CUPRINS / SUMMARY - Centrul de Resurse si Informare … REVISTA ULMEANU ELENA.pdf1 PROTECÞIA...

1

PROTECÞIA SOCIALÃ A COPILULUI – Revistã de pedagogie ºi asistenþã socialã - Anul XVII - nr. 2-3 (57)/2015

CUPRINS / SUMMARY

MEDII PSIHO-SOCIALE CU POTENÞIAL DE RISC PENTRU COPII /PSYCHOSOCIAL ENVIRONMENTS WITH POTENTIAL

RISK FOR CHILDREN

Cãlin DRÃGOIUn demers analitic de evaluare a factorilor de risc în implementarea mãsurilor de protecþie socialã/ An analytical approach for assessing risk factors in the implementation of childcaremeasures...................................................................................................................................... 3

Kathleen VAN ANTWERPThe role of law enforcement in the ecology of socialization / Rolul aplicãrii legislaþiei în ecologiasocializãrii ..................................................................................................................................... 11

Cristinel BUZATU, Claudia CÂMPEANUCopiii încredinþaþi - un studiu asupra cerinþelor legale ºi a procedurilor privind ieºirea ºi reintrareaminorilor români în contextul traficului de persoane: rolul notariatelor publice / A study on the legalrequirements and procedures concerning the exit and re-entry of romanian minors in the context ofhuman trafficking: the role of public notaries ................................................................................ 16

Ovidiu BUNEARisc, factori de risc, adversitate pentru copilul din familie ºi din sistemul de protecþie / Risk, riskfactors and adversity for the children in family and in foster care ................................................. 30

Daniela TÃNASEConservarea imaginii materne prin crimã-efect al cronicizãrii abuzului emoþional / Preservation ofmaternal image through crime - effect of chronic emotional abuse .............................................. 38

Monica Angela BARA .................................................................................................................Cauzele abandonului ºcolar ºi preveneirea acestuia / The causes dropout school and preventionits ................................................................................................................................................ 46

Silvia Gabriela COMÃNESCUCopiii ai cãror pãrinþi executã o pedeapsã privativã de libertate – aspecte psihosociale / Childrenof incarcerated parents – psychosocial issues ............................................................................. 51

Teodora PANÞIRUCopiii strãzii - pericole ºi abuzuri / Street children - threats and abuse ........................................ 56

Niculina KARACSONY, Alina FRUNZÃ, Elena Dana FILICHEForme de intervenþie pentru diminuarea impactului sãrãciei asupra familiei ºi minorilor în comunitãþirurale din judeþul Iaºi / Forms of intervention for decreasing the impact of poverty on the familiesand children living in rural communities ........................................................................................ 58

2


Elena ULMEANUÎmputernicirea – o ºansã pentru copiii ºi tinerii aflaþi în situaþii de risc/ Empowerment - a chancefor children and youth at risk ........................................................................................................ 66

Marioara LUDUªANFactorii favorizanþi ai abandonului ºcolar / Factors facilitating abandonment of school ................ 72

Melania PLEªAStudiu privind absenteismul în mediul ºcolar / Study on absenteeism in schools ......................... 78

Mihaela CIORSACConsilierea elevilor cu pãrinþii plecaþi la muncã în strãinãtate / Counseling children whose parentswork abroad .................................................................................................................................. 84

Maria AILINCÃICurriculumul la decizia ºcolii - factor de prevenire a absenteismului în rândul elevilor / Curriculumat the school‘s decision - a preventing school absenteeism among students ............................... 87

Mãdãlina PARASCHIVCopiii cu risc de abandon ºcolar / Children at risk of school drop ................................................. 91

Cleopatra-Mercedes RAVARU, Elena-Alexandra OÞELRaport de activitate cu privire la deplasarea în Elveþia, în perioada 27 mai-12 iunie 2015.Programul CIF Elveþia, „No fences” .............................................................................................. 95

Florin ANTONESCUFICE România, partener în proiectul POSDRU „Eu învãþ – ªcoala este ºansa ta!” / FICE Romania,partner in the POSDRU project “I learn - School is your chance!” ................................................ 98

Eugen SimionCampania 19 zile de activism în domeniul prevenirii abuzului ºi violenþei asupra copiilor ºi tinerilor/19 Days campaign of activism in prevention of abuse and violence against children and youth .. 100

DIN ACTIVITATEA FICE ROMÂNIA / FICE ROMÂNIA ACTIVITIES

3


UN DEMERS ANALITIC DE EVALUARE A FACTORILOR DE RISC ÎNIMPLEMENTAREA MÃSURILOR DE PROTECÞIE SOCIALÃ

AN ANALYTICAL APPROACH FOR ASSESSING RISK FACTORS IN THEIMPLEMENTATION OF CHILDCARE MEASURES

Cãlin DrãgoiPedagog, FICE România

Abstract. The paper presents a comparatively new approach to the evaluation of the care measures, whichare designed and implemented for vulnerable populations and for children at risk. The proposed procedurestake into consideration the number of identified (known) specific risk factors acting in a social space (area)and their impact and significance.

The approach is based on known software and methodology, currently applied in industry and economics asan optimising instrument for the decision making processes, such as the multi-criteria analysis techniques(e.g. analytic hierarchy process) and expert judgement.

This approach is able to overcome some of the difficulties of traditional tools used for assessed social structures,the dynamic of some social groups and its specificity (migration of the labour force, ghetto-grouping, etc..)and environments (social urban and rural “burning areas” for instance) and to assure more objectivity andtransparency as the well-known “descriptive analysis”. The analytic hierarchy process was selected in orderto minimalize the inconsistencies in expert judgement and to support approaches that use mixed quantitativeas well as qualitative assessment data1.

Keywords: child protection; risk assessment; risk factors; assessment tools

Analiza factorilor de risc revine tot mai mult înatenþia cercetãtorilor ºi practicienilor dindomeniul protecþiei sociale a copilului dinRomânia.

Demersurile preponderent calitative ºi analizelede caz sunt tot mai frecvent înlocuite de analizemai complexe ºi (mai ales) mai obiective,respectiv cu managementul de caz ºi de risc,cu evaluãri cantitative ºi calitative mai detaliate.

O dinamicã aparte a fenomenelor sociale dinRomânia, marcate de o anumitã „specificitate”(populaþii de risc grupate pe anumite areale,dinamica etnicã, ghetto-izarea2, etc.) ºimodificarea modului de percepþie a fenomenelorsociale (mai multã acceptanþã ºi dorinþa de

obiectivare ºi nuanþare a unora dintreprejudecãþile existente) a condus la acceptareatot mai deschisã a ideii cã metodele clasice deintervenþie in protecþia socialã a copilului(instituþionalizarea sau plasamentul familial) nupot sã acopere singure necesarul existent ºi cãprotecþia socialã este pusã în situaþia de a gãsiºi de a implementa noi cãi ºi metodologii deacþiune, în principal mai puternic orientate cãtreproblematica specificã anumitor „spaþii sociale”(areale sociale, medii sociale).

Pentru a realiza însã acest deziderat este nevoiede metode de diagnozã socialã mai complexe,mai obiective, mai puþin influenþate de factorinerelevanþi sau de circumstanþe temporare,fortuite.

1 Chao, R. M., Lo, S. W., Chang, V. T. – A study of using AHP OLAP service and blog to construct a quantitative andqualitative assessment environment in Proceeding of international Conference on Machine Learning and Cybernet-ics, 2005, IEEE 419, pp. 1965 - 19702 Drãgoi, C., - Social Inclusion of Children from vulnerable groups in the context of modern migration – a challengefor the child care system in Education Plus, Journal of Education, „Aurel Vlaicu” University of Arad, ISSN: 1842-077X, E-ISSN (online) 2068 - 1151 Vol. X (2013), No. 1 pp. 53-62

4


Managementul de risc devine in acest context onecesitate, care presupune o înþelegere detaliatãa circumstanþelor care afecteazã riscul ºipresupune elaborarea a diverse strategii deminimalizare a riscurilor.

Metodele moderne de evaluare a riscului, cumar fi spre exemplu „Concise Risk AssessmentFormat”3, se bazeazã pe stocarea dinamicã(interactivã) a cât mai multor informaþii cheiedespre circumstanþele ºi riscurile dindesfãºurarea mãsurilor de protecþie, despreistoricul mãsurilor ºi managementul simultan almai multor tipuri de risc, chiar aparent disparate.Se are în vedere, de asemenea, ºi încorporareadatelor rezultate prin mãsurãtori strandardizateale factorilor de risc.

Informaþiile astfel obþinute sunt „shared” ºi„update” între pãrinþi, copii ºi tineri ºi multipleleorganizaþii.

Echipele de management utilizeazã învãþareastrategicã pentru a investiga diferite grupe ºicategorii sociale in spaþii sociale predefinite ºipentru a structura strategii noi, pentru a simulaconsecinþele unor intervenþii sau activitãþii unororganizaþii, unor asociaþii sau altor instanþeformale ºi informale implicate în protecþiasocialã4.

În acest context analiza factorilor de risc seconstituie ca o componentã indispensabilã aevaluãrii impactului social. Evaluarea de impacts-a extins intre timp, fiind în cadrul proiectelor lascarã mare completatã cu pre- ºi postevaluareaimpactului de mediu, impactului tehnologic,impactului financiar – economic ºi s-a dezvoltatpreponderent ca o investigare a socialului pentrudezvoltarea de politici sociale, devenind în multeþãri europene o componentã indispensabilã îndesignul acþiunilor guvernamentale. Numãrul despecialiºti care se ocupã de analiza impactuluisocial a crescut în ultimele decenii, multeuniversitãþi oferind seminare ºi programe detraining pentru acest domeniu.5

Premise, metodologie

Articolul propune un model conceptual deintegrare a „sãnãtãþii sociale” ºi „securitãþiisociale” intr-un proiect de evaluare a „riscurilor”bazat pe compararea multicriterialã (multi-criteriacomparaison – AHD). Am considerat un modelde risc compus din trei elemente ºi etapeleconvenþionale din managementul riscului.

Un prim pas la constituit identificarea ºi evalua-rea riscurilor (factorilor de risc, elementelor derisc)6.

Analiza relaþiilor cauzale ºi a impactului acþiuniifactorilor de risc a fost în continuare analizat pebaza unui model de risc compus din treielemente principale (Diagrama 1): (1) factorii derisc propriu-ziºi, (2) elementele de distorsiune,(3) impactul posibil al elementelor de distorsiune.

Controlul factorilor de risc a presupus in primulrând identificarea cu acurateþe a factorilor de risc(chiar dacã aceºtia pot apãrea ca inhibitor demulþi ºi neunitari) a intercorelaþionãrii acþionalea acestora (interrelaþionarea în context), amodului în care acþiunea acestora se distribuieîn arealul (spaþiul social) care face obiectulanalizei ºi a elementelor care potenþeazã(dinamizeazã sau inhibã) acþiunea acestora.

Ideea este cã o serie de elemente „interne”sistemului, care þin de natura, durata ºi inten-sitatea mãsurilor de protecþie socialã, ca ºi detipul de intervenþii preconizate (instituþionalizarede tip rezidenþial, plasament familial, locuinþe deindependentizare, etc..) sunt constituite dinvariabile controlabile (mãsuri de sãnãtate ºi se„securitate socialã” spre exemplu), în timp cealte variabile „din afara” sistemului de protecþiesocialã, care þin de mediul social sunt infinit maigreu de controlat, de influenþat ºi (sau) demodificat. Poate ºi din acest motiv tendinþa totmai accentuatã a factorilor de decizie din sistemde a apela la mãsuri de „scoatere” a copiilor din

3 Firth., H., Spanskwick, M., Rutheford, L., - Managing Multiple Risks: Use of a Concise Risk Assessment Format inChild and Adoelscent Mental health, Volume 14, nr. 1, 2009, p. 484 Schwarz, B.,- An education simulation model. in: Becker, H.A., Goudappel, H.M. (Eds.), Developments in Simulationand Gaming. Boom, Meppel, 1972. p. 47-73.5 Becker, A. B., - Social impact assessment in European Journal of Operational Research 128, p. 2001, p 311-3216 Drãgoi, C., - Risk assessment in Child Protection. The Risk Assessement Scale (RAS) in Education Plus, Journalof Education, „Aurel Vlaicu” University of Arad, vol. X 2014, nr. 1, p.61 - 68

5


spaþiul lor social imediat (familie, grupurile deegali, cartier, etc...) în cadrul unor mãsuri deprotecþie de tip „plasament”... Plasamentul nureprezintã în fond altceva decât (indiferent deforma concretã sub care se realizeazã acesta)o încercare de „eludare” a acþiunii directe aunor factori de risc exteriori sistemului deprotecþie socialã (sau chiar in antagonism cuacesta).

Pentru a putea stabili probabilitatea de apariþieºi impactul factorilor de risc identificaþi a fostintrodusã compararea mult icr i terialã afactorilor de risc (comparare matricialã deperechi de factori), ceea ce a permis oestimare mai obiectivã a ponderii fiecãreicategorii (grupe) de factori. În majoritateacazurilor evenimente „nedorite” apar din cauzaunor anumite comportamente umane ºi desistem, care nu pot fi însã considerate caacþionând doar linear, ci sunt dependente de

componente latente sau statistic nerelevante(accidentale, fortuite), ceea ce face analiza ºimonitorizarea dificilã.

„Concentrarea factorilor de risc”. Conceptul lacare am apelat este mai puþin utilizat înevaluarea factorilor de risc, deoarece sebazeazã pe considerarea unui parametruoarecum „nespecific”, respectiv pe prezenþa saupe probabilitatea de apariþie a unor factori derisc care pot declanºa apariþia unui eveniment(unei serii de evenimente) indezirabil(„perturbator”), sau mai exact, care se bazeazãpe influenþa unui numãr „n” de factori de risc ºipe probabilitatea lor de apariþie.

Spre deosebire de alþi autori care utilizeazã undemers analog7, s-a avut în vedere faptul cãimpactul unui eveniment indezirabil poate cauzamai multe tipuri de pierdere (mai multe tipuri de„dezechilibre”) (Diagrama 1).

7 Aubert, B, Bernard, J. C., - Mesure intégrée du risque dans les organisations – Les Presses de L’Université deMontreal, Montreal, 2004, p. 520

Diagrama 1 - Managementul de risc - Fluxul informaþional ºi evaluarea factorilor de risc

6


Legãturile cauzale sunt identificate de evaluatoriisituaþiei (expertizã) ºi sunt determinante înevaluarea impactului potenþial al unui factor de risc.

Concentraþia odatã calculatã a fost convertitã pebaza unei scale de conversie în probabilitate.Se poate folosi atât o conversie de tip calitativcât ºi o conversie de tip cantitativ.

AHP este o metodã care a fost frecvent utilizatãîn domeniul economiei ºi a managementuluiîntreprinderilor încã din8 anii ‚70 ai secoluluitrecut. Pentru analiza factorilor de risc identificaþiîn cadrul populaþiei ºcolare investigate (douãsate din judeþul Arad, caracterizate prin izolaregeograficã ºi distorsiuni sociale) a fost folositExpert Choise9.

Analiza rezultatelor

Analiza a fost efectuatã în trei faze: (1)identificarea factorilor de risc, (2) evaluarea

riscurilor ºi (3) elaborarea unui plan coerent deacþiuni concrete.

Ca metode au fost folosite observaþiasistematicã, interviul, analiza multi-criterialã.Munca în echipã ºi cooptarea specialiºtilor ºipracticienilor care lucreazã direct în spaþiilesociale vizate au constituit, de asemenea,componente metodologice importante.

Un aspect prioritar l-a constituit identificareacomponentelor „de risc” (factorilor de risc,evenimentelor indezirabile ºi a impactuluiacestora). În aceastã fazã s-a utilizat analizamultifactorialã, analiza experþilor ºi analizaconcentraþiei factorilor de risc. Stabilireaprioritãþilor la nivelul factorilor de risc, având capunct de plecare conexiunile cauzale dintreelementele, a reprezentat urmãtorul pas(Diagrama 2).

8 Simei, L., (si colab.) – Security Risk Assessment Model Based on AHP Evidence Theory în International Forum onInformation Technology and Applications, 2009, p. 530 - 5349 Al-Harbi, K.M.A.-S., 2001. Application of the AHP in project management in International Journal of ProjectManagement nr.19, 2001, p:19–27.

Diagrama 2 – Operaþionalizarea factorilor de risc în implementarea unor mãsuri de intervenþie(protecþie socialã) pentru copiii provenind din familii în situaþii de risc

7


Analiza datelor de teren a relevat o serie aspectespecifice grupurilor investigate (arealului socialrespectiv):

• Factorii de risc au fost în general mai puternic(decât se considerã) influenþaþi decomponente conjuncturale, cu acþiunesporadicã (temporarã), respectiv de factoricalitativi, care sunt mai dificil de cuantificat.Strategiile de acþiune în plan social au trebuitsã fie adaptate acestei dinamici accentuate.Renunþarea la rutine ºi la cãile “tradiþionale”de structurare a proiectelor sociale a impusun feed-back permanent între specialiºti ºipracticieni, o cooperare inter-instituþionalãpermanentã.

• Disonanþa culturalã. Distorsiunile culturalejoacã un rol semnificativ. Incompatibilitateaculturalã constituie unul dintre factorii de risccei mai semnificativi (cel mai semnificativ, celpuþin la nivelul eºantionului studiat) si pot ficonsiderate ca un element de bazã alrespingerii sociale, respectiv al tensiunilorinterne din cadrul unui anumit spaþiu social,ale unei anumite comunitãþi.

• Apartenenþa la un anumit grup informal (peer-group) este un impediment numai în situaþiaîn care impactul dimensiunilor axiologice esteputernic ºi permanent, pe de o parte, ºiîncurajat (sau cel puþin tolerat) de alte instanþede protecþie (familie, ºcoalã) sau decomunitate, pe de altã parte. Exclusiuneasocialã s-a dovedit diferitã de la caz la caz,dar de regulã doar “parþialã”, respectiv clardefinibilã prin raportare la instanþe desocializare diferite.

• Impactul elementelor de distorsiune(indezirabile) variazã factic de la caz la caz ºinu este influenþat decât parþial de constantelede risc ale grupului (sau arealului). Structurilede feed-back (flux informaþional, acurateþeaºi relevanþa informaþiei, evaluarea periodicã)sunt importante pentru a identifica la timp ºicu acurateþe elementele de distorsiune.

Din considerente de economie a lucrãrii nu vom

detalia acþiunile (intervenþii directe) care au fostconcepute. Câteva dintre caracteristiceleacestora:• Implementarea de acþiuni „low-costs”, direct

orientate cãtre reducerea acþiunii unor factori„perturbatori” concret identificaþi.

• Implementarea de acþiuni în spaþii (areale)sociale bine definite, dar de dimensiuni relativrestrânse.

• Cooptarea de parteneri de proiecte, respectiviacþiuni finanþate prin cooperare interinstitu-þionalã dar gândite ca elemente ale unui plancomun de acþiune

Concluzii

Modalitatea de analizã propusã prezintã o seriede limite, dintre care amintim:• Este puternic dependentã de calitatea datelor

de intrare. Erorile de “intrare” apar mai alesatunci când se completeazã matricile deevaluare.

• Insuficienþa informaþiilor (caracterul lorlacunar), ceea ce face ca datele de intrare sãfie numai parþial relevante, potenþialinconsistente.

• Insuficienþi operatori de teren sau operatoriinsuficient de instruiþi sau insuficient motivaþi.

• Designul potenþialelor modele – tendinþã de ale calchia pe realitãþile politice sau þinând contde anumite structuri ierarhice formale.

Posibilele acþiuni de intervenþie în spaþiile socialerezultate din analiza datelor de teren pot figrupate la nivelul a patru strategii principale:1. Atenuare – mãsurile implementate sunt

destinate sã reducã probabilitatea de apariþiea unui eveniment indezirabil.

2. Deviere – schimbarea “traiectoriei de impact”a unui eveniment indezirabil.

3. Structurare – structurarea unor planuricoerente de intervenþie.

4. Asumare ºi acceptare de riscuri.

Demersul analitic de evaluare a factorilor de riscºi al impactului acestora asupra unor evoluþiiindividuale ale unor copii ºi tineri carebeneficiazã de protecþie socialã, dar ºi al

8


efectelor de duratã medie ºi scurtã asupra unorcomponente ale unor areale sociale se bazeazãpe utilizarea de software specializat (ExpertChoise – AHD) din domeniul optimizãriiproceselor decizionale.

Încercarea de aplicare în ºi pentru spectrul largal fenomenelor din social este însã destul dedificilã, mai ales datoritã diversitãþii inerente acomponentelor care trebuie avute în vedere.Analiza obiectivã a unor fenomene sociale, prinexcelenþã complexe, dinamice, parþialimprevizibile trebuie privitã cu prudenþã, uneorichiar cu reticenþã.

Crearea unei baze de date este însã necesarãîn principal pentru a facilita rapida identificare aelementelor de risc ºi rapida evaluare (estimare)a impactului pe care acestea l-ar putea provoca.Utilizarea procedeelor descrise permitegrupurilor de experþi ºi managerilor de proiectsã identifice cauzalitãþile de o manierã mai sigurãºi mai realistã.

Simplitatea metodologiei permite utilizareaacesteia cu costuri modice chiar ºi pentrubeneficiarii de dimensiuni mici ºi mijlocii ºiadaptarea acesteia la necesitãþile concrete deteren.

Diagrama 3 - Analiza factorilor de risc (diagramã de flux)

9


Diagrama 4 - Exemplu de analizã de flux – Intercondiþionarea între comportamente indezirabileale pãrinþilor, factori de risc specifici ºi impactul acestora

10


BIBLIOGRAFIE

1. Al-Harbi, K.M.A.-S. (2001) Application of the AHP in projectmanagement in International Journal of Project Management nr.19

2. Aubert, B, Bernard, J. C. (2004) Mesure intégrée du risque dans lesorganisations. Les Presses de L’Université de Montreal: Montreal

3. Becker, A. B. (2001) Social impact assessment in European Journalof Operational Research 128

4. Chao, R. M., Lo, S. W., Chang, V. T. (2005) A study of using AHPOLAP service and blog to construct a quantitative and qualitativeassessment environment in Proceeding of international Conferenceon Machine Learning and Cybernetics, 2005, IEEE 419

5. Dragoi, C. (2013) Social Inclusion of Children from vulnerable groupsin the context of modern migration – a challenge for the child caresystem in Education Plus, Journal of Education, „Aurel Vlaicu”University of Arad, ISSN: 1842-077X, E-ISSN (online) 2068 - 1151Vol. X(2013),No. 1

6. Dragoi, C. (2014) Risk assessment in Child Protection. The RiskAssessement Scale (RAS) in Education Plus, Journal of Education,„Aurel Vlaicu” University of Arad, vol. X 2014, nr. 1

7. Firth., H., Spanskwick, M., Rutheford, L. (2009) Managing MultipleRisks: Use of a Concise Risk Assessment Format in Child andAdoelscent Mental health, Volume 14, nr. 1

8. Schwarz, B. (1972) An education simulation model in Becker, H.A.,Goudappel, H.M. (Eds.), Developments in Simulation and Gaming.Boom, Meppel

9. Simei, L. and colabs (2009) Security Risk Assessment Model Basedon AHP Evidence Theory in International Forum on InformationTechnology and Applications

11


and training. The number one indicator of high-quality youth outreach programs is well trained,educated staff. To date, there is no universalcommunity policing training curriculum thatunifies best practices in community policing,juvenile crime prevention and the science of childand adolescent development.

Due to this fact, as collaborators, lawenforcement, and human developmentaltheorists are uniquely positioned to examine thestate of training for community police officersnationwide.

The goal is to identify the history of trainingprovided to law enforcement personnel assignedto work in youth outreach centers and to focuson implementing specific training for lawenforcement in the science of child andadolescent development.

This is an important undertaking. Poverty, loweducational attainment, little to non-existent

THE ROLE OF LAW ENFORCEMENT IN THE ECOLOGY OFSOCIALIZATION

ROLUL APLICÃRII LEGISLAÞIEI ÎN ECOLOGIA SOCIALIZÃRII

Dr. Kathleen VAN ANTWERPLos Angeles County Sheriff’s Youth Foundation. USA

Community policing is focused on police officersbuilding the trust of the members of thecommunity and striving to work respectfullytogether to identify and solve communityproblems.

In essence, community members must beconsidered active participants in the process ofproblem-solving because there are serioussocial issues that must be addressed collectively.

To gain the trust of community members, officersneed to interact on a daily basis within thecommunity to establish credibility and developongoing personal and professional relationships.Daily interaction requires embedding officers intocommunities and embedding officers into thecommunity is most effectively accomplishedthrough connecting with youth and providingconstructive youth outreach programs.

To create useful youth outreach programs, weneed to start with the basics, officer education,

Abstract. It is historically documented and universally recognized that community policing is vital to themission of law enforcement. Sir Robert Peele (1788-1850), the Father of Modern Policing, established nineprinciples to guide the practice of community policing in 1829. Over one hundred years later, Peelian Principlesare still relevant, so relevant in fact, that Peelian Principle number seven is recognized by law enforcementofficers and civilians both, as the primary objective of community policing in the 21st century:

“Police, at all times, should maintain a relationship with the public that gives reality to the historic tradition thatthe police are the public and the public are the police; the police being only members of the public who arepaid to give full-time attention to duties which are incumbent on every citizen in the interests of communitywelfare and existence.”

Sir Robert Peele

Key-terms: Community Policing, Law Enforcement, Developmental Psychology, Child Development, HumanDevelopment, Out of School Time, Community Police Training, Youth Enrichment Programs, Police ActivityLeagues

12


positive role models, and the proliferation ofgangs provide a daily platform for delinquentbehavior in our inner cities. Many youth who lacksupportive role models, feel unsafe and seek asense of belonging by falling into the pressuresof gang life. Many other children fall victim togang violence and violence erodes communities.

Efforts to decrease or eliminate juveniledelinquency and promote healthy compre-hensive youth outreach programs relies uponthe implementation of best practices in three keyareas; The Science of Child & AdolescentDevelopment, Juvenile Crime Prevention andCommunity Policing. Historically, these threecore elements of youth outreach have not beencombined into one comprehensive program;causing a severe lack of and a cycle of ineffectivecommunity policing with youth.

The Los Angeles County Sheriff’s YouthFoundation does not only practice communitypolicing; we are redefining and improvingcommunity policing by implementing a structuredtraining curriculum based on best practices inchild and adolescent development.

Our programs are unique in our delivery ofservices to youth due to our awareness of therole of law enforcement in the ecology ofsocialization & the child.

The ecology of socialization, defined by UrieBronfenbrenner (1974) recognizes that the childis strongly influenced by the different types ofenvironmental systems in their life.

For a child to develop a healthy sense of selfand a respectful sense of others, they must besurrounded by individuals in their environmentswho aware of their role and responsibilities inteaching social skills. The number one cause ofbehavioral problems in both school and life is alack of social skills guidance. If lack of social skillsis the number on cause of behavioral problems,the number one solution must be social skillsguidance.

The officers in our youth centers recognize thatthey are mentors who influence the socializationof the child either directly or indirectly on a dailybasis. The officers are trained to teach socialskills.

The training curriculum we use with our team ofofficers is called Knowledge-Based Practices;this is training developed specifically for officersassigned to work in our youth centers.

The training is multidisciplinary, multicultural andcomprehensive of the human lifespan.

The sworn personnel who run our youth centersare selected because they are qualified to workwith children and open to being trained in thescience of child and adolescent development.

These officers recognize that they need thisparticular training to work effectively with theyouth of all ages. Our agents become competentin identifying the core factors that place childrenat risk and they learn a variety of strategies toserve as a critical protective factor in each child’slife.

It is clear that community policing must belogistically located in areas determined to havea high priority of need. So our youth outreachcenters are placed in the most at-risk,underserved, and crime-plagued communitiesthroughout our inner cities, and our officers arededicated to becoming embedded in theseidentified neighborhoods.

Another important element of Knowledge-BasedPractices is that officers and civilian staff mustexist as a unified team. Community policing hashistorically taken years to get institutionalizedthroughout an entire law enforcementdepartment.

It is incumbent upon the unified team to strive toeducate every chain of command throughout lawenforcement on the critical work being done inyouth programs. Measurable data to support thecontinued funding and improvement ofcommunity youth policing is also imperative.

Longitudinal research has highlighted fivehistorical challenges of the implementation ofcommunity policing. Mission ambiguity, lack ofstrategic planning, a limited scope of actualimplementation, issues with authentic programevaluation and untrained, unqualified personnelassigned to youth outreach positions.

To combat those challenges and truly redefinecommunity policing; we ensure that all of our

13


youth centers are managed by sworn personnelidentified, trained and selected for the position.

We make sure our officers are dedicated to theassignment and recognize that their presencein a youth center each day creates positiverelations between police and the children/families in high-risk neighborhoods.

Our centers deliver strategically designedprograms that focus on the whole child. Allaspects of the environment are designed toaddress all three domains of development:Psychosocial (social/emotional) Cognitive (BrainMaturation/Language)& Biosocial (PhysicalGrowth & Development.)

Child development experts analyze the safetyand well-being of each child and our programson a regular basis.

Programmatic assessments involve acomprehensive analysis of the following keyelements of quality programs: relationships,environment, engagement, social skills, skill-building opportunities, routine/structure,participation, management, staffing and linkagesto community.

Our monthly training workshops also helppersonnel develop techniques to deal effectivelywith at-risk children and challenging behaviors.

Mentors learn how to set both long and shortterm goals in the area of discipline.

They discover the importance of setting goals indisciplinary action, rather than punitive action.

Our community youth officers learn thatdiscipline properly involves a multifactorialapproach that builds reciprocal, respectfulrelationships.

The best form of “discipline” is to prevent theunwanted behavior from happening in the firstplace, and the first step toward accomplishingprevention is education.

We educate our personnel on the differencesbetween punishment & discipline.

We provide them with a vast number ofalternative approaches available for dealing with

challenging behavior. They are educatedannually in their roles & responsibilities asmandated reporters to understand and supportat-risk children.

Children who regularly attend comprehensiveoutreach programs perform better cognitivelyand behaviorally in school. They alsodemonstrate lower incidences of drug use andless violence.

The rates of teenage pregnancy go down, andthey are less likely to be either the perpetratorsor victims of crime.

Children who participate in our constructiveyouth outreach programs will become valuableand contributing members of society when theyreach adulthood.

The foundation of family values, teamwork,honesty, fair play, and personal accountabilityfor one’s actions is part of what is taught by ourdeputy sheriffs.

Knowledge-Based Practices has empoweredour deputy sheriffs and re-defined communitypolicing in Los Angeles.

*The following citations refer to research citedin the journal article: The Role of LawEnforcement in the Ecology of Socialization andthe Child.1. Berger, K. (2005). The Developing Person.

New York. Worth Publishers.2. Brendtro, L., Brokenleg, M., Van Bockern, S.

(2002). Reclaiming youth at risk: Our hope forthe future. (Rev. ed.). Bloomington, IN:National Educational Service. (originallypublished 1990).

3. Boba, R. (2003). Problem Analysis in Policing.Washington, D.C.: Police Foundation andOffice of Community Oriented PolicingServices.

4. Emsley, C. “Peel’s Principles, PolicePrinciples”, in J. Brown (ed.) The Future ofPolicing (London: Routledge, 2013).

5. Fields, M., Perry, J., Fields, D. (2010).Constructive Guidance and Discipline(Preschool and Primary Education. Pearson

6. Grinder, D. (2000). “Implementing Problem–Oriented Policing: A View From the Front

14


Lines.” In C. Solé Brito and E. Gratto (eds.),Problem–Oriented Policing: Crime– SpecificProblems, Critical Issues, and Making POPWork, Vol. 3. Washington, D.C.: PoliceExecutive Research Forum.

7. National Advisory Commission on CriminalJustice Standards and Goals, Report onPolice (Washington, DC: U.S. Department ofJustice, 1973), 154.

8. Problem–Oriented Policing: Reflections on theFirst 20 Years. (2000).Washington, D.C.: U.S.Department of Justice, Office of CommunityOriented Policing Services.

Professional Biography for Dr. Kathleen VanAntwerp

and internationally. (www.everydaywithdrk.com/ www.knowledgebasedparenting.com )

Dr. Van Antwerp authored a book titled, I Can’tCome To School Today My Mom’s In Prison AndI Don’t Have A Ride, which provides poignantinsight into the lives of children with whom sheworked that were victims of abuse. Dr. VanAntwerp is the educational writer for QuietThunder Productions, an educational mediacompany focusing on the psychosocialdevelopment of children. (quietthunder-productions.com)

Her latest children’s book, Let Me Walk By YouSide, it is about the social/emotionaldevelopment of a young child brought to life byexploring nature and building strongrelationships with family. www.letmewal-kbyyourside.com

Dr. Van Antwerp is the Director of Programs forthe Los Angeles County Sheriff’s YouthFoundation directly responsible for the operationof 17 Youth Activity League centers throughoutLos Angeles. These centers provide afterschooland year round enrichment programs for themost at-risk and underserved children in LA.

As a Behavioral Specialist, Dr. Van Antwerpdesigns behavioral intervention plans for childrenand families in crisis. These plans are createdfor a variety of situations including, education,juvenile justice, family preservation, and mentalhealth issues.

Dr. Van Antwerp is the educational consultantto the Hero Appreciation Network. Working withlocal politicians and law enforcement leaders toprovide educational scholarships for at-risk youthin the name of fallen law enforcement heroes.

As a child advocate, Dr. Van Antwerp is the co-founder of ONE CIRCLE Inc., a non-profitorganization dedicated to leading communitiesin a pro-active human rights movement forabused and neglected children. (one-circle.org)

Dr. Van Antwerp has written and presentedtrainings on recognizing and reporting childabuse to childcare organizations, educators and

Dr. Kathleen Van Antwerp is an expert inHuman Development as a Child Mental HealthSpecialist with a Masters Degree in SpecialEducation and a Doctorate in EducationalLeadership and Change. Her research focuseson positive interventions for at-risk children inpublic and private school systems. With overtwenty years of classroom teaching experience,primarily with at- risk students, she has taughtChild and Adolescent Development at CaliforniaState University, Northridge, California StateUniversity, Channel Islands, and is currently aCore Adjunct Faculty member at NationalUniversity teaching a wide variety of courses.Dr. Van Antwerp was selected to present atOxford University’s March 2006 Round Table onEarly Childhood Education, selected for herexpertise on the topic of The Role of the Educatorin the Ecology of Socialization. Her work hasbeen published in books and journals nationally

15


child care professionals throughout California.She is a consultant to local school districts andchildcare programs. Dr. Van Antwerp presentsan annual symposium on Child AbuseAwareness and Prevention at college campuses

each spring. The event brings together thecollege community, practitioners, andsurrounding community agencies to raiseawareness and call the people to action toprotect children from abuse and neglect.

16


Abstract. A significant percentage of trafficking victims are children, who are mostly trafficked into WesternEurope for various purposes including: sexual exploitation, forced begging, petty crime and benefit fraud.

In order to fight and prevent trafficking in children, Romania introduced in 2005 a series of obligations witheffect on the free movement of Romanian children. One of these obligations is the affidavit – which acts asproof of parental consent for the child to leave the country. The only such evaluation was carried out by Terredes hommes in a previous research report released in 2013, which highlights a series of limitations to thecurrent system. The present research seeks to explore those findings further and provide additional evidenceto highlight shortcomings of the affidavit system and provide concrete recommendations.

A better system needs to be put in place if we are to significantly reduce the number of minors who aretrafficked each year

First of all, the role of the public notaries needs to be reconsidered or expended – currently they have no clearchild protection mandate or training and their willingness and capacity to prevent human trafficking is limited.

The affidavit is currently used only when exiting the country and the information from the affidavit is not easilyaccessible because: (a) it is only in Romanian, (b) it is not stored electronically- the paper is just stored inborder police archives and if it is not on the child in countries of transit of destination it is hard to retrieve it (c)it has no picture of the child which would help identify him/her. It would be better if the parents registered theirnames and the child’s name on a central website and brought a paper copy with them when they travelled.

Terre des hommes urges the Government to establish a digital system in which the personal data of the“accompanying adults” to be stored for future reference; Children who have not returned as per the set dateare flagged to the National Authority for the Protection of Child Rights and Adoption; The cases a child isdenied exit are centralized (transmitted electronically from border crossings to ANITP).

Keywords: affidavit, child trafficking, exit procedures of minors, child exploitation, child abuse

COPIII ÎNCREDINÞAÞI UN STUDIU ASUPRA CERINÞELOR LEGALE ªI APROCEDURILOR PRIVIND IEªIREA ªI REINTRAREA MINORILOR

ROMÂNI ÎN CONTEXTUL TRAFICULUI DE PERSOANE: ROLULNOTARIATELOR PUBLICE.

A STUDY ON THE LEGAL REQUIREMENTS AND PROCEDURESCONCERNING THE EXIT AND RE-ENTRY OF ROMANIAN MINORS IN

THE CONTEXT OF HUMAN TRAFFICKING: THE ROLE OF PUBLICNOTARIES.

Cristinel Buzatu, Claudia CâmpeanuCercetãtori, Fundaþia Terre des Hommes, Elveþia

Rezumat

Traficul de persoane rãmâne o problemãserioasã în România. Un procent semnificatival victimelor traficului de persoane sunt copii,care sunt cel mai adesea traficaþi cãtre Europade Vest pentru diferite scopuri, incluzând:

exploatarea sexualã, cerºitul forþat, infracþiuniminore ºi fraudarea alocaþiilor sociale.

Pentru a combate ºi pentru a preveni traficareacopiilor, România a introdus în 2005 o serie deobligaþii cu efect în ceea ce priveºte liberacirculaþie a copiilor români. Una dintre aceste

17


obligaþii este declaraþia pe propria rãspundere– care reprezintã dovada consimþãmântuluipãrinþilor pentru pãrãsirea þãrii de cãtre copil.Deºi acest lucru este unul dintre factorii cheiede protejare pus în practicã pentru a prevenitraficul extern de copii, pânã la data curentã nuexistã multe cercetãri fãcute pentru a evaluaimpactul eficienþei acestei mãsuri de protecþie.O singurã asemenea evaluare a fost realizatãde cãtre Terre des hommes într-un raport decercetare anterior difuzat în 2013, careevidenþiazã o serie de limitãri ale sistemuluicurent. Actuala cercetare doreºte sã explorezeacele rezultate mai detaliat ºi sã ofere dovezisuplimentare pentru a evidenþia deficienþelesistemului de declaraþie pe propria rãspundereºi sã ofere recomandãri concrete.

Au trecut 10 ani de la introducerea sistemuluide declaraþie pe propria rãspundere, ºi trebuiesã privim retrospectiv pentru a vedea ce anumea mers ºi ce trebuie sã se facã pentru aîmbunãtãþi actualul sistem, sau sã îl înlocuim cualtul. Acest lucru este important îndeosebi încontextul posibilei accederi a României la zonaSchengen.

Aceastã cercetare aratã cã încã existã multedeficienþe în sistemul curent, în toate etapelesale, de la momentul în care este emisãdeclaraþia pe propria rãspundere ºi pânã lamomentul în care este folositã la controlul defrontierã. Cercetarea aratã de asemenea cã nuexistã o monitorizare ulterioarã a sistemului dedeclaraþie pe propria rãspundere ºi cã nu existão monitorizare centralizatã privind modul în careacest sistem funcþioneazã în mod practic, cãabordarea curentã bazatã pe documentelimiteazã modul în care declaraþia pe propriarãspundere poate fi folositã. Toate acestealimiteazã eficienþa sistemului curent. Sistemuleste limitat în plus de o serie de probleme maigenerale incluzând corupþia.

Pentru a îmbunãtãþi eforturile în combaterea ºiprevenirea traficului de copii, toate aceste limitãritrebuie sã fie abordate iar sistemul curent trebuiefie sã fie îmbunãtãþit, fie sã fie înlocuit cu

mecanisme croite mai bine în funcþie de realitãþileºi necesitãþile actuale.

Studiul este realizat de Fundaþia Terre deshommes ºi este parte a proiectului ICARUS(Îmbunãtãþirea Coordonãrii ºi Responsabilitãþiiprivind siguranþa minorilor români neînsoþiþi),având numãrul de referinþã HOME/2012/ISEC/AG/THB/4000003898, co-finanþat de cãtreComisia Europeanã prin Programul Prevenireºi Combatere a Infracþionalitãþii al DirecþieiGenerale de Afaceri Interne.

Disclaimer: Studiul reflectã doar opiniileautorilor, iar Comisia Europeanã nu poate fi trasãla rãspundere pentru orice utilizare care poate fifãcutã în ceea ce priveºte informaþiile conþinuteîn acesta.Contextul Traficului de Persoaneîn România

Datele compilate de cãtre agenþia anti-trafic(ANITP) aratã cã10 din 896 victime identificateîn 2013:••••• 77% erau femei;••••• 48% erau copii;••••• 66% erau exploatate sexual, 24% exploatare

prin muncã ºi 6% erau supuse altor forme deexploatare incluzând cerºetoria ºi activitateainfracþionalã;

••••• 54% au fost recrutate de o rudã sau de unprieten;

••••• 94% au fost recrutate direct, fãrã intermediari;••••• 62% au fost traficate internaþional;• Unele dintre cele mai obiºnuite destinaþii ale

victimelor traficului identificate în 2013 au fost:Grecia (120 victime), Germania (95), Italia(78), Spania (77), Turcia (39), Regatul Unit(36), Austria (24), Portugalia (22), Franþa (17)ºi Olanda (17).

Aceste cifre aratã cã majoritatea victimelor traficuluide persoane sunt femei care sunt exploatatesexual. Aceste date aratã de asemenea cãaproape jumãtate din victimele traficului depersoane au fost copii atunci când au fost traficateiniþial. Cei mai vulnerabili minori sunt fetele, maivulnerabile chiar decât populaþia adultã: 96% dincopiii traficaþi în 2013 au fost fete. 11

10 ANITP, Situaþia statisticã a victimelor traficului de persoane în 2013, publicatã la 10 martie 2014, disponibilã înromânã la: http://anitp.mai.gov.ro/ro/docs/studii/GRAFICE%202013.pdf (ultima accesare la 4 mai 2014)11ANITP, Situaþia statisticã a victimelor traficului de persoane în 2013, publicatã la 10 martie 2014, disponibil înromânã la: http://anitp.mai.gov.ro/ro/docs/studii/GRAFICE%202013.pdf (ultima accesare la 4 mai 2014)

18


Aceste date aratã de asemenea cã majoritateatraficanþilor cunosc victima, sunt fie rude sauprieteni de familie, fapt ce le face misiunea maiuºoarã de a cãpãta încrederea victimei ºi afamiliei sale ºi de a îi convinge sã îi ofere odeclaraþie notarialã.

De asemenea, dacã analizãm raportul anual alANITP din 2007 pânã în 2012, apare un trendîngrijorãtor în ceea ce priveºte traficul de copii,aºa cum este ilustrat în graficele de mai jos:

traficului de persoane.

Datele publicate de ANITP nu sunt mereucomparabile de la un an la urmãtorul din cauzaformatelor diferite de raportare, astfel cã estedificil de a evidenþia trenduri clare, deºi mai multerapoarte indicã faptul cã un procent mai marede minori sunt traficaþi pe plan intern mai degrabãdecât extern.

Sistemul declaraþiilor notariale

Considerente generale

Figura 1. Copii traficaþi între 2007- 2012

Figura 2. Procentul de copii din rândulvictimelor traficului între 2007- 2012

Aceste douã grafice de mai sus indicã faptul cãs-a înregistrat o creºtere a cazurilor de trafic decopii din 2007 pânã în 2012, atât în ceea cepriveºte numãrul copiilor identificaþi care suntvictime ale traficului de persoane de asemeneaîn ceea ce priveºte procentul de victime copiiale traficului din numãrul total al victimelor

Figura 3. O copie a unei declaraþii pe propriarãspundere

Legislaþia româneascã impune o serie derestricþii privind ieºirea copiilor români din þarã12.Normele care explicã aceste restricþii seregãsesc în Legea nr. 248/2005 privind liberacirculaþie a cetãþenilor români în strãinãtate.

