venirea Ta în noi ai săvârşit.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă “nimeni nu s-a suit în cer decât Cel ce s-a pogorât din cer, Fiul Omului, Care este în cer”, de aceea la fiecare Sfântă Liturghie ortodoxă ai venit şi ca un miel Te-ai jertfit.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă atunci când ai rostit: “Cel ce vine de sus este deasupra tuturor”, minunea Înălţării Tale ne-ai dăruit, de aceea cu sfinţii Tăi îngeri pe Calea cea luminată la cer pe sfinţii Tăi i-ai suit, căci pentru Tine au trăit şi averea cea cerească au agonisit.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă: “Cel ce este de pe pământ, pământesc este şi de pe pământ grăieşte” de

511

aceea oamenii păcătoşi, păgâni, atei, lepădaţi, răi, pentru averea cea lumească au trăit, dar Tu pe noi de ei ne-ai despărţit.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă porunca Ta să ne adunăm averea cea cerească, pe scara adevărului Tău ne-a urcat şi în lumină ne-ai îmbrăcat.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă Taina Învierii ne-ai arătat, când mormântul în scară la cer pentru cei drepţi l-ai transformat şi trăirea minunilor Tale le-ai dat.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă Chipul Tău printr-o minune pe marama sufletului nostru L-ai aşezat, când asemănarea cu Tine întru Tine am aflat.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Cerului şi al Pământului, Slavă Ţie!

Condacul al 2-lea Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Pîinea cea

Cerească, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă atunci când pe pământ ai venit, iubirea Tatălui Ceresc ne-ai descoperit: “Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Unul Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică”. De aceea ca o Pâine din cer ai coborât, la Nunta Ta ca un Fiu de Împărat ne-ai chemat, din oameni trupeşti în duhuri şi în pară de foc pe cei ce Te-au urmat i-ai transformat. De păcate ne vei ierta, ne vei mântui, ne vei sfinţi, ne vei învia, ne vei înălţa, ne vei înfia. Toate minunile Tale în lumină ne vor schimba şi ne vor îmbrăca. De aceea vom cânta: Aleluia!

Icosul al 2-lea Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Pâinea cea

Cerească, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă minunea cuvântului Tău: “Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă în fiecare zi” am trăit, când să facem cuvintele, poruncile, îndreptările şi învăţăturile Tale din Sfânta Evanghelie ne-ai dăruit. Cu mii de pâini la fraţi, la săraci, la parastase, la biserici, minunea Ta a înmulţirii pâinilor, timp de două mii de ani prin noi ai săvârşit, de aceea am rostit:

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă prin sfânta anaforă a poruncilor Tale sufletele ortodocşilor le-am hrănit.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă în mreaja

512

de lumină a Sfintei Evanghelii sufletele aleşilor Tăi le-am pescuit.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă limba Tainelor Tale, ascunse în adâncul cuvintelor Tale, ne-ai descoperit.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă între fiii Învierii neamul nostru l-ai chemat şi l-ai mântuit.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă prin Sfintele Taine neamul nostru l-ai sfinţit şi între fiii Luminii l-ai primit.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă prin Sfântul Trup şi Sfântul Tău Sânge ne-ai desăvârşit.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă atunci când ai rostit: “Eu sunt Pâinea care s-a coborât din cer” între fiii Împărăţiei neamul nostru l-ai suit.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Calea, Adevărul şi Viaţa, Slavă Ţie!

Condacul al 3-lea Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Împăratul cel

Ceresc, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă Taina cea din veac făcută şi de îngeri neştiută prin cuvântul Tău: “Eu vă rânduiesc vouă Împărăţie, precum Mi-a rânduit Mie Tatăl Meu, ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea” ne-ai descoperit, de aceea binecuvântarea Ta ascunsă în: “Fericiţi cei chemaţi la cina nunţii Mielului” îngerul Tău a rostit. Păsările raiului pentru aleşii Tăi vor cânta: “Fericiţi cărora li s-au iertat fărădelegile şi cărora li s-au acoperit păcatele”. În corturile drepţilor îi vei aşeza când vor cânta: Aleluia!

Icosul al 3-lea Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Împăratul cel

Ceresc, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă adâncul cuvântului Tău: “În ziua aceea veţi cunoaşte că Eu sunt întru Tatăl Meu şi voi întru Mine şi Eu întru voi”. De aceea noi poruncile Tale le-am ascultat, căci: “Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe Mine, va fi iubit de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui”, Atunci noi vom rosti cu toţii lauda Ta:

513

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă să ne lepădăm de sine, să ne luăm crucea şi să-Ţi urmăm Ţie ne-ai poruncit.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă pe noi cuvântul Tău: “pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu”, ca o minune ne-a sfinţit.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă iubirea Ta, ascunsă în vorba: “cine mănâncă din pâinea aceasta, viu va fi în veci” ne-ai dăruit.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă Adevărul din cuvântul Tău în taină ne-a sfinţit.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă de orbire ochii minţii şi cugetului nostru i-ai vindecat şi să Te vedem voie ne-ai dat.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă Tatălui Ceresc şi îngerilor Tăi ne-ai mărturisit, la Cina cea de Taină ne-ai chemat şi în Cartea Vieţii numele noastre le-ai însemnat.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă un loc şi un nume nou între fiii Împărăţiei ne-ai pregătit şi ne-am bucurat.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Slavă Ţie!

Condacul al 4-lea Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Iubirii, Te

iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă pe Legea Iubirii ca o minune ascunsă în cuvântul Tău: “Precum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi; rămâneţi întru iubirea Mea” Biserica Ta Ortodoxă ai întemeiat, ca o corabie în care pe ucenicii Tăi i-ai adunat. De aceea, aşa cum de furia valurilor şi furtunii apostolii Tăi s-au speriat, Te-au sculat şi Te-au rugat, iar la porunca Ta marea şi vânturile au stat şi toţi s-au mirat, tot aşa noi Te-am rugat să potoleşti furtunile, războaiele, revoluţiile şi nenorocirile lumii, pe care ca nişte valuri demonii şi duşmanii Tăi peste noi le-au aruncat, fiindcă am cântat: Aleluia!

514

Icosul al 4-lea Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Iubirii, Te

iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă ne-ai îndreptat: “Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne întru iubirea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân întru iubirea Lui”. De aceea să intrăm în bucuria Ta ca slugile vrednice, care au înmulţit talanţii, ne-ai îndemnat: “ca bucuria Mea să fie în voi şi ca bucuria voastră să fie deplină”, iar noi am cântat:

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă făgăduinţa Ta: “cel ce crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu” ne-ai lăsat.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă pentru noi cuvântul Tău: “mai mari decât acestea va face, pentru că Eu Mă duc la Tatăl” mântuirea, sfinţirea, desăvârşirea şi îndumnezeirea neamului nostru a însemnat.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă ne-ai îndemnat: “Orice veţi cere întru Numele Meu, aceea voi face, ca să fie slăvit Tatăl întru Fiul” iar noi pentru tot neamul creştin ortodox ne-am rugat.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă făgăduinţa Ta: “Dacă veţi cere ceva în numele Meu, Eu voi face” de duşmani şi de demoni ne-a salvat.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă ne-ai învăţat: ”Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele”, de aceea, ca să aducem roadă sfântă, Tatăl Ceresc ne-a curăţat.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă prin cuvântul Tău: “Cel ce rămâne în Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă”, cum să aducem roadă ne-ai arătat.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă prin învăţătura Ta: “fără Mine nu puteţi face nimic”, dependenţa noastră de Tine am aflat şi cu iubire Te-am ascultat.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Iubirii, Slavă Ţie!

Condacul al 5-lea Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Mielul lui

Dumnezeu, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă adâncul minunilor Tale ascunse în cuvântul Tău: “Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu şi Tatăl Meu îl va iubi şi vom veni la El şi

515

vom face locaş la el”. De aceea în Biserica Ta Ortodoxă, dar şi în sufletele noastru ai venit. Cu iubire, cu credinţă şi cu uleiul faptelor sfinte Te-am primit şi porunca Ta: “Să nu se tulbure inima voastră; credeţi în Dumnezeu şi credeţi şi în Mine” am împlinit şi am cântat: Aleluia!

Icosul al 5-lea Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Mielul lui

Dumnezeu, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă făgăduinţele Tale: “În casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt” şi “Mă duc să vă gătesc loc”, dar mai ales cuvântul Tău: “iar voi veni şi vă voi lua la Mine, ca să fiţi şi voi unde sunt Eu”, de nădejde, de credinţă şi de iubire inimile noastre le-a umplut, iar cu îndreptarea Ta: ”Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine” ca o minune ne-a luminat şi de aceea Îţi vom cânta:

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă ai rostit: “Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc” când pe ucenicii Tăi i-ai bucurat şi că eşti Învăţătorul nostru cel Unul Născut ne-ai învăţat.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă prin învăţătura Ta: “Să aduceţi roadă multă şi să vă faceţi ucenici ai Mei” poruncile Tale le-am ascultat.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă ne-ai zis: “Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi roadă să aduceţi, ca Tatăl să vă dea orice-I veţi cere în numele Meu”, iar noi pentru mântuirea şi sfinţirea neamului nostru ne-am rugat.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă puterea cuvintelor Tale ne-ai dat: “Cereţi cele ce voiţi şi se va da vouă” ca o minune am aflat.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă făgăduinţa Ta: “Mă duc şi voi veni la voi” minunea şi Taina Înălţării ne-a arătat.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă ne-ai descoperit: “Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este lucrătorul”, de aceea rugăciunea domnească ne-ai lăsat.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă: “orice mlădiţă care aduce roadă, El o curăţeşte, ca mai multă roadă să aducă” am aflat.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă exemplul

516

Tău: “Eu iubesc pe Tatăl şi precum Tatăl Mi-a poruncit, aşa fac” ni l-ai dat, când pe cruce, ca o minune, ceea ce ai rostit ai împlinit.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Mielul lui Dumnezeu, slavă Ţie!

Condacul al 6-lea Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Învierii,

Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă minunea Învierii ne-ai arătat, când pe fiica lui Iair, ca s-o trezeşti din somnul cel de moarte, ai strigat: “Talita kumi”. De aceea noi ca să împlinim porunca Ta: “Să vă iubiţi unii pe alţii” Te rugăm să rosteşti cuvântul Tău cel dumnezeiesc pentru biserica Ta din apus, care ca Biserica din Sardes a murit, s-a despărţit, în erezii s-a rătăcit. Urâciunea pustiirii bisericile Tale din apus le-a golit, sufletele le-a împietrit. Spinii duhului lumesc sămânţa Ta au înăbuşit, de aceea n-a mai rodit, încât ca să-i înviezi rosteşte ca pentru fiul văduvei din Naim: “Tinere, ţie îţi zic, scoală-te.”, trezindu-i pe copiii şi tinerii, care au inimi curate, ca să împlineşti făgăduinţa că din gura pruncilor lauda Ta ai pregătit, iar ei să-Ţi cânte: Aleluia!

Icosul al 6-lea Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Învierii,

Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă minunile ascunse în cuvintele Tale: “Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu” ne-ai lăsat, pentru ca porunca Ta: “Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema” să o putem realiza. Pe toţi demonii, duşmanii, ucenicii lui Antichrist, tâlharii, sinagogile satanei, conducătorii neamurilor, care provoacă războaie, revoluţii, tâlhării, să-i putem certa, lega, alunga, pentru ca la cea de-a doua venire a Ta să Te putem cu iubire şi slavă întâmpina, când vom cânta:

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă din moartea cea veşnică ne-ai înviat şi biruinţa Ta asupra morţii ne-ai dat.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă din lumea păcatului şi a morţii ne-ai salvat, de omorârea cea duhovnicească ne-ai scăpat şi cu Taina Învierii ne-ai

517

binecuvântat. Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă izvorul

Vieţii Veşnice l-am aflat şi pe Tine, Pomul Vieţii Veşnice, ca un dar minunat Tatăl Ceresc ne-a dat.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă prin minunea cea dumnezeiască a Învierii Tale între fiii Învierii ne-ai chemat.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă prin Învierea Ta peceţile lui Caiafa, puse pe piatra mormântului Tău, n-ai stricat.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă nouă Chipul Tău cel minunat pe giulgiu împrimat ni L-ai lăsat.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă din muritori în nemuritori ne vei schimba şi în veşmântul de nuntă al Luminii ne vei îmbrăca.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Învierii, Slavă Ţie!

Condacul al 7-lea Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Împărat al Slavei,

Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă minunea zidirii Bisericii Tale pe Sfântul Tău mormânt ai rânduit. De aceea pentru găsirea şi înălţarea Sfintei Tale Cruci, la vremea înnoirii, pe sfinţii împăraţi Constantin şi Elena i-ai adus. Templele păgâne şi idolii le-au dărâmat. Sfintele locuri le-au curăţat. Bisericile Tale le-au zidit şi înfrumuseţat. Sfânta Sfintelor ai reclădit şi în ea ne-ai chemat. Pogorârea Duhului Sfânt la Sfintele Paşti ale ortodocşilor se înfăptuieşte ca o minune, regulat. De aceea tot poporul dreptcredincios ortodox, cu harul Duhului Sfânt l-ai sfinţit şi a cântat: Aleluia!

Icosul al 7-lea Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Împărat al Slavei,

Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă darul minunat al zidirii Sfintei Tale Biserici numită Martirion pe Golgota şi Sfântul Tău Mormânt ni l-ai dat, norod fără număr şi arhierei de pretutindeni la sărbătoarea înnoirii ai adunat, Sfintele Tale Slujbe şi Taine ai rânduit să se facă regulat, de aceea toată suflarea creştinească Te-a lăudat:

518

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Împărat al Slavei, fiindcă locul Tău sfânt l-ai înnoit, l-ai curăţit, l-ai sfinţit şi l-ai preaslăvit.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Împărat al Slavei, fiindcă cetatea Ierusalimului, prin grija împăratului Constantin, ai reclădit, ai înfrumuseţat şi ai înălţat.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Împărat al Slavei, fiindcă praznicul înnoirii Bisericii Tale din Ierusalim, care este mama Bisericilor Tale din toată lumea, ca o minune s-a păstrat.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Împărat al Slavei, fiindcă prin înnoirea Bisericii Tale, sufletele noastre o temelie de lumină au căpătat.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Împărat al Slavei, fiindcă să vii cu slavă la momentul Parusiei, în Sfântă Ziua Ta, poporul Tău cel sfânt şi credincios Te-a aşteptat.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Împărat al Slavei, fiindcă să legi pe Antichrist şi să-i alungi pe toţi demonii şi duşmanii Tăi Te-am rugat.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Împărat al Slavei, fiindcă rugăciunile noastre le-ai ascultat, pe slujitorii Tăi ca duhuri şi ca o pară de foc i-ai înălţat şi cum să Te întâmpine cu slavă la cea de-a doua venire a Ta i-ai învăţat.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Împărat al Slavei, Slavă Ţie!

Condacul al 8-lea Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Iubirii, Te

iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă minunea Sfintei Tale Cruci ca poartă a Împărăţiei Tale ne-ai lăsat şi ca armă împotriva diavolilor în mâinile noastre ne-ai dat. Din semn de osândă şi de chin pentru păcătoşi, în semn de iubire, de cinste şi de slavă Sfânta Ta Cruce, Ierusalimul cel ceresc să-l lumineze, ca un soare ai aşezat. Poruncile Legii Iubirii în ea le-ai adunat. Prin Sfânta Cruce o lume sfântă, cerească şi veşnică ai întemeiat. Cu o răbdare, iscusinţă, înţelepciune, milă, iubire fără margini, pe fiecare dintre noi să ne purtăm crucea ne-ai învăţat, ne-ai ajutat. De aceea Ţi-am cântat: Aleluia!

519

Icosul al 8-lea Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Iubirii, Te

iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă pe Calea Sfintei Cruci credinţa ne-ai învăţat şi călăuză pentru noi ai stat. Pe scara Adevărului Sfintei Cruci, treaptă cu treaptă, purtând crucea neamului nostru am urcat. La treapta a treizecea icoana Ta vie ne-a întâmpinat. Ca o poartă a Împărăţiei în noi înşine pe Tine Te-am aflat. Pe marama sufletului nostru chipul Tău cel minunat asemănarea cu Tine ne-a dat şi bucurându-ne am cântat:

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă porunca: “Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul Tău din toată inima Ta, din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău” stând pe cruce ai împlinit, când pentru noi, ascultând porunca Tatălui Ceresc, Te-ai jertfit.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă porunca: “Să vă iubiţi unii pe alţii” pe cruce fiind pironit ai împlinit, atunci pe Sfânta Ta Maică ai ocrotit şi ai înfiat pe ucenicul cel iubit.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă porunca: “Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” ai înfăptuit, când pe cruce tâlharului, care s-a pocăit, intrarea în rai i-ai făgăduit.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă porunca: “Iubiţi pe duşmanii voştri” ai împlinit, când pe sutaşii Longhin şi Corneliu între sfinţi i-ai rânduit.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă prin Sfânta Cruce, taina mântuirii noastre ai înfăptuit.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă semnul Sfintei Cruci pentru cei ce se osândesc este nebunie, iar pentru cei ce se mântuiesc este puterea lui Dumnezeu.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă împăratului Constantin minunea şi semnul Sfintei Cruci din stele pe cer i-ai arătat şi prin cuvintele: “In hoc signo vincens” victoria în război i-ai dat.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Iubirii, Slavă Ţie!

520

Condacul al 9-lea Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Lumina Lumii, Te

iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă atunci când pe muntele Taborului cu ucenicii Tăi Te-ai urcat, în slava Ta Te-ai arătat. Credinţa că eşti Fiul lui Dumnezeu, ca a sfântului apostol Petru, în noi ai semănat. Nădejdea că eşti Mesia cel aşteptat, ca a sfântului apostol Iacob, în noi ai luminat. Iubirea Ta cea dumnezeiască ca un rug al rugăciunii, aşa cum a avut-o sfântul apostol Ioan, în noi ai păstrat. De aceea minunea dumnezeiască a chipului Tău pe marama sufletului nostru ai imprimat. Pe sfinţii apostoli, dar şi pe noi, de dumnezeiască rânduială a Sfintelor Tale Patimi, a Învierii şi a Înălţării ne-ai încredinţat, când cu sfinţii prooroci Moise şi Ilie ai discutat, când glasul Tatălui Ceresc Te-a mărturisit, iar noi am cântat: Aleluia!

Icosul al 9-lea Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Lumina Lumii, Te

iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă pentru Tine Tatăl Ceresc de trei ori a mărturisit că eşti Fiul Său Cel Iubit, întru Care să ne mântuiască, să ne sfinţească, să ne desăvârşească, să ne îndumnezeiască a binevoit. De aceea pe pământ, făgăduinţa dată lui Adam ai împlinit. De orbirea cea sufletească şi trupească, de lepra păcatelor, de surzenia cugetului ne-ai vindecat, iar noi Ţi-am cântat:

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă porunca Tatălui Ceresc din iubire, jertfindu-Te pe cruce, ai ascultat.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă întru Tine pe noi oamenii cu toată creaţia le-ai luat şi Tatălui Ceresc le-ai redat.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă de patimi, de duşmani, de secte şi de demoni ne-ai apărat, când pacea întru Tine ne-ai dat.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă în noi ca prin uşile închise ai intrat şi, ca pe sfinţii apostoli, să fim ucenicii Tăi, ne-ai chemat.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă să trăim cuvintele şi poruncile Tale din Sfânta Evanghelie ne-ai învăţat.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă prin Tine

521

destinul nostru cel ceresc şi slujbele cele cereşti le-am căpătat.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă să trăim minunile Tale cereşti ne-ai binecuvântat.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Lumina Lumii, Slavă Ţie!

Condacul al 10-lea Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Arhiereul cel

Ceresc, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă minunile Sfintelor Taine pentru noi le-ai rânduit. De aceea când la Iordan sfântul Ioan Te-a botezat, Duhul Sfânt ca un porumbel S-a arătat, glasul Tatălui Ceresc mărturie despre Tine a dat, nouă minunea Preasfintei Treimi ca o Taină de neînchipuit ne-ai descoperit. Rânduiala Tainei întru Preasfânta Treime să fim botezaţi ai poruncit. Veşmântul de nuntă, crucea şi îngerul de pază, ca nişte daruri minunate le-am primit. Minunile spălării sufletelor cu apă vie, îmbrăcarea în veşmântul cel ceresc, ungerea cu mirul cel dumnezeiesc pentru sfinţii, mucenicii şi cuvioşii Tăi le-ai pregătit şi după momentul adormirii le-ai dăruit. De aceea cu îngerii în cer Ţi-au cântat: Aleluia!

Icosul al 10-lea Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Arhiereul cel

Ceresc, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă prin Taina Nunţii numele cel nou şi locul din cer ni le-ai pregătit, aşa cum ai făgăduit. Tatăl Ceresc nume stelelor noastre a dat, căci ele sunt universul nostru cel lăuntric, pentru care ne-a creat. Prin Taina Mirungerii, peceţile Duhului Sfânt pe sufletele noastre ai aşezat, ca semn că în mâna Ta ne-ai luat, iar noi am cântat:

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă prin Tine, întru Tine, credinţa cea adevărată din Duhul Bunei Credinţe la Taina Sfântului Botez în inimă ne-ai aşezat şi Tu, ca un Prunc minunat, în noi ai venit şi ai stat.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă prin Taina Sfântului Maslu de toate bolile trupeşti şi sufleteşti ne-ai vindecat, căci Duhul Sfatului în noi a vegheat.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă prin Taina Spovedaniei cuvântul Tău: “Mă milostivesc către cine vreau să

522

Mă milostivesc” ni l-ai dat şi cu Duhul Înţelepciunii ne-a luminat.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă prin Taina Sfântului Mir cu Semnul Sfintei Cruci ne-ai pecetluit şi Duhul Tăriei ne-a însemnat, pentru ca duhurile rele să nu găsească în noi loc de intrat.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă prin Taina Nunţii din Duhul cel Sfânt sufletul nostru pentru cer l-ai făcut şi s-a întrupat, de aceea neamul nostru rodul cel sfânt Ţie Ţi l-a închinat.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă prin Taina Sfintei Euharistii botezul cu foc ni l-ai dat, mădulare ale Sfântului Tău Trup ne-ai făcut şi pe Calea cea luminată prin Duhul Cunoştinţei la cer ne-ai luat.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă prin Taina Preoţiei Sfintele Taine le-ai lucrat, din noi un neam sfânt şi preoţesc ai făcut, când pe treptele Adevărului Tău Duhul Înţelegerii ne-a ridicat.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Arhiereul cel Ceresc, Slavă Ţie!

Condacul al 11-lea Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Domnul cel Tare şi

Puternic, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă minunea înălţării noastre pe Calea cea luminată la cer, prin Înălţarea Ta la cer ne-ai dat, când ca Domn Tare şi Puternic pe tronul Slavei Tale Te-ai înălţat şi îngerii Tăi au strigat: “Ridicaţi-vă, porţi veşnice, ca să intre Împăratul Slavei!” şi porţile cerului deschise pentru Biserica Ta luptătoare de două mii de ani au stat. Sfânta Cruce ca o poartă la cer ne-ai lăsat. Pe aripile ei o armată de mucenici la cer ai ridicat. Cu drag cheile Împărăţiei Cerului, Sfintele Taine, în mâna sfinţilor apostoli le-ai lăsat şi prin ei, prin episcopii şi preoţii Tăi, făgăduinţa Darurilor Duhului Sfânt ne-ai dat. Iar noi am cântat: Aleluia!

Icosul al 11-lea Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Domnul cel Tare şi

Puternic, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă prin pogorârea Ta porţile iadului le-ai sfărâmat. Neamul omenesc din moartea cea

523

veşnică a sufletului l-ai salvat. Cheile adâncului în mâna Ta le-ai păstrat, pentru ca demonii pe episcopi, pe preoţi, pe oameni să nu-i poată înşela, încât cu blesteme în iad pe cei păcătoşi să nu-i poată alunga. Noi pentru înţeleapta şi dumnezeiasca Ta rânduială ne-am bucurat şi am cântat:

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă o cale prin vămi pentru cei păcătoşi şi o cale luminată la cer pentru cei curaţi, sfinţiţi şi luminaţi, ai lăsat.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă darul lacrimilor, care spală prin pocăinţa cea adevărată sufletul, ca un botez minunat, ne-ai dat.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă în Cartea Vieţii Mielului numele noastre le-ai scris şi luminile ascunse, ca o taină a sufletelor noastre, în numele noastre le-ai aşezat.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă atunci când, ca un soare, la Tatăl Ceresc Te-ai înălţat, domnia în cer şi pe pământ ai luat.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă făgăduinţa Ta, de a ne trimite pe Mângâietorul, ai înfăptuit, de aceea prin El ne-ai învăţat, ne-ai luminat şi ne-ai întărit.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă toate încercările pentru sufletele noastre le-ai cumpănit, prin ele ne-ai învăţat şi ne-ai măsurat.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă strategia luptelor noastre ai stabilit şi de aceea în luptele cu trupul, lumea şi demonii am biruit.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Domnul cel Tare şi Puternic, Slavă Ţie!

Condacul al 12-lea Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,

Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă darul minunilor în mâna apostolilor, ucenicilor, sfinţilor, mucenicilor, cuvioşilor şi a aleşilor Tăi ai aşezat. Ei cu râvnă, iubire, credinţă, smerenie şi evlavie pentru slava Ta au lucrat. De aceea porunca Ta: “Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura, cel ce va crede şi se va boteza, se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi, iar celor ce vor crede le vor urma aceste semne: în numele Meu demoni vor izgoni, în limbi noi

524

vor grăi, şerpi vor lua în mână şi chiar ceva dătător de moarte de vor bea, nu-i va vătăma, peste cei bolnavi îşi vor pune mâinile şi se vor face sănătoşi” prin ei ai împlinit. De aceea cu toţii am rostit: Aleluia!

Icosul al 12-lea Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,

Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă prin milioanele de minuni, pe care sfinţii Tăi le-au arătat, când pe demoni i-au alungat, când în cuptoare de foc au stat şi nu i-au vătămat, când în ape adânci i-au aruncat, dar au ieşit şi s-au arătat, când cu ghete de fier i-au încălţat, când băuturi otrăvitoare le-au dat, când la fiare i-au aruncat, când pe cruci i-au răstignit, când capetele cu săbii le-au tăiat, dar ei de moarte, de încercări, nu s-au înspăimântat, ci cu tărie le-au înfruntat, iar noi am cântat:

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă aşa cum la moartea Ta pe cruce soarele s-a întunecat, tot aşa înainte de a doua venire lumina soarelui de pe pământ se va lua şi demonii pe oameni îi vor înspăimânta, dar lângă noi îngerii Tăi vor veghea.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă atunci când apele mării ca nişte ziduri se vor înălţa şi de vuietul valurilor ei oamenii de frică vor muri sau vor striga, îngerii Tăi ne vor apăra.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă atunci când vietăţile mării vor ţipa, iar fiarele pădurilor la un loc se vor aduna, aşteptând venirea Ta, noi ne vom bucura.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă atunci bogaţii aurul îl vor arunca, conducătorii lumii în peşteri să se ascundă vor alerga, Tu pe noi în cer ne vei lua.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă atunci când, cu foc din cer şi cu urgiile Tale, pământul, oamenii şi toată creaţia pentru păcate le vei certa, pe noi ne vei separa şi departe vom sta.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă atunci când armata cea cerească pe toţi păgânii, tâlharii, ateii, rătăciţii în sinagogile satanei, îi vor lovi şi osândă vor căpăta, Tu pe noi la Tine ne vei lua.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, fiindcă atunci

525

când pe tronul Tău de slavă vei veni, noi cu iubire şi cu slavă Te vom întâmpina, dar cei ce semnul lui Antichrist vor purta, în iezerul de foc se vor arunca.

Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Slavă Ţie!

Condacul al 13-lea Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Te iubim şi Îţi

mulţumim, fiindcă eşti minunea minunilor: Fiul lui Dumnezeu – în cer şi Fiul Omului – pe pământ; Sfetnic Minunat şi Înger de Mare Sfat – în cer, Mielul lui Dumnezeu şi Mesia cel aşteptat – pe pământ; Arhiereul cel Ceresc şi Domn al Cerului şi al Pământului – în cer; Pâinea care s-a coborât din cer şi Calea, Adevărul şi Viaţa pentru noi – pe pământ; Cel ce întru Tine, ca mădulare ale Trupului Tău cel Sfânt, ne-ai adunat odată cu toată creaţia şi Tatălui Ceresc ne-ai redat – în cer şi ca Domn al Milei, al Iubirii, pe Sfânta Cruce pentru noi ca jertfă Te-ai dat – pe pământ; Dumnezeu tare, biruitor şi Părinte al veacului ce va să fie – în cer, Mântuitorul şi Învăţătorul unic – pe pământ; Domn al Păcii şi Lumina Lumii –în cer, Judecătorul şi Sfântul lui Israel – pe pământ; de aceea, împreună cu Puterile Cereşti şi cu toţi sfinţii Te-am lăudat: Aleluia!

526

RUGĂCIUNEA DE TAINĂ Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Tainei, Cel care ne-ai

învăţat cuvintele: „Dacă în ochiul tău va fi lumină şi tot trupul tău va fi luminat” şi de aceea cu lucrarea minţii în inimă ne-ai binecuvântat. Căci ochiul sufletului este mintea. De aceea atunci când mintea noastră se identifică prin rugăciune cu lumina ascunsă în cuvântul Tău, atunci toată făptura noastră trăieşte taina schimbării la faţă, aşa cum ne-ai arătat această taină pe Muntele Taborului. De aceea, Doamne, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne Lumina Ta, fiindcă Tu eşti Lumina Lumii şi fă-ne fii ai Luminii ca să putem veni la Tine pe Calea cea luminată şi nu prin vămile văzduhului. Dăruieşte-ne veşmântul de nuntă al harului Duhului Sfânt ca să putem veni la tronul Tău de slavă, la Cina cea de Taină a nunţii Tale, să putem avea un loc şi un nume nou veşnic şi nemuritor mai preţios decât fii şi fiice, aşa cum au fost cuvântul şi făgăduinţa Ta către credincioşii Tăi.

527

ACATIST PENTRU TAINA CEA DIN VEAC FĂCUTĂ ŞI DE ÎNGERI NEŞTIUTĂ

“Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii”

(Matei, 25, 34)

528

Condacul 1 Aleluia! Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel

care eşti Calea Preasfintei Treimi, Scara Adevărului care sfinţeşte, ca să ne schimbăm din muritori în nemuritori, din păcătoşi în credincioşi, din întunecaţi în luminaţi, din neştiutori în adânc cunoscători ai Tainelor Împărăţiei, din nesimţiţi şi împietriţi în slujitori rugători iscusiţi, pentru ca prin Tine, Poarta Oilor în viaţa cea veşnică să putem intra şi cu adâncă smerenie Te vom ruga: Doamne, Iisuse Hristoase, mântuieşte-ne, sfinţeşte-ne, desăvârşeşte-ne şi înfiază-ne!

