Criminalii v2.3

7/28/2019 Criminalii v2.3

1/37

Psiholoaga: Bine ati revenit. Dupa cum observati, avem o invitata noua cu

noi astazi. Elizabeth a fost de acord sa se alature programului nostru. Inainte

sa incepem, as vrea sa explic din nou ce facem aici. Terapia prin arta a fost

testata la Universitatea din Princeton cu rezultate destul de bune asa ca m-

am gandit sa incerc acest tip de terapie si aici. Metoda este foarte simpla. In

loc sa va adresez eu intrebari si voi sa raspundeti, voi doar incercati sa va

exprimati emotiile i gndurile in moduri creative, povestind

fiecare situatiile care v-au adus aici. Poate asa vom descoperi

si chiarvom rezolva unele din posibilele problemele pe care le

aveti si, cine stie, poate la un moment dat sa reusim sa vindecam,daca este cazul. Hai! Nu trebuie sa fiti timizi. Orice idee care va

vine poate fi povestita sau exprimata in felul in care credeti voi de

cuviinta. Acestea fiind zise, tu Elizabeth, fiind ultima venita ai vrea

sa incepi?

Elizabeth tace.

Psihologul: Nimeni? Promit c n-o s doar.

Mira: Atunci,ncep eu.

Mihai: Bine c avem un voluntar.

Psiholoaga: Ok. Oricand te simti pregatita.

Mira: Sa-i dau drumu?

Psiholoaga: Daca vrei...

Mira:... S-i dau drumu? E okay?Prerea mea e c n general,

cnd ai o rugminte sau vreo ntrebare despre ceva... foarte rar

primeti i rspuns. Poi s pui ntrebri peste ntrebri, dar nu

ntotdeauna primeti i rspuns.. e interesant cum i gsesc lucrurile

fgaul lor, nu? M rog, poate nu i-l gsesc, poate, mai degrab si-


2/37

l caut. Nu? Lucrurile i caut drumul lor... sau exist un drum

predestinat pentru fiecare lucru. Oricum, probabil c nu prea depinde

de noi.... dac vrei s tii care e senzaia mea, eu cred c viermuim

i noi p-aici, fr nici un reper,. E un cuvnt grecesc pentru asta... l-am nvat la coala. El m-a-nvat... m rog, mai degrab, la el l-am

auzit, c dac l-a fi nvat acum vi l-a putea spune. Nu? Da. Da

de grecesc tiu sigur c-i grecesc. Dar cum i zice nu mai tiu... Era

ceva cu lumea, care se-nvrte ntr-un sens greit i nu cum ar trebui,

i e din cauza oamenilor, sau a muritorilor, cum zicea domnu

profesor: muritorii sunt de vin.Eram la clasa lui, la una dintre clasele lui, n primul lui an acolo. Era

super... ieea mult cu noi, adic, m rog, cu clasa mea; excursii,

muzee, odat chiar am mers pn la Chicago. i tii ce-i ciudat? ntr-

una din excursiile astea, s-a dat la mine. Domnul Profesor, cteva

luni mai trziu, cnd ne-a dus la acvariu... M-am speriat de moarte!

La nceput nici n-am neles ce vrea de la mine - adic, m rog, ceva

tiam eu, dar aveam, ct?, 13 ani - la vrsta aia nu te-atepi la aa

ceva. M rog, poate nici mai trziu: a aprut deodat n spatele meu-

eram la bazinul panoramic, unde-s rechinii, eram total fascinat de un

ditamai rechinu care aluneca de-a lungul geamului, incredibil de

aproape. Un rechin-ciocan... i dintr-o dat m trezesc strivit de

geam. Profesorul meu m strivea cu tot corpul de geamul acvariului.

Nu puteam s fac nici o micare. i-n timpu sta nu zicea nimic.Adic mie nu-mi zicea nimic. Bolborosea doar ceva despre mreia

tragic a fpturilor marine. cum eram acolo turtit - nu mai vedeam

dect rechinu cum venea din ntuneric alunecnd pe lng mine, iar

i iar. N-o s uit niciodat. Senzaia asta. El strivindu-m, i-n timpul


3/37

sta rechinu care trecea.... M rog, copiii se sperie uor, nu?

dup-aia, nu s-a mai uitat la mine. Dei m-a dus acas de la scoal.

Avea un Peugeot nou-nou - asta in minte finc-l rugasem o dat s

m nvee cum se pronun. Un Peugeot crem. i-mi zice deci cpoa s m duc el acas, dac doresc. Aa s-a exprimat dac

doreti. n main, in minte de parc ar fi fost ieri, pusese la

casetofon pe una care cnta ceva foarte lent i melancolic, in minte

pentru c l-am ntrebat cine e. El a zis Billie Holiday, i c n-ascult

nimic altceva. sta a fost primul lucru pe care mi l-a spus, m rog,

aproape primul, dup cinci ore: Billie Holiday. Dup care a zmbit.Afar era ntuneric, dar l-am vzut zmbind, ne oprisem la un

semafor i el a spus: n-ascult dect asta i p-orm mi aminteti un

pic de ea, tii? Eti mereu puin trist, puin; zmbitoare, dar trista.

mi place... Eh, asta cum se mai cheam, ccatu sta? Eh? Finc,

pe bune, nu spui aa ceva unei fete de treipe ani, nu? Nu se face

aa ceva. n nici un caz, finc altfel o faci s fie a ta toat viaa.

Vorbesc serios. Chiar asta se-ntmpl, dac faci aa ceva... A tras pe

dreapta, nu n dreptul casei, ci puin mai ncolo, i acolo m-a srutat.

nu vreau s vorbesc prea mult despre asta, pentru c probabil ai

vorbit deja cu el Am nceput s ne-ntlnim regulat, m rog, n msura

n care un profesor de liceu i eleva lui de treipe ani se pot ntlni.

tiu cam ce gndii, c-am fost o proasta, c el e un pedofil, nu

conteaz. n orice caz, greii. i cu una i cu alta. Noi, ahmm... pur isimplu ne plceam. Ne pupam. Nici mcar mult. Sruturi, mici

mbriri, chestii d-astea - n recreaie m strecuram n biroul lui,

uneori doar pentru cteva secunde i ne-mbriam - asta era tot.

n ziua n care am mplinit 14 ani... n martie, sunt pete semn de


4/37

apa, ce zicei de asta? a venit i m-a luat i ne-am carat. L-am

ntrebat ncotro, dar el a zis doar: surpriz

Cnd am ajuns la Chicago, ne-am dus direct la lac, la un debarcader

unde ne-atepta o barc superb, roie, cu motor, i n barc era unco de picnic s fii in mijlocul apei, n barc, cu el, era pur i

simplu incredibil Mi-a fcut cadou o brar, ntr-un erveel, n

sandwich. nchipuii-v, scobise miezul din chifl i bgase brara

nuntru. Mi s-a prut super, aa dulce...

am aflat de copil, adic am aflat c-o sa fac un copil, cam pe la

sfritul lui aprilie, pe 23, cred, i n-am plns. Dei ar fi fost normal,doar eram eu nsmi un copil, ce mama dracu, dar, cteodat,

trieti ani n ir fr s-i dai seama c te maturizezi, i p-orm brusc

apare un moment cnd mbtrneti dintr-o data, n secunde,

nelegei? i m-am dus imediat la el, i am vorbit o grmad n-a-

nceput s ipe sau s fac ce-ar face un adult. A zis pur i simplu c

ador copiii, i c nu-i poate imagina ceva mai frumos dect s aib

un fiu. Trebuie doar s-avem grija - adic, nu?, tim amndoi care-i

situaia - i i-am promis s nu spun nimnui cine e tatl, chiar dac-ar

fi trebuit s-ndur toat teroarea din lume de la taic-meu - cum s-a i-

ntmplat, credei-m -, i nici la coal s nu spun, nimnui. I-am

spus c-o s fie secretul nostru i numai al nostru... am ncheiat un

pact, acolo, pe canapea. i l-am respectat.

ce-a mai fost? Ah cnd am aflat c-i dduse demisia de la coal,haidei s srim peste partea cu ct de greu mi-a fost cnd am

povestit acas, cum m-au dat afara din coal i a trebuit s m mut

la mtu-mea n orice caz, Billie, adic fiul meu William, n-are

importan s-a nscut. O frumusee de biat. Chiar dac orice


5/37

mam zice aa despre copilul ei, el chiar era o frumusee. Eu aveam

atunci, cel mult 16 ani, sau pe-acolo, aa c toat treaba l-a cam pus

pe jar - a i zis-o, negru pe alb - i a-ntrebat daca-l pot nelege. Nu

ierta - nelege...Eu, mm, i-am dat de neles c pactul nostru e ncontinuare valabil. i - tiu, probabil credei c mnnc rahat, dar, pe

bune, cnd nchideam ochii i mi-aduceam aminte, nc i mai

simeam srutul pe buze. nc...

