DOPPLER-UL TISULAR- O NOUA VIZIUNE ASUPRA FUNCTIEI CARDIACE –(sub red.L.GHERASIM, Ed.Infomedica, Bucuresti, 2002)

Tehnica recent introdusa in practica ecocardiografica (1992,

Edinburgh, Sutherland si Mc Dicken), care permite o evaluare

cantitativa a functiei cardiace regionale, fiind o metoda simpla, rapida si

reproductibila, disponibila pe toate ecocardiografele de ultima generatie.

Principii tehnice :

Doppler-ul tisular reprezinta o modificare a tehnologiei

conventionale, la nivel cardiac existind 2 surse principale de semnal

Doppler (singe si structuri solide, reprezentate de peretii ventriculari si

valvele cardiace).

In consecinta semnalul Doppler reflectat de la nivel cardiac are 2

componente (prima de viteza mare (150 cm/s) si amplitudine mica (40dB)

apartinind singelui si a doua de viteza redusa (10 cm/s) si amplitudine

mare (90-100dB) apartinind peretilor ventriculari)

Spre deosebire de Doppler-ul conventional, in care aceasta ultima

banda era considerata “zgomot” si eliminata printr-un filtru de viteze, in

Doppler-ul tisular se pot inregistra ambele tipuri de semnale, prin

scurtcircuitarea filtrului de viteze si cresterea pragului de amplitudine.

Aparatura eco dotata cu Doppler tisular poate afisa vitezele

miocardice inregistrate in functie de timp (Doppler tisular pulsat) sau le

poate codifica in culori (Doppler tisular color), in final obtinindu-se

harti miocardice, ce vor fi ulterior analizate computerizat, cu recalcularea

“off-line” a profilului vitezelor miuocardice la diferite niveluri evaluate.

Se poate de asemenea aprecia gradientul de viteza transmiocardic

(myocardial velocity gradient-MVG) definit ca raportul diferentei intre

vitezele de miscare ale endocardului – epicardului si grosimea peretelui

miocardic, reflectind functia regionala subendocardica.

1

Aspectul normal :

Analiza Doppler-ului tisular pulsat evidentiaza trei unde distincte

apartinind fiecarui ciclu cardiac:

1. o unda sistolica (S), care incepe imediat dupa complexul QRS;

2. o unda diastolica precoce (E), imediat dupa zgomotul II;

3. o unda diastolica tardiva (A), imediat dupa unda P pe ECG si

sfirseste inaintea zg.I (Fig.1)

Analiza Doppler-ului tisular color in parasternal ax lung, arata

vitezele peretelui posterior al VS pozitive in sistola (vizualizate in rosu) si

negative in diastola (vizualizate in albastru) (Fig.2)

Aplicatii clinice :

1. Diagnosticul disfunctiei ventriculare subclinice – cel mai adesea

functia VS este evaluata global prin masurarea FE (apreciata eco prin

metoda TEICHOLTZ, estimind practic numai contractia radiala in

axul scurt). In realitate insa, functia normala a VS depinde atit de

miscarea radiala in axul scurt, cit si de miscarea longitudinala in axul

lung, fibrele longitudinale inserindu-se pe inelul mitral, contractia

acestora determinind deplasarea apicala a VS. Doppler-ul tisular

permite masurarea separata a functiei radiale si longitudinale,

facilitind evaluarea functiei subepicardice si subendocardice, ultima

fiind prima afectata in conditii de ischemie si/sau fibroza.

2. Cuantificarea ecocardiografiei de stress cu DOBUTAMINA - test

neinvaziv frecvent utilizat in vederea diagnosticarii ischemiei

miocardice la pacienti suspicionati de boala coronariana. Utilizarea

Doppler-ului tisular color creste acuratetea testului (experimental s-a

demonstrat ca vitezele sistolice scad progresiv dupa instalarea ocluziei

coronariene), sensibilitatea metodei fiind de 96%, in timp ce

specificitatea identificarii segmentelor ischemice fiind de 81%.

Studiile multicentrice efectuate (MYDISE) propun utilizarea de

2

modele statistice complexe (tinind cont de frecventa cardiaca maxima,

virsta si sex), crescind sensibilitatea si specificitatea metodei

3. Evaluarea depolarizarii ventriculare anormale - in sdr. WPW

Doppler-ul tisular color poate identifica cu acuratete de 86% caile

accesorii de la nivelul VS, ceea ce il recomanda ca test screening

inaintea studiului electrofiziologic, existind si posibilitatea

monitorizarii eficientei ablatiei prin radiofrecventa a cailor accesorii

4. Identificarea rejetului de transplant cardiac prin cresterea

rigiditatii miocardice diagnosticata prin Doppler tisular (viteza de

relaxare a peretelui posterior a VS scade cu peste 6%)

5. Evaluarea complexa a miscarii segmentare miocardice (de viitor)

prin intermediul a 4 parametri :

- amplitudinea miscarii (masurabila prin eco mod M)

- viteza (masurabila prin Doppler tisular)

- deformarea (calculata ca amplitudine a miscarii raportata la lungimea

initiala a segementului)

- rata deformarii (deformarea raportata la timp)

In concluzie, Doppler-ul tisular reprezinta o tehnica non-invaziva de baza

in evaluarea functiei regionale si segmentare cardiace, deschizind o noua

viziune asupra diagnosticului precoce al disfunctiei subclinice a VS si a

diagnosticului ischemiei si viabilitatii miocardice, tehnica care se impune

atit in practica clinica curenta, cit si in cercetare pentru o mai buna

evaluare a efectelor terapeutice ale diferitelor medicamente.

3