Unitatea de învăţare 4

CONTRACTUL DE MANDAT

Cuprins

4.1. Introducere4.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 4.3. Conţinutul unităţii de învăţare

4.3.1. Contractul de mandat noțiune, reglementare și clasificare4.3.2. Caractere jurdice4.3.3. Mandatul cu reprezentare

4.3.3.1. Noţiune și formare4.3.3.2. Delimitarea mandatului cu reprezentare de alte tipuri de contracte4.3.3.3. Condiţiile de valabilitate4.3.3.4. Efectele contractului de mandat 4.3.2.5. Durata și încetarea mandatului cu reprezentare

4.3.4. Mandatul fără reprezentare4.3.4.1. Noţiune4.3.4.2. Efectele contractului de mandat fără reprezentare

4.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare

4.1. Introducere

Mandatul este o figură juridică la care de regulă se face trimitere ca fiind modelul pe baza căruia se explică situaţiile de reprezentare în crearea şi executarea de raporturi juridice1.Originea etimologică a noţiunii de mandat nu a fost explicată în mod unitar de literatura de specialitate. Iată, de pildă, un autor2

este de părere că mandatul consacră operaţiunea de dare a mâinii (manum dare), simbolizând credinţa pe care o arată astfel mandatarul mandantului în executarea mandatului primit, dar acelaşi autor menţionează că originea cuvântului mandat vine de la termenul latin mandare, care înseamnă a porunci.

Sediul materiei se află în Codul civil, Cartea a V-a („Despre obligaţii”), Titlul IX („Diferite contracte speciale”), Capitolul IX („Contractul de mandat”), art. 2.009-2.042. Aceste dispoziţii trebuie aplicate prin coroborare cu prevederile art. 1.295-1.314 din Codul civil, referitoare la reprezentare ca procedeu juridic de încheiere a

1 A se vedea Ghe. Piperea, în lucrarea colectivă, coordonatori Fl.A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei, op. cit., p. 2021.2 A se vedea D. Alexandresco, op. cit., p. 548.

1

actelor juridice în numele altei persoane. De asemenea, mandatul mai este reglementat şi în alte acte normative care conţin dispoziţii speciale privitoare la acest contract.

.

4.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare

Obiectivele unităţii de învăţare:

– definirea contractului de mandat;– prezentarea teoretică a structurii, caracteristicilor, esenţei şi

conceptelor juridice legate de contractul de mandat;– însuşirea unor noţiuni teoretice de drept care să le

folosească viitorilor jurişti în desfăşurarea activităţii;– însuşirea unor cunoştinţe referitoare la rolul, locul şi

aplicarea în practică a contractului de mandat.

Competenţele unităţii de învăţare:

– studenţii se vor familiariza cu un vocabular juridic adecvat desfăşurării activităţilor juridice;

– dezvoltarea unor abilităţi practice de a utiliza instrumentele juridice în activitatea desfăşurată;

– deprinderea cu profesii ce presupun un ansamblu de tehnici, de priceperi, abilităţi şi un sistem de relaţii intră şi interorganizaţional;

– dezvoltarea unor abilităţi de a utiliza instituţiile juridice pentru realizarea obiectivelor profesionale;

– dezvoltarea unor abilităţi de comunicare, control şi evaluare;– dezvoltarea unor abilităţi de adaptare a activităţii în funcţie

de nevoile şi dorinţele clienţilor.

Timpul alocat unităţii: 3 ore

4.3. Conţinutul unităţii de învăţare

4.3.1. Contractul de mandat – noţiune, reglementare şi clasificare

Potrivit Codului civil în vigoare3, mandatul este contractul prin care o parte, numită mandatar, se obligă să încheie unul sau mai multe acte

2

juridice pe seama celeilalte părţi, numită mandant. Din definiţia legală evocată rezultă că părţile contractului de mandat sunt mandantul persoană fizică sau juridică şi mandatarul, de asemenea persoană fizică sau juridică.Totodată, definiţia relevă faptul că mandatul are ca obiect încheierea de către mandatar, pe seama mandantului a unuia sau mai multor acte juridice, care-şi produc efectele în patrimoniul acestuia din urmă.Riscul actelor juridice încheiate de mandatar se suportă de mandant. Obligaţia pe care şi-o asumă mandatarul de a încheia acte juridice pe seama mandantului este o „obligaţie de loialitate”4

