Constantin Rizescu Teza

8/19/2019 Constantin Rizescu Teza

http://slidepdf.com/reader/full/constantin-rizescu-teza 1/199

UNIVERSITATEA DE STAT DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT AREPUBLICII MOLDOVA

Cu titlul de manuscrisCZU:796.322: 796.015.134

RIZESCU CONSTANTIN

PREGĂTIREA TEHNICĂ A HANDBALIŞTILOR ÎNCEPĂTORI

PRIN EŞALONAREA MIJLOACELOR SPECIFICE

Specialitatea: 13.00.04. – Teoria şi metodologia educa ţ iei fizice,

antrenamentului sportiv şi culturii fizice de

recuperare

TEZA de doctor în pedagogie

Conducător ştiinţific:CONSTANTIN CIORBĂ

doctor habilitat în pedagogie profesor universitar

© RIZESCU CONSTANTIN

CHIŞINĂU2008



3

CUPRINS

INTRODUCERE...………………………………………………………………5

Capitolul I. FUNDAMENTE TEORETICE PRIVIND PREGĂTIREA

HANDBALIŞTILOR ÎNCEPĂTORI..……………………………10

1.1. Aspecte teoretice ale antrenamentului sportiv contemporan în

jocurile sportive............................................................................…10

1.2. Tendinţe actuale în dezvoltarea jocului de handbal ……....…... 22

1.3. Particularităţile pregătirii tehnice în jocul de handbal....……... 32

1.4. Particularităţi psihofiziologice de dezvoltare a copiilor de

10-11 ani. ……………………………………………..................... 44

Capitolul II. METODELE ŞI ORGANIZAREA CERCETĂRII……........... 53

2.1. Metodele de cercetare ……………………………………. …….. 53

2.2. Organizarea cercetării …………………………………………... 67

Capitolul III. EFICIENŢA PREGĂTIRII TEHNICE A HANDBALIŞTILOR

ÎNCEPĂTORI.……………………………………………………. 70

3.1. Opiniile specialiştilor privind pregătirea tehnică a

handbaliştilor începători...……………………………………….. 70

3.2. Documente ce reflectă pregătirea tehnică a handbaliştilor

începători ..…………………………………………………………79

3.3. Aprecierea nivelului pregătirii sportive a handbaliştilor

începători................................................................................…….. 82

3.4. Cerinţe de bază pentru planificarea pregătirii handbaliştilor

începători, prin eşalonarea mijloacelor specifice ..………………92Capitolul IV. ARGUMENTAREA EFICIENŢEI APLICĂRII PROGRAMEI

EXPERIMENTALE ÎN PREGĂTIREA TEHNICĂ A

HANDBALIŞTILOR ÎNCEPĂTORI........................…………..110

4.1. Analiza indicilor somatici ai handbaliştilor începători pe

parcursul experimentului .……………………………………….110

4.2. Dinamica indicilor funcţionali ai handbaliştilor începătoripe parcursul experimentului.…………………………………….116



4

4.3. Evoluţia indicilor pregătirii fizice, generale şi specifice, ai

handbaliştilor începători pe parcursul cercetării.………………123

4.4. Pregătirea tehnică a handbaliştilor începători cuprinşi

în experimentul pedagogic de bază.. …………………………....133

4.5. Analiza corelativă a indicilor pregătirii tehnice şi influenţa

acestora asupra pregătirii fizice, generale şi specifice...………..139

CONCLUZII ...…………………………………………………………………143

RECOMANDĂRI PRACTICO-METODICE..………………………………145

BIBLIOGRAFIE...……………………………………………………………...150

ANEXE..………………………………………………………………………...169



5

INTRODUCERE

Actualitatea temei. Jocul de handbal cunoaşte o evoluţie rapidă şi

spectaculoasă, nivelul performanţelor realizate în etapa actuală este foarte ridicat şi

nu poate fi atins decât de jucători a căror capacitate de performanţă este deosebit

de mare şi în continuă perfecţionare.

Conceptul contemporan despre antrenamentul în handbal, consider ă

instruirea copiilor şi juniorilor ca parte integrantă a sistemului de pregătire pentru

handbalul de înaltă performanţă (Gogâltan V., 1974; Cercel P., 1980; Игнатиева

В. Я., 1982; Kunst-Ghermănescu I., Gogâltan V., Jianu E., Negulescu I., 1983;

Агреби Б., 1983; Матвеев Л.П., 2000; Negulescu I., 2000). În acest context,

cantitatea, dar mai ales calitatea procesului de instruire a copiilor şi juniorilor,

constituiţi în baza de masă a handbalului de performanţă, reprezintă un factor

hotărâtor al asigur ării unei capacităţi superioare de performanţă a handbaliştilor, la

nivelul exigenţelor jocului actual şi în perspectiva evoluţiei lui.

Pregătirea unitar ă a începătorilor în handbal este o cerinţă tot mai des

exprimată de specialişti în ultimul timp, unde selecţia sportivă trebuie privită ca un

proces continuu care cuprinde toate perioadele pregătirii de mai mulţi ani a

sportivilor (Bulgacova N.J., 1973, Gogâltan V., 1981, Dr ăgan I., 1989; Келлер

В.С., Платонов В.Н., 1993; Матвеев Л.П., 2000).

Important în acest sens este ca la nivelul începătorilor să îmbinăm exigenţele

selecţiei cu necesitatea realizării unui proces de pregătire încadrat în limitele unor

coordonate corespunzătoare particularităţilor de vârstă şi sex, care să conducă la

realizarea obiectivelor prioritare specifice nivelului.În acest context pregătirea tehnică aplicată în concordanţă cu cerinţele şi

obiectivele specifice nivelului de instruire, contribuie hotărâtor la însuşirea corectă

a tehnicii de bază, ca premisă favorabilă a realizării măiestriei tehnice la seniorat.

Când acest lucru este sprijinit şi de o solidă pregătire fizică, generală şi specifică,

se creează condiţiile pentru ca sportivii să poată face faţă cu succes nivelului şi

exigenţelor handbalului actual.



6

Pregătirea tehnică va trebui abordată concomitent cu celelalte componente

ale antrenamentului, dar în mod deosebit cu pregătirea fizică şi cea tactică, întrucât

condiţionarea reciprocă dintre ele conduce la măiestrie tehnică şi la creşterea

performanţelor sportive (Иващенко В.П., 1982; Игнатиева В. Я., 1982; Kunst-

Ghermănescu I., Gogâltan V., Jianu E., Negulescu I., 1983. Игнатьева В. Я.,

Атхам Камис, 1999; Шипулин Г. Я., Сердюков О.Э. 2001). În acelaşi timp o

atenţie deosebită se va acorda eşalonării mijloacelor specifice în cadrul pregătirii

tehnice a handbaliştilor începători.

Măiestria tehnică nu mai este considerată o abilitate de salon, unde

procedeele tehnice sunt aplicate în condiţii prielnice, ea se materializează în

execuţii precise şi oportune, realizate într-o permanentă stare de adversitate, pe

spaţii mici, din poziţii dezechilibrate, atât în jocul de atac cât şi în cel de apărare.

Elaborarea şi utilizarea unei metodologii de pregătire tehnică, cu ajutorul

mijloacelor specifice, pe durata unui macrociclu anual, bazat pe un sistem de

modele operaţionale, raţionalizat şi standardizat, va contribui la îmbunătăţirea

pregătirii sportive a handbaliştilor începători, acesta fiind motivul pentru care tema

abordată se consider ă actuală şi necesar ă teoriei şi practicii antrenamentului sportiv

în jocul de handbal.

Obiectul cercetării îl constituie procesul de pregătire tehnică a

handbaliştilor începători, în baza aplicării unui sistem argumentat de mijloace

specifice eşalonate în cadrul antrenamentului sportiv.

Ipoteza cercetării. S-a presupus că elaborarea şi aplicarea în practică a unui

sistem de mijloace specifice, eşalonate în cadrul pregătirii tehnice din

antrenamentul sportiv al handbaliştilor începători, va favoriza esenţial nivelul

pregătirii acestora care se exprimă prin:

• îmbunătăţirea nivelului pregătirii tehnice;

• sporirea nivelului pregătirii fizice, generale şi specifice;

• creşterea nivelului calitativ de joc;



7

Scopul cercetării îl constituie argumentarea metodicii pregătirii sportive a

handbaliştilor începători prin eşalonarea mijloacelor specifice pe parcursul unui

macrociclu anual de pregătire.

Pentru realizarea scopului propus s-au fixat următoarele obiective:

1. Studierea concepţiilor teoretice şi a experienţei practice a specialiştilor

care îşi desf ăşoar ă activitatea la nivelul copiilor şi juniorilor, privind realizarea

pregătirii tehnice în jocul de handbal.

2. Aprecierea nivelului de dezvoltare morfologică, a capacităţii funcţionale

şi psihomotrice generale şi specifice, şi a deprinderilor tehnice specifice

handbaliştilor începători.

3. Elaborarea sistemului raţionalizat de mijloace specifice pregătirii tehnice,

eşalonarea şi aplicarea acestora într-un macrociclu anual de pregătire, la nivelul


4. Argumentarea teoretică şi experimentală a eficienţei aplicării sistemului

de mijloace specifice eşalonate în pregătirea tehnică a handbaliştilor începători.

Baza metodologică a lucrării o constituie metodele cercetării aplicate:

analiza literaturii de specialitate; observaţia pedagogică; ancheta tip chestionar;

metoda testărilor (dezvoltării morfologice, capacităţii funcţionale, pregătirii fizice

generale, pregătirii fizice specifice; pregătirii tehnice); experimentul pedagogic;

metoda comparativă; metoda statistico-matematică de prelucrare şi interpretare a

datelor şi metoda reprezentării grafice.

Baza teoretică şi epistimologică a lucrării. Cercetarea are la bază

conceptele:

• antrenamentului sportiv modern (Harre D. şi colab, 1973; Teodorescu L.,

1975; Филин В.П., Фомин Н.А., 1980; Platonov N. V., 1984; Матвеев

Л.П.,1991, 2000; Nicu A. coord., 1993; Dragnea A., 1996; Платонов

В.Н., 1997; Верхошанский Ю.В., 1998; Bompa T. O., 2002;

Курамшин Ю.Ф., 2003; Холодов Ж.К., Кузнецов В.С., 2003)

• antrenamentului sportiv în jocul de handbal (Kunst-Ghermănescu I.,1978; Барышев Г.И., 1980; Kunst-Ghermănescu I., Gogâltan V., Jianu



8

E., Negulescu I., 1983; Cercel P., 1983; Bota I., 1984; Турчин М.Е.

1984; Ignatieva V. Ia., 1986; Constantini D., 1994; Czerwinski J.,

Taborsky F., 1997; Sotiriu R., 1998; Mihăilă I., 2003; Budevici A.,

Şufaru C., 2004)

• antrenamentului sportiv în jocul de handbal la nivel de începători (Trofin

E., Grigorovici S., 1967; Данилов А.А., 1974; Gogâltan V., 1974, 1981;

Гарбаляускас В. 1983; Negulescu I., 1997, 1998; Acsinte A., Eftene A.,

2000; Sotiriu R., 2000; Ghervan P., 2003; Rizescu C., 2004)

• pregătirea tehnică, componentă de bază în pregătirea începătorilor pentru

jocul de handbal (Амханыдкин А.Г., 1974; Kunst-Ghermănescu I.,

1978; Cercel P., 1980; Иващенко В.П., 1982; Игнатиева В. Я., 1982;

Negulescu I., 2000; Mihăilă P., Preda C., 2002; Rizescu c., 2006; Rizescu

C., Ciorbă C., 2007)

• particularităţile morfo-funcţionale la nivelul handbaliştilor începători, în

vârstă de 10-11 ani (Demeter A., 1972; Дзагания Д.Г., Багратиони

Д.И., 1981; Ильин Е.П., 1983; Ifrim M., 1986; Dr ăgan I., 1989; Минаев

Б.Н., Шиян Б.М., 1989; Nicu A. coord., 1993; Bota C., 1997, 2000)

Noutatea ştiinţifică. S-a considerat că la nivel de începători în jocul de

handbal, alături de componenta fizică, pregătirea tehnică este cea care contribuie

esenţial la desăvâr şirea pregătirii viitorilor handbalişti, în acest sens s-a elaborat o

metodologie de pregătire, bazată pe un sistem de mijloace specifice, utilizate în

pregătirea copiilor începători.

Importanţa teoretică Ca urmare a analizării literaturii de specialitate, a

observaţiilor pedagogice pe parcursul experimentului, chestionării antrenorilor,

precum şi pe baza rezultatelor cercetărilor a fost elaborată o metodologie de

pregătire tehnică, pe baza aplicării mijloacelor specifice eşalonate, ce poate fi

considerat un model de instruire ştiinţific argumentat. Metodologia folosită poate

completa cu succes unele lipsuri ale procesului de pregătire la nivelul copiilor

începători în jocul de handbal.



9

Importanţa practică constă în posibilitatea pe care o au antrenorii care

lucrează la acest nivel, de a folosi în pregătirea propriilor sportivi metodologia

pentru pregătirea tehnică, utilizată şi verificată în mod experimental.

Rezultatele cercetării pot fi aplicate cu succes în procesul de pregătire

profesional-pedagogică a studenţilor Facultăţilor de Educaţie Fizică şi Sport cu

specializarea “handbal”.

O parte din rezultatele cercetărilor pot fi implementate în activitatea

federaţiei de profil, ca material metodic pentru instruirea copiilor la acest nivel.

Tezele de bază propuse pentru susţinerea tezei:

1. Abordarea concepţiilor teoretice şi a experienţei practice a specialiştilor

care tratează pregătirea copiilor începători în handbal şi în mod deosebit aspectele

legate de pregătirea tehnică.

2. Nivelul dezvoltării morfologice, al pregătirii funcţionale, fizice generale şi

specifice a handbaliştilor începători, vârsta 10-11 ani.

3. Metodica de pregătire tehnică pentru copii începători în handbal, în baza

eşalonării mijloacelor specifice şi a planificării conţinutului instruirii pe durata

unui macrociclu anual de pregătire.

4. Argumentarea metodicii de pregătire tehnică a handbaliştilor începători,

bazată pe eşalonarea mijloacelor specifice.

Structura şi volumul tezei: teza este prezentată în 194 pagini de tipar,

dintre care 145 pagini text de bază, fiind structurată pe patru capitole, conţinând 23

tabele, 53 figuri, concluzii, recomandări practico-metodice, bibliografie şi anexe.Bibliografia include 245 titluri, dintre care 188 în limba română, 38 în limba rusă

şi 19 în alte limbi str ăine.

Cuvinte cheie: handbal, sportivi începători, pregătire tehnică, eşalonare a

mijloacelor specifice, planificare, pregătire fizică.



10

CAPITOLUL I. FUNDAMENTE TEORETICE PRIVIND PREGĂTIREAHANDBALIŞTILOR ÎNCEPĂTORI

1.1. Aspecte teoretice ale antrenamentului sportiv contemporan în jocurilesportive

Amploarea activităţii sportive din ultima junătate de secol, având la bază

valenţele formative şi de valorificare la înalt nivel a aptitudinilor indivizilor în plan

fizic, biologic şi psihic, confirmă preocupările societăţii omeneşti în domeniul

performanţelor sportive. Sportul de performanţă a devenit un element de bază al

dezvoltării, perfecţionării şi afirmării omului integrat progresului social actual.

Valorificarea la maximum a aptitudinilor şi calităţilor indivizilor se realizează în

cadrul unui proces instructiv-educativ complex denumit antrenament sportiv.

Valoarea performanţelor sportive, apreciate sub aspect pedagogic, subliniază

importanţa procesului de antrenament, ca loc unde se transmit informaţii metodice,

se exersează acte motrice, în cadrul unui sistem didactic cu funcţii de reglare pe

baza fenomenului de feed-back. Specialiştii consider ă că performanţa realizată în

procesul didactic de predare-învăţare este condiţionată de stabilirea obiectivelor şi

programarea conţinutului care să conducă la valorificarea la maximum a

aptitudinilor, talentului, motivaţiei şi aspiraţiilor sportivului (Bogen M., 1970;

Diacikov V., 1978; Hebbelinck M., 1980; Berlotti N., Donatti A., 1983; Weinek J.,

1983; Platonov N. V., 1984; Meinel K., 1984; Berger I., Minoh H., 1985; Firea E.,

Florescu C., 1985; Гужаловский А.А., 1986; Gandelsman A.D., Smirnov K.M.,

1987; Chiriac I., Litinschi I., 1988; Solverborn S. A., 1988; Gambetta V., 1990;

Adam J. J.,.Wilburg R. B, 1992; Bach H., 1995; Платонов В.Н., 1997; Colibaba-Evuleţ D., Bota I., 1998; Dragnea A., Mate-Teodorescu S., 2002; Bompa T., 2002,

2003). Pregătirea sistematică pentru obţinerea unor performanţe, nu este o

descoperire recentă, dacă avem în vedere faptul că încă din antichitate anumite

categorii de indivizi se antrenau, în principal cu scopuri militare, dar şi sportive.

Definirea conceptului de antrenament sportiv a constituit o preocupare a

specialiştilor domeniului, încă de la constituirea disciplinei “teoriaantrenamentului sportiv”, în cadrul stiinţei sportului.



11

Literatura de specialitate prezintă, în viziunea multor autori, definiţia

antrenamentului sportiv.

În 1972 Ozolin N. G. defineşte antrenamentul sportiv ca “un proces

pedagogic de educare a sportivului subordonat tuturor principiilor şi regulilor

educaţiei…”. Tot în acea perioadă Harre D. şi colab. (1973) consider ă

antrenamentul sportiv “pregătirea sportivilor în scopul obţinerii rezultatelor

maxime”.

În lucrarea “Terminologia educaţiei fizice şi sportului” (1974),

antrenamentul sportiv este definit ca un “proces pedagogic desf ăşurat sistematic şi

continuu gradat, de adaptare o organismului omenesc la eforturile fizice şi psihice

intense, în scopul obţinerii de rezultate înalte într-una din formele de practicare

competitivă a exerciţiilor fizice”.

Şiclovan I. (1977) consider ă antrenamentul sportiv ca “ un proces

instructive-educativ orientat spre valorificarea maximă a aptitudinilor cetăţenilor

pentru practicarea diferitelor sporturi”, organizate în condiţii igenice, sub un

permanent control medical, psihologic şi sociologic, în vederea obţinerii

performanţelor maxime.

Matveev L. P. şi Novicov A. D. (1980) precizează că “antrenamentul sportiv

este pregătirea spotivului, construită după un sistem, pe baza metodelor

exerciţiului”.

Actualmente, în literatura românească de specialitate antrenamentul sportiv

este considerat “ un proces pedagogic desf ăşurat sistematic şi continuu gradat, de

adaptare a organismului uman la eforturi fizice şi psihice intense, implicate de participarea în concursuri organizate pe diferite ramuri de sport” (Dragnea A.,

1996).

Tot în acest fel defineşte şi Manno R. (1996) antrenamentul sportiv, ca pe

“un proces complex de intervenţie, al cărui scop este învăţarea şi perfecţionarea

tehnicii, sub o formă simplă sau înlănţuită, pentru un individ, un grup sau o echipă,

şi care vizează dezvoltarea calităţilor fizico-psihice permiţând atingerea unor performanţe sportive maxime, ţinând cont de potenţialităţile subiectului, grupului



13

Fig. 1. Aspecte ce definesc antrenamentul sportive

(după Letzeiter M., 1982, citat de Nicu A. coord., 1993)

Sistemul are capacitatea de a fi reglat şi de a se autoregla pentru a-şi menţine

starea de echilibru dinamic şi de funcţionare optimă pe bază de feed-back. Acest

concept aplicat în performanţa sportivă, permite tratarea antrenamentului ca un

sistem deschis cu structur ă şi funcţii proprii.Considerând antrenamentul sportiv, înainte de toate, “un proces didactic”,

Nicu A. coord. (1993) diferenţiază principiile acestuia în două categorii; generale

şi specifice.

Cele generale vizează:

principii privind orientarea pregătirii, dezvoltarea multilaterală a personalităţii

sportivului şi integrarea socio-profesională a acestuia, eficienţa maximă şi

economicitatea, dar şi complementaritatea teoriei cu practica;

principii privind obiectivele: dezvoltarea aptitudinilor motrice, cognitive,

afective şi emoţionale, controlul, obiectivarea şi evaluarea activităţii şi

colabor ării dintre antrenor, sportiv şi echipa de specialişti;

principii privind conţinutul: intredisciplinaritatea, conştientizarea şi

operaţionalizarea;

biologic

pedagog psiholog

sociolog etic

esteticigienic

antrenamentul

sportiv



14

principii metodico-strategice; individualizarea, modelarea, specializarea,

accesibilitatea, motivaţia şi efortul voluntar, interacţiunea mijloacelor verbale

şi a celor nonverbale, supraânvăţarea şi autoreglarea sportivului.

Privind principiile specifice, mulţi autori (Harre D. coord., 1973; Şiclovan I.,1977; Matveev I. P., Novicov A. D., 1980; Nicu A. coord., 1993; Dragnea A.,

1996; Manno R., 1996; Платонов В.Н., 1997; Cîrstea Gh., 1997, 1999; Артемьев

В.П., Климчук В.А., 2001 ş. a.) susţin că acestea sunt în esenţă biologice, pentru

că practica antrenamentului implică, înainte de toate, cunoaşterea şi respectarea

legilor care antrenează procesele de adaptare.

In cadrul jocurilor sportive, complexitatea sistemul de pregătire este multamplificată de diversitatea deprinderilor motrice specifice ce se manifestă în

condiţii variate, în relaţie cu adversarii şi coechipierii. Instruirea deprinderilor

tehnice în variate situaţii tactice, pe fondul dezvoltării fizice şi psihice a sportivilor,

este calea de urmat în sporturile de echipă, pentru îmbunătăţirea performanţelor. La

aceasta se mai adaugă calitatea procesului de antrenament, capacitatea profesională

a antrenorului, baza materială şi managementul activităţii. Toate, în contextultendinţelor şi direcţiilor de dezvoltare a jocurilor, pe fondul modificărilor de

regulament impuse de creşterea dinamismului, atractivităţii şi spectaculozităţii

acestora.

Foarte mulţi autori evită tratarea corelativă a conţinutului real al jocului

sportiv. Orice definiţie ar r ămâne incompletă, în a exprima complexitatea jocului,

condiţionată de numeroşi parametri, apar ţinând diverselor ştiinţe conexe; biologie,

pedagogie, psihologie, sociologie, etc.

Teodorescu L. (1975) consider ă că jocurile sportive reprezintă “o formă de

manifestare cu caracter ludic a exerciţiului fizic, cu o valoare educativă deosebită”,

caracterizate prin “preponderenţa activităţii din punct de vedere tehnic, prin

solicitări şi efecte cumulative (globale şi nu selective) din punct de vedere

morfofuncţional şi motric şi printr-o intensă participare psihică”.



15

Analiza modalităţior de creştere a capacităţii de performanţă, dar şi a

activităţii practice pe plan mondial, evidenţiază priorităţile şi factorii care

favorizează perfecţionarea antrenamentului în jocurile sportive.

Astfel, unul din factori este constituit din resursele umane, masa de copii şi

tineri înzestraţi pentru jocurile sportive, încadraţi într-un proces continuu de

selecţie şi pregătire. În literatura de specialitate Ifrim M. (1986) citând date ale

Congresului de la Roma al Federaţiei Internaţionale de Medicină Sportivă, afirmă

“că în obţinerea performanţei, 70% revine selecţiei şi 30% antrenamentului de

natur ă să permită atingerea limitei superioare de adaptabilitate genetică…”.

Creşterea dinamicii efortului în jocurile sportive este un alt factor care

favorizează obţinerea performanţelor înalte, fapt concretizat prin sporirea

numărului de acţiuni în atac şi apărare. Acest lucru a fost determinat de necesitatea

creşterii spectaculozităţii jocurilor dar şi de unele prevederi regulamentare menite

să accelereze fazele de joc.

Esenţial este ca în antrenamentele din jocuri să se realizeze indici ai efortului

(intensitate), cu valori apropiate, egale sau chiar mai mari decât în competiţie

(Trofin E., Grigorovici S., 1967; Dr ăgan I. şi colab., 1973; Dr ăgan I. coord., 1989;

Stroe Şt., 1976; Stănculescu V., 1977; Brail M. S., 1980; Cercel P., 1980; Gogâltan

V., 1981; Kunst-Ghermănescu I., Gogâltan V., Jianu E., Negulescu I., 1983;

Портных Ю.И., 1986; Gambetta V., 1990; Nicu A., Coţofană D., 1991;

Brettschneider D. W., 1991; Belous V., 1992, 1995; Betran J. O., Corni J. T., 1992;

Motroc I., 1994; Sotiriu R., 1998; Бриль М.С., 2001; Волков В.Н., Сиваков

В.И., 2001; Ivănescu P., 2002; Stănculescu G., 2003; Bompa T., 2003; Dragnea A.coord., 2006).

Dragnea A. coord., (2006) subliniind necesitatea creşterii intensităţii

efortului în lecţia de antrenament, precizează că aceasta trebuie să vizeze în special

mijloacele care contribuie efectiv la realizarea obiectivelor de lecţie.

Pregătirea jucătorilor pentru competiţie, prin complexitatea specifică

jocurilor sportive, constituie un alt factor care favorizează creşterea eficienţeiantrenamentului. În cadrul unui grup, echipă, interrelaţiile dintre indivizii care o



16

compun nu sunt totdeauna coordonate sinergic, fapt ce amplifică complexitatea

pregătirii.

În al doilea rând, în afara şi în cadrul antrenamentului şi concursului

acţionează factorul joc, cu caracter integrativ, care are rol determinant în obţinerea

performanţei. Obiectivizarea unui meci conduce la selecţionarea celor mai

eficiente mijloace de pregătire care să asigure reuşita în competiţie. Mijloacele sunt

impuse de structura şi solicitarea jocului, Jocul impune conţinutul, modelul şi

programarea pregătirii, realizate din succesiunea algoritmică a antrenamentului şi

ciclurilor să ptămânale. Periodizarea antrenamentului şi planificarea efortului în

cadrul acestuia, va lua în considerare realităţile organizatorice ale pregătirii şi

sistemului competiţional, urmărind obţinerea performanţelor maxime în

coccordanţă cu obiectivele propuse.

Handbalul este un joc sportiv colectiv, cu un pronunţat caracter dinamic şi

un mare grad de accesibilitate, datorat faptului că se bazează pe o sinteză a

deprinderilor motrice de bază, alergare, săritur ă, aruncare şi deprinderi specifice

relativ simple (Амханыдкин А.Г. 1974; Данилов А.А., 1974; Дзагания Д.Г.

1975; Латышкевич Л.А., Маневич Л.Р., 1981; Cercel P., 1983; Гарбаляускас В.,

1983; Bota I., 1984; Sotiriu R., 1998; Rizescu C., 2000; Hantău C., 2002; Voicu S.,

2003; Mihăilă I., 2004).

Marile competiţii sportive internaţionale de handbal (Campionate

Europene, Campionate Mondiale, Jocurile Olimpice) au permis unor colective de

specialişti, efectuarea de înregistr ări, care prelucrate statistic au evidenţiat la

echipele de top, o pregătire fizică exemplar ă, pe baza căreia toţi jucători au atins unînalt nivel de măiestrie tehnico-tactică, fapt ce permite aplicarea în meciuri, cu

mare eficienţă, a sistemelor de joc în atac şi în apărare (Барышев Г.И., 1980;

Латышкевич Л.А., Маневич Л.Р., 1981; Дзагания Д.Г., Багратиони Д.И., 1981;

Дзагания Д.Г., 1984; Игнатиева В. Я., 1982; Иващенко В.П., 1982; Тхорев

В.И., 1982; Дорохов С.И., 1983; Kunst-Ghermănescu I., Gogâltan V., Jianu E.,

Negulescu I., 1983; Kreisel W., 1988; Popescu C., 1994; Constantini D., 1994;Евтушенко А.Н., 1995; Mihăilă I., 2003, 2006;). Dar şi în aceste condiţii



17

supremaţia la nivel mondial a apar ţinut echipelor care în situaţiile cele mai dificile,

au găsit rezolvări oportune împotriva sistemelor de joc în atac şi apărare. Situaţiile

de joc au fost fructificate favorabil, pe baza posibilităţilor tehnice şi a cunoştinţelor

tactice generale, aplicate adecvat, prin intermediul acţiunilor şi combinaţiilor

tehnico-tactice, toate acestea pe fondul valorificării avantajelor şi dezavantajelor

sistemelor de joc în atac şi apărare (Trofin E., Grigorovici S., 1967; Popescu C.,

1971; Данилов А.А., 1974; Kunst-Ghermănescu I., 1978; Барышев Г.И., 1980;

Игнатиева В. Я., 1982; Агреби Б., 1983; Cercel P., 1983; Bota I. , 1984; Турчин

М.Е., 1984; Евтушенко А.Н., 1995; Werner V., Heinz B., Gerd F., Raimund K.,

1995; Hantău C., 2002; Voicu S., 2003; Mihăilă I., 2004).

Factorii sau componentele antrenamentului în jocurile sportive, sunt cei

recunoscuţi de teoria antrenamentului sportiv contemporan (figura 2.) (Nicu A.

coord., 1993; Dragnea A., 1996; Dragnea A., Mate-Teodorescu S., 2002).

Fig. 2. Componentele de bază ale antrenamentului sportive(după Nicu A., coord., 1993; Dragnea A., 1996; Dragnea A., Mate-

Teodorescu S., 2002, şi alţi autori)

Importanţa acestora şi ponderea în cadrul pregătirii este specifică fiecărui

joc sportiv în parte. Trebuie avut în vedere faptul că de fiecare dată câştigătoare a

fost echipa, ai cărei componenţi, în condiţii de egalitate la ceilalţi factori ai

fizic

t ctic

teoreticsihologic

biologic

antrenamentul sportiv

tehnic



18

pregătirii, au f ăcut dovada unor calităţi psihice deosebite, care să-i ajute în

rezolvarea celor mai dificile stuaţii de joc.

Putem spune că antrenamentul sportiv contemporan, considerat un proces

pedagogic desf ăşurat după reguli stricte, acţionează asupra tuturor aspectelor care

îl definesc, cu scopul creşterii capacităţii de efort a indivizilor ce practică sportul

de performnaţă. Deasemenea practica sportivă foloseşte rezultatele cercetărilor, din

propriul domeniu sau din cele conexe, în scopul maximizării calităţilor şi

capacităţilor indivizilor, pentru realizarea de performanţe superioare.

În continuare vom analiza două dintre metodele moderne folosite în

antrenament pentru creşterea eficienţei instruirii, modelarea şi algoritmizarea.

Modelarea. Prin modelare inţelegem operaţia de studiere a fenomenelor cu

ajutorul modelelor. Modelul este un sistem material sau teoretic care reproduce, la

altă scar ă, structura (elemente şi relaţii dintre ele) unui alt sistem pe care ne

propunem să-l cunoaştem (Mitra Gh., Mogoş Al., 1980; Razus M., 1983; Nicola, I.

2000)

Sistemul original, obiect, fenomen sau proces real presupune elabotarea unui

model (Dragnea A., 1996). Prin intermediul modelului, se realizează conoaşterea

realităţii analogice cu obiectul sau procesul pe care-l modelează.

Observând sau studiind modelul putem să cunoştem o serie de date, să

formulăm ipoteze şi presupuneri despre obiectul, fenomenul sau procesul modelat.

Pe baza modelului putem studia fenomenul sau activitatea respectiva, încercând să

găsim soluţii optime de realizare a acestuia.

Modelul pune în evidenţă cele mai semnificative elemente, trasaturiesentiale ale activităţii modelate (Mitra Gh., Mogoş Al., 1980; Cârstea Gh., 1993,

1997, 1999; Dragnea A., 1996).

După specificul lor distingem următoarele tipuri de modele didactice (Albu

V., 1999):

- Modele didactice obiectuale (mulaje, corpuri geometrice, machete,etc);

- Modele didactice figurative (schiţe, scheme, grafice, etc.);



19

- Modele didactice simbolice (legităţi exprimate matematic, ecuaţii chimice,

etc.);

Modelele didactice sunt considerate analoage ale realităţii şi nu copii ale ei.

In tehnologia didactică, modelul reprezintă cerinţele maximale care pot fi realizate

in procesul instructiv-educativ.

In domeniul educaţiei fizice modelul prefigurează cerintele maxime de

dezvoltarea multilaterală fizică, intelectuală, etică şi estetică a tinerei generaţii

(Mitra Gh., Mogoş Al., 1980).

Prin intermediul modelului trebuie să determinăm care sunt parametrii pe

care trebuie să-i atingem pe linia dezvoltării fizice armonioase, insuşirea unui

anumit sistem de cunoştinţe, deprinderi, priceperi si obişnuinţe, care sunt indicii la

care trebuie să dezvoltăm calităţile motrice, cum trebuie să arate profilul moral al

elevului, etc (Dragnea A., 1996).

In domeniul antrenamentului sportiv, modelul prefigurează cerinţele

maximale pe care trebuie să le îndeplinească ramura de sport sau sportivul

respectiv, pentru a putea face faţă cu deplin succes exigenţelor impuse de marile

confruntări internaţionale, Jocurile Olimpice, Campionate Mondiale si

Campionate Europene.

Aceasta nu înseamnă că, respectând propor ţiile, nu putem elabora modele

pentru activitatea internă, modele de pregătire pentru copii şi juniori, precum si alte

categorii de sportive (Dragnea A., 1996).

Elaborarea modelelor prezintă o importanţă deosebită în obiectivizarea şi

optimizarea procesului de pregătire. Dar stabilirea modelelor nu inseamnă standardizare, şablonizare, ci atitudine creatoare, de a stabili nivelul de cerinţe, de

a găsi căile şi mijloacele de realizare, de a indeplini integral obiectivele propuse.

Un criteriu de clasificare a modelelor porneşte de la exigenţa cu care sunt

concepute şi realizate acestea (Mitra Gh., Mogoş Al., 1980; Cârstea Gh., 1993,

1997, 1999; Albu V., 1999). Pornind de la acest criteriu, vom avea:

- modele empirice;- modele logice;



20

- modele matematice (cibernetice);

Un alt criteriu de clasificare a modelelor îl constituie finalitatea acestora şi

vom avea (Mitra Gh., Mogoş Al., 1980; Cârstea Gh., 1993, 1997, 1999; Albu V.,

1999):

a) modele intermediare, cum va trebui sa arate elevul la finele unor cicluri

de şcolarizare, primar, gimnazial, etc.; cum va trebui să arate performerul

la nivelul juniorului III, II şi I:

b) modele finale, care sunt parametrii pe care trebuie să-i atingă absolventul

la finele activităţii şcolare (absolvent de liceu); modelul performerului la

săritura în lungime, la aruncarea discului, modelul pivotului la baschet, al

portarului la handbal, etc.

c) modele operationale. aceste modele se elaborează frecvent în cadrul

sistemelor de acţionare care urmăresc realizarea anumitor obiective

instructiv-educative. Astfel se stabilesc modele operaţionale care să

contribuie la realizarea unei dezvoltări fizice armonioase, la dezvoltarea

rezistenţei, a for ţei, la iniţierea în practicarea unei ramuri de sport, etc.

Algoritmizarea. Aceasta metodă face parte din strategiile didactice de tip

noneuristic şi este practic o “prelungire” a instruirii programate (Cârstea

Gh.,1993). Aceste strategii se caracterizează printr-o succesiune rigidă de operaţii,

între activitatea de predare şi cea de învaţare (Cârstea Gh.,1993, 1997, 1999, Albu

V., 1999; Dumitru M., 2001; Stănescu M., 2002)

Algoritmizarea este un rezultat al cuceririlor psihologiei contemporane,

privitoare la operativitatea gândirii.“Un algoritm este o operaţie, constituită dintr-o succesiune de secvenţe, care

conduce, intotdeauna, spre acelaşi rezultat”(Nicola, I. 2000).

In cadrul acestei metode se disting doua nivele complementare si anume:

• elaborarea algoritmilor

• aplicarea lor în vederea rezolvării unor situaţii tipice



21

Scopul fundamental al aplicării acestei metode este de ordin formativ, care

se realizeaza prin transmiterea şi asimilarea acestor algoritmi, care în final ajută la

rezolvarea altor sarcini mai complexe.

Făr ă a mai insista asupra modului cum se foloseşte metoda în cadrul

celorlalte obiecte de invaţământ, vom face trecerea directă la specificul educaţiei

fizice şi sportului.

Există mai multe tipuri sau categorii de algoritmi (Cârstea Gh. 1997):

• algoritmi specifici activităţii conducătorului procesului instructiv-educativ (cei

care vizează pregătirea şi conducerea activităţii de educaţie fizică şi sport);

• algoritmi specifici subiecţilor în procesul respectiv;

• algoritmi specifici conţinutului procesului instructiv-educativ respectiv.

In activitatea sportivă de performanţă se utilizează toate cele trei tipuri de

algoritmi.

Un algoritm cuprinde mai multe sisteme de acţionare sau modele

operaţionale care vizează rezolvarea aceloraşi obiective.

Desigur că algoritmizarea nu se poate aplica in mod întâmplător în oricare

lectie de antrenament sportiv. De aceea profesorul - antrenor trebuie să analizeze

cu toată competenţa, dacă tema respectivă se pretează la aplicarea acestei metode.

Pe de altă parte nu trebuie să se abuzeze de această metodă, deoarece

limitează dezvoltarea spiritului de initiativă, imaginaţie, creativitate (Cârstea Gh.,

1999).

Alegerea temelor la care se pretează folosirea acestei metode, elaborarea

unor algoritmi de maximă eficienţă şi respectarea cerinţelor de aplicare, constituie

premisa sporirii eficienţei lecţiei de antrenement sportiv, în mod deosebit la nivelul

începătorilor, pentru instruirea tehnică şi dezvoltarea calităţilor motrice de bază şi

specifice.

Folosirea metodelor moderne de instruire în pregătirea sportivilor de

performanţă, reprezintă o cerinţă actuală, de maximă importanţă, în condiţiile

creşterii nivelului performanţelor şi scăderii vârstei de realizare a aceastora.



22

Aceste metode nu fac decât să accelereze procesul de pregătire al

sportivilor, pe baza modelelor de nivel superior – modelul campionului olimpic,

modelul echipei ideale – în disputa actuală pentru obţinerea de medalii şi titluri. La

nivelul începătorilor plecăm de la modelul de selecţie (somatic, funcţional, motric

şi tehnico-tactic), pentru a putea parcurge toate treptele până la modelul

campionului olimpic. Pentru a ajunge la modelul campionului vom parcurge mai

multe etape intermediare, reprezentate de modelul juniorului IV, III, II, I şi al

handbalistului de performanţă. Realizarea acestor modele finale se face urmărind

modelele de pregătire alcătuite pe baza algoritmizării, unde mijloacele sunt

raţionalizate şi standardizate, în concordanţă cu particularităţile şi calităţile

colectivelor de sportive. Toate acestea sunt orientate spre accelerarea procesului de

instruire şi creşterea parametrilor de eficienţă.

1.2. Tendinţe actuale în dezvoltarea jocului de handbal

Observaţiile şi înregistr ările efectuate de echipe de specialişti, la

campionatele europene, mondiale şi la jocurile olimpice, au scos în evidenţă

anumite tendinţe apărute în handbalul contemporan de înaltă performanţă.

Federaţia Internaţională de Handbal prin acţiuni metodice, cu participarea

specialiştilor din toate ţările cu handbal dezvoltat, a realizat periodic analize ale

marilor competiţii desf ăşurate, iar în concluziile acestor acţiuni s-au concretizat şi

tendinţele de dezvoltare şi evoluţie ale handbalului mondial (Kreisel W., 1989;

Pokrajac B., 1989; Popescu C., 1994).Cunoaşterea stadiului de dezvoltare a jocului trebuie întregită în mod

permanent de cunoaşterea tendinţelor de evoluţie a handbalului, care influenţează

în mod direct concepţia de joc şi de pregătire, ca şi unele modificări ale

regulementului de joc (Popescu C., 1994; Constantini D., 1994; Werner V., Heinz

B., Gerd F., Raimund K., 1995; Евтушенко А.Н., 1995; Sotiriu R., 1998; Hantău

C., 2002; Mihăilă I., Preda C., 2002; Rizescu C., 2005; Başturea E., 2005;).



23

Tendinţele de dezvoltare şi evoluţie a handbalului pe plan mondial au fost

grupate pe doua principale direcţii (Popescu C., 1994; F.R.Handbal, 1996); cele

privind selecţia sportivilor şi cele privind jocul echipelor.

Privind selec ţ ia sportivilor (Kreisel W., 1989; Popescu C., 1994) se

păstrează la echipele de vârf tendinţa de creştere a înălţimii medii a jucătorilor; la

feminin media de peste 175 cm, iar la masculin media de peste 190 cm. Fiecare

echipă are în componenţa cel puţin 2-3 jucători cu înălţimea ce depăşeşte 200cm la

băieţi şi 180cm la fete. Totuşi, se constată, că pe lângă cei cu înălţime deosebită şi-

au găsit locul şi jucători cu talie mai mică, cu un aport deosebit în jocul echipelor,

în special pe posturile de extreme şi centru.

Majoritatea jucătorilor din eşalonul de vârf al handbalului de mare

performanţă dau dovadă de o motricitate deosebită, şi o creştere importantă la

capitolul puterii jucătorilor. Acestea se manifestă atât în jocul de atac cât şi în jocul

de apărare.

Tendinţele de evoluţie privind jocul echipelor de handbal, manifestă atât

aspecte pozitive cât aspecte negative (Pokrajac B., 1989 ; Popescu C., 1994 ;

Federaţia Română de Handbal (F.R.H.), 1996).

Vorbind despre aspectele pozitive, specialiştii apreciază că se constată o

creştere a măiestriei tehnico - tactice a jucătorilor, care permite aplicarea cu

exactitate a unor sisteme de joc, în atac şi apărare. Prin aceasta, jocul întâmplător

este pe cale de dispariţie. Numărul de greşeli tehnice este în scădere, deşi ritmul de

joc a crescut mult.

Îmbunătăţirea tehnicii a contribuit la apariţia unor combinaţii de mare fineţe,a jocului acrobatic în apropierea şi pe deasupra spaţiului de poartă, ceea ce a dus la

creşterea spectaculozităţii jocului.

Faza de finalizare a atacului se pregăteşte în mod gândit cu ajutorul unor

circulaţii de minge şi de jucători care preced de regulă mijloacele tactice de

prefinalizare şi finalizare, precum şi aruncările la poartă executate prin surprindere.



25

Jocul neregulamentar al apăr ătorilor practicat în mod intenţionat şi

premeditat în scopul întreruperii permanente a cursivităţii atacului advers

constituie o frână în realizarea vitezei de joc şi a spectacolului sportiv.

Jocul pasiv şi întârzierea reluării jocului apar destul de frecvent în anumite

situaţii, ceea ce contravine desigur, spiritului jocului, motiv pentru care trebuie

sancţionate de arbitri.

