DREPT INTERNATIONAL PRIVAT

ISTORICUL APARITIEI DREpTULUI

INTERNATIONAL PRIVAT

Universitatea “TITU MAIORESCU” Ciobanu Oana Maria

Facultatea de Drept An IV, grupa 405

IMPORTANTA DREPTULUI INTERNATIONAL PRIVAT

Avand in vedere mijloacele specific dreptului international privat, acesra se constituie intr-un instrument al colaborarii international, contribuind la stabilirea, intretinerea si dezvoltarea relatiilor politice, tehnico-stiintifice, cultural si de alta natura ale tarii noastre1.

In aceste fel, prin influent ape care aceste relatii o au asupra economiei, dreptul international privat contribuie, pe cale de consecinta, la dezvoltarea tarii noastre. Dreptul international privat mai contribuie la cunoasterea dreptului altor state, la care fac trimitere normele conflictuale.

Importanta dreptului international privat este in corelatie permanenta cu interpretarea relatiilor international ale Romaniei cu celelalte tarei, inclusive colaborarea in domeniul juridic.

DENUMIREA DE “DREPT INTERNATIONAL PRIVAT”

Aceasta denumire a fost data de Story in 1834,in lucrarea “Commentaries on the Conflict of Laws”, folosita de Foelix in 1843, in lucrarea “Droit international prive” si Schaffner in 1851,in lucrarea Entwielung des internatonaler privatrecte”2.

Dreptul international privat nu este acelsi pentru toate statele, deoarece are in principal izvoare interne, iar nu international, acestea din urma fiin bilateral sau multilaterale, iar litigiile privind raporturile cu element de extraneitate sunt de competent instantelor fiecarui stat. Termenul de “international”sin denumirea disciplinei arata ca obiectul acestuia formeaza raporturile juridice cu element international.

In timp au fost propuse si alte denumiri, precum: Drept privat international, Drept international, Drept interlegislativ, Drept international civil, Comity, Recunoasterea international a drepturilor etc.

ISTORICUL APARITIEI DREPTULUI INTERNATIONAL PRIVAT

Cunoasterea aparitiei si dezvoltarii normelor dreptului international privat prezinta o importanta deosebita, în sensul ca în raport cu alte ramuri de drept, ajuta la cunoasterea diferitelor teorii si doctrine specifice dreptului international privat. Aparitia normelor dreptului international privat, precum si a problemelor care au impus edictarea acestor norme a fost determinata de anumiti factori sociali-economici, si anume: un schimb intens de marfuri intre locuitorii unor tari sau provincii diferite si respectiv deplasaride oameni dintr-o parte in alta; un drept civil diferit prin continutul saude la o provincie la alta sau tara la alta; posibilitatea de a se recunoaste strainului unele drepturi dobandite potrivit legii sale personale si deci posibilitatea de a se recunoaste efectele unei legi

1 Augustin Fuerea, “Drept international privat”, Ed. A 2-a, revazuta si adaugata, Bucuresti: Universul Juridic, 2005, pg. 72 Ion P. Filipescu, Andrei I. Filipescu, “Tratat de drept international privat”, Ed. Revazuta si adaugata, Bucuresti: Universul Juridic, 2007, pg. 52

straine 3. In societatea sclavagista au luat nastere unele raporturi juridice, ca urmare a unor relatiicomerciale, pe care literatura juridica ulterioara le-a încadrat in domeniul dreptului internationalprivat si le-a privit ca fiind probleme de drept international privat, probleme care se refereau lasituatia juridica a strainilor, adica la drepturile pe care le putea avea un cetatean într-o tarastraina.

Istoria a cunoscut cu privire la situatia juridica a strainilor urmatoarele sisteme:

1) Cel mai vechi sistem este acela care ii refuza strainului orice drept, in sensul ca nu i seaplicau nici legile sale proprii si nici legile locale, astfel ca, acesta era ca si cum nu ar fi existatca entitate, nu putea sa execute nici o operatie juridica, nu se bucura de o protectie legala, ci seafla in afara societatii.

