CURRICULUM - usem.md · Cursul special “Drept penal comparat” este destinat pentru a...

MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STUDII EUROPENE DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

CATEDRA ȘTIINȚE PENALE

CURRICULUM

la disciplina

„DREPT PENAL COMPARAT”

(Ciclul I)

AUTOR:

Alexandru MARIȚ,

dr. în dr., conf. univ.

Contact direct: 28/10

Curs teoretic: 14/5

Lecţii practice: 14/5

Lucru individual: 62/80

Forma de evaluare: examen

Nr. de credite: 3

Aprobat la şedinţa Catedrei Științe penale

din: 20.05.2013, proces-verbal Nr. 10

Examinat de Consiliul facultăţii de Drept USEM

la 24.05.2013, proces-verbal Nr. 5

Aprobat la ședința Senatului USEM

din: 01.07.2013, proces-verbal Nr. 9

CHIŞINĂU - 2013

2

I. PRELIMINARII

Cursul special “Drept penal comparat” este destinat pentru a familiariza studenţii

din ultimul an de studiu la specialitatea Drept public cu specificul evoluţiei dreptului

penal în sistemele de drept ale diferitor state pînă la momentul actual. Cunoaşterea

dreptului penal al altor state constituie o primă şi indispensabilă etapă în obiectul,

metodologia şi sarcinile Dreptului Penal Comparat.

Totodată cursul specializat “Drept penal comparat” este destinat studierii de către

studenţii-jurişti, саге vor afla despre situaţia şi tendinţele contemporane ale dreptului

penal al statelor străine, ale căror sisteme de drept au o influenţă nemijlocită în

dezvoltarea sistemului nostru de drept, în special а dreptului penal.

Includerea acestui curs în programul de studiu este determinat de mai multe

cauze.

În primul rînd, este vorba despre momentul reformelor legislative, cînd este nevoie

imperic de а studia sistemele de drept ale altor state (şi anume, а vedea locul ramurii

dreptului penal). De la sine este înţeles faptul, că atribuirea Republicii Moldova la

sistemul de drept socialist а decăzut în virtutea apariţiei noilor relaţii economice, politice

şi sociale.

În cel de al doilea rînd, cunoaşterea dreptului penal al altor state este necesar

oricărui jurist, саге tinde de а-şi tensifica cunoştinţe fundamentale în domeniul dreptului

penal. Pentru а deveni un jurist cărturar, profesional, lesne trebuie să posezi baza

dreptului penal al ţărilor străine, să-ţi închipui cu desăvîrşire tabloul general al sistemelor

de drept contemporane.

Şi în al treilea rînd, din motive subiective: tendinţa studenţilor de а fi în temă cu

noţiunile cu саге manipulează dreptul penal în statele străine. În deosebi, s-а evidenţiat

faptul la momentul întocmirii tezelor anuale şi de licenţă prin includerea în planul

studentului - analiza comparativă а unor instituţii аle dreptului penal al Republicii

Moldova în comparaţie cu legislaţia penală а altor state (îndeosebi în comparaţie cu

România, Federaţia Rusă, Germania, Franţa, SUA etc.).

Pentru а evita erorile, ce se comit în aceste cazuri şi anume comparaţia unor

instituţii corespunzătoare fără а ţine cont de specificul şi tradiţiile unei sau altei sisteme

de drept, vine а-şi realiza sarcinile cursul în cauză.

Este important de а organiza şi desfăşura conferinţe ştiinţifice şi simpozioane la

tema în cauză, а face traduceri аle legislaţiilor penale ale statelor străine întru

accesibilitatea sporită а acestora.

Reieşind din numărul de ore rezervat studiului cursului în procesul pregătirii

acestui, interesul primar se acordă examinării problemelor Părţii Generale а Dreptului

penal comparat. Însă, întru а fi înţeles specificul sistemului de drept а oricărui sistem de

drept presupus pentru comparaţie – este necesar de а se examina şi trăsăturile Părţii

Speciale а Dreptului penal, la fel normele de răspundere pentru atentatele de bază: contra

personalităţii, proprietăţii şi statului.

3

La baza studiului Dreptului penal comparat а fost pus: Drept penal al Rusiei;

României; SUA; Anglia; Franţa; Germania, Spania, Italia, Canada etc.

Potrivit planului de învăţămînt sînt prevăzute 30 ore de curs, iar evaluarea finală a

studenţilor se efectuează prin colocviu.

În acelaşi timp, se urmăreşte scopul a forma studenţilor următoarele deprinderi:

1. să-şi realizeze existenţa şi activitatea în spiritul respectării legii;

2. să obţină competenţe de a identifica contravenţiile;

3. să aplice sancţiuni respectând procedura contravenţională.

În acest context, curriculumul universitar presupune o echilibrare a planurilor şi

programelor de învăţământ, obţinerea unor rezultate adecvate cerinţelor zilei de azi şi

tendinţelor dezvoltării social-economice. Curriculumul universitar este o premisă a

asigurării calităţii procesului de învăţământ.

Curriculumul la disciplina vizată reprezintă un aspect inovator al învăţământului

universitar. El se axează pe trei niveluri comportamentale, cu un grad divers de

complexitate: cunoaştere, aplicare, integrare. Nivelul cunoaştere presupune acumularea

cunoştinţelor teoretice, formarea bazei conceptuale în domeniul respectiv. Aplicarea

presupune formarea abilităţilor tipice disciplinei vizate, dezvoltarea capacităţilor.

Integrarea presupune formarea capacităţii de transfer al cunoştinţelor teoretice şi al

abilităţilor practice în situaţii atipice, soluţionarea situaţiilor de problemă, rezolvarea unor

sarcini cu un grad sporit de complexitate, manifestarea atitudinilor personale faţă de

diverse activităţi. Nivelul comportamental de integrare constituie finalitatea procesului de

învăţământ la disciplina vizată, formată prin realizarea obiectivelor de cunoaştere şi

aplicare.

