teza continuareduda

5/14/2018 teza continuareduda - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/teza-continuareduda 1/76

ACADEMIA „ŞTEFAN CEL MARE” A MINISTERULUIAFACERILOR INTERNE AL REPUBLICII MOLDOVA

FACULTATEA SOP, ciclul I (studii superioare de licenţă)CATEDRA DREPT PENALDISCIPLINA: Drept penal (Partea specială)

TEZĂ DE LICENŢĂ

Fabricarea sau punerea în circulaţie a banilor falşi sau atitlurilor de valoare false

Autor: Conducător ştiinţific:DUDA Mihail ZOSIM AlexandruStudentul gr/a 233, conferenţiar universitar,

doctor în drept

_______________ _______________



Fabricarea sau punerea în circulaţie a banilor falşi sau a titlurilor de valoare fal

Chişinău, 2011PLANUL LUCRĂRII

INTRODUCERE.................................................................................................

CAPITOLUL I. Banii şi istoricul falsificării acestora.....................................

§1. Originea, evoluţia, funcţiile banilor şi istoricul falsificării lor.......................6

§2. Falsul între teorie şi practică.........................................................................14

2.1. Falsificarea de bancnote.......................................................................15

2.2. Contrafacerea de bancnote...................................................................16

CAPITOLUL II. Aspecte juridico-penale al fabricării sau punerii î

circulaţie a banilor falşi sau a titlurilor de valoare false........................................2

§1. Obiectul infracţiunii.......................................................................................20

§2. Latura obiectivă a infracţiunii.......................................................................35

§3. Latura subiectivă a infracţiunii......................................................................48

§4. Subiectul infracţiunii......................................................................................50

§5. Formele agravante ale infracţiunii................................................................54

ÎNCHEIERE.......................................................................................................6

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE.....................................................................6

ANEXĂ................................................................................................................7

Duda Mih2




INTRODUCERE

Actualitatea şi gradul de studiere a temei investigate.

Fără îndoială, banii reprezintă un capitol important în istoria omenirii. Mitiza

de-a lungul vremurilor – mai ales când se prezenta sub forma monedelor de aur, banuapare ca simbol al bogăţiei, al traiului fără griji, „cheia” tuturor posibilităţilor.

Obiectul de cercetare al tezei.

Pe parcursul istoriei toate statele lumii care au creat şi premisele escaladării stăr

infracţionale falsul de monede şi a banilor contrafăcuţi sau alteraţi a cunoscut

creştere alarmantă în ultima perioadă. Fie că sunt comise de cetăţeni, străini

apatrizi, fie că vizează moneda naţională ori străină, falsificarea acestor valo prezintă un grad ridicat de pericol sporit atât pentru relaţiile sociale legate, cît

pentru pagubele pricinuite sistemului financiar, în general, şi sistemului de plăţi

credite ori persoanelor fizice, în particular. Cum falsificarea de monede

infracţiunile derivate din acestea este tot mai frecvent asociată conceptului de „crim

organizată” apare pregnantă necesitatea sporirii eforturilor pentru prevenirea

combaterea eficientă a acestor fapte antisociale. Ca fenomen social criminalitate

structura, cauzele şi condiţiile ei sunt adecvate stării social-politice şi economice a

statului Republicii Moldova care a păşit în prezent pe calea construirii statulu

democratic bazat pe drept şi trecere la o economie de piaţă.

Activitatea organelor de drept în lupta pentru descoperirea infracţiunilor se fac

tot mai simţită nevoia de recurgere la mijloace şi metode mult mai perfecţionate.

Fundamentul empiric al lucrării.

Falsificarea mijloacelor băneşti şi valorilor mobiliare ca tip de infracţiun

„latentă” este caracteristică pentru ţările cu o economie de piaţă slabă. Odată c

apariţia banilor şi valorilor mobiliare, falsificarea acestora a devenit o maladie din ar

inechităţilor sociale şi a violenţei. Fiind o infracţiune cu o forţă sporită de expansiun

aceasta a cauzat şi cauzează până în prezent serioase prejudicii materiale atât statulu

Duda Mih3




cît şi cetăţenilor, ca indivizi separaţi. Ca un rezultat firesc a fost semnarea,

20.04.1929, la Geneva, a Convenţiei privind urmărirea penală a falsului de mijloac

băneşti. Această Convenţie a determinat introducerea în dreptul naţional a ţăril

aderente la ea a răspunderii penale pentru falsificarea şi punerea în circulaţie

bancnotelor utilizate oficial, în calitate de mijloace băneşti false.

Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific al cercetării.

Codul penal al R.M prevede în capitolul X – Infracţiuni economice – art.236 car

sancţionează faptele de fabricare sau punere în circulaţie nu doar a banilor falşi, ci şi

valorilor mobiliare false. Deşi există documente care apără drepturile exclusive a

statului (în materie de emitere şi punere în circulaţie atât a banilor cît şi a valorilo

mobiliare de stat) şi ale altor subiecţi de drept (bănci, persoane juridice în materie d punere în circulaţie cu respectarea anumitor reguli a valorilor mobiliare), cazurile d

falsificare devin tot mai frecvente. Astfel la etapa actuală în circulaţia financiar

globală se introduce până la un miliard de bancnote falsificate.

Cât priveşte situaţia criminogenă din acest domeniu în RM, conform datelo

statistice oferite de Direcţia Informaţii şi Evidenţă Operativă (DIEO) a MAI, î

perioada anilor 2009-2011, pe teritoriul republicii au fost înregistrate 964 infracţiuni de fabricare sau punere în circulaţie a banilor sau a valorilor mobiliar

false, dintre care doar 521 au fost descoperite. Analizând datele statistice, se poat

menţiona că în anul 2010 s-au înregistrat cele mai puţine infracţiuni de acest tip (37

iar în anul 2011 – cele mai multe (169). După cum vedem, s-a înregistrat o creşter

semnificativă a acestui tip de infracţiuni, fapt care impune aplicarea în practică a uno

măsuri de prevenire şi combatere.

Scopul şi sarcinile tezei

Scopul şi sarcinile tezei preconizate constau în a prezenta sintetic, selectiv şi înt

un mod accesibil importante informaţii referitoare la acest subiect cu genericu

„Fabricarea sau punerea în circulaţie a banilor falşi sau titlurilor de valoare false”

Baza teoretică şi empirică a acestei lucrări o constituie un şir de acte normativ

Duda Mih4




interne şi internaţionale, precum şi opinia diferitor specialişti în materie de drept pen

şi criminologie ca A.Borodac, I.Cozacenco, V.Verin, A.V.Naumov, A.Dineu şi alţi

Structura tezei de licenţă

Structura tezei de licenţă cuprinde 3 compartimente de bază : Introducerea

Cuprinsul Concluzia şi bibliografia.

Cuprinsul este partea de bază a lucrării şi este structurat în trei capitole.

În capitolul I se elucidează pe scurt originea, evoluţia şi funcţiile banilo

accentuându-se importanţa lor în economia de piaţă, precum şi reglementare

normativă a circulaţiei valutei naţionale şi străine pe teritoriul RM. Tot în ace

capitol, ne-am propus drept scop trecerea în revistă a istoricului falsificării de bani.

Capitolul II reprezintă esenţa lucrării, care vizează dezvăluirea aspectul juridico-penal al falsificării de bani şi valorile mobiliare şi anume :

-descrierea gradului pericolului social pe care-l reprezintă fabricarea sau

punerea în circulaţie a banilor şi valorilor mobiliare false.

-definirea obiectului infracţiunii.

-dezvăluirea completă a celor două genuri de acţiuni alternative prin care s

manifestă latura obiectivă, cu prezentarea unor exemple din practica judiciară.-definirea şi elucidarea conţinutului laturii subiective a infracţiunii.

-definirea subiectului infracţiunii şi explicarea formelor agravante a

infracţiunii.

Duda Mih5




CAPITOLUL I. Banii şi istoricul falsificării acestora

§1. Originea, evoluţia, funcţiile banilor şi istoricul falsificării lor

Fiind un produs necesar al procesului de schimb, banii au apărut spontan pe

anumită treaptă a dezvoltării societăţii, ca o consecinţă a anumitor relaţii de producţ

istoriceşte determinate. O dată apăruţi, banii au cunoscut o evoluţie continuă, sensu

general al ei concretizându-se în diversificarea instrumentelor băneşti, tendinţa lo

spre universalitate, şi ruperea treptată a acestora de conţinutul lor material. Evoluţ

banilor şi principalele ei tendinţe pot fi puse în evidenţă prin marcarea formelor d

bani cunoscute în istorie.

Prima formă de existenţă a banilor au constituit-o banii-bunuri, astfel încât ce

mai căutate bunuri dintr-o anumită zonă s-au impus în rolul de bani (animale, blănurceai, sare,etc.).