Deasemenea faultul asupra atacantului constituie un capitol extrem de

delicat al handbalului actual, care se cere să fie analizat cu atenţie pentru a se găsi

măsuri juste de combatere a lui. Faultul atacantului se întâlneşte în forme variate,

dificil de depistat şi mai ales de sancţionat. Acest aspect solicită din partea

arbitrilor cunoştinţe tehnico-tactice avansate, spirit de observaţie şi mult

discernământ, pentru ca intervenţiile acestora să fie în spiritul tendinţelor de

evoluţie a jocului de handbal.

O mare parte din specialişti (Teodorescu L., 1975; Cercel P., 1983; Kunst-

Ghermănescu I., Gogâltan V., Jianu E., Negulescu I., 1983; Bota I., 1984, Турчин

М.Е., 1984; Constantini D., 1994; Werner V., Heinz B., Gerd F., Raimund K.,

1995; Евтушенко А.Н., 1995; Hantău C., 2002; Rizescu C., 2005; Başturea E.,

2005) sunt de acord că pentru înlăturarea aspectelor negative şi creşterea

spectaculozităţii jocului de handbal, sunt necesare căutări pentru perfecţionarea

jocului.

Direcţiile principale în care trebuie să se acţioneze pentru perfecţionarea

jocului şi pentru înlăturarea tendinţelor negative pot fi sistematizate în următoarele

aspecte:

• elaborarea unei concepţii moderne de joc, care să ţină seama de tot ceea

ce apare ca progresist pe plan intern sau internaţional şi care să fie în

concordanţă cu spiritul de întrecere sportivă;

• planificarea riguros ştiinţifică a procesului de antrenare în vederea

însuşirii conţinutului concepţiei de joc şi dobândirii capacităţii de

aplicare în joc a acestei concepţii;• asigurarea unui calendar competiţional corespunzător;



26

• ridicarea la un nivel superior a măiestriei tehnico-tactice a jucătorilor;

• îmbunătăţirea pregătirii fizice generale şi specifice prin creşterea

volumului, intensităţii şi a complexităţii efortului urmărindu-se: creşterea

vitezei în manevrarea mingii şi executarea procedeelor tehnice în condiţii

de adversitate; dezvoltarea detentei musculare (membre inferioare şi

superioare); dezvoltarea for ţei generale (abdomen şi trunchi, în special);

dezvoltarea rezistenţei generale (aerobe);

• atacarea relativ simultană a factorilor antrenamentului, în funcţie de

perioadele şi etapele de pregătire, în vederea acceler ării procesului de

formare a jucătorilor;

• mărirea ponderii acordate pregătirii specifice, individuale şi colective,

pentru jocul de apărare;

Un rol important în pregătirea sportivilor de performanţă pentru handbal îl

joacă selecţia şi pregătirea începătorilor în perspectiva dezvoltării şi evoluţiei

jocului. Practica a demonstrat că obţinerea marilor performanţe în handbalul actual

nu se poate realiza f ăr ă a se acorda importanţa cuvenită selecţiei la copii şi juniori

şi în continuare la nivelul handbalului de performanţă şi mare performanţă.

Vom face această argumentare privind selecţia deoarece cercetarea noastr ă

se suprapune peste una din aceste perioade. În cadrul procesului continu de selecţie

şi pregătire a handbaluştilor pentru marea performanţă, cercetarea noastr ă se

plasează în etapa I-a, de formare a grupelor de copii începători, în faza denumită

“selecţia relative stabilă” ce are un conţinut specific (tabelul 1), peste care s-a

suprapus macrociclul în care a avut loc experimentul pripriu-zis, al demersului

nostru ştiinţific.

Selecţia sistematică şi obiectivă efectuată pe baze ştiinţifice, împreună cu

alţi factori cum ar fi aplicarea în practică a ştiinţei antrenamentului sportiv,

conducerea ştiinţifică a procesului de antrenament, existenţa calendarului

competiţional intern şi internaţional, asigurarea bazei materiale corespunzătoare,

contribuie în mod hotărâtor la ridicarea nivelului performanţelor în handbal, pe



27

plan intern şi internaţional (Kunst-GhermănescuI., Gogâltan V., Jianu E.,

Negulescu I., 1983; Bota I., 1984). Toată această activitate se va realiza în

contextul cunoaşterii tendinţelor de dezvoltare şi evoluţie a jocului.

Respectarea principalelor aspecte teoretico-metodice ale selecţiei, vor

asigura acesteia caracterul obiectiv şi baza ştiinţifică (Gogâltan V., 1975, 1981;

Kunst-Ghermănescu I., Gogâltan V., Jianu E., Negulescu I., 1983; Csudor G.,

1983; Barabaş G., 1995; Negulescu I., 1997; Ghervan P., 2003; Rizescu C., 2003,

2007).

Etapele selec ţ iei specifice handbalului

Handbalul, ca şi celelalte jocuri sportive, respectă regulile generale care stau

la baza desf ăşur ării procesului de selecţie. Împreună cu unii factori cum ar fi:

aplicarea în practică a ştiinţei antrenamentului sportive, conducerea ştiinţifică a

procesului de antrenament, asigurarea bazei materile, organizarea activităţii

competiţionale interne şi externe, selecţia contribuie hotărâtor la creşterea nivelului

performentelor din handbal (Kunst-Ghermănescu I., Gogâltan V., Jianu E.,

Negulescu I., 1983; C.Hantău, 2002, Rizescu C., 2005)

Etapele selecţiei specifice jocului de handbal, au şi unele aspecte particulare,

dar ele respectă caracterul obiectiv şi baza ştiinţifică a procesului (tabelul 1).

Dintre aspectele specifice, care diferenţiază handbalul de alte sporturi, vom

menţiona;

- vârsta de selecţie;

- denumirea şi conţinutul etapelor;

- parametrii modelelor de selecţie;Vom face o scurtă analiză a etapei I, formarea grupelor de copii începători,

prin prisma faptului că cercetarea noastr ă se suprapune peste această etapă.

Preocuparea pentru formarea grupelor de copii începători este de mare r ăspundere

şi profesionalism, pentru cei care îşi desf ăşoar ă activitatea la acest nivel, cu

implicaţii majore în realizarea performanţelor (Gogâltan V., 1975, 1981; Kunst-

Ghermănescu I., Gogâltan V., Jianu E., Negulescu I., 1983; Başturea E., Sârbu D.,Stan Z., 2001; Rizescu C., 2003) .



28

Selecţia trebuie să se desf ăşoare metodic, repectând aspectele specifice

handbalului. La acest nivel selecţia se desf ăşoar ă numai pe orizontală şi cuprinde

trei faze (Gogâltan V., 1981; Kunst-Ghermănescu I., Gogâltan V., Jianu E.,

Negulescu I., 1983; Hantău C., 2002; Rizescu C., 2005, 2007):

1. Selec ţ ia ini ţ ial ă sau preselec ţ ia. Conţinutul acestei faze presupune câteva

activităţi f ăr ă de care nu se poate începe procesul de pregătire sportivă şi se întinde

pe durata a 2 - 4 să ptămâni:

a. Delimitarea ariei de selecţie. Aceasta se poate face pe baza reglementărilor

instituţiilor de învăţământ (inspectorate), sau a înţelegerilor dintre conducerea

mişcării sportive şi a unităţilor şcolare. Se va lua în calcul distanţa pe care o au de

parcurs copii de la domiciliu până la baza de pregătire, pentru a nu afecta mult

timpul necesar deplasării la şi de la antrenament. Se vor cerceta acele zone unde

handbalul are tradiţie şi condiţii de practicare.

Tabelul 1Etapele selecţiei specifice bazei de masă a handbalului de performanţă

(adaptat după I. Kunst-Ghermănescu, V. Gogâltan, E. Jianu, I. Negulescu, 1983)

Etapa Faza Conţinut

Selec ţ ia ini ţ ial ă sau preselec ţ ia

• depistarea celor selecţionabili• observaţia pedagogică

Selec ţ ia preliminar ă • depistarea şi atragerea celor

selecţionabili• proces de pregătire• observaţia pedagogică • model somatic• model motric

ETAPA I

Formarea grupelor de copii începători

Selec ţ ia relativ stabil ă

• depistarea celor care nu au

disponibilităţi pentru sport• proces de pregătire• observaţia pedagogică • model motric• model de joc

ETAPA II

Formarea grupelor de copii

Selec ţ ia copiilor avansa ţ i jun. IV

• depistarea celor care nu audisponibilităţi pentru handbal şireorientarea

• proces de pregătire• observaţia pedagogică • competiţii• model somatic• model motric



29

avansaţi (jun. IV)şi copii de performanţă

(jun. III) Selec ţ ia copiilor de

performan ţă jun. III

• selecţionarea celor cu disponibilităţi pentru handbal

• proces de pregătire• competiţii• model somatic• model motric• model de joc• modelul jucătorilor specializaţi pe

linii de posturi

Selec ţ ia juniorilor II

• selecţionarea celor cu disponibilităţideosebite pentru handbal

• proces de pregătire• competiţii• model somatic• model motric• model de joc• modelul jucătorilor specializaţi pe

posturi

ETAPA III

Formarea grupelor de juniori IIşi juniori I

Selec ţ ia juniorilor I

• selecţionarea celor cu disponibilităţideosebite pentru handbal

• proces de pregătire

• competiţii• model somatic• model motric• modelul handbalului de performanţă

“ştie tot handbalul”

Legătura şi colaborarea cu profesorii de educaţie fizică din unităţile şcolare,

cuprinse în aria de selecţie, constituie cheia succesului activităţii în această fază.

b. Depistarea copiilor selecţionabili. Se realizează prin asistenţă la orele de

educaţie fizică, la jocurile campionatelor de casă, sau la jocurile din campetiţiile

şcolare de masă. Acolo unde nu este posibil acest lucru, în colaborare cu profesorul

de educaţie fizică, cel care face selecţie va organiza şi desf ăşura jocuri, acestea

fiind cel mai bun mijloc de a depista pe cei care pot practica handbalul. Lista celor

selecţionabili va fi întregită cu cei recomandaţi de profesorii de educaţie fizică din

şcolile unde antrenorul nu a participat direct la depistare, dar şi de cei veniţi

întâmplător (au citit anunţuri sau au auzit de la colegi).

c. Atregerea copiilor selecţionabili. Mijlocul principal de realizare este discuţia

pe care o are antrenorul cu cei nominalizaţi pentru selecţie, prezendându-se

frumuseţile handbalului (jocuri demonstrative, prezentarea de înregistr ări video,

etc.), succesele realizate de handbaliştii români în competiţiile internaţionale. În

anumite cazuri se poate ajunge până la discuţii cu părinţii, colective sau

individuale. Şi în acest moment legătura şi sprijinul profesorilor din şcoli esteesenţială.



30

d. Organizarea activităţii practice. Constă în împăr ţirea copiilor în grupe de

câte 25-30, de preferinţă din şcoli apropiate sau aceiaşi zonă de domiciliu, pentru

care se stabileşte orarul şi locul de desf ăşurare a antrenamentelor. Se are în vedere

faptul că pentru formarea unei grupe de începători de 20-25 copii, trebuiesc

investigaţi aproximativ 100-150 de copii.

2. Selec ţ ia preliminar ă. Este momentul realizării legăturii dintre selecţie şi

pregătirea sportivă propriu-zisă. Se desf ăşoar ă lecţii de antrenament cu un conţinut

adecvat depistării aptitudinilor şi calităţilor motrice specifice, dar şi a

temperamentului, tr ăsăturilor de caracter moral-volitive, ce vor asigura baza unei

evoluţii favorabile ulterioare. Acest lucru se realizează pe durata a 4 - 6 să ptămâni,

în funcţie de calităţile copiilor, perioadă în care se aplică bateria de teste somatice

şi de 2 - 3 ori probele de control pentru motricitate specifică.

Datele culese prin observaţia pedagogică permanentă şi ca rezultat al

aplicării probelor de control, trebuie să ne conducă la depistarea celor care nu au

nici un fel de disponibilitate pentru handbal, care trebuie reorientaţi spre alte

sporturi. Nu vom face greşeala de a opri în pregătire doar pe “cei mai buni” la

momentul respectiv, acest lucru îngustând foarte mult sfera selecţiei. Îi consider ăm

f ăr ă disponibilităţi pentru handbal pe cei care nu se încadrează în modelele

specifice, prevăzute pentru selecţia preliminar ă şi nu fac nici dovada unor tr ăsături

comportamentale care să-l anunţe pe viitorul performer.

Prezentăm modele, somatic şi motric, specifice selecţiei preliminare (tabelul

2 şi 3).

Tabelul 2Modelul somatic pentru selecţia preliminară

(după , Kunst-Ghermănescu I., Gogâltan V., Jianu E., Negulescu I., 1983)

SexulVîrsta(ani)

Talia(cm)

Anvergura(cm)

Lungimeapalmei (cm)

T-100/G

10 151 154 15,7 1,06-1,07Fete

11 156 159 16,2 1,06-1,07

Băieţi 10 148 151 15,4 1,08-1,10



31

11 156 159 16,2 1,08-1,10

Tabelul 3

Modelul motric pentru selecţia preliminară (după Kunst-Ghermănescu I., Gogâltan V., Jianu E., Negulescu I., 1983)

Sexul Vârsta(ani)

Săritura înlungime de

pe loc(cm)

30 m platcu start din

picioare(sec)

Aruncareamingii de

handbal - 3paşi elan (m)

30 m dribling în liniedreaptă

(sec)

Deplasare întriunghi -2

trasee(sec)

10 167 5,3 15 6,8 18,5Fete

11 175 5,2 17 6,8 18,3

10 179 5,2 20 6,3 17,8Băieţi

11 187 5,1 22 6,2 17,53. Selec ţ ia relativ stabil ă. Este faza care încheie procesul de constituire a

grupelor de copii începăroti. Conţinutul este asemănător cu cel din faza precedentă,

în pregătirea grupelor constituite se introduc sarcini care vizează iniţierea şi

învăţarea anumitor procedee tehnice specifice handbalului. Într-o perioadă de 2 - 3luni, concomitent cu pregătirea se recoltează noi date, care vor fi raportate la un

nou model motric, lucru ce va permite selecţionarea unui nucleu de 25 - 30 copii.

Cu o grupă astfel formată se va începe pregătirea pripriu-zisă pentru handbal.

Instruirea în cadrul grupelor de copii începători are o durată de 1 - 2 ani,

perioadă în care se continuă selecţia pe orizontală, fluctuaţia copiilor find foarte

mare la acest nivel. Întru-cât perioadă este scurtă nu avem un nou model somatic,

specific selecţiei relativ stabile îi este numai modelul motric, pe care îl prezentăm

în continuare (tabelul 4).

La sfâr şitul acestei perioade copiii vor trebui să joace handbal după un

model de joc, simplificat, specific începătorilor, care are două faze atât în atac cât

şi în apărare (anexa 1).

Tabelul 4

Modelul motric pentru selecţia relativ stabilă (după , Kunst-Ghermănescu I., Gogâltan V., Jianu E., Negulescu I., 1983)



32

Sexul Vârsta

(ani)

Săritura înlungime de

pe loc(cm)

30 m platcu start din

picioare(sec)

Aruncareamingii de

handbal cu 3paşi elan (m)

30 m dribling în liniedreaptă

(sec)

Deplasare întriunghi -2

trasee(sec)

10 170 5,3 16 6,5 18,2Fete

11 178 5,2 18 6,5 18,0

10 182 5,2 21 6,0 17,5Băieţi

11 190 5,1 23 5,9 17,2

Necesitatea perfecţionării permanente a procesului de pregătire, pentru

realizarea de performante superioare, necesită o accelerare a instruirii la nivelul

bazei de masă a handbalului de performanţă.

Accelerarea instruirii rezultată şi din tendinţele de evoluţie şi dezvoltare a

jocului de handbal pe plan mondial, solicită jucători tot mai bine pregătiţi fizic şi

tehnic. Pe această direcţie consider ăm că este necesar ă experimentarea unor

modalităţi, practice şi eficiente, de accelerare a pregătirii tehnice, în concordanţă

cu cerinţele actuale ale handbalului de mare performanţă.

1.3. Particuleriăţile pregătirii tehnice în jocul de handbal

Pregătirea tehnică este reprezentată de totalitatea măsurilor adoptate în

procesul de antrenament, în privinţa conducerii, organizării şi metodologiei folosite

în scopul însuşirii tehnicii specifice ramurii de sport. Ramurile de sport difer ă

unele de altele printr-un sistem de structuri motrice specifice care, executate

conform regulamentului, conduc la obţinerea performanţelor. Putem spune f ăr ă

teama de a greşi că tehnica este cea care diferenţiază un sport de altul.

Ozolin N.G. (1972) referindu-se la tehnica sportivă spune că aceasta

reprezintă “modalităţile de executare a exerciţuilui fizic”. Tot în această direcţie şi

Harre D. coord. (1973), apreciază că tehnica este “un sistem special de mişcări care

se execută simultan sau succesiv, dirijate în scopul organizării raţionale a



33

modificărilor de for ţe interne şi externe, astfel încât să permită atingerea

performanţelor superioare”.

Dintre specialiştii români Şiclovan I. (1977), defineşte tehnica ca fiind

“totalitatea acţiunilor şi procedeelor de mişcare, care prin forma şi conţinutul lor

specific asigur ă posibilitatea practicării unei ramuri sau probe sportive, în

concordanţă cu prevederile regulamentelor în vigoare, alcătuieşte tehnica sportului

respectiv”. Dragnea A. (1996) spune că tehnica reprezintă “un sistem de structuri

motrice specifice fiecărei ramuri de sport, efectuate raţional şi economic, în

vederea obţinerii unui randament maxim în competiţii”.

O definiţie a tehnicii, cu referire la jocurile sportive, a fost dată de

Teodorescu L. (1975), unde “tehnica reprezintă ansamblul de procedee specifice ca

formă şi conţinut (cunoscute sub denumirea de procedee tehnice), folosite în

scopul practicării cu randament maxim a unui joc sportiv, în concordanţă cu

cerinţele procesului de joc competiţional”.

Importanţa tehnicii rezultă din faptul că asigur ă economicitate şi eficienţă în

execuţia mişcărilor. Acest lucru este condiţionat de nivelul de dezvoltare a

calităţilor motrice şi este în strânsă legătur ă cu pregătirea tactică, psihologică şi

teoretică. Asigurarea suportului fizic este condiţia esenţială pentru însuşirea

tehnicii la începători. Bagajul iniţial de deprinderi şi experienţa motrică a fiecărui

copil, sunt cele care influenţează nivelul pregătirii tehnice. Ponderea acesteia, în

procesul de pregătire, este diferenţiat pe ramuri sportive şi nivele de pregătire. Sunt

ramuri sportive care necesită o pregătire tehnică foarte exigentă, cum ar fi cele cu

manifestări complexe de precizie şi expresivitate (gimnastica artistică, ritmică, patinajul artistic, înotul sincron, etc.). Dar sunt şi sporturi în care tehnica trebuie să

favorizeze, obţinerea randamentului maxim, în alergările de viteză, sau

economicitatea mişcărilor, în sporturile de rezistenţă. În jocurile sportive şi

sporturile de luptă, tehnica este cea care influenţează soluţionarea favorabilă a

situaţiilor complexe apărute în desf ăşurarea lor. Procesul de pregătire la grupele

de începători va urmării realizarea unei baze largi de deprimderi motrice, încomparaţie cu avansaţii, unde specializarea va deveni mult mai îngustă.



34

Scopul antrenamentului de tehnică este îmbunătăţirea comportamentului

motric al sportivilor, ceea ce determină posibilităţi multiple de rezolvare a

situaţiilor mereu schimbătoare ce apar în competiţii.

Învăţarea în sport constituie un proces complex, ce solicită măsuri metodice

deosebite şi multă competenţă profesională din partea antrenorilor.

În clasificările alcătuite de diver şi cercetători, sunt cuprinse învăţarea de tip

senzori-motric şi învăţarea motrică, ca tipuri de învăţare care stau la baza unui şir

întreg de comportamente, cu preponderenţă întâlnite în activitatea sportivă

(Dragnea A.,1996; Epuran M., Holdevici I., Toniţa F., 2001; Dragnea A., Mate

Teodorescu S., 2002).

Dezvoltarea capacităţii de acţiune a sportivului constituie un proces de

învăţare din punct de vedere psihologic. Acest proces este caracterizat de legile şi

etapele învăţării actelor şi acţiunilor motrice, cu unele diferenţieri specifice

determinate de particularităţile ramurilor de sport.

Referindu-se la învăţarea motrică, Epuran M.(1996) subliniază că există o

legătur ă firească între aceste tipuri de învăţare şi învăţarea inteligentă, mai ales că

în actele comportamentale sunt "situaţii care pretind o apreciere logică a

situaţiilor", învăţarea presupune realizarea unor mişcări voluntare care conduc la

realizarea unor deprinderi motrice operaţionale.

Latur ă a procesului instructiv specifică domeniului educaţiei fizice,

învăţarea motrică este şi ea o activitate de restructurare a comportamentelor, care

au un caracter intenţional şi conştient. Deşi în educaţie fizică şi sport, activitatea

este preponderent motrică sau cel puţin aceasta este latura vizibilă a activităţii,totuşi pentru execuţia actelor motrice este necesar ă formarea unui sistem de

cunoştinţe specifice, pe baza cărora exersarea va că păta eficienţa.

În caracterizarea pe care o face învăţării tehnicii sportive, Dragnea,A.(1996)

aminteşte că aceasta ”se desf ăşoar ă sub trei tipuri care determină tot atâtea tipuri de

deprinderi tehnice”, şi anume: învăţarea perceptiv motrică, învăţarea motrică şi

învăţarea inteligent motrică.



35

Procesul de învăţare a tehnicii este de trei feluri, determinând tot atâtea

tipuri de deprinderi motrice (Epuran M., Holdevici I., 1993; Dragnea A., 1993,

1996; Epuran M., Holdevici I., Toniţa F., 2001).

Vorbim în primul rand de învăţ area perceptiv-motrică (senzoriomotrică ),

care constă în modificarea comportamentului în funcţie de condiţiile concrete din

antrenament şi competiţii, prin mai multe încercări până la obţinerea unei

sincronizări între imaginea formată şi eficienţa acţiunii.

Citat de Epuran M., Holdevici I.,(1993, pag.133) Montpellier consider ă

această învăţare "ca o adaptare a reacţiilor preexistente la condiţiile perceptive

schimbate". R ăspunsul dat de un sportiv conduce la noi coordonări senzorio-

motrice, la creşterea preciziei şi fineţei coordonărilor sau a unor scheme deja ştiute.

Stabilirea unor r ăspunsuri motrice in raport cu datele externe considerate

stimulatori ai activităţii, conduc la realizarea unei învăţări perceptiv-motrice sau

senzorio - motrice. Dintre informaţiile oferite cu ocazia învăţării, numai o anumită

parte este luată in considerare de sistemul senzorial. Prelucrarea selectivă a

acestora se datorează sursei de producere a stimulilor, care este mişcarea însăşi,

adaptarea adecvată a acesteia la situaţia creată, este condiţionată de aferentaţia

inversă, prin care se compar ă execuţia cu imaginea - program propusă. Astfel

învăţarea umană de tip perceptiv-motric este şi ea o învăţare inteligentă fiind

solicitate procese intelectuale superioare.

Al doilea tip este învăţ area motrică , ce are ca rezultat formarea deprinderilor

pe baza componentelor senzoriale, chinestezice sau proprioceptive, în care sfâr şitul

unei mişcări este semnalul pentru declanşarea mişcării următoare (ciclismul,canotajul, înotul, etc.). Învăţare motrică înseamnă dobândirea unor comportamente

definite prin performanţe sportive, acest tip de învăţare are un specific deosebit,

deoarece performanţa este caracterizată prin modul de execuţie, prin calitatea

acesteia, mai ales in sporturile tehnice.

Învăţarea motrică nu trebuie redusă la acţiunea de formare a deprinderilor

motrice, deoarece este un proces complex care "unifică într-o sinteză specifică învăţare motrică şi învăţarea inteligentă" (Epuran M., Holdevici I., 1993, pag.134).



36

Cel de al treilea tip este reprezentat de învăţ area inteligent-motrică , unde

acţiunile se desf ăşoar ă în condiţii mereu schimbătoare, cu adversari activi şi

agresivi, caracteristic sporturilor euristice, creative (sporturi de luptă şi jocuri). Prin

învăţarea inteligent-motrică definim corect procesul învăţării actelor motrice,

deoarece pe lângă priceperi, deprinderi, obişnuinţe, ea cuprinde şi noţiuni şi

concepte. Acest tip de învăţare complexă, modifică comportamente preponderent

motrice, în baza unor acţiuni inteligente ordonate de conştientizarea situaţiilor.

Învăţarea inteligent-motrică este, după Dragnea A., (1996) “caracteristică

ramurilor de sport euristice”. Epuran M. (1996) afirmă că învăţarea umană de tip

perceptiv-motric este şi ea inteligentă.

În învăţarea inteligentă predomină procesele intelectuale ale gândirii şi

memor ării. Ea utilizează mecanismele superioare ale intelectului uman.

Învăţarea inteligentă implică caracteristicile sale fundamentale. Aceste

caracteristici sunt: învăţarea conştientă, conceptuală, anticipativă, rezolutivă,

creatoare, problematică, euristică, algoritmică, operaţională, etc. Trebuie amintit

faptul că învăţarea umană are la bază cuvântul, deci învăţarea inteligentă implică

prin caracteristicile sale abilitatea de a opera cu simboluri şi semnificaţii.

Inteligenţa motrică asigur ă un nivel bun de realizare a învăţării motrice şi a

performanţei sportive. Ponderea elementelor implicate in învăţarea motrică este

diferită după natura activităţilor şi acţiunilor care le compun. Intre cele trei forme

de învăţare motrică specifică, nu se realizează o graniţă clar definită, acest lucru

fiind dificil, domeniul fiind întins ca arie, vizând teorii şi metode intrinseci dar şi a

unui număr de discipline teoretice asociate (psihologia experimentală, ştiinţeleneurologice, fizica, informatica) şi discipline corelate aplicate (ingineria,

psihoterapia).

Activitatea sportivă în general şi în mod special instruirea tehnică ofer ă un

domeniu concret de cunoaştere a motricităţii, în desf ăşurarea acesteia ridicându-se

o multitudine de probleme teoretice şi practice care sunt încă insuficient precizate.

Pentru învăţarea procedeelor tehnice vom parcurge etapele învăţării oricăruiact, acţiune sau deprindere motrică.



37

Conform părerilor specialiştilor din domeniu (Mitra Gh, Mogoş Al., 1975;

Weinek J., 1983; Cârstea Gh., 1993, 1997, 1999; Dragnea A., 1996; Bota C., 2000;

Dumitru M., 2001; Dragnea A., Mate Teodorescu S., 2002; Stănescu M., 2002)

etapele învăţării tehnicii sportive sunt următoarele:

1. Etapa informării şi formării reprezentării mişcării, când sportivul îşi creează

concepţia şi bazele procedeului ce urmează a se învăţa, pe baza explicaţiilor şi

mijloacelor intuitive.

2. Etapa mişcărilor grosiere sau insuficient diferenţiate, caracteristică primelor

execuţii practice, unde informaţia principală primită de sportiv provine din

indicaţiile verbale a le antrenorului.

3. Etapa coordonării fine şi a consolidării procedeelor tehnice, se efectuează

mişcări corecte de obicei în condiţii standard sau relativ variate, execuţia are

ritm, precizie şi amplitudine fiind executată cu indici crescuţi de viteză, for ţă şi

rezistenţă.

4. Etapa perfecţionării şi supraânvăţării procedului tehnic, acesta se efectuează cu

indici superiori de eficienţă şi în cele mai variate condiţii.

Cunoscând aspectele teoretice privind învăţarea în activitatea sportivă

trebuie rezolvată creşterii eficienţei acesteia în condiţiile multitudinii procedeelor

tehnice din jocul de handbal. Diversitatea execuţiilor tehnice din jocurile sportive,

prezintă unele tr ăsături comune ale organizării procesului de învăţare, care

constituite priorit ăţ ile metodice ale învăţării tehnicii (Dragnea A., 1996; Dragnea

A., Mate - Teodorescu S., 2002):

• stabilirea fondului pregătirii tehnice (acele procedee care vor forma obiectul

instruirii) la nivelul fiecărui eşalon de pregătire – începători, avansaţi,

performanţă,

• indiferent de nivelul de instruire în însuşirea temeinică a prodeelor tehnice

se va ţine seama pe cât posibil şi de opţiunile şi înclinaţiile sportivilor pentru

unele execuţii tehnice;

• la toate nivelel de instruire, însuşirea tehnicii se va face în strânsă concordanţă cu exigenţele complexe ale competiţiei;



38

• se va limita permanent tendinţa spre “înflorituri tehnice” la unele execuţii, în

condiţiile în care acestea nu au aplicativitate în competiţii;

• individualizarea pregătirii este calea cea mai eficientă pentru invăţarea,

consolodarea şi perfecţionarea tehnicii sportive;

• exersarea analitică a unor procedee sau structuri tehnice, este importantă şi

eficientă dacă permanent va fi urmată de repetări în condiţii de concurs sau

similare acestuia;

• stabilirea de către antrenor a sistemelor de acţionare folosite, cuprinse în

algoritmi pentru instruirea tehnică, în concordanţă cu particularităţile

sportivilor, nivelul de pregătire şi obiectivele instruirii;

• evaluarea periodică a pregătirii tehnice, folosind probe şi norme de control

specifice;

Nu vom putea trece peste învăţarea tehnicii sportive f ăr ă să amintim despre

transferul pozitiv şi interferenţa (transferul negativ) deprinderilor motrice, deci a

procedeelor tehnice în jocurile sportive (Mitra Gh., Mogoş Al., 1975; Epuran M.,

1976; Epuran M., Holdevici I., 1993; Cârstea Gh., 1993; Albu V., 1999).

Atât transferul cât şi interferen ţ a (transfer negativ) se întâlnesc în procesul

de formare şi consolidare a deprinderilor motrice .

Transferul reprezintă o problemă particular ă a învăţării şi constă din

influenţa unei activităţi care-i urmează sau uneia pe care a precedat-o.

Epuran, M. (1976) defineşte transferul ca fiind ”o ameliorare înregistrată în

învăţarea unei sarcini datorită învăţării sarcinii anterioare”. Învăţarea se poatetransfera datorită elementelor comune între vechi şi nou. La deprinderile motrice,

transferul prezintă variante numeroase atât de tip efector cât şi de tip integrator-

perceptor motric sau cognitiv-efector. Mecanismul transferului este explicat prin

elementele de natur ă metodică, de organizare a învăţării, de natur ă fiziologică sau

psihologică.

Transferul are loc atunci când între deprinderea veche formată şi cea nouă

propusă spre învăţare, sunt componente, elemente asemănătoare. Acest transfer nu



39

este o simplă asociere în care componentele vechi sunt înglobate în noua

deprindere. La baza transferului stă un amplu proces de analiză, comparare şi

generalizare conştientă a experienţei motrice.

Transferul exercită o influenţă favorabilă asupra procesului de insuşire anoilor deprinderi (procedee), scurtând considerabil timpul necesar repetării,

deprinderile noi devin mai stabile şi cu posibilităţi multiple de aplicare în

activitatea practică (Matveev L.P., Novicov A.D., 1980).

Prin interferen ţă (transfer negativ) înţelegem suprapunerea neinspirată,

neadecvată a componentelor asemănătoare ale vechii deprinderi, peste noua

deprindere însuşită. Aceasta interferenţă, alterează noua deprindere şi ingreunează procesul de însuşire al acesteia.

Transferul poate să aibă loc şi în sens invers. In acest caz unele elemente ale

noii deprinderi se suprapun peste o deprindere veche insuficient fixată. Interferenţa

crează prejudicii activităţii sportive şi în consecinţă trebuie să fie evitată pe cât

posibil.

Factorii care favorizează interferenţa sunt destul de numeroşi. Datoria

antenorului este aceea de a-i cunoaşte pentru a-i putea evita. Cunoaşterea lor îi

ajuta pe antrenori în planificare judicioasă a temelor, în alegerea celor mai eficiente

mijloace, în organizarea generală a procesului instructiv-educativ, etc.

Conform părerii unor autori (Mitra Gh., Mogoş Al., 1975; Epuran M.,

Holdevici I., 1993; Albu V., 1999), dintre factorii care influenţează cel mai

frecvent interferenţa sunt:

• dezvoltarea şi pregătirea fizică unilaterală;

• nivelul scăzut al calităţilor motrice;

• un bagaj motric izvorât dintr-o specializare îngustă;

• deprinderi motrice greşit însuşite sau insuficient consolidate;

• neînţelegerea scopului acţiunii ce trebuie intreprinsă şi a structurii mişcării

propusă spre învăţare;



40

• greşeli metodice în programarea procesului instructiv-educativ; programarea

unor teme asemănătoare care pot favoriza procesul de interferenţă, neasigurarea

pauzelor necesare între anumite componente, care se pot interfera, lipsa de

analiză şi comparare între acţiunile asemănătoare ca structur ă, etc.

Instruirea în jocul de handbal se caracterizează prin prezenţa simultană a

tuturor componentelor antrenamentului, respectându-se cerinţa de modelare a

pregătirii în conformitate cu structura şi caracterul jocului. Ponderea

componentelor difer ă în funcţie de nivelul de instruire şi perioadele de pregătire.

La nivelul eşaloanelor de juniori şi în handbalul de performanţă, ponderea

componentelor este strâns legătă de calendarul competiţional. Atingerea formei

sportive determină ponderea componentelor antrenamentului, şi diferită de la o

perioadă la alta sau chiar în cadrul aceleiaşi perioade. Cea mai mare stabilitate a

raportului dintre componentele antrenamentului o vom întâlni la nivelul grupelor

de copii începători. Stabilirea ponderii componentelor antrenamentului la grupele

de copii se face luând în calcul trei elemente (Kunst-Ghermănescu I., Gogâltan V.,

Jianu E., Negulescu I., 1983, pag.259):

• motricitatea fiecărei grupe în parte şi nivelul atins în perfecţionarea

fiecărei componente;

• încărcătura profesională din anumite perioade şcolare;

• baza materială şi condiţiile climaterice de lucru;

În tabelul 5, prezentăm ponderea principalelor componente ale

antrenamentului (fizic, tehnic şi tactic), în procente din volumul total de pregătire,

la toate eşaloanele bazei de masă a handbalului de preformanţă (după Kunst-

Ghermănescu I., Gogâltan V,. Jianu E., Negulescu I., 1983)..



41

Tabelul 5

Ponderea componentelor antrenamentului la nivelul bazei de masă ahandbalului de performanţă

(după Kunst-Ghermănescu I., Gogâltan V,. Jianu E., Negulescu I., 1983)

Componentele

antrenamentului

Nivelul de instruire

Pregătire

fizică

reg tire

tehnic

Pregătire

tactică

Copii încep ă tori 40% 50% 10%

Copii avansa ţ i – jun.IV 35% 50% 15%

Copii performan ţă – jun

III 35% 45% 20%

Juniori II30% 45% 25%

Juniori I25% 40% 35%

Constatăm că pregătirea tehnică ocupă ponderea cea mai mare în

antrenamentul copiilor şi juniorilor. Cu toate acestea conţinutul ei, la copiii

începători şi avansaţi, cuprinde numai tehnica de bază (fundamentală) care trebuie

însuşită foarte bine, consolidată şi perfecţionată. Deşi cuprinde mai puţine

procedee, volumul de muncă va fi mare, fiind necesar ă folosirea unui sistem de

mijloace cât mai variat şi diversificat.

Modelul de joc la nivelul copiilor este mult simplificat, iar învăţarea şi

perfecţionarea tehnicii de bază cuprinsă în aceste modele constituie premise pentruînsuşirea ulterioar ă a tehnicii handbalului de performanţă.

Mijloacele folosite pentru instruirea tehnică vor fi atractive, constituind

structuri asemănătoare diferitelor situaţii de joc, pentru a forma priceperea folosirii

execuţiilor tehnice, în jocul bilateral cu randament crescut. Complexitatea

mijloacelor tehnice va creşte treptat, la nivelul juniorilor I asigurând similitudinea

cu jocul.



42

Caracteristic tehnicii juniorilor mari este dobândirea măiestriei execuţiilor,

realizată printr-o intensă muncă analitică. Acest lucru va fi alternat permanent cu

instruirea globală, prin introducerea execuţiilor tehnice în exerciţii complexe în

condiţii apropiate sau chiar de joc bilateral.

În continuare vom analiza particularit ăţ ile periodiz ării şi programării

instruirii copiilor începători.

Dorinţa specialiştilor de a efectua o eşalonare cât mai raţională a

conţinutului instruirii, a metodelor şi mijloacelor de antrenament a condus la

necesitatea periodizării pregătirii sportivilor.

Periodizarea reprezintă “împăr ţirea anului competiţional în intervale mai

scurte, strâns legate între ele şi fiecare urmărind influenţarea creşterii gradului de

pregătire a sportivilor potrivit cerinţelor obţinerii şi menţinerii formei sportive”

(Şiclovan I., 1977).

În lucrarea “Terminologia educaţiei fizice şi sportului” (1974), periodizarea

este definită ca “operaţia de programare a pregătirii sportivilor pe anumite unităţi

de timp, variabile ca durată şi corelate între ele”. Asemănător este definită

periodizarea şi de Bompa T. (2002), care mai face precizarea că termenul nu este

deloc nou, originea sa trebuie căutată la olimpici antici.

Referindu-se la programarea conţinutului pregătirii, Şiclovan I. (1977)

înţelege prin aceasta “eşalonarea ponderii componentelor instruiri (pregătirea

tehnică, tactică, fizică, psihologică şi teoretică)i, precum şi volumul şi intensitatea

efortului corespunzător obiectivelor proprii fiecărui microciclu”. Există o strânsă

relaţie între cele două activităţi, periodizare şi programare, care se realizează la parametrii diferiţi în funcţie de obiectivele prioritare ale etapelor de pregătire, dar

şi de nivelul de pregătire al sportivilor.

La nivelul handbalului, periodizarea instruirii copiilor şi juniorilor este o

activitate metodică de mare responsabilitate. Dacă la nivelul juniorilor şi al

handbalului de performanţă periodizarea se realizează în strânsă concordanţă cu

sistemul competiţional, la copii stabilirea perioadelor şi etapelor de pregătireurmăreşte realizarea obiectivelor de perfecţionare a componentelor



43

antrenamentului. În fiecare perioadă şi etapă se urmăreşte îndeplinirea de obiective

instructiv-educative intermediare, care să conducă la realizarea obiectivelor finale

planificate pentru anul respectiv.

Periodizarea pregătirii copiilor trebuie f ăcută în concordanţă cu structura

anului şcolar. Se va avea în vedere faptul că pe parcursul unui an şcolar sunt

perioade cu o mai mare încărcătur ă pe plan profesional - testări şi verificări

semestriale sau finale, dar şi perioade mai descongestionate - începuturile de

semestru şi vacanţele şcolare (Kunst-Ghermănescu I., Gogâltan V., Jianu E.,

Negulescu I., 1983). Programarea instruirii pe parcursul acestor etape fiind diferită,

ele vor deveni etape distincte de pregătire.

Cerinţele metodologice şi organizatorice specifice pregătirii copiilor vor

influenţa programarea instruirii la acest nivel.

Lipsa calendarului competiţional la începători, va orienta pregătirea spre

perfecţionarea componentelor antrenamentului şi nu la obţinerea formei sportive.

Deasemenea, pregătirea se va realiza în concordanţă cu obiectivele prioritare

stabilite pentru fiecare nivel de instruire. Datorită stabilităţii în general reduse a

efectivelor la aceste grupe, copiilor nou selecţionaţi li se vor întocmi programe de

pregătire individualizată, pentru a ajunge la acelaşi nivel de instruire. Toate aceste

considerente vor influenţa periodizarea şi programarea pregătirii copiilor începători

şi avansaţi (juniori IV) şi par ţial pe a copiilor de performanţă (juniori III).

Cunoaşterea particularităţilor de vârstă a celor care alcătuiesc grupele, dar şi

analiza şi interpretarea disponibilităţilor din punct de vadere fizic, tehnic, tactic şi

psihic, vor constitui baza unei corecte conceperi a instruirii copiilor şi juniorilor.Putem face aprecierea că pregătirea tehnică şi instruirea tehnicii de bază în

jocul de handbal este considerată proiritate la nivelul bazei de masă a handbalului

de performanţă. Acest lucru este amplificat de posibilităţile multiple pe care le

ofer ă vârsta de 10 - 11 ani în desf ăşurarea procesului de învăţare a deprinderilor

motrice, deci a procedeelor tehnice. Importanţa pregătirii tehnice la această vârstă

este recunoscută de majoritatea specialiştilor care lucrează în handbalul de performanţă.



44

1.4. Particularităţi psihofiziologice de dezvoltare a copiilor de 10 – 11 ani

Întregul nostru demers ştiinţific nu ar avea şanse mari de reuşită f ăr ă o

cunoaştere profundă a particularităţilor de dezvoltare a celor cu care ne desf ăşur ăm

experimentul. În acest sens cunoaşterea particularităţilor psihofiziologice specifice

dezvoltării copiilor de 10-11 ani sunt necesare, pentru ca tot ceea ce facea să fie în

concordanţă cu acestea, să nu dăuneze dezvoltării copiilor, dar să favorizeze

realizarea obiectivelor cercetării.

Copilul considerat un adult în miniatur ă (Şchiopu U., 1967; Piaget J., 1972;

Vincent R., 1972) parcurge o etapă de creştere şi dezvoltare, potrivit legilor

biologice, formată din mai multe perioade importante pentru activitatea sportivă.

Creşterea şi dezvoltarea reprezintă un complex de procese biologice pe care le

parcurge organismul în evoluţia sa spre maturitate, realizat în etape şi perioade

distinct definite pe parcursul vieţii (Ionescu A., Mazilu V., 1968; Astrand P. O.,

1971; Belloiu M., 1972; Baciu C., 1977; Demeter A., 1982; Ильин Е.П., 1983).

Optimizarea procesului de pregătire sportivă nu se poate realiza f ăr ă

cunoaşterea particularităţilor de vârstă ale copiilor de 10-11 ani, vârstă cuprinsă în

perioada antepubertar ă, importantă pentru tratarea diferenţiată atât în activitatea

şcolar ă, cât şi pentru selecţia şi pregătirea în sportul de performanţă (Maloricaru

M. 1981,1986).

Creşterea şi dezvoltarea umană se materializează prin modificări funcţionale

şi îmbunătăţiri calitative, prin perfecţionarea şi adaptarea aparatelor şi sistemelor,toate integrate şi coordonate unitar (Ifrim M., 1986; Bota I., Bota M., 1990;

Clanton R. E., Dwight M. P., 2003). Mărirea dimensiunilor corpului şi a

segmentelor sale componente sunt expresia fenomenelor cantitative care definesc

creşterea. Diferenţierea funcţională a tesuturilor, perfecţionarea sistemelor şi

aparatelor organismului, reprezintă procesele calitative ale evoluţiei ce

caracterizează dezvoltarea umană (Baciu C., 1977, Scarlat E., 1981, Firea E.,2003). Creşterea şi dezvoltarea umană nu se realizează constant, ascendant, viteza



45

se diminuează cu cât ne apropiem de maturitate, iar la nivelul diferitelor organe şi

segmente înregistrează puseuri (Badiu T., Ciorbă C., Badiu G., 1999).

