Departamentul Securitate Naional (D.S.N.) reprezint structura specializat n cadrul Administraiei Prezideniale destinat asigurrii ndeplinirii de ctre Preedintele Romniei a prerogativelor conferite de Constituie n domeniul general al securitii naionale i al calitii de Comandant al Forelor Armate. Instrumentul principal prin care Preedintele Romniei i ndeplinete atribuiile constituionale n acest domeniu l reprezint Strategia de Securitate Naional. Departamentul are n compunere structuri specializate pentru ndeplinirea atribuiilor corespunztoare domeniilor sectoriale de competen, ncadrate cu personal angajat pe funcii de demnitari, consilieri, experi, consultani i refereni, precum i cu angajai de specialitate detaai din ministerele i instituiile cu responsabiliti n domeniul securitii naionale. Domenii sectoriale de competen: Securitatea naional - probleme generale; Aprare; Securitate intern; managementul crizelor de securitate i al urgenelor civile; prevenirea i combaterea terorismului; Activitatea de informaii, contrainformaii i de securitate; Protecia informaiilor clasificate; Activitatea de secretariat pentru Consiliul Suprem de Aprare a rii. Pentru fundamentarea i punerea n aplicare a prevederilor Strategiei de Securitate Naional a Romniei i a altor sarcini specifice, Departamentul Securitii Naionale colaboreaz cu: Departamentele i compartimentele de specialitate din cadrul Administraiei Prezideniale; Ministerele i alte instituii cu atribuii n domeniul securitii naionale; Organizaii nonguvernamentale de profil; Instituii academice i de cercetare tiinific. Departamentul Securitate Naional are n componen urmtoarele structuri: 4.1.) Compartimentul Securitate Naional 4.2.) Directorul Oficiului pentru Informaii Integrate 4.3.) Structura de Protecie a Informaiilor Clasificate (Funcionarul de securitate). 4.4.) Secretariatul Consiliului Suprem de Aprare a rii. Atribuiile principale ale compartimentelor din cadrul Departamentului Securitii Naionale sunt: 4.1. COMPARTIMENTUL SECURITATE NAIONAL Atribuii n domeniul Securitii Naionale - cadrul general: Rspunde de elaborarea proiectului Strategiei de Securitate Naional, n conformitate cu deciziile Preedintelui Romniei i hotrrile Consiliului Suprem de Aprare a rii, n care scop: prezint Preedintelui, spre aprobare, i susine n cadrul edinei C.S.A.T. concepia fundamental i liniile directoare ale strategiei; ntocmete anteproiectul strategiei; coordoneaz activitatea de redactare n cadrul comisiei de lucru interdepartamentale i interinstituionale; organizeaz cooperarea cu instituii de cercetare tiinific, uniti de nvmnt i organizaii nonguvernamentale de profil; asigur cadrul corespunztor pentru dezbaterea public a subiectelor de interes major pentru fundamentarea documentului;

asigur redactarea proiectului n forma final, n conformitate cu deciziile Preedintelui Romniei; prezint proiectul i furnizeaz toate clarificrile necesare n cadrul edinei C.S.A.T. n care se dezbate i aprob Strategia de Securitate Naional. Dup adoptarea Strategiei de Securitate Naional prin hotrre a Consiliului Suprem de Aprare a rii, prezint Preedintelui Romniei propuneri privind modalitile practice pentru punerea n aplicare a prevederilor acesteia. ntocmete documentarea necesar Preedintelui pentru conducerea edinelor de Guvern n care se dezbat probleme generale privind securitatea naional, aprarea, securitatea intern, managementul crizelor i al urgenelor civile, prevenirea i combaterea terorismului, protecia informaiilor clasificate. Analizeaz i propune acordarea avizelor pentru proiectele de acte normative care reglementeaz activiti privind securitatea naional i care urmeaz s fie supuse spre aprobare, instituiilor abilitate; Evalueaz actele normative ce reglementeaz organizarea i funcionarea instituiilor i structurilor din compunerea sistemului securitii naionale, care urmeaz s fie promulgate de Preedinte, i prezint propuneri n acest sens. Analizeaz studiile de prognoz i proiectele de programe elaborate de ministerele i celelalte instituii cu responsabiliti n domeniu, referitoare la problematica general a securitii naionale i la securitatea sectorial (energetic, economic, alimentar, sanitar, social, ecologic, a transporturilor, a sistemelor de comunicaii, financiar-bancare i informatice) i protecia infrastructurii critice. Gestioneaz datele cu privire la principalele activiti care se desfoar n cadrul ministerelor i altor instituii cu atribuii n domeniul securitii naionale i l informeaz pe Preedinte despre acestea; prezint propuneri privind participarea Preedintelui la astfel de evenimente i organizeaz activitile necesare participrii. Pregtete proiecte de alocuiuni, expuneri, mesaje i intervenii ale Preedintelui pe probleme de securitate naional, aprare, securitate intern, activitatea de informaii, managementul crizelor etc. i asigur documentarea necesar pentru primirea unor delegaii strine. Particip la activiti i manifestri interne i internaionale (conferine, sesiuni de comunicri, seminarii, mese rotunde, grupuri de lucru) n care sunt analizate probleme referitoare la securitatea naional, european, euro-atlantic i internaional. Evalueaz tendinele de evoluie n domeniul securitii i cooperrii internaionale i prezint propuneri pentru mandatele delegaiilor care particip la negocierea i ncheierea unor acorduri i tratate n domeniul securitii. Propune Preedintelui msurile necesare pentru perfecionarea cooperrii ntre autoritile naionale din domeniul securitii i aprrii, n scopul ndeplinirii misiunilor comune. Primete, analizeaz i evalueaz documentele i propunerile privind aciuni specifice participrii Romniei la activitile din domeniul securitii naionale, unionale i internaionale (aprare, operaiuni militare n sprijinul pcii, securitate intern, informaii, combaterea terorismului, managementul crizelor i urgenelor civile, protecia informaiilor clasificate) din cadrul Alianei Nord-Atlantice, Uniunii Europene i parteneriatelor strategice, i prezint Preedintelui propuneri pentru adoptarea deciziilor necesare. Prezint Preedintelui Romniei, pentru aprobare, proiectul de norme interne privind protecia informaiilor clasificate i asigur respectarea normelor de ctre personalul care lucreaz n cadrul Administraiei Prezideniale. Particip la activiti importante desfurate n cadrul ministerelor i celorlalte instituii cu responsabiliti n domeniul securitii naionale, precum i la exerciiile de specialitate organizate pentru pregtirea populaiei, teritoriului i economiei pentru aprare.

Prezint propuneri pentru soluionarea cererilor i sesizrilor adresate Preedintelui prin scrisori i memorii, care vizeaz aspecte referitoare la problematica securitii naionale. Atribuii specifice n domeniul Aprrii: Coordoneaz activitatea de elaborare a Strategiei Naionale de Aprare a rii, supune proiectul dezbaterii C.S.A.T., prezint documentul spre aprobare Preedintelui Romniei i asigur trimiterea acestuia la cele dou camere ale Parlamentului Romniei, pentru aprobare. Analizeaz solicitrile privind desfurarea unor activiti de pregtire multinaionale pe teritoriul naional, de participare a unor uniti militare romneti la activiti de pregtire n afara teritoriului naional, precum i participarea unor uniti ale Forelor Armate ale Romniei la misiuni n afara teritoriului statului romn i prezint propuneri pentru adoptarea unor decizii n acest sens. Particip la elaborarea, actualizarea i operaionalizarea Strategiei Militare a Romniei. Coopereaz cu Statul Major General al Armatei Romne la dezvoltrile conceptuale din domeniul doctrinar, strategic, operativ i tactic naional, unional i n cadrul Alianei. Coopereaz cu structurile specializate ale Ministerului Aprrii n scopul asigurrii concordanei politicii de aprare i a procesului de planificare a aprrii cu prevederile Strategiei de Securitate Naional a Romniei, orientrile Strategiei de Securitate a Uniunii Europene i Conceptului Stratergic al NATO. Asigur coordonarea conceptual i organizatoric a procesului de transformare a aprrii i a sistemului militar corespunztor nevoilor de aprare a Romniei, angajamentelor asumate de ara noastr n cadrul Alianei Nord-Atlantice, Uniunii Europene, parteneriatelor strategice, Naiunilor Unite i al altor acorduri internaionale. Prezint, periodic, Preedintelui Romniei, rapoarte privind stadiul ndeplinirii programelor i propuneri de msuri pentru perfecionarea activitii. Urmrete n permanen desfurarea operaiunilor militare i a altor activiti externe la care sunt angajate uniti ale Armatei Romne, Jandarmeriei, Poliiei i ale altor structuri din sectorul securitii naionale. Prezint Preedintelui Romniei informri periodice privind desfurarea acestor activiti i propuneri referitoare la: mbuntirea conducerii, instruirii i nzestrrii; creterea sau reducerea efectivelor; continuarea, extinderea sau ncheierea misiunilor. Particip la fundamentarea conceptual i normativ a procesului de nzestrare a Armatei i a celorlalte fore din cadrul sectorului securitii naionale i urmrete derularea ritmic a programelor de nzestrare, n conformitate cu hotrrile C.S.A.T. Prezint, periodic, Preedintelui Romniei informri privind ndeplinirea programelor de nzestrare i iniierea unor noi programe. Analizeaz solicitrile de tranzitare a teritoriului naional terestru, maritim i a spaiului aerian al rii, de ctre trupe, nave i aeronave i echipamente aparinnd armatelor statelor NATO, ale Uniunii Europene i ale altor ri partenere sau prietene i prezint Preedintelui propunerile necesare adoptrii deciziilor, conform prevederilor legale. Concur la organizarea participrii Preedintelui la activiti de pregtire militar i a ceremoniilor desfurate cu ocazia unor evenimente militare deosebite (aniversri, parade, naintri n grad, decorri), n care scop colaboreaz cu Ministerul Aprrii i Statul Major General. Atribuii specifice n domeniile: - securitate intern; - managementul crizelor de securitate i urgenelor civile; - prevenirea i combaterea terorismului; ndeplinirea atribuiilor specifice de aceast natur se realizeaz de ctre eful