2) Personalitatea legilor ( secolele V-X):

Acest sistem in virtutea carui pe acelasi teritoriu se aplicau doua sau mai multe legi se datora mai multor imprejurari:

a) Intre imigranti si populatia locala nu esista un schimb echibalent, caci acesta era inlocuit prin tribute sau prestatii obligatorii;

b) Triburile imigrante considerau triburile lor ca aplicabil numai membrilor tribului, ca un privilegiu exclusive al lor;

c) Intre legile imigrantilor, care erau expresia unui nivel inferior de dezvoltare a economiei, caci triburile cuceritoare abia paseau pe calea organizarii de stat, si legile romane, care erau expresia unui anumit grad de dezvoltare a economiei si schimbului, era o mare deosebire, in sensul superioritatii acestora din urma;

d) Situatia teritoriala a statelor din acea vreme (prefeudale) nu era destul de precisa pentru a se putea aplica cu usurinta o lege teritoriala.

3) Teritorialismul cutumelor ( secolele XI-XIII ) :

Acest sistem potrivit caruia, atat localnicului, cat si strainului li se aplica legea locala sau legea instantei, este propriu oranduirii feudale unde situtiia juridica si sociala era accesoriul pamantului. In cadrul oranduirii feudale si in lupta cu sistemul teritorialitatii legilor au aparut primele norme conflictuale legate de faptul ca sistemul era incompatibil cu recunoasterea drepturilor strainilor.In oranduirea feudala fiecare unitate teritoriala, care era in acelasi timp si o unitate politica, era sub stapanirea unui senior, avea legile ei proprii, ceea ce a determinat ca judecatorul sesizat cu un litigiu sa aplice numai legea teritoriului unde se afla, iar cursul procesului depindea de locul unde se desfăsura.

4) Teoria statutarilor italieni (secolele XIII-XV ):

Pentru ca sistemul economic feudal si-si arate superioritatea asupra sistemului sclavagista trebuit sa treaca mult timp din cauza ritmului extrem de lent de dezvoltare al fortelor deproductie. Cresterea fortelor de productie a dus la cresterea comertului interior si, mai ales, a

3 Ion P. Filipescu, Andrei I. Filipescu, “Tratat de drept international privat”, Ed. Revazuta si adaugata, Bucuresti: Universul Juridic, 2007, pg. 71

celui exterior, care trece din mainile arabilor si bizantinilor în mainile europenilor in urmacruciadelor.Astfel, ca urmare a nevoii tot mai mari de bani a feudalilor, relatiile personale incep sa fieinlocuite cu relatiile banesti, in sensul ca pretutindeni un raport personal era înlocuit cu altulbanesc, unde o prestatie baneasca inlocuia o prestatie in natura, acolo un raport burghez inlocuiaun raport feudal. I n nordul Italiei orasele s-au imbogatit de pe urma cruciadelor si a comertuluicu Levantul, astfel că orasele: Venetia, Genova, Pisa, monopolizeaza intregul comert dintreorient si occident, deoarece prin aceste orase treceau marile drumuri comerciale dintre orient siFranta, Flandra, tarile Germanice.Burghezia in lupta împotriva feudalitatii s-a aliat si cu mestesugarii pe care îi folosea cainstrument de lupta si, chiar cu regalitatea, care reprezenta un factor de progres pentru careprezenta "ordinea" în mijlocul dezordinei, natiunea care se constituia opusa starii de framantaredin statele vasale, rebele.Mai mult, noile conditii cereau un sistem de drept corespunzator, deoarece dreptul romancare la inceputul oranduirii feudale, in conditiile economiei de tip natural, era dreptul uneisocietati ce cunostea productia de marfuri, nu isi mai putea gasi aplicarea.

Principalele idei ale statutarilor italieni au fost:a) distinctia in cadrul unui proces, intre formele de procedura si fond;b) formularea regulii locus regit actum pentru forma exterioara a actelor juridice;c) determinarea legii aplicabile bunurilor;d) aplicarea unei legi unice devolutiunii succesorale.