deoarece mandatarul este ţinut să urmărească atingerea intereselor mandantului.În ceea ce priveşte felurile contractelor de mandat, acestea se clasifică în funcţie de diferite criterii.Astfel, în raport cu împrejurarea dacă la încheierea contractului mandatarul urmăreşte sau nu obţinerea unui folos în schimbul serviciului pe care şi-l asumă, faţă de mandant, mandatul este cu titlu gratuit sau cu titlu oneros5.Mandatul este cu titlu gratuit când mandatarul se obligă să încheie acte juridice pe seama mandantului, iar acesta nu-şi asumă nicio contraprestaţie în schimbul a ceea ce face mandatarul pentru el.Mandatul este cu titlu oneros când în schimbul obligaţiei asumate de mandatar, mandantul se obligă să ofere o contraprestaţie.După criteriul efectelor pe care le produce actul prin care se acordă mandatul, contractul poate fi mandat cu reprezentare sau mandat fără reprezentare6.Reprezentarea este puterea unei persoane de a încheia acte juridice în numele altei persoane, adică, este concomitent atât un drept, cât şi o obligaţie. În temeiul puterii de reprezentare, reprezentantul participă la exprimarea voinţei juridice a reprezentantului necesară încheierii unui act juridic. În conformitate cu dispoziţiile art. 1.295 C. civ.,puterea de a reprezenta poate să izvorască fie din lege, fie dintr-un act juridic, fie dintr-o hotărâre judecătorească. În cazul în care puterea rezultă dintr-un act juridic,acel act care o consacră se numeşte împuternicire sau procură. Atunci când împuternicirea rezultă din contractul de mandat, mandatul este cu reprezentare. De regulă, mandatul este cu reprezentare, contrariul trebuind să rezulte dinîmprejurări. Dacă actele juridice sunt încheiate de către mandatar pe seama mandantului, dar în nume propriu şi asumându-şi faţă de terţi obligaţiile care se nasc din actele încheiate astfel, ne aflăm în prezenţa mandatului fără reprezentare.În raport cu criteriul sferei actelor juridice pe care urmează să le încheie mandatarul, mandatul poate fi general sau special.Mandatul general, îl autorizează pe mandatar să efectueze doar acte de conservare şi de administrare. Mandatul special este acela în care mandatarul este împuternicit expres pentru a încheia o singură operaţie juridică. În acest spaţiu se înscriu acte de înstrăinare s grevare, tranzacţii ori compromisuri pentru a putea obliga prin cambii

3 A se vedea art. 2.900 C. civ.4 A se vedea R. Dincă, Contracte civile speciale în noul Cod civil, op. cit., p. 2245 A se vedea art. 2.010 C. civ.6 A se vedea art. 2.011 C. civ.

3

sau bilet la ordin ori pentru a intenta acţiuni în justiţie, precum şi pentru a încheia orice alte acte de dispoziţie. Din punctul de vedere al modului în care este exprimată voinţa mandantului de a-l împuternicii pe mandatar, avem de-a face cu mandat expres şi mandat tacit. Mandatul expres este cel care se dă sub formă scrisă. De cealaltă parte, mandatul tacit nu se concretizează într-un înscris, fiind acordat sub formă verbală, fără însă să fie pusă la îndoială voinţa indubitabilă a mandantului de aîmputernici pe mandatar să încheie acte juridice.În Codul civil7

se face vorbire de contractul cu sine însuşi şi de dubla reprezentare. Transpunând dispoziţiile relative la aceste contracte în spaţiul mandatului, ne aflăm în prezenţa mandatului cu sine însuşi şi a mandatului dublu. Astfel, mandatul cu sine însuşi este mandatul încheiat între mandatar, ca reprezentant al mandantului, pe de o parte, şi persoana sa, în nume propriu, pe de altă parte8. Este unact încheiat de una şi aceeaşi persoană, care are dublă calitate, în sensul că reprezintă o altă persoană în calitate de mandatar şi pe sine însăşi, în nume propriu. Dubla reprezentare este ipoteza în care o persoană încheie un act în calitate de mandatar care reprezintă simultan două persoane diferite.

4.3.2. Caractere juridice

Contractul de mandat prezintă următoarele caractere juridice:a) este un contract consensual, deoarece simplul acord de voinţă al părţilor (solo consensu) este suficient pentru încheierea valabilă a mandatului. Încheierea sub formă scrisă a mandatului este o cerinţă ad probationem, dar se poate încheia şi sub formă verbală. În vorbirea curentă contractul de mandat este înţeles ca împuternicire, procură sau delegaţie9

.

b) este, în principiu, un contract cu titlu gratuit. Astfel, Codul civil10

instituie prezumţia de gratuitate a mandatului încheiat între două persoane fizice. Cu toate acestea, acelaşi text de lege instituie şi prezumţia de onerozitate în cazul mandatului pentru exercitarea unei activităţi profesionale;c) este un contract sinalagmatic, când are caracter oneros, şi este contract unilateral, când are caracter gratuit3;d) este un contract intuitu-personae, pentru că se încheie în considerarea unei anumite persoane, încrederea pe care mandantul o are în mandatar fiind esenţială la încheierea contractului.

4.3.3. Mandatul cu reprezentare

4.3.3.1. Noţiune şi formare

7 A se vedea art. 1.304 C. civ.8 A se vedea St.D. Cărpenaru, L. Stănciulescu, V. Nemeş, op. cit., p. 183.9 În doctrină s-a subliniat că termenul de delegaţie, în sensul de a dovedi mandatul, nu este corect. „Delegaţia” este o „operaţiune juridică triunghiulară” care se realizează prin participarea a trei persoane: delegantul, delegatul şi delegatarul. Pentru detalii privind delegaţia, a se vedea L. Pop, Delegaţia în dreptul civil român, cale de realizare a dinamicii obligaţiilor”, în Dreptul nr. 7/2006, p. 29.10 A se vedea art. 2.010 alin. (1), teza a 2-a, C. civ.4