Departamentului, Nucleul Celulei de Criz i alte persoane din cadrul D.S.N., crora li se stabilesc sarcini de aceast natur. n acest scop: Asigur cadrul specific de lucru pentru ndeplinirea de ctre Preedintele Romniei a atribuiilor constituionale i legale ce i revin n domeniul i pentru conducerea activitilor avnd ca scop gestiunea crizelor de securitate i al urgenelor civile; Redacteaz documentul primar de lucru i coordoneaz efortul interinstituional pentru elaborarea proiectului Strategiei de Securitate Intern a Romniei. Prezint proiectul, spre aprobare, Preedintelui Romniei i asigur susinerea acestuia n cadrul Consiliului Suprem de Aprare a rii, n procesul de dezbatere i adoptare. Dup aprobarea documentului de ctre Preedintele Romniei i adoptarea de ctre C.S.A.T., prezint Preedintelui Romniei proiectul de msuri necesare pentru operaionalizarea Strategiei; Asigur cadrul tehnic de lucru necesar pentru gestionarea direct, de ctre Preedintele Romniei, a crizelor de securitate, inclusiv a crizelor provocate de aciuni teroriste, precum i a crizelor generate de urgenele civile a cror evoluie depete posibilitile de aciune ale a administraiei publice locale sau centrale, ori ale cror consecine pun sau risc s pun n pericol securitatea naional ori s determine implicaii internaionale; Monitorizeaz activitatea de gestiune a crizelor sectoriale i a urgenelor civile ndeosebi a celor care au ca scop prevenirea, limitarea i nlturarea efectelor calamitilor naturale, dezastrelor sau catastrofelor naturale sau industriale , asigur sprijinul necesar pentru succesul acesteia i l informeaz oportun pe Preedintele Romniei despre evoluiile n acest domeniu; Propune Preedintelui Romniei msuri n sprijinul gestiunii crizelor sectoriale i a urgenelor civile, preluarea controlului asupra gestiunii unora dintre acestea, instituirea strii de urgen sau strii de asediu, declararea mobilizrii generale sau a strii de rzboi; Colaboreaz cu autoritile administraiei publice centrale i locale n procesul de restabilire a strii de normalitate n sensul cunoaterii situaiei, a evoluiei msurilor de reconstrucie i a nevoilor de sprijin instituional naional sau unional. Atribuii specifice n: - activitatea de informaii, contrainformaii i de securitate; - protecia informaiilor clasificate: Atribuiile n acest domeniu se exercit att direct, prin activitatea efului Departamentului Securitii Naionale i a stafului su de lucru, ct i indirect, prin intermediul Oficiului pentru Informaii Integrate i al Funcionarului de Securitate. n acest scop, eful Departamentului Securitii Naionale: Coordoneaz, din punct de vedere operativ: activitatea de culegere, stocare, circulaie i evaluare primar a informaiilor specifice sectorului securitii naionale; activitatea de documentare i informare asupra situaiilor i fenomenelor cu potenial periculos; activitatea de elaborare a ipotezelor de lucru, scenariilor i prognozelor necesare pentru prevenirea situaiilor de pericol i crearea cadrului favorabil ntririi securitii naionale; Evalueaz datele i informaiile referitoare la problematica securitii naionale i l informeaz oportun pe Preedinte n legtur cu situaii i evoluii externe sau interne care pot genera riscuri i ameninri la adresa securitii naionale, de natur s impun declanarea strilor de alert pentru situaiile de criz, instituirea strii de urgen sau a strii de asediu, declararea mobilizrii generale sau pariale, ori declararea strii de rzboi; face propuneri cu privire la deciziile care trebuie luate i activitile ce trebuie desfurate.

4. 2. DIRECTORUL OFICIULUI PENTRU INFORMAII INTEGRATE Conform Hotrrii C.S.A.T. nr. 146/2005 Oficiul pentru Informaii Integrate este condus de un consilier de stat din cadrul Departamentului Securitate Naional, n calitate de director. Directorul Oficiului concur la ndeplinirea sarcinilor Departamentului Securitii Naionale prin coordonarea activitii Oficiului pentru Informaii Integrate pe linia: Planificrii nevoilor de informaii pentru securitate naional, prin intermediul Planului Naional de Prioriti Informative; Realizrii de produse analitice integrate destinate beneficiarilor legali, pe baza informaiilor transmise de structurile componente ale Comunitii Naionale de Informaii. 4.3. STRUCTURA DE PROTECIE A INFORMAIILOR CLASIFICTE (FUNCIONARUL DE SECURITATE) Elaboreaz proiectul de norme interne privind protecia informaiilor clasificate i l supune spre avizare, Consilierului prezidenial pentru securitate naional. Dup aprobarea normelor de ctre Preedintele Romniei, asigur operaionalizarea acestora; Intocmete programul de prevenire a scurgerii de informaii clasificate i l supune avizrii instituiilor abilitate; Coordoneaz activitatea de protecie a informaiilor clasificate n cadrul Administraiei Prezideniale, n toate componentele acesteia: protecia juridic, protecia prin msuri procedurale, protecia fizic, protecia personalului care are acces la informaiile clasificate ori este desemnat s asigure securitatea acestora; Monitorizeaz activitatea de aplicare a normelor de protecie a informaiilor clasificate i modul de respectare a acestora; Consiliaz factorii de conducere n legtur cu toate aspectele de interes privind securitatea informaiilor clasificate; Informeaz factorii de conducere din cadrul Administraiei Prezideniale despre riscurile i vulnerabilitile existente n sistemul de protecie a informaiilor clasificate i propune msuri pentru nlturarea acestora; Organizeaz activiti de pregtire specific a persoanelor care au acces la informaii clasificate; Declaneaz procedurile pentru efectuarea verificrilor de securitate pentru persoanele care urmeaz s aib acces la informaii clasificate naionale, U.E. i N.A.T.O.; ntocmete i actualizeaz listele informaiilor clasificate elaborate sau pstrate de instituie, pe clase i niveluri de secretizare; Prezint Consilierului prezidenial pentru securitate naional propuneri privind stabilirea obiectivelor, sectoarelor i locurilor de importan deosebit pentru protecia informaiilor clasificate din sfera de responsabilitate. ine permanent legtura cu Departamentul Managementul Resurselor Biroul Resurse Umane privind ncadrarea sau ncetarea raporturilor de munc ale personalului instituiei, n vederea declanrii n timp util a procedurilor specifice. 4.4. SECRETARIATUL CONSILIULUI SUPREM DE APRARE A RII Este structura de lucru permanent, constituit distinct n cadrul Departamentului Securitii Naionale, destinat s asigure ndeplinirea atribuiilor ce revin Consiliului Suprem de Aprare a rii, potrivit Legii nr. 415/2002 privind organizarea i funcionarea acestuia. Pentru ndeplinirea acestui obiectiv, Sectretariatul Consiliului Suprem de Aprare a rii: Colaboreaz cu compartimentele de profil din instituiile cu atribuii n domeniul securitii naionale pentru armonizarea i coordonarea unitar a elaborrii documentelor prezentate

Consiliului, pentru asigurarea legalitii i operativitii n exercitarea sarcinilor specifice. Expertizeaz datele, informrile i msurile din domeniul securitii naionale i aprrii elaborate de instituiile componente ale sistemului naional de securitate i aprare, care urmeaz s fie analizate n edinele Consiliului Suprem de Aprare a rii. ntocmete sinteze cu concluzii i propuneri ctre Preedinte la documentele primite de la ministere, instituii, agenii i oficii guvernamentale cu atribuii i sarcini n domeniul aprrii rii i securitii naionale, ce urmeaz s fie analizate n edinele Consiliului Suprem de Aprare a rii. Consult i prezint propuneri necesare avizrii de ctre Consiliu a proiectelor de acte normative iniiate sau emise de Guvern privind problematica de ansamblu a securitii naionale, organizarea instituiilor cu atribuii n domeniile aprrii, securitii publice i siguranei ceteanului, informaiilor, contrainformaiilor i securitii, prevenirea i combaterea terorismului, managementul crizelor i al urgenelor civile sau cu inciden n acest domeniu, ce urmeaz a fi supuse, spre aprobare, Parlamentului Romniei. Analizeaz proiectele acordurilor i tratatelor internaionale care au relevan n domeniul securitii naionale, ce se supun aprobrii Consiliului. Consult i prezint propuneri Preedintelui referitoare la numirea militarilor n funcii prevzute n statele de organizare cu gradul de general-locotenent, viceamiral, similare i superioare acestora. Consult i prezint propuneri Preedintelui privind participarea la examen i acordarea gradului de general de brigad (similar), precum i pentru naintarea generalilor n gradul urmtor. Coordoneaz activitatea Comisiei interdepartamentale pentru comunicaii i tehnologia informaiei. ntocmete proiectul Programului anual de activitate al Consiliului Suprem de Aprare a rii, pe baza dispoziiilor Preedintelui i a propunerilor instituiilor cu atribuii n domeniul securitii naionale. Difuzeaz Programul anual de activitate, aprobat de Preedintele Consiliului, integral membrilor Consiliului Suprem de Aprare a rii i, n extras, instituiilor cu rspunderi privind securitatea naional i aprarea rii. Redacteaz proiectul ordinii de zi pentru edinele ordinare i extraordinare ale Consiliului, pe baza prevederilor Programului anual i a dispoziiilor Preedintelui. Multiplic i expediaz membrilor Consiliului ordinea de zi i documentele prevzute pe agenda edinei Consiliului Suprem de Aprare a rii, iar invitailor la edin materialele prevzute la punctele de pe ordinea de zi la care acetia particip. Informeaz n timp util membrii Consiliului despre schimbrile intervenite n Programul anual de activitate sau n ordinea de zi, precum i n legtur cu data, ora i locul de desfurare a edinelor. ntocmete proiectele comunicatelor de pres pentru anunarea i dup ncheierea edinelor, cu principalele probleme analizate i hotrrile adoptate, care, dup aprobarea Preedintelui Consiliului, sunt date publicitii, prin Biroul de Pres al Administraiei Prezideniale. Asigur buna desfurare a edinelor Consiliului Suprem de Aprare a rii, ngrijindu-se de amenajarea slii i condiiile tehnice pentru nregistrarea discuiilor purtate. Informeaz invitaii n legtur cu data, ora i locul de desfurare a edinelor Consiliului i asigur prezena acestora la punctele de pe ordinea de zi la care particip. Asigur nregistrarea pe suport magnetic a lucrrilor edinelor Consiliului Suprem de Aprare a rii. ntocmete documentul cu redarea discuiilor din edin i l prezint secretarului Consiliului Suprem de Aprare a rii, pentru verificare i semnare. Redacteaz hotrrile adoptate, le prezint pentru a fi semnate de Preedintele Consiliului i

le expediaz, integral sau n extras, la instituiile responsabile cu punerea lor n aplicare, iar cele pentru care se dispune astfel, le trimite, spre publicare, la Monitorul Oficial. Asigur avizarea juridic a hotrrilor Consiliului pentru a nu se nclca prevederile legilor n vigoare. Elaboreaz protocolul edinei i asigur semnarea acestuia de ctre membrii Consiliului. ntocmete hotrri, n intervalul dintre edine, pentru rezolvarea problemelor urgente i le prezint spre aprobare i semnare, membrilor Consiliului. ntocmete rapoarte i informri cu privire la stadiul ndeplinirii hotrrilor adoptate i a Programului anual de activitate care vor fi prezentate de secretarul Consiliului n edinele ordinare, respectiv, n prima edin din an. Elaboreaz, la sfritul fiecrui an sau ori de cte ori se solicit, rapoarte privind activitatea desfurat de Consiliul Suprem de Aprare a rii, care, dup analizare n edine, sunt prezentate Parlamentului Romniei. ntocmete i actualizeaz permanent evidena hotrrilor adoptate de Consiliu i a documentelor analizate n edine. Prezint propuneri pentru soluionarea rapoartelor i memoriilor adresate Consiliului Suprem de Aprare a rii. Asigur redactarea, multiplicarea, evidena, mnuirea, pstrarea (distrugerea), arhivarea i transportul documentelor i informaiilor clasificate, inclusiv cele N.A.T.O. i U.E., n cadrul Departamentului Securitii Naionale i Secretariatului Consiliului Suprem de Aprare a rii, conform legii. Atribuiile i sarcinile pentru fiecare salariat se stabilesc prin fia postului, fia de post aprobat de eful Departamentului Securitate Naional.