Regula generalã este cã toþi copiii trebuie sã fieînsoþiþi de cãtre un adult (cu vârsta de 18 anisau mai mare), la ieºirea din þarã (art. 2.2) ºi cãnecesitã documente de identificare oficiale, maiexact pentru copiii mai mici de 14 ani un paºaport

12 Legea nr. 248/2005 privind statutul liberei circulaþii a cetãþenilor români în strãinãtate, art. 2.2

19


ºi pentru copiii cu vârsta cuprinsã între 14 ºi 18un paºaport sau o carte de identitate.

Cu toate acestea, atunci când copiii nu suntînsoþiþi de ambii pãrinþi la ieºirea din þarã, existãun numãr de cerinþe suplimentare, în funcþie deadultul care îi însoþeºte.

A. Copilul este însoþit de unul dintre pãrinþi

Un prim scenariu este atunci când copilul esteînsoþit de unul dintre pãrinþi. Într-o astfel desituaþie copilul poate ieºi din þarã numai dacãpãrintele însoþitor întocmeºte o declaraþie pepropria rãspundere semnatã de celãlalt pãrintecare aratã cã el / ea este de acord cu deplasareacopilului, cu þara (þãrile) de destinaþie, precum ºicu durata cãlãtoriei copilului (art. 30 (1) b).

Existã o serie de excepþii de la aceastã cerinþã,care se referã la situaþii în care celãlalt pãrinteeste decedat (art. 30 (1 b)), sau pãrintele însoþitorpoate dovedi printr-o hotãrâre judecãtoreascãdefinitivã cã el / ea are custodia exclusivã acopilului (art. 30 (1) c).

B. Copilul este însoþit de o terþã parte

Legea impune restricþii suplimentare în cazul încare copilul este însoþit de o terþã parte, altcinevadecât pãrinþii. Pe lângã declaraþia pe propriarãspundere partea terþã trebuie sã aibã la el lapunctul de trecere a frontierei o copie acazierului judiciar13.

Pe scurt, aºa cum este ilustrat în tabelul de maijos, cerinþele pentru ieºire depind de persoanacare însoþeºte copilul:

13 Implementarea reglementãrii din 26 ianuarie 2006 în ceea ce priveºte Legea nr. 248/2005 privind statutul libereicirculaþii a cetãþenilor români în strãinãtate,la art. 24 (1) e)

Tabelul 1. Documentele necesare pentru copiii însoþiþi

Documentenecesare

Copiii însoþiþi de ambiipãrinþi

Paºaport (dacã este maimic de 14 ani) sau Carte deidentitate

-

-

Copiii însoþiþi de un pãrinte

Paºaport (dacã este maimic de 14 ani) sau Carte deidentitate

Declaraþie pe propriarãspundere

-

Copiii însoþiþi de o terþãparte

Paºaport (dacã este maimic de 14 ani) sau Cartede identitate

Declaraþie pe propriarãspundere cu informaþiisuplimentare

Cazier judiciar

Bulgaria ºi România au instituit sisteme foarteasemãnãtoare în ceea ce priveºte declaraþia pepropria rãspundere. Acest lucru ar putea fiexplicat prin faptul cã ambele sunt þãri în afaraspaþiului Schengen ºi au standarde socio-economice similare. Cu toate acestea, cele douãabordãri prezintã unele diferenþe, în special înceea ce priveºte minorii care trãiesc înstrãinãtate ºi / sau au cetãþenie dublã. Dininterviurile cu poliþia de frontierã românã arezultat cã, în practicã, existã un numãr tot maimare de copii români care trãiesc în strãinãtate,cu unul sau ambii pãrinþi ºi care uneori chiar aucetãþenie dublã, iar aceste situaþii necesitãdispoziþii speciale. Legislaþia actualã este menitãsã se asigure cã pãrinþii ºtiu când copiii lor

pãrãsesc þara, dar acest tip de protecþie pareinutil pentru copiii care locuiesc în mod obiºnuitîn afara þãrii ºi au doar calitatea de vizitatori înRomânia. În acest sens, legislaþia româneascãar putea lua exemplul bulgar ºi ar puteaprevedea derogãri de la regula generalã înaceste cazuri.

În cele din urmã, de vreme ce România ar puteaintra în spaþiul Schengen ar putea fi nevoitã încele din urmã sã elimine obligaþia declaraþiei pepropria rãspundere pentru migraþie intra-Schengen ºi sã impunã declaraþia pe propriarãspundere pentru cãlãtoriile în afara zoneiSchengen, în conformitate cu modelul spaniol,deoarece nu mai existã practic niciun control lafrontierã în spaþiul Schengen.

20


Ce conþine declaraþia pe propria rãspundere

Declaraþia pe propria rãspundere trebuie sãconþinã (art. 30 (1) c.):

• acordul pãrintelui / pãrinþilor pentru copilul careefectueazã cãlãtoria,

• þara (þãrile) de destinaþie

• durata cãlãtoriei

• datele de identificare ale adultului însoþitor

Aceastã declaraþie pe propria rãspundere,trebuie, de asemenea, sã conþinã informaþii cuprivire la (art. 30 (4)):

• scopul cãlãtoriei;

• itinerariul cãtre þara de destinaþie;

• o indicaþie asupra faptului dacã copilul varãmâne în þara de destinaþie, caz în care semenþioneazã persoana cãreia copilul îi va fiîncredinþat, sau dacã el / ea va reveni cu unînsoþitor. În acest caz, se vor indica datele deidentificare ale însoþitorului, în cazul în care el /ea este o persoanã diferitã de cea cu care copilulpãrãseºte România.

Legea indicã faptul cã atunci când copilul sedeplaseazã cu unul dintre pãrinþii sãi declaraþiape propria rãspundere trebuie doar sã conþinãacordul scris al celuilalt pãrinte cu privire lacãlãtoria copilului în þara (þãrile) de destinaþie ºidurata cãlãtoriei copilului (art. 30 (1) b). Cu toateacestea, în practicã, se pare cã doar un singurtip de declaraþie pe propria rãspundere estefolosit, atât atunci când copilul cãlãtoreºte cu unpãrinte cât ºi cu o parte terþã.

Declaraþia pe propria rãspundere nu conþineo serie de elemente care ar putea face caaceasta sã devinã un instrument mai util, cumar fi:

• Data de întoarcere - declaraþia pe propriarãspundere nu oferã nicio informaþie cu privirela data la care copilul ar trebui sã se întoarcã.Este nevoie de durata cãlãtoriei, dar fãrã aînregistra data la care copilul iese din þarã nimeninu poate verifica durata cãlãtoriei. Data deîntoarcere poate fi utilã pentru a semnala situaþiipotenþial periculoase.

• Fotografia – ataºarea unei fotografii pedeclaraþia pe propria rãspundere poate fi, deasemenea, un lucru util. Acest lucru ar puteaajuta la identificarea copilului pentru care a fosteliberatã. Cu toate acestea, acest lucru ar aveao valoare adãugatã limitatã, deoarece declaraþiape propria rãspundere ar trebui sã însoþeascãacte de identitate oficiale care conþin fotografiacopilului.

• Limba – declaraþia pe propria rãspundere seface numai în limba românã. Pentru utilizareape scarã largã realizarea formularelor în variantãbilingvã ar putea fi un lucru util.

La biroul notarial

Declaraþia pe propria rãspundere se face în faþanotarului public care certificã faptul cã esteautenticã. Numãrul de declaraþii pe propriarãspundere emise anual este de aproximativun sfert de milion. Între 01.01.2010- 30.06.2011,un numãr total de 346951 de declaraþii pe propriarãspundere, în temeiul Legii nr. 248/2005, au fostlegalizate de notarii publici din România, aºacum se aratã în tabelul de mai jos14:

14 Iris Alexe, Entrusted Children, Terre des Hommes, 2013 - Statisticã centralizatã la nivelul Uniunii Naþionale aNotarilor Publici din România pe baza statisticilor comunicate de cãtre Camerele Notarilor Publici. Datele statisticeau fost prezentate la Ministerul Român al Justiþiei.

21


Evident cele mai multe declaraþii sunt emise înBucureºti, care este de departe cel mai mareoraº din România. De asemenea, al doilea celmai mare numãr de declaraþii emise aparþineTimiºoarei, care este unul dintre cele mai marioraºe din România ºi, în acelaºi timp, unul dintrecele mai bogate, ºi care este situat în apropierede o frontierã internaþionalã.

De asemenea, se pare cã numãrul de declaraþiipe propria rãspundere emise pentru copiii sub14 ani este similar cu numãrul de declaraþii emisepentru copiii mai mari de 14. Singura diferenþãpare a fi în cazul copiilor care au între 14 ºi 16,ºi cei care au între 16 ºi 18, aproape de douã orimai multe declaraþii fiind emise pentru cei dinurmã.

În ceea ce priveºte procedura referitoare lamodul în care se emite prezentul document,pãrinþii sunt cei care solicita emiterea dedeclaraþii pe propria rãspundere. Ei sunt cei care

Tabelul 2. Numãrul de declaraþii pe propria rãspundere emise în perioada 01/01/2010-30/06/2011în România

16-18 ani 14-16 ani sub 14 ani

Alba Iulia 109 21238 6521 3891 10826Bacãu 83 20161 6033 3609 10519Braºov 75 17174 4614 3477 9083Bucureºti 370 53805 11975 9557 32273Constanþa 99 13861 3642 2724 7495Cluj 115 37932 10592 7303 20037Craiova 104 22654 7256 4656 10742Iaºi 64 13060 3893 2194 6973Galaþi 81 20259 5855 3776 10628Oradea 48 12899 3182 2466 7251Piteºti 78 14341 4092 2914 7335Ploieºti 93 20451 5790 3703 10958Suceava 56 18447 5781 3679 8987Târgu Mureº 76 23305 6878 5448 10979Timiºoara 137 37364 10241 7212 19911Total 1588 346951 96345 66609 183997

CameraNotarilorPublici

Numãrul debirouri

notariale

Numãrul totalde declaraþiipe propria

rãspundere

Defalcarea numãrul total de declaraþii pepropria rãspundere, pe grupe de vârstã

merg la biroul notarului public. Partea terþã sauchiar copilul nu trebuie sã meargã la biroulnotarului public ºi în practicã, conform notarilorpublici, rareori se întâmplã ca ei sã fie prezenþi.Din acest motiv notarul public nu vede parteaterþã ºi de cele mai multe ori nu are nici uncontact direct cu el / ea15. Prin urmare notarulpublic nu poate face prea multe în sensulfurnizãrii de informaþii sau identificãrii posibilelorvictime ale traficului de persoane atunci cândelibereazã declaraþia pe propria rãspundere.

De asemenea, notarul public are puþine ocaziide a informa adultul care însoþeºte copilul cuprivire la obligaþiile sale faþã de copil. Deexemplu, adultul terþ care însoþeºte copilul esteresponsabil (art. 32 (1)) în timpul cãlãtoriei: a)sã supravegheze pe minor; b) sã nu abandonezeminorul; c) sã nu predea minorul unei altepersoane, cu excepþia pãrinþilor sau uneipersoane desemnatã de cãtre pãrinþi, sau uneiautoritãþi de stat competentã; d) sã respecte

15 Dupã cum a declarat un notar public într-un interviu care a avut loc la data de 07 mai 2014

22


traseul ºi destinaþia precizate în declaraþia pepropria rãspundere, cu excepþia cazului în carepãrinþii îºi dau acordul pentru modificarea ruteisau destinaþiei; e) sã alerteze autoritãþilecompetente în cazul în care minorii sunt daþidispãruþi în timpul cãlãtoriei; f) sã alerteze celmai apropiat birou consular al ambasadeiromâne în ceea ce priveºte orice împrejurareobiectivã care poate duce la schimbareadestinaþiei traseului cãlãtoriei, dupã cum esteprecizat în declaraþia pe propria rãspundere; g)în cazul în care el / ea trebuia sã predea minorulaltcuiva în þara de destinaþie ºi acest lucru numai este posibil, sã alerteze autoritãþilecomponente sau sã revinã cu minorul înRomânia.

Un alt aspect important al procesului de emitereeste costul acestuia. Pentru a obþine odeclaraþie pe propria rãspundere trebuie sã plãtiþicel puþin 20 lei - pentru douã exemplare16. Cutoate acestea, un sondaj on-line al preþurilorpentru obþinerea unei declaraþii pe propriarãspundere la diferiþi notarii publici aratã cãmajoritatea notarilor publici ar încasa undevaîntre 30-50 de lei pentru acest serviciu. În cazulîn care având în vedere cã într-un anumit an arfi aproximativ 231 30017 de declaraþii emise, s-ar putea estima cã în fiecare an, între 4,6 ºi 11,5milioane de lei sunt cheltuiþi pe declaraþii -aproximativ undeva între 1 – 2,5 milioane deEuro.

Pe lângã taxele notariale, pentru obþinereadeclaraþiei pe propria rãspundere, pãrinþiitrebuie, de asemenea, sã acopere cheltuielilede transport pânã la cel mai apropiat notar public,care ar putea fi semnificative mai ales pentrupãrinþii care locuiesc în zone îndepãrtate ºi / sauzone rurale, care nu au un notar public înapropiere.

Prin urmare, procesul de emitere a declaraþiilorar putea fi costisitor ºi oferã mici garanþii deprotecþie a copilului. În acelaºi timp, nu seprevede nicio excepþie. Dintr-un interviu cu poliþiade frontierã a rezultat cã ei nu pot accepta ieºireacopilului, chiar dacã ambii pãrinþi vin la frontierã

ºi se oferã sã dea o declaraþie pe propriarãspundere care atestã cã sunt de acord ca allor copil sã cãlãtoreascã doar cu unul dintre eisau cu un terþ. Chiar ºi în acest caz, pãrinþiitrebuie sã meargã la un notar public ºi sã obþinão declaraþie.

Declaraþia pe propria rãspundere la frontierã

Poliþia de frontierã va verifica în primul rând dacãcopilul ºi adultul care îl însoþeºte au toatedocumentele necesare.

În cazul în care copilului îi este refuzatãieºirea

Poliþiºtii de frontierã vor refuza ieºirea în cazulîn care copilul ºi adultul însoþitor nu au toatedocumentele necesare. De asemenea, poliþiºtiide frontierã pot refuza ieºirea în cazul în careadultul însoþitor sau copilul au restricþii pentruieºirea din þarã sau pentru re-intrarea în þarã (art31 (1)), sau în cazul în care adultul însoþitor acomis una dintre urmãtoarele infracþiuni, pentrucare a fost nu a fost încã absolvit din punct devedere legal: omor, infracþiuni sexuale, traficulºi exploatarea persoanelor vulnerabile, privareailegalã de libertate, infracþiuni de trafic de droguri,traficul de þesuturi sau organe umane, acte deterorism.

De asemenea, poliþiºtii de frontierã nu vorpermite copilului sã treacã dacã acesta/aceastaare 14 ani sau mai mult ºi refuzã sã iasã dinþarã (art. 31 (2) f). Aceasta este o cerinþã ciudatãºi ar sugera cã, dacã un copil este mai mic de14 ani ºi spune cã nu vrea sã pãrãseascã þarapoliþiºtii de frontierã îi vor permite totuºi sã plece.În practicã, se pare totuºi cã în cazul în carecopilul spune cã nu vrea sã pãrãseascã þarapoliþia de frontierã va opri copilul ºi adultul / adulþiicare îl însoþeºte/însoþesc ºi vor investiga dacãexistã ilegalitãþi în aceastã situaþie (posibilesituaþii de trafic).

În cazul în care poliþiºtii de frontierã vor refuzaieºirea copilului ºi dacã el nu este însoþit de celpuþin unul dintre pãrinþi, poliþiºtii de frontierãtrebuie sã îi anunþe de îndatã, cerându-le sã vinã

16 Conform regulilor privind preþurile pentru activitatea notarilor publici, din 2011, la punctul 19 Anexa 117 Aceastã cifrã a fost obþinutã prin adunarea numãrului total de declaraþii pe propria rãspundere emise între 01/01 /2010-30 / 06/2011 (într-un an ºi jumãtate) 346951 împãrþindu-l la 3 ºi apoi înmulþindu-l cu 2.

23


sã preia minorul, cât mai curând posibil. În cazulîn care informarea pãrinþilor nu este posibilã,poliþia de frontierã informeazã de îndatãAutoritatea pentru Protecþia Drepturilor Copilului,care va începe procedura aplicabilã minorilorneînsoþiþi, în condiþiile legii (art. 31 (1)).

Pentru a da un exemplu de cât de multe ori seaplicã aceastã procedurã, între 2011-2013,autoritatea Protecþiei Copilului Arad a fostsolicitatã de cãtre poliþiºtii de frontierã sãintervinã la frontierã pentru a ridica un copil în372 de cazuri (236 -2011, 73 - 2012 , 63-2013).În cele mai multe dintre aceste cazuri, copilul nuavea niciun document de identitate sau aveaunul fals, sau nu avea o declaraþie pe propriarãspundere18.

În ceea ce priveºte motivele pentru care unuicopil îi este refuzatã ieºirea, nu existã datecentralizate cu privire la acest lucru, dar potrivitunui rãspuns oficial al poliþiei de frontierã, se parecã cele mai frecvente motive sunt fie cã nu aveao declaraþie pe propria rãspundere sau adultulînsoþitor nu avea o copie a cazierul sãu judiciar19.

De asemenea, o serie de declaraþii publice emisede Poliþia de Frontierã furnizeazã informaþii utilepentru a avea o idee generalã cu privire la modulîn care mulþi copii români cãlãtoresc înstrãinãtate ºi asupra numãrului copiilor cãrorale este refuzatã ieºirea. De exemplu, în 2012,peste 137.500 de copii români au cãlãtorit înstrãinãtate ºi, în acelaºi timp, 4.884 (aproximativ4%) au fost întorºi la frontierã, în acelaºi an, înmare parte din cauza lipsei unei declaraþii pepropria rãspundere sau din cauza faptului cãadultul care îi însoþea nu avea o copie acazierului judiciar. Aceastã cifrã pare sã fi fostconsecventã în anul urmãtor, având în vederecã în primele 5 luni ale anului 2013, aproximativ40 000 de copii români au cãlãtorit în strãinãtateºi din nou, aproximativ la 4% (1.578) dintre

aceºtia nu li s-a permis ieºirea din þarã, dinaceleaºi motive20.

Comunicatele de presã ale IGPR din 200721 ºi200822 oferã o perspectivã a modelelor dedeplasare a copiilor români. De exemplu, în2007, din 13.000 de copii cãrora le-a fostrefuzatã ieºirea în primele 9 luni, aproape 60%nu aveau o declaraþie pe propria rãspundere,iar în aproape 20% din cazuri adultul care îiînsoþea nu avea o copie a cazierului sãu judiciar.În 2008, cifrele s-au schimbat puþin: din 2571de copii români care au fost întorºi la frontierã,în primele 4 luni, puþini peste 50% nu au avut odeclaraþie pe propria rãspundere ºi, din nou,aproape 20% dintre adulþi nu au avut o copie acazierului lor judiciar.

În ambii ani, dintre copiii cãrora le-a fost refuzatãieºirea, aproape jumãtate din aceste cazuri s-au întâmplat la punctele de trecere a graniþei cuUngaria ºi aproximativ 12% s-au întâmplat lapunctele de control din aeroport.

Aceste cifre indicã în mod clar faptul cã uneledintre cele mai des întâlnite motive pentru carecopiii nu au voie sã pãrãseascã þara este lipsaunei declaraþii pe propria rãspundere. Urmãtorulmotiv cel mai comun este faptul cã adultulînsoþitor nu are o copie a cazierului sãu judiciar.De asemenea, se indicã faptul cã aceastãsituaþie poate fi rezultatul unei lipse generale deconºtientizare în ceea ce priveºte cerinþelelegale pentru ieºirea din þarã cu un copil român.

Din interviurile cu poliþia de frontierã, se parecã, în practicã, se refuzã de multe ori ieºireacopiilor români care de fapt locuiesc înstrãinãtate ºi au venit în România doar pentrua-ºi vizita bunicii ºi nu cunosc cerinþa declaraþieipe propria rãspundere, deoarece aceasta nu lis-a cerut la intrarea în þarã. De asemenea, poliþiade frontierã a indicat cã de multe ori a trebuit sãrefuze ieºirea copiilor însoþiþi de bunicile lor,

18 Potrivit unui rãspuns oficial al Autoritãþii de protecþie a copilului Arad, din data de 1 aprilie 201419Potrivit unui rãspuns oficial al biroului central al Poliþiei de Frontierã, al Autoritãþii de protecþie a copilului Arad, dindata de 15 aprilie 201420 Ibid21 Comunicat de presã oficial emis de IGPR la data de 09.10.2007, disponibil pe:http://www.politiadefrontiera.ro/comunicat.php?id_com=184 (ultima vizitã 8 mai 2014)22 Comunicat de presã oficial emis de IGPR la data de 04.06.2008 disponibil pe : http://www.politiadefrontiera.ro/comunicat.php?id_com=219 (ultima vizitã 8 mai 2014)

24


deoarece bunica nu avea o copie a cazieruluijudiciar la ea, ºi au trebuit sã refuze ieºirea, chiardacã în mod tehnic poliþia de frontierã arecapacitatea de a verifica cazierul judiciar alpersoanelor care cãlãtoresc în strãinãtate, darnu au un mandat legal de a face acest lucrupentru astfel de scopuri. O altã situaþie practicãciudatã este atunci când ambii pãrinþi vin lafrontierã, dar doar unul dintre ei iese din þarã, iarcelãlalt este acolo doar pentru a informa poliþiade frontierã cã îºi dã consimþãmântul pentru caacel copil sã cãlãtoreascã în strãinãtate. Chiarºi în aceastã situaþie poliþia de frontierã trebuiesã refuze ieºirea ºi sã solicite o declaraþie pepropria rãspundere emisã de un notar public.

Toate aceste anomalii practice reflectã o seriede probleme create de actualul sistem ºi de oaplicare mult prea strictã a acestui sistem. Înpracticã se pare cã existã o mulþime de situaþiiabsurde cu care poliþia de frontierã se confruntãdin cauza lipsei unei legislaþii coerente.

Atunci când copilul trece de control

În cazul în care copilul ºi adultul însoþitor au toatedocumentele necesare, poliþia de frontierã le vapermite ieºirea. De asemenea, acestora li se vapermite ieºirea în cazuri excepþionale, atuncicând:

- Copilul trebuie sã iasã din þarã cu scopul de aprimi tratament medical care nu este disponibilîn România. Lui i se permite ieºirea din þarã chiarºi fãrã o declaraþie pe propria rãspundere, daradultul însoþitor trebuie sã facã dovada cã acelcopil este dus în strãinãtate pentru un astfel detratament (art. 30 (3) a)

- Copilul participã la cursuri sau competiþii oficiale- în acest caz, consimþãmântul unui singurpãrinte este suficient, dar trebuie prezentatã odovadã în ceea ce priveºte participarea copiluluila cursurile în cauzã sau la concurs (art 30 (3b).)

Gestionarea datelor

Atunci când se permite ieºirea, poliþiºtii defrontierã vor face ºi vor pãstra o copie a tuturordocumentelor justificative, inclusiv declaraþia pepropria rãspundere ºi cazierul judiciar23. Acestedocumente sunt arhivate timp de 5 ani.

Ei pãstreazã copii ale declaraþiei pe propriarãspundere ºi ale documentelor relevante, darnu le interpreteazã, ei le pãstreazã doar ca odovadã potenþialã în caz de orice dispute asupramodului în care cineva a trecut graniþa24. Deasemenea, poliþia de frontierã nu þine evidenþacopiilor care pãrãsesc þara. Când România aintrat în Uniunea Europeanã, a aplicatRegulamentul (CE) nr 562/2006 al ParlamentuluiEuropean ºi al Consiliului, ºi a oprit pãstrareadatelor privind libera circulaþie a cetãþenilor UE,inclusiv a cetãþenilor români. Potrivit oficialilorde frontierã, din cauza acestui regulament, înprezent nu existã un sistem centralizat de dateprivind circulaþia copiilor români în strãinãtate,iar în momentul în care copilul pãrãseºte þaranu existã nici instituþii de stat capabile sã spunãunde se aflã. Cu toate acestea, acest regulamentnu împiedicã alte autoritãþi, de exemplu ANITP,sã pãstreze datele copiilor a cãror ieºire a fostrefuzatã, ca parte a luptei împotriva traficului depersoane.

Dupã ce copilul pãrãseºte þara nimeni nuurmãreºte locul în care se aflã ºi nu verificãdeclaraþia pe propria rãspundere, nici mãcaratunci când re-intrã în þarã. De asemenea, odatãaflat în strãinãtate declaraþia pe propriarãspundere are o relevanþã micã pentru copil.El nu are nevoie de aceasta, deoarece estedestinatã doar poliþiei de frontierã din România.Cu excepþia cazului în care copilul seînregistreazã în þara de destinaþie, la ambasadaromânã sau la autoritãþile publice locale, nuexistã nicio instituþie care sã supraveghezeºederea sa ºi sã verifice cã el se aflã subsupravegherea adultului indicat în declaraþia pepropria rãspundere. În Regatul Unit, un copilvictimã a traficului uman va fi, de obicei

23 Implementarea reglementãrii din 26 ianuarie 2006, în ceea ce priveºte Legea nr. 248/2005 privind statutul libereicirculaþii a cetãþenilor români în strãinãtate, la art. 2524 Potrivit unui rãspuns oficial al biroului central al Poliþiei de Frontierã, al Autoritãþii de protecþie a copilului Arad, dindata de 15 aprilie 2014

25


înregistrat numai dacã acesta este traficat pentruaºa-numita fraudã pentru alocaþia socialã - încazul în care traficanþii doresc sã obþinã beneficiisociale în numele copilului.

Nimeni nu verificã dacã copilul s-a întors în þarãla data menþionatã în declaraþia pe propriarãspundere. La controlul de frontierã copilul nuare nevoie de o declaraþie. El poate sã seprezinte efectiv chiar ºi fãrã un document deidentitate ºi poliþia de frontierã va trebui sã-l lasesã intre în þarã, dar va trebui sã stabileascã prinalte mijloace dacã persoana este sau nucetãþean român25.

Acestea sunt limitãrile importante ale sistemuluideclaraþiei pe propria rãspundere. Nu existãniciun mijloc practic pentru a urmãri dacã copilulajunge la þara de destinaþie, cu adultul care îlînsoþeºte sau dacã se întoarce în România aºacum se precizeazã în declaraþia pe propriarãspundere.

Analiza cantitativã a declaraþiilor pe propriarãspundere

Ca parte a acestui studiu, echipa de cercetare aanalizat câteva sute de declaraþii pe propriarãspundere. Eºantioanele au fost din anii 2010,2011 ºi 2012 ºi au fost toate colectate de laAeroportul Internaþional Otopeni.

Deºi legea pare foarte clarã referitor la modul încare o declaraþie pe propria rãspundere ar trebuisã arate în practicã, se pare cã formatul ºiconþinutul unei declaraþii pe propria rãspunderevariazã foarte mult.

Analiza cantitativã aratã cã majoritateadeclaraþiilor pe propria rãspundere nu conþintoate informaþiile necesare din punct de vederelegal dar acestea au fost acceptate ca fiindvalabile la trecerea frontierei de stat. Acest fapta fost, de asemenea, confirmat în interviuri cupoliþia de frontierã care a spus cã, chiar dacãunele din elementele dintr-o declaraþie pe propriarãspundere lipsesc vor accepta trecereafrontierei dacã declaraþia pe propria rãspundereindicã în mod clar consimþãmântul parentalpentru cãlãtorii internaþionale ale copilului,element care este esenþial pentru acest

document. Cu toate acestea, aceastã practicãdiferã de la agent la agent ºi unii agenþi maiinsistã ca toate elementele sã fie prezente îndeclaraþia pe propria rãspundere.

Aceastã practicã ridicã întrebarea de ce mai sunttoate elementele înscrise în lege, dacã înpracticã se pare cã unele dintre acestea ar putealipsi din declaraþia pe propria rãspundere ºi cutoate acestea documentul ar putea fi acceptatla trecerea frontierei. Aceasta necesitã o analizãcriticã a tuturor elementelor de formã din cadrulunei declaraþii pe propria rãspundere ºi caredintre ele sunt importante în combaterea ºiprevenirea traficului de persoane, care le suntde folos, ºi care ar putea fi efectiv utilizate, decãtre cine ºi cum. În acest sens existã o maimare nevoie pentru o mai bunã comunicare întrelegiuitori ºi cei care efectiv folosesc declaraþiilepe propria rãspundere în practicã (ex: poliþia defrontierã).

De asemenea, nu existã o formã unificatã pentruo declaraþie pe propria rãspundere. Fiecarenotar redacteazã declaraþia pe propriarãspundere aºa cum considerã acesta adecvatîn conformitate cu cerinþele legale ºi directivelepe care le primeºte, dar, pe lângã conþinut,formatul diferã destul de mult. Acest lucru arputea lasã loc de manevrã pentru fals.

Un alt aspect este acela cã nu existã datã deexpirare pe declaraþia pe propria rãspundere ºiaceeaºi declaraþie ar putea fi folositã de maimulte ori la frontierã, fapt care priveazãcaracterul coercitiv al declaraþiei pe propriarãspundere (cu atât mai mult atunci când pot fifolosite mai multe ori ºi în mai multe puncte detrecere a frontierei).

Aceste aspecte relevã o serie de slãbiciuni aledeclaraþiilor pe propria rãspundere în sine ºiaratã cum nu existã o înþelegere uniformã despremodul în care acest document ar trebui sã arate,precum ºi despre ceea ce ar trebui sã conþinã,în ciuda faptului cã legea pare clarã referitor laacest aspect. Aceste neconcordanþe sugereazãcã acest instrument nu este cu adevãratperceput ca fiind un instrument esenþial inprevenirea traficului de persoane, ci este de

25Legea nr. 248/2005 privind statutul liberei circulaþii a cetãþenilor români în strãinãtate, la art. 29

26


obicei vãzut ca o formalitate ºi ca un instrumentpentru a preveni rãpirea internaþionalã de copiide copii de cãtre unul dintre pãrinþi.

Cerinþele pentru declaraþiile pe propriarãspundere referitoare la formulãri ºi conþinutgenereazã incertitudine, iar practica în careacestea sunt emise ºi utilizate la trecereafrontierei este incoerentã. Acest lucru ar puteafi un indicator al necesitãþii de realizare a uneievaluãri a conþinutului ºi formulãrii declaraþiilorpe propria rãspundere precum ºi un indicator alnecesitãþii formãrii profesionale ºi realizãrii deactivitãþi de conºtientizare pentru persoanelecare le folosesc.

Concluzii ºi recomandãri

Limitãrile declaraþiilor pe propria rãspundere

Existã un numãr de limitãri ale declaraþiilor pepropria rãspundere, care au rezultat din aceststudiu. Aceste limitãri afecteazã capacitatea dea ajunge la potenþialul sãu maxim ca instrumentîn combaterea ºi prevenirea traficului depersoane.

O limitare este aceea care priveºte conþinutulsãu. Declaraþia pe propria rãspundere nuconþine informaþii despre data la care copilul vareveni în þarã. De asemenea, declaraþiile pepropria rãspundere nu au o pozã a copilului, carear putea ajuta la identificarea acestuia. In plus,declaraþia pe propria rãspundere este numai înlimba românã ceea ce face din ea un instrumentinutil în þãrile de destinaþie. Aceasta ar putea fimai utilã dacã ar avea o formã bilingvã, în careîntrebãrile sã fie scrise în românã ºi englezã.

O altã limitare se referã la felul în care esteemisã. Momentul în care este emisã declaraþiape propria rãspundere ar putea fi unul critic carepune un accent important în prevenirea traficuluide copii ºi a cazurilor în care s-ar putea produce.Cu toate acestea, notarii publici care emitdeclaraþiile pe propria rãspundere nu aupregãtirea necesarã ºi nici mandatul sã intervinãîn acest stadiu. Ei doar discutã cu pãrinþiicopilului ºi cautã consimþãmântul lor pentru carespectivul copil sã plece din þarã. Din punct devedere legal aceºtia nu trebuie sã vadã copilulºi nici pãrintele însoþitor.

De asemenea, una din principalele limitãri aledeclaraþiei pe propria rãspundere este în modulîn care aceasta este folositã. În principiuaceasta este doar verificatã la frontierã lapãrãsirea þãrii, dar apoi nu este utilizatã atuncicând soseºte într-o þarã strãinã sau chiar laîntoarcerea în România. Informaþiile dindeclaraþiile pe propria rãspundere, în specialinformaþiile despre locul în care copilul merge ºicu cine, ar putea fi utile de exemplu atunci cândse realizeazã identificarea copiilor neînsoþiþi înstrãinãtate sau când încearcã sã gãseascã uncopil.

Cu toate acestea, dupã cum a reieºit dincorespondenþa cu actorii implicaþi, acesteinformaþii nu sunt colectate, nu sunt interpretateºi nu este nici o persoanã care sã verifice dacãîn mod efectiv copilul a ajuns la locul dedestinaþie declarat sau dacã el/ea se întoarce latimp.

De asemenea aceste informaþii nu suntcentralizate, acestea nu sunt înregistrate în bazede date electronice care ar putea sã facã uºoridentificabile persoanele, ci sunt pãstrate doarîn arhivele poliþiei de frontierã ºi cele ale notarilorpublici.

Se pare cã întregul sistem de declaraþii pepropria rãspundere se bazeazã prea mult penotarii publici, ca fiind unul din principaleleelemente de verificare care ar putea detectacazurile traficului. Cealaltã verificare pusã înaplicare este cea de la trecerea frontierei ºi esteefectuatã de poliþia de frontierã, dar poliþiei defrontierã i s-a atribuit în principal un rol formal,sã verifice dacã toate formalitãþile suntîndeplinite, aceºtia trebuind sã refuze ieºireapentru copii chiar ºi atunci când cãlãtoria esteindicatã prin toate mijloacele ºi se considerã a ficu un scop legitim. De asemenea, oficialii de laprotecþia copilului nu sunt incluºi în acest sistem.

Mai mult, din discuþiile cu poliþia de frontierã areieºit faptul cã declaraþiile pe propriarãspundere ar putea fi curând învechite, pentrucã, atunci când vom intra în spaþiul Schengen,nu va mai exista control la frontierã ºi înconsecinþã nu vor mai fi persoane care sã leverifice.

27


Posibile consecinþe adverse

Un aspect care a rezultat este acela cã declaraþiape propria rãspundere impune anumite limitãriprivind libera circulaþie. Acest studiu a arãtatcã, de exemplu, în anul 2012 din 137500 de copiiromâni care cãlãtoresc în strãinãtate,aproximativ 4% au fost întorºi de la frontierã.Pentru aceºti 4% declaraþia pe propriarãspundere a acþionat ca o limitare a libertãþiide circulaþie, ºi dupã cum a reieºit din interviurilecu poliþia de frontierã, de multe ori a trebuit sãopreascã o cãlãtorie care pãrea una legitimãdatoritã lipsei unei cerinþe administrative. Deasemenea, din interviul cu poliþia de frontierã areieºit faptul cã este deosebit de problematicãsituaþia copiilor din România care trãiesc înstrãinãtate, deoarece aceºtia pot intra în þarãpentru a vizita membrii familiei, fãrã a fi nevoieo declaraþie pe propria rãspundere dar atuncicând încearcã sã se întoarcã sunt opriþi lagraniþã, pentru cã la ieºirea din România trebuiesã prezinte un astfel de document.

Cu toate acestea, din interviurile cu practicienise pare ca acest inconvenient este justificat denecesitatea de a preveni traficului de persoane.Dacã ne uitãm la cifre, în 2012 aproximativ 48copii26 au fost identificaþi ca fiind victime aletraficului extern. Ceea ce înseamnã cã în 2012din cadrul copiilor români care cãlãtoresc înstrãinãtate 0,3% au fost identificaþi ca victimeale traficului de persoane. Este imposibil deestimat cât de multe dintre aceste victime au fostprintre 4% care au fost întoarse de la graniþã,cât de multe dintre ele au toate actele în ordinedar tot au fost traficate sau cât de multe persoanedispuneau de toate documentele dar aucontinuat sã fie traficate sau cât de multe altepersoane ar fi putut fi traficate dacã nu ar fi existatcerinþele declaraþiei pe propria rãspundere.

Alt mod în care declaraþia pe propria rãspunderepoate fi consideratã o povarã pentru libera

circulaþie este prin costurile sale. Pentru aobþine o declaraþie pe propria rãspunderecosturile sunt de cel puþin 20 RON - pentru douãexemplare.27Cu toate acestea, un studiu onlinede preþuri pentru obþinerea unei declaraþii pepropria rãspundere la diverºi notari publici aratãcã majoritatea notarilor publici încaseazã undevaîntre 30-50 RON pentru acest serviciu. Dacã,considerând cã într-un an ar fi aproximativ 23130028 declaraþii pe propria rãspundere emise,se estimeazã cã în fiecare an între 4,6 ºi 11,5milioane RON sunt cheltuiþi pe declaraþiile pepropria rãspundere, ceea ce înseamnãaproximativ 1- 2,5 milioane de Euro. Acestecosturi ar putea impune o barierã semnificativãasupra dreptului la libertatea de circulaþie alcopiilor români ºi al familiilor lor.

Un alt aspect care trebuie luat în considerare,este cã declaraþia pe propria rãspundere poatecrea unele false ºanse de legitimitate. Aceststudiu a colectat cazuri în care traficanþii auaranjat emiterea declaraþiilor pe propriarãspundere autentice pentru a fi emise de notaripublici autentici care nu solicitã sã vadã adultulînsoþitor ºi nici copilul. Tot ce era necesar eraca pãrinþii sã fie convinºi cã reprezenta cel maibun interes al lor sã se prezinte sã dea odeclaraþie pe propria rãspundere în faþa NotaruluiPublic ºi sã achite 50 de RON, echivalentul a 11Euro. Procesul în acest caz este similar fraudeide spãlare a banilor, procedeu aplicat copiilorîn sensul în care duce la traficarea copiluluifolosind proceduri formale oficiale. Aspectul deformalitate este în beneficiul traficantului ºi alaltor actori din lanþul traficului care beneficiazãde aceste proceduri.

De asemenea, consolideazã asigurarea pentruoficialii statului cã traversarea este legalã, ºi îipriveazã de un indiciu pe care l-ar fi pututobserva dacã nu era o trecere legalã. Deasemenea, declaraþia pe propria rãspundere

26 În conformitate cu datele de la ANITP în 2012, un total de 370 de copii au fost identificaþi ca victime ale traficului defiinþa umane ºi procentajul traficului internaþional a fost de 13% ceea ce duce la un total de 48 de victime copii aletraficului de persoane - statistici disponibile lahttp://anitp.mai.gov.ro/ro/docs/studii/Rap%20anual%202012%20final.pdf (ultima vizitã efectuatã la data de 11 mai2014)27 În conformitate cu regulile referitoare la preþuri pentru activitatea notarilor publici, în 2011, la punctul 19 dinAnexa 1.28 Aceastã cifrã a fost obþinutã prin preluarea unui numãr total de cereri emise între 01/01/2010-30/06/2011 (într-unan ºi jumãtate) 346951 ºi împãrþirea acestui numãr la 2.

28


poate fi interpretatã greºit, furnizând probe dearanjamente de custodie în þãrile de destinaþie.Aceste aspecte au fost observate în grupurilefocus care au fost organizate în Marea Britanieºi în care oficialii Britanici au ridicat problema ºiau specificat cã acest document ar putea fiînºelãtor.

Sistemul actual creeazã incertitudine. Analizacantitativã a arãtat cã în practicã existã o foartemare incertitudine privind modul în care ar trebuisã arate ca ºi ceea ce ar trebui sã conþinã odeclaraþie pe propria rãspundere, aºa cum sevede în lipsa de uniformitate dintre declaraþiilepe propria rãspundere analizate. Aceastacreeazã posibilitatea unei fraude, precum ºi aunui abuz. În practicã se pare cã majoritateadeclaraþiilor pe propria rãspundere nu conþintoate datele juridice necesare dar acestea suntîn continuare considerate valabile, iar aceastãdiscrepanþã între lege ºi practicã ar putea afectacredibilitatea ºi relevanþa legilor pentru situaþiireale.

Recomandãri

Acest studiu aratã cã unul din obiectivele acesteiproceduri (contra-traficului) nu a fost îndeplinitãîn timpul perioadei examinate. Trebuieimplementat un sistem mai bun, dacã suntemdornici sã reducem în mod semnificativ numãrulde minori care sunt traficaþi în fiecare an.

În primul rând rolul notarilor publici trebuie sãfie reconsiderat sau extins - în prezent aceºtianu au mandat clar pentru protecþia copilului iardorinþa ºi capacitatea lor de a preveni traficuluide persoane sunt limitate. De asemenea, laemiterea declaraþiei pe propria rãspundere nuau contact cu copilul sau cu adultul însoþitor, faptcare limiteazã capacitatea acestora de a detectaposibilele cazuri de trafic, chiar dacã ar dori sãfacã asta. Ca alternativã la rolul pe carenotariatele publice îl joacã în momentul actual,ar putea fi mai bine sã se punã accentul peobligaþia prevenirii prin profesioniºti în domeniulprotecþiei copilului, la nivel naþional.

O opþiune ar putea fi ca restricþiile de cãlãtoriecu o declaraþie pe propria rãspundere sã fie

înlocuite pentru toate persoanele carecãlãtoresc, cu înregistrarea online înainte dedeplasare (tip de procedurã „check-in on-line”).Un exemplu în acest sens ar putea fi sistemulESTA implementat de Statele Unite pentru aintra pe teritoriul sãu pentru cei care nu au nevoiede o vizã.29 Noul sistem ar trebui sã garantezeposibilitatea de a se înregistra la DGASPC saula servicii sociale locale (SPAS) pentru cãlãtoriicare nu au acces la internet.

În al doilea rând, abordarea pe bazã dedocument pe suport de hârtie a declaraþiei pepropria rãspundere prevede limitãri suplimentarecare trebuie sã fie abordate cu grijã. Declaraþiape propria rãspundere este utilizatã în prezentnumai la ieºirea din þarã ºi informaþiile dindeclaraþia pe propria rãspundere nu sunt uºoraccesibile pentru cã: (a) sunt doar în limbaromânã, (b) nu sunt stocate electronic-hârtia estedoar stocatã în arhivele politiei de frontierã ºidacã aceasta nu este în posesia copilului în þãrilede tranzit sau de destinaþie este greu pentru caaceasta sã fie recuperatã (c) nu are o pozã acopilului care ar ajuta la identificarea lui/ei. Ar fimai bine dacã pãrinþii ar înregistra numele lor ºinumele copilului pe site-ul web central ºi dacãar aduce o copie pe hârtie cu ei atunci cândcãlãtoresc.

În plus, orice fel de mãsurã antitrafic trebuie sãia în considerare îmbunãtãþirea liberei circulaþiiîn cadrul UE ºi are nevoie de o componentã UE,deoarece posibilitatea oficialilor români de alupta împotriva traficului de copii în alte þãri aleUE este limitatã. În acest sens este importantca agenþii anti trafic din România ºi oficialii de laprotecþia copilului sã lucreze împreunã ºi sã aibãun cadru instituþional funcþional pentru a faceacest lucru.