Astfel conceput, curriculumul universitar reprezintă faţeta incipientă a oricărei

discipline universitare, prezentându-se studentului, dar şi profesorului, ca un program de

activitate propriu.

II. ADMINISTRAREA DISCIPLINEI

Codul

discipline

Anul

de

studiu

Semestrul

Numărul de ore Evaluarea Responsabil

de modul /

disciplină

To

tal

pre

leg

.

sem

.

ind

ivid

. Nr.

cre

dit

Forma

de

evaluare

S.08.A.092

zi 4 VIII 28 14 14 62 3 examen A. MARIŢ

S.09.A.088

frecvență

redusă

5 IX 10 5 5 80 3 examen A. MARIŢ

4

III. TEMATICA ŞI REPARTIZAREA ORIENTATIVĂ A ORELOR

Nr. Unităţi de conţinut Realizarea în timp

C S LI

zi f/r zi f/r zi f/r

1 Introducere în studiul specializat. Noţiune de sistem de drept

şi familie de drept. 2 1 2 1 6 10

2 Izvoarele dreptului penal. 2 2 6 8

3 Noţiunea de infracţiune (faptă infracâională). 2 1 2 1 6 8

4 Subiectul infracţiunii. 2 2 6 8

5 Vinovăţia şi formele ei. 2 1 2 1 6 10

6 Etapele săvîrşirii infracţiunii. 2 1 2 1 6 8

7 Participaţia penală. 2 1 2 1 6 8

8 Circumstanţele ce exclud răspunderea penală (fapta

infracţională). 2 2 6 8

9 Noţiunea şi tipurile pedepselor. 2 1 2 1 6 10

110 Măsuri de siguranţă. 2 1 2 1 6 8

11 Eliberarea de pedeapsă. 2 1 2 1 6 10

12 Sistemul părţii speciale а dreptului penal contemporan. 2 1 2 1 6 8

13 Caracteristica unor categorii de infracţiuni. 2 2 6 8

14 Specificul calificărilor si sancționării infracțiunilor 2 1 2 1 6 10

15 Noi abordări ale dreptului penal la etapa contemporană. 2 2 6 8

Total 30 10 30 10 90 130

IV. COMPETENŢE Competenţe generice:

1. Abilitatea de autoinstruire.

2. Favorizarea soluţionării problemelor prin colaborare.

3. Dezvoltarea abilităţilor decizionale.

Competenţe specifice:

- să demonstreze cunoaşterea instituţiilor dreptului penal compart şi a procedurii penale şi

esenţa normelor juridice ce le reglementează.

- să aplice normele juridico-penale în activitatea practică a autorităţilor organelor publice

(să raporteze activitatea practică a autorităţilor administraţiei publice la normele juridice.

- să aprecieze corect diverse situaţi în baza cunoştinţelor obţinute.

- să demonstreze capacitatea de a lua decizii la nivele operaţionale şi tactice.

- să evalueze locul şi rolul dreptului comparat din perspectiva propriei specialităţi

5

V. OBIECTIVELE GENERALE

La nivel de cunoaştere şi înţelegere:

- să identifice noţiunile de bază despre principalele familii de drept şi trăsăturile specifice

ale acestora în domeniul justiţiei penale;

- să recunoască specificul metodei comparative şi nivelurile de comparaţie în Dreptul penal

comparat;

- să identifice izvoarele de drept penal în diferite sisteme de drept;

- să definească noţiunile infracţiunilor şi clasificarea acestora în diverse sisteme de drept;

- să identifice sancţiunile penale prezente în legile penale ale altor state;

- să însuşească noile tendinţe şi direcţii de dezvoltare ale ştiinţelor penale din străinătate.

La nivel de aplicare:

- să aplice metoda comparativă în confruntarea instituţiilor corespunzătoare de drept penal

din diferite sisteme de drept;

- să determine şi să evidenţieze asemănările şi deosebirile dintre diferite instituţii şi

concepte de drept penal din diverse sisteme de drept;

- să analizeze instituţiile şi noţiunile de drept penal din Codul penal al Republicii Moldova

şi să compare cu noţiunile din legile penale din străinătate;

- să argumenteze necesitatea adoptării de noi instituţii de drept penal cunoscute în legile

penale străine;

- să demonstreze avantajele şi dezavantajele pe care le prezintă diferite instrumente,

noţiuni de drept penal cunoscute în statele străine şi aplicabilitatea lor în condiţiile

sistemului de drept penal al Republicii Moldova;

- să identifice interpretările date diferitelor noţiuni de drept penal în alte state şi să

evalueze aplicabilitatea şi compatibilitatea lor cu principiile dreptului penal al Republicii

Moldova;

- să interpreteze oportunităţile perfecţionării Codului penal al Republicii Moldova cu noi

mecanisme de drept penal de luptă cu criminalitatea prezente în alte jurisdicţii străine.

La nivel de integrare:

- să formuleze propuneri cu privire la perfecţionarea legislaţiei penale a Republicii

Moldova folosind experienţa furnizată de alte sisteme de drept penal;

- să estimeze eficienţa normelor legislaţiei penale a Republicii Moldova în comparaţie cu

noţiunile analogice din alte state;

- să evalueze şi să prognozeze modul de integrare şi direcţia de dezvoltare a instituţiilor noi

de drept penal, introduse în legislaţia penală a Republicii Moldova;

- să aprecieze rolul diverselor organe de drept din Republica Moldova în implementarea

noilor instituţii de drept penal;

- să utilizeze soluţiile obţinute pe cale comparativă în popularizarea Dreptului penal

comparat în calitate de disciplină care permite alinierea legislaţiei penale a Republica

Moldova la standardele europene şi internaţionale.