Mandatul cu reprezentare nu este definit în mod expres în Codul civil, dar definiţia pe care o oferă legiuitorul mandatului în general este valabilă şi pentru mandatul cu reprezentare, acesta constituind regula în materie de mandat, iar mandatul fără reprezentare fiind excepţia.Aşadar, dacă mandatarul încheie acte juridice cu terţii în numele şi pe socoteala mandantului, mandatul este cu reprezentare. Dacă în schimb, mandatarul lucrează în nume propriu, dar pe socoteala mandantului, mandatul este fără reprezentare.În literatura de specialitate11

s-a relevat, pe bună dreptate, că este de esenţa reprezentării ca reprezentantul să contribuie, chiar şi într-o mică măsură, la formarea voinţei pentru încheierea actului juridic cu terţii. Am putea spune că un aşa-zis mandatar al cărui rol se rezumă să preia pur şi simplu, în totalitate, voinţa juridică a mandantului şisă o exprime în actul juridic încheiat cu terţa persoană nu are calitatea de mandatar, ci mai degrabă de simplu mesager (nuncius), contractul încheiat cu terţa persoană în astfel de condiţii fiind calificat drept contract între absenţi.

4.3.3.2. Delimitarea mandatului cu reprezentare de alte tipuri de contracte

Contractul de mandat se deosebeşte de contractul de muncă, contractul de antrepriză, contractul de vânzare, contractul de depozit şi contractul de comodat.Faţă de contractul de muncă, mandatul oneros se diferenţiază în principal prin aceea că primul are ca obiect operaţiuni materiale sau intelectuale prestate pentru cealaltă parte contractantă (angajator), în timp ce obiectul mandatului constă în încheierea de acte juridice cu terţii.Contractul de mandat se deosebeşte şi de contractul de antrepriză, la fel ca şi în cazul contractului de muncă, prin obiectul acestora: obiectul mandatului este încheierea de acte juridice de către mandatar, în vreme ce obiectul antreprizei este reprezentat de efectuarea unor operaţiuni tehnico-materiale cu materialul clientului şi pe riscul său pentru a realiza lucrarea ori a presta serviciul promis beneficiarului.Contractul de mandat se deosebeşte şi de contractul de vânzare, pentru că mandatarul vinde pentru mandant, trebuind să restituie acestuia preţul primit, iar vânzătorul este proprietarul bunului vândut. Totodată, în cazul mandatului transferul dreptului de proprietate are loc direct în patrimoniul mandantului, reprezentat de mandatar la încheierea actului cu terţa persoană, pe când cumpărătorul participă personal la încheierea vânzării şi devine el însuşi proprietarul bunului vândut.Faţă de contractul de depozit, mandatul de deosebeşte prin aceea că primul presupune efectuarea unor servicii deponentului, în vreme ce mandatul înseamnă efectuarea unor acte juridice în numele şi pe socoteala mandantului. În sfârşit, mandatul trebuie deosebit şi faţă de contractul de comodat. Diferenţa constă în împrejurarea că mandatarul nu are dreptul să utilizeze bunurile neconsumptibile în interesul său, acestea fiind ale

11 A se vedea R. Dincă, Contracte civile special în noul Cod civil, op. cit., p. 2295

mandantului, pe când comodatarul are acest drept.

4.3.3.3 Condiţiile de valabilitate

Cu privire la capacitatea de a încheia contractul de mandat, legea dispune că în cazul reprezentării convenţionale, atât reprezentatul, cât şi reprezentantul trebuie să aibă capacitatea de a încheia actul pentru care reprezentarea a fost dată.Consimţământul părţilor trebuie să îndeplinească condiţiile legale prevăzute pentru validitatea oricărei convenţii. După cum am arătat, Codul civil prevede o regulă specială relativă la viciile de consimţământ12. Astfel, dacă este viciat consimţământul mandatarului, mandatul este anulabil. Dacă viciul de consimţământ priveşte elemente stabilite de mandant, contractul este anulabil numai dacă voinţa acestuia a fost viciată.Obiectul mandatului îl constituie, întotdeauna încheierea unui act juridic, nu şi efectuarea de fapte materiale. Acestea din urmă pot acea însă caracter accesoriu actelor juridice încheiate de mandatar13.Sub aspectul formei contractului de mandat, întrucât acesta este un contract consensual, nu trebuie îndeplinită vreo formă specială. Fiind supus principiului consensualismului, mandatul poate fi încheiat în formă scrisă, autentică ori sub semnătură privată, sau verbal.

Dacă actul pentru care s-a dat mandat priveşte încheierea sa într-o anumită formă autentică ad validitatem, atunci şi contractul de mandat trebuie încheiat cu respectarea acelei forme. Este vorba de regula unităţii formale dintre contractul de mandat şi actul juridicpentru încheierea căruia s-a dat mandat.

4.3.3.4 Efectele contractului de mandat

Distingem între efectele mandatului produse între mandant şi mandatar, pe de o parte, şi cele produse faţă de terţul contractant, pe de altă parte.

4.3.3.4.1. Efectele între mandant şi mandatar

La rândul lor, efectele produse de mandat între mandant şi mandatar se împart în drepturile şi obligaţiile mandantului, pe de o parte, şi drepturile şi obligaţiile mandatarului, pe de altă parte.

a) Principalele drepturi ale mandatarului sunt:

– dreptul de a se abate de la instrucţiunile primite de la mandant, în anumite împrejurări justificate;– dreptul de a substitui o altă persoană în executarea mandatului;– dreptul de a exercita drepturile mandantului, faţă de terţi;– dreptul de a proceda la vânzarea bunurilor, în caz de urgenţă;– dreptul de retenţie asupra bunurilor primite.