Fundaþia Terre des hommes Elveþia solicitãGuvernului sã stabileascã un sistem digital încare:

(i) Datele personale ale „adulþilor însoþitori” (oterþã persoanã, nici tatãl ºi nici mama) suntdigitalizate, stocate în siguranþã pentru referinþeulterioare ºi comparate cu fiºierele poliþiei dinþãrile predispuse traficului de persoane.

29 Mai multe informaþii despre acest sistem sunt disponibile la: https://esta.cbp.dhs.gov/esta/ (ultima vizitã efectuatãla data de 24 noiembrie 2014)

29


(ii) Copiii care nu s-au întors la data stabilitã suntanunþaþi la Autoritatea Naþionalã pentru ProtecþiaDrepturilor Copilului ºi Adopþie)

(iii) Cazurile în care unui copil i se refuzã ieºireadin þarã sunt centralizate (transmise electronicde la punctul de trecere a frontierei cãtre ANITP).

BIBLIOGRAFIE

1. Ordin nr. 46/2011 pentru aprobarea Normelor privind tarifele deonorarii pentru serviciile prestate de notarii publici, publicat în MonitorulOficial, Partea I, nr. 133 din 22 februarie 2011

2. Expunere de motive a legii 248/2005 privind regimul liberei circulaþiia cetãþenilor români în strãinãtate, descãrcat de la adresahttp://www.cdep.ro/proiecte/2010/400/90/3/em493.pdf

3. Alexe, I. (2013) Entrusted Children, studiu realizat in cadrul FundaþieiTerre des Hommes Elveþia

4. Study on exportation through begging in relation to human trafficking(Studiu Privind Exploatarea prin Cerºetorie în Relaþie cu Traficul dePersoane), ANITP, 2013, descãrcat de la adresaht tp: / /ani tp.mai .gov.ro/ ro/docs/studi i /PIP%20studiu%20cersetorie%20ro%202013.pdf

5. Circulara nr. INTD1237286C, din 11 mai 1990 privind libera circulaþiea copiilor francezi ( Circulaire du 11 mai 1990 relative aufranchissement des frontiers nationales par les mineurs de nationalitéfrançaise, Circulaire n° INTD1237286C )

6. Norme de aplicare a Legii 248/2005 privind regimul liberei circulaþii acetãþenilor români în strãinãtate, aprobate prin Hotãrârea de Guvernnr. 94 din 26 ianuarie 2006

7. Strategia Naþionalã Românã împotriva Traficului de Persoane, pentruanii 2012-2016, aprobatã prin HG 1142 din 27 noiembrie 2012,publicatã în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 820 din 6 decembrie 2012

8. Website-ul Ministerului de Justiþie din România: portal.just.ro9. Website-ul Poliþiei de Frontierã din România: http://

www.politiadefrontiera.ro10. Website-ul Administraþiei Închisorilor din România: http://

www.anp.gov.ro11. Website-ul Ministerului de Afaceri Externe bulgar: http://www.mfa.bg12. Societatea Naþionalã pentru Prevenirea Cruzimii împotriva Copiilor:

http://www.nspcc.org.uk/13. The Guardian: http://www.theguardian.com14. Website Curtea Supremã de Justiþie http://www.scj.ro/15. Agenþia Naþionalã Împotriva Traficului de Persoane:

http://www.anitp.mai.gov.ro/

30


Abstract

În acest articol urmãrim trecerea în revistã aprincipalele abordãri teoretice ale riscului asupracopilului. Acesta nu acþioneazã asupra tuturorindivizilor în aceeaºi mãsurã ºi, ca urmare, risculpoate fi considerat în termeni de probabilitate.Pe de altã parte, receptarea diferitã a adversitãþiiintroduce componenta interpretativã a riscului,a semnificaþiei conferite acestuia de cãtre individ,ceea ce explicã în bunã mãsurã gestionareadiferitã a unei aceleiaºi situaþii de cãtre indivizidiferiþi.

Factorilor de risc, care tind sã schimbe cursulevenimentelor într-o direcþie negativã, nedoritã,li se opun factorii de protecþie, care acþioneazãîn sens opus, în direcþia obþinerii unor rezultatepozitive. Considerarea factorilor de protecþie întermeni de variabile poate oferi indicii pentruintervenþie asupra copilului aflat în risc, dar relaþiadintre adversitate ºi rezultate nu este una

mecanicã, ci trebuie abordatã în termeni dinamiciºi contextuali de mecanisme protective.

Risc – definiþii ºi abordãri„Când expunerea la risc este îndelungatã, puþinicopii rãmân neafectaþi” (Fraser, Richman, &Galinsky, 1999). Influenþa situaþiei de risc asupracopiilor este variatã în funcþie de context ºi deindivizi. Existã situaþii în care unii copii rezistãaproape miraculos situaþiilor adverse prin caretrec (Masten, 2001), iar alþii îºi revin la fel deinexplicabil dupã ce au trecut prin experienþecumplite, aºa cum au demonstrat, printre altele,studiile asupra copiilor din România adoptaþi defamilii din strãinãtate în anii ”90 (Ungar, 2012).Datã fiind aceastã varietate de influenþe asupracopiilor meritã studiatã aceastã problemã fie ºinumai pentru a stabili care sunt caracteristicile– individuale ºi/sau de mediu – care-i fac pe uniiindivizi sã reziste mai bine decât alþii cu atât maimult cu cât lista adversitãþilor poate pãrea, dinpãcate, nesfârºitã.

RISC, FACTORI DE RISC, ADVERSITATE PENTRU COPILUL DINFAMILIE ªI DIN SISTEMUL DE PROTECÞIE

RISK, RISK FACTORS AND ADVERSITY FOR THE CHILDREN IN FAMILYAND IN FOSTER CARE

Ovidiu BuneaDGASPC Iaºi

Doctorand sociologie, Universitatea „Al. I. Cuza” Iaºi,E-mail: [email protected],

Tel. 0742 566784.

Abstract. In this article we aim reviewing the main theoretical approaches of risk on the child. The risk doesnot act on all the individuals in the same way and, as a result, the risk can be considered in terms of probability.On the other hand, a different perception of risk adversity introduce a interpretative component, the significanceconferred upon it by the individual, which largely explains the different management of the same situation bydifferent individuals.

Risk factors that tend to change the course of events in a negative direction, unwanted, oppose protectivefactors acting in the opposite direction towards achieving positive results. Consider protective factors interms of variables can provide clues for intervention on the child at risk, but the relationship between adversityand outcomes is not mechanical, and can be addressed more effective in terms of dynamics protectivemechanisms.

Keywords: risk, adversity, risk factors, protective factors, protective mechanisms

31


În general, riscul este definit ca fiind orice situaþie,eveniment condiþie sau experienþã care creºteprobabilitatea de a fi afectat de o problemã saucare face ca o anumitã problemã sã se menþinãsau sã se accentueze (Fraser & Terzian, 2005).

În termeni de probabilitate, cuvântul „risc”descrie faptul cã un grup de persoane cucaracteristici similare are o probabilitate maimare decât altele din întregul populaþiei sãdezvolte o problemã (Fraser et al., 1999). Faptulcã un copil este lipsit de ocrotirea pãrinþilor, cãfamilia sa este foarte sãracã sau cã cel puþinunul dintre pãrinþi este bolnav psihic, creºteprobabilitatea ca acel copil sã fie afectat negativºi sã dezvolte sau sã menþinã numeroaseprobleme în ceea ce priveºte dezvoltarea sa.

A gândi riscul în termeni de probabilitate,introduce problema diferenþelor individuale: uniiindivizi din acelaºi grup pot fi consideraþi „maiputernici”, „mai vulnerabili”, „mai rezilienþi” etc.decât alþii.

Aproape sinonim cu situaþia de risc este folosittermenul de „adversitate” care ar fi „tulburareafuncþionãrii sau viabilitãþii unui sistem; experienþecare ameninþã adaptarea sau dezvoltarea”(Wright, Masten, & Narayan, 2013). Nuanþa întreadversitate ºi risc este extrem de finã, cel dinurmã fiind o situaþie concretã a situaþiei descrisede primul termen.

În exemplele oferite de autorii citaþi, adversitatepoate fi sãrãcia, lipsa locuinþei, maltratarea,starea de conflict sau dezastrele naturale, câttimp riscul, ca „probabilitate crescutã a unuirezultat negativ” ar putea fi posibilitateadezvoltãrii schizofreniei pentru un copil ai cãruipãrinþi suferã de aceastã boalã.

La rândul lor, factorii de risc ar fi caracteristiciidentificabile ºi mãsurabile care aparþin grupului,

individului ori situaþiei în care acesta se aflã, carese constituie în predictori ai unor efecte negative(Wright et al., 2013) cum ar fi naºtereaprematurã, divorþul sau boala pãrinþilor, sãrãcia,maltratarea.

Riscurile pot fi clasificate în trei mari categorii(Fraser et al., 1999; Fraser & Terzian, 2005):

a) individuali (trãsãturi sau dispoziþii),

b) experienþe stresante de viaþã (cum ar fi deexemplu moartea unui pãrinte);

c) factori contextuali (tipul de vecinãtate, factoricare þin de ºcoalã, grupul de prieteni, structurãsocialã).

La rândul lor, experienþele stresante de viaþã potfi:

evenimente de viaþã (divorþul sau pierderea uneipersoane dragi);

experienþe traumatice (abuzul, neglijarea, violulºi dezastrele naturale),

problemele interpersonale (victimizarea dinpartea egalilor),

factori familiali (conflictul între pãrinþi)

evenimente în vecinãtate (martor la violenþestradale).

Evenimentele stresante pot sã includã, pe de oparte, majore puncte de cotiturã care producînsemnate rupturi în dezvoltarea copilului sau,pe de altã parte, experienþe cotidiene tracasante,agasante ºi denigrante (Fraser & Terzian, 2005).

În funcþie de nivelul la care acþioneazã, factoriide risc pot fi clasificaþi în trei categorii, conformtabelului de mai jos.

32


Riscurile mai pot fi clasificate (Wright et al., 2013)în riscuri proximale – riscuri care afecteazã directcopilul (abuzul, neglijarea) ºi distale careacþioneazã indirect, asupra mediului în care sedezvoltã individul (ratã ridicatã a criminalitãþii încartier, comunitate sãracã etc.).

Oarecum asemãnãtoare cu aceastã distincþieeste cea dintre riscurile specifice care crescprobabilitatea unui anume rezultat negativ (cumar fi lipsa educaþiei sexuale asupra sarcinii laadolescente) ºi cele nespecifice care pot generao varietate de efecte negative (Fraser & Terzian,2005).

O caracteristicã confirmatã de cercetãri afactorilor de risc este aceea cã ei sunt simultaniºi cumulativi (Rutter, 1999), tinzând sã acþionezeîn cascadã. Faptul cã sunt cumulativi înseamnãcã efectul lor creºte atunci când a) acþioneazãsimultan mai mulþi factori; b) acelaºi factor aremai multe apariþii sau c) un acelaºi factor are oacþiune permanentã (Wright et al., 2013).

Faptul cã efectul factorilor de risc este cumulativridicã o serie de probleme de ordin metodologicce þin de mãsurarea acestora. Astfel, prinmoartea sau divorþul unui pãrinte, copilul dinfamilia respectivã rãmâne în grija celui

supravieþuitor, ceea ce poate genera în cascadãmultiple alte probleme: sãrãcie, mutarea într-uncartier sãrac caracterizat de violenþã, intrareaîntr-o bandã de cartier, consum de substanþeinterzise, abandonarea ºcolii, violenþã. Tot acestlanþ cauzal se autoîntreþine, ºi fiecare efectdevine cauzã la rândul sãu astfel încât este dificilde discernut contribuþia fiecãruia. Pe de altãparte, din punct de vedere sociologic, dacã ungrup este supus aceluiaºi risc (copii victime aleunui dezastru natural sau cei dintr-un cartiercaracterizat de sãrãcie cronicã), este dificil dedicernut în ce mãsurã acesta afecteazã egal,sau, dimpotrivã, diferit membrii grupului, sau aºacum afirmã Luthar (1993) „datã fiind reþeauacomplexã de factori care influenþeazãdezvoltarea psihosocialã, nu poate fi asumat cãorice factor de risc (...) implicã niveluriechivalente ale riscului pentru toþi copiii expuºila el” (pp. 3-4).

Tocmai descrierea riscurilor din perspectivavariabilelor este o modalitate comunã deînþelegere a adversitãþii care-i poate afecta pecopii ºi ea are la bazã convingerea, pusã subsemnul îndoielii de Luthar cã acelaºi evenimentare un acelaºi efect asupra celor care l-au trãit.Astfel s-au dezvoltat instrumente de mãsurarea riscului (sau stresului) (cum ar fi Life Change

Tabel 1. Niveluri ale factorilor de risc

Nivel FactoriIndividual Alcoolism în istoricul familiei

O orientare spre cãutarea emoþiilorControl redus al impulsurilorDeficit de atenþieHiperactivitate

Interpersonal ºi social Conflict familialLegãturi slabe între pãrinþi ºi copilConsum de alcool ºi de droguri în familieEºec ºcolarAngajament scãzut în ºcoalãRespingerea de cãtre cei de aceeaºi vârstãAsocierea cu persoane antisociale de aceeaºi vârstã

Mediu Legi ºi norme favorabile comportamentului antisocialSãrãcie ºi deprivare economicãOportunitãþi economice scãzuteComuniune scãzutã în vecinãtate

Sursa: (Jenson & Fraser, 2006)

33


Index Scale, Social Readjustment Rating Scale– SRRS etc.) care privesc riscul, evenimentelestresante, din exterior, fãrã a þine seama demodul cum ele sunt percepute ºi interpretate decei afectaþi. Astfel, la limitã, ceea ce pentru unindivid este o adversitate, pentru un altul poateconstitui o provocare.

De exemplu, statusul socie-conomic (SES) alindividului este un element des utilizat înstabilirea nivelului de stres în care acestatrãieºte. SES este compus din statusulocupaþional al pãrinþilor, un nivel scãzut aleducaþie a mamei, o familie numeroasã,apartenenþã la un grup minoritar, absenþa unuipãrinte ºi se presupune cã un nivel redus alacestuia reprezintã aproape automat unindicator al nivelului ridicat al stresului ºi seconstituie într-un ridicat factor de risc. Cu toateacestea, afirmã Luthar & Zigler (1991), nivelulSES poate sã nu spunã nimic prin el însuºi. Seafirmã cã pentru copil este mai important ce facpãrinþii în interacþiune cu el ºi mai puþin statusulacestora definit în funcþie de ocupaþie, venit orialte variabile.

Faptul cã riscul nu acþioneazã în aceeaºi mãsurãasupra indivizilor ºi cã el nu are întotdeauna unefect negativ rezultã ºi din ceea ce Rutter (2012)numeºte efect de cãlire care constã în creºterearezistenþei individului supus unei adversitãþi:dacã riscul nu este copleºitor pentru individ,situaþia poate avea efecte pozitive, de întãrire.Totodatã, în procesul de coping, de rezistenþãîn condiþii adverse Thoits (1995) afirmã cãindividul poate lua în mod conºtient hotãrâreade a da evenimentelor o altã interpretare ºi, prinaceasta, un alt curs.

„Traumele din copilãrie ºi experienþele stresantecare le-au urmat în adolescenþã ºi în începutulvieþii adulte pot rezulta de fapt în creºtereabunãstãrii fizice ºi emoþionale în etapeleulterioare nu pentru cã oamenilor li s-a inoculatsau s-au obiºnuit sau au devenit adepþi aimanagerierii stresorilor, ci pentru cã pur ºi simpluau decis ºi apoi au acþionat în sensul schimbãriilucrurilor în mai bine.” (Thoits, 1995, p.58)

Aceasta este o poziþie radicalã ºi considerãmcã are puþinã susþinere practicã. Atâta timp câtun copil trãieºte într-un mediu caracterizat de

factori de risc extremi (boli cronice ale pãrinþilor,sãrãcie, lipsã de educaþie) care, aºa cum amvãzut acþioneazã cumulativ, universul sãu,realitatea în care trãieºte este distorsionatã iarieºirea din aceasta este greu de crezut cã seface prin simplã hotãrâre ºi trecere la acþiune„în sensul schimbãrii lucrurilor în bine”. Totuºi,din aceste definiþii ºi enumerãri ar putea fireþinutã ideea cã analiza adversitãþii consideratedoar în termeni de variabile, este insuficientãatâta timp cât nu se ia în considerareinterpretarea pe care i-o dã individul. Un copil alcãrui pãrinte este bolnav cronic, poate sãgãseascã în situaþia de a fi obligat sã-lîngrijeascã un motiv de întãrire sau de înãlþaremoralã ºi astfel sã nu fie copleºit de sarcinilecare le are de îndeplinit

Într-o abordare mai dinamicã, procesualã,riscurile ar avea patru tipuri de efecte (Fraser etal., 1999):

- pasive asupra cãruia individul nu are niciuncontrol (greutate redusã la naºtere, cartierulîn care locuieºte, faptul de a fi fost victima unuiaccident grav);

- reactive, ale altora, cum ar fi respingereagrupului de egali;

- reflexive, care ar consta într-un rãspuns datîn urma unui eveniment;

- ºi, ca ºi cumul al celor de mai sus, efectul deoportunitate, care determinã alegerilecomplexe ale individului.

Astfel, în ciuda considerãrii în termeni devariabile a factorilor de risc care pot fi inventariaþi,mãsuraþi pentru cã se presupune cã acþioneazãpentru toatã lumea identic, este utilã în practicãdeterminarea modului particular în careadversitatea acþioneazã asupra fiecãrui individ.

Factori ºi/sau mecanisme de protecþieprotective

Dacã riscul tinde sã creascã probabilitatea unorefecte negative, factorii de protecþie sunt cei carecresc probabilitatea producerii unor efectepozitive. Relaþia dintre cele douã este complexãdin mai multe puncte de vedere. Pe de o partefactorii de risc ºi cei de protecþie sunt vãzuþiuneori ca extreme ale unui aceluiaºi continuum(Rutter, 1987): lipsa afectivitãþii pentru un copildin centrul de plasament este un factor de risc,

34


prezenþa afectivitãþii este un factor de protecþieetc. Pe de altã parte, factorii de protecþie pot sãfie cu totul alþii decât cei de risc, luaþi „cu semnschimbat” (un adult bun mentor poate ajuta uncopil în probleme generate de sãrãcie, ajutându-l sã-ºi valorifice calitãþile intelectuale astfel încâtsã iasã din mediul advers). Interacþiunea dintrerisc ºi protecþie poate fi compensatoare saupoate sã aibã un efect de amortizor30 (Fraser etal., 1999). Cel dintâi se referã la faptul cã efectulde protecþie reduce problema sau afecþiunea,

fãrã sã acþioneze direct asupra riscului. Anumitecalitãþi ale individului – inteligenþã, iniþiativã etc.– îl pot ajuta pe acesta sã iasã dintr-un mediude mare risc însã respectivele caracteristici nuacþioneazã asupra condiþiilor de mediu însele.La rândul sãu, efectul de amortizare are uncaracter interacþional cu riscul, tinzând sã-idiminueze efectele. Schematic, legãtura dintreadversitate, copil aflat în situaþie de risc, factoride protecþie ºi rezultate este cea din Figura 1.

30 buffering protective efects

Figura 1: Adversitate, risc, protecþie

Sursa: (Hauser & Allen, 2006)

La fel ca ºi factorii de risc, ºi cei de protecþiesunt vãzuþi adesea ºi sub forma unor variabileidentificate la nivel individual, familial ºi social(Garmezy, 1985). Una din multele liste aleacestor variabile care sã descrie factorii deprotecþie apare în Tabelul 2.

Considerarea factorilor de protecþie din punct devedere al variabilelor, aºa cum sunt ilustraþi înTabelul 2, este una preferatã de cãtre cercetãtoripentru cã ei se constituie în indicii pentruintervenþii mai eficace în direcþia diminuãriifactorilor de risc (Fraser et al., 1999).

Constatarea faptului cã rãspunsul la stresori nueste liniar, acelaºi pentru toþi indivizii ºi nicisimilar în orice moment, a condus la elaborareaunor modele teoretice (Garmezy et al., 1984)

care sã exprime legãturile dintre risc,vulnerabilitate, rezultate ºi factori protectivi.

a) Modelul compensator este unul doar unulcumulativ în care creºterea acþiunii stresorilorscade nivelul de competenþã (rezultatelepozitive).

b) Modelul protectiv implicã o interacþiune întrerisc ºi calitãþile individului în obþinerearezultatelor pozitive. În acest model, un nivelmereu în creºtere al adversitãþii îl lasãneafectat pe cel care dispune de anumitecalitãþi individuale care funcþioneazã ca factoriprotectivi.

c) Modelul provocator (challenge) presupune orelaþie între stres ºi competenþã în care, întreanumite limite, creºterea adversitãþii implicão îmbunãtãþire a rezultatelor.

35


Tabelul 2. Factori protectivi

Nivel Factori de protecþieCaracteristici ale copilului Temperament sociabil ºi adaptabil în copilãria micã

Bune abilitãþi cognitive, abilitãþi de rezolvare a problemelor, funcþiiexecutiveAbilitatea de a forma ºi menþine relaþii pozitive cu egaliiStrategii emoþionale eficiente ºi de control al comportamentuluiO viziune pozitivã a sinelui (încredere în sine, înaltã stimã de sine,auto-eficienþã)O perspectivã pozitivã a vieþii (speranþã)Încredere ºi un sens al scopului în viaþãCaracteristici valorizate de societate ºi de sine (talente, simþ alumorului, atractivitate pentru alþii)

Caracteristici ale familiei Mediu stabil ºi suportivRelaþii armonioase între pãrinþiRelaþii apropiate cu îngrijitori sensibili ºi responsiviStil parental autoritar (nivel înalt al cãldurii, monitorizãrii ºi alaºteptãrilor)Relaþii pozitive cu fraþiiConexiuni suportive cu membrii familiei extinse

Pãrinþi implicaþi în educaþia copiilorPãrinþi care au calitãþi individuale prezentate mai sus ca fiindprotective pentru copilAvantaje socioeconomiceNivel înalt de educaþie al pãrinþilorCredinþã ºi afiliere religioasã

Caracteristici ale comunitãþii Calitate înaltã a vecinãtãþiiVecinãtate sigurãUn nivel redus al violenþei în comunitateLocuinþe accesibileAcces la centrele de recreereAer ºi apã curate

ªcoalã eficaceProfesori bine pregãtiþi ºi bine plãtiþiPrograme after-schoolResurse recreaþionale ale ºcolii (de exemplu, sport, muzicã,artã)

Oportunitãþi de angajare pentru pãrinþi ºi tineriUn bun serviciu de sãnãtateAcces la servicii de urgenþã (poliþie, pompieri, medicale)Conexiuni cu mentori adulþi grijulii ºi grup prosocial de egali

Caracteristici culturale Politici protectoare faþã de copil (în domeniul muncii, sãnãtãþii ºi alsau societale bunãstãrii)

Valori ºi resurse direcþionate în educaþiePrevenirea ºi protecþia de opresiune ºi violenþã politicãAcceptare scãzutã a violenþei fizice

Sursa: (Wright et al., 2013)

36


Relaþia dintre riscuri ºi rezultate poate fi ºi maimult rafinatã, în acest sens Rutter (1985)ajungând la urmãtoarele concluzii care urmãrescsã stabileascã mai curând mecanisme protectiveºi mai puþin factori de protecþie:

Anii copilãriei nu sunt determinanþi în dezvoltareaulterioarã; procesele cognitive joacã un roldeterminant în stabilirea rãspunsuriloremoþionale ºi comportamentale; caracteristiciletemperamentale sunt importante, dar opereazãprin intermediul interacþiunilor la fel de mult careactivitate individual; multe comportamente suntlegate de contexte; multe din legãturilecomportamentului sunt mai degrabã socialedecât individuale; continuitatea de-a lungultimpului este mai curând indirectã decât directã.

Pentru cercetãtorul englez, analiza factorilor deprotecþie ºi a modului în care ei acþioneazãtrebuie sã þinã seama de sincronizare (timing)

(nu este indiferent când un factor de protecþieacþioneazã), înþelesul pe care individul îl dãriscului ºi protecþiei, cunoaºterea (un anumit modde a vedea sinele ºi realitatea care permiteelaborarea unor strategii de reuºitã),interacþiunea cu alþii care sã anclanºeze sau sãsusþinã procese pozitive de adaptare.

Concluzii

Analiza factorilor de risc ºi a celor de protecþiepoate conduce la determinarea unor variabilecare pot fi integrate în programe de intervenþiecare sã aibã drept scop diminuarea efecteloradversitãþii. Totuºi, relaþia dintre risc ºi protecþieeste mai complexã decât o alãturare de factoriiar o intervenþie eficientã trebuie sã-ºi propunãsã determine ºi sã întreþinã mecanismeprotective subtile, contextuale, în vedereadepãºirii situaþiei de risc în care se pot afla copiii.

BIBLIOGRAFIE

1. Fraser, M. W., Richman, J. M., & Galinsky, M. J. (1999). Risk,protection, and resilience: Toward a conceptual framework for socialwork practice. Social Work Research, 23(3), 131–143.

2. Fraser, M. W., & Terzian, M. A. (2005). Risk and Resilience in ChildDevelopment. Principles and Strategies of Practice. In G. P. Mallon& P. M. Hess (Eds.), Child Welfare for the Twenty-First Century: AHandbook of Practices, Policies and Programs (pp. 55–71). ColumbiaUniversity Press.

3. Garmezy, N. (1985). Stress-resistant children: the search for protectivefactors. In Recent Research in Developmental Psychopatology, BookSupplement No.4 to Journal of Child Psychology & Psychiatry. Oxford:Pergamon Press.

4. Garmezy, N., Masten, A. S., & Tellegen, A. (1984). The study of stressand competence in children: A building block for developmentalpsychopathology. Child Development, 55, 97–111.

5. Hauser, S. T., & Allen, J. P. (2006). Overcoming Adversity inAdolescence: Narratives of Resilience. Psychoanalytic Inquiry, 26,549–576.

6. Jenson, J. M., & Fraser, M. W. (2006). A Risk and ResilienceFramework for Child, Youth, and Family Policy. In Social Policy forChildren and Families (pp. 5–24).

7. Luthar, S. S. (1993). Annotation: Methodological and ConceptualIssues in Research on Childhood Resilience. Journal of ChildPsychology and Psychiatry, 34(4), 441–453.

8. Luthar, S. S., & Zigler, E. (1991). Vulnerability and Competence. AReview of Research on Resilience in Childhood. American Journalof Orthopsychiatry, 61(1), 6–22.

9. Masten, A. S. (2001). Ordinary magic. Resilience processes indevelopment. American Psychologist, 56(3), 227–238.

10. Rutter, M. (1985). Resilience in the Face of Adversity. ProtectiveFactors and Resistance to Psychiatric Dosorder. British Journal ofPsychiatry, 147, 598–611.

37


11. Rutter, M. (1987). Psychosocial Resilience and ProtectiveMechanisms. American Journal of Orthopsychiatry, 57(3), 316–331.

12. Rutter, M. (1999). Resilience concepts and findings: implications forfamily therapy. Journal of Family Therapy, (21), 119–144.

13. Rutter, M. (2012). Resilience as a dynamic concept. Developmentand Psychopathology, 24(2), 335–44.

14. Thoits, P. A. (1995). Stress, Coping and Social Support Processes:Where are We? What Next? Journal of Health and Social Behavior,((Extra Issue)), 53–79.

15. Ungar, M. (2012). Social Ecologies and Their Contribution toResilience. In M. Ungar (Ed.), The Social Ecology of Resilience: AHandbook of Theory and Practice (pp. 13–32). New York, NY: SpringerNew York.

16. Wright, M. O. D., Masten, A. S., & Narayan, A. J. (2013). ResilienceProcesses in Development: Four Waves of Research on PositiveAdaptation in the Context of Adversity. In S. Goldstein & R. B. Brooks(Eds.), Handbook of Resilience in Children (pp. 15–38). Boston, MA:Springer US.

38


CONSERVAREA IMAGINII MATERNE PRIN CRIMÃ-EFECT ALCRONICIZÃRII ABUZULUI EMOÞIONAL

PRESERVATION OF MATERNAL IMAGE THROUGH CRIME - EFFECTOF CHRONIC EMOTIONAL ABUSE

Daniela Tãnase,Psiholog criminalist, IPJ Bacãu

Adresã autor:E-mail: [email protected]

Tel.:+ 40 0740 559806

„Copiii încep prin a-ºi iubi pãrinþii; pe mãsurã ce cresc încep sã îi judece; uneori, îi iartã.”

Oscar Wilde

Abstract. Most times people tend to associate emotional abuse with content of institutionalization syndrome,and this perception is due to many variables, some of them extrinsec (organizational culture, collective memory),and other intrinsec.

Unfortunately, the primary forms of emotional abuse on children are all around us in any living space.Hostility, conflictual relationships models, mental patenting of a nonfunctional enviroment as normal, wherethe attachment needs and recognition of their identity are violated, all of them can become forms of emotionalabuse at different intensities, with disharmonic effect in psycho emotional and social dynamics.

Extreme forms of manifestation of abuse, such as murder atempt and murder, from all kind of crimes, havethe most etiology in chronic emotional abuse suffered by the offender. This way, mental traumatized contentsfind an unfair path for outpouring dynamics, element met in the criminal matrix structure from specializedliterature.

Nevertheless, in the background of the offender there is a mythological tresure of the unconscoius, intrapsychicsymbolism of the act being often different from the connotation received through the Code of Criminal Procedure.Therefore, in the present work, we meet the case of a teenage girl, who by the suppressure of her mother’slife, did not want to do anything else but to preserve the maternal image for eternity.

Key-words: emotional abuse, atempt murder, murder, offender, unconscious, intrapsychic symbolism, maternalimage.

În urma abuzurilor emoþionale, oamenii se pierdpe ei înºiºi, lãsând locul conþinuturilor emoþionalespecifice umbrei. Fenomenele sociale regresive,cum ar fi sãrãcia, lipsa instrucþiei ºi educaþiei,perpetuarea modelelor nonvalorice, atacãprecum o maladie ireversibilã piramida nevoilorlui Maslow, determinând conduite maladaptative,de la comportamente de tip nevrotic pânã la celeantisociale. Concomitent cu acest proces, verigiimportante de tip normativ sau legislativ, rãmân

descoperite, parcã neputând de cele mai multeori sã respecte ritmul evoluþiei fenomenelorantisociale prezente, rezolvarea unor astfel decazuri având, de cele mai multe ori, conotaþiipunitive ºi mai puþin circumstanþiale.

În studiul de caz urmãtor nu voi prezenta oamenisau cazuri judiciare, ci voi dori sã vorbesc,ajutându-mã de acestea, despre capacitateainconºtientã a psihicului unei tinere de 16 ani,de a conserva imaginea maternã prin crimã.

39


Prezentarea cazului ºi datele anamnezei

S-a nãscut într-un sat, pãrinþii ei s-au despãrþitcând ea avea 3 ani ºi a locuit acolo în continuaredoar cu mama sa, aceasta fiind infirmierã la unspital de psihiatrie. Întregul context de viaþã s-agrefat pe specificul locului, copilul fiind obiºnuitde mic sã participe la treburile gospodãreºti,inclusiv la tãiatul lemnelor. Treptat relaþiaconflictualã dintre mamã ºi fiicã a devenit un stilde viaþã, violenþele verbale des întâlnite înlocuiauvorbele calde pãrinteºti cât ºi respectul filial.Adolescenþa a trezit dorinþa de emancipare, deafiliere la alte grupuri, aºa cã în ultimul timpcerturile mamã - fiicã erau din ce în ce mai dese,pe motivul dorinþei celei din urmã de a merge ladiscotecã, de a se distra cu prietenii.

Temerea mamei era, din declaraþiile vecinilor,oarecum justificatã: fiica nu avea uncomportament moral adecvat în relaþiile cuceilalþi, în special cu persoanele de sex masculin,unii afirmând cã obiºnuia sã întreþinã relaþiisexuale pasagere.

Într-o dimineaþã de iarnã, mama i-a cerut sãaducã mâncarea din altã „odaie”, iar fata azãbovit puþin în cãutarea papucilor de casã.Iritatã, mama aruncã cu ceva dupã ea, iar forþelerãului se rãzvrãtesc în interiorul fetei,determinând-o sã înceapã sã îºi acopere mamacu o ploaie de lovituri, ajutându-se de un ceaunºi o secure ce se afla la îndemânã. Când ºi-adat seama cã este moartã, a târât-o în beciulcasei ºi a acoperit-o cu frunze ºi pleduri (important este faptul cã în urmãtoarele douã lunipânã când a fost descoperit, cadavrul nu a maifost mutat de acolo, fiica încercând iniþial sã-lacopere ºi cu beton).

Timp de douã luni ºi-a continuat viaþa, înaparenþã, la fel ca ºi înainte, spunând vecinilorºi rudelor cã mama sa a plecat în Italia. Aici aparca elemente importante pentru dinamicapsihicului postfaptã, petrecerile date de subiectîn casa sa, destul de zgomotoase pentru cei dinjur. În construirea acestei teorii a fost ajutatã ºide planurile pe care ºi le fãcuse mama sa înaintede a muri, astfel încât toþi cunoscuþii ºtiau dedorinþa acesteia de a pleca în Italia pentru amunci.

Chiar ºi la serviciu mama sa îºi depusese ocerere pentru concediu fãrã platã, justificândacest fapt prin dorinþa de a pleca. Cadavrul afost descoperit de un vecin, la aproximativ douãluni dupã ce fusese comisã crima, fiind astfelanunþatã ºi poliþia. În prima fazã a anchetei,subiectul a avut tendinþe de disimulare, afirmândcu tãrie cã mama sa este în Italia, explicândprezenþa unei urme de sânge printr-o întâmplarece a avut loc la scurt timp în urmã: un prieten avenit la ea ºi fãcând amândoi mâncare, el s-atãiat la mânã ( fapt confirmat prin anchetã). Dardovezile au fost de netãgãduit, ea fiind nevoitãsã recunoascã.

Psihodiagnoza analiticã a subiectului

O privesc intrând în cabinet, zâmbeºte, ochiiverzi mai poartã lumini ale copilãriei, îºiaranjeazã conºtiincioasã pãrul ºaten, cuonduleuri naturale, tuns pe fir drept pânã la bazaurechii, îºi împreuneazã mâinile ºi se uitãzâmbind la mine, în aºteptare. Este de staturãmedie, robustã, lipsind cu desãvârºire fragilitateatipic femininã de la aceastã vârstã. Are doar 16ani ºi cu 2 luni înainte ºi-a omorât mama. Mâinile,împreunate pe genunchi, poartã semnele uneivieþi muncite ºi

ale unui caracter practic, rãsãrind sfios ºi semneale unei dorinþe de feminitate ( unghiileneîngrijite, tãiate destul de scurt ºi nesimetric,au fost lãcuite cu ojã roz).

Mã prezint ºi o întreb dacã doreºte sã discutãmºi sã parcurgem împreunã o serie de testepsihologice. Rãspunde afirmativ, poate mairepede decât m-aº fi aºteptat, pãstrând acelaºizâmbet, pe care de multe ori îl asociazã cu gestulde a-ºi aranja pãrul sau cu o scuturare uºoarãa capului, foindu-se uºor pe scaun. O întreb dece se aflã aici ºi îmi rãspunde privind lateral ºiclãtinându-ºi capul: „Pentru o greºealã”. Replicãdestul de generalã, care nu îmi dã posibilitateadeocamdatã sã înþeleg la ce se referã aceastãgreºealã: este o culpã moralã ºi afectivã pe careea o trãieºte acum din plin, realizând gravitateafaptei sau se referã la tot ceea ce a fost înainteîn viaþa ei, rãspunsul fiind astfel o sintetizarereflexivã a copilãriei sale, exprimatã mai multincoºtient?

40


Parcurge testul Szondi, pãstrând o atitudineparticipativã, are acelaºi zâmbet de parcã figuriletestului ar distra-o.

Observaþie: alegerea testului Szondi a avut camotivaþie introducerea subiectului în atmosferade testare, nefiind un test analitic, voi prezentaîn continuare interpretarea primului ºi singuruluiprofil, de altfel, prin raportare la starea din acelmoment a subiectului:

Factorul h prin energia libidinalã descãrcatã,alãturi de k ºi p sunt reacþii simptomatice,devenind supape pentru descãrcarea tensiuniloracumulate în factorul vectorului paroxismal, e,care indicã la rândul sãu o preocupare anxioasãîn a-ºi controla agresivitatea. Astfel, vectorulparoxismal relevã un conflict între furie ºiculpabilitate, subiectul simþindu-se tensionat îninterior.

Combinaþia factorilor din vectorul sexual (h0s-),implicã o descãrcare a nevoii de tandreþeasociatã cu o tensiune în sfera agresivitãþii, darneacceptatã de persoanã. Comportamental, înasociere cu e+/-hy-, reprezintã dorinþa de aplãcea celor din jur (drãgãlãºenia ºi naivitateaaparentã manifestatã pe parcursul interviului,tendinþa de afiliere la grupuri de aceeaºi vârstãpentru a se simþi iubitã). Factorul ho, poatesemnifica un ataºament crescut faþã de mamã,sau faþã de orice figurã maternã, în scopul de afi beneficiarul pasiv al iubirii, ceea ce analiticridicã problema inflaþionãrii eului de cãtrecomplexul matern. Vectorul Eului prezintã un Eucomplet destructurat, un colaps la nivelulacestuia, astfel încât dorinþele sau trebuinþelese descarcã în exterior fãrã a mai fi mediate deEu. Prin corelaþie cu rezultatele obþinute la testulRorschach, putem afirma cã energia libidinalãspecificã complexului matern negativ a inflaþionatEul pacientei, astfel, Eul slãbit de energie lasãsã se manifeste cele mai nesocializateconþinuturi ale Umbrei. În sprijinul acesteicorelaþii vine constelaþia vectorului de contactd-m+!, deci fie mama, fie un substitut al acesteiaeste investit libidinal cu aceeaºi intensitate cucare a fost investit primul obiect al libidoului,tensiunea constelaþiei relevând practicdependenþa maternã, de care subiectul a decissã scape prin a-ºi ucide mama.

Aºa se poate justifica ºi conflictul între furie ºiculpabilitate specific constelaþiei vectoruluiparoxismal.

Testul Rorschach pune mult mai bine în luminãactivarea conþinuturilor psihice nesocializate aleUmbrei, cât natura destructurãrii Eului prininflaþionarea sa de cãtre complexul maternnegativ.

Planºa 1.Identificarea deficitarã cu puterea femininãmatriarhalã determinã ºi dificultãþi în trãireapsihicã a propriei structuri corporale ( elementeremarcate ºi în atitudinea sa din timpulinterviului). Apare o problemã de tip Umbrãdeoarece calitãþile asociate feminitãþii au devenitdizarmonice.

Planºa 2.Conþinutul perceptiv este de facturã animalã(urºi, gândac ce se târãºte, elefant care stã înpicioare), din simbolisticã lipsind elementelecromatice. Este prezent un fenomen de inducþiegenerat de prima planºã: dacã în prima apare oactivare negativã a Arhetipului Marii Mame,generator de complex matern negativ, în a douaplanºã este evidentã dificultatea de identificarecu masculinitatea / feminitatea, subliniind astfelprobleme legate de Umbrã.

Planºa 3.Lipsa kinesteziei poate evidenþia o orientareextraverta a libidoului cu grad mare desugestibilitate ºi impresionabilitate, punând înmiºcare trebuinþe sau dorinþe care nu au fostsatisfãcute ºi asupra cãrora pacienta revine.

Planºa 4Planºa 4 reprezentativã pentru arhetipulpsihicului masculin ºi energiile sale, determinão proiecþie specificã splitãrii axei Sine – Eu, pefondul simbolului iepurelui ( animal Lunar înmitologie) despicat, blana animaluluisemnificând în acest context simbolul privãriiafective de modelul parental patern. Imagineamasculinitãþii este depotenþatã, ducândpsihanalitic la ideea unui complex oedipiannerezolvat.

Planºa 5Planºa 5 pune la încercare autonomia eului,care, în cazul subiectului, este inflaþionat de

41


energiile arhetipale. Eul, neputând gestionaforþele inconºtientului, adoptã ca ºi mecanismde apãrare agresivitatea.

Planºa 6În conþinutul proiectiv este evidentã oambivalenþã în trãirea propriei feminitãþi în relaþiacu masculinitatea. În proiecþia Animus-uluisubiectul penduleazã între agresivitate, caenergie libidinalã specific masculinã ºiîncãrcãtura emoþionalã specificã Erosului.

Planºa 7Ca interpretare, putem lansa ipoteza (care a fostverificatã prin anamnezã) cã relaþionareatensionatã intrafamilialã, permanentizatã subforma unui stil de viaþã, a determinat o slãbire aidentitãþii feminine, activând energia libidinalãagresivã.

Planºa 8Este prima planºã în care conþinuturileperceptive sunt legate între ele prin înlãnþuireaacþiunii ºi în acelaºi timp ele nu sunt claridentificate, reprezentând simbolic formeprimitive, nesocializate ale impulsurilor.

Planºa 9Pe lângã conþinutul perceptiv, este importantãdinamica afectivã a subiectului exprimatãmanifest prin ritm alert al discursului ideoverbal,agitaþie nervoasã, hiperestezii auditive.Conþinutul verbal nu este la fel de coerent capânã acum, fiind din ce în ce mai grãbitã sãexprime conþinutul perceptiv.

Planºa 10Planºa 10 sintetizeazã proiectiv elementeleperceptive regãsite în planºele anterioare,conþinutul fiind dezordonat ca ºi manierã deorganizare. Este o manifestare a opoziþiei salefaþã de anumite surse inconºtiente, care conþinteoretic un potenþial vital în evoluþie.

La finalul testului, se instaleazã brusc un blocaj,subiectul refuzã sã mai vorbeascã, pãstrând pefaþã urma unui zâmbet împietrit, repetândstereotip „ acum, gata, vreau sã plec”.

Stimulii din gestalt au reactivat energiilearhetipale, subiectul nu mai poate pãstraaparenþa calmã ºi copilãroasã afiºatã pânã

atunci, apele inconºtientului bulversate auzdruncinat structura psihismului personal,conºtiinþa fiind brusc supusã unui efort de a facefaþã conþinuturilor arhetipale.

„Am visat-o pe mama...zâmbea ºi ne jucam”

Ne-am întâlnit din nou, în acelaºi cabinet. Oprivesc ºi mi se pare mai obositã ca la întâlnireatrecutã. O întreb cum s-a întâmplat ºi începe sã-mi povesteascã despre scurta ceartã avutã înacea dimineaþã. ”În ultimul timp mama era totmai nervoasã, se supãra pe mine din orice. Amlovit-o cu ceaunul ºi apoi i-am dat cu toporiºcaîn cap de mai multe ori. Când am vãzut sângem-a apucat ºi mai tare (face o grimasãasemãnãtoare unui spasm). Mi-am dat seamacã este moartã pentru cã nu mai sufla. Apoi amdus-o în beci.”

O ascult privind-o ºi încerc sã înþeleg ce seascunde în spatele acelui zâmbet, aproapepermanent desenat pe chipul sãu. Ochii uºorobosiþi reflectã semnul unei poveri sufleteºti, pecare o va purta mereu de acum încolo. Ce apeadânci ale psihicului ei s-au învolburat ºi audeterminat-o sã ucidã? Dar dacã în mintea einu a ucis, ci a dorit sã pãstreze obiectul în carea investit libidinal pentru prima datã ºi poatepentru totdeauna? Imaginaþi-vã o fetiþã de treianiºori, rãmasã doar cu mama ei, un copil care,împotriva ºi/sau datoritã tipului de relaþionare cumodelul matern, a dezvoltat în timp odependenþã aproape nefireascã de mamã. Sãnu uitãm cã modalitatea de relaþionare maternãera agresivã (ºi în limbaj ºi în comportament,iar din punct de vedere psihologic, victimaagresiunilor psihice sau fizice dezvoltã,paradoxal, o dependenþã de agresor). Mama,analitic, era pentru fiicã sursa agresivitãþii dar înaceeaºi timp ºi sursa de la care ea aºteptatandreþea. Prin structura pulsionalã evidenþiatãîn testul Szondi, subiectul prezintã un ataºamentcrescut faþã de mamã, sau faþã de orice figurãmaternã, în scopul de a fi beneficiarul pasiv aliubirii. Lipsa modelului parental patern adeterminat o evoluþie deficitarã a Eului, subaspectul de a integra pozitiv experienþelenegative ale vieþii.