Icosul 1 Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Cerului şi al Pământului,

biruitorul iadului şi al morţii, fă-ne pe noi fii ai Învierii, ca să scăpăm de moartea cea de a doua, care este veşnică. Cel ce eşti Lumina Lumii fă-ne pe noi fii ai Luminii, ca să putem trece peste fluviul de foc, prin care se vor încerca la sfârşitul veacurilor toate sufletele. De aceea doar slujitorii Tăi care vor fi ca o pară de foc să treacă vor putea şi vor cânta:

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care eşti Începutul şi Sfârşitul, şi ne vindecă de orbirea sufletelor, minţilor şi cugetelor, ca să Te putem vedea în tot locul şi în toată vremea.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Cel ce eşti Alfa şi Omega, şi ne vindecă de surzenie urechile conştiinţei şi cugetului, ca să auzim chemarea Ta la Cina cea de Taină din Împărăţia Ta.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Învăţătorul cel ceresc, ca să ne lepădăm de sine, să ne luăm crucea neamului, încât cu credinţă şi evlavie să Te putem urma.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Îngerilor, ca să ne faci duhuri ca pe îngerii Tăi, fiindcă de toate patimile trupului şi sufletului ne-am lepădat şi în lumină la faţă sufletele noastre le-ai schimbat.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Puterilor Cereşti, alungă toate duhurile necurate de la noi, ca să fim neamul Tău sfânt şi preoţesc.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Cuvântul lui

529

Dumnezeu, dă-ne putere, iscusinţă, mijlocul şi ajutorul ca toate poruncile mântuirii, sfinţirii, desăvârşirii şi înfierii să le putem lucra.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui Ceresc, şi dăruieşte-ne un loc şi un nume nou veşnic şi nepieritor mai de preţ decât fii şi fiice, ca semn că ne-ai trecut la dreapta Ta.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, şi dăruieşte-ne taina cea din veac făcută şi de îngeri neştiută!

Condacul al 2-lea Aleluia! Doamne, Iisuse Hristoase, Apărătorul cel Tare şi

Puternic, Cel care ai toată puterea în cer şi pe pămţânt, de aceea ai dat cheile Împărăţiei Tale în mâna Sfinţilor Apostoli şi prin Taina Preoţiei slujitorilor Tăi, ca să lege şi să dezlege toate cele de pe pământ şi în cer. Dar ai păstrat în mâna Ta cheile iadului şi ale morţii, pentru ca să ne aperi de toate cursele, ispitele, loviturile, nenorocirile, războaiele, dezastrele, legăturile, vrăjile aduse asupra noastră de demoni, duşmani, sinagogile satanei. Pentru ca la cea de a doua venire a Ta să Te putem întâmpina şi să Te putem ruga: Doamne, Iisuse Hristoase, mântuieşte-ne, sfinţeşte-ne, desăvârşeşte-ne şi înfiază-ne!

Icosul al 2-lea Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care Sfinţilor Apostoli le-ai

poruncit: „Luaţi Duh Sfânt!”, trimite după făgăduinţa Ta pe Mângâietorul, Cel pe care lumea nu-L poate vedea şi primi, dar care întru noi veşnic va sta. La faţă sufletele şi trupurile noastre le va schimba. În veşmântul de nuntă al harului ne va îmbrăca. Când vom adormi îngerii Tăi pe calea cea luminată ne vor purta. Sufletele noastre cu apă vie le vor curăţa. Veşminte de cinste ne vei da, ca să putem veni în faţa Ta şi vom cuvânta:

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care toate proorociile le-ai împlinit şi pe prooroci, drepţi, mucenici, cuvioşi, patriarhi, în împărăţia Ta i-ai primit şi un loc le-ai rânduit.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care

530

pentru sfinţii apostoli, ierarhi, ucenici, preoţi monahi şi monahii un Templu în Împărăţia Ta ai zidit.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care eşti Mirele cel dumnezeiesc Căruia Tatăl cel Ceresc o cetate, o Împărăţie Ţi-a dăruit şi ca o Mireasă pentru nunta cea veşnică Ţi-a pregătit.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Cel cu îndelungă răbdare neamul Tău cel ceresc, sfânt şi preoţesc, ai ales, ai încercat, ai sfinţit şi desăvârşit.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Învăţătorul cel minunat şi iscusit, Cel care să facem pildele talanţilor, minelor şi minunilor Tale ne-ai învăţat, ne-ai ajutat şi ne-ai îngăduit.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Arhiereul cel Ceresc, Cel care Sfintele Taine le-ai întemeiat, de aceea Te rugăm primeşte sfintele rugăciuni ale sfinţilor şi slujitorilor Tăi pentru noi, ca semn că făgăduinţele Tale pentru noi le-ai împlinit.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, şi dăruieşte-ne Taina cea din veac făcută şi de îngeri neştiută!

Condacul al 3-lea Aleluia! Doamne, Iisuse Hristoase, Mielul lui Dumnezeu, Cel

ce ridici păcatele lumii, Te iubim şi Te rugăm să ne ridici pe noi din toate durerile, bolile, nevoile, neputinţele. Să ne izbăveşti de moartea cea de a doua. Să pogori asupra noastră mila, pronia şi iubirea Ta cea dumnezeiască. Să faci din noi neamul Tău cel sfânt şi preoţesc. Să conduci corabia Bisericii Ortodoxe prin furtunile lumii la limanul Împărăţiei Tale, ca să putem striga: Doamne, Iisuse Hristoase, mântuieşte-ne, sfinţeşte-ne, desăvârşeşte-ne şi înfiază-ne!

Icosul al 3-lea Doamne, Iisuse Hristoase, Cel ce ai înviat pe Lazăr, pe fiica

lui Iair, pe fiul văduvei din Naim, ca să ne arăţi că ai putere asupra morţii, păcatului şi iadului, ridică-ne pe noi din mormântul trupurilor noastre. Fă din ţărâna mormintelor noastre scară la cer, întăreşte pe îngerii noştri păzitori, ca să nu cădem în ispite pierzătoare de suflet. Te rugăm să ne dai

531

putere asupra demonilor să-i alungăm, să-i legăm. Fă să se împlinească făgăduinţa Ta, că ne vei da putere să păşim peste şerpi şi peste scorpii, încât să putem zice aşa:

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Cel ce ai întărit pe sfinţii Tăi mucenici, încât cu bucurie viaţa lor Ţi-au dăruit.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care pe sfinţii ierarhi să păstorească turma aleşilor Tăi i-ai învrednicit şi prin ei neamul Tău l-ai sfinţit.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care pe sfinţii cuvioşi cu mucenicia inimii i-ai obişnuit şi rodul de treizeci al faptelor de mântuire, rodul de şaizeci al rugăciunilor de sfinţire şi rodul de o sută al rugăciunilor de slăvire Ţi-au adus şi Ţi-au dăruit, de aceea rugăciunile lor pentru noi le-ai primit.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Milei, Ce care cu duioşie ne-ai iertat, de toate păcatele ne-ai curăţat şi între fiii Învierii ne-ai rânduit.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Chipul cel dumnezeiesc, Cel care ca să ne redai chipul şi asemănarea cu Tine în lume ai venit.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Pâinea care s-a pogorât din cer, Cel care prin Taina Sfintei Euharistii de moartea cea veşnică ne-ai izbăvit şi ca să fim fii ai Împărăţiei pentru noi Te-ai jertfit.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care poruncile mântuirii, sfinţirii, desăvârşirii şi înfierii pentru noi le-ai rostit şi prin ele o Cale la cer pentru noi ai rânduit.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, şi dăruieşte-ne taina cea din veac făcută şi de îngeri neştiută!

Condacul al 4-lea Aleluia! Doamne, Iisuse Hristoase, Mesia cel aşteptat, Cel

care prin toţi proorocii drumul vieţii Tale l-ai anunţat. Din Preasfânta Fecioară trup omenesc ai primit, aşa cum Isaia a grăit. În Betleem Te-ai născut şi în Egipt de Irod ai fugit. Apoi în Nazaret, ca să fii nazareu, ai venit şi în Galileea lumina Ta a strălucit. În Templul din Ierusalim învăţătura Ta ai rostit, de aceea fariseii, saducheii şi irodiadii Te-au ispitit. Dar noi cu

532

sfinţii Te-am cinstit, Te-am slăvit, Te-am iubit şi am rostit: Doamne, Iisuse Hristoase, mântuieşte-ne, sfinţeşte-ne, desăvârşeşte-ne şi înfiază-ne!

Icosul al 4-lea Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui David, Cel care taina

naşterii cea de a doua din Duh şi din apă ne-ai descoperit, aşa cum către Nicodim să grăieşti ai binevoit şi prin Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, cu o Lumină din Lumină, icoana Ta sfântă ne-ai dăruit, când ca un Prunc de lumină între noi ai venit şi Taina Naşterii Tale întru noi şi pentru noi ai săvârşit, iar noi am grăit:

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care să vii întru noi cu Tatăl Ceresc şi cu Împăratul Ceresc ai făgăduit şi că Împărăţia Ta în noi este ne-ai descoperit.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care din lumina Ta o lume şi un Templu în cer ai plămădit şi în ea pe sfinţii Tăi i-ai adunat şi i-ai primit.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care Tatălui Ceresc pentru noi Te-ai rugat şi ca să pregăteşti sălaşuri pentru sfinţii Tăi la cer Te-ai înălţat.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care Taina Sfântului Tău Trup şi Scumpului Tău Sânge ne-ai dat şi pe noi ne-ai sfinţit, ne-ai desăvârşit, ne-ai înfiat.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care cu mâinile Tale toate le-ai creat şi prin Sfintele Taine o lume a sfinţilor Tăi ai plămădit şi ai binecuvântat.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care cu mâinile străpunse de cuie pe cruce poruncile Legii Iubirii le-ai săvârşit şi timp de două mii de ani cu noi ai stat.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care din Sfânta Cruce poarta cerului ai făurit şi pe sfinţii Petru şi Pavel să o păzească i-ai rânduit, ca să nu treacă decât cei pe care i-ai ales şi i-ai chemat.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Minunea minunilor, Cel care eşti minunat între sfinţii Tăi, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne taina şi mucenicia inimii, ca să intri pe poarta inimii întru noi şi să faci împărăţia Ta cea preoţească în noi şi pentru noi.

533

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, şi dăruieşte-ne taina cea din veac făcută şi de îngeri neştiută!

Condacul al 5-lea Aleluia! Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care ne-ai poruncit:

„Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău”, fiindcă „Duhul însuşi mărturiseşte împreună cu duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu”. De aceea prin Tine Duhul Înfierii ni s-a dat, aşa cum în grădina Ghetsemani pentru noi Te-ai rugat. Căci toată „făptura aşteaptă descoperirea fiilor lui Dumnezeu” şi împreună cu noi să zică: „Doamne, Iisuse Hristoase, mântuieşte-ne, sfinţeşte-ne, desăvârşeşte-ne şi înfiază-ne!”

Icosul al 5-lea Doamne, Iisuse Hristoase, Împăratul cel Preaslăvit, Cel care

voia Tatălui Ceresc ai împlinit: „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică”. De aceea „cei pe care i-a cunoscut mai înainte i-a şi hotărât să fie asemenea chipului Fiului Său, ca El să fie întâi născut între mulţi fraţi”, iar noi ne-am bucurat şi am strigat:

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Cel ce chipul şi asemănarea cu Tine ni le redai, ca să fim duhuri ca îngerii Tăi şi pară de foc precum slujitorii Tăi.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Atoatevindecătorule, şi vindecă ochiul conştiinţei noastre, ca să Te putem vedea şi graiul inimii noastre, ca în taină să ne putem ruga.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Pomul Vieţii Veşnice, şi dă-ne să gustăm din rodul nemuririi, ca să scăpăm de moartea cea duhovnicească.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Învierii, Biruitor al morţii şi al iadului, dă-ne să fim fii ai Învierii.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Lumina Lumii, dăruieşte-ne să venim la Tine pe calea cea luminată aduşi de îngerii Tăi, ca semn că porunca Ta să fim fii ai Luminii am ascultat.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Cerului şi al Pământului, ascultă rugăciunile sfinţilor Tăi

534

pentru noi, ca semn că între fiii Împărăţiei un loc pentru noi ai pregătit şi ai păstrat.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care cercetezi inimile şi ştii că duşmanii Tăi neamul nostru l-au lovit neîncetat, vino şi ia-ne în mâna Ta, ca semn că de toate vicleniile, cursele şi loviturile lor ne-ai scăpat.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, şi dăruieşte-ne taina cea din veac făcută şi de îngeri neştiută!

Condacul al 6-lea Aleluia! Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care ai îndepărtat de

la noi lanţurile păcatelor şi patimilor, Cel care ne vindeci rănile sufletelor aduse de demonii lenei, desfrânării, achediei, mâniei, pizmei şi trufiei, Te iubim şi Te rugăm să alungi de la noi toate sinagogile satanei, pe toţi vrăjitorii, ateii, păgânii, blestemaţii, lepădaţii de la Biserica Ta Ortodoxă, ca să fii mereu cu noi, aşa cum a fost făgăduinţa Ta şi să Te putem chema: Doamne, Iisuse Hristoase, mântuieşte-ne, sfinţeşte-ne, desăvârşeşte-ne şi înfiază-ne!

Icosul al 6-lea Doamne, Iisuse Hristoase, Împăratul cel Preaslăvit,

dătătorul celor din cer, deschizătorul celor ce bat la uşa Împărăţiei Tale, Cel care înlături înşelarea de la cei ce Te caută cu inimă curată. De aceea Te rugăm hrăneşte-ne cu Pâinea cea coborâtă din cer. Adapă-ne cu apa cea vie, ca să fim cei despre care ai zis: „Fericiţi cei flămânzi şi însetaţi de dreptate, că aceia se vor sătura”, ca să Te putem ruga:

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul cel adevărat, dăruieşte-ne credinţa cea adevărată, care mută muntele neamului nostru la Tine.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Milei, dă-ne să împlinim porunca Ta: „Fericiţi cei milostivi că aceia se vor milui”.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Păcii, dă-ne să trăim cuvântul Tău: „Fericiţi făcătorii de pace că aceia fii ai lui Dumnezeu se vor chema”.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Jertfei, şi ne ajută când vom fi prigoniţi şi loviţi ca să trăim

535

cuvântul: „Fericiţi veţi fi când vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră minţind pentru Mine”.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Mântuitorule, Cel ce ridici păcatele lumii şi taina curăţiei ne-ai descoperit, când ai rostit: „Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu”.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Smereniei, Cel care ne-ai poruncit: „Învăţaţi de la Mine că sunt blând şi smerit”, de aceea ne-ai învăţat: „Fericiţi cei săraci cu duhul că a lor este împărăţia cerurilor”.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Blândeţei, Cel care de taina blândeţei ne-ai învrednicit: „Fericiţi cei blânzi că aceia vor moşteni pământul” Împărăţiei Tale şi moştenitori ai Slavei Tale să fim ai binevoit.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, şi dăruieşte-ne taina cea din veac făcută şi de îngeri neştiută!

Condacul al 7-lea Aleluia! Doamne, Iisuse Hristoase, Atoateştiutorule, Cel

care cu înţelepciune ne-ai învăţat: „Când ştiţi acestea fericiţi sunteţi dacă le veţi face” şi prin învăţăturile Tale să adunăm comoara sufletelor neamului nostru ne-ai ajutat, fiindcă timp de două mii de ani porunca Ta: „Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate că a lor este împărăţia cerurilor” putere să răbdăm ne-ai dat. De aceea cuvântul Tău: „Binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce vă fac necazuri” l-au împlinit şi nu ne-am răzbunat pe cei ce ne-au jefuit, tâlhărit. Cu o răbdare nefirească pe Tine Te-am urmat şi Te-am ascultat. De aceea am strigat: „Doamne, Iisuse Hristoase, mântuieşte-ne, sfinţeşte-ne, desăvârşeşte-ne şi înfiază-ne!”

Icosul al 7-lea Doamne, Iisuse Hristoase, Arhiereul cel Ceresc, Cel care

taina înţelegerii ne-ai dăruit, când pentru noi ai rostit: „Fericiţi sunt ochii voştri că văd şi urechile voastre că aud”, ca să se împlinească ceea ce s-a proorocit: „Voi strânge laolaltă această mărturie şi voi pecetlui această învăţătură pentru ucenicii Mei”. De aceea Te rugăm deschide-ne ochii cugetului şi conştiinţei ca să Te putem vedea, căci „Fericiţi sunt ochii

536

care văd ceea ce vedeţi voi” şi să rostim: Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care

pentru noi ai descoperit: „Căci iată împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru”.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care taina mântuirii ne-ai dăruit când ai rostit: „Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui, iar cel ce nu va crede şi nu se va boteza se va osândi”.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care porunca Ta: „Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut” pentru noi ai rânduit şi în credinţa Ta ne-ai întărit.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care Cuvântul Tău, care este duh şi viaţă, ne-ai dăruit, de aceea ai rostit : „Cuvântul pe care l-am spus acela îl va judeca în ziua cea de apoi” pe acela care Te-a nesocotit.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care ne-ai încredinţat: „Toate câte cereţi rugându-vă să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea”, de aceea pentru credinţa, care mută muntele neamului nostru la Tine, ne-am rugat.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Atoatebinefăcătorule, Cel care ne-ai zis: „nimic nu va fi vouă cu neputinţă”. De aceea pentru mântuirea, sfinţirea şi desăvârşirea noastră poruncile mântuirii, sfinţirii, desăvârşirii şi înfierii ne-ai lăsat.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care taina şi porunca intrării ne-ai dat: „Fericiţi cei ce spală veşmintele lor, ca să aibă stăpânire peste pomul vieţii şi prin porţi să intre în cetate” ca semn că la nunta Ta cea cerească ne-ai chemat.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, şi dăruieşte-ne taina cea din veac făcută şi de îngeri neştiută!

Condacul al 8-lea Aleluia! Doamne, Iisuse Hristoase, Mintea cea

dumnezeiască şi Logosul întrupat, Te iubim, Te slăvim şi Îţi mulţumim, fiindcă toate cu înţelepciune le-ai făcut. De aceea lumea şi oamenii căzuţi în păcat i-ai salvat, i-ai curăţat, i-ai luminat, i-ai învăţat şi cu taina trezviei ne-ai înarmat: „Şi fericit este acela care nu se va sminti întru Mine”. Pentru că ne-ai zis:

537

„Cel ce crede în Mine are viaţă veşnică iar cel ce nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el”. De aceea noi Te-am rugat: „Doamne, Iisuse Hristoase, mântuieşte-ne, sfinţeşte-ne, desăvârşeşte-ne şi înfiază-ne!

Icosul al 8-lea Doamne, Iisuse Hristose, Atoateţiitorule, Cel care porunca

sfintei râvne ne-ai dat: „Fericită este sluga pe care venind stăpânul o va găsi făcând aşa”, fiindcă hrana cea duhovnicească s-o împărţim la fraţi ne-ai învăţat: „Cine, oare, este sluga credincioasă şi înţeleaptă, pe care a pus-o stăpânul peste slugile sale ca să le dea hrana la timp?” şi de aceea răspunsul cel bun l-am dat:

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, ca să facem pilda talanţilor şi să putem zice: „Doamne, cinci talanţi mi-ai dat, iată alţi cinci talanţi am câştigat cu ei”.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, ca să auzim din gura Ta: „Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune, intră întru bucuria domnului tău”.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, căci taina darului Tău nu are sfârşit: „Căci celui care are i se va mai da”, iar taina şi porunca sfintei râvne nu va înceta nici în Împărăţia Ta.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care ne-ai poruncit: „Cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie, nu este vrednic de Mine”, pentru ca noi crucea neamului s-o putem purta şi să Te putem urma.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care ca pe ucenicii Tăi ne-ai învăţat: „Fericiţi veţi fi, când oamenii vă vor urî şi vă vor izgoni dintre ei şi vă vor batjocori şi vor lepăda numele vostru ca rău din pricina Fiului Omului”.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care ne-ai descoperit: „Şi aceasta este voia Celui ce M-a trimis, ca din toţi care Mi i-a dat Mie, să nu pierd nici unul, ci să-i înviez pe ei în ziua cea de apoi”.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care ai zis: „Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne în Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi

538

face nimic”. Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, şi dăruieşte-

ne taina cea din veac făcută şi de îngeri neştiută! Condacul al 9-lea Aleluia! Doamne, Iisuse Hristoase, Cuvântul lui Dumnezeu,

Cel care taina ascultării ne-ai dăruit, când ai rostit: „Fericiţi cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc”. Pentru că în cuvintele Tale care sunt „duh şi sunt viaţă” am crezut. De aceea Te rugăm împlineşte pentru noi cuvântul Tău: „Oile Mele ascultă glasul Meu şi Eu le cunosc pe ele şi ele vin după Mine şi Eu le dau viaţă veşnică şi nu vor pieri în veac şi din mâna Mea nimeni nu le va răpi”, ca să-Ţi putem cânta: „Doamne, Iisuse Hristoase, mântuieşte-ne, sfinţeşte-ne, desăvârşeşte-ne şi înfiază-ne!”

Icosul al 9-lea Doamne, Iisuse Hristoase, Răsăritul soarelui cel

dumnezeiesc, Cel care pentru noi învăţăturile Tale şi poruncile Tatălui Ceresc le-ai mărturisit: „Trebuie să fac până este ziuă lucrările Celui ce M-a trimis pe Mine, că vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze”. De aceea pentru toţi cei ce Te-au urmat poruncile Tale le-ai dat: „Tămăduiţi pe cei neputincioşi, înviaţi pe cei morţi, curăţiţi pe cei leproşi, pe demoni scoateţi-i, în dar aţi luat în dar să daţi” iar pe Dumnezeu să-L lăudaţi şi la el să vă rugaţi:

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Cel ce eşti schimbarea dreptei Celui Preaînalt, dăruieşte-ne taina chemării la Cina cea de Taină din Împărăţia Ta, aşa cum sfinţilor Tăi le-ai descoperit: „Veniţi, iată toate sunt gata”.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Cel ce ai bogăţia cea neîmpuţinată şi comorile cele duhovniceşti. De aceea prin îngerii Tăi pe cei aleşi îi vesteşti: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi lui Slavă, că a venit ceasul judecăţii şi vă închinaţi Celui ce a făcut cerul şi pământul”.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care un Templu al slavei Tale în trei zile zideşti şi cuvântul Tău: „Templul Meu lăcaş de rugăciune se va chema pentru toate popoarele” îl împlineşti.

539

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care prin taina chemării, la Cina cea de Taină, la nunta Ta cerească ne-ai chemat, când ai rostit: „Fericit este cel ce va prânzi în Împărăţia lui Dumnezeu” şi pentru noi parabola ai împlinit.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Biruitorul iadului şi al morţii, căci Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm să ne ajuţi cu sfinţii Tăi îngeri în războaiele cu trupul, cu lumea şi cu demonii, fiindcă „Aici este răbdarea sfinţilor care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Iisus”.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care la Tine ne-ai chemat: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi”, ca semn că între fiii Învierii, Luminii şi Împărăţiei un loc ne-ai pregătit şi ne-ai păstrat.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, şi dăruieşte-ne taina cea din veac făcută şi de îngeri neştiută!

Condacul al 10-lea Aleluia! Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Păcii, Cel care

ne-ai făgăduit: „Pacea Mea o dau vouă”, pentru că „Fericiţi cei ce fac poruncile Lui şi-L caută cu toată inima lor”, fiindcă pentru noi cuvântul Tău: „Fericite sunt slugile acelea, pe care venind stăpânul le va afla veghind” taina trezviei a însemnat. De aceea făgăduinţa Ta: „Adevărat zic vouă că se va încinge şi el îi va pune la masă şi apropiindu-se le va sluji”, fiindcă pe noi la Cina cea de Taină ne-ai chemat şi făgăduinţa Ta, că vei fi cu noi până la sfârşitul veacurilor, s-o împlineşti Te-am rugat: Doamne, Iisuse Hristoase, mântuieşte-ne, sfinţeşte-ne, desăvârşeşte-ne şi înfiază-ne!

Icosul al 10-lea Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al Slavei, Cel care pentru

noi ai rostit: „Fericită este sluga aceea pe care venind stăpânul o va găsi făcând aşa”, ca să împlineşti pentru noi făgăduinţa: „Adevărat vă spun că o va pune peste toate avuţiile sale” iar noi vom cânta:

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care prin cuvântul Tău: „Fie că va veni la straja a doua, fie că va veni la straja a treia şi le va găsi aşa, fericite sunt acelea”, Cel ce cu învăţăturile Tale ne-ai luminat cu ele şi ne-ai deşteptat.

540

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care ne-ai poruncit: „Să fie mijloacele noastre încinse şi făcliile voastre aprinse”, adică pregătiţi în toată vremea şi în tot locul pentru taina Parusiei.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care ne-ai învăţat: „Voi fiţi asemenea oamenilor, care aşteaptă pe stăpânul lor, când se va întoarce de la nuntă ca, venind şi bătând, îndată să-i deschidă”.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, ca să putem împlini cuvântul Tău: „Deci, voi fiţi gata, că în ceasul când nu gândiţi Fiul Omului va veni” şi ne vei judeca după lucrarea în care ne vei găsi.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, ca să nu fim ca „sluga aceea care a ştiut voia stăpânului şi nu s-a pregătit, nici n-a făcut după voia lui” şi de aceea „va fi bătută mult”, fiindcă de poruncile Tale nu s-a îngrijit şi nu le-a făcut.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, ca să dobândim trăirea cuvântului „Fericit bărbatul care se teme de Domnul întru poruncile Lui va voi foarte” şi făcând poruncile Tale în ele să Te găsim.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, ca să trăim şi să aflăm adevărul, care pentru noi s-a rostit: „Dar fericit este poporul acela care are pe Domnul ca Dumnezeu al său”.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, şi dăruieşte-ne taina cea din veac făcută şi de îngeri neştiută!

Condacul al 11-lea Aleluia! Doamne, Iisuse Hristoase, Învăţătorul cel

dumnezeiesc, Cel care râvna Ta cea sfântă ne-ai mărturisit: „Şi cu botez am a Mă boteza şi câtă nerăbdare am până ce se va împlini!”. Adică să faci poruncile Tatălui Ceresc, să Te jertfeşti pentru noi şi Pogorârea Duhului Sfânt pentru noi să o vesteşti: „Foc am venit să arunc pe pământ şi cât aş vrea să fie acum aprins!”. Fiindcă acest foc fiecare suflet îl va săra, pentru că la vremea Parusiei cu trecerea prin fluviul de foc, fiecare suflet se va încerca, iar noi Te vom ruga: Doamne, Iisuse Hristoase, mântuieşte-ne, sfinţeşte-ne, desăvârşeşte-ne şi înfiază-ne!

541

Icosul al 11-lea Doamne, Iisuse Hristoase, Domn al mucenicilor, Cel care pe

sfinţii mucenici i-ai aflat, i-ai ajutat, când în foc duşmanii Tăi i-au aruncat, în cer cu îngerii Tăi i-ai luat, strălucitori ca soarele pe cuvioşii Tăi i-ai arătat, aşa cum la momentul Parusiei toţi sfinţii Tăi la faţă îi vei schimba şi ei vor cânta:

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care taina Împărăţiei prin Naşterea Ta ne-ai arătat şi cuvântul: „Fericit este pântecul care Te-a purtat şi sânii la care ai supt” l-ai împlinit, când ca Fiu al Omului întru noi ai venit şi neamul nostru omenesc l-ai mântuit.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care ai zis: „Aşa este, dar fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc”, fiindcă prin cuvântul Tău cel dătător de viaţă ne-ai învăţat, ne-ai luminat şi naşterea cea de a doua ne-ai dat.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care ca ucenicilor Tăi adevărul ne-ai relevat: „cel ce lucrează adevărul vine la Lumină, ca să se arate faptele lui, că în Dumnezeu sunt săvârşite”.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, ca să împlinim versetul: „Fericit bărbatul căruia nu-i va socoti Dumnezeu păcatul, nici nu este în gura lui vicleşug”.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, ca să ne înveţi cuvântul: „Fericit este omul, pe care îl vei certa, Doamne, şi în legea Ta îl vei învăţa pe el”.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care de toate păcatele ne-ai curăţat şi ce înseamnă cuvântul: „Fericiţi cei fără prihană în cale, care umblă în legea Domnului”, prin toată viaţa ta ne-ai arătat.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care ne-ai poruncit: „Fiţi dar voi desăvârşiţi precum Tatăl vostru cel ceresc desăvârşit este”, ca să ne înveţi că asemănarea prin desăvârşire se dobândeşte.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, şi dăruieşte-ne taina cea din veac făcută şi de îngeri neştiută!

542

Condacul al 12-lea Aleluia! Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul Tău Cel Iubit, Cel

care taina înfierii prin iubire ne-ai descoperit: „Dacă Mă iubeşte cineva va păzi cuvântul Meu şi Tatăl îl va iubi şi vom veni la el şi vom face locaş la el”. Celor ce poruncile fericirilor le-au săvârşit le-ai binevestit: „Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, căci plata voastră multă este în ceruri”. Taina şi porunca bucuriei ne-ai învăţat: „Că aşa şi în cer va fi multă bucurie pentru un păcătos, care se pocăieşte decât pentru nouzeci şi nouă de drepţi, care n-au nevoie de pocăinţă”. De aceea Te-am rugat: „Doamne, Iisuse Hristoase, mântuieşte-ne, sfinţeşte-ne, desăvîrşeşte-ne şi înfiază-ne!”

Icosul al 12-lea Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care taina bucuriei s-o trăim

ne-ai făgăduit: „Orice veţi cere de la Tatăl în numele Meu cereţi şi veţi primi, ca bucuria voastră să fie deplină”. De aceea taina aşteptării şi durata încercării ne-ai rânduit: „Fericit cel ce va aştepta şi va ajunge la o mie trei sute treizeci şi cinci de zile” adică „o vreme, două vremi şi o jumătate de vreme”, pentru ca să aducem rodul de taină aşteptat şi de aceea am cuvântat:

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care taina cuvântului: „Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile turmei” prin viaţa Ta ne-ai arătat şi o trăiesc toţi cei ce Te-au urmat.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care ai rostit: „Rugaţi-vă, dar, ca să nu fie fuga voastră iarna, căci în zilele acelea va fi necaz, cum nu a mai fost până acum de la începutul făpturii, pe care a zidit-o Dumnezeu”.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care ne-ai sfătuit: „Privegheaţi în toată vremea rugându-vă ca să vă întăriţi, să scăpaţi de toate acestea, care au să vină şi să staţi înaintea Fiului Omului”.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care la Cina Ta de Taină ne-ai chemat: „Fericiţi cei chemaţi la cina nunţii Mielului”, de aceea ortodocşi timp de două mii de ani ne-ai păstrat.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care toate le-ai inversat „căci ceea ce la oameni este înalt, urâciune este înaintea lui Dumnezeu”, şi ”cel ce se smereşte pe sine se

543

va înălţa‘’, de aceea pe cruce între tâlhari ai fost răstignit şi între îngeri la cer Te-ai înălţat.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care la taina alegerii să lucrăm ne-ai îndemnat „Căci unde va fi comoara voastră, acolo va fi inima voastră”.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care răspunsul cel bun să-l dăm ne-ai sfătuit: „Fericit vei fi că nu pot să-ţi răsplătească”, căci faptele cele de milostenie, ctitorie, liturghiile, parastasele, slujbele pentru vii şi adormiţi îngerii Tăi le-au însemnat şi pentru noi răspunsul cel bun l-au dat.

Binecuvântează-ne, Doamne, Iisuse Hristoase, şi dăruieşte-ne taina cea din veac făcută şi de îngeri neştiută!

Condacul al 13-lea O! Doamne, Iisuse Hristoase, Cel care pentru noi Te-ai

rugat: „Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis” şi taina înfierii pentru noi prin jertfa Ta ai lucrat: „Eu întru ei şi Tu întru Mine ca ei să fie desăvârşiţi întru unime”, ca să ne înfiezi prin iubire: „că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine”. De aceea Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm: Doamne, Iisuse Hristoase, şi dăruieşte-ne taina cea din veac făcută şi de îngeri neştiută!