Organismul copiilor evoluează în concordanţă cu legile creşterii şi

dezvoltării normale, enunţate de Ionescu A. şi Mazilu V. (1968). Acestea sunt;

legea creşterii inegale şi asimetrice a ţesuturilor şi organelor; legea ritmului diferit

de creştere şi dezvoltare; legea propor ţiilor; legea alternanţei;legea creşterii şi

dezvoltării diferenţiate pe sexe; care stabilesc următoarele aspecte:

• în prima perioadă de viaţă creşterea este relativ lentă, după 10 - 11 ani şi pâna la

14 - 15 ani creşterea este foarte accelerată

• ritmul de creştere este mai accelerat la fete, lucru care facilitează şi o pubertate

precoce

• creşterea segmentelor corpului este variabilă; creşterea capului şi trunchiului

este mai lentă, comparativ cu cea a membrelor inferioare; membrele superioare

cresc moderat, la 10 ani anvergura este egală cu talia

• valorile medii anuale de creştere sunt aproximativ egale la ambele sexe

• există variaţii sezoniere de creştere; primăvara şi vara creşte statura, iar toamna

creşte greutatea

• în mediul urban valorile medii ale creşterii sunt superioare celor din mediul

rural, 4 - 7 cm pentru înălţime şi 3 - 6 kg pentru greutate

Procesul de creştere se opreşte de regulă în jurul vârstei de 17 - 19 ani la

fete, iar la băieţi continuă până la 21 - 25 ani.

Aprecierea corectă a nivelului de dezvoltare a copiilor de 10 - 11 ani, vârstă

cuprinsă în perioada şcolarului mic antepubertar, se va face urmărind

particularităţile anatomofiziologice şi psihice ale organismului uman.

Creşterea şi dezvoltarea morfofuncţională a copiilor antepubertari este

mai rapidă şi în general mai uniformă decât până la această vârstă (Baciu C.,

1977). Ea se face mai ales pe seama alungirii segmentelor (membrele inferioare)

care determină un aspect de fragilitate a copiilor. Caracteristica principală a

perioadei antepubertare o reprezintă dezvoltarea organelor din sfera vieţii somatice



47

Sistemul muscular. Fibrele musculare sunt relative mai lungi decât la adult

iar por ţiunile tendinoase sunt mai scurte, la inceputul perioadei sunt încă subţiri,

bogate în sarcoplasmă şi apă. Ţesutul conjunctival este cel care predomină la

nivelul fibrei musculare (Demeter A., 1972). Tonusul muscular şi excitabilitatea

neuromuscular ă sunt mai scăzute, ceea ce favorizează amplitudinea mişcărilor la

nivelul articulaţiilor, dar scade mult precizia şi fineţea acestora. Constatăm

deasemenea o viteză de reacţie şi de execuţie bună, dar care nu este susţinută

sufficient de for ţă. Studii efectuate la vârsta de 10 ani arată că fetele realizează

87%, iar băieţii 75% din viteza pe care o vor dezvolta la sfâr şitul perioadei de

creştere (Mazilu V. şi colab., 1973).

Sovetov, citat de Ionescu A. şi Mazilu V. (1968), afirmă că musculatura

ajunge să reprezinte la 9 ani, 27,2% din greutatea corpului copilului.

Exerciţiile fizice aplicare copiilor la această vârstă vor urmării tonificarea

musculaturii posturale, chiar corectarea eventualele deficienţe de postur ă.

Exerciţiile de for ţă să nu atingă încărcătura maximă, care poate produce leziuni

musculare şi ligamentare. La nivelul grupelor de începători în handbal se va

acţiona pentru devoltarea tuturor grupelor musculere în mod cât mai armonios,

folosindu-se greutatea propriului corp. Prelucrarea grupelor musculare implicate

direct în realizarea mişcărilor specice handbalului se va face cu greutatea

propriului corp pentru membrele inferioare, sau a obiectului de joc (mingea),

pentru membrele superioare.

Sistemul cardiovascular. Valorile medii în repaus ale frecvenţei cardiace

difer ă de la un an la altul, astfel ; la 9 ani 90 - 96/minut, la 10 ani 88 - 91/minut, 87- 88/minut la 11 ani şi 80/minut la 13 ani. Tahicardia naturală de la această vârstă

necesită o mare cheltuială energetică a organismlui, pentru menţinerea unui ritm

cardiac ridicat şi ineficient , în repaus. Precizăm că situaţia este şi mai dificilă în

efort,, datorită volumului mai mic al inimii, unde solicitarea suplimentar ă de

irigare a muşchilor reclamă o creştere suplimentar ă a frecvenţei cerdiace. De aceia

la această vârstă eforturile nu vor fi foarte intense şi de durată mare (Demeter A.,1982).



48

Greutatea inimii la 9 ani este de aproximativ 96 g (Bogdanov şi Krakoviak,

citaţi de A. Ionescu şi V. Mazilu, 1968), reţeaua vascular ă fiind relative bine

dezvoltată la nivelul arterelor de tip elastic, care uşurează mult sarcina

miocardului.

Volumul sistolic, în repaus are valori de 30 ml, la sfâr şitul perioadei, iar

debitul cardiac de la 2 - 2,5 litri/minut, în repaus poate ajunge, în efort, la 10 - 12

litri/minut, la vârsta de 10 - 12 ani. Tensiunea arterială are valori de 83,47/49,8

mmHg, la 10 ani (A. Demeter, 1972).

Aparatul respirator . Plămânii au o structur ă asemănătoare cu cea a adultului

încă de la 7 ani, dar volumul mic este insuficient pentru creşterea permanentă a

capacităţii de efort. Bronhiile respiratorii sunt puţine la număr, iar ţesutul

interstiţial este slab dezvoltat şi conţine puţine fibre elastice. Acestea sunt rare la

început şi puţine la număr, abia la 12 ani se dezvoltă rapid (A. Demeter, 1974).

Capacitatea vitală, la sfâr şitul perioadei antepubertare, ajunge la valori medii

de 1800 - 2000 ml la elevii care participă la activităţi fizice şcolare şi de 2200 -

2400 ml la cei care practică activităţi sportive de performanţă (A. Demeter şi

colab., 1979). Debitul respirator/minut în repaus este de 2,5 l/minut, iar în efort

ajunge la 18 - 20 l/minut, valore care reprezintă numai 8 - 10% din valoatrea

debitului respirator al unui sportive adult (A. Demeter, 1982).

Pentru activitatea sportivă trebuie cunoscut faptul că reacţiile respiratorii

sunt insuficiente, capacitatea funcţională se epuizează rapid, şi constituie un factor

limitativ mai ales pentru sporturile ce solicită un intens efort aerob chiar în

condiţiile în care capacitatea vitală creşte.În cadrul pregătirii handbaliştilor începători se va apela la eforturi intense,

dar cu o durată scurtă de timp (întreceri, concursuri sau joc bilateral), iar folosirea

eforturilor submaximale şi medii, adecvată vârstei, vor contribui la învăţarea şi

consolidarea tehnicii jocului.

Sistemul nervos. La vârsta de 10 ani creierul are greutatea apropiată de a

adultului, 1362 g (Gundobin, citat de Ionescu A. şi Mazilu V., 1968), însă din punct de vedere funcţional dezvoltarea nu este completă. Se constată mai bună



49

dezvoltare a primului sistem de semnalizare, iar aria corticală motrică se apropie de

maturitate (completa la 13 - 14 ani).

Formaţiunea reticulată şi substanţa neagr ă sunt bine diferenţiate, darn u

conţin încă pigmentul characteristic până la vârsta pubertar ă. Emisferele cerebrale

ale antepubertarului se aseamănă cu ale adultului, între câmpurile corticale limitele

nu sunt încă clare şi precise, în substanţa albă a emisferelor, până la 10 ani se

găsesc celule ganglionare izolate, al căror număr creşte după această vârstă (Baciu

C., 1977)

Diferenţierea scoar ţei cerebrale se face de la profunzime spre suprafaţă, prin

apariţia unor zone mielinizate, de la care procesul se întinde în toate direcţiile

afirmă Ifrim M. (1986). Între procesele corticale superioare, excitaţie şi inhibiţie,

nu s-a realizat încă un echilibru, remarcăm o predominanţă a excitaţiei. Formele de

inhibiţie, în special inhibiţia de diferenţiere este slab dezvoltată şi îngreuiază

fixarea elementelor nou învăţate. Activitatea nervoasă superioar ă se

perfecţionează, prin dezvoltarea capacităţii de inhibiţie, care nu reuşeşte totuşi să

echilibreze excitaţia (Ifrim M., 1986).

Activitatea glandelor cu secreţie internă este insuficientă în această perioadă.

Se constată o perfecţionare a analizatorului kinestezic, a celui vestibular şi visual,

ceea ce face ca mişcările să devină mai precise, coordonarea mai bună, se elinină

treptat contracţiile inutile, neeconomicoase. Timpul şi spaţiul sunt apreciate mai

bine (Ifrim M., 1986).

Aspectele psihologice ale vârstei de 10 - 11 ani sunt localizate, din punct de

vedere psihopedagogic, la sfâr şitul perioadei şcolare mici şi începutul perioadeişcolare mijlocii. Dintre particularităţile psihice specifice acestei perioade de vârstă,

mai evidente sunt cele intelectuale, care condiţionează procesul de învăţare în

general. Este cunoscut faptul că întregul proces de învăţare, inclusiv învăţarea

motrică, este condiţionat de atenţie şi memorie.

Atenţia poate fi definită ca o “capacitate a omului de a se orienta şi

concentra asupra unui obiect, fenomen sau activitate” (Epuran M., Holdevici I.,1980). Procesele solicitate de învăţare nu se pot desf ăşura f ăr ă această capacitate.



50

Pentru activitatea sportivă sunt importante următoarele însuşiri ale atenţiei

(Epuran M., Holdevici I., 1980):

• volumul aten ţ iei – reprezintă numărul de elemente, sau unităţi informaţionale

cuprindse de individ relativ simultan (dintr-o privire); se consider ă că se pot

percepe cu claritate 5 - 9 elemente.

• concentrarea aten ţ iei – este o tr ăsătur ă a atenţiei selective, focalizate, asupra

unui obiect, fenomen, proces sau acţiuni; gradul de concentrare poate fi apreciat

după rezistenţa la agenţii perturbatori, strasanţi.

• stabilitatea aten ţ iei – constă în durata menţinerii neântrerupte şi intensive a

focalizării acesteia pentru orientarea şi concentrarea optimă a activităţii psihice;

educarea stabilităţii atenţiei are o importanţă deosebită în reuşuta tuturor

activităţilor umane.

• distributivitatea aten ţ iei – vizează posibilitatea sau imposibilitatea cuprinderii

simultane în câmpul şi sub controlul atenţiei a mai multe acţiuni sau activităţi

La această vârstă sistemul nervos se caracterizează prin excitabilitate

crescută, lipsa echilibrului între funcţiile corticale, de aceia atenţia este

preponderent involuntar ă şi se menţine prin activităţi care prezintă interes

(concursuri, întreceri, jocuri). Această excitabilitate crescută favorizează la această

vârstă instruirea tehnică, prin posibilitatea formării de noi deprinderi motrice

complexe.

Memoria este “procesul psihic de întipărire, fixare, recunoaştere şi

reproducere a experienţei trecute” (Epuran M., Holdevici I., 1980).

În învăţarea actelor motrice - a tehnicii sporturilor – o memorare eficientă

trebuie să îndeplinească câteva condiţii (Epuran M., Holdevici I., 1980):

a) înţelegerea exerciţiului, formarea noţiunilor clare şi precise despre actele

motrice respective;

b) îndreptarea atenţiei spre perceperea mişcărilor proprii şi a situaţiilor

activităţii concrete;



51

c) repetarea actilor motrice, ca mijloc de memorare, dar şi de formare a

priceperilor şi deprinderilor corespunzătoare.

Memoria senzorială este vizuală şi auditivă, iar informaţiile necesare

învăţării, respectiv învăţării motrice, sunt recepţionate în propor ţie de 80% prin

analizatorul vizual, restul de 20% prin ceilalţi analizatori.

Fazele constitutive ale memoriei sunt: faza de achiziţie (memorarea); faza de

reţinere (stocarea); faza de actualizare (recunoaştere, reproducere).

În activitatea sportivă, celor care învaţă le revine sarcina memor ării

mişcărilor, pe această bază realizându-se formarea şi consolidarea deprinderilor

motrice. Procesul de memorare se bazează pe factori emoţionali, afectivi şi

atitudinali (motivaţie şi interese). Se memorează şi se păstrează mai bine materialul

care corespunde interesului subiectului.

Prezenţa sau absenţa înţelegerii materialului de memorat determină o

memorare logică şi o memorare mecanică, iar prin prezenţa scopului memorarea

poate fi voluntar ă sau involuntar ă.

Procesul de pregătire sportivă, la nivelul începătorilor, este realizat în

principal pe baza însuşiri tehnicii ramurilor de sport, prin învăţăre motrică, Acest

lucru se bazează pe respectarea tr ăsăturilor de caracter şi a personalităţii copiilor,

cu solicitarea intensă a calităţilor intelectuale.

După o amplă consultare bibliografică prezentăm în finalul acestui capitol

câteva concluzii cu caracter teoretic şi metodologic, privind unele aspecte ale

pregătirii tehnice a începătorilor pentru handbalul de performanţă.

• Antrenamentul sportiv contemporan, bazat pe propriile cercetări dar şi pe

cele din ştiinţele conexe, caută perfecţionarea metodelor şi mijloacelor de

instruire, care să permită realizarea de indici superiori ai pregătirii la toate

componentele antrenamentului, calea sigur ă de obţinere a performanţelor

maxime.

• Jocurile sportive au la bază, pe lângă o pregătire fizică exemplar ă şi o

pregătire tehnică dusă la nivel de măiestrie. Pentru a se ajunge la acest nivel,



52

instruirea tehnică trebuie să ocupe o pondere importantă, la toate nivelele de

pregătire, cu atât mai mult la începători.

• Ponderea mare a pregătirii tehnice la nivelul începătorilor, predată adecvat,

vine în întâmpinarea particularităţilor de vârstă ale copiilor, unde jocul,

întrecerea, prezenţa mingii, sub forme adecvate, asigur ă o însuşire temeinică

şi eficientă a conţinutului ethnic al jocului de handbal.

• Temeinica pregătire tehnică, de la nivelul începătorilor, este pe linia

dezvoltării şi evoluţiei jocului modern, care solicită handbaliştilor viteză în

manevrarea mingii, execuţii spectaculoase într-o permanentă stare de

adversitate. Un astfel de jucător trebuie să stă pânească un număr mare de

procedee tehnice pe care să le folosească în funcţie de situaţiile de joc.

• Vârsta de 10-11 ani este una favorabilă privind pregătirea tehnică a

handbaliştilor începători, vârstă la care evoluţia parametrilor morfo-

funcţionali este una prielnică şi coincide cu perioadele critice de dezvoltare a

organismului copiilor.

• Accelerarea instruirii tehnice nu se poate realiza, f ăr ă a se apela la metode

moderne de instruire, mijloace adecvate, planificate şi programate eficient,

în modele de pregătire specifice fiecărui nivel de instruire.



53

CAPITOLUL II. METODELE ŞI ORGANIZAREA

CERCETĂRII

2.1. Metodele de cercetare

În elaborarea prezentei cercetări s-a aplicat o abordare metodologică

complexă, pentru examinarea diferitelor aspecte, cu privire la particularităţile

pregătirii tehnice în antrenamentul handbaliştilor începători. Au fost utilizate

metode cunoscute pentru investigarea parametrilor somatici, funcţionali şi motrici

(Bulgacova N. J., 1973; Godik M. A., 1981; Dr ăgan I. coord., 1989; Nicu A.

coord., 1993; Dragnea A., 1996). În acelaşi timp s-au folosit metode adaptate şi

elaborate de noi, care au vizat aspecte ale pregătirii fizice specifice şi ale pregătirii

tehnice.

În cercetare au fost folosite metode generale şi specifice domeniului

educaţiei fizice şi sportului de performanţă, care au constituit căile de rezolvare a

obiectivelor propuse.

Aceste metode au fost următoarele:

• Analiza literaturii de specialitate;

• Metoda observaţiei pedagogice;

• Metoda anchetei tip chestionar;

• Metoda testării:

o Testarea dezvoltării somatice;

o Testarea capacităţii funcţionale;

o Testarea pregătirii fizice generale;

o Testarea pregătirii fizice specifice handbalului;

o Testarea pregătirii tehnice;

• Experimentul pedagogic;

• Metode statistico – matematice;

• Metoda reprezentării grafice;



54

Analiza literaturii de specialitate

Pentru fundamentarea ştiinţifică a cercetării am selecţionat lucr ările care

tratează această problematică (dicţionare, tratate, cursuri, traduceri, manuale,

articole din reviste,publicaţii şi buletine ale Federaţiei Române de Handbal, etc.),

toate alcătuind bibliografia selectivă a acestei lucr ării. Documentarea a cuprins atât

lucr ări de specialitate, cât şi din alte domenii: psihologie, fiziologie, sociologie,

anatomie, pedagogie, etc. Materialel studiate au evidenţiat aspectele pregătirii

tehnice în antrenamentul copiilor, importanţa dezvoltării fizice şi funcţionale, a

nivelului pregătirii fizice şi tehnice, în selecţia iniţială şi pregătirea începătorilor în

handbal. Un alt aspect studiat a vizat locul şi importanţa pregătirii tehnice în

jocurile sportive, în general şi în handball, în special, dar şi modalităţile de

realizare a acesteia prin folosirea unor algoritmi alcătuiţi din mijloace selecţionate

şi standardizate.

Metoda observa ţ iei pedagogice

Observaţia este un proces sistematic şi continuu, ce permite obţinerea unor

date şi a constatărilor ce ne interesează, aşa cum se prezintă, în modul lor natural

de manifestare şi f ăr ă intenţi de a le modifica (Gagea A., 1979; Chiriţă G., 1983;

Şerban M., 1987; Gugiuman A., Zetu E. şi colab., 1993; Epuran M., 1992; Coman

C. I., 1996; Epuran M., Holdevici I., Toniţa F., 2001). Aceste date prelucrate şi

clasificate, permit obţinerea unor concluzii pertinente, într-un timp relativ scurt.

Am folosit observaţia asupra copiilor de 10 - 11 ani, în timpul orelor de

educaţie fizică şi alte activităţi sportive, pentru depistarea copiilor cu posibilităţi dea fi selecţionaţi pentru practicarea handbalului.

Deasemenea observaţia pedagogică a fost aplicată permanent pe parcursul

procesului de selecţie şi pregătire, dar şi în desf ăşurarea experimentului pentru

urmărirea progreselor în însuşirea şi consolidarea procedeelor tehnice.

Metoda anchetei tip chestionar

Cunoaşterea şi aprecierea unei personae sau a unui fenomen, intr ă în preocupările a tot mai mulţi teoreticieni şi practiciei, din diferite domenii, chiar



55

dacă sistemul de evaluare nu este unanim acceptat (Barrow M., McGreer R., 1970;

Dragnea A., 1984; Şuteu C., Farcaş V., 1982; Epuran M., 1992). Efectuarea unei

investigaţii prin anchetă tip chestionar a favorizat obţinerea, într-un timp scurt, de

informaţii privind opiniile unor specialişti, profesori şi antrenori, care pregătesc

copii şi juniori la handbal.

Elaborarea chestionarului a respectat metodologia specifică (Chelcea S.,

1975; Dragnea A., 1984; Aşmarin B. A., 1987; Epuran M., 1992), urmărind

surprinderea aspectelor legate de selecţia şi pregătirea copiilor începători, de

ponderea componentelor antrenamentului şi interacţiunea dintre ele la acest nivel,

gradul de utilizare în practică a metodelor moderne de antrenament.

Metoda test ării

Metoda testări este prezentă în numeroase studii şi cercetări, aceasta

deoarece nevoia de apreciere şi autoapreciere a fost în firea omului pe parcursul

evoluţiei sale. Permanent omul şi-a evaluat semenii, i-a comparat între ei sau cu

sine, din nevoia de a-i aprecia în contextul evenimentelor (Epuran M., 1996;

Nicola I., 2000; Filip C. şi colab., 1999, 2001; Epuran M., Holdevici I., Toniţa F.,

2001).

Măsurarea în condiţii standard, a eşantionului stabilit de noi, grupa

experiment şi grupa martor,cu ajutorul unei baterii de teste, a avut drept scop

constatarea şi apoi evidenţierea evoluţiei parametrilor cercetaţi. Aceşti parametric

au măsurat aspecte somatice, funcţionale, motrice şi tehnice ale componenţilor

grupelor experimentale.

Dezvoltarea somatică Talia (înălţimea în stând). Constituie principalul indicator al creşterii

somatice şi este condiţionat genetic. Se măsoar ă cu ajutorul taliometrului între

vertex şi talpa piciorului. Subiectul este aşezat în ortostatism cu articulaţiile în

extensie, astfel încât tija verticală a taliometrului să atingă călcâele, şanţul

interfesier şi coloana vertebrală în dreptul omoplaţilor. Capul va fi aşezat astfel,

încât o linie imaginar ă ce uneşte unghiul extrem al ochiului cu marginea superioar ă



56

a conductului auditiv extern să fie paralelă cu talpa piciorului. Cursorul

taliometrului va fi sprijinit de vertex. Valoarea se va consemna în centimetri.

Greutatea. Acest indice este perfectibil si poate fi

influentat intr-o proportie considerabila atât de factorii exogeni,

precum alimentatia, la care se adaugã si factorii educativi.

Greutatea corporală se măsoar ă cu ajutorul cântarului medical si

se exprimă în kilograme.

Raportul (Talie–100)/Greutate. Acest indice folosit în

aprecierea robusteţei handbaliştilor (Kunst-Ghermănescu I.,

1977) este prezent în toate modelel somatice, începând cu

selecţia iniţială şi terminând cu selecţia pentru handbalul de

performanţă. Valorile acestui indice, care trebuie să fie ≥1, dau

informaţii despre posibilitatea handbalistului de a se manifesta

în condiţiile adversităţii permanente din jocul de atac şi apărare.

Anvergura. Este o dimensiune a membrelor superioare,

apreciată în jocul de handbal atât pentru specializarea pe unele

posturi (portar, pivot, inter), cât şi pentru jocul în apărare

(blocarea aruncărilor la poartă). Se măsoar ă cu ajutorul unei tije

rigide gradate în centimetri aşezate între vârful degetelor

mijlocii ale celor două mâini. Subiectul va fi aşezat în

ortostatism cu membrele superioare la orizontală şi cu toate

articulaţiile în extensie, aprecierea se face în centimetri.

Lungimea palmei. Dimensiune importantă pentru jocul de

handbal în atac, unde facilitează prinderea mingii cu una sau

două mâini, dar şi manevrarea acesteia în ţinere apucată. Se

măsoar ă cu o bandă gradată, în centimetri, din punctul distal al

degetului medius până la baza articulaţiei palmare.

Capacitatea funcţională

Aprecierea capacităţii funcţionale s-a f ăcut prininvestigarea aparatului cardio-vascular şi respirator. Pentru



57

aparatul cardio-vascular s-au verificat frecvenţa cardiacă şi

tansiunea arterială, iar pentru aparatul respirator s-au înregistrat

valorile frecvenţei respiratorii, capacităţii vitale şi testul Ruffier

.

Frecven ţ a cardiacă . Se apreciazã numãrul contractiilor

miocardice în unitatea de timp (puls/minut). Măsur ătorile au

fost f ăcute prin metoda palpatorie la carotidă, în ortostatism.

Tensiunea arterial ă . Indice important cu relevanţă asupra

funcţionării în bune condiţii a aparatului cardio-vascular, atât în

stare de repaus cât şi în timpul efortului. Se măsoar ă cu

tensiometrul şi se exprimă în două valori, una maximă şi

cealaltă minimă.

Frecven ţ a respiratorie. Reprezintă numărul de cicluri

complete de respiraţii, inspiraţie şi expiraţie, pe care le

efectuează un individ în mod normal într-un minut. Se exprimă

în respiraţii/minut.

Capacitatea vital ă . Reprezintă cel mai mare volum de aer

pe care un individ îl poate mobiliza în mod voluntar într-o

inspiratie profundă si o expiraţie for ţată. Capacitatea vitală sau

indicele de ventilatie al plămânilor se măsoar ă cu ajutorul

spirometrului, iar aerul expirat se măsoar ă în centrimetri cubi

(cmc).

Testul Ruffier (pentru evaluarea capacităţii de efort- puterea aerobă) Se apreciază după formula:

1003

321. −

++=

P P P I C

Unde avem: IC este indicele cardiac; P1 este pulsul în

poziţia şezând, timp de 15 secunde, care apoi se înmulţeşte cu

4; P2 reprezintă pulsul în primele 15 secunde înmulţit cu 4, tot

în şezând, după efortul standard (30 genoflexiuni în 45 secunde)



58

– secundele 1 - 15 ale primului minut după efort; P3 este pulsul

pe ultimile 15 secunde (secundele 45 - 60) ale primului minut

după efort, înmulţit cu 4, tot în poziţia şezând.

Interpretarea testului:

• valori sub 0 - capaitate de efort foarte bună (FB)

• valori între 0 – 5 - capaitate de efort bună (B)

•

valori între 5 – 10 - capacitate de efort medie (M)

•

valori între 10 – 15 - capacitate de efort satisf ăcătoare

(S)

• valori peste 15 - capacitate de efort

nesatisf ăcătoare (NS)

Pregătirea fizică generală

Aprecierea nivelului de pregătire fizică, reflectat în gradul

de dezvoltare a calităţilor motrice, s-a realizat prin două probe

ale testului internaţional de capacitate fizică (Nicu A. coord.,

1993), cunoscut sub denumirea de “Standard Fitness Test”,

alergare de viteză pe 50 m şi alergare de rezistenţă pe 800 m, şi

alte două probe din ”Potenţialul biomotric al elevilor din clasele

V - VIII, la a treia ediţie a evaluării”, săritura pe verticală de pe

loc şi flotări.

Alergarea de vitez ă pe 50 m. Proba s-a efectuat cu start din

picioare, se înregistrează timpul realizat de la prima mişcare şi

până la finalul celor 50 m. Rezultatul se exprimă în secunde şi

zecimi de secundă.

Alergarea de rezisten ţă pe 800 m. Distanţa a fost parcursă

pe pista de atletism, s-a efectuat o singur ă încercare.

Transformarea alergării în mers este considerată abandon.

Proba este măsurată în secunde şi zecimi de secundă.



59

Flot ări. Proba se execută din poziţia caracteristică acestui

exerciţiu, pe o suprafaţă orizontală, până la atingerea cu pieptul

a suprafeţei de sprijin. Se înregistrează numărul

maxim de repetări executate cu continuitate, în ritmul propriu

fiecărui subiect.

S ăritura pe vertical ă de pe loc. Iniţial se notează valoarea

în centrimetri realizată de subiect din poziţia stând pe pingea cu

braţul îndemânatic întins la verticală, pe un suport gradat.

Permiţându-se o singur ă pendulare de braţe pentru elan se

efectuează o săritur ă cu atingerea în punctul maxim de înălţare

a suportului gradat, se notează valoarea realizată.

Diferenţa dintre valoarea finală şi cea iniţială reprezintă

performanţa realizată. Se acordă două încercări înregistrându-se

performanţa cea mai bună, exprimată în centimetri.

Pregătirea fizică specifică handbalului

Pregătirea fizică specifică handbalului a fost testată cu

ajutorul probelor cuprinse în modelul motric de selecţie al

copiilor începători, iar la finalul experimentului s-au aplicat

probele modelului motric al copiilor avansaţi, având astfel

posibilitatea să constatăm şi care dintre subiecţi pot fi

promovaţi la nivelul superior.

Alergarea de vitez ă pe 30 m. Proba s-a efectuat cu start din picioare, se cronometrează timpul realizat de la prima mişcare

şi până la finalul celor 30 m. Rezultatul se înregistrează în

secunde şi zecimi de secundă.

S ăritura în lungime de pe loc. Proba s-a executat de pe

loc, permiţându-se o singur ă pendulare de braţe pentru elan. S-

au acordat două încercări, înregistrându-se performanţa cea mai bună. (s-a măsurat distanţa de la vârfuri – poziţia de plecare, la



60

călcâie – poziţia de aterizare). Rezultatul s-a înregistrat în

centimetri.

Aruncarea mingii de handbal cu elan de 3 paşi . Se

execută cu cel mult 3 paşi de elan, cu o minge regulamentar ă

pentru copii, acordându-se fiecăruia două încercări. Cu ajutorul

unei benzi gradate se măsoar ă, în metri, distanţa de la vârful

piciorului de sprijin şi până la punctul în care mingea atinge

solul.

Deplasare lateral ă în triunghi, 3 trasee. Un traseu este

reprezentat de cele trei laturi ale unui triunghi isoscel (figura 3),

cu baza şi înălţimea de 3 m, parcurs dus (A-B, B-C, C-A) şi

întors (A-C, C-B, B-A) prin deplasare laterală cu faţa spre

vârful triunghiului (C). Este obligatorie atingerea vârfurilor

triunghiului la fiecare trecere. Se cronometrează, în secunde şi

zecimi de secundă, timpul parcurs în efectuarea celor 3 trasee (3

x 6 laturi).

Fig. 3 Traseul pentru “Deplasarea lateral ă în triunghi”

Testarea pregătirii tehnice

Pentru aprecierea pregătirii tehnice a handbaliştilor începători s-a acţionat pe

două direcţii şi anume;• Aprecierea execuţiei procedeelor tehnice de bază din atac şi din apărare:

3 m3 m



61

o prinderea şi pasarea mingii (din deplasare şi în pătrundere) urmărindu-

se; poziţia trunchiului, a umerilor, a braţului, mişcarea de zvârlire la

pasare;

o aruncarea la poartă din săritur ă, la care s-a urmărit; poziţia trunchiului

şi a umărului opus braţului de aruncare, poziţia braţului deasupra

umărului, poziţia piciorului liber în săritur ă, mişcarea braţului şi

r ăsucirea umerilor şi a trunchiului în momentul aruncării;

o dribling multiplu, urmărindu-se poziţia palmei pe minge, urmărirea

mingii şi împingerea ei în sol;

o atacarea adversarului aflat în posesia mingii: poziţia corpului şi a

picioarelor, atacarea braţului îndemânatic, poziţionarea celuilalt braţ;

• Testarea unor procedee tehnice – prinderea şi pasarea, aruncarea - prin

probe măsurabile.

Testarea tehnicii de execu ţ ie. Aprecierea s-a f ăcut de către trei antrenori

(dintre care, doi sunt antrenori emeriţi), cu experienţă şi rezultate deosebite la

nivelul copiilor şi juniorilor, cu note de la 1 la 10. Notarea s-a f ăcut atât pentru

execuţiile din timpul antrenamentelor, cât şi pentru cele din jocurile bilaterale de la

nivelul grupelor. Media aritmetică a celor 5 note acordate de cei trei antrenori,

reprezintă nota finală a testului pentru fiecare subiect.

Ca probe măsurabile pentru testarea tehnicii s-au folosit următoarele:

- Pase la perete. Subiectul aflat la 3 m de un perete execută pasarea şi

prinderea mingii timp de 30 secunde, în viteza cea mai mare. Se înregistrează

numărul de execuţii complete.

- Dribling printre jaloane pe 30 m. Proba constă din

efectuarea driblingului multiplu, în viteza cea mai mare pe 30

m,, printre 7 jaloane aşezate la distanţă de 3 metri unul faţă de

celălalt, primul se aşază la 6 metri de linia de start. Dacă se produc greşeli tehnice (dublu dribling, paşi, picior) sau mingea



62

scapă de sub control, proba se anulează. Se acordă două

încercari, înregistrându-se cea mai bună.

Timpul parcurs de la prima mişcare efectuată până la linia

ce marchează 30 m, se cronometrează în secunde şi zecimi de

secundă.

- Pase în doi din deplasare. Pe grupe de câte doi, la 4 m distanţă între

subiecţi, se execută pasarea şi prinderea mingii din deplasare pe o distanţă de 30 m.

Nu se admit greşeli tehnice (paşi, dublă), dribling sau pierderea controlului mingii.

Se cronometrează în secunde şi zecimi de secundă, parcurgerea celor 30 m.

- Aruncarea la ţ int ă. Subiecti vor executa câte cinci aruncări de la linia de 7

m., în poarta de handbal împăr ţită în nouă dreptunghiuri (figura 4), fiecăruia

corespunzându-i un număr de puncte. Rezultatul probei este dat de suma punctelor

realizate.

5 3 5

2 0 2

4 1 4

Fig. 4 Poarta de handbal pentru proba de aruncare la ţ int ă

Metoda experimentului pedagogic

Experimentul pedagogic este considerat ca o activitate complexã cu caracter

permanent pe baza unui raţionament logic ce urmăreşte producerea unui fenomen

în condiţiile dorite de om (Epuran M. 1992; Epuran M., Holdevici I., Toniţa F.,

2001). Realizarea unui complex de condiţii corespunzãtor unui criteriu de cercetare

este, de asemenea, specific experimentului (Dumitrescu V., 1981).



63

Experimentul presupune crearea unei noi situaţii, prin

introducerea unei modificări intenţionate, în desf ăşurarea

acţiunii educaţionale cu scopul verificării ipotezei (Gugiuman

A., Zetu E. şi colab., 1993).

Desf ăşurarea experimentului s-a suprapus peste fazele

specifice etapei I a selecţiei în handbal, şi anume selecţia pentru

formarea grupelor de copii începători.

Testările iniţiale au fost efectuate pe un eşantion de 300

copii, cu vârsta cuprinsă între 10 şi 11 ani, cu scopul de a afla

nivelul dezvoltării morfologice, a capacităţii funcţionale şi a

pregătirii fizice generale.

Concomitent cu efectuarea testărilor s-a desf ăşurat şi un

proces de pregătire care a cuprins iniţierea în tehnica de bază a

handbalului prin mijloace specifice “şcolii mingii”, pentru a

putea testa şi pregătirea fizică specifică, dar şi pregătirea

tehnică. Dintre copiii testaţi iniţial am alcătuit o grupă

experimentală şi una martor, fiecare de câte 25 de subiecţi. Pe

parcursul selecţiei relativ stabile, grupa experimentaţă a fost

supusă unui proces de pregătire tehnică, în conformitate cu

cerinţele iniţierii în tehnica de bază a jocului de handbal.

La sfâr şitul acestei perioade s-a efectuat o nouă testare a

tuturor indicilor investigati la testarea iniţială, rezultatele find

înregistrate, analizate şi prelucrate statistic.Rezultatele acestei prime etape experimentale au evidenţiat

eficienţa metodologiei de pregătire tehnică propusă şi a condus

la constituirea grupelor de copii începători, una experimentală

şi cealaltă martor, fiecare cu un efectiv de 25 copii, a căror

rezultate au constituit baza datelor analizate. Am continuat

experimentul cu aceşti subiecţi pe durata unui macrociclu de pregătire.



64

Metoda statistico- matematică

Frecvent folosită în cercetarea ştiinţifică, metoda statistico

matematică, reprezintă domeniul matematicii aplicate,

fundamentat pe teoria probabilităţilor şi pe legea numerelor

mari, care permit studiul diferitelor carecteristici ale

fenomenului de masă (Dumitrescu V., 1971; Tudoşi Ş., 1980;

Epuran M., 1992; Grimalschi T., 1999; Epuran M., Holdevici I.,

Toniţa F., 2001). Statistica matematică, folosită la interpretarea

rezultatelor şi compararea indicilor statistici, a oferit şi

posibilitatea de a stabili cu exactitate dacă indicatorii obţinuţi se

datorează întâmplării sau intervenţiei ameliorative. În

cercetarea noastr ă, pentru analiza şi interpretarea rezultatelor

obţinute am folosit următorii indicatori statistico-matematici:

• Media aritmetică, parametrul tendinţei centrale calculată

după formula:

n

x

x

n

i

∑=

=1

_

;

Acest indicator caracterizează însuşirile comune ale unei

grupări, dar poate ascunde însuşiri individuale de mare

importanţă. Din acest considerent, dar şi pentru a ne afla cât

mai aproape de valoarea reală a subiecţilor eşantionului cercetat

am operat şi alţi următorii indicatori de distribuţie, împr ăştiere

sau dispersie.

•

Abaterea (devia ţ ia) standard sau abaterea tip, indicator al

dispersiei, calculată după formula:

1

)( 2

1

−

−

±=

∑=

n

x x

S

n

i

i

;



65

Cu cât dispersia este mai mică, cu atât valoarea

parametrilor tendinţei centrale este mai reprezentativă.

• Coeficientul de variabilitate (Cv), , exprimat în procente,

măsoar ă gradul de omogenitate a unui eşantion şi face posibilă

compararea grupelor măsurate cu unităţi de măsur ă diferite, se

calculează după formula:

100C ⋅= x

S v % ;

Valorile coeficientului de variabilitate sunt cuprinse între:

- 0 – 10% indică omogenitate mare a colectivului

cercetat- 10 – 20% indică un colectiv cu omogenitate

medie

- peste 20% indică lipsă de omogenitate

• Eroarea standard a mediei (Em), parametru dependent de

volumul eşantionului (n – numărul de subiecţi) şi de abaterea

standard a distribuţiei se calculează după formula:

n

S m = ;

• Coeficientul de corela ţ ie, prin metoda produselor - se

calculează după formula:

SxSyn

y y x x

r i

n

i

i

)1(

))((11

−

−−

=

∑= ; sau

SxSyn

dydx

r

n

i

)1(

11

−

=

∑=

unde: dx x xi =− )( - diferenţa variabilei (x) faţă de media aritmetică )( x ;

dy y yi =− )( - diferenţa variabilei (y) faţă de media aritmetică )( y ;

∑−

n

i

dxdy1

- suma produselor diferenţelor individuale;

Sx, Sy – abaterea (deviaţia) standard de la cele două şiruri de date;

n – număr de subiecţi



66

Pentru a afla dacă s-au realizat progrese, iar acestea sunt

semnificative statistic am comparat toţi parametri supuşi

cercetării, la testarea iniţială şi finală. Metoda a urmat mai

multe etape, ultima dintre ele fiind interpretarea şi evaluarea

datelor obţinute (Tudoşi Şt., 1980, 1993; Dumitrescu V., 1981;

Dragnea A., 1984; Epuran M., 1992; Epuran M., Holdevici I.,

Toniţa F., 2001). Prin compararea rezultatelor obţinute de grupe

experimentală şi grupa martor a fost posibil să se constate

diferenţele şi progresele activităţii de instruire tehnică pe baza

unor mijloace raţionalizate în concordanţă cu modelul de joc

specific. Statistica matematică ofer ă posibilitatea de a stabili cu

destulă exactitate dacă aceste diferenţe se datorează întâmplării

sau intervenţiei ameliorative (Dumitrescu V., 1971, 1981;

Tudoşi Ş., 1980; Iacob I., Gheorghiu C. R., 1998)

Semnificaţia diferenţei dintre medii s-a f ăcut pe baza

testului Student, prin calcularea variabilei “t”, iar valoarea

obţinută s-a comparat cu valoarea tabelar ă a lui “t” (tabela lui

Fisher).

Pentru eşantioanele corelate (dependente) – grupa martor

sau experiment, între testarea iniţială şi finală – am folosit

formula:

1

)(1

2

1

2

1

−

−

=

∑∑

∑

==

=

n

D Dn

D

t n

i

n

i

n

i ;

unde: D – este diferenţa dintre valori la cele două testări;

n – număr de subiecţi;

Pentru eşantioane necorelate (independente) – grupa

martor şi experiment, la testarea iniţială sau finală – am folositformula:



67

mm

x xt

2

2

2

1

21

+

−= ;

unde: x1 - este media aritmetică a valorilor grupei

experiment;

x2 - este media aritmetică a valorilor grupei martor;

m2

1 - amplitudinea standard a valorii medii a grupei

experiment;

m2

2 - amplitudinea standard a valorii medii a grupei

martor;

Statistica matematică ofer ă posibilitatea de a stabili

aproape exact dacă diferenţele se datorează întâmplării sau

intervenţiilor ameliorative. Dacă vom obţine tcalcul ≥ ttabel ,

înseamnă că diferenţa dintre cele două medii este semnificativ

diferită în procent de 95% (sau 99%). Dacă tcalcul ≤ ttabel ,

diferenţa dintre cele două medii este nesemnificativă, cele două

şiruri diferind întâmplător. Această metodă am folosit-o pentru

a evidenţia în ce măsur ă programul propus de noi a influenţat

rezultatele finale ale cercetării.

Metoda reprezent ării grafice

Metoda reprezentării grafice constituie modul de exprimare a semnificaţiilor

datelor prelucrate statistico-matematic. Am abordat reprezentarea grafică, pentru a

pune în evidenţă diferenţele dintre performanţele obţinute de subiecţii, în diferite

momente ale cercetării noastre.

2.2. Organizarea cercetării

Cercetarea s-a desf ăşurat în cadrul Clubului Sportiv Şcolar Nr. 1 Constanţa,

unitate sportivă de performanţă cu rezultate deosebite în handbalul românesc la



68

nivelul copiilor şi juniorilor. În perioada anilor 2003 – 2006, urmărindu_se

perfecţionarea pregătirii tehnice, prin eşalonarea mijloacelor specifice în

antrenamentul începătorilor, pe parcursul etapei I de selecţie specifică în handbal,

denumită “formarea grupelor relativ stabile”. Cercetarea a parcurs 3 etape, după

cum urmează;

ETAPA I, s-a desf ăşurat în intervalul august 2003- aprilie 2005, perioadă

care a urmărit rezolvarea în principal a trei aspecte.

Selecţionarea din bibliografia de specialitate a materialelor ce conţin aspecte

legate de tema propusă cercetării. Materialele selecţionate au fost studiate cu

scopul fundamentării problemelor la nivel teoretic dar şi al unor clarificări privindactivitatea practică.

Un pas important al acestei perioade l-a constituit distribuirea şi analiza

chestionarului din cadrul anchetei realizate. Studiul constatativ efectuat pe baza

chestionarului elaborat, s-a efectuat pe un număr de 33 de profesori şi antrenori de

handbal, din secţiile cluburilor din ţar ă, care îşi desf ăşoar ă activitatea la nivelul

copiilor şi juniorilor. Chestionarul formulat a fost de tip închis şi a cuprinsîntrebări cu mai multe variante de r ăspuns (între 3 şi 5 variante).

Desf ăşurarea acţiunilor în vederea realizării primei faze, selecţia iniţială sau

preselecţia, din etapa I – a de selecţie specifică handbalului, respectiv formarea

grupelor relativ stabile. Deplasarea în aria de selecţie, constituită din şcolile cu

tradiţie în practicarea hadbalului la nivel şcolar, depistarea şi atragerea copiilor

selecţionabili. Pentru această acţiune de mare importanţă a fost colaborarea cu

profesorii de educaţie fizică din şcoli. Prin observaţie pedagogică directă, efectuată

la orele de educaţie fizică şi la alte activităţi sportive şcolare, am alcătuit lista

copiilor selecţionabili pentru practicarea handbalului. Această listă a fost

completată şi cu propunerile f ăcute de profesorii de educaţie fizică din şcoli. Toată

această activitate s-a desf ăşurat pe parcursul luni aprilie 2005 şi s-a încheiat cu

repartizarea copiilor pe grupe de câte 25-30 şi anunţarea programului de pregătire.



