$$

vlr

rb

_Ja_>

t.k1-*,t1 '

Octavian

PALERDon Quijote in Est

>/, *

-,1

\l;;q

\,,

Octavian

Don Quijote in Est

PALER

POLIROM2At7

Cuprins

Intr-o salS de agteptare .....2O micd'-nebunie' ........22CelcarerS.md.ne ...36Estul sdlbatec... ........42intre dou6.mituri ........58A treia Romd. . . .. .63Drepfii .....2LSanse ratate ... .. .8SProbabil, 9i iluziile imbS.trdnesc . . IOBMai e posibil un dialog Est-Vest? . ... .. . ll4Primumvivere ....125Luminile de pozifie ......L42Filosofia supravie!.uirii.... . .. .. . IS2Vinaintelectualilor ......I2OAcrobatiacaboalA. ...... f8gHotel Jranzit'.,.. ......196Dictatura celebriti.fii .....2OsUn.nebunpatentat' .....21sMarea sfidareDon Quijote puteafi rom6.n? ....29OJudecata de acum.intre douii. lumi.. .......262Noapte bunA, Europa ... .......269Fascinafia degradd'rii. .... . ....229Dreptuldeauita ..j..........2A3-Sfargitul ideologiilor. .....282

intr-o sal6 de aqteptare

Md allu in imensul aeroport din Nevr York, eaproape amiaz-6., stau, cu bagajele langa mine,pe un scaun mai retras, qi-mi spun, poatedintr-un complex de provincial, cd trdimintr-un paradox aproape perpetuu azi. Lumease umple cu .s6'li de aqteptare*, in weme cese grebegte din ce in ce mai mult. Altidata,inainte de apari{ia trenurilor si avioanelor,nu existau sili de agteptare. in schimb, fai-mosul Jestina lente, al romanilor, incd. maiavea un infeles. Dovad6. c5. a fost preluat indiverse limbi. Hdtez-uotts le.ntement, sund unvers celebru din Boileau. EtLe mitWeite, au zisgermanii. Iar noi: .Graba stric& treaba". Darapari(ia sdlilor de asJeptare a fost un semn cdomenirea nu mai e dispus6 sA se gr6beasc4incet. Alerg6m intre naqtere s,i moarte. Ne-acuprins o newoza a nerabdarii care ne facesf, ne sim{im, uneori, pe scaunele sililor deaqteptare, ca intr-o cuSce.

intr-un fel, sunt atins qi eu de acest morb,chiar dac6, in alte privinfe, mi dovedesc unretrograd. N-am mai avut rS.bdare s6. stau lahotel, degi camera era plltite pAni la oradouS.sprezece, mi-am luat valizele qi am venitla aeroport. MA temeam de traficul newyorkez.Mi-am zis c6. e mai prudent s-o pornesc dinweme, se nu risc vreun ambuteiaj. Sau, cine

8 Don guiote in Est

Stie, poate ca atat mi-a ramas din in{elep-ciunea firanilor din satul copildriei mele carese duceau la gard cu multe ceasuri inaintepentru a fi siguri ca nu vor pierde trenul.Acum imi pare riu cA m-am grabit gi trebuiesd m{ inarmez cu ribdare. Mai sunt vreo cinciore pdn6 la plecarea avionului spre Bucure;tiqi, cum punctualitatea nu face parte dintrecalitd.tile romAnegti, acest rd"gaz poate sporiqi mai mult cu ajutorul Tarom-ului. Funcfio-narul american pe care l-am intrebat, maiadineaori, cAnd vor fi primite bagajele pentrucursa Tarom a zAmbit cu tdlc. S-ar pdrea cdincepem sd fim cunosculi exclusiv prin defec-tele noastre.

Ceea ce ar fi, totugi, un progres, dac5. m5.gandesc la sondajul de opinie ficut pe Broad-way, de corespondentul unui ziar rom6.nesc,din care rezultS. cd strada americani nu Stie,de fapt, mai nimic despre noi. Cel mult, aauzit de legenda sinistrd a lui Dracula, de.un general sau un preqedinte dement carea sfdrqit prin a fi impuscat", acesta fiindCeaugescu, sau de mititei qi sdrmilufe. inrest, rispunsurile date la intrebarea ,,ce gtilidespre romAni qi despre Rominia?" mi-auprovocat o stare care oscila intre disperare giumilinti. Unii ne-au plasat prin America deSud, iar alfii aflau cu acel prilej cd exist5.m.Un politjst a stat o clip6 pe ganduri, incurcat,dup6 care a zis, pe jumdtate glumind, pejumState serlos: *O luafi pe prima stradd. ladreapta, vA duce[i la aeroport, vd. urcafi inavion, cobordfi in Europa qi mai intrebali".Sd rAzi? Si plangi? Nu credeam ca ignorantaamericanilor, in ce ne priveqte, e atit de mare.$i noi care, la sfArqitul celui de-al doilea

lnt-o sald" de aqteptare I

rezboi mondial, i-am aqteptat, ani la rdnd, sine vin5" in ajutor! Eram convinqi ce nu-l vorld.sa pe Stalin sA pund. stdpAnire pe noi. Bie-tul tata a murit f5.rA sd afle ci americaniinici nu qtiau prea bine unde ne gaseam noi.