RUGACIUNE PENTRU REDOBANDIREA CHIPULUI CEL

DUMNEZEIESC

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Te iubim şi Te rugăm, dăruieşte-ne taina icoanei Tale în inimă, pentru ca să ne rugăm în taină la ea, fără să spunem cuvinte, ci să auzim cum gândul nostru smerit devine tămâia rugăciunii, pe care o pun îngerii în jertfelnicul din faţa Ta şi să vii ca un Mire iubit în biserica Ta din inimă, odată cu Tatăl Ceresc, cu Împăratul Ceresc, cu toată Împărăţia Ta, ca să se împlinească învăţătura Ta, că Împărăţia Ta este în noi. De aceea în inima noastră vei intra, pe frunţile noastre numele Tău cel sfânt, cu litere de lumină va fi scris, sufletele noastre schimbate la faţă în mâna Tatălui Ceresc le vei aduna şi Taina cea din veac făcută şi de îngeri neştiută, prin noi şi cu noi se va vedea.

544

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Te iubim şi Te rugăm, dăruieşte-ne taina icoanei Tale în inimă, prin care, ca printr-o poartă a oilor Tale, a Împărăţiei, a Luminii şi a Bucuriei vom intra. Sufletele noastre curăţite cu apa vie a Duhului Sfânt chipul şi asemănarea cu Tine vor căpăta. În veşmintele cele cereşti îngerii Tăi ne vor îmbrăca. La Tronul Tău de slavă ne vom închina şi cântarea de mulţumire, de iubire şi de slavă pe buzele noastre va sta.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Te iubim şi Te rugăm, dăruieşte-ne taina icoanei Tale în inimă, ca o poartă de intrare în oceanul iubirii, în care ne vei chema, când pe scara Adevărului Tău vom urca, când sufletul nostru chipul şi asemănarea cu Tine va căpăta. Cu nădejdea întru Tine pe calea credinţei va alerga. Pe scara de lumină a Adevărului Tău vom urca. În Viaţa cea Veşnică a iubirii Tale vom intra. Asemănarea cu Tine ne-o vei reda şi ce înseamnă adâncul Legii Iubirii vom vedea.

545

ACATIST PENTRU TAINA SFÂNTULUI DUH

“Sfinţeşte-i pe ei întru Adevărul Tău; cuvântul Tău este Adevărul”

(Ioan 21, 17)

546

Condacul 1 Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duhul Adevărului,

Cel care pretutindenea eşti şi toate le sfinţeşti, Te iubim şi Îţi mulţumim fiindcă prin Duhul Înţelepciunii în Lumina Lină mintea ne-ai îmbrăcat, prin Duhul Înţelegerii Tainele Împărăţiei Cerurilor ne-ai învăţat, prin Duhul Tăriei biserica sufletului nostru ai întemeiat, prin Duhul Sfatului pacea şi liniştea Ta în noi şi prin noi ai aşezat, prin Duhul Bunei Credinţe, bobul de lumină al credinţei, care mută muntele neamului nostru la cer, ne-ai dat, prin Duhul Cunoştinţei ochii minţii şi cugetului nostru de orbire i-ai vindecat, prin Duhul Temerii de Dumnezeu treptele smereniei le-am urcat şi la Cerul Legii Iubirii ne-ai înălţat, de aceea am cântat: Aleluia!

Icosul 1 Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duhul Adevărului,

Cel care pretutindenea eşti şi toate le sfinţeşti, Te iubim şi Îţi mulţumim fiindcă lumina, lumea pentru noi ai creat, prin darurile Tale ne-ai binecuvântat, prin Duhul Înfierii ne-ai înfiat, între fiii Luminii, Învierii şi Împărăţiei ne-ai ridicat, iar noi am strigat:

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, fiindcă prin Taina Sfântului Botez ne-ai sfinţit, ne-ai binecuvântat şi cu veşmântul de nuntă al mântuirii ne-ai îmbrăcat.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, fiindcă prin Taina Sfântului Mir pecetea Ta pe sufletul nostru ai aşezat, ne-ai sfinţit şi o cruce de-a lungul vieţii am purtat.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, fiindcă prin Taina Spovedaniei mlădiţa sufletului nostru ai curăţat, ea rod a dat şi îngerul de pază lângă noi a stat.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, fiindcă prin Taina Sfântului Maslu de bolile trupului şi sufletului ne-ai vindecat.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, fiindcă prin Taina Nunţii, casa, viaţa, neamul şi biserica noastră ai întemeiat, şi prin grija Ta treptele mântuirii, sfinţirii şi desăvârşirii le vom urca.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, fiindcă prin Taina Sfintei Euharistii între fiii Învierii, Luminii şi Împărăţiei ne vei lua.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, fiindcă prin Taina

547

Preoţiei un neam sfânt şi preoţesc, pentru Împărăţia cea Cerească, ai ridicat şi din noi vei mai înălţa.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, fiindcă prin Sfintele Taine Biserica cea Biruitoare în cer fiinţă a luat şi Biserica Luptătoare ai pregătit şi ai curăţat.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Cel care pretutindenea eşti, slavă Ţie!

Condacul al 2-lea Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al

Înţelepciunii, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă prin înţelepciune Templul Preasfintei Treimi din sufletele noastre îl zideşti. Din rugăciunile noastre, smirna şi tămâia pentru jertfelnicul Templului din cer o pregăteşti. Din stelele noastre candelabrul Templului îl întocmeşti. Cu icoanele ascunse în sufletele noastre catapeteasma Templului o împodobeşti. Din Sfânta Evanghelie Pruncul cel minunat Îl iveşti şi în Templul Tău, din inimile noastre Îl creşti, iar noi Îi cântăm: Aleluia!

Icosul al 2-lea Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al

Înţelepciunii, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă între lupi, şerpi şi scorpii ne ocroteşti. Puterea Ta întru neputinţa noastră o desăvârşeşti. De rătăciri, secte, sinagogile satanei, ne fereşti. Faptele de milostenie, de sfinţenie în mâna noastră le sădeşti şi le înmulţeşti. Prin trăirea cuvintelor Sfintei Evanghelii ne sfinţeşti. Ca ucenici ai Domnului Iisus Hristos ne creşti, ne pregăteşti, de aceea Îţi vom cânta:

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Înţelepciunii, fiindcă dragostea, care îndelung rabdă, ca să aducă mai multă roadă, în noi mereu o sporeşti.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Înţelepciunii, fiindcă rădăcinile sufletelor noastre prin izvoarele smereniei şi pocăinţei cu lacrimi mereu le stropeşti.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Înţelepciunii, fiindcă dragostea, care nu pizmuieşte, ci pe fraţi îi ajută, îi învăţă, îi ocroteşte, care nu se trufeşte, nu se laudă, în noi o sădeşti.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al

548

Înţelepciunii, fiindcă dragostea, care nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, ci este binevoitoare, prin noi şi în noi o răspândeşti.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Înţelepciunii, fiindcă prin dragostea, care toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă, cu lepădarea de sine ne obişnuieşti.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Înţelepciunii, fiindcă dragostea, care nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul, ca o cunună ne dăruieşti.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Înţelepciunii, fiindcă dragostea, care nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr, ca o rouă de mir ne-o aduci, când cu ea florile cugetului şi sufletului le răsădeşti.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Înţelepciunii, fiindcă pe frunţile noastre cununile fericirilor le împleteşti, căci Tu Înţelepciunea, care rodeşte dragostea, eşti.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Înţelepciunii, slavă Ţie!

Condacul al 3-lea Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Înţelegerii,

Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă seninătatea şi înţelegerea Sfintelor Taine în noi o sădeşti. Prin pâinea cea duhovnicească a cuvintelor Domnului Iisus Hristos, din Sfânta Evanghelie, sufletele, minţile şi cugetele noastre le hrăneşti. Peceţile Sfintelor Taine de pe Cartea Vieţii ni le desluşeşti, împlinirea poruncilor mântuirii, sfinţirii, desăvârşirii şi înfierii ne-o dăruieşti. De fericirea celor săraci cu duhul cel lumesc, dar bogaţi în darurile Duhului Tău Dumnezeiesc ne învredniceşti. De cei ce-şi iau partea lor în viaţa aceasta ne despărţeşti, de aceea Îţi vom cânta: Aleluia!

Icosul al 3-lea Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Înţelegerii,

Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă prin darul lacrimilor, fericirea celor ce plâng şi se vor mângâia, ca un botez al iertării de păcate şi al curăţirii inimii, l-am aflat. Între cei blânzi, care vor moşteni pământul cel sfânt al Împărăţiei Cerului, un loc pentru

549

neamul nostru vom câştiga, de aceea vom cânta: Slavă Ţie, Împărate Ceresc, Duh al Înţelegerii, fiindcă

prin fericirea celor ce flămânzesc şi însetează de dreptate ne vei încununa.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Înţelegerii, fiindcă inima ne vei curăţa şi ochii cugetului de orbirea cea duhovnicească ne vei vindeca, ca să ne dai fericirea celor ce Te vor vedea.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Înţelegerii, fiindcă prin fericirea celor milostivi, care se vor milui, valoarea faptelor noastre de mântuire vom afla.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Înţelegerii, fiindcă prin Duhul Înfierii, între fiii Învierii ne-ai chemat şi pacea Ta ne vei da.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Înţelegerii, fiindcă fericirea celor prigoniţi pentru dreptate vom afla, când între fiii Împărăţiei ne vei ridica.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Înţelegerii, fiindcă îndurând ocări, minciuni, prigoană, cuvinte grele, Adevărul Tău împreună cu cei prigoniţi l-am aflat.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Înţelegerii, fiindcă prin îngerii păzitori, de toate smintelile aduse de sinagogile satanei, de păgâni, de rătăciţi, de tâlharii de suflete, ne-ai apărat.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Înţelegerii, fiindcă ochii credinţei, nădejdei şi iubirii în noi i-ai deschis, când ne-ai binecuvântat.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Înţelegerii, slavă Ţie!

Condacul al 4-lea Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Sfatului, Te

iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă prin semnul Sfintei Cruci sufletul nostru l-ai însemnat. Cum să ne apărăm de armele duhului rău ne-ai arătat. Cum să ducem războaiele cu trupul, cu lumea şi cu demonii ne-ai învăţat. Cu fericirea făcătorilor de pace ne vei binecuvânta. Demonii şi duşmanii noştri îi vei lega, alunga şi întemniţa. Prin dragostea care nu gândeşte răul, de amintirea răului ne vei separa şi în veşmântul de lumină al harului Tău

550

ne vei îmbrăca. De aceea vom cânta: Aleluia! Icosul al 4-lea Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Sfatului, Te

iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă să biruim în războiul cu gândurile, care sunt săgeţi aprinse trimise de demoni, putere ne-ai dat. Plini de râvna cea sfântă roada Domnului Iisus Hristos am adunat. De cursele şi ispitele cele viclene ne-ai îndepărtat. Pacea Ta în Sfânta şi Sobornicească Biserică Ortodoxă ai adus şi ai păstrat, de aceea am cântat:

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Sfatului, fiindcă prin roadele păcii cerul sufletelor noastre l-ai înseninat.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Sfatului, fiindcă fericirea celor ce nu şi-au luat plata pe pământ, pentru faptele lor sfinte plata în cer le-ai păstrat.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Sfatului, fiindcă, atunci când lumea ne-a urât, ne-a lovit, ne-a izgonit, ne-a lepădat, ne-a batjocorit, numele noastre în Cartea Vieţii le-ai însemnat.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Sfatului, fiindcă fericirea celor ce n-au văzut, dar au crezut, ne vei da şi de aceea poruncile de mântuire, de sfinţire, de desăvârşire, le vom lucra.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Sfatului, fiindcă porunca: “Privegheaţi şi vă rugaţi” am ascultat şi cu darurile Tale ne-ai bucurat.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Sfatului, fiindcă hrana cea sfântă şi duhovnicească la vremea potrivită fraţilor noştri le-am dat, de aceea mărgăritarele cele duhovniceşti le-am aflat.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Sfatului, fiindcă noi Cuvântul Domnului l-am păzit şi l-am ascultat, de aceea cu făgăduinţele cele veşnice ne-ai bucurat.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Sfatului, fiindcă la Cina cea de Taină, din Împărăţia cea Cerească, ne vei chema, când taina acestei fericiri în viaţa cea veşnică ne vei da.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Sfatului, slavă Ţie!

551

Condacul al 5-lea Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Tăriei, Te

iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă de moştenirea pământului cel veşnic al Împărăţiei Cerurilor ne pregăteşti, vrednici de slujba Domnului ne vei arăta. Cu tăria Ta pe treptele nădejdei întru Domnul vom urca. Tăria credinţei, care mută muntele neamului nostru la cer, ne vei da şi cu ea crucea neamului vom purta. Averea cea cerească prin faptele de mântuire, sfinţire, desăvârşire şi înfiere vom afla. De aceea mărgăritarul de mare preţ al Duhului Înfierii în noi îl vei aşeza şi cu toţi sfinţii vom cânta: Aleluia!

Icosul al 5-lea Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Tăriei, Te

iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă la ceasul ispitei, în noi, tăria Ta vei aşeza. De atacul celui viclean ne vei apăra. Darul deosebirii duhurilor ni-l vei lăsa şi cu sabia lui de smintelile sinagogilor satanei neamul nostru îl vei separa, de aceea Îţi vom cânta:

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Tăriei, fiindcă pe Calea Luminii, să trecem peste fluviul de foc, putere ne vei da.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Tăriei, fiindcă, să vedem Adevărul Tău ochii minţii ni i-ai deschis şi puterea rugăciunii care urcă la cer am aflat.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Tăriei, fiindcă, să trecem prin Poarta Bucuriei, Tăria Ta ca la arhangheli în noi vei aşeza.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Tăriei, fiindcă, să intrăm într-al Ţării Sfinte tezaur, cu destinul cel sfânt ne vei binecuvânta.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Tăriei, fiindcă în cupa conştiinţei noastre, icoanele sfinţilor, catapeteasma altarului minţii, au luminat.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Tăriei, fiindcă, măsura crucii noastre mereu vei schimba când în pacea Tăriei Tale vom intra.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Tăriei, fiindcă în straiul de nuntă ţesut din raze de soare ne vei îmbrăca.

552

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Tăriei, fiindcă în sufletul nostru, Mielul lui Dumnezeu, cu lâna de aur, va veni şi-L vom vedea, când la faţă sufletele ni le va schimba.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Tăriei, slavă Ţie!

Condacul al 6-lea Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Bunei

Credinţe, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă pâinea credinţei în aluatul sufletului nostru o dospeşti. Sămânţa Ta în ogorul inimii noastre o răsădeşti. Cu flacăra Ta, de cununa de spini a gândurilor lumeşti, ne curăţeşti. Mugurul iubirii, pe creanga de aur a cugetului nostru îl înfloreşti. Rodul neamului nostru, ca o smirnă aleasă, în cer îl primeşti. În pântecele nostru, izvorul Tău de apă vie ni-l dăruieşti şi Cuvântul Domnului Iisus Hristos în noi îl împlineşti. De aceea Îţi cântăm: Aleluia!

Icosul al 6-lea Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Bunei

Credinţe, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă duioasă chemarea Ta, prin rugăciunea minţii în inimă, o rosteşti, prin toaca paşilor noştri o răspândeşti, prin clopotul glasului nostru, Lumina Ta o dăruieşti, când la Liturghia cea dumnezeiască peste noi poposeşti, cu văpaia iubirii sufletele noastre le sfinţeşti, de aceea Îţi cântăm:

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Bunei Credinţe, fiindcă sămânţa Ta ne-ai dat şi credinţa cea adevărată am semănat.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Bunei Credinţe, fiindcă de ispitele păgânilor, ateilor, sectelor, lepădaţilor şi ucenicilor satanei, ne-ai apărat.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Bunei Credinţe, fiindcă mărgăritarul Tău minunat în suflet ni l-ai adus, în mâna noastră ca o cheie l-ai pus, Poarta Iubirii vom deschide, vom intra şi pe Domnul Iisus Hristos Îl vom afla.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Bunei Credinţe, fiindcă izvorul Tău de apă vie, inima şi conştiinţa noastră, când de negura păcatelor le-a curăţat, trăirea cuvintelor Sfintei Evanghelii ne-ai dat.

553

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Bunei Credinţe, fiindcă răspunsul cel bun al faptelor de aur, lămurit în foc, când prin grija Ta l-am cumpărat, Duhul Sfatului o pace adâncă în noi a semănat.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Bunei Credinţe, fiindcă sufletul nostru în straiul rugăciunilor de iubire şi slavă l-ai îmbrăcat, când în faţa Domnului l-ai înălţat.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Bunei Credinţe, fiindcă rugăciunea cea de taină în chilia inimii ne-ai învăţat, când uşa tăcerii am închis şi glasul Tău în inimă l-am ascultat.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Bunei Credinţe, fiindcă paşii credinţei noastre i-ai numărat, când crucea faptelor de sfinţire şi desăvârşire am purtat, când gândul nostru ca un fulger s-a luminat.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Bunei Credinţe, slavă Ţie!

Condacul al 7-lea Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al

Cunoştinţei, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă mintea în hotarele rugăciunii curate ne vei purta. Cu ea în inimă vei intra. Glasul Tău, rostind rugăciunea în duh şi în adevăr vom asculta. Ochiul conştiinţei, ca să vadă minunile Tale, vei lumina. Prin darul rugăciunii contemplate, să ne rugăm în tăcere, ne vei învăţa. Pe Calea Preasfintei Treimi sufletul nostru îl vei purta. Ca să cunoaştem Tainele Împărăţiei ne vei lumina, pentru ca pe Poarta Tainelor să intrăm şi să cântăm: Aleluia!

Icosul al 7-lea Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al

Cunoştinţei, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă sufletul nostru dincolo de toate amintirile îl vei ridica, conştiinţa noastră vei curăţa, cu aripile rugăciunilor de iubire şi slavă, sufletele noastre în Împărăţia Ta vor intra şi vor cânta:

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Cunoştinţei, fiindcă ochii conştiinţei noastre ai deschis, ai vindecat şi în ei Lumina Ta ai aşezat.

554

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Cunoştinţei, fiindcă oglinda conştiinţei noastre prin rugăciunea cu rod ai binecuvântat şi vederile cele minunate ne-au bucurat.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Cunoştinţei, fiindcă izvorul lacrimilor a curs neîncetat şi conştiinţa, sufletul, inima şi cugetul ni le-a spălat.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Cunoştinţei, fiindcă glasul Tău rugăciunea în Duh şi în Adevăr în noi a murmurat, când războiul cu gândurile a încetat.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Cunoştinţei, fiindcă în sfânta tăcere, unde se aude glasul Domnului Iisus Hristos, prin Poarta Tăcerii vom intra.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Cunoştinţei, fiindcă în noi minunea Schimbării la Faţă ne vei arăta, ca semn că înnoirea noastră întru Hristos ni se va da.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Cunoştinţei, fiindcă din lanţurile duhului lumesc şi ale duhului trupesc, sufletele noastre le vei dezlega, când la cer îngerii Tăi ne vor purta.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Cunoştinţei, fiindcă scutul Tău de lumină pe toţi duşmanii cei văzuţi şi nevăzuţi i-a alungat, când în veşmântul de har ne-ai îmbrăcat.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Cunoştinţei, slavă Ţie!

Condacul al 8-lea Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Temerii de

Dumnezeu, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă atunci când demonii cu flăcările războaielor ne-au ameninţat, Tu cu veşmântul smereniei, întru Hristos ne-ai îmbrăcat. Cu pasul delicat al temerii porumbelului în sufletele noastre ai intrat. Prin postul trupului, cugetului, minţii şi sufletului, să biruim în războiul gândurilor, ne-ai învăţat. Cu Duhul Rugăciunii în Duh şi în Adevăr gura noastră ai binecuvântat. Cu privegherea conştiinţei, cu trezvia gândului şi tăcerea cuvântului războiul cu lumea îl purtăm, de aceea Îţi cântăm: Aleluia!

555

Icosul al 8-lea Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Temerii de

Dumnezeu, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă sufletul în frica de Dumnezeu ni-l creşti, când mărturisirea păcatelor noastre o primeşti. Cu isopul Tău ni-l curăţeşti. Să-i iertăm şi să-i îndreptăm pe greşiţii noştri ne sfătuieşti. De ajutorarea celor săraci şi nevoiaşi ne învredniceşti. Iubirea Tatălui Ceresc şi a Domnului Iisus Hristos ca nişte seminţe de har ni le dăruieşti şi cu slujirea Domnului ne obişnuieşti. De aceea Îţi cântăm:

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Temerii de Dumnezeu, dăruieşte-ne darul stăpânirii de sine, pentru ca ispitele lucrarea noastră pentru Domnul să nu o poată împiedica.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Temerii de Dumnezeu, fiindcă sfânta râvnă în noi ai aşezat, de aceea să lucrăm în via Ta am putut şi am cutezat.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Temerii de Dumnezeu, fiindcă iscusinţa de a scrie, de a ne ruga şi smerenia de a suspina, de a tăcea, de a face voia Ta, ne-ai dat.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Temerii de Dumnezeu, fiindcă înţelepciunea smereniei, care o au cei mici, neînsemnaţi, loviţi, furaţi, batjocoriţi, prin harul Tău peste noi a stat.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Temerii de Dumnezeu, fiindcă puterea Ta de a ne ruga, de a priveghea, de a face în toată vremea şi în tot locul lucrarea Ta, am aflat.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Temerii de Dumnezeu, fă să dispară din neamul nostru minciuna, hoţiile, fărădelegile, hula, vicleniile, silniciile, pentru ca darul Tău în noi să stea.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Temerii de Dumnezeu, întăreşte îngerii noştri păzitori, dă-le putere de arhangheli, pentru ca biserica ortodoxă, ţara, neamul, să le poată curăţa, încât pe toţi demonii şi duşmanii să-i poată alunga.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Temerii de Dumnezeu, mărturiseşte despre noi Tatălui Ceresc, pentru ca pe Domnul Iisus Hristos, cu credinţă, nădejde şi iubire, la cea de-a doua venire a Sa să-L putem întâmpina.

556

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duh al Temerii de Dumnezeu, slavă Ţie!

Condacul al 9-lea Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Mângâietorule, Te

iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă blândeţea, care aduce smerita cugetare şi îndrăzneala rugăciunii, am aflat. Prin Duhul Sfatului cu blândeţea Ta, duhul mâniei dintre fraţi l-ai îndepărtat; cu fericirea făcătorilor de pace, care fiii lui Dumnezeu se vor chema, ne vei încununa. Pământul cel veşnic al Împărăţiei Cerurilor pentru neamul sfânt şi preoţesc îl vei coborî şi îl vei da, iar noi vom cânta: Aleluia!

Icosul al 9-lea Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Mângâietorule, Te

iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă prin blândeţe, Tu, făţărnicia pocăinţei, evlavia prefăcută, falsa mărturisire, viclenia jurămintelor şi tirania făgăduinţelor, din inimile noastre ai alungat, de minciuni, de închipuirea de sine, de urâciunea pustiirii, cu grijă şi delicateţe ne-ai ferit sau ne-ai curăţat, de aceea Ţi-am cântat:

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Mângâietorule, fiindcă uşa blândeţei, ca o lespede de piatră, între noi şi duhul cel lumesc ai aşezat.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Mângâietorule, fiindcă ascultarea poruncilor, inocenţa copiilor, simplitatea, înstrăinarea, evlavia cu lacrimi, smerenia cea adevărată, în adâncul inimii noastre ca nişte mărgăritare ai ascuns.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Mângâietorule, fiindcă blândeţea Domnului Iisus Hristos, ca un balsam minunat, peste rănile sufletelor noastre a curs.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Mângâietorule, fiindcă porumbiţa albă a rugăciunii inimii noastre la cer ai urcat şi în faţa Tatălui Ceresc şi a Domnului a stat.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Mângâietorule, fiindcă râvna mucenicilor şi rugul aprins al iubirii, mintea în Duh şi în inimă, ne-a adunat.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Mângâietorule, fiindcă prin taina tăcerii şi prin darul gândului înalt, patimile

557

din noi le-ai alungat. Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Mângâietorule,

fiindcă slava deşartă, risipirea timpului preţios al vieţii, duhul cel trupesc şi lumesc le-am lepădat.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Mângâietorule, fiindcă dragostea de cele sfinte, cu rugăciunea continuă, contemplată, harică, ne-ai învăţat.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Mângâietorule, slavă Ţie!

Condacul al 10-lea Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duhul Adevărului,

Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă taina sufletului nostru ca o carte în faţa ochilor minţii ne-ai deschis, când sufletul nostru întru Tine l-ai ridicat, când toate cele pământeşti le-am uitat, când prin Duhul Sfatului pacea Ta în noi ai aşezat. Cu mărgăritarul credinţei cugetul şi inima ne-ai luminat. Cu darul vindecării sufletelor, în taină în noi Te-ai arătat, când ochii cugetului nostru s-au deschis şi Adevărul Tău cel Dumnezeiesc L-am contemplat. De aceea cu îngerii am cântat: Aleluia!

Icosul al 10-lea Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duhul Adevărului,

Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă, Taina Bunei Vestiri s-o trăim, ne-ai binecuvântat, Naşterea cea din Duh şi din Adevăr sufletul nostru l-a luminat. Apa cea vie ca un dar minunat ne-ai dat, ca semn că botezul cel de taină l-am căpătat. De aceea Ţi-am cântat:

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duhul Adevărului, fiindcă rugăciunea în duh şi în adevăr, ca un clopot de argint, în biserica inimii a răsunat.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duhul Adevărului, fiindcă cheia adevărului în conştiinţa noastră ai adus, Poarta Tainelor cu ea am deschis şi în Împărăţia Cuvântului am pătruns.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duhul Adevărului, fiindcă darul Cuvântului, ca o rază de soare, în adâncul conştiinţei noastre a intrat.

558

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duhul Adevărului, fiindcă adevărul Cuvântului, în bolţile bisericii din sufletul nostru a răsunat şi l-am ascultat.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duhul Adevărului, fiindcă darul dragostei, ca o smirnă aleasă, în noi l-ai adus şi ne-a luminat.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duhul Adevărului, fiindcă darul Duhului Înfierii, cu minunea asemănării, la faţă ne-a schimbat.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duhul Adevărului, fiindcă negura minciunilor lumii ai împrăştiat şi glasul tainic al Darului Proorociei l-am ascultat.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duhul Adevărului, fiindcă asemenea unui porumbel alb, din lumină în lumină, gândul nostru l-ai purtat.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Duhul Adevărului, slavă Ţie!

Condacul al 11-lea Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Cel care toate le

împlineşti, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă prin Darul Cuvântului Înţelepciunii, iubirea în taină ne-ai semănat. Prin Darul Înţelegerii, mintea întru Tine ne-ai luat şi ca o lumină razele Tale în adâncul cuvintelor noastre au stat. Prin Darul Tăriei, împlinirea poruncilor Legii Iubirii în noi ai semănat. Prin Darul Sfatului, pacea cea sfântă în noi a intrat. Prin mărgăritarul bunei-credinţe, neamul nostru l-ai sfinţit. Prin Darul de lumină al conştiinţei, cheile Împărăţiei Cerurilor le-am primit. Prin Darul ascultării, voinţa Ta, ca Duh al Temerii de Dumnezeu, ca o iubire fără margini ne va înfia, ca să putem cu îngerii cânta: Aleluia!

Icosul al 11-lea Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Cel care toate le

împlineşti, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă darul vindecării sufletelor noastre, în Sfintele Taine, l-ai aşezat; de aceea prin Darul deosebirii duhurilor, adevărul Tău am aflat; prin Darul Înfierii, din icoana de lumină a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Pruncul cel dumnezeiesc în noi a venit şi a stat, iar

559

noi să cântăm am cutezat: Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Cel care toate le

împlineşti şi ca un braţ nevăzut al Tatălui Ceresc ne creşti, ne ocroteşti şi la cer ne primeşti.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Cel care toate le împlineşti, Cel care toate cele sfinte ne dăruieşti, chemarea Ta la Cina cea de Taină în noi o săvârşeşti.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Cel care toate le împlineşti, fiindcă prin grija Ta ca să nu facem păcatul împotriva Ta prin funcţii pierzătoare de suflet, prin lepădări, jurăminte, secte, cu scutul Tău nevăzut ne fereşti.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Cel care toate le împlineşti, fiindcă lucrători la secerişul Tău pe îngerii Tăi ne dăruieşti.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Cel care toate le împlineşti, fiindcă ceea ce Domnul Iisus ca porunci sfinte ne-a lăsat, prin Tine priceperea, grija, mijlocul şi prilejul să le facem ne-ai dat.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Cel care toate le împlineşti, fiindcă pentru noi în cer mărturia cea sfântă vei rosti şi de aceea înălţarea la cer pe Calea cea luminată ne vei dărui.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Cel care toate le împlineşti, fiindcă prin gura noastră, la momentul încercărilor, răspunsul cel potrivit pentru noi îl pregăteşti.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Cel care toate le împlineşti, fiindcă cu sabia Ta toate cetele le desparţi şi le rânduieşti, iar pe cei răi îi osândeşti.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Cel care toate le împlineşti, slavă Ţie!

Condacul al 12-lea Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Dătătorule de

Viaţă, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă Darul trăirii Tainei cea din veac făcută şi de îngeri neştiută în noi l-ai semănat, a rodit şi l-ai răspândit, după ce la momentul Bunei Vestiri ai venit. Răsadul cel sfânt al Tatălui Ceresc în noi l-ai sădit. Aluatul Tău în noi l-ai plămădit. De aceea neamul nostru ortodox l-ai păstrat şi nu s-a smintit. Demonii şi duşmanii de la noi i-ai

560

gonit, iar noi am rostit: Aleluia! Icosul al 12-lea Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Dătătorule de

Viaţă, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă voinţa Tatălui Ceresc, ca să nu pierim noi cei mici şi neînsemnaţi, ai împlinit. De aceea Păstorul cel bun din cer, prin Tine s-a întrupat şi la noi a venit. Sensul tainic al Cuvântului lui Dumnezeu viaţa cea veşnică ne va dărui, de aceea cântăm:

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Dătătorule de Viaţă, fiindcă pentru împlinirea poruncii: ”Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău” o rază a Ta în noi a vegheat şi prin fiecare faptă, cuvânt şi gând am arătat.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Dătătorule de Viaţă, fiindcă porunca: ”Să vă iubiţi unii pe alţii” noi prin grija Ta în toată vremea şi în tot locul am lucrat.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Dătătorule de Viaţă, fiindcă să-l ajutăm pe cel căzut, ca să împlinim cuvântul: “Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” mijlocul şi prilejul ne-ai dat.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Dătătorule de Viaţă, fiindcă viaţa cea veşnică neamului nostru i-ai pregătit şi un loc în Împărăţia Ta i-ai păstrat, când porunca: “Să iubiţi pe duşmanii voştri” am împlinit, când pâinea cea sfântă la toţi duşmanii noştri am dat.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Dătătorule de Viaţă, fiindcă să nu luăm Numele Domnului în deşert - ca cei ce se declară martori, în locul Tău, pe pământ şi fac păcatul împotriva Ta - mintea ne-ai luminat.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Dătătorule de Viaţă, fiindcă porunca: “Să nu ucizi” ne-ai învăţat, căci nu noi viaţa am creat, iar când n-am ascultat, pedepse ne-ai măsurat.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Dătătorule de Viaţă, fiindcă să nu mărturisim strâmb împotriva fratelui nostru ne-ai ferit şi de cei răi ne-ai separat.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Dătătorule de Viaţă, fiindcă să nu luăm nimic din ceea ce nu ne aparţine, poruncă ne-ai dat şi ca de foc ne-ai îndepărtat.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Dătătorule de

561

Viaţă, fiindcă să nu facem păcatul desfrânării ne-ai învăţat, iar ca să dăm naştere sfântă neamului şi copiilor noştri, Sfânta Taină a Nunţii ne-ai lăsat.

Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Dătătorule de Viaţă, slavă Ţie!

Condacul al 13-lea Slavă Ţie, Doamne, Împărate Ceresc, Vistierul

bunătăţilor, Te iubim şi Îţi mulţumim pentru Tainele şi trăirea contemplaţiei făcută în inimă, pentru Pogorârea Ta la Sfânta Liturghie Ortodoxă, pentru rugul rugăciunii minţii în inimă, pentru Taina mântuirii neamului nostru, pentru arderea seminţelor răului, pentru urcarea la cer pe Calea cea luminată, pentru rodul bogat al faptelor noastre de mântuire, desăvârşire şi înfiere; pentru numele cel nou şi un loc în Împărăţia Ta, ca să-Ţi putem cu îngerii cânta: Aleluia!

562

RUGĂCIUNE PENTRU DARUL DUMNEZEIESC AL IUBIRII

Aleluia! Slavă Ţie, Împărate Ceresc, Cel care toate le

împlineşti, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne darul iubirii, când firea noastră omenească primeşte prin harul Tău firea cea dumnezeiască, care ne redă chipul şi asemănarea cea dumnezeiască, când firea noastră cea omenească prin asemănare cu firea cea dumnezeiască, cu Domnul Iisus Hristos, în taină, poate să se desăvârşească.

Aleluia! Slavă Ţie, Împărate Ceresc, Vistierul bunătăţilor, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne darul dumnezeiesc al iubirii, care umple de lumină fiinţa noastră, care aprinde ca un foc râvna, tăria, credinţa, smerenia cuvioşilor; răbdarea, tăria şi nădejdea mucenicilor; iscusinţa, înţelepciunea şi spiritul de jertfă al apostolilor; desăvârşirea şi puterea harului sfinţilor; curăţia şi rugăciunea pustnicilor.

Aleluia! Slavă Ţie, Împărate Ceresc, Dătătorule de Viaţă, Te iubim şi Te rugăm împărtăşeşte-ne cu Darul dumnezeiesc al iubirii, care ca o candelă arde pe altarul inimii, ca o jertfă pentru Tatăl Ceresc, pentru Domnul Iisus Hristos, pentru Tine, Cel Nevăzut şi Nepătruns, ca o Taină de negrăită bucurie, fiindcă eşti izvorul iubirii, care dă viaţă firii dumnezeieşti, de aceea trebuie să Te iubim ca sens al vieţii noastre omeneşti.

563

ACATIST DE TAINĂ AL PREASFINTEI

NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU

Poruncă: “Bucură-Te ceea ce eşti plină de har”

(Luca 1, 28)

564

Condacul 1 Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Te iubim şi Îţi

mulţumim pentru minunile Tale, cu care pe mulţi i-ai ajutat, dar mai ales fiindcă neamul omenesc din întunericul păcatului şi al morţii, prin minunea naşterii Fiului lui Dumnezeu l-ai salvat. De aceea cu toţi îngerii şi cu toţi sfinţii Ţi-am cântat: Aleluia!

Icosul 1 Rânduiala cea sfântă a naşterii Tale printr-o minune sfinţii

părinţi Ioachim şi Ana au aflat, când prin post şi rugăciune darul cel dumnezeiesc l-au câştigat şi îngerul i-a înştiinţat, iar noi am cântat:

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fiindcă la Templu părinţii Ioachim şi Ana Te-au dus şi Te-au închinat.

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fiindcă în faţa Ta îngerii porţile le-au deschis, le-au descuiat şi în Sfânta Sfintelor ai intrat.

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fiindcă îngerii hrana cea cerească Ţi-au dat şi rugătoare caldă lumea în faţa Tatălui Ceresc Te-a câştigat.

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fiindcă ocrotire prin ruda Ta, bătrânul şi dreptul Iosif, Domnul Ţi-a asigurat.

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fiindcă îngerul Buna Vestire Ţi-a adus şi porunca lui Dumnezeu ai ascultat.

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fiindcă Duhul Sfânt cu darurile cele dumnezeieşti Te-a sfinţit şi Te-a înfiat.

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fiindcă minunile zămislirii şi naşterii Fiului lui Dumnezeu prin Tine s-au înfăptuit.

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fiindcă Taina Domnului Iisus Hristos, ca Fiu al lui Dumnezeu, prin Tine ni s-a descoperit.

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fiindcă pe Fiul lui Dumnezeu ca pe un Prunc L-ai hrănit şi cu El în Egipt ai fugit.

565

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fiindcă prin Tine Biserica Fiului lui Dumnezeu s-a arătat.

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, bucuria creştinilor!

Condacul al 2-lea Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Te iubim şi Îţi

mulţumim, fiindcă după Pogorârea Duhului Sfânt, împreună cu sfinţii apostoli, Sfânta Evanghelie ai propovăduit, multe minuni ai săvârşit, dar mai ales de Duhul Înfierii ne-ai învrednicit, când în biserica inimilor noastre ai venit, neamul nostru l-ai ocrotit, naşterea cea de-a doua prin Tine ni s-a dăruit, mântuirea, sfinţirea, desăvârşirea, înfierea să le dobândim ne-ai ajutat şi de aceea am cântat: Aleluia!

Icosul al 2-lea Icoana Ta de lumină din Lumina Lină a Sfintei Slave, în

oglinda conştiinţei noastre Cartea Vieţii ne-a arătat, ca o Lumină din Lumină, Fiul Tău cel Iubit, ca un Prunc minunat în noi L-ai născut şi a stat, prin El mântuirea, sfinţirea, desăvârşirea şi înfierea ni s-au dat, de aceea am cântat:

Bucură-Te, Maica Luminii, fiindcă din Lumina Duhului Sfânt ne-ai zămislit şi Taina Naşterii cea de-a doua am trăit-o ca pe un dar minunat.

Bucură-Te, Maica Luminii, fiindcă prin Duhul Înţelepciunii Cheia Porţilor Împărăţiei, cu iubire dumnezeiască ne-ai dat.

Bucură-Te, Maica Luminii, fiindcă prin Duhul Înţelegerii ochii cugetului ni s-au deschis şi prin darul deosebirii duhurilor toate tainele le-am aflat.

Bucură-Te, Maica Luminii, fiindcă prin lumina Duhului Tăriei, neamul nostru ortodox timp de două mii de ani l-ai păstrat.

Bucură-Te, Maica Luminii, fiindcă prin Duhul Sfatului fericirea făcătorilor de pace, scutul Sfântului Tău Omofor peste ţara şi neamul nostru a stat.

Bucură-Te, Maica Luminii, fiindcă pe Calea Luminii sufletele aleşilor din neamul nostru la cer le-ai înălţat.

Bucură-Te, Maica Luminii, fiindcă prin Duhul Cunoştinţei sufletelor noastre un veşmânt de lumină li s-a dat.

566

Bucură-Te, Maica Luminii, fiindcă sufletele, trupurile, inimile, minţile noastre, cu para de foc a Luminii Lumii, le-ai curăţat.

Bucură-Te, Maica Luminii, fiindcă iubirea, credinţa, nădejdea, smerenia, în aripi de lumină le-ai transformat, când la cer pe aleşii Tăi i-ai înălţat.

Bucură-Te, Maica Luminii, fiindcă îngerii Tăi la Tronul de Slavă, pe care stă Fiul lui Dumnezeu, îngerii Tăi pe toţi sfinţii, aleşii, i-au purtat.

Bucură-Te, Maica Luminii, ocrotitoarea creştinilor! Condacul al 3-lea Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Te iubim şi Îţi

mulţumim, fiindcă din mâna Ta crucea neamului, ca s-o purtăm, ni s-a dat. Pe treptele scării, care duce la cer, îngerii Tăi ne-au purtat. Cu multă râvnă am urcat. La fiecare treaptă rugăciunile Tale ne-au ajutat şi de aceea Ţi-am cântat: Aleluia!

Icosul al 3-lea Poruncile cele de mântuire rostite de Domnul Iisus în Sfânta

Evanghelie să le trăim cu fapta, prin grija Ta ni s-au dat şi poruncile fericirilor le-am retrăit, le-am înţeles şi pe fraţii noştri, cum să le facă, i-am învăţat, i-am ajutat când pentru ei ne-am rugat şi am cântat:

Bucură-Te, Preaslăvită Stăpână, fiindcă Pomul Vieţii Veşnice, în grădina de vis a sufletului nostru L-ai adus şi ni L-ai dat.

Bucură-Te, Preaslăvită Stăpână, fiindcă în oglinda conştiinţei, Cartea Vieţii deschisă la pagina cu numele nostru cel nou ne-ai arătat.

Bucură-Te, Preaslăvită Stăpână, fiindcă răspunsul cel bun al rugăciunilor de iubire şi slavă, care să ne mute de la moarte la viaţă, prin Tine l-am aflat.

Bucură-Te, Preaslăvită Stăpână, fiindcă delicateţea, iscusinţa, înţelepciunea, bunătatea, mila, darurile Fiului Tău, ca o comoară veşnică le-am câştigat.

Bucură-Te, Preaslăvită Stăpână, fiindcă veşmântul de nuntă pentru noi şi pentru cei din neamul nostru, cum să-l căpătăm ne-ai arătat.

567

Bucură-Te, Preaslăvită Stăpână, fiindcă prin ale Tale sfinte rugăciuni, Fiul Tău cel Iubit şi Domnul nostru în faţa Tatălui Ceresc şi a Îngerilor Săi pentru noi mărturie a dat.

Bucură-Te, Preaslăvită Stăpână, fiindcă piatra cea albă a numelui nostru cel nou, veşnic şi nepieritor, prin grija Ta am luat.

Bucură-Te, Preaslăvită Stăpână, fiindcă să devenim stâlpi în Templul lui Dumnezeu ne-ai ajutat.

Bucură-Te, Preaslăvită Stăpână, fiindcă să primim steaua cea de dimineaţă şi cununa vieţii veşnice, printre toate ispitele şi încercările ne-ai purtat.

Bucură-Te, Preaslăvită Stăpână, Doamnă a cerului şi a pământului!

Condacul al 4-lea Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Te iubim şi Îţi

mulţumim, fiindcă prin Duhul Înfierii, treptele ascunse în mormântul trupului nostru, ca o scară la cer le-am suit şi cu isopul rugăciunilor sufletele noastre le-ai curăţit, ca să căpătăm chipul şi asemănarea cu Fiul Tău, grija Ta cea dumnezeiască ne-ai dat, aşa cum pentru toţi fiii Luminii, Învierii şi Împărăţiei Te-ai rugat şi de aceea am cântat: Aleluia!

Icosul al 4-lea Credinţa cea tare, răbdarea cea îndelungată, care aduce

rodul cel îmbelşugat de o sută, de treizeci şi de şaizeci, râvna cea sfântă, evlavia rugăciunii, iubirea Adevărului care sfinţeşte, smerenia care înalţă, milostenia, care mântuieşte, porunca fericirilor, care sufletul îl desăvârşeşte, prin Tine ni s-au dat şi de aceea am cântat:

Bucură-Te, Maică Preacurată, fiindcă asemenea fiilor Învierii, din prăpastia păcatelor, din întunericul ispitelor, cuvintelor şi gândurilor rele, aruncate ca nişte săgeţi de duhurile necurate, ne-ai scos, ne-ai curăţat şi la cele cereşti ne-ai înălţat.

Bucură-Te, Maică Preacurată, fiindcă asemenea fiilor Luminii, pline de lumină toate faptele, cuvintele şi gândurile noastre s-au făcut, când Domnului Iisus le-am închinat.

Bucură-Te, Maică Preacurată, fiindcă asemenea fiilor

568

Împărăţiei, când din izvorul cu apă vie ne-ai adăpat, setea de cele sfinte în noi a crescut neîncetat.

Bucură-Te, Maică Preacurată, fiindcă răspunsul cel bun pe buzele noastre l-ai pus, când Domnul Iisus neamul ne-a cercetat, şi l-a întrebat.

Bucură-Te, Maică Preacurată, fiindcă Domnul, între cei binecuvântaţi arborele neamului nostru l-a aşezat, când rodul de iubire şi slavă s-a copt şi l-a luat.

Bucură-Te, Maică Preacurată, fiindcă Tatăl Ceresc, Domnul Iisus şi Duhul Sfânt sufletele neamului nostru le-a încercat, ca pe argint le-a curăţat, ca pe aur le-a lămurit, ca pe nişte comori le-a măsurat.

Bucură-Te, Maică Preacurată, fiindcă numele cel nou al Fiului Tău pe frunţile neamului nostru îngerii Tăi l-au pus şi ca o pecete a stat.

Bucură-Te, Maică Preacurată, fiindcă în veşminte de nuntă la cer sufletele fraţilor noştri îngerii le-au ridicat, cu Taina Sfântului Botez, cu apa cea vie le-au curăţat şi i-au îmbrăcat.

Bucură-Te, Maică Preacurată, fiindcă la Cina cea de Taină cu îngerii Tăi pe ortodocşii creştini i-ai chemat.

Bucură-Te, Maică Preacurată, fiindcă îngerii Tăi imnul de slavă şi iubire ne-au învăţat şi l-am cântat.

Bucură-Te, Maică Preacurată, Doamnă a îngerilor! Condacul al 5-lea Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Te iubim şi Îţi

mulţumim, fiindcă puterea prin darul Duhului Tăriei; cuvântul de înţelepciune ca dar al Duhului Înţelepciunii; lumina prin Duhul Înţelegerii; credinţa cea adevărată ca dar prin Duhul Bunei Credinţe; ochii minţii şi ai cugetului prin Duhul Cunoştinţei; smerenia, mila, curăţia, cumpătarea, ca daruri ale Duhului Temerii de Dumnezeu ni le-ai dat, pentru că plină de daruri eşti, ca fiică a Celui Preaînalt, de aceea am cântat: Aleluia!

Icosul al 5-lea Rugăciunea Ta, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Tatăl

Ceresc, Fiul Cel Iubit şi Împăratul cel Ceresc au ascultat, când împreună cu sfântul Ioan Teologul, cu sfântul Ioan Botezătorul,

569

în biserica din Vlaherne pentru noi Te-ai rugat, sfinţii Andrei şi Epifanie au ascultat, iar noi cu ei am cântat:

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fiindcă rugăciunea Ta: „Împărate Ceresc, primeşte pe omul ce Te slăveşte pe Tine şi cheamă în tot locul Preasfânt Numele Tău” Tatăl cel Ceresc a ascultat.

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fiindcă sfântul Tău cuvânt l-am ascultat: „Şi acolo unde se face pomenirea numelui Meu, pe acel loc îl sfinţeşte”, de aceea mii de biserici în ţara noastră Ţie Ţi-am închinat.

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fiindcă să-L slăvim pe Tatăl Ceresc, pe Domnul Iisus Hristos, pe Împăratul Ceresc cu slujbe, rugăciuni şi fapte, putere şi har ne-ai dat, ca semn că noi cuvântul Tău: „Şi preaslăveşte pe cei ce Te preaslăvesc pe Tine” l-am împlinit şi l-am lucrat.

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fiindcă noi am împlinit cuvântul Tău: „Ascultă rugăciunile celor ce cu dragoste Mă cinstesc pe Mine, Maica Ta”, de aceea Domnul de păcate neamul nostru l-a curăţat, l-a sfinţit şi l-a iertat.

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fiindcă toate jertfele, ctitoriile, faptele noastre bune, rugăciunile, ca tămâia şi smirna la cer le-ai înălţat, ca să împlineşti cuvântul Tău, când pentru noi Te-ai rugat: „Şi făgăduinţele (lor) primeşte-le toate”.

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fiindcă din toate nevoile cu rugăciunile Tale ne-ai izbăvit, aşa cum ai rostit: „Din toate nevoile şi răutăţile îi izbăveşte”.

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fiindcă rugăciunile Tale din vicleniile, primejdiile, ispitele duşmanilor ne-au scos, ne-au ferit, ne-au salvat.

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fiindcă prin rugăciunile de mântuire, de cerere, de mulţumire ne-ai sfinţit şi ne-ai învăţat.

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fiindcă prin rugăciunile de slavă şi de iubire, care prin grija Ta îngerii ne-au învăţat, Fiul Tău cel iubit cu îngerii Săi desăvârşirea şi înfierea ne-au dat.

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Doamnă a cerului şi a pământului.

570

Condacul al 6-lea Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Te iubim şi Îţi

mulţumim, fiindcă trecerea prin vămile văzduhului cu îngerii Tăi ca un dar minunat neamului Tău i-ai dat, pe toţi demonii cu ale Tale sfinte rugăciuni i-ai legat, i-ai alungat şi i-ai certat, pe cei aleşi îngerii Tăi pe calea cea luminată la cer i-au purtat şi răspunsul cel bun la judecata sufletelor noastre pentru noi l-ai dat, de aceea am cântat: Aleluia!

Icosul al 6-lea Minunile Tale, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, cu noi

şi pentru noi le-ai păstrat şi le-ai lucrat, cu dragoste asupra noastră ai vegheat, cu Sfântul Tău Omofor ne-ai apărat, când demonii şi duşmanii cu vicleniile lor ne-au încercat, iar noi am cântat:

Bucură-Te, Preasfântă Fecioară Maria, fiindcă aşa cum Aglaida numele Tău l-a rostit, şi demonul de la ea a fugit, tot aşa demonii şi duşmanii de la cei ce Te-au rugat i-ai izgonit.

Bucură-Te, Preasfântă Fecioară Maria, fiindcă aşa cum sfătuită de duhovnicul ei călugăriţa pe demonul, ce ca înger o ispitea şi chipul Tău, ca să o amăgească, ca o nălucă îl aducea, a rostit rugăciunea şi închinarea Ta, de aceea toată ispita ca fumul s-a risipit, tot aşa pe noi de ispitele sinagogilor satanei ne-ai ferit.

Bucură-Te, Preasfântă Fecioară Maria, fiindcă aşa cum pe dreptcredinciosul, care pentru cinstirea Ta, cu un eretic nestorian s-a luptat şi de pe corabie în apă a căzut, din fundul mării l-ai scos. Dar pe nestorian, pentru rugăciunile cuviosului Partenie, l-ai înviat şi de erezia lui s-a lepădat. Tot aşa, pe cei rătăciţi să-i salvăm, ne-ai ajutat.

Bucură-Te, Preasfântă Fecioară Maria, fiindcă, aşa cum lui Ioan Cucuzel glas de înger i-ai dat şi Ţie Ţi-a cântat, tot aşa cu iubirea îngerească sfinţii Te-au lăudat şi Te-ai bucurat.

Bucură-Te, Preasfântă Fecioară Maria, fiindcă, aşa cum pentru evlavia lui Atanasie o biserică pentru cinstirea Ta în Muntele Athos s-a zidit şi prin grija Ta toate cele de trebuinţă ai rânduit, tot aşa neamul nostru Te-a cinstit.

Bucură-Te, Preasfântă Fecioară Maria, fiindcă, aşa cum la

571

mânăstirea ivirilor icoana Ta făcătoare de minuni a stat, pe păgânii, care au venit să o prade, i-ai pedepsit şi prin grija Ta monahilor nimic nu le-a lipsit, tot aşa nouă icoane făcătoare de minuni ne-ai dăruit.

Bucură-Te, Preasfântă Fecioară Maria, fiindcă, aşa cum pe Carol, cel ce făcuse în scris legământ că-şi dă sufletul său demonului, la Tine scăpare a găsit, atunci când legământul din mâna demonului l-ai luat şi i l-ai dat, tot aşa pe mulţi i-ai salvat.

Bucură-Te, Preasfântă Fecioară Maria, fiindcă, aşa cum pe Teofil l-ai izbăvit şi scrisoarea sa dată diavolului înapoi i s-a dat, tot aşa pe noi pentru ale Tale sfinte rugăciuni de greşelile noastre Domnul ne-a iertat.

Bucură-Te, Preasfântă Fecioară Maria, fiindcă pe cei ce postesc, se nevoiesc, Tu cu multă blândeţe, cu multe daruri îi îmbogăţeşti, cu Sfintele Taine îi împărtăşeşti, aşa cum printr-o minune celui leneş i-ai arătat.

Bucură-Te, Preasfântă Fecioară Maria, fiindcă, aşa cum pe tânărul ucis de evrei l-ai înviat, pe evrei i-ai înspăimântat şi de aceea ei s-au botezat, tot aşa dăruieşte-ne puterea, pe cei căzuţi să-i putem ajuta.

Bucură-Te, Preasfântă Fecioară Maria, Doamna călugărilor şi postitorilor!

Condacul al 7-lea Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Te iubim şi Îţi

mulţumim, fiindcă prin minunile Tale mult ajutor, multă îndreptare, întărire şi izbăvire ne-ai dat. Aşa cum mânăstirea cea din pustie ai ajutat, tot aşa pe judecătorul, care Te lăuda, din adâncul apelor l-ai salvat şi nu s-a înecat. Aşa cum pe Ioan cel neînvăţat comoara cea fără de preţ a rugăciunii către Tine l-ai învăţat, tot aşa noi am cântat: Aleluia!

Icosul al 7-lea Darurile Tale, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, cele

nepreţuite, pentru credincioşii ortodocşi le-ai păstrat, fiindcă Te-au slujit, Te-au iubit, Te-au cinstit, Te-au mărturisit. Când pe evreul cel legat în lanţuri de tâlhari, cu îngerii Tăi l-ai eliberat, credincios l-ai făcut, de aceea am cântat:

Bucură-Te , Doamna Îngerilor, fiindcă pe evreica ce nu

572

putea să nască ai ajutat-o, de aceea împreună cu copilul ei s-au botezat. Bărbatul ei s-a mâniat. Copilul l-a tăiat şi ca să scape de pedeapsă într-o biserică s-a ascuns. La Tine s-a rugat. Mai apoi s-a botezat. Pe copilul lor l-ai înviat, iar pruncul abia născut Te-a lăudat.

Bucură-Te, Doamna Îngerilor, fiindcă pe călugărul bătrân din Britania, care căzuse în neputinţă, l-ai vindecat şi încă treizeci de ani de viaţă i-ai mai dat.

Bucură-Te , Doamna Îngerilor, fiindcă printr-o minune unui călugăr, dar şi nouă ne-ai descoperit, că ori de câte ori noi Îl slăvim pe Dumnezeu pe pământ, Îl slăvesc îngerii, sfinţii, dar mai ales Tu în cer.

Bucură-Te , Doamna Îngerilor, fiindcă preotul, care s-a rugat să Te vadă şi să-Ţi admire frumuseţea Ta cea negrăită, a orbit, aşa cum îngerul Tău l-a prevenit, dar el nu s-a ferit şi viaţa lui a petrecut-o ca îmbunătăţit.

Bucură-Te , Doamna Îngerilor, fiindcă printr-o minune pe Fiul lui Dumnezeu în braţele Tale ca Prunc L-ai adus, El pe pruncul ucis l-a înviat şi pe ucigaş l-a arătat.

Bucură-Te , Doamna Îngerilor, fiindcă pe copilul evreu, care s-a împărtăşit, tatăl său în cuptorul plin cu foc l-a aruncat, dar Tu l-ai ocrotit, încât a rămas nevătămat, dar pe tatăl său, când în foc l-au aruncat, a ars imediat.

Bucură-Te , Doamna Îngerilor, fiindcă pe femeia, care a căzut în păcat şi nu s-a spovedit, diavolul prefăcut în duhovnic despre ea a vorbit, Tu ai apărat-o şi pe diavol l-ai îndepărtat.

Bucură-Te , Doamna Îngerilor, fiindcă pe tânărul dat de la naştere de mama lui celui rău, când doisprezece ani a împlinit, demonul a venit şi din timpul Sfintei Liturghii l-a răpit, Tu, pentru rugăciunile duhovnicului, din iad l-ai scos nevătămat.

Bucură-Te , Doamna Îngerilor, fiindcă pe călugărul păcătos şi leneş, care Te cinstea, cu o picătură din sângele Domnului de la judecată l-ai salvat.

Bucură-Te , Doamna Îngerilor, fiindcă pe Fiul Tău cel iubit preotului Pelaghie L-ai adus, îndoiala lui ai risipit, când Pruncul ca pâine şi vin S-a făcut, iar el s-a împărtăşit.

Bucură-Te , Doamna Îngerilor, cea care dintre preoţi şi călugări îngeri ai ridicat!

573

Condacul al 8-lea Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Te iubim şi Îţi

mulţumim, fiindcă celor care Te cinstesc, Te slăvesc şi Te slujesc un ajutor nepreţuit le dai, aşa cum pentru rugăciunile sfântului Grigore Dialogul, când moartea mii de oameni la Roma secera, icoana Ta a scos, cetatea cu ea a înconjurat, pe îngerul, care-şi ştergea sabia, l-a văzut şi a înţeles că pentru rugăciunile Tale mânia lui Dumnezeu a încetat, iar noi am cântat: Aleluia!

Icosul al 8-lea Minunea pe care a trăit-o fecioara cea bolnavă din

Germania, când la Sfânta Liturghie din cer îngerii Tăi au ridicat-o şi cu cetele sfinţilor în biserica cea cerească a intrat, când liturghia s-a terminat, la Tronul de slavă al Domnului s-a închinat, îngerul făclia, care i s-a dat, i-a cerut-o, dar ea nu i-a dat, iar când vedenia s-a încheiat, lumânarea în mâna ei a stat şi cu ea pe mulţi i-a vindecat, de aceea au cântat:

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fiindcă pe soţia patricianului de la Roma ai salvat, când soţul ei s-o dea pentru aur şi argint la demoni a încercat.

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fiindcă fericirea celor ce-şi păzesc fecioria ai arătat, când o fecioară căsătorită fără voia ei de părinţi, fecioria şi-a păstrat, cu soţul ei în curăţie a trăit, iar când a murit, soţul ei a vorbit, însă ea a deschis ochii, l-a certat şi apoi a adormit.

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fiindcă peste evreul Teodorit, care Te-a hulit, un catarg ai prăbuşit şi la iad l-ai osândit.

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fiindcă pe femeia credincioasă, care mai avea un păcat nemărturisit şi a murit, Tu ai înviat-o , păcatul la duhovnic şi-a spus, apoi din nou a murit şi s-a mântuit.

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fiindcă pe preotul, care Te cinstea şi la Tine se ruga, când în apă şi în păcat a căzut, demonii să-l ducă în iad nu au putut, fiindcă la judecată, când a stat, mărturie cuvântul de rugăciune imprimat pe limba lui l-a salvat.

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fiindcă

574

timp de paisprezece ani pe tâlharul, care se ruga zilnic la Tine, l-ai ocrotit, de aceea demonul să-i ia sufletul nu a izbutit, când un preot prins de tâlhari pe demonul ascuns între ei să spună adevărul l-a silit şi tâlharul s-a călugărit.

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fiindcă minunea de a Te vedea diaconului care a împărtăşit-o pe văduva săracă i-ai dat, ca să vadă cum sufletul ei la cer l-ai luat.

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fiindcă săracului, care o vorbă rea a rostit, ca să se mântuiască Domnul l-a îmbolnăvit, prin grija Ta într-o biserică închinată Ţie l-au dus, la icoana Ta s-a rugat şi s-a vindecat.

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fiindcă pe călugărul Adam de lepră, când era copil, l-ai vindecat.

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fiindcă pe Didim cel născut orb, pentru viaţa lui curată, pentru credinţa lui întru Tine l-ai vindecat şi de aceea mulţi evrei s-au botezat.

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ajutătoarea grabnică a celor necăjiţi!

Condacul al 9-lea Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Te iubim şi Îţi

mulţumim, fiindcă minunea rugăciunii Domnului Iisus Hristos, care sfinţeşte sufletele, curăţeşte inimile, alungă demonii şi duşmanii, care pe cei ce trăiesc în post, nevoinţe, priveghere îi desăvârşeşte la cei plini de râvnă le-ai dat. Pe cei ce biruinţă în războiul cu trupul, cu lumea, cu demonii au câştigat, între fiii Luminii, Învierii şi Împărăţiei i-ai înălţat. De aceea noi am cântat: Aleluia!

Icosul al 9-lea Icoana cea sfântă a Fiului Tău cel Iubit în biserica neamului

nostru ai aşezat, dar ca să dobândim nu numai chipul, ci şi asemănarea, poruncile fericirilor să le facem ne-ai ajutat, de aceea am cântat:

Bucură-Te, Preasfântă Fecioară, fiindcă chemarea Ta ne-ai rostit-o într-un gând în lumină îmbrăcat şi-ntr-o slovă şezând.

Bucură-Te, Preasfântă Fecioară, fiindcă zidiţi am fost într-o lume din păcat, de aceea jarul minţii ne-ai dat şi din el

575

libertatea Adevărului prin foc am aflat. Bucură-Te, Preasfântă Fecioară, fiindcă minunile Tale în noi

Ţi le-ai scris, pentru noi, îngerii Tăi pecetea Împărăţiei au adus şi ne-au dat.

Bucură-Te, Preasfântă Fecioară, fiindcă în Roua Luminii Line sufletul nostru l-ai curăţat şi cu Sfintele Taine l-ai sfinţit şi luminat.

Bucură-Te, Preasfântă Fecioară, fiindcă din fagurii inimii noastre mierea rugăciunii ai luat şi smirna iubirii în cărţi Ţi-am închinat.

Bucură-Te, Preasfântă Fecioară, fiindcă pe fiii Împărăţiei la cer i-ai luat şi prin genunile încinse cu stele i-ai purtat.

Bucură-Te, Preasfântă Fecioară, fiindcă stăpâni peste făptura timpului ne-ai făcut şi ne-ai scos dintr-ale patimilor încinse zăbrele.

Bucură-Te, Preasfântă Fecioară, fiindcă din noi o armată-ai făcut, să luptăm pentru neam şi să-i dăm o scăpare.

Bucură-Te, Preasfântă Fecioară, fiindcă prin Tine am aflat mântuire, sfinţire, desăvârşire, milă, iubire, nădejde, iertare.

Bucură-Te, Preasfântă Fecioară, fiindcă la nevoi Tu ne-ai dat ajutor, iar când duşmanii ne-au lovit, ne-au tâlhărit, Tu ne-ai plâns cu durere.

Bucură-Te, Preasfântă Fecioară, fiindcă îngerii Tăi lângă noi au stat şi că să ne ducem crucea, ei ne-au dat ajutor şi putere.

Bucură-Te, Preasfântă Fecioară, rugătoare caldă şi nebiruită!

Condacul al 10-lea Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Te iubim şi Îţi

mulţumim, fiindcă sfântului Roman darul cântărilor cucernice, pline de evlavie şi de credinţă i-ai dăruit, iar el peste o mie de condace pentru praznicele Domnului, ale Tale şi ale sfinţilor a alcătuit, de aceea şi noi am cântat: Aleluia!

Icosul al 10-lea Sfântul arhanghel Gavriil pe cucernicii călugări din schitul

Protatul, cum să-Ţi cânte axionul, i-a învăţat, toate bisericile şi slujitorii l-au aflat, iar noi împreună cu ei am cântat:

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fiindcă pe

576

monahul care Te-a cinstit şi având păcate a murit, dar Tu la Fiul Tău pentru el Te-ai rugat.

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fiindcă de la Fiul Tău o picătură de sânge ai luat, l-ai înviat şi cu ea de osânda cea veşnică l-ai salvat.