69

ETAPA II, a cercetării a constat în organizarea testării iniţiale, realizată pe

parcursul desf ăşur ării fazei a doua, selecţia preliminar ă, a selecţiei pentru formarea

grupelor de începători şi a experimentului constatativ, realizat concomitent cu

selecţia relativ stabilă, faza a treia a aceleiaşi etape de selecţie specifică

handbalului.

Testările iniţiale, desf ăşurate în perioada mai-iunie 2005, au început cu

indicii morfologici, funcţionali şi fizici generali, concomitent desf ăşur ăndu-se şi un

proces de pregătire, care a permis ca în finalul perioadei să se testeze şi pregătirea

fizică specifică şi cea tehnică. La încheierea testării iniţiale am format două grupe

de câte 25 de copii, una experimentală şi una martor, în vârstă de 10-11 ani.

În faza selecţiei relativ stabile desf ăşurate în perioada iulie-septembrie 2005,

a coincis cu experimentul constatativ, în care grupa experimentală a parcurs un

proces de pregătire tehnică ce a avut ca principal obiectiv iniţierea în tehnica de

bază a jocului de handbal, folosind mijloace specifice, eşalonate, raţionalizate şi

standardizate. Concluziile analizei datelor din experimentul prealabil au

demonstrat eficienţa metodologiei de pregătire tehnică propusă pentru această etapă şi continuarea cercetării.

Experimentul propriu-zis a fost realizat cu grupa experimentală, pe parcursul

unui macrociclu de pregătire, în parioada septembrie 2005 – mai 2006, iar testarea

finală s-a efectuat în ultimile două să ptămâni ale lunii mai 2006.

ETAPA III a constat în finisarea cercetării în perioada iulie 2006- februarie

2007. Prelucrarea statistică şi interpretarea datelor s-a desf ăşurat pe două direcţii:

1. Pentru fiecare baterie de teste, morfologice, funcţionale, de pregătire fizică,

generală şi specifică, de pregătire tehnică şi pentru fiecare probă în parte.

2. Comparativ între teste fizice şi cele fizice specifice cu scopul de a demonstra

faptul că existenţa corelaţiilor semnificative dintre indicii supuşi cercetării, vor

determina indici superiori ai pregătiri tehnice, dar şi ai pregătirii fizice specifice.



70

CAPITOLUL III. EFICIENŢA PREGĂTIRII TEHNICE A

HANDBALIŞTILOR ÎNCEPĂTORI

În denersul nostru ştiinţific am pornit de la convingerea că o consultare a

specialiştilor care activează în handbalul de performanţă ne-ar clarifica unele

probleme legate de procesul instructiv-educativ la acest nivel, dar şi de rolul şi

importanţa pregătirii tehnice în pregătirea începătorilor în handbal. De asemenea

am studiat documentele instituţiilor care au în subordine pregătirea handbaliştilor,

din dorinţa de a vedea conţinutul, ponderea şi impotanţa pregătirii tehnice în

programele de pregătire de la nivelul începătorilor.

Pentru a constata eficienţa pregătirii tehnice la acest nivel am comparat unii

parametrii ai celor cuprinşi în experiment cu date ale populaţiei şcolare, ale

handbaliştilor de aceiaşi vârstă, dar şi cu cerinţele federaţiei de specialitate. Numai

după aceste demersuri am trecut la alcătuirea unei planificări pe un macrociclu,

unde pregătirea tehnică este prevăzută a se efectua pe baza eşalonării mijloacelor

specifice. Conţinutul planificării a constituit baza experimentului propriu-zis .

3.1. Opiniile specialiştilor privind pregătirea tehnică a handbaliştilor începători

Pe lângă datele oferite de studiul literaturii de specialitate, pentru a avea o

imagine completă privind pregătirea începătorilor în handbal, am apelat la un

chestionar (anexa 2), adresat celor care lucrează efectiv în handbalul de

performanţă, în special cu grupe de începători. Chestionarul conţine 12 întrebări cu

variante de r ăspuns de tip închis, special concepute, care să surprindă probleme

privind pregătirea copiilor începători în handbal, raporturile şi interacţiunea dintre

componentele antrenamentului, importanţa şi rolul pregătirii tehnice la acest nivel.

La chestionar au avut amabilitatea să r ăspundă 33 de profesori şi antrenori, cu

activitate efectivă la nivelul copiilor şi juniorilor, ce activează în secţiile cluburilor

sportive şcolare sau a cluburilor de drept privat din ţar ă. Dacă avem în vedere



71

36.36%

30.30%

27.27%

6.06%

categ. III

categ.II

categ.I

antr. em eriti

categoria de clasificare ca antrenor (figura 5), cei chestionaţi se împart în felul

următor: 12 au categoria a-III-a (36,36%); 10 au categoria a-II-a (30,30%); 9 au

categoria a-I-a (27,27%); 2 sunt antrenori emeriţi(6,06%).

Fig. 5. Categoriile de clasificare ale specialiştilor chestionaţiVechimea în activitatea sportivă de performanţă a acestor specialişti poate fi

grupată după cum urmează: 3 au până la 5 ani (9,09%); 8 au între 5 – 10 ani

(24,24%); 13 au între 10 – 20 ani (39,39%); 5 au între 20 – 30 (15,15%); 4 au peste

30 ani (12,12%). Dintre cei chestionaţi 27 (81,81%), lucrează efectiv încă şi la

nivelul copiilor şi juniorilor, 4 (12,12%) îşi desf ăşoar ă activitatea momentan numai

la seniori iar 1 (3,03%) este pensionar. Rezultatele anchetei tip chestionar sunt prezentate în tabelul 6.

Tabelul 6

Rezultatele opiniilor specialiştilor pe problema pregătirii tehnice

a handbaliştilor începători

Nr.crt.

Intrebările şi variantele de r ăspunsuri Procentajer ăspunsuri

La ce nivel se afl ă preg ătirea sportivilor începători, în jocurilesportive, în România?

nr. %

foarte bun; 1 3,03

bun; 4 12,12

satisf ăcător; 10 30,30

slab; 10 30,30

1

foarte slab; 5 15,15



72

alte r ăspunsuri; 3 9,09

La ce nivel se afl ă preg ătirea handbali ştilor începători, în România?

nr. %

foarte bun 4 12,12

bun; 6 18,18 satisf ăcător; 15 45,45

slab; 6 18,18

foarte slab; 2 6,06

2

alte r ăspunsuri; 0 0

Care din componentele antrenamentului sportiv, la jocul dehandbal, considera ţ i că ar trebui perfec ţ ionate din punct de vederemetodologic, la nivelul începătorilor?

nr. %

pregătirea fizică generală; 10 30,30

pregătirea fizică specifică; 6 18,18

pregătirea tehnică; 16 48,48

pregătirea tactică; 0 0

pregătirea psihologică; 0 0

3


La ce nivel se afl ă preg ătirea tehnică a handbali ştilor începători? nr. %

foarte bun; 0 0

bun; 4 12,12

satisf ăcător; 20 60,60

slab; 9 27,27

foarte slab; 0 0

4


Care sunt cele mai eficiente căi metodologice în preg ătireatehnică a handbali ştilor începători?

nr. %

conform programelor existente; 11 33,33

folosirea aparatelor ajutătoare; 2 6,06

algoritmizarea mijloacelor specifice; 10 30,30

jocuri pregătitoare; 6 18,18

5


Considera ţ i că este eficient ă aplicarea algoritmiz ării mijloacelorspecifice în preg ătirea tehnică a începătorilor în handbal?

nr. %

da; 16 48,48

nu; 39,09

6

par ţial; 10 30,30



73


Cum considera ţ i mai eficient ă eşalonarea mijloacelor specifice în preg ătirea tehnică a începătorilor în handbal?

nr. %

pe fazele jocului, în atac şi apărare; 9 27,27

pe componentele antrenamentului sportiv; 6 18,18

pe elementele tehnice; 2 6,06

pe procedeele tehnice; 14 42,42

7


Care sunt cele mai eficiente forme de instruire a tehnicii la nivelulîncepătorilor?

nr. %

frontală; 10 30,30

pe grupe; 4 12,12

individual; 8 24,24

sub formă de joc; 11 33,33

8


În ce parte a lec ţ iei de antrenament, considera ţ i eficient ă plasareatemelor care vizeaz ă preg ătirea tehnică , prin eşalonareamijloacelor?

nr. %

pregătitoare; 6 18,18

fundamentală; 21 63,63

de încheiere; 0 0

toate; 4 12,12

9


Considera ţ i că mijloacele folosite la preg ătirea tehnică contribueşi la dezvoltarea calit ăţ ilor motrice?

nr. %

da; 22 66,66

nu; 0 0

par ţial; 9 27,27

10


Care sunt, după părerea dumneavoastr ă , procedeele tehnice prioritare în instruirea handbali ştilor începători, în atac (bifa ţ i cu1, 2, 3) ?

nr. %

prinderea şi pasarea de pe loc; 6 6,06

prinderea şi pasarea în pătrundere; 11 11,11

prinderea şi pasarea din deplasare ; 13 13,13

aruncarea la poartă din alergare; 12 12,12

aruncarea la poartă din săritur ă; 23 23,23

11

aruncarea la poartă din sprijin; 11 11,11



74

driblingul multiplu; 17 17,17


Care sunt, după părerea dumneavoastr ă , procedeele tehnice prioritare în instruirea handbali ştilor începători, în apărare (bifa ţ icu 1, 2, 3) ?

nr. %

deplasările specifice; 24 24,24 atacarea adversarului cu minge; 33 33,33

blocarea aruncărilor ; 25 25,25

scoaterea mingii din dribling; 10 10,10

12


Cercetarea realizată prin intermediul chestionarului vine să confirme opiniamultor specialişti din sportul românesc, că la nivelul jocurilor sportive lipsa

rezultatelor internaţionale este generată şi de nivelul modest al pregătirii, încă de la

grupele de copii şi juniori. În acest sens majoritatea specialiştilor (60,60%)

consider ă nivelul modest (satisf ăcător 30,30% şi slab 30,30%) la care se adaugă şi

un procent de 15,15% care consider ă nivelul slab. Pentru bun (12,12%) şi foarte

bun (3,03%) optează numai cinci dintre cei chestionaţi.

Pentru un nivel satisf ăcător al pregătirii handbaliştilor începători optează

45,45% dintre cei chestionaţi. Sunt zece opţiuni pentru calificativele bun (18,18%)

şi foarte bun (12,12%), în comparaţie cu cele şase pentru slab (18,18%) şi foarte

slab (6,06%). Această apreciere a nivelului pregătirii începătorilor în handbal

credem că este influenţată şi de rezultatele foarte bune realizate la nivelul juniorilor

în ultima perioadă (prezenţa pe podium la competiţiile europene sau mondiale).

Aproape jumătate dintre specialişti 48,48%, apreciază că pregătirea tehnică

este cea care trebue perfecţionată la nivelul începătorilor în handbal. Acelaşi

procent dintre specialişti consider ă că pregătirea fizică (generală 30,30% şi

specifică 18,18%) este cea care trebue perfecţionată la handbaliştii începători. Nu

au primit nici un r ăspuns pregătirea tactică şi cea psihologică, iar un r ăspuns a vizat

alte aspecte. Aceste opţiuni (figura 6) sunt în concordanţă cu prevederile teoriei şi



75

48.48%

0.00%

30.30%

0.00%

18%3.03%

preg.tehnica

preg.tactica

preg.fiz.gen.

preg.psiho.

preg.fiz.spec.

alte optiuni

metodicii handbalului (Kunst-Ghermănescu, I., Gogâltan V., Jianu E., Negulescu

I., 1983).

Fig. 6. Componentele antrenamentului perfecţionabile la nivelulhandbaliştilor începători

Majoritatea celor care au r ăspuns la chestionar consider ă că nivelul pregătirii

tehnice a handbaliştilor începători este satisf ăcător (60,60%), iar 27,27% consider ă

nivelul slab. Numai patru specialişti (12,12%) apreciază cu bun nivelul pregătirii

tehnice. Acest lucru reflectă faptul că la nivelul începătorilor sunt posibilşităţi de

îmbunătăţire a pregătirii tehnice.

Metodologia cuprinsă în programele existente este considerată de 33,33%

dintre specialişti, modalitatea de instruire tehnică eficientă, iar 30,30% dintre

aceştia sunt de acord că algoritmizarea mijloacelor specifice este calea cea mai

eficientă pentru îmbunătăţirea tehicii începătorilor în handbal. Şase r ăspunsuri

apreciază că folosirea jocurilor pregătitoare este o cale eficientă de pregătire

tehnică, iar doi specialoşti acordă eficienţă în predarea tehnici folosirii aparatelor

ajutătoare. Sunt şi patru specialişti care consider ă alte modalităţi eficiente în

instruirea tehnică. Rezultatele la această întrebare ne dau garanţia că sunt suficienţi

specialişti, care consider ă algoritmizarea ca modalitate eficientă de instruire

tehnică.

Constatăm că aproximativ jumătate dintre cei chestionaţi consider ă eficientă

algoritmizarea mijloacelor specifice pentru instruirea tehnică, iar o treime sunt



76

48.48%

30.30%

9.09%

12.12% DA

PAR'IAL

NU

alte optiuni

48.48%

6.06%

27.27%

18.18%

6,06% pe procedee

tehnice

pe elemente

tehnice

pe fazele

jocului

pe comp. antr.

alte optiuni

par ţial de acord cu acestă opţiune (figura 7). Numai trei dintre cei chestionaţi nu

sunt de acord cu folosirea algoritmizării mijloacelor specifice în pregătirea tehnică,

alţi patru având alte opţiuni.

Fig. 7. Folosirea algoritmizării mijloacelor specifice în instruireatehnică, în opinia specialiştilor chestionaţi

R ăspunsurile la această întrebare coroborate cu r ăspunsurile la întrebarea

precedentă ne dau certitudinea că marea majoritate a specialiştilor care lucrează la

nivelul copiilor şi juniorilor sunt de acord şi ar utiliza practic algoritmizarea

mijloacelor specifice pentru instruirea tehnică la începători.

La întrebarea ce vizează modalitatea cea mai eficientă de eşalonare amijloacelor specifice în instruirea tehnică la începători, 42,42% dintre cei

chestionaţi optează ca aceasta să se realizeze pe procedee tehnice, 27,27% pe

fazele jucului în atac şi apărare, 18,18% pe componentele antrenamentului, 6,06%

pe elemente tehnice, iar doi specialişti au alte opţiuni (figura 8).

Fig. 8. Modalitaăţi de eşalonare a mijloacelor specifice pentruinstruirea tehnică



77

12.12%

11.11%6.06%

11.11%

17.17%

6.06%23.23%

13,13%

arunc.saritura

arunc.alerg.

arunc.sprijin

p-p loc

p-p deplasare

p-p patrundere

dribling

alte optiuni

Cea mai eficientă formă de instruire tehnică la începători este considerată

cea sub formă de jocuri 33,33% şi lucrul frontal 30,30%. Pentru individualizare la

această vârstă optează 24,24%, iar 12,12% pentru metoda pe grupe. Aceste

r ăspunsuri ne conduc la concluzia că la începători o mare parte dintre mijloacele

folosite să se predea sub formă de jocuri sau aplicănd metoda frontală.

Plasarea temelor de pregătire tehnică în lecţia de antrenament se va face cu

preponderenţă în partea fundamentală (63,63%) sau în partea pregătiroare

(18,18%), conform opţiunilor specialiştilor.

Dintre procedeele tehnice prioritare în instruirea începătorilor în atac,

specialiştii chestionaţi optează pentru aruncarea la poartă din săritur ă 69,69%,

driblingul multiplu 51,51%, prinderea şi pasarea din deplasare 39,39%. Celelalte

opţiuni sunt prezentate în figura 9.

Fig. 9. Prioritatea procedeelor tehnice în instruirea jocului în atac, lahandbaliştii începători

Pentru jocul în apărare, prioritatea procedeelor în instruirea tehnică (figura 10) esteasigurată de atacarea adversarului cu minge 33,33%, blocarea aruncărilor la

poartă25,25% şi deplsările în teren specifice 24,24%. Scoaterea mingii de la

adversar primeşte 10,10% iar alte opţiuni 13,13%.

Remarcăm că procedeele tehnice prioritare, în opinia celor chestionaţi,

corespund cu cele prezente în modelul de joc la nivelul handbaliştilor începători.

Putem afirma ca deşi majoritatea specialiştilor apreciază că pregătirea

sportivă a începătorilor la jocul de handbal este satisf ăcătoare, iar la nivelul



78

33.33%

25.25%

10.10% 24.24%13,13%

deplasări

specifice

atacarea

adversarului

blocarea

mingiilor

scoaterea

mingiilor

alte r ăspunsuri

execuţiilor tehnice, satisf ăcătoaer spre slab, perfecţionarea componentei tehnice a

antrenamentului este cea care va asigura progresul mai rapid al sportivilor spre

realizarea măiestriei.

Fig. 10. Prioritatea procedeelor tehnice în instruirea jocului în apărare,la handbaliştii începători

Există disponibilitate din partea antrenorilor anchetaţi, pentru folosirea în

activitatea practică a unei eşalonări a mijloacelor specifice pe procedee tehnice,

pentru jocul în atac şi apărare. Aceste mijloace vor fi utilizate pentru rezolvarea

temelor de lecţie de antrenament, atât în parte fundamentală cât şi în cea

pregătitoare a lecţiei. Priorităţile în instruirea procedeelor tehnice, în atac şi în

apărare, corespund conţinutului tehnicii de bază, care trebue insuşită la nivelul


În concluzie putem spune că este necesar ă o cercetare experimentală, pentru

a stabili eşalonarea mijloacelor specifice pregătirii tehnice, care să fie în

concordanţă cu evoluţia handbalului modern şi să asigure o pregătire eficientă aîncepătorilor în jocul de handbal. Eşalonarea mijloacelor se va face pe procedeele

tehnice de bază cuprinse în modelul de joc pentru acest nivel. Toţi specialiştii sunt

de acord că procedeele atât pentru jocul de atac (prindere şi pasare din deplasare,

aruncare la poartă din săritur ă, dribling, etc.), cât şi pentru cel de apărare

(deplasarea în apărare, atacarea adversarului cu minge, blocarea aruncărilor, etc.)

trebuie învăţate şi consolidate concomitent cu o bună pregătire fizică, generală darşi specifică.



79

3.2. Documente ce reflectă pregătirea tehnică a handbaliştilor începători

Dorinţa de a face o analiză a documentelor care vizează pregătirea

începătorilor în handbal, deci şi componenta tehnică, ne-a condus la situaţia în care

am constatat că aceste documente sunt foarte vechi ca dată de apariţie. Această

primă constatare este valabilă pentru ambele instituţii care trebuie să coordoneze,

din punct de vedere metodologic, activitatea cluburilor sportive şcolare, a liceelor

cu program sportiv, sau a cluburilor sportive de drept privat cu secţii de copii şi

juniori, acolo unde se face instruirea începătorilor în handbal.

Cel de al doilea aspect constatat este aceala că dintre documentele existente,

care se refer ă la instruirea începătorilor în handbal, deci şi la instruirea tehnică,

unul singur are caracter de document oficial al Ministerului Educaţiei şi

Învăţământului şi anume „Programa de handbal pentru şcolile sportive” (aprobat

cu nr.28477/1975).

Celălalt document, de la nivelul Federaţiei Române de Handbal, se refer ă în

principal la aspectele somatice şi motrice de la nivelul selecţiei începătorilor şi sunt

cuprinde în broşura, de uz intern, apărută în 1986 „Criterii, probe şi norme pentru

selecţia în handbal”, realizată de specialişti ai Federaţiei Române de Handbal şi ai

Centrului de Cercetări pentru Educaţie Fizică şi Sport.

Cea mai completă prezentare a cerinţelor pregătirii, deci şi a instruirii

tehnice, la nivelul începătorilor în handbal, se găseşte în lucrarea „Teoria şi

metodica handbalului” realizată de Kunst-Ghermănescu I., Gogâltan V., Jianu E. şi

Negulescu I. în 1983. Vom remarca faptul că această lucrare deşi are girul catedrei

de jocuri sportive şi a senatului Academiei Naţionale de Educaţie Fizică şi Sport,nu este un document oficial al ministerului învăţământului sau al federaţiei de

specialitate.

În practică majoritatea celor care îşi desf ăşoar ă activitate în aceste instituţii,

se raportează cu pregătirea la modelele (somatic, motric şi de joc – tehnico-tactic)

cuprinse în lucrarea profesorului Ioan Kunst-Ghermanescu şi a colaboratorilor săi.

Analizând conţinutul „Programei de handbal pentru şcolile sportive” din1975, constatăm mai multe aspecte demne de reţinut, inclusiv cu referire la tehnica



80

jocului. Programa este structurată pe patru păr ţi: selecţia, grupele de începători,

grupele de avansaţi şi grupele de performanţă.

La selecţie sunt prezentate aspecte specifice metodologiei realizării acesteia,

criteriile de selecţie, probe de control (motrice, generale şi specifice) şi etapizarea

procesului de selecţie. Este de reţinut faptul că selecţia este prevăzută a se realiza

la vârsta de 11 - 12 ani (tabelul 7).

Partea rezervată grupelor de începători (vârsta 11 - 14 ani), care ne

interesează şi pe noi, cuprinde următoarele aspecte: modelul specific acestei etape

(fizic, tehnic, tactic), obiective, conţinutul instruirii şi indicaţii metodice. Toate

acestea vor fi realizate la sfâr şitul perioadei, adică la 14 ani.

Tabelul 7

Probele de control pentru selecţia iniţială

(după „Programa de handbal pentru şcolile sportive/1975)

Norme de control (vârsta 11-12 ani)Probe de control

B F

30 m plat 4,9 sec 5,2 sec

Săritura în lungime cu elan 3,90 m 3,60 m

Săritura în lungime de pe loc 1,90 m 1,60 m

Aruncarea mingii de oină la distanţă 35 m 25 m

Modelul specific etapei este alcătuit din modelul fizic (somatic şi motric),

tehnic şi tactic (talelul 8).

Modelul fizic conţine date privind talia sportivilor pe linii de posturi:

jucători de semicerc, jucători de 9 m şi portarii. Pentru aspectele fizice sunt date

probe, cu norme, pentru calităţile motrice (viteză, for ţă, rezistenţă), tot pe linii de

posturi.

Modelul tehnic este alcătuirt din procedeele tehnice care trebuie însuşite,

pentru jocul în atac şi apărare (anexa 3), iar modelul tactic conţine aspectele de

tactică individuală şi colectivă ce trebuie cunoscute de sportivi în această etapă.



81

Tabelul 8

Cerinţe pentru grupele de începători-băieţi

(după „Programa de handbal pentru şcolile sportive/1975)

Posturi

Cerinţe

Jucători de

semicerc

Jucători de

9 m Portari

Tip somatic 1,60/1,65 cm 1,70/1,75 cm 1,70/1,75 cm

Calit ăţ i motrice

viteză-30 m plat 4,3 sec 4,4 sec 4,4 sec

for ţă-sărit.în lung.de pe loc -arunc.mg. la distanţă

2,20 m

35 m

2,20 m

40 m

2,20 m

40 m

FIZIC

rezistenţă-1000m 4’20” 4’20” 4’20”

Pase de baz ă (fundamentale); din alergare; în doi, întrei, pe contraatac; cu joc de picioare şi elan de

pas încrucişat. Aruncări la poart ă;din alergare; din săritur ă; cu elan

de pas încrucişat sau adăugat; din plonjon. Mi şcarea în teren; toate variantele.

Atac

Conducerea mingii-driblingul ; Mi şcarea în teren; deplasări în poz. fundamentală. Blocarea mingiilor aruncate la poart ă;

Scoaterea mingiilor de la adversar;

TEHNIC

Apărare

Atacarea adversarului cu corpul;

Atac TACTIC

Apărare Tactica individual ă şi tactica colectivă

Obiectivele instruirii prezentate în programă se adresează câte unu, pregătirii

fizice, tehnice, tactice şi psihologice.

Obiectivul pentru pregătirea tehnică are următorul conţinut: „Însuşirea

tehnicii de bază a jocului de handbal. Se va evita specializarea îngustă, pe posturi;

numai spre sfâr şitul acestui ciclu elevii pot fi dirijaţi spre o specializare pe grupe

de posturi (linia de 9 m sau linia de semicerc).” (Programa de handbal pentru

şcolile sportive/1975).

Conţinutul instruirii prezentat în programă are exemple de mijloace pentru

pregătirea fizică (pe calităţile motrice) şi pregătirea tehnică. La conţinutul pregătirii



82

tehnice sunt date 2-3 exemple de mijloace care pot fi utilizate pentru instruirea

procedeelor cuprinse în modelul tehnic.

La capitolul de „Indicaţii metodice” se face precizarea că acest conţinut al

programei, destul de cuprinzător din punct de vedere tehnic, trebuia realizat de

sportivi la sfâr şitul etapei (11- 14 ani). Tot la acest capitol se fac câteva precizări

privind pregătirea fizică, care va ocupa 50% în prima parte şi 40% în partea a doua

a etapei, dar şi câteva indicaţii pentru pregătirea tehnică. Se atrage atenţia ca

procedeele de pasare şi aruncare la poartă să se execute prin zvârlirea mingii,

pentru acesta se vor folosi mingi de dimensiuni mai mici, care să nu deformeze

execuţia tehnică. Se mai precizează că după însuşirea tehnicii corecte de pasare şi

aruncare, aceasta să se exerseze în condiţii cât mai variate.

Documentul Federaţiei Române de Handbal din 1986, „Criterii, probe şi

norme pentru selecţia în handbal” este structurat pe trei păr ţi şi anume:

- criteriile de selecţie, cu foarte multe indicaţii privind aplicarea acestora;

- etapa activităţii de selecţie, pregătire şi promovare în sportul de performanţă,

sunt prezentate obiective, mijloace şi criterii de acţionare;

- sistemul de probe şi norme de control pentru selecţia începătorilor, care

vizează pregătirea fizică generală, pentru vârsta de 6-14 ani băieţii şi 7-12

ani fetele;

În acest material nu întâlnim nici o precizare cu referire la conţinutul tehnic

sau modalităţile de realizare a pregătirii tehnice, de la nivelul începătorilor în

handbal.

În lucrarea „Teoria şi metodica handbalului” (Kunst-Ghermănescu I.,Gogâltan V., Jianu E. şi Negulescu I.) autori prezintă modelul de joc pentru

eşalonul de copii începători (anexa 1), model mult simplificat, ca şi conţinut

tehnico-tactic dar şi al organizării şi desf ăşur ării jocului. Acest lucru este motivat

de autori, prin adaptarea conţinutului tehnico-tactic la posibilităţile copiilor de 10-

12 ani, dar şi pentru a da posibilitatea insuşirii temeinice a elmentelor

fundamentale ale jocului. Ca urmare a acestui fapt modelul de joc pentru incepătoriconţine două faze pentru jocul de atac şi două pentru jocul de apărare.



83

Constatăm că acest model de joc este mult mai aproape de cerinţele

handbalului actual, atât prin conţinutul prezentat, cât şi prin posibilitatea de

însuşire într-o perioadă mai scurtă de timp. Totuşi acest model dă posibilitatea

specialiştilor de completare la nivelul tehnicii cu tr ăsături specifice handbalului

modern: viteza de deplasare şi manevrare a obiectului de joc, relaţia unu la unu în

atac şi apărare, finalizare promtă şi decizie în apărare.

În privinţa ponderii pregătirii tehnice la nivelul începătorilor în handbal,

constatăm că acest lucru este abordat numai în lucrarea „Teoria şi metodica

handbalului”, Se specifică faptul că ponderea pregătirii tehnice la nivelul

handbaliştilor începători va fi de 50%, din totalul pregătirii (fizice, tehnice şi

tactice).

La cluburile sportive şcolare şi liceele cu program sportiv mai găsim

normative care indică numărul de ore de pregătire pentru o grupă de începători.

Aceasta este normată cu trei antrenamente pe să ptămână, de câte două ore, şi o or ă

de joc în week-end (tabelul 9). Conţinutul pregătirii în cele şase ore de lucru

să ptămânal este în totalitate lăsat la latitudinea profesorului.

Tabelul 9

Repartizarea orelor săptămânale pe nivele de instruire

NIVELUL DE INSTRUIRE Nr. antrenamente

sapt ămânal(2 ore)

Nr. jocuriîn week-end

(1 or ă )

Total ore Preg ătire

ÎNCEP Ă TORI 3 1 7 AVANSAŢ I 4/5 1 9/11

PERFORMAN ŢĂ 6 1 13

Analiza documentelor care ar trebui să orienteze întreaga pregătire la nivelul

bazei de masă a handbalului de performanţă, ne conduce la concluzia că aceasta

este foarte veche, redusă ca şi conţinut, lucru ce necesită o urgentă actualizare a

acestor documente, atât la nivelul ministerului cât şi al federaţiei de specialitate.

În acest sens cercetarea noastr ă poate constitui un punct de plecare înreactualizarea conţinuturilor pregătirii la nivelul începătorilor, printr-o eşalonare



84

adecvată a mijloacelor specifice, în mod deosebit a celor proprii pregătirii tehnice.

Modelel de selecţie şi de promovare de la un nivel la altul, vor trebui aduse la

cerinţele handbalului actual şi însoţite de modele de pregătire cât mai eficiente.

De aceia consider ăm că este nevoie de un model de pregătire, unde instruire

tehnică să fie realizată pe baza eşalonării mijloacelor specifice, cuprinsă în

algoritmi specifici, care să accelereze şi să îmbunătăţească nivelul execuţiilor

tehnice ale începătorilor în jocul de handbal.

3. 3. Aprecierea nivelului pregătirii sportive a handbaliştilor începători

Am considerat utilă aprecierea nivelului de pregătire a handbaluştilor, care

fac obiectul cercetării noastre, în contextul general al handbaliştilor de aceiaşi

vârstă, pentru o apreciere obiectivă, atât a rezultatelor obţinute cât şi a progreselor

înregistrate. Măsurarea în condiţii standard a eşantioanelor cercetate evidenţiază

dezvoltarea parametrilor studiaţi în mod practic, dar şi eventualele diferenţe între

populaţii (Ionescu A. şi colab., 1971; Mazilu V. şi colab., 1972; R ăduţ C., 1981;

R ăduţ E., 1981; Farcaş V., 1982; Tudusciuc I., Solomon M., Albuţ C., 1982;

Focşeneanu Al. şi colab., 1984; Hahn E., 1996; Mihăilă I., Ciorbă C., 2004;

Mihăilă I., 2006). Aprecierea nivelului de dezvoltare am realizat-o pe grupe de

teste pentru planul somatic, fiziologic, motric general, motric specific şi tehnic.

Datele experimentului nostru au fost comparate cu date din „Potenţialul biomotric

al populaţiei şcolare din România” (Nicu A. şi colab. 199o), cerinţele modelelor de

selecţie şi promovare pe nivele de instruire ale Federaţiei Române de Handbal(după Kunst-Ghermănescu I., Gogâltan V., Jianu E., Negulescu I., 1983) şi din

datele primite de la colegii profesori şi antrenori ce îşi desf ăşoar ă activitatea la

acest nivel de instruire (din Constanţa, Medgidia, Cernavodă, Călăraşi, Br ăila,

Galaţi, Bucureşti, Ploieşti, Moreni, Craiova, Braşov, Suceava, Oradea). Lipsa unor

date centralizate la nivelul federaţiei de specialitate a f ăcut ca la unii parametri

(date fiziologice, de pregătire tehnică şi chiar de pregătire fizică generală) acesteasă fie incomplete.



85

Dezvoltarea somatică

Datele pe care le-am avut la dispoziţie au acoperit numai doi parametri ai

dezvoltării somatice şi anume talia şi greutatea, cel de al treilea a fost calculat,

raportul (talie-100)/greutate. Deşi au acoperit numai aceşti parametrii ele au venit

din cele mai multe surse; grupa experiment, cerinţele Federaţiei Române de

Handbal, date din ţar ă centralizate şi date ale populaţiei şcolare. Centralizarea

acestor date este prezentată în tabelul 10, iar nivelul comparative al rezultatelor în

figura 11.

Tabelul 10

Dezvoltarea somatică a handbaliştilor începători (10-11 ani)

Nr.crt.

EşantionInd. somatic

grupaexperiment

ceriţeleF.R.H.

populaţiahandbalistică

populaţiaşcolară

1 Talia, cm 151,60 156 158,01 150,12

2 Greutatea, kg 47,16 51,37 49,20 39,51

3 Raportul(T-100) /G 1,09 1,09 1,17 1,26

Constatăm că valorile grupei experiment le depăşesc pe cele ale populaţiei

şcolare, dar sunt sub cerinţele F.R.Handbal şi ale populaţiei handbalistice. La

parametrul talie, grupa experiment depăşeşte valorea populaţiei şcolare cu 1,48 cm,

dar este mai mică decât cerinţa F.R.Handbal cu 3,4 cm şi cu 6,41 cm decât

valoarea populaţiei handbalistice.



86

150.12

39,51

1,26

158,01

49,20

1,17

156,00

51,37

1,09

151,6

47,16

1,09talia

greutatea

raport (T-

100)/G

g r . e x p e r i m e n t

c e r i n t e F R H

p o p . h a n d b a l i s t i c a

p o p . s c o l a r a

Fig. 11. Nivelul comparativ al indicilor somaticila handbaliştii începători

La parametrul greutate se repetă situaţia de la talie, unde grupa experiment

este sub cerinţa F.R.Handbal cu 4,21 kg şi cu 2,04 kgsub valoarea populaţiei

şcolare. Raportul (talie-100)/greutate are aceiaşi valoare cu cerinţa F.R.Handbal,

celelalte valori find mai mari. Diferenţele în dezvoltarea somatică poate fi

explicată prin faptul că subiecţii sunt la debutul perioadei pubertare, unde creşterea

dimensiunilor corpului se fac în detrimentul greutăţii. Dezvoltarea func ţ ional ă

În privinţa indicilor funcţionali am analizat cele mai puţine date, acestea

provenind de la grupa experiment şi de la populaţia handbalistică din ţar ă, dar şi

aici f ăr ă rezultate la tensiunea arterială (tabelul 11).

Tabelul 11Dezvoltarea funcţională a handbaliştilor începători (10-11 ani)

Nr.crt.

Ind.funcţionalEşantion

Frecven ţ acardiacă ,nr/min

Frecven ţ arespiratorie,

nr/min

Capacitateavital ă , ml

Indicele Ruffier

1. Grupa experiment 87,08 21,04 2142 13,3

2. Populaţia handbalistică 82, 30 17 2548,20 7, 85

Indicele frecvenţei cardiace, la grupa experiment are valori identice cu cele pentru vârsta de 11 ani, 87 - 88 bătăi/minut (A. Demeter, 1982), în comparaţie cu



87

82,30 bătăi/minut populaţia handbalistică. Acest lucru indică o mai bună adaptare

la efortul a populaţiei handbalistice ca urmare a participării sistematice la

antrenamente. Acelaşi lucru este întâlnit şi la frecvenţa respiratorie, unde 21,02

respiraţii/minut la grupa experiment şi 17 respiraţii/minut la populaţia

handbalistică, sunt valori care indică faptul că efectele pregătirii sistematice nu şi-

au pus amprenta. Grupa experiment are valoarea capacităţii vitale de 2142 ml, sub

valoarea normală pentru vârsta de 10 - 11 ani, care este de 2200-2400 ml

(A.Demeter, 1982), pentru copii care practică sistematic exerciţiile fizice.

Populaţia handbalistică, cu valoarea de 2548,20 ml, depăşeşte cu 148,20 ml

valoarea normală a copiilor antrenaţi. Valorile indicelui Ruffier indică o capacitate

de efort satisf ăcătoare pentru grupa experiment şi o capacitate medie de efort

pentru populaţia handbalistică, ambele cu posibilităţi de îmbunătăţire (figura 12).

2548,20

82,30

17

7,85

2142

87,08

21,04

13,3cap.vitala

F CF R

I.Ruffier gr.experiment pop.handbalistica

Fig. 12. Nivelul comparativ al indicilor funcţionalila handbaliştii începători

Dezvoltarea fizică general ă

Datele analizate la indicatorii dezvoltarea fizică generală, se refer ă numai la

trei parametrii, cel de al patrulea, alergare de rezistenţă pe 800 m, nu a putut fi

comparat, deoarece în potenţialul biomotric la clasa a – IV - a proba de rezistenţă

prevede o alergare cât poate fiecare, iar la clasa a – V - a şi a – VI - a proba de

rezistenţă se aleargă pe 600 m. De asemenea, în performanţă mulţi antrenori nu dau

probe de rezistenţă la această vârstă, considerând că rezultatele nu sunt relevante.



88

Comparaţia o vom face între grupa experiment, populaţia handbalistică şi populaţia

şcolara la probele de viteză 50 m, săritur ă pe verticală şi flotări (tabelul 12).

Tabelul 12Dezvoltarea fizică generală a handbaliştilor începători (10-11 ani)

Nr.crt.

EşantionInd. preg.fiz.gen

Grupaexperiment

Populaţiahandbalistică

Populaţiaşcolară

1 Alergare de vitez ă 50 m,

sec8,1 7,85 8,53

2 S ăritura pe vertical ă ,

cm25,12 27,90 28,02

3Flot ări,

număr de repet ării10 14,10 13,24

La alergarea de viteză pe 50 m, grupa experiment are o medie mai bună cu

0,43 sec, decât populaţia şcolar ă, dar mai mică decât populaţia handbalistică cu

0,25 sec. Detenta evidenţiată de proba de săritur ă pe verticală, prezintă valori

apropiate între populaţia şcolar ă şi cea handbalistică, grupa experiment find mai

slabă cu 2,78 cm decât populaţia handbalistică şi cu 2,90 cm decât populaţia

şcolar ă.

La proba de flotări rezultatul cel mai bun îl obţine populaţia handbalistică cu

14,10 execuţii, urmată de populaţia şcolara cu 13,24 execuţii şi de grupa

experiment cu 10 execuţii. Constatăm că la indicii de pregătire fizică generală

numai la viteză şi for ţă în braţe (flutări) copii care fac sport, au rezultate mult mai

bune decât populaţia şcolar ă (figura 13.).

28,02

13,24

8,53

27,9

14,1

7,85

25.12

10

8,1sarit.verticala

flotari

vit. 50mgr.experiment pop.handbalistica pop.scolara

Fig. 12. Nivelul comparativ al pregătirii fizice generalela handbaliştii începători



89

Dezvoltarea fizică specifică

Nivelul dezvoltării fizice specifice poate fi comparat foarte bine între grupa

experiment, populaţia handbalistică şi cerinţele F.R.H., unde avem date la toţi

indicatorii investigaţi (tabelul 13 şi figura 14).

Analizând rezultatele constatăm că mediile populaţiei handbaliştilor

începători depăşesc cerinţele federaţiei de specialitate, fapt care confirmă selecţia

bine f ăcută la acest nivel şi că pregătirea se desf ăşoar ă în concordanţă cu cerinţele

antrenamentului modern. Diferenţa mare la aruncarea mingii cu elan de trei paşi,

între practicanţii handbalului şi cerinţa federaţiei de specialitate ne conduce la

constatarea că acest indice ar trebui actualizat, la situaţia din ţar ă.

Tabelul 13Dezvoltarea fizică specifică a handbaliştilor începători (10-11 ani)

Nr.crt.

EşantionInd. preg.fiz.specifică

Grupaexperiment

Populaţiahandbalistică

CerinţeleF.R.H.

1 Alergare de vitez ă 30 m,

sec5,32 4,70 5,10

2 S ăritura în lungime de pe loc,

cm174,96 193,25 187

3 Aruncarea mingii cu elan de

3 paşi, m 20,16 29,34 22

4 Deplasare în triunghi,

sec17,63 16,46 17,50

Faptul că rezultatele înregistrate de grupa experiment sunt mai slabe decât

ale populaţiei handbalistică, dar şi decât cerinţle F.R.Handbal, este în concordanţă

debutul acestora în activitatea sportivă de performanţă.

193.25

29,34

16,46

4,7

187

22

17,5

5,1

174.96

20,16

17,63

5,32

sart.lungime

arunc.mingii

deplas.triunghi

viteza 30 m gr.experiment pop.handbalistica cerinte FRH

Fig. 14. Nivelul comparativ al pregătirii fizice specificela handbaliştii începători



90

Preg ătirea tehnică

Pentru compararea parametrilor pregătirii tehnice, am avut la dispoziţie

datele grupei experiment şi pe cele ale populaţiei handbalistice, la nivelul federaţiei

de specialitate neexistând astfel de cerinţe (tabelul 14).

Tabelul 14Pregătirea tehnică a handbaliştilor începători (10-11 ani)

Nr.crt.

Ind.tehniciEşantion

Pase la perete,nr.repet/30 sec

Dribling 30m printre

jaloane, sec

Pase dindeplasare pe

30 m, sec

Arunc.la ţ int ă , pct.

1 Grupa experiment 16,16 7,09 7,01 11,72

2 Populaţia handbalistică 18,20 5,92 6,28 18,87

Probele ce alcătuiesc bateria de teste tehnice, deşii nu sunt o noutate

absolută sunt mai rar folosite de specialişti în procesul instructiv-educativ. Ele

necesită respectarea unei metodologii stricte mai ales în alcătuirea grupelor la

probele cu pase în doi. La toate probele tehnice rezultatele grupei experiment sunt

mai slabe decât ale populaţiei handbalistice

Aceste diferenţe confirmă faptul că prezenţa în antrenament a mijloacelor

specifice determină o bună dezvoltare a tehnicii, lucru pe care îl întâlnim la

populaţia handbalistică (figura 15).

18,20

18,87

14,01

6,28

16,16

11,72

11,72

7,01

pase la perete

arunc.la tinta

pase in doi

pase din deplas. gr.experiment pop.handbalistica

Fig. 15. Nivelul comparativ al pregătirii tehnicela handbaliştii începători



91

După compararea rezultatelor obţinute de grupa experiment, cu rezultatele

celorlalte populaţii (şcolar ă şi handbalistică) şi cerinţele federaţiei de specialitate

putem formula câteva concluzii privind nivelul potenţialului biometric al copiilor

componenţi ai grupei experiment.

Nivelul somatic al grupei experiment este apropiat de cerinţele

federaţiei de specialitate, sunt sub valorile populaţiei handbalistice şi depăşesc la

majoritatea indicilor populaţiei şcolar ă. Şi în privinţa parametrilor funcţionali

valorile medii în limite normale pentru copii nesportivi, lasă posibilitatea ca pe

baza unei pregătirii sistematice şi de durată, aceştia să ajungă sau să depăşească

valorile pentru copii antrenaţi.

Dezvoltarea fizică generală ne arată faptul că grupa experiment este

apropiată ca valori de populaţia şcolar ă dar sub nivelul populaţiei handbalistice.

Acelaşi aspect este prezent şi la nivelul pregătirii fizice specifice, unde grupa

experiment se apropie de valorile cerinţelor F.R.H. dar sunt mai slabe decât cele

ale populaţiei handbalistice. Facem precizarea că valorile cerinţelor F.R.H. trebuie

realizate la finalul perioadei de handbalişti începători.