6

VI. OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI UNITĂŢI DE CONŢINUTURI

DREPT PENAPARAT

Subiectul 1. Introducere în studiul specializat

Obiectivele de referinţă Conţinuturi

- să evidenţieze scopul, obiectul şi

sarcinile dreptului penal comparat;

- să determine sistemul dreptului penal

comparat;

- să aplice metoda comparativă în studiul

dreptului penal comparat şi să

stabilească importanţa acestuia în

contextul ştiinţelor juridice;

- să argumenteze dacă dreptul penal

comparat constituie o ştiinţă sau o

metodă de studiere;

- să estimeze punctele de reper, care au

marcat evoluţia şi au permis dreptului

comparat să treacă de la un simplu

procedeu al spiritului la o metodă

ştiinţifică progresiv afirmată: aporturile

principale ale doctrinei în mai multe

ţări, contribuţiile juriştilor de geniu etc.

(sarcină individuală).

1. Scopuri, sarcini şi sistemul dreptului

penal comparat;

2. Comparaţia în drept: obiectul dreptului

comparat;

3. Metoda comparativă.

Subiectul 2. Noţiune de sistem de drept şi familie de drept


- să definească sistemul de drept şi

familia de drept;

- să identifice structura sistemului de

drept şi tipurile familiei de drept;

- să demonstreze influenţa istoriei,

filozofiei, politicii şi altor factori la

dezvoltarea sistemelor de drept

contemporane;

- să compare specificul familiei de drept

romano-germanice cu trăsăturile

familiei de drept englezo-americane;

- să elaboreze numitori comuni care au

permis dreptului să se adapteze la

unităţile politice şi economice mai

vaste, adică să se armonizeze mai multe

sisteme juridice componente în familii

de drept;

1. Noţiunea şi structura sistemului de

drept;

2. Sistemele de drept contemporane;

3. Familia de drept;

4. Tipurile familiei de drept

7

- să decidă dacă elaborarea sistemelor

juridice pe baza criteriilor ştiinţifice

constituie obiectivul principal al ştiinţei

sistemelor de drept comparate.

Subiectul 3. Izvoarele dreptului penal comparat


- să relateze în aspectul caracterizării

generale despre izvoarele de drept

penal a statelor străine;

- să clasifice izvoarele de drept penal

cunoscute pînă acum în funcţie de

evoluţie, prevederi, aplicabilitate,

diversitate etc.;

- să determine importanţa interpretării

judiciare în diferite state (Anglia, SUA,

Germania);

- să estimeze dacă în condiţiile actuale

legislaţia codificată reduce din gradul

de aplicabilitate a precedentului

judiciar;

- să proiecteze o situaţie practică de

comitere a unei infracţiuni şi să decidă

în aspectul dreptului penal englez

asupra tuturor izvoarelor capabile de a

rezolva cauza şi modul de aplicare

concomitentă a acestora (sarcină

individuală).

1. Izvoarele de drept penal din statele

străine;

2. Normele de drept penal conţinute în

actele supreme ale statelor: Constituţie,

Marea Hartă a libertăţii, Bilul despre

drepturi, alte acte ce dispun de

asemenea caracter;

3. Diversitatea izvoarelor de drept:

legislaţie codificată, precedent judiciar,

acte legislative, doctrina judiciară etc.

Subiectul 4. Fapta infracţională (infracţiunea).


- să reproducă determinarea doctrinară,

formală, pragmatică, dublă a faptei

infracţionale (infracţiunii) în dreptul

penal comparat;

- să distingă semnele faptei infracţionale

(infracţiunii) în dreptul penal al statelor

străine;

- să clasifice fapta infracţională

(infracţiunea) în dreptul penal al

statelor străine în funcţie de diferite

criterii de clasificare: după obiect, după

gradul de pericol, după conţinutul

1. Noţiunea de faptă infracţională

(infracţiune) în dreptul penal

contemporan;

2. Semnele infracţiunii;

3. Clasificarea infracţiunilor, varietăţi.

8

atentării, după forma de vinovăţii etc.;

- să argumenteze importanţa

componenţei de infracţiune potrivit

dreptului penal al unor state (RM,

Germania, Rusia etc.) şi să abordeze

problema în dreptul penal al statelor

unde asemenea termen nu există

Subiectul 5. Subiectul infracţiunii în dreptul penal comparat


- să identifice criteriile obligatorii (vîrsta,

responsabilitatea) pentru persoana

fizică ca subiect al infracţiunii în

dreptul penal al ţărilor străine;

- să definească iresponsabilitatea, criteriul

psihologic şi medical al acesteia, în

dreptul penal comparat;

- să argumenteze necesitatea

implimentării răspunderii penale a

persoanelor juridice prin prisma

argumentelor invocate în dreptul penal

al statelor străine, indiferent de cadrul

istoric, dar şi în dreptul penal al RM;

- să propună (în viziunea studentului)

condiţiile pasibile răspunderii penale a

persoanelor juridice în dreptul penal

comparat, ţinînd cont de cele stabilite

de legislaţia penală (sarcină

individuală).

1. Concepţii asupra subiectului

infracţiunii;

2. Persoana fizica – subiect al

infracţiunii. Justiţia penală juvenilă;

3. Persoana juridică – subiect al

infracţiunii.

Subiectul 6. Vinovăţia şi formele ei


- să definească vinovăţia în dreptul penal

al diferitor state;

- să relateze despre intenţie şi imprudenţă;

- să compare formele de vinovăţie

existente în dreptul penal autohton în

raport de cel englez, american, german,

francez, român etc.;

- să decidă asupra responsabilităţii stricte

în raport de vinovăţia prezumată

existentă în dreptul penal al unor state

1. Noţiunea şi formele vinovăţiei în

diferite sisteme de drept;

2. Intenţia;

3. Imprudenţa;

4. Vinovăţia prezumată.

9

(Belgia, Franţa, SUA, Anglia, Canada,

Australia);

- să selecteze argumente precum că

conţinutul vinovăţiei prezumate este în

plină contradicţie cu principiile de

bază ale dreptului penal al RM..