Restul l tii... cnd a mplinit Billie 14 ani, am nchiriat o main i-

am plecat n Arizona s-i ntlneasc tatl. Plnuisem lucrul sta

amndoi, n scrisori, i czuserm de acord s nu existe dectaceasta unic ntlnire... momentu a fost demenial pentru Billie, era

ngrozitor de emoionat, i chiar ne-am mbriat, i imediat dup-aia,

cnd s-a aplecat s m srute pe obraz, a-ntors cumva capul spre

mine, cine tie, poate c-a fost doar lumina, vreo raz de soare care

btea n camer, dar atunci am vzut ceva, n ochii lui... l iubea pe

biatu sta, toata chestia aia pe care mi-o povestise cu ani n urm,

despre copii i aa, era adevrat. Iubea copiii. Dar... n acelai timp

era mulumit, am vzut asta, mulumirea de pe faa lui... c scpase

nepedepsit. Asta era n ochii lui cnd s-a aplecat s m srute.

nvinsese destinul... i scpase nepedepsit. nainte s ias mi-a

optit la ureche Poate c, totui, nu e vina noastr. n fond nu

suntem dect oameni, nu?

Billie intrase deja n cad. Doamne, adora s fac baie! De cnd erabebelu. apa curgea - i lady Day - aa i plcea lui Billie s-i zic lu

Billie Holiday, se auzea la casetofon. Eu, ahh, am intrat n baie, i

l-am vzut, printr-o mic crptur n perdeaua tras, cu ochii nchii,

n aburi. Nu s-a zbtut aproape deloc, nici nu putea, presupun, din


6/37

cauza ocului. Cnd casetofonul a intrat n ap. N-a fost, de fapt,

dect un zgomot scurt, un fel de pocnet, ca de la un fulger sau aa, i

apoi un alt zgomot, mai stins, fcut de Billie, cnd s-a zbtut o

secunda sau doua, n ap. Puin mai trziu, am nchis robinetulDup-aia am rmas acolo, pe linoleu, i m-am uitat la el cum plutea n

apa tulbure, cu ochii deschii i privirea fixa. M-au arestat n Vegas,

ntr-un restaurant, dei asta tii deja, normal... i m-au adus napoi

aici. i-mi fac griji pentru ce-o s fie acum, vreau s zic, cu mine i

aa, - e normal, nu?, s-ti faci griji - dar vreau s v spun un lucru.

Vreau s v spun ce anume m ajut s mai suport o zi, sau o orael...

Parc-l vad, tii, da, acolo n Phoenix, probabil c rtcete prin cine

tie ce prculee pentru copii, e smbta, i el bntuie singur p-acolo,

printre tobogane. Nimic nu-l poate liniti, da, acum cnd adevrul a

ieit la lumin. i uite aa i curg lacrimile pe obraz, i url spre cer.

Torente de lacrimi, i urletele lui din toi rrunchii spre cer de ce?! de

ce?!, ntruna si ntruna. i tii ceva? Nu primete nici un rspuns.

Mm. Nici un rspuns.

(tcere)

Psihologul: Mai asculti Billie Holiday?

Mira: Cateodata...

Bianca: Dar nu inteleg. De ce a trebuit sa moara Billie? Ce vina

avea?Mira: Billie Holiday a murit acum vreo 50 de ani. Ce drept avea

William sa traiasca? Profesorul trebuia sa inteleaga ca actiunile lui au

consecinta. Asa ca i-a pierdut si pe Billie si pe William.

Bianca: Te neleg.


7/37

Psihologul: Ce nelegi, Bianca?

Bianca: Si eu a trebuit sa pedepsesc pe cineva.

Mihai: Nu vrei s m pedepseti i pe mine? Bate-m! Am

fost ru!Bianca: Tot timpul se ajunge in situatia pe care ti-o doresti mai

putin. Nu-i asa?

Rade si imediat devine panicata.

Bianca: Si ma obsedeaza ca simt acum totul mai acut decat atunci si

nu mai stiu ..

Psihologul: Curaj. ndrznete!Devine un pic nostalgica

Bianca: In seara aia imi pasa prea putin de mine.. Mi se parea ok sa

trec prin parc, mai trecusem de multe ori pe acolo la ore si mai tarzii.

Aveam si prostul obicei sa merg prin zonele mai putin circulate. Ii

vazusem, dar nu ma gandeam ca o sa vina dupa mine. Stiam ca

daca ma opun nu rezolv nimic.. oricat de ingrozita eram. Banuiam ce

urmeaza si nu era tocmai placut, mai ales ca prima si singura mea

experienta de genul asta de pana atunci fusese cat se poate de

aiurea. Si asa m-am trezit cu pantalonii in vine si cu madularul lui in

mine. Celalalt ma tinea de maini si eu renuntasem demult sa ma

zbat. Ma intrebam daca au de gand amandoi sa ma violeze si m-am

panicat din nou. Nu stiam daca asta trebuia sa ma linisteasca sau sa

imi fac griji ca pe langa faptul ca eram violata, eram violata si de undrogat. Sa le fi fost asta scuza pentru ce faceau? Habar n-am..

Incepusem sa ma intreb ce au fumat de erau asa, daca erau prea

putin constienti ca sa-si dea seama de ce fac.. Fericiti cei ce plang,

ca aceia se vor mangaia. Pana cand spre surprinderea mea,


8/37

incepuse sa-mi placa.

Nu stiu sigur ce facea el acolo, dar clar facea bine. Inima imi batea

mai tare si tot corpul meu era cuprins de o febra si inundat in acelasi

timp de o placere carnala fantastica. Si-au dat seama ca imi placea,dupa sunetele pe care le scoteam si au inceput sa rada amandoi

aproape spasmodic.

S-a oprit . M-am simtit... mai ales ca vroiam sa continuie si el radea

ca tampitul acolo. S-a uitat amuzat la mine si m-a intrebat daca vreau

sa continuie? Am dat din cap ca da si au inceput amandoi sa rada.

Dar in scurt timp si-au revenit... si placerea mea a revenit. Si cresteasi crestea tot mai intens.. Pana cand am simtit ca imi explodeaza

capul si ca nu mai am greutate. Tremuram toata si am inceput sa rad

isteric. Aveam senzatia ca ceva nu e in regula cu mine, dar

continuam sa rad. M-a intrebat daca sunt bine, pareau destul de

speriati amandoi. Mi-am ridicat pantalonii si m-am asezat pe o banca.

Le-am zis ca e primul meu orgasm, dar nu sunt virgina. S-au linistit

oarecum si i-am asigurat ca nu am de gand sa anunt politia sau ceva

de genul asta. Fericiti facatorii de pace ca aceia fiii lui Dumnezeu se

vor chema.

Nu prea le venea sa creada ce le spun si imediat a venit intrebarea:

Si tu ai fumat ceva, nu? Nu luasem in viata mea droguri sau ceva

de genul asta. Pe atunci cred ca fumasem sau chiar pufaisem 5 tigari

si m-am imbatat rau o data de la 3 beri. Eram destul de izolata peatunci. Aveam putini oameni cu care sa ma inteleg si preferam sa

stau mai mult singura si sa citesc. Cumva o semi-tocilara destul de

ciudatica . Avusesem un singur boyfriend si ala gresit, de aici si

experienta mea sexuala, mai bine spus, lipsa ei. Se poate spune ca


9/37

sunt pretentioasa la oameni? Astept ceva mai mult de la legaturile cu

ei. Vreau sa ma indrgostesc de lume si sa cunosc oameni faini,

pentru ca stiu ca trebuie sa existe. In seara aia, toate gandurile astea

raceneau in capul meu si aveam impresia ca nu mi se intampla nimic,vroiam sa simt ca traiesc. Poate de aia nu mi-a pasat prea tare de

intamplarea din parc si poate tot din cauza asta, am ajuns sa ma

bucur in cele din urma de ea. In jumatatea aia de ora, trecusem prin

mai multe stari decat mi-as fi imaginat vreodata. De la cacata pe

mine in pantaloni de frica, pana la placere absoluta. Si ma simteam

mai vie ca oricand, in sfarsit mi se intampla si mie ceva! Bun, rau nuconta! Parca scapasem la viata! Vroiam sa incerc de toate si sa fac

de toate, ma simteam motivata si nu vroiam sa treaca viata pe langa

mine. Asa ca, evident, am vrut sa pastrez legatura cu baietii care ma

stimulasera, pana la urma. In scurt timp, Razvan si George imi

devenisera prieteni foarte buni. Razvan era inca sceptic o perioada,

credea ca o sa-l dau in gat la un moment dat, dar i-a trecut incet-

incet. Nu aveam nici un gand sa-l dau in gat atunci, eram prea

incantata de ce puteam sa fac si de viata pe care o duceau ei. Eu nu

stiam cum sa le multumesc ca m-au scos din starea aia de nimic pe

care o aveam. Am inceput sa beau si ma droghez cot la cot cu ei,

fara nici o ezitare, pentru ca asta vroiam sa fac atunci. Nu exista

saptamana in care sa nu fumam ceva. Iarba, has, skunk, nu conta,,

Nu stiu cum reuseau, dar de fiecare data aduceau atat de mult incatsa ne rupem capul in ultimul hal, Plus ca ascultam si o muzica numai