Faptul că nivelul pregătirii tehnice a grupei experiment este inferior la toţi

indicii nivelului populaţiei handbalistice este un argument în favoarea necesităţii

interventiei asupra procesului de pregătire tehnică.

Rezultatul comparaţiilor intre cele patru eşantioane (grupa experiment,

populaţia handbalistică, populaţia şcolar ă şi cerinţele F.R.Handbal) ne indică

necesitatea intervenţiei cu o nouă metodologie, ce ţine de sporirea nivelului

pregătirii sportive, inclusiv al pregătirii tehnice. Acest lucru devine o necesitate însituaţia în care pregătirea tehnică se realizează în prezenţa mingii de joc, fapt ce

creşte atractivitatea mijloacelor folosite, dar devine obligatorie sistematizarea,

raţionalizarea şi eşalonarea mijloacelor specifice în modele de pregătire tehnică cu

eficienţă maximă în instruire.



92

3. 4. Cerinţe de bază pentru planificarea pregătirii handbaliştilor începători,prin eşalonarea mijloacelor specifice

Pentru verificarea metodologiei de pregătire tehnică la handbaliştii

începători prin eşalonarea mijloacelor specifice, am început cu planificarea

antrenamentului pentru grupa experimentală. Operaţiunea de planificare a

antrenamentului la nivelul începătorilor se află în centrul atenţiei a numeroşi

specialişti ai domeniului (Вайцеховский С.М., 1971; Asmarin B.A., 1987; Nicu

A. coord., 1993; Dragnea A., 1996; Платонов В.Н., 1997; Bompa T., 2002, 2003;

Ghervan P., 2003).

Având în vedere faptul că la nivelul copiilor începători în handbal, nuîntâlnim calendar competiţional oficial, şi structura unui macrociclu de pregătire va

avea aspecte specifice (Kunst-Ghermănescu I., Gogâltan V., Jianu E., Negulescu I.,

1983; Ghervan P., 2003; Rizescu C., 2005; Mihăilă I., 2006). Macrociclu de

pregătire la începători se confundă cu o perioadă pregătitoare ce se întinde pe un an

şcolar. Această perioadă pregătitoare va fi împăr ţită la rândul ei în mai multe etape

sau mezocicluri, diferite ca durată, care pot fi mezocicluri de acomodare şi de bază.Privitor la documentele de planificare, cerinţa este de alcătuire a unor

planuri calendaristice semestriale, asemănătoare ca structur ă cu planificarea

lecţiilor de educaţie fizică din învăţământul preuniversitar sau a unei planificări

anuale. Planurile vor conţine obligatoriu obiective generale de pregătire (de

performanţă şi instructiv – educative), obiective şi sarcini pe componentele

antrenamentului, dar şi o minimă etapizare.

Eşalonarea mijloacelor spcifice s-a realizat începând cu perioada

experimentului prealabil şi a cuprins exerciţii tehnice sub formă de jocuri dinamice

şi pregătitoare, ştafete şi întreceri, pentru următoarele aspecte ale jocului: mişcare

în teren, şcoala mingii, prindere şi pasare, aruncare la poartă, dribling multiplu,

marcaj-demarcaj (anexa 4).

În perioada experimentului propriu-zis pentru pregătirea tehnică desf ăşurată

de grupa experiment, pe lângă modelele operaţionale din etapa anterioar ă s-a



93

folosit o nouă eşalonare a mijlocelor specifice, pe procedee tehnice pentru jocul în

atac şi apărare (anexa 5).

La alcătuirea planificării procesului instructiv-educativ pentru grupele de

începători, am avut în vedere următoarele aspecte (Kunst-Ghermănescu I.,

Gogâltan V., Jianu E., Negulescu I., 1983; F.R.H., 1996):

• Concepţia de joc a şcolii româneşti de handbal.

• Modelele FRH specifice de selecţie şi de joc la nivelul începătorilor.

• Obiectivele generale ale pregătirii pentru grupele de începători.

• Periodezarea pregătirii în etape.

• Fixarea sarcinilor principale şi secundare pe fiecare etapă.

Modelul planificării procesului de pregătire la copii începători în handbal

Obiective generale

I. De performan ţă;

1. Promovarea probelor de control F.R.H. şi a celor suplimentare.

II. Instructiv-educative;1. Continuarea preocupărilor pentru lărgirea şi asigurarea bazei de selecţie, în

concordanţă cu cerinţele F.R.Handbal.

2. Îmbunătăţirea continuă a motricităţii generale.

3. Creşterea capacităţii de efort a organismului pe baza dezvoltării fizice generale.

4. Dezvoltarea calităţilor motrice de bază cu accent pe viteză şi îndemânare.

5. Însuşirea corectă a procedeelor tehnice de bază ale jocului şi formarea

priceperilor de utilizare a acestora în condiţii simple de joc.

6. Învăţarea regulilor tactice de utilizare în joc a procedeelor tehnice de bază,

paralel cu însuşirea principalelor aspecte ale regulamentului de joc.

7. Formarea motivaţiei pentru practicarea handbalului; dezvoltarea tr ăsăturilor

pozitive de caracter şi a celor moral-volitive.

Obiective şi sarcini pe componentele antrenamentului

I. Preg ătire fizică



94

A. Generală

1. Dezvgoltarea vitezei sub toate aspectele.

2. Dezvoltarea îndemânării generale şi în manevrarea mingii.

3. Dezvoltarea for ţei generale.

4. Dezvoltarea rezistenţei generale.

B. Specifică

1. Dezvoltarea vitezei în regim de rezistenţă şi de for ţă.

2. Dezvoltarea îndemânării specifice manevr ării mingii şi mişcării în teren.

3. Dezvoltarea detentei membrelor inferioare şi superioare.

4. Dezvoltarea rezistenţei în regim de viteză şi îndemânare.

II. Preg ătirea tehnică

1. Învăţarea şi consolidarea poziţiei fundamentale de atac şi apărare şi a mişcării

în teren specifică jocului în atac şi apărare.

2. Învăţarea , consolidarea şi perfecţionarea prinderii şi pasării mingii (procedeul

“zvârlit de deasupra umărului”), de pe loc, din deplasare şi în pătrundere.

3. Învăţarea şi consolidarea aruncării la poartă (procedeul “zvârlit de deasupra

umărului”), de pe loc, din alergare, din săritur ă şi din pătrundere cu pas

încrucişat.

4. Învăţarea , consolidarea şi perfecţionarea driblingului multiplu.

5. Învăţarea şi consolidarea atacării adversarului cu minge.

III. Preg ătirea tactică

1. Învăţarea marcajului şi demarcajului.

2. Învăţarea utilizării cu eficienţă tactică a procedeelor tehnice.3. Învăţarea şi consolidarea trecerii rapide din apărare în atac.

4. Învăţarea şi consolidarea trecerii rapide din atac în apărare.

5. Învăţarea şi consolidarea apăr ării în zonă 6+0.

6. Învăţarea şi consolidarea sistemului de atac poziţional cu un pivot.

IV. Preg ătirea teoretică

1. Însuşirea noţiunilor de igienă individuală şi colectivă.2. Însuşirea de cunoştinţe referitoare la tehnica şi tactica jocului



95

3. Formarea de cunoştinţe referitoare la efort, parametrii efortului şi refacerea

organismului după efort.

4. Învăţarea principalelor aspecte legate de regulamentul de joc.

V. Preg ătirea psihologică

1. Educarea motivaţiei pentru practicarea handbalului, înţelegerea necesităţii

depunerii de eforturi în antrenament pentru a devenii buni jucători.

2. Educarea tr ăsăturilor morale şi de voinţă.

3. Dezvoltarea curajului, perseverenţei şi a dârzeniei.

4. Educarea atitudinii de respect pentru coechipieri, adversari şi arbitrii.

Periodizarea pregătirii

Graficul planului anual de pregătire, planurile de etapă şi eşalonarea

conţinutului pregătirii tehnice sunt prezentate în anexa 6. Facem precizarea că

eşalonarea conţinutului pregătirii pe etape include temele de lecţie pentru toate

componentele antrenamentului şi sunt cele după care a lucrat grupa experiment pe

durata cercetării. În această eşalonare a conţinutului pregătirii sunt trecute numai

codurile mijloacelor pregătirii tehnice corespunzător eşalonării acestora.

Eşalonarea mijloacelor specifice pregătirii tehnice folosită în experimentul

propriu-zis este prezentată în anexa 5. Nu am considerat necesar ă prezentarea

mijloacelor folosite pentru celelalte componente ale antrenamentului (fizic general

şi specific, dar şi de pregătire tactică).

Prezentăm în continuare un model al graficului planului anual (tabelul 15) şi

un model de eşalonare a mijloacelor specifice pentru instruirea unor procedeetehnice, la nivelul handbaliştilor începători.

Graficul planului anual corespunde macrociclului de pregătire al

handbaliştilor începători şi are o durată de opt luni jumătate. Este împăr ţit în cinci

mezocicluri (etape) şi 32 de să ptămâni. Conţinutul graficului este structurat pe

calităţi motrice, pregătire tehnică , pregătire tactică, joc şi probe de control.



96

Alături de calităţile motrice de bază avem prezentă motricitatea generală,

unde am căutat diversificarea numărului de deprideri motrice utilitar-aplicative dar

şi specifice altor ramuri de sport.

Pregătirea tehnică conţine procedeele tehnice de bază asupra cărora s-a

acţionat pe parcursul experimentului. Având convingerea că tehnica nu se poate

consolida sau perfecţiona decât în condiţii de joc am considerat necesare şi unele

cunoştinţe de tactică. De asemenea, prezanţa jocului trebuie să creeze condiţiile de

întrecere şi concurs, atât de necesare la această vârstă, dar şi mijlocul de anifestare

a cunoştinţelor de tehnică.

Datele probelor de control coincid cu testările (iniţială şi finală) din

experimentul nostru.

Modelul eşalonării mijloacelor specifice

pregătirii tehnice

Prinderea-pasarea mingii din deplasare

1. Jucătorii sunt plasaţi în formaţie de suveică simplă, cu

delimitarea spaţiului de prindere şi pasare. Prinderea se

efectuează cu două mâini şi pasarea zvârlită de deasupra

umărului, ambele din alergare. După prindere şi pasare

jucătorul îşi continuă alergarea înapoia şirului unde a pasat

. Se execută 4 serii x 40 sec, pauză 20 sec.

2. Jucătorii sunt plasaţi în formaţie de suveică simplă, câte

două una lângă alta la distanţă de 3-4 m. Prinderea seefectuează cu două mâini şi pasarea zvârlită de deasupra

umărului, ambele din alergare. Pasa se execută oblic către

şirul opus iar alergarea înapoia şirului din faţă. Se execută

4 serii x 40 sec, pauză 20 sec.



MODELUL GRAFICULUI PLANULUI AN

pentru un macrociclu de pregătire la handbaliştii încep

LUNA sept. octombrie noiembrie decembrie ianuarie februarie

S Ă PT Ă MÂNA 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20

ETAPA a – I - a a – II – a a – III -

a

a - I

Motricitate gen.

Îndemânare

Viteză For ţă

C . M

.

Rezistenţă

Mişcare în teren

Manevrarea

mingii

Prindere/pasare

Arunc.la poartă

Dribling

Atac.adversarului

P r e g . t e h n i c ă

Fente/dep.ind.

P Marcaj-demarcaj

V A C A N Ţ A

D E I A R N

Ă



Contratacul

colect.

Replierea colect.Atac cu un pivot

Ap.”om la om”

Ap.zonă 6+0

JOC o o o o o o o o o o

Probe de control o o o



99

3.

Jucătorii aşezaţi în formaţie de triunghi (5-6 m latura), cu o

minge. Se execută pasa zvârlită de deasupra umărului, spre

stânga sau dreapta,cu deplasarea mai departe înapoia

şirului unde s-a pasat. Se execută 4 serii x 1 min, pauză 30

sec (figura 16).

Fig. 16. Pasarea mingii în triunghi

4.

Jucătorii pe grupe de câte doi în formaţie de suveică dublă

(figura 17), pase din deplasare (3-4 m între jucători) pe

lungimea trenului de handbal, unde pasează mingea grupei

din faţă care execută acelaşi lucru în sens invers. Seexecută 4 x câte 6 lungimi de teren fiecare grupă, pauză 1

min între serii.

Fig. 17. Suveica dublă

5.

Jucătorii pe grupe de câte trei, la o poartă cu cel din mijloc

mai retras. Se pasează din deplasare, până la poarta opusă



100

cu transmiterea permanentă a mingii pe la jucătorul din

centru (figura 18). După fiecare lungime trece alt jucător în

centru. Se execută 3 serii x 6 lungimi, pauză 30 sec.

Fig. 18. Pase în trei

6.

Jocul „Cine pasează primul până la 7”. Jocul se desf ăşoar ă

pe jumătatea terenului de handbal, pe echipe de câte 5

jucători, 3 reprize de 2 min, pauză 1 min.

Aruncarea la poart ă din săritur ă

1.

Pe grupe de câte doi, faţă în faţă la 8-10 m, pase din

săritur ă cu elan de 1, 2,sau 3 paşi. Prinderea se face pe loc,

pasa este zvârlită de deasupra umărului, după execuţie

fiecare se retrage pe poziţia iniţială. Se execută 3 serii de

15 aruncări fiecare, pauză 30 sec.

2.

Jucătorii aşezaţi pe două şiruri la nivelul interilor, fiecare

cu o minge. Dribling şi din apropierea semicercului de 6 m

aruncare la poartă din săritur ă, zvârlită de deasupra

umărului (figura 19). Aruncările se execută alternativ

stânga-dreapta, după aruncare jucătorii recuperează



101

mingea şi se deplasează înapoia celuilalt şir. Serii de câte

10-15 aruncări.

Fig. 19. Aruncare la poartă precedată de dribling

3. Jucătorii aşezaţi pe două şiruri la nivelul interilor, fiecare

cu o minge, iar la nivelul extremelor este câte un

distribuitor (figura 20). Jucătorii pasează distribuitorului,

se lansează spre poartă, reprimesc mingea şi aruncă la

poartă din săritur ă, zvîrlit de deasupra umărului.

Aruncările se execută alternativ stânga-dreapta, după

aruncare jucătorii recuperează mingea şi se deplasează

înapoia celuilalt şir. Serii de câte 10-15 aruncări, după 10

aruncări se schimbă şi distribuitorul.

Fig. 20. Aruncarea la poartă precedată de pasă



102

4.

Jucătorii aşezaţi pe două şiruri în apropierea centrului

terenului, fiecare cu o minge, iar la nivelul extremelor este

câte un distribuitor (figura 21). Jucătorii execută dribling

spre poartă, pasează distribuitorului, reprimesc mingea şi

aruncă la poartă din săritur ă, zvîrlit de deasupra umărului.

Aruncările se execută alternativ stânga-dreapta, după

aruncare jucătorii recuperează mingea şi se deplasează

înapoia celuilalt şir. Serii de câte 10-15 aruncări, după 10

aruncări se schimbă şi distribuitorul.

Fig. 21. Aruncarea la poartă precedată de dribling şi pasă 5. Jucătorii aşezaţi pe două şiruri în colţurile opuse ale

terenului, fiecare cu o minge (figura 22).La semnalul

antrenorului primiul jucător din fiecare şir pleacă cu

mingea în dribling, pe marginea terenului şi de la linia de 9

m aruncă la poartă din săritur ă, zvârlit de deasupra

umărului. După aruncare jucătorii recuperează mingea şise deplasează înapoia celuilalt şir.



103

Fig. 22. Driblind în linie dreaptă finalizat cu aruncare

Se execută 2 serii x 6 aruncări fiecare, una cu plecare din

stânga şi cealaltă din dreapta.

6. Jucătorii pe grupe de câte doi, cu o minge la fiecare grupă,

la unul din semicercuri. Pase în doi din deplasare, 4-5 m

între coechipieri, iar de la semicercul opus de 9 m,

efectuează aruncare la poartă din săritur ă, zvîrlit de

deasupra umărului. Se execută 8 lungimi de teren, fiecare

jucător efectuând 4 aruncări.

7. Joc cu temă: „Golul înscris din aruncare din săritur ă, se

punctează dublu”, 2 x 10 min, pauză 2 min.

Driblingul multiplu

1. Fiecare jucător cu mingea, se deplasază liber ă prin terenul

de handbal, în dribling multiplu, Se efectuează 4 serii x 1

min, pauză 30 sec (câte 2 serii cu fiecare mână).

2. Fiecare jucător cu mingea, se deplasază liber ă prin terenul

de handbal, în dribling multiplu,la semnalul antrenorului

efectuează întoarceri, opriri, ghemuiri, f ăr ă să întrerupă

driblingul. Se efectuează 2 serii x 2 min, pauză 30 sec.



104

3.

Suveică simplă cu mingea în dribling, la distanţă de 15-20

m (figura 23). Se efectuează 4 serii x 1 min, pauză 30 sec

(câte 2 serii cu fiecare mână).

Fig. 23. Suveică simplă cu mingea în driblind

4. Jucătorii plasaţi pe două şiruri. La semnalul antrenorului

primul din fiecare şir se deplasează în dribling dus-întors,

printre patru jaloane plasate în faţa ficărui şir la 2 m

distanţă între ele, dupăcare pasează mingea următorului

coechipier (figura 24). Se execută câte 5 repetări sub formă

de concurs.

Fig. 24. Dribling printre jaloane

5. Jucătorii plasaţi sub formă de suveică simplă, între cele

două semicercuri, cu un distribuitor la mijlocul terenului.



105

Primul pleacă cu mingea în driblung până în apropierea

centrului terenului, unde pasează şi apoi reprimeşte mingea

de la distribuitor, continuă driblingul şi pasează

coechipierului din şirul opus (figura 25). Se efectuează 4

serii x 2 min, pauză 30 sec.

Fig. 25. Suveică simplă în dribling cu un distribuitor la centru

6. Fiecare jucător cu o minge, aşezaţi pe semicerc, dribling în

linie dreaptă de la un semicerc la celălalt, finalizat cu

aruncare la poartă. Se execută o serie de 8 aruncări, pauză

recuperarea mingii.

Atacarea adversarului cu minge

1.

Jucătorii aşezaţi în şir pe postul de apăr ător lateral stânga.

Deplasăre oblic înainte şi înapoi între semicercul de 6 m şi

de 9 m, până pe postul de apăr ător lateral dreapta, de unde

revin la postul iniţial (figura 26). Se execută 4 serii x 3

repetării fiecare jucător (după fiecare serie se schimbă

locul de unde se pleacă).



106

Fig. 26. Deplasări oblice înainte şi înapoi între semicercurile

de 6 şi 9 m

2. Jucătorii împăr ţiţi pe grupe de câte doi, unul atacant

celălalt apăr ător deplasări „în oglindă”, pe spaţiul dintre

cele două semicercuri. Apăr ătorul caută permanent să îl

atace pe adversar, să-i atingă braţul de aruncare şi să-l

împiedice să se deplaseze. Se efectuează 4 serii x 1 min,

pauză 30 sec.

3. Jucătorii dispuşi pe perechi de câte doi, un apăr ător la 6 m

şi un atacant cu minge la 10 m. Atacantul execută elan şi

fentă de aruncare la poartă, iar apăr ătorul atacă pe partea

braţului de aruncare, după care fiecare se retrage pe poziţia

iniţială, repetând exerciţiul (figura 27).Se execută 4 serii x

8 repetări, la fiecare serie se schimbă rolurile între atacantşi apăr ător.



107

Fig. 27. Atacarea adversarului cu minge

Jucătorii pe două grupe, uni pe posturile din apărare, ceilalţi pe

posturile din atac f ăr ă pivot. Atacanţii pasează mingea din om

în om, de la o extremă la cealaltă, apăr ătorii oblic înainte la

posesorul mingii şi apoi oblic în sensul de

Fig. 28. Atacarea adversarului cu minge şi deplasare obliclateral

4. pasare a mingi (figura 28).Se execută 6 serii x 40 sec,

pauză 20 sec, cât se

schimbă rolurile.

5.

Joc dinamic „Atinge-l pe cel cu mingea”, două echipe de

câte 5 jucători, pe jumătate de teren. Atacanţii au posesia

mingii 1 min, iar apăr ătorii încearcă sa atingă posesorul

mingii, fiecare atingere se punctează. Câştigă echipa care

are mai multe atingeri a posesorului mingii. Se joacă 6

reprize x 1 min, pauză 30 sec. Marcajul şi demarcajul



108

1.

Jocul dinamic „Leapşa”, cu toate variantele lui. Se execută

pe suprafeţe de teren reduse, 4 reprize x 1 min, pauză 30

sec.

2. Jucătorii grupaţi pe grupe de câte patru, trei atacanţi şi un

apăr ător. Atacanţii aşezaţi în triunghi cu latura de 3-4 m,

pasează mingea între ei, apăr ătorul încearcă să intercepteze

mingea. Se execută 8 serii x 40 sec, pauză 20 sec,când se

schimbă apăratorul.

3. Jucătorii aşezaţi pe grupe de trei, doi atacanţi şi un

apăr ător. Atacanţii pasează mingea între ei iar apăr ătorul

încearcă să intercepteze mingea. Se execută 6 serii x 40

sec, pauză 20 sec,când se schimbă apăratorul.

4. Jocul dinamic „Cine ţine mingea mai mult”. Se joacă pe

grupe de câte cinci, pe jumătate de teren. Se efectuează 3

reprize x 2 min, pauză 1 min.

5. Joc bilateral „om la om”, 3 la 3 sau 4 la 4, pe jumătate de

teren, 3 reprize x 3 min, pauză 1 min.

Toate mijloacele specifice instruirii tehnice prezentate

eşalonat în modelul pregătirii tehnice au fost introduse în

fiecare lecţie de antrenament care a avut temă de pregătire

tehnică. Acestea au fost incluse în planurile de lecţie de

antrenament în conformitate cu tema şi obiectivul stabilit, în

funcţie de perioada de pregătire în care se afla grupaexperimantală, dar şi de nivelul de însuşire a execuţiei tehnice

la care au ajuns componenţii grupei. Precizăm faptul că de bază

s-au folosit mijloacele eşalonate din modelul de pregătire

tehnică pentru experimentul propriu-zis, dar au fost situaţii când

s-au folosit şi dintre mijloacele eşalonate pentru experimentul

prealabil, în principal jocuri dinamice şi pregătitoare, ştefete şiîntreceri. Acestea au fost folosite în partea pregătitoare, de cele



109

mai multe ori atunci când nu aveam teme din pregătirea tehnică,

iar uneori şi pentru rezolvarea temelor de pregătire tactică că

din partea fundamentală. Menţionăm faptul, că temele de

pregătire tehnică au alternat în principal cu cele de pregătire

fizică generală şi specifică, pentru care s-au folosit mijloace

care au cuprins jocuri dinamice şi multe întreceri. De asemenea

în partea de încheiere a lecţiilor de antrenament au fost incluse

scurte concursuri care cuprindeau unele execuţii tehnice cum ar

fi: concurs de pase la perete; concurs de aruncări la ţintă sau la

distanţă; concurs de dribling pe diferite distanţe sau printre

jaloane; concurs de deplasărilaterale sau înainte şi înapoi în

poziţie fundamentală de apăr ător; concurs de sărituri cu

atingerea unor obiecte suspendate; etc.

Putem concluziona afirmând că în urma analizei opiniilor

specialiştilor din handbal privind pregătirea tehnică şi a

studierii documentelor care direcţionează această componentă a

pregătirii handbaliştilor, este necesar ă găsirea de noi modalităţi

practice de realizare a pregătirii ehnice la nivelul începătorilor.

Acest lucru rezultă şi din analiza comparativă dintre subiecţii

experimentului, populaţia handbalistică şi cerinţele

F.R.Handbal. La aceste argumente se adaugă şi existenţa unui

model de planificare a pregătirii începătorilor, realizat de noi

pentru un macrociclu anual.Prin urmare programul de pregătire tehnică propus de noi a

fost aplicat în procesul de pregătire al handbaliştilor începători

şi experimentat în condiţiile pregătirii practice a unui

macrociclu de pregătire. Rezultatele obţinute de componenţii

grupei experimentale urmează să fie prezentate în capitolul IV

al lucr ării de faţă.



110

Eficienţa practică a modelului propus pentru instruirea

tehnică a începătorilor în handbal ne va da certitudinea

realizării unui model eficient de pregătire tehnică în baza

eşalonării mijloacelor specifice.

CAPITOLUL IV. ARGUMENTAREA EFICIENŢEIAPLICĂRII PROGRAMEI EXPERIMENTALE ÎNPREGĂTIREA TEHNICĂ A HANDBALIŞTILORÎNCEPĂTORI

4.1. Analiza indicilor somatici ai handbaliştilor începători pe parcursul experimentului

Practica din antrenamentul sportiv contemporan demonstrează faptul că

acesta urmăreşte maximizarea tuturor indicilor organismului sportivului, în vederea

obţinerii de performanţe superioare, specifice categoriei de vârstă şi nivelului de

instruire. Pentru a avea o imagine completă a influenţei programului de pregătire

asupra handbaliştilor începători, trebuie analizate modificările produse de acesta,

atât la nivelul execuţiilor tehnice, dar şi în direcţia dezvoltării fizice şi motrice.Dezvoltarea fizică este definită ca “rezultat cumulativ al factorilor ereditari

şi de mediu natural şi predominant social în care practicarea exerciţiilor fizice are

un rol însemnat” (Terminoligia educaţiei fizice şi sportului, 1974, pag.145). Indicii

somatici testaţi sunt difinitorii pentru realizarea marii performanţe în handbalul

modern, iar dintre aceştia, talia, este considerat criteriu de participare în competiţii

pentru echipele de juniori (III, II şi I). Rezultatele sunt prezentate în tabelul 15 şi înfigurile: 29, 30, 31, 32, 33.



111

Talia

La acest parametru (figura 29) subiecţii înregistrează la testarea iniţială o

medie şi o deviaţie standard de 151,6±3,24 la grupa experiment şi 150,96±2,21 la

grupa martor. Aşa cum se observă mediile taliei celor două grupe sunt sensibil

egale, se încadrează în limite normale dar şi în cerinţele federaţiei de specialitate la

această vârstă, de 151 cm. pentru 10 ani şi 156cm. pentru vârsta de 11 ani. La

testarea finală mediile sunt de 158,46±3,31 la grupa experiment şi 157,18± 2,30 la

grupa martor.

Tabelul 15

Dinamica indicilor somatici ai handbaliştilor începători

(grupa experiment, n=25; grupa martor, n=25)Testareainiţială

Testarea finală Nr.Crt

.

Indiciicomparaţi

Grupa

X ± S Cv X ± S Cv “t” p“t” p

exp.151,6±3,24 2,13%

158,46

±3,312,09% 2,74 <0,01

1 Talie (cm)marto

r

150,96

±2,211,46%

157,18

±2,301,46% 4,20 <0,01

1,58>0,0

5

exp. 47,16±3,71

7,97,871%

51,9±3,50

6,67% 1,36 >0,052 Greutate (kg)

martor

46,2±2,40

5,19%50,62±2,90

5,74% 1,47 >0,05

1,40

>0,05

exp.1,09

±0,054,83%

1,12±0,06

5,32% 0,44 >0,053 (T-100)/G

martor

1,10±0,04

4,25%1,13

±0,054,61% 0,46 >0,05

0,19

>0,05

exp.153,6

5±3,16

2,23%161,0

4±3,70

2,29% 2,01 <0,05

4 Anvergura

(cm) martor

152,72

±3,182,08%

159,8±2,97 1,86% 3,81 <0,01

1,30

>0,05

exp.15,76±0,59

3,78%16,76±0,61

3,66% 2,30 <0,055

Lungimea palmei (cm) marto

r15,6

±0,543,46%

16,54±0,51

3,13% 2,02 <0,05

1,36

>0,05

Legendă: valoarile lui t şi p pentru testul unilateral; t=1,708: p≤0,05; t=2,485; p≤0,01:valoarile lui t şi p pentru testul bilateral; t=1,684; p≤0,05; t=2,704; p≤0,01;

t=3,551; p≤0,001;



112

De la testarea iniţială la testarea finală, grupa martor înregistrează o creştere

de 6,22 cm., iar grupa experiment de 7,86 cm., după cum se observă

Fig. 29. Dinamica taliei

creşterile sunt substanţiale, existând o diferenţă de 1,64 cm. în favoarea grupeiexperiment. Coeficientul de variabilitate are valori foarte mici, la ambele testări la

cele două grupe, punând în evidenţă marea omogenitete a grupelor. Diferenţa

dintre mediile înregistrate de fiecare grupă la testarea iniţială şi la cea finală este

nesemnificativă statistic la p>0,05. Acelaşi lucru îl putem spune şi despre diferenţa

dintre media grupei experiment şi a grupei martor la testarea finală la care valoarea

lui t=1,58, valoare nesemnificativă statistic la p>0,05.

Greutatea

Valorile medii ale grupei experiment şi martor sunt la testarea iniţială de

47,16±3,71, respectiv 46,2±2,40 (figura 30). La testarea finală grupa experiment

înregistrează o creştere de 4,74 kg., iar grupa martor o creştere de 4,42 kg.,

realizând următoarele valori medii: 51,9±3,50 grupa experiment şi 50,62±2,90

grupa martor. Vom sublinia faptul că diferenţele dintre mediile grupei experiment,

la testarea iniţială şi finală, ca şi cele ale grupei martor, la testarea iniţială şi finală,

sunt nesemnificative statistic la p>0,05, diferenţa dintre mediile grupei experiment

şi martor la testarea finală realizează un t=1,36, valoare nesemnificativă statistic la

pragul de semnificaţie de p>0,05,. Coeficienţii de variabilitate realizaţi de cele

două grupe atât la testarea iniţială cât şi la testarea finală confirmă omogenitatea

celor două eşantioane.

151,6 150,96

158,46 157,18

140

160

grupa experiment 151,6 158,46

grupa martor 150,96 157,18

testarea iniţială testarea finală



114

Dacă diferenţa dintre medii la testarea iniţială şi finală este nesemnificativă

statistic atât pentru grupa experiment cât şi pentru grupa martor. Valoarea obţinută

la testul Student de diferenţa dintre media grupei experiment şi a grupei martor la

testarea finală, de t=0,19 este nesemnificativă statistic la un prag de semnificaţie de

p>0,05.

Anvergura

Acest indice este într-o strânsă legătur ă cu valorile realizate la talie, şi cu cât

anvergura depăşeşte mai mult valorile taliei la un individ, cu atât mai mult acesta

va avea şanse de a obţine performanţe în sporturile unde braţele sunt folosite ca

principale mijloace de realizare a performanţei. Handbalul face parte din categoria

sporturilor care folosesc în principal braţele pentru obţinerea performanţei, de aceia

sunt căutaţi indivizii cu o anvergur ă cât mai mare.

În acest sens, sunt autori (Colobaba-Evuleţ D., Bota I. 1998, pag. 207) care

spun că anvergura trebuie să depăşească talia cu 3 cm. la 13 ani şi cu 6 cm. la 18

ani. Şi cerinţele F. R. H. prevăd valori ale anvergurei de 151 cm. la 10 ani şi 159

cm. la 11 ani, care depăşesc valorile prevăzute pentru talie. Cele două grupe au la

testarea iniţială valori de 153,66±2,84 grupa experiment şi 152,72±3,18 grupa

martor, iar la cea finală 161,04±3,70 grupa experiment şi 159,80±2,97 grupa

martor (figura 32). Valorile medii obţinute se încadrează şi chiar depăşesc cerinţele

F. R. Handbal, depăşind în acelaşi timp cu peste 2 cm. valorile medii ale celor două

grupe de la talie.

153.66152.72

161.04 159.8

145

150

155

160

165

grupa experiment 153.66 161.04

grupa martor 152.72 159.8


Fig. 32. Dinamica anvergurei



115

Diferenţa dintre mediile grupei experiment, la testarea iniţială şi finală este

semnificativă statistic la p<0,05, iar a grupei martor la p<0, 01,dar diferenţa dintre

media grupei experiment şi martor, la testarea finală, are valoarea lui t=1,30

nesemnificativ statistic la p>0,05. Şi la acest parametru coeficientul de variabilitate

are valori foarte mici, confirmând omogenitatea celor două grupuri.

Lungimea palmei

Deosebit de important pentru jocul de handbal este şi acest parametru –

lungimea palmei. Datele înregistrate (figura 33) atât la grupa experiment cât şi la

grupa martor, 15,76±0,59 şi 15,6±0,54 corespund cerinţelor federaţie de

specialitate, 15,4 cm. la 10 ani şi 16,2 cm. la 11 ani. La testarea finală sunt depăşite

cerinţele federaţiei, grupa experiment realizând media de 16,76±0,61, iar grupa

martor are media de 16,54±0,51. Creşterea, de la testarea iniţială la testarea finală,

de 1 cm. la grupa experiment cât şi de 0,94 cm. la grupa martor, este semnificativă

statistic la p<0,05 grupa experiment şi la p<0,05 grupa martor. Diferenţa dintre

mediile celor două grupe la testarea finală realizează un t=1,36 nesemnificativ

statistic la p>0,05.

15.7 15.65

16.65 16.6

15

15.5

16

16.5

17




Fig. 33. Dinamica lungimei palmei

Analiza datelor obţinute de cele două grupe, experiment şi martor, la

testările realizate, evidenţiază faptul că experimental realizat nu a influenţat

dezvoltarea somatică a subiecţilor. Modificările înregistrate sunt datorate

dezvoltării normale a organismului subiecţilor. S-a evidenţiat deasemenea faptul că mediile celor două grupe, la indicatorii somatici, se încadrează sau depăşesc



116

cerinţele F. R. H., pentru grupele de începători. Şi omogenitatea foarte mare, a

celor două grupe, la toţi parametri somatici analizaţi, vine să confirme faptul că

selecţia copiilor începători, componenţi ai grupelor, respectăcerinţele handbalului

de performenţă.

4.2.

Dinamica indicilor funcţionali ai handbaliştilor începători pe parcursul experimentului

Procesul de pregătire, din antrenamentul sportiv

contemporan, nu poate atinge cotele impuse de marea

performanţă, f ăr ă o funcţionalitate optimă a organismului

sportivului (tabelu16).

Tabelul 16

Dinamica indicilor funcţionali ai handbaliştilor

începători

(grupa experiment, n=25; grupa martor, n=25)

Testareainiţială


.

Indiciicomparaţi

Grupa

X± S Cv X ± S Cv “t” p“t” p

exp.87,08

±1,862,14%

78,28±2,05 2,62% 2,71 <0,01

1Frecven ţ acardiacă

(puls./min) martor

87,28±2,24

2,57%78,7

±1,902,41% 4,74 <0,01

0,78>0,0

5

exp.2104±1,51

7,10%17,40±1,2 5

7,23% 3,51 <0,01

2

Frecven ţ a

respiratorie(resp./min) martor

21,32±1,65

7,74% 18,00±1,38

7,69% 2,58 <0,01 1,60

>0,

05

exp.99,6

±4,764,87%

112±7,77

6,94% 2,28 <0,05max

martor

100,2±7,14

7,12%114,2±5,98

5,16% 1,71 <0,051,12

>0,05

exp.62

±5,408,71%

65,00±4,08

6,28% 0,84 >0,05

3ensiuneaarterial ă

minmarto

r62,2

±5,228,39%

66,2±3,98

5,88% 0,87 >0,051,06

>0,05

4Capacitatevital ă (cm3 ) exp.

2142±124,73 5,82%

2577,50±161,37 6,71% 4,06 <0,01 4,28 <0,001



117

marto

r

2091,2

±136,516,52%

2400±177,70 7,40% 2,32 <0,05

exp.13,30±2,15

6,17%6,04

±0,72,93% 7,07 <0,01

5 Indicele Ruffier marto

r

13,56

±1,986,21%

7,67

±0,891,62% 2,84 <0,01

7,32 <0,001

Acest lucru se realizează printr-o armonizare a indicilor somatici, funcţionali

şi motrici. Indicii funcţionali constituie fondul biologic de bază, cel care va asigura

dezvoltarea calităţilor motrice, formarea şi consolidarea deprinderilor şi

priceperilor motrice. Nivelul acestor indicii va condiţiona randamentul sportivilor

atăt pe parcursul pregătirii dar şi în competiţii. Valorile realizate la testările

funcţionale şi interpretarea acestora sunt prezentate figurile: 34, 35,36, 37, 38.

Frecvenţa cardiacă

Dacă la începutul experimentului frecvenţa cardiacă, atât la grupa martor cât

şi la grupa experiment, prezintă indici destul de crescuţi ai frecvenţei bătăilor

inimii/min, respectiv 87,22±2,24 şi 87,08±1,86, constatăm că la sfâr şitul

experimentului situaţia se schimbă (figura 34).

87.08 87.28

78.28 78.72

70

75

80

85

90

grupa experiment 87.08 78.28grupa martor 87.28 78.72


Fig.

34. Dinamica frecvenţei cardiace

Astfel grupa experiment înregistrează o scădere cu 8,86 bătăi/min, ajungând

la valoarea de 78,22±2,05, iar la grupa martor scăderea este de 8,5 bătăi/min,

media de la testarea finală fiind de 78,72±1,90. Dacă la testarea iniţială valorile

înregistrate de ambele grupe, se încadrează în limitele normale pentru copii de 11



118

ani, 87-88 bătăi/min (Demeter A. 1982), la testarea finală ambele valori sunt cu 2

bătăi/min sub valoarea de 80 bătăi/min, normală pentru copii de 13 ani (Demeter

A. 1982).

Coeficientul de variabilitate indică omogenitate mare a grupelor la testarea

iniţială, dar aceasta scade, devenind medie la testarea finală.

Diferenţa dintre mediile grupelor realizate la cele două testări sunt

semnificative statistic la p<0,01 grupa experiment şi la p<0,01 grupa martor.

Diferenţa dintre media grupei experiment şi martor, la testarea finală, are valoarea

lui t=0,78 care este nesemnificat statistic la p>0,05.

Putem afirma că rezultatele obţinute la testarea finală se datorează efortului

sistematic la care au fost supuşi subiecţii celor două grupe pe parcursul

experimentului. Deasemenea, indiferent de caracterul mijloacelor utilizate

(preponderent fizice, tehnice sau tactice), volumul total de efort, care a fost aplicat

ambelor grupe, a condus la adaptarea aparatului cardio-vascular la cerinţele

activităţii sportive.

Frecvenţa respiratorie

Valorile medii realizate de cele două grupe la testarea iniţială (figura 35),

21,04±1,51 grupa experiment şi 21,32±1,65 grupa martor, sunt superioare cu

aproximativ 3 respiraţii/min valorii normale pentru copii de aceiaşi vârstă (23

resp./min). Adaptarea la efort a sistemului respirator se observă din datele

înregistrate la finalul experimentului, 17,40±1,25 grupa experiment şi 18,00±1,38

grupa martor, valori cu 3,64 şi 3,32 respiraţii/min, mai bune decât la începutul

cercetării. Cele două grupe păstrează o omogenitate mare de grup la ambele testări.Diferenţa dintre mediile grupelor la cele două testări este semnificativă

statistic la p <0,01, grupa experiment şi la p <0,01, grupa martor. La testarea finală

diferenţa dintre media grupei experiment şi a grupei martor este nesemnificativă

statistic la t=1,60 pentru p>0,05. Acest lucru evidenţiază faptul că pregătirea

sistematică a contribuit la adaptarea aparatului respirator cu un aport superior la

grupa experiment acolo unde o contribuţie suplimentar ă au avut-o şi exerciţiile de pregătire tehnică.



119

21.04 21.3217.4 18

0

10

20

30


grupa martor 21.32 18


Fig. 35. Dinamica frecvenţei respiratorii

Tensiunea arterială

Valorile realizate de cele două grupe, experiment şi martor, se încadrează în

limitele normale pentru copii de vârsta celor cuprinşi în experiment, dar şi pentru

indivizi care fac sport. La testarea iniţială mediile, pentru grupa martor, sunt de

100,2±7,14, maxima şi 62,20±5,22 minima şi pentru grupa experiment 99,60±4,76

maxima şi 62,00±5,40 minima (figura 36).

Valorile de la testarea finală, 114,2±5,89 maxima şi 66,2±3,98 minima lagrupa martor şi 112±7,77 maxima şi 65±4,08 minima pentru grupa experiment se

încadrează între limitele normale pentru indivizii sportivi de vârsta celor cuprinşi

în experiment.

Ambele eşantioane prezintă la cele două testări o omogenitate mare de grup,

iar creşterea valorilor mediei între testări este semnificativă statistic nimai maxima

la un p<0,05 pentru grupa experiment şi pentru grupa martor. Diferenţa dintremediile grupelor la testarea finală este nesemnificativ statistic la p>0,05, fapt care

confirmă că pregătirea permanentă pe durata experimentului a contribuit la

adaptarea activităţii sistemului circulator, la eforturile depuse.



120

99,6 100,2

62,2

112 114,2

66,2

0

20

40

60

80

100

120

140

grupa experiment max 99,6 112

grupa experiment min 62 65

grupa martor max 100,2 114,2

grupa martor min 62,2 66,2

testarea initiala testarea finala

Fig.

36. Dinamica tensiunii arteriale

Capacitatea vitală

Datele înregistrate la testarea iniţială (figura 37) de 2091,2±136,51 cm3 la

grupa martor şi de 2142±124,73 cm3 la grupa experiment, depăşesc valoarea de

2000 cm3 considerată normală pentru copii nesportivi de această vârstă (Demeter

A. şi colab., 1979).

Fig. 37. Dinamica capacităţii vitale

Îmbunătăţirea realizată pe parcursul experimentului este vizibilă la testarea

finală unde parametrii ajungând la 2577,20±129,24 cm3 la grupa experiment şi

2400,00±161,37 la grupa martor, valori peste 2400 cm3 cât este considerat normal

pentru copii sportivi (Demeter A. şi colab., 1979). Constatăm că şi la acest

parametru cele două grupe prezintă omogenitate mare de grup, la ambele testări,

2142 2091.22577.2 2400

0

1000

2000

3000

grupa experiment 2142 2577.2





121

unde şi diferenţele mediilor sunt semnificative statistic la p<0,01 grupa experiment

şi la p<0,05 grupa martor.

Testul Student calculat între mediile celor două grupe la testarea finală are

valoarea lui t=4,28 care este semnificativă statistic la p<0,001. Acest lucru vine să

confirme faptul că programul de pregătire aplicat în experiment a avut o

contribuţie semnificativă la creşterea capacităţii vitale a handbaliştilor începători,

vizavi de grupa martor.

Indicele Ruffier

La testarea iniţială se inregistrează valori de 13,56±1,98 grupa martor şi

13,3±2,15 grupa experiment, valori care corespund unei slabe capacităţi de efort a

celor cuprinşi în grupele cercetării, dar prezintă o omogenitate medie de grup.

Ambele grupe realizează la testarea finală creşteri semnificative ale mediilor

Indicelui Ruffier, la p<0,001. Această îmbunătăţire plasează valorile grupelor în

categoria unei bune capacităţi de efort a organismului sportivilor testaţi, lucru

susţinut şi de omogenitatea mare a celor două grupe la testarea finală.

Diferinţa dintre mediile grupelor, la testarea finală, în favoarea grupei

experiment, este semnificativă statistic pentru valoarea lui t=7,32 la p<0,01.