Cu ce ganduri mi despart de America?intr-o sear4, in Florida, am trecut printr-ospaimi care altora li se poate pirea stupid6.Eram la St. Petersburg. Gf,sisem muzeul -Dali"abia la ora inchiderii, dup6 ce amelisem inmaqind. din pricina ctrut6.rilor infructuoase,qi am pornit-o inapoi spre Tampa. Deodattr,am avut senzalia cd ne invd.rteam printr-unlabirint care nu se mai termina. Casele cochete,cu un singur etaj sau doar cu parter. vopsitein culori pastelate, care, in mod normal, tre-buiau si.-mi dea impresia unui fericit antioraq,lipsit de newozele metropolelor moderne, auajuns si-mi par6, prin infinita lor multiplicare,pe spatii de neimaginat in Europa, ca ficAndparte dintr-un peisaj aproape abisal. Ceea cenu mi s-a intdmplat la New York, lAngtr zgd-rie-nori, mi s-a intiimplat in acel ,,sat" mon-struos ca intindere, parcd fdrd inceput 9i f6rAsfdrqit, in care ne afundam ca intr-o mlaqtin4eleganta. Am intrat in panic6. Nimeni nu mer-gea pe jos, conditja de pieton fiind, practic,suprimatE din cauza distanfelor. Un motiv inplus ca aceste distan{e si mi se par6 neome-negti. La un moment dat, m-am simtjt ca undisc stricat care se va invArti pdni. ce se varupe arcul. Eram congtient cl sensibilitatearnea consen/atoare imi juca o festl, de aceeanici n-am vorbit cuiva despre faptul c5., inacele clipe, pAnd 9i jungla mi se pA?ea mailogice. Orice american s-a.r fl uitat la mine

10 Don Qu$ote in Est

lung. $i pe buna dreptate. Asemenea reactiinu sunt firesti, oricAt m-as strSdui eu sd leexplic. Una e s5 te simfi intr-un aeroport, caacesta, in pAntecul unei balene gi alta str tesperii de un oraq ca St. Petersburg sau LosAngeles, fiindcd ies din ceea ce m-am obiqnuiteu s5. consider ,,oras".

$i, totuqi, n-ag zice cA md num6r printreeuropenii care antipatlzeazl.Amenca. E vorbade o incompatibilitate, de fapt. Eu nu pot iubidec6.t oraqe ca Floren{a sau caAix-en-Provence.Ori Fegaragul, din adolescen{a mea. Am nevoiede o ambian{6 care str nu mA anihileze, fi,eprin prea multl singuratate, fie prin preapufin5.. Ia New York, au fost momente cdndm-am simfit ca un barbar intr-o Rom6. super-tehnicizatd, dar n-am avut, in genere, impul-suri de frondtr. Cel mult, mi-am permis micard.utate de a le sugera unor bravi americanicd., in America, istoria se afl5 la nivelul albu-melor de familie. Deschizi un album, vezistrdbunicii unui american gi cu asta ai ajunsaproape de inceputul istoriei Americii. Cuivacare mi-a vorbit despre iluziile americanuluiobiqnuit i-am m6.rturisit, cu o ironie involun-tard, ci eu nu reuQesc si mi-l inchipui peDon Quijote, aici, altfel decAt ca parodie, incostum de cowboy, amuzAnd spectatorii laun rodeo, sau ajutat de societ5t.ile filantropicecare se ocupd. de vagabonzi qi de idealiqti ratati.America are o excelentf, intui{ie a valorii reuqi-telor. ii lipseqte, ins6, cu des5vSrqire, intuitiavalorii eqecurilor, din care pricini progresuleste aici mult mai la indemAni decAt m5re{ia,iar Don Quijote, sunt aproape sigur, n-ar aveaQanse str fie in{eles. Interlocutorul meu mi-aamintit cd prin America bAntuie misionarii

inb'-o sald de aqteptare

ca altadata cautatorii de aur. E adev6.rat, daracegti misionari ,,modernizati" se folosesc destafii de amplificare sau de studiourile detelevZiune, au nevoie de impresari, nu descutieri, qi nu se bat cu morile de vAnt.

Dincolo de aceste r6utd.tj mirrnte n-ammers. Nu e genul meu sa dau cu tifla. $i dece ag face-o? Nu vrearr si fiu ipocrit, mi-arpltrcea sd am qi eu un cont la banc6, o casefrumoastr qi un automobil bun, din care s5nu curge piesele, ca din al meu. Nu dispre-fuiesc cAtugi de pufin bucuriile ,,vulgare",legate de confort^, de atributele civilizafiei.Problema e alta. Imi e greu sd. mI impac cuun anumit cult al reuqitei, al succesului, caretransformS in "afacere" totul, prietenia, cul-tura, conversafiile zilnice. ME indoiesc c5', inaccep{iunea pe care i-o dau pragmaticii, ,,areuqi" inseamnS, cu adevd.rat, a da existen{eiun sens. Pot pricepe c5. filosofia celebruluitrme is moneA a creat prosp€ritatea Americii,dar infeleg mult mai bine filosofia hamaluluicare, intr-o diminea{tr, in gari la Napoli, cdndl-am rugat s5.-mi ducl valZele, mi-a rispunszdmbind: ,,Nu, domnule, azi am m6ncat". Culipsa mea de spirit practic nici nu e de mirare,de altfel. Ceea ce nu inseamni, Doamne fereqte,cd aq fi contra prosperitdfii! Atet ar mai tre-bui ca, in mizeria de la noi, si. susfin cA arfi cazul str ne ferim de pericolul de a trli bine,pentru a ne ap6ra de o opulenta gaunoase.Ar suna ca o necuviintd. DacA Occidentul epreocupat mai mult de combaterea coleste-rolului decAt de combaterea egoismului, nurezultd de aici cd' de vin4 este bun6starea si cdnoi avem motive sd fim satisfdcu{i de qansadeaoducemZerabil.