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fiindcă pe călugăriţa, pe care un demnitar să o scoată din mănăstire a voit, spunând că ochii ei l-au vrăjit, ai ajutat-o, când ochii şi i-a scos şi bărbatului acela i-a dat.

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fiindcă ea fecioria şi-a păstrat, toate măicuţele cu lacrimi pentru ea la Tine s-au rugat şi Tu ochii ei i-ai vindecat.

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fiindcă pe cuvioasa Eufimia, care cu mult curaj toate bătăile, ocărârea şi toate nedreptăţile tatălui ei şi ale unui servitor le-a răbdat, Tu ai ajutat-o şi de ei a scăpat.

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fiindcă rănile i le-ai vindecat şi cununa cea de lumină prin Tine a căpătat.

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fiindcă sfinţii Andrei şi Epifanie rugăciunea Ta pentru noi au ascultat şi de strălucirea sfântului Tău Omofor s-au minunat.

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fiindcă toată oastea mahomedanilor pornită asupra Constantinopolului, având opt sute de corăbii, în mare ai înecat-o şi pe creştini i-ai salvat.

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fiindcă sfinţii apostoli Petru şi Ioan mergând la biserica Ta din Lida, chipul Tău l-au aflat pe un stâlp prin minune zugrăvit şi s-au minunat.

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fiindcă pentru rugăciunile dreptcredincioşilor din Constantinopol oştile duşmanilor perşi şi sciţi le-ai distrus şi sfărâmat.

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, apărătoare a creştinilor!

Condacul al 11-lea Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Te iubim şi Îţi

mulţumim, fiindcă minunile Tale făcute cu sfintele icoane, pe

577

toţi dreptcredincioşii ortodocşi i-a bucurat, ura, uneltirile, hulele ereticilor şi păgânilor împotriva sfintelor Tale icoane ai pedepsit, iar Fiul Tău pe toţi i-a judecat, de aceea noi am cântat: Aleluia!

Icosul al 11-lea Icoanele Tale Preasfântă Născătoare de Dumnezeu pe mulţi

i-au ajutat, minunile făcute prin ele credinţa cea adevărată ortodoxă a întărit, Chipul Tău minunat zugrăvit de sfântul apostol Luca prin icoane ni s-a păstrat, iar noi ne-am bucurat şi am cântat:

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fiindcă îngerul pentru cuviosul Alipie icoana Ta printr-o minune a zugrăvit.

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fiindcă icoana Ta de la Pecerska a vindecat pe cel îndrăcit şi adevărul l-a descoperit.

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fiindcă icoana Ta numită Evanghelistria, dintr-o grea suferinţă pe regele Greciei, Constantinos, l-a vindecat.

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fiindcă icoana Ta numită Portăriţa, singură pe mare din Iviria la Athos a venit şi de departe lumina ei şi-a arătat.

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fiindcă icoana Ta numită Prodomiţa, la Iaşi, printr-o minune, singură s-a pictat.

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fiindcă icoana Ta numită Odigitria la cei doi orbi vederea le-a redat.

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fiindcă icoana Ta numită Romanca, împreună cu cea a Domnului Iisus de la Constantinopol, pe mare a călătorit şi după o sută de ani pe mare singură a venit.

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fiindcă icoana Ta în Rusia la Tihfini pe cer s-a ivit, prin ea multe biserici s-au zidit şi prin ea mulţi bolnavi s-au tămăduit.

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fiindcă sfântul Tău veşmânt, adus în biserica din Vlaherne, pe mulţi din patul de boală i-a ridicat.

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fiindcă

578

prin Sfântul Tău Omofor minunea însănătoşirii împărătesei Zoe la toţi le-ai arătat.

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ocrotitoare a creştinilor!

Condacul al 12-lea Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Te iubim şi Îţi

mulţumim, fiindcă prin minunea Naşterii Domnului Iisus Hristos, fecioria Ta s-a păstrat şi tot aşa, prin minunea Adormirii Tale lumea nu ai părăsit, ci sfinţilor care Te-au iubit, Te-au slăvit, Te-au cinstit, Te-au slujit şi pentru ajutorul dat Ţi-au mulţumit, de multe daruri din partea Ta s-au învrednicit, iar noi am cântat: Aleluia!

Icosul al 12-lea Pentru Adormirea Ta, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu,

îngerul trimis de Domnul Iisus cu trei zile mai înainte Te-a înştiinţat, de aceea pe Muntele Măslinilor Te-ai urcat şi, ca Domnul, în taină Te-ai rugat, fiindcă mutarea Ta, din viaţa cea pământească, la viaţa cea cerească, ca o minune s-a petrecut, iar noi am cântat:

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fiindcă toate lucrurile Tale la săraci şi văduve le-ai dat şi cum să ne adunăm zestrea cea cerească ne-ai arătat.

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fiindcă iertare de la toţi Ţi-ai luat şi rugându-Te pentru pacea lumii, sufletul în mâinile Domnului Iisus Hristos Ţi l-ai dat.

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fiindcă minunea venirii sfinţilor apostoli de la marginea lumii pe nori cu tunet mare la Ierusalim în casa Ta pe toţi i-a înspăimântat.

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fiindcă sfinţii apostoli, cântând cântecul de îngropare, în satul Ghetsimani Te-au purtat.

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fiindcă arhanghelii, mâinile iudeului, care a vrut să Te răstoarne, le-au tăiat.

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fiindcă trei zile sfinţii apostoli mormântul Tău l-au privegheat.

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fiindcă

579

sfântul apostol Toma a întârziat şi sfinţii apostoli, deschizând mormântul pentru el, taina înălţării Tale cu trup la cer au aflat.

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fiindcă îngerii la cer Te-au purtat şi în faţa tronului ceresc al Domnului Iisus Hristos ai stat.

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fiindcă sfântul Tău Omofor, pentru noi ca semn al ocrotirii ni l-ai lăsat.

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, fiindcă prin minunile Tale dreapta credinţă ortodoxă ai apărat.

Bucură-Te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Doamnă a Cerului şi a Pământului!

Condacul al 13-lea Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Te iubim şi Îţi

mulţumim, fiindcă neamul şi ţara noastră în nenumărate rânduri le-ai ajutat. Pe Domnul Iisus Hristos pentru noi L-ai rugat ca să amâne judecata până când, cu lumina darului Său, oamenii patima şi păcatele şi le vor cunoaşte, ca să se pocăiască, să se smerească, să se spovedească, cu Sfintele Taine să se împărtăşească. Cu lacrimi să se roage, ca sufletele lor să se curăţească. Iar mai apoi mântuirea, sfinţirea şi desăvârşirea să le dobândească. De aceea noi cu îngerii şi cu sfinţii am cântat: Aleluia!

580

RUGĂCIUNE

Aleluia, Slavă Ţie, Tată Ceresc, Te iubim şi Te rugăm ascultă rugăciunea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu pentru noi, aşează pe fruntea sufletului nostru Sfântul Tău Nume, ca semn că iertarea păcatelor, mântuirea, sfinţirea, desăvârşirea şi înfierea, numele cel veşnic le-am aflat, că taina cea din veac făcută şi de îngeri neştiută ai împlinit, când pe Fiul Tău Cel Iubit, prin Preasfânta Născătoare de Dumnezeu ne-ai dat, prin El de orbirea, rătăcirea, neputinţele, ispitele duhurilor necurate ne-ai scăpat.

Aleluia, Slavă Ţie, Tată Ceresc, Te iubim şi Te rugăm ascultă rugăciunea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu pentru noi, dăruieşte-ne iscusinţa, mijlocul şi prilejul de a împlini poruncile Tale cele minunate, pe care ni le-ai dat şi prin Domnul Iisus Hristos, prin Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, prin toţi îngerii şi sfinţii Tăi, cum să le facem ne-ai învăţat, ca să redobândim chipul şi asemănarea cu Tine, pe care le-am pierdut prin păcat.

Aleluia, Slavă Ţie, Tată Ceresc, Te iubim şi Te rugăm ascultă rugăciunea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, fiindcă braţele Tale cele dumnezeieşti, pe Domnul Iisus Hristos şi pe Împăratul Ceresc spre noi le-ai aplecat, să ne ajute să facem poruncile şi îndreptările Tale cele minunate, pe noi cei rătăciţi ne-au luminat. Din lumea întunericului, a păcatului ne-au scos. Cu veşmântul de nuntă ne-au îmbrăcat. Inelul destinului cel ceresc ni l-au dat, ca semn că ne-ai binecuvântat, că Domnul la dreapta Sa ne-a chemat. Că între fiii Învierii, Luminii şi Împărăţiei ne va aşeza, fiindcă neamul nostru cu locul, slujba şi rânduiala Ta cea cerească l-ai binecuvântat.

581

ACATIST PENTRU TAINELE ŞI MINUNILE SFINŢILOR APOSTOLI

“Căci ce va semăna omul, aceea va şi secera” (Galateni 6, 7)

582

Condacul 1 Slavă Ţie, Tată Ceresc, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă ai

împlinit Taina cea din veac făcută şi de îngeri neştiută, de aceea, pe sfinţii Tăi apostoli, mucenici, ierarhi, duhovnici, propăvăduitori ai Sfintei Evanghelii, călugări, prooroci, ctitori, drepţi, blânzi, milostivi, aleşi, cuvioşi, pe care Fiului Tău cel Iubit i-ai dat, cu un loc şi un nume veşnic în Împărăţia Ta cea cerească i-ai binecuvântat. De aceea pe ei Fiul Tău cel Iubit nu i-a judecat, ci cu dulcele Său glas i-a chemat: ”Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi Împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii”, iar îngerii Tăi au cântat: Aleluia!

Icosul 1 Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Te iubim şi Îţi

mulţumim, fiindcă sfinţii Tăi apostoli sămânţa cea dumnezeiască a cuvintelor Tale din Sfânta Evanghelie în toată lumea au semănat, ca o vie aleasă Biserica Ta pe pietrele de topaz, hrisolit, beril, iaspis, safir, smarald, sardonix, hrisopaz, iachint, ametist, ca temelie ai aşezat, fiindcă prin ele aleasa credinţă întru Tine a însemnat, de aceea noi am cântat:

Bucură-te, sfinte apostole Petru, fiindcă pe piatra credinţei tale, Domnul Iisus o biserică a credinţei creştine la Ierusalim, în Asia şi la Roma a întemeiat.

Bucură-te, sfinte apostole Petru, fiindcă asemenea unui arhanghel sufletele credincioşilor le-ai vegheat.

Bucură-te, sfinte apostole Petru, fiindcă ţie Domnul Iisus cheile porţilor împărăţiei ţi-a dat, ca semn că slujbă de arhanghel sau de heruvim ai căpătat.

Bucură-te, sfinte apostole Petru, fiindcă aşa cum cu sabia urechea unui slujitor venit împotriva Domnului ai tăiat, tot aşa cu râvnă şi credinţă, la slujba ta din cer te-ai arătat.

Bucură-te, sfinte apostole Petru, fiindcă mlădiţa ta din via Domnului s-a răspândit şi ciorchinii bisericilor a rodit.

Bucură-te, sfinte apostole Petru, fiindcă bobul credinţei tale ca un spic plin de rod l-a înmulţit şi ca o pâine sfântă l-a împărţit.

Bucură-te, sfinte apostole Petru, fiindcă aşa cum la Pogorârea Duhului Sfânt între sfinţii apostoli ai stat, tot aşa în

583

lumina harului te-ai îmbrăcat. Bucură-te, sfinte apostole Petru, fiindcă aşa cum pe cruce

ca un mucenic ai stat, când pe ucigaşi i-ai iertat, tot aşa Domnul te-a binecuvântat.

Bucură-te, sfinte apostole Petru, fiindcă aşa cum sfinţii apostoli pe calea cea luminată la cer s-au urcat, tot aşa la tronul Domnului ai stat.

Bucură-te, sfinte apostole Petru, fiindcă prin ale tale sfinte rugăciuni pe mulţi i-ai ajutat şi la judecata sufletelor pe un scaun de slavă Domnul te-a aşezat.

Bucură-te, sfinte apostole Petru, apostol al credinţei şi paznic al raiului.

Condacul al 2-lea Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Te iubim şi Îţi

mulţumim, fiindcă templul Trupului Tău în trei zile l-ai ridicat, l-ai sfinţit, apoi la cer l-ai înălţat, porţile iadului le-ai sfărmat, pe cei din întunericul morţii prin Sfânta Ta Înviere i-ai luminat, iar apostolilor Tăi puterea de a lega şi dezlega păcatele, de a lega şi alunga demonii, de a vindeca bolnavii le-ai dat, iar noi am cântat: Aleluia!

Icosul al 2-lea Slavă Ţie, Împărate Ceresc, Duhul Adevărului, Te iubim şi Îţi

mulţumim, fiindcă prin Duhul Bunei Credinţe, credinţa, care mută muntele neamului la cer, apostolilor Tăi ai dat, ei prin episcopi şi preoţi harul şi cele sfinte ni le-au împărtăşit şi ne-au învăţat, cu nespusă duioşie şi răbdare pentru noi Te-ai rugat, prin sfântul apostol Iacob nădejdea pentru neamuri, dar şi pentru evrei ai întemeiat, de aceea am cântat:

Bucură-te, sfinte apostole Iacob, fiindcă sămânţa credinţei în Spania ai semănat şi pentru poporul evreu ca o făclie nestinsă ai vegheat.

Bucură-te, sfinte apostole Iacob, fiindcă harul celor smeriţi l-ai luat şi cu răbdarea măslinului să aduci roadă pentru neamul tău te-ai luptat.

Bucură-te, sfinte apostole Iacob, fiindcă pe muntele Taborului Domnul te-a luat şi de vederea feţei Fiului lui Dumnezeu te-ai înspăimântat.

584

Bucură-te, sfinte apostole Iacob, fiindcă durerea şi jalea să o spunem Domnului ne-ai învăţat şi cum să-l înfruntăm pe cel rău ne-ai arătat.

Bucură-te, sfinte apostole Iacob, fiindcă stăruinţa în rugăciune te-a încununat şi să facem porunca Domnului, să ne ferim de jurăminte ai insistat.

Bucură-te, sfinte apostole Iacob, fiindcă liturghia cea dumnezeiască pentru episcopii şi preoţii ortodocşi ai lăsat, ca să ridice neamul cel binecuvântat.

Bucură-te, sfinte apostole Iacob, fiindcă proorocia mântuirii casei lui Iacob ai împlinit şi ai lucrat şi credinţa cea adevărată pe evrei i-ai învăţat.

Bucură-te, sfinte apostole Iacob, fiindcă prigoana, loviturile, moartea le-ai îndurat şi Calea prin Muntele Măslinilor deschisă de Domnul Iisus Hristos ai binecuvântat.

Bucură-te, sfinte apostole Iacob, fiindcă roada cea aleasă din via neamului evreu ai adunat şi Domnului Iisus i-ai închinat.

Bucură-te, sfinte apostole Iacob, fiindcă ce înseamnă nădejdea în Mesia, Cel de poporul evreu aşteptat, ai arătat şi la mântuire l-ai chemat.

Bucură-te, sfinte apostole Iacob, apostol al nădejdei şi mare mucenic al lui Hristos!

Condacul al 3-lea Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Te iubim şi Îţi

mulţumim, fiindcă toate proorocirile Le-ai împlinit, şi de aceea adâncul înţelepciunii dumnezeieşti prin sfinţii Tăi apostoli ai răspândit, prin ei lumina sfântă a harului Duhului Sfânt a strălucit, prin ei rânduiala cea desăvârşită ai înfăptuit, de aceea aşa cum prin sfântul apostol Petru piatra de temelia a credinţei pentru Biserica Ta ai aşezat, tot aşa soarele iubirii dumnezeieşti prin sfântul apostol Ioan a străluminat, iar noi am cântat: Aleluia!

Icosul al 3-lea Slavă Ţie, Împărate Ceresc, Mângâietorule, Te iubim şi Îţi

mulţumim, fiindcă prin Pogorârea Luminii Line a Sfintei Slave pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi pe sfinţii apostoli în

585

lumina Ta i-ai îmbrăcat, cum este botezul cu foc şi cu Duh Sfânt ne-ai arătat, de aceea împreună cu toţi apostolii am cântat:

Bucură-te, sfinte apostole Ioan, fiindcă pe Tatăl, pe Cuvântul şi pe Sfântul Duh, care mărturisesc în cer, ne-ai descoperit şi unitatea Preasfintei Treimi ne-ai adeverit.

Bucură-te, sfinte apostole Ioan, fiindcă iubindu-L pe Domnul Iisus Iubire L-ai numit, iar pe noi, să ne iubim unii pe alţii, ne-ai povăţuit.

Bucură-te, sfinte apostole Ioan, fiindcă dacă rămânem în iubire, rămânem în Dumnezeu, tu cu iubire ne-ai învăţat.

Bucură-te, sfinte apostole Ioan, fiindcă pe cei ce-L iubesc pe Fiul, Tatăl Ceresc i-a sfinţit, i-a desăvârşit, i-a înfiat, un loc şi un nume nou le-a dat.

Bucură-te, sfinte apostole Ioan, fiindcă stând lângă Sfânta Cruce cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, cum să-L mărturisim pe Domnul, ne-ai arătat.

Bucură-te, sfinte apostole Ioan, fiindcă cei ce ascultă prin noi cuvântul lui Dumnezeu, de Adevărul, Calea şi Viaţa cea veşnică s-au apropiat.

Bucură-te, sfinte apostole Ioan, fiindcă Domnul pe Sfânta Sa Maică în grija ta a lăsat şi prin iubire te-a înfiat.

Bucură-te, sfinte apostole Ioan, fiindcă la Patmos de împăratul Domiţian ai fost surghiunit şi prin Sfânta Evanghelie, prin Apocalipsa scrise de tine multe taine ne-ai descoperit.

Bucură-te, sfinte apostole Ioan, fiindcă la Efes mulţi episcopi, preoţi şi slujitori ai ridicat, când te-ai înapoiat şi să facă poruncile iubirii i-ai învăţat.

Bucură-te, sfinte apostole Ioan, fiindcă prin minunea de la Roma, când din cazanul cu ulei ce fierbea ai ieşit nevătămat, pe mulţi de puterea, harul şi iubirea ta i-ai încredinţat.

Bucură-te, sfinte apostole Ioan, apostol al iubirii şi al harului!

Condacul al 4-lea Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Te iubim şi Îţi

mulţumim pentru că o sfântă rânduială ne-ai arătat şi darul Tău cel dumnezeiesc prin sfântul apostol Andrei ni l-ai dat, când în ţara noastră a venit, biserica Ta ortodoxă a întemeiat şi pe noi ne-a creştinat, de aceea cu drag am cântat: Aleluia!

586

Icosul al 4-lea Slavă Ţie, Împărate Ceresc, Cel care pretutindeni eşti, Te

iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă prin Duhul Înţelepciunii neamul românesc l-ai sfinţit, l-ai binecuvântat şi destinul ortodox, pe care ni L-ai dat, prin grija Ta cea dumnezeiască L-ai păstrat neschimbat, de aceea am cântat:

Bucură-te, sfinte apostole Andrei, fiindcă Domnul păstor la o turmă aleasă te-a îndrumat şi pentru râvna ta cu Duhul Sfatului în ţara noastră te-a purtat.

Bucură-te, sfinte apostole Andrei, fiindcă atunci când Domnul a fost botezat, ca ucenic al sfântului Ioan Botezătorul, la Iordan ai stat.

Bucură-te, sfinte apostole Andrei, fiindcă pe „Mielul lui Dumnezeu”, pe „Cel ce ridică păcatele lumii” prin sfântul Ioan Botezătorul ai aflat.

Bucură-te, sfinte apostole Andrei, fiindcă pe fratele tău Simon la Domnul Iisus l-ai chemat şi Domnul numele în Petru, odată cu destinul de apostol, i l-a dat.

Bucură-te, sfinte apostole Andrei, fiindcă pe Domnul Iisus cel dintâi L-ai urmat, cu Sfânta Evanghelie te-ai împărtăşit şi destinul ţi l-ai schimbat.

Bucură-te, sfinte apostole Andrei, fiindcă lumina harului la Pogorârea Duhului Sfânt te-a împodobit şi te-a încununat.

Bucură-te, sfinte apostole Andrei, fiindcă la Răstignirea Domnului te-ai întristat, la Învierea Domnului te-ai bucurat, iar la Înălţarea Domnului martor ai stat.

Bucură-te, sfinte apostole Andrei, fiindcă în Tracia, Sciţia, Bizantia, Macedonia, biserici pe dragostea faţă de Domnul ai întemeiat.

Bucură-te, sfinte apostole Andrei, fiindcă prin răstignire cununa de mucenic la Patras ai luat.

Bucură-te, sfinte apostole Andrei, fiindcă la cer pe calea cea luminată îngerii te-au ridicat şi pe noi la scaunul de judecată al Domnului ne-ai apărat.

Bucură-te, sfinte apostole Andrei, cel dintâi chemat la apostolat!

587

Condacul al 5-lea Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Te iubim şi Îţi

mulţumim, pentru că pe drumul Damascului pe Saul l-ai întâmpinat, l-ai orbit, l-ai certat, l-ai întors, prigoana pe care o pornise împotriva Ta a încetat şi un apostol iscusit, plin de râvnă ai câştigat, de aceea cu toţii am cântat: Aleluia!

Icosul al 5-lea Slavă Ţie, Împărate Ceresc, Cel care toate le împlineşti, Te

iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă prin Anania harul Tău asupra sfântului apostol Pavel a coborât, când a fost botezat şi numele i s-a schimbat, de orbirea cea lăuntrică, dar şi de cea a trupului l-ai vindecat, iar noi cu el am cântat:

Bucură-te, sfinte apostole Pavel, fiindcă prin tine, un apostol plin de râvnă, de iscusinţă, de credinţă şi de iubire Domnul Iisus a câştigat.

Bucură-te, sfinte apostole Pavel, fiindcă atunci când solzii de pe ochii tăi au căzut, vederea celor duhovniceşti ai căpătat.

Bucură-te, sfinte apostole Pavel, fiindcă în Damasc ucenici pentru Domnul ai ridicat şi ei de ura iudeilor te-au apărat.

Bucură-te, sfinte apostole Pavel, fiindcă aşa cum pe Elimas pentru împotrivirea lui l-ai orbit, tot aşa pe proconsulul Sergius pentru credinţa lui l-ai creştinat.

Bucură-te, sfinte apostole Pavel, fiindcă, aşa cum la Perga cuvântul Domnului l-ai rostit, tot aşa Învierea Domnului peste tot ai vestit.

Bucură-te, sfinte apostole Pavel, fiindcă aşa cum în Listra iudeii din Antiohia te-au lovit, tot aşa puterea harului din cuvintele tale pe demonii ascunşi în idoli i-a gonit.

Bucură-te, sfinte apostole Pavel, fiindcă aşa cum în Efes şi în Corint talanţii Domnului i-ai înmulţit, tot aşa cununile ţi-ai agonisit.

Bucură-te, sfinte apostole Pavel, fiindcă aşa cum în faţa lui Felix, a lui Agripa şi a lui Festus te-ai dezvinovăţit, tot aşa pe iudei de uciderea Domnului Iisus Hristos i-ai învinovăţit.

Bucură-te, sfinte apostole Pavel, fiindcă aşa cum pe Domnul în închisoare L-ai preaslăvit, tot aşa o slujbă de cinste Domnul în cer ţi-a pregătit.

Bucură-te, sfinte apostole Pavel, fiindcă aşa cum cununa de

588

mucenic ai primit, tot aşa între apostoli Domnul te-a cinstit. Bucură-te, sfinte apostole Pavel, apostol al neamurilor. Condacul al 6-lea Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Te iubim şi Îţi

mulţumim, fiindcă pe sfântul apostol şi evanghelist Matei, de la vamă, dintre păcătoşi şi atei l-ai ales şi l-ai luat, ca să ne arăţi că nu pentru cei drepţi, ci ca să-i chemi la pocăinţă pe cei păcătoşi, ai venit şi de aceea cu ei la masă ai stat, de aceea cu toţii Te-am lăudat: Aleluia!

Icosul al 6-lea Slavă Ţie, Împărate Ceresc, Vistierul Bunătăţilor, Te iubim şi

Îţi mulţumim, fiindcă prin Duhul Înţelepciunii adâncul Sfintei Evanghelii în mintea, cugetul, sufletul, inima, conştiinţa sfântului apostol şi evanghelist Matei ai aşezat, iar harul ascuns în tainele cele pecetluite din adâncul cuvintelor el ni le-a dezlegat, de aceea noi am cântat:

Bucură-te, sfinte apostole Matei, fiindcă asemeni unui înger Sfânta Evanghelie ne-ai dat şi sufletele noastre trăind-o la cer s-au înălţat.

Bucură-te, sfinte apostole Matei, fiindcă după ce numele de Levi şi slujba de vameş le-ai lepădat, cu râvnă şi iscusinţă suflete pentru Împărăţia cea cerească ai câştigat.

Bucură-te, sfinte apostole Matei, fiindcă, aşa cum patimile şi prigonirile fariseilor te-au întristat, tot aşa de Învierea Domnului te-ai minunat.

Bucură-te, sfinte apostole Matei, fiindcă, aşa cum Domnul Iisus la slujba de apostol te-a chemat şi L-ai urmat, tot aşa toate cele ale lumii le-ai lepădat.

Bucură-te, sfinte apostole Matei, fiindcă alături de Domnul Iisus prin Iudeea, Samaria, Galileea ai colindat, sămânţa cea dumnezeiască a Sfintei Evanghelii Domnul a semănat şi de înţelepciunea Lui cea dumnezeiască te-ai încredinţat.

Bucură-te, sfinte apostole Matei, fiindcă fluviul de foc al cuvintelor Sfintei Evanghelii ai întocmit, el printre neamuri s-a răspândit şi le-a mântuit.

Bucură-te, sfinte apostole Matei, fiindcă la etiopieni, perşi, nubieni, învăţătura Domnului ai propovăduit.

589

Bucură-te, sfinte apostole Matei, fiindcă, aşa cum rugul de har al Duhului Bunei Credinţe cu iscusinţă în Sfânta Evanghelie l-ai mărturisit, tot aşa pe rug ca mucenic pentru Domnul şi pentru credinţa ortodoxă te-ai jertfit.

Bucură-te, sfinte apostole Matei, fiindcă, aşa cum icoana Domnului Iisus, cu dragoste pentru noi ai întocmit, tot aşa lumea creştină te-a cinstit.

Bucură-te, sfinte apostole şi evanghelist Matei, apostol al darului.

Condacul al 7-lea Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Te iubim şi Îţi

mulţumim fiindcă lumina Sfintei Evanghelii prin grija Ta cea dumnezeiască s-a răspândit şi prin sfântul apostol şi evanghelist Luca, heruvimul cu înfăţişare de taur, apa vie a Duhului Cunoştinţei să curgă pentru noi a lăsat, iar noi am cântat: Aleluia!

Icosul al 7-lea Slavă Ţie, Împărate Ceresc, Dătătorule de Viaţă, Te iubim şi

Îţi mulţumim, fiindcă iscusinţă şi înţelepciune prin Sfânta Evanghelie scrisă de sfântul apostol şi evanghelist Luca să ne dăruieşti ai putut, iar noi Calea, Adevărul şi Viaţa cea veşnică prin ea am aflat, de acea am strigat:

Bucură-te, sfinte apostole Luca, fiindcă pe sfântul apostol Pavel l-ai urmat, de adâncul Cuvântului te-ai împărtăşit şi nouă ni l-ai dat.

Bucură-te, sfinte apostole Luca, fiindcă nu numai de bolile trupeşti, ci şi de cele sufleteşti pe mulţi i-ai vindecat.

Bucură-te, sfinte apostole Luca, fiindcă alături de sfântul apostol Pavel la multe neamuri ai fost, ai predicat, iar noi Faptele Apostolilor prin tine le-am aflat.

Bucură-te, sfinte apostole Luca, fiindcă, aşa cum pe Teofil în credinţă l-ai întărit, tot aşa gândului nostru creştin un destin de vis i-ai pregătit.

Bucură-te, sfinte apostole Luca, fiindcă, aşa cum în Grecia, Macedonia, Dalmaţia, Tracia, Sfânta Evanghelie ai propovăduit, tot aşa ucenici Domnului ai pregătit şi ei te-au cinstit.

590

Bucură-te, sfinte apostole Luca, fiindcă, aşa cum cu mila, iubirea şi poruncile Domnului ne-ai împărtăşit, tot aşa să avem inima curată ne-ai sfătuit.

Bucură-te, sfinte apostole Luca, fiindcă icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu cu iscusinţă ai întocmit şi prin ea minuni s-au săvârşit.

Bucură-te, sfinte apostole Luca, fiindcă, aşa cum icoanele sfinţilor apostoli Petru şi Pavel să le pictezi te-ai străduit, tot aşa imaginea Domnului Iisus Hristos, prin Sfânta Evanghelie, ne-ai dăruit.

Bucură-te, sfinte apostole Luca, fiindcă, atunci când sfântul apostol Pavel ca mucenic s-a sfârşit, tu slujba lui ai continuat şi desăvârşit.

Bucură-te, sfinte apostole Luca, fiindcă în Teba drumul vieţii tale s-a încheiat, dar Cuvântul Domnului, prin Sfânta Evanghelie scrisă de tine, mereu s-a rostit şi roadă a dat.

Bucură-te, sfinte apostole şi evanghelist Luca, apostol al cuvântului.

Condacul al 8-lea Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Te iubim şi Îţi

mulţumim, fiindcă Lumina Ta, ca Domn al cerului şi al pământului, prin sfinţii apostoli, mucenici, cuvioşi, sfinţi, ucenici, cuvioase, mironosiţe, ca o sămânţă dumnezeiască s-a înmulţit şi prin Sfânta Evanghelie scrisă de sfântul apostol şi evanghelist Marcu, multe din Tainele, Poruncile şi Minunile Tale ne-ai împărtăşit, de aceea Te-am lăudat: Aleluia!

Icosul al 8-lea Slavă Ţie, Împărate Ceresc, Duhul Adevărului, Te iubim şi Îţi

mulţumim fiindcă prin Sfânta Evanghelie Adevărul care sfinţeşte ne dăruieşti şi cuvântul Domnului Iisus Hristos în cugetele noastre l-ai adus, aşa cum sfântul apostol Petru, prin sfântul apostol Marcu ni l-a spus, iar noi ne-am bucurat şi am cântat:

Bucură-te, sfinte apostole Marcu, fiindcă, aşa cum sfântul apostol Petru Sfânta Evanghelie a predicat, tot aşa lumina ei dumnezeiască ne-ai lăsat.

Bucură-te, sfinte apostole Marcu, fiindcă, aşa cum biserici

591

în Alexandria şi Acvileia ai întemeiat, tot aşa temeliile Bisericii Domnului în sufletele creştinilor ai aşezat.

Bucură-te, sfinte apostole Marcu, fiindcă, aşa cum adevărul ca episcop în Egipt, Libia, Pentapole ai predicat, tot aşa, ca o făclie a lumii creştine ai luminat.

Bucură-te, sfinte apostole Marcu, fiindcă, aşa cum episcopi, preoţi, slujitori, credincioşi ai ridicat, tot aşa să lucrăm pentru Domnul ne-ai învăţat.

Bucură-te, sfinte apostole Marcu, fiindcă Domnul ca mucenic te-a încununat, când botezul cu sânge la Alexandria l-ai luat.

Bucură-te, sfinte apostole Marcu, fiindcă bogăţia cea lumească la săraci ai împărţit, iar nouă comoara Sfintei Evanghelii ne-ai dăruit.

Bucură-te, sfinte apostole Marcu, fiindcă pe Domnul L-ai urmat, cu moartea ta credinţa, iubirea întru Domnul le-ai dovedit şi între apostoli ai strălucit.