Evaluarea capacităţii de efort aerob cu ajutorul Indicelui Ruffier (figura 38)

Fig. 38. Dinamica Indicelui Ruffier

confirmă faptul că pe parcursul experimentului programul de antrenament aplicat

celor două grupe a condus la creşterea acesteia, cu un plus pentru grupaexperiment. Acest lucru poate fi datorat si programului special de pregătire tehnică

13.3 13.56

6.04 7.67

0

5

10

15






122

folosit de grupa experiment, care a f ăcut ca efortul utilizat în antrenament să fie

mult mai aproape de cerinţele jocului de handbal.

Analiza rezultatelor obţinute de componenţii celor două grupe, la testările

funcţionale ne conduc la concluzia că evoluţia acestora este bună, pentru subiecţii

experimentului, cu un plus în favoarea grupei experiment. Capacitatea funcţională

la această vîrstă este în plină transformare şi poate fi influenţetă de calitatea

procesului de instruire sportivă. Toţi indicatorii funcţionali au fost influenţaţi

favorabil de programul de pregătire aplicat de noi în experiment, cu creşteri

semnificative pentru grupa experiment, la capacitatea vitală şi a celei generale de

efort aerob. Acestea trebuie considerate premise pentru o bună evoluţie în

perspectivă a handbaliştilor începători.

4.3. Evoluţia indicilor pregătirii fizice, generale şi specifice, ai handbaliştilor începători pe parcursul cercetării

Pregătirea sportivilor din jocuri necesită acordarea unei ponderi importante

utilizării mijloacelor specifice pregătirii fizice generale (Cercel P.,1983; Kunst-

Ghermănescu I., Gogâltan V., Jianu E, Negulescu I.,1983; Bota I., Bota M., 1987;

Nicu A., coord., 1993; Dragnea A., 1996; Manno R., 1996; Dragnea A.,

Teodorescu-Mate S., 2002; Bompa T., 2003). Astfel pregătirea fizică generală va

reprezenta o permanenţă a procesului de antrenament, adaptată modalităţilor de

organizare şi aplicare a procesului de pregătire pe durata unui macrociclu de

antrenament.

Performenţa sportivă din jocuri are ca bază, sportivi sănătoşi cu o pregătirea

fizică deosebită, fond pe care şi celelalte componente ale antrenamentului sunt

abordate la nivel superior.

Plecând de la aceste considerente am ales probe de control care au vizat

calităţile motrice viteză, for ţă, rezistenţă şi detentă (combinaţia viteză-for ţă). Nu

am testat indemânarea deoarece va fi suficient reflectată în testările de la capitolul



123

tehnică. Rezultatele testărilor sunt prezentate în tabelul 17 şi în figurile 39, 40,41,

42.

Viteza 50m

După cum se observă în figura 39, indicii la acest parametru se îmbunătăţesc

de la testarea iniţială la testarea finală, atât în cadrul grupei experiment cât şi în

cadrul grupei martor. Astfel, la grupa experiment se pleacă de la o medie de

8,1±0,55sec., iar la testarea finală se ajunge la 7,70±0,40 sec.

Tabelul 17Dinamica indicilor pregătirii fizice generale(grupa experiment, n=25; grupa martor, n=25)

Testarea

iniţială

Testarea finală Nr.

Crt.

Indicii

comparaţi Grupa X ± S Cv X ± S Cv “t” p

“t” p

exp.8,1

±0,516,31

7,70±0,40

5,25% 1,60 >0,05

1Vitez ă 50m

(sec) martor

8,19±0,42

5,20%7,88±0,32

4,08% 1,26 >0,05 1,73

<0,05

exp.25,12±2,05

8,19%28,32±1,55

5,50% 2,17 <0,05 2

S ăritura pevertical ă

(cm) martor

24,90±1,79

7,22%27,12±1,43

5,27% 1,77 <0,05

2,82

<0,01

exp.260,84±11,6

5

4,11%214,52±11,4

9

5,35% 2,62 <0,01

3 Rezisten ţă 800m (sec)

martor

258,36

±7,482,89%

223,44

±13,29

5,95% 3,81 <0,01

2,53

<0,01

exp.10,00±2,10

21,01%

13,4±1,60

11,99%

1,91 <0,05 4

Flot ări(nr.rep./30sec

)

marto

r

9,52

±1,71

17,97

%

12,12

±1,71

14,15

% 1,26 >0,05

2,72

<0,01

Remarcăm îmbunătăţirea acestui parametru de la testarea iniţială la testarea

finală cu 0,31 sec. Având în vedere faptul că subiecţii se află în faza de iniţiere

sportivă, de acumulări, se înregistrează acelaşi progres şi în cadrul grupei martor,

astfel, la testarea iniţială se pleacă de la 8,19±0,42 sec. şi se ajunge la 7,88±0,32

sec., deci o îmbunătăţire a indicilor de 0,31 sec.



124

8.1 8.19

7.7

7.88

7.4

7.6

7.8

8

8.2




Fig.

39. Dinamica indicelui viteza 50m

Diferenţa dintre mediile fiecărei grupe la testarea iniţială şi finală este

nesemnificativ statistic la p>0,05 . Coeficientul de variabilitate are valori cuprinse

între 4,08 şi 5,25, indicând două grupe cu omogenitate mare. Diferenţa între

mediile grupelor la parametrul viteză, la testarea finală, este semnificativă statistic

la t=1,73 pentru p<0,05.

Săritura pe verticală

Ambele grupe îşi îmbunătăţesc parametrii de la testarea iniţială la cea finală

(figura 40). Astfel, plecând de la datele iniţiale de 25,12±2,05 cm. se ajunge la

28,32±1,55cm. la testarea finală, grupa experiment a progresat cu 3.2 cm. Iar grupa

martor pleacă de la o valoare de 24,9±1,79cm. şi ajunge la testarea finală la

27,12±1,43cm., deci o creştere de 2.22 cm. Grupa experiment are un progres mai

mare decât cea martor, în condiţiile în care valorile coeficientului de variabilitate

indică două grupe cu omogenitate mare. Diferenţele dintre mediile grupelor la

fiecare dintre cele două testări realizează valori a lui “t”, semnificative statistic la

p<0,05 grupa experiment şi la p<0,05 grupa martor. Comparând datele celor două

grupe la testarea finală remarcăm faptul că diferenţele între medii sunt

semnificative statistic în favoarea grupei experiment, la un t= 2,28 pentru p<0,05.



125

25.12 24.9

28.3227.12

22

24

26

28

30




Fig.

40. Dinamica săriturii pe verticală

Rezistenţa 800m

Remarcăm că la grupa experiment la testarea iniţală se înregistrează

260,84±10,72 sec., ajungând la testarea finală la 214,52±11,49 sec (figura 41). Aşa

cum se observă se înregistrează un progres semnificativ de la testarea iniţială la

testarea finală de 44,92 sec. La grupa martor se observă un progres asemănător de

la o testare la alta, parametrii iniţiali fiind de 258,36±7,49 sec., iar cei finali de

223,44±13,29 sec., îmbunătăţirea timpilor fiind de 34,92 sec. Omogenitatea mare

de grup se păstreză la ambele testări. Comparativ, cele două grupe prezintă

progrese semnificative, la p<0,01, de la o testare la alta, atât grupa experiment cât

şi grupa martor.

223.45259.35

214.5

260.85

0

100

200

300




Fig.

41. Dinamica rezistenţei 800m

Diferenţa între mediile grupelor, la testarea finală este semnificativă statisticîn favoarea grupei experiment, la valoarea lui t=2,53 la p<0,01. La această vârstă



126

rezistenţa nu este o prioritate în dezvoltarea calităţilor motrice a sportivilor

începători, dar se îmbunătăţeşte pe timpul cercetării datorită programelor aplicate

şi continuităţii efortului fizic pe o perioadă îndelungată.

Flotări

Proba verifică for ţa în membrele superioare, în condiţiile în care acestea sunt

principalele mijloace în manevrarea mingii şi marcarea golurilor, iar conform

tabelelor centralizatoare înregistrează o îmbunătăţire a indicilor de la testarea

iniţială la testarea finală la ambele grupe componente ale cercetării (figura 42).

Astfel grupa martor înregistrează la testarea iniţială 9,52±1,71, la testarea finală

12,12±1,71, realizând un progres de 2,90 flotări. Diferenţa dintre medii la cele

două testări ale grupei martor nu este semnificativ statistic.

Grupa experiment înregistrează un progres de 3,40 flotări, de la 10,00±2,10

iniţial, la 13,4±1,60 final. Creşterea valorilor între cele două testări este

semnificativă statistic la un p<0,05 pentru grupa experiment. Aceste progrese se

realizează în condiţiile în care la testarea iniţială ambele grupe sunt lipsite de

omogenitate, iar la testarea finală valoarea coeficientului de variabilitate indică

grupe cu omogenitate medie.

Diferenţa dintre mediile celor două grupe la testarea finală este semnificativ

statistic la valoarea lui t=2,72 pentru p<0,01, în favoarea grupei experiment.

109.52

13.4 13

0

5

10

15

grupa experiment 10 13.4



Fig. 42. Dinamica indicelui flotări



127

Analiza rezultatelor la probele de pregătire fizică generală conduc la

concluzia că cele două grupe şi-au îmbunătăţit performanţele cu valori

semnificative la toate probele, lucru explicat prin calitatea programelor de

pregătire. Faptul că grupa experiment realizează la testarea finală, la trei din cele

patru probe de control, rezultate mai bune semnificative statistic decât grupa

martor, confirmă faptul că programul de pregătire folosit, a contribuit la realizarea

acestor performenţe.

Pregătirea fizică specifică, în handbal, este reprezentată de procesul

dezvoltării calităţilor motrice în concordanţă cu cerinţele specifice jocului. Vom

sublinia faptul că pregătirea fizică specifică se realizează în condiţii cât mai

apropiate de joc, deasemenea, în strânsă legătur ă cu însuşirea tehnicii şi a tacticii

jocului de handbal. Practica a demonstrat, iar cercetările ştiinţifice au confirmat,

că pregătirea fizică specifică nu va putea suplini o pregătire fizică generală

insuficientă. Cele două laturi ale pregătirii fizice sunt strâns legate una de alte şi se

condiţionează reciproc (Teodorescu L., 1972; Cercel P., 1983, 1978; Kunst-

Ghermănescu I., Gogâltan V., Jianu E, Negulescu I.,1983; Bota I., 1984; Nicu A.,

coord., 1993; Dragnea A., 1996; Manno R., 1996; Sotiriu R., 1998; Predescu T.,

Ghiţescu G., 2001; Bompa T., 2002; Cunin M., 2002; Mihăilă I., 2004)

Asigurarea nivelului calităţilor fizice necesare jucătorilor, pentru a putea

face faţă situaţiilor specifice jocului, nu se poate realize decât pe baza pregătirii

fizice specifice, unde este vizată îndemânarea specifică, vitaza în regim de

rezistenţă şi for ţa, for ţa în regim de viteză şi rezistenţa în regim de viteză şi for ţă.

(Kunst-Ghermănescu I., 1963, 1978; Terofin E., Grigorovici S., 1967; Popescu C.,1971; Firan H., Massano N., 1973; Bauersfeld K., Schroter G., 1979; Mitra Gh,

Mogoş Al., 1980; Kunst-Ghermănescu I., Gogâltan V., Jianu E, Negulescu I.,

1983; Турчин М.Е., 1984; Евтушенко А.Н., 1995; Popescu C., 1994; Sotiriu R.,

1998; Игнатьева В. Я., АТХАМ КАМИС, 1999; Pradet M., 2000; Predescu T.,

Ghiţescu G., 2001; Bompa T., 2002; Cunin M., 2002; Mihăilă I., 2004; Başturea

E., 2005; Rizescu C., 2005).



128

Probele selecţionate pentru testarea indicilor pregătirii fizice specifice sunt

cele cuprinse în modelul de pregătire fizică specifică al F.R. Handbal. Aceastea

sunt; alergarea de viteză pe 30m cu start din picioare, săritura în lungime de pe loc,

aruncarea mingii de handbal la distanţă cu elan de trei paşi şi deplasarea în

treiunghi (tabelul 18 şi figurile 43, 44, 45, 46.)

Alergarea de viteză pe 30m

Subiecţii experimentului înregistrează progrese de la testarea iniţială la

testarea finală, atât grupa experiment cât şi grupa martor (figura 43). Remarcăm

faptul că de la testarea iniţială, 5,17±0,28 sec, la testarea finală 4,78± 0,27 sec,

grupa experiment realizează o îmbunătăţire a mediei cu 0,39 sec. Grupa martor

înregistrează şi ea un progres, astfel că de la testarea iniţială 5,17± 0,25 sec, la

testarea finală, 4,86±0,22 sec, timpii se îmbunătăţesc cu 0,31sec.

Tabelul 18

Dinamica indicilor pregătirii fizice specifice(grupa experiment, n=25; grupa martor, n=25)

Testareainiţială


.

Indiciicomparaţi

Grupa

X ± S Cv X ± S Cv “t” P

“t” p

exp.5,17

±0,285,35%

4,78±0,27

5,83% 2,14 <0,05

1Vitez ă 30m

(sec) martor

5,17±0,25

4,91%4,86

±0,214,44% 1,72 <0,05

1,22>0,0

5

exp.

174,96

±15,93

9,10%

194,80

±12,21

6,266%

1,95 <0,05

2

S ăritura înlungime de

pe loc(cm) marto

r

172,80

±14,48

8,38%

184,28

±12,01

6,52% 1,72 <0,05

3,06

<0,01

exp.20,16±2,62

13,02%

29,76±2,50

8,41% 4,00 <0,013

Aruncareamingii de

handbal ladistan ţă (m)

martor

21,44±2,34

10,94%

27,24±2,38

8,75% 3,17 <0,01

3,64

<0,001

exp.17,63±0,47

2,68%16,56±0,44

2,68% 1,59 >0,05 4

Deplasări întriunghi

(sec) martor

17,49±0,51

2,93%16,81±0,39

2,35% 2,22 <0,05

2,08

<0,05



129

Fiecare grupă prin mediile înregistrate realizează progrese de la testarea

iniţială la testarea finală, cu valori ale lui t, semnificative statistic la p<0,05, pentru

ambele grupe.

Coeficientul de variabilitate ne indică la ambele testări că grupe au o mare

omogenitate. Comparând mediile celor două grupe la testarea finală, constatăm că

diferenţa între ele este nesemnificativă statistic pentru t=1,59 la p>0,05, chiar dacă

în valoare absolută progresul grupei experiment este mai mare, iar valorile ambelor

grupe se încadrează în modelul elaborat de federaţia de specialitate pentru selecţia

preliminar ă.

5.17 5.17

4.784.86

4.4

4.6

4.8

5

5.2




Fig.

43. Dinamica mediei la viteză 30 m

Săritura în lungime de pe loc

La această probă ambele grupe înregistrează progrese, de la testarea iniţială

la testarea finală, diferenţele dintre medii fiind semnificative statistic la p<0,05.

Astfel grupa experiment de la 174,96±15,93cm la testarea iniţială, ajunge latestarea finală la 194,80±12,21cm, deci o diferenţă de 19,84cm., iar grupa martor

pleacă de la 172,80±14,48cm şi ajunge la 184,28±12,01 cm, având astfel un

progres de 11,48 cm (figura 44).

Valoarea coeficientul de variabilitatene arată că atât la testarea iniţială, cât şi

la testarea finală, ambele grupe prezintă omogenitate mare de grup.



130

174.96172.8

194.8

184.28

160

170

180

190

200




Fig.

44. Dinamica săriturii în lungime de pe loc

Comparând valorile celor două grupe cu modelul elaborat de F. R. H.,

observăm că performanţele subiecţilor noştri se încadrează sau sunt cu mult

superioare acestora, ca în cazul grupei experiment. Acest lucru vine să întărească

părerea specialiştilor că modelul motric trebuie actualizat.

Diferenţa înre mediile celor două grupe la testarea finală este semnificativă

statistic, conform testului Student, pentru valoarea lui t=3,06 la pragul de

semnificaţie p<0,01, în favoarea grupei experiment.

Aruncarea mingii de handbal la distanţă

La această probă (figura 45), grupa experiment, la testarea iniţială realizează

o performanţă de 20,16±2,62m, iar la testarea finală 29,76±2,50m, un progres

apreciabil de 9,6 m. Grupa martor, la testarea iniţială realizează 21,44±2,34 m, iar

la testarea finală 27,24±2,38 m, progresul fiind de 5,8 m.

20.16 21.44

29.7627.24

0

10

20

30




Fig. 45. Dinamica mediilor la aruncarea mingii de handbal



131

Performanţele obţinute de subiecţii noştrii sunt mult superioare normelor

elaborate de federaţia de specialitate unde valorile la această probă se încadrează

între 17 m. şi 22 m. Analizând omogenitatea grupelor constatăm, că la testarea

iniţială ambele au omogenitate medie, pentru ca la testarea finală acestea să

prezinte omogenitate mare de grup. Diferenţele dintre mediile grupelor între

testarea iniţială şi finală, ne arată că aceasta este semnificativă statistic la p<0,001

atât pentru grupa experiment cât şi pentru grupa martor. Calculând testul Student,

pentru eşantioane independente, observăm că între mediile celor două grupe, la

testarea finală, diferenţa este semnificativă statistic pentru t=3,64 la pragul de

semnificaţie de p<0,001.

Deplasarea în triunghi

Astfel, grupa experiment a plecat de la 17,63±0,47 sec, la testarea iniţială şi

ajunge la 16,56±0,44 sec la testarea finală, realizând o îmbunătăţire a timpilor cu

1,07 sec, iar grupa martor are la testarea iniţială 17,49±0,51 sec şi ajunge la

testarea finală la 16,81±0,39 sec, progresul realizat fiind de 0,68 sec (figura 46).

17.6317.49

16.5616.81

16

16.5

17

17.5

18




Fig.

46. Dinamica mediilor la deplasarea în treiunghi

Ambele valori realizate la testarea finală sunt mai bune decât cele prevăzute

de modelul F. R. Handbal, grupele prezentând la testările acestei probe o mare

omogenitate. Modelul elaborat de F.R.H. la această vârstă, la această probă indică

timpii între 17,8 sec. şi 17,5 sec. Evoluţia celor două grupe este pozitivă,

îmbunătăţindu-se de la testarea iniţială la cea finală, deşi diferenţa dintre medii este



132

nesemnificativă statistic la grupa experiment la p>0,05, iar grupa martor este

semnificativă statistic la p<0,05.

Aplicând testul Student, pentru eşantioane independente remarcăm, faptul că

diferenta dintre mediile grupelor la testarea finală, este semnificativă statistic la

t=2,08, la un prag de semnificaţie de p<0,05.

Subliniem faptul că, deşii aflaţi la începutul pregătirii sportive, potenţialul

motric specific înregistrat de subiecţii celor două grupe este corespunzător,

încadrându-se sau depăşind modelul federaţiei de specialitate, fapt ce a condus la

progrese semnificative statistic, la testarea finală.

Analiza rezultatelor obţinute de cele două grupe la pregătire fizică, generală

şi specifică, evidenţiază faptul că sportivi aflaţi în pregătire realizează norme mai

bune sau apropiate cu cerinţele F.R.H. la testarea iniţială, iar la testarea finală toate

valorile obţinute depăşesc cerinţele federaţiei. Diferenţele dintre mediile grupelor

între testarea iniţială şi cea finală sunt deasemenea semnificative statistic cu câteve

excepţii prezentate anterior. Faptul că la testarea finală diferenţele dintre mediile

grupelor sunt semnificative statistic, cu exceptia probei de alergare de viteză pe 30

m, în favoarea grupei experiment, ne întăreşte convingerea că şi programul aplicat

de noi pentru realizarea pregătirii tehnice, a influenţat în mod pozitiv valoarea

rezultatelor componenţilor grupei experiment la pregătirea fizică.

4.4. Pregătirea tehnică a handbaliştilor începători cuprinşi în experimentulpedagogic de bază

În analiza pregătirii tehnice a handbaliştilor începători plecăm de larealitatea ca tehnica este cea care asigur ă economicitate şi eficienţă în executarea

mişcărilor (Terofin E., Grigorovici S., 1967; Popescu C., 1971; Teodorescu L.,

1975; Kunst-Ghermănescu I., Gogâltan V., Jianu E., Negulescu I., 1983; Агреби

Б., 1983; Дзагания Д.Г., 1984; Negulescu I., 2000; Mihăilă I., Preda C., 2002;

Rizescu C., 2006).

Nivelul de manifestare tehnică este condiţionat de dezvoltarea calităţilormotrice, de bază şi specifice, dar şi de pregătirea tactică, psihologică şi teoretică.



133

Asigurarea bazei de pregătire fizică este condiţia esenţială pentru însuşirea tehnicii

la începători. La acestea se adaugă experienţa motrică a fiecărui copil, bagajul

iniţial de deprinderi şi priceperi motrice. Procesul de pregătire la grupele de

începători va urmării realizarea unei baze largi de deprinderi motrice, ceea ce

numim tehnica de bază a jocului de handbal. Subliniem faptul că esenţa

programului de pregătire aplicat în experimentul nostru, urmăreşte însuşirea mai

rapidă şi la un nivel superior a tehnicii la nivelul grupelor de începători.

Rezultatele la probele de control alese pentru verificarea nivelului de

pregătire tehnică sunt prezentate în tabelul 19 şi în graficele 47, 48, 49, 50, 51.

Pase la perete

La această probă, care se realizează contratimp, creşterea este evidentă la

sfâr şitul cercetării, cu precădere la grupa experiment care ajunge de la 16,16±1,74

pase, testarea iniţială, la 18,84±1,74 pase, testarea finală, un progres de 2,68 pase,

iar grupa martor de la 16,36±2,09 pase, la testarea iniţială, la 17,72±1,72 pase,

testarea finală, un progres de 1,36 pase (figura 47).

Tabelul 19

Dinamica indicilor pregătirii tehnice(grupa experiment, n=25; grupa martor, n=25)

Testareainiţială


.

Indiciicomparaţi

Grupa

X ± S Cv X ± S Cv “t” p“t” p

exp.16,16±1,74

10,81%

18,84±1,74

9,27% 1,42 >0,05 1

Pase la perete

(nr./30sec) martor

16,36±2,09

12,83%

17,72±1,72

9,70% 0,54 >0,05

2,28

<0,05

exp. 7,01±0,24 3,42% 6,03±0,30 5,12 5,73 <0,0012

Pase în doidin deplasare

(sec) martor

6,93±0,22

3,30%6,29

±0,183,00% 3,15 <0,01

3,58

<0,00

exp.7,09

±0,263,72%

5,82±0,30

5,22% 3,14 <0,001

3

Dribling printre

jaloane pe30m(sec)

martor

7,05±0,29 4,11%

6,00±0,30 5,05% 3,29 <0,001

2,14

<0,05

exp.11,72±1,96

16,79%

19,92±1,95

9,82 5,78 <0,001

4

Aruncarea la ţ int ă

(puncte) martor

12,72±2,22

17,50%

18,56±2,06

11,11%

5,10 <0,001

2,3

9 <0,05

exp.5,09

±0,5611,1%

8,41±0,39

4,73% 6,02 <0,0015

Execu ţ iatehnică (not ă ) marto

r5,12

±0,5711,19

%7,68

±0,455,92% 5,47 <0,001

5,99

<0,001



135

Semnificaţia diferenţei dintre mediile grupelor la testarea finală este

semnificativă statistic, în favoarea grupei experiment, la o valoare a lui t=3,58 la

un prag de semnificaţie de p<0,001.

7.01 6.93

6.036.29

5.5

6

6.5

7

7.5




Fig.

48. Dinamica mediilor la pase în doi din deplasare

Putem afirma că antrenamentul specific, propus de noi, a determinat o

diferenţă semnificativă statistic în favoarea grupei experiment la testarea finală, în

condiţiile în care la alergarea de viteză pe 30 m, diferenta dintre medii la testarea

finală nu a fost semnificativă statistic.

Dribling printre jaloane 30m

Normele F. R. H. indică pentru selecţia preliminar ă efectuarea acestei probe

pe 30 m, dar în linie dreaptă. Subiecţii din experimentul nostru au fost supuşi

efectuării acestei probe într-un mod mai complicat, cu deplasare printre jaloane.

Comparând rezultatele, remarcăm realizarea de performanţe superioare modelului,

la toţi subiecţii (figura 49). Asfel, grupa experiment este cronometrată la testareainiţială cu un timp de 7,09±0,26sec, iar la testarea finală de 5,82±0,30, realizând

astfel o îmbunătăţire a timpilor de 1,27 sec. Grupa martor înregistrează la testarea

iniţială o medie a timpilor de 7,05±0,29 sec, iar la testarea finală 6,00±0,30 sec,

realizând şi ei un progres de 1,09 sec. Grupele prezintă omogenitate mare de grup

la ambele testări, iar diferenţele dintre mediile fiecărei grupe la cele două testări

sunt semnificative statistic la p<0,01.



136

Fig. 49. Dinamica mediilor la driblingul printre jaloane 30m

Deasemenea diferenţa dintre mediile grupelor, experiment şi martor, la

testarea finală este semnificativă statistic pentru un t=2,14 la pragul desemnificaţie p<0,05.

Aruncarea la ţintă

Probă puternic condiţionată de acurateţea execuţiei tehnice, aruncarea la

ţintă înregistrează următoarele valori (figura 50); la testarea iniţială, grupa

experiment 11,72±1,96 puncte şi grupa martor 12,72±2,27 puncte, iar la testarea

finală, grupa experiment 19,92±1,95 puncte şi grupa martor 18,56±2,06 puncte.Progresele realizate de cele două grupe se înregistrează în condiţiile în care la

testarea iniţială ambele grupe au o omogenitate medie de grup, iar la testarea finală

numai grupa experiment prezintă omogenitate mare.

7.01 6.93

6.036.29

5.5

6

6.5

7

7.5




Fig 50. Dinamica mediilor la aruncarea la ţintă

7.09 7.05

5.82 6

0

2

4

6

8


grupa martor 7.05 6




137

Diferenta dintre mediile fiecărei grupe, între testarea iniţială şi cea finală,

sunt semnificative statistic la un prag de semnificaţie de p<0,001. Subliniem faptul

că şi diferenţa dintre mediile grupelor, la testarea finală, sunt semnificative statistic

pentru valoarea lui t=2,39 la un prag de semnificaţie p<0,05.

Şi la această probă aportul adus de pregătirea tehnică specială realizată de

grupa experiment a contribuit la obţinerea de rezultate superioare faţă de grupa

martor.

Execuţia tehnică

Proba specifică de execuţie tehnică evidenţiază faptul că subiecţii cercetării

se află la începutul pregătirii de specialitate, în faza de selecţie preliminar ă, şi în

conformitate, notele primite la testarea iniţială sunt la nivelul minim, respectiv

5,09±0,56 la grupa experiment şi 5,12±0,57 la grupa martor (figura 51). Acest

lucru se realizează în condiţiile în care ambele grupe prezintă şi o omogenitate de

grup medie.

O evoluţie spectaculoasă se remarcă la finalul cercetării, când subiecţii

grupei experiment obţin o medie de 8,41±0,39, în comparaţie cu subiecţii grupei

martor, care realizează o medie de 7,68±0,45. O dată cu creşterea performanţei,

constatăm că şi omogenitatea grupelor devine mare.

5.09 5.12

8.417.68

0

5

10




Fig. 51. Dinamica mediilor la execuţia tehnică



138

Deasemenea creşterea fiecărei grupe între cele două testări este

semnificativă statistic la un prag de semnificaţie de p<0,001. Progresul de 3,32

puncte, realizat de grupa experiment la testarea finală, faţă de cele 2,56 puncte

realizate de grupa martor, conduce la o diferenţă între medii semnificativă statistic,

în favoarea grupei experiment, la valoarea lui t=5,99 la pragul de semnificaţie de

p<0,001.

Abordarea antrenamentului specific la această vârstă, conduce la o mai mare

implicare a subiecţilor în realizarea pregătirii, iar dorinţa acestora de a-şi

îmbunătăţii performanţele, are ca rezultat înregistrarea unor progrese semnificative

la sfâr şitul cercetării. Stimulaţi suplimentar de multitudinea jocurilor dinamice şi a

exerciţiilor specifice cu mingea, grupa experiment realizează valori superioare

grupei martor, la testarea finală, semnificative statistic, cu excepţia probei de pase

în doi de pe loc. Acest lucru poate fi explicat prin faptul că sunt puţine exerciţii

care se execută de pe loc, iar în joc pasa de pe loc are o pondere foarte mică. În

acelaşi timp, aportul pregătirii tehnice se materializează în rezultatele obţinute la

celelalte probe, de către componenţii grupei experiment.

4.5. Analiza corelativă a indicilor pregătirii tehnice şi influenţa acestoraasupra pregătirii fizice, generale şi specifice

Analize corelative a indicilor supuşi cercetării pe parcursul experimentului

este cea care ne va lămurii privind legăturile care există între aceştia, în privinţe

pregătirii tehnice, dar între pregătirea tehnică şi pregătirea fizică, generală şi

specifică. Existenţa corelaţiilor între indicii pregătirii tehnice ne arată că în

momentul în care lucr ăm pentru îmbunătăţirea unuia dintre ei vom influenţa

pozitiv sau negativ şi alţi indici. Realizarea de corelaţii între indicii pregătirii

tehnice şi cei ai pregătirii fizice, ne va ar ăta asupra cărora dintre indicii pregătirii

fizice, generale şi specifice, vom acţiona indirect atunci când vom instruii anumite

procedee tehnice specifice jocului de handbal.



140

Putem afirma că o creştere a valorii mediei la execuţia tehnică, conduce la

creşterea performanţelor la pasele la perete, iar la pasele din deplasare determină o

îmbunătăţire a performanţei prin scăderea timpului de percurgere a distanţei în

pase în doi din alergare. Conform datelor statistice execuţia tehnică nu influenţează

driblingul printre jaloane dar aşa cum este normal influenţează pozitiv aruncarea la

ţintă. Creşterea performanţei la pasele la perete va conduce la o modificare în sens

pozitiv a rezultatelor la driblingul printre jaloane şi la aruncarea la ţintă, dar o

scădere a valorii rezultatului la pasele din deplasare, ceea ce înseamnă o

îmbunătăţire a performanţei.

Rezultatele de la driblingul printre jaloane, nu influenţează rezultatele

celorlalte probe cu excepţia paselor la perete. Creşterea performanţei la aruncarea

la ţintă va determina o îmbunătăţire a rezultatelor la pasele din deplasare.

Constatăm că din cele zece corelaţii posibile între parametrii pregătirii

tehnice şapte corelează, atât pozitiv cât şi negativ, semnificativ statistic. Lucrul

acesta confirmă faptul că acţionând pentru îmbunătăţirea unui procedeu tehnic vom

influenţa pozitiv şi celelalte procedee tehnice, cu excepţia driblingului printre

jaloane.

Corelaţia indicilor pregătirii tehnice cu cei ai pregătirii fizice generale este

prezentată în tabelul 21, de unde constatăm că execuţia tehnică şi driblingul printre

jaloane nu corelează cu nici un parametru de pregătire fizică generală, iar alergarea

de rezistenţă pe 800 m este parametrul de pregătire fizică generală care nu

corelează semnificativ cu nici un parametru de pregătire tehnică.

Tabelul 21Matricea corelativă a parametrilor pregătirii tehnice cu parametrii pregătirii

fizice generale la handbaliştii începători

Execu ţ ia

teh. (note)

Pase la peret

(nr./30 sec)

Dribling jal.

30 m (sec)

Pase din

deplas. (sec)

Aruncarea la

ţ int ă (puncte)

Vitez ă 50 m

(sec)

-0,114 p>0,05

0,418 p<0,01

0,055 p>0,05

-0,126 p>0,05

0,570 p<0,001

S ăritura pe

Vertical ă (cm)

0,234 p>0,05

0,279 p<0,05

-0,113 p>0,05

-0,266 p>0,05

0,286 p<0,05

Rezisten ţă

800 m (sec)-0,096

p>0,05-0,256

p>0,05-0,016

p>0,050,142

p>0,050,009

p>0,05



141

Flot ări

(nr. rep.)

0,121 p>0,05

0,426 p<0,01

0,071 p>0,05

-0,394 p<0,01

0,273 p<0,05

Pasele la perete corelează pozitiv şi semnificativ statistic cu viteza pe 50 m

(r=0,418 la p<0,01), cu flotările (r=0,426 la p<0,01) şi cu săritura pe verticală (r=0,279 la p<0,05). Pasele din deplasare corelează negativ cu flotările (r=-0,394 la

p<0,01), iar aruncarea la ţintă realizează corelaţii pozitive semnificativ statistic la

p<0,05 cu săritura pe verticală şi flotările, dar şi cea mai puternică corelaţie

pozitivă cu viteza pe 50 m (r=0,570 la p<0,001). Constatăm că se realizează şapte

corelaţii semnificative din 20 posibile, lucru care poate fi explicat prin faptul că

nici una dintre probele de pregătire fizică generală nu implică o manevrare deobiecte, care să fie în legătur ă cu manevrarea mingi, cum se întâmplă la probele de

pregătire tehncă. Totuşi mai mult de 30% din indici corelează, lucru important în

situaţia în care mijloacele folosite de obicei pentru pregătirea fizică sunt atât de

diferite de cele pentru pregătirea tehnică.

În tabelul 22 sunt prezentate corelaţiile dintre parametrii pregătirii fizice

specifice şi cei ai pregătirii tehnice.Constatăm că toate probele de pregătire fizică

specifică realizează cel puţin o corelaţie cu probele de pregătire tehnică. Astfel

aruncarea mingi de handbal la distanţă corelează semnificativ statistic cu toate

probele de tehnică, corelaţia este pozitivă cu pasele din deplasare (r=0,554 la

p<0,001) şi negativă cu execuţia tehnică (r=-0,439 la p<0,01), cu pasele la perete

(r=-0,425 la p<0,01) şi cu driblingul printre jaloane (r=-0,750 la p<0,001).

Talelul 22

Matricea corelativă a parametrilor pregătirii tehnice cu parametrii pregătiriifizice specifice la handbaliştii începători

Execu ţ ia

teh. (note)

Pase la perete

(nr./30 sec)

Dribling jal.

30 m (sec)

Pase din

deplas. (sec)

Aruncarea la

ţ int ă (puncte)

Vitez ă 30m

(sec)

0,263 p>0,05

0,287

p<0,05 0,644

p<0,001 -0,234

p>0,05 0,188

p>0,05

S ăritur ă în lung.

de pe loc(cm)

-0,025 p>0,05

-0,198 p>0,05

-0,795 p<0,001

0,145 p>0,05

-0,077 p>0,05

Aruncarea mingiila distan ţă (m) -0,439 p<0,01 -0,425 p<0,01 -0,750 p<0,001 0,554 p<0,001 -0,278 p<0,05



142

Deplas. în

triunghi (sec)-0,071

p>0,05 0,149

p>0,05 0,107

p>0,05 -0,096

p>0,05 0,450

p<0,001

Corelaţii semnificative se mai realizează între driblingul printre jaloane şi

alergarea de viteză pe 30 m (r=0,644 la p<0,001), corelaţie pozitivă, iar cu sărituraîn lungime de pe loc o corelaţie negativă (r=-0,795 la p<0,001). Pasele la perete

realizează o corelaţie pozitivă cu alergarea de viteză pe 30 m (r=0,287 la p<0,05).

Deplasarea în triunghi şi aruncarea la ţintă (r=0,450 la p<0,001), probe între care

aparent nu există nici o legătur ă, realizează deasemenea o corelaţie pozitivă.

Constatăm că aproape jumătate dintre indicii pregătirii fizice specifice şi cei

ai pregătirii tehnice realizează corelaţii semnificative statistic (9 corelaţii din 20 posibile), f ăra ca pentru acest lucru să se fif ăcut o selecţie specială a mijloacelor

introduse în modelul de pregătire tehnică,

Faptul că la probele tehnice dar şi la cele fizice, generale şi specifice, grupa

experiment realizează valori mai bune ale mediilor la testarea finală decât grupa

martor, în marea majoritate a cazurilor diferenţele fiind şi semnificative statistic, ne

dă certitudinea ca programul aplicat de noi pe parcursul experimentului a fost unul

bun, corect ales şi întocmit. Programul propus de noi a condus la realizarea de

progrese evidente pe parcursul unui macrociclu de pregătire, nu numai la nivelul

execuţiilor tehnice, care au constituit principalul nostru obiectiv, dar şi în sensul

îmbunătăţirii parametrilor fizici, generali şi specifici, lucru evidenţiat de rezultatele

finale ale cercetării.



143

CONCLUZII

1. Analiza literaturii de specialitate pe problema cercetată, precum şi

experienţa înaintată în domeniul handbalului, a scos în evidenţă faptul că în

practica antrenamentului sportiv la începători, inclusiv şi în jocul de handbal, suntaplicate un şir de metode de sporire a eficienţei pregătirii sportivilor. Una din

acestea este eşalonarea pregătirii tehnice a handbalistilor începători, unde până în

prezent nu există o metodologie bine argumentată de selectare şi aplicare a

mijloacelor cu scop bine determinat în antrenamentul sportiv al handbalistilor

începători.

2.

Conform sondajului sociologic în rândurile specialiştilor, o componentă de bază a antrenamentului sportiv ce necesită o atenţie deosebită în pregătirea

handbaliştilor începători, în etapa de iniţiere este pregătirea tehnică, pentru această

componentă au optat aproape jumătate dintre antrenorii supuşi anchetării (48,48%),

iar 60,60% dintre cei chestionaţi consider ă că nivelul pregătirii tehnice este

satisf ăcător şi asupra acesteia trebuie acţionat pentru creşterea nivelului. O treime

dintre specialiştii participanţi la anchetă sunt de acord că eşalonarea şi

algoritmizarea mijloacelor specifice este o cale de creştere a nivelului pregătirii

tehnice, iar jumătate dintre ei (48,48%) sunt de acord să o şi folosească. Pentru

aceasta, eşalonarea mijloacelor pregătirii tehnice, la nivelul începătorilor este

eficient să se facă pe procedee tehnice (42,42%).

3. Rezultatele experimentului constatativ au permis să scoatem în evidenţă

faptul că eşantionul experimental în mare măsur ă nu corespunde modelului de

specialitate stabilit pentru vârsta respectivă de Federaţia Română de Handbal la

majoritatea indicatorilor cercetaţi. Acest lucru însă este destul de evidenţiat la

probele tehnice, unde rezultatele sunt cu mult sub normele impuse de federaţia

română de profil.

4. În urma aprecierii capacităţii maxime anaerobe, revenirea organismului

după efort şi adaptarea acestuia la efort fizic , s-a constatat că în toate cazurile

nivelul eşantionului experimental este „mediu” reieşind din modelul de specialitate



144

pentru această vârstă şi evident că necesită noi modalităţi experimentale de

intervenţie pentru sporirea nivelului acestora la handbaliştii începători.

5. În urma aplicării programului experimental în antrenamentul sportiv cu

handbaliştii începători pe parcursul unui ciclu anual de pregătire s-a demonstrat în

mod experimental că indicatorii somatici pot fi influenţaţi în procesul de

antrenament al sportivilor începători însă într-o măsur ă foarte mică. În general,

aceştia poartă un caracter natural, unde la vârsta respectivă au un tempou de

creştere destul de pronunţat, mai ales, la probele de talie, greutate, anvengur ă.

6. Aplicarea programului experimental de pregătire eşalonată a handbaliştilor

începători a influenţat esenţial indicii pregătirii fizice generale şi specifice a

sportivilor începători. Astfel, în grupa experimentală la sfâr şitul anului de

antrenament la probele de for ţă-viteză (săritura în lungime de pe loc şi detenta)

rezultatele au fost superioare în comparaţie cu rezultatele sportivilor grupei martor,

având un caracter semnificativ din punct de vedere statistic (P<0,01). Aceeaşi

tendinţă se observă şi în cazul probelor de for ţă şi rezistenţă, unde la fel

predomină sportivii din grupa experimentală.

7. Unul dintre factorii de bază ai pregătirii handbaliştilor începători este

pregătirea tehnică. Urmărind dinamica indicatorilor tehnici se evidenţiază clar

rezultatele sportivilor lotului experimental, unde la majoritatea probelor testate au

fost superiori faţă de cei din lotul martor. Cele mai concludente rezultate la finalul

experimentului pedagogic au fost înregistrate la probele tehnice, cum sunt

aruncările la ţintă, pasele la perete şi pasele în doi din deplasare.

8. Aplicarea programului experimental pe parcursul unui an şcolar în pregătireahandbaliştilor începători a contribuit esenţial la sporirea indicilor capacităţii

funcţionale a sportivilor – aceştia fiind uneori hotărâtori în soarta unui meci sau

turneu. La toate probele testate, elevii grupei experimentale au fost net superiori

faţă de grupa martor. Acest lucru a fost demonstrat prin calcule matematico-

statistice, unde în toate cazurile creşterile rezultatelor capacităţii de efort la finele

anului de studii au avut un caracter semnificativ din punct de vedere statistic



145

(P<0,01). Prin urmare, rezultatele experimentale au confirmat pe deplin ipoteza

ştiinţifică înaintată la începutul cercetărilor.

RECOMANDĂRI PRACTICO-METODICE

Recomandările practico-metodice se bazează pe rezultatele investigaţiei şi se

propune spre aplicare programul de pregătire tehnică, bazat pe eşalonarea

mijloacelor specifice, în antrenamentul handbaliştilor începători, vârsta 10 - 11 ani.

Selecţionarea mijloacelor şi eşalonarea acestora pe procedee tehnice sau

acţiuni tehnico-tactice simple, cu scopul perfecţionării instruirii tehnice a

începătorilor în handbal, trebuie să ţină cont de conţinutul tehnico-tactic al

modelului de joc pentru nivelul începătorilor, dar să modeleze şi natura solicitărilor

de efort, în concordanţă cu posibilităţile specifice vârstei.

În antrenamentul sportiv contemporan trebuie avute în vedere, pe lângă

particularităţile şi cerinţele competiţiei, particularităţile individuale ale sportivilor,

nivelul de măiestrie tehnică şi tactică, toate acestea susţinute de premisele

fiziologice şi psihologice ale fiecărui individ în parte. Concluziile rezultate din

înregistr ările la marile competiţii, f ăcute asupra echipelor şi jucătorilor, semnalează

faptul că tehnologia antrenamentului trebuie restructurată, eliminându-se

posibilitatea neglijării unor aspecte tehnice, prin ierarhizarea procedeelor tehnice

de bază şi eşalonarea mijloacelor specifice instruirii, ca premisă a realizării

măiestriei la nivel de performanţă.

Elaborarea modelelor de joc şi a conţinutului tehnic al acestora, să se facă pe

baza înregistr ărilor prelucrate statistic şi experimentate pe parcursul

antrenamentelor, care să conducă la realizarea unor algoritmi alcătuiţi din mijloace

specifice eşalonate în concordanţă cu posibilităţile şi particularităţile sportivilor.

Recomandăm specialiştilor care lucrează la nivelul începătorilor,

structurarea mijloacelor specifice pregătirii tehnice, sau apelarea la algoritmi deja

alcătuiţi şi experimentaţi, ca o modalitate eficientă de progres a propriilor sportivi,



146

pe calea atingerii măiestriei tehnice, f ăr ă de care nu se pot obţine marile

performanţe în handbalul contemporan.