Dreptul mandatarului de a se abate de la instrucţiunile primite de la

12 A se vedea art. 1.299 C. civ.13 Potrivit art. 2.016 alin. (3) C. civ., mandatul se întinde şi asupra tuturor actelor necesare executării lui, chiar dacă nu sunt precizate în mod expres.6

mandant2 poate fi exercitat când se află în imposibilitatea de a-l înştiinţa în prealabil pe mandant şi se poate prezuma că acesta ar fi aprobat abaterea dacă ar fi cunoscut împrejurările care au determinat-o.Dreptul mandatarului de a substitui o altă persoană pentru executarea mandatului14se poate exercita, chiar în absenţa unei autorizări exprese în condiţiile în care: – împrejurări neprevăzute îl împiedică să aducă la îndeplinire mandatul;– îi este imposibil să îl înştiinţeze în prealabil pe mandant asupra acestor împrejurări;– se poate prezuma că mandantul ar fi aprobat substituirea dacă ar fi cunoscut împrejurările ce o justifică.În situaţia în care bunurile primite de la terţi de către mandatar pentru mandant prezintă semne de deteriorare sau au ajuns cu întârziere, mandatarul are dreptul de a exercita drepturile mandantului faţă de terţ2, în scopul conservării bunurilor respective.Mandatarul are dreptul de a proceda la vânzarea bunurilor,în caz de urgenţă, cu diligenţa unui proprietar. Când mandatarul se află în situaţia exercitării ultimelor două drepturi evocate, are obligaţia de a-l anunţa, de îndată, pe mandant în legătură cu aceste aspecte.În sfârşit, mandatarul are şi un drept de retenţie asupra bunurilor primite de la mandant cu ocazia executării mandatului ori pe seama acestuia. Scopul atribuirii acestui drept este pentru garantarea tuturor creanţelor mandatarului izvorâte din mandat, pe care le are împotriva mandantului.

b) Obligaţiile principale ce incumbă mandatarului sunt:– obligaţia de a încheia actul juridic pentru care s-a dat mandatul (de a executa mandatul);– obligaţia de a da socoteală mandantului;– obligaţia de a-l înştiinţa pe mandant;– obligaţii izvorâte din pluralitatea de mandatari;– obligaţia de a răspunde pentru terţi.

Obligaţia de a executa mandatul5 reprezintă obligaţia principală a mandatarului şi se concretizează în încheierea cu o terţă persoană a actului sau actelor juridice pentru care s- a acordat împuternicirea ori în depunerea diligenţelor necesare în acest scop. Mandatarulnu poate să depăşească limitele de putere stabilite de către mandant prin contractul de mandat. Totuşi, aşa cum am arătat la drepturile mandatarului, aceasta se poate abate de la instrucţiunile primite, dacă se află în imposibilitatea de a-l înştiinţa în prealabil pe mandant cu anumite împrejurări care justifică încheierea contractului cu terţul cudepăşirea limitelor acordate şi dacă se prezumă că mandantul, cunoscând împrejurările, ar fi aprobat abaterea de la limitele stabilite.Criteriul de apreciere a diligenţei mandatarului în executarea acestei obligaţii diferă în raport cu tipul mandatului: cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. Dacă mandatul este cu titlu oneros, mandatarul trebuie să se comporte ca un bun proprietar, iar răspunderea sa faţă de mandant este angajată şi pentru cea mai uşoară culpă (culpa levissima).În schimb, dacă mandatul este cu titlu gratuit, mandatarul este ţinut să

14 A se vedea art. 2. 023 alin. (2) C. civ.7

depună aceeaşi diligenţă ca şi pentru propriile afaceri (culpa levis in concreto). O altă obligaţie importantă a mandatarului este aceea de a da socoteală mandantului pentru bunurile pe care le-a primit în gestiune de la acesta din urmă. De asemenea, mandatarul este dator să remită mandantului tot ceea ce a primit în temeiul împuternicirii sale, de la terţi, chiar dacă ceea ce a primit nu ar fi fost datorat mandantului. Îndeplinirea obligaţiei de a da socoteală include şi obligaţia mandatarului de a conserva bunurile pe care le deţine de la mandant, ori în numele lui.Obligaţia de a-l înştiinţa pe mandant incumbă mandatarului în legătură cu:– schimbările aduse executării mandatului, în sensul depăşirii limitelor stabilite prin mandat;– împrejurările care au apărut ulterior încheierii contractului de mandat şi care pot determina revocarea sau modificarea acestuia.Mandatarul are o serie de obligaţii determinate şi de regimul pluralităţii de mandatari. Prin pluralităţi de mandatari se înţelege situaţia în care doi sau mai mulţi mandatari au fost împuterniciţi de către acelaşi mandant să încheie aceleaşi acte juridice cu o terţă persoană. Trebuie ca la semnarea actului juridic cu terţul să participe toţi mandatarii, dacă s-a stipulat astfel în mandat, altfel actul juridic respectiv nu este valabil.În sfârşit, mandatarul răspunde, în mod excepţional şi pentru neîndeplinirea obligaţiilor de către terţele persoane cu care a încheiat actul juridic pentru care a fost împuternicit. Această răspundere este însă angajată doar dacă mandatarul a cunoscut sautrebuia să cunoască insolvabilitatea terţelor persoane la data când a încheiat cu acestea actele juridice pentru care a primit mandatul. c) Drepturile mandantului sunt cele corelative obligaţiilor mandatarului pe care le-am examinat în secţiunea anterioară. Cu titlu de exemplu, menţionăm: dreptul de a pretinde mandatarului să execute mandatul; dreptul de a cere mandatarului să dea socoteală pentru bunurile pe care le-a primit în gestiune.