Subiectul 7. Etapele activităţii infracţionaleîn abordrile dreptului penal comparat


- să definească tentativa şi pregătirea la

infracţiune în dreptul penal al statelor

străine;

- să identifice forme speciale de

infracţiune în dreptul penal englez,

american, francez;

- să compare condiţiile, temeiurile şi

tipul de pedeapsă a infracţiunii la

diverse etape ale activităţii

infracţionale;

- să precizeze prin anumite argumente

precum că renunţarea benevolă

constituie o etapă a activităţii

infracţionale;

- să proiecteze prin prisma multiplelor

abordări („natura infracţiunii tentate”,

„proximitatea periculoasă”, „cît de

mult s-a făcut”, „pasul cel mai

apropiat” etc.) ale jurisdicţiilor

americane un concept al tentativei în

aspectul dreptului american care ar

distinge-o clar de pregătire.

1. Pregătirea pentru infracţiune;

2. Tentativa la infracţiune;

3. Renunţarea benevolă.

Subiectul 8.Participaţia penalăîn dreptul penal comparat


- să definească participaţia şi să identifice

particularităţile incriminării acesteia în

diferite sisteme de drept;

- să relateze despre participanţii la

infracţiune şi să distingă formele de

participaţie;

- să extindă în dreptul penal comparat

teoria privind posibilitatea sancţionării

1. Noţiunea participaţiei şi

particularităţile incriminării acesteia

în diferite sisteme de drept;

2. Participanţii la infracţiune.

3. Favorizarea infracţiunii;

4. Formele participaţiei.

10

participaţiei la infracţiunile comise din

imprudenţă folosind exemplul doctrinei

şi legislaţiei române, italiene şi

poloneze;

- să decidă prin argumente dacă

complicele şi instigatorul la infracţiune,

urmează a fi sancţionat în cazul în care,

infracţiunea ce urma a fi comisă de

autor, nu a avut loc sau autorul faptei a

fost achitat;

- să elaboreze un anumit cerc de trăsături

care să caracterizeze figura autorului ca

participant la infracţiune în dreptul

penal comparat (sarcină individuală).

Subiectul 9. Circumstanţele ce exclud răspunderea penală

(fapta infracţională)în sistemul dreptului penal comparat


- să identifice sistemul de circumstanţe ce

exclud răspunderea penală (fapta

infracţională) în doctrina şi legislaţia

penală a diferitor state;

- să compare trăsăturile specifice ale

legitimei apărări şi extremei necesităţi

în doctrina şi legislaţia penală a

diferitor state;

- să argumenteze pro sau contra

prevederile franceze care determină

cazurile privilegiate ale legitimei

apărări (legitima apărare prezumată);

- să elaboreze anumiţi numitori care

permit apărarea legitimă a

patrimoniului în caz de atentare prin

respectarea prevederilor naţionale şi

internaţionale;

- să decidă dacă în aspect legal este

necesar să se reţină termenul de

depăşire a limitelor legitimei apărări

(termen existent în legislaţia penală

germană, rusă, dar exclus din CP al RM

la momentul actual)..

1. Noţiunea şi sistemul

circumstanţelor care exclud

răspunderea penală

(fapta infracţională);

2. Legitima apărare;

3. Extrema necesitate.

Subiectul 10. Noţiunea şi felurile pedepselorîn sistemul dreptului penal comparat


11

să definească pedeapsa şi să identifice

scopurile acesteia potrivit doctrinei şi

legislaţiei diferitor state;

- să relateze despre sistemul de pedepse

aplicate persoanelor fizice şi juridice;

- să clasifice pedepsele în pedepse

principale, complimentare şi accesorii,

în funcţie de modul de pronunţare;

- să decidă dacă în condiţiile actuale

pedeapsa îşi realizează în raport istoric

mai eficace scopul de corectare şi

reeducare a condamnatului (prin

exemple din diferite sisteme de drept –

sarcină individuală);

- să argumenteze dacă aplicarea pedepsei

capitale corespunde conţinutului,

sarcinilor şi scopului pedepsei în

general;

- să decidă asupra posibilităţii stabilirii

concomitente a două pedepse principale

în drept penal comparat.

1. Noţiune de pedeapsă şi scopurile

ei;

2. Sistemul de pedepse;

3. Categorii de pedepse aplicate

persoanelor fizice;

4. Sistemul de pedepse pentru

persoanele juridice.

Subiectul 11. Măsuri de siguranţă în sistemul de drept penal comparat


- să definească măsurile de siguranţă;

- să determine categorii de măsuri de

siguranţă în dreptul penal al diferitor

state;

- să compare măsurile de siguranţă cu

pedepsele penale;

- să decidă dacă aplicarea prin

constrîngere a măsurilor de siguranţă

persoanelor care utilizează băuturi

alcoolice, substanţe narcotice, toxice nu

este o încălcare a drepturilor şi

libertăţilor fundamentale ale persoanei

garantate prin acte internaţionale şi

internaţionale;

- să propună în aspectul dreptului penal

contemporan autohton un sistem de

măsuri de siguranţă pe măsura

condiţiilor actuale prin viziunea

sistemului de măsuri de siguranţă

1. Noţiunea de măsuri de siguranţă

în drept penal contemporan.

Diferenţierea lor de pedepse;

2. Categorii de măsuri de

siguranţă;

3. Măsuri de siguranţă aplicate

persoanelor ce utilizează băuturi

alcoolice, substanţe narcotice,

toxice persoanelor bolnave

psihic, minorilor, etc.

12

existent în dreptul penal comparat

(sarcină individuală).