Introducere Sistemul de securitate naional de tip democratic reprezint condiia funamental pentru o bun guvernare i pentru garantarea libertii i prosperitii individului. Determinarea instituiilor securitii naionale s lucreze eficient i responsabil, concomitent cu meninerea libertilor civile este, ns, o sarcin ambiioas i provocatoare. Literatura de specialitate consider c obiectul referenial al reformei sistemului de securitate este reprezentat de trei provocri: (1) dezvoltarea unui cadru instituional clar pentru realizarea securitii, integrnd politicile de dezvoltare cu cele de securitate; (2) managementul tuturor instituiilor de securitate (de aprare, ordine public i servicii de intelligence); (3) construirea de agenii i instituii de securitate profesioniste i responsabile ctre autoritile civile legitime.1 n Romnia, cu toate c au fost fcui pai importani n domeniul reformei sistemului de securitate, n special datorit condiionalitii externe, pentru a ndeplini cerinele de admitere n NATO sau UE, procesul de consolidare a democraiei i de transformare sistemic a instituiilor de securitate i de perfecionare a mecanismelor de control democratic pare blocat. Blocarea procesului de planificare strategic, n conformitate cu Strategia de securitate naional 2006, nghearea pachetului de legi privind securitatea national n Parlament sau

intrarea n vigoare, pe usa din dos, a Legii nr. 298/2008 privind reinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicaii electronice starnesc ngrijorari publicului romn. Att societatea civil ct i instituiile de securitate naional reclam o serie de probleme legislative care mpiedic att eficientizarea activitii instituiilor de securitate, ct i perfecionarea mecanismelor de control democratic civil. Tranziia romneasc a cuprins -ca proces important- instituionalizarea unor mecanisme de control democratic civil al tuturor instituiilor de securitate naional. Dar aderarea la NATO i UE a presupus un set de criterii pentru evaluarea reformei focalizat, mai degrab, asupra domeniului aprrii, transformarea serviciilor de informaii avnd un ritm mai puin alert, fiind realizat autarhic, societatea civil fiind interesat n anii 90 de aspecte particulare, precum lustraia, deconspirarea Securitii sau ascultarea telefoanelor. Primele msuri revoluionare, precum de-comunizarea i de-kaghebizarea armatei, transferul controlului asupra Departamentului Securitii ctre armat i stoparea folosirii militarilor ca for de munc gratuit n economia naional au fost iniiate de un grup al tinerilor ofieri, numit Comitetul de Aciune pentru Democratizarea Armatei (CADA). Astzi societatea civil are interesul s continue acest proces dobndind unele competene pentru a deveni un actor important al reformei sistemului de securitate naional. Scopul acestui studiu este de a prezenta stadiul reformei sistemului de securitate dar i contribuia societii civile real si potenial- la impulsionarea unei noi etape de reform, genernd dezbateri i strategii de schimbare a legilor securitaii naionale. Ce reprezint reforma sistemului de securitate? Libertatea i securitatea sunt dou deziderate sociale care nasc tensiuni i dezbateri aprinse atunci cnd democraiile i proiecteaz politicile de securitate naional. n viziunea lui Hobbes, ceteanul ncheie cu statul un contract social: el cedeaz o parte din drepturi n schimbul proteciei asigurate de ctre stat. De aceea statul are obligaia s ntrein un sistem de securitate (armat, poliie, jandarmerie i servicii de informaii) pentru a-i respecta obligaia contractual fa de ceteni. Exist ns ngrijorarea c aceste instituii pot declana lovituri de stat sau pot nclca drepturile i libertile ceteneti. n consecin, n procesul de consolidare a democraiei a existat o tendin de a ngrdi puterile instituiilor militarizate prin instituirea unor mecanisme de control civil. Pe de alt parte, drepturile i libertile ceteneti au fost codificate n documente internaionale precum Declaraia universal a drepturilor omului sau Carta european a drepturilor omului i preluate n aproape toate Constituiile i legislaiile naionale. Cu toate acestea, respectarea acestor drepturi civile reprezint, mai degrab, un deziderat care trebuie realizat zi de zi. Astzi, fenomene geopolitice precum globalizarea aduc provocri extraordinare pentru sistemul de securitate naional (terorismul internaional, proliferarea armelor de distrugere n mas, reele de crim organizat) ce necesit flexibilitate legislativ pentru a permite instituiilor de securitate naional ndeplinirea misiunilor, fr violarea drepturilor civile. Dezvoltarea tehnologic permite nu numai miniaturizarea i universalizarea interceptrilor de ctre serviciile de informaii ale statului, dar i de ctre firme private de securitate sau folosirea lor de ctre grupuri teroriste. De aceea, politicile publice care intesc protecia drepturilor i libertilor ceteneti concomitent cu realizarea securitii naionale necesit o schimbare de paradigm i re-gndirea sistemului de securitate naional. ns, reforma

sistemului de securitate nu este doar apanajul instituiilor de securitate sau a NATO ci presupune i implicarea societii civile, prin media, ONG-uri sau think-tank-uri expert. Rolul societii civile n reforma sistemului de securitate O societate democratic nu presupune numai o separare a puterilor n stat, ci i existena unor mecanisme informale i organizaii neguvernamentale, precum organizaii din societatea civil, care pot exercita controlul civil, n mod indirect. Instituii precum o pres independent sau organizaii neguvernamentale i institute independente de cercetare (think-tank-uri) ar trebui s contribuie la rspndirea informaiei ctre societatea civil privind chestiunile de securitate, crend expertiz civil. Dup anul 1989, societatea civil romneasc a fost interesat de aspecte importante, dar particulare, ale reformei sistemului de securitate naional, n special de domeniul reformei morale (lustraia, condamnarea ofierilor de securitate ce au comis crime mpotriva umanitii sau ascultarea telefoanelor). Au existat cteva organizaii i fundaii foarte active n domeniul politicii de securitate cum ar fi Asociaia Euro-Atlantic Manfred Worner, Fundaia EURISC, Asociaia George C. Marshall Romnia i Casa NATO. Totui, expertiza acestor organizaii pare s se limiteze la organizarea de conferine i dezbateri, rolul lor de ansamblu n elaborarea studiilor fundamentale sau strategiilor pentru politica de securitate, fiind limitat. Mai mult, dup aderarea la NATO i UE, activitatea lor s-a diminuat. Pe de alt parte, a aprut un interes sporit al unor alte organizaii ale societii civile pentru o implicare mai nuanat i profesionist n acest domeniu. S-ar impune azi s vorbim de generaia a doua de reforme a sistemului de securitate- SSR 2.0, concentrat pe abordarea integrat i complex a reformei sistemului, profesionalizarea democratic, att a elitei politice implicate n controlul democratic ct i a personalului civil, perfecionarea mecanismului de gestionare a crizelor, evaluarea realist a riscurilor de securitate, rescrierea legislaiei de securitate i participarea societii civile ca grup expert (stakeholder) n procesul reformei. Vom relata cteva concluzii rezultate n urma proiectelor coordonate de Academia de Advocacy i Centrul de Analiz i Dezvoltare Instituional CADI. Aspectele principale ce necesit o abordare comprehensiv i multidimensional a transformrii sistemului de securitate sunt: a. Dimensiunea democratic: Dei au fost adoptate legi ce permit controlul democratic civil, nu exist garanii c normele i mecanismele de control democratic civil sunt aplicate; b. Dimensiunea moral: Blocarea legii lustraiei, lipsa unor dezbateri sau condamnri legale privind vinovia unor ofieri de securitate pentru nclcarea drepturilor fundametale ale omului afecteaz ncrederea n instituiile securitii naionale i a instituiiile statului, n general; c. Dimensiunea economic: Eficiena i eficacitatea muncii instituiilor de securitate, duplicarea sarcinilor, risipa de resurse, cadrul legislativdesuet - ce mpiedic ndeplinirea misiunilor actuale ale instituiilor de securitate n contextul noilor provocri ale globalizrii dar destul de lax pentru a permite nclcri ale drepturilor omului. Obstacole n calea reformei sistemului de securitate O parte dintre problemele definite de acest studiu puteau fi rezolvate prin promovarea unei noi legislaii ns, procesul iniiat n 2005, odat cu promovarea unei noi Strategii de

securitate naional, a fost blocat, dei captase atenia societii civile i a mass media. Toat lumea este de acord c legile de organizare i funcionare a serviciilor de informaii sau de gestionare a situaiilor de urgen, adoptate sub presiunea evenimentelor din 1990-1991, au un caracter desuet. ncercri de perfecionare a legislaiei de securitate au avut loc n fiecare legislatur de dup 1997, setul de legi propus n legislatura 2004-2008 aflndu-se nc spre dezbatere, n Senat. Unele neajunsuri au fost semnalate n cadrul unor programe ale societii civile. Astfel, Academia de Advocacy, mpreun cu Pro Democraia, Societatea Jurnalitilor Romni i Societatea Timioara, a organizat n 2006 o audiere public la Palatul Parlamentului2, analiznd propunerile pachetului de legi ale securitii naionale, n urma creia au rezultat, printre altele, urmtoarele neajunsuri: una dintre temele recurente multor mrturii este legat de influena negativ a memoriei fostei Securiti, genernd teama difuz c legislaia poate acorda puteri excesive unor servicii secrete nerestrucurate; anumite prevederi ale proiectelor contrazic unele din principiile Strategiei de securitate naional (2006), prin limitarea posibilitii controlului democratic, pastrarea impresiei de stare exepional permanent, cu o rspundere judiciar extrem de limitat a ofierului de informaii; controlul parlamentar este un mecanism insuficient pentru controlul democratic al serviciilor de informaii; necesitatea stabilirii de competene precise pentru ofieri, mai ales n problema unor investigaii n vedere producerii de probe n justiie; activitatea general a serviciilor de informaii nu poate fi categorisit drept secret de stat in totalitate; finanarea integral i exclusiv a serviciilor de informaii de la bugetul de stat, eliminnd sintagma alte surse legale; prevederile ca autorizaia de supraveghere pe 6 luni s fie prelungit nelimitat, dreptul serviciilor de a desfura activiti economico-financiare, meninerea caracterului militar cu dreptul de a purta arm, secretizarea excesiv precum i dreptul ofierului de a solicita oricrei persoane sprijin sunt considerate inacceptabile. Att martorii ct i experii au produs o serie de propuneri neluate n seama nici azi iar promovarea legislaiei a intrat n malaxorul luptei politice. n legislatura 1996-2000 au fost depuse n Parlament patru proiecte de lege, alte apte proiecte ntre 2001-2004, ns nici unul dintre acestea nu a fost adoptat. Stadiul proiectelor depuse n legislatura 2004-2008, conform site-ului Camerei Deputailor este: naintate la Senat: 25.04.2007. Una dintre explicaiile (mai mult sau mai puin conspiraioniste) a blocrii procesului de reform a sistemului de securitate este c ofierii acoperii ai serviciilor de informaii din politic i mass media au creat acea perdea de fum ce a permis blocarea procesului de reform, fiind interesai de pstrarea status-quo-ului. Aa cred participanii la dezbaterile i Forumul organizat n cadrul proiectului Libertate i Securitate al CADI. Ca o concluzie a acestor audieri se poate afirma c principalele obstacole n promovarea acestor legi au fost legate de: modul de ntocmire a proiectelor de lege de tip top-down, de inflaia de riscuri i ameninri propuse (ce ofereau serviciilor mai multe puteri dect Legea siguranei naionale) i de scoaterea totala a preedintelui din mecanismele de control democratic. Recent, n cadrul proiectului Libertate i Securitate derulat de Centrul de Analiz i Dezvoltare Instituional3 n 2008, deschis unei coaliii a societii civile dar i experilor din instituiile publice au fost identificate urmtoarele obstacole i soluii pentru reforma sistemului de securitate: Dei cadrul normativ prevede mecanisme de asigurare a respectrii drepturilor omului exist