11

12 DonQuljote inEst

Ce-ar fi s5 caut biroul Tarom-ului?... Nu,e mult prea deweme... Sau s5. m5. descotoro-sesc de valire., ca sd pot da o rait6 prin aeroport?Mai casc gura, trece timpul, imi cheltuiescultimii dolari. Mai am cincizeci pe care i-ampistrat pentru orice eventualitate... Asta imiaduce aminte de o intAmplare veche, oribil6,legata de singura cdl5'torie pe care am ftrcut-oimpreuni cu fiul meu. Fusesem invitat laCongresul presei italiene Qi m-am zbdtut sd.-iofer qi lui ocazia de a merge, pentru cAtevazile, in striindtate. Era in 1974, spre sfArqitulverii. Congresul avea loc la Rimini. Ca s4reuqim sE ne descurcS.m acolo, am cumpS.rat.la negrrr" cincizeci de dolari. Am plecat cuei. Nu qtiam ci era interzis s* ai bani striini.La. frontier4, vamequl m-a intrebat: ,*tvetivaluti?". ,,Da, am.' $i i-am ardtat cei cincizecide dolari. -Adeverinfd avetj?", a continuatvamegul. ,,Ce adeverinf4?" .C5 aveli dreptulsd. de{ine{i aceqti bani." ,,Dar sunt ai mei...",i-am spus, de parc5 eram cdzut din lun6 Einu pricepeam de ce-mi trebuia adeverin{trpentru un ban ce-mi aparfinea. Modul meucam aerian de a trece prin via(E. (nimeni num-a crezut atunci ca ignoram, intr-adevdr,dispozi{.iile) mi-a jucat un renghi urAt. ,,Mi-auremas dintr-o altd cdldtorie", am mintit. Aminfeles in cele din urmd. in ce capcantr cdzu-sem, dar era prea tirziu. Vamegul ne-a poftit,pe mine gi pe fiul meu, str cobor6m din tren.A trebuit s6 ne supunem, sd pierdem biletelepentru vagonul de dormit qi sd. agteptd.m pdn5.seara cdnd, dupd lungi ezitA.ri, vame$ii ne-aurestituit paqapoartele, confiscdndu-mi cei cinci-zeci de dolari. Eram convins cd fusesem,,prd.-dat" qi eram decis sd. protestez la intoarcere

int-o solfi. de aqteptare 13

impotriva tratamentului umilitor la care fuse-sem supus, dar dupi ce am revenit in Bucure-stim-am trezit convocat la Directia General5 aVd.milor unde un ofifer de Securitate mi-apus cAteva intrebf,ri in legdturi cu blestematasume de cincZeci de dolari, apoi mi-a zis'sec, cd. serviciul vamal de la Curtici a greqitldsAndu-ne sa ne continulm c4ltrtoria qi c5'

voi fi trimis in judecat5. pentru definere ilegal5de valuttr. PAnS la urmE, am fost fericit ciam scdpat de proces...

Renun{ la idee. Am depdsit faza cAnd m6uitam in vitrine, calculAndu-mi, in $dnd' pufiniidolari din buzunar. $i, apoi, ajung 9i la noiazi merfuri str6ine, chiar dac6. multe provindin mahalalele Occidentului. Mai bine, stauaici. ME deranjeazi perspectiva de a porni cuvalizele in cdutarea unui depozit de bagaje.Sunt nu numai ne-modern, ci qi comod...

Un fost bucureqtean, qofer de taxi la NewYork acum, pe care l-am cunoscut la o int6l-nire a romAnilor, a trecut pe aici 9i mi-a spus'grabit, c&,,e o probleml, se pare" cu avionulce trebuia str vind de la Bucureqti. ,,Un acci-dent?" ,,Doamne feregte.' ,Sau n-a plecat lavreme din Bucuregti?" Nu gtia. A aflat doarc5. avionul nu va sosi la ora normal6.

Sper str nu fie nimic riu. CAt priveqte pre-lungirea aqteptArii... asta e, ce pot sd fac? $i'in deflnitiv, aqteptarea intra in stilul nostrude viat6. Dac5. orarul nu e respectat, un occi-dental se enervez\zd., se infurie, se pldnge ctrn-are timp de pierdut, amenin!6. Ii lipseqteresemnarea orientald care pe noi ne ajut4 s5'

vir6"m orice in destin Si sa ne sim{im intr-osald de aqteptare ca intr-o locuinli provizorie.