buna de fumat. De la toti drogatii din perioada hippie, pana la diferite

chestii psihedelice si sunete distorsionate, menite sa-ti faca creierii

praf. prima data, am fumat iarba, putina ca sa nu mi se faca rau, insa


10/37

nu prea avusese nici un efect asupra mea. Ascultam Nouvelle Vague

si ne mai uitam la filmulete cu Salad Fingers. Ma simteam un pic

ciudat, dar eram ok si baietii s-au gandit sa mai imi dea. Am mai

fumat si tot nu prea simteam nimic, pana cand mi-am dat seama canu puteam sa ma uit intr-un punct fix mult timp..adica ma uitam in

punctul fix dar numai vedeam punctul. Destul de repede, devenisem

panicata. Toata perceptia mea deformase, camera nu-si pastra

aceleasi dimensiuni, iar baietii se tavaleau de ras pe langa mine. Mi

s-a facut rau. Am vomitat mult, iar ei contunuau sa rada, spunandu-mi

ca au patit-o si altii. Dupa aceste episod nefericit, au urmat numaiexperiente placute cu trip-uri foarte ok. Ma desprinsesem practic de

tot .desprindere totala. Hasul era preferatul meu, de el radeam cel

mai mult si tot de la has, am vazut pentru prima data cum lumina

simpla , galbena, se disperseaza in mii de curcubee care se misca

incontinuu. Nu-mi venea sa cred, parca atingeam divinitatea, toate

misterele lumii se deschideau atunci in fata ochilor mei si aveam

acces nelimitat la ele. Aproape mi-a venit sa plang de fericire si am

inceput sa ma invart prin camera si sa rad si sa plang.. Fericiti cei

curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu.

In fine, partea cea mai ciudata era ca asa zisul meu viol devenea

aproape cea mai buna chestie care mi s-a intamplat. Am cunscut-o si

pe alta prietena dea lor, Crina. Crina era socata de fiecare data cand

isi amintea de cum am ajuns eu sa umblu cu ei. O data era fumatarau si iar si-a amintit... A dat in ditamai paranoia, noi eram ceva mai

chill ca ea. Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui... Si ne-am

gandit sa facem un remake special pentru ea al intamplarii din parc,

fara sa facem pe bune partea cu violul. Adica eu aveam pantalonii pe


11/37

mine de data asta si Razvan la fel... Ne-a umflat pe amandoi rasul si

i-am spus lui George sa ne lase... De data asta ne descurcam

singuri i-a spus Razvan si s-a uitat la mine cumva complice. M-a luat

in brate cu grija, inima imi batea destul de tare, incercam sa fimseriosi, dar am picat pe jos unul peste altul. Am ras ca drogatii, ca

doar asta eram... Mai ales ca nu iesise nimic, in schimb, Crina nu mai

era asa oripilata de povestea mea. Spre dimineata, ea si George

adormisera. Intre mine si Razvan se instalase o tensiune draguta si

am inceput sa vorbim. Remake-ul nostru ne crease o stare ciudata si

discutia a pornit de la momentul intalnirii noastre. Soarta, zicea elamuzat, dar in acelasi timp se simtea aiurea ca a trebuit sa il cunosc

asa.

Imi placea de el oarecum. Eram doar noi doi, ceva se schimbase in

aer si eram un pic stanjeniti. Culmea ca am vorbit si despre asta,

despre fastaceala noastra... L-am sarutat stangaci, mai mult pe obraz

decat pe buze si am izbucnit in ras amandoi. M-a strans in brate, m-a

prins gingas de barbie si m-a sarutat apasat. Am ajuns in cele din

urma sa facem sex.

A fost mai bine decat prima data... Asa ca in filme: aproape rasarea

soarele, noi inca mai eram un pic high... Lovely. Uneori era obositor

de grijuliu. Alteori se sucea si era rece. Nu cred ca puteam gasi

cuvintele pentru ce aveam noi. Ne petreceam timpul incercand sa nu

le gasim.Asa am dus-o mult timp mai mult drogati decat treji. Era distractiv,

numai ca oriunde, oricat de bine ar fi, apare rutina si vroiam sa facem

ceva nou. Ne dadusem seama ca uneori, daca eram treji, nu prea

aveam ce sa facem: aceleasi glume, aceleasi discutii, pe care oricum


12/37

le repetam si cand fumam.

Incepusem sa mergem prin parc, dar preferam sa umblam pe ceva

deal spre periferia orasului. Acolo nu ne deranja nimeni, aveam noi

locul nostru. Evident ca daca nu aveam ceva de fumat nu era la felde fun. Fericiti cei saraci cu duhul, ca a acelora este Imparatia

Cerurilor. Razvan... El o lua cel mai tare razna cand fuma, avea tot

felul de filme, niciunul nu reuseam sa tinem pasul cu el. Ii placea sa

filizofeze fara nicio noima. Uneori avea o privire rea, spunea ca, prin

cruzime, cunosti cel mai bine viata. Nu intelegeam in totalitate ce

vrea sa spuna. Ma gandesc ca si motivul violului meu avea legaturacu conceptia asta a lui despre ce inseamna viata.

Devine trista, nervoasa.

Bianca: Era intr-una din zile pe dealul nostru magic, George facuse

rost de niste skunk sanatos si am fumat acolo vreo doua jointuri. Nu

stiu sigur, dar cred ca vreo ora fiecare era pe filmul lui. Logica mea

dadea eroare. Eram toti muti si aproape imprietiti. Ascultaseram toata

ziua The Doors... George repeta ca nebunul out here we is stoned

immaculate, Crina alerga pe camp si tot racnea. Razvan avea

privirea aia rea, mai rea ca niciodata si se plimba dintr-o parte in alta.

Eu stateam culcata pe iarba si ma uitam ca tampita. Crina si George

radeau si vorbeau intre ei. Razvan se uita fix la mine, eu ma jucam cu

o crenguta prin iarba. George o saruta pe Crina, se impingeau in

mine. Razvan se departa. Ma jucam cu crenguta: ii sacaiam, leindesam crenguta pe la gura. Un catel se tot invartea pe langa noi, cu

niste ochisori umezi si blanzi. Razvan incerca sa-l cheme, eu prea

varza sa mai fac ceva, doar ma uitam. S-a ridicat brusc, a apucat

catelul, mi-a luat creanga din mana si a inceput sa i-o tot bage printre


13/37

dinti. Catelul latra, scheuna... Auzeam totul distorsionat si mult prea

tare. George si Crina radeau. Razvan casca gura bietului catel tot

mai tare... Fericiti cei blanzi ca aceia vor mosteni pamantul. Fericiti

cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate, ce aceia se vor satura.Am auzit o trosnitura si un schelalait urat de tot. Razvan, in febra lui

de cruzime, ii franse catelului maxilaru ca sa poata baga creanga cat

mai bine. Mai mult ii zgaria gingiile, pentru ca deja dintii catelului erau

insangerati. Iar bietul animal plangea ca un om aproape si se tot

zbatea, dar Razvan il tinea sub un genunchi. Ma uitam si nu

puteam... George striga: Like a dog without a bone. Skunk-ul,atmosfera de acolo, toate ma coplesau. Lasa cainele in pace... Dar

nimic nu imi iesea pe gura. Si a continuat... Dog without a bone, ai

spus George?, a strigat Razvan. Si a trosnit o labuta din fata si

cainele schelalaia si mai tare.

M-am uitat la catel si am izbucnit in lacrimi, se uita la mine si imi

cerea ajutor cu ochisorii aia ai lui si scancea. Fericiti cei prigoniti

pentru dreptate, ca a acelora este Imparatia Cerurilor. Nu intelegea

de ce i se intampla asta, cum nu intelegeam nici eu... Razvan s-a

uitat la mine ranjind si mi-a spus: Vezi, catelul asta se zbate, pe cand

tu ai renuntat rapid si ai acceptat. Cu cat se zbate mai tare, cu atat

imi vine si mai tare sa-l chinui. El spera sa il las in pace, tu nu mai

sperai nimic, de asta erai si fericita la sfarsit. Pana la urma, fericirea e

sa nu mai ai nevoie sa speri, nu?. Cuvintele lui treceau prin mine sinu faceau decat sa imi creasca o ura profunda... Durerea din

sunetele pe care le scoatea catelul ma terminau. In capul meu, ma

zvarcoleam, imi crapam pielea si imi venea sa ii rup gatul lui Razvan,

dar defapt stateam pe jos, nemiscata, muta, cu lacrimi in ochi. Iar


14/37

Razvan a continuat: i-a rupt si cealalta labuta din fata si l-a lasat sa

umble pe langa el. Incerca sa se ridice si sa fuga, dar pica imediat cu

boticul pe iarba, pentru ca labutele ii erau frante... Nici nu mai avea

putere sa scheune, era secat de durere. Deja imi doream sa ilomoare, numai sa nu mai sufere atata si parca sufeream eu mai tare

doar privind... Pana la urma, a scos un cutit, l-a bagat cu sete in gatul

animalului, rasucindu-l. Vreau sa vad cum tasneste viata!, striga el

bucuros. In curand, nu o sa se mai zbata, nu o sa mai spere si o sa

fie fericit.. Vorbea de parca ar fi facut un bine cuiva, de parca, prin

schingiuirea cainelui, ar fi demonstrat ceva important si toata esentavietii era cuprinsa in ceea ce a facut el. Nu puteam sa accept ca atata

rautate incapea intr-un om pe care il considerasem o perioada

aproape cel mai bun lucru din viata mea. Nu am fost in stare sa il vad

cateva zile, imaginea catelului era imprimata atat de viu in mintea

mea si ma teroriza. Nu pricepeam cum naiba am putut sa stau acolo

si sa ma uit fara sa fac nimic. Daca nu fumam atata skunk sau daca

fumam altceva... De ce a trebuit sa vina cainele ala acolo? De ce ma

jucam eu cu crenguta... Ca poate nu iar mai fi venit ideea sa i-o bage

printre dinti?