Subiectul 12. Liberarea de pedeapsa penală în dreptul penal comparat


- să definească instituţiile probaţiunii şi

liberării de executare a pedepsei în


- să stabilească condiţiile de fixare şi de

executare, temeiurile de aplicare a

probaţiunii şi liberării de executare a

pedepsei în dreptul penal comparat;

- să delimiteze condiţiile de fixare şi

executare, temeiurile de aplicare a

probaţiunii şi liberării de executare a

pedepsei de liberare condiţionată

înainte de termen de la executarea

pedepsei în dreptul penal comparat;

- să aprecieze faptul dacă la numirea

probaţiunii instanţa de judecată trebuie

să ceară consimţămîntul celui interesat

(deoarece, bunăoară, în SUA acest

lucru este obligatoriu prin invocarea

faptului dat în Codul Penal Model al

SUA, iar în Franţa – Codul Penal nu

stabileşte o asemenea obligaţie);

- să ia atitudine faţă de faptul cînd

instanţa de judecată, potrivit normelor

juridico-penale olandeze, conjuga

diverse pedepse principale şi accesorii

(poate fi pronunţată întemniţarea cu

suspendarea, înlocuind-o cu munca în

interes general sau întemniţarea

înlocuind-o cu amenda).

1. Noţiune de probaţiune îndreptul

penal comparat.

2. Institutul probaţiunii şi liberării

condiţionate de executare a

pedepsei în dreptul penal

comparat: condiţii de fixare şi

executare, temeiurile de aplicare.

3. Liberarea condiţionată înainte de

termen de la executarea pedepsei

în dreptul penal comparat.

.

Subiectul 13. Sistemul părţii speciale а dreptului penal contemporan


- să descrie partea specială a Codului

Penal în diferite state;

- să relateze despre absenţa noţiunii de

parte specială în doctrina şi legislaţia

1. Partea specială – sistemul de

instituţii şi norme de drept penal,

се determină noţiunea şi semnele

unei infracţiuni concrete, precum

şi sancţiunile pentru săvîrşirea

13

penală engleză;

- să stabilească specificul sistemelor de

drept, unde normele privind

infracţiunile concrete se găsesc şi în

alte acte normative, decît Codurile

penale;

- să evalueze modalitatea germană de

determinare a infracţiunilor concrete:

sunt stabilite de Codul Penal, unele acte

normative, ce conţin norme de drept

penal, dar şi de unele legi necodificate

pe infracţiuni concrete.

acesteia;

2. Sistemul părţii speciale a

dreptului penal în diferite state;

3. Partea specială а Codului penal.

Acte normative, ce cuprind

norme despre infracţiuni

concrete.

Subiectul 14. Caracteristica unor categorii de infracţiuni în sistemul dreptului penal

comparat


- să distingă trăsăturile specifice

infracţiunilor contra vieţii şi contra

persoanei potrivit normelor penale ale

altor state;

- să identifice pedeapsa pentru omorul

grav şi deosebit de grav, pruncucidere

în dreptul penal al statelor străine;

- să compare infracţiunile contra

patrimoniului în viziunea dreptului

penal din diferite state;

- să elaboreze o noţiune a infracţiunii

politice potrivit conceptelor existente în


- să argumenteze importanţa distincţiei

părţii speciale a dreptului penal în

dreptul penal comparat prin tezele

existente.

1. Infracţiuni contra vieţii. Alte

infracţiuni contra persoanei;

2. Infracţiuni contra proprietăţii;

3. Infracţiuni “informative”.

Noţiune şi pedeapsă;

4. Răspunderea penală pentru

infracţiuni contra intereselor

statale.

14

VII. LUCRU INDIVIDUAL

Nr. Produsul

preconizat

Strategii de realizare Criterii de evaluare Termen de

realizare

1.

Raport: de

analiză

comparată

„sancţiunile

contravenţionale”

Studierea a două

sisteme sancţiuni

penale

Analiza structurii şi

conţinutului acestora

Elaborarea raportului

de analiză comparată.

- alegerea sistemelor de

sancţiuni penalepentru

analiză;

- analiza detaliată a acestora;

- raportarea la principiile

specifice;

- utilizarea cunoştinţelor

obţinute din studiile

anterioare

Până la

01.04.2013

2.

Referat:

„răspunderea

contravenţională”

Studiu bibliografic

Analiza noţiunii de

răspundere penală şi a

cauzelor care înlătură

sau influenţează la

aplicarea răspunderii

penale

Elaborarea unei

sinteze

(unui proiect)

- respectarea cerinţelor de

formă

- numărul şi diversitatea

surselor bibliografice;

- gradul de analiză noţiunii

de răspundere penală

- modul de identificare şi

gradul de analiza cauzelor

care înlătură sau influenţează

la aplicarea răspunderii

penale;

- volumul 10-12 pag. scris

de mână

- calitatea concluziilor

recomandărilor

Până la

10.04.2013

3.

Studiu de caz:

dosarul

contravenţional

nr. 9r-1928-10

identificarea cazului

de studiat

analiza cazului şi a

legislaţiei pertinente

realizarea studiului

structurat

- relevanţa cazului studiat;

- corectitudinea

identificării părţilor şi a

obiectului acţiunii în

respectivul caz penal;

- gradul de cunoaştere şi

înţelegere a cazului şi

legislaţiei aplicabile

- gradul de argumentare

concluziilor.

Până la

20.04.2013

15

VIII. TEMATICA REFERATELOR

pentru lucru individual la disciplina

Drept penal comparat

1. Izvoarele dreptului penal al Angliei şi SUA.

2. Izvoarele dreptului penal francez.

3. Precedentul judiciar ca izvor de drept penal englez şi american.

4. Noţiunea de infracţiune în dreptul penal comparat.

5. Clasificarea faptelor criminale şi importanţa clasificării în dreptul penal al statelor străine.

6. Răspunderea persoanelor juridice (corporaţiilor) în dreptul penal englez, francez şi

american.