Vestea cã mama sa doreºte sã plece în Italia, afãcut-o sã simtã teama de a pierde obiectul drag

42


(crima a avut loc înainte cu 3 sau 4 zile deplecarea mamei în strãinãtate). În condiþiile încare plecarea mamei ar fi fost perceputã ca oeliberare, este de presupus ca subiectul sã fidezvoltat o toleranþã ridicatã la frustrare. Darpovestea din ziua crimei infirmã acest lucru.Inconºtient, ea a simþit pericolul pierderiiobiectului dependenþei ºi, la gestul agresiv almamei (mult mai mic în intensitate ºi ca facturãcomparativ cu multe altele anterioare), areacþionat prin punerea în joc a energiei agresivestocatã în inconºtient: a lovit cu sete, prin lovituria vrut sã conserve pentru eternitate obiectulinvestit de ea libidinal. Nu a transportat cadavrulîn altã parte, deºi ar fi avut timpul necesar, l-aþinut în beciul casei, aproape de ea: de aici,fantasmatic, el nu mai putea pleca, astfel obiectuliubirii, faþã de care devenise dependentã,rãmãsese doar al ei, depotenþat, fãrã dorinþa dea o mai pãrãsi sau brusca vreodatã.

Poziþia victimei, zãcând neputincioasã pepodea, cât ºi sângele care þâºnea, au activat înea instinctele primitive, determinând-o sãloveascã din ce în ce mai tare.

Petrecerile date dupã comiterea crimei ducla aceeaºi nevoie de ataºament dar în acelaºitimp pot avea ca explicaþie dorinþa de a ascundecât mai adânc, în inconºtient, modalitatea pecare a ales-o pentru a conserva obiectuldependenþei sale.

Am întrebat-o dacã ºi-a visat mamavreodatã dupã acea întâmplare (modul în carese developeazã psihicul subiectului mãdeterminã sã folosesc în discuþiile cu ea cuvântul„întâmplare” în locul celui de „omor” ).

A rãspuns zâmbind, cu o luminiþã în ochicare s-a aprins instantaneu, redând în câtevacuvinte nevoile ei de o viaþã: „ Am visat-o osingurã datã. Zâmbea ºi ne jucam amândouã.”Înarest, dupã aplicarea Rorschach-ului, am maivizitat-o de douã ori: prima datã am rugat-o sãdeseneze ceva ce îºi doreºte ea. A fost foarteîncurcatã ºi mi-a rãspuns cã nu ºtie ce sãdeseneze ºi cã nu are nici talent la desen. Nuam insistat, dar la patru zile dupã aceastãdiscuþie am vizitat-o din nou ºi mi-a întins o hârtie

A4 cu un desen. Am întrebat-o ce reprezintã ºimi-a spus cã o insectã. Este lapidarã înrãspunsuri ºi încurcatã atunci când trebuie sãdea o explicaþie. Adaugã „mi-a venit aºa într-osearã când ascultam muzicã la radio ºi amdesenat”. Asta a fost tot ce am putut afla de laea. I-am mulþumit, i-am spus „la revedere” ºi amplecat.

Nefiind diferenþiatã ca ºi conþinut verbal pentrua-i delimita simbolismul, mi-am amintit cã „muza”a apãrut pe un fond muzical. Din încercarea uneicombinãri semantice am ajuns la a concluzionacã o insectã care cântã nu poate fi decât ungreier.

În dicþionarul de simboluri31, „greierele copacilor”din þinuturile mediteraneene este denumit„Cicadã”. Potrivit legendei, fratele regelui troianPriam, Tithonos, era iubitul zeiþei aurorei, Eos.Ea l-a rugat pe Zeus sã-l facã pe Tithonosnemuritor dar a uitat sã-i cearã ºi tinereþeaveºnicã.

ªi, într-adevãr, ºi-a adorat veºnic iubitul, însã eldevenea din ce în ce mai slab ºi bombãnea însinea sa, pânã când s-a micºorat de tot ºi s-apreschimbat într-o cicadã ce þârâia veºnic.

Þârâitul veºnic este perceput în literatura anticãuneori ca agreabil, alteori ca supãrãtor. În Chinacicada ( shan ) simboliza nemurirea saucontinuarea vieþii ºi dupã moarte, iar celor morþili se punea în gurã o amuletã din jad în formã decicadã. Ornamentul stilizat în formã de cicadã afost înþeles ca o metaforã pentru „loialitatea faþãde principii”.

„Loialitatea” faþã de inconºtientul maternproiectat asupra sa încã din primele clipe aleconcepþiei sale, dar ºi faþã propriul inconºtientsunt o dovadã a nemuririi, a continuãrii vieþii dupãmoarte deci a conservãrii imaginii materne princrimã.

Aspecte mitice ºi simbolice în ucidereamameiJung a arãtat cã existenþa „formãrii demituri”, elemente profunde structurale dininconºtient, de felul mitologemelor, reflectãdinamica psihicului. ”Când mitul în care trãim

31 Biederman, H. (2002) Dicþionar de simboluri. Bucureºti: Saeculum I.O.

43


este inconºtient, suntem ca peºtele în apã; mitulcreeazã atmosfera în care trãim ºi esteconsideratã ca de la sine înþeleasã. Atitudinilenoastre fundamentale sunt derivate de aici.” 32Înexplicarea simbolisticii acestui studiu de caz, voiadopta o metodã interpretativã inversproporþionalã cu evoluþia fenomenelor psihice,ºi anume plecând de la finalitatea acþionalã (crima) spre dinamica inconºtientului, vãzutã caetiologie a comportamentului manifest. Dupãcum s-a observat, acum este prima datã cândfolosesc cuvântul „crimã”, vãzutã în sens juridicºi penal, mai puþin însã ca o fenomenologiepsihicã. Din acest ultim punct de vedere,cuvântului „crimã” i se poate substitui sensul deconservare a imaginii materne.

Coborârea în adâncul pãmântului este una dintrecele mai vechi simbolistici legate de întoarcereaîn pântecul mamei, amintindu-ne de mitologiacreaþiei.

Când ºi-a dat seama cã este moartã, a târât-oîn beciul casei ºi a acoperit-o cu frunze ºi pleduri(important este faptul cã în urmãtoarele douãluni pânã când a fost descoperit, cadavrul nu amai fost mutat de acolo, fiica încercând iniþialsã-l acopere ºi cu beton).

Beciul, o încãpere subteranã, sugereazãpântecul Marii Mame, tipic pentru multe mituriale creaþiei. În mitologia sumerianã, spreexemplu se vorbeºte de un spaþiu aflatdedesubtul pãmântului, numit „marele dedesubt”unde îºi au domiciliul zeitãþile chtonice. Viaþapare sã se iveascã din aceastã matrice, amintindde interpretarea miticã strãveche a creaþiei, încare nu intervenea principiul masculinitãþii. Multepoveºti ale creaþiei încep cu Marea MamãOriginarã, din care apare Pãmântul sau Lumina,imagini ale emergenþei conºtiinþei din inconºtient.

Încercarea nefinalizatã de a-ºi acoperi mama cubeton, poate simboliza ideea de respingere arãcelii afective dintre cele douã. O acoperã cufrunze ºi pleduri parcã ar dori sã-i fie cald, fiindsimbolic activate brusc trãsãturi ale instinctuluimatern: protecþie, ocrotire, cãldurã.

Datã fiind intensitatea lor afectivã, complexeleinfluenþeazã percepþia, iar când sunt negative,produc sentimente inexplicabile ºi uncomportament dureros. Întruparea arhetipului înacest mod este sinonimã cu sufletul; materialulcare este prea dureros în plan afectiv nu se poateîntrupa, astfel încât o bucatã din sufletul copiluluirãmâne scindatã sau refulatã. Armonia internãa personalitãþii este pierdutã, din cauzã cãaspectele diferite ale unei fiinþe nu se potarmoniza. Atunci când predominã laturaîntunecatã a arhetipului – echivalent al miticeimame îngrozitoare sau a tatãlui groaznic mitic– stãrile afective care rezultã sunt prea dificileca individul sã le integreze. Este ca ºi cumpersoana ar fi supusã mâniei lui Dumnezeu.Aceastã explicaþie poate sta la baza comiteriicrimei, mai ales cã adolescenta ºtia cã pestecâteva zile mama sa va pleca în Italia.

Ca modalitate activare a arhetipului maternnegativ, în evoluþia psihicã a subiectului, înanaliza trecerii la act, cât ºi în comportamentulpostfaptã putem întâlni diferite ipostaze aleacestuia, cum ar fi: de refuzul maternitãþii(adolescenta rãmâne însãrcinatã ºi recurge laavort), relaþii sexuale pasagere sau amplificareaerosului. Ultimul aspect manifest apare ºi pefondul unei bune relaþionãri a adolescentei cudiriginta, sau cu mãtuºa ei.

Odatã gãsite obiectele de ataºament matern înpostura acestor douã femei, relaþia cu mamanaturalã devine ºi mai conflictualã, ca ºi cumadolescenta ar încerca sã scape de sub aceastãdominaþie. Rãul produs de mama naturalã,proiecþie a arhetipului matern negativ, se apropiede apogeu în special acum când poate exista ºiun ataºament faþã de cele douã persoaneapãrute ca substitute maternale.

Acest dualism prefaptã, ca ºi circumstanþefactuale ale gestului sãu, este regãsit în formãsimbolicã ºi în dinamica intrapsihicã developatãîn timpul testului Rorschach, atât princonþinuturile perceptive cât ºi prin limbajulnonverbal la planºele IX ºi X.

Ilustrativ pentru acest caz, privind spre mitologiagreacã Electra, sfãtuitã de roabe, în loc sã cearã

32 Jung, C.G. (2003) Opere complete,vol.1. Bucureºti: Ed. Trei

44


îndurare umbrei lui Agamemnon, cheamãrãzbunarea zeilor asupra capului Clitemnestrei.

Viaþa privatã de modelul patern, replicile mameipline de învinovãþire la adresa naºterii ºiexistenþei adolescentei aseamãnã într-un fel saualtul destinul acesteia cu destinul Electrei(aceasta din urmã rãmasã fãrã tatã, dezvoltã ourã faþã de Clitemnestra cu o etiologie dublã:o învinovãþeºte pentru uciderea tatãlui ºi apoipentru faptul cã o asuprea frecvent).

Clitemnestra îl ucide pe Agamemnon ºi îºiînstrãineazã copii, aºa cum simbolic mamaadolescentei i-a oferit o privare de modelulpatern. Scheletul fracturat al Animusu-luiadolescentei clãdit pe modele cotidiene, perene,dezvoltând în acelaºi timp o energie psihicãdornicã de identificare, trece prin diferiteipostaze: ea se identificã în casã cu bãrbatul prinmuncile pe care le presteazã ( taie lemne, lecarã, reparã uneori, sub presiunile mamei, gardulcare era foarte ºubred, este învinovãþitã deneajunsurile vieþii de zi cu zi ), acest Animuscontribuind ºi el la mãiestria cu care mânuieºtetoporiºca în momentul trecerii la act. Prinparalela mitologicã, Electra îl sprijinã spiritual peOreste în planul de a o ucide pe Clitemnestra,existând aici o forþã spiritualã ºi o energie psihicãspecificã Animus-ului.

Dar Oreste (poate fi oare Animus-ul adolescenteinoastre?) îndeplineºte de fapt porunca luiApollon, fiul lui Zeus ºi al Latonei, zeu al Luminiiºi al Soarelui, la greci zeu al Binelui ºi alFrumuseþii, cel care îi face pe oameni sãrespecte legea. Dupã plecarea de la palatulmamei sale, el este urmãrit în drumul sãu deErinii, Zeiþe ale Rãzbunãrii, care îi fãceau pe ceinelegiuiþi ºi pe ucigaºi sã îºi piardã minþile.Inconºtient, adolescenta adoptã postfaptã o viaþãzgomotoasã, plinã de petreceri, un vârtej alsunetelor, zgomotului pentru a se protejasimbolic de conºtiinþa sa, astfel evita sã se maigândeascã la ceea ce a fãcut, dar în acelaºi timpmama era acolo lângã ea ºi acum o puteacontrola aºa cum dorea.

Fãrã a încerca o forþare interpretativã a destinuluiadolescentei, dar în acelaºi timp fãrã putinþa dea ignora „coincidenþele” dintre mitologie ºidestinul subiectului, Oreste o roagã pe Atena,Zeiþa Înþelepciunii, sã judece singurã fapta lui,tot aºa cum autoarea faptei din studiul nostruva fi supusã judecãþii unui tribunal, dar în acestcaz destul de nemilos, care nu a dorit iniþial sãþinã cont de circumstanþele vieþii acesteia. Apareîn acest moment o a doua avocatã din oficiucare, aducând în discuþie o eroare judiciarã,reuºeºte sã îi obþinã o pedeapsã mai micã. Demenþionat cã aceastã avocatã a cerut tribunaluluisã accepte mãrturia psihologului în instanþã,tocmai pentru sublinierea „circumstanþeloratenuante” de tip educativ, sub forma relaþionãriideficitare dintre subiect ºi mamã ºi a unuicomportament agresiv dobândit ca modalitatede rezolvare a conflictelor intrafamiliale.

Eriniile furã silite sã îºi înceteze urmãrirea, iar încazul nostru crima fusese mãrturisitã, judecatãºi condamnatã de un tribunal, iar conºtiinþa feteipare a fi mai liberã. Considerã cã închisoareaeste un loc liniºtit pentru ea, care o þine departede lume, lumea fiind un loc unde „nu are ce sãfacã”.

Poate este momentul în care pentru ea începeo altã etapã, un alt destin, o altã activare aaltceva. Fuge, se ascunde, gãsindu-ºi, aparent,rostul vieþii în închisoare, dar totul pare a fi ofugã, o evitare, o încãrcare pulsionalã, care nuºtim încotro va mai duce.

Concluzii ºi implicaþii

Diversitatea comportamentelor manifeste înviaþa cotidianã care determinã dificultãþi deadaptare sau potenþial de încãlcare a regulilormorale din societatea civilã, a constituit una dinmotivaþiile acestui studiu analitic.

În literatura de specialitate este prezentat cadrulteoretic al dinamicii intrapsihice, elementelestructurale suferind modificãri în relaþionareainterpersonalã din viaþa cotidianã. Astfel, cadruluiexplicativ teoretic oferit de C.G.Jung33, F.Fordham34, L.Corbett35, i se alãturã practic

33 Jung, C.G. (1994) - Puterea sufletului, partea a IVa. Bucureºti: Ed.Anima34 Fordham, F (1998).- Introducere în psihologia lui C.G.Jung.Bucureºti:Ed.Iri35 Corbett, L. (2001) Funcþia religioasã a psihicului. Bucureºti: Ed. Iri

45


trãirile concrete ale tinerei, simbolismul vieþii eiavând rãdãcini în inconºtientul arhetipal ºi numai departe,în mitologie.

Acest caz comportã o discuþie specialã, raportatãla normele ce guverneazã societatea civilã.Judecarea crimei, pedepsitã de legi prin privareade libertate, constituie într-o analizã psihologicã,doar o parte din demersurile ce s-ar puteacontura, instanþele de judecatã fiind receptivemai mult la codul de procedurã penalã decât ladinamica intrapsihicã premegãtoare trecerii laact, care pe parcursul unui proces s-ar puteaconcretiza în circumstanþe favorizante ale crimei.Predicþia unei evoluþii pozitive în aceste cazuri,( atunci când se constatã cã fapta a fost sãvârºitãcu discernãmânt), este problematicã subimpactul privãrii de libertate, unde culturacarceralã poate determina o diminuare aenergiei conºtiente de a face faþã forþelorinconºtiente, deci o perpetuare a comporta-mentelor manifeste „negative”. Este dificil,aproape imposibil de explicat unei instanþe de

judecatã cã aceastã elevã a dorit de fapt sãconserve imaginea propriei mame.

Aºa cum spuneam, eleva de 16 ani considerãcã închisoarea este un loc liniºtit pentru ea, careo þine departe de lume, lumea fiind un loc unde„nu are ce sã facã”.

Poate este momentul în care pentru ea începeo altã etapã, un alt destin, o altã activare aaltceva. Fuge, se ascunde, gãsindu-ºi, aparent,rostul vieþii în închisoare, dar totul pare a fi ofugã, o evitare, o încãrcare pulsionalã, care nuºtim încotro va mai duce.

În acest context designul unei cercetãri ulterioares-ar putea centra pe analiza dinamiciiintrapsihice a subiectului sub impactul vieþiicarcerale, atât pentru a verifica ipoteza lansatãanterior ca ºi apariþie a unei noi etape adestinului, dar ºi cu posibilitatea de finalizare aunui studiu mai amplu care sã sprijine atât actuljudiciar, cât ºi penal.

BIBLIOGRAFIE

01. Biederman, H. (2002) Dicþionar de simboluri, vol.1 ºi 2. Bucureºti:Saeculum I.O.

02. Corbett, L. (2001) Funcþia religioasã a psihicului. Bucureºti: Iri03. Fordham, F. (1998) Introducere în psihologia lui C.G.Jung. Bucureºti:

Iri04. Jung, C.G. (2003) Opere complete, vol. 1. Bucureºti: Trei05. Jung, C.G. (2003) Opere complete, vol.2. Bucureºti: Trei06. Jung, C.G. (2003) Opere complete,vol. 17, Bucureºti: Trei07. Jung, C.G. (1994) Puterea sufletului, partea a II a. Bucureºti: Anima08. Jung, C.G. (1994) În lumea arhetipurilor. Bucureºti: Jurnalul Literar09. Kernbach, V. (1978) Miturile esenþiale. Bucureºti: EªE10. Kun, N.A. (1964) Legendele ºi miturile Greciei Antice. Bucureºti: Ed.

ªtiinþificã11. Lãzãrescu, G. (1979) Dicþionar de mitologie. Bucureºti: Ion Creangã12. Minulescu, M. (2003) Psihologie analiticã (note de curs ºi seminar)13. Osborn, K. (2006) Ghid esenþial de mitologie clasicã. Bucureºti:

Paralela 45

46


Introducere

Fenomenul de abandon ºcolar este definit înliteratura de specialitate, ca pãrãsirea ºcolii, laorice nivel, înaintea obþinerii unei pregãtiri saucalificãri profesionale complete atestate prindiplomã. În Dicþionarul de psihologie, R. Doronºi F. Parot îl defineºte ca fiind „faptul de a ieºidin sistemul educativ, oricare ar fi nivelul la cares-a ajuns, înaintea obþinerii unei calificãri saupregãtiri profesionale complete sau înainteaîncheierii ciclului de studiu început” (R. Doron,F. Parot, 1999, p.7). Alãturi de aceste definiþii,abandonul ºcolar are ºi o definiþie legalã, legatãde obligaþia ºcolarã.

Astfel, abandonul ºcolar poate fi exprimat prinnote/calificative nepromovabile (sub 5/insuficient) sau prin absenþe repetate ºi în ultimainstanþã, prin pãrãsirea formei de învãþãmântrespective., El poate fi întâlnit atât înînvãþãmântul preuniversitar cât ºi în cel superiorºi constituie un indicator de randament alsistemului ºcolar la toate nivelurile sale.

Când ne referim la accesul la educaþie al copiilorprovenind din familii sãrace abandonul ºcolardevine o problemã complexã, atât de naturãeducaþionalã, cât ºi social-economicã.

Caracteristici

Abandonul ºcolar se caracterizeazã prinabsenteism total sau parþial sau prin pãrãsirea

prematurã a ºcolii, devenind astfel cauzã aeºecului ºcolar.

În plan social, de multe ori, abandonul seasociazã cu delincvenþa juvenilã, cu recurgereala droguri, cu viaþa de familie dezorganizatã.

Abandonul ºcolar parþial are cauze diferite înfuncþie de zona în care se desfãºoarã procesulinstructiv-educativ, respectiv ruralã sau urbanã.Astfel, abandonul ºcolar întâlnit în zona urbanãpoate fi cauzat de influenþa cercului de prieteniasupra copilului, de atracþiile pe care oraºul leexercitã asupra acestuia iar cel întâlnit în zonaruralã poate fi determinat de condiþiile oferitede sat, de ajutorul pe care copiii trebuie sã-l deapãrinþilor în muncile agricole.

La nivel mondial, pentru a explica fenomenulde abandon ºcolar. se þine cont de diferenþeleeconomice ºi culturale dintre diferite regiuni ºiþãri.

De asemenea, s-a constatat cã cele mai multecercetãri care au vizat abandonul ºcolar suntdescriptive, bazându-se fie pe analizacorelaþiilor, care nu au un potenþial explicativconsistent, fie pe observaþie, interviu ºi studiude caz. Observaþiile însã, trebuie interpretatecu prudenþã deoarece reprezentãrile profe-sorilor ºi ale celor care abandoneazã ºcoala potfi vagi sau chiar distorsionate intenþionat,

CAUZELE ABANDONULUI ªCOLAR ªI PREVENIREA ACESTUIA

THE CAUSES DROPOUT SCHOOL AND PREVENTION ITS

Lect. univ. dr. Monica Angela BaraUniversitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia

FICE România, Filiala Alba

Abstract/Summary: Access to education, defined as the potential use of the right to education, is in thecurrent Romanian society, along with access to health care and adequate food and housing conditions, ameasure able to increase or reduce the chances of success in life the younger generation. The reasons forchildren from disadvantaged backgrounds they are denied access to education so dysfunctions are related tothe educational system and the socio-economic problems.

Keywords: dropout, school performance, school maladjustment, school assistance

47


profesorii având tendinþa de a identifica, caprincipalã cauzã a abandonului, condiþia socio-economicã a elevilor, deoarece aceastalimiteazã oportunitãþile de învãþare ale acestora.

Clasificãri

Pentru a putea demara unele acþiuni cu scopulreducerii abandonului ºcolar, este necesar sãcunoaºtem cauzele care frâneazã participareaºcolarã pentru ca apoi sã putem interveniieficient în soluþionarea problemelor existente.Astfel, principalele cauze care conduc laabandonarea ºcolii pot fi considerate cele denaturã economicã, socio-culturalã saureligioasã, pedagogicã, psihologicã ºi medicalã.

A. Cauze de ordin economic

Situaþia economicã este corelatã cu abandonulºcolar ºi este evaluatã prin gradul de instruireºi educaþie al pãrinþilor, profesia, veniturilefamiliei ºi nivelul de trai al acesteia. Astfel, s-adovedit cã existã o relaþie între statutul socio-economic ºi randamentul ºcolar, copiii dinclasele mai puþin avantajate economic aurezultate ºcolare inferioare, ei obþin calificativemai mici la aproape toate materiile. Statisticilearatã cã rata abandonului la nivelul ºcolaritãþiiprimare este mai micã în þãrile cu un venit maimare pe cap de locuitor. În þãrile cu un venitscãzut, aproximativ 40% dintre elevii înscriºi înºcoala primarã o abandoneazã înainte determinarea ciclului primar.

ªi la noi în þarã, într-o analizã realizatã în anul1993 de C. Zamfir ºi colaboratorii sãi, se aratãcã în perioada 1989 - 1993, „pe fondul uneibruºte scãderi economice, a scãzut rataparticipãrii la învãþãmântul primar de la 97,3%la 93,9%, iar la cel gimnazial de la 91,1% la71,36% ” (C. Zamfir, 1993, p.178), procentulparticipãrii fiind în continuã scãdere, iarreabilitarea era posibilã doar pe fondul uneiîmbunãtãþiri vizibile a nivelului economic.

Astfel, copiii care provin din familii cu o situaþiematerialã precarã au ºanse mai mici de a primio educaþie ºcolarã completã. Multe familii deacest gen nu-ºi pot permite sã achite taxeleºcolare, rechizitele, transportul, uniforma ºi altelucruri necesare pentru o bunã educaþie a

copilului sau, în cazul în care îºi permit acestlucru, scad drastic resursele familiei în specialcând elevul avea ºi el o responsabilitateproductivã alãturi de pãrinþi.

B. Cauze de ordin socio-cultural sau religios

Contextul socio-cultural îºi aduce ºi el aportulinfluenþând abandonul ºcolar într-o mãsurãdestul de mare. În aceastã categorie se includindicatorii de putere ºi status social care fac, înprincipal, referire la apartenenþa etnicã, la clasãsocialã, la comunitãþile de tip rural/urban etc.

Un loc aparte revine familiei, prin rolul major pecare-l joacã în viaþa fiecãrui copil ºi prininfluenþele sale. Copilul nu reprezintã decâtprodusul propriei familii ºi a contextului socio-cultural în care el se formeazã ºi se manifestã.Când întâlnim disfuncþii la aceste niveluri efecteledevin vizibile mai ales în personalitatea ºicomportamentul copilului.

Studiile de specialitate efectuate au încercat sãrãspundã la întrebãri precum: sunt într-adevãrmediul de rezidenþã sau mãrimea gospodãrieifactori de risc în ceea ce priveºte neparticipareaºcolarã?. „Astfel, s-a constatat cã rata mai marede neparticipare ºcolarã care se observã înmediul rural comparativ cu cel urban sedatoreazã mai degrabã gospodãriilor centratepe agriculturã dar ºi stocului de educaþie redusal gospodãriilor rurale”. (M. Luduºan, 2007, p.58).

De asemenea, procentul ridicat de abandonuriîntâlnit în mediul rural, se explicã prin distanþamare de la domiciliu la ºcoalã ºi prin condiþiileinadecvate de transport.

În societãþile dezvoltate abandonul este corelatcu schimbãrile ce apar la pubertate, interesulpentru sexul opus, de multe ori finalizat cu ocãsãtorie sau o sarcinã care aduce dupã sineabandonul ºcolar. Un numãr mare deabandonuri se înregistreazã în cazul copiilorcare provin din familii minoritare etnic sau caresunt asistate social sau dependente deinstituþiile caritabile.

Unele studii aratã cã fetele sunt cele careabandoneazã într-un numãr mai mare ºcoala,indiferent de situaþia materialã sau de nivelul

48


de educaþie al pãrinþilor. În mediile sãrace fetelerenunþã la frecventarea ºcolii pentru realizareaactivitãþilor casnice, pentru îngrijirea fraþilor saupentru a efectua activitãþi economice. Existã, deasemenea, ºi studii care considerã cã riscul maimare de abandon îl au bãieþii, datoritãtrãsãturilor de personalitate specifice rezultateîn urma socializãrii în funcþie de stereotipul sex-rol.

C. Cauze de ordin pedagogic

Acestea vizeazã calitatea vieþii ºcolare ºi aeducaþiei ºcolare, prin conþinuturile transmise înraport cu trebuinþele de învãþare ale elevilor, prinrelevanþa metodelor ºi stilurilor didactice pentrustilurile cognitive ale elevilor, prin caracteristicileprocedurilor de evaluare ºi ale orientãrii ºcolareºi profesionale ºi deschiderea ºcolii faþa deproblemele comunitãþii etc. Stilul educaþionalºcolar influenþeazã rata abandonului: evidenþeleexistente indicã faptul cã cele mai înalte rate deabandon ºcolar le furnizeazã ºcolile segregate,ºcolile publice ºi cele mari, cu clase numeroaseºi ºcolile în care se pune un mare accent pesupraveghere ºi testare.

Abandonul ºcolar este cauzat iniþial de oneadaptare ºcolarã, manifestatã prininsatisfacþie, ce produce în rândul elevilor temeriºi descurajare. Repetarea lor în timp este denaturã sã cronicizeze anxietatea ºi frustrareaelevului. Aceastã stare determinã gesturi derevoltã (impertinenþã, ostilitate faþã de ºcoalã ºifaþã de profesori) ºi permanentizeazã situaþiileconflictuale cu colegii. Ignorarea saunerezolvarea la timp a acestor conflicte îl împingpe elev la apatie, dezinteres ºi indiferenþã faþãde ºcoalã, care se manifestã prin absenteism(ciclu vicios: insuccese - absenþe - insuccese ºimai mari), vagabondaj ºi în cele din urmã prinexmatriculare sau abandon ºcolar. Elevuldezadaptat recurge la abandonul ºcolar, lapãrãsirea precoce a ºcolii în favoarea unuimediu mai puþin coercitiv, de regulã cel al strãziisau a grupului de tineri necontrolaþi.

D. Cauze de ordin psihologic

Acestea ”se referã la reacþia fiecãrui elev laapariþia insuccesului ºcolar ºi a conflictelor cuautoritãþile ºcolare. Etichetarea ca elev slab ºi

deprivarea de status reduc stima de sine aelevilor ºi submineazã încercarea lor de a-ºiconstrui o identitate socialã pozitivã. În acestecondiþii, elevii care nu au resursele pentru a semobiliza în vederea depãºirii dificultãþilor vorcãuta sã-ºi satisfacã nevoia de valorizarepersonalã în afara ºcolii, eventual prin abandon.În ºcolile în care existã clase de nivel pentrumenþinerea în ºcoalã a elevilor nerealizaþi ºcolar,calitatea umilitoare de membru al uneiasemenea clase poate conduce la abandonulºcolar” (G. Neamþu, 2003, pp. 203-205).

Etichetarea elevilor produce o scãdere a stimeide sine a acestora ºi submineazã încercarea lorde a-ºi construi o identitate socialã pozitivã, eine mai având resursele necesare pentru adepãºi aceste dificultãþi ºi vor încerca sã-ºisatisfacã nevoia de valorizare personalã în afaraºcolii. Apoi, ºi nu în ultimul rând, cauzelenefrecventãrii ºcolii þin ºi de elevii înºiºi, acesteaputând fi probleme individuale de naturãmedicalã sau afectivã (teamã sau repulsie faþãde ºcoalã), sau determinãri psiho-nervoase denaturã congenitalã.

Prevenirea abandonului ºcolar

Permanenta supraveghere a evoluþiei copiluluipe toate planurile - fizic, psihic, social, ºcolar -grija ºi sprijinul acordate prin intervenþia la timpa pãrinþilor, în cazul apariþiei unor impasuri deorice fel, apelând la implicarea factorilor derãspundere - educatori, pedagogi, medici -constituie tot atât mãsuri de prevenire adificultãþilor la învãþãturã, cât ºi mijloace de a-lpregãti corespunzãtor pentru viaþã.

Dintre principalele mijloace de prevenire aînlãturãrii dificultãþilor la învãþãturã, se poateafirma cã urmãtoarele patru mijloace sunt celede bazã, indiferent de vârsta celui care învaþã:

a) viaþa ºi activitate raþionalã, cu respectareanormelor de igienã ºi psihoigienã;

b) evitarea angajãrii elevului pe un drum deinstruire ºi calificare profesionalã care îidepãºeºte posibilitãþile sau care nu concordã cuvocaþia ºi aptitudinile sale;

c) supravegherea permanentã a evoluþieiactivitãþii elevului pe plan ºcolar, þinând seama

49


de fondul pe care se desfãºoarã aceastã muncãpentru a putea interveni la timp ºi cu tact atuncicând apar perturbãri;

d) armonizarea eforturilor celui care învaþã, înaºa fel încât sã-ºi poatã satisface toatetrebuinþele, începând cu cele fiziologice ºiterminând cu cele spirituale. (D. Gal, 2003, p.38).

În cadrul desfãºurãrii unei eficiente asistenþesociale în ºcoli, prevenirea se poate realiza princunoaºterea aprofundatã a elevilor cu risc socialºi ºcolar, cunoaºterea ºi controlarea factoruluide risc în declanºarea problemelor. Serviciile deasistenþã socialã ºcolarã sunt complementareºcolii ºi familiei ºi au ca scop socializarea elevilor,formarea capacitãþilor de a lucra în grup, de a-ºiasuma ºi împlini sarcini ºi responsabilitãþi, maiales pentru cei care provin din mediidefavorizate, din medii rurale ºi etnice,nelãsându-i astfel pradã strãzii ºi anturajuluinefast. În acest sens, existã organizaþii non-guvernamentale care realizeazã programeeducative comune cu instituþiile de învãþãmântºi organizatorii activitãþilor extraºcolare.Participarea la aceste servicii ºi oferte deactivitãþi de petrecere a timpului liber estefacultativã ºi poate fi gratuitã pentru cei cuvenituri mici.

Foarte importantã este, atât în prevenirea cât ºiîn rezolvarea problemelor sociale ale elevilor,participarea ºi implicarea pãrinþilor, cooperarealor cu personalul specializat în acest domeniu ºiinformarea lor cu privire la necesitãþile, dorinþele,interesele copiilor ºi asigurarea mijloacelormorale ºi materiale pentru rezolvarea lor.

În sprijinul serviciilor sociale, de prevenire aabandonului ºcolar, fie ele guvernamentale saunonguvernamentale, legiuitorul a hotãrât sprijinulunor categorii de elevi cu risc mare de abandonºcolar prin introducerea unor facilitãþi cum ar fi:transport gratuit pentru elevii aflaþi la distanþãmare faþã de ºcoli, burse sociale pentru eleviiproveniþi din familii cu venituri materiale mici,rechizite gratuite pentru elevii cu situaþiematerialã precarã ºi programul „Lapte ºi corn”pentru toþi elevii din învãþãmântul primar(Ordonanþa de Urgenþã nr.69/2002).

Având în vedere faptul cã obiectivul major alºcolii este de a oferi un context adecvat pentru

învãþare ºi dezvoltare în care toþi copiii sã sepregãteascã sã înþeleagã lumea în care trãiescºi în care vor deveni activi în viitor, asistenþasocialã ºcolarã urmãreºte sã faciliteze realizareaacestui obiectiv (D. Gal, 2003, p.25). Ea trebuiesã aibã loc în cadrul ºcolii deoarece numai aºaeste posibil un contact intensiv cu elevii precumºi cooperarea strânsã cu ºcoala (exempluimplicarea elevilor în procesele luãrii de deciziidin cadrul ºcolii, includerea de noi forme deînvãþare). În acest context nu trebuie însã sã seconsidera asistenþa socialã ºcolarã ca fiind oofertã izolatã, complementarã oferitã de ºcoalã.

Domeniile de acþiune

Intervenþia asistenþei sociale ºcolare pot ficoncretizatã prin:- consilierea elevilor precum ºi a pãrinþilor în

sensul sprijinirii ºi stimulãrii social pedagogice,respectiv luarea în considerare a sarciniieducaþionale a ºcolii;

- forme intensive de colaborare cu pãrinþii;- proiecte comune, în sensul învãþãrii extinse,

de exemplu, în cazuri de probleme socialstructurale precum locuinþa ºi ºomajul,trecerea de la ºcoalã la profesie;

- structurarea activitãþilor extra - curriculare(oferte pentru timpul liber, asistenþa acordatãelevilor în perioada când nu sunt cuprinºi înprogramul curricular, deschiderea ºcolii sprecomunitate;

- proiecte comune cu cadrele didactice învederea prevenirii violenþei ºi dependenþei;

- orientarea ºi pregãtirea elevilor pentru oviitoare profesie.

Una dintre sarcinile majore ale asistentului socialºcolar este de a identifica elevii care manifestãdificultãþi de adaptare ºcolarã ºi de a le oferiajutor. Aceºti elevi atrag atenþia asupra risculuide inadaptare ºcolarã prin conduita lor. Astfel,pot fi observaþi în recreaþii sau în cadrulactivitãþilor extra - curriculare când sunt agresivi,ostili, excesiv de dominatori, fie izolaþi, retraºi,fãrã a interacþiona cu cei din jur.

Alãturi de conduita socialã în colectivul de eleviºi de atitudinea lor faþã de necesitatea respectãriiregulamentului ºcolar, indicii importante pentruidentificarea elevilor cu risc de inadaptareºcolarã ºi apoi abandon ºcolar - care sunt celmai repede sesizaþi de cãtre cadrele didactice -

50


sunt ºi performanþele la deprinderile de bazã:scris-citit ºi calculul. Ori de câte ori un anumitelev manifestã una dintre urmãtoarele conduitepe o duratã mai mare de timp sau mai multeastfel de simptome concomitent, este vorbadespre o formã de inadaptare ºcolarã, ce trebuiesã declanºeze un demers de susþinere aelevului: elevul citeºte greu, descifreazã,confundã literele, realizeazã omisiuni sauinversiuni, scrie ilizibil, cu greºeli de ortografieºi gramaticale, cu defecþiuni în construirea frazei,are dificultãþi în rezumarea ideilor, în sesizarearelaþiilor logice dintre ele, are dificultãþi mari înrealizarea calculelor.

O serie de indicii cu privire la riscul inadaptãriiºcolare pot fi furnizate ºi de cãtre pãrinþi, în urmaobservãrii conduitei elevului acasã: elevul nu-ºiîndeplineºte sistematic obligaþiile ºcolare, îºidezinformeazã pãrinþii cu privire la rezultateleºcolare, activitãþile sau sarcinile de realizat,dificultãþile sau conflictele pe care le trãieºte laºcoalã, toate aceste conduite servesc uneidiagnoze precoce a inadaptãrii ºcolare.

Aceºti indicatori ai inadaptãrii ºcolare observaþiîncã din primele sãptãmâni, semnaleazãasistentului social ºcolar sã caute cauzele maiîntâi în mediul familial. Copiii cu dificultãþi deadaptare ºcolarã chiar de la debutul ºcolaritãþiipot proveni din familii care nu au stimulatdezvoltarea intelectualã a copilului, sau care auaplicat diferite forme de abuz (fizic, emoþionalsau/ºi sexual); sau este cazul familiilor foartesãrace, cãrora le lipseºte accesul la resurseleeducaþionale, sau existã posibilitatea ca familiilerespective sã devalorizeze utilitatea educaþieiºcolare pentru copil. Asistentul social ºcolar va

explora particularitãþile mediului social deprovenienþã al copilului ca bazã pentruprogramul sãu de intervenþie (G., Neamþu, 2003,p. 10).

Pe mãsurã ce simptomele inadaptãrii ºcolare seînregistreazã la vârste ºcolare mai mari, cauzeletrebuie cãutate, în ordine, în: schimbãrilesemnificative din mediul familial al elevului,relaþia elev - profesor, mediul social ºcolar, definitde interacþiunile elev - elev.

Orice cadru didactic cu experienþã sesizeazãrelaþia dintre scãderea bruscã a randamentuluiºcolar al unui elev ºi evenimentele familiale.Astfel, divorþul pãrinþilor, violenþele intrafamiliale,o boalã cronicã, un accident, alcoolismulparental sunt fenomene care afecteazãadaptarea elevilor ºi la vârste mai mari. Deºisemnificativ mai puþin probabilã, nu trebuieexclusã nici posibilitatea ca inadaptarea ºcolarãsã fie generatã de un cadru didactic excesiv derigid, centrat pe autoritatea ºi prestigiul personal,care abuzeazã de posibilitãþile intelectuale aleelevului sau care eticheteazã, umileºte,pedepseºte excesiv elevii.

Susþinerea acestor elevi de cãtre asistentulsocial este absolut necesarã, deoareceprobabilitatea unei reacþii adecvate, în sensulremedierii inadaptãrii ºcolare, este micã, eavenind din partea celor care au o motivaþieputernicã pentru realizãrile ºcolare. Dacã nusunt identificaþi ºi asistaþi la timp, aceºti elevi sevor implica într-un proces activ de însuºire arolurilor specifice „inadaptatului”, prin imitaþie,învãþare socialã, identificare, experimentarea demodele etc.

BIBLIOGRAFIE

1. Doron, R., Parot, F. (1999) Dicþionar de psihologie. Bucureºti:Humanitas

2. Gal, D. (2003) Consiliere ºcolarã (note de curs). Cluj-Napoca: PresaUniversitarã Clujeanã

3. Luduºan, M. (2007) Asistenþa socialã în ºcoli. Cluj-Napoca: Risoprint4. Neamþu, G. (coord.) (2003) Tratat de Asistenþã socialã. Iaºi: Polirom5. Zamfir, E., Zamfir C. (1993) Þiganii între ignorare ºi îngrijorare.

Bucureºti: Alternative6. *** O.U.G. nr.69/2002 cu privire la programul „Lapte ºi corn” pentru

toþi elevii din învãþãmântul primar

51


Rezumat

Numãrul copiilor care se confruntã cuîncarcerarea unuia sau ambilor pãrinþi este încreºtere în þãrile vestice. Acest fenomen socialpune minorul într-o situaþie de risc în ceea cepriveºte creºterea ºi dezvoltarea armonioasã,având consecinþe directe asupra sãnãtãþiimentale a copilului, asupra comportamentuluisocial sau perspectivelor educaþionale. Acesteconsecinþe se pot agrava în contextul dificultãþilorfinanciare din familie, precum ºi prinstigmatizarea, etichetarea ºi marginalizareasocialã pe care o poate întâmpina copilul în urmaîncarcerãrii pãrintelui.

Încarcerarea pãrintelui a fost încadratã încategoria experienþelor aversive ale copilãriei,din cauza combinaþiei unice între traumã, ruºineºi stigmatizare (Dube, 2003).

I. Exercitarea drepturilor pãrinteºti pe durataîncarcerãrii

Pãrintele este decãzut din drepturi doar însituaþia în care infracþiunea pentru care este

condamnat a pus în pericol viaþa, sãnãtatea saudezvoltarea copilului prin relele tratamenteaplicate acestuia, prin consumul de alcool saustupefiante, prin purtarea abuzivã. În cazul încare copilul nu este o victimã a infracþiunii comisede pãrinte, acesta îºi poate exercita în continuaredrepturile asupra copilului.

II. Legãtura pãrinte – copil în perioadaîncarcerãrii

Menþinerea legãturii dintre copil ºi pãrinte peperioada încarcerãrii se poate realiza prin treimodalitãþi. Deºi persoanele private de libertateau dreptul la corespondenþã, dreptul la convorbiritelefonice ºi dreptul de a primi vizite, un studiudesfãºurat în Statele Unite aratã cã legãturiledintre copii ºi pãrinþii lor încarceraþi sunt precaresau inexistente, întrucât mai mult de jumãtatedintre pãrinþii cu copii minori, nu i-au mai vãzutpe aceºtia din ziua arestãrii (Hairston, 2007).Aceste date statistice sunt alarmante ºi solicitãintervenþie imediatã în sensul restabiliriilegãturilor pãrinte-copil, indiferent de situaþia dedinaintea arestãrii.

COPIII AI CÃROR PÃRINÞI EXECUTÃ O PEDEAPSÃ PRIVATIVÃ DELIBERTATE – ASPECTE PSIHOSOCIALE

CHILDREN OF INCARCERATED PARENTS – PSYCHOSOCIAL ISSUES

Silvia Gabriela ComãnescuInspector, DGASPC Sector 5, Bucureºti

„Copiii deþinuþilor sunt victimele invizibile ale încarcerãrii”. David P. Farrington

Abstract. The number of children experiencing parent imprisonment is increasing in Western countries. Thisis a highly risk factor for negative outcomes on the children, with consequences regarding the mental health,antisocial behavior or educational perspectives. This situation can aggravate under the incidence of financialissues or social stigma that the children may encounter as a result or an incarcerated parent.

The incarceration of a parent has been recognized worldwide as an adverse childhood experience, due to theunique combination of trauma, shame and stigma (Dube, 2003).