Mai senina

Bianca: Initial, m-am gandit sa il torn la politie ca m-a violat, dar n-

avea sens. Deja devenise o obsesie, trecuse o saptamana si eu nu

imi reveneam nicicum si nu-i vazusem deloc pe niciunul, cu toate caRazvan ma cautase. Imi tot venea in cap scena aia si ura pentru el si

toate lucrurile pe care imi venea sa i le fac, dar nu puteam atunci.

Chestiile astea imi amplificau starea si aveam impresia ca e numai

vina mea, trebuia sa fac ceva sa scap de ideile astea, altfel


15/37

innebuneam. Aveam nevoie de un joint, a trebuit sa-l caut. Zicea ca ii

pare rau. Mi-a spus calm ca ne-am indepartat unul de celalalt si ca ar

trebui sa remediem asta... Eram deacord cu el. Avea o voce mai

blanda si se uita cu drag la mine, cum nu a mai facut-o pana atunci.Incet, incet am ajuns si acolo unde trebuia. Eram in bucatarie,

fumasem jointul si ne-am trezit smulgand hainele de pe noi. Eu eram

deasupra. L-am izbit tare in masa. A tipat, era incruntat. O furculita il

intepa in fund. Am scos-o si i-am spus: Vreau sa vad cum tasneste

viata. M-am uitat la el ranjind. Imaginea cainelui, sangele cald... M-a

stropit, aveam sange in ochi, ma curatam... Privirea lui era la fel denedumerita ca cea a cainelui. Nu intelegea ce i se intampla. Gatul ii

zvacnea inca. I-a ramas pe chip o expresie destul de senina. Fericiti

veti fii cand din pricina mea, va vor ocari si va vor prigonii si minti vor

zice tot cuvantul rau impotriva voastra. Fericiti cei saraci cu duhul, ca

a acelora este imparatia cerurilor. Fericiti cei blanzi ca aceia vor

mostenii pamantul. Fericiti cei curati cu inima ca aceia vor vedea pe

Dumnezeu. Fericiti...

Scurta pauza

Bianca: Nu-i placea biserica, nici mie nu-mi place. Dar ii placea sa

gaseasca intelesuri noi la tot felul de chestii ce tin de religie. Zicea ca

fericirea e una, n-au cum sa fie mai multe. Imi vorbea atat de des

despre asta, cu un entuziasm nemaipomenit. Imi placea sa-l ascult si

ii dadeam dreptate. Acum, lui ii e mai bine... Si mie imi lipseste ceva.Ma simt ca un copil caruia i s-a dat o ciocolata, dar a scapat trei

sferturi din ea pe jos. Nu-mi trebuiau prea multe cand eram cu el...

Fericiti cei ce nu mai spera, ca aceia vor stii cu adevarat ce e

fericirea.


16/37

Psihologul: i acum i mai lipseste?

Bianca: Nu stiu...

Psiholoaga asteapta sa vada daca cineva mai are de adaugat ceva,

vede ca nu.Psiholoaga: Ok. Ajunge pentru azi. Ne vedem data viitoare.

Se face ntuneric. Psiholoaga se uit sugestiv la Dexter, dar nu d de

n eles c ar fi tiut c el a fost vinovatul.

ActulalII-lea

Intra toti in scena, unul cate unul, in afara de cele doua persoane

care au vorbit cu o zi inainte.

Psiholoaga: Mai ateptm? tii ceva despre ele? Poate nu au

mai avut nevoie sa se intoarca?Sper totusi c le-am ajutat macar

putin... Revenind, cine vrea sa inceapa?

Elizabeth: Eu.

Psiholoaga: Deja? E abia a doua oara cand vii. Majoritatea prefera

sa astepte, sunt mai timizi si mai puin cooperani.

Elizabeth: Esti doctor, asa-i? Sunt sigura pentru ca ti-am vazut

atitudinea. Mergi cu aroganape care o d halatul alb. Pun pariu ca

ai si ceva referinte bune care atarna de numele tau... bravo tie! Bravo

tie! Ai de gand sa ma analizezi, doctore? Sa imi pui o gramada de

intrebari, care sa te faca sa intelegi ceea ce ma face sa fiu tic-

tac...tic-tac?Vrei s tii, presupun, ceea ce transform o fat drgu ca mine

ntr-un criminal cu snge rece. Vrei adevrul? Vrei s tii de ce am

fcut-o? De ce am ucis toate fetele alea? E... pentru c mi place. Nu

m a tept s n elegi cum este. Nu ai nici o idee. Sa ai via a cuiva n


17/37

minile tale. Sa detii control.

Exist ntotdeauna acel moment de recunoa tere ntre un criminal i

victima acestuia. Acel moment, atunci cnd ea i d seama de

puterea ta, i se uit la tine i tu te ui i la ea, iar ea te implora din priviri... implor mila pentru via a ei. i ai o frac iune de secund

pentru a decide: sa o salvezi...sigur c ar fi grozav. Ai putea s-i dai

viata inapoi, sa se intoarca napoi la familia i prietenii ei, la oamenii

care o iubesc. Dar s o omori ... Asta ar fi ceva diferit. Sa o inlaturi de

pe acest pmnt, sa ii iei lucrul care are cea mai mare valoare mai

presus de toate si de orice: via a ei. Asta da adevarata putere. Nici

una dintre aceste fete nu isi merita viata pe care o avea. Uit-te la

ele! Muzician, actor, scriitor, dansator, artist, modelul. Niciuna din ele

nu a apreciat ceea ce a avut. Ele au fost cele mai bune. i asta nu

nsemna nimic pentru ele.

Eu N-am fost niciodata cea mai buna. ntotdeauna inteligenta, dar

niciodat mai de teapta. Destul, dar niciodat mai frumoasa.

Talentata, dar nu cea mai talentata. Dar, n ciuda tuturor acestor

lucruri, am crezut ntotdeauna c am fost deosebita. Am crezut c era

ceva n mine, care zacea acolo pe dinauntru, care m-ar face cu

adevarat mare. Nu am fost niciodat mul umita si impacata cu ideea

de a mi tri pur i simplu via a, sa mor, i sa fiu uitata. Nu asta este

ceea ce ma reprezinta. Doresc s fiu amintita pentru realizrile mele.

i eu voi fi, nu-i a a? Sigur, tu esti dezgustat de ceea ce am fcut. E ti ngrozit, tu crezi c sunt un monstru. Dar eu va pot garanta c nu

o sa va intoarceti pur si simplu acas la vietile voastre plictisitoare i

sa ma uitati. Oh, nu. Sunt dispus s pariez ca voi ramane in mintea

voastra pentru ceva timp de acum inainte.


18/37

Obisnuiam s cred c voi gsi si alte modalit i de a ajunge

cunoscuta. Am vrut s fiu celebra pentru o vreme. Dar apoi mi-am dat

seama ct de proasta este ideea asta. Oamenii ar vrea s fie ca

mine, fr s tie cu adevrat ce presupune asta cu adevarat. Apoim-am gandit a fi un avocat ... Eu! M-am gndit, "dac as salva vie i,

oamenii se vor nchina in fata mea." Dar am realizat, nu cu mult timp

n urm, nu cu mult timp nainte de a ucide pentru prima dat, c a

salva oamenii nu este suficient. A putea salva vietile a sute de

oameni, i mi-ar fi recunosctori, i a a ar fi si familiile si prietenii lor.

Dar in ceea ce priveste pe ceilalti? Ei o s m vda la tiri i vor

spune, "Huh. Ce frumooos. " Apoi vor schimba canalul la altceva. Dar

ce s-ar ntmpla dac as omori cu adevarat pe cineva. i nu orice fel

de moarte, una brutala. Cu minile goale, privind victima drept n

ochi. Nu pentru rzbunare, nu pentru c tig personal, pentru c mi

face placere sa ucid. Oamenii ar acorda o aten ie sporita atunci. Si

atunci, intreg universul s-ar opri, si eu voi fi centrul universului. Si

Toat lumea s-ar uita la mine.