cazuistic de nclcare a drepturilor omului constatate de CEDO, precum cazul Rotaru contra Romniei din 2000; Ministerul Justiiei are n vedere propunerea unui set de reglementri pentru a mpiedica nclcri ale DO n activitatea de informaii (Ctlin Predoiu); (Legea siguranei naionale) ...este desuet i nu ncorporeaz principii i norme derivate din schimbarea statutului strategic i politic al Romniei o dat cu aderarea rii noastre la NATO i UE. Amnarea adoptrii unei noi legislaii n domeniu a determinat SRI s-i elaboreze propriile norme interne de restructurare i, n interiorul cadrului normativ n vigoare, s ncerce s se adapteze la necesitatea de a rspunde provocrilor i riscurilor actuale de securitate (George Maior); Ionu Sterpan i Radu imandan argumenteaz complex faptul c libertatea garanteaz securitatea individului iar renunarea la unele liberti poate aduce vulnerabiliti societii i propune diversificarea mecanismelor de control democratic al serviciilor de informaii. Corina Dragomirescu sintetizeaz experiena Academiei de Advocacy i propune implicarea activ a societii civile n continuarea procesului de reform a sistemului de securitate. n cadrul aceluiai proiect, Centrul de Analiz si Dezvoltare Institutional (CADI) a organizat, n februarie a.c., dezbaterea cu tema Societatea civil pentru reforma sistemului de securitate, dezbatere la care au luat parte experti din instituii politice, directori ai serviciilor de informaii i lideri ai societii civile precum Cristian Preda, Cristian Parvulescu, Sorin Ioni, Sorin Cucerai, Radu Nicosevici, Sever Voinescu, George Maior, Mihai Rzvan Ungureanu, Iulian Fota, Constantin Dudu Ionescu, Vlad Topan, Aurora Martin, Marian Zulean i alii. Conferina a plecat de la prezumia c exist o fereastr de oportunitate pentru promovarea reformei sistemului de securitate, din perspectiva societii civile. Primul argument este legat de faptul c instituiile i organizaiile internaionale au pus pe agend problema reformei sistemului (sectorului) de securitate. Astfel, ONU prin Programul PNUD numit Justice and Security Sector Reform, OECD prin Programul Security System and Governance, Comisia European prin Conceptul ESDP Support to Security Sector Reform deruleaz programe i acord asisten pe acest domeniu. n al doilea rnd, alegerile din noiembrie 2008 au adus o majoritate parlamentar care poate promova reforma sistemului de securitate, a legislaiei, normelor i practicilor de control democratic civil. Este rolul societii civile s asigure studii, expertiz i aciuni de advocacy pentru impunerea pe agenda guvernului a reformei sistemului de securitate. n al treilea rnd, societatea civil s-a maturizat i a cptat expertiz i interes n domeniu. Exist deja un caz de succes de funcionare a acestui tip de coaliie n Bulgaria. Au fost tiprite culegeri de bune practici, cum ar fi manualul Supervizarea public a sectorului de securitate, elaborat de Programul Naiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) i Centrul pentru Controlul Democratic asupra Forelor Armate din Geneva (DCAF) ce prezint rolul pe care organizaiile neguvernamentale l pot juca n supervizarea democratic a sectorului de securitate. Ca urmare, CADI a propus constituirea unei coaliii a organizaiilor neguvernamentale interesate de subiect, capabile s elaboreze studii i s asigure expertiz i dornice s participe la aciuni de advocacy pentru reforma sistemului de securitate. Concluzii Reforma sistemului de securitate este o preocupare important pentru transformarea societilor dup Rzboiul Rece, att n fostele ri comuniste dar i n lumea occidental.

Dac prima generaie de reforme a avut ca obiectiv reforma armatei (inclusiv reducerea efectivelor) i adaptarea la cerinele NATO, o a doua generaie de reforme- SSR 2.0 (etichetat uneori cu apelativul de transformare) este n curs, mai ales dup evenimentele din 11 septembrie 2001. n Romnia, reforma sistemului de securitate -SSR 2.0 cuprinde trei aspecte importante (dimensiunea moral, dimensiunea economic- a eficacitii i eficienei instituiilor i dimensiunea democratic- de perfecionarea a mecanismelor de control democratic civil). Ele au ncercat s fie rezolvate top-down, printr-un pachet legislativ i prin Strategia de securitate naional 2006 dar procesul a fost blocat. A fost lansat ipoteza c reforma s-a ncheiat odat cu predarea dosarelor de securitate ctre CNSAS i cu scderea mediei de vrst a ofierilor de informaii, c trebuie lsate instituiile s lucreze dar att experiena internaional ct i investigaiile societii civile arat necesitatea de continuare a reformei, pe un nou palier. Sunt din ce in ce mai multe informaii despre implicarea unor ofieri de informaii n scandaluri de corupie sau de insuficienta documentare a procurorilor cu informaii relevante pentru nceperea urmririi penale, despre eecuri legate de obiectivele de politic regional sau despre lipsa de audit i numrul prea mare de ofieri de informaii. Exist ins auspicii pozitive c acest lucru se poate realiza n viitorul apropiat. Exist o majoritate guvernamental confortabil, un interes i expertiz internaional dar i creterea expertizei societii civile n acest domeniu. Att efii serviciilor de informaii, preedinii comisiilor de control parlamentar, CSAT ct i societatea civil au identificat ca numitor comun necesitatea reformei sistemului de securitate. Divergenele apar cnd se pune problema asupra modului n care s se continue aceast reform. CADI, n urma proiectului Libertate i societate consider c societatea civil i poate asuma un rol de stakeholder important prin constituirea unei coaliii a societii civile deja agreat de aproximativ 20 de ONG-uri. Un pas important ar fi constituirea unei comisii ce cuprinde toti actorii importani, de genul comisiilor prezideniale care ar cuprinde i coaliia societii civile. Pentru a nu pune crua nainte ar fi util de realizat un studiu de evaluare/audit a modului de funcionare a instituiilor de securitate i a ndeplinirii obiectivelor strategice, elaborarea unei strategii de transformare comprehensiva a sistemului de securitate i apoi a unei legi cadru de organizare i funcionare a sistemului de securitate.NOTE

* Un draft al acestui studiu a fost prezentat drept ghid pentru dezbatere la conferina societaii civile pentru reforma sistemului de securitate, din februarie 2009. Conferina a fost organizat sub egida Centrului de Analiz si Dezvoltare Instituional (CADI) si Balkan Trust for Democracy 1 Theodore Winkler(2003), Managing change. The reform and democratic control of the security sector and internaional order, n Security Sector Reform: Institutions, Society and Good Governance, editat de A. Bryden i Ph. Fluri, Baden-Baden: Nomos. 2 Vezi Academia de Advocacy, Libertate individual versus securitate naional. Echilibrul ntre transparen i secretizare disponibil la: http://securitate.audieripublice.ro/ 3 Vezi Centrul de Analiz si Dezvoltare Instituional, proiectul Libertate si Securitate, disponibil la http://www.cadi.ro/index.php/vizualizare/articole/proiecte/77

MARIAN ZULEAN* Reforma sistemului de securitate in dezbaterea societatii civile Libertatea si securitatea sunt doua deziderate sociale care nasc tensiuni si dezbateri aprinse atunci cand democratiile isi proiecteaza politicile de securitate nationala. Stiinta politica ne invata ca principala menire a unui stat democratic liberal este aceea de a proteja drepturile si libertatile cetatenesti. In viziunea lui Hobbes, cetateanul incheie cu statul un contract social: el cedeaza o parte din drepturi in schimbul protectiei asigurate de catre stat. De aceea, statul are obligatia sa intretina un sistem de securitate (armata, politie, jandarmerie si servicii de informatii) pentru a-si respecta obligatia contractuala fata de cetateni. Exista, insa, ingrijorarea ca aceste institutii pot declansa lovituri de stat sau pot incalca drepturile si libertatile cetatenesti. In consecinta, in procesul de consolidare a democratiei a existat o tendinta de a ingradi puterile institutiilor militarizate prin instituirea unor mecanisme de control civil. Astfel, drepturile si libertatile cetatenesti au fost codificate in documente internationale precum Declaratia Universala a Drepturilor Omului sau Carta Europeana a Drepturilor Omului si preluate in aproape toate constitutiile si legislatiile nationale. Cu toate acestea, respectarea acestor drepturi civile reprezinta un deziderat care trebuie realizat zi de zi. Romania a parcurs, in ultimele doua decenii, un profund proces de democratizare, liberalizare si transformare institutionala. Procesul a cuprins institutionalizarea unor mecanisme de control democratic civil al institutiilor de securitate nationala, insa nu exista garantia respectarii Drepturilor Omului in contextul luptei eficace impotriva terorismului. Astfel, determinarea institutiilor securitatii nationale sa lucreze eficient si responsabil, in acelasi timp cu extinderea sau mentinerea libertatilor civile, este o sarcina ambitioasa si provocatoare. Pe de alta parte, daca procesul de integrare in NATO si UE a presupus un set de criterii pentru evaluarea reformei, focalizate mai degraba asupra domeniului apararii, transformarea sectorului de securitate a avut un ritm mai putin alert, opinia publica fiind interesata de aspecte particulare, precum lustratia, deconspirarea Securitatii sau ascultarea telefoanelor. Setul de legi de organizare si functionare a serviciilor de informatii sau de gestionare a situatiilor de urgenta a fost adoptat sub presiunea evenimentelor si este, azi, desuet. Incercari de perfectionare a legislatiei de securitate au avut loc in fiecare legislatura de dupa 1997, setul de legi propus in legislatura 2004-2008 aflandu-se, inca, spre dezbatere, in Senat. Astazi, nu numai societatea civila, ci si institutiile de securitate nationala reclama o serie de probleme care impiedica eficientizarea activitatii institutiilor de securitate, dar si perfectionarea mecanismelor de control democratic civil. Fenomene geopolitice, precum globalizarea, aduc provocari si riscuri extraordinare pentru sistemul de securitate nationala (terorismul international, proliferarea armelor de distrugere in masa, retelele de crima organizata), provocari ce necesita flexibilitate legislativa pentru a permite institutiilor de securitate nationala indeplinirea misiunilor, fara violarea drepturilor civile. In aceeasi ordine de idei, dezvoltarea tehnologica permite nu numai miniaturizarea si universalizarea interceptarilor de catre serviciile de informatii ale statului, dar si de catre firme private de securitate sau folosirea lor de catre grupuri teroriste. De aceea, politicile publice care tintesc protectia drepturilor si libertatilor cetatenesti, concomitent cu realizarea securitatii nationale necesita o schimbare de paradigma si regandirea sistemului de securitate nationala. Plecand de la aceste provocari si de la convingerea ca securitatea persoanei reprezinta conditia fundamentala pentru o buna guvernare si prosperitate, Centrul de Analiza si Dezvoltare Institutionala (CADI) a redeschis o dezbatere pe tema reformei sistematice a sectorului de securitate si a rescrierii legilor securitatii, in contextul mai larg al reformei institutionale. Societatea civila are oportunitatea si responsabilitatea de a participa la stabilirea agendei formale. Oportunitatea este creata de formarea unui nou guvern, in urma recentelor alegeri din