d) Obligațiile principale ale mandantului sunt:– obligaţia de a pune la dispoziţia mandatarului mijloacele necesare executării mandatului;– obligaţia de a restitui mandatarului cheltuielile de executare a mandatului;– obligaţia de a-l despăgubi pe mandatar;– obligaţia de a plăti remuneraţia mandatarului;– obligaţia de a răspunde în solidar cu alţi mandanţi faţă de mandatar.

4.3.3.4.2. Efectele față de terți

Efectele mandatului faţă de terţ se referă la terţul contractant al actului juridic pentru care mandatarul a fost împuternicit să-l încheie.Vorbim despre raporturile pe care le creează mandatul între mandant şi terţ, pe de o parte, şi despre raporturile dintre mandatar şi terţ, pe de altă parte.Raporturile dintre mandant şi terţ. Potrivit art. 1.296 C. civ., contractul încheiat de reprezentant, în limitele împuternicirii, în numele reprezentatului produce efecte direct între reprezentat şi

8

cealaltă parte. De asemenea, mandatarul nu poate să depăşească limitele stabilite prin mandat.Din coroborarea acestor două dispoziţii legale, rezultă că mandatarul a încheiat în numele şi pe seama mandantului actul pentru care era împuternicit, iar acest act produce efecte între mandant şi terţ ca şi cum ar fi fost încheiat de către mandant cu terţul cocontractant.Dacă mandantul nu a ratificat în mod expres sau tacit actele încheiate de către mandatar cu depăşirea puterilor primite, atunci el (mandantul) nu poate fi obligat în niciun fel prin actele respective15.În sfârşit, contractul încheiat de mandatar în lipsa împuternicirii ori cu depăşirea limitelor acesteia, poate produce efecte în patrimoniul mandantului dacă sunt îndeplinite condiţiile mandatului aparent16

Raporturile dintre mandatar şi terţ. De regulă contractul încheiat de mandatar în limitele împuternicirii cu terţe persoane nu creează raporturi juridice între mandatar şi terţul contractant. Dacă însă actele mandatarului depăşesc limita mandatului, atunci acesta va răspunde direct faţă de terţul contractant, cu excepţia cazului când terţul a putut lua la cunoştinţă de puterile mandatarului şi ca atare şi-a asumat riscul contractului.

4.3.3.5. Durata şi încetarea mandatului cu reprezentare

Ca orice contract, mandatul se încheie pe durata prevăzută de părţi în conţinutul actului. Dacă părţile nu au prevăzut un termen, contractul de mandat încetează în trei ani de la încheierea lui17.În ceea ce priveşte încetarea mandatului, legea18

prevede că alături de cauzele generale de încetare a contractelor (cum ar fi de exemplu prin executare, prin expirarea termenului sau realizarea condiţiei rezolutorii, prin imposibilitatea fortuită de executare din cauza pieirii bunului sau altor cauze etc.), contractul de mandat se stinge prinmodalităţi speciale, aplicabile doar acestui tip de contract.Cauzele speciale de încetare a mandatului, determinate de caracterul intuitu-personae al acestui contract, sunt:– revocarea mandatului de către mandant;– renunţarea mandantului, şi– moartea, incapacitatea sau falimentul mandantului ori a mandatarului.

Revocarea mandatului de către mandant determină încetarea contractului deoarece mandatul se încheie în interesul mandantului19. Mandantul poate revoca mandatul oricând, expres sau tacit, indiferent de forma în care contractul de mandat a fost încheiat şi chiar dacă a fost declarat irevocabil20.Revocarea nu trebuie să respecte principiul simetriei formelor. Aşadar, un mandate autentic poate fi revocat prin înscris sub semnătură privată. Totuşi, mandatul încheiat în cazul pluralităţii de mandanţi nu poate fi revocat decât cu acordul tuturor mandanţilor21.

15 A se vedea CSJ, c. civ., dec. nr. 1759/1994, în Dreptul nr. 10-11/1995, p. 143.16 A se vedea art. 1.309 alin. (2) C. civ.17 A se vedea art. 2.015 C. civ.18 A se vedea art. 2.030 C. civ19 A se vedea F. Moţiu, op. cit., p. 245.20 A se vedea art. 2.031 alin. (1) C. civ.21 A se vedea art. 2.031 alin. (3) C. civ.