7. Sistemul de circumstanţe, ce exclud apariţia răspunderii penale în dreptul penal comparat.

8. Formele participaţiei şi tipurile participanţilor în dreptul penal englez şi american.

9. Sistemul şi categoriile pedepselor în dreptul penal german.

10. Pedeapsa cu moartea şi detenţia pe viaţă ca categorii de pedepse în dreptul penal

comparat.

11. Pedepse cu caracter patrimonial în dreptul penal comparat.

12. Institutul probaţiunii în dreptul penal comparat.

13. Infracţiuni contra vieţii în dreptul penal comparat.

14. Infracţiuni contra patrimoniului în dreptul penal comparat.

15. Infracţiuni informative în dreptul penal comparat..

CERINŢE înaintate faţă de forma şi conţinutul referatului:

Volumul referatului nu mai mic de 10- 12 pagini scris de mână și 8-10 pagini tapate

1. Foia de titlu: Ministerul, Universitatea, Facultatea, Catedra, Tema, a elaborat,

conducător ştiinţific, localitate şi anul (Chişinău 2010)

2. Cuprinsul (planul)

3. Introducerea: aproximativ 1 pagină, se evidenţiază actualitatea şi importanţa problemei

cercetate legătura cu specialitatea

4. Conţinutul: structurat în capitole, paragrafe, şi secţiunişi scris de mână:

Capitolul1 ( include fundamentare teoretică, analiză, sinteze, etc. a problemei cercetării)

1.1. (1.1.1., 1.1.2. etc.) 1.2. 1.3. …

Capitolul 2(aplicare, rezultate cercetări, studii de caz, etc.) 2.1. (2.1.1., 2.1.2. etc.)

2.2. 2.3. …

Trimiterile: I variantă permisă în text după citat, ex.: [9. p.199]

II variantă permisă în subsol, ex.: 1. Palii A. Cultura comunicării. Chişinău: Epigraf,

1999. p. -199.

5. Concluzii generale şi recomandări (aproximativ 1 pagină)

6. Referinţe bibliografice: nu mai puţin de 5 surse

16

IX. EVALUAREA DISCIPLINEI

1. Evaluarea curentă se va realiza prin susţinerea referatelor, analiza studiilor de caz,

aprecierea în rezultatul participării active la discuţiile din cadrul seminarului şi pe

parcursul semestrului se organizează 2 lucrări de control (testări), cum ar fi:

Lucrarea 1

Subiectul I: Sistemul dreptului penal comparat.

1. Evidențiați scopul, obiectul şi sarcinile dreptului penal comparat.

2. Stabiliţi importanţa aplicării metodei comparative în studierea dreptului penal comparat.

3. Argumentaţi dacă dreptul penal comparat constituie o ştiinţă sau o metodă de studiere.

Subiectul II: Noţiune de sistem de drept şi familie de drept.

1. Definiţi sistemul de drept şi familia de drept.

2. Comparaţi specificul familiei de drept romano-germanice cu trăsăturile familiei de drept

englezo-americane.

3. Decideţi dacă elaborarea sistemelor juridice pe baza criteriilor ştiinţifice constituie

obiectivul principal al ştiinţei sistemelor de drept comparate.

2. Evaluarea sumativă se va realiza luându-se în consideraţie evaluările curente

(ponderea de 0,6) şi evaluarea finală (0,4) care se va materializa într-un examen

scris incluzând subiecte componente ale cursului, cum ar fi:

Test nr._1_

Subiectul I: Sistemul dreptului penal comparat.

1.1. Evedenţiaţi scopul, obiectul şi sarcinile dreptului penal comparat.

1.2.Stabiliţi importanţa aplicării metodei comparative în studierea dreptului penal comparat.

1.3. Argumentaţi dacă dreptul penal comparat constituie o ştiinţă sau o metodă de studiere.

Subiectul II: Noţiune de sistem de drept şi familie de drept.

2.1. Definiţi sistemul de drept şi familia de drept.

2.2. Comparaţi specificul familiei de drept romano-germanice cu trăsăturile familiei de drept

englezo-americane.

2.3. Decideţi dacă elaborarea sistemelor juridice pe baza criteriilor ştiinţifice constituie

obiectivul principal al ştiinţei sistemelor de drept comparate.

Subiectul III:Izvoarele dreptului penal comparat.

3.1. Relataţi în aspectul caracterizării generale despre izvoarele de drept penal a statelor

străine.

3.2. Clasificaţi izvoarele de drept penal cunoscute pînă acum în funcţie de evoluţie, prevederi,

aplicabilitate, diversitate etc.

3.3.Estimaţi dacă în condiţiile actuale legislaţia codificată reduce din gradul de aplicabilitate a

precedentului judiciar.

17

X. SUBIECTE PENTRU EXAMEN

la disciplina


1. Introducere în studiul specializat.

2. Noţiune de sistem de drept şi familie de drept.

3. Izvoarele dreptului penal



6. Precedentul judiciar ca izvor de drept penal englez şi americanNoţiunea de

infracţiune (faptă infracțională).


8. Clasificarea faptelor criminale şi importanţa clasificării în dreptul penal al

statelor străine.

9. Caracteristica unor categorii de infracţiuni în sistemul de drept penal

comparat

10. Subiectul infracţiunii.

11. Vinovăţia şi formele ei în sistemul de drept penal comparat.

12. Etapele săvîrşirii infracţiuniiîn sistemul de drept penal comparat.

13. Răspunderea persoanelor juridice (corporaţiilor) în dreptul penal englez,

francez şi american.

14. Sistemul de circumstanţe, ce exclud apariţia răspunderii penale în dreptul

penal comparat.

15. Formele participaţiei şi tipurile participanţilor în dreptul penal englez şi

american.

16. Participaţia penalăîn sistemul de drept penal comparat.

XI. TEMATICA TEZELOR DE LICENŢĂ

la disciplina




3. Precedentul judiciar ca izvor de drept penal englez şi american.


5. Clasificarea faptelor criminale şi importanţa clasificării în dreptul penal al statelor străine.

6. Răspunderea persoanelor juridice (corporaţiilor) în dreptul penal englez, francez şi

american.