noiembrie 2008, iar responsabilitatea este justificata de lunga istorie a traditiei de gandire si a civilizatiei liberale. Acolo unde politicul nu a reusit, un input consistent din partea societatii civile poate fructifica noi incercari. Colectia de articole pusa la dispozitia cititorilor revistei 22 reprezinta un pas intr-un proces de coordonare a eforturilor societatii civile cu privire la formularea unei strategii de transformare institutionala. Am oferit o platforma pentru dialog intre specialisti din cadrul institutiilor de securitate, din mediul academic si al societatii civile in care sa isi expuna opiniile pe temele utilitatii unei strategii de reforma a sistemului de securitate nationala, a designului mecanismelor pentru evaluarea eficientei sectorului de securitate, a principalelor neajunsuri ale legislatiei de securitate care impiedica eficientizarea activitatii sectorului de securitate si a controlul democratic civil asupra institutiilor de securitate. Primul pas a fost facut la o masa rotunda gazduita tot de CADI, in martie 2006, cand pentru prima data un proiect de strategie de securitate nationala a fost supus consultarii publice de catre societatea civila, inaintea asumarii sale de catre presedintele Romaniei. Urmatorul pas il va constitui o audiere publica pe tema reformei sistemului de securitate nationala, pregatita pentru luna ianuarie 2009. Sunteti bineveniti la dezbatere! * Conferentiar, Universitatea Bucuresti; coordonator de program la Centrul de Analiza si Dezvoltare Institutionala. CATALIN PREDOIU* Cadrul normativ al institutiilor de securitate nationala In cadrul proiectului Libertate si/sau securitate, desfasurat cu sprijinul German Marshall Fund, CADI a solicitat un interviu ministrului Justitiei, domnul Catalin Predoiu. Intrebarile reprezinta preocupari ale societatii civile si au fost transmise in scris domnului ministru Predoiu. Considerati ca drepturile si libertatile civile sunt respectate de institutiile de securitate nationala? Cadrul normativ prevede mecanisme pentru asigurarea respectarii drepturilor si libertatilor indivizilor de catre toate institutiile statului, fara discriminare, si prevede sanctiuni pentru limitarea acestora in mod nelegal. Institutiile care contribuie la asigurarea securitatii nationale sunt tinute sa respecte legea intocmai, in litera si spiritul acesteia. Modul in care drepturile si libertatile fundamentale sunt respectate de catre institutiile statului in general si de catre serviciile de informatii in special constituie, pe de o parte, o preocupare constanta a numeroase autoritati si institutii publice (de exemplu parlamentul), dar si a societatii civile. Constatarea, insa, a incalcarii drepturilor si libertatilor fundamentale de catre serviciile de informatii nu poate sa revina, intr-un stat de drept, decat autoritatii competente, si anume autoritatii judecatoresti. Important este de mentionat, sub acest aspect, ca problematica reglementarii activitatii unor structuri de informatii in Romania a constituit obiectul de analiza si al Curtii Europene a Drepturilor Omului, in unele cauze constatandu-se incalcari ale prevederilor Conventiei Europene a Drepturilor Omului. Va amintesc condamnarea in cauza Rotaru contra Romaniei, la 4 mai 2000, respectiv condamnarea in cauza Dumitru Popescu nr. 2, definitiva la data de 26 iulie 2007. Care credeti ca sunt principalele neajunsuri ale legislatiei de securitate care impiedica eficientizarea activitatii sectorului de securitate? Cu privire la "neajunsurile" legislatiei in domeniu, respectiv barierele in calea eficientei

institutiilor din sistemul de securitate nationala, consideram ca acestea pot fi evidentiate doar de acele institutii care aplica in mod nemijlocit legislatia specifica. Este un adevar recunoscut si asumat la nivelul tuturor institutiilor competente acela ca actualele reglementari in materie, elaborate intr-un alt context social-istoric, nu sunt in masura sa confere un cadru modern si eficient desfasurarii activitatii serviciilor de informatii intr-o Romanie integrata european si euro-atlantic. Acesta este si motivul demersurilor facute in special in perioada 2006-2007, de promovare, printr-un pachet de legi, a unei reforme in acest domeniu. Desigur, demersul legislativ poate si trebuie sustinut de contributii din partea tuturor institutiilor si persoanelor interesate, in special din partea societatii civile. Putem, la acest moment, sa sustinem ca, cel putin din perspectiva garantarii dreptului la viata privata al persoanelor, exista unele reglementari care nu sunt in concordanta cu standardele europene in materie. Le-am identificat, pornind in special de la cele doua condamnari la CEDO invocate, si le-am avut in vedere cand am elaborat, la nivelul Ministerului Justitiei, un set de reglementari care sa raspunda, punctual si exclusiv, problemelor legate de respectarea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale in desfasurarea activitatilor de informatii. Trebuie precizat ca proiectul de act normativ este inca in lucru. Asteptam in prezent punctele de vedere ale institutiilor interesate. Mai trebuie precizat ca am avut in vedere, la elaborarea acestuia, o serie de documente internationale si europene in materie, precum Recomandarea Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei 1402 (1999) privind controlul serviciilor de securitate interne in statele membre ale Consiliului Europei; Rezolutia Interimara a Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei ResDH 57 din 5 iulie 2005 privind hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 4 mai 2000 in cauza Rotaru c. Romaniei; Conventia de Punere in aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptata a controalelor la frontierele externe comune, adoptata in cadrul Uniunii Europene. Am analizat, totodata, si jurisprudenta relevanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului, de exemplu cauzele Hannover c. Germaniei, P.G. si J.H. c. Marii Britanii, Peck c. Marii Britanii, Perry c. Marii Britanii, Rotaru c. Romaniei, Dumitru Popescu c. Romaniei (nr. 2); Weber si Saravia c. Germaniei; Segerstedt-Wiberg si altii c. Suediei; Asociatia pentru Integrare Europeana si Drepturile Omului si Ekimdzhiev c. Bulgariei; Liberty si altii c. Marii Britanii; Calmanovici c. Romaniei, Lupsa c. Romaniei. Considerati ca libertatea de exprimare, libertatea confesionala si dreptul la viata privata sunt incalcate de directivele UE de dupa 2001? Nu. Mecanismul de luare a deciziilor in cadrul institutiilor Uniunii Europene a creat premisele unui aprofundat control de legalitate inainte de adoptare. De asemenea, actele emise de organismele comunitare sunt supuse controlului Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene, care aplica principiile CEDO. Desigur, subzista intrebarea filosofica "how much is enough?", respectiv daca este nevoie de adoptarea unor anumite masuri pentru contracararea amenintarilor la adresa securitatii si unde acestea nu mai sunt necesare. Asa cum a subliniat recent si d-l Jacque Barrot, vicepresedintele Comisiei Europene si comisar pentru libertate, securitate si justitie, cu ocazia conferintei de la Paris din 8 octombrie, dedicata sarbatoririi a 80 de ani de la Declaratia Drepturilor Omului, principiul respectarii drepturilor fundamentale constituie temelia constructiei europene. Comisarul a mai subliniat totodata faptul ca Uniunea Europeana a facut, in mod constant, progrese in acest sens, trecand de la constructie exclusiv jurisprudentiala la un sistem superior ce s-a reflectat, in special, in principiile Cartei Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, iar Agentia Drepturilor Fundamentale, creata in 2007, reprezinta un nou instrument de expertiza menit a asista institutiile si statele membre in materia drepturilor fundamentale.

Prin urmare, actele comunitare emise de Uniunea Europeana nu pot decat sa fie redactate cu luarea in considerare a necesitatii respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale. * Ministrul Justitiei. SILVIU NATE* Reforma sistemului de securitate: o abordare participativa Polemica libertate vs. securitate incearca sa rezolve o dilema, iar ca sa iesim din starea caracteristica de suspensie nu ne ramane, in acest caz, decat sa stabilim cat mai concret ponderea pe care dorim sa o ocupe fiecare dintre aceste valori in viata noastra. Scena globala si interna este dominata tot mai mult de competitie si transnationalitate, iar majoritatea politicilor de securitate, dar si a scolilor de gandire in domeniu ne-au indicat secvential si ritmic caracterul violent al relatiilor internationale. Pornind de la aceasta asertiune, societatea s-a lovit in istoria ei de doua categorii de jucatori: indivizi care isi cunosc propriile nevoi de securitate si entitati supraindividuale care si-au afirmat rolul "vizionar" de a dispune de ce este mai "bun" pentru ceilalti. Sociologia clasica europeana reflecta distinctia dintre indivizi (societate) si statul national si ideea ca, intr-o ordine logica, indivizii au generat statul, si nu invers. Astfel, in regimurile democratice devine determinant faptul ca interesul statului nu poate fi contrar intereselor cetatenilor. Ulterior, ca emergenta, apare si nevoia de consultare a societatii civile cu institutiile statului, dar si perspectiva ideala ce consta in eliminarea riscului de a se percepe reciproc ca fiind doua entitati colective compacte. Astazi, asistam la diluarea rolului statului ca actor principal pe scena internationala. Radiografia de securitate ne indica un dinamism global compozit prin aparitia unor entitati noi, grupuri de interese influente, corporatii multinationale, organizatii neguvernamentale, actori nonstatali, dar si o fenomenologie atipica cu valente ecologice, culturale sau demografice - toate acestea dominate de o profunda transnationalitate. Un serviciu de informatii, in prezent, nu mai are doar o dimensiune pur interna sau externa, aspect care indica spre mecanisme noi de lucru si cooperare interagentii. Un factor de baza in acest sens il constituie implementarea coordonata a unor cadre legislative nationale care sa permita realizarea starii de securitate si sa stipuleze cat mai concret libertatile si obligatiile cetatenilor cu privire la satisfacerea propriilor nevoi de securitate. Daca Legea sigurantei nationale care se aplica astazi in Romania pastreaza relevanta anului 1991, iar parlamentul taraganeaza emanciparea legislativa in domeniul securitatii nationale, atunci nu avem doar o problema de viziune politica, ci una serioasa de incompetenta sau ignoranta. In paralel cu o reforma legislativa care sa impuna reforma clasei politice, responsabilitatea initierii procesului legislativ in materie de libertate vs. securitate revine asadar societatii civile. Cine va decide de cata libertate sau securitate avem nevoie? Prima facie, la nivel moral, nimeni nu poate decide pentru altii, ci fiecare pentru sine. Atata vreme insa cat decizia trebuie luata la nivel colectiv, este necesara o abordare participativa venita din ambele sensuri societate, respectiv, stat -, care sa operationalizeze termenii. La ce se refera, de pilda, sintagma "interes national"? S-ar parea ca, odata la patru ani, clasa politica apeleaza la societatea civila pentru consultari. Dincolo de ironie, apare o alta dezbatere: cum voi reusi sa compatibilizez nevoile de securitate de la nivelul comunitatilor (de la baza societatii) cu interesul national definit si implementat la varful clasei politice? Raspunsul ar fi: prin generarea raporturilor consultative, dezvoltarea unei culturi participative si crearea unor elemente permanente de feedback de la nivelul societatii civile catre varful piramidei si invers. O abordare matura in problematica de securitate nationala bazata pe comunicare activa va elimina o parte dintre frustrarile si