14 Don Q:u$ote h. Est

in optica noastra, timpul nu e al nimd.nui.Nici md.car al rnllor. il pierdem cu sentimentulcd. n-avem incotro. gi, hotd'r6.t lucru, nu neplictisim la fel in Est qi in Vest... Apoi, de ojumitate de secol, istoria insiqi e pentru noio sald. de agteptare. Mai int1i, am aqteptatsa vinA americanii, f6rf, s5' ne gandim ceOccidentul era obosit de r&zboiul cu Hifler,nu finea sA inceapa unul cu Stalin, nu maiavea energie decdt pentru un ,,razboi rece".Dupd. aceea, am aqteptat sd moari Stalin. Peurma, am agteptat sA moari Ceauqescu. Acumaqteptdm s6 iegim din debandada post-totali-tar5.. Asa ca suntem obignui{i sd. agteptdm.Ne-am f5.cut o bund. educafie, in aceast6. pri-vint6. Probabil, e singurul lucru pe care-lqtim bine, sd aqteptdm gi sd ne mintjm.

Ar trebui, totuqi, sd. incerc si. aflu cevamai precis. O voi ruga pe doamna de ald.turisd. aibi glija, pufin, de bagajele mele.

Avionul a aterrzat for,tat in Islanda. Sauin Irlanda. N-am inteles bine. .Dar mai vine?",,Cred cd" da", mi-a rispuns, evaziv, negresade la lrlformafii. ,,Cand?" ,Nu qtiu, domnule.Sorry." N-ar {i exclus sd-mi petrec noapteaaici, c5.ci nu mai am bani pentru o camerela hotel. Cincizeci de dolari nu-s destui.

Cdnd am venit in America, in urmd. cu treiluni, mi-am inchipuit cd, depd.rtAndu-md deRomAnia, imi voi gesi o bruml de detagarede care ag avea foarte mare nevoie. N-amf6cut decAt s5. md. conving de rezistenfa unorobsesii. $i iatd.-md acum, intr-un aeroport,mare el insu$i cAt un oraq, unde viafa sea-mane cu o bandd. rulant6, gandindu-ma cu

Int-o sald de aqteptare

un sentimentalism idiot la cainii vagabonzidin Bucureqti, la $ropile care te impiedica' lanoi, str umbli cu capul in nori sau la qoferiicare te injuri, din nimic, $reu de egalat inmitocdnie. Depdrtarea d[ chiar prafului depe strdzile noastre ceva aparte. Tandru' aQ zice,dac6 nu m-as- teme cd suni. ridicol. Oricum'numai acolo deceptiile qi singuritatea mea auun sens. Altundeva, ele nu inseamni nimic.

Poate c6, in genere, noi romAnii nu preaavem voca$e de emi$rantj. Am cunoscut inAmerica romAni plecafi din Rominia de ojumdtate de secol care nu s-au vindecat. denostalgit nici acum. intreabd mereu, pe ori-cine vine din Bucureqti, ,,ce mai e pe-acas6?".Nu mai au pe nimeni in {ard, decAt, cel mult,rude indepirtate gi, eventual, cd[iva fo-sti colegi'bitrAni acum, dar triiesc mai departe cu unfel de ochi, nevdzut, in ceaf6. S-ar zlce cdparadisul pierdut al copil5riei e pentru noi otemnitd din care nu putem evada. Sau, dacise intdmpli s-o facem, avem nostalgia inchi-sorii. Memoria nu e, in cazul nostru. un bagaJ

pe care-l laqi la prima garderobA.O explicafie ar fi ci avem in urma noastrd

multe genera{ii de tdrani lega! de p5mAnt-O mare parte a popula(iei or5qeneqti de lanoi este n5.scut5 la sat, a copildrit la sat, aremormintele la sate sau provine din ptrrin{i oridin bunici venifi de la tarA, iar modernitateanoastr6 s-a infiripat, se qtie, pe o civilizatjefdrineascl. incdt cosmopolitismul poate siprindd ridAcini doar in situa{ii speciale lanoi. Suntem sortiti se gandim cd. un om nor-mal are o singura patrie. Restul sunt fdri.Cei mai mul(i dintre noi antipatizeazd. sincer'am impresia, faimosul ubi bene, ibi patrin

15

16 Don Quljote in Est

Ideea c6, oricat de rea, p6.inea de-acasd e maibund. stdrnegte de obicei un orgoliu liric. t adrept vorbind, abia comunismul a adus, ma-siv, in RomAnia cosmopolitismul qi a incercats6-l transplanler-e cu forfa, sub forma degra-dat4 a internafionalismului man<ist.

Ar mai fi de spus cd multor romAni plecafiin lume le lipsesc, probabil, unele lucruri pecare, acase, nici nu le observdm. Nici pld.cerearomAneascd. a taifasului (care exprimi qi ocaren{d., poate, gi anume c5. suporttrm rdusinguratatea, dovadd cd au existat atdt depufini asce[i la noi), nici inclinafia noastride a crea din nimic zvonuri, fiindci ne sunt,se pare, mai necesare decAt certitudinile, nici,,fllosofia" bigc{liei, care ne-a ajutat sd nedefuldm, dar gi sa bagatelizam nenorocirile,nu sunt apreciate in Occident. Probabil, niciintplese. Din punctul nostru de vedere, occi-dentalii nu au prea mult umor. Noi avem preamult qi, din ptrcate, nu de calitatea cea maibun5.. Nu rezist5.m cdnd e vorba s5' luim cevapeste picior. $i poate ci. acesta e cel mai marecusur al nostru, de care suntem pi mAndri,cd nu existd tragedie pe care sa n-o putempersifla. Din toate nenorocirile ab{tute pestenoi, nu cred s5. fi scdpat vreuna de care n-amrds. Ne-a fost mai uqor sa opunem disper4riio ironie decdt o revolt5., ne-a fost mai simplu sAcombatem amd.rd.ciunile prin zeflemea. Numaide dorul care ne incearc[ prin strAini 9i demoarte nu s-a rAs niciodatd. Iar alS.turareaaceasta spune multe, presupun.