9

De asemenea, împuternicirea dată unui nou mandatar pentru aceeaşi afacere, revocă mandatul iniţial22.Clauza prin care contractul de mandat este declarat irevocabil nu este considerate nescrisă. Dar, deşi o asemenea clauză este valabilă şi mandantul este obligat să nu revoce mandatul, dacă totuşi o face, revocarea este eficientă, în sensul că se stinge puterea de reprezentare, dar mandantul va răspunde contractual pentru încălcarea obligaţiei de a nurevoca. Răspunderea mandantului în acest caz nu este angajată dacă acesta dovedeşte culpa mandatarului sau forţa majoră23.Renunţarea mandatarului la mandat24, este o altă modalitate de încetare a acestui contract. La fel ca revocarea, şi renunţarea trebuie comunicată celeilalte părţi, adică mandantului pentru ca ea să producă efecte juridice între aceste părţi. Odată cu renunţarea, mandatarul nu pierde dreptul de remuneraţie.Moartea, incapacitatea sau falimentul uneia dintre părţile mandatului25

are ca efect încetarea contractului, având în vedere faptul că mandatul are caracter intuitu-personae. Pe cale de excepţie, dacă întârzierea executării riscă să pună în pericol interesele mandantului ori ale moştenitorilor săi, atunci mandatarul, moştenitorii ori reprezentanţii acestuia sunt obligaţi să continue executarea contractului. Moştenitorii ori, după caz, reprezentanţii părţii decedate, devenită incapabilă ori intrată în faliment au obligaţia de a informa cealaltă parte despre apariţia acestei cauze de încetare a contractului de mandat.

Modurile speciale de încetare a contractului de mandat prezintă unele aspecte comune, cum ar fi:– produc efecte numai pentru viitor (ex nunc);– necunoaşterea sau neputinţa de a cunoaşte, de către mandatar, a cauzei speciale de încetare a mandatului au ca efect valabilitatea actelor pe care acesta le-a încheiat pe seama mandantului26;– la încetarea contractului de mandat, din oricare cauză specială, mandatarul este obligat să restituie mandantului înscrisul primit ca titlu de împuternicire.– la încetarea, în orice modalitate specială a mandatului, obligaţia mandatarului de a da socoteală devine scadentă şi poate fi pusă în executare silită.

4.3.4 Mandatul fără reprezentare

4.3.4.1. Noţiune

Codul civil în vigoare defineşte mandatul fără reprezentare ca fiind contractul în temeiul căruia o parte numită mandatar, încheie acte juridice în nume propriu, dar pe seama celeilalte părţi, numită mandant, şi îşi asumă faţă de terţi obligaţiile care rezultă din acte, chiar dacă terţii aveau cunoştinţă despre mandat.

22 A se vedea art. 2.031 alin. (2) C. civ.23 A se vedea Fr. Deak, L. Mihai, R. Popescu, op. cit., vol. II, p. 242-243, nota 4 de subsol.24 A se vedea art. 2.034 C. civ.25 A se vedea art. 2.035 C. civ.26 A se vedea art. 2.036 C. civ.10

Aşadar, executând mandatul fără reprezentare, mandatarul va încheia acte juridice în nume propriu, dar efectele acestora se vor produce în patrimoniul mandantului.

4.3.4.2. Efectele contractului de mandat fără reprezentare

Între părţile contractante, adică între mandant şi mandatar, efectele acestui tip de contract sunt la fel ca cele ale mandatului cu reprezentare. Terţul cu care a contractat mandatarul nu are raporturi juridice cu mandantul27, ci numai cu mandatarul cu care a încheiat actul juridic.De aceea, de regulă, terţul nu-l va putea urmări pe mandant în exercitarea drepturilor sale contractuale, ci numai pe mandatarul cu care a încheiat actul. Tot astfel, terţul nu va putea fi urmărit de către mandant, ci numai de către mandatarul cu care a încheiat actul juridic.Relativ la regimul bunurilor dobândite de mandatar, în urma încheierii în nume propriu şi derulării actelor juridice cu terţii, acesta este diferit în funcţie de natura bunurilor: mobile sau imobile.Astfel, dacă bunurile sunt mobile, mandantul le poate revendica de la mandatar. Exceptează bunurile mobile dobândite de terţi, ca urmare a efectului posesiei de bunăcredinţă. Când bunurile dobândite de mandatar sunt imobile ori bunuri mobile supuse unor formalităţi de publicitate, mandatarul are obligaţia să le transmită mandantului. În caz contrar, mandantul poate solicita instanţei de judecată să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act de transmitere a bunurilor respective în patrimoniul său.Creditorii mandatarului nu pot urmări bunurile dobândite de acesta în nume propriu, dar pe seama mandantului, dacă mandatul are dată certă şi aceasta este anterioară luării oricărei măsuri asiguratorii sau de executare28.Cu excepţia acestor reguli speciale, mandatului fără reprezentare i se aplică aceleaşi reguli ca şi mandatului cu reprezentare, ţinând cont de particularităţile puterii încredinţate mandatarului fără reprezentare29.

27 A se vedea art. 2.040 alin. (1) C. civ.28 A se vedea art. 2.042 C. civ.29 A se vedea R. Dincă, Contracte civile speciale în noul Cod civil, op. cit., p. 156.