perceptiile eronate din societatea romaneasca asupra institutiilor de securitate. Nu stiu daca societatea civila sau clasa politica din Romania sunt suficient de mature si educate pentru a realiza o relatie de genul celei amintite. Rezultatele ar fi usor de intrevazut, societatea devine mai responsabila, cetatenii nu mai sunt doar simpli beneficiari, ci participa activ la satisfacerea propriilor nevoi de securitate; exponentii politici ai institutiilor de securitate vor cunoaste ingrijorarile concrete ale comunitatilor, exista semnale de feedback, iar in situatii neprielnice, ambele parti vor sti sa apese acele butoane motivationale pentru a depasi mai usor momente de criza. De asemenea, va fi mult mai usor de apreciat care este nivelul critic al unei probleme de securitate, daca este vorba despre o criza reala sau falsa, iar problematica libertatilor poate fi discutata din vreme. Daca luam in serios aportul societatii civile la implinirea starii de securitate prin furnizare de expertiza, analize, consultanta, atunci vom lua in serios si ideea externalizarii activitatii de analiza pe surse deschise catre grupuri de cercetare consacrate, practica testata de altfel in comunitatea occidentala. Nu este nimic rau cu aceasta practica, daca impunem o precautie in delimitarea clara a spatiului public si a celui privat. Avantajele acestui demers constau in posibilitatea serviciilor de informatii de a-si confrunta analizele interne si hartile de riscuri proprii cu cele venite din zona societatii civile. Cea mai mare provocare a societatii noastre ramane educarea cetatenilor intr-un spirit participativ, in propriul lor beneficiu. Acest proces se va realiza in timp, insa este nevoie de viziune si determinare. Pentru studiul pacii si, in definitiv, pentru a sprijini o societate in atingerea echilibrului, consider ca merita luata in calcul si o schimbare de paradigma. Pana atunci, putem face perfectibile mecanismele de realizare a pacii si elementele care o sustin pornind de la aici si acum. * Centrul pentru Cooperare Internationala si Studiul Pacii. GEORGE CRISTIAN MAIOR* Intelligence eficient: de la control la cooperare Serviciile de informatii sunt institutii angrenate intr-un "razboi tacut", un razboi al intelligence-ului, in care trebuie sa protejeze si sa sustina interesele natiunii. Intr-un asemenea razboi este nevoie de eficienta, de reactie rapida, de prognoza si analiza serioasa pentru a putea contracara riscuri tot mai diverse si mai complexe, de la terorism sau atacuri cibernetice la riscurile energetice sau economice. In orice democratie consolidata exista o tensiune inerenta intre nevoia de libertate a societatii si nevoia statului de a ingradi anumite drepturi individuale in situatia in care securitatea si libertatea intregii comunitati sunt afectate de anumite riscuri. Acest subiect a fost de multe ori obiectul dezbaterilor in Congresul SUA, Parlamentul britanic sau cel francez. In practica, se cauta justa masura intre controlul democratic si eficienta profesionala. Un serviciu eficient intr-un stat democratic este un serviciu independent politic, care serveste interesele societatii si care este evaluat in termeni de rezultate si profesionalism. Transformarea Serviciului Roman de Informatii vizeaza cresterea acestei eficiente, a capabilitatilor de a obtine si analiza informatiile, de a oferi cunoastere si prognoza statului si cetatenilor sai, in cadrul unei societati democratice. De asemenea, modernizarea SRI, inceputa pe coordonatele Viziunii Strategice 2007-2010, include o serie de procese de reforma manageriala, debirocratizare, demilitarizare, crestere a nivelului de transparenta si a cooperarii SRI cu societatea civila si mediul academic din Romania. O astfel de abordare contribuie la consolidarea serviciului, dar acorda si o substanta sporita controlului civil asupra sa, deschiderii SRI spre societate, doua elemente cheie in gestionarea riscurilor contemporane.

Procesele actuale de schimbare institutionala au demarat, din pacate, intr-un context normativ marcat de mentinerea in vigoare a Legii sigurantei nationale din 1991. Aceasta lege este in prezent desueta si nu incorporeaza principii si norme derivate din schimbarea statutului strategic si politic al Romaniei, odata cu aderarea tarii noastre la NATO si UE. Legea sigurantei reprezinta expresia unei societati proaspat iesite din dictatura comunista, cu o viziune mai curand traditionalista, autarhica asupra securitatii nationale. O asemenea abordare era explicabila in acele vremuri, cand Romania nu facea parte din nicio alianta, se afla intr-un context geopolitic dificil si se simtea amenintata din toate directiile. Amanarea adoptarii unei noi legislatii in domeniu a determinat SRI sa-si elaboreze propriile norme interne de restructurare si, in interiorul cadrului normativ in vigoare, sa incerce sa se adapteze la necesitatea de a raspunde provocarilor si riscurilor actuale de securitate. Mare parte dintre serviciile de informatii din state NATO au demarat reforme substantiale dupa 11 septembrie 2001; in unele state a fost modificata legislatia de baza din acest domeniu. Este de aceea un demers foarte important, care trebuie continuat si in tara noastra prin adoptarea unui pachet de legi care sa asigure congruenta dintre obiectivele politicii de securitate a Romaniei, amenintarile si vulnerabilitatile actuale si activitatea serviciilor de informatii. Daca, pe anumite paliere, handicapul inerent cadrului normativ adoptat in 1991 a putut fi depasit - spre exemplu, pe palierul de planificare, management si restructurare, prin adoptarea in CSAT a unei noi scheme de organizare a SRI -, pe alte domenii Serviciul are nevoie de noi norme si principii pentru a putea continua procesul intern de transformare. Cel mai concludent exemplu este cel al demilitarizarii SRI, pentru care este nevoie de o lege separata privind statutul ofiterului de informatii. Demilitarizarea nu vizeaza doar trecerea la un nou nomenclator de grade si functii, ci aceasta schimbare va fi una mult mai profunda, pornind de la mentalitate, cultura organizationala si continuand cu modificarea unui ansamblu de reguli, regulamente si proceduri interne. Definirea unui Ghid al carierei pentru ofiterul de informatii este numai un exemplu de modificare structurala in acest domeniu, extrem de important pentru orice serviciu de informatii, cel al resurselor umane. Dezbaterea privind pachetul de legi aflat in parlament - cele patru legi referitoare la organizarea SRI, a SIE, activitatea de informatii si contrainformatii si statutul ofiterului - a pornit la un moment dat de la o anumita politizare a acelei tensiuni evocate anterior, dintre libertate si securitate, dintre actiune si control. Cat de multa putere acorzi serviciilor si care sunt limitele acesteia? Este o intrebare legitima, insa dezbaterile pe marginea sa nu au condus, din pacate, la o analiza obiectiva asupra a ceea ce ar trebui sa faca serviciile, ci la crearea unor false dihotomii axate pe evenimential, pe "agenda zilei" (ascultarea telefoanelor e doar un exemplu in acest sens!). Cred ca noile legi pot asigura in viitor si un control mai bun asupra serviciilor de informatii, o transparenta mai mare in gestionarea resurselor umane (ofiterii devin functionari publici cu statut special) si o mai corecta abordare a problematicii riscurilor si amenintarilor de securitate. Acestea sunt in prezent extrem de volatile si nu pot fi subsumate sau "incarcerate" intr-un cadru normativ strict, ci pot face obiectul unor documente de planificare de tipul Strategiei de Informatii care sa se revizuiasca periodic. In acest sens, justa masura intre actiune si control poate fi stabilita tocmai printr-un cadru normativ mai flexibil, care sa permita legiferarea matricii functionale a institutiilor de intelligence intr-un stat democratic, dar si o evaluare a activitatii lor adecvata evolutiei fenomenelor de risc din competenta. O evaluare a SRI, spre exemplu, pe baza indeplinirii obiectivelor si gestionarii amenintarilor incluse in viitoarea Strategie de Informatii a Serviciului, este mult mai utila decat o analiza a unor detalii de functionare sau operatiuni specializate intr-o anumita situatie. De ce consider ca, dincolo de existenta unei reale dezbateri in plan international asupra dihotomiei conceptuale libertate-securitate, drepturi si limitarea lor, in cazul Romaniei, discutiile se axeaza uneori pe o falsa problematizare? In primul rand, pentru ca eficienta unui