Key words: incarceration, childhood trauma, stigma, disorganized family

52


Menþinerea legãturilor în acest caz aducebeneficii ambelor pãrþi. În ceea ce îi priveºte pedeþinuþi, s-a demonstrat cã pãstrarea uneilegãturi strânse cu membri ai familiei areurmãtoarele beneficii: adaptare mai bunã lamediul penitenciar, colaborare bunã cupersonalul, risc de suicid scãzut (Geller et al.,2009). Pe de altã parte, copiii care menþinlegãtura cu pãrinþii încarceraþi aucomportamente sociale adecvate, comparativ cucei care nu au contact cu pãrinþii aflaþi înpenitenciar, dar au ºi o sferã afectivã maiarmonios dezvoltatã (Snyder, 2009). Studiiimportante din acest domeniu au arãtat cãvizitele frecvente sunt foarte importante înpãstrarea relaþiilor bune dintre pãrinte ºi copil,dar ºi cã sporesc ºansele de reunire dupãeliberare (Hairston, 2007).

III. Principalele efecte în plan psihologic sisocial ale fenomenului

Persoanele private de libertate nu sunt indiviziizolaþi, fãrã o reþea socialã sau o familie. Înaintede a fi arestaþi, ei îndeplineau diverse rolurisociale ºi familiale în cadrul comunitãþilor dincare fac parte. Aºadar, detenþia nu presupunedoar separarea fizicã a persoanei de societate,ci ºi separarea unor familii, respectiv a unorpãrinþi de copii. Privind problematica privãrii delibertate din perspectiva impactului asupracopilului minor, s-a constatat existenþa unorimplicaþii negative în ceea ce priveºte:

a) Situaþia financiarã – când un pãrinte estecondamnat la închisoare, majoritatea familiilorîntâmpinã pierderi financiare sau cheltuielisuplimentare. Atât mamele care cresc singurecopilul dupã încarcerarea tatãlui, cât ºi buniciicare se ocupa de îngrijirea minorului lipsit deocrotire pãrinteascã afirmã cã problemelefinanciare le creeazã dificultãþi mari în a îi asiguraeducaþia ºi îngrijirea adecvatã (Mackintosh et al.,2006).

b) Sãnãtatea mentalã – Analize statisticerelevante aratã faptul cã 30% dintre copiiideþinuþilor dezvoltã probleme de sãnãtatementalã pe parcursul copilãriei sau adolescenþei,comparativ cu 10% din populaþia globalã. Dintrecele mai frecvente afecþiuni psihice de caresuferã la un moment dat copiii ai cãror pãrinþi

sunt privaþi de libertate se pot menþiona:tulburare depresivã majorã, anxietate deseparare, probleme în formarea imaginii de sine(Farrington & Murray, 2008). De asemenea, estefoarte posibil ca un copil lipsit de îngrijireapãrinteascã sã dezvolte tulburãri ºi carenþe însfera afectivã.

c) Educaþia – Trice ºi Brewster (2004) au arãtatcã existã o corelaþie semnificativã întreîncarcerarea unui pãrinte ºi rezultate academiceslabe, în sensul cã acei copii ai cãror pãrinþi suntarestaþi au note mai mici, un numãr mai ridicatde absenþe ºi un numãr mai ridicat de incidentedisciplinare raportate decât copiii ai cãror pãrinþise aflã în libertate, existând astfel un risc deabandon ºcolar mai mare în cazul primilor.

d) Stigmatizarea, marginalizarea socialã

Stigmatizarea ºi sentimentul ruºinii sunt aspecteiminente ce derivã din arestarea unei persoaneapropiate din familie. Tocmai pentru a prevenirãspândirea veºtii în comunitate ºi a evitafenomenul de stigmatizare, de cele mai multeori, membrii familiei hotãrãsc sã ascundãcopilului preºcolar faptul cã unul dintre pãrinþiisãi este în penitenciar, iar cea mai des întâlnitãexplicaþie pe care copilul o primeºte pentrufaptului cã pãrintele este absent din viaþa sa estecã acesta lucreazã în strãinãtate. Din pãcate, încea mai mare parte a situaþiilor în care sehotãrãºte sã se ascundã copilului acest aspect,el va afla de la colegii de joacã, sau de la altepersoane din comunitate, iar acest lucru estemai nociv ºi mai greu de interiorizat decât dacãar afla de la propriul pãrinte.

Marginalizarea socialã este un fenomen desîntâlnit în cazul copiilor cu pãrinþi arestaþi, dincauzã cã membrii comunitãþii considerã cã estemai probabil ca aceºtia sã dezvoltecomportamente infracþionale decât copiii ai cãrorpãrinþi nu au probleme cu legea. Totuºi, s-aconstatat cã nu existã o bazã ºtiinþificã suficientde consistentã care sã confirme aceastã ipotezã(Farrington & Murray, 2008). Particularitateastigmatizãrii constã în faptul cã are rolul de aaugmenta toate celelalte efecte negative pe careîncarcerarea pãrintelui o are asupra copilului.

53


IV. Factori care modereazã impactul negativasupra copilului

Copiii reacþioneazã diferit în situaþia încarcerãriipãrinþilor, în funcþie de particularitãþile individuale,mediul familial ºi o serie de factori sociali(Murray, 2005). Identificarea acestor aspecteeste esenþialã pentru a înþelege de ce unii copiisunt puternic afectaþi pe toate planurile, iar alþiipot trãi o viaþã normalã în urma arestãriipãrinþilor.

a) Încarcerarea mamei vs. încarcerarea tatãlui

Cercetãrile sugereazã cã deseori despãrþirea demamã este mai traumaticã decât despãrþirea detatã (Juby & Farrington, 2001). În primul rând,pentru cã este mai probabil ca minorul sã fi locuitcu mama înaintea încarcerãrii acesteia (Mumola,2000 apud Murray & Farrington, 2008) iar în aldoilea rând, din cauzã cã penitenciarele pentrufemei sunt mai puþin numeroase decât celepentru bãrbaþi, existând riscul ca mama sãexecute pedeapsa la o distanþã mare delocalitatea de rezidenþã, ceea ce va face cavizitele sã fie mai puþin frecvente (Hagan /Coleman 2001).

b) Vârsta copilului

În ceea ce priveºte vârsta copilului, s-ademonstrat cã arestul pãrinþilor, dacã are loc încopilãrie, va cauza rupturi puternice ºi ireversibileale legãturilor afective, regresii în dezvoltare,imagine de sine cu conotaþii negative (Myers etal. 1999). Johnston a emis o ipotezã conformcãreia efectele delincvenþei pãrinteºti, arestuluisau încarcerãrii sunt cele mai dãunãtoare pentrucopiii cu vârste cuprinse între 2-6 ani, întrucâtîn acea perioadã nu sunt capabili sã procesezetrauma fãrã sprijin (Johnston, 1995)

c) Relaþia pãrinte-copil înainte de încarcerare

Detenþia pãrintelui va avea conotaþii disruptivepentru un copil care a avut o relaþie strânsã cuacesta, în timp ce un copil care a suferit abuzurisevere din partea pãrintelui, poate avea beneficiiîn urma încarcerãrii acestuia.

V. Trauma arestãrii

Se estimeazã ca aproximativ 70% dintre copiiicare au participat la arestarea pãrinþilor au asistat

ºi la încãtuºarea aceasta, iar 10% dintre aceºtiaau asistat la uz de arme (Murray, 2005). Cel maiîngrijorãtor aspect sesizat de cãtre aceºti copiieste cã unii dintre ei eu rãmas singuri în casãdupã ce pãrinþii au fost ridicaþi, fãrã a li se acordao explicaþie pe înþelesul pentru ceea ce seîntâmplã (Children of Incarcerated Parents – ABill of Rights, 2005). Acest lucru are un impactputernic imediat asupra copilului ºi este primadintr-un ºir lung de traume pe toate planurile,care vor afecta în mod nemijlocit dezvoltareaarmonioasã a personalitãþii copilului.

Deºi nu existã un cadru legislativ prin care copiiisã fie protejaþi ºi asistaþi de personal despecialitate în timpul percheziþiilor domiciliaresau arestãrilor, de-a lungul timpului, autoritãþilestatului au solicitat prezenþa unui psiholog dincadrul Direcþiei Generale de Asistenþã Socialãºi Protecþia Copilului din raza sectorului/judeþuluiîn care urma sã aibã loc percheziþia sauarestarea, dacã se cunoºtea în prealabil faptulcã la domiciliul respectiv locuiesc ºi copii minorice vor rãmâne fãrã supraveghere pãrinteascãîn urma acþiunii.

În situaþia în care copilul rãmâne lipsit de ocrotirepãrinteascã în urma arestãrii ºi nu se identificãrude de pânã la gradul IV care sã poatã sã îiofere îngrijire pe perioada încarcerãrii pãrintelui,copilul va fi admis într-o structurã de protecþiespecialã de tip rezidenþial.

VI. Includerea copilului într-un centru deplasament

În cazul copiilor ce sunt instituþionalizaþi caurmare a arestãrii pãrinþilor, ruptura este maiintensã decât pentru copiii care rãmân în grijaunei rude, întrucât pentru ei nu se vor schimbadoar persoanele care se ocupã cu creºterea ºiîngrijirea, ci ºi casa, mediul de viaþã, locurile dejoacã, prietenii, rutina zilnicã sau ºcoala.

Existã o tendinþã generalã de a caracteriza aceºticopii ca fiind la fel de vulnerabili ca mareamajoritate a copiilor din centrele de plasament(Seymour, 1998). Aceastã atitudine nu esteneapãrat nocivã, însã ar trebui sã se þinã contde cel puþin urmãtoarele aspecte:

- spre deosebire de ceilalþi copii din centre,durata instituþionalizãrii copiilor cu pãrinþi

54


încarceraþi nu depinde de îndeplinirea de cãtrepãrinte a unor condiþii minime necesare pentrucreºterea ºi îngrijirea copilului, ci de duratapedepsei executate.

- Este posibil ca aceºti copii sã aibã nevoiterapeutice mai complexe, din cauzacomportamentelor delictive la care au asistatîn familie înaintea încarcerãrii pãrinþilor

VII. Rolul Direcþiilor pentru protecþia copilului

La ora actualã, pe teritoriul României,menþinerea legãturilor dintre copilul aflat însistemul de protecþie specialã ºi pãrintele careexecutã o pedeapsã privativã de libertate esteasiguratã în baza Protocolului de Colaborare nr.3989/30.04.2013 încheiat între Ministerul Muncii,Familiei ºi Protecþiei Sociale ºi PersoanelorVârstnice, prin Direcþiile generale de asistenþãsocialã ºi protecþia copilului ºi AdministraþiaNaþionalã a Penitenciarelor, prin unitãþilesubordonate.

În cadrul acestui protocol, Direcþiile generale deasistenþã socialã ºi protecþia copilului au obligaþia

de a facilita menþinerea legãturilor dintre pãrinþiicare executã o mãsurã privativã de libertate ºicopiii acestora, aflaþi în sistemul de protecþie acopilului, iar structurile de detenþie subordonateAdministraþiei Naþionale a Penitenciarelor auobligaþia de a permite accesul reprezentanþilorDGASPC împreunã cu copiii.

Concluzii

Familiile deþinuþilor, în mod special copiiiacestora, pot suferi daune profunde în plansocial, psihologic ºi financiar, ca rezultat alîncarcerãrii persoanei. Efectele negative asupracopilului sunt pe termen lung ºi de cele mai multeori, ireversibile. Copiii ai cãror pãrinþi executãpedepse privative de libertate dezvoltã carenþeafective, educaþionale sau de relaþionareinterpersonalã.

Se remarcã în acest sens o serie de intervenþiiguvernamentale menite sã reducã efectelenocive ale încarcerãrii asupra copilului, în sensuldiminuãrii traumei asistãrii la arestarea pãrinteluiºi încurajarea menþinerii legãturilor cu pãrintele.

BIBLIOGRAFIE

1. Dube, S. R., Felitti, V. J., Dong, M., Giles, W. H., & Anda, R. F. (2003).The impact of adverse childhood experiences on health problems:evidence from four birth cohorts dating back to 1900. Preventivemedicine, 37(3), 268-277.

2. Farrington, D. & Murray J. (2008). The effects of parental imprisionmenton children. Chicago, Illinois: University of Chicago Press.

3. Geller, A., Garfinkel, I., Cooper, C. E., & Mincy, R. B. (2009). ParentalIncarceration and Child Well-Being: Implications for Urban Families*.Social science quarterly, 90(5), 1186-1202.

4. Hagan, J. and Coleman, J. (2000). Returning Captives of the AmericanWar on Drugs: Issues of Community and Family Reentry. Crime andDelinquency 47:352–67.

5. Hairston, C. F. (2007). Focus on Children with Incarcerated Parents:an Overview of the Research Literature. Baltimore, Maryland: TheAnnie E. Casey Foundation.

6. Johnston, D. (1995). Effects of Parental Incarceration. In Children ofIncarcerated Parents, edited by Katherine Gabel and Denise Johnston.New York: Lexington Books.

7. Juby, H. and Farrington, D. (2001). Disentangling the Link betweenDisrupted Families and Delinquency. British Journal of Criminology41:22–40.

8. Mackintosh, V. H., Myers, B. J., & Kennon, S. S. (2006). Children ofincarcerated mothers and their caregivers: Factors affecting the qualityof their relationship. Journal of Child and Family Studies, 15(5), 581-596.

9. Mumola, C. (2000). Incarcerated Parents and Their Children. SpecialReport. Washington, DC: Bureau of Justice Statistics.

55


10. Murray, J. (2005). The Effects of Imprisonment on Families andChildren of Prisoners. England: Willan.

11. Myers, B., Smarsh, T., Hagen, K. and Kennon, S. (1999). Children ofIncarcerated Mothers. Journal of Child and Family Studies 8:11–25.

12. San Francisco Children of Incarcerated Parents Partnership (2005).Children of Incarcerated Parents – A Bill of Rights. San Francisco,California: The Zellerbach Family Foundation.

13. Seymour, C. (1998). Children with Parents in Prison: Child WelfarePolicy, Program and Practice Issues. Child Welfare, 77(5), 469-493.

14. Snyder, Z. (2009). Keeping Families Together: The Importance ofMaintaining Mother–Child Contact for Incarcerated Women. Women& Criminal Justice, 19(1), 37-59.

15. Trice, A. & Brewster, J. 2004. The Effects of Maternal Incarcerationon Adolescent Children.” Journal of Police and Criminal Psychology19:27–35

16. Legea 272/2004 privind protecþia ºi promovarea drepturilor copilului,actualizatã, publicatã în Monitorul Oficial, Partea I nr. 159 din 5 martie2014

17. MMFPSPV ºi ANP (2013). Protocol de colaborare între ANP ºiMMFPSPV, accesat la data de 7 iulie 2015 de pehttp://anp.gov.ro/documents/10180/574321/Protocol+de+colaborare+ANP+-+Directia+Protectia+Copilului_2013.pdf/8fde6529-d6ee-44d1-9d93-82f3dd5ca409

56


Copiii strãzii, cerºetorii, sunt o realitatea în toateþãrile lumii. Existã peste 100 de milioane de astfelde copii în lume. Pentru aceste fiinþe nefericite,fiecare zi este la fel, o luptã pentru supravieþuireîntr-o lume a adulþilor, indiferentã, asprã ºiînfricoºãtoare. Aceºti copii îºi duc zilele pe strãzi,dormind pe scãrile de bloc, în garã sau sub cerulliber, mâncând doar ce reuºesc sã obþinã de laoamenii miloºi, pentru cã fie sunt orfani, fie aufugit din casele lor datoritã violenþei pãrinþilor saua lipsurilor materiale.

Poveºtile lor sunt triste, din acestea nu lipsescdrogurile, violenþa, orfelinatele sumbre,disperarea zilelor petrecute în stradã. Copii caretrãiesc pe strãzi sunt lipsiþi de majoritateadrepturilor. Numãrul lor, de la zi la zi, s-a mãrit.Mulþi dintre aceºti copii se confruntã cu mariprobleme de sãnãtate, astfel ei au afecþiunidermatologice, scabie, rãni ºi arsuri, chiartuberculozã ºi hepatitã, în timp ce majoritateaau ºi semne de subnutriþie cronicã.

Copii strãzii sunt expuºi abuzului sexual careîncepe, de regulã, în cadrul propriilor familii, iarulterior continuã pe stradã. Mulþi copii încep sãfoloseascã droguri sau inhalanþi în încercareade a face faþã asprimii vieþii lor pe strãzi,

Copiii ºi tinerii strãzii sunt consideraþi actori înfilmul vieþii lor, deoarece viaþa le-a oferit un roltrist, fiind personaje lipsite de cãldura unui cãmin,de dragostea pãrinþilor, de protecþia permanentãa acestora.

Petricã a fost unul dintre aceºti copii, acum estedeja adult. A fugit de acasã, dintr-o familie care-l abuza ºi viaþa sa pe strãzile din Bucureºti nu s-a îmbunãtãþit deloc. În fiecare zi, cãuta pringunoaiele dintr-o piaþã pentru a gãsi ceva demâncare. Prioritatea sa fundamentalã era sã numoarã de foame ºi de abia dupã aceea sãgãseascã un loc ferit unde sã doarmã noaptea.În ciuda foamei aproape permanente, atuncicând l-am întrebat pe Petricã ce vrea de la viaþã,a spus cã-ºi doreºte sã meargã la ºcoalã. ªiaceasta nu pentru cã-ºi dãdea seama devaloarea educaþiei, ci pentru cã toþi copii caremerg la ºcoalã sunt copii normali, cu familii,haine, jucãrii, feþe zâmbitoare ºi timp de joacã.Pe acest copil l-am cunoscut personal, inperioada studenþiei, m-a impresionat foarte multdar, din pãcate, nu l-am putut ajuta cu nimic.

Pãrinþii sunt adesea atât de preocupaþi denevoile lor materiale, de cele biologice ale lor ºiale copilului, de procurarea hranei, în cel mai

COPIII STRÃZII - PERICOLE ªI ABUZURI

STREET CHILDREN - THREATS AND ABUSE

Prof. Teodora PanþiruLiceul Tehnologic Economic Administrativ Piatra Neamþ

Abstract. Street children, beggars are a reality in all countries. Sad stories of street children areconsidered because they are present violence, drugs, grim orphanages, or despair of days spent inthe street. Every day, these unfortunate beings, is just a constant struggle for survival in a world ofadults, indifferent, harsh and frightening.

In Romania, there is a need for continuous and rapid development of programs to prevent schooldropout and some oriented school reintegration of all children in need, which will help reduce thenumber of those who reach the street. These programs should be structured flexibly so as to allowthe inclusion of all children in need, both in poor communities and in those with specific ethnic.

Keywords: beggars, violence, drugs, unfortunate, survival, reintegration, help.

57


concret sens al cuvântului, încât adesea uitã,sau nici mãcar nu-ºi pun problema, cât deimportantã este pentru copilul lor cealaltã hranã,care nu se pune in farfurie: cea emoþionalã. Toþicopii au nevoie de aceastã hranã, de multãcãldurã, de protecþie, de afecþiune exprimatã princuvinte ºi comportamente, nu doar în mângâieriîn somn.

Familia este consideratã centrul universuluifiecãrui copil. Toþi copiii sunt dependenþi de ceicare-i cresc, iar dacã sunt pãrãsiþi de pãrinþi saude tutorii legali, trec prin cele mai cumplite dramesufleteºti.

În România, se observã o necesitate a dezvoltãriipermanente ºi rapide a unor programe destinateprevenirii abandonului ºcolar ºi a unora orientatespre reintegrarea ºcolarã a copiilor aflaþi îndificultate, acest lucru contribuind la diminuareanumãrului celor care ajung în stradã.

Aceste programe trebuie structurate flexibil,astfel încât sã permitã includerea tuturor copiiloraflaþi în dificultate, atât din comunitãþile sãrace,cât ºi din cele cu un specific etnic.

În concluzie, este necesarã pregãtirea maimultor specialiºti din domeniul asistenþei sociale,al educaþiei, al mass-mediei, dar ºi din structurilepoliþiei. În sesiunile de formare, trebuie sã seurmãreascã un model de intervenþie, în care sãse respecte anumite reguli sau principii.

Trebuie sã se vizeze respectarea drepturilorpersoanelor fãrã adãpost, fãrã sã existediscriminãri legate de vârstã, de sex, deapartenenþã etnicã sau origine. Un alt aspectesenþial este informarea corectã ºi fãrã aspectestigmatizante a situaþiei copiilor defavorizaþi, carear trebui realizatã de jurnaliºti, prin mass-media,fãrã a urmãri articole de senzaþie cu un puternicimpact asupra publicului.

REPERE INFORMATIVE

1. Organizaþia ”Salvaþi copiii” România (coord. Simona Zamfir) (2003)Copiii strãzii ºi drogurile, Bucureºti

2. http://ro.wikipedia.org/wiki/Abuz_asupra_ copilului3. http://ffsspcopiiistrazii.blogspot.ro/2011/01/recomandari-privind-

reducerea.html4. http://transilvaniareporter.ro/satu-mare/copiii-si-tinerii-strazii-

personaje-in-filmul-vietii-lor/5. http://ozzy-brunne.blogspot.ro/http://ozzy-brunne.blogspot.ro/6. http://www.doxologia.ro/familie/provita/parasiti-de-parinti-copiii-au-

nevoie-de-doua-sansa

58


FORME DE INTERVENÞIE PENTRU DIMINUAREA IMPACTULUISÃRÃCIEI ASUPRA FAMILIEI ªI MINORILOR ÎN COMUNITÃÞI RURALE

DIN JUDEÞUL IAªI

FORMS OF INTERVENTION FOR DECREASING THE IMPACT OFPOVERTY ON THE FAMILIES AND CHILDREN LIVING IN RURAL

COMMUNITIES

Drd. Niculina Karacsony, Director General Adjunct, DGASPC IaºiDr. Alina Frunzã, Asistent Social Principal

Coordonator Centru de Formare Profesionalã al DGASPC IaºiElena Dana Filiche, Asistent social specialist, ªef Serviciu

Serviciul Management de Caz DGASPC Iaºi

Abstract. The reality nowadays is no other than the one proclaimed by the ideologists of a progress basedon an urban type materialistic civilisation. A category among the most affected by poverty is constituted bychildren. The access to quality education, exploitation and abuse through work remain still the acute problemsin rural communities.

In the micro research we developed, our objective was to explore the chronical poverty fact in rural communitiesin the county of Iasi. The sociological survey used as the work instrument takes on a secondary place in theworking set of techniques, taking into account the fact that it gives us not facts on the poverty issue in ruralareas from the county of Iasi, but an image of the investigated object. The questionnaires were applied in 8rural communities in the county of Iasi, on a number of 399 people, aged 18-65 years old, of which 185women and 182 men, all of them employees, retired, people without income or farmers. The assumptions ofthe research consist of highlighting the high degree of poverty and the major negative impact of the social-economic crisis on the living conditions and the quality of life in rural communities. The participants on thesurvey revealed the subjective causes of poverty and the possible solutions for overcoming the precarioussocio-economical situation. The objective indicators of the respondents’ life quality revealed in the analysisperformed stressed the precarious situation present in the rural communities.

A proper action for the problems in the rural communities could consist of social economy which has as amajor objective in creating work places, the development of an active employment network, increasing theprofessional capacities and educational performance for those with risk of social exclusion. Actions like thiscould prevent the impact of poverty on children and lead to promoting the best interests of the child.

Keywords: poverty, child, socio-demographic parameters, social economy

Argument pentru demarareamicrocercetãrii (anchetei prin chestionar)

pe tema “Copiii – victime ale sãrãciei”(microcercetare în zona Moldovei – 8

comune din judeþul Iaºi)

Realitatea lumii de astãzi este alta decât ceaproclamatã de ideologii unui progres datorat uneicivilizaþii materialiste de tip orãºenesc. Iatã cespun cei mai buni experþi FAO pentru agriculturãºi hrana omenirii, referindu-se la starea lumii

noastre: „Din 6 miliarde cât însumeazã populaþialumii, jumãtate trãieºte în sãrãcie, cu o puterede cumpãrare de mai puþin de 2 dolari USA pezi. Mai mult de 1 miliard nu au acces la apapotabila. Unui numãr de circa 840 milioane leeste foame aproape tot timpul.“ (M. Mazoyer, L.Roudart, 2002: 15).

Presa ºi studiile realizate în România aduc înatenþie faptul cã peste 70% dintre sãraciiRomâniei locuiesc în mediul rural, riscul de a

59


cãdea în sãrãcie fiind de 3 ori mai mare decâtpentru persoanele din mediul urban (BancaMondialã). Una dintre categoriile cele maiafectate de sãrãcie rãmân în continuare copiii.Accesul la o educaþie de calitate, exploatarea ºiabuzul acestora prin muncã rãmân în continuareprobleme acute cu care se confruntãcomunitãþile rurale.

Indicatorii fenomenelor vitale, adicã ai fertilitãþiiºi ai natalitãþii, ating, în unele sate, valori atât decoborâte, încât asemenea sate pot fi clasate încategoria satelor care mor.

Satul de astãzi este încã principalul generatorde viaþã al þãrii. Potenþialul vital este aproapedublu la sat faþã de oraº, cum ne aratã indicelefertilitãþii care atinge 51,55 la mie în rural, faþãde 28,62 la mie în urban. În al doilea rând, datelene aratã cã satul preþuieºte copiii mai mult decâtoraºul, cãci natalitatea în sat este de 10,88 lamie faþã de 8,76 la mie în urban. În chip alarmant,însã, puterile de apãrare a vieþii sunt de-a dreptulprãbuºite în tot ruralul românesc, ceea cereclamã politici demografice speciale pentru ceicirca 46% dintre românii care trãiesc în rural.

Mortalitatea atinge o ratã de 15,54 la mie în rural,faþã de 9,3 la mie în urban, ceea ce atestã cãsatul nu poate apãra prin el însuºi viaþa.Mortalitatea infantilã este ºi ea mai ridicatã însat (19,02 la mie în rural, faþã de 15,08 la mie înurban), deci satul nu poate apãra, prin el însuºi,copiii nou-nãscuþi în faþa morþii.

Trebuie sã ne întrebãm ce anume aruncã 80%dintre comunitãþile rurale ale României într-unval de mortalitate infantilã care depãºeºte pragulEurasiei, cel mai înalt în media ratelor demortalitate infantilã (depãºit doar de Africa ºi deunele þãri asiatice).

Metodologia de cercetare

În microcercetarea întreprinsã, chestionarulsociologic care a fost aplicat (cel primit de laFICE România) ca instrument de lucru, ocupãun loc secundar în setul sau sistemul de tehnicide teren, iar acesta ne pune la dispoziþie nufapte despre fenomenul de pauperitate din

comunele din judeþul Iaºi, ci opinii, adicã oimagine a obiectului investigat.

Etapele anchetei prin chestionar

Ancheta prin chestionar trebuie sã parcurgã, într-o formã sau alta, în funcþie de tema, scopuri ºipopulaþie urmãtoarele etape (corelate ºisubordonate nivelelor investigaþiei)36:1) stabilirea ºi delimitarea temei;2) formularea sarcinilor (obiectivelor);3) calcularea ºi stabilirea mijloacelor materiale,respectiv a instrumentelor tehnice auxiliare;4) determinarea populaþiei sau a “universuluicercetãrii”;5) preancheta;6) documentarea (teoreticã ºi “fapticã”);7) stabilirea ipotezelor;8) construirea eºantionului;9) redactarea chestionarului;10) pretestarea ºi definitivarea chestionarului ºiancheta pilot;11) administrarea pe teren a formularelor;12) codificarea rãspunsurilor;13) analiza datelor: tabulãri, scalãri, corelaþii,reprezentãri grafice, modele etc.;14) redactarea concluziilor ºi a raportului deanchetã (propuneri “de intervenþie” în viaþasocialã, în desfãºurarea fenomenelor studiate).Unele etape pot fi precizate în cele mai miciamãnunte de la început, dacã dispunem de toatedatele, în planul cercetãrii, se pot menþionaprocedeele de transcriere a datelor, procedeelede prelucrare.

Obiectivul general al microcercetãrii

În cadrul microcercetãrii (anchetei princhestionar) realizate ne-am propus sã explorãmfenomenul de sãrãcie cronicã din cadrulcomunitãþilor rurale din judeþul Iaºi.

Descrierea lotului

Chestionarele au fost aplicate într-un numãr de8 comune din judeþul Iaºi, pe un numãr de 399de persoane, astfel: Þibana (50 de persoane),Cotnari (49 de persoane), Deleni (50 depersoane), Andrieºeni (48 de persoane), Ciurea(51 de persoane), Rãducãneni (49 de persoane),

36_ V. Miftode, “Nivelele investigaþiei sociologice”, Analele Univ. Al. I. Cuza, Iaºi, Filosofie, 1973, p. 27-33.

60


Scobinþi (52 de persoane), Holboca (50 depersoane).

Distribuþia pe sexe a respondenþilor esteurmãtoarea: 46,4% femei (185 de persoane),45,6% bãrbaþi (182 de persoane), iar 8% (32 depersoane) nu au completat aceste date.

Numãrul de membri din familie• O persoanã (8,3%);• Douã persoane (20,1%);• Trei persoane (22,3%);

• Patru persoane (31,8%);• Cinci persoane (10,5%);• Peste 6 persoane (6,3 %).

Un procent de 0,3% nu au rãspuns la aceastãîntrebare.

În ceea ce priveºte ocupaþia, lotul a fost formatdin 55,6% salariaþi, 31,2% pensionari, 8,3%persoane fãrã venit si 3% agricultori. Un numãrde 7 respondenþi (1,8 %) nu au completat acestedate.

Muncitor Cadru Cadru Funcþionar Poliþist / Pensionardidactic medical agent pazã

70 de persoane 31 de persoane 3 persoane 43 de persoane 8 persoane 124 de persoane17,5% 7,8% 0,8% 10,8% 2,0% 31,1%

Salariat Pensionar Persoanã fãrã venit Agricultor222 de persoane 125 de persoane 33 de persoane 12 persoane

55,6% 31,3% 8,3% 3%

În ceea ce priveºte funcþia, un procent de 30,1%(120 de persoane) dintre respondenþi nu aucompletat aceste date. Un procent de 31,1%

reprezintã persoanele care nu mai sunt activepe piaþa muncii (pensionari). Distribuþiarespondenþilor pe funcþii este urmãtoarea:

În ceea ce priveºte categoria de vârstã arepondenþilor, un procent de 14,5% au ales sãnu rãspundã la aceastã întrebare. Lotul a fostconstituit din 14,8% de persoane cu vârstacuprinsã între 18-35 de ani ºi din 63,7%persoane cu vârsta cuprinsã între 36-65 de ani.Persoanele cu vârsta de peste 65 de anireprezintã un procent de 7%.

Ipotezele microcercetãrii1. În comunitãþile rurale din judeþul Iaºi existã un

accentuat grad de pauperitate evidenþiat delipsa unor bunuri necesare pentru asigurareatrebuinþelor primare.

2. Criza socio-economicã a avut un impactnegativ major asupra condiþiilor de trai ºi acalitãþii vieþii în comunitãþile rurale din judeþulIaºi.

Concluzii ºi discuþii finale ale cercetãrii

I. Auto-evaluarea gradului de sãrãcie- În urma aplicãrii testului statistic Chi pãtrat, areieºit cã participanþii la studiu tind sã îºi

evalueze situaþia socio-economicã ca fiind unaprecarã (58,1% au declarat cã se considerãsãraci).- 42,4% dintre respondenþi apreciazã cã situaþialor economicã precarã dateazã de 1-6 ani, învreme ce 32,8% declarã cã aceastã condiþie areo duratã mai mare de 7 ani.

II. Percepþia respondenþilor asupra cauzelorºi soluþiilor sãrãciei

••••• Cauzele subiective ale sãrãciei- Respondenþii au identificat atât cauze singulareale sãrãciei (salarii/ pensii mici - 28,8%;conducerea proastã a statului-10,0%; lipsalocului de muncã - 9,3%; sãnãtate ºubredã-8,0%), cât ºi cauze multiple (salarii mici ºiconducerea proastã a statului-8,5%; sãnãtateºubredã ºi conducerea proastã a statului - 5,8%;salarii mici ºi lipsa locului de muncã-5,8%, etc.),interacþiunea acestora determinând reducereanivelului de trai. Se remarcã faptul cã participanþiila studiu nu au declarat, printre cauzeleprincipale ale sãrãciei, lipsa ºcolaritãþii adecvate

61


(doar 4%), aceasta conducând la concluzia cã,în mediul rural, educaþia nu este vãzutã ca unfactor important care poate contribui la creºtereanivelului de trai.

••••• Soluþii pentru depãºirea situaþieisocioeconomice precare- Respondenþii au identificat atât soluþii singulare(creºterea salariilor/ pensiilor - 48,9%; plecareaîn strãinãtate-11,5%; vânzarea unor bunuri-6,5%), cât ºi soluþii multiple pentru reducereasãrãciei (creºterea salariilor/ pensiilor ºi plecareaîn strãinãtate-12,5%; alt loc de muncã, plecareîn strãinãtate, deschiderea unei afaceri-2,8% ),având în vedere complexitatea fenomenului. Seobservã cã principalele surse de venit suntsalariile ºi pensiile, în vreme ce perspectiveledeschiderii unei afaceri sunt foarte reduse. Participanþii la studiu au declarat cã mãsurilepe care ar trebui sã le ia statul pentruîmbunãtãþirea calitãþii vieþii ar trebui sã fie:creºterea salariilor/ pensiilor (32,8%); creareade noi locuri de muncã ºi creºterea salariilor(26,6%); crearea de noi locuri de muncã (15,6%);schimbarea guvernului (9%); schimbareaguvernului ºi creºterea salariului ºi pensiilor(7,0%); schimbarea guvernului ºi crearea de noilocuri de muncã (2,8%); toate variantele (4,3%).

III. Indicatori obiectivi ai calitãþii vieþiirespondenþilor

••••• Mijloace de transport utilizate:Majoritatea respondenþilor la studiu au declarat,într-un procent de 32,8%, cã circulã pe jos, iarîntr-un procent de 25,6% cã circulã cu mijloacelede transport în comun. Doar 10,8% dintrerespondenþi au afirmat cã deþin ºi folosescmaºina personalã.

••••• Tipul de locuinþã:Un procent de 85,2% dintre respondenþi audeclarat cã au casã la curte, urmaþi de 12,5%care au afirmat cã locuiesc în apartament.Majoritatea respondenþilor (58,9%) îºi evalueazãlocuinþa ca fiind nici proastã, nici bunã, urmaþide cei care apreciazã cã locuiesc în condiþii bune(28,6%). De asemenea, 65,4% dintreparticipanþii la studiu afirmã cã locuinþa esteproprietate personalã, urmaþi de 19,3% caredeclarã cã aceasta este proprietatea pãrinþilor,iar 10,9% cã este proprietatea soþului/ soþiei.

Procentul cel mai semnificativ în ceea ce priveºtesuprafaþa locuinþei (40,1%) este reprezentat de51-70 mp, urmat de 28,3% - 71-100 mp, în vremece 23,6% dintre respondenþi deþin locuinþã casuprafaþa mai micã de 50 mp.

••••• Utilitãþi (încãlzire, apã caldã, toaletã)Cel mai mare procent (71,7%) este reprezentatde respondenþii care afirmã cã au încãlzire lasobã, urmaþi de 13,0% cu încãlzire cu centralãproprie ºi 7,8% cu boiler ºi încãlzire la sobã.64,9% dintre participanþii la studiu afirmã cã auWC în curte, urmaþi de 27,8 cu baie în casã ºi7,3% cu ambele.

••••• Bunuri deþinute- Autoturism – un procent de 47,9% dintrerespondenþi afirmã cã nu deþin autoturismpersonal, în vreme ce 12,8% au autoturism maivechi de 10 ani. Un procent semnificativ dintreparticipanþii la studiu (32,1%) nu au rãspuns laîntrebare. Doar 5,8% dintre repondenþi auautoturism relativ nou ºi 1,5% au autoturism nou.- Maºinã agricolã - un procent semnificativafirmã cã nu deþine maºina agricolã (56,6%), iarproporþia celor care nu au rãspuns este de39,1%. Doar 4,3 % dintre respondenþi deþinmaºina agricolã cu o vechime mai mare de 5ani.- Mobilã - un procent semnificativ declarã cãau mobilã veche (53,4%), în vreme ce 21,1%au mobilã relativ nouã, iar 4,8% au mobilã nouã.- Televizor - 42,1% dintre participanþii la studiuafirmã cã au televizor vechi, urmaþi de 37,3%au televizor relativ nou, iar 7,5%, nou. Un procentde 6,0% dintre participanþi nu deþin televizor.- Maºina de spãlat - 29,8% dintre repondenþideclarã cã au maºina de spãlat relativ nouã, învreme ce 27,6% afirmã cã nu au ºi 21,1% aumaºinã de spãlat veche. Doar 4,8% deþin maºinãde spãlat nouã.- Maºinã de gãtit - Un procent de 24,1% dintrerespondenþi declarã cã nu deþin maºina de gãtit,urmaþi de 24,1% care au maºinã de gãtit veche.28,3% nu au rãspuns la aceastã întrebare. Doar2,5% au maºinã de gãtit nouã, iar un procent de45,1% deþin acest bun, dar de peste 5 ani.- Frigider - 35,1% afirmã cã au frigider maivechi de 10 ani, iar 32,3% au acest bun de celpuþin 5 ani. Un procent de 15,0% afirmã ca nudeþin frigider. Doar 8,3% declarã cã ºi-auachiziþionat de curând acest bun.

62


- Calculator - un procent semnificativ (36,3%)dintre respondenþi nu au calculator, în vreme ce21,8% au calculator relativ nou. Doar 6,3% ºi-au achiziþionat de curând computer. 21,6%dintre persoane nu au rãspuns la aceastãîntrebare.- Alte proprietãþi (terenuri, etc.)- 78,7%dintrerespondenþi declarã ca nu au alte proprietãþi.Doar 18,5% dintre participanþii la studiu declarãcã au alte proprietãþi.

••••• Surse de venituri ale familieiCel mai mare procent (39,3%) dintre

respondenþi declarã cã salariul este principalasursã de venit a familiei, în vreme ce 18,8%declarã cã pensia. Având în vedere cã surselede venituri ale familiei sunt reprezentate înprincipal de salarii ºi pensii, afectate de crizaeconomicã, se înþelege motivul pentru careaceºtia au identificat drept cauzã a sãrãcieiaceste reduceri ºi drept soluþie de depãºire astãrii materiale precare, creºterea remuneraþiei.

Doar 18,5% declarã cã sursele de venit alefamiliei sunt salariul ºi agricultura ºi 4,5% declarãcã agricultura ºi pensia, în vreme ce 7,8 % auca sursã de venit exclusiv agricultura. Un procentde 6% au ca sursã de venit ajutoarele socialeiar 0,8% declarã cã au ca sursã de venit muncileocazionale.Un procent de 39,1% dintre respondenþi declarãcã venitul familiei este cuprins între 501-1000lei , 29,8% declarã cã venitul familiei este sub500 lei iar 23,3% declarã cã venitul familiei estecuprins între 1001-1500 lei.În ceea ce priveºte autoevaluarea raportuluidintre veniturile familiei ºi evoluþia costului vieþii,42,6% dintre participanþi considerã cã veniturileajung doar pentru strictul necesar, 37,6%considerã cã veniturile nu acoperã strictulnecesar, iar 14,5% considerã cã veniturile suntsuficiente pentru un trai decent. Doar 3,0%afirmã cã reuºesc sã achiziþioneze ºi obiecte maiscumpe, dar cu efort.În ceea ce priveºte necesitatea suplimentãriiveniturilor familiei (împrumuturi) 46,1% dintrerespondenþi afirmã cã se împrumutã frecvent cubani, 40,4% declarã cã se împrumutã rar iar11,0% afirmã cã nu se împrumutã niciodatã.

Repartiþia veniturilor lunare pentruasigurarea nevoilor primareParticipanþii la studiu au declarat cã cel mai mareprocent (35,3%) din venituri este alocat hranei,

urmat de 29,6% pentru facturi curente, în vremece 15,9% este destinat achiziþionãrii hainelor ºiîncãlþãmintei, iar bugetul pentru serviciilemedicale este de 16,8%.• agricultorii alocã un procent semnificativ maimic pentru hranã, având în vedere cã îºi asigurãdin munca proprie nevoile de hranã. Persoanelefãrã venit alocã procentul cel mai mare pentruhranã, raportat la veniturile mici pe care leîncaseazã;• pensionarii îºi achiziþioneazã în cea mai micãmãsura haine ºi încãlþãminte, pe cândpersoanele care beneficiazã de ajutoare dinpartea statului alocã cel mai mare procent pentruachiziþionarea îmbrãcãmintei, raportat laveniturile pe care le încaseazã, cu o valoarefoarte micã;• salariaþii cheltuiesc, în medie, un procent maimare din venit pentru facturi, comparativ cupensionarii ºi persoanele fãrã venit. O explicaþieeste aceea cã cele doua categorii îºi reduccheltuielile, încercând sã economiseascã banipentru nevoile primare;• pensionarii alocã, în medie, un procent maimare din venitul lor pentru servicii medicale,comparativ cu salariaþii ºi persoanele fãrã venit.O explicaþie este sãnãtatea precarã a acesteicategorii, care are nevoie de îngrijiri medicaledeosebite.

S-a mai observat cã:o existã o legãtura negativã între cheltuielile

alocate hranei ºi cele alocate facturilorcurente ºi cele alocate serviciilormedicale;

o existã o legãtura negativã între cheltuielilealocate îmbrãcãmintei ºi încãlþãmintei ºicele pentru facturi;

o existã o legãtura negativã între cheltuielilealocate îmbrãcãmintei ºi încãlþãmintei ºicele pentru servicii medicale;

o existã o legãtura negativã între cheltuielilepentru plata facturilor ºi cele pentru serviciimedicale.

Având în vedere cã veniturile au o valoare micã,participanþii la studiu au declarat cã nu îºi permitsã îºi pãstreze economii, astfel încât veniturilesunt cheltuite pe nevoile primare (hrana,îmbrãcãminte, servicii medicale etc.). În cazulapariþiei unor cheltuieli mai mari în cazul unei

63


categorii de nevoi, respondenþii au declarat cãsunt nevoiþi sã reducã de la celelalte categoriidestinate nevoilor primare. Aceasta distribuþie aveniturilor pe categorii de cheltuieli indicã un gradde sãrãcie ridicat în rândul participanþilor lastudiu.••••• Grad de satisfacþie faþã de viaþa cotidianãMajoritatea respondenþilor au indicat, în procentde 44,9% cã nu sunt nici mulþumiþi, nicinemulþumiþi, în vreme ce 34,8% declarã cã suntnemulþumiþi iar numai 9,3% afirmã cã suntmulþumiþi.

Intervenþii în vederea diminuãrii fenomenuluide sãrãcie

O mãsurã adecvatã la problemele comunitãþilorrurale ar putea fi constituitã din economiasocialã, care are ca obiectiv major crearealocurilor de muncã, dezvoltarea unei reþele activede ocupare, creºterea capacitãþilor profesionaleºi performanþelor educative pentru cei cu riscde excluziune socialã. Astfel de mãsuri potpreveni impactul sãrãciei asupra copilului ºipromovarea interesului superior al acestuia.Mãsura unei schimbãri este datã mai ales dedimensiunea participãrii ºi implicãrii active aparticipanþilor, implicit a grupurilor þintã, laaceastã schimbare. Numai aºa se poate vorbide dezvoltare comunitarã, de capacitateinstituþionalã crescutã, de practici pozitive ºi maiales de programe ºi intervenþii sociale eficiente.