5) Solutionarea conflictelor de legi in Franta ( secolul al XVI-lea ):

Franta isi realizase unitatea politica insa nu si unitatea cutumelor. Diferitele provincii ale aceste tari aveau cutume proprii,astfel ca pe teritoriul Frantei erau in vigoare mai multe sisteme cutumiare, desigur diferite in mai multe privinte.

Charles Dumoulin ( 1500-166 ) a fost unul dintre aparatorii ideii de unificare a dreptului cutumiar pe baza cutumei Parisului. Acesta este imnemeietorul “autonomiei de vointa”si a ridicat problema “calificarii”, potrivit acestuia legea competent care se aplica in incheierea unui act juridic este determinate de parti, expres sau tacit.

Bertrand d’Argentre (1519-1590 ) contemporan al lui Domoulin, acesta pune bazele scolii franceze a statutelor din secolul al XVI-lea,care prezinta deosebiri fata de scoala italiana a statutelor:

-statutele sunt reale sau personale

-statutele sunt, in ceea ce priveste domeniul aplicarii lor, teritoriale si in mod exceptional extrateritoriale

-distinge incapacitatile generale care in de statutul personal, si incapacitatile special care privesc un anumit act juridic si care sunt supuse legii care reglementeaza acest act juridic, nu statutul personal

-aplicarea statutelor personale in afara unui teritoriu se face in virtutea unei idei de drept.

6) Teoria statutarilor olandezi ( secolul al XVII-lea ):

Tarile de Jos, in care se cuprindea si Olanda, s-au aflat sub stapanirea Spaniei pana in secolul al XVII-lea cand au reusit sa se elibereze, constituind o replublica federative independent.

Principalele idei ale teoriei statutarilor olandezi sunt:

a) Legile oricarui stat au putere in limitele teritoriului sau, deci principiul teritorialitatii legilor. Pe acest teritoriu legile se aplica tuturor persoanelor, indiferent daca sunt cetateni sau straini. Se admite extrateritorialitatea statutului personal, deoarece altfel isi pierde orice valoare in cazul deplasarii persoanei dintr-o parte in alta.

b) Se poate aplica o lege proprie in strainatate sau o lege straina pe teritoriul propriu, dar nu in virtutea unei idei de drept, deci ca o obligatie, ci in virtutea unei formule de politete international, in virtutea formulei comitas gentium. Aplicarea legii straine in baza formulei de politete comitas gentium constituie o atenuare s principiului teritorialitatii, dictate de necesitatea relatiilor economice pe care Olanda le intretinea la vremea respective.Curtoazia international era o formula care permite judecatorului sa determine in mod concret aplicarea legii straine. Judecatorul avea astfel o mare putere in privinta aplicarii legii straine. Prin urmare, in privinta fundamentului aplicarii legii straine teoria statutarilor olandezi se deosebea de aceea a francezilor.

c) Aplicarea legii straine poate fi inlaturata daca adduce atingere ordinii locale. Aceasta cu privire la efectele drepturilor dobandite in strainatate. Ordinea locala reprezinta ceva intermediar intre statutul odios si ordinea publica.

7) Solutionarea conflictelor de legi in Germania (secolul al XIX-lea):

Savigny (1779-1861), ca si Wachter si Schaefner parasesc metoda statutarilor. Ei nu pornesc in rezolvarea conflictelor de legi de la clasificarea statutelor in personale si reale.