DecalaJul creat dupd rizboi intre Est qiVest pune gi el probleme spinoase celor venif.iin Occident cind vor sd.-Si exercite vechileprofesiuni. De regulE, sunt nevoifi sd. treac6.

lntr-o sali de altePtare

prin purgatorii umilitoare, sa-qi vad6 invali-date experienta, pregatirea, capacitatea, ilu-ziile, si indure privafiuni la care nu s-auaqteptat ori str facA munci pe care, acasa'le-ar fi socotit inferioare, p6.n5 reuqesc sa-Qi

asigure o situatie mai stabil6 qi, cu putrnnoroc, chiar mult.umitoare in plan material.in plan sufletesc, acomodarea se dovedesteun proces Qi mai dificil, rareori dus pin{ lacapd.t gi, nu o dat5., imi$rantul est-europeandescoperi c6 indiferen{a lumii libere poate fila fel de crudd ca poli{ia politicd pe care adetestat-o acasa. Singurii care au reuqit, de

bine, de riu, sd se integreze intr-o nou5. lumesunt cei care, intr-un fel sau altul' au tiiatlegdturile cu trecutul, devenind oameni ,,fdrtrbagaj'. Ei au luat-o, practic, de la cap5t.Ceilalfi au ajuns str fie nis,te fiinfe ambigue.Nu mai sunt nici oameni ai Estului, n-audevenit nici ,,occidentali'. Unii regret4, poate,ci au plecat, fiindc6 in ldrile unde triiesc se

simt cAteodatd ca intr-un ghetou psihologic,dar orgoliul qi calcule materiale ii impiedicistr se intoarcd definitiv. Vin doar in v?ittr's6-gi impresioneze rudele s,i cunoscufii' cuaerele lor de occidentali care n-ar mai puteatr*i intr-un oras atAt de plin de praf, caBucureqtiul, dup5' care reintrd in singurdta-tea lor civilizatd qi meschinl unde duc dorulbdrfelor din Rominia.

Cdt despre mine... in adolescenftr' mi-apl6cut deviza unuia din cei gapte in{elepfi aiGreciei antice, Bias din Priene: ,,Port totul cumine". Nu aveam decAt un cufir plin cu c6ifi'uniforma liceului qi dou6, trei cimtrgi, camaceasta era toat4 bogafia mea. Nici azi nwsunt mult mai bogat. Am o maqini veche,

t7

18 DpnQugote hBst

vreo zece mii de c6r{i, un dulap cu haine,cam pe aici se opregte toatd averea mea.Locuiesc intr-o casi plini de praf gi de molii,de unde aEtept s5. fiu dat afard. Dar niciodatlnu m-am g6.ndit serios sa emigrez din RomA-nia. Au existat momente, culmea, dupd. revo-lu{ie, cAnd am trecut de la euforie la lehamite,in care mi-am zis, obosit, dezorientat, de cen-aq pleca? N-are importarr{d unde m6. duc.Oriunde, dar departe. Sd. fiu ca un mort carenu se mai poate intoarce. Pe urm6, imi spu-neam singur: ,,Prostii". gtiam bine, in fond,ca nu puteam face asta pi de ce. Nici dispe-rdrile mele nu au sens dec6.t in lumea in carem6 intorc.

Avenit un grup masiv de pasageri asiatici.Thailandezi? Chinezi dinTaiwan? Nu md preaprtcep sa disting diferen{ele pi risc si facgreqeli grosolane. De altminteri, in generalOrientul md pune in incurcd.turA. in fafa abi-surilor Asiei m-am simfit totdeauna ca oganganie. Am revelafta insignifianfei mele,individul din mine se slmte redus la zero. inplus, n-am reuqit s5. p6trund in intimitateamisterelor gandirii orlentale. Nu sunt in staresA concep viaf.a ca un zbor de mugte purtatede v6nt, nu-mi place sd.-mi imaginez omul cape o furnicS. aqez,atd. pe obrazul timpului, amnevoie de iluzia, foarte europeanA, probabil,c4,,odiosul eu'e ceva mai mult dec6.t o por.cdrie de care e bine se te detaqezi. C6ndva,am avut Sansa unei cdlAtorii in India, pe caream ratat-o lamentabil. inainte de plecare, amcitit sau am recitit cam tot ce am putut gisidespre in{elepciunea orientall, iar in ziua incare m-am suit in avion aveam cu mine patru