Problema ºomajului ºi a pauperitãþii acute dinRomânia, din momentul prezent impun ointervenþie directã a statului pentru a activapoliticile economice care au drept scop sprijinireaºi extinderea cererii însumate (întreaga cererede bunuri ºi servicii exprimatã atât de subiecþipublici, cât ºi de subiecþi privaþi într-un sistemeconomic dat).

O mãrire a cererii însumate determinã într-adevãr întreprinderile sã-ºi mãreascã producþiaºi, ca sã poatã realiza acest lucru, sã angajezenoi salariaþi. Noii angajaþi, încasând un venit, vorputea la rândul lor sã sporeascã cererea debunuri de consum care, la rândul ei, va aveadrept consecinþã înmulþirea locurilor de muncã.Creºterea iniþialã a cererii poate fi determinatãde o mãrire a cheltuielilor publice, de o diminuarea impozitelor care sã lase la dispoziþia familiilorun venit mai mare, de stimulente pentruîntreprinderi care sã le facã sã cearã bunuripentru propriile investiþii.Aici e bine sã subliniem cã un astfel de impulspentru extinderea cererii poate fi dat ºi princheltuieli publice pentru programe de welfare:noi servicii pentru persoane presupun, deexemplu, noi locuri de muncã pentru operatorisociali, sanitari, educaþionali, poate fi nevoie denoi angajaþi pentru faza de construcþie a unornoi structuri (spitale, birouri, etc.); chiar ºi omãrire a pensiilor, a alocaþiilor pentru familiipoate da naºtere unei sporite cereri de bunuri ºiimplicit a unei creºteri a calitãþii vieþii.

BIBLIOGRAFIE

1. Mazoyer, M; Roudart, L. (2002) Histoire des agricultures du monde.Du neolitique a la crise contemporaine. Paris: Ed. du Seuil

2. Miftode, V. (1973) Nivelele investigaþiei sociologice. Iaºi: Analele Univ.Al. I. Cuza, Filosofie, p. 27-33

3. Palmonari, A.; Zani, B.(coord.) (2003) Manual de psihologiacomunitãþii. Iaºi: Polirom

4. Stan, D., (2005) Dezvoltare comunitarã – Cercetare, practicã,ideologie. Iaºi: Polirom

64


ANEXAChestionarul furnizat de FICE România pentru aplicarea în teren

CHESTIONAR

Q1. Vã consideraþi sãrac? 1. Da 2. Nu

Q2. De cât timp sunteþi în aceastã situaþie?1. mai puþin de un an 2. 1- 3 ani 3. 4 - 6 ani 4. 7- 10 ani 5. Mai mult de 10 ani

Q3. Dacã familia dumneavoastrã este sãracã, care este cauza sãrãciei voastre. Dacã nusunteþi sãrac atunci indicaþi cauza pentru cei sãraci.1. Lipsa ºcolaritãþii adecvate 3. Sãnãtate ºubredã 5. Conducerea proastã a statului2. Salarii mici 4. Lipsa locului de muncã

Q4. Dupã pãrerea dumneavoastrã, ce soluþii ar fi pentru a ieºi din aceastã situaþie?1. Alt loc de muncã 3. Vânzarea unor bunuri 5. Deschiderea unei afaceri2. Creºterea salariului 4. Plecarea în strãinãtate 6. Altul. Care............

Q5. Ce credeþi cã trebuie sã facã statul pentru a îmbunãtãþi situaþia dumneavoastrã ºi a altorfamilii în situaþii similare?1. Schimbarea guvernului 2. Crearea de noi locuri de muncã 3. Creºterea salariilor/pensiilor 4.Altceva………

Q6. Câþi membri are familia dumneavoastrã?1. O persoanã 2. Douã persoane 3. Trei persoane 4. Patru persoane 5. Cinci persoane 6. Pesteºase persoane

Q7. Ce mijloace de transport folosiþi cel mai des?1. Pe jos 3. Bicicleta 5. Transport în comun 7. Maºinã de serviciu 9.Ocazie2. Cal 4. Motocicleta 6. Maºina personalã 8. Taxi 10. Tren

Q8. Tipul de locuinþã: 1. Apartament 2. Casã la curte

Q9. Cum apreciaþi locuinþa dumneavoastrã?1. Proastã 2.Nici proastã/nici bunã 3. Bunã

Q10. Locuinþa dumneavoastrã este:1. Proprietate personalã 2.Proprietatea soþului/soþiei 3.Proprietatea pãrinþilor 4.Locuinþã închiriatã5.Altceva. Care…………………………………………………………………………………………

Q11. Care este suprafaþa locuinþei dumneavoastrã ? ( în metri pãtraþi ):1. sub 50 m² 2. 51- 70 m² 3. 71- 100 m² 4. Peste 100 m²

Q12. Locuinþa dumneavoastrã are:1. Încãlzire cu centralã proprie 2. Boiler pentru apã caldã 3. Încãlzire la sobã 4. Altceva. Care…….

Q13. Locuinþa dumneavoastrã are: 1.Baie în casã 2. WC în curte

Q14. De ce bunuri dispune familia dumneavoastrã (Nou: 1-4 ani, Relativ nou: 5- 10 ani,Vechi:peste 10 ani)

65


Nr. crt. Bunuri Nou Relativ nou Vechi Nu am1 autoturism2 maºinã agricolã3 motocicletã4 bicicletã5 mobilã6 televizor7 casetofon8 aparat foto9 maºinã de spãlat10 maºinã de gãtit11 frigider12 aspirator13 cuptor cu microunde14 calculator15 Altceva………..

Q15. Aveþi si alte proprietãþi ( case, terenuri )? 1. Da 2. Nu

Q16. Care sunt sursele de venituri ale familiei dumneavoastrã:1. Salarii 2. Agriculturã 3. Ajutoare 4. Altceva. Care………

Q17. Venitul familiei dumneavoastrã este cuprins între:1. sub 500 lei 2. 501- 1000 lei 3. 1001- 1500 lei 4. Peste 15001 lei

Q18. Cum apreciaþi veniturile dumneavoastrã actuale în raport cu evoluþia costului vieþii?1. nu ne ajung nici pentru strictul necesar2. ne ajung numai pentru strictul necesar3. ne ajung pentru un trai decent, dar nu ne putem permite cumpãrarea unor obiecte mai scumpe(mobilã ºi îmbrãcãminte de lux, maºinã, casã etc.)4. reuºim sã cumpãrãm ºi unele obiecte mai scumpe, dar cu eforturi5. reuºim sã avem tot ce ne trebuie, fãrã eforturi

Q19. Cât de des vi se întâmplã sã vã împrumutaþi cu bani de la o lunã la alta?1. Niciodatã 2. Rar 3. Frecvent

Q20. Faceþi cumpãrãturi: 1. Piaþã 2. Supermarket 3. În magazine aproape de casã

Q21. Care sunt procentele din venitul lunar al familiei pentru:

Mâncare Haine, Facturi curente Servicii medicale Economiiîncãlþãminte

% % % % %

Q22. Cât de mulþumit sunteþi de viaþa dumneavoastrã de zi cu zi?1. Mulþumit 2. Nici mulþumit/nici nemulþumit 3. Nemulþumit

66


Introducere

„Empowerment” este un concept ce se referãla puterea asumatã, împuternicire ºi emancipareºi poate fi definit, în general, ca fiind capacitateaindivizilor, grupurilor ºi / sau comunitãþilor de aobþine controlul asupra situaþiei lor pentru a-ºiatinge propriile scopuri, fiind astfel capabili sãlucreze pentru a se ajuta pe ei înºiºi ºi pe alþiipentru a maximiza calitatea propriei vieþi. Îndomeniul asistenþei sociale ºi sãnãtãþii

împuternicirea înseamnã ca pacienþii, îngrijitorii,educatorii ºi utilizatorii de servicii sã facãalegerea de a deþine controlul asupra vieþii lor.Sensul real al împuternicirii este acela caindividul sã se simtã suficient de puternic înanumite situaþii pentru a participa la procesul deluare a deciziilor.

Împuternicirea devine strategie de asistenþãsocialã ºi scop în lucrul cu grupurile vulnerabileºi lipsite de putere, cum ar fi grupurile care sunt

ÎMPUTERNICIREA - O ªANSÃ PENTRU COPIII ªI TINERII AFLAÞI ÎNSITUAÞII DE RISC

EMPOWERMENT - A CHANCE FOR CHILDREN AND YOUTH AT RISK

Elena Ulmeanu Psiholog, DGASPC Cãlãraºi

Adresã autor:E-mail: [email protected]

Tel. : + 40 0724 501951

„Când eºti în cãutarea aurului, nu–þi încorda privirile,scrutând în depãrtare câmpuri îmbelºugate,

cãci aurul se aflã chiar lângã tine.”Henry Knight Miller

Abstract. Poverty and social exclusion represent serious threats to material and non-material aspects of thelife of a person and his or her well being. Fighting with poverty and social exclusion is a complex process.Empowering new generations can be a good way to fight and a real chance for a better life. Children andYouth Empowerment is to give responsibility to new generation at an early stage in life, encouraging anddeveloping skills for self-sufficiency with a focus on eliminating the future need for charity or welfare in theindividuals of the group. They become powerful agents of social change in the world; their support is essentialfor their engagement in these issues.

Adapting the non-formal educational programs to be able to provide all children and youth with meaningfulopportunities, improving behavior and attitude toward school, increasing family /caregiver involvement,encouraging school involvement for students at risk for dropping out, empowering and help them avoiddelinquent behavior, connecting family with available network/ community resources and improving parentingskills will make a real difference in our society.

In this paper we will focus on Empowerment as a possible way to prevent school dropout and juveniledelinquency, as a real opportunity for children and youth at risk for improve their lives.

Keywords: empowerment, confidence in the world and possibilities, positive thinking /attitude, school dropout,juvenile delinquency, children and youth at risk, community network

67


private de drepturi civice din cauze precum rasã,vârstã, etnie, sex, invaliditate etc..

Practica empowermentului în asistenþa socialãînseamnã a ajuta clienþii sã câºtige accesul laputere ºi încrederea în ei înºiºi.

Empowermentul reprezintã miºcarea de la “-“cãtre “+” ca urmare a hotãrârii individului de ase autocunoaºte, de a se implica activ în propriaviaþã, de a prelua controlul, de a identifica ºiaplica soluþii favorabile, de a avea încredere însine, în lume ºi posibilitãþi, de a adopta gândireaºi atitudinea pozitivã cu scopul îmbunãtãþiriipropriei existenþe.

EMPOWERMENT

Definirea conceptului de Empowerment: înOxford English Dictionary sunt amintite cuvintele”empowering” ºi ”impowering” ca fiind utilizateîncã din sec. al 17-lea în documenteadministrative. Empower (verb) = a investi înmod legal sau formal cu putere sau autoritate; aautoriza, a licenþia. Empowerment (subst.) =acþiunea de empower, starea de a fi”empowered”. Empowerment ca ºi conceptabstract, fundamental pozitiv, se referã maidegrabã la soluþii decât la probleme. Din punctde vedere dinamic – „se preia puterea asupra...”sau „se renunþã la puterea asupra...”; cu altecuvinte, puterea este împãrtãºitã.

Aspecte teoretice

1. Teoria social - criticã (critical social theory)– Conform acestei teorii empowermentul esteasociat cu îmbunãtãþirea condiþiilor de viaþã alegrupurilor oprimate; cum sunt minoritãþile rasiale,femeile sau pacienþii care necesitã îngrijirimedicale. Aceastã teorie se referã mai ales laîmbunãtãþirea condiþiilor de viaþã a celorneprivilegiaþi. Din perspectiva acestor teoriiinstituþiile publice ºi alte unitãþi administrativeconstrâng anumite grupuri neprivilegiate ºi astfel,din acest punct de vedere, puterea ºi

empowermentul devin fenomene sociale ºipolitice.

2. Teoriile organizaþionale susþin cãempowerment-ul este asociat cu delegareaputerii ºi oportunitatea individualã de a acþiona.Puterea e vãzutã ca proces, ca abilitate de arezolva sarcinile. Conform acestor teoriiempowermentul are impact la nivel personal:satisfacþia muncii crescutã, motivaþie crescutã,dedicaþie ºi autonomie organizaþionalã.

3. Teoriile social-psihologice se bazeazã pedezvoltarea individului, empowermentul avândoriginea în individ ºi se preocupã de maniera dereflectare a individului în mediu. Aceste teoriidescriu empowermentul din perspectivaindividualã. În procesul de asumare a puterii(empowering process) indivizii, organizaþiile ºicomunitãþile cautã impactul maximal asupra vieþiilor ºi asupra eventualelor alegeri pe care le aula dispoziþie. Din punctul lor de vedereempowermentul este asociat cu posibila creºtereºi dezvoltare. Empowermentul individual caproces presupune introspecþie criticã ºischimbarea patternurilor de activitate înconsecinþã cu aceasta. Empowermentulcomunitar e înþeles ca uniunea oamenilor pentruatingerea unor scopuri comune.

În România existã anumite categorii de copii ºitineri care se confruntã cu riscuri specifice: copii ºi tineri de etnie romã în situaþii de risc; copii ºi tineri care au nevoie de sprijin

suplimentar pentru reintegrare ºcolara, careau abandonat ºcoala sau sunt în situaþie de aabandona ºcoala;

copii ºi tineri infractori, membrii ai bandelorde stradã sau copii ºi tineri în risc de a intra înaceste categorii sau care au fost lãsaþi înfamilie dupã comiterea unei infracþiuni;

copii ºi tineri care sunt victime sau în risc de adeveni victime ale traficului de persoane sauale abuzului (neglijare, abuz emoþional, sexualsau fizic, exploatare prin muncã etc.);

copii ai cãror pãrinþi se aflã în strãinãtate; copii ºi tineri cu dizabilitãþi, boli cronice sau

cu risc de contactare a acestor boli; copii ºi tineri care trãiesc în instituþiile de

protecþie a copilului; copii care suferã ca urmare a destrãmãrii /

dezorganizãrii familiei;

68


copii ºi tinerii care trãiesc pe stradã; copii ºi tineri talentaþi, aparþinând familiilor

defavorizate din punct de vedere economic,care au nevoie de sprijin suplimentar pentrua-ºi continua educaþia;

tineri care au devenit sau vor deveni pãrinþi(ex. adolescente însãrcinate, pãrinþi tineri,mame tinere singure etc.);

tineri cu nivel mediu sau redus de studii, aflaþiîn cãutarea unui loc de muncã.

A aplica metode de empowerment în activitateacu tinerii ºi copiii aflaþi în situaþie de risc este orealã dovadã pentru aceºtia cã suntsemnificativi, cã sunt înþeleºi, ascultaþi, acceptaþifãrã a fi judecaþi, cã le sunt respectate drepturile,nevoile, independenþa, libertatea de expresie ºide decizie. În ciuda comportamentelor rebele,adolescenþii aflaþi în situaþii de risc –abandonºcolar, delincvenþã, consum de droguri etc. sebazeazã pe adulþi pentru a le arãta calea ceabunã în viaþã, pentru a le oferi siguranþã, pentrua le asigura cadrul adecvat ºi strategiile potrivitepentru a face faþã în mod eficient tuturortransformãrilor ºi provocãrilor prin care trec.

Empowermentul copiilor ºi tinerilor aflaþi îninstituþii de protecþie ºi totodatã în situaþie de riscse rezumã în bunã parte la încurajare ºistimularea comportamentelor pozitive. Astfel,este esenþial sã fie sprijiniþi prin metode specificede empowerment pentru a putea sã dezvolterelaþii pozitive ºi armonioase cu cei din jur, sãfie educaþi în spiritul respectului faþã de semeni,faþã de drepturile ºi libertãþile omului în general,sã îºi înþeleagã ºi sã îºi asume responsabilitãþile,sã aibã valori sãnãtoase, o imagine de sinepozitivã ºi încredere în propriile forþe.

De obicei promovarea activitãþilor sportive sauculturale îi distrage atenþia copilului/ tânãrului dela acte care îl pot aduce în situaþii de risc ºi îioferã mai multã încredere în sine. Alte activitãþiprin care se poate simþi puternic ºi valoros suntcele care îi permit etalarea unui talent ori acunoºtinþelor.

Acceptarea ºi cunoaºterea de sine sunt variabileesenþiale în adaptarea optimã la mediul social,în stabilirea traseului educaþional ºi profesional.În încercarea de a-l împuternici pe copil/ tânãr,de a-l ajuta sã se cunoascã pe sine ºi sã devinã

astfel capabil sã îºi soluþioneze propriileprobleme, e bine sã ne amintim cã este necesarãstabilirea unei relaþii bazate pe respect ºiîncredere între acesta ºi adult.

Exemple de empowerment în activitatea cu tineriiºi copiii:

- promovarea creativitãþii, oferirea posibilitãþii dea se exprima într-un mediu sigur, folosireametaforei, a jocurilor, a tehnicilor narative, afilmelor, oferirea mai multor posibilitãþi pentrupãrinþi, împuternicirea ºi ajutarea pãrinþilorpentru a fi capabili ei înºiºi sã îºi ajute copiii,încurajarea bunelor relaþii între copii ºi pãrinþi,lucrul cu familia ºi copiii împreunã, folosireaîntregii reþele sociale de sprijin, construirearelaþiilor de încredere, a alianþelor, a capacitãþiide autoanalizã, evidenþierea calitãþilor,încurajarea autocunoaºterii, folosirearecompenselor simbolice, recunoaºtereacapacitãþilor ºi meritelor.

Modele de empowerment în beneficiulspecialiºtilor ºi copiilor/ tinerilor aflaþi însituaþii de risc

„Development of the empowerment ofeducators and beneficiaries in the fild ofyouth at risk and social exclusion”

Copiii ºi tinerii reprezintã viitorul, resursa absolutnecesarã de care fiecare societate are nevoiepentru a-ºi asigura funcþionalitatea. UniuneaEuropeanã considerã cã ,,a venit timpul catineretul sã fie considerat ca forþã pozitivã înconstruirea Europei, nu ca problemã deadministrat în nume propriu ºi trebuie sã li seofere tinerilor mijloacele necesare sã îºi exprimeideile ºi sã le confrunte cu idei similare alecelorlalþi participanþi la societatea civilã.” (*CarteaAlbã a Comisiei Europene)

Proiectul “Development of the empowerment ofeducators and beneficiaries in the field of youthat risk and social exclusion” este un rãspuns laobiectivele Uniunii Europene de valorizare ºiîmputernicire a tinerilor, de împuternicire aspecialiºtilor din domeniul social, de combaterea sãrãciei ºi a excluziunii. Acesta permiteprofesioniºtilor sã îºi dezvolte ºi consolideze

69


abilitãþile ºi potenþialul de implicare în mod directîn problemele de incluziune ºi sprijinire a tineriloraflaþi în situaþie de risc.

”Development of the empowerment of educatorsand beneficiaries in the fild of youth at risk andsocial exclusion” este un proiect Erasmus+,implementat la nivel european de OrganizaþiaApprentis D’Auteuil din Franþa pe o perioada de2 ani (2014-2016), într-un parteneriat extins cualte 7 organizaþii: HEB (Haute École deBruxelles) ºi HDG (Karel de Grote-Hogeschool)din Belgia, UKW (Kazimierz Wielki University)din Polonia, Asociaþia CRIPS (Centrul deResurse ºi Informare pentru Profesiuni Sociale)din România, INFA (Institut National deFormation et d’Application) din Franþa, Amigo(Fundación Amigó) din Spania ºi CNOS – SCS(Salesiani per il Sociale -Federazione ServiziCivili e Sociali Centro Nazionale OpereSalesiane) din Italia.

Ca metodã inovativã în proiect a fost aleasãcercetarea, acþiune focalizatã pe douã grupuridezavantajate:a) tineri aflaþi în situaþie de risc (tineri delincvenþi)b) adulþi aflaþi în situaþie criticã de excludere

socialã.

S-a constatat faptul cã în domeniul asistenþeisociale existã un interes crescut pentruvalorizarea, responsabilizarea ºi implicareabeneficiarilor, întrucât fiecare individ este actorîn propria viaþã ºi trebuie sã ia decizii ºi sãacþioneze pentru a-ºi îmbunãtãþi semnificativcalitatea existentei.

Astfel, într-un context în care problemele socialetranscend graniþele, toþi partenerii europeni auexprimat necesitatea de a rãspunde laproblemele de împuternicire ºi sprijin socialpentru minorii care au probleme cu Justiþia, tineriaflaþi în situaþie de risc (tineri delincvenþi) ºi adulþiiaflaþi în situaþie criticã de excludere socialã.

Dorinþa realã este aceea ca profesioniºtii ºiorganizaþiile partenere sã îºi îmbogãþeascãprogramele de sprijin în sine, sã adopte practiciinovatoare întâlnite în alte þãri ale UE pentru obunã soluþionare a problemele educaþionale ºisociale.

În primul an de proiect, specialiºtii ºi beneficiariai serviciilor sociale din þãrile partenere s-auîntâlnit ºi au lucrat împreunã în Franþa (SaintPrix) ºi în Polonia (Bydgoszcz). Transferul debune practici realizat într-un spirit de reciprocitateare ca scop dorinþa de schimbare în ceea cepriveºte modalitãþile de asistenþã a beneficiarilorde asistenþã socialã precum ºi inovaþie înmetodologii de formare de duratã.

Campania naþionalã Unicef „Hai la ºcoalã!”– Proiectul Unicef –CRIPS „Reþelecomunitare de prevenire a abandonuluiºcolar‘’

Un bun model de empowerment poate ficonsiderat Proiectul Unicef –CRIPS „Reþelecomunitare de prevenire a abandonului ºcolar”derulat în întreaga þarã în cadrul CampanieiUnicef „Hai la ºcoalã!”.Potrivit estimãrilor UE, 40% dintre românii de 15ani sunt semianalfabeþi. În majoritatea cazurilor,aceºti copii provin din familii sãrace, cu pãrinþicare nu au prea multã educaþie, ºi adesea facparte din comunitatea romã. Pe copiii ce crescfãrã a primi o educaþie decentã îi aºteaptã o viaþãde luptã cu sãrãcia, excluderea socialã ºimarginalizarea.

La jumãtatea anului 2010, UNICEF a lansat, înparteneriat cu Ministerul Educaþiei, Cercetãrii,Tineretului ºi Sportului ºi cu Institutul de ªtiinþeale Educaþiei, campania „Viitorul copiilor începela ºcoalã” (numitã ulterior campania pentruparticiparea ºcolarã „Hai la ºcoalã!“) cu scopulde a readuce copiii la ºcoalã ºi de a-i ajuta sãtermine învãþãmântul obligatoriu. Principaliiparteneri ai UNICEF sunt Institutul de ªtiinþe aleEducaþiei, Inspectoratele ªcolare Judeþene,ONG-urile Holt, CRIPS, Centrul Educaþia 2000+,Agenþia „Împreunã” ºi Alianþa Civicã a Romilor.

Proiectul a intervenit în comunitãþile cu ratecrescute ale abandonului ºi ale absenteismuluiºi a implicat acþiuni ce vizeazã trei niveluri alecomunitãþii:

La nivelul familiilor - pãrinþii au fost implicaþi înactivitatea ºcolii, au beneficiat de formare pentrua-ºi dezvolta competenþele parentale ºi pentrua afla cum sã promoveze interesul superior alcopilului lor.

70


La nivelul ºcolii - scopul a fost de a transformaºcoala într-un loc mai primitor pentru copii.

La nivelul comunitãþilor, proiectul a implicatprofesioniºti din diferite sectoare ce pot contribuila diminuarea abandonului ºcolar ºi aabsenteismului, precum asistenþi sociali,personal medical, autoritãþi locale.

Anul ºcolar 2014-2015 a fost ultimul an decampanie naþionalã ”Hai la ºcoalã!” - ProiectUnicef –CRIPS (”Reþele comunitare de prevenirea abandonului ºcolar”). Pe parcursul celor 4 aniºcolari de campanie în fiecare comunitateparticipantã la proiect au fost fãcute demersuripentru valorizarea comunitãþii locale, pentruîntãrirea colaborãrii prin realizarea ºifuncþionarea reþelelor comunitare de prevenirea abandonului ºcolar.

În judeþul Cãlãraºi au fost înfiinþate 8 astfel dereþele, unele dintre ele funcþionând formal, caurmare a dispoziþiilor primarilor, iar altelenonformal. Aceste reþele constituite dinreprezentanþi ai Autoritãþilor Publice Locale,asistenþi sociali, mediatori ºcolari ºi sanitari,cadre didactice si medicale, pãrinþi, elevi,voluntari pensionari, agenþi economici, preoþi,poliþiºti etc. s-au dovedit un real sprijin pentruîncurajarea ºi susþinerea copiilor cu risc deabandon ºcolar si pentru familiile acestora.

Empowerment-ul s-a realizat în mod direct, prinactivitãþi cu pãrinþii ºi copiii ºi a avut efectepozitive pentru vieþile lor întrucât s-au simþitînþeleºi, valorizaþi, încurajaþi sã identificemecanisme proprii pentru ieºirea din dificultateºi îmbunãtãþirea vieþii. Împuternicirea oferitãbeneficiarilor proiectului de cãtre reþelelecomunitare a avut impact general pozitiv ºi s-arãsfrânt asupra întregii comunitãþi.

Astfel, în afarã de prevenirea abandonului ºcolarºi diminuarea absenteismului, au existat situaþiide prevenire a marginalizãrii, discriminãrii,prevenirea vagabondajului, a delincvenþeijuvenile, a neglijãrii copiilor, a exploatãrii prinmuncã ºi a traficului de fiinþe umane.

Concluzii

Asemenea exemple de bunã practicã ce au labazã metode de empowerment în beneficiulclienþilor serviciilor sociale vor mai exista de bunãseamã ºi pe viitor. Cel mai mare avantaj ar fi catreptat cât mai multe persoane sã devinãstãpâne pe propria lor viaþã, sã identifice ºi sãaplice soluþii pozitive astfel încât sã poatã rupecordonul dependenþei de ajutorul semenilor saude serviciile sociale ºi sã aspire cãtre un viitormai bun.

Împuternicirea si responsabilizarea individualãeste un proces de dezvoltare personalã într-uncadru social, o tranziþie de la un sentiment deneputinþã ºi de la o viaþã în umbra acestuisentiment la o viaþã activã de capacitatea realãde a acþiona ºi de a lua iniþiative în ceea cepriveºte propria viaþã, mediul ºi viitorul încomunitate. Împuternicirea unei persoanepresupune capacitatea ei de a dobândicunoºtinþe ºi abilitãþi pentru a-si influenþa ºicontrola viaþa.

Odatã conºtientizatã adevãrata valoare aempowermentului mulþi profesioniºti vor alegesã se implice în împuternicirea beneficiarilor prinactivitãþi precum: a-i învãþa cum sã creezeconexiuni între ei ºi alte persoane cu nevoisimilare; a-i ajuta sã înþeleagã motivele pentruproblemele avute; a-i sprijini pentru planificareaunui viitor mai bun etc.. Participarea este ometodã de intervenþie de bazã pentruîmputernicire ºi încurajarea împuternicirii.Participarea consolideazã un sentiment existenta unor aptitudini personale, creeazã aºteptãrilepentru o soluþie de succes la probleme ºiîncurajeazã angajamentul civic.

Procesul de împuternicire este important pentrucã dezvoltã responsabilitatea, iniþiativa ºicreeazã un cadru organizat care permitelibertatea ºi autenticitatea beneficiarilor, astfelîncât aceºtia sã poatã sã-ºi foloseascã talenteleºi abilitãþile într-un mod participativ care vaconduce la acþiuni eficace ºi le va da încredereaºi curajul de a dansa cu misterele vieþii.

71


BIBLIOGRAFIE

01. Bradley-Levine, J., Smith, J., Carr, K. (2009): The Role of ActionResearch in Empowering Teachers to Change their Practice, Journalof Ethnographic & Qualitative Research; Spring 2009, Vol. 3, Issue3, p. 152-161

02. Empowerment: Definitions and Meanings, mpow.org, descãrcat ladata de 05.06.2015 de la adresa www.mpow.org/elisheva_sadan_empowerment_chapter 2.pdf

03. Hart, R. (1992) Children’s participation: from Tokenism to Citizenship,Unicef Innocenti Research Center p. 5, 34, 35, descãrcat la data de10.06.2015 de la adresa www.unicef-irc.org/publications/pdf/childrens_participation.pdf

04. Knokkannen, Lusa; Leino-Kilpi, Helena (2000), Power andEmpowerment in Nursing: the theoretical approaches, în Journal ofAdvanced Nursing; 2000, Vol. 31, Issue 1, Blockwell Science Ltd.

05. Toea, A., Popescu, C. A., Turcu, M. (2011), Stimulareacomportamentului pozitiv ºi prevenirea delincvenþei juvenile,Bucureºti, DocuPrint

06. Aspecte psiho-sociale ale relaþiilor de putere, tezã de doctorat, autorToma (Costea), R. A., descãrcat la data de 12.06.2015 de la adresadoctorat.ubbcluj.ro

07. www.crips.ro08. www.educ-europe.eu09. www.tinapse.ro10. www.ubbcluj.ro11. www.unicef.ro12. www.eurodesk.ro/carteaalba.doc

72


FACTORII FAVORIZANÞI AI ABANDONULUI ªCOLAR

FACTORS FACILITATING ABANDONMENT OF SCHOOL

Prof. univ. dr. Marioara LuduºanUniversitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia

FICE România, Filiala Alba

Abstract/Summary: As an essential component of human existence, education he deserves to be given fullimportance and should be treated accordingly. By investing in education, we invest in the future because it isan investment that addresses human, the most important resource of the planet on which we live. Thereforewe must not tolerate truancy, grade repetition and dropout.

Keywords: school dropout, failure school, educational discrimination, favoring factors,

Introducere

În ultimii ani, nivelul abandonului ºcolar a devenitexcesiv de ridicat în România, mai ales raportatla scãderea dramaticã a natalitãþii. Rataabandonului ºcolar se stabileºte ca raportprocentual între numãrul elevilor înscriºi la oformã de învãþãmânt ºi numãrul absolvenþilor.Studiile de specialitate considerã cã abandonulºcolar reprezintã acea conduitã de evaziunedefinitivã ce constã în încetarea frecventãriiºcolii, pãrãsirea sistemului educativ, indiferentde nivelul la care s-a ajuns, înaintea obþinerii uneicalificãri sau pregãtiri profesionale complete. Ceicare abandoneazã ºcoala nu mai sunt reprimiþiulterior în aceeaºi instituþie educativã ºi nu suntînscriºi într-un program de ºcolarizare alternativ.S-a dovedit însã cã unii dintre factorii asociaþidebutului ºcolar afecteazã adaptarea ºcolarã,aceºtia interacþionând indiferent de deosebirileculturale ºi economice ce definesc contextulºcolar.

Dincolo de cauzele medicale ºi materiale,neparticiparea ºcolarã este dependentã de unsistem de factori ºi de situaþii specifice fiecãruicaz în parte.

Factorii favorizanþiÎn literatura de specialitate sunt enumeraþifactorii cauzali identificaþi, care se considerã cãdeterminã abandonul ºcolar. Astfel, pornind dela imposibilitatea asigurãrii hranei zilnice ºi a

pachetului pentru ºcoalã, a îmbrãcãmintei ºiîncãlþãmintei adecvate fiecãrui anotimp ºiterminând cu cheltuielile educaþionale caredepãºesc cu mult posibilitãþile pãrinþilor, caresunt confruntaþi astfel cu o situaþie paradoxalã,în care beneficiile materiale condiþionate defrecventarea ºcolii sunt cu mult sub costurileeducaþionale pe care le presupune participareaºcolarã, aceºti sunt:- neadaptarea sistemului educativ la cerinþele

unor categorii de copii;- insuficienþa cadrelor didactice;- depãrtarea de casã a instituþiilor ºcolare;- lipsa îmbrãcãmintei ºi respectiv a încãlþãmintei

necesare;- imposibilitatea de a achita costurile rechizitelor

ºcolare;- necesitatea de a îngriji pãrinþii bolnavi;- folosirea copiilor la muncã în locul adulþilor;- efectele infecþiei HIV la copil;- starea civilã a capului de familie se dovedeºte

a fi un factor al neparticipãrii numai pentrucopii din mediul urban ºi mai puþin pentru ceidin mediul rural.

Pornind de la contextul existent în România, suntevidenþiate o serie de situaþii care justificãcreºterea numãrului de abandonuri ºcolare prin:

a. Erodarea relevanþei educaþiei pentrusuccesul ºcolar. Clasicul proverb ai carte aiparte nu mai are aceeaºi putere de convingere,

73


realitatea demonstrând, în numeroase cazuri, cãa avea educaþie nu înseamnã automat ºi a aveasucces social. Drept modele sunt luate acelepersoane care, deºi prezintã carenþeeducaþionale evidente, prin diverse mijloace aureuºit sã-ºi facã o situaþie economicãsatisfãcãtoare ºi, în consecinþã, sã câºtige unanumit statut social. În aceste condiþii, putemspune cã exemplele concrete din realitatea suntcele care-l împing pe elev spre abandon ºcolar.

b. Mirajul succesului în afacerile facile. Strânslegatã de prima situaþie prezentatã, acestademonstreazã, la rândul ei, importanþa realitãþiieconomice ca premisã pentru apariþiaabandonului ºcolar. Succesul nu se bazeazãîntotdeauna pe o educaþie solidã care presupuneun proces complex ºi îndelungat de formare ºiale cãrui rezultate se lasã destul de multaºteptate, efortul depus nefiind rãsplãtit imediat.Realitatea aratã, prin exemple concrete, cã esteposibil sã obþii avantaj imediate prin angajareaîn diverse activitãþi, ceea ce-i determinã înspecial pe ºcolarii mari sã renunþe la ºcoalã.

c. Activitãþile în economia din umbrã precumcerºitul sau „spãlãtor parbrizelor la semafoare”sunt activitãþile desfãºurate de cei mai mulþi copiidin mediile sãrace, ele aducând o serie debeneficii materiale considerabile, imediate ºicare nu presupun un efort prea mare.

Între a merge la ºcoalã ºi a câºtiga bani pestradã, nu puþini copii preferã cea de a douavariantã, refuzând sã vadã cã se condamnãsinguri la o existenþã mizerã, lipsindu-se, înprimul rând, de ceea ce ºcoala ar putea sãdi înei: speranþa.

d. În noul context, copilul poate deveni sursãde venit. Nu toþi elevii sunt dispuºi sã renunþela ºcoalã acceptând în schimb sã participe ladiverse acþiuni ce le pot garanta câºtigurile. Demulte ori, ei sunt împinºi de propriile familii pentrucare copiii reprezintã singura sursã de venit. Nuau de ales ºi renunþã la ºcoalã ajungând, în timp,sã-ºi formeze conºtiinþa rãspunderii financiarefaþã de familie.

e. Creºterea costurilor educaþiei. C. Zamfiraratã cã, în ceea ce priveºte costurile educaþieila nivelul anului 1993, România avea cota cea

mai ridicatã printre þãrile din zonã (C. Zamfir, E.Zamfir,1993, p. 190). Deºi învãþãmântul primarºi gimnazial este gratuit, existã o serie de costuripe care populaþia sãracã nu reuºeºte sã leacopere, singura soluþie viabilã fiind retragereacopilului de la ºcoalã.

f. Degradarea condiþiilor de învãþãmânt. Pefondul lipsei condiþiilor necesare, a nemotivãriifinanciare a personalului didactic etc., se distingeo continuã degradare a condiþiilor de învãþãmânt,abandonul ºcolar fiind un indicator care atrageatenþia asupra ineficienþei sistemului deînvãþãmânt.

g. Relaxarea controlului obligativitãþiiparticipãrii ºcolare. Degradarea economicã ºisocialã a determinat o relaxare sau chiarpierderea controlului statului asupra participãriiºcolare, acesta dovedindu-ºi incapacitatea dea-ºi îndeplini, în mod corespunzãtor, funcþiile ce-i revin, ceea ce permite, în multe situaþii,sustragerea de la o rãspundere care, prin lege,are caracter obligatoriu.

h. Sãrãcia este o formã majorã dediscriminare educaþionalã. “Sunt destul defrecvente cazurile care dovedesc existenþa unorastfel de discriminãri ce-i împing pe eleviinedreptãþiþi sã renunþe la sursa disconfortului lor”(C. Zamfir, E. Zamfir,1993, pp. 98-99).

În urma acestor cercetãri s-au evidenþiat ºi oserie de factori determinanþi ai participãrii sauabandonului ºcolar arãtându-se cã aceºtiavariazã semnificativ în raport cu diferitelecaracteristici ale familiilor de romi, cei maiimportanþi factori ar fi:

- nivelul ºcolar al mamei, care aduce ocontribuþie importantã, la nivelul ºcolar al copiilor,mama fiind cea care se ocupã de educaþiaacestora. Dacã în cazul mamelor care nu au nicio clasã, 63,34% dintre copiii lor nu au fostniciodatã la ºcoalã sau au abandonat, în cazulmamelor cu un nivel ºcolar peste gimnaziu, doar21% din copii nu au frecventat ºcoala sau aurenunþat la ea;

- tipul de activitate profesionalã a tatãlui, (tatãlsalariat care a reuºit sã câºtige un anumit statutºi securitate financiarã) devine model spre care

74


þintesc ºi copiii acestuia, constatându-se cã 72%din copiii salariaþilor calificaþi frecventeazãregulat ºcoala faþã de 35% la celelalte categorii(salariaþi necalificaþi ºi persoane fãrã lucru);

- tipul de comunitate, participarea ºcolarã estesubstanþial mai micã în comunitãþile omogenedecât în cazul romilor care locuiesc dispersat ºicare au ieºit de sub incidenþa normelor prescrisede etnia cãreia aparþin”. (C. Zamfir, E. Zamfir,1993, p. 32).

Davitz ºi Ball atrãgeau atenþia asupra faptuluicã: „... elevii provenind din rândurile populaþieidefavorizate prezintã rezultate slabe laînvãþãturã, tendinþa de a pãrãsi studiile ºcolarede timpuriu, imposibilitatea de a-ºi formadeprinderile simbolice adecvate sau deprinderide rezolvare a problemelor pentru a realizaindependenþa economicã necesarã...” (Davitz ºiBall, 1978, p. 134). Ei asociazã impactul mediuluidefavorizat în care trãiesc copiii asupra formãriilor sociale ºi intelectuale cu discriminareaexistentã la nivelul ºcolilor ºi care, determinândeºecul ºcolar, îi împinge pe aceºtia sã renunþela ºcoalã.

Fenomenul de eºec ºi apoi abandon ºcolar înrândul elevilor are la bazã o multitudine de factoricauzali care privesc atât ºcoala cât mai alesfamilia ºi nu în ultimul rând elevii înºiºi.

Aºadar, factorii care influenþeazã semnificativposibilitatea de a nu participa pot fi împãrþiþi în:

A. Caracteristicile copiilor: aºa cum s-a arãtatmai sus a fi bãiat conduce la o probabilitate maimare de neparticipare ºcolarã;

B. Caracteristicile structurii componenþeigospodãriei, probabilitatea de a nu participa laactivitãþile instructiv-educative creºte odatã cunumãrul de copii sub 5 ani ºi este semnificativmai mare în cazurile în care capul de gospodãrieeste vãduv sãu trãieºte în uniune liber consimþitã.

Este de remarcat ºi existenþa mai multor copiide vârstã ºcolarã în gospodãrie, fapt care reduceposibilitatea de participare ºcolarã. Acest aspectpoate avea mai multe interpretãri, una din eleconstând în faptul cã în gospodãriile cu mai mulþicopii de vârstã ºcolarã costul general al

participãrii este mai mic, în timp ce beneficiileacesteia sunt mai mari, chiar dacã luãm înconsiderare numai alocaþia de stat ºi cea desprijin pentru familiile cu mulþi copii.

C. Vârsta relativã a copiilor este de asemeneaun factor important, astfel cã în gospodãriile cumai mult de doi copii, cei cu rang maxim (celmai mare dintre copii între 0-14 ani) au riscsemnificativ de a nu participa la activitateaºcolarã, acesta/aceºtia fiind cei care au sarcinasupravegherii fraþilor mai mici;

D. Apartenenþa etnicã are ºi ea o influenþãsemnificativã.

A fi rom determinã o creºtere a probabilitãþii deneparticipare ºcolarã. Romii percep frecventareaºcolii ca fiind inutilã ºi ineficientã, vãzând-o cape o ameninþare la adresa stilului lor de viaþã.Comunitãþile de romi încã preferã modul propriu,tradiþional de a-ºi educa copiii, scopul fiindînvãþarea îndeletnicirilor caracteristice,refuzându-se recurgerea la orice tip de instituþiestatalã perceputã a fi în general ostilã comunitãþiiþigãneºti. În cazul lor, desãvârºirea prin educaþienu este asociatã cu dobândirea unei anumitestãri sociale ºi economice, iar ºcoala apare caceva obligatoriu, ce-i leagã de un anumit loc,norme ºi valori pe care ei nu le împãrtãºesc,abandonul ºcolar fiind considerat normal ºiaprobat de majoritatea dintre ei.

Pentru a evidenþia mai bine modul în care nivelulºcolar al comunitãþii influenþeazã situaþiapopulaþiei ºcolare rome, C. Zamfir ºi colaboratoriisãi au efectuat o serie de cercetãrii comparândnivelul ºcolar al populaþiei mature cu cel alcopiilor, arãtând astfel cã: „22% din generaþiamaturã nu a frecventat nici o clasã, 25% auabandonat ºcoala la sfârºitul clasei a - IV-a, lacare se adaugã 5,3% ce au renunþat pe parcurs,8,5% pãrãsesc ºcoala gimnazialã înainte deîncheierea ciclului, 33,7% terminã gimnaziucomplet ºi doar 3.9% reuºesc sã frecventezeliceul. În cazul copiilor 21,7% nu au mersniciodatã la ºcoalã, 22,44% au renunþat în primiiani de studiu, frecventând regulat ºcoala pânãla vârsta de 16 ani doar 42,84%.” (C. Zamfir, E.Zamfir, 1993, p. 33).

75


E. Situaþia materialã precarã a familiei.Sãrãcia poate constituii un factor care cauzeazãabandonul ºcolar. Aceasta acþioneazã în douãsensuri: fie copiii nu se pot prezenta la ºcoalãdin cauza neputinþei pãrinþilor de a le cumpãracele necesare pentru a merge la ºcoalã (haine,rechizite) sau pentru a le plãti transportul, fie suntnevoiþi sã contribuie la întreþinerea familiei, ceeace nu le permite sã mai aloce timp învãþãrii. Încazul familiilor cu mai mulþi copiii, deseori fraþimai mari sunt nevoiþi sã aibã grijã de cei maimici sau sã se ocupe de gospodãrie, în timp ceunii pãrinþi muncesc sau sunt departe de casã.

F. Apartenenþa la o familie dezorganizatã,lipsa educaþiei la pãrinþi, neglijenþa acestora,lipsa unui loc de muncã sau consumul excesivde alcool sunt situaþii neplãcute la care suntsupuºi uni copiii care provin din familii sãrace.Deseori aceºti copii tind sã urmeze modeleleoferite de pãrinþi, conform cãrora educaþia nueste o prioritate, iar frecventarea ºcolii nusporeºte ºansele unui viitor mai bun. Mulþii dintrepãrinþii acestor copiii apeleazã, pentru a scãpade sãrãcie, la furt, înºelãciune iar uneori chiar lacrimã. Astfel, copii respectivi ajung sã creascãfãrã pãrinþii sau uneori rãmân cu bunicii, care îicresc cum pot în limita posibilitãþilor.

G. Nivelul scãzut de educaþie al pãrinþilordeterminã înregistrarea unui nivel scãzut ºi încazul copiilor, situaþia fiind cu atât maiîngrijorãtoare cu cât se constatã cã procentajelese modificã în sens negativ de la o generaþie laalta.