Ideile doctrine germane sunt:

a) Toate legile nu se pot califica a priori in personale si real. In unele cazuri, legile sunt teritoriale sin in altele sunt extrateritoriale. Aceste doua clasificari nu trebuie confundate, deoarece au la baza criteria deosebite: obiectul in prima clasificare si intinderea aplicarii in spatiu in cea de-a doua. Impartirea legilor in teritoriale si extrateritoriale se face dupa natura si scopul acestora.

b) Rezolvarea conflictului de legi este redusa la localizarea raportului juridic. Pentru a sti ce lege trebuie sa carmuiasca un raport juridic trebuie vazut care este sediul acelui raport juridic, adica legatura lui cu un anumit sistem de drept. Pentru a afla acest sediu, se utilizeaza doua prezumtii:

Prezumtia de localizare a raportului juridic Prezumtia de supunere voluntara a partilor fata de legea locului unde raportul

este localizat prin sediul sau.c) In material contractelor, ca si a altor raporturi juridice, partile pot, prin vointa lor, sa

supuna raportul juridic legii pe care o doresc, locala sau straina.d) In cazul in care sunt competente, legile straine se aplica in temeiul unei obligatii

juridice si nu ca urmare a unei curtoazii international. Judecatorul nu trebuie sa aplice

legile tarii sale decat persoanelor si cazurilor pentru care au fost elaborate, in acest fel se justifica si aplicarea legilor proprii in strainatate.

8) Teoria italiana a personalitatii legilor ( teoria lui Mancini ):

Aceasta teorie a fost elaborata de Mancini (1817-1888) si avea ca idei:a) Legile sunt personale, iar nu teritoriale. In sprijinul acestei sustineri se invoca

argumentul ca legile sunt facute pentru persoane, in consideratia si in folosul acestora si de aceea ele trebuie sa carmuiasca persoanele oriunde acestea s-ar gasi. De aceea, teoria lui Mancini poarta si denumirea de doctrina personalitatii legilor.Aceasta idee constituie contrariul teoriei statutarilor olandezi,dupa care legile sunt teritoriale si nu personale

b) Principiul personalitatii legilor cunoaste unele exceptii. Acestea sunt: legea straina nu se aplica ori de cate ori contravene “ordinii publice” forma exterioara a actelor juridice scapa legii personale, pentru a fi

carmuita de legea locului unde se incheie actul juridic principiul autonomiei de vointa, potrivit careia in material contractelor

partile puteau deroga de la principiul personalitatii legilor, fie in mod expres, fie in mod tacit

9) Doctrina anglo-americana:

Aceasta doctrina s-a format mai intai in SUA si apoi in Anglia,unde pana la mijlocul sec.al XVII-lea nu s-au intalnit conflicte intre cutume, asa cum s-au intalnit in Italia, Franta, Olanda si in consecinta, nu s-a format o doctrina corespunzatoare celei de pe continent. In cazul în carese iveau astfel de conflicte, instantele engleze ori se declarau necompetente, ori aplicau dreptul englez intern. In SUA datorita mai multor factori, printre care faptul ca fiecare stat federal avea propria legislatie civila si ca s-au dezvoltat legaturi economice intre aceste state, in sec. al XVIII-lea s-au ridicat in fata instantelor americane probleme conflictuale.

Ideile doctrinei anglo – americane sunt:Dominatia principiului teritorialitatii legilor, care se exprima prin tendinta de a seaplica dreptul local tuturor raporturilor juridice si prin aceea ca in dreptul angloamericanlegea personala este legea domiciliului;Drepturile dobandite in virtutea legii straine sunt recunoscute, in sensul ca recunoasterea are loc potrivit formulei "politete internationala" potrivit careia efectul extrateritorial nu il are legea straina pentru că judecatorul trebuie sa aplice propria lege. In practica judecatoreasca americana si engleza se arata ca formula "politete internationala" nu inseamna lipsa de obligatie a instantelor de a recunoaste drepturile nascute sub imperiul legilor straine, ci numai ca normele conflictuale aplicate de acestea au caracter intern, national.In materia contractuala se admite principiul autonomiei de vointa, partile putand astfel sa-si aleaga legea competenta a reglementa raportul lor juridic.Unele institutii care in dreptul altor state sunt considerate ca apartinand dreptului material, in practica engleza si americana se considera ca fiind institutii de drept procesual civil (de exemplu: prescriptia actiunii si compensatia obligatiilor reciproce de aceeasi natura sunt considerate probleme de procedura si, in consecinta, li se aplica legea forului, adica legea engleza sau americana).