Intr-o sald. de a1tePtare

sau cinci caiete, pregatite pentru a descriecu lux de amtrnunte procesul ini{ierii la fatalocului. $i am notat, conqtiincios, totul, zil-nic. DacI la intoarcere ag Ii indrdznit sf, daupublicititji acele caiete, aq fi oferit, probabil'mdrturia neplicutd, dar sincerd a unui eqec'

deoarece, ,pe mesura ce m-am afundat inlumea indian6, mi-am dat seama cA nu infe-legeam aproape nimic din modul ei de a gandi'nu-mi apropiam decAt banalitatj, cliqee' ama-nunte pitoreqti, adevlruri exotice; celelalte imirim6.neau strSine, cdci continuam str judecmisterele orientale dup6 logica mea de euro-pean. Am priceput atunci ci mintea qi sufletulmeu nu trec uqor de o granilA care s-ar situa'probabil, undeva intre Caucaz qi Urali. Pdniacolo e spafiul unde mai in{eleg cAte ceva'deqi... ei, da, mi s-a intAmplat aici str md'

intreb dac5. Europa exist6 cu adevdrat. Ame-rica a fost descoperitd gi, in linii mari' acumgtiu ce e, binuiesc. O {ard unde totul e posi-bil, cu exceplia gratuitat.ii eroice. Cavaleriiritf,citori sfArqesc aici prin a face chet4 sause apuca de altceva. Dar Europa? Afost des-

coperiti, oare, san existi doar un continentbotezat astfel? in ciuda faptului cl m5' simtsufleteste, european qi ctr aqtept un avioncare sd md duc5. in Europa, nu ascund ciam momente cAnd m5. tem c5. .Europa", ca

realitate spirituald, e un vis, chiar qi la Parissau la Roma, nu numai la Bucureqti. Un visde pe la 16OO. Ca str descopere America'marinarii lui Columb n-au avut decit si str6-bat5. un ocean. intr-o zi, unul din ei, cdfiratpe frdnghii, a stri$at fericit: ,,PimAnt!". Ca s6descopere Europa, .exploratorii" au trebuitsi stribati secole, iar expedi{ia navi$heazi

19

20 Don Qugote in Est

inc6. in serioase incertitudini... I-a urma urmei,ce este specific gandirii europene? Mi-ar fimai uSor, poate, s5. spun ce ,,nu este"! imiamintesc cA in timpul revolu(iei culturale dinChina un pictor a fost obligat s5. meargd" pestradA, in semn de cd.intd., cu un tablou legatde gdt: un autoportret. Nu cred cd. unor euro-peni le-ar fi trecut prin cap c5. un autoportreteste un lucru infamant. in Europa, Narciss-a sinucis, dar n-a fost lovit cu pietre. Car-nea gi sdngele in care clocotesc pasiunilenoastre n-au fost socotite vulgare, nedernne,decdt de cei care s-au ttrvilit pe mird.cini oriqi-au biciuit trupul, pentru a-Si reprima dorin-fele, inchipuindu-9i ci asta-i face pldcere lulDumnezeu. in rest, spiritul europeErn a oscilatmereu intre Dumnezeu gi istorie, neputAndface abstractie de ,,eu*, care, inclusiv in for-mele sale detestabile, pare sa fie o ,,speciali-tate" europeanS..

Dar, dac6' e a$a, nu inseamni oare cd' inprezent, Estul european este chiar mai euro-pean decdt Occidentul? in Vest, individul semanifesti indeosebi in afaceri, in inifiativeeconornice, in comer!, in re{eaua serviciilor,pe scurt in domeniile unde are o qansi de areugi, de a obfine bani, de a-gi crea o situatJe,pe cdnd in Est, ieqit dintr-o lungd. mortificare,el ndvS.leste, zgomotos qi dezorientat, in toatedirecliile. E isterizat de o libertate pe care nugtie s-o :utfliz-eze, dar niciodatS, probabil, n-auvorbit atdtia oameni in acelagi timp. Dacd. lanoi fiecare individ s-ar sui pe un bolovan pen-tru a-gi rosti monologul, Romdnia ar seminaacum cu un imens Hyde Park. Oratori dispo-nibili se gesesc din belqug. Numai ascult6toriiItpsesc deocamdat6.. Eu ir:sumi ag putea incropi

int-o sald. de aqte4tare

un fel de discurs, sustinand, in dorin{a de aperea cum nu sunt, ca-mi place sd calc pringropi, ctr mi-a intrat in s6.nge aceaste pl5cereqi nimeresc cu un instinct foarte sigur in cearnai mlrunte groape, oricAt de dificil ar fiaccesul la ea, in caz ca se afl6 in drumulmeu; in fond, nu pentru asta existS. gropilepe lume, ca se cad6 unii in ele, pentru a-idistra pe ceilalfi?... De ajuns. Nu sunt in HydePark. M4 aJlu intr-o sal6. de aqteptare a aero-portului din New York. $i am remas singur.N-am chef si devin propriul meu clovn. Pedeasupra, sunt lucruri despre care nu sepoate vorbi punAndu-ti fdind pe obraz. Nicinu i-ar sta bine unui ardelean,,cam ombrageu{, cum am fost caracterizat eu, s5. mai-mufireascd o dezinvolturi care-i lipsegte.