Bucură-te, sfinte apostole Marcu, fiindcă prin ale tale sfinte rugăciuni pe mulţi i-ai ajutat, i-ai miluit, i-ai răsplătit, i-ai îmbunătăţit.

Bucură-te, sfinte apostole Marcu, fiindcă, aşa cum pe Domnul Iisus pe pământ L-ai slujit, L-ai cinstit, L-ai slăvit, L-ai iubit, tot aşa cu un loc şi un nume nou în Împărăţia cea cerească ai fost răsplătit.

Bucură-te, sfinte apostole Marcu, fiindcă asemenea heruvimului cu cap de leu, puterea ai dobândit şi cunoaşterea celor sfinte între fiii luminii te-a înălţat şi te-a sfinţit.

Bucură-te, sfinte apostole Marcu, apostol al puterii, luminii şi harului.

Condacul al 9-lea Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Te iubim şi Îţi

mulţumim fiindcă prin grija, puterea şi înţelepciunea Ta, sfântul apostol Pavel cu sfinţii apostoli Carp, Olimp, Rodion, Filimon, Aristarh, Trofim, Acvila, Priscila, lumina Sfintei Evanghelii în Tracia, Creta, Colose, Efes, Corint, Roma, Asia, Iudeea, Ahaia, Grecia, au răspândit, bisericile Tale le-au întemeiat, iar noi ne-am bucurat şi am cântat: Aleluia!

592

Icosul al 9-lea Slavă Ţie, Împărate Ceresc, Cel care vii şi Te sălăşluieşti

întru noi, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă prin harul Tău episcopii: Erast în Paneada, Sosipatru în Iconia, Terţiu în Iconia, Cuart în Beirut, Onisim, Prohor în Nicomidia, Timon în Brusa, Parmena, i-ai sfinţit, când Taina Preoţiei la hirotonie au primit, iar credincioşii s-au bucurat şi au cântat:

Bucură-te, sfinte apostole Carp, fiindcă episcop în Tracia şi în Creta sfântul apostol Pavel te-a aşezat, pe mulţi i-ai botezat şi cununa de mucenic ai luat.

Bucuraţi-va, sfinţilor apostoli Olimp şi Rodion, fiindcă la Roma, împreună cu sfântul apostol Pavel, cununile de mucenici le-aţi câştigat.

Bucură-te, sfinte apostole Filimon, fiindcă biserica din Colose casa ta a devenit, când pe sfântul apostol Pavel în ea l-ai primit şi de aceea cu sfânta Apfia ca mucenic ai pătimit.

Bucură-te, sfinte apostole Sosipatru, fiindcă episcop al bisericii din Iconia ai fost hirotonit, iar sfântul apostol Terţiu te-a urmat după ce ai adormit.

Bucură-te, sfinte apostole Onisim, fiindcă de harul episcopiei te-ai învrednicit şi cununa de mucenic, prin tăierea capului, ai agonisit.

Bucură-te, sfinte apostole Prohor, fiindcă biserica din Nicomidia ai păstorit, cu sfântul apostol Ioan la Patmos ai fost surghiunit şi în Antiohia cununa de mucenic ai primit.

Bucură-te, sfinte apostole Timon, fiindcă episcop la Brusa ai fost trimis, ai propovăduit şi pe cruce ai fost răstignit.

Bucură-te, sfinte apostole Parmena, fiindcă slujba încredinţată de sfinţii apostoli ai împlinit şi cununa de mucenic ai agonisit.

Bucură-te, sfinte apostole Iason, fiindcă din cazanul cu smoală topită ai ieşit nevătămat, pe mulţi păcătoşi i-ai botezat şi multe minuni ai lucrat.

Bucură-te, sfinte apostole Erast, fiindcă episcop în Paneada ai fost hirotonit şi ca econom în biserica din Ierusalim ai slujit.

Bucuraţi-vă, sfinţilor apostoli, fiindcă între fiii Împărăţiei Domnul v-a primit!

593

Condacul al 10-lea Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Te iubim şi Îţi

mulţumim, fiindcă după Sfântă Învierea Ta la sfinţii apostoli prin uşa închisă ai intrat, Te-ai arătat şi pe sfântul apostol Toma să-Ţi pipăie rănile l-ai lăsat. De îndoială şi necredinţă l-ai vindecat. De minunile Tale, de rânduiala cea tainică a Tatălui Ceresc l-ai încredinţat, iar noi am cântat: Aleluia!

Icosul al 10-lea Slavă Ţie, Împărate Ceresc, Cel care de toate păcatele ne

curăţeşti, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă inimă curată ne dăruieşti. În noi, cu noi şi pentru noi Te rogi. Cu darurile Tale, cu harul, înţelegerea, înţelepciunea, credinţa, curăţia, cumpătarea, mila, smerenia, tăria, răbdarea, blândeţea, ne îmbogăţeşti ca să ne mântuieşti, să ne sfinţeşti şi să ne desăvârşeşti. Din sufletul nostru îndoiala Te rugăm să o alungi şi ca din sfântul apostol Toma să o stârpeşti, iar noi vom cânta:

Bucură-te, sfinte apostole Toma, fiindcă Domnul Iisus Hristos pescar de suflete te-a câştigat, când între ucenicii Săi te-a luat.

Bucură-te, sfinte apostole Toma, fiindcă în India o biserică creştină ai întemeiat, când Sfânta Evanghelie cu iscusinţă ai predicat.

Bucură-te, sfinte apostole Toma, fiindcă, atunci când rănile Domnului le-ai cercetat, nu numai de minunea Învierii, ci şi de minunea celor două firi ale Domnului Iisus Hristos te-ai încredinţat.

Bucură-te, sfinte apostole Toma, fiindcă sămânţa cea sfântă a credinţei în Domnul Iisus Hristos la indieni, la parţi şi la alţi necredincioşi ai semănat.

Bucură-te, sfinte apostole Toma, fiindcă împăratului indian Gundafar un palat în cer prin încreştinarea indienilor i-ai ridicat.

Bucură-te, sfinte apostole Toma fiindcă, prin milostenia cea iscusit făcută, sufletul împăratului Gundafar l-ai câştigat. Şi el de la fratele său cel mort şi înviat a aflat.

Bucură-te, sfinte apostole Toma, fiindcă odată cu botezarea împăratului indian Gundafar şi a fratelui său, sufletele multor

594

indieni, prin Taina Sfântului Botez, le-ai luminat. Bucură-te, sfinte apostole Toma, fiindcă toate cele lumeşti

le-ai lăsat şi binecuvântând pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, cele cereşti ai lucrat.

Bucură-te, sfinte apostole Toma, fiindcă prin cele cinci răni făcute de suliţe, cununa de mucenic ţi s-a dat.

Bucură-te, sfinte apostole Toma, fiindcă, aşa cum pe tinerii miri, care curăţia şi-au păstrat, de răsplata cea veşnică i-ai încredinţat, tot aşa o binecuvântată slujbă de la Domnul ai luat.

Bucură-te, sfinte apostole Toma, apostol al păgânilor şi necredincioşilor.

Condacul al 11-lea Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Te iubim şi Îţi

mulţumim, fiindcă pe sfinţii apostoli de harul hirotoniei ca episcopi i-ai învrednicit: pe Sila în Corint, pe Silvan în Tesalonic, pe Crescent în Galatia, pe Epenet în Cartagina, pe Andronic în Panonia, pe Iacov în Ierusalim, pe Urban în Macedonia, pe Timotei în Efes, când puterea, de a lega şi dezlega păcatele celor pe care i-au păstorit, de la Tine au primit. De aceea cu toţi credincioşii Te-am lăudat: Aleluia!

Icosul al 11-lea Slavă Ţie, Împărate Ceresc, Cel care de toate primejdiile ne

aperi şi ne fereşti, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă scutul Tău peste Biserica Ortodoxă, neamul nostru şi ţara noastră ai pus, ca să ne ocroteşti şi să ne dai veşmântul de nuntă al harului, aşa cum pe sfinţii apostoli i-ai îmbrăcat, iar noi am cântat:

Bucură-te, sfinte apostole Sila, fiindcă alături de sfântul apostol Pavel, în Siria, Macedonia şi Cilicia ai propovăduit, iar mai apoi la Filipi, în închisoare, multe lovituri ai primit.

Bucură-te, sfinte apostole Silvan, fiindcă împreună cu sfinţii Petru şi Pavel cuvântul lui Dumnezeu l-aţi semănat şi răspândit, iar ca episcop în Tesalonic multe ai pătimit.

Bucură-te, sfinte apostole Tadeu, fiindcă de sfântul Ioan Botezătorul ai fost botezat, pe Domnul Iisus Hristos L-ai urmat, după Înălţare, la Edesa, pe Avgar l-ai botezat; în Siria, Fenicia şi Mesopotamia pe mulţi i-ai creştinat şi lumina credinţei le-ai dat.

595

Bucură-te, sfinte apostole Urban, fiindcă în Macedonia sfântul apostol Andrei te-a hirotonit şi cununa de mucenic ai primit.

Bucură-te, sfinte apostole Timotei, fiindcă pe sfântul apostol Pavel l-ai însoţit şi credinţa ta la Roma, Atena, Ierusalim, Efes, ai mărturisit.

Bucură-te, sfinte apostole Crescent, fiindcă împreună cu sfântul apostol Pavel, Sfânta Evanghelie în Galatia să o semeni te-ai ostenit.

Bucură-te, sfinte apostole Pudens, fiindcă sfinţii apostoli Petru şi Pavel casa ta în biserica numită păstorească au transforma, când la tine au venit.

Bucură-te, sfinte apostole Agav, fiindcă de darul proorociei te-ai învrednicit şi patimile sfântului apostol Pavel le-ai ştiut şi l-ai prevenit.

Bucură-te, sfinte apostole Stahie, fiindcă sfântul apostol Andrei episcop de Bizanţ te-a ridicat şi o biserică la Arghiropol ai întemeiat.

Bucuraţi-va sfinţilor apostoli Apelie şi Aristobul, fiindcă slujba de episcopi în Iracleea şi Britania aţi îndeplinit şi credinţa aţi mărturisit.

Bucură-te, sfinte apostole Amplie, fiindcă de harul episcopiei te-ai învrednicit şi cununa de mucenic te-a sfinţit.

Bucuraţi-vă, sfinţilor apostoli, fiindcă între fiii Luminii Domnul Iisus v-a primit.

Condacul al 12-lea Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Te iubim şi Îţi

mulţumim, fiindcă rânduiala Ta cea dumnezeiască ne-ai arătat, când pe sfinţii apostoli Iacob al lui Alfeu, Tadeu, Matia, Iuda, i-ai chemat, i-ai luminat şi cum să meargă să propovăduiască Sfânta Evanghelie i-ai învăţat, iar noi cu ei am cântat: Aleluia!

Icosul al 12-lea Slavă Ţie, Împărate Ceresc, Cel care cu darurile Tale cele

minunate ne îmbogăţeşti, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă prin sfinţii apostoli, episcopi, preoţi, puterea Domnului Iisus de Arhiereu unic şi dumnezeiesc le-ai dat, un popor dreptcredincios, preoţesc, sfânt, ai pregătit, ai sfinţit şi ai

596

desăvârşit, de aceea din glasurile tuturor cântarea de laudă a răsunat:

Bucură-te, sfinte apostole Iuda, fiindcă venirea Domnului cu oastea Sa de mii de sfinţi ai predicat şi cât este de mare slava Lui ai arătat.

Bucură-te, sfinte apostole Iuda, fiindcă pentru slava lui Dumnezeu, pentru schimbarea lumii şi pentru mântuirea credincioşilor ortodocşi te-ai rugat, ai lucrat şi cununa de apostol ai luat.

Bucuraţi-vă, sfinţilor apostoli Matia şi Iacob al lui Alfeu, fiindcă martori ai minunilor şi ai patimilor Domnului aţi fost, cuvântul cel sfânt l-aţi ascultat şi v-a luminat, iar la Pogorârea Duhului Sfânt sufletele voastre la faţă s-au schimbat.

Bucuraţi-vă, sfinţilor apostoli Matia, Iacob, Tadeu şi Iuda, fiindcă la minunea Înălţării la cer a Domnului martori aţi stat.

Bucuraţi-vă, sfinţilor apostoli Matia, Iacob, Iuda, fiindcă după Pogorârea Duhului Sfânt, rădăcina viei Cuvântului în Egipt, în Etiopia şi Iudeea aţi sădit şi aţi aşezat.

Bucură-te, sfinte apostole Iacob al lui Alfeu, fiindcă viaţa pe cruce ţi-ai încheiat şi cum să purtăm ca tine crucea Domnului ne-ai îndemnat.

Bucură-te, sfinte apostole Matia, fiindcă păgânii cu pietre te-au ucis, când Calea Domnului le-ai arătat.

Bucură-te, sfinte apostole Iuda, fiindcă atunci când Iuda Iscarioteanul pe Domnul L-a trădat, tu prigoana iudeilor ai îndurat.

Bucură-te, sfinte apostole Iuda, fiindcă pe cei rătăciţi de la dreapta credinţă ortodoxă cu nişte pomi uscaţi, fără roade, i-ai comparat şi vrednici de gheena i-ai arătat.

Bucuraţi-vă, sfinţilor apostoli, fiindcă pentru Împărăţia cerului Domnul Iisus v-a câştigat.

Condacul al 13-lea Doamne, Iisuse Hristoase, Te iubim, Te slăvim şi Îţi

mulţumim, fiindcă taina cea din veac făcută şi de îngeri neştiută, prin sfinţii apostoli ne-ai descoperit, peceţile de pe cartea vieţii, luată din mâna Tatălui Ceresc, ai desfăcut, aleşilor Tăi: apostoli, ucenici, mucenici, ierarhi, cuvioşi, cuvioase, prooroci, Tainele Împărăţiei le-ai arătat, ochii minţii,

597

cugetelor, conştiinţelor le-ai deschis, cu minunile Tale i-ai învăţat, de aceea şi noi împreună cu ei am cântat: Aleluia!

RUGĂCIUNE

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Atoateţiitorule, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă ai împlinit taina cea din veac făcută şi de îngeri neştiută, de aceea ai săvârşit Taina Adunării Bisericii Biruitoare şi a Bisericii Luptătoare la Liturghia Ta cea Cerească, unde Fiul Tău cel Iubit cu sfinţii Tăi apostoli: Andrei, Anania, Apelie, Amplie, Aristovul, Arhip, Acvila, Agar, Aristarh, Andronic, Alfeu, Ahila, Bartolomeu, Chifa, Codrat, Cleopa, Carp, Cezar, Crescent, Evar, Erast, Epafrodit, Erimia, Erodion, Filip, Filimon, Iacov, Iason, Iuda, Iacob, Luca, Matei, Marcu, Matia, Narcis, Nicanor, Onisifor, Orest, Olimp, Onisim, Pavel, Petru, Prohor, Parmena, Pud, Rodion, Ruf, Stahie, Sosten, Sosipatru, Simon, Sila, Silvan, Ştefan, Tadeu, Tihic, Trofim, Timotei, Tit, Timon, Urban, Varnava, Zaheu a venit şi rânduiala Ta cea Dumnezeiască a împlinit. Dăruieşte-ne bucuria de a vedea încununarea lor, ca semn că pentru noi Domnul Iisus Hristos a rostit cuvântul: “Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi Împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.”

RUGĂCIUNEA PENTRU REDOBÂNDIREA CHIPULUI CEL DUMNEZEIESC

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Învăţătorul unic şi dumnezeiesc, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă icoana Ta în sufletul nostru ai aşezat, poruncile Tale să ne rugăm în ascuns la ea, să nu spunem multe cuvinte, să credem că tot ceea ce cerem vom căpăta, căci ştie Tatăl Ceresc ce trebuie să ne dea, că firul de păr al gândului din capul nostru se ştie când se va mişca, de aceea dă-ne nouă să iertăm, să uităm, să îndreptăm, să binecuvântăm, să ne rugăm, să facem bine celor ce ne greşesc, ca să împlinim poruncile Tale: “Iubiţi pe duşmanii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc”. Căci îndreptarea Ta: “Fără Mine nu puteţi face

598

nimic” am ascultat. De aceea nu pentru noi, ci pentru neamul nostru, pentru ţară, pentru toţi fraţii noştri ne-am rugat şi porunca Ta: “Rugaţi-vă unii pentru alţii” ca o lege în faţa ochilor noştri a stat.

Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Învăţătorul unic şi dumnezeiesc, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă poruncile Tale şi îndreptările postului ni le-ai arătat: “Când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie”. Căci nu numai cu postul trupului trebuie să-L cinstim pe Tatăl Ceresc, ci mai ales cu posturile cuvântului şi gândului, ca să punem strajă gurii şi cugetului, să alungăm ţinerea de minte a răului, gândurile ca nişte suliţe de foc ale vrăjmaşului, care ne îndeamnă la toate faptele rele. De aceea să gândim, să rostim în toată vremea şi în tot locul, rugăciuni de mulţumire, de iubire şi de slăvire ne-am străduit. Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Învăţătorul unic şi dumnezeiesc, Te iubim şi Îţi mulţumim, fiindcă poruncile şi îndreptările Tale le-am ascultat ca să nu slujim la doi domni, căci prin darul deosebirii duhurilor, pe care ni l-ai dat, în numele Tău pe demoni i-am certat, legat şi alungat. De Tine ne-am lipit şi pe demoni pentru răutatea lor i-am dispreţuit. Pe Tine să Te slujim, să Te slăvim, să Te iubim am îndrăznit, căci porunca Ta să căutăm Împărăţia cea Cerească, că celelalte se vor adăuga nouă, am împlinit.

599

ACATIST DE TAINĂ PENTRU SFÂNTUL APOSTOL

ŞI EVANGHELIST IOAN

Poruncă: “Dacă voiesc ca acesta să rămână până voi veni...”

(Ioan 21, 22)

600

Condacul 1 Apostolului iubirii şi evanghelistului IOAN, care ca un fiu al

lui Dumnezeu a vorbit, pe Domnul Iisus Hristos L-a urmat şi L-a iubit, lângă Sfânta Cruce alături de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a plâns şi a suferit, pe cel ce fiu al tunetului Fiul cel Iubit l-a numit, cu iubire să-i cântăm,

Bucură-te, sfinte apostole şi evangheliste Ioan, fiindcă prin Tine Sfânta Evanghelie am primit şi am trăit, de aceea să fim fii ai Împărăţiei, Învierii şi Luminii ca tine am dorit şi ne-am rugat zicând: Aleluia!

Icosul 1 Aflat-ai de la Sfântul Ioan Botezătorul pe Mesia cel aşteptat,

de aceea pe urmele paşilor Săi ai călcat, Calea mântuirii, sfinţirii, desăvârşirii şi înfierii ai aflat, Adevărul care sfinţeşte, smereşte şi înalţă la cer te-a luminat şi viaţa cea veşnică a Împărăţiei Duhului Sfânt ai câştigat, de aceea toţi cei ce te-au urmat ţi-au cântat:

Bucură-te, sfinte apostole Ioan, fiindcă pe Tatăl Ceresc, pe Fiul cel Iubit şi pe Sfântul Duh, care mărturisesc în cer, ne-ai descoperit,

Bucură-te, fiindcă unitatea Preasfintei Treimi ne-ai adeverit, Bucură-te, fiindcă la Botezul Domnului, cu Taina Domnului

Iisus te-ai împărtăşit şi te-ai sfinţit, Bucură-te, fiindcă despre cei trei martori, care mărturisesc

pe pământ: Duhul Sfânt, apa şi sângele, ne-ai vorbit, Bucură-te, fiindcă iubindu-L pe Domnul Iisus Hristos, iubire

L-ai numit, Bucură-te, fiindcă să ne iubim unii pe alţii ne-ai povăţuit, Bucură-te, fiindcă să rămânem în iubire, ca să stăm pe veci

în Dumnezeu, Calea mântuirii, sfinţirii şi înfierii ne-ai arătat, Bucură-te, fiindcă iubindu-L pe Domnul Iisus, lângă Sfânta

Cruce, cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu ai stat, Bucură-te, fiindcă făcând poruncile Legii Iubirii Domnul

porunca înfierii ţi-a dat, Bucură-te, fiindcă negura, cutremurul, spaima, care au

însoţit moartea Domnului pe tine nu te-au înspăimântat, Bucură-te, fiindcă la cuvintele rostite de Domnul adânc ai

601

meditat, Bucură-te, fiindcă pe Nicodim şi Iosif din Arimateia să-L ia

pe Domnul de pe cruce i-ai ajutat, Bucură-te, sfinte evangheliste Ioan, apostol al iubirii şi al

darului. Condacul al 2-lea Ca un ucenic prea ales al Celui ce a luat crucea păcatelor

noastre alături de el la judecată, la patimi, la drumul crucii, la răstignire, la pogorârea de pe cruce, la îmbălsămare, la aşezarea în mormânt, la Înviere, la arătare, la Înălţare, martor la Schimbarea la Faţă a Domnului împreună cu Sfinţii Petru şi Iacob ai stat, iar noi ţi-am cântat: Aleluia!

Icosul al 2-lea Lumina cea dumnezeiască pe Muntele Taborului în tine a

intrat, ochii cei cugetători ai sufletului şi ai minţii ţi i-a deschis, la faţă sufletul ţi s-a schimbat, spre adâncul Tainei Domnului Iisus, prin Poarta Luminii ai intrat şi să fii fiu al Luminii împreună cu Sfinţii apostoli Petru şi Iacob te-ai învrednicit şi te-ai încredinţat, de aceea odată cu toţi credincioşii ţi-am cântat:

Bucură-te, fiindcă pe Muntele Taborului de Taina Domnului Iisus Hristos te-ai împărtăşit şi te-ai luminat,

Bucură-te, fiindcă despre Patimile Domnului de la Moise şi Ilie ai aflat, când alături de Domnul în lumină s-au arătat,

Bucură-te, fiindcă sufletul tău însetat de iubirea cea cerească atunci s-a adăpat şi s-a schimbat,

Bucură-te, fiindcă icoana de lumină a Domnului Iisus Hristos atunci în altarul inimii tale a intrat,

Bucură-te, fiindcă taina unităţii dintre firea cea omenească şi lumina cea dumnezeiască a Domnului Iisus te-a minunat.

Bucură-te, fiindcă în viaţă fiind faţa lui Dumnezeu prin Fiul ai aflat,

Bucură-te, fiindcă lumina cea nemărginită în tine a intrat şi fiu al Luminii te-a câştigat,

Bucură-te, fiindcă Taina Învierii Domnului te-a mirat şi apoi de ea te-ai încredinţat,

Bucură-te, fiindcă slava lui Dumnezeu sufletul ţi-a inundat,

602

ca să fii martor şi apostol al slavei Domnului putere ai luat, Bucură-te, fiindcă luminător al sufletelor, cugetelor şi

minţilor noastre te-am câştigat, Bucură-te, sfinte evangheliste Ioan, apostol al iubirii şi al

darului. Condacul al 3-lea Te-ai lipit de Domnul Iisus Hristos sfinte apostole Ioan şi

iubindu-L te-ai lepădat de sine, ţi-ai luat ca o cruce tot pământul urmându-L pe Domnul, de aceea într-o formă de cruce mormântul ţi-au săpat şi de două mii de ani ca un titan, ca un stâlp al Bisericii l-ai purtat şi cum să unim Biserica Luptătoare cu cea Biruitoare ne-ai învăţat, iar noi cu glas mare am strigat: Aleluia!

Icosul al 3-lea Iubirea ta ca fiu al Împărăţiei deplin ţi-ai arătat, când

porunca Domnului Iisus Hristos rostită pe cruce ai ascultat, de aceea pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu în casa ta ai luat, de grijă ca un fiu i-ai purtat, la Adormirea Maicii Domnului te-ai întristat, dar mai apoi de înălţarea ei cu trupul la cer te-ai bucurat, iar noi ţi-am cântat:

Bucură-te, sfinte apostole Ioan, fiindcă de Adormirea Maicii Domnului prin înger, când a aflat, te-ai înştiinţat,

Bucură-te, fiindcă fecioria şi curăţia ţi-ai păstrat, de aceea doar ţie pe Preasfânta Fecioară ţi-a încredinţat,

Bucură-te, fiindcă pe Muntele Măslinilor, când Preasfânta Fecioară s-a urcat şi s-a rugat, tu alături de ea ai vegheat,

Bucură-te, fiindcă pregătirile pentru Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu nu te-au întristat,

Bucură-te, fiindcă prin mutarea la cer a Maicii Domnului o rugătoare caldă şi puternică nu numai tu, ci şi noi am câştigat,

Bucură-te, fiindcă pe sfinţii apostoli cu tunet mare norii i-au adus şi i-au purtat,

Bucură-te, fiindcă pe sfântul apostol Toma trei zile în Ghetsemani l-aţi aşteptat, apoi în mormânt trupul Maicii Domnului l-aţi aşezat,

Bucură-te, fiindcă pentru sfântul apostol Toma mormântul l-aţi deschis şi doar giulgiul l-aţi aflat,

603

Bucură-te, fiindcă Adormirea Maicii Domnului o scară la cer pentru neamul nostru creştin a însemnat,

Bucură-te, fiindcă alături de Maica Domnului după adormirea ta la mulţi sfinţi ai venit şi te-ai arătat,

Bucură-te, sfinte evangheliste Ioan, apostol al iubirii şi al darului.

Condacul al 4-lea Stâlp neclintit al Bisericii Luptătoare te-ai dovedit sfinte

apostole Ioan, ca un far în dreapta credinţă ai stat, prin Sfânta Evanghelie Taina ascunsă a Domnului Iisus Hristos ne-ai arătat, prin Apocalipsă, cum se va face timp de două mii de ani alegerea, mântuirea, sfinţirea, desăvârşirea şi înfierea fiilor Învierii, Luminii şi Împărăţiei am aflat şi am cântat: Aleluia!

Icosul al 4-lea Pulberea de mană cerească, care izvora din mormântul tău

cel sfânt din Efes, pe mulţi de boli i-a vindecat, pe mulţi din patimi, din păcatele şi ispitele lor i-a scos şi i-a ridicat, iar noi la sfintele tale biserici şi icoane, când ne-am închinat, de mult ajutor şi de multă apărare la momentul adormirii noastre am câştigat, fiindcă am cântat:

Bucură-te, sfinte apostole Ioan, fiindcă prin Sfânta Evanghelie multe suflete pentru Biserica Domnului Iisus Hristos ai câştigat,

Bucură-te, fiindcă viaţa cea veşnică, care este Domnul Iisus Hristos, ai mărturisit, aşa cum s-a arătat,

Bucură-te, fiindcă Dumnezeu este lumină, de aceea să umblăm în lumină ne-ai sfătuit, căci prin sângele Domnului Iisus de păcat ne-am curăţat,

Bucură-te, fiindcă Domnul Iisus Hristos este pentru noi Mijlocitor către Tatăl şi jertfă de ispăşire pentru păcatele lumii ni s-a dat,

Bucură-te, fiindcă să lepădăm pofta trupului, trufia vieţii, pofta ochilor, să nu iubim lumea şi cele ce sunt în lume ne-ai învăţat,

Bucură-te, fiindcă pe cei ce tăgăduiesc pe Tatăl Ceresc, pe Domnul Iisus Hristos, antihrişti i-ai numit şi fii ai gheenei i-ai arătat,

604

Bucură-te, fiindcă suntem datori să ne punem sufletele noastre pentru fraţi, aşa cum Domnul pentru noi viaţa şi-a dat, ne-ai îndemnat,

Bucură-te, fiindcă cine este născut din Dumnezeu nu săvârşeşte păcat şi nu poate să păcătuiască şi poruncile ca tine le-a respectat,

Bucură-te, fiindcă cine iubeşte pe Dumnezeu să iubească şi pe fratele său poruncă şi învăţătură ne-ai lăsat,

Bucură-te, fiindcă Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică şi această viaţă este în Fiul Său,

Bucură-te, sfinte evangheliste Ioan, apostole al iubirii şi al darului.

Condacul al 5-lea Mărturia vieţii veşnice şi credinţa în Fiul lui Dumnezeu în

cuvântul Sfintei Evanghelii le-ai arătat „Cel ce are pe Fiul lui Dumnezeu are viaţă, iar cel ce nu-L are pe Fiul întru sine nu are viaţă“ ne-ai învăţat, să ne rugăm pentru fraţii căzuţi în păcat poruncă şi îndemn ne-ai dat, fiindcă suntem din Dumnezeu şi lumea zace sub puterea celui rău, dar credinţa noastră este biruinţa, Celui care a biruit lumea, de aceea am cântat: Aleluia!

Icosul al 5-lea Să iubim pe Dumnezeu făcând poruncile Lui, să umblăm

întru iubire, să nu ne lăsăm amăgiţi, fiindcă cel ce face bine din Dumnezeu este, iar cel ce face rău n-a văzut pe Dumnezeu, de aceea să umblăm în adevăr ne-ai învăţat, de aceea unele ca acestea ţi-am cântat:

Bucură-te, sfinte apostole Ioan, fiindcă templul Artemidei l-ai dărâmat şi să ne păzim de idolii, în care stau duhurile rele ne-ai îndemnat,

Bucură-te, fiindcă patru sute de mii de păgâni ai întors la credinţă şi de iad i-ai salvat,

Bucură-te, fiindcă Sfânta Evanghelie în Efes ai predicat şi rod bogat ai adunat,

Bucură-te, fiindcă împăratul Domiţian în insula Patmos te-a exilat,

Bucură-te, fiindcă puterea şi înţelepciunea Duhului Sfânt în

605

cuvintele Sfintei Evanghelii, în Apocalipsă, ai aşezat şi pe noi ne-ai învăţat,

Bucură-te, fiindcă în Efes te-ai întors, episcopi, preoţi şi credincioşi ai ridicat şi adevărul, viaţa şi calea le-ai arătat,

Bucură-te, fiindcă Domnul din cazanul cu ulei în fierbere te-a scos nevătămat, când la Roma te-au dus şi te-au încercat,

Bucură-te, fiindcă nu la Roma ci la Efes până la adânci bătrâneţe sămânţa Cuvântului sfânt ai semănat,

Bucură-te, fiindcă pe tânărul de bun neam devenit tâlhar l-ai întors şi sufletul lui pentru Domnul l-ai câştigat,

Bucură-te, fiindcă pe Gusar să fie iscusit în a face icoana ta l-ai învăţat,

Bucură-te, sfinte evangheliste Ioan, apostole al iubirii şi al darului.

Condacul al 6-lea Taina celor şapte stele şi a celor şapte sfeşnice de aur

Domnul Dumnezeu ţie ţi-a descoperit şi rânduiala Bisericilor din Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia, Laodiceea, faptele, puterea, răbdarea, dragostea, învăţătura, problemele şi darurile lor să le scrii te-ai nevoit, de aceea ai scris pentru îngerii lor, adică episcopilor, poruncile Domnului, iar noi am cântat: Aleluia!