Stiu ceea ce gandesti acum. Pot sa citesc asta pe fata ta. Crezi c

sunt doar un copil care caut aten ie, dar eu nu sunt. Vreau doar pe

cineva s m observe. Toat via a mea am fost undeva in spate, in

umbra. S-a gasit mereu un student care sa primeasca note mai bune

dect mine, un profesor care sa ma faca sa ma simt prost, un prieten

care sa ma faca pe la spate, un printe care nu este interesat, unfrate care imi eclipseaz realizrile cu ale lui. i nimanui nici ca i

pas. Vreau doar s te gnde ti. i nu ac iona ca i cum acest lucru

nu e de competenta ta, doctore, pentru c nu e asa. E ti chiar genul

de om care ar face acest lucru. Ai fcut-o deja cu mine... Data viitoare


19/37

cand ai sa dobori pe cineva, cand ai sa ii subliniezi gre elile, sa-l faci

sa se simta prost, fie catusi de putin, atunci gandeste-te la mine, apoi

gandeste-te la acea persoana, i la ce ar fi putut sa iti faca. Ct de

mult l-ai respecta daca ar avea minile n jurul gtului tau, i ar aveaposibilitatea de a alege: Sa-ti elibereze gatul, sau pur i simplu sa

continuie sa apese. Gandeste-te la asta.

Moment muzical, precedat de primele versuri ale melodiei,

spuse de ctre Elizabeth, i recunoscute de ctre Mihai.

Mihai: Am s povestesc, o dat. O singur dat, pentru c merit

s fie povestit. i dup-aia gata. De acord? M rog, de fapt nici nuconteaz ce credei. Vreau s spun c pentru mine e important s

m-ascultai, s m-ascultai pn la capt, dar n-are importan ce-o

s credei pe urm Ce-a fost a fost. n fond nici nu ne cunoatem.

ncerc doar s prezint totul ct se poate de m rog.

Deci cu ce s-ncep? Stai aa. O.K. N-am prea cltorit. Am

preferat s stau la sediu, da, rezolvam ce era de rezolvat la telefon.

Toat ziua n main, ntlniri cu clienii, nu m-am omort niciodat

dup latura asta a jobului, mi place chestia asta cu birou, cum s

zic sentimentul sta. Atmosfera. Fax-uri care vin, oameni care se

agit, edine urgente, toate astea. Ca i cum ai fi iari copil i te-ai

juca de-a rzboiu. Sigur, nu e acelai lucru, dar nelegei ce vreau

s spun. V zic eu, lumea aia e cu totul altfel dect asta. Lumea

business-ului. Pe bune. Toate chestiile alea cu legea junglei, haletesau vei fi halit, i aa , or suna ele ca un clieu amrt, dar realitatea

cam aa e. Adic, e clar de ce se dau n vnt bieii dup treaba asta.

Miza e imens. Ai de-a face cu sume enorme, i presiunea e pur i

simplu uria. n fiecare zi. Pe bune. Zu. Poate c uneori arat ca i


20/37

cum ne-am juca, dar, ascultai-m pe mine, nu exist nici o zi de la

Dumnezeu, n lumea business-ului, n care s nu trebuiasc s sari la

beregata cuiva Deci, ce voiam s spun, sunt total stresat, dar

pentru asta sunt pltit, nu m plng. Voiam doar, cum s zic, sgsesc introducerea potrivit. O s-ncerc s fiu mai concis anul

trecut a existat un fel de schimbare major n vieile noastre. De

fapt un an jumate, ntre timp. Soia mea i cu mine, adic familia

ne-a murit un copil. Un nou-nscut. M rog, avea cinci luni

Psiholoaga tresare u or cnd aude asta. Doar Dexter observ.

S-a-ntmplat. Pur i simplu. Aveam liber n ziua aia, era vineri, cred,i Deborah, soia mea, Deb, era plecat mama ei locuia pe vremea

aia la noi, i se duseser pn la supermarket s ia nite lapte Deb

culcase fetia, Emma, aa o chema, o culcase pe Emma n patul

nostru, pentru c acolo dormea ea n primele luni A-nvelit-o i-au

plecat amndou. i, vedei dvs., vroiam s m-ntind i eu lng ea,

pe bune, dar m-am mai dus puin la televizor, la Roata Norocului. i

s-a rupt filmul. Pur i simplu, am aipit chiar acolo pe canapeaua de la

fereastr. Mama lui Deb bunica lui Emma, a gsit-o, dup vreo

juma de or. N-a mai avut aer sub pturi, s-a sufocat. Mai simplu nu

se poate spune, nu? Fptura aia mic a murit la noi n pat.

Sufocat de pturi. A venit poliia. Aa vin ei n caz de moarte infantil

subit. Cel puin aa zicea poliistul. Eu, ntre timp, reuisem s-mi

vin oarecum n fire, chiar dac mai plngeam, dar Deb Deb pur isimplu sttea lng mine i se uita n gol, i individul la, ofierul de la

omucideri, presupun, ne punea ntrebri. Sttea n faa noastr i-i

debita lista de ntrebri. De rutin ne-a asigurat, dar ceea ce i

se prea suspect, ba nu: l intriga aa s-a exprimat, n-a spus pe


21/37

fa c i se prea suspect, era c nu nelegea cum de putuse copilul

s alunece att de mult spre mijlocul patului. Chestia asta nu-i ddea

pace. Nu-nelegeam unde vrea s-ajung. Poate c a fi putut s

previn. Nu-i aa? i pentru o secund, surprind privirea lui Deb. Carem privete. Deb, mi-a luat mna ntr-a ei, imediat dup. Mi-a prins-

o, cu degetele ei mici, i-a inut-o strns toat dup-amiaza. i dup

ce poliia a plecat, i-am stat acolo pn seara trziu cu mama ei i

cu ceilali doi copii, care se-ntorseser de la coal i aflaser tot

nimeni nu zicea nimic, stteam doar acolo i ne uitam cum ntunericul

se furieaz n camer ea nu mi-a dat drumul la mn. i, n tottimpul la, o grmad de poliiti i oops!- poliiste, normal - se

agitau prin faa uii. i vedeam clar. Noroc c Deborah sttea mai n

lateral, i, slav Domnului, nu tia pe ce lume e

Pe urm, n sfrit, au plecat. O luaser pe Emma cu ei. Medicul

legist o luase bgat ntr-un scule de-la cu fermoar, ca alea n

care-mi in cmile cnd cltoresc. tiu c am zis c nu-mi place

s cltoresc, nainte, cel puin, nu-mi plcea, dar nu conteaz,

termin imediat. Emma nu mai era, iar noi am mncat de sear. n

seara aia probabil c am comandat ceva; pesemne sun ngrozitor,

dar Deborah pur i simplu nu era n stare s pregteasc ceva. Cred

c-am mncat o pizza da, exact, de la Sbarros, pizzeria din Mall.

Am mncat pizza, i Deb mi-a inut mna pe sub mas, tot timpul ct

a durat tcerea aceea nesfrit i dup-aia ne-am bgat imediat npat. nti am mbriat-o, doar att mi-am pus din nou mna pe

mna ei, i i-am strns uor degetele, i-am nceput s uotim sub

cearaf ca doi colari, despre tot felul de prostii. Stteam sub

cearaf, pentru c, ncepnd din noaptea aia, Deb i cu mine nu ne-


22/37

am mai acoperit niciodat cu o ptur. Trebuie s fi stat de vorb ore-

ntregi, i dup-aia ne-am srutat, i n cele din urm am fcut ce face

omul ntr-o noapte ca asta, cnd toat viaa lui s-a dat peste cap. Nu

tiu, poate tocmai aia a fost noaptea n care Joe sta-i mezinulnostru, Joseph, a aprut pe lume cam la exact nou luni dup-aia. Un

biat pe cinste, serios. i, cu trecerea timpului, i cu noul copil

viaa merge nainte.

Bun. mm exista o problem. Care declanase totul; vreau s

spun, de la care a pornit totul o problem la birou. Cu ctva timp n

urm fuseserm preluai de o firm mai mare. Prelurile astea erau ometod excelent de a face ordine ntr-o firm. Ne pregteam s

renunm la patru posturi, patru dintre noi trebuiau s se care, cam

tiam care ar fi trei dintre ei, dar care era al patrulea aici era buba.

Aici era btaia petelui. Pe de-o parte eu: de ncredere, puternic,

mediocru, doar mediocru, sau hai un pic peste, unul pe care se

puteau baza; simul umorului i toate astea, de apte ani n firm. Toi

m simpatizau.

M-a sunat, puin nainte ca Deb plece spre supermarket. Am luat

telefonul n sufragerie, fiindc era din Chicago era un prieten de-al

meu de la sediul central, unu pe care-l tiam din facultate, i avea un

pont. Auzise ceva n ziua aia i vroia s-mi spun c eu sunt la.