serviciu in slujba natiunii e data de modul de raportare a sa la actul de guvernare, la obiectivele politice si strategice ale statului si societatii. In al doilea rand, pentru ca un nou pachet de legi va permite un control parlamentar mai adecvat dinamicii curente a activitatii de intelligence. In al treilea rand, pentru ca noile legi vor asigura ajustari suplimentare pentru imbunatatirea cooperarii SRI cu societatea civila - extrem de importanta in prezent. Exemple in acest sens sunt multe. Vorbim de emergenta riscurilor la adresa securitatii cibernetice, unde un serviciu de informatii poate fi eficient doar in cooperare cu zona privata, de bussines si de cercetare pe protectia infrastructurilor informatice. Vorbim de organizarea unor dezbateri publice in domeniul analizei de risc pentru evaluarea perceptiilor asupra unor evolutii geopolitice, vorbim de cooperarea cu beneficiarii de informatii, inclusiv din parlament, pe dimensiunea de feed-back asupra informatiei - cat de utila si relevanta este pentru o anumita politica a statului roman, spre exemplu, in zona securitatii energetice sau pe dimensiunea angajarii in promovarea stabilitatii in spatiul Marii Negre. Intr-un anume sens, ar trebui, atat in interiorul SRI, cat si in zona politica, sa dezvoltam o forma de control mult mai eficient asupra activitatii de informatii, bazat pe o noua filosofie - a cooperarii dintre furnizorii si consumatorii de intelligence. Daca vrem un serviciu de informatii responsabil in fata cetatenilor, trebuie sa vedem cum s-au planificat si alocat resursele pe acest domeniu si cu ce rezultate in planul sustinerii intereselor strategice ale Romaniei. In acest domeniu, cooperarea poate deveni o forma de control democratic mult mai eficienta, si din perspectiva statutului si a societatii. * Director al Serviciului Roman de Informatii. Dr. CONSTANTIN DEGERATU* Securitatea nationala: de la teorie la practica Studiile de securitate confera conceptului de securitate nationala un continut complex, polivalent si multifunctional, capabil sa raspunda adecvat si eficient unui set de criterii dinamice si in crestere sub raportul exigentelor sociale specifice societatilor democratice. Viziunile moderne asupra securitatii au extins mult aria de cuprindere a conceptului, depasind substantial cele doua laturi traditionale ale practicii perioadei bipolare - securitatea natiunii vis- -vis de pericolele militare externe si protectia statului/regimului fata de amenintarile interne (subminarea puterii de stat, subversiunea, spionajul, miscarile anarhice, secesionismul, terorismul etc.). Ele privesc, deopotriva, problematica securitatii statului, dar si problematica de ansamblu a securitatii umane - a individului (cetateanului) si a comunitatilor umane, in toata varietatea lor. Dintr-o astfel de perspectiva, accentul dezbaterilor s-a deplasat pe problematica protectiei drepturilor si libertatilor omului, generand, fireste, pozitii partizane mai mult sau mai putin fundamentate politic. La nivel practic, discutiile s-au concentrat pe problematica securitatea statului vs. securitatea individului, "combatantii" situandu-se fie pe o pozitie "statalista", de avocati ai rolului primordial al statului ca garant neutru al intereselor vitale ale tuturor cetatenilor, fie pe o pozitie "civica", de aparatori vehementi ai suprematiei drepturilor omului. Mai mult decat atat, problematica a cunoscut evolutii spectaculoase si in planul dreptului international (traditional fundamentat pe doctrina suveranitatii statale), in cadrul caruia mutatiile au vizat atat in plan doctrinar, cat si in cadrul practicii politice - promovarea interventiei in favoarea drepturilor omului, cu infrangerea principiului suveranitatii. Din punctul de vedere al Strategiei de Securitate Nationala a Romaniei (SSNRo-2006), pe plan intern, "... securitatea nationala se realizeaza in cadrul ordinii democratice prin: exercitarea deplina a drepturilor si libertatilor cetatenesti; asumarea constienta a

responsabilitatilor; perfectionarea capacitatii de decizie si de actiune a statului; afirmarea Romaniei ca membru activ al comunitatii internationale. Ea se adreseaza cetatenilor romani si, in egala masura, tuturor celor care, in exercitarea dreptului la libera circulatie si initiativa, traiesc, muncesc sau se afla temporar in Romania". Strategia de securitate nationala - ca instrument practic ce da forta si valoare acestor cerinte - se operationalizeaza printr-un ansamblu de decizii, planuri, masuri si actiuni menite sa previna si sa contracareze eficient riscurile si amenintarile ce pun in pericol valorile si interesele nationale, precum si valorile care dau identitate si unitate constructiei europene. Ea vizeaza atat prevenirea si contracararea pericolelor generate de mediul international, cat si garantarea starii de securitate interna in ansamblul sau, a sigurantei personale si a securitatii comunitatilor. Pe plan extern, pentru asigurarea securitatii sale, Romania a optat pentru integrare euroatlantica, promovarea democratiei, participare activa si angajare responsabila. Masurile avute in vedere sunt, prioritar, de tip proactiv, anticipativ, de natura politica, diplomatica, economica si sociala, dar si de natura civica, dublate permanent de un efort adecvat, legitim si eficient, in plan informational. In conditiile in care terorismul international de factura extremist-religioasa a fost identificat de principalele strategii de securitate actuale (SUA - 2002 si 2006; Mare Britanie - 2008; Franta - 2008; Germania - 2008; Uniunea Europeana - 2003) ca fiind cel mai important pericol la adresa securitatii nationale si internationale, actiunile initiate de sau la care Romania si-a propus sa participe vizeaza promovarea si consolidarea democratiei, sprijinirea guvernelor si institutiilor de securitate si aparare in lupta impotriva terorismului, participarea la operatiuni multinationale, asistenta complexa in procesul de prevenire, contracarare si reconstructie postconflict. Atunci cand realizarea consensului nu este posibila, in virtutea convingerilor democratice profunde, a intereselor sale vitale si a evaluarilor responsabile privind natura, iminenta si gradul de pericol, "Romania va participa la operatiuni multinationale bazate pe decizii politice rationale, intemeiate pe prevederile constitutionale si pe obligatiile ce decurg din acordurile de cooperare cu natiunile aliate, partenere sau prietene, in concordanta cu cerintele situatiei si in conformitate cu prevederile dreptului international". (SSNRo-2006) Randurile de mai sus sunt menite sa puna in evidenta parametrii in cadrul carora pot si trebuie sa fie judecate subiectele puse in dezbatere. Cu grija vom putea identifica o dreapta balanta intre nevoile reale de protectie impotriva riscurilor si amenintarilor (in crestere) si nevoile sporite de protectie a drepturilor si libertatilor cetatenesti. Vom stabili proportia optima intre nevoile de crestere a eficientei masurilor, metodelor si mijloacelor de actiune ale institutiilor de securitate si gradul de intruziune in viata privata si in perimetrul unor libertati cetatenesti, astfel incat democratia sa nu fie pervertita; altfel spus, intre nevoia de supraveghere calificata a activitatii fortelor de securitate si de asigurare a unui grad corespunzator de responsabilitate publica a acestora, in asa fel incat sa nu sufere nici eficienta (prin crearea de vulnerabilitati), nici democratia (prin limitarea abuziva a drepturilor si libertatilor cetatenesti). in acest context, vom avea de optat pentru liberalismul de tip kantian, prezent activ in abordarile civico-pacifiste, viziunea europeana de tip "Justice and Home Affairs" (terorismul vazut ca infractiune grava si majora) si viziunea americana predominanta pana acum (terorismul privit ca agresiune grava, ce prezinta risc mortal la adresa civilizatiei democratice si careia trebuie sa i se raspunda in stare exceptionala prin metode exceptionale - GWOT -, strategii preemptive si mijloace exceptionale - militare -). Dinamica, amploarea si proiectiile sumbre ale crizei financiare si bancare, declasata de curand, in conditiile globalizarii, ale tendintei de epuizare a resurselor de hidrocarburi si ale dramaticelor schimbari meteo-climatice prognozate nu creeaza premize pentru identificarea unor raspunsuri prea optimiste. Anul 2009 este, insa, anul chemat sa dea astfel de raspunsuri. Ocazii sunt destule: un nou Concept Strategic al NATO, care ar trebui sa fie adoptat la

Summit-ul franco-german al Aliantei; o noua strategie de securitate europeana - in lucru la Bruxelles; o noua strategie de securitate americana ("Doctrina Obama"), asteptata la Washington si, de ce nu? - o noua Strategie de Securitate Nationala a Romaniei. * Conferentiar universitar, Universitatea Crestina "Dimitrie Cantemir"; consilier de stat, Presedintia Romaniei. MIREILLE RADOI* Cat de umana este securitatea nationala ? Intrebarea "la cate libertati civile esti dispus sa renunti in favoarea securitatii pe care ai vrea sa o primesti?" este prost formulata. Pentru ca drepturile si libertatile individuale servesc nevoilor fundamentale ale indivizilor, unde, daca il luam in serios pe Maslow, securitatea persoanei e a doua ca importanta. Cat de clara este perceptia acestui serviciu facut de libertate? Pe de o parte, cu cat se simte mai amenintat de agenti externi, cetateanul pare mai dispus sa ignore atributiile intruzive ale institutiilor care au menirea de a-i apara libertatea. Aceasta disponibilitate se coreleaza cu increderea pe care cetatenii o au in actul de guvernare in general, in institutiile de securitate in special. Si invers, cu cat aceasta incredere este mai mica, cu cat institutiile statului sunt percepute ca fiind mai corupte, mai abuzive, mai clientelare, politizate sau incompetente, cu atat mai putin este gata cetateanul sa-si tranzactioneze libertatile contra unui serviciu pe care nu este convins ca il va primi, siguranta. La finele lui 2001, dupa ce au traversat o experienta dramatica si incarcata de teroare, americanilor le-a fost pusa problema exact in acesti termeni de catre Institute for Public Politics and Social Research: "cata libertate sa cedeze pentru un grad mai inalt de securitate?". Chiar si in perioada in care rudele si prietenii inca ii plangeau pe cei peste 2.500 de morti, scorul a fost destul de strans: 45% preferau mai multa securitate si 55% considerau mai importanta protejarea libertatilor civile. Lipsa de incredere in guvernamant si in institutiile sale de securitate, funciara si omniprezenta, a precumpanit si in acest context. S-ar putea totusi ca originea acestei lipse de incredere sa fie lipsa de intelegere si de comunicare, autismul si complexul de superioritate pe care institutiile de securitate nationala le afiseaza nonsalant. Paradigma prevalenta cu care acestea opereaza este una clasica, logica bombelor, frontierelor si a gloantelor decuplandu-se uneori flagrant de la agenda de securitate a cetateanului. Maniera in care se conceptualizeaza problemele de securitate nationala indica in primul rand directiile urmate de marii actori, institutiile statului cu atributii in domeniu. Insa, intr-o democratie reala, politica de securitate trebuie sa aiba un caracter integral, imbinand intr-o forma unitara atat dimensiunea traditionala a securitatii nationale, cat si dimensiunea umana a securitatii, care pune in centrul preocuparilor sale asigurarea conditiilor necesare protejarii, bunastarii si afirmarii libere a individului. Incercarile de solutionare a problemelor complexe de securitate exclusiv prin utilizarea mijloacelor conventionale sau pe baza unilaterala sunt sortite esecului. Paradigma Securitatii umane (Human Security) porneste de la doua premise fundamentale: a) securitatea nationala incepe de la nivelul cetateanului si al comunitatilor locale (de jos in sus), fiind fundamentul oricarei alte strategii sectoriale; b) orice strategie de securitate este viabila numai in conditiile unei competitii corecte in toate domeniile, bazata pe egalitatea de sanse, si ale asigurarii unei vieti decente pentru cetateni, masurabila inclusiv prin indicatorii de bunastare sociala, de sanatate si de educatie (de sus in jos). Orice strategie de securitate nationala raspunde la intrebarile: "ce vrem sa securizam?" si "impotriva cui sau a ce?". Tot astfel cum statele trebuie protejate de amenintarile din exterior,