7. Sistemul de circumstanţe, ce exclud apariţia răspunderii penale în dreptul penal comparat.

8. Formele participaţiei şi tipurile participanţilor în dreptul penal englez şi american.

9. Sistemul şi categoriile pedepselor în dreptul penal german.

10. Pedeapsa cu moartea şi detenţia pe viaţă ca categorii de pedepse în dreptul penal

comparat.

11. Pedepse cu caracter patrimonial în dreptul penal comparat.

18

XII. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

I. ACTE NORMATIVE

a) Acte internaţionale şi regionale

1. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată de Adunarea Generală a O.N.U. la

10 decembrie 1948..

2. Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale din 16.12.1966

3. Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice din 16.12.1966.

4. Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale din

04.11.1950 şi Protocoalele adiţionale:

b) Acte normative naţionale

5. Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994.

6. Codul contravenţional al Republicii Moldova nr. 218-XVI din 24 octombrie 2008

(Monitorul Oficial al Republicii Moldova (in continuare Mon. Of. al RM) din 16

ianuarie 2009, nr. 3-6, art. 15) (Codul cu privire la contravenţiile administrative din 29

martie 1985)).

7. Codul penal al Republicii Moldova din 18 aprilie 2002.

8. Codul de procedură penală al Republicii Moldova din 14 martie 2003.

9. Legea privind organizarea judecătorească, nr. 514-XIII din 6 iulie 1995.

10. Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie, nr. 789 -XIII din 26 martie 1996.

11. Legea cu privire la statutul judecătorului, nr.544 - XIII din 20 iulie 1995.

12. Lege cu privire la Procuratură, nr.294-XVI din 25 decembrie 2008.

13. Legea cu privire la avocatură, nr. 1260-XV din 19 iulie 2002.

14. Lege privind administraţia publică locală, nr.436-XVI din 28 decembrie 2006.

15. Lege cu privire la poliţie, nr.416-XII din 18 decembrie 1990.

16. Legea cu privire la activitatea operativă de investigaţii, nr. 45 -XIV din 12 aprilie 1994.

17. Legea privind repararea cheltuielilor de tratament aplicat persoanei vătămate în acţiune

criminală, nr. 79-XIII din 28.04.1994.

18. Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, nr. 1545 - XIII din 25

februarie 1998.

19. Tratat dintre Republica Moldova şi Federaţia Rusă din 4 noiembrie 1994 cu privire la

asistenţa juridică şi raporturile juridice în materie civilă, familială şi penală. Buletinul

Arbitrajului Republicii Moldova 1995, nr. 2.

20. Tratat dintre Republica Moldova şi Ucraina din 4 noiembrie 1994 privind asistenţa juridică

şi relaţiile juridice în materie civilă şi penală, Legea şi viaţa, 1994, nr. 2-3.

21. Tratat între Republica Moldova şi România din 6 iulie 1996 privind asistenţa juridică în

materie civilă şi penală, Tratate Internaţionale, 1999, volum 20, pag. 364.

22. Convenţia privind asistenţa juridică şi relaţiile juridice în materie civilă, familială şi penala,

semnată de statele-membre ale C.S.I. şi ratificată de Republica Moldova la 16 martie 1995.

d) Literatură teoretică

19

1. Давид Рене. Основные правовые системы современности. - Москва: Прогресс,

1988.

2. Ансель М. Методологические проблемы сравнительного права. Очерки

сравнительного права. Москва, 1981г.

3. Уголовное законодательство зарубежных стран (Англии, США, Франции, Германии,

Японии). Сборник законодательных материалов/ Под ред. И. Д. Козочкина. –

Москва: Зерцало, 1999.

4. Jean Pradel, Droit Penal Compare. – Paris : Dalloz, 1995.

5. Крылова Н. Е., Серебренникова А. В. Уголовное право зарубежных стран. – Мocква:

Зерцало, 1998, с. 42.

6. Уголовное право зарубежных государств. Источники уголовного право. Вып. 1-

Москва, 1971.

7. Малиновский А. Уголовное право зарубежных государств. – Москва: Новый Юрист,

1998.

8. Lupu G. Avornic G. Teoria generală a dreptului .- Chişinău: Lumina, 1997.

9. GutteridgeAdde Lee. Letude du droit compare en Grande-Bretagne.

10. Leontin-Jean Constantinescu. Tratat de drept comparat, V. 1. – Bucureşti: ALL 1997.

11. Курс уголовного право. Общая часть. Том 1. – Москва: Зерцало, 1999.

12. Преступление и наказание в Англии, США, Франции, ФРГ, Японии. Общая часть. –

Москва: Юридическая Литература, 1991.

13. Humă I. Introducere în studiul dreptului. - Iaşi: Fundaţia Chemarea, 1993.

14. Dogaru I. Elemente de teorie generală a dreptului. - Craiova, 1994.

15. Ceterchi I., Craiovan I. Teoria generală a dreptului. - Bucureşti, 1993.

16. Лазарев В. Общая теория государствa и правa. - М., 1996.

17. Zlatescu V. Teoria marilor sisteme de drept contemporan. - Bucureşti: Academia

Universitară Athenaeum, 1992.

18. Negru A. Caracteristica generală a unor teorii privind clasificarea sistemelor de drept

ale lumii // Revista naţională de drept, 2002, - nr.11, p.35.

19. Ancel M. Et Schwartz. Le systeme penal des Etats-Unis dAmerique. – Paris: Epargne,

1964.

20. Macari I. Dreptul penal al Republicii Moldova. – Chişinău: CE USM, 2002.

21. Козочкин Д. Е. Уголовное законодательство зарубежных стран. – Москва, 2001.

22. J.Fortin, L.Viau. Traite de droit penal general. – Themis: 1984.

23. Bulai C. Filipaş A. Mitrache C. Drept penal român. Curs selectiv pentru licenţă. –

Bucureşti: Press Mihaela, 1997.