Activitatea de prevenire a abandonului ºcolareste complexã, deoarece presupune intervenþiiconcrete care sã ducã la reducerea cât mai multa fenomenului de abandon ºcolar, prin acþiunimenite sã limiteze sau sã înlãture unde esteposibil cauzele abandonului ºcolar. De aceeaeste nevoie sã existe preocupãri reale pentruprevenirea abandonului ºcolar, atât din sferapoliticã, cât ºi din partea societãþii. Unele dintrecele mai bune metode împotriva combateriabandonului ºcolar sunt:- existenþa unor programe guvernamentale,

care sã vizeze prevenirea - abandonuluiºcolar, aceste programe fiind mereuîmbunãtãþite, þinându-se cont de toþi factorii

care pot determina abandonul ºcolar ºi înconsecinþã programele sã conþinã mãsuri delimitarea acþiunii factorilor de risc;

- existenþa unor programe iniþiate de ONG, caresã urmãreascã reducerea abandonului ºcolar;

- acþiuni eficiente ale organismelor locale carese ocupã cu prevenirea ºi combatereaabandonului ºcolar, precum ºi cu ajutareacopilului aflat în situaþia de abandon ºcolar;

- promovarea ºi încurajarea cercetãrilor îndomeniu prevenirii ºi combaterii abandonuluiºcolar.

Prevenirea fenomenului de abandon ºcolarpresupune anumite limite. Oricât de bine gânditeºi fundamentate ºtiinþific ar fi, limitele apardatoritã multitudinii de fenomene carecondiþioneazã prin interacþiunea lor abandonulºcolar.

Fãcând comparaþie între abandonul ºcolar ºidelincvenþa, eficacitatea acþiunii preventive estesubminatã de limite interne ºi limite externe.Dintre limitele externe enumerãm:- abandonul ºcolar a existat ºi existã în orice

tip de societate, deci el nu poate fi eliminat;- eliminarea tuturor cauzelor care determinã

abandonul ºcolar este practic imposibilã,mãsurile de prevenire nu îºi pot propune decâtintervenþii asupra factorilor responsabili deabandonul ºcolar în vederea limitãrii acþiuniilor nocive;

- deseori mãsurile de prevenire nu sunt binecoordonate, astfel cã ele nu îºi pot atingescopul;

Limitele interne se referã la:- scãderea eficacitãþii acþiunilor preventive,

datoritã neimplicãrii în acþiunea preventivã atuturor forþelor sociale interesare;

- nu toþi factori sociali reacþioneazã la metodelede prevenþie, mai ales datoritã caracteristicilorde personalitate;

- activitãþile preventive fac apel la diversetehnici, dar nu toate din cele utilizate sepotrivesc;

Fiecare caz de abandon ºcolar are o istorieproprie care presupune o analizã complexã, ointerpretare dinamicã ºi funcþionalã a situaþieiparticulare a fiecãrui subiect aflat în aceastãsituaþie.

76


Astfel, o mare parte din cei care au abandonatºcoala provin:- din familii dezorganizate cu domiciliu instabil;- din familii dezinteresate de ºcoalã;- din familii cu o situaþie financiarã precarã, ºi

care nu au posibilitatea susþinerii costurilorºcolare;

- din familii monoparentale - prin divorþ,separare sau deces;

- tatãl sau mama alcoolici;- navetã grea - mulþii copiii care nu au rezistat

fizic navetei au abandonat ºcoala;- pãrinþii plecaþi la muncã în strãinãtate;

Cadrul didactic poate fi promotorul unorprograme al cãror scop este prevenirea ºidiminuarea abandonului ºcolar. În acest senseste necesar elaborarea unor strategii de tratarediferenþiatã ºi individualizatã a elevilor aflaþi însituaþia de a abandona ºcoala. Însã, pentrupunerea în aplicarea a unor astfel de strategii,este nevoie de o bunã cunoaºtere a particularitãþipsihologice ale elevilor pentru a putea fiidentificate acele dimensiuni psihologice carepermit realizarea unor dezvoltãri ulterioare aleelevului cu dificultãþi ºcolare.

Un alt aspect important al activitãþi de diminuareaa abandonului ºcolar îl reprezintã crearea unorsituaþii speciale de succes pentru elevii cudificultãþii ºcolare, deoarece succesele ºirecompensele dezvoltã iniþiativele ºi sporescîncrederea acestuia în propriile posibilitãþi.

„Se disting o serie de factori favorizanþi carediferenþiazã inadaptarea ºcolarã de celelalteconcepte, cei mai importanþi dintre aceºtia fiind:- insuccesul ºcolar, ce reprezintã un indicator

cu sferã mai largã de inadaptareºcolarã,acesta din urmã fiind o premisã ainsuccesului ºcolar;

- incapacitatea de a rãspunde cerinþelorºcolare, fiind inclusã colectivitatea didacticã,clasa de elevi, precum ºi microgrupurileformate la nivelul clasei, ºcolii dar ºi îninteriorul ei;

- imaturitatea ºcolarã, caracterizatã prinneatingerea unui nivel optim privind

dezvoltarea socialã, moralã, mintalã, fizicã,volitivã, precum ºi imposibilitatea valorificãriinivelului la care s-a ajuns.” (S. Cristea, 2000,p.11).

Creºterea numãrului abandonuri ºcolare,reprezintã indicatori ai faptului cã ºcoala trebuiesã facã mult mai mult în aceastã direcþie. Astfel,pentru a rãspunde acestor nevoi reale, MinisterulEducaþiei a propus, prin noul CurriculumNaþional, introducerea disciplinei opþionale,Consilierea ºi Orientarea, pentru toate cele treinivele de ºcolarizare: primar, gimnazial ºi liceal.Noua disciplinã vine în întâmpinarea nevilorfundamentale ale oricãrui copil ºi adolescent:cunoaºterea ºi respectul de sine, de a comunicaºi a se relaþiona armonios cu ceilalþi, de a posedatehnici de învãþare eficientã ºi creativã, luareaunor decizii ºi rezolvare de probleme. Formareunui stil de viaþã sãnãtos, integrarea sexualitãþiiîn maturarea emoþionalã, controlul stresului,dobândirea de repere în orientarea ºcolarã ºiprofesionalã sunt condiþii esenþiale pentrudezvoltarea armonioasã a personalitãþii elevului.

Cadrul didactic trebuie sã vadã în elev ºi altcevadecât recipientul informaþiilor pe care letransmite. Disciplina Consiliere ºi Orientare oferãcadrul formal în care profesorul poate sã lucrezenu doar cu dimensiunea raþional - intelectualã aelevului dar ºi cu cea afectivã, motivaþionalã,atitudinalã ºi socialã. Acest aspect nu înseamnãcã formarea ºi dezvoltarea complexã a elevuluitrebuie sã se realizeze doar în cadrul orelor deConsiliere ºi Orientare, ºi nici intenþia de adiminua rolul formativ complex al celorlaltediscipline ºcolare, Consiliere ºi Orientarea fiinddisciplina de învãþãmânt care îºi propune acestscop.

Orientarea ºcolarã ºi profesionalã reprezintã unadin modalitãþile esenþiale prin care ºcoala trebuiesã îºi urmeze scopul primordial: de procesformativ centrat pe elev, capabil sã valorizezetipuri diverse de elevi ºi abilitãþi, sã rãspundãnevoilor comunitãþii ºi sã introducã în societatepersoane competente pentru viaþa privatã,profesionalã ºi publicã.

77


BIBLIOGRAFIE

1. Cristea, S. (2000) Dicþionar de pedagogie. Chiºinãu-Bucureºti: Ed.Litera - Litera Internaþional

2. Davitz, J. R., Ball. (1978) Psihologia procesului educaþional. Bucureºti:E.D.P.

3. Zamfir, E., Zamfir C. (1993) Þiganii între ignorare ºi îngrijorare.Bucureºti: Alternative

78


Mutaþiile din societate ºi din familiacontemporanã (problemele economice,problemele de relaþionare între pãrinþi ºi copii,timp redus petrecut cu familia, redistribuirearolurilor, suportul social ºi emoþional redus,supraîncãrcarea profesionalã a pãrinþilor saumunca în strãinãtate etc.) determinã mai multeprobleme emoþionale la copii decât în trecut.

La acestea se adaugã presiunea grupului, risculconsumului de droguri ºi a altor forme dedependenþã, metodele educative slabe,inconstante, supraîncãrcarea ºcolarã,disfuncþiile în evaluare ºi notare, frica deexamene etc. constituindu-se în adevãraþistresori pentru elevi care, din pãcate, uneori evitãconfruntarea cu ,,problema” prin fuga de la ore.Vãzut din aceastã perspectivã, absenteismuldevine o problemã socialã, un semnal tardiv alexistenþei unor probleme, o conduitã carereflectã atitudinea structuratã a lipsei de interes,motivaþie, încredere în educaþia ºcolarã.

Din pãcate, absenteismul este în creºtere, maiales la nivel liceal, iar ignorarea sau pedeapsa

excesivã pot doar contribui la cronicizareafenomenului.

Acest material se doreºte a fi o diagnozã asituaþiei privind absenteismul în mediul ºcolardin judeþul Neamþ cât ºi un suport pentruprofesorii diriginþi care se confruntã cu problemaabsenteismului.

Absenteismul1. Definire, caracterizare, forme, semnificaþii- problemã socialã; conduitã evazionistã,

cronicã, care reflectã atitudinea structuratãa lipsei de interes, motivaþie, încredere îneducaþia ºcolarã

- fuga de la ore este o problemã predominantemoþionalã (conduitã de tip evazionist;evadare fizicã ºi psihologicã din situaþiaperceputã ca traumatizantã)

- formã de manifestare a devianþei ºcolare(semnal tardiv al existenþei unor probleme)

- reducere a ataºamentului ºi a integrãrii,identificare scãzutã cu obiectivele ºiaspiraþiile grupului (de elevi).

STUDIU PRIVIND ABSENTEISMUL ÎN MEDIUL ªCOLAR

STUDY ON ABSENTEEISM IN SCHOOLS

Prof. Melania PleºaDirector, Centrul Judeþean de Resurse ºi Asistenþã Educaþionalã Neamþ

Abstract. Teens drop out of school for many reasons, and the decision to drop out is rarely spur of themoment. Kids usually drop out of school following a long process of disengagement and academic struggle.Many teens say they were bored and frustrated with classes that didn’t seem relevant to their life. Or they feltthey had fallen so far behind they eventually gave up hope.

Teens report that no one really cared about their school experience, or they felt subtly “pushed out” by schoolstaff who perceived them as difficult or dangerous.

What is absolutely predictable is that many kids who don’t finish high school do poorly in life. Without a highschool diploma they will have a harder time finding a job, and they will earn much less when they do find one(about a million dollars less over a lifetime).

They are more likely to have poor health, to live in poverty, and to have children at an early age, who in turnare also more likely to drop out of school. Nationally, seventy percent of inmates in prison didn’t graduatefrom high school.

79


Forme ale absenteismului:♦ absenteism selectiv (fuga de la ºcoalã este

frecventã la o singurã disciplinã sau doar lacâteva discipline);

♦ absenteism generalizat (fuga de la ºcoalãeste frecventã ºi generalizatã, prefigureazãabandonul ºcolar);

♦ cãutarea singurãtãþii (reacþie la tensiuneaputernicã intra- sau interpersonalã);

♦ dorinþa de a fi cu partenerul (la adolescenþi);♦ dorinþa de apartenenþã la grup (,,ritualuri de

iniþiere”);♦ atitudine defensivã faþã de autoritatea unui

sistem;- semnificaþiile psihosociale ale fugii de la

ºcoalã: funcþia de separare/individualizare(mai ales la adolescenþi)

Cauzele absenteismului care þin depersonalitatea ºi starea de sãnãtate aelevului:- motivaþie ºcolarã scãzutã,- lipsã de interes,- încredere scãzutã în educaþia ºcolarã,- obosealã,- anxietate,- autoeficacitate scãzutã,- imagine de sine deterioratã,- sentimente de inferioritate,- abilitãþi sociale reduse,- pasivitate;- refuzul de a adera la o alegere fãcutã de

alþii (reacþie la presiunea exercitatã dedorinþele adulþilor)care þin de familie, condiþiile socio-economice ale familie:

- sãrãcia,- stil parental indiferent, neglijent,- familii dizarmonice,- pãrinþi foarte ocupaþi sau plecaþi în strãinãtate

care þin de contextul ºcolar specific(inclusiv relaþia profesor-elev):

- presiunea grupului,- supraîncãrcarea ºcolarã,- comunicarea defectuoasã elev-profesor

(ironizarea, umilirea elevului)- evaluarea subiectivã,- frica de evaluare,

- conflict cu colegii,- practici educative percepute de elevi ca fiind

nedrepte, frustrante,- incompatibilitate între aspiraþiile, trebuinþele

de învãþare ºi oferta educaþionalã a ºcolii;- formã de apãrare –împotriva disciplinei

excesiv de rigidã ºi severã, politiciproabsenteiste ale ºcolii la elevii din claseleterminale (în ºcolile de ,elitã”)foarte importantã este ºi variabila vârstã:

la elevii mici - fuga de la ºcoalã poate fi omanifestare a ,,fobiei ºcolare”; cauze:dependenþã crescutã de pãrinþi, pãrinþi carevalorizeazã excesiv educaþia ºcolarã; stiluriparentale supraprotectoare, autoritare sauindiferente; strategie defensivã faþã de colegiiviolenþi, eºecul ºcolar, situaþii umilitoare

la elevii mari - fuga de la ore este rezultatulunei opþiuni (proces de deliberare, luare adeciziei); cauzele pot fi: frica de evaluare,de eºec, fobia / anxietatea socialã (frecventãîn perioada adolescenþei, manifestatã prinanxietate faþã de situaþia de a fi observat decolegi, teama de a vorbi în public, teama dea interacþiona cu persoane de sex opus,teama de criticã, stimã de sine scãzutã);teama de pedeapsã, teama de pierdere astatutului în grup

Riscurile fugii de la ºcoalã: depresia, consumde toxice legale ºi ilegale, acte delictuale,abandon ºcolar.

Scopul cercetãrii: identificarea cauzelorabsenteismului semnificativ

Lotul de subiecþi: Chestionarul construit lanivelul Centrului Judeþean de Resurse ºiAsistenþã Educaþionalã Neamþ a fost aplicat unuinumãr de 136 de elevi selectaþi din 8 unitãþi deînvãþãmânt nemþene în care a fost înregistrat unnumãr semnificativ de absenþe pe parcursul luniinoiembrie 2013.

Din totalul elevilor cuprinºi în studiu 33,8% suntde gen feminin ºi 66,2% sunt de gen masculin,29,4% provin din mediul urban ºi 70,6% dinmediul rural.

80


Importanþa studiului:

1. Pentru elevi – rezultatele studiului îi vaconduce pe elevi sã conºtientizezeefectele pozitive ale frecventãrii ºcolii darºi faptul cã un numãr crescut de absenþele poate distruge viitorul.

2. Pentru profesori – studiul va pune înevidenþã importanþa metodelor depredare ºi/sau evaluare a elevilor ºicorelarea cu frecvenþa ºcolarã, dar ºirelaþia ce existã între crearea climatuluifavorabil în clasã ºi succesul ºcolar alelevilor.

3. Pentru directori – studiul îi va sprijini înalegerea obiectivelor cu privire lasupervizarea disciplinei în rândul elevilorºi monitorizarea absenþelor.

4. Pentru societate – elevii careabsenteazã frecvent se implicã de celemai multe ori în activitãþi antisociale

Interpretarea rezultatelor

1. Mi se pare interesant sã fiu elev

2. Mã simt bine în aceastã ºcoalã

3. Mã simt bine în clasa mea

4. Mã simt apreciat ºi respectat de profesoriimei

81


5. Mã simt apreciat ºi respectat de familiamea

9. Profesorii mã ajutã sã-mi îmbunãtãþescrezultatele ºcolare

6. Profesorii creeazã o atmosferã plãcutã întimpul orelor

7. Ceea ce mi se predã se potriveºte cuinteresele mele

8. Înþeleg ceea ce mi se predã în timpul orelor

10. Profesorii îmi evalueazã corectcunoºtinþele

11. Familia verificã prezenþa mea la ºcoalã

12. Familia mea ºtie ce fac eu în timpul liber

82


13. Identificã trei motive care determinã unelev sã lipseascã de la ºcoalã:

- anturajul- frica de note proaste- probleme familiale- programul încãrcat- severitatea profesorilor- lipsa de interes pentru ºcoalã- dezinteres faþã de anumite ore- probleme personale (sentimentale)- naveta- plictiseala- calculatorul- treburile gospodãreºti sau grija pentru fraþii

mai mici- lenea- probleme medicale- probleme financiare- oboseala

14. Când absenteazã cel mai mult elevii?(alege doar o singurã variantã de rãspuns)

a. la începutul programului ºcolar – 25%b. la mijlocul programului ºcolar – 15,4%c. la sfârºitul programului ºcolar – 40,4%d. nu ºtiu – 16.9%

Concluzii

Educaþia nu reprezintã doar livrarea decunoºtinþe, abilitãþi ºi informaþii dinspre profesorispre elevi. A fi o persoanã educatã reprezintãsã ai acces la o stare de spirit optimã indiferentde situaþia în care te afli astfel încât sã fii capabilsã percepi cu acurateþe, sã gândeºti clar ºi sãacþionezi cu eficienþã în sensul atingeriiobiectivelor ºi aspiraþiilor personale.

Frecventarea ºcolii este un factor importantpentru succesul elevilor. Studiile aratã cã ofrecvenþã ºcolarã crescutã conduce la rezultateºcolare bune ºi foarte bune în special în rândulelevilor cu o situaþie socio-economicã scãzutãsau provenind din medii defavorizate.

Înregistrarea absenþelor nemotivate din primii anide ºcoalã reprezintã indicatori puternici pentru„ratãrile” din adolescenþã incluzând eºeculºcolar, abuzul de substanþe interzise, implicareaîn „gãºti” ºi chiar activitãþi criminale.

Mai mulþi factori pot contribui la înregistrarea unuinumãr ridicat de absenþe: probleme financiaresau de sãnãtate în familie, climatul ºcolar precar,utilizarea de substanþe nocive, probleme detransport, atitudinea familiei ºi comunitãþii faþãde ºcoalã.

Rezultatele obþinute în cadrul studiului de faþãaratã faptul cã absenþele înregistrate în rândulelevilor se datoreazã în cea mai mare parteatitudinii cadrelor didactice în timpul actuluieducaþional. Doar 26% dintre cei chestionaþiafirmã cã profesorii creeazã o atmosferã plãcutãîn timpul orelor, 20% considerã cã înþeleg foartemult ceea ce se predã în timpul orelor ºi doar34% declarã cã se simt apreciaþi ºi respectaþide profesori. În ceea ce priveºte evaluareacunoºtinþelor, 47% dintre elevii cuprinºi în studiuconsiderã cã sunt evaluaþi corect de cãtreprofesori.

Cei mai mulþi dintre elevi care absenteazã alegsã facã acest lucru la sfârºitul programului ºcolar- 55% comparativ cu 34% care absenteazã laînceputul programului sau 21% care aleg sã

15. Identificã trei motive care determinã unelev sã participe la ore:- sã înveþe lucruri noi- pentru diplomã- pentru a avea un loc de muncã- pentru o viaþã mai bunã- pentru a nu fi exmatriculat- aºteptãrile pãrinþilor- respectul, interesul ºi simpatia faþã de anumiþi

profesori- absolvirea liceului ºi obþinerea bacalaureatului- pentru a nu se plictisi acasã

83


plece de la orele aflate la mijlocul orarului zilnic.Aceste rezultate demonstreazã faptul cã unmotiv deosebit de important care conduce laînregistrarea absenþelor ar putea fisupraîncãrcarea programului de ºcoalã sauimposibilitatea de a participa la orele de începutºi/sau cele de sfârºit datoritã navetei elevilor cetrãiesc în mediul rural.

Cele mai frecvente motive enumerate de elevicu privire la ceea ce îi determinã sã lipseascãde la ºcoalã sunt legate de programul ºcolarsupraîncãrcat, severitatea unor profesori, fricade note proaste, dezinteresul faþã de anumitediscipline, dar ºi de naturã personalã – lenea,plictiseala, oboseala sau de naturã familialã –probleme medicale, financiare, grija pentru fraþiimai mici sau treburile gospodãreºti.

Dintre motivele ce îi determinã pe elevi sã fieprezenþi la cursuri aceºtia enumerã: învãþareaunor lucruri noi, pentru obþinerea unei diplome,pentru a nu-ºi dezamãgi pãrinþii, pentru un viitormai bun sau pentru a nu se plictisi acasã.

Rezultatele studiului ne demonstreazã nevoiaconsilierii elevilor în ceea ce priveºtepunctualitatea ºi regularitatea prezenþei la ºcoalãpentru fiecare elev în parte ºi conºtientizareaimportanþei educaþiei în formarea individului.

În vederea menþinerii interesului elevilor însensul frecventãrii cursurilor ºcolare un rolimportant revine metodelor de predare alecadrelor didactice, tehnicilor de evaluare ºiadaptarea demersului didactic la profilul psiho-individual al elevului.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVÃ

1. Bãban, A. Consiliere educaþionalã. Ghid metodologic pentru orele dedirigenþie ºi consiliere. Cluj Napoca: Ed. ASCR

2. Cosmovici, A. (1996) Psihologie ºcolarã. Iaºi: Polirom3. Neamþu, C. (2003) Devianþa ºcolarã. Iaºi: Polirom

84


Dreptul copiilor de a creºte în familie estegarantat prin Convenþia Organizaþiei NaþiunilorUnite cu privire la Drepturile Copilului. De fapt,mediul familial este important pentru sãnãtateaºi dezvoltarea copiilor. Se ºtie cã problemele pecare le genereazã migraþia adulþilor sunt foartecomplexe ºi soluþiile la acestea nu pot fi simple.Ceea ce este real în educaþie, este cã aceºti

copii au nevoie de ajutorul profesorilor diriginþiastãzi.

Copiii simt lipsa sprijinului emoþional pe care îlofereau pãrinþii ºi nu de puþine ori au unsentiment de singurãtate. Dorul de pãrinþi îi facepe unii copii ºi tineri sã-ºi revizuiascã atât relaþiilecu pãrinþii, cât ºi comportamentul pe care îl

CONSILIEREA ELEVILOR CU PÃRINÞII PLECAÞI LA MUNCÃ ÎNSTRÃINÃTATE

COUNSELING CHILDREN WHOSE PARENTS WORK ABROAD

Prof. Mihaela CiorsacLiceul Tehnologic Economic-Administrativ Piatra Neamþ

Abstract. Psychological studies conducted show that lack one of the parents damage the self-image, self-perception demonstrating a defective teens, characterized by the predominance of physical or psychologicalego and, in many cases - to the philosophical, social status these results denoting non-acceptance and socialintegration difficulties and a fragmentary self-knowledge, associated with a strong internal tensions.Children whose parents left to work abroad, with or without legal contracts, represent a category at risk andthreatening situations, ultimately leading to the violation and breach of their rights.

The absence of parents has a negative influence on children, many risks threaten the health and childdevelopment. Children need support when trying to understand why their parents must leave. They alsoneed support when facing separation related distress. The child will suffer in the absence of parents. At firstshe will miss and will cry, then it will be sad because you have to cope with life without support from parents.Separation from parents is hard for the adults. Children also suffer, and the adults want to protect them fromsuffering. What can we do to find the child understanding when it comes out?

Here are some tips to prepare your child for leaving:Talk to your child , and talk and talk - talk about well before departure, because in the beginning will reactnegatively;Show the child that you understand how she feels - give him the fantasy that you can not give in reality;Explain to the child how you got the idea to go abroad;

Do not impose your authority - respectfully ask you, while pointing out your feelings and desires;Select adaptation strategies together - frequent phone calls, a relative support etc.

Involving students whose parents left to work abroad in a program of counseling and socialization is neededto improve development problems faced and their scholastic and social integration optimal. They can thus behelped to understand that their parents are away, thus preventing situations of school failure, dropout refugein alcohol, drugs, involving children in illicit activities of gangs, installation and development of potentialpsychiatric disorders.

Keywords: parents work abroad, children counseling, emotional support

85


aveau pânã la plecarea lor. Deseori, ei ajung sãaprecieze mai mult tot ce le oferea viaþa în familiaunitã. Succesul în viaþã se datoreazã doar înparte capacitãþilor intelectuale ale persoanei, înrest, ceea ce îi ajutã mult pe tineri în toate sferelevieþii este inteligenþa emoþionalã.

Aceastã capacitate ne ajutã sã stabilim ºi sãmenþinem relaþii interpersonale, sã depãºimdiferite dificultãþi emoþionale, sã reacþionãmadecvat în situaþii noi ºi neprevãzute saustresante.

Printre abilitãþile inteligenþei emoþionale sunt:- dirijarea conºtientã, prin voinþã, a emoþiilor

proprii;- evitarea „revãrsãrii” emoþiilor ºi, prin aceasta,

eclipsarea capacitãþilor mentale;- identificarea / acceptarea emoþiilor proprii ºi

ale altor persoane;- manifestarea empatiei ºi înþelegerea

punctelor de vedere ale celorlalþi;- primirea ºi oferirea de afecþiune;- concentrarea asupra pãrþilor pozitive ale vieþii.

Fiecare persoanã are o anumitã atitudine faþãde propriile emoþii: unii considerã cã ele suntseparate de minte ºi se manifestã absolutindependent, alþii le trãiesc din plin ºi învaþã sãle controleze.

Managementul emoþiilor constã înconºtientizarea, acceptarea, exprimarea ºiinfluenþarea emoþiilor pe care le trãim.

Viaþa noastrã emoþionalã se compune dintr-omultitudine de trãiri, toate fiind importante pentrunoi. Nici una dintre ele nu este bunã sau rea,toate ne aparþin nouã ºi trebuie sã lerecunoaºtem existenþa.

Abilitãþile de a dirija emoþiile ne ajutã sã facemfaþã celor mai diverse situaþii de viaþã: eºecuri,dezamãgiri, conflicte, pierderi, riscuri, presiunidin partea altor persoane sau a circumstanþelor,stres. Modul în care acþioneazã oamenii esteinfluenþat de ceea ce gândesc ºi simt.

Atunci când ne putem stãpâni emoþiile, gândimlimpede ºi suntem mai îndrãzneþi, mai eficienþi,mai hotãrâþi. Iar controlul asupra emoþiilor esteimposibil fãrã conºtientizarea ºi acceptarea lor.

Plecarea pãrinþilor în strãinãtate este o situaþiestresantã pentru copil, oricare ar fi vârsta lui.

Noile condiþii de viaþã în care ajunge copilul îisolicitã eforturi mari pentru adaptare. Cu câtdezvoltarea abilitãþilor de gestionare a emoþiilorîncepe mai devreme, cu atât are mai multeefecte pozitive asupra diferitelor aspecte ale vieþiicopiilor. Adulþilor din preajma copiilor le revineun rol foarte important în consolidarea încrederiide sine a acestora, sentiment care îi va face sãse descurce mai uºor.

Desigur, nu poþi proteja întotdeauna copilul deexperienþe neplãcute. Totuºi, îl poþi ajuta sã sesimtã mai sigur de sine, oferindu-i susþinere ºiîncurajare. În acest mod, copilul va depãºi maiuºor dificultãþile ºi va învãþa din toateexperienþele sale.

Pãrinþii ºi profesorii care îºi propun ca scopconsolidarea stimei de sine a adolescenþilor scotla luminã, prin acþiunile lor educaþionale, tot ceau tinerii mai bun în ei. Însã pentru aceasta, estenevoie ca între adulþi ºi tineri sã fie o relaþie bunã,adicã bazatã pe încredere.

Nu trebuie sã avem încredere în copil doarpentru cã el a crescut ºi a devenit adolescent.

Încrederea între adult ºi copil se dezvoltã treptat,în timp. Pentru a ajunge aici, este nevoie caadultul sã cunoascã adolescentul ºi sã-irecunoascã aptitudinile, iar adolescentul sãparticipe, sã coopereze ºi sã înveþe.

Veþi stabili o relaþie bunã de comunicare cuadolescentul dacã el se va simþi apreciat ºiînþeles, dacã va simþi cã îl ascultaþi, cã vãintereseazã universul lui personal, cã îirespectaþi intimitatea. Fiind conºtienþi depresiunile la care îl supune mediul ºcolar, familiaºi societatea, veþi deveni mult mai înþelegãtorifaþã de tânãr ºi veþi reuºi sã „traduceþi”comportamentele lui.

Temele pe care copiii trebuie sã le explorezepentru a-ºi consolida încrederea în sine pot finumite, convenþional, „Despre mine”, „Sunt opersoanã deosebitã”, „Emoþiile mele”,„Acceptarea sinelui ºi a schimbãrilor”.

86


Folosiþi expresii ºi cuvinte care stimuleazã stimade sine:- Eºti foarte bun (ã) la lucrul ãsta!- Întotdeauna îþi dai silinþa. Asta este foarte

important.- Ai vrea sã schimbi ceva la tine? Ce anume?- Încearcã! Ai doar de câºtigat.

Migraþia legalã a adulþilor are o serie deavantaje, principalul constând în faptul cã aceºtiaau posibilitatea de a vizita mai des familia, iarca rezultat, sunt menþinute relaþiile dintre pãrinþiºi copii. Un alt aspect important este faptul cãmigranþii beneficiazã de un grad de securitate,ceea ce influenþeazã pozitiv ºi starea afectivã acopiilor, care deseori sunt îngrijoraþi în legãturãcu statutul pãrinþilor lor.

În scopul integrãrii migranþilor, statele oferãstrãinilor care se aflã legal pe teritoriul acestoraurmãtoarele tipuri de servicii: cursuri de studierea limbii, cursuri de perfecþionare sau instruireprofesionalã, informaþii cu privire la drepturile ºiobligaþiile strãinilor, oportunitãþi de angajare ºiintegrare în societatea respectivã, serviciimedicale ºi sociale, facilitãþi de cazare.

În mod firesc, la vârsta adolescenþei, relaþiile cusemenii ocupã un loc mult mai important în viaþacopilului decât cele cu pãrinþii, ceea ce nu esteîntotdeauna aºa în cazul copiilor migranþilor.

Situaþia lor deosebitã în raport cu pãrinþii îi facesã fie mai izolaþi faþã de semeni. Majoritateacopiilor rãmaºi fãrã îngrijirea pãrinþilor preferã

comunicarea în grupuri mici de semeni care au,de obicei, aceeaºi experienþã de despãrþire depãrinþi.

Aceastã alegere se bazeazã pe faptul cã ei aumai multe în comun: emoþii generate de plecareapãrinþilor peste hotare ºi viaþa independentã;preocupãri ºi interese (cum se descurcã îngospodãrie, ce relaþii are cu mama etc.); resursefinanciare care le permit sã acceseze diferiteservicii din comunitate.

Nevoi (specifice) ale copiilor, determinate deplecarea pãrinþilor: susþinere emoþionalã, sã fieascultaþi ºi înþeleºi, abordare individualã, sfaturi,activitãþi de timp liber, încredere în adulþi(profesori), dezvoltarea simþului responsabilitãþii,pregãtire pentru un mod de viaþã sãnãtos,motivare pentru studii, abilitãþi de gestionare aresurselor (bani, timp), abilitãþi de soluþionare aproblemelor ºi luare a deciziilor, stimã de sine /apreciere adecvatã, relaþii interpersonalepozitive, pregãtirea pãrinþilor, supraveghetorilor,profesorilor pentru a diminua consecinþelemigraþiei asupra copiilor.

Pentru ca un copil sã traverseze cu succes toateetapele în dezvoltarea sa, este esenþial ca adulþiisã-l susþinã în formarea diferitelor abilitãþi. Cucât copilul este mai bine „pregãtit” sã treacã spreurmãtoarea etapã de vârstã, cu atât el sedescurcã mai bine cu sarcinile ºi responsa-bilitãþile pe care le implicã aceastã etapã. În cazulcopiilor cu pãrinþi plecaþi peste hotare, rolulprofesorilor în acest proces de pregãtire devinemai important.

BIBLIOGRAFIE

1. Situaþia copiilor rãmaºi fãrã îngrijire pãrinteascã în urma migraþiei.Raport de studiu/ (2006) Centrul de Informare ºi Documentare privindDrepturile Copilului

2. Duclos, G., Laporte, D., Ross, J. (2006) Încrederea în sine aadolescentului: Copilul la vârsta ingratã. Bucureºti: House of guides

3. Sã lucrãm împreunã – formarea comportamentului copiilor cu ajutoruldisciplinei pozitive/ (2006) Organizaþia „Salvaþi Copiii”. Bucureºti:Speed Promotion

4. Pâniºoarã, G., Pâniºoarã, I.O. (2005) Motivarea eficientã. Ghidpractic. Iaºi: Polirom

5. Rãºcanu, R. (2003) Psihologie ºi comunicare. Bucureºti: EdituraUniversitãþii din Bucureºti

6. http://www.iom.md/materials/books/7_ghid_profesionisti_copii_migratie.pdf, consultat la data de 14.06.2015

87


CURRICULUMUL LA DECIZIA ªCOLII - FACTOR DE PREVENIRE AABSENTEISMULUI ÎN RÂNDUL ELEVILOR

CURRICULUM AT THE SCHOOL‘S DECISION - A PREVENTING SCHOOLABSENTEEISM AMONG STUDENTS

Prof. Maria AilincãiLiceul Tehnologic Economic Administrativ Piatra Neamþ

Motto:„Nu pentru ºcoalã, ci pentru viaþã învãþãm.”

Seneca cel Tânãr

Abstract. The school based curriculum (CDS) represents all educational processes and learning experiencesthat each school directly proposes its students in its curricular offer.The school curriculum, as part of the national curriculum is a major direction of change in the way of achievingthe educational process in the school, and a necessary current Romanian objective, because:

- There is a need for education otherwise;- There is a need for a diversified education enabling individual training routes;- Feels a real need for a more flexible university education system;- There is a need to transform the student in the educational process partner and active participant in

their own learning and personal development;- There is a need for education to encourage competition;- There is a need for a values-oriented education and skills.

The local development curriculum determines the existence of a form which is flexible, democratic andmotivating the organization of the program and students, guidance, training and capitalizing on their concernsand skills, valuing the expertise and resources available. The objective and qualitative parameters of school-based curriculum promote the attainment of a modern, forward-formative aspect which brings forth an activeand motivated student in the educational act. By offering school-based curriculum, the student becomes apartner of the teacher, aware and motivated participant in his intellectual and professional training, and theschool becomes more attractive to beneficiaries.The school curriculum offers the opportunity to gradually introduce this important approach to learning inschools. Other reports between the mainstream curriculum and the one available to the school, a new visionof the mission and aims of education, rethinking management practices can highlight the positive, democraticand stimulating curriculum of the school.

Keywords: curriculum, school based curriculum, education, learning quality, motivation

Curriculumul la decizia ºcolii (C.D.S.) reprezintãansamblul proceselor educative ºi alexperienþelor de învãþare pe care fiecare ºcoalãle propune în mod direct elevilor sãi în cadrulofertei curriculare proprii.

Curriculumul la decizia ºcolii, ca parte integrantãa curriculumului naþional ºi direcþie majorã de

schimbare a modului de realizare a procesuluiinstructiv-educativ în ºcoala româneascã actualãeste o necesitate obiectivã, pentru cã:- Se simte nevoia de un învãþãmânt altfel;- Se simte nevoia de un învãþãmânt diversificat

care sã permitã rute individuale de pregãtire;- Se simte nevoia de o flexibilizare realã a

sistemului învãþãmântului preuniversitar;

88


- Se simte nevoia de un învãþãmânt care sãtransforme elevul în partener al procesuluieducaþional ºi în participant activ la propriaînvãþare ºi dezvoltare personalã;

- Se simte nevoia de un învãþãmânt care sãîncurajeze competiþia;

- Se simte nevoia de un învãþãmânt orientatspre valori ºi competenþe

Asemenea afirmaþii devin tot mai frecvente înlimbajul furnizorilor de educaþie ºi exprimãdeziderate majore ale unei necesare, beneficeºi mult aºteptate reforme a învãþãmântuluipreuniversitar românesc.

Curriculum la decizia ºcolii, pe lângã elementulde noutate pe care l-a reprezentat în structuraplanului-cadru propus învãþãmântului românescpreuniversitar favorizeazã, deopotrivã,individualitatea, modernitatea, diversitatea,autonomia, descentralizarea, adecvarea lainteresele ºi preocupãrile beneficiarilor actuluide educaþie. Curriculumul la decizia ºcolii a fostgândit ca rãspuns la nevoile societãþiieducaþionale moderne, ca o posibilã ºi necesarãracordare la sistemul de valori educaþionaleproprii comunitãþii europene din care facemparte, ca o soluþie democraticã la problematicaînvãþãmântului preuniversitar actual.

Curriculumul la decizia ºcolii, ca parteconstitutivã a curriculumului naþional, permiteadaptarea ofertei de învãþare la specificul local,la nevoile ºi interesele elevilor, ale cadrelordidactice sau ale comunitãþii locale în care seaflã ºcoala. Existenþa ºi promovareacurriculumului la decizia ºcolii asigurã unitãþilorde învãþãmânt ºi elevilor realizarea unorparcursuri individualizate, diferenþiate, în mãsurãsã rãspundã unor nevoi reale de instruire, sãvalorifice superior resursele umane, materiale,financiare de care dispune fiecare unitate.

Dezvoltarea localã de curriculum determinãexistenþa unei forme flexibile, democratice ºimotivantã de organizare ºi de desfãºurare aprogramului elevilor, de orientare, formare ºivalorificare a preocupãrilor ºi aptitudiniloracestora, de valorizare a expertizei ºi resurselordisponibile.

Valenþele cu care a fost încãrcat curriculumul ladecizia ºcolii încã de la lansarea sa sunt puse

în valoare de aspectele forte ale acestuia,aspecte care pot fi sintetizate astfel:- contribuþie la dezvoltarea durabilã, în ºi prin

educaþie;- compatibilizare cu politicile ºi sistemele

educaþionale europene;- o nouã filosofie educaþionalã, o modalitate

europeanã de abordare a curriculumuluinaþional, prin regândirea ºi modernizareastructurii ºi conþinuturilor planului-cadru;

- reformã prin descentralizare ºi autonomiedecizionalã;

- ºansã ºi provocare pentru managementulinstituþional;

- schimbare, înnoire, noutate în organizarea ºidesfãºurarea procesului de învãþãmântorientat spre reformã;

- democratizarea actului didactic, al relaþieiprofesor – elev prin considerarea elevuluidrept partener al procesului instituþional alinstrucþiei ºi educaþiei; învãþãmânt centrat peelev prin adaptarea, particularizarea ºi chiarindividualizarea parcursurilor ºcolare alefiecãrui elev;

- democratizarea ºi adecvarea parteneriatuluiºcoalã – comunitate prin implicarea pãrinþilorºi a reprezentanþilor comunitãþii în adoptareadeciziilor la nivelul unitãþii de învãþãmânt;

- deschidere, receptivitate faþã de problematicasocietãþii cunoaºterii, faþã de nevoile decunoaºtere, educare ºi formare propriicomunitãþii educaþionale;

- instrument de cultivare ºi promovarea amotivaþiei intelectuale, culturale ºiprofesionale a elevilor;

- personalizarea ofertei educaþionale a unitãþiide învãþãmânt, creºterea gradului deatractivitate a ºcolii;

- factor stimulator al iniþiativei, creativitãþii,originalitãþii ºi disponibilitãþii cadrelor didacticepropunãtoare ale CDª; instrument devalorificare superioarã a potenþialului materialºi uman din fiecare unitate de învãþãmânt;

- modalitate de autoformare, de educaþiepermanentã a însuºi furnizorului de educaþie,de depãºire a modului tradiþionalist deabordare ºi realizare a finalitãþilorînvãþãmântului preuniversitar;

- factor stimulator al competiþiei între cadreledidactice în gãsirea punctelor de interes, depreocupare, de atractivitate, de oportunitatepentru elevi ºi comunitatea educaþionalã;

89


- instrument de valorificare superioarã apotenþialului material ºi uman din fiecareunitate de învãþãmânt;

Existenþa ºi promovarea în mod obiectiv ºi laparametrii calitativi a curriculumului la deciziaºcolii favorizeazã realizarea unui învãþãmântmodern, orientat spre aspectele formative ºicare transformã elevul în subiect activ ºi motivatal actului instructiv-educativ. Prin ofertareacurriculumului la decizia ºcolii elevul devine unpartener al cadrului didactic, un participantconºtient ºi motivat la propria sa formareintelectualã ºi profesionalã, iar ºcoala devine maiatractivã pentru beneficiarii sãi.

Libertatea de decizie la nivelul ºcolii,democratizarea societãþii, reprezintã o ºansã deadecvare la un sistem deschis, cu opþiunimultiple. Instrumentarea ºi realizarea efectivã acurriculumului la decizia ºcolii dezvãluie însã, oserie de slãbiciuni în mãsurã sã diminuezeimportanþa ºi eficienþa sa, sã determineminimizarea statutului, rolului ºi finalitãþilor pentrucare a fost proiectat.

Bazat pe o metodologie ºi pe o tipologie, ambelela fel de complexe ºi oportune, curriculumul ladecizia ºcolii beneficiazã la ora actualã de o seriede oportunitãþi în mãsurã sã susþinã politica dereformare a învãþãmântului preuniversitar cuajutorul curriculumului la decizia ºcolii.

În contextul procesului de compatibilizare cusistemele educaþionale comunitare, corecta,necesara ºi optima promovare a curriculumuluila decizia ºcolii se fundamenteazã pe elementeprecum:- direcþiile decizionale majore pentru

fundamentarea procesului de reformã aînvãþãmântului preuniversitar;

- obiectivele actuale ale reformei învãþã-mântului din România vizând finalitãþile,curriculumul ºi structura învãþãmântuluiobligatoriu.

La aceste instrumente de politicã educaþionalãºi directivã, internã sau de nivel european, pot fiadãugate alte elemente favorizante ºi de sprijin:- oferta de formare continuã, prin cursuri

acreditate, a managerilor ºi cadrelor didacticepe problematica curriculumului la deciziaºcolii;

- valorificarea unor modele de bunã practicãîn domeniu, dobândite de cadrele didacticeprin participarea la programe ºi proiectecomunitare sau la parteneriate externe;

- schimburile de experienþã, activitãþile decercetare, simpozioanele, sesiunile decomunicãri ca spaþii ale dialogului ºi alconfruntãrilor de idei privind problematicaCDª;

- deschiderea comunitãþii locale cãtre nevoileºi problematica ºcolii;

- preocupãrile managerilor ºcolari depersonalizare a ofertei educaþionale aunitãþilor de învãþãmânt;

- descentralizarea ºi implicarea democraticã atuturor categoriilor de beneficiari;

- presiunea comunitãþii educaþionale ºi aspecialiºtilor în ºtiinþele educaþiei pentrudescongestionarea planurilor de învãþãmântºi a programelor ºcolare;

- nevoia realã a sistemului educaþional deflexibilizare a parcursului ºcolar.

Dinamica socialã ºi economicã înregistratã lanivel naþional a determinat apariþia unorschimbãri semnificative în sistemul educaþionalromânesc. Astfel, ºcolile ºi comunitãþile seconfruntã cu o serie de provocãri ce vizeazã ºinevoile reale ale beneficiarilor de serviciieducaþionale. Un curriculum realizat la nivelulºcolii presupune cã cele trei mari procese aleschimbãrii curriculare – conceperea,implementarea ºi evaluarea – sunt realizate deunul ºi acelaºi grup de oameni din interiorul uneiunitãþi de învãþãmânt.