C eu sunt al patrulea pe list, i c-i pare aa de ru, i aa mai

departe chiar un tip mito. M vd mereu cu el cnd m duc laChicago. Pe vremuri, la Universitatea din Utah, eram cei mai mari

mitocari din cmin, i acum fcea i el, a zis, ce-ar face oricine adic

s m pun la curent, ca mcar s-o tiu de la un prieten, i s am

timp s m obinuiesc cu treaba, peste week-end. nainte s nchid,


23/37

mi-a mai zis o dat c nu-i dect un zvon, dar c s-a gndit c trebuie

s tiu N-am putut s m uit n ochii lui Deb, cnd se-ndrepta spre

main. A mai strigat ceva la mine, a zis s m bag n pat, s trag un

pui de somn nainte s vin copiii acas, i c se-ntoarce imediat.Dar eu n-am putut dect s-i fac cu mna. Nu puteam s m uit la

ea, nelegei, nu n momentul la; i-am fcut doar cu mna. Eram

mult prea ocupat s m uit la casa noastr, i la toate lucrurile

noastre. M refer la toate lucrurile alea pe care le-am strns timp de

zece ani, i la cas, m rog, toate ce s fac? Cum s le menin pe

toate? Nivelul de via cu care ne obinuiserm, pentru caremuncisem toi anii ia, s mai ncep o dat de la zero, fr premii i

sporuri cu toat recesiunea asta? Imposibil. Stteam pur i simplu,

i m uitam la aparatul video, i la televizorul nostru cu diagonal

mare, i la una din bicicletele copiilor, pe fereastr vedeam Jeep-ul, i

la televizor - Roata norocului n plin desfurare toate gndurile

astea mi bombardau creierul. i atunci am auzit-o. Nu dormeam e

exclus; vreau s zic, am ncercat s m conving singur c

adormisem, dar nu dormeam, altminteri n-a fi auzit-o. Pe aia mic,

pe Emma, din camera cealalt. Stteam aa, i-am auzit-o ipnd din

dormitor. Da, serios, cnd am ajuns la u, ea era deja sub pturi, pe

cuvntul meu c era, chiar era sub pturi, i se chinuia s ias de-

acolo. Pur i simplu din instinct, presupun, pentru c nu era nc

suficient de mare ca s i reueasc, vreau s spun: de-abiancepuse s mearg de-a builea de cteva zile, i era i cam micu

pentru vrsta ei, aa ziceau doctorii dar reuise cumva s se vre

sub pturile alea. M-am repezit spre ea, am ajuns pn la marginea

covorului din dormitor, i deodat, nu tiu, deodat parc m-a oprit


24/37

ceva. Am rmas intuit, ca i cum o for invizibil ar fi ntins mna,

m-ar fi apucat de cma i m-ar fi frnat brusc. Era ca n copilrie

cnd i bagi celu sau pisica sub ptur, ca s vezi cum face. Avea

ceva absurd, situaia asta, vreau s zic, cumva nu eti pregtit s te-ntlneti cu aa ceva, i exact din cauza asta, pentru c totul prea

att de ireal am putut s iau hotrrea pe care am luat-o. n

momentul la, cnd stteam acolo i m uitam la fiica mea cum lupt

pentru supravieuire, am luat hotrrea. Da, n timp ce realizam

situaia, vreau s spun, din punct de vedere raional, acolo n hol, mi-

am dat seama ce era. Era o ocazie. i nu vroiam s-o las s-mi scape.Ar fi fost o risip. Aa c, o s spun pur i simplu lucrurilor pe nume,

pentru c deci. Am intrat n camer i am rmas lng pat, un timp,

i pe urm am ridicat un col al cuverturii, i am vzut-o. Prul ei fin,

blond ca nisipul, i n-am fcut dect s-o-mping un picu mai n jos. Un

pic mai n jos, cu piciorul, am ntors-o i am mpins-o un pic, i apoi

am lsat s cad ptura la loc peste ea, i am ieit Emma a mai

scos un ultim suneel, abia de s-a mai auzit. Dar eu, pur i simplu am

ieit, m-am dus napoi la canapea, m-am ntins, i m-am forat s

adorm. Mi-am bgat capul sub pern, ca s n-aud nimic i-am

aipit. Dar ce vreau eu, de fapt, s spun, este da este c nu

trebuia neaprat s se-ntmple aa. E drept c eu mi-am asumat un

risc, pentru familia mea, c poate tot acest episod ne va fi de folos,

c prin asta s-ar fi putut s am anse ceva mai bune la serviciu, i cpoate toate se vor rezolva, c o s se rzgndeasc, pentru c, m

rog dar nu trebuia neaprat s se-ntmple aa. Dac Deb s-ar fi

ntors puin mai devreme, dac nu s-ar fi oprit ca s mai rsfoiasc

puin revista People, sau dac maic-sa nu s-ar mai fi dus pn


25/37

vizavi s-i ia nite medicamente, cine tie? Poate c s-ar fi ntors la

timp, i atunci Emma ar mai fi fost pare ciudat, nu?, felul sta de-a

vedea lucrurile. Nu vreau s spun dect c soarta ne-a luat-o.

Probabil c oricum s-ar fi ntmplat. S-a-ntmplat i viaa mergenainte. Dup cum spuneam mai devreme, viaa merge nainte

Nu m-au dat afar. Eram la un seminar, o chestie uria pe care o

organizeaz firma n fiecare an, de data asta la Boston, sunt ase

luni de atunci. Venise i prietenul meu de la Chicago. Da. i dup

edina de diminea, eram amndoi la wc, i mi zice aa, ntr-o

doar, probabil c vroia s-nveseleasc puin atmosfera. Pomenetede birou, de concedieri i apoi mi zice: Ai cam pus botu n vinerea

aia? M-am ntors spre el, cum stteam acolo la pisoar, cu fermoarul

nc deschis, m-am ntors spre el, i, deodat, am neles tot. Tot ce

fcuse el era ceea ce ne fcusem ntotdeauna unul altuia. nelegei,

el tia deja ce se va ntmpla, dar n-a putut s se abin s-mi fac o

fars, i d-aia m-a sunat , ca s m perpelesc puin, n week-end.

Luni diminea m-ar fi sunat din nou ca s-mi spun adevrul. Dar

ntre timp Da, mi-a tras-o. n plin, exact ca pe vremuri.

Mda, i acum sunt mai mult pe drumuri. Aceiai bani, chiar puin mai

muli. Ne merge bine, mie i lui Deb. Joe se face un uria. Pe bune,

v-a arta o poz, dar n-am la mine. Avei copii? Nu? Dac facei,

avei grij cum v purtai cu ei, da? Copiii chiar sunt un lucru foarte

special pe lumea asta credei-m.Dexter: Nu pot s nu observ ironia din povestea ta.

Mihai: Dar nu sunt ironic.

Dexter: Chiar dac ai fi fost concediat, tot acela i numr de guri ar

fi trebuit s hrne ti.


26/37

Psihologul: Dar i-ai pstrat slujba, chiar zici c ai primit mai mul i

bani...

Ana Maria: Bani? Cetii voi despre bani? Sau despre

Srcie? Sau despre ce trebuie s faci ca s supravieuieti?Pn la urm scopul chiar scuz mijloacele.

Elizabeth: (ironic) Machiavelli...

Ana Maria: Ne trebuiau multi bani ca sa putem parasi meleagurile

astea fara orizont. Trebuia sa plecam, sa lasam in urma noastra

hanul asta, orasul asta unde ploua intruna, sa uitam regiunile astea

intunecate, sa fim in sfarsit, in fata marii pe care am visat-o atat demult. Doar asta.... oare m-ar fi facut sa zambesc? Eu nu mai puteam

locui aici, mi-era sila de acest orizont inchis si simteam ca nu mai pot

trai aici. Ma saturasem sa-mi port sufletul cu mine, ardeam de

nerabdare sa ajung acolo unde soarele ucide toate intrebarile. M-am

gandit de multe ori la mare. Mi-a fost descrisa de calatori si pe urma

am mai citit si eu ce-am gasit. Si adesea..asa ca azi, ma gandesc la

mare si la florile de acolo si ceea ce vad cu mintea mea ma face sa

devin oarba fata de ceea ce ma inconjoara. Acolo primavara iti taie

rasuflarea, florile mii de flori isi deschid petalele deasupra zidurilor

albe. Si daca te plimbi macar un ceas pe dealurile din jurul orasului,

probabil si hainele pe care le porti capata mirosul de miere al

trandafirilor galbeni.

Pasiunea mea pentru mare si pentru tarile soarelui s-a dovedit, incele din urma a fi mai puternica decat orice. Dar ca sa traiesti liber in

fata marii ai nevoie de bani, bani multi. Trebuia sa-l omoram.

Trebuia sa fie bogat si singur, si era, merita osteneala. Am schimbat

doar cateva cuvinte. Nu prea m-am uitat la el. Stiu din experienta ca-i


27/37

mai bine sa nu te uiti la ei. E mai usor sa ucizi ceea ce nu cunosti.

Mama era tot mai obosita, si-a dorit ca el sa fie ultimul. E adevarat, e

teribil de obositor sa ucizi. Mi-a promis ca vom pleca impreuna

imediat dupa aceea.Nu l-am recunoscut , nu pastrasem nicio imagine de-a lui, totul s-a

intamplat asa cum trebuia sa se intample. Chiar daca l-as fi

recunoscut, stiu acum ca asta n-ar fi schimbat nimic. La urma urmei

nici nu a fost vorba de a ucide, doar si-a baut ceaiul si a adoarmit si

asa adormit l-am dus la rau unde il vor fi gasit dupa multa vreme lipit

de un baraj impreuna cu altii care n-au avut norocul lui si care au fostaruncati in apa cu ochii deschisi. Totul era gata. Totul avea sa se

sfarseasca curand. Dupa ani de zile, era prima dimineata in care

incepeam sa respir. Mi se parea ca aud marea, simteam in mine o

bucurie care ma facea sa strig. Ce importanta mai avea crima acum?

Ma nascusem pentru a doua oara si urma sa plec departe, acolo

unde puteam fi fericita.