24. Никифоров Б. С., Решетников Ф. М. Современное американское уголовное право. –

Москва, 1990.

25. Ансель М. Новая социальная защита. – Москва , 1970.

26. Уголовно-процессуальный кодекс Франции. – Москва: Юридический колледж МГУ,

1996.

27. Уголовный кодекс Республики Польша. /Под общ. ред. Кузнецовой Н. Ф. – Минск:

Тесей; 1998.

28. Фойницкий И. А. Учение о наказании… – Москва: Добросвет, 2000.

29. Серебренникова А. В. Уголовный кодекс Швейцарии: основные черты книги первой

// Вестник Моск. ун-та. Сер. 11. Право. 1997, № 6, с. 52-60.

30. Никифоров А. С. Закон о контроле над насильственной преступностью //

Государство и право, 1996, № 3, c. 131.

31. Козочкин И. Д. Проблема смертной казни в США // Вестник РУДН. Сер.

Юридические науки, 1997, № 1, c. 50.

32. Квашис В. Смертная казнь и общественное мнение // Уголовное право, 1998, №2,

c. 115-123.

33. Беккариа Ч. О преступлениях и наказаниях. – Москва, 1939.

20

34. Михлин А. С., Ноянова О. Е., Яковлева Л. В. Отбывание наказания в тюрьмах

Англии и Уэльса // Государство и право, 1996, № 4, с. 133-141.

35. CosticăBulai. Manual de drept penal. Parteagenerală. - Bucureşti:ed.ALL, 1997.

36. R.Merle, A.Vitu. Traite de droit criminel.-Paris: Cujas, 1997.

37. Ображиев К. Судебный прецедент в уголовном праве Росссии // Уголовное право,

2004, №3, c. 56-60.

38. Макаров А. Укрывательство, недоносительство и попустительство в

современном зарубежном законодательстве // Закон и право, 2004, №6, c. 42-50.

39. Спицын В. Некоторые аспекты уголовно-досрочного освобождения из мест

лишения свободы Японии // Закон и право, 2004, №11, c. 79-80.

40. Аванесов О.Г. Реформа уголовного права Франции//Советская юстиция, 1990г.,

№18, с.29-30.

41. Бухгалиц А. Уголовное право в объединѐнной Германии//Вестник Московского

Университета, Серия 11, Право №3, 1990г.

42. Боботов С.В. Новый уголовный кодекс Франции. Москва, 1994г.

43. Кросс Р. Прецедент в английском праве. Москва, 1985г.

44. Крылова Н.Е. Основные черты нового Уголовного кодекса Франции. Москва,

1996г.

45. Крылова Н.Е. Новый Уголовный кодекс Франции: Особенная часть.// Вестник

Московского Университета. Серия 11, Право №2, 1995г.

46. Кузнецова Н.Ф. Новый Уголовный кодекс Франции.//Вестник Московского

Университета. Серия 11, Право №2-3, 1994г.

47. Кларк Р. Преступления в США. Москва, 1975г.

48. Кузнецова Н., Велицей Г. Уголовное право ФРГ. Москва, 1980г.

49. Loghin O., Trader T. Drept penal român. Partea generală. Bucureşti, 1996.

50. Кудрявцев В.Н. Международное уголовное право. Москва, 1995г.

51. Лукащюк И.С., Наумов А.В. Международное уголовное право. Москва, 1999г.

52. Новый Уголовный кодекс Франции. Москва, 1993г.

53. Никифоров Б.С., Решетников Ф.М. Современное американское уголовное право.

Москва, 1990г.

54. Нерсесян А.А. Вопросы наказуемости в уголовном праве ФРГ и США. Москва,

1992г.

55. Ответственность за должностные преступления в зарубежных странах.


56. Преступление и наказание в Англии, США, Франции, ФРГ, Японии. Общая часть.


57. Панов В.П. Сотрудничество государств в борьбе с международными уголовными

преступлениями. Москва, 1993г.

58. Примерный уголовный кодекс США. Москва, 1969г.

59. Решетников Ф.М. Особенная часть уголовного права зарубежных государств

(преступления против личности). Учебное пособие. Москва, 1976г.

60. Решетников Ф.М. Уголовный кодекс Российской Федерации в сопоставлении с

уголовным законодательством стран Запада.//Журнал российского права. №2,

1998г.

61. Серебренникова А.В. Имущественный штраф как вид наказания по Уголовному

Кодексу Германии.//Вестник Московского Университета. Серия 11, Право, 1996г.,

№1.

62. Серебренникова А.В. Преступные деяния против жизни по Уголовному Кодексу

ФРГ.// Вестник Московского Университета. Серия 11, Право, 1997г., №3.

63. Уголовное законодательство зарубежных стран. Москва, 1999г.

64. Уголовное право зарубежных государств. Учебное пособие. Москва, 1998г.

65. Уголовный кодекс Российской Федерации. Москва, 1996г.

21

66. Уголовный кодекс ФРГ. Москва, 1996г.

67. Уголовное право буржуазных стран. Общая часть. Сборник законодательных

актов. Москва, 1990г.

68. Уголовное право зарубежных государств: Источники уголовного права. Москва,

1971г., выпуск 1.

69. Уголовное право зарубежных государств. Москва, 1972г.

70. Уголовное право Франции. Москва, 1984г.

71. Уголовное право США: сборник нормативных актов. Москва, 1986г.



74. Уголовное право. Общая часть: Курс лекций. Лекция 15. Уголовное право

зарубежных государств. Разработка и реализация программ борьбы с

преступностью за рубежом.//Москва, 1997г.

CURRICULUM - usem.md · Cursul special “Drept penal comparat” este destinat pentru a...

Documents

Transcript of CURRICULUM - usem.md · Cursul special “Drept penal comparat” este destinat pentru a...