Prin dreptul conferit ºcolii de a lua decizii,curriculumul la decizia ºcolii (CDª) este în faptemblema puterii reale a acesteia. Derivatã dinlibertatea, oferitã de planul-cadru, de a decideasupra unui segment al curriculumului naþional,aceastã putere dã posibilitatea definirii unortrasee particulare de învãþare ale elevilor ºi careindividualizeazã, personalizeazã ofertaeducaþionalã.

Dincolo de disfuncþii, curriculumul la decizia ºcoliirãmâne o realitate a ºcolii de azi, realitate careºi-a câºtigat o serie de adepþi (fapt important estecã printre aceºtia se numãrã ºi majoritateaelevilor) ºi care presupune starea de normalitateprin acceptarea diferenþei. Altfel spus,curriculumul la decizia ºcolii ca putere a instituþieide învãþãmânt, permite crearea unui ethos

90


propriu care conferã diferenþa în cadrul genuluiproxim “ºcoala româneascã la acest început demileniu III”.

În acelaºi timp, într-o societate a cunoaºterii,curriculumul la decizia ºcolii este o oportunitatede a extinde gama de conþinuturi, strategii ºimetodologii de învãþare pe care leexperimenteazã elevul. Curriculumul pediscipline este, în mod tradiþional, implementatprin mijloace predominant, dacã nu exclusiv,didactice. Pentru a-i pregãti pe elevi pentru viaþade adult ºi pentru cea în câmpul muncii, estenevoie de metodologii de învãþare care sã leofere elevilor un mai mare control ºiresponsabilitate în legãturã cu propria învãþare.Printre schimbãrile pe care trebuie sã le ia înconsiderare curriculumul la decizia ºcolii suntprezente:- schimbãri în societate;- impactul tehnologiei;- o nouã înþelegere a modului în care învaþã

oamenii;- nevoia pentru o mai mare personalizare ºi

inovare;- creºterea dimensiunii internaþionale a vieþii ºi

a pieþei muncii.

Pregãtirea elevilor pentru aceastã lumeschimbãtoare ºi imprevizibilã reprezintã o mare

responsabilitate ºi o provocare considerabilã.Abilitatea elevilor de a face faþã acestei lumi nuva fi garantatã prin memorarea unui corp fix decunoºtinþe, ci va depinde de abilitatea de a învãþaºi aplica permanent noi abilitãþi, pentru a seadapta cerinþelor variabile ale vieþii de adult ºi acelei de angajat. Aºadar, sã-i înveþe pe elevi cumsã înveþe este prioritatea unui curriculummodern, iar curriculumul ºcolii trebuie sã-iformeze pe elevi, oferindu-le aceastãcompetenþã vitalã. A învãþa cum sã înveþi implicãideea cã modul în care învaþã elevii este cel puþinla fel de important ca ºi ceea ce învaþã.

ªcolii i se cere astfel sã regândeascã acele pãrþiale curriculumului asupra cãrora are puterea dea hotãrî, din punctul de vedere al elevului ºi almodului în care acesta îºi sporeºte abilitatea dea învãþa. Aceastã abordare a învãþãrii este îngeneral denumitã învãþare centratã pe elev ºiþinta ei este sã ajute la formarea elevilor.

Curriculumul la decizia ºcolii oferã posibilitateade a introduce gradual aceastã importantãabordare a învãþãrii în ºcoli. Un alt raport întrecurriculumul nucleu ºi cel aflat la dispoziþia ºcolii,o nouã viziune asupra misiunii ºi finalitãþilorînvãþãmântului, o regândire a practicilormanageriale, pot pune în valoare valenþelepozitive, democratice ºi stimulative alecurriculumului la decizia ºcolii.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVÃ ªI WEBBOGRAFIE

1. Bãlãºoiu, T, Bãlãºoiu, D. (2003) Tehnici de creativitate. Curriculumla decizia ºcolii. Bucureºti: Ed. Economicã

2. Cristea, S., Dragu, A. (2003) Psihologie ºi pedagogie ºcolarã.Constanþa: Ovidius University Press

3. Iosifescu, ª. (coord.) (2001) Managementul educaþional pentruinstituþiile de învãþãmânt. Laboratorul management educaþional.Bucureºti: IªE

4. Kovacs, M., Selman, L. (2006) Curriculum la decizia ºcolii în ºcoalaincluzivã (ghid, vol. 7), Guidbook

5. Manolescu, M. (2005) Curriculum. Teorie ºi practicã, Bucureºti: Ed.Universitãþii Bucureºti

6. Mortu, V., Pârlog, C.F. (coord.) (2002) Curriculum la decizia ºcoliiîntre realitate ºi aspiraþie. Brãila: S. C. Paper Print Invest S.A.

7. Târcã, A. (coord) (2007) Curriculum la decizia ºcolii, ghid pentruprofesorii de liceu, Bucureºti: Ed. Atelier didactic,Webografiewww.edu.ro/curriculumwww.didactic.rowww.referate.rowww.ad-astra.rohttp://mts-sm.wikispaces.com/file/view/CDS_eseu.doc/282052088/CDS_eseu.dochttp://isj.gj.edu.ro/wp-content/uploads/2013/02/Ghid-CDS.pdfhttps://ro.scribd.com/doc/243590657/Cds

91


Abandonul ºcolar reprezintã o problemã asistemului românesc de învãþãmânt insuficienttratatã, o problemã serioasã ce trebuie convertitãîntr-o complexã strategie de intervenþie.

Este vorba cu certitudine de un fenomen care,prin consecinþele sale semnificative ºi prindimensiunile sale îngrijorãtoare, este prezent înagenda de prioritãþi a Uniunii Europene, careprintr-o comisie analizeazã cauzele ºiconsecinþele pãrãsirii timpurii a ºcolii.

Aceastã comisie prezintã instrumenteledisponibile pentru statele membre, în vedereacombaterii acestui fenomen ºi mãsurile pe careUE ar trebui sã le ia pentru a reduce rataabandonului în Uniunea Europeanã.

Abandonul ºcolar reprezintã conduita deevaziune definitivã ce constã în încetareafrecventãrii ºcolii, pãrãsirea sistemului educativ,indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înainteaobþinerii unei calificãri sau pregãtiri profesionale

complete sau înaintea încheierii ciclului de studiuînceput.

De obicei, prin termenul de abandon ºcolar(drop-out), se face trimitere la pãrãsirea ºcoliifãrã terminarea cursului de studiu pe care copilulîl frecventeazã (Morrow, 1986).

Abandonul ºcolar este rezultatul unui set defactori individuali, educaþionali ºi socio-economici, iar aceste caracteristici sunt diferitede la þarã la þarã ºi de la regiune la regiune.

În general, factorii de risc care par a favorizaabandonul ºcolar timpuriu sunt de tip socio-economic, familial ºi personal. Factorii de riscpot fi legaþi de degradarea socialã ºi de mediu astructurii sociale ºi fenomenele de marginalizareºi excluziune.

Din punct de vedere economic, abandonul ºcolarreprezintã un indicator al eficienþei sistemuluiºcolar astfel încât, dacã indicele de abandon

COPIII CU RISC DE ABANDON ªCOLAR

CHILDREN AT RISK OF SCHOOL DROP

Mãdãlina ParaschivDGASPC Argeº

Motto: ,,Toþi adulþii au fost odatã copii”

Antoine de Saint Exupèry

Abstract. School dropout is a problem of the Romanian school system, a problem that is not managedenough, a serious problem that must be converted in a complex intervention strategy. There is a circumstancethat, through its meaningful circumstances and its alarmed sizes, must be a priority for the ones who takedecisions, the working people and the beneficiaries of the educational system.

In order to take control measures for the school dropout, a diagnosis study is required, so it can bring out theabandon rate, the most affected areas and, most important, the children put at abandon risk and the mainreasons for that.

In Romania, school dropout is a social problem that becomes increasingly frequent, the abandon rate increasesitself up to an alarming point and one of the cause that allows it is the occident mirage that attract our youngpeople to a high income, more than they can obtain in our country, even if they study more than a college.

Keywords: school dropout, school absenteeism, education

92


este mai mare, atunci sistemul ºcolar respectiveste ineficient.

Totuºi, în ciuda acestor factori care au o mareimportanþã în determinarea succesului saueºecului ºcolar, trebuie avut în vedere cã existãºi situaþii de eºecuri ºi întârzieri în circuitul ºcolarîn contexte sociale bogate, fãrã nicio condiþiede marginalitate socialã. Printre factorii familialide risc, în afarã de sãrãcia economicã, senumãrã ºi aºteptãrile scãzute pe care pãrinþii leau faþã de copiii lor, lipsa de importanþã acordatãºcolii ºi implicarea limitatã în activitãþile ºcolareale copiilor lor.

În general, copiii din medii defavorizate social ºicu puþinã educaþie sunt mai predispuºi decât alþiisã renunþe la ºcoalã prematur. Acelaºi lucru estevalabil pentru copiii cu handicap ºi cei areimigreazã, bãieþii fiind mai afectaþi decât fetelede acest fenomen.

La nivel de educaþie, trecerea de la o ºcoalã laalta ºi de la un nivel de educaþie la altul estedeosebit de dificilã pentru copiii cu risc deabandon ºcolar.

Sensul de abandon se referã atât laabandonarea efectivã a ºcolii de cãtre un copil,cât ºi la un abandon ºcolar, caracterizat prinrãmânerea fizicã a copilului în sala de clasã ºimanifestarea unei lipse totale de interes, în ceeace priveºte actul educativ.

La ambele forme de abandon ºcolar se adaugãºi alte moduri de participare non-ºcoalã, precumabsenteismul selectiv (escape) ºi generalizat.Vorbim despre absenteism selectiv când copilula pierdut începerea cursurilor ºcolare ºi deabsenteism generalizat, în cazul în care copiluleste absent de la ºcoalã în mod sistematic.

Absenteismul poate fi atribuit mai multor factori,inclusiv respingerea ºcolii de cãtre copil cuapariþia de tantrum ºi opoziþie directã, dar, deasemenea ºi la o atitudine tipic pasivã de copiltãcut care, totuºi, se manifestã în lipsã deconcentrare la ºcoalã.

O altã explicaþie legatã de absenteism se reflectãîn fobia ºcolarã, care în principal afecteazã copiiiîntre 5 ºi 13 ani. O astfel de fobie ºcolarã se

manifestã în refuzul de a merge la ºcoalã, fiindînsoþitã de panicã ºi dureri somatice, cum ar fidureri de cap, dureri de stomac sau vãrsãturi.

Fenomenul absenteismului ºcolar poate fi, deasemenea, legat de boli cronice ale copilului,care implicã absenþe excesive de la ºcoalã ºicare au un impact asupra performanþei ºcolare.Într-adevãr, absenþele repetate reprezintã pentruaceºti copii un element de frustrare, care îiîmpiedicã sã se angajeze în mod eficient înºcoalã.

Un ultim motiv legat de absenteism estedezinteresul faþã de ºcoalã, prezent în cea maimare parte în adolescenþã ºi este caracterizatde o lipsã de motivare pentru ºcoalã ºi pentrutot ceea ce înseamnã ea.

Conceptele menþionate pânã în prezent,împreunã cu eºecurile ºcolare, sunt indicatori aipãrãsirii timpurii a ºcolii, eºecul ºcolar având labazã mai mulþi factori care pot fi diferiþi, dar celmai adesea asociaþi, copilul confruntându-se cuo serie de dificultãþi ºcolare care au ca principalecauze: propria persoanã, pãrinþii ºi familia,ºcoala, comunitatea localã, etc.

Pãrãsirea timpurie a ºcolii este strâns legatã ºide nivelul de satisfacþie sau insatisfacþie alcopilului la experienþa ºcolarã.

De fapt, ,,mã simt prost la ºcoalã” pare sã joaceun rol important în procesul de dezangajare dela ºcoalã, disconfortul ºcolar ºi nerespectareala ºcoalã (inclusiv fenomenul de bullying)mãsurându-se în termeni de eºec, nemulþumireºi performanþã slabã.

De asemenea performanþa ºcolarã se coreleazãpozitiv cu autoevaluarea pozitivã de cãtre copila abilitãþilor sale ºcolare, nivelul de satisfacþie alprofesorilor ºi importanþa acordatã succesuluiºcolar.

Cu toate acestea, satisfacþia în experienþaºcolarã, depinde de percepþia pe care copilul oare despre utilitatea ºcolii pentru viitorul lui ºiprezenþa materiilor de studiu interesante pentruel.

Atât bãieþii, cât ºi fetele cu performanþã ºcolarãslabã au convingeri de auto-eficacitate scãzutã

93


în urmãrirea de realizare ºcolarã ºi frecventeazãprieteni care, la rândul lor, au abandonat ºcoala,astfel creându-se condiþiile eºecului integrãriisociale, în sensul reducerii semnificative aºanselor de autorealizare, asociindu-se cuperspective ocupaþionale ºi economice limitate,detaºarea de valorile societãþii ºi de instituþiileei ºi cu o scãdere a venitului personal de-alungul întregii vieþi.

De fapt, tinerii care pãrãsesc timpuriu ºcoala suntmai expuºi riscului de ºomaj, sãrãcie ºiexcluziune socialã, în general, având o activitatemai precarã ºi mai puþin profitabilã decât cei careau o educaþie.

Pentru prevenþia ºi intervenþia în cazurile de eºecºi abandon ºcolar este necesarã o analizã atentãa factorilor ce pot declanºa aceste fenomene ºiutilizarea unor metode ºi tehnici de consiliereindividualã care sã conducã la rezultate pozitive.Sunt cunoscute diverse metode de consiliereindividualã care pot fi utilizate pentru a sprijinielevul aflat în situaþie de eºec ºcolar în funcþiede factorii /cauzele care au declanºat acestfenomen ca: metode privind întãrirea pozitivã ºinegativã a comportamentului, metode în carese utilizeazã jocul de rol, metode privindrezolvarea unor conflicte, analiza rezultateloractivitãþii.

În ceea ce priveºte strategiile de combatere apãrãsirii timpurii a ºcolii, trebuie sã se înceapãcu o analizã naþionalã, regionalã ºi localã carecaracterizeazã fenomenul ºi care ar trebui sãfie cuprinzãtoare ºi sã includã o serie de politicidin mediul social, tineret, familie, sãnãtate ºilocuri de muncã.

Strategiile abordate trebuie sã fie sistemice ºisã se concentreze pe:

Prevenire: evitarea creãrii unor condiþii favora-bile pentru pãrãsirea timpurie a ºcolii;

Acþiune: abordarea dificultãþilor întâmpinate deelevi, atunci când acestea apar;

Compensare: oferirea unor oportunitãþi deeducaþie ºi formare profesionalã pentru copiiicare au abandonat ºcoala.

Printre acþiunile ce mai pot fi întreprinse pentrureducerea ratei de abandon ºcolar în þaranoastrã: integrarea elevilor cu risc de renunþarela educaþie ºi menþinerea acestora în sistemulºcolar, creºterea responsabilizãrii cadrelordidactice, reintegrarea elevilor deja aflaþi însituaþie de abandon ºcolar, monitorizarea stãriisistemului pentru prevenirea timpurie a crizelorºi identificarea periodicã a modificãrilor în ceeace priveºte abandonul ºcolar, creºtereaatractivitãþii ºcolii prin activitãþi extraºcolaredesfãºurate în ºcolile din comunitãþile cu riscridicat de abandon, precum ºi în liceele careatrag elevi din astfel de comunitãþi, motivareapozitivã a participãrii poate fi datã prin acordarede premii simbolice grupurilor de elevi care suntmai performante, în astfel de acþiuni, utilizareaexperienþei celor ce au renunþat la ºcoalãpentru a preveni scãderea încrederii îneducaþie (ar putea fi util ca elevi care au renunþatdeja prematur la ºcoalã sã intre în contact cucei aflaþi în risc de a abandona, povestindu-lecare este imaginea lor curentã despre ºcoalã,cum a decurs viaþa lor post-ºcolarã, foºti eleviai ºcolii pot fi atraºi sã îºi prezinte istoriile deviaþã în “mini-conferinþe”, în care dialogheazã cuactualii elevi, implicarea proactivã a cadrelordidactice în combaterea abandonului ºcolar ºi arenunþãrii timpurii la educaþie).

Pentru crearea ºi implementarea eficientã a unorprograme ºi politici care sã ducã la diminuareaacestui fenomen trebuie luate în considerarenevoile pe care le au persoanele care fac partedin grupul þintã atât beneficiari direcþi cât ºi ceiindirecþi, deci trebuie fãcutã o conexiune intrenevoi, resurse, politici ºi metode deimplementare.

94


BIBLIOGRAFIE

1. Cosmovici, A. (1999) Psihologie ºcolarã. Iaºi: Polirom ;2. Iacob, L., Jurcãu, N. (2001) Psihologia educaþiei. Cluj Napoca: U.T.

Pres;3. Stan, V. Ataºamentul - De la teorie la practicã. Timiºoara: Grafo-

Market4. Morrow, G. (1986) Standardizing practice in the analysis of school

dropouts, Teacher College Record.5. Cojocaru, ª. (2004) Designul propunerilor de finanþare. Metodologie,

modele de proiecte, comentarii. Iaºi: Lumen6. Neamþu, C. (2003) Devianþa ºcolarã. Ghid de intervenþie în cazul

problemelor de comportament al elevilor. Iaºi: Polirom7. Poede, G. (2002) Politici sociale, abordare politologicã. Iaºi:

TipoMoldova8. Pop, L. (2002) Dicþionar de politici sociale. Bucureºti: Editura Expert9. Communication from the Commission to the European Parliament,

the Council, the European Economic and Social Committee and theCommittee of the Regions (31.01.2011) Tackling early school leaving:A key contribution to the Europe 2020 Agenda, COM (2011) 18 final,Brussels,http://ec.europa.eu/education/school-education/doc/earlycom_en.pdf,accesat la data de 22.07.2015

95


Atât titlul, cât ºi conþinutul acestui materialîncearcã sã ilustreze aspectele esenþiale aleexperienþei trãite de noi, unicele românceparticipante la ediþia din acest an a programuluide schimb profesional între lucrãtorii din câmpulsocial, program organizat de CIF Elveþia (Councilof International Fellowship) în perioada 27 mai– 12 iunie 2015.

Sintagma „No fences” – „Fãrã frontiere” a fostutilizatã de cãtre noi nu doar pentru cã nicãieriîn þara respectivã nu am vãzut garduri care sãînconjoare proprietãþile, ci pentru a sublinia ideeacã, deºi popor (multi-cultural!) mândru, ce nurenunþã la identitatea lui (multi-naþionalã! – înZürich convieþuiesc 170 naþionalitãþi) elveþieniisunt, simultan, acceptanþi ai valorilor deintegrare, de cosmopolitanism, de universalitate.

Trebuie sã admitem cã, înainte de a merge înElveþia, ceea ce cunoºteam despre aceastã þarãse reducea la câteva caracteristici: neutralitate(garantatã Confederaþiei de cãtre Europa înschimbul asigurãrii rutelor comerciale printremunþi), afaceri - bãnci, ceasuri de mare precizie(Swiss-time! – deci fãrã „sfert academic!”),celebra ciocolatã ºi vaci. Abia ajunse acolo, însã,unde în 17 zile a trebuit sã condensãm tot ce-ide ºtiut, în general, despre Elveþia, am aflat cãaparenþele nu reflectã decât vârful iceberg-uluiºi cã sistemele în care elveþienii „navigheazã”sunt mult mai complexe decât ceea ce transparela prima privire, superficialã, asupra geografieiºi istoriei. (Ne-am consolat, totuºi, cu înþelegereamutualã a faptului cã nici ei nu ºtiau despreRomânia mai mult decât ºtiam noi despre

Elveþia! Iar realitatea cu care ne-am confruntatne-a depãºit aºteptãrile.)

Am învãþat în douã sãptãmâni ºi jumãtate (încãtrebuie sã procesãm/sedimentãm informaþiile)despre sistemele politic, social, educaþional, desãnãtate, de migraþie, de asigurãri sociale, deservicii în folosul familiilor, de protecþie apersoanelor cu dizabilitãþi, etc., dar pe lângãprelegerile susþinute de personalitãþi de marcãam vizitat ºi diverse instituþii cu implicare înproblematica asistenþei sociale (organismeguvernamentale ºi ne-guvernamentale, centrede recuperare ºi socializare pentru copii ºi adulþicu variate afecþiuni organice ºi/sau psihice,cunoscuta ºcoalã ZEKA, care ºi educã, ºiprofesionalizeazã adulþi cu deficienþe severe,spitale, ba chiar ºi un campus pentru emigranþi),deci timpul ne-a fost plin! Cunoºtinþele asimilateau fost evaluate continuu, îndeosebi prin work-shop-uri în care membrii grupului de participanþifãceau schimb de opinii ºi idei, comparausistemele elveþiene cu cele din propriile þãri,efectuau analize asupra eficacitãþii celorprezentate (ori vãzute) ºi adresau întrebãripentru eventuale clarificãri.

Pe lângã cele enumerate mai sus, fiecaremembru al grupului (doi din România, doi dinSpania ºi câte unul din Turcia, Belarus, Australiaºi Taiwan) a desfãºurat, timp de trei zile, ºi unprogram individualizat, axat pe intereseleparticulare, în funcþie de domeniul specific demuncã din þara de provenienþã. La toate acesteamai trebuie adãugat ºi programul alternativ derelaþionare cu familiile-gazdã ºi de stabilizare acoeziunii grupului prin participarea la activitãþi

RAPORT DE ACTIVITATE CU PRIVIRE LA DEPLASAREA EXTERNÃ ÎNELVEÞIA, ÎN PERIOADA 27 MAI-12 IUNIE 2015

PROGRAMUL CIF ELVEÞIA, „NO FENCES”

Cleopatra-Mercedes Ravaru, consilier Elena-Alexandra Oþel, consilier

DGASPC Vaslui

DIN ACTIVITATEA FICE ROMÂNIA / FICE ROMÂNIA ACTIVITIES

96


de relaxare în naturã ori ... în sãlile Filarmoniciidin Zürich! Iar dacã, pe lângã informarea asuprasistemelor societãþii, menþionãm ºi aprofundatafamiliarizare cu sistemul feroviar elveþian(activitãþile aveau loc în diferite localitãþi), atunciam spus totul!

Oamenii întâlniþi au fost, fãrã excepþii, foarteamabili cu noi (mai ales dacã pierdeam trenulori încurcam staþia de tramvai), cei mai mulþivorbesc fluent englezã, ca modalitate de a seînþelege cu strãinii veniþi la muncã în Elveþia ºini s-a explicat cã generaþia tânãrã este educatãîncã din grãdiniþã sã accepte diversitatea, inter-culturalitatea, fie ºi numai prin faptul cã sistemulde învãþãmânt îi obligã sã fie colegi de clasã cualþi copii, de etnie diferitã. Comunitatea Helveticãare patru limbi naþionale, iar emigranþii constituie30% din populaþie, fiind admiºi sã trãiascã ºi sãmunceascã aici, sã-ºi întemeieze familii, ba chiarºi sã devinã – fie ºi în 12 ani, cetãþeni cu drepturidepline, inclusiv acela de a-ºi petrece cudemnitate ultima etapã a vieþii, bine îngrijiþi caurmare a solidului sistem de asigurãri sociale ºide sãnãtate. Nu ºtim dacã, pe viitor, Elveþia vamai avea aceeaºi componenþã „umanã” ca înprezent, dacã va respecta aceeaºi proporþieautohton-strãin, la fel cum nu ºtim dacã, subumbrela neutralitãþii, oamenii îºi vor pãstraaceeaºi atitudine deschisã, ceea ce ºtim, însã,este cã politica elveþianã oficialã (acea „nofences”, cum am denumit-o noi) este o politicãpromovatã din cauza necesitãþii þãrii de a se ralialegilor U.E. (chiar dacã nu face parte dinaceasta), uneori chiar imediat dupã cerespectivele legi sunt puse în aplicare în Europa.

Ce am învãþat noi, pe scurt, în cadrul acestuiprogram de schimb între profesioniºtiidomeniului social?

Cã nu numai în România, ci ºi în Elveþia, cândstatul considerã cã are nevoie sã reducã dinfonduri, respectivele reduceri se efectueazã însectorul social („nimãnui nu-i place sãrecunoascã existenþa sãracilor ºi a persoanelorcu handicap”);

Cã în România sistemul de protecþie a adulþilorºi copiilor, în special cu dizabilitãþi, precum ºisistemul de adopþii, sunt mai vechi ºi mai binefundamentate legislativ decât echivalentele lor

elveþiene (la noi lipsesc, însã, banii!); Dar înacelaºi timp serviciile oferite bãtrânilor, copiilorsau adulþilor cu dizabilitãþi, persoanelor caresuferã de cancer sau alte boli incurabile,persoanelor care au fost implicate în cazuri deviolenþã domesticã sunt net superioare faþã decele din România;

Cã instituþii oarecum asemãnãtoare, ca atribuþii,DGASPC-urilor româneºti au apãrut abia din2013 în Elveþia ºi încã se luptã cu dificultãþileridicate de organizare;

Cã locuinþele pentru bãtrâni sunt foarte bineamenajate, fiecare persoanã vârstnicã putândcere acces la un loc într-unul din centreledeservite de asistenþi sociali, care îi ajutã ºi seocupã inclusiv de finanþele acestora. Astfel,datoritã sistemului de asigurãri sociale ºi desãnãtate, orice persoanã are garantatã obãtrâneþe demnã, tratatã cu respect ºi grijã;

Cã anul trecut, la Spitalul de Copii din Zürich(cel mai mare spital din Elveþia) au fostsemnalate 450 cazuri de abuz, dintre care 35,4%cazuri de abuz sexual, 32,7% cazuri de abuzfizic, 11,6% cazuri de abuz emoþional, 16,2%cazuri de neglijenþã, 0,4% cazuri specificesindromului Munchausen ºi 3,7% cazuri în careau fost identificate riscuri, dar nu au putut fiîncadrate într-o categorie; în România, ]nschimb, predominante sunt cazurile de neglijenþãºi de abuz emoþional;

Cã în Elveþia nivelul criminalitãþii, al consumuluide droguri, al abuzurilor sexuale, al suicidului(locul doi în Europa) ºi al divorþurilor (50% dincupluri divorþeazã) este foarte ridicat, ceea ceduce la apariþia unor probleme ,,delicate”, înspecial pentru copii;

Cã legile federale sunt aplicate diferit încantoanele þãrii, dar acest fapt nu împiedicãîndeplinirea obligaþiilor statale, în ciudacontroverselor apãrute, ºi cã prin votul populaþieise iau toate deciziile, legile respectând voinþapoporului;

Cã Elveþia a fost ultima þarã din Europa care aacordat drept de vot femeilor (în 1971);

97


Cã în aceastã þarã se pune mare accent peînvãþãmântul vocaþional, pentru a spori ºanselela gãsirea un loc de muncã;

Cã Swiss Foundation of the International SocialServices (care colaboreazã cu 140 þãri), avândsediul în Geneva, asigurã anual servicii pentrumai mult de 4000 copii ºi familii din Elveþia ºi dinalte þãri, servicii printre care se numãrã asistenþãîn cazul rãpirii de copii, protecþia copilului,conflicte parentale ºi cãutarea originilor; ISS aelaborat numeroase proiecte printre care senumãrã ºi ,,Building a future with separatedchildren”, al cãrui scop este garantarea dreptuluicopilului separat de familie de a creºte însiguranþã ºi de a dezvolta perspective pentruîntoarcerea durabilã în þara de origine, dacã esteposibil, sau ca o soluþie alternativã, integrareaacestuia în Elveþia sau în altã þarã. Deasemenea, aceºtia asigurã servicii pentru adulþiicare s-au refugiat în Elveþia din Africa ºi îi sprijinã,inclusiv din punct de vedere financiar, pentru areveni în þara de origine alãturi de familiileacestora ºi a avea un trai decent asigurat deînfiinþarea unei afaceri. Un alt proiect implicãcopii din 15 þãri din vestul Africii care au nevoiede protecþie specialã împotriva abuzului,traficului de fiinþe umane ºi tranzacþionarea desclavi;

Cã în oraºul Zurich munca de integrare aimigranþilor are ca principale obiective: creºtereaegalitãþii de ºanse, permiterea responsabilitãþiiindividuale, respectarea culturii fiecãruia,susþinerea unei coexistenþe paºnice,confruntarea cu provocãrile ºi poziþionareaactivã a politicilor de integrare;

Cã, „deºi elveþienii sunt deschiºi la minte, curioºisã ºtie cultura altor popoare, noi suntem camembrii unui club, care au orgoliul sã hotãrascãcine trebuie sã intre în club ºi cine trebuierespins” (Klaus Kuhne, reprezentantul Elveþiei

la Naþiunile Unite, în problematica asistenþeisociale).

La evaluarea finalã, alãturi de trei dintreprincipalii coordonatori ai programului, aparticipat ºi un reprezentant al FICE Elveþia(pentru a oferi garanþia unei evaluãri externe,obiective, bãnuim), iar douã dintre întrebãri ne-au atras atenþia:

1.”Sunteþi unicele douã membre ale CIFInternaþional într-o þarã care nu are filialã. V-arinteresa sã întemeiaþi una, fiind persoanelenoastre de contact?” (Am mãrturisit cã amdiscutat posibilitatea, în timpul unei pauze dintreactivitãþi, dar cã am avea nevoie de câtevasugestii pentru organizarea unui program de oaºa anvergurã – s-au oferit sã ne ajute cu oriceresursã disponibilã!);

2. „Când vã întoarceþi în România, managerulvostru va solicita un raport privind activitãþiledesfãºurate în Elveþia?” („Bineînþeles” – a fostrãspunsul nostru -, „altfel instituþia de careaparþinem nu ºi-ar fi asumat costurile,substanþiale pentru România, pentru a participala program.”).

La o întrebare anterioarã, referitoare la salariilenoastre ºi la posibilitatea ca, pe viitor, sã putemparticipa la activitãþile C.I.F. Elveþia plãtindu-necheltuielile prin „forþe proprii”, rãspunsul dat astârnit uimire ºi zâmbete jenate!

Ca o concluzie a prezentului raport, considerãmcã obiectivele stabilite au fost atinse, iaroportunitatea ce ni s-a oferit, de a participa laacest impresionant program, a fost unadeosebitã, ºi mulþumim încã o datã, pe aceastãcale, DGASPC Vaslui ºi FICE România pentrucã au avut încredere în noi, în pasiunea pe careo investim lucrând zilnic în domeniul asistenþeisociale.

98


FICE ROMÂNIA, PARTENER ÎN PROIECTUL POSDRU„EU ÎNVÃÞ – ªCOALA ESTE ªANSA TA!”

FICE ROMANIA, PARTNER IN THE POSDRU PROJECT“I LEARN-SCHOOL IS YOUR CHANCE!”

Florin ANTONESCUFICE România

Abstract. In the spirit of principle on which it is based for 25 years, that of supporting the acces ofchildren and youth to education and teaching, FICE Romania participates as a partner in the POSDRUPROJECT I LEARN-School is your chance!

The project aims at contributing to the prevention and fighting the phenomenon of early schoolleaving through remedial/collective activities of reintegration in the education of the young peoplethat, for some reason, have abandoned the education system and have not completed the compulsoryeducation and have exceeded with at least 4 years the appropriate age, within the accreditededucational centers. Also, the initiators of the project state, that the project will promote actionsdirected both to children, preschoolers and students at risk of early school leaving, as well as totheir families, to increase the number of children/youth reintegrated in the education system, providingguidance and counseling, campaigns to raise awareness of the role of education in training andprofessional development.

În spiritul principiului pe a cãrui bazã activeazãde 25 de ani, acela de a susþine concret accesulcopiilor ºi al tinerilor la educaþie ºi învãþãturã,FICE România participã în calitate de partenerla proiectul POSDRU„ EU ÎNVÃÞ – ªcoala esteºansa ta!”.

Aceastã participare constituie o nouãrecunoaºtere a disponibilitãþilor umane ºiprofesionale pe care FICE România le valorificãefectiv în beneficiul copiilor, îndeosebi al celoraflaþi în dificultate.

Calitatea de solicitant al proiectului o deþineColegiul Tehnic „Iuliu Maniu” din Bucureºti.Manager de proiect este prof. Florentina Gaspar.Parteneri în proiect sunt FICE România, DirecþiaGeneralã de Asistenþã Socialã ºi ProtecþiaCopilului Sector 6, Asociaþia de Tineret, Culturãºi Educaþie „Speranþa Râmniceanã” din RâmnicuSãrat (judeþul Buzãu), Grãdiniþa de Copii Nr. 272din Bucureºti, Asociaþia „Fleur de Lys” dinBucureºti. Aria de aplicare a proiectului o

reprezintã regiunile de dezvoltare Bucureºti-Ilfovºi Sud-Est (judeþul Buzãu).

Proiectul are ca obiectiv principal „sã contribuiela prevenirea ºi combaterea fenomenului depãrãsire timpurie a ºcolii prin activitãþi remedial/corective de reintegrare în educaþie a tinerilorcare, din anumite motive, au abandonat sistemuleducaþional ºi nu au absolvit învãþãmântulobligatoriu ºi care au depãºit cu cel puþin 4 anivârsta corespunzãtoare, în cadrul centrelor deînvãþãmânt acreditate”. De asemenea,precizeazã iniþiatorii, „proiectul va promovaacþiuni direcþionate atât cãtre copii, preºcolari ºielevi expuºi riscului de pãrãsire timpurie a ºcolii,cât ºi cãtre familiile acestora, pentru creºtereanumãrului de copii/tineri reintegraþi în sistemulde educaþie, furnizând servicii de orientare ºiconsiliere, campanii de creºtere a nivelului deconºtientizare a rolului educaþiei în formarea ºidezvoltarea profesionalã”.

Obiectivele specifice ale proiectului acoperã oarie cuprinzãtoare de cerinþe educaþionale:

99


1. Realizarea unor campanii de identificare apersoanelor care au abandonat ºcoala de celpuþin 4 ani, în care va fi evidenþiat nivelul depregãtire educaþional, coroborat cu nevoileacestora, în scopul finalizãrii studiilor secundareprin reintegrarea în sistemul de învãþãmânt încentre de învãþãmânt acreditate, aplicând formede instruire bazate pe tehnologia de IT, aaplicaþiilor multimedia adaptate inovator tematicide studiu cu contribuþii directe în evoluþiaprofesionalã ulterioarã;

2. Reintegrarea în sistemul de educaþie a 200persoane care au abandonat ºcoala de cel puþin4 ani, prin participarea într-un program flexibilde educaþie de tip a doua ºansã sau ºcoalã dupãºcoalã;

3. Menþinerea în activitatea ºcolarã a elevilor curisc de pãrãsire timpurie a ºcolii prin creºtereagradului de participare la educaþie în comunitãþiledezavantajate, prin servicii de asistenþã socio-educativã ºi consiliere pentru 800 elevi ºipreºcolari cu risc de abandon din municipiulBucureºti ºi judeþul Buzãu;

4. Stimularea parteneriatului activ ºcoalã-comunitate, prin crearea ºi dezvoltareasustenabilã a 6 centre ºcolare socio-educativedestinate menþinerii copiilor ºi tinerilor în sistemulde educaþie;

5. Diseminarea rezultatelor proiectului, aexperienþei ºi a bunelor practici generate, prinorganizarea unei campanii de conºtientizare lanivel interregional (multiregional)”.

În sens larg, proiectul vizeazã contribuþia „laatingerea obiectivului general al POSDRU,focalizându-se pe prevenirea ºi corectareafenomenului de pãrãsire timpurie a ºcolii,

menþinerea/ reintegrarea în educaþie ºi formareprofesionalã a elevilor din grupurile vulnerabile,prin activitãþi remedial/ corective ºi preventivede calitate, facilitând accesul grupurilorvulnerabile la educaþie”; implicit, proiectul „vafacilita procesul de inserþie a tinerilor pe piaþamuncii”.

Programele care dau substanþa proiectului suntcentrate pe elev, cu „beneficii imediate ºi petermen lung pentru membrii grupului þintã: elevi,tineri, pãrinþi”, ca ºi pentru cadre didactice,reprezentanþi ai comunitãþilor locale, decidenþila nivel interregional ºi naþional. Totodatã,utilizarea tehnologiilor moderne le va facilitaaccesul la procesele ºi la rezultatele proiectuluinu numai acestor beneficiari, ci ºi oricãrorpersoane implicate în procesul educaþional.Astfel, va fi realizat un studiu privindcontextualizarea programului “a doua ºansã” ºia programelor de prevenire a abandonului ºcolarla nivelul regiunilor de implementare. Implicit, vafi elaboratã o bazã de date pentru identificareafactorilor care determinã fenomenele de pãrãsiretimpurie a ºcolii ºi de abandon ºcolar. Pe bazaactivitãþii din centrele ºcolare socio-educative(derulate în paralel cu programul formal deeducaþie, ca mãsurã complementarãspecializatã în susþinerea procesului dedezvoltare a cunoºtinþelor, abilitãþilor, atitudinilorvizând comportamentul pro-ºcoalã), va fielaborat un ghid de bune practici pentruprograme de tip „a doua ºansã”. Va rezultaastfel, subliniazã profesioniºtii angrenaþi înderularea proiectului, „un cadru metodologicmodern de implementare, cuprinzând metodeºi tehnici de investigare personalizate a nevoiloreducaþionale ºi sociale ale grupului þintã, atât princercetare documentarã (statistici, rapoarte,strategii locale etc.), cât ºi prin cercetare peteren”.

100


CAMPANIA 19 ZILE DE ACTIVISM ÎN DOMENIUL PREVENIRII ABUZULUIªI VIOLENÞEI ASUPRA COPIILOR ªI TINERILOR

19 DAYS CAMPAIGN OF ACTIVISM IN PREVENTION OF ABUSE ANDVIOLENCE AGAINST CHILDREN AND YOUTH

Dr. Eugen SimionFICE România, Filiala Neamþ

“Violence against children is never justifiable. Nor is it inevitable.If its underlying causes are identified and addressed,

violence against children is entirely preventable.”Kofi Annan, Former United Nations Secretary General

Abstract. Since 2012, FICE Romania, with the help of communities members, suporters andvolunteers and with the support and involvement of educational institutions and child protection,police, The Naþional Agency against Trafficking in Persons and The National Agency Against Drugs,of the NGOs involved in child protection, civic society, has associated to the message and actionsinitiated by the Women’s World Summit Foundation in Geneva.

In 2014, FICE Romania was one of the 134 active coalitions of 63 countries that have conductedextensive national campaigns to prevent abuse and violence against children, focusing on drugprevention among youth.

This year’s Women’s World Summit Foundation proposes that activities focused during November1 to 19 to have the overall thematic preventing violence among children, especially occured inschools (bullying).

Additional information about the philosophy and actions WWSF can be obtained from the websiteof the foundation and www.woman.ch campaign kit can be found at http://19days.woman.ch/index.php/en/2015-prevention-kit.

Începând cu anul 2012, FICE România, princomunitãþile de membri, simpatizanþi ºi voluntariºi cu sprijinul ºi implicarea instituþiilor deînvãþãmânt ºi de protecþia copilului, a poliþiei, aAgenþiei Naþionale Împotriva Traficului dePersoane ºi Agenþiei Naþionale Antidrog, a ONG-urilor implicate în protecþia drepturilor copilului,a societãþii civile, s-a asociat mesajului ºiacþiunilor iniþiate de Fundaþia Summitul FemeilorLumii (Women’s World Summit Foundation) dela Geneva.

În cadrul documentelor programatice emise,Fundaþia Summitul Femeilor Lumii a lansat unnumãr de recomandãri în sensul construirii unei

lumi în care violenþa asupra copilului sã nu-ºimai gãseascã locul:

- Toate guvernele trebuie sã-ºi dezvoltestrategii naþionale, centrate pe copil, de prevenirea violenþelor ºi abuzurilor asupra acestora;

- Adoptarea, în regim de urgenþã, a unui cadrulegal care sã conþinã explicit interzicerea oricãrorforme de abuz sau de violenþã de orice fel asupracopilului, însoþite de detalii de mãsuri eficace ºieficiente de punere în aplicare a acestora;

- Mãsuri active pentru diminuarea nivelului deacceptare socialã a violenþei asupra copilului, a

101


toleranþei crescutã cu privire la manifestãrileacesteia;

- Mãsuri active pentru asigurarea participãriicopiilor ºi tinerilor la dezbaterilor problemelorcare îi privesc;

- Toate guvernele trebuie sã ia mãsuri pentruasigurarea incluziunii sociale a copiilor cuvulnerabilitãþi;

- Guvernele trebuie sã recunoascã importanþadatelor statistice privind violenþa asupra copiilorºi sã dispunã mãsuri în concordanþã cu acestea;

- Trebuie sã existe o focusare puternicã pefactorii care influenþeazã nivelurile de violenþãºi rezilienþã a copiilor, a familiilor, comunitãþilor.Printre aceºtia se întâlnesc sãrãcia ºiinegalitãþile, degradarea nivelului de trai,dezastrele naturale, miºcãri de mase,instabilitãþile politice, crima organizatã, etc.

Printre direcþiile prioritare, temele de intereslansate de WWSF în domeniul prevenirii asupracopiilor ºi tinerilor se numãrã abuzul sexualasupra copiilor, neglijarea, copiii implicaþi înconflicte armate (”copiii soldaþi”), vânzarea decopii, prostituþia în rândul copiilor, exploatareaprin muncã, traficul de copii, turismul sexual,adicþiile ºi abuzul de substanþe, justiþia ºidelincvenþa juvenilã, malnutriþia, copiii strãzii,practici tradiþionale nocive asupra copiilor(mutilare genitalã), discriminarea pe criterii desãnãtate, etc.

În 2014, FICE România a fost una dintre cele134 de coaliþii active din 63 de þãri care audesfãºurat ample campanii naþionale deprevenire a abuzului ºi violenþei asupra copilului,cu accent pe prevenirea consumului de droguriîn rândul tinerilor.

Anul acesta, Fundaþia Summitul Femeilor Lumiipropune ca activitãþile concentrate în perioada1-19 noiembrie sã aibã ca tematicã generalãprevenirea violenþelor între copii, produsã înspecial în mediul ºcolar (bullying).

FICE România invitã comunitãþile educaþionale,instituþiile de profil (Ministerul Educaþiei ºiCercetãrii ªtiinþifice, inspectoratele ºcolare,centrele judeþene de resurse ºi asistenþãeducaþionalã), specialiºtii în educaþie, psihologii,cadrele medicale, reprezentanþii poliþiei,autoritãþile publice locale, ONG-urile ceactiveazã în domeniul protecþiei copilului, mass-media, etc. sã participe la campania de prevenirea violenþelor asupra copilului, cu accent peviolenþa în mediul ºcolar între copii (bullying),sã iniþieze dezbateri, mese rotunde, sãîmpãrtãºeascã din experienþele proprii, sãtransmitã modele de bune practici, etc.

Informaþii suplimentare despre filosofia ºiacþiunile WWSF se pot obþine de pe pagina weba fundaþiei, www.woman.ch iar kit-ul campanieipoate fi consultat la adresa http://19days.woman.ch/ index.php/en/2015-prevention-kit.

În vederea redactãrii raportului de þarã aferentparticipãrii la Campania 19 zile de prevenire aabuzului ºi violenþei asupra copiilor ºi tinerilor,cu accent pe violenþa între elevi în mediul ºcolar(bullying), adresãm tuturor actorilor sociali,membri sau simpatizanþi FICE România, caredoresc sã participe la aceastã amplã manifestaremondialã, rugãmintea de a a-ºi notifica intenþiilepe adresa de e-mail a FICE România([email protected],[email protected]).

CUPRINS / SUMMARY - Centrul de Resurse si Informare … REVISTA ULMEANU ELENA.pdf1 PROTECÞIA...

Documents

Transcript of CUPRINS / SUMMARY - Centrul de Resurse si Informare … REVISTA ULMEANU ELENA.pdf1 PROTECÞIA...