11

4.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare

Sinteza unităţii de învăţare 4

Mandatul este contractul prin care o parte, numită mandatar, se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte părţi, numită mandant. Părţile contractului de mandat sunt mandantul persoană fizică sau juridică şi mandatarul, de asemenea persoană fizică sau juridică.Mandatul are ca obiect încheierea de către mandatar, pe seama mandantului a unuia sau mai multor acte juridice, care-şi produc efectele în patrimoniul acestuia din urmă.Contractul de mandat prezintă următoarele caractere juridice: consensual, gratuit sau oneros, intuitu personae; unilateral (când este cu titlu gratuit) sau bilateral (când este cu titlu oneros).Mandatul poate fi încheiat în formă scrisă, autentică sau sub semnătură privată, sau verbală, poate general sau special.Mandatul se încheie pe durata prevăzută de părţi. Dacă părţile nu au stipulat un termen, contractul de mandat încetează la 3 ani după încheierea lui.

În contractul de mandat mandatarul are următoarele drepturi principale:– dreptul de a se abate de la instrucţiunile primite de la mandant, în anumiteîmprejurări justificate;– dreptul de a substitui o altă persoană în executarea mandatului;– dreptul de a exercita drepturile mandantului, faţă de terţi;– dreptul de a proceda la vânzarea bunurilor, în caz de urgenţă;– dreptul de retenţie asupra bunurilor primite.Principalele obligaţii ce incumbă mandatarului sunt:– obligaţia de a încheia actul juridic pentru care s-a dat mandatul (de a executa mandatul);– obligaţia de a da socoteală mandantului;– obligaţia de a-l înştiinţa pe mandant;– obligaţii izvorâte din pluralitatea de mandatari;– obligaţia de a răspunde pentru terţi.

Drepturile mandantului sunt cele corelative obligaţiilor mandatarului.Obligaţiile principale ale mandantului sunt:– obligaţia de a pune la dispoziţia mandatarului mijloacele necesare executăriimandatului;– obligaţia de a restitui mandatarului cheltuielile de executare a mandatului;– obligaţia de a-l despăgubi pe mandatar;– obligaţia de a plăti remuneraţia mandatarului;– obligaţia de a răspunde în solidar cu alţi mandanţi faţă de mandatar.Efectele mandatului faţă de terţ se referă la terţul contractant al actului juridic pentru care mandatarul a fost împuternicit să-l încheie.Raporturile dintre mandant şi terţ – contractul încheiat de reprezentant, în limitele împuternicirii, în numele reprezentatului produce efecte direct între reprezentat şi cealaltă parte. De asemenea, mandatarul nu poate să depăşească limitele stabilite prin mandate.Raporturile dintre mandatar şi terţ – contractul încheiat de mandatar în limitele împuternicirii cu terţe persoane nu creează raporturi juridice între mandatar şi terţul contractant. Dacă însă actele

12

mandatarului depăşesc limita mandatului, atunci acesta va răspunde direct faţă de terţul contractant, cu excepţia cazului când terţul a putut lua la cunoştinţă de puterile mandatarului şi ca atare şi-a asumat riscul contractului.Încetarea contractului de mandat intervine în urmatoarele situații:– revocarea mandatului de către mandant;– renunţarea mandantului şi– moartea, incapacitatea sau falimentul mandantului ori a mandatarului.

Concepte şi termeni de reţinut: mandant, mandatar, interpunere, mandat aparent, mandat cu reprezentare, mandat fără reprezentare, mandat special, mandat general, revocarea mandatului, titlu oneros, intuitu personae.

Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Definți contractul de mandat.2. Precizați tipurile de contract de mandat pe care le cunoașteti.3. Arătați și explicați caracterele juridice ale contractului de mandat.4. Explicați efectele contractului de mandat între părți și față de terți.5. Care sunt drepturile principale ale mandantului?6. Care sunt obligaţiile principale ale mandatarului? Dar ale mandantului?7. Care este sancţiunea depăşirii mandatului?8. Care este durata maximă a contractului de mandat fără termen?9. Care sunt cauzele de încetare a mandatului?

Teste de evaluare/autoevaluare

Teste-grilă

1. Mandatul general îl autorizează pe mandatar să efectueze:a. numai acte de conservare b. numai acte de conservare și de dispozițiec. numai acte de conservare și de administrared. acte de conservare, administrare și dispoziție

2. Dacă părțile nu au prevăzut un termen, contractul de mandat încetează:a. în termen de doi ani de la încheierea luib. în termen de trei ani de la executarea mandatului de către mandatarc. în termen de cinci ani de la încheierea lui

13

d. în termen de trei ani de la încheierea lui

3. Mandatul dintre două persoane fizice se prezumă:a. a fi încheiat cu titlu onerosb. a fi încheiat cu titlu gratuit, prezumția fiind absolutăc. a fi încheiat cu titlu gratuit, prezumția fiind relativăd. niciuna din variantele de mai sus

4. Pentru ca mandatul să fie valabil, mandantul trebuie să aibă capacitatea de a încheia:a. acte de conservareb. acte de dispozițiec. el însuși actul pentru a cărui îndeplinire l-a însărcinat pe mandatar d. acte de administrare

5. Dacă împuternicirea a fost dată prin mandat mai multor mandatari:a. fiecare răspunde divizibil pentru efectele mandatuluib. fiecare răspunde solidar pentru efectele mandatuluic. nu există solidaritate între mandatarid. niciuna din variantele de mai sus nu este corectă