Vin alfi cildtori. Vin, de unde? PleacS,unde? Ne intersectdm, o secundd., f6ri sd neintdlnim cu adevdrat. Asta imi aduce amintede un ftlm pe care l-am v{zut aici; pentru cdnu l-am prins in Bucureqti, dacl va fi rulatweodatd la noi. E vorba de Grand HoteL Unfilm ratat, dupA p5rerea mea. Mi-ar fi pld.cutsA dezvolte ideea de la care pornesJe, c6, irrtr-unfurnicar de oameni care se lovesc zilnic uniide altji, schimbd. chiar citeva cuvinte, pesc6.ri, in lift, in hol, in restaurant, nimeni nuse intdlnegte, in realitate, cu nimeni gi c5, indefinitiv, aga-i viata. La. New York am infelesmai bine ca oriunde cd singurdtatea cea maiatroce nu e cea de care te lovegti intr-undeqert, ci singurdtatea pe care o descoperiuneori pe o strada arhiaglomerat5, iar aicimd simt ca unul din clien{ii de la GrandHotel. Nu mi intdlnesc cu nimeni dintre cei

2t

22 DonQuijote h&st

care trec pe langa mine sau stau pe scauneledin Jur. Sunt singur intr-o salA de aqteptarecare, acum, e pline de lume. $i, ca de obicei,m5. dovedesc o naturi contradictorie. Jinduiescin singur{tate dupi pufina getegie, dar cAndnimeresc in imbulzeald am nostalgia liniStii.

Am r5.mas din nou singur. Un b&trAn carea stat langa mine a lisat pe scaun un ziarunde se anunftr cd, in Germania, wemea eneobiqnuit de rece. Cauza principala: ,,vAntuldin Est". Firegte, fireste. Toate angoasele vindin Est. Se poartd. -moda Est" in spaime, inviolentd, in nefericire. Politiqtii germani iqipun, am auzit, m6'nugi de cauciuc cAnd ares-teazd est-europeni, prins,i fdrd' acte. Sd. nu secontamineze, probabil, de,,boala Estului"...Oare unde vor fi liind ceilalfi cdltrtori pentrucursa Tarom? in mod normal, ar fi trebuit s4-9ifacd. aparifia. E aproape patru dupd.-amiaza.

in Biblie, se zice, undeva, cd umblAnd prinlume ai mal multe Sanse de a'l intdlni peDumnezeu. Eu, dace nu s6v6.rqesc astfel unsacrilegiu, cred exact pe dos. Aici, am avutpermanent sentimentul cE sunt un intrus.Nu md pot converti la religia pragmatismului,sub semnul careia trd'iegte America, la felcum nu md pot apropia de budism. Orientulte face se te simti ca o insectd.. America m-asilit sa vdd in sentimentalismul meu o infir-mitate. Don QuiJote n-a trecut oceanul peurmele conchistadorilor. $i, poate, chiar inrestul Occidentului a murit.

Am af'lat c6 avionul va veni. .Cand?', m-amgrebit s6 intreb, bucuros c6, in sfdrqit, ies dinnesigurante.,,lntrebatri mai tArziu. Deocamdat&,

intr-o sali de aqteptare 23

nu Ftim.' Cu aceasta ocazie, am reuqit sidescop6r cAfiva romani intr-o alti sal6. I-amrecunoscut dupa bagaje. Nici un strdin nutAr5.gte dup6 el intr-o cdldtorie atitea valtze,pachete qi sacoEe de m6.nd, ca noi. M-am apro-piat, am tras cu urechea qi m-am convins cd.

nu ma ingelasem. \rorbeau romineqte. O fe-meie, mai in virst6, adormise. Mi-a revenitin memorie atmosfera s6lilor de agteptare dela noi. Lipseau numai cojile de seminle' pe jos'gi fumul acru, incolo, aceeaqi resemnare pla-cidd care ne ajutd str aqteptirn orice, oricAt.

Iar am rimas singur... Aler$itura cu miJ-loace din ce in ce mai perfec{ionate, spre ce?,pe care o percepi intr-un aeroport mai bineca oriunde, ascunde, presupun, o angoase.Omul modern qi-a pierdut, se pare, putereade a sta pe loc qi de a visa. Cdnd nu alear$5,i se pare ci nu face nimic, c6 las5. timpul sd'

treac6 inutil. Il arnenin!tr atunci ,,rdul de aexista"... Noi am fost crutatJ de acest r5.u.Am fost ocupatj se ne temem pentru viat6.Frica noastre cea de toate zilele nu ne ldsaweme pentru spaime de alt ordin. Dar nutocmai de aceea reu$eam sa aqteptam feresl aqtept6m nimic precis? Ins4qi aqteptareaera, uneori, 9i poate mai este, o formi desperan!6.

M-am mutat cu bagajele in sala unde i-amvdzut pe pasagerii romdni care aqteapt6 cursaTarom-ului. E gapte seara, acum. Trebuia sA

fim, la aceastd o16, departe de {6rmul Ame-ricii, deasupra oceanului. Incep s5 dau semnede neribdare. Am obosit str tot laud capaci-tatea noastr6 de a aqtepta. imi e gi foame. MdincdpifAnez, totuqi, s5. pistrez cei cincizeci

24 DonQugote hF;st

de dolari. in Romdnia, aceastd. sume inseamnaacum pensia mea pe doud luni. gi nu amsanse s5.-mi rotunjesc pensia daci md. las degazetLne, cum md. bate gAndul. Am scris preamulte articole cu care n-am reugit sd clatinnici un fir de praf. Tot ce am izbutit a fosts5.-mi pierd cdtiva prieteni gi s6-mi c69tigcatjva duqmani. Si ar fi timpul sd. md. intrebdaci. nu e mai convenabil si' discut cu moliiledin camera mea dec6"t sd. perseverez intr-unidealism ridicol. La cei seizsgi gi gase de aniai mei, a tr5.i cu idei false e mai rdu decdt adeveni dependent de sedative.