(Pe balada)De ce m-ai lasat singura mama? Te-am ajutat mult si in

felul meu am fost o fiica buna. In toti acesti ani am stat mereu langa

tine, apucand cu maini puternice picioarele celor care trebuiau sa

moara. Trebuia sa-mi cladesc si eu fericirea! Oare nu m-ai invatat

dumneada sa nu respect nimic? Frumoasa dragostea fiului tau care

te-a uitat douazeci de ani! Eu sunt cea care a ramas. el a plecat, amstat langa tine o viata intreaga. Asta trebuie platit.Trebuie sa atarne la

socoteala. Spre mine trebuia sa te intorci!

Lui viata i-a dat tot ceea ce poate da unui om. A plecat de -aici. A

cunoscut alte intinderi, marea, oameni liberi. Eu, eu am ramas aici.


28/37

Nimeni nu mi-a sarutat buzele si nici macar dumneata mama nu mi-ai

vazut trupul dezgolit. Iti jur ca asta trebuie platit! Si sub pretextul

zadarnic ca a murit un om, te-ai eschivat in clipa in care eram pe cale

sa primesc ceea ce mi se cuvine. De ce n-ai inteles ca pentru un omcare a trait, moartea e un lucru neinsemnat. Am fi putut sa-l uitam pe

fratele meu si pe fiul dumitale. Ceea ce i s-a intaplat n-are importanta:

nu mai avea ce sa cunoasca, in schimb pe mine m-ai lipsit de toate

si mi-ai luat ceea ce l-a multumit pe el in viata. Trebuia oare sa -mi ia

si dragostea mamei mele si sa te atraga pentru totdeauna in raul lui

inghetat?Nu, nu era de datoria mea sa veghez asupra fratelui meu si totusi

iata-ma exilata in propria-mi tara. pana si mama s-a lepadat de mine.

Asta-i nedreptatea care se face nevinovatiei. In timp ce eu raman

singura, departe de marea de care eram insetata el a obtinut ce

vroia. Ah cat il urasc! Mi-am petrecut toata viata asteptand valul care

ma va duce departe ( ne uneste, ne desparte- Alternosfera?) si acum

stiu ca n-o sa mai vina! Niciodata n-am sa mai am parte de ce mi se

cuvine. Asta trebuie platit! Eu am drept patrie locurile astea

ingramadite si inghesuite, unde cerul nu cunoaste orizont si unde nu-

mi pot astampara foamea decat cu prunele acre ale acestor

meleaguri si setea decat cu sangele pe care l-am imprastiat. Iata

pretul pe care trebuie sa-l platesti pentru dragostea unei mame.

E greu sa fiu mai clara decat am fost! Credeam ca am o casa, uncamin, dar m-am inselat. Catre cine sa ma intorc pe lumea asta daca

nu catre cea care ucisese in acelasi timp cu mine? Crima insasi e o

singuratate, si e drept sa mor singura, dupa ce am trait si am ucis

singura. Dar nu vreau sa ma intalnesc cu ei. Ce sa caut in tovarasia


29/37

lor? Ii las cu iubirea lor regasita, cu mangaierile lor intunecate. El

cunoaste acum acum raspunsul, casa ingrozitoare in care vom fi in

sfarsit ingramaditi unii langa altii.

Inainte de-a muri n-am sa-mi ridic ochii sa ma rog cerului. Aici privirease impiedica oriunde te-ai uita, tot pamantul e croit pentru ca fata sa

se ridice si privirea sa implore. Ah! urasc lumea asta unde nu ne

putem intoarce decat catre Dumnezeu. Dar eu, care sufar pentru ca

nu mi s-a facut dreptate, nu voi ingenunchea! Si lipsita de locul meu

pe acest pamant, respinsa de propria mea mama, singura in mijlocul

crimelor mele, voi parasi aceasta lume neimpacata. Am auzit si amvazut destule. Acum fiecare e la locul lui. Din fericire imi ramane

camera mea, indiferent unde este aceasta.O s fie placut s

moracolo singur.

Psiholoaga: Mi-ar plcea s continui, Martha, ns e destul de

trziu. Cred c e suficient pentru azi. Pentru data viitoare a vrea

s pregti i...

Dexter: Va fi rndul meu.

Dexter iese din sal ceilal i criminali procedeaz la fel, psiholoaga

fiind ultima care pleac.Iar heblu.

Actul al III-lea

Intr n scen doar psiholoaga, Dexter i Elizabeth . nainte ca cineva

s poate zice orice, Dexter ncepe.Dexter: A vrea s srim peste formalit i i s trecem direct la

subiect. Pn la urm, orict de mult ne-am min i singuri, i

curiozitatea ne-a mpins s facem parte din acest grup. A a c o s

ncep. Dup ce m-a luat Harry la el acas, cine e ti a fost ntrebarea


30/37

lui. Nu tiam s i rspund. A a c a preferat s i creeze singur

rspunsul. Prive te-l. La un moment dat am descoperit cine sunt, ce

vreau, dar niciodat nu am n eles de ce. Asta e cea mai interesant

ntrebare. De ce m-a luat Harry din barca aia, de ce tot sngele a ie it din corpul mamei n mai pu in de dou minute, de ce avea un gust

srat, de ce nu mi-a venit s plng cand mama era omorata in fata

ochilor mei. Sunt foarte multe de ce-uri. Dar cel mai important de

ce?, este de ce m-am hotrt s ncalc o regul din Codul lui

Harry i s mi dau jos masca.

Psiholoaga: Ce masc? Ce e codul lui Harry pn la urm? Suntlegi pe care nu ai voie s le ncalci, sunt ni te reguli ca s

supravie uie ti, sau ce?

Dexter: Codul e simplu, el m oprete s ucid oameni

nevinovai: dac a omort, l omori. Nu m atept s nelegi.

Lucrez n Poliie. Aa reuesc s obin informaii i s fac

diferena. n acelai timp, codul e masca mea, e protec ia mea, e

chiar protec ia ta. A a toat lumea c tig. Dac nu exista codul, eu

acum a fi fost ntr-o camer plin de cadavre i tu ai fi fost printre

ele. Tu acum e ti n via datorit codului. Harry a avut grij de mine

din clipa n care m-a gsit. Nu pot spune c l-am iubit sau c l

iubesc, dar dac mcar o parte din mine e ctu i de pu in capabil s

simt ceva asemntor cu iubirea, atunci acea parte exist datorit

lui Harry. Ai putea spune c acea parte din mine E Harry. Nu ai idee

ct de mult ursc s m prefac. S m duc la munc n fiecare zi, s

zmbesc, s art afec iune fa de al i oameni. Eu nu simt afec iune,

triste e, furie sau fericire.


31/37

Psiholoaga: Dar ce sim i?

Dexter: Anticipare i catarsis. A teptarea n noapte de dinainte de

crim i... privirea cuiva n timp ce via a i se scurge din ochi. Instinct.

Golding avea dreptate. Nu suntem mai presus de att. Doar c eu,spre deosebire de voi, am deschis ochii. Poate c e nevoie s p e ti

ce am p it eu ca s realizezi ce e de fapt lumea din jurul tu. S i

trie ti via a de mic copil vznd n spatele m tilor pe care toat

lumea le poart, i prinznd doar o sclipire din instinctele animalice

care clocotesc i abia a teapt s ias la suprafa . Dac stau s m

gndesc bine, eu nici nu aveam cum s nv s port o mascprecum restul. mi povestea Harry odat... Pn i felul n care am

fost conceput e animalic, distrugtor, ceea ce unii ar numi rul

suprem. Eu nu cred asta. Cnd acel brbat a prins-o pe mama mea

adevrat i ea urla ''te rog, te rog, nu e nevoie s faci asta, ajutor'',

atunci acel brbat a cedat n final naturii sale. A vrea s l cunosc.

A vrea s ajung pe masa mea i a vrea s simt rezisten a pe care

o opune pieptul lui atunci cnd nfig cu itul. Dar nu a face asta din

ur. To i cei care trim ca el, ca mine, tim c la un moment dat

sfr itul va fi precum restul vie ii noastre: animalic, instinctual, LIBER!

Psiholoaga: Tu crezi c asta nseamn libertate? Atunci de ce

respec i codul lui Harry?

Dexter: Pentru c Harry m-a cunoscut mai bine dect oricine. A tiut

cum s canalizeze instinctele mele n ceea ce credea el c ar fi oarm a drept ii. Dar ai dreptate. Codul lui Harry este ultima frm

din masca pe care o purta i voi to i pe care sunt obligat i eu s o

port.

Psiholoaga: Dar nu n elegi? Poate este chiar opusul. Poate codul e


32/37

doar nceputul. Dac reu im s dezvoltm ceea ce te-a nv at Harry,

poate c ntr-o bun zi...

Dexter: ntr-o bun zi CE?! Crezi c eu nu i-am observat privirea de

fiecare dat cnd vorbesc despre moarte?Cnd i-am povestit ce ap it mama i cum am aprut eu ? Crezi c eu nu tiu ce ai fcut? De

ce?

Psiholoaga: Nu ti u despre ce vorbe ti.