6. Mandatul încetează în următoarele cazuri:a. revocarea mandatului de către mandantb. renunțarea mandataruluic. moartea, incapacitatea sau falimentul mandatarului sau a mandantuluid. în toate cazurile prevăzute mai sus

7. Când mandatul a fost dat aceluiași mandatar de mai multe persoane pentru o afacere comună:a. nu există solidaritate între mandanțib. fiecare dintre ele răspunde solidar față de mandatar pentru toate efectele

mandatuluic. fiecare dintre ele răspunde separat, divizibil față de mandatar pentru efectele

mandatuluid. niciunul dintre ele nu răspunde față de mandatar

8. Obligația legală de a verifica dacă procura dată pentru încheierea unui act a fost revocată sau nu aparține:a. notarului public care autentifică actul pentru încheierea căruia a fost dată

procurab. mandataruluic. mandantuluid. ambelor părți care participă la încheierea actului în vederea căruia a fost acordată

procura

9. Revocarea unei procuri date în forma autentică notarială se înscrie în:a. Registrul național notarial, ținut în format electronicb. Cartea Funciarăc. Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliared. Registrul Comerțului

14

10. Substituirea mandatarului cu un terț în contractul de mandat:a. este interzisă în mod expres de lege, nefiind permisă în nicio situațieb. este admisă, la alegerea mandatarului, chiar dacă această posibilitate nu este

reglementată în mod expres în contractc. este admisă, numai în anumite împrejurări, chiar dacă această posibilitate nu este

reglementată în mod expres în contractd. nu este reglementată de lege

1. Contractul încheiat de un mandatar aflat în conflict de interese cu mandantul:a. este nul absolutb. poate fi anulat la cererea mandantului, atunci când conflictul era cunoscut sau

trebuia să fie cunoscut de contractant la data încheierii contractuluic. este lovit de caducitated. este revocabil

2. Contractul de mandat este:a. un contract intuitu personaeb. un contract realc. un contract solemnd. un contract nenumit

3. Obiectul principal al contractului de mandat este:a. încheierea oricărui act juridicb. încheierea de fapte juridicec. încheierea de acte juridice, cu excepția celor cu caracter strict personald. acordarea unei procuri

Bibliografie obligatorie

1. Bujorel Florea, Drept Civil. Contractele speciale., Editura Universul Juridic, București 2013.

2. R Dincă, Contractele civile speciale în noul Cod civil, Editura Universul Juridic, București, 2013.

3. D.A Artene, M. Condoiu, S. Vasiliu, Drept civil. Contracte speciale. Curs în tehnologie IFR, Editura Fundației “România de Mâine”, București, 2013

4. Gabriel Boroi, Liviu Stănciulescu, Instituţii de drept civil în reglementarea noului Cod civil, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2012.

15

5. F. Moţiu, Contractele speciale în Noul Cod civil, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2011.

Bibliografie facultativă

Tratate/ studii

1. D. Alexandresco, Explicaţiunea teoretică şi practică a dreptului civil român, tom. VIII, Bucureşti, 1925.

2. Flavius-Antoniu Baias, Eugen Chelaru, Rodica Constantinovici, Ioan Macovei, Noul Cod civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2012.

3. I.R. Bălănescu, Al. Băicoianu, Drept civil român, vol. II, Editura Socec, 1943.4. I. Rosetti Bălănescu, Al. Băicoianu, Tratat de drept civil român, vol. II, Bucureşti, 1929.5. Gh. Beleiu, Drept civil român, Casa de editură şi presă Şansa S.R.L., Bucureşti, 1999.6. M.B. Cantacuzino, Elementele dreptului civil, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1921.7. D. Chirică, Tratat de drept civil. Contracte speciale, vol. I, Vânzarea şi schimbul, Editura

C.H. Beck, Bucureşti, 2008.8. D. Macovei, M.S. Striblea, Drept civil. Contracte. Succesiuni, Editura Junimea, Seria Jus,

Iaşi, 2000.9. M. Mureşan, Contractele civile speciale, vol. II, Editura Cordial Lex, Cluj-Napoca, 1999.10. M. Mureşan, Dicţionar de drept civil, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980.11. E. Safta-Romano, Contracte civile, Încheiere, executare, încetare, Editura Polirom, Iaşi,

1999.12. Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România, Codul civil al României. Îndrumar

notarial, volumul II, Monitorul Oficial, Bucureşti, 2011. 13. I. R. Urs, S. Angheni, Drept civil. Contracte civile, Vol. III, Editura Oscar Print, Bucureşti,

2000.14. I. Zinveliu, Contractele civile – instrumente de satisfacere a intereselor cetăţenilor , Editura

Dacia, Cluj-Napoca, 1978.15. Fr. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, vol. I, ediţia a IV-a, Editura Universul

Juridic, Bucureşti, 2006.16. Fl. A. Baias, E.Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coordonatori), Noul Cod Civil –

Comentariu pe articole art.1-2664, Editura C.H. Beck, București 2012.17. Dumitru C. Florescu, Contractele civile în Noul Cod Civil, Editura Universul Juridic,

București 2012, ediția a II-a revizuită și adăugită.18. George-Alexandru Ilie, Riscurile în contracte, de la vechiul la noul Cod Civil, Tomul 22 ,

Editura Universul Juridic, București 2012

Legislaţie

1. Legea nr. 287/2009 privind Codul civil.2. Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.

16