Mijloacele folosite pentru perfecţionarea instruirii tehnice, la vârsta

începătorilor, vor contribui şi la ameliorarea indicilor de pregătire fizică, generală

şi specifică, grupate după cum urmează:

• pe procedee tehnice specifice jocului în atac;

• pe procedee tehnice şi acţiuni simple specifice jocului în apărare;

• pe fazele modelului de joc specific vârstei (începători 10 - 11 ani), atât

pentru jocul în atac, dar şi pentru jocul în apărare.

Considerând o reuşită cercetarea experimentală realizată de noi, prin

organizare, desf ăşurare, finalizare şi rezultatele obţinute, susţinem formularea

următoarelor propineri practico-metodice:

• elaborarea de modele pentru instruirea tehnicii de bază, a handbalului la

nivelul începătorilor, prin eşalonarea mijloacelor specifice, atât pentru

jocul în atac, cât şi în apărare;

• astfel de modele se pot alcătui pentru toate procedeele tehnice, pentru

acţiunile tehnico-tactice simple, dar şi pentru fazele de joc, în atac şi

apărare;

• sistematizarea principalelor mijloace pentru instruirea tehnică, dar şi

pentru celelalte componente ale antrenamentului şi elaborarea de

îndrumare utile în activitatea profesorilor şi antrenorilor care lucrează la

nivelul copiilor şi juniorilor, va avea efecte benefice atât asupra nivelului

profesional al acestora, cât şi asupra sportivilor formaţi şi promovaţi de la

juniorat spre marea performanţă.



147

REZUMATal tezei de doctor în pedagogie, ”Preg ătirea tehnică a handbali ştilor începători prin

eşalonarea mijloacelor specifice” , specialitatea 13.00.04 – Teoria şi metodologiaantrenamentului sportiv şi culturii fizice de recuperare

Lucrarea în cauză abordează problema optimizării pregătirii tehnice a

handbaliştilor începători prin eşalonarea mijloacelor specifice.

Analiza literaturii de specialitate, precum şi propria experienţă au scos în

evidenţă faptul că pregătirea tehnică este factorul determinant în pregătirea

handbaliştilor începători – componentă care necesită o atenţie sporită în cadrul

antrenamentului sportiv din etapa de iniţiere. În cadrul experimentului constatativ a

fost demonstrat faptul că nivelul pregătirii tehnice a handbaliştilor de 10 - 11 ani din

România în mare măsur ă nu corespunde cerinţelor înaintate de Federaţia Română de

Handbal pentru această vârstă.

Astfel, în cercetările date a fost întreprinsă încercarea de a optimiza pregătirea

tehnică a handbaliştilor începători prin eşalonarea mijloacelor specifice jocului de

handbal. Planificând procesul de pregătire a handbaliştilor de 10 - 11 ani pe un

macrociclu anual de antrenament prin eşalonarea mijloacelor specifice jocului de

handbal a fost desf ăşurat un experiment pedagogic cu durata de un an şcolar pentru aaprecia eficacitatea metodicii experimentale propuse.

Analizând rezultatele experimentului pedagogic s-a demonstrat faptul că

nivelul pregătirii sportive a crescut semnificativ la handbaliştii grupei experimentale

faţă de sportivii grupei martor, unde pregătirea s-a desf ăşurat în mod tradiţional,

având la bază documentele existente în instituţiile competente de organizare a

procesului de antrenament cu copiii începători. Cele mai relevante rezultate s-au

înregistrat în cadrul pregătirii tehnice a handbaliştilor începători, unde aceştia au fost

superiori faţă de componenţii grupei martor la majoritatea indicilor testaţi. Prin

urmare, metodologia pregătirii tehnice a handbaliştilor începători validată în cadrul

experimentului pedagogic de bază, poate fi recomandar ă pentru aplicare în practică

antrenorilor de handbal din cadrul unităţilor de profil, care se ocupă de pregătirea

viitorilor handbalişti de performanţă.

Cuvinte cheie: handbal, sportivi începători, pregătirea tehnică, eşalonarea

mijloacelor specifice, planificare, pregătirea fizică.



148

РЕЗЮМЕ на диссертацию Ризеску Константина на тему: «Техническая подготовка

начинающих гандболистов с помощью эшелонирования специальных средств»,представленную на соискание ученой степени доктора педагогических наук по

специальности 13.00.04 – Теория и методика физического воспитания ,спортивной тренировки и оздоровительной физической культуры

Данная работа посвящена проблеме оптимизации технической подготовки начинающих гандболистов на основе эшелонирования специальных средств.

Анализ литературных источников, а также собственный опыт работы указывают на то, что техническая подготовка является одним из определяющих факторов при подготовке начинающих гандболистов и требует большого внимания со стороны специалистов в процессе спортивной тренировки на начальном этапе обучения.

В процессе констатирующего эксперимента было доказано, что уровень

технической подготовки начинающих гандболистов 10-11 лет не соответствует установленным нормативам Румынской Федерации Гандбола для данного возраста.

Таким образом, была предпринята попытка оптимизации технической подготовки начинающих гандболистов посредством эшелонирования специальных средств гандбола. При планировании процесса подготовки гандболистов 10-12 лет на один учебный год с помощью эшелонирования специальных средств гандбола, был организован педагогический эксперимент с целью определения эффективности предлагаемой методики.

При анализе результатов педагогического эксперимента был установлен

тот факт, что уровень спортивной подготовки в экспериментальной группе оказался значительно выше, чем в контрольной, где спортсмены готовились по традиционной методике, используя общепринятые документы организации и планирования учебного процесса. Самые ощутимые результаты были получены при тестировании уровня технической подготовки.

Следовательно, апробированная в ходе педагогического эксперимента предлагаемая методика технической подготовки может быть рекомендована для применения в практике по данному виду спорта в профильных школах, где готовятся резервы для будущих спортсменов высшей квалификации.

Ключевые слова: гандбол, начинающие спортсмены, техническая подготовка, эшелонирование специальных средств, планирование, физическая подготовка, функциональная подготовка.

ABSTRACT

The thesis of PhD in pedagogy “The technical preparation of beginner handball players through presenting specific means”, 13.00.04 – The theory and methodology

of physical, sports training and physical culture recovery.



149

The present dissertation approaches the issue of improving the technical

preparation of beginner handball players through presenting specific means.

The analysis of specific literature, as well as personal experience have

disclosed the fact that technical preparation is the key factor in training beginner

handball players – a component that requires increased attention during athletic

training in the initiation period. The experiment proved the fact that the level of

technical preparation of handball players aged between 10 and 11 years old mostly

does not fulfill the requirements advanced by the Romanian Federation of Handball

for this age. The refore, an effort of improving the technical preparation of beginner

handball players has been undertaken in given research, through presenting specific

means. By planning the training process of handball players aged 10-11 on an annualtraining macrocycle, there was developed a pedagogical experiment for a term of a

school year, in order to assess the effectiveness of the suggested experimental method.

By analyzing the results of the pedagogical experiment it was determined the

fact that the level of training has grown significantly among the handball players

belonging to the experimental group as opposed to that of the witness group, where

the training took place traditionally, based on the documents existing in the competent

institutions of organizing the training process for beginners. The most relevant results

were shown in the technical preparation of the beginner handball players, where these

were superior to those belonging to the witness group, at most of the tested

parameters.

Consequently, the methodology of the technical preparation of beginner

handball players validated in the main pedagogical experiment can be recommended

for implementation to handball trainers in specific institutions that deal with training

future professional handball players.

Key words: handball, beginner, technical preparation, presenting specific

means, planning, physical training.



150

BIBLIOGRAFIE ÎN LIMBA ROMÂNĂ

1. ACSINTE A., EFTENE A. Handbal, de la iniţiere la marea performanţă,

Bacău, Editura MediaTM, 176 p.

2. ADAM J.J., WILBURG R.B. Diferenţele individuale, rata progresului

informaţiilor vizuale şi diferenţele predicţiei performenţelor în sporturile de

echipă (traducere) // Journal of Sports Science nr.10, 1992, P. 15-16.

3. ALBU V. Teoria educaţiei fizice şi a sportului, Constanţa, Editura Ex Ponto,

1999, 273 p.

4. ASTRAND P.O. Condiţia fizică, Bucureşti, C.E.F.S., 1971, P. 80-93.

5. AŞMARIN B.A. Teoria şi metodica cercetării pedagogice în cultura fizică

(traducere) // Teoria şi practica culturii fizice, Kiev, 1987, P 8-15.

6. BACH H. Genetica şi talentul sportiv Bucureşti, Editura M.T.S. – C.C.P.S. //

SCJ nr.2 (99), 1995, P. 5.

7. BACIU C. Anatomia funcţională şi biomecanica aparatului locomotor (cu

aplicaţii în educaţie fizică şi sport), Bucureşti, Editura Sport-Turism, 1977,

493 p.

8. BADIU T., CIORBĂ C., BADIU G. Educaţia fizică a copiilor şi şcolarilor

(metode şi mijloace), Chişinău, Editura Garuda Art, 1999, 363 p.

9. BARABAŞ G. Jocuri de mişcare pregătitoare pentru jocul de handbal, Cluj-

Napoca, 1995, P. 26-31

10. BARROW M., McGREER R. Măsur ători în educaţie fizică (traducere),

Lea-Fibiger, Philadelphia, 1970, P.51-55.

11. BAŞTIUREA E., SÂRBU D., STAN Z. Handbal pas cu pas, Br ăila , EdituraEvrika, 2001, P. 159-165.

12. BAŞTIUREA E. Handbal, metode şi mijloace pentru dezvoltarea diferenţiată

a capacităţilor coordinative, Chişinău, Editura Valinex, 2005, 165 p.

13. BAUERSFELD K., SCHROTER G. Ameliorarea metodelor de

antrenament, Bucureşti, Editura C.N.E.F.S., 1989, 50 p.

14. BELLOIU M. Cercetarea potenţialului biologic la tineri, Sibiu, EdituraMedicală, 1972, P. 140-194.



151

15. BELOUS V. Bazele performanţei. Ingineria performanţei umane, Iaşi,

Editura Performantica, 1995, P. 101-105.

16. BELOUS V. Inventica, Iaşi, Editura Gh. Asachi, 1992, P.171.

17. BERLOTTI N., DONATTI A. Organizarea antrenamentului (traducere),

Roma, 1983, P. 5-7.

18. BETRAN J.O., CORNI J.T. Capacitatea motrică în baschet. Motricitate –

tehnică şi dezvoltarea capacităţii motrice la jucătorii de baschet modern //

Revista de Cultur ă Sportivă, anuo XI, nr.24, 1992, P. 25-26.

19. BOGHEN M. Căutarea talentelor - admiterea în şcoala sportivă – (traducere),

Moscova, Legkaia atletika, 1970, P. 11-13.

20. BOMPA T. O. Teoria şi metodologia antrenamentului, Constanţa, Editura Ex

Ponto, 2002, 435 p.

21. BOMPA T. O. Performanţa în jocurile sportive. Teoria şi metodologia

antrenamentului, Constanţa, Editura Ex Ponto, 2003, 224 p.

22. BOTA C. Fiziologia educaţiei fizice şi sportului,Ergofiziologie, Bucureşti,

Editura Antim Ivireanu, 1997, 45 p.

23. BOTA C. Ergofiziologie, Bucureşti, Editura GLOBUS, 2000, 393 p.

24. BOTA I., MACOVEI B. Handbal, antrenamentul portarului, Bucureşti,

Editura Sport-Turism, 1983, 148 p.

25. BOTA I. Handbal. Modele de joc şi pregătire, Bucureşti, Editura Sport-

Turism, 1984, 203 p.

26. BOTA I., BOTA M. Handbal, Bucureşti, Editura Sport-Turism, 1987, 166 p.

27. BOTA M., BOTA I. Handbal, 500 de exerciţii pentru învăţarea jocului,Bucureşti, Editura Sport-Turism, 1990, 114 p.

28. BRAIL M.S. Selecţia în jocurile sportive (traducere), Moskova, Fizikultura I

sport, 1980, P. 81-85.

29. BRETTSCHNEIDER D. W. Despre dezvoltarea jocurilor sportive,

Inventariere şi perspective // Sportunterrich, 38, 1998, nr.1, P.18 (traducere),

C.C.P.S. // Revista Sportul de performanţă – C.C.P.S., nr. 311), Bucureşti,1991, P. 49-63.



152

30. BUDEVICI A., ŞUFARU C. Metodica pregătirii handbaliştilor juniori,

Chişinău, Editura “Valinex” S.A., 2004, -248 p.

31. BULGACOVA N.J. Problema selecţiei în practica antrenamentului

multianual (traducere)// Sportul la copii şi juniori, XVII, Bucureşti, Editura

CCEFS, 1973, P. 10-19.

32. CÂRSTEA G. Metodica educaţiei fizice şcolare, Bucureşti, Editura

Universul, 1993. - 143 p.

33. CÂRSTEA G. Educaţia fizică. Teoria şi bazele metodicii, Bucureşti, Editura

A.N.E.F.S., 1997. -215 p.

34. CÂRSTEA G. Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului, Bucureşti,

Editura AN-DA, 1999. - 196 p.

35. CERCEL P. Calităţile motrice în handbal, Bucureşti, Editura Sport-Turism,

1975. - 95 p.

36. CERCEL P. Handbal, exerciţii pentru fazele de joc, Bucureşti, Editura Sport-

Turism, 1980, 212 p.

37. CERCEL P. Handbal, antrenamentul echipelor masculine, Bucureşti, Editura

Sport-Turism, 1983, 352 p.

38. CHELCEA S. Chestionarul în investigaţia sociologică, Bucureşti, Editura

Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1975, P. 4-60.

39. CHELCEA S. Experimentul în psihopedagogie, Bucureşti,Editura Ştiinţifică

şi Enciclopedică, 1982, P. 180-185.

40. CHIRIAC I. LITINSCHI I. Date privind posibilităţile de efectuare a unor

preformanţe fizice la vârsta de 7-17 ani // Congresul al II lea de Igienă şi protecţia muncii, Bucureşti, 1988, P. 16-17.

41. CHIRIŢĂ G. Educaţia fizică prin jocuri de mişcare, Bucureşti, Editura

Stadion, 1983, 312 p.

42. CLANTON R.E., DWIGHT M.P. Echipa de handbal, Bucureşti, Editura

C.C.P.S., 2003, P. 5-50.

43. COLIBABA-EVULEŢ D. Model de joc şi pregătire în baschet // RevistaEducaşie Fizică şi Sport, nr.4, 1977, P. 29-31.



153

44. COLIBABA-EVULEŢ D., BOTA I. Jocuri sportive, teorie şi matodică,

Bucureşti, Editura Aldin,, 1998, 327 p.

45. COMAN C.I. Tehnici de anchetă psihologică, Editura A II, Iaşi, 1996, P. 80-

120.

46. CSÜDŐR G. Handbal pentru clasele I-IV, Bucureşti, Editura Sport-Turism,

1983, 220 p.

47. CSÜDŐR G. Handbal, instruirea echipelor şcolare – mijloace de realizare,

Bucureşti, Editura Sport-Turism, 1986, 118 p.

48. CUNIN M. Pregătirea fizică a unui jucător de handbal // Cursul naţional de

perfecţionare al profesorilor şi antrenorilor din România cu specializarea

hndbal, Cluj-Napoca, 2002, P. 66-87.

49. DEMETER A. Bazele fiziologice ale educaţiei fizice, Bucureşti, Editura

Sport-Turism, 1972, P. 15-45.

50. DEMETER A. Bazele fiziologice ale educaţiei fizice şcolare, Bucureşti,

Editura Stadion, 1980, 207 p.

51. DEMETER A. Bazele fiziologice şi biochimice ale formării deprinderilor

motrice, Bucureşti, Editura Stadion, 1982, 136 p.

52. DEMETER A. Fiziologia educaţiei fizice şi sportului, Bucureşti, Editura

Stadion, 1984, 273 p.

53. DEMETER A. şi colab. Influenţa programului special de atletism asupra

unor parametri ai sistemului nervos, cardiovascular şi respirator la elevii

claselor I-IV ai şcolii generale // Revista de Educaţie Fizică şi Sport, nr.3,

C.N.E.F.S., Bucureşti, 1979, P. 9-16.54. DIACIKOV V. Antrenament şi refacere // Sportul de performanţă nr.164,

C.N.E.F.S., Bucureşti, 1978, P. 17-19.

55. DRAGNEA A. Măsurarea şi evaluarea în educaţie fizică şi sport, Bucureşti,


56. DRAGNEA A. Antrenamentul sportiv, Teorie şi metodologie, Bucureşti,

Editura A.N.E.F.S., 1993, 45 p.



154

57. DRAGNEA A. Antrenamentul sportiv, Bucureşti, Editura Didactică şi

Pedagogică, 1996, 352 p.

58. DRAGNEA A., BOTA A. Teoria activităţilor motrice, Bucureşti, Editura

Didactică şi Pedagogică, 1999, 275 p.

59. DRAGNEA A., MATE-TEODORESCU S., Teoria sportului, Editura FEST,

2002, 610 p.

60. DRAGNEA A. coord., Educaţie fizică şi sport, teorie şi didactică, Bucureşti,

Editura F.E.S.T., 2006, 300 p.

61. DR ĂGAN I. şi colab. Medicina sportivă, 1989, Editura Sport-Turism,

Bucureşti, 1973, P. 111-120.

62. DR ĂGAN I., coord. Selecţia şi orientarea medico-sportivă, Editura Sport-

Turism, Bucureşti, 1989, 271 p.

63. DR ĂGAN I. Medicina sportivă aplicată, Bucureşti, Editura Editis, 1994,

P.435.

64. DUMITRESCU V. Metode statistico-matematice în sport, Bucureşti Editura

Stadion, , 1971, P. 24-63, 106-112.

65. DUMITRESCU V. Măsurarea element principal de progress în metodica de

antrenament // Revista de Educaţie Fizică şi Sport, nr.4, C.N.E.F.S.,

Bucureşti, 1981, P. 17-28.

66. DUMITRU M. Teoria educaţiei fizice şi sportului. Fundamente teoretice de

bază, Constanţa, Editura Ovidius University Press, 2001, 223 p.

67. EPURAN M. Psihologia educaţiei fizice, Bucureşti, Editura Sport-Turism,

1976, P. 25-125.68. EPURAN M. Îndrumar pentru elaborarea lucr ărilor de cercetare ştiinţifică în

domeniul educaţiei fizice. //Revista de educaţie fizică şi sport nr. 3,

C.N.E.F.S., Bucureşti, 1980, P.3-18.

69. EPURAN M. Psihologia educaţiei fizice şi sportului, Bucureşti, Editura

Sport-Turism, 1980, 276 p.

70. EPURAN M. Ghidul psihologic al antrenorului, I.E.F.S., Bucureşti, 1982, P.25-46.



155

71. EPURAN M. Modelarea conduitei sportive, Bucureşti, Editura Sport-

Turism, 1990, P. 51-56.

72. EPURAN M. Metodologia cercetării activităţilor corporale, vol. I şi vol. II,

Bucureşti, Editura A.N.E.F.S., 1991, P. 34-38, 61-64.

73. EPURAN M. Metodologia cercetării activităţilor corporale, Bucureşti,

Editura A.N.E.F.S., 1992, 419 p.

74. EPURAN M. Metodologia cercetării activităţilor corporale în educaţie fizică

şi sport –vol. II -, Bucureşti, Editura A.N.E.F.S., 1996, P. 239-316, 451-459.

75. EPURAN M., HOLDEVICI I. Compendiu de psihologie pentru antrenori,


76. EPURAN M., HOLDEVICI I. Psihologie, compendiu, Bucureşti, Editura

A.N.E.F.S., 1993, 280 p.

77. EPURAN M., HOLDEVICI I., TONIŢA F. Psihologia sportului de

performanţă. Teorie şi practică, Bucureşti, Editura FEST, 2001, 467 p.

78. FARCAŞ V. Creşterea valorii formative a activităţilor de educaţie fizică şi

sport în rândul elevilor // Revista de Educaţie Fizică şi Sport nr.1, Bucureşti,

C.N.E.F.S., 1982, P. 29-34.

79. FEDERAŢIA ROMÂNĂ DE HANDBAL Concepţia de joc şi pregătire,

C.C.P.S. Bucureşti, 1996, 35 p.

80. FILIP C. coord. Sistemul Naţional Şcolar de Evaluare la disciplina Educaţie

Fizică şi Sport, Braşov, Editura Şcoala Românească, 1999, P. 4-67.

81. FILIP C. şi colab. Ghid metodologic de aplicare a Programei de Educaţie

Fizicp şi sport, învăţământ primar, Bucureşti, Editura Aramis, 2001, 79 p.82. FIREA E. Metodica educaţiei fizice şcolare – vol. I -, Bucureşti, Editura

I.E.F.S., 1984, P. 104.

83. FIREA E. Formarea la elevi a capacităţii de practicare independentă şi

sistematică a exerciţiilor fizice, finalitate a educaţiei fizice sau slogan ? //

“Probleme actuale privind perfecţionarea sistemului de învăţământ în

domeniul culturii fizice”, Materialele conferinţei ştiinţifice internaţionale, volI, Chişinău, 2003, P. 202-207.



156

84. FIREA E., FLORESCU C. Sportul de performanţă, Bucureşti, Editura

Sport-Turism, 1985, P. 15-40.

85. FLORESCU C. Sportul de performanţă, Bucureşti, Editura Sport-Turism,

1985, P. 59-64.

86. FOCŞENEANU Al. şi colab. Potenţialul biometric al elevilor din clasele I-

IV, Bucureşti, 1984, P. 5-115.

87. GAGEA A. Eseu despre prezentarea lucr ărilor ştiinţifice din domeniul

educaţiei fizice şi sportului // Revista de Educaţie Fizică şi Sport, nr.5,

C.N.E.F.S., Bucureşti,1979, P. 56-59.

88. GAGEA A. Metodologia cercetării ştiinţifice în educaţie fizică şi sport,

Bucureşti, Editura Fundaţiei “România de mâine”, 1999, 384 p.

89. GAMBETTA V. Noi tendinţe în teoria antrenamentului (traducere), Scuola

dello Sport, Roma IX, 1990, P. 7.

90. GANDELSMAN A.D., SMIRNOV K.M. Fundamentarea fiziologică a

antrenamentului, Bucureşti, Editura Stadion, 1987, P. 104-119.

91. GHERVAN P. Pregătirea sportivă a handbaliştilor în baza programei cu

conţinut adaptat vârstei de 9-12 ani, Teză de doctorat, I.N.E.F.S. Chişinău,

2003.

92. GHIBU E., coord. Conţinutul şi metodica antrenamentului sportive

contemporan, Bucureşti, Editura U.C.F.S., 1967, 276 p.

93. GODIK M.A. Metodologia sportivă, Moscova, Editura Culturii fizice, 1981,

314 p.

94. GOGÂLTAN V. Instruirea copiilor şi juniorilor în handball, Bucureşti,Editura Stadion, 1974, 104 p.

95. GOGÂLTAN V. Handbal – curs opţional, Bucureşti, Editura IEFS, 1981,

154 p.

96. GRIMALSCHI T. Curs universitar de gimnastică, ghid metodologic,

Chişinău, Editura Universitas, 1999, P. 73-82.

97. GUGIUMAN A., ZETU E., şi colab. Introducere în cercetarea pedagogică,Îndrumar pentru cadrele didactice, Chişinău, Editura Tehnică, 1993, 186 p.



157

98. HAHN E. Antrenamentul sportiv la copii nr.3-4 (104-105), M.T.S.-

C.C.P.S., Bucureşti, 1996, 188 p.

99. HANTĂU C. Handbal. Jocul în apărare, Bucureşti, Editura Printech, 2002,

P. 134-145.

100. HARRE D., coord. Teoria antrenamentului sportiv, Editura Bucureşti,

Stadion, 1973, 302 p.

101. HEBBELINCK M. Performanţă şi talent, Educaţia fizică în şcoală, Sector

documentar C.N.E.F.S. vol VIII, Bucureşti, 1980, P. 56-57.

102. IACOB I., GHEORGHIU C.R. Elemente de statistică aplicate în educaţie

fizică şi sport, Iaşi, Editura Universităţii “Al. I. Cuza”, 1998, P. 10-80.

103. IFRIM M. Antropologia motrică, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,

Bucureşti,1986, 540 p.

104. IGNATIEVA V. Ia. Bazele ştiinţifice ale antrenamentului – Handbal,

Bucureşti, Editura C.N.E.F.S., 1986, P. 72-99.

105. IOFFE L.A., BABKOV G.A. Aspecte de termoreglare a încălzirii

(traducere), // Teoria I praktika fiziceskoi kulturî nr.4, 1988, P. 24.

106. IONESCU A. şi colab. Creşterea şi dezvoltarea, Bucureşti, Editura Stadion,

1971, 224 p.

107. IONESCU A., MAZILU V. Creşterea şi dezvoltarea armonioasă a copilului,

Bucureşti, C.C.E.F.S., 1968, 216 p.

108. IVĂ NESCU P., Antrenamentul complex-interactiv în handbal // Cursul

naţional de perfecţionare al profesorilor şi antrenorilor din România cu

specializarea hndbal, Cluj-Napoca, 2002, P. 38-65.109. KREISEL W. Evoluţia handbalului în perioada anilor ’80 şi rezultatele

Jocurilor Olimpice 1988 // Revista Sportul de performanţă – Handbal –

nr.295-296,Bucureşti, 1989, P. 5-68.

110. KUNST-GHERMĂ NESCU I. Curs de handbal, Bucureşti, Editura Didactică

şi Pedagogică, 1963, 363 p.

111. KUNST-GHERMĂ NESCU I. Curs de handbal, Bucureşti, Editura I.E.F.S.,1977, 276 p.



158

112. KUNST-GHERMĂ NESCU I. Handbal, Bucureşti, Editura Sport-Turism,

1978, 351 p.

113. KUNST-GHERMĂ NESCU I., GOGÂLTAN V., JIANU E., NEGULESCU I.,

Teoria şi metodica handbalului, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică,

1983, 153 p.

114. MALORICARU M. Abordarea sistemică a educaţiei fizice, Cluj-Napoca,

Editura Universităţii Cluj-Napoca, 1992, P. 51-56.

115. MALORICARU M. Premise ale tratării diferenţiate în educaţie fizică şi sport

// Revista de Educaţie Fizică şi Sport - C.N.E.F.S., nr. 2, Bucureşti, 1981, P.

11-19.

116. MALORICARU M. Tratarea diferenţiată în educaţie fizică, Bucureşti,


117. MANNO R. Bazele antrenamentului sportive // Sportul de performanţă,

nr.371-374, C.C.P.S., Bucureşti, 1996, 198 p.

118. MANNO R. Pregătirea sportivă la copii şi adolescenţi, Sportul de

performanţă, nr.102(1), C.C.P.S., Bucureşti, 1996, P.60-80.

119. MATVEEV L. P., NOVICOV A. D. Teoria şi metodica educaţiei fizice,


120. MATVEEV L. P. Antrenamentul şi organizarea acestuia // Scoula dello Sport

– Roma, 1990 – IX, P. 7. // Sportul de performanţă, Bucureşti, C.C.P.S.,

1991, nr.311, P. 15-30.

121. MAZILU V. şi colab. Potenţialul biomotric al populaţiei şcolare, clasele I-

IV, Bucureşti, C.C.E.F.S., 1972, P. 5-90.122. MEINEL K. Teoria mişcării, Roma, 1984, P. 56-60.

123. MIHĂILĂ I. Tendinţe contemporane ale antrenamentului în jocurile sportive

// Conferinţa Internaţională Curricula Specifică Învăţământului Superior,

Partea a-II-a, Piteşti, Editura Universităţii din Piteşti, 2003, P.124-128.

124. MIHĂILĂ I. Handbal, curs teoretic, Piteşti, Editura Universităţii din Piteşti,

2004, 194 p.



159

125. MIHĂILĂ I. Handbal – pregătirea fizică specifică diferenţiată, Chişinău,

Editura “Valinex” SA, 2004, 150 p.

126. MIHĂILĂ I. Handbal, curs perfecţionare, Piteşti, Editura Universităţii din

Piteşti, 2006, 175 p.

127. MIHĂILĂ I., PREDA C. Handbal. Tehnica şi metodica jocului, Piteşti,

Editura The Flower Power, 2002, 211 p.

128. MIHĂILĂ I., CIORBĂ C. Studiu privind nivelul capacităţii vitale la

handbaliştii juniori, vârsta 15-16 ani în dependenţă de postul de joc // Cultura

fizică: Probleme ştiinţifice în domeniul învăţământului şi sportului,

Materialele conferinţei ştiinţifice ale doctoranzilor, ediţia a IV-a, I,N.E.F.S.,

Chişinău, 2004, P. 419-424.

129. MIHĂILĂ I., POPESCU D. C. Handbal, îndrumar metodic, Craiova, Editura

Universitaria, 2006, 182 p.

130. MITRA Gh., MOGOŞ Al. Metodica educaţiei fizice, Editura Stadion,

Bucureşti, 1975, 400 p.

131. MITRA Gh., MOGOŞ Al. Metodica educaţiei fizice şcolare, Editura Sport-

Turism, 1980, 504 p.

132. MOTROC I. Fotbal de la teorie la practică, Bucureşti, Editura Rodos, 1994,

86 p.

133. NEGULESCU I. Contribuţii la ameliorarea selecţiei iniţiale şi a

metodologiei de pregătire a copiilor şi juniorilor în cadrul sistemului

piramidal de organizare a handbalului, Teza de doctorat, Bucureşti,

A.N.E.F.S., 1997, P. 23-83, 112-119.134. NEGULESCU I. Argument pentru un debut timpuriu, Bucureşti, Editura

Universitas Company, 1998, 145 p.

135. NEGULESCU I. Handbal. Tehnica jocului, Bucureşti, Editura A.N.E.F.S.,

2000, 120 p.

136. NICOLA I. Tratat de pedagogie şcolar ă, ediţia a-II-a, Bucureşti, Editura

Aramis, 2000, P. 38-52, 75-118.



161

151. RAZUS M. Un model morfo-fizio-psiho-cibernetic al personalităţii umane //

Conferinţa Naţională de Cibernetică, Bucureşti, 1983, P. 72.

152. RIZESCU C. Handbal, Constanţa, Editura Ovidius University Press, 2000,

154 p.

153. RIZESCU C. Aspecte ale creşterii eficienţei predării handbalului în lecţia de

educaţie fizică // Congresul internaţional „Sănătate prin mişcare pentru

generaţia viitoare”, Oradea, 15-18.05.2003, P. 702 – 705.

154. RIZESCU C. Selecţia iniţială şi instruirea copiilor în handbal // Conferinţa

internaţională cu tema “CURRICULA SPECIFICĂ ÎNVĂŢĂMÂNTULUI

SUPERIOR”, Piteşti, 22.11.2003, P. 205 – 211.

155. RIZESCU C. Modele operaţionale pentru pregătirea fizică a începătorilor în

handbal // Conferinţa ştiinţifică internaţională “Activităţi corporale: tradiţie şi

contemporaneitate”, Păltiniş – Sibiu, 7-9.05.2004, P.175 – 181.

156. RIZESCU C. Optimizarea pregătirii începătorilor în handbal // Materialele

conferinţei ştiinţifice a doctoranzilor “Probleme ştiinţifice în domeniul

învăţământului şi sportului”, INEFS Chişinău, 2.06.2004. P. 303 -307.

157. RIZESCU C. Jocul – mijloc eficient de predare a handbalului, la ciclul

primar // A XV-asesiune anuală cu participare internaţională „Noi coordonate

de calitate şi eficienţă în educaţie fizică şi sport ăn perspectiva integr ării

europene”, Universitatea Ecologică, Bucureşti, 6.05.2005, P. 20 – 21.

158. RIZESCU C. Handbal. Curs de specializare, Constanţa, Editura Ovidius

University Press, 2005, 186 p.

159. RIZESCU C. Pregătirea tehnică în jocul de handbal a elevilor de 10 – 11 ani// Revista ştiinţifico-tehnică „Teoria şi arta educaţiei fizice în şcoală”, nr.

4/2006, Chişinău, Republica Moldova, P. 5 – 12.

160. RIZESCU C. Selecţia şi orientarea, elemente esenţiale pentru sportul de

performanţă // Conferinţa ştiinţifică internaţională „Educaţie fizică şi sport în

viziune europeană”, Constanţa, 18-20.05.2007, în Analele Universităţii

Ovidius, Seria Educaţie Fizică şi Sport, vol.VII, anul VII, Constanţa, 2007, P.395 – 400.



162

161. RIZESCU C. Aspecte ale pregătirii tehnice şi planificării antrenementului la

copii începători în handbal // Simpozion Internaţional “Educaţie prin Sport”,

Buletin Ştiinţific nr. 11 (1/2007), vol. II, Editura Universităţii din Puteşti,

2007, P 312-318.

162. RIZESCU C. CIORBĂ C. Pregătirea tehnică în jocul de handbal a elevilor

de 10 -11 ani // Revista ştiinţifico-tehnică „Teoria şi arta educaţiei fizice în

şcoală” nr. 4/2006, Chişinău, R.Moldova, P. 5 – 12.

163. SCARLAT E. Lecţia de educaţie fizică – metode şi mijloace, Bucureşti,


164. ŞCHIOPU U. Psihologia copilului, Bucureşti, Editura Didactică şi

Pedagogică, 1967, P. 34-45.

165. ŞERBAN M. Aprecierea calităţilor în sport, Bucureşti, Editura Sport-

Turism, 1987, 144 p.

166. ŞICLOVAN I. Teoria antrenamentului sportive, Bucureşti, Editura Sport-

Turism, 1977, 214 p.

167. ŞICLOVAN I. Teoria şi metodica antrenamentului sportive, Bucureşti,

Editura C.N.E.F.S., 1984, 215 p.

168. SOLVERBORN S.A. Streching (traducer), Bucureşti, Editura C.N.E.F.S.,

1988, P. 7-15.

169. SOTIRIU R. Handbal. Antrenament – Teorie – Metodică, Bucureşti,

Universitatea Ecologică, 1998, 203 p.

170. SOTIRIU R. Handbal. Iniţiere. Performanţă, Bucureşti, Universitatea

Ecologică, 2000, 180 p.171. STĂ NCULESCU G. Fotbal – specializare, Editura Ovidius University Press,

Constanţa, 2003, 177 p.

172. STĂ NCULESCU V. Pregătirea fizică a fotbaliştilor, Bucureşti, Editura

U.C.E.F.S., 1977, P. 5-62.

173. STĂ NESCU M. Metodica educaţiei fizice, note de curs, Bucureşti Editura

A.N.E.F.S., 2002, 184 p.



163

174. STROIE Ş. Pregătirea fizică a jucătorilui de volei, Bucureşti, Editura Sport-

Turism, 1976, 168 p.

175. ŞUTEU C., FARCAŞ V. Aprecierea persoanei, Bucureşti, Editura Albatros,

1982, P. 100-145.

176. TEODORESCU L. Metodica generală a jocurilor sportive, Curs de bază,

Bucureşti, I.C.F., 1972, P. 56-70.

177. TEODORESCU L. Probleme de teorie şi metodică în jocurile sportive,


178. Terminologia educaţiei fizice şi sportului, Bucureşti, Editura Stadion, 1974,

429p.

179. TROFIN E., GRIGOROVICI S. Handbal la copii şi juniori, Bucureşti,

Editura CNEFS, 1967, 210 p.

180. TUDOŞI Ş. Elemente de statistică aplicată. Bucureşti, Editura I.E.F.S., 1980,

P. 14-38.

181. TUDOŞI Ş. Elemente de statistică aplicată, Bucureşti, Editura M.T.S., 1993,

106 p.

182. TUDUSCIUC I., SOLOMON C., ALBUŢ C. Exerciţii combinate pentru

dexvoltarea capacităţii motrice a elevilor // Revista de Educaţie Fizică şi

Sport, nr.7, Bucureşti, C.N.E.F.S., 1982, P. 13-20.

183. VINCENT R. Cunoaşterea copilului, Bucureşti, Editura Didactică şi

Pedagogică, 1972, P. 45-86.

184. VOICU S. Handbal. Tehnica şi tactica, Timişoara, Editura Universităţii de

Vest, 2003, 186 p.185. WEINEK J. Biologie du sport, Paris, Editura Vigot, 1993, P. 11-24.

186. WEINEK J. Manuel d’antrainement sportif, Paris,Editura Vigot, 1983, 138

p.

187. WERNER V., HEINZ B., GERD F., RAIMUND K. Pregătirea de handbal

în sală, Bucureşti, Editura C.C.P.S., 1995, 253 p.



164

188. ZAŢIORSKI V.M., KULIN N.G., SMIRNOV N.R. Relaţii reciproce ale

însuşirilor fizice (traducere) // Theoria und Praxis der Korperkultur nr.19,

1979, P. 141-157.

BIBLIOGRAFIE (ÎN LIMBA RUSĂ)

1. АГРЕБИ Б. Оптимизация процесса подготовки гандболистов высокой

квалификации путем варьирования соотношения скоростно-силовых

средств воздействия//Автореф.дис…. канд.пед.наук. – Киев, 1983. – 23 с.

2. АМХАНЫДКИН А.Г. Экспериментальное обоснование средств и

методов быстроты и точности интуитивной ориентировки спортсменов

на примере игры в гандбол // Автореф.дис…. канд.пед.наук. – Тарту,

1974. – 25 с.

3. АРТЕМЬЕВ В.П., КЛИМЧУК В.А. Развитие максимальной силы с

помощью изометрических упражнений в тренировке волейболистов I и

II разрядов на общеподготовительном этапе// Теория и практика

физической культуры. -№ 7.- 2001.- С.37.38.

4. БАРЫШЕВ Г.И. Подготовка гандболистов в предсоревновательном

этапе с учетом данных текущего контроля // Автореф.дис….

канд.пед.наук. – Л., 1980. – 20с.

5. БЕРНШТЕЙН Н.А. - Очерки по физиологии движений и

физиологической активности. М.; Медицина, 1966. - 349 с.

6. БРИЛЬ М.С.- Индивидуализация в спортивных играх, опыт,

перспективы // Теория и практика физической культуры. - №5. - 2001. -С. 32-33.

7. ВАЙЦЕХОВСКИЙ С.М. Книга тренера. – М.: Физкультура и спорт,

1971. – 312 с.

8. ВЕРХОШАНСКИЙ Ю.В. - На пути к научной теории и методологии

спортивной тренировки//Теория и практика физической культуры. - №2.

- 1998. - С. 21-26.



165

9. ВОЛКОВ В.Н., СИВАКОВ В.И. - Определенные условия подготовки

спортсменов к соревнованиям // Теория и практика физической

культуры. -№3. - 2001. С. 31-32.

10. ГАРБАЛЯУСКАС В. Целенаправленная спортивная подготовка юных

гандболистов 9-11 лет с целью отбора для занятий в ДЮСШ // Дисс. …

канд.пед.наук. – Киев, 1983. – 177 с.

11. ГРИГОРЯН Э.А. - Двигательная координация школьников в

зависимости от возраста, пола и занятий спортом: Дис. ..канд.пед.наук. -

Ереван, 1986. - 192 с.

12. ГУЖАЛОВСКИЙ А.А.- Темпы роста физических способностей, как

критерий отбора юных спортсменов // Теория и практика физ.культуры.

- 1979/ № 9. - С. 28-31.

13. ГУЖАЛОВСКИЙ А.А. - Основы теории и методики физической

культуры. М.: ФиС, 1986. - 356 с.

14. ДАНИЛОВ А.А. Исследование развития структуры бросковых движений

у школьников 9-16 лет//Автореф.дис…. канд.пед.наук. –М., 1974. – 20 с.

15. ДЗАГАНИЯ Д.Г. Об эффективности выполнения бросков мяча по

воротам команд высокой квалификации в гандболе // Сб.науч.тр., Т. 10/

Груз.гос.ин-т физ.культуры. – Тбилиси, 1975. С.- 167-168.

16. ДЗАГАНИЯ Д.Г., БАГРАТИОНИ Д.И. Исследование функциональных

изменений в организме гандболистов различной спортивной

квалификации методом Гарвадского степ-теста // Сб.науч.тр. Т. XIV/

Груз. гос. ин-т физ. Культуры. – Тбилиси, 1981. – С.47-52.17. ДЗАГАНИЯ Д.Г. Тактическая подготовка ганболистов (в нападении) //

Сб.науч.тр. /проблемы спортивной тренировки// Груз.гос.ин-т

физ.культуры. – Тбилиси, 1984. – С.91-99.

18. ДОРОХОВ С.И. Методика начального обучения бросков мяча в ворота

на основе их биомеханического анализа // Автореф.дис…. канд.пед.наук.

– Л., 1983. – 22 с.



166

19. ЕВТУШЕНКО А.Н. Некоторые рекомендации по внедрению передовых

методов подготовки спортсменов высокого класса / Спорткомитет

СССР. –М.: 1995. – 10 с.

20. ИВАЩЕНКО В.П. Совершенствование технико-тактической подготовки

гандболистов 14-15 лет (на примере бросков мяча в ворота): Дис….

канд.пед.наук. – Л., 1982. – 166 с.

21. ИГНАТИЕВА В. Я. – Обучение приемам техники гандбола //

Методические разработки для ин-тов физкультуры / Гос.цент.ордена

Ленина ин-т физкультуры, 1982. – 33 с.

22. ИГНАТЬЕВА В. Я., АТХАМ КАМИС – Контроль за физической

подготовленностью гандболистов высокой квалификации различных

игровых амплуа // Теория и практика физической культуры. - №3. - 1999.

- С. 37-39.

23. ИЛЬИН Е.П. - Психофизиология физического воспитания: (факторы

влияющие на эффективность спортивной деятельности) / Учебное

пособие для пед.ин-тов. -М.: Просвещение, 1983. - 223 с.

24. КЕЛЛЕР В.С., ПЛАТОНОВ В.Н.- Теоретико-методические основы

подготовки спортсменов. - Львов, 1993. - 270 с.

25. КОРМАН Л.Б. – Настольная книга учителя физической культуры. – М.:

ФиС, 1998. – С. 47-126.

26. КУРАМШИН Ю.Ф. - Теория и методика физической культуры. - М.:

Советский спорт, 2003 - 463 с.

27. ЛАТЫШКЕВИЧ Л.А., МАНЕВИЧ Л.Р.- Техническая и тактическая подготовка гандболистов. - Киев: Здоровья, 1981. - 176 с.

28. МАТВЕЕВ Л.П. - Теория и методика физической культуры. Учебник для

институтов физической культуры. -М.: ФиС, 1991. - С. 158-177.

29. МАТВЕЕВ Л.П. - Модельно-целевой подход к построению спортивной

подготовки // Теория и практика физической кульутры. - №3. - 2000. - С.

28-37.



167

30. МИНАЕВ Б.Н., ШИЯН Б.М. – Основы методики физического

воспитания школьников. –М.: Просвещение, 1989. - С. 103-130.

31. ПЛАТОНОВ В.Н. Общая теория подготовки спортсменов в

олимпийском спорте // Олимпийская литература. – Киев, 1997. – С. 300-

312.

32. ПОРТНЫХ Ю.И. – Спортивные игры и методика преподавания. – М.:

ФиС, 1986. – 347 с.