Dexter: tiu totul despre tine. Aa cum am tiut despre

fiecare dintre ei. Dar ce nu am neles, este de ce ai fcut-o?

Psiholoaga:Nu i po i imagina ct de... M-am dus acasa si am dormit cteva ore, iar cand m-am trezit eram uda..

Azi-noapte l-am visat din nou. S-a uitat la mine si a spus: Vezi, acum

sunt mort. Am fost omorat. I-am spus sa ma ia cu el, dar a spus ca nu

poate sa faca asta. M-am trezit amorit i sfrit n dimineaa

aceea, nu mai simeam nimic.nici durere nici tristee .eram deja

goal . Deja moart ningea...am mers o parte din drum pe

jos prin zpad. Cu ct m apropiam de locul acela, cu att mi era

mai ru. Simeam sfreal i c m prbuesc..

Imi este inca teama sa vorbesc despre asta inca mai am atacuri de

panica; Scena aceea imi apare deseori si astazi in minte. Nu pot

scapa de ea. Imi amintesc fiecare detaliu. Aveam 20 de ani ... abia

ma maritasem de 3 luni si il cunosteam de numai 4 luni ... eram

studenta ... cum sa fac copil cand inca nu imi cunosteam bine sotul,

nu ma realizasem profesional ... m-am decis s-a comit crima, desi nu

eram pe deplin convinsa. Stiam ca e o crima!

Am programat totul era ntr-o mari ar fi trebuit luni dar era

srbtoare.


33/37

simeam viata in mine, viata luiaveam greuri mi-era foame

.el tria i simeam asta i m gndeam cum n cteva ore nu o

s mai simt nimic. Am ajuns ma asteptau. M-am pregtit pentru

crim, m-am schimbat i am intrat n sala de operatie. M simeam caun animal dus la tiere, mai aveam timp s iau o decizie, cea corect,

dar nu mai puteam s iau nici una..tiu c atunci mi-am dorit s

mor n timpul interventiei. A vzut acul care urma s m duc la

necunotin i serul din el. am vzut pereii albi ai

cabinetului.albi i triti.am simit prezena morii n

cabinet.mirosea a moarte.am nchis ochii i nu am mai simitdect neptura aculuiApoi ceva s-a ntmplat ceva ciudat .

Brusc m-am trezit c pluteam n cabinet i m loveam de pereim

simeam uoar ca un fulgAm vzut ca ntr-un negativ pe medicul

care i fcea treabape anestezist i asistent lng mineApoi

am ieit pe u am auzit voci care-mi spuneau gata, s-a

terminatncet, te ducem noi la patCnd am ajuns n pat am

simit o durere fizic copleitoare n tot corpul. Nu era durerea dup

avort ci altceva, ceva ce m striveami tia respiraiaAm strigat

medicul i mi-a spus c nu am de ce s simt astadar eu simeam

cum ceva m preseaz i m sufoc

n locul grijii si nesigurantei zilei de maine au aprut durerea,

disperarea i dorina de a murimult mai cumplite dect prima data

cand am decis acest lucruAm ajuns acas .i acolo totul era sub amprenta moriitotul era

cenuiu i nimeni nu vorbea, ca i cum crima nu se nfptuise sau ca

i cum tot ce se ntmplase era ceva normalA urmat o or de somn

agitat cu stri de ru i confuzieapoi o cafea ca s ne revenim la


34/37

realitate. Tocmai luasem viata unei finite fiina pe care am iubit-o i

apoi am ucis-oM pndea la col i pe mine ca s m ucid apoi n

fiecare zi, puin cte puinDe multe ori m-am ntrebat cum arat

moarteaatunci, n ziua aceea, moartea avea chipul meuchipulunei criminale

In continuare am vise cu fetusi, vise cu avorturi nesfarsite, cu pete de

sange ; arbori plini de fetusi agatati.

Dexter: Ai fcut alegerea potrivit. Dar ai fost egoist.Ar fi putut s

fie ca mine, s fie liber. Dar aipreferat s i fie ie bine i nu ai vrut s

cre ti acel copil pentru c de fiecare dat cnd te-ai fi uitat n ochii luite-ai fi gndit ce s-a ntmplat cu tine. Ceea e perfect normal. Dar

ac iunile tale dovedesc c eu am dreptate, nu tu.

Singura noastr menire e s fim liberi. Nu trebuie s ne pese de

nimic altceva dect de libertatea noastr de a ne asculta instinctele ,

fr lan urile pe care tu i societatea le purta i .

Psiholoaga: Ani de zile am trit cu remu cri. Remu cri pentru

ceea ce am fcut care nu vor disprea niciodat. Dar acum c vd ce

ar fi putut ie i din mine aproape cred c o s dorm lini tit la noapte

tiind c poate am oprit na terea unui monstru ca tine. i totui eti

un ru necesar... Eti ca un vierme pus pe rana cangrenat

i care ne scap de putreziciune.

Dexter: Acum vreo treizeci de ani, un copil a fost martorul unei crime

oribile. Acea crima l-a marcat pe viata. A creat in el un vid, unpasager intunecat care trebuie hranit si care nu se satura usor. Dar

daca acel pasager a fost acolo dintotdeauna? Daca acel moment

cand si-a vazut mama omorata in fata ochilor a fost doar catalizatorul

de care avea nevoie ca sa devina liber? Pasagerul existan noi. Dar


35/37

numai cei norocosi reusesc sa vorbeasca cu el, sa afle cum pot fi

liberi. Ii sunt recunoscator lui Harrypentru c m-a format, m-a

conditionat in asa fel incat sa fiu incapabil sa omor oameni

nevinovati. Cred ca este singura anomalie pe nu mi-o pot explica. Iicrut pe cei nevinovati nu pentru ca ma afecteaza in vreun fel inocenta

lor, dar pentru ca asa am fost invatat. Nu inteleg de ce, dar parca mi-

a fost imprimata aceasta trasatura. Pana la urma nu conteaza.

Dorinta mea de libertate poate fi satisfacuta doar cu vietile celor

vinovati, pasagerul meu se poate hrani doar cu sufletele patate. Sunt

liber...

Dexter zmbe te, apoi sare de pe scaun, ia cu itul (pe care probabil

c l ineai ascuns pe undeva pn acum) i o trnte te pe Alina pe

jos/mas/ceva i i pune cu itul la gt .

Dexter(spre psiholoag, Alina, public): Nu mi-a mai rmas dect

s termin de fcut curenie aici.

Elizabeth: mi pare ru c nu m-am gndit eu naintea ta la

asta. Aa ai fcut i cu ceilali? Mai a tept mult?

Dexter: Nu m grbesc. Codul lui Harry trebuie respecat. Pun pariu

c niciodat nu ai fost de partea asta a cu itului. Apropo, mul umesc

c mi-ai fcut treaba mai u oar. Shh... momentul se apropie. Nu ai

nimic de zis?

Elizabeth: Dac mai stai mult rugine te cu itul. i eu oricum c tig. Dac reu esc totu i s scap de aici, voi continua ceeea ce fac i voi

rmne celebr. Iar dac tu m omori parc i vd tirea: Elizabeth,

criminalul n serie responsabil pentru moartea a 15 persoane

nevinovate a fost gsit moart...


36/37

Dexterrde : Crezi tu ... Pur i simlu o s dispari i peste c iva ani

nimeni nu o s i aminteasc de tine.

Elizabeth: Da, pentru c nimeni nu i mai aminte te acum de JAck

Spintectorul.Dexterse apropie cu fa a i cu cu itul te gtul ei : Gsesc eu o

metod s te fac s pierzi.

Elizabeth: Ai putea s ncepi chiar acum.

Ea l srut, dar cu itul rmne la jugulara ei. Ea duce ncet ncet

mna spre cu it, dar psiholoaga, care n tot acest timp s-a uitat

fascinat i n acela i timp scrbit de ce se ntmpl, se aproprie brusc i mpinge mna lui Dexter pe cu it, omornd i ultima victim.

Psiholoaga: M-am sturat de ei. De cnd practic meseria asta am

avut de a face cu oameni ca ei. Nu au nevoie de ajutor. Au nevoie s

fie extermina i...to i. Nu mai pot s m prefac c vreau s i ajut.

Vreau dreptate...

Dexter:i ofer libertate. Eu am fost mereu liber, dar libertatea a

insemnat pn acum singuratate. Acum... Nu conteaza dac vrei

s vii cu mine.Te vd cum m priveti, i-am simtit mana cand a

impins cutitul si a luat viata altcuiva. Nu eti ca mine. Nu e liber.Tu

vrei rzbunare, eu am depasit de mult acest stadiu. George Eliot a

spus ca viata e plictisitoare si monotona pentru ca avem nevoie de un

scop, de un motiv. De ce m-ar interesa pe mine motivele tale?Te

vd cum ma priveste. Vrei sa vii cu mine, vrei s scapi lumea de

aceste scursuri. O sa te iau cu mine. Intr-o buna zi probabil ca nici

nu va mai fi vorba despre pedepsirea criminalilor, ci doar despre noi

doi... liberi... impreuna...Happy end? Poate.


37/37

Mai dorete careva terapie?

Criminalii v2.3

Documents

Transcript of Criminalii v2.3