Icosul al 6-lea Graiurile de viaţă veşnică prin Tine Domnul le-a rostit, când

în duh în zi de duminică ai fost răpit, fiindcă sfeşnicul Bisericii din Efes îl va mişca din locul lui, dacă nu se va pocăi, adică pe alţii va ridica în locul ei, căci dragostea cea dintâi a părăsit, deşi în răbdare şi fapte, ca să lupte cu erezia nicolaiţilor nu a ostenit, de aceea pomul vieţii veşnice le-a făgăduit,

Bucură-te, sfinte apostole Ioan, fiindcă Bisericii din Smirna cuvintele celui, care a murit şi a înviat, le-ai scris, iar nouă biruinţa ne-ai binecuvântat,

Bucură-te, fiindcă necazurile, ispitele, sărăcia, hula sinagogilor satanei celor ce le-au îndurat, cununa vieţii veşnice a celor credincioşi Domnul le-a dat,

Bucură-te, fiindcă Bisericii din Pergam, care stă unde este scaunul satanei şi credinţa şi-a păstrat, mana cea ascunsă şi

606

piatra cea albă le-ai promis şi Domnul pe cei ce luptă i-a încununat,

Bucură-te, fiindcă Biserica din Tiatira a aflat că este cercetată de Cel care are ochii ca para focului şi picioarele ca arama,

Bucură-te, fiindcă stăpânire peste neamuri le-a dat, ca pe oalele de lut le-a sfărâmat şi steaua cea de dimineaţă ca o cunună a căpătat,

Bucură-te, fiindcă Bisericii din Sardes, Cel ce are cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu, care ştie toate, să privegheze, ca să nu moară, poruncă i-a dat,

Bucură-te, fiindcă celor ce vor birui veşminte albe le va da şi în Cartea Vieţii numele lor va sta,

Bucură-te, fiindcă Bisericii din Filadelfia, Cel ce deschide şi nimeni nu va închide, o uşă deschisă la cer i-a lăsat,

Bucură-te, fiindcă iudeii la picioarele ei se vor închina, căci Domnul pe ea o va păzi de ceasul ispitei, căci Cuvântul răbdării l-a păzit.

Bucură-te, fiindcă pe cel ce biruieşte stâlp îl va face Fiul lui Dumnezeu în templul lui Dumnezeu şi va scrie pe el numele Tatălui Ceresc şi numele Său,

Bucură-te, fiindcă Cel ce este martorul credincios şi adevărat Bisericii din Laodiceea să cumpere aurul lămurit în foc al faptelor sfinte i-a poruncit,

Bucură-te, fiindcă Cel ce este Amin să-şi cumpere alifie pentru ochi, haine albe, ca să-şi acopere goliciunea Bisericii din Laodiceea i-a poruncit,

Bucură-te, sfinte evanghelist Ioan, apostole al iubirii şi al darului.

Condacul al 7-lea Uşa din cer deschisă în faţa ta s-a arătat, în cer Dumnezeu

te-a chemat, pe tronul din cer L-ai văzut de cei douăzeci şi patru de bătrâni înconjurat, din tron ieşeau glasuri şi tunete, şapte făclii de foc înaintea Lui ardeau, iar cei patru heruvimi cu feţe de leu, de taur, de vultur şi de înger vegheau, tronul îl purtau şi pe cel ce şade pe tron Îl slăveau şi ziceau: Aleluia!

607

Icosul al 7-lea Atunci în mâna dreaptă Tatăl Ceresc cartea cea cu şapte

peceţi a luat, şi îngerul cu glas mare a strigat: „Cine este vrednic să deschidă cartea şi să desfacă peceţile ei?“, dar nimeni să deschidă cartea şi nici să se uite în ea vrednic nu s-a aflat.

Bucură-te, sfinte apostole Ioan, fiindcă leul din seminţia lui Iuda şi din rădăcina lui David să deschidă cartea şi cele şapte peceţi puterea şi-a arătat,

Bucură-te, fiindcă Mielul care avea şapte ochi şi şapte coarne între tron şi cei douăzecişipatru de bătrâni a stat, cartea a luat, în faţa lui bătrânii s-au închinat şi cupele de aur pline cu rugăciunile sfinţilor i-au dat,

Bucură-te, fiindcă Mielul, care a fost înjunghiat şi cu sângele Lui neamul cel ales al lui Dumnezeu l-a răscumpărat, o împărăţie şi preoţi lui Dumnezeu i-a câştigat,

Bucură-te, fiindcă îngerii şi sfinţii cu zecile de mii de zeci de mii s-au arătat şi puterea, bogăţia, cinstea, slava, binecuvântarea Lui au cântat, fiindcă lumea sfinţilor fiinţă a luat,

Bucură-te, fiindcă atunci când pecetea întâia Mielul a desfăcut, heruvimul a strigat, un călăreţ pe cal alb, cu arc şi cunună de biruinţă s-a arătat, lumii şi oamenilor îmbrăcaţi în alb timpul L-a măsurat,

Bucură-te, fiindcă, atunci când pecetea a doua a sfărâmat, alt heruvim a strigat, un călăreţ pe cal roşu s-a văzut, să ia pacea de pe pământ, poruncă i s-a dat şi pe pământ cavalerii lumii feudale s-au luptat,

Bucură-te, fiindcă pecetea a treia când Mielul în mâna Sa a luat, un călăreţ, pe cal negru, care avea un cântar în mâna lui, poruncă să măsoare grâul, orzul, dar să nu se atingă de vin şi de undelemn poruncă i s-a dat,

Bucură-te, fiindcă Mielul cu grijă pecetea a patra a luat, fiara roşie din adânc s-a ridicat, un călăreţ pe cal galben, adică moartea peste a patra parte a pământului puterea şi-a câştigat,

Bucură-te, fiindcă pecetea a cincea cu atenţie Mielul în mână a luat, subt jertfelnic cei ucişi pentru Domnul au strigat, un veşmânt alb li s-a dat şi să aştepte împlinirea numărului lor în tihnă au stat,

608

Bucură-te, sfinte apostole Ioan, fiindcă atunci când Domnul asupra peceţii a şasea mână şi-a aplecat, pământul s-a cutremurat, soarele s-a înnegrit, de spaimă luna roşie la faţă s-a schimbat.

Bucură-te, fiindcă stelele cerului pe pământ au căzut, cerul ca o carte de piele îngerii la o parte l-au dat şi împăraţii, domnii, bogaţii s-au înspăimântat, încât de mânia Mielului în peşteri s-au ascuns şi au strigat, dar noi am cântat:

Bucură-te, sfinte evangheliste Ioan, apostole al iubirii şi al darului.

Condacul al 8-lea Tăcerea, care în cer s-a aşezat, când Domnul în mâna Sa

pecetea a şaptea a luat, pe cei şapte îngeri cu trâmbiţele în faţa Sa Dumnezeu i-a adunat, unui înger o cădelniţă de aur cu tâmâie şi cu rugăciunile sfinţilor pe altarul de aur s-o aducă, i s-a încredinţat şi cântarea noastră a răsunat: Aleluia!

Icosul al 8-lea Pecetea Viului Dumnezeu îngerul de la Răsăritul Soarelui a

purtat şi la cei patru îngeri, cărora li s-a dat să pedepsească pământul şi marea, a strigat, pentru că cei o sută patruzeci şi patru de mii, care sunt aleşii ce-L însoţesc pe Domnul, să fie pecetluiţi şi mulţimea, pe care nimeni nu putea s-o numere, din toate seminţiile, popoarele şi limbile în veşminte albe înaintea tronului stătea şi striga.

Bucură-te, apostole şi evangheliste Ioan, fiindcă mântuirea este de la Dumnezeul nostru, care este pe tron şi de la Fiul Său cel iubit.

Bucură-te, fiindcă îngerii şi bătrânii, care stăteau împrejurul tronului lui Dumnezeu, s-au închinat,

Bucură-te, fiindcă slava, binecuvântarea, înţelepciunea, mulţumirea, cinstea, puterea, tăria în vecii vecilor în mâna lui Dumnezeu s-au luat,

Bucură-te, fiindcă toţi creştinii ortodocşi, care în veşminte albe în faţa lui Dumnezeu au stat, de păcate prin jertfa Mielului s-au curăţat.

Bucură-te, fiindcă în cortul Său Domnul îi va adăposti şi în templul Său Îl vor sluji,

609

Bucură-te, fiindcă nu vor mai înseta şi nu vor mai flămânzi şi de arşiţa soarelui nu vor mai suferi,

Bucură-te, fiindcă Mielul, care stă în mijlocul tronului, îi va ocroti, izvoarele apelor vieţii le va dărui şi durerea din lacrimile lor o va stârpi,

Bucură-te, fiindcă din mâna îngerului rugăciunile odată cu mirosul tămâiei la Dumnezeu se vor sui,

Bucură-te, fiindcă îngerul cădelniţa cu foc din altar va umple, pe pământ îl va arunca, de aceea tunete, fulgere şi cutremure se vor porni,

Bucură-te, fiindcă cei şapte îngeri, care aveau cele şapte trâmbiţe, ca să sune vremea sfârşitului lumii păcatului se vor găti,

Bucură-te, sfinte evangheliste Ioan, apostol al iubirii şi al darului.

Condacul al 9-lea Harul Duhului Sfânt prin timp te-a purtat şi de judecata lumii

păcatului ne-ai iertat, în lăcaşurile cele din cer te-ai înălţat sfinte apostole Ioan, fiindcă lumina cea strălucitoare a Sfântului Duh prin limbile de foc la Pogorârea Duhului Sfânt te-a binecuvântat şi propovăduitor al tainelor de negrăit te-a arătat de aceea noi am cântat: Aleluia!

Icosul al 9-lea Ai iubit pe Domnul Iisus Hristos, ai mers pe urmele Lui, cu

inimă curată L-ai urmat, de aceea, când apostolul Petru de Domnul s-a lepădat, Tu lângă El ai stat, iar acum în palatul cel ceresc al apostolilor te-ai aşezat, slujba cea domnească ai luat, iar noi am cântat:

Bucură-te, fiindcă atunci când întâiul înger va trâmbiţa, când cu grindină, foc şi sânge pământul va fi presărat şi a treia parte din pământ, copaci, iarbă se va arde, pe noi în grădinile cerului ne vei lua,

Bucură-te, fiindcă atunci când al doilea înger va trâmbiţa, un munte arzând în mare se va arunca, a treia parte din mare în sânge se va preface, viaţa din ea va pieri şi corăbiile se vor sfărâma, dar pe noi îngerii ne vor lua,

Bucură-te, fiindcă atunci când al treilea înger din trâmbiţă

610

va suna, o stea uriaşă Absintos cu apele amare pe oameni îi va omorî, dar în noi bucuria cea cerească va pogorî,

Bucură-te, fiindcă atunci când al patrulea înger în trâmbiţă va sufla, a treia parte din soare, din lună, din stele se vor întuneca, dar noi în Lumina Lină a Sfintei Slave vom intra,

Bucură-te, fiindcă atunci când al cincilea înger trâmbiţa va lua, fântâna adâncului îngerul ca o stea va descuia, scorpiile se vor arăta, pe oameni îi vor chinui şi înţepa, dar noi cele ale împărăţiei le vom afla,

Bucură-te, fiindcă atunci când îngerul al şaselea cu trâmbiţa sa semn va da, cei patru îngeri de la Eufrat se vor dezlega şi o armată de două sute de milioane de călăreţi pe păcătoşi, atei, lepădaţi, răi, ucigaşi, tâlhari, îi vor omorî şi pedepsi, dar noi veşminte de cinste vom primi,

Bucură-te, fiindcă atunci când îngerul curcubeului se va arăta, timpul să mai fie va înceta şi lumea păcatului se va desfiinţa,

Bucură-te, fiindcă cei doi martori, îmbrăcaţi în sac se vor ivi şi vor prooroci, care cerul îl vor închide, dacă vor voi şi fiara îi va birui,

Bucură-te, fiindcă Mielul va sta în muntele Sion având cu El cei o sută patruzeci şi patru de mii, care au numele Lui şi al Tatălui Ceresc pe frunţile lor,

Bucură-te, fiindcă aceştia nu s-au întinat cu femei şi au fost răscumpăraţi dintre oameni, de aceea cântă o cântare nouă.

Bucură-te, sfinte evanghelist Ioan apostol al iubirii şi al darului.

Condacul al 10-lea Focul Preasfântului Duh s-a Pogorât peste tine apostole

Ioan şi de aceea, când îngerul care binevesteşte Evanghelia cea veşnică celor ce locuiesc pe pământ, la tot neamul va striga, tu ai scris cuvântul lui: ”Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi Lui slavă, că a venit ceasul judecăţii Lui şi vă închinaţi Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor”, dar ei nu vor asculta şi de aceea urgiile asupra ucigaşilor vor cădea, iar noi vom cânta: Aleluia!

611

Icosul al 10-lea Vestea căderii Babilonului, adusă de înger, pe cei ce se vor

închina fiarei şi chipului ei îi va înspăimânta, căci semnul ei pe frunte sau pe mână îl vor primi şi în foc se vor chinui , încât odihnă nici ziua, nici noaptea nu vor avea, dar fericiţi sunt cei ce mor întru Domnul, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa în Domnul Iisus, fiindcă vrednici de împărăţia cea cerească se vor arăta.

Bucură-te, sfinte apostole Ioan, fiindcă pe cei ce au biruit fiara stând pe marea de foc şi de cristal i-ai văzut şi cântarea de slavă au început,

Bucură-te, fiindcă templul din Cer, când se va deschide din el şapte îngeri cu şapte pedepse vor apare, aşa cum ţie ţi s-a descoperit,

Bucură-te, fiindcă şapte cupe de aur pline cu mânia lui Dumnezeu li se va da şi templul de slava lui Dumnezeu se va lumina şi să intre în el nimeni nu va cuteza,

Bucură-te, fiindcă primul înger cupa îşi va vărsa şi cu o bubă rea, ucigătoare, pe oamenii ce purtau semnul fiarei îi va certa,

Bucură-te, fiindcă cel de-al doilea înger cupa în mare va vărsa şi toate vieţuitoarele din ea vor muri, când marea în sânge se va transforma,

Bucură-te, fiindcă cel de-al treilea înger cupa să curgă în râuri va lăsa şi izvoarele apelor sânge vor da să bea celor ce sângele copiilor şi fraţilor l-au vărsat sau cu el s-au botezat,

Bucură-te, fiindcă cel de-al patrulea înger cupa lui în soare va aşeza şi soarele va arde tot ce s-a semănat, dar pe Dumnezeu cei răi îl vor huli şi nu se vor pocăi,

Bucură-te, fiindcă cel de-al cincilea înger cupa lui pe scaunul fiarei va turna, în împărăţia ei întuneric se va lăsa, dar ucigaşii din ea pe Dumnezeu îl vor huli şi nu se vor pocăi,

Bucură-te, fiindcă cel de-al şaselea înger cupa în Eufrat să cadă va lăsa, apele lui vor seca şi calea împăraţilor de la Răsărit va pregăti,

Bucură-te, fiindcă cel de-al şaptelea înger cupa lui în văzduh va turna Babilonul se va prăbuşi, insulele vor pieri, munţii se vor topi, o grindină mare se va prăvăli şi cei răi pe Dumnezeu Îl vor huli, dar nu se vor pocăi, iar proorocia ta se

612

va împlini, Bucură-te, sfinte evanghelist Ioan, apostol al iubirii şi al

darului. Condacul al 11-lea Apostole al Domnului Iisus Hristos te iubim şi te rugăm ca

împreună cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, cu sfinţii apostoli, cu toţi sfinţii ierarhi, prooroci, mucenici, cuvioşi şi cuvioase să vă rugaţi pentru noi ca ziua venirii Domnului să fie în sfânta zi a Lui şi nu iarna sau sâmbăta, adică atunci când nu va mai fi credinţă pe pământ, când Biserica Ortodoxă Luptătoare sfinţi nu va mai da, când urâciunea pustiirii se va instala, ci atunci când noi cu slujbe, imnuri, stâlpări Îl vom slăvi, iubi, când vom cânta: Aleluia!

Icosul al 11-lea Doamne, Iisuse Hristoase, când mulţimea sfinţilor, drepţilor,

cuvioşilor, mucenicilor, aleşilor pe Tatăl Ceresc Îl va lăuda, fiindcă pe desfrânata cea mare o va judeca, sângele sfinţilor îl va răzbuna, în focul cel veşnic pe desfrânata şi pe cei împreună cu ea îi va arunca, de aceea cei douăzeci şi patru de bătrâni, heruvimii, serafimii şi toate cetele îngereşti Ţie Ţi se vor închina, prin sfântul apostol Ioan să ne chemi la Cina cea de Taină a Ta şi vom cânta:.

Bucură-te, sfinte apostole Ioan, fiindcă să ne veselim să-L slăvim pe Dumnezeu, când va veni ziua nunţii Mirelui ceresc şi Biserica Lui ca o mireasă aleasă se va pregăti ne-ai învăţat,

Bucură-te, fiindcă în straiul faptelor sfinţilor şi cu visonul cel luminos şi curat Biserica se va îmbrăca,

Bucură-te, fiindcă ai scris: „Fericiţi cei chemaţi la cina nunţii Mielului!” şi noi de cuvântul tău ne vom bucura când ne vei chema.

Bucură-te, fiindcă, Cel Adevărat, Credincios şi Care se războieşte pentru dreptate pe un cal alb se va arăta, Tu alături de El vei sta.

Bucură-te, fiindcă ochii lui sunt ca para focului, pe capul lui sunt cununi multe şi are nume scris, pe care nimeni nu-l poate citi decât El, fiindcă este taina Sa.

Bucură-te, fiindcă este îmbrăcat într-un veşmânt stropit cu

613

sânge şi numele lui se cheamă: Cuvântul lui Dumnezeu, Bucură-te, fiindcă din gura lui iese o sabie ascuţită, ca să

lovească neamurile şi pe coapsa lui este scris: Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor,

Bucură-te, fiindcă oştile din cer după El călare pe cai albi vor veni şi fiara cu proorocul mincinos în iezerul de foc se vor pedepsi.

Bucură-te, fiindcă de înger diavolul atunci va fi legat, iar cei tăiaţi pentru mărturia lui Iisus vor învia, căci aceasta este învierea cea dintâi, a celor pe care Domnul la El îi va chema.

Bucură-te, fiindcă diavolul cu Gog şi Magog în foc se vor arunca, iar moartea şi iadul în râul de foc se vor aşeza.

Bucură-te, sfinte evangheliste Ioan, apostol al iubirii şi al darului.

Condacul al 12-lea Rugăciunea din Ghetsemani a Domnului Iisus Hristos:

“Părinte, voiesc ca unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia, pe care Mi i-ai dat, ca să vadă slava Mea, pe care Mi-ai dat-o, pentru că Tu M-ai iubit pe Mine mai înainte de întemeierea lumii”, Tatăl Ceresc a ascultat şi de aceea toţi apostolii, ierarhii, mucenicii, cuvioşii, aleşii, drepţii, care L-au urmat, la cer au urcat, iar noi am cântat: Aleluia!

Icosul al 12-lea Înţelepciunea cea dumnezeiască, Domnul Iisus Hristos, mai

înainte de vreme a venit, ca lumii căzută în păcat să-i dea un sfârşit, iar nouă un destin fericit. De aceea cu lacrimi de sânge pentru noi s-a rugat: ”Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârşiţi întru unime şi să cunoască lumea, că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine”

Bucură-te, sfinte apostole Ioan, fiindcă pentru noi Domnul nostru Iisus Hristos cu iubire S-a rugat,

Bucură-te, fiindcă pentru mântuirea, sfinţirea, desăvârşirea şi înfierea noastră Sfintele Taine ne-a dat,

Bucură-te, fiindcă poruncile Sfintei Evanghelii să le facem ne-ai ajutat,

Bucură-te, fiindcă ortodocşilor cununa fericiţilor, care nu se smintesc căzând în vicleniile sectelor, sinagogilor satanei şi

614

păgânilor le-ai arătat, Bucură-te, fiindcă celor aleşi cununa fericiţilor flămânzi şi

însetaţi de dreptatea cea dumnezeiască Domnul le-a dat, Bucură-te, fiindcă pe noi faptele celor milostivi să le

împlinim cu putere şi milă ne-ai învăţat, Bucură-te, fiindcă fericirea de a fi curaţi cu inima, ca să-L

vedem pe Dumnezeu, împreună cu toţi sfinţii pentru noi te-ai rugat,

Bucură-te, fiindcă să fim smeriţi şi să dăm hrană sfântă, la vremea potrivită, fraţilor ortodocşi Domnul ne-a binecuvântat,

Bucură-te, fiindcă încercările celor ce plâng, se pocăiesc, sunt prigoniţi, dar pentru Domnul trăiesc şi muncesc le-am trăit,

Bucură-te, fiindcă nouă faptele făcătorilor de pace ne-ai dat, când prin Duhul Înfierii Domnul Iisus între fiii Luminii, Învierii şi Împărăţiei ne-a chemat,

Bucură-te, sfinte evangheliste Ioan, apostol al iubirii şi al darului.

Condacul al 13-lea O, preamărite sfinte evanghelist şi apostol Ioan cu iubire

alergăm la sfintele Biserici şi la icoana ta, ca să te rogi Domnului Iisus Hristos, care la pieptul Lui te-a primit şi ca pe un fiu te-a iubit, să ne cureţe de păcate, să înalţe muntele neamului nostru în Împărăţia Sa, să ne ocrotească de toţi demonii şi duşmanii, să ne învrednicească să intrăm pe poarta iubirii în Împărăţia cea cerească, ca împreună cu tine, cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi cu toţi sfinţii să cântăm Tatălui Ceresc, Domnului Iisus Hristos şi Împăratului Ceresc: Aliluia!

615

RUGĂCIUNE PENTRU DARUL DE A FI ASEMENEA UCENICULUI IUBIT

1. Aleluia! Tată Ceresc, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm fă-

ne asemenea ucenicului cel iubit al Domnului Iisus Hristos, umple sufletele noastre de harul Duhului Sfânt. Fă inimile noastre ca nişte candele pline de Sfântul Mir. Fă să rodească în noi nădejdea, credinţa, iubirea, smerenia, curăţia, cumpătarea, râvna, răbdarea, mila şi blândeţea, pentru ca lepădându-ne de toţi şi de toate, pe noi înşine şi unii pe alţii Ţie să ne dăruim, pentru ca în slujba Ta din Împărăţia Ta pururea să fim.

2. Aleluia! Tată Ceresc, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm fă-ne după chipul şi asemănarea Ta, pentru ca asemenea ucenicului cel iubit al Domnului Iisus Hristos să Te iubim, ca semn că frumuseţea cea dintâi am dobândit, că sufletele noastre întru Sfintele Taine le-ai desăvârşit, că între fiii Învierii, Luminii şi Împărăţiei ne-ai primit şi darul Tău cel sfânt cu noi l-ai împlinit.

3. Aleluia! Tată Ceresc, Te iubim, Te slăvim şi Te rugăm fă-ne asemenea ucenicului cel iubit al Domnului Iisus Hristos, ca semn că din lumină făptura noastră ai renăscut, că în straie sfinte de lumină ca pe îngeri ne-ai îmbrăcat, că rânduiala cea sfântă a slujbelor din cer îngerii Tăi ne-au învăţat, că un loc şi un nume nou în Împărăţia Ta ne-ai dat, iar noi Slava şi Iubirea Ta am lăudat şi ne-am bucurat.

RUGĂCIUNE PENTRU ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI

Aleluia! Slavă Ţie, Tată Ceresc, Te iubim şi Îţi mulţumim, pentru iubirea Ta cea dumnezeiască, prin care pe Fiul Tău cel Iubit ni L-ai dat, El de toate păcatele ne-a curăţat, de toate bolile şi neputinţele ne-a vindecat, de toate greşelile noastre ne-a iertat; pentru noi crucea a purtat, moartea a înfruntat, pe demoni i-a certat, i-a legat, i-a alungat. Pe duşmanii Tăi i-a biruit. La picioarele Tale i-a aşternut şi i-a aşezat. Porţile iadului le-a sfărmat. Din oasele noastre cele smerite, stâlpii, temeliile, pereţii şi bolţile sălaşului sfânt, în care să vii a

616

ridicat. Din inimile noastre o Biserică Biruitoare prin toţi sfinţii Tăi a întemeiat. Din cugetele noastre candelabrele, sfeşnicele, candelele pline de lumină în altarul Tău a înălţat. Din minţile noastre tămâia şi smirna rugăciunilor de iubire, slavă, mulţumire şi sfinţire în jertfelnicul Tău din cer a turnat. Sufletele noastre cu Adevărul Tău, din Cuvântul Tău cel Sfânt, le-a sfinţit, le-a luminat. Cu veşmântul de lumină al Duhului Sfânt le-a îmbrăcat. Cu smerenia cea întru Domnul Iisus Hristos genunchii gândului nostru la tronul Tău de slavă ne-am aplecat; când ne-am închinat. Talanţii faptelor noastre trecuţi prin foc valoarea lor de lumină şi-au arătat. De aceea cu duioşia Ta pe noi fiii Tăi cei rătăcitori din prăpastia lumii ne vei înălţa. Un loc şi un nume nou precum ai zis pentru noi vei pregăti şi ne vei binecuvânta, când din noi neamul Tău cel sfânt şi preoţesc ca o taină din veac făcută şi de îngeri neştiută vei împlini şi Te vei bucura.

617

ACATIST DE TAINĂ

PENTRU SFÂNTUL PAHOMIE

“Cel ce seamănă în Duhul din Duh va secera viaţă veşnică”

(Galateeni, 6, 8)

618

Troparul Sfinte Pahomie, ai fost bărbat desăvârşit şi te-ai nevoit în

fapta bună, fiindcă întru nevoinţele pustniceşti ai vieţuit, cu rugăciunile, cu postul, cu privegherea, ca un înger în trup, pentru Domnul Iisus Hristos să aduci rod ales de monahi te-ai învrednicit şi ca un măslin roditor la izvoarele Duhului Sfânt, Domnul har ţi-a dăruit.

Condacul 1 Rădăcină a viei Domnului să fii te-ai dovedit sfinte Pahomie,

ca un crin curat din mâna Tatălui Ceresc ai trăit. Cu învăţătura filosofiei te-ai îndeletnicit, până când învăţătura cea dumnezeiască a Sfintei Evanghelii Dumnezeu ţi-a descoperit. Pentru aceasta în pustie te-ai nevoit şi cu multe mănăstiri, mulţi călugări, multe fapte sfinte, credinţa şi iubirea faţă de Dumnezeu ţi-ai mărturisit, de aceea îţi cântăm: Aleluia!

Icosul 1 Fericite, părinte Pahomie, deşi din părinţi păgâni te-ai

născut şi în Tevaida în Egipt ai crescut, deşi filosofia secretă egipteană ai învăţat şi în rânduiala ostăşească a împărăţiei ai fost luat, Dumnezeu de grijă ţi-a purtat şi în cetatea Oxiriuhos biserica creştină ai aflat, de aceea îţi cântăm:

Bucură-te, fiindcă de credinţa creştinilor te-ai minunat; Bucură-te, fiindcă de numele Domnului Iisus Hristos te-ai

bucurat; Bucură-te, fiindcă întru Domnul curăţia sufletească şi

trupească ai aflat; Bucură-te, fiindcă Sfânta Evanghelie tainele vieţii ţi-a

dezlegat; Bucură-te, fiindcă în legea creştină te-ai botezat; Bucură-te, fiindcă să-I slujeşti Domnului te-ai rugat; Bucură-te, fiindcă pe pustnicul Palamon l-ai căutat şi l-ai

aflat; Bucură-te, fiindcă de la el privegherea, postul şi rugăciunea

ai învăţat; Bucură-te, fiindcă râvna pentru ostenelile pusniciei ai

arătat;

619

Bucură-te, fiindcă prin meşteşugul de ţesător hrana şi milostenia ai câştigat;

Bucură-te, fiindcă la Tabenesi glasul Domnului l-ai chemat; Bucură-te, fiindcă acolo o mănăstire ai ridicat; Bucură-te, Sfinte Pahomie, părinte al călugărilor! Condacul al 2-lea Porunca cea dumnezeiască la Tabenesi ai ascultat: „Aici să

petreci şi să faci o mănăstire, unde vor veni mulţi să se mântuiască“, de aceea cu Palamon în chilii acolo v-aţi aşezat şi după ce Sfântul Palamon din viaţă s-a mutat, mulţi monahi în jurul tău ai adunat, de aceea noi ca şi ei am cântat: Aleluia!

Icosul al 2-lea Chilioara ta Sfinte Pahomie ca o sămânţă dumnezeiască rod

bogat a dat, o mare mănăstire din ea s-a ridicat, ca o maică multe mănăstiri din ea s-au înfiinţat şi şapte mii de monahi, ca un rod îmbelşugat prin năvoadele lor ca un pescar iscusit pentru Domnul sufletele le-ai câştigat, de aceea şi noi am strigat:

Bucură-te, Sfinte Pahomie, fiindcă fratele tău Ioan a venit şi cu tine a stat;

Bucură-te, fiindcă în viaţa cea pustnicească l-ai învăţat; Bucură-te, fiindcă în postire mântuire a câştigat, când a

răposat; Bucură-te, fiindcă după moartea fratelui tău numărul

monahilor a crescut neîncetat; Bucură-te, fiindcă rânduiala de muncă, de rugăciune şi de

tăcere ai aşezat; Bucură-te, fiindcă rânduiala de înfrânare şi de fapte bune ai

lucrat; Bucură-te, fiindcă pravila de mănăstire cel dintâi ai

îndătinat; Bucură-te, fiindcă trudele cele pusniceşti cu bucurie le-ai

luat; Bucură-te, fiindcă viaţa ta îngerească pe mulţi i-a minunat; Bucură-te, fiindcă obiceiurile, rânduiala şi pravila ta mulţi

au urmat; Bucură-te, fiindcă în mănăstirea zidită de tine ai răposat;

620

Bucură-te, Sfinte Pahomie, părinte al călugărilor! Condacul al 3-lea Aducându-ţi aminte de vedenia, în care Domnul ţi-a arătat o

groapă adâncă, întunecoasă şi în ea o mulţime de monahi, dintre care mulţi se sârguiau să iasă din groapă şi nu puteau, fiindcă alţii să se pogoare în groapă se grăbeau şi în adâncul gropii îi surpau, sfinte Pahomie te închideai seara în chilia ta şi plângând pentru ei la Domnul te rugai, de aceea împreună cu tine ne rugăm şi strigăm: Aleluia!

Icosul al 3-lea O altă arătare în care monahii căzuţi în adâncul unei gropi

se tăvăleau, alţii cu glasuri umilite strigau, iar puţini dintre dânşii cu multă osteneală de acolo ieşeau, lumină îndată aflau şi în ea intrau, de aceea se bucurau şi spuneau:

Bucură-te, sfinte Pahomie, fiindcă cei luminaţi Domnului îi mulţumeau;

Bucură-te, fiindcă la zilele cele de pe urmă te-ai gândit şi-ai cugetat;

Bucură-te, fiindcă pe monahi cu lene, cu întunecare şi căderi Domnul i-a încercat;

Bucură-te, fiindcă pe monahii, care purtau doar straie, i-a certat;

Bucură-te, fiindcă pentru mântuirea lor cu multe lacrimi te-ai rugat;

Bucură-te, fiindcă pentru păzirea slujitorilor lui Dumnezeu te-ai ridicat;

Bucură-te, fiindcă pentru smerenia şi chipul monahilor cuvântul tău în faţa Domnului a stat;

Bucură-te, fiindcă postul cel aspru cu pâine şi apă l-ai păstrat.

Bucură-te, fiindcă glasul Domnului cu evlavie l-ai ascultat; Bucură-te, fiindcă mila Domnului ai cerut şi ai aflat; Bucură-te, fiindcă iertare pentru îndrăzneala rugăciunii tale

Domnul ţi-a dat; Bucură-te, Sfinte Pahomie, părinte al călugărilor!

621

Condacul al 4-lea Glasul Domnului la rugăciunea ta ţi-a răspuns: „cu a Mea

milostivire, toate se alcătuiesc“, de aceea la pământ te-ai aruncat şi aşa ai strigat: „Doamne trimite mila Ta mie nevrednicului, că fără sprijinul Tău toate şchiopătează, iar milostivirea Ta pe toţi îi miluieşte şi prin judecăţile cele neştiute îi mântuieşte“ de aceea şi noi cu tine strigăm: Aleluia!