33. ТУРЧИН М.Е. Оптимизация тренировочного процесса гандболисток

высокой квалификации на заключительном этапе подготовки к

основным соревнованиям: Автореф. дис..канд.пед.наук.- Киев,1984.-24 с.

34. ТХОРЕВ В.И. Пути повышения эффективности индивидуальных

тактических действий гандболистов в нападении // Автореф.дис….

канд.пед.наук. – Л., 1982. – 22 с.

35. ФАРФЕЛЬ В.С. Управление движениями в спорте.-Москва, ФиС, 1976. -

208 с.

36. ФИЛИН В.П., ФОМИН Н.А. - Основы юношеского спорта. - М.: ФиС,

1980. - 255 с.

37. ХОЛОДОВ Ж.К., КУЗНЕЦОВ В.С. – Теория и методика физического

воспитания и спорта. Учебник для институтов физкультуры. – М.:

Academia, 2003. – 478 c.

38. ШИПУЛИН Г. Я., СЕРДЮКОВ О.Э. - Эффективность технических

действий в соревновательной деятельности высококвалифицированных

волейболистов // Теория и практика физической культуры. - №7. - 2001. -С. 34-36.

BIBLIOGRAFIE

(ÎN LIMBILE ENGLEZĂ, FRANCEZĂ, GERMANĂ, ITALIANĂ, IUGOSLAVĂ)

1. ASTRAND P. O. Experimental studies of physical working capacity in

relation to sex and age in Acta Pedriatica Scandinavica (Suppl), 1969, P.50-61.



168

2. BAYER C. L’enseignement des jeux sportifs colectifs.-Vigot, 1982, P. 15-21,

31-32.

3. BRYANT J., CRATTY M. Pshychologie et activite physique, Vigot, 1974, P.

181.

4. BOUCHARD C. Genetics of aeobics power and capacity,-Champaign, II,

Human Kinetica, 1986, -5 p.

5. BERGER J., MINOH H. Il microciclo della metodologia dell’allenamento //

Sds. Revista de cultura fizica, nr.34, 1985, P. 17.22.

6. CONSTANTINI D. Entraînement. Approches du handball, Paris, 1994, P.

34-39, 71-77.

7. CZERWINSKI J., TABORSKY F. Basic Handball, Methods /Tactic

/Techniques, Viena, Ed. Gutheil-Schoder-Gasse, 66 p.

8. FIRAN H., MASSANO N. HAND-BAL, Technique-Jeu-Entrainament,

Editions Amphora, 1973, P.195-209.

9. FLANDER M., SNOJ I. Skola Rukometa,-Belgrad, 1956, P. 26-72.

10. KRAMER K. Zur Problematic einer “Talantsichtung”. –Berlin, 1978. – 227 p.

11. KLEIN H., GEILENBERG H. Das Handball spiel für feld und Halle, Essen,

1960, P. 8-51.

12. KOVAĆ J., KOVAĆ M., JOVANOVIĆ V., DURIĆ D. Struktura takmicarske

activnosti rukometasa. – Novi Sad, 1982, 267 p.

13. KUCHENBECKER B. Hallenhandball – Abwerhrsysteme. – Barteles &

Wernitz. – München, 1974. – P. 25-63.

14. MANNO R. Les bases de l’entraînement sportif. – S.D.P. – 371-374. –Bucureşti, 1996, 198 p.

15. PRNJATOVIĆ M. Rukomet za mlade. –Sarajevo, - 1978, -P. 21-65.

16. TOMLJANOVIC V., MALIC Z. Rukomet, - Zagreb, 1982, -P. 5-45.

17. TSCHIENE P. Il problema principale di tutti sportive: la brevita del periodo

di preparazione. Relazione al convergno internationale di pallavolo. – Perugia,

1984, -1996, - P. 66.



169

18. WEINECK J. Manuel d’antraînement sportif. –Paris, - Editions Vigot, 1983,

-138 p.

19. WEINECK J. Biologie du sport, -Paris, - Editions Vigot, Collections Sport et

Enseignement, -1992, - P. 11-24.

A N E X E

ANEXA 1

Modelul de joc la nivelul handbaliştilor începătorilor

Modelul jocului în atac

Faza a I-a - Trecerea rapidă din apărare în atac – contraatacul

colectiv

Componentele tehnico-tactice de realizare:

alergare accelerată, alergare lansată, alergare de viteză

în linie dreaptă şi cu schimbări de direcţie

porniri, opriri, sărituri, întoarceri

demarcajul pentru intrarea în posesia mingii

degajarea mingii de către portar

pasa oblică în adâncime efectuată de un jucător de câmp

pase din deplasare, între 2-3 jucători, în acelaşi plan şi

în adâncime

driblingul simplu şi multiplu

aruncarea la poartă din alergare şi din săritur ă Faza a-II-a - Atacul în sistem; forma poziţională, în sistemul

cu un pivot


aşezarea în teren şi respectarea posturilor în cadrul

sistemului

pase în potcoavă, pase cu ameninţarea por ţii



170

aruncarea la poartă din săritur ă, din sprijin (cu pas

încrucişat sau pas adăugat) şi din plonjon

acţiuni tehnico-tactice simple: pătrunderea printre doi

adversari cu finalizare şi depăşirea individuală a

adversarului direct

aşezarea la executarea aruncării de la 7 m

Modelul jocului în apărare

Faza a I-a - Retragerea în apărare în cea mai mare viteză –

replierea colectivă


alergare de viteză la momentul oportun, alergare cu

spatele, alergare cu schimbare de direcţie

porniri, opriri, sărituri, întoarceri

marcajul adversarului

atacarea adversarului aflat în posesia mingii

aglomerarea zonei unde se află mingea, sau a zonei

centrale

Faza a-II-a - Apărarea în sistem; forma “om la om” sau zonă

6+0


repartizarea adversarilor şi marcajul adversarului direct,

strâns sau la intercepţie

aşezarea în sistem cu respectarea posturilor

deplasări în poziţie fundamentală cu paşi adăugaţi

lateral, înainte şi înapoi

atacarea adversarului cu minge şi retragerea oblică în

sensul pasării mingii

aşezarea la aruncările de la 7 m şi 9 m



171

ANEXA 2

Chestionar pentru antrenori

Stimate coleg,

Vă rugăm să participaţi la cercetarea efectuată cu scopul creşterii eficienţeiantrenamentului la handbaliştii începători. Sper ăm, că împreună cu dumneavoastr ă, să reuşim

să perfecţionăm procesul de pregătire a sportivilor începători, în jocul de handbal.Citiţi atent, întrebările şi variantele de r ăspuns, bifaţi cu X pe cele pe care le

consideraţi corecte. Acolo unde, după părerea dumneavoastr ă, r ăspunsul corect lipseşte,înscrieţi-l la sfâr şitul fiecărei enumer ări.

1. La ce nivel se află pregătirea sportivilor începători, în jocurile sportive, în România? foarte bun;

bun;

mediocru;

slab; foarte slab;

________________

2. La ce nivel se află pregătirea handbaliştilor începători, în România? foarte bun;

bun;

mediocru;

slab;

foarte slab; ________________

3. Care din componentele antrenamentului sportiv, la jocul de handbal, consideraţi că artrebui perfecţionate din punct de vedere metodologic, la nivelul începătorilor?

pregătirea fizică generală;

pregătirea fizică specifică;

pregătirea tehnică;

pregătirea tactică;

pregătirea psihologică; ________________

4. La ce nivel se află pregătirea tehnică a handbaliştilor începători? foarte bun;

bun;

mediocru;

slab;

foarte slab;

________________



172

5. Care sunt cele mai eficiente căi metodologice în pregătirea tehnică a handbaliştilorîncepători?

conform programelor existente;

folosirea aparatelor ajutătoare;

algoritmizarea mijloacelor specifice;

jocuri pregătitoare; ________________

6. Consideraţi că este eficientă aplicarea algoritmizării mijloacelor specifice în pregătireatehnică a începătorilor în handbal?

da;

nu;

par ţial;

________________

7. Cum consideraţi mai eficientă eşalonarea mijloacelor specifice în pregătirea tehnică aîncepătorilor în handbal?

pe fazele jocului, în atac şi apărare;

pe componentele antrenamentului sportiv;

pe elementele tehnice;

pe procedeele tehnice;

________________

8. Care sunt cele mai eficiente metode de instruire a tehnicii? frontală;

pe grupe;

individual;

sub formă de joc;

________________

9. În ce parte a lecţiei de antrenament, consideraţi eficientă plasarea temelor care vizează pregătirea tehnică, prin eşalonarea mijloacelor?

pregătitoare;

fundamentală;

de încheiere;

toate;

________________

10. Consideraţi că mijloacele folosite la pregătirea tehnică contribue şi la dezvoltareacalităţilor motrice?

da;

nu;

par ţial;

________________



173

11. Care sunt, după părerea dumneavoastr ă, procedeele tehnice prioritare în instruireahandbaliştilor începători, în atac (bifaţi cu 1, 2, 3) ?

prinderea şi pasarea de pe loc;

prinderea şi pasarea în pătrundere;

prinderea şi pasarea din deplasare ;

aruncarea la poartă din alergare; aruncarea la poartă din săritur ă;

aruncarea la poartă din sprijin;

driblingul multiplu;

________________

12. Care sunt, după părerea dumneavoastr ă, procedeele tehnice prioritare în instruireahandbaliştilor începători, în apărare (bifaţi cu 1, 2, 3) ?

deplasările specifice;

atacarea adversarului cu minge; blocarea aruncărilor ;

scoaterea mingii din dribling;

________________

Vechimea în activitatea sportivă de performanţă __________

Categoria de antrenor__________

Vă mulţumim anticipat pantru colaborarea la cercetarea noastr ă!



174

ANEXA 3

MODELUL TEHNIC

Procedeele tehnice pentru jocul în atac şi în apărare (conform Programei de handbal pentru şcolile sportive din 1975)

1. ATACPase de bază (fundamentale) în condiţii de mare viteză de deplasare şi deexecuţie

1.1.1. Pase din alergere în doi, în trei pe contraatac1.1.2. Pase cu joc de picioare (elan de trei paşi încrucişaţi), înainte, lateral stânga şi

dreapta1.2. Aruncări la poartă

1.2.1. Din punct de vedere al elanului

- din alergare

- din săritur ă

- cu elan de pas încrucişat şi adăugat

- din plonjon

1.2.2. Din punct de vedere al acţiunii braţului de aruncare

- zvârlită de deasupra umărului

- zvârlită lateral pe lângă umăr

- zvârlită lateral pe lângă şold1.3. Mişcare în teren

- toate variantele de alergare cuprinse în conţinutul jocului

- opriri şi porniri rapide

- fente de pornire

- schimbări de direcţie

- fentă simplă şi dublă cu schimbare de direcţie

1.4. Conducerea mingii2. APĂRAREA

2.1. Mişcarea în teren

- deplasări în poziţie fundamentală (toate direcţiile)

- fandări

- sărituri pe două picioare cu braţele în sus şi oblic lateral

- opriri şi porniri rapide

2.2. Blocarea mingiilor aruncate la poartă (toate procedeele)



175

2.3. Scoaterea mingii de la adversar (toate procedeele)

ANEXA 4

Model de eşalonare a mijlocelor specifice pregătirii tehnice,

folosite

în etapa experimentului constatativ

(jocuri dinamice şi pregătitoare, ştafete)

I. Mi şcarea în teren - Mt

Mt 1. Prinde-l pe ultimul, 3 x 2 min, pauză 45 sec

Mt 2. De-a prinsa cu tăierea drumului, 2 x 4 min, pauză 30 sec

Mt 3. Năvodul, 4 x 4 min, pauză 30 sec

Mt 4. Cursa pe numere, 2 x 5 min, pauză 1 min

Mt 5. Labirintul, 4 x 4 min, pauză 45 sec

Mt 6. Urmăreşte-l pe cel cu minge, 2 x 5 min, pauză 45 sec

II. Ş coala mingii – M

M 1. Jonglerii cu mingea, 4 x 1 min, pauză 30 sec

M 2. Mingea peste pod, 5 x 1 min, pauză 30 sec

M 3. Mingea pe sub pod, 5 x 1 min, pauză 30 sec

M 4. Mingea în val, 5 x 1 min, pauză 30 sec

M 5. Mingea călătoare (prin lateral), 5 x 1 min, pauză 30 sec

M 6. Ştafete cu transportul mingiilor ( de diferite dimensiuni), 4

x 30 m, pauză 45 sec

M 7. Ştafete cu rostogolirea a două mingii, 4 x 30 m, pauză 45

sec III. Prinderea şi pasarea mingii – P

P 1. Apăr ă cetatea, 4 x 2 min, pauză 30 sec

P 2. Mingea frige, 4 x 2 min, pauză 30 sec

P 3. Mingea în stea, 2 x 5 min, pauză 1 min

P 4. Mingea la că pitan, 4 x 3 min, pauză 30 sec

P 5. Mingea naţiunilor, 2 x 5 min, pauză 1 minP 6. Pasează numărul strigat, 4 x 4 min, pauză 30 sec



176

P 7. Goana mingiilor, 2 x 5 min, pauză 1 min

P 8. Ştafete cu pase în doi, 6 x 30 m, pauză 45 sec

IV. Aruncarea la poart ă (de pe loc) – Ap

Ap 1. Mingea la ţintă, 2 x 5 min, pauză 30 sec

Ap 2. Aruncă cel strigat, 2 x 5 min, pauză 30 sec

Ap 3. Raţa sălbatică, 2 x 6 min, pauză 1 min

Ap 4. Mingea pe sub şnur, 2 x 5 min, pauză 30 sec

Ap 5. Mingea la turn, 2 x 6 min, pauză 1 min

Ap 6. Doboar ă mingea, 2 x 6 min, pauză 1 min

Ap 7. Culorile (aruncă culoarea strigată), 2 x 6 min, pauză 1

min

Ap 8. Cursa cu ochire, 2 x 6 min, pauză 1 min

V. Driblingul – D

D 1. Drum lung cu dribling, 6 x 30 m, pauză 45 sec

D 2. Mingea pe cărare, 6 x 30 m, pauză 45 sec

D 3. Cursa pe numere cu dribling, 2 x 5 min, pauză 30 sec

D 4. Dribling printre obstacole, 6 x 30 m, pauză 30 sec

VI. Marcajul şi demarcajul – MD

MD 1. Leapşa cu ghemuire, 3 x 2 min, pauză 30 sec

MD 2. Prinde umbra, 6 x 30 sec, pauză 30 sec

MD 3. Deplasări “în oglindă”, 6 x 30 sec, pauză 30 sec

MD 4. Crabi şi creveţii, 6 x 30 sec, pauzp 30 secMD 5. Cursa cu urmărire în linii, 2 x 5 min, pauză 1 min

MD 6. Cine ţine mingea mai mult, 4 x 3 min, ăauză 1 min



177

ANEXA 5

Modelul eşalonării miloacelor specifice pregătirii tehnicefolosite

în etapa experimentului propriu-zis

I. Mi şcarea în teren - MtMt 7. Ştafete cu ; alergare cu faţa şi cu spatele, porniri,

întoarceri, opriri, sărituri, schimbări de direcţie, 6 x 30 m, pauză 45 sec

Mt 8. Alergare cu paşi adăugaţi (lateral, înainte sau înapoi) şi paşi încrucişaţi, 4 x 30 m, pauză 45 sec

Mt 9. Galop lateral, înainte, înapoi, 4 x 30 m, pauză 45 secMt 10. Deplasări laterale, înainte şi înapoi din poziţie

fundamentală de apărare, 6 x 30 sec, pauză 30 sec II. Prinderea şi pasarea mingii – PP 9. Pase în 2 şi 3 jucători, de pe loc, 5 x 2 min, pauză 1 minP 10. Pase în triunghi, cu ieşire la minge, 6 x 2 min, pauză 45

secP 11. Pase în zig-zag, 6 x 2 min, pauză 45 secP 12. Pase în pătrat, 6 x 2 min, pauză 45 secP 13. Pase în stea, 6 x 2 min, pauză 45 secP 14. Pase din alergare între 2, 3, 4 jucători, f ăr ă şi cu aruncare,

8 x 30 m, pauză 45 secP 15. Suveică simplă, 5 x 2 min, pauză 1 minP 16. Suveică dublă, f ăr ă şi cu aruncare, 5 x 3 min, pauză 45

secP 17. Pătratul mişcător, cu una şi două mingii, 4 x 4 min, pauză

45 secP 18. La nivel de inter stănga şi dreapta, pase în pătrundere şi

retragere înapoia şirului, 4 x 2 min, pauză 45 secP 19. La nivel de inter stănga, inter dreapta şi centru, pase în

pătrundere şi retragere înapoia şirului, 3 x 3min, pauză 30

secP 20. Pe grupe de patru, interi şi extreme, pase în pătrunderi

succesive, f ăr ă sau cu aruncare de la nivelul extremelor sauinterilor, 3 x 5 min, pauză 1 min

P 21. Din aşezare în atac, f ăr ă pivot, pase în pătrunderisuccesive, f ăr ă sau cu aruncare, 3 x 5 min, pauză 1 min

III. Aruncarea la poart ă – ApAp 9. Concurs de aruncări la distanţă (cu mingi de tenis sau de

oină), 4 x 2 min, pauză 30 sec

Ap 10. Aruncări la poartă de pe loc (lovirea bări verticale sauorizontale, 3 x 10 aruncări



178

Ap 11. Aruncări la poarta împăr ţită în 9 dreptunghiuri, 3 x 7aruncări

Ap 12. Aruncări la poartă precedată de pase, de pe diferite posturi din atac, 3 x 10 aruncări

Ap 13. Aruncări la poartă precedată de dribling, 3 x 10 aruncări

Ap 14. Aruncări la poartă din plonjon, 3 x 7 aruncăriAp 15. Aruncări la poartă precedate de pase în potcoavă, 3 x 5aruncări

Ap 16. Aruncări la poartă cu paşi încrucişaţi, 3 x 10 aruncăriAp 17. Aruncări la poartă din săritur ă sau plonjon, precedate de

pase, 3 x 10 aruncăriAp 18. Aruncări la poartă din săritur ă peste banca de

gimnastică, 2 x 10 aruncăriAp 19. Aruncări la poartă de pe extreme, f ăr ă şi cu plonjon, 3 x

10 aruncăriAp 20. Aruncări la poartă de la 7 m, 4 x 2 aruncări IV. Driblingul – D

D 5. Dribling pe loc, cu braţul îndemânatic sau celneîndemânatic, 4 x 45 sec, pauză 30 sec

D 6. Dribling din alergare în linie dreaptă, 6 x 30 m, pauză 30sec

D 7. Suveică simplă cu dribling (20-30 m), 4 x 2 min.â, pauză45 sec

D 8. Dribling printre 6 jaloane, f ăr ă şi cu aruncare, 2x 8execuţii, pauză 45 sec

D 9. Ştafetă cu dribling, pe grupe de 4 jucători, 6 x 30 m, pauză 30 sec

D 10. Dribling în viteză pe 15-20 m urmat de pasă sau aruncare,3 x 7 execuţii, pauză 45 sec

D 11. Dribling, pasă, prindere, dribling, aruncare, 2 x 10execuţii, pauză 1 min.

V. Marcajul şi demarcajul – MDMD 7. Joc 2.2, pe jumătate de teren, 4 x 2 min, pauză 1 min

MD 8. Joc 3:3, pe jumătate de teren, 4 x 3 min, pauză 1 minMD 9. Joc 4:4, pe tot terenul, 3 x 4 min, pauză 2 minMD 10. Joc cu apărare “om la om” pe tot terenul, 4 x 3 min,

pauză 2 minVI. Atacarea adversarului cu minge – Aa

Aa 1. Deplasări “în oglindă” pe perechi, 4 x 40 sec, pauză 20sec

Aa 2. Din deplasări în poziţie fundamentală de apăr ător, pe perechi de câte doi, atingerea umerilor partenerului, 4 x 45

sec, pauză 15 sec



179

Aa 3. Deplasări cu pas adăugat pe semicerc, cu ieşiri la nivelulinterilor şi centrului, cu atingerea unor jaloane, 6 execuţii, pauză 30 sec

Aa 4. Pe grupe de câte doi, atacantul la 9 m, apăr ătorul la 6 m,apăr ătorul ieşire şi atacarea adversarului urmată de

retragere oblică, 3 x 10 execuţii, după fiecare serie seschimbă rolurileAa 5. Joc şcoală 3:3, 4:4, 5:5, pe jumătate de teren, 3 x 3 min,

pauză 1 minVII. Depăşirea individual ă – Di

Di 1. Din alergare uşoar ă pe lungimea terenului, la fluierulantrenorului se execută schinbare simplă de direcţie, 6 x30 m, pauză 30 sec

Di 2. Din alergare uşoar ă, fiecare cu minge în mână, aruncarea

acesteia uşor în sus, prinderea, efectuarea unei schimbăride direcţie urmată de un dribling, 6 x 4 execuţii, pauză 30sec

Di 3. Pe grupe de câte doi, un atacant şi un apăr ător pasiv,atacantul primeşte mingea de la apăr ător, efectuează odepăşire urmată de aruncare la poartă, 2 x 10 execuţiifiecare

Di 4. Depăşire individuală cu apăr ător semiactiv, cu pas primitdin lateral, 2 x 10 execuţii

Di 5. Joc 1:1, 4 x 5 atacuri fiecare, pauză 1 minVIII. Contraatacul colectiv – Ca

Ca 1. Suveică dublă, pe grupe de 3, 4 jucători, 4 x 4 min, pauză 45 sec

Ca 2. Pase din deplasare între 2, 3, 4 atacanţi, cu 1, 2, 3apăr ători (pasivi sau semiactivi), f ăr ă sau cu finalizare, 4 x4 min, pauză 1 min

Ca 3. Pase din deplasare între 2, 3, 4 atacanţi, cu 1, 2, 3apăr ători activi în jumătatea adversă de teren, f ăr ă sau cufinalizare, 4 x 4 min, pauză 1 min

Ca 4. Joc 3:3 sau 4:4, f ăr ă repunerea mingii de la centru, 4 x 3min, pauză 2 min

IX. Replierea colectivă – ReRe 1. Pe grupe de câte doi, unu execută driblin, celălalt se

retrage pe direcţia lui de înaintare, 6 x 30 , pauză 30 secRe 2. Suveică dublă, pe grupe de 3, 4 jucători cu repliere, 4x 3

min, pauză 1 minRe 3. Pe grupe de doi atacanţi la nivel de interi care execută 2, 3

pase finalizate cu aruncare, urmate de repliere la celălalt

semicerc, 15 execuţii, pauză 45 sec



180

Re 4. Joc 3:3 sau 4:4, f ăr ă repunerea mingii de la centru, 4 x 3min, pauză 2 min

Re 5. Pe grupe de 3, 4 în atac, pase în pătrunderi succesivefinalizate cu aruncare, urmate de repliere, 10 execuţii, pauză 45 sec

X. Sistemul de atac cu un pivot – AtAt 1. Din aşezare în atac cu un pivot, pase în pătrunderesuccesivă de la o extremă la cealalta şi retur, 4 x 2 min, pauză 1 min

At 2. Din aşezare în atac cu un pivot, pase în pătrunderesuccesivă din doi în doi (extremă-centru-extremă-pivot-inter-inter), 4 x 3 min, pauză 1 min

At 3. Din aşezare în atac cu un pivot, pase în pătrunderesuccesivă cu angajarea pivotului de cătr inter, 4 x 3 min,

pauză 1 minAt 4. Din aşezare în atac cu un pivot, pase în pătrunderesuccesivă cu schimbarea direcţiei de pasare, cu apăr ătorisemiactivi, 4 x 3 min, pauză 1 min

XI. Sistemul de apărare “om la om” – OoOo 1. Deplasări “în oglindă”, pa parechi de câte doi, 4 x 2 min,

pauză 45 secOo 2. Joc “Cine ţine mingea mai mult”, pe echipe de 4, 5, sau 6

jucători, 3 x 2-4 min, pauză 1 minOo 3. Joc şcoală pe jumătate de teren, pe grupe de 4, 5 sau 6

jucători, 3 x 5 min, pauză 2 minOo 4. Joc şcoală cu apărare “om la om” pe tot terenul, 4 x 5

min, pauză 2 min XII. Sistemul de apărare în zonă “6 +0” – Az

Az 1. Trei apăr ători în zona centrală care se deplasează după mingea pasată între centru şi cei doi interi, 3 x 2 min delucru ca apăr ător, pauză 1 min

Az 2. Patru apăr ători şi patru atacanţi (doi interi şi două extreme), atacanţi pasează mingea iar apăr ătorii, ţinându-se

de mâini încearcă să fie totdeauna pe direcţia mingii, 3 x 2min de lucru ca apăr ător, pauză 1 min

Az 3. Patru apăr ători şi cinci atacanţi, atacanţii pasează mingeaîn pătrundere, apăr ătorii atacă jucătorul cu minge şi seretrag oblic în sensul de pasare a mingii, 3 x 2 min de lucruca apăr ător, pauză 1 min

Az 4. Cinci apăr ători şi cinci atacanţi, atacanţii pasează mingeaîn pătrundere cu schimbarea direcţiei de pasare, apăr ătoriiatacă jucătorul cu minge şi se retrag oblic în sensul de

pasare a mingii, 3 x 2 min de lucru ca apăr ător, pauză 1min



Modelul graficului planului anual, planurile de etapă şi co

tehnicela grupele de copii începători

GRAFICUL PLANULUI ANUAL

2005-2006

LUNA sept. octombrie noiembrie decembrie ianuarie februarie m

S Ă PT Ă MÂNA 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21

ETAPA a – I - a a – II - a a – III -a

a - IV - a

Motricitate gen.

Îndemânare

Viteză

For ţă C . M .

Rezistenţă

Mişcare în teren

Manevrarea

mingii

Prindere/pasare P r e g . t e h n i c ă

Arunc.la poartă

V A C A

N Ţ A

D E I A R N Ă



Dribling

Atac.adversarului

Fente/dep.ind.

Marcaj-demarcaj

Contratacul

colect.

Replierea colect.

Atac cu un pivot

Ap.”om la om” P r e g . t a c t i c ă

Ap.zonă 6+0

JOC o o o o o o o o o o o

Probe de control o o o

GRAFICUL ETAPEI I – a, mezociclu de acomod

15 septembrie – 31 octombrie 2005

Obiective - prioritare: 1, 2, 3- secundare: 4, 5

Luna septenbrie Octombrie

Saptămâna 1 2 3 4 Nr.antrenamentului 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13



Motricitategenerală Îndemânare

Viteză C a l i t ă ţ i m o t r i c e

Rezistenţă

Mişcarea în teren

Manevrarea mingi

Prindere şi pasare

P r e g ă t i r e t e h n i c ă

Aruncare la poartă



184

Eşalonarea conţinutului pregătirii

Să pt. Obiective – sarcini de antrenament Cod #

1sept.

2005

1 - Învăţarea tehnicii alergării corecte- Învăţarea ţinerii şi transmiterii mingii

2 - Dezvoltarea vitezei de deplasare

- Învăţarea mişcării în teren – în apărare

- Consolidarea ţinerii şi transmiterii mingii


- Îmbunătăţirea motricităţii generale

- Consolidarea ţinerii şi transmiterii mingii

M1, M2

Mt1

M2, M3

M4

2

sept.

2005

4 - Dezvoltarea vitezei de reacţie


- Învăţarea prinderii şi pasării mingii de pe loc


- Consolidarea mişcarii în teren – în atac

- Consolidarea prinderii şi pasării mingii de pe loc

6 - Consolidarea mişcării în teren – apărare

- Consolidarea prinderii şi pasării mingii de pe loc- Îmbunătăţirea motricităţii generale

P1-2

Mt1, Mt2

P3

Mt1, Mt3

P5, P9

3

oct.

2005



- Învăţarea prinderii şi pasării mingii din deplasare


- Consolidarea prinderii şi pasării mingii din deplas.

- Dezvoltarea rezistenţei generale


- Îmbunătăţirea tehnicii paselor din alergare


P4

P6

P7, P8

4

oct.

2005


- Consolidarea mişcării în teren – apărare

- Îmbunătăţirea tehnicii paselor din alergare


Mt1,Mt3

P4, P9



185

- Învăţarea aruncării la poartă de pe loc

- Dezvoltarea motricităţii generale

12.- Îmbunătăţirea tehnicii mişcării în teren, în atac

- Consolidarea aruncării la poartă de pe loc


Ap1, Ap2

Mt3, Mt4

Ap2-Ap4

5

oct.

2005


- Învăţarea aruncării la poartă din alergare


14 - Îmbunătăţirea tehnicii mişcării în teren, în apărare

- Consolidarea paselor din alergare

- Dezvoltarea rezistenţei generale15 - Dezvoltarea vitezei de reacţie

- Îmbunătăţirea aruncării la poartă din alergare


Ap3, Ap6

Mt1,Mt2

P3

Ap7

6

oct.

2005

16 - Dezvoltarea îndemânării generale

- Consolidarea tehnicii mişcării în teren, în atac

- Îmbunătăţirea aruncării la poartă precedată de pasă


- Consolidarea paselor din deplasare

- Îmbunătăţirea rezistenţei generale



- Consolidarea tehnicii mişcării în teren, în apărare

Mt2

Ap9

P4

P4

Mt4



GRAFICUL ETAPEI a - II – a, mezociclu de ba

1 noiembrie – 22 decembrie 2005

Obiective - prioritare: 1, 2, 3- secundare: 4, 5

Luna noiembrie Să ptămâna 7 8 9 10 11

Nr.antrenamentului 19

20

21

22

23

24

25

26

27

28

29

30

31

32

Îndemânare

C

a l i t ă ţ i

m

o t r i c e

For ţă

Mişcarea în teren

Prindere şi pasare

Aruncare la poartă

Dribling P r e g ă t i r e t e h n i c ă

Atacarea adversarului

P.Ta. Marcaj-demarcaj

Joc



187


Să pt. Obiective – sarcini de antrenament Cod

7

noi.

2005


- Învăţarea driblingului multiplu



- Consolidarea aruncării la poartă din alergare preceda

tă de pasă

- Consolidarea driblingului multiplu

21 - Dezvoltarea îndemânării generale- Consolidarea tehnicii paselor din deplasare

- Joc: Huştuluc (prindere-pasare, aruncare din alergare)

D1

P8

Ap14

D1, D2

P7

2x10′

8

noi.

2005

22 - Dezvoltarea for ţei generale

- Învăţarea aruncării la poartă cu paşi încrucişaţi

- Consolidarea tehnicii mişcării în teren, în apărare


- Consolidarea aruncării la poartă cu paşi încrucişaţi

- Consolidarea tehnicii mişcării în teren, în atac


- Consolodarea tehnicii aruncării la poartă cu paşi

încrucişaţi, precedată de dribling

- Joc: Huştuluc (prindere-pasare, aruncare din alergare)

Ap4.Ap16

Mt3

Ap16

Mt3, Mt4

Ap14

2x10′

9

noi.

2005


- Consolidarea tehnicii pasării mingii

- Consolidarea aruncării la poartă – joc cu temă 26 - Dezvoltarea for ţei generale

- Consolidarea aruncării la poartă precedată de pase

- Consolidarea paselor din deplasare – joc cu temă


- Consolidarea aruncării la poartă din alergare preceda

tă de dribling

- Joc şcoală

P9

2x10′

Ap14,Ap172x10′

Ap13,D7

4x10′



188

10

noi.

2005

28 - Dezvoltarea for ţei membrelor inferioare

- Învăţarea paselor în pătrundere

- Consolidarea aruncărilor la poartă – joc cu temă


- Consolidarea paselor în pătrundere

- Repetarea aruncărilor la poartă (din alergare şi din

pătrundere cu pas încrucişat)



- Joc şcoală

P18, P19

4x10′

P18, P19

Ap12,

Ap13

P19,P20

4x10′

11dec.

2005

31 - Dezvoltarea for ţei musculaturii spatelui- Învăţarea atacării adversarului cu minge

- Repetarea paselor din deplasare

32 - Dezvoltarea for ţei musculaturii spatelui

- Învăţarea atacării adversarului cu minge

- Repetarea driblingului multiplu


- Consolidarea atacării adversarului cu minge

- Joc şcoală

Aa1,Aa2

P14,P16

Aa2, Aa3

D9

Aa3, Aa4

4x10′

12

dec.

2005

34 - Dezvoltarea for ţei musculaturii abdomenului

- Învăţarea aruncării la poartă din săritur ă

- Consolidarea paselor


- Consolidarea aruncării la poartă din săritur ă

- Consolidarea paselor

36 - Dezvoltarea for ţei musculaturii abdomenului- Consolidarea aruncării la poartă din săritur ă

- Joc şcoală

Ap9,Ap17

P12,P17

Ap17,Ap18

P14,P17

Ap12,Ap13

Ap17

4x10′

13

dec.

2005

37 - Dezvoltarea for ţei musculaturii braţelor

- Învăţarea marcajului şi demarcajului

- Joc şcoală


Md1,Md2

4x10′



189

- Repetarea marcajului şi demarcajului

- Joc şcoală


- Consolidarea marcajului şi demarcajului

- Joc şcoală

Md4,Md5

4x10′

Md2,Md6

4x10′

În perioada 23 – 25 decembrie 2005 s-a desf ăşurat „Cupa Mo ş Cr ăciun”,

între grupele de începători.

Vacan ţ a de iarnă 23 decembrie 2005 – 5 ianuarie 2006



191

GRAFICUL ETAPEI a - III – a, mezociclu de acomodare

6 – 31 ianuarie 2006

Obiective - prioritare: 2, 3, 4- secundare: 1, 5, 7

Luna ianuarieSă ptămâna 14 15 16

Nr.antrenament 40 41 42 43 44 45 46 47 48

C.M. Îndemânare

Mişcare în teren

Prindere şi pasare

Aruncare la poartă

P r e g ă t i r e

t e h n i c ă

Atacarea adversarului

. Joc



14

ian

2006

40 - Dezvoltarea îndemânării generale şi specifice

- Consolidarea aruncării la poartă precedată de pasă

- Joc şcoală


- Repetarea paselor din deplasare

- Joc şcoală



- Joc şcoală

Ap16,Ap17

2x15′

P15,P17

2x15′

P14,P16

2x15′

15 43 - Dezvoltarea îndemânării generale şi specifice



192

ian

2006

- Consolidarea aruncării la poartă precedată de dribling

- Joc şcoală



- Joc şcoală



- Joc şcoală

D11

2x15′

P10,Ap15

2x15′

P19,P21

2x15′

16

ian

2006

46 - Dezvoltarea îndemânării specifice

- Consolidarea mişcării în teren

- Joc şcoală 47 - Dezvoltarea îndemânării specifice


- Joc şcoală



- Joc şcoală

Mt7,Mt10

2x15′

Aa3,Aa4

2x15′

Aa2,Aa5

2x15′



GRAFICUL ETAPEI a - IV – a, mezociclu de ba

1 februarie – 31 martie 2006

Obiective - prioritare: 3, 4, 5- secundare: 1, 2, 6, 7

Luna februarie Să ptămâna 17 18 19 20 21 22

Nr.antrenamentului 49 50 51 52 53 54 55 56 57 58 59 60 61 62 63 64 65

Îndemânare

Viteză C . M .

For ţă

Prindere şi pasare

Aruncare la poartă

Atacarea adversarului P . T e h n i c ă

Fente - depăşire individuală

Contraatacul colectiv

Replierea colectivă

Atacul cu un pivotApărare “om la om”

P r e g . T

a c t i c ă

Apărare zonă 6+0

Joc



194



17

febr

2006


- Învăţarea depăşiri individuale

- Învăţarea fazei I-a a atacului, contraatacul colectiv


- Învăţarea depăşiri individuale

- Învăţarea fazei I-a a atacului, contraatacul colectiv

51 - Repetarea fazei I-a a atacului, contraatacul colectiv- Repetarea depăşiri individuale

- Joc bilateral

Di1,Di2,Di3

Ca1,Ca2

Di1,Di3

Ca2,Ca3

Ca3,Ca4

Di3,Di4

4x10′

18

febr

2006

52 - Dezvoltarea vitezei de repetiţie

- Învăţarea fazei I-a a apăr ării, replierea colectivă

- Consolidarea aruncărilor la poartă precedate de pase


- Învăţarea fazei I-a a apăr ării, replierea colectivă

- Consolidarea aruncărilor la poartă precedate de pase


- Consolidarea fazei I-a a apăr ării, replierea colectivă

- Joc bilateral

Re1,Re2

Ap12,Ap19

Re1,Re2

Ap16,Ap19

Re2,Re3

4x10′

19

febr

2006


- Consolidarea depăşirilor individuale

- Învăţarea sistemului de apărare “om la om”

56 - Dezvoltarea vitezei de reacţie- Consolidarea depăşirilor individuale

- Repetarea sistemului de apărare “om la om”


- Repetarea sistemului de apărare “om la om”

- Joc bilateral

Di3,Di5

Oo1,Oo2

Di4,Di5

Oo2,Oo3

Oo4

4x10′

20

febr

2006

58 - Dezvoltarea vitezei de execuţie

- Învăţarea sistemului de atac cu un pivot

- Consolidarea aruncărilor la poartă precedate de dribling

P20,P21,At1

Ap15,D11



195


- Repetarea sistemului de atac cu un pivot

- Consolidarea aruncărilor la poartă din pătrundere


- Repetarea sistemului de atac cu un pivot

- Joc bilateral

At1,At2

Ap15,Ap17

At3,At4

4x10′

21

mart

2006


- Consolidarea fazei I-a a atacului, contraatacul colectiv

- Consolidarea depăşirilor individuale


- Consolidarea fazei I-a a atacului, contraatacul colectiv- Consolidarea depăşirilor individuale


- Consolidarea fazei I-a a atacului, contraatacul colectiv

- Joc bilateral

Ca1,Ca2

Di2,Di3

Ca2,Ca3Di4,Di5

Ca3,Ca4

4x10′

22

mart

2006









- Joc bilateral

Re2,Re5

Aa3,Aa4

Re3,Re4

Aa4,Aa5

Re3,Re5

4x10′

23

mart2006

67 - Dezvoltarea musculaturii membrelor inferioare

- Consolidarea atacului cu un pivot- Consolodarea sistemului de apărare “om la om”


- Consolidarea atacului cu un pivot

- Consolodarea sistemului de apărare “om la om”


- Consolidarea atacului cu un pivot

- Joc bilateral

At1,At3Oo2,Oo3

At2,At4

Oo3,Oo4

At3,At4

4x10′

24 70 - Dezvoltarea musculaturii membrelor superioare



196

mart

2006

- Învăţarea apăr ării în zonă 6+0


71 - Dezvoltarea musculaturii membrelor superioare

- Repetarea apăr ării în zonă 6+0


72 - Dezvoltarea musculaturii membrelor superioare

- Repetarea apăr ării în zonă 6+0

- Joc bilateral

Az1,Az2

P15,P16

Az2,Az3

P14,P16

Az3,Az4

4x10′



GRAFICUL ETAPEI a - V – a, mezociclu de ba

1 aprilie – 31 mai 2006

Obiective - prioritare: 2, 4, 5- secundare: 1, 3, 6, 7

Luna aprilie Să ptămâna 25 26 27 28 29 30

Nr.antrenamentului 73 74 75 76 77 78 79 80 81 82 83 84 85 86 87 88 89

Îndemânare

Viteză C . M .

Rezistenţă

Prindere şi pasare

Aruncare la poartă

P . T e h n i c

ă

Fente - depăşire individuală

Contraatacul colectiv

Replierea colectivă

Atacul cu un pivot

Apărare “om la om”

Apărare zonă 6+0 P r e g .

T a c t i c ă

Marcaj - demarcaj

Joc




Să pt. Obiective – sarcini de antrenament Cod.

25

april

2006

73 - Dezvoltarea rezistenţei generale

- Consolidarea paselor din pătrundere şi deplasare

- Joc şcoală (arunc.din alergare se punctează dublu)


- Consolidarea paselor din pătrundere şi deplasare

- Joc şcoală (arunc.cu pas încrucişat se punctează dublu)


- Consolodarea paselor din pătrundere şi deplasare

- Joc bilateral

P9,P10,P20

2x15′

P17,P14,P21

2x15′

P16,P21

4x10′

26

april

2006


- Consolidarea aruncărilor la poartă

- Joc şcoală (golul precedat de dep.ind. se dublează)






- Joc bilateral

Ap12,Ap13,D11

2x15′

P14,Ap19,Re3

2x15′

Ap16,Ap17

4x10′

27

april

2006



- Joc şcoală (apărare “om la om” pe jumatate de teren)



- Joc şcoală (apărare “om la om” pe jumatate de teren)



- Joc bilateral

MD6,MD9

2x15′

MD7,MD9

2x15′

MD8,MD9

4x10′

28

april

2006

82 - Dezvoltarea rezistenţei specifice

- Repatarea aruncării la poartă din plonjon

- Joc şcoală (Golul din arunc cu plonjon se dublează)


Ap14,Ap1

72x15′



199


- Joc şcoală (golul din arunc cu plonjon se dublează)



- Joc bilateral

Ap17,Ap19

2x15′

Ap15,Ap19

4x10′

29

mai

2006


- Consolidarea contraatacului şi replierii colective



- Consolidarea contraatacului şi replierii colective- Joc şcoală (golul precedat de dep.ind. se dublează)


- Consolidarea contraatacului şi replierii colective- Joc bilateral

Re2,Ca3, Re4

2x15′

Re2,Re3,Ca32x15′

Ca3,Re4

4x10′

30

mai

2006


- Consolidarea sistemului de atac cu un pivot

- Joc şcoală (golurile din aruncări cu plonjon se dublează)


- Consolidarea sistemului de atac cu un pivot

- Joc şcoală (golurile din aruncări cu plonjon se dublează)


- Consolidarea sistemului de atac cu un pivot- Joc bilateral

At1,At2

2x15′

At2,At3

2x15′

At3,At4

4x10′

31

mai2006


- Consolidarea apăr ării în zonă 6+0- Joc şcoală (golurile din pătrundere pe culoar se dublează)


- Consolidarea apăr ării în zonă 6+0

- Joc şcoală (golurile din pătrundere pe culoar se dublează)


- Consolidarea apăr ării în zonă 6+0- Joc bilateral

Az1,Az22x15′

Az2,Az3

2x15′

Az3,Az4

4x10′

32 94 – Consolidarea aruncărilor la poartă



mai

2006

- Joc bilateral

95 - Consolidarea aruncărilor la poartă

- Joc bilateral

96 - Consolidarea aruncărilor la poartă

- Joc bilateral

4x15′

4x15′

4x15′

# Pe parcursul eşalonării conţinutului pregătirii am folosit următoarele coduri ale

mijloacelor utilizate: M – şcoala mingii; Mt – mişcare în teren; P – prinderea şi pasarea mingii;

Ap – aruncare la poartă; D – dribling; MD – marcaj şi demarcaj; Aa – atacarea adversarului cu

minge; Di – depăşire individuală; Ca – contraatacul colectiv; Re – replierea colectivă; At –

atacul cu un pivot; Oo – sistemul de apărare “om la om”; Az – sistemul de apărare zonă 6+

Constantin Rizescu Teza

Documents

Transcript of Constantin Rizescu Teza