cetatenii lor trebuie protejati de boli, de foamete si de temerile fundamentale - acesta este raspunsul pe care il ofera abordarea de tip securitate umana. Aceasta paradigma integreaza agenda de securitate nationala si cea de siguranta publica, ariile sale de referinta fiind si lupta impotriva terorismului, dar si reducerea delincventei, combaterea traficului de persoane si violentei, imbunatatirea mediului, managementul de criza, lupta impotriva discriminarii si asistenta postdezastru. Asa cum argumenta Amartya Sen, statele nu trebuie judecate numai dupa libertatile pe care le acorda formal si legal cetatenilor, ci si dupa indicatorii bunastarii economice reale a acestora si abilitatea lor concreta de a-si exercita libertatile. Securitatea umana se refera la securizarea tuturor ariilor de care depinde fiinta umana. In aceasta paradigma, insa, trebuie sa fim constienti ca diversificarea evantaiului de pericole justifica o diversificare si la nivelul mecanismelor de aparare si preventie, si la nivelul furnizorilor acestor mecanisme, care, desi sub monitorizarea institutiilor statului, pot opera din afara administratiei publice. In acest fel cred ca ar trebui reevaluata importanta pachetului de legi privind securitatea nationala. Ea nu mai poate balti in ape politice si nici nu poate degenera intr-o lupta fratricida pentru bugete si atributii intre institutii. Miza si beneficiarii finali sunt cetatenii Romaniei. * Conf. univ. dr., Colegiul National de Aparare; expert studii de securitate. IONUT STERPAN* Libertate inseamna securitate Mananc acum un corn cu lapte. Pana le termin pe amandoua, ma voi confrunta in fiecare moment cu o problema de reglaj fin intre "mai mult corn" si "mai mult lapte", in functie de consistenta melanjului. Cum gusturile difera, e plauzibil ca oamenii sa prefere melanjuri de consistente diferite. Putem transporta aceeasi logica adversativa si in disputa actuala despre reforma legilor securitatii. Se vor contura doua tabere: una a celor (de obicei in haine civile) care pledeaza pentru slabirea prerogativelor puterii de stat, in favoarea agentilor privati, si una a celor care (in acord cu propriul rol) opteaza pentru intarirea acestor prerogative. De ce am boteza insa dezbaterea Libertate versus securitate? Nu este niciun motiv ca ultimii sa isi numeasca optiunea "mai multa securitate", ca si cum intarirea puterii de stat ar insemna automat mai multa securitate pentru toti. Este clar ca cei doi termeni aflati in opozitie nu sunt "libertate si securitate". Jocul lingvistic adversativ al libertatii cu securitatea e teribil de inselator. Pentru ca ascunde optiunea cea mai rea, pierderea de catre agentii privati a libertatii si, odata cu ea, a securitatii, si ascunde si principalul motiv pentru care sustinem libertatea. Motivul pentru care sustinem libertatea nu e o chestiune de gust excentric: libertatea e buna tocmai in masura in care ne rezolva problemele, si mai ales problema securitatii. Regulile care ne protejeaza libertatea si proprietatea s-au cimentat tocmai ca solutii de succes ale conflictelor in care diferiti actori indivizi obisnuiti, autoritati, agenti supraindividuali - isi amenintau in variate forme securitatea unii altora. Modul in care libertatea garanteaza securitatea nu este intotdeauna evident. Exista costuri ascunse, dar mari, ale pierderii libertatii. Schema este de obicei urmatoarea: pierderea unui tip de libertate aparent nesemnificativ in favoarea statului atrage dupa sine pierderea mai multor libertati, si in alte domenii, care, odata pierdute, ne lasa mai vulnerabili. Se vorbeste despre un razboi impotriva terorii. Daca folosirea termenilor a devenit atat de generoasa, atunci ne aflam de cel putin 4.000 de ani intr-un razboi pentru limitarea puterii guvernamentale. Care sunt vestile cele mai noi de pe acest front? Un val de proiecte de

modificari legislative reactive la pericolul terorist largesc aria de actiune a serviciilor guvernamentale de informatii. Noile propuneri cer companiilor de telecomunicatii sa stocheze integral convorbirile telefonice, e-mail-urile tuturor clientilor si permit serviciilor de informatii sa acceseze bazele de date, fara prea mare bataie de cap data de acordul judecatoresc. Mania supravegherii e gata sa distruga spatiul privat si sa ne arunce la picioarele unicii puteri salvatoare, serviciul national de securitate. Exista doua tipuri de reactie antietatista din partea taberei civile: a) sa expuna mania supravegherii ca disproportionata - sa spuna ca pericolul nu e suficient de mare ca sa justifice o schimbare legislativa atat de semnificativa; b) chiar daca recunoastem ca pericolul terorist e serios, sa arate ca solutia propusa e gresit directionata, ca exista si alte solutii institutionale decat intarirea prerogativelor puterii monopoliste. Subscriu la ambele raspunsuri. Si ce daca s-ar asculta telefoane? Pericolul cel mai evident pentru individ ar fi dezvaluirea unor lucruri pe care el prefera sa le tina sub tacere. Multe astfel de lucruri tin de prejudecati sociale care n-au nimic de-a face cu cat rau poate face statul. Putina analiza institutionala scoate insa la iveala pericole dintre cele mai profunde, legate de "competitie", care au totul de-a face cu puterea de stat. O democratie liberala depinde de o competitie echilibrata intre putere si opozitie sub domnia legii. Insa, cu ajutorul serviciului de informatii aflat exclusiv la dispozitia sa, grupul aflat la putere va fi unicul capabil sa descopere strategiile adversarilor politici si motivele de santaj. Daca arma serviciilor secrete de informatii va fi intarita si pusa in slujba puterii, opozitia va fi constant slabita si controlata. Fara posibilitatea reala a unei opozitii, in curand cetatenii nu vor mai avea de ales: vor fi lipsiti de aparare impotriva taxelor si reglementarilor arbitrare, care isi urmeaza nestingherit drumul in sus. E dificil sa planifici proiecte economice pe termen lung, cand orizontul legislativ si juridic este cetos. Antreprenorii vor fi impinsi de evolutia institutionala sa se asigure impotriva neprevazutului, cooperand subteran cu autoritatile. Altfel, ii paste nu doar insuccesul, dar si culpabilizarea: in orice moment vor depinde de bunavointa autoritatilor, la atatea legi, e imposibil sa nu ti se arate ca ai incalcat vreo cateva. Odata urmat drumul "cooperarii", nimic nu-i va impiedica pe agentii economici sa se protejeze impotriva potentialilor noi antreprenori si in dauna economiei, prin lobby pentru noi reglementari. Iata cum o modificare legislativa aparent izolata intr-o sfera de discutie in care pericolul terorismului era comparat cu rusinea de a fi prins cu oaia gonflabila ne proiecteaza intr-o discutie despre spirala negativa a coniventei economiei cu autoritatea politica. Morala scenariului este nu doar ca schimbarea legislativa propusa are suficienta insemnatate incat s-ar putea sa fie disproportionata. Scenariul arata ca masura propusa nu face decat sa inlocuiasca un ascendent periculos de putere (terorismul din surse externe statului) cu un altul (statul insusi). Putem concepe solutii institutionale la problema terorismului care sa evite asimetria? Da. Una este cresterea acesului la arma speciala: pastrarea serviciului de informatii ca arma unica nationalizata, dar punerea lui in slujba si sub controlul unei pluralitati de organisme reprezentative. Iar alta, denationalizarea si renuntarea treptata la caracterul monopolist al organizatiei care furnizeaza informatii speciale si licentierea, in mod gradat, a unei pluralitati de organizatii cu capital privat. Organizatiile si grupurile vor fi atat de multe, incat niciunul nu va putea castiga un ascendent de putere decisiv, iar in acelasi timp performanta sectorului in ansamblul sau va evolua odata cu concurenta. Odata cu cresterea libertatii agentilor de a furniza si cumpara securitate, va creste si calitatea securitatii. * Centrul de Analiza si Dezvoltare Institutionala. RADU SIMANDAN*

Cine decide limita sferei private? O abordare libertariana Pentru a fi eficienta, orice politica de securitate nationala trebuie sa controleze modul in care informatiile, inclusiv cele de interes privat, circula. Apare, insa, un dezacord: controlul informatiilor poate sa intre in conflict cu libertatea indivizilor de a decide in problemele legate de viata privata, moment in care se pune problema stabilirii limitelor pana la care statul poate interveni in distribuirea informatiilor private? Se pune problema definirii unei sfere private a individului. Existenta si prezervarea unei sfere private inseamna controlul modului in care informatia privata circula, este stocata si poate fi accesata. Individul detine controlul asupra vietii sale private atunci cand poate controla termenii in care altii pot avea acces la informatia de natura privata. Asadar, sfera privata este starea in care individul are la indemana instrumente cu care poate controla accesul altora la informatia pe care el o considera de natura privata, in conformitate cu propriile lui valori si interese. Primul lucru util de subliniat este natura subiectiva a elementelor care compun sfera privata a indivizilor. Numai individul poate decide daca o informatie care il priveste este de natura privata, daca si in ce conditii poate fi facuta publica. O persoana (sau un organism al statului) nu poate sti limitele sferei private ale altei persoane. O consecinta care decurge din subiectivismul sferei private este aceea ca reglementarea guvernamentala in numele protectiei vietii private se bazeaza inevitabil pe aproximari facute de politicieni si birocrati despre cum ar trebui sa arate sferele private ale indivizilor. Aceste reguli nu pot inlocui cu succes nenumaratele decizii ale indivizilor care vor sa isi protejeze viata privata. Se pare ca sfera privata a indivizilor are nevoie sa fie protejata. Imediat ce cuvantul magic "protectie" este pronuntat, apare ca prin minune si solutia: statul. Statul ar trebui sa protejeze prin lege viata privata, se spune. La o analiza mai atenta, ne dam seama ca legile au efecte contradictorii asupra sferei private. Multe legi protejeaza sfera privata prin recunoasterea dreptului de a pastra secrete anumite informatii. Spre exemplu, cumparatorul poate face o intelegere cu vanzatorul prin care conditiile unei tranzactii sa ramana secrete, iar legea contractelor face ca aceasta intelegere sa poata fi executata legal. Cadrul legal este esential pentru protejarea sferei private, insa multe legi si reglementari au efecte nocive asupra capacitatii indivizilor de a pastra informatiile personale secrete. Supravegherea video a locurilor publice pentru prevenirea infractiunilor este un exemplu util in acest sens. Constrangerile legale asupra firmelor private si organismelor statului care fac supraveghere video sunt esentiale pentru prevenirea abuzurilor. Comisia de la Venetia organismul consultativ al Consiliului Europei pe probleme constitutionale - considera ca supravegherea video a locurilor publice este o amenintare a vietii private si a libertatii de miscare. In Raportul din 2007, Comisia a invitat statele membre sa indice sistematic zonele in care se filmeaza si sa creeze, la nivel national, organisme care sa vegheze la legalitatea instalatiilor de supraveghere. Supravegherea video ia avant si in Romania: in Bucuresti se instaleaza camere video in intersectii si pe unele blocuri, in metrou, in gari, in curtile scolilor si in alte cladiri publice, in unele autobuze si troleibuze RATB etc. In unele scoli s-au instalat camere video in clase. Legalitatea supravegherii video este subiect de dezbatere, in conditiile in care autoritatea de reglementare din acest domeniu (Autoritatea National