Icosul al 4-lea Doi îngeri luminaţi în faţa ta au stat, când cu lacrimi te-ai

rugat, iar între ei Domnul ca un tânăr de frumuseţe negrăită strălucind ca soarele şi purtând pe cap o cunună de spini ţie ţi s-au arătat şi te-au îndemnat:

Bucură-te, sfinte Pahomie, că însuşi Domnul la tine a venit; Bucură-te, fiindcă de milostivirea Domnului te-ai

învrednicit; Bucură-te, fiindcă Domnul Slavei cu îngerii Săi ţi s-au

arătat; Bucură-te, fiindcă Fiul Tatălui Ceresc te-a binecuvântat; Bucură-te, fiindcă Cel Unul născut mai înainte de veci

răspuns ţi-a dat; Bucură-te, fiindcă Domnul Iisus, Cel care să fii monah te-a

chemat; Bucură-te, fiindcă, Cel ce s-a răstignit pentru noi şi păcatele

noastre le-a purtat, pe tine te-a ascultat; Bucură-te, fiindcă Cel ce cununa de spini a purtat, ţie în

viaţă fiind ţi S-a arătat; Bucură-te, fiindcă să ai curaj şi îndrăzneală poruncă ţi-a dat; Bucură-te, fiindcă sămânţa ta cea duhovnicească avea să

aducă rod îmbelşugat; Bucură-te, fiindcă neîntrerupt monahii de atunci scara la cer

au urcat; Bucură-te, sfinte Pahomie, părinte al călugărilor! Condacul al 5-lea Domnul nostru Iisus Hristos despre decăderea monahilor din

vremurile de pe urmă te-a prevenit, dar că prin harul Său mulţi din groapa cea adâncă se vor mântui şi mai înalţi decât cei dintâi se vor ridica, de aceea noi cu tine vom cânta: Aleluia!

622

Icosul al 5-lea Faptele cele bune ale monahilor cei dintâi au strălucit,

fiindcă duhovnici iscusiţi i-au povăţuit, dar pe cei de pe urmă, fiindcă duhovnici nu vor mai avea, ei înşişi pe calea cea luminată din întuneric se vor înălţa, poruncile Domnului călăuză vor avea şi plăcuţi Domnului în faţa Lui vor sta, iar noi cu tine vom cânta:

Bucură-te, sfinte Pahomie, fiindcă mulţi monahi prin primejdii mântuirea şi sfinţirea vor câştiga;

Bucură-te, fiindcă mulţi monahi trecând prin ispite limanul Împărăţiei Cerului vor afla;

Bucură-te, fiindcă cei vrednici de mântuire, sfinţire şi desăvârşire se vor arăta;

Bucură-te, fiindcă vieţuind cu înţelepciune şi neprihănire multă înţelepciune li se va da;

Bucură-te, fiindcă monahii cu sfinţii cei mari se vor asemăna;

Bucură-te, fiindcă plini de râvnă şi de osârdie, că sunt roadă sfântă, se vor arăta;

Bucură-te, fiindcă Domnul ca o lumină a lumii ţie vestea cea luminată ţi-a dat;

Bucură-te, fiindcă Domnului pentru cele spuse ţie şi mulţumindu-i slavă i-ai cântat:

Bucură-te, fiindcă Domnului cu bucurie te-ai închinat; Bucură-te, fiindcă dulceaţa negrăită a cuvintelor Domnului

în inima ta s-a revărsat; Bucură-te, fiindcă acea preaslăvită arătare Domnul pentru

toţi monahii un îndemn a binecuvântat; Bucură-te, sfinte Pahomie, părinte al călugărilor! Condacul al 6-lea Domnul Iisus Hristos rânduiala Sa sfântă aşa cum a rostit,

aşa a înfăptuit, de aceea pe Sfântul Teodor Sfinţitul l-a adus şi ţi l-a încredinţat, din el un ucenic destoinic, plin de râvnă, de iscusinţă şi de evlavie ai ridicat, ca preot şi slujitor al Domnului povara, crucea mănăstirilor ridicate de tine i-ai încredinţat, iar noi cu tine am cântat: Aleluia!

623

Icosul al 6-lea Orânduiala călugărilor de tine întocmită sfinte Pahomie prin

Sfântul Teodor Sfinţitul în toate mănăstirile aflate sub conducerea lui a statornicit şi de aceea toate în timpul vieţii lui au strălucit, multe suflete prin râvna voastră s-au mântuit, de aceea cu voi cântăm: Aleluia!

Bucură-te, sfinte Pahomie, fiindcă rânduiala vieţii călugărilor ai întocmit;

Bucură-te, că prin curăţia, râvna, credinţa ta pe mulţi i-ai îndrumat şi întărit;

Bucură-te, fiindcă pacea şi dragostea între monahi prin Sfântul Teodor s-a statornicit;

Bucură-te, fiindcă sfântul Teodor, când mama lui la mănăstire a venit, să o vadă nu a voit;

Bucură-te, fiindcă de Darul cel Nou, de harul Duhului Sfânt s-a învrednicit;

Bucură-te, fiindcă pe mama sa să rămână în mănăstire a lămurit;

Bucură-te, fiindcă prin hotărârea sa cea bărbătească nu numai sufletul său ci şi pe al mamei sale l-a mântuit;

Bucură-te, fiindcă cu multă iscusinţă pe sfântul Teodor l-ai îndrumat, l-ai certat şi l-ai ispitit;

Bucură-te, fiindcă poruncile şi mustrările ca pe nişte laude le-a socotit;

Bucură-te, fiindcă la conducerea mănăstirii Tabenesi pe Sfântul Teodor l-ai ridicat şi porunci i-ai dat;

Bucură-te, fiindcă la Mănăstirea Pamvo te-ai retras şi aşezat;

Bucură-te, sfinte Pahomie, părinte al călugărilor! Condacul al 7-lea Darul Domnului Iisus Hristos nouă ni l-ai încredinţat, de

pofta cea bună a vieţii veşnice ne-ai împărtăşit, bogăţia faptelor sfinte în cer am agonisit, în taină să ne rugăm ne-am obişnuit, să nu ştie stânga ce face dreapta ne-ai arătat şi ai împlinit, de aceea în toată lucrarea ta ai izbutit, iar noi ţi-am cântat: Aleluia!

624

Icosul al 7-lea Trezvia cea mult folositoare ne-ai învăţat sfinte Pahomie,

fiindcă ea se face pricinuitoare de tot binele şi pomenirea lui Dumnezeu cea întărită alungă lucrarea celui viclean, aduce darul faţă de Împărăţia cerului, îl întinereşte pe cel ce cu osârdie se nevoieşte şi rodul faptelor bune el îl primeşte, iar pentru drumul, pentru urcuşul cel duhovnicesc inimă curată trebuieşte, de aceea pe tine te-am lăudat:

Bucură-te, sfinte Pahomie, fiindcă dreapta credinţă ne-ai arătat;

Bucură-te, fiindcă să nu suferim pagubele bogăţiei sufleteşti ne-ai învăţat;

Bucură-te, fiindcă pomenirea morţii ca o doctorie, ce ne desparte de patimi, ne-ai dat;

Bucură-te, fiindcă să câştigăm răspunsul cel bun al faptelor sfinte şi de mântuire ne-ai ajutat;

Bucură-te, fiindcă să zdrobim pe demonul lenei cu stăruinţa în rugăciune prin tine am aflat;

Bucură-te, fiindcă să ne despărţim de cele ale lumii şi să agonisim cele ale lumii cerului am alergat;

Bucură-te, fiindcă prin tine Domnul la nunta cea cerească a bunătăţilor cele veşnice ne-a chemat;

Bucură-te, fiindcă cei nevrednici plini de patimi, însetaţi de cele lumeşti, prin râvna ta s-au curăţat;

Bucură-te, fiindcă cei ai lui Dumnezeu toate ale lor le-au lăsat şi le-au urmat, aşa cum i-ai învăţat;

Bucură-te, fiindcă veşmântul de nuntă al Duhului Sfânt mulţi monahi l-au căpătat;

Bucură-te, fiindcă inimile, ca nişte candele aprinse, Domnului le-au închinat;

Bucură-te, sfinte Pahomie, părinte al călugărilor! Condacul al 8-lea Cetele cele strălucite ale îngerilor, care-i apără pe călugări,

aşa cum Isidor lui Moise, tu tuturor ne-ai arătat, iar cetele demonilor cum să le certăm, să le legăm, să le alungăm, cu postul, rugăciunea, smerenia, privegherea, ne-ai învăţat, de aceea toate cetele monahilor au cântat: Aleluia!

625

Icosul al 8-lea Dumnezeu suferă păcatele celor din lume, iar ale călugărilor

nu le suferă, fiindcă voia Domnului, poruncile Lui le-au ştiut şi nu le-au făcut, ci cu grijile cele lumeşti s-au ocupat, de aceea să stăm bine, să stăm cu frică, să facem voia Domnului, să facem cele ale pocăinţei adevărate ne-ai învăţat, iar noi am strigat:

Bucură-te, sfinte Pahomie, fiindcă pocăinţa cea adevărată, care este izvorul, sufletul şi scopul rugăciunii, ne-ai arătat;

Bucură-te, fiindcă pocăinţa, care nu alungă trufia, părerea bună despre sine, este falsă şi de ea ne-ai lepădat;

Bucură-te, fiindcă pocăinţa adevărată nu urmăreşte scopuri lumeşti, funcţii, laude, ci prin ea lacrimile, care curăţă inimile, am câştigat;

Bucură-te, fiindcă pocăinţa cea adevărată veşmântul de nuntă al harului ne-a luminat;

Bucură-te, fiindcă pocăinţa aurul lămurit în foc al gândului smerit ne-a dat;

Bucură-te, fiindcă pocăinţa amăgirile demonilor le-a alungat;

Bucură-te, fiindcă pocăinţa cu duhul umilit şi îndurerat ne-a înzestrat;

Bucură-te, fiindcă pocăinţa simţirea din vreme a morţii ne-a insuflat;

Bucură-te, fiindcă pocăinţa simţirea prezenţei Duhului Sfânt a însemnat;

Bucură-te, fiindcă pocăinţa taina smereniei întru Hristos ca o aripă de înger pe cugetul nostru a stat;

Bucură-te, sfinte Pahomie, părinte al călugărilor! Condacul al 9-lea Descoperirea cea dumnezeiască, care ţi s-a dat fericite

părinte Pahomie, întrece descoperirea dată părintelui Paisie Pustnicul de Domnul Dumnezeu, când l-a trimis pe Sfântul Împărat Constantin, ca să-i arate ce preţ are în faţa Domnului Iisus Hristos viaţa monahilor şi câtă dragoste are el către cei ce se nevoiesc şi cu rugăciuni, cu post, cu privegheri, cu fapte bune Îl slăvesc, Îl iubesc sau Îl laudă cântându-I: Aleluia!

626

Icosul al 9-lea Fericiţi sunt cei ce s-au învrednicit să petreacă ca monahi

viaţa cea pământească şi fericirile ca porunci ale Domnului le împlinesc, fiindcă prin toate faptele, cuvintele, gândurile şi toată fiinţa lor ei pentru Domnul trăiesc, pentru El se jertfesc, întru toate voia Lui împlinesc, de aceea împreună cu ei buzele noastre rostesc:

Bucură-te, sfinte Pahomie, fiindcă în cer multă roadă aleasă ai adunat;

Bucură-te, fiindcă fericita petrecere în pusnicie monahii au ales şi au lucrat;

Bucură-te, fiindcă cei ce în viaţa monahală au intrat, de multe răsplătiri pentru faptele lor bune pe pământ s-au lepădat;

Bucură-te, fiindcă de slava cea pururea fiitoare şi de sfinţire cu toţi monahii, prin fapte pline de strălucire, v-aţi învrednicit;

Bucură-te, fiindcă cinstea cea de îngeri în trup aţi dobândit; Bucură-te, fiindcă la ieşirea din trup tu şi cei ce te-au urmat

ca nişte vulturi de foc în cer v-aţi suit. Bucură-te, fiindcă ceata demonilor departe de voi a fugit; Bucură-te, fiindcă în faţa voastră porţile cerului deschise au

stat; Bucură-te, fiindcă fără nici o oprelişte la Cerescul Împărat

aţi intrat; Bucură-te, fiindcă mai mult decât o coroană de împărat tu şi

monhii aţi câştigat; Bucură-te, fiindcă bogăţia cea veşnică, comoara comorilor,

iubirea lui Dumnezeu aţi luat; Bucură-te, sfinte Pahomie, părinte al călugărilor! Condacul al 10-lea Opt sunt gândurile din care pornesc toate ispitele, răutăţile

şi necazurile: lăcomia pântecelui, desfrânarea, iubirea de arginţi, mânia, trândăvia sau lenea, mândria, slava deşartă, întristarea adusă de demonul achediei, de aceea cu toate aceste duhuri părinte Pahomie te-ai luptat şi ai biruit, în nevoinţe cu multă răbdare te-ai desăvârşit, iar noi văzând roada ta vom cânta: Aleluia!

627

Icosul al 10-lea Duhul Sfânt te-a învăţat, lăcomia pântecelui cu înfrânare ai

potolit şi postul cel aspru pentru războiul cu trupul l-ai rânduit, de aceea prin topirea trupului puterea sufletului a crescut, mintea ţi s-a ascuţit, gândirea ţi s-a limpezit şi cu alegerea celor sfinte te-ai îndeletnicit, iar noi cu îngerii îţi vom cânta:

Bucură-te, sfinte Pahomie, fiindcă tu cu privegherea, rugăciunea şi postul pe demonii desfrânării, mâniei şi mândriei i-ai biruit;

Bucură-te, fiindcă prin aducerea aminte de moarte trezvia ai dobândit şi pe demonii lenei şi akediei i-ai alungat şi prigonit;

Bucură-te, fiindcă prin îndepărtarea de femei tulburarea adusă de ele nu te-a mai necăjit şi fiindcă demonul desfrânării a fugit;

Bucură-te, fiindcă sărăcia şi simplitatea ta pe demonul avariţiei l-au izgonit;

Bucură-te, fiindcă blândeţea şi îndelunga răbdare a ta pe demonul mâniei l-au legat, l-au ars, l-au alungat, l-au pedepsit;

Bucură-te, fiindcă de grija cea lumească, de lucruri vremelnice nu te-ai îngrijit şi de demonul lăcomiei te-ai izbăvit;

Bucură-te, fiindcă demonul lenei şi al trândăviei să-l alungi cu rugăciuni, lucru de mână, citind, ai izbutit;

Bucură-te, fiindcă de laude, de slava deşartă, de funcţii te-ai despărţit şi demonul trufiei nu te-a mai ispitit;

Bucură-te, fiindcă de ocară, necinste, desfrânare şi de ispitele aduse de ei te-ai despărţit;

Bucură-te, fiindcă pe demonul trufiei prin smerenie l-ai nimicit;

Bucură-te, sfinte Pahomie, părinte al călugărilor! Condacul al 11-lea Voinţa lui Dumnezeu, ca pe Melchisedec, de neamul tău,

care se închina la idoli, te-a despărţit şi ca acela în pustie te-ai retras şi te-ai nevoit, de aceea puterea rugăciunii ai dobândit. Spre deosebire de Melchisedec care atât s-a rugat încât pământul s-a despicat şi tot neamul său cu idoli, jertfe, păgâni în iad au intrat, tu un neam ales de sfinţi şi cuvioşi din monahi la cer cu ale tale sfinte rugăciuni ai ridicat, iar noi ţi-am cântat: Aleluia!

628

Icosul al 11-lea Aşa cum nimic n-a rămas din neamul lui Melchisedec,

fiindcă pământul i-a înghiţit, tot aşa aceşti răzvrătiţi, hulitori ai Bisericii Ortodoxe se vor nimici, când la a doua Sa venire Domnul Iisus îi va judeca şi în iezerul de foc locul lor de veci va fi, iar noi vom striga:

Bucură-te, sfinte Pahomie, fiindcă de idoli, de demoni, de păgâni ca Melchisedec te-ai lepădat;

Bucură-te, fiindcă asemeni lui Melchisedec pe Domnul l-ai aflat;

Bucură-te, fiindcă asemeni lui Melchisedec, de mamă, de tată şi de neamul tău te-ai îndepărtat;

Bucură-te, fiindcă pentru Domnul ai trăit şi începutul zilelor vieţii nu le-ai mai socotit;

Bucură-te, fiindcă sfârşitul vieţii în lume, o viaţă veşnică în cer pentru tine a însemnat;

Bucură-te, fiindcă asemeni lui Melchisedec preot în împărăţia cea preoţească din cer pentru veşnicie te-ai înălţat;

Bucură-te, fiindcă neamul cel sfânt al fiilor Împărăţiei l-ai iubit;

Bucură-te, fiindcă asemeni lui Melchisedec cu pâine şi cu vin Domnul te-a sfinţit şi ospătat;

Bucură-te, fiindcă asemeni lui Melchisedec, cum se naşte lumina din soare, tot aşa adevărul despre Domnul Iisus l-ai aflat;

Bucură-te, fiindcă în minte cuvântul şi în suflet puterea cugetătoare prin harul Duhului Sfânt ţi s-au dat;

Bucură-te, sfinte Pahomie, părinte al călugărilor! Condacul al 12-lea Smerita cugetare, trăirea cuvintelor Sfintei Evanghelii,

tainele cele dumnezeieşti, în inima ta le-ai ascuns, sfinte Pahomie, de aceea de o viaţă îngerească pe pământ te-ai învrednicit, vederea adâncului pierzaniei, în care a căzut neamul omenesc ţie Domnul ţi-a dăruit, de curăţia inimii te-ai îngrijit, cunoaşterea darurilor duhovniceşti şi a rânduielilor dumnezeieşti ai dovedit, deplin călugăr ai fost şi desăvârşit ca să-ţi cântăm: Aleluia!

629

Icosul al 12-lea Rugăciunea ca dar a lui Dumnezeu, prin care Domnul Iisus

Hristos în tine şi în monahii cei adevăraţi a venit şi a trăit, glasul minţii cel tăcut ai avut, viaţa întru Hristos ai petrecut, tămâia şi smirna rugăciunilor tale îngerii la cer au purtat şi desăvârşirea, care este odihna sufletului, ai aflat, de aceea monahii de pretutindeni te-au lăudat:

Bucură-te, sfinte Pahomie, fiindcă darul de smerită cugetare te-a încununat;

Bucură-te, fiindcă amăgirile duhului înşelăciunii nu te-au înşelat;

Bucură-te, fiindcă rădăcinile păcatului făţărniciei le-ai scos şi aruncat;

Bucură-te, fiindcă ţie cheia cunoştinţei Împărăţiei Cerurilor ţi s-a dat;

Bucură-te, fiindcă pentru monahii, care trăiesc ca morminte văruite te-ai rugat;

Bucură-te, fiindcă nevoinţele ziditoare de suflet le-ai arătat; Bucură-te, fiindcă darurile milei în ascuns să le aibă, pe

monahi i-ai învăţat; Bucură-te, fiindcă smerenia cea adevărată, ca deprindere

dumnezeiască a sufletului, aripi ţi-a dat; Bucură-te, fiindcă să trecem printre cursele demonilor şi

duşmanilor cu ale tale rugăciuni ne-ai ajutat; Bucură-te, fiindcă să ne îmbrăcăm veşmintele lepădării de

sine şi să ne ducem crucea neamului cea nebăgată în seamă, ca toţi monahii ne-ai îndemnat;

Bucură-te, sfinte Pahomie, părinte al călugărilor! Condacul al 13-lea Inelul cel sfânt al logodnei cele veşnice l-ai purtat, harul

într-un veşmânt de raze te-a îmbrăcat, pe scara Sfintei Cruci ai urcat, prin Poarta de Lumină a Bucuriei ai intrat, la Cina cea de Taină Domnul te-a chemat, în inima ta Adevărul ca o flacără a ars neîncetat iar noi ţi-am cântat: Aleluia!

630

RUGĂCIUNEA MONAHILOR

Aleluia! Slavă Ţie, Tatăl nostru, Te iubim şi Te rugăm adună neamul nostru la Tine în ceruri. Fă să sporească mereu dragostea noastră pentru Tine şi neamul Tău. Scrie numele nostru în Cartea Vieţii. Fă din noi Împărăţia Ta cea preoţească şi neamul Tău cel sfânt. Fă pentru poporul român cel blând cerul şi pământul Tău cel nou. Fă să se facă în noi, prin noi şi pentru noi voia Ta cea părintească. Curăţeşte-ne de toate greşelile noastre ca să aducem roada Ta. Pogoară asupra noastră harul Duhului Tău cel Sfânt. Dăruieşte-ne puterea, înţelepciunea şi mijlocul, prin care să iertăm, să uităm, să îndreptăm greşelile greşiţilor noştri. Ajută-ne să-i întoarcem la Tine pe cei rătăciţi şi păcătoşi. Ceartă, leagă şi alungă de la noi pe toţi demonii şi duşmanii. Ocroteşte-ne pe noi cu ai Tăi îngeri de orice ispită. Fă să rodească în noi sămânţa darurilor Tale. Dăruieşte-ne un loc şi un nume nou în viaţa cea veşnică din Împărăţia Ta. Dăruieşte-ne aripile nădejdei, credinţei, smereniei şi iubirii, care să ne înalţe în Împărăţia Ta. Vino în Biserica Ta din inimile noastre: Fă din noi neamul Tău cel preoţesc; aşează domnia Fiului Tău peste ţara şi neamul nostru, peste Biserica Ta Luptătoare şi Biruitoare, peste tot cerul şi pământul. Dă-ne să cântăm iubirea şi slava Ta în Împărăţia Ta.

RUGĂCIUNE PENTRU TAINA SUFLETULUI DE MONAH

1. Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne Taina sufletului de monah, rasa de raze a Duhului Sfânt şi dulama ca veşmânt de nuntă cerească, ca haină îngerească. Dăruieşte-ne aripile îngereşti odată cu mantia şi sandalele râvnei, ca să alergăm pe Calea, Adevărul şi Viaţa întru Tine, spre desăvârşirea şi înfierea cea sfântă şi dumnezeiască, ca să facem dăruirea unică.

2. Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne Taina sufletului de monah, de eliberat de grijile lumii, de războiul cu lumea şi cu trupul, de războiul cu demonii, care aruncă spinii de ură şi aduce o cunună a

631

sufletului în războiul cu gândurile, încât să ne putem de Tine apropia, să auzim glasul Tău, să Te cunoaştem, să ne eliberezi de sclavia necesităţilor omeneşti, să ne chemi şi să ne aduci tot mai aproape de Tine şi întru Tine, să avem darul rugăciunii minţii în inimă.

3. Aleluia! Slavă Ţie, Doamne, Iisuse Hristoase, Te iubim şi Te rugăm dăruieşte-ne Taina sufletului de monah, ca să devenim rugători neîntrerupţi pentru noi şi pentru fraţii noştri, să-Ţi aducem cântări de laudă, de slavă, de iubire, de mulţumire, să fim flăcări de iubire, îngeri în trup, pururea în slujba Ta, fiindcă în demnitatea de slujitori ai Duhului Sfânt ne-ai ridicat şi voia Tatălui Ceresc am ascultat, de aceea cu iubire Te-am urmat.

632

633

Bibliografie

1. Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloaie: „Ascetică şi mistică creştină sau Teologia vieţii spirituale“, Casa cărţii de ştiinţă, Cluj, 1993

2. Mitropolitul Nicolae Mladin: „Prelegeri de mistică ortodoxă“, Veritas, Târgu Mureeş, 1996

3. Mitropolitul Nicolae Mladin: „Asceza şi mistica paulină“, Deisis, Sibiu, 1996

4.Vladimir Lossky: „Teologia mistică a bisericii de răsărit“, Anastasia, Bucureşti

5. Dionisie pseudo-Areopagitul: „Despre numele divine. Teologia mistică“, Institutul European, Iaşi, 1993

6. Vladimir Lossky: „Vederea lui Dumnezeu“, Deisisa, Sibiu, 1995

7. Vladimir Lossky: „Teologia mistică a Bisericii de Răsărit“, Bonifaciu, 1998

8. Alexandru Golitzin: „Mistagogia“ – experienţa lui Dumnezeu în Ortodoxie, Deisis, Sibiu, 1998

9. Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloaie: „Iisus Hristos sau restaurarea omului“, Omniscop, Craiova, 1993

10. Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloaie: „Trăirea lui Dumnezeu în Ortodoxie“, Dacia, Cluj, 1993

11. Nichifor Crainic: „Sfinţenia – împlinirea umanului. Curs de teologie mistică“, Ed. Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 1993

12. Serafim Rose: „Sufletul după moarte“, Anastasia, Bucureşti, 1996

13. Părintele Mitrofan: „Viaţa repausaţilor noştri şi viaţa noastră după moarte“, trad. de mitropolit Iosif, Anastasia, Bucureşti, 1993

14. Protos Nicodim Măndiţa: „Calea sufletelor în veşnicie – vămile văzduhului“, vol. 1-2, Bunavestire, Bacău, 1990

15. Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloaie: „Teologia dogmatică ortodoxă“, Bucureşti 1978, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă al Bisericii Ortodoxe Române,

634

vol. 1-3 16. „Filocalia“, vol. 1-12, Editura Institutului Biblic şi de

Misiune Ortodoxă al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 17. Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloaie: „Iisus Hristos –

Lumina Lumii şi îndumnezeitorul omului“, Anastasia, Bucureşti, 1993

18. „Sbornicul – Lucrarea minţii“, Editura Mănăstirii Varlaam, 1936

19. „Biblia“, Editura Institutului Biblic şi de Misiune a Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1994

20. „Noul Testament“ - comentat de IPS Bartolomeu Anania, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă al Bisericii Ortodoxe Române, 1995

21. Sfântul Isaac Siriul: „Cuvinte despre nevoinţă“, Editura Bunavestire, 1997

22. Wladimir Guettée: „Papalitatea schismatică“, Editura Biserica Ortodoxă Alexandria, 2001

23. John F. Mac Arthur, jr.: „Evanghelia după Iisus“, Societatea Misionară Română, Wheaton, Ilinois, SUA, 1992

24. Angela Marinescu: „Evanghelia după Toma“, Editura Anastasia, 1997

25. „Evanghelii apocrife“, Editura Humanitas, Bucureşti 26. Nicolae Cabasila: „Despre viaţa în Hristos“, Editura

Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1997

27. Sfântul Nicodim Aghioritul: „Apanthisma“, Editura Sofia-Petru Vodă, Bucureşti, 1999

28. Grigore de Nazianz: „Cele cinci cuvântări teologice“, Editura Anastasia, 1993

29. Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloaie: „Iisus Hristos-Lumina Lumii şi Îndumnezeitorul omului“, Editura Anastasia, 1993

30. Sfântul Nicodim Aghioritul: „Războiul nevăzut“, 1991 31. Boris Bobrinskoy: „Împărtăşirea Sfântului Duh“,

Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1999

32. Pr. Vasile Vaida: „Libertate şi responsabilitate în

635

gândirea creştină“, Editura Pim. Iaşi 2003 33. Toma D’Aquino: „Summma theologiae“, Editura

Ştiinţifică, Bucureşti, 1997, Biblioteca de filosofie NOTĂ: Publicată ca o carte de filosofie, cu prefaţa unui filosof,

Gheorghe Vlăduţescu, fără o binecuvântare a unui ierarh, fiindcă mistifică teologia, prezentând-o ca o filosofie, ceea ce îndreptăţeşte respingerea ei de către Biserica de Apus încă de la 1277. 32. „Vedere duhovnicească“, Editura Bizantină,

Bucureşti, 1999 33. Sfântul Efrem Siriul: „Imnele Păresimilor, Azimilor,

Răstignirii şi Învierii“, Editura Deisis, Sibiu, 1999 34. Protos Nicodim Măndiţa: „Vârtejul rătăcirilor“,

Editura Agapis, 1998 35. Nichifor Crainic: „Nostalgia Paradisului“, Editura

Moldova, Iaşi, 1994 36. Credinţa ortodoxă, Editura Trinitas, 1996 37. Protos Nicodim Măndiţa: „Dumnezeiasca Litrughie“,

Editura „Buna Vestire” 38. Ier. Serafim Rose: „Ortodoxia şi religia viitorului“,

Tipografia centrală „Cartea Moldovei“, Chişinău, 1995 39. Nicolae Cabasila: „Tâlcuirea dumnezeieştii liturghii

şi Despre viaţa în Hristos“, Editura Arhiepiscopiei Bucureştilor, 1992

40. Noul catehism catolic contra credinţei sfinţilor părinţi, Editura Desis, Sibiu, 1994

41. Siluan Atonitul: „Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei“, Editura Deisis, 1994

42. Ignatie Brincaninov: „Despre înşelare“, Athos, 1999 43. Irineu Mihălcescu: „Dogmele Bisericii Creştine

Ortodoxe“, Wditura Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1994 44. Irineu Mihălcescu: „Teologia luptătoare“, Editura

Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1994 45. Antonie de Suraj: „Şcoala rugăciunii“, Mănăstirea

Polovraci, 1994 46. Antonie Plămădeală: „Trei ceasuri în iad“, Editura

Junior Club, Bucureşti, 1993 47. Rugăciunea lui Iisus, Editura Stupul ortodox

636

Tesalonic, 1992 48. Alexandre Schmeman: „Din duh şi din apă“, Editura

Simbol, 1992 49. Alexandre Schmeman: „Euharistia“, Editura

Anastasia, 1990 50. Sfântul Ioan de Kronstadt: „Viaţa mea în Hristos“,

Editura Oastea Domnului, Sibiu, 1995 51. Pavel Evdochimov: „Vârstele vieţii spirituale“,

Asociaţia filantropică medicală creştină Cristiana, Bucureşti, 1993

52. Sfântul Ioan Damaschin: „Dogmatica“, Editura Scripta, Bucureşti, 1993

53. Dionisie Areopagitul: „Ierarhia cerească. Ierarhia bisericească“, Institutul European, Iaşi, 1994

637

CUPRINS Tainele poruncilor........................................................11 Poruncile şi rugăciunile mântuirii ................................35 Poruncile şi rugăciunile sfinţirii ...................................75 Poruncile şi rugăciunile desăvârşirii ..........................103 Poruncile şi rugăciunile înfierii ..................................197 Tainele extazelor şi teofaniilor ..................................223 Taina rugăciunilor Domnului Iisus Hristos.................245 Taina rugăciunilor în Duh şi în Adevăr......................269 Taina şi mucenicia inimii ...........................................285 Contemplarea tainelor...............................................349 Taina trăirii ca mlădiţe în Via vieţii veşnice……........431 Acatist pentru Taina Parusiei ....................................467 Acatist pentru Taina Bunului Părinte al Vieţii ............487 Acatistul Tainei şi minunilor Domnului Iisus Hristos4509 Acatist pentru Taina cea din veac făcută şi de îngeri neştiută ...................................................527 Acatist pentru Taina Sfântului Duh ...........................545 Acatist de Taină al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu............................................................563 Acatist pentru Tainele şi minunile sfinţilor apostoli ...581 Acatist de taină pentru Sfântul apostol şi evanghelist Ioan ....................................................599 Acatist de taină pentru Sfântul Pahomie...................617

Bibliografie........................................................633

638

TIPĂRIT LA S.C. SL&F S.R.L. IAŞI Bdul Carol I nr. 3-5

Tel. mobil 0766 390661 e-mail: simonaslf@yahoo.com