Fd.rd. sd audd nici un anunf, ceilal{i pasa-geri romAni s-au sculat de pe scaune qi auformat o coadd. Au allat oare c6. se vor primibaga.lele? Sau au facut-o din reflex? Deceniiin gir, noi am tr6it ,,anormalitatea.. ca pesingura,,normalitate" posibild. Asta ne-a for-mat intr-un anume fel, dar ne-a qi deformat.Un negru, func{ionar al aeroportului, incearcistr explice pasagerilor de la coad6. c5' e preadeweme, ca n-are rost sd stea in picioare, sd.se inghesuie. Vom fi anunfa{i cAnd va incepeoperafia de primire a bagajelor. pasagerii as-cult5., f5.rd sd. spun4 nimic, 9i nu se clintesc.,,Deranjeazd. pe cineva cd. std.m la coad6.?*, sehotdr5gte, in cele din urmd., o femeie corpolenti.sd.-l ldmureascd. pe negru. ,,Nu." ,Atunci?" infa{a acestei logici dezarmante, negrul dd. ina-poi. Ridici din umeri qi se indeptrrteazd. Nupare s5. fi priceput mare lucm. gi cum s5'priceapd? Pentru noi, cozile sunt ca niqtecAntece de siren5.. I.e rezistd.m g!eu. Dacd. nute aqezi la o coad5., ai senza{ia ca pierzi ,,ceva..qi rd.mAi cu un vag sentiment de frustrare.

int-o salfi. d.e aSteptore

Adcvdrul e ce nici noi nu ne mai infelegemuneori, pe deplin. Multi. weme, nu mi-amdat seama ce anume m5 intri$a, mA nedu-merea, dupi revolufie, in felul nostru de a necomporta. Abia mai tirziu m-am lf,murit c6,ani la rdnd, am semSnat unor acroba{i caremergeau pe s6,rmtr, concentrdndu-ne toateresursele de pruden!5 in acest mers, specificomului care trdiegte intr-un regim totalitar 9ise vede obligat s6 fie atent unde pune picio-rul. ,,Specialitate" inv6tattr de nevoie, .acro-batia'ne-a intrat, cu timpul, in obignuinfA,pirdndu-ni-se normal6. Ea ne-a ajutat sd. neferim de primejdii, sd. ne ,,descurcim", sl.supraviefuim", dar ne-a qi luat ceva. Acumne vine greu sa ne dezbaram de ce-am inv6{at.Reflexele noastre continui s5. func{.ioneze lafel ca inainte, fdcindu-ne sd mergem, adesea,qi pe plmAnt de parc6 am avea o sArm5. subpicioare, altminteri nu ne simtjm in si$uran!6.Or, aceasta trebuie cd ne d5, in ochii striinilorun aer, in acelaqi timp, bizar pi dramatic...Observ cd. inclusiv in confesiuni am reflexede acrobat. M-a izbit aici in America un modde comunicare, simplu, direct, practic, fdrf,prea multe nuan{e qi ftrrd ocoluri, cu care euunul md. impac greu. Mi se pare uscat, rece.

$i nu cred cl la mijloc e numai $ustul meupentru digresiuni, pentru speculafie, care se

vede contrariat. Md tem ce lunga deprinderede a vorbi cu gura inchistr, de a m6 folosi dealuzii, de subin{elesuri, pentru a trece devigilen{a cenzurii, igi arattr, in continuare,efectele. Nu e chiar atAt de simplu sd. spuica unu gi cu unu fac doi, dup6 ce te-ai feritde asta aproape o jum6tate de veac. In plus,la noi existe, cum ziceam, o pldcere naturalf,,

26 Don QuiJote tn Est

irepresibilS., de a sta de vorbd., la taifas("povesti{i?" era intrebarea rituali in satulmeu, in loc de 'bund. ziua", cAnd treceai pel6.ngd doi sau mai multi oameni) pe care nugtiu dacd alfii o cunosc. Ia. nivel na!.ional,avem gustul pa.ldvrdgelii, la fel cum ameri-canii au geniul stoarcerii banilor din piatriseaca. I"a orice vArstd. -si chiar in pragul mor-!.ii, nu ne sdturd.m sa stam de vorb6. Traditiafrancezd a saloanelor presupune un spatiuinchis, aristocratic. Noi, din acest punct devedere, suntem infinit mai democratici. NicA-ieri, poate cu exceplia sudului Itatiei, nlt sebarfeqte atAt de mult gi cu at6.ta pldcere cain RomAnia. Eu am reuqit sd devin guralivchiar pe tema singurdtdfii...

Dar mE opresc. Am impresia cd. ar trebuisd. m5. aqed gi eu la coadd..