Descoperirile arheologice şi cercetările efectuate pe teritoriul ţării noastre a

condus la ideea că primul metal folosit ca echivalent general a fost arama (cuprul

Epoca metalului şi apariţia marilor civilizaţii ale omenirii duc la scăderea folosir

obiectelor echivalent şi înlocuirea acestora cu metalul, fiind cunoscută o perioad

îndelungată de convieţuire a acestora. Descoperindu-se tehnica topirii metalelometalele iniţial erau folosite sub formă de lingouri. Ulterior, o dată cu tăiere

(divizarea) în bucăţi de diferite dimensiuni a lingourilor, apar banii-monede. Bătu

preponderent din aur şi argint, acestea au fost emise şi garantate de autorităţi emitent

Erodarea metalului preţios prin folosirea şi falsificările de mare amploare au făcu

necesare apariţia înlocuitorilor.

După o perioadă de timp au apărut banii – hârtie ca simboluri ale banilor c

valoare deplină. În prezent utilizarea cuvântului „ban” presupune existenţa mai multo

accepţiuni.

În sens istoric, prin „ban” se înţelegea un funcţionar superior împuternicit d

regele Ungariei sub conducerea căruia se afla o provincie. Într-un alt sens termenul d

Duda Mih6




„ban” se poate referi la avuţie, la dorinţa de a avea, strânge bani albi pentru zil

negre”, „are bani la ciorap”, etc.

În sens economic se vehiculează ideea că banii reprezintă un instrument socia

general acceptat de măsurarea şi compararea schimburilor, de mijlocirea directă

indirectă a acestora, de transferarea drepturilor de proprietate de la o persoană la alta

Prin „ban” se înţelege numerarul aflat în circulaţie sub formă de semne băneş

de hârtie (bilete ale Băncii Naţionale a Moldovei sau bancnote în valută străină)

metalice (monedele emise de Banca Naţională a Moldovei sau monedele în valu

străină). Banii reprezintă mijlocul de circulaţie şi de plată în cadrul economiei oricăr

ţări.

Alţii consideră că banii pot fi determinaţi ca un mijloc de exprimare a preţulu bunurilor, mijloc legal de plată, o măsură de preţuire.2

În cuprinsul lucrării se va avea în vedere termenul de bani în accepţiunea dată d

dicţionarul limbii române moderne, adică acela de „echivalent general al valor

mărfurilor, identificat pe baza uzului social cu forma naturală a aurului”.3

Având o definiţie a banului, apare în mod firesc întrebarea : la ce serveşte e

care sînt funcţiile lui, care este reglementarea juridică a circulaţiei monetare? În monatural oamenii î-şi satisfac necesităţile prin producerea de bunuri şi servicii. Creare

de monedă nu aduce beneficii directe. Însă indirect moneda sau bunul şi instituţiil

asociate lui au o importanţă copleşitoare.

Antonov N.G., Pesseli M. A., evidenţiază 4 funcţii ale monedei:

1. Ca mijloc de acumulare (tezaurizare) – banii se transformă într-un acti

special (avere) care îi oferă proprietarului său dreptul de a cumpăra diferite bunuri

servicii.

2. Ca măsură de estimare – pentru măsurarea şi compararea preţului diferito

bunuri şi servicii.

1 Dobrotă Niţă, Economie politică, Editura Economica, Bucureşti, 1997, pag.56.2 Антонов Н.Г., Пессель М.А., Денежное обращение, кредит и банки, Москва, 1995, pag.37.3 Dicţionarul limbii române moderne, Editura Academiei R. S. România, 1958, pag.832.

Duda Mih7




3. Ca mijloc de circulaţie – rolul de intermediar în circulaţia mărfurilor de l

vânzător la cumpărător pentru achiziţionarea de bunuri şi servicii, pentru înfăptuire

altor operaţiuni de plată.

4. Funcţia de mijloc de plată – când bunurile şi serviciile se vând în credit. Ban

astfel, sînt în stare să deservească nu numai circulaţia bunurilor, dar şi a capitalulu

funcţia dată realizându-se prin intermediul banilor bancari.4

Putem spune că banul este un mijloc care duce spre un imens număr de scopur

Economia modernă se foloseşte foarte mult de monedă, fluxurile ei irigând procese

economice. Ea deţine o poziţie – cheie în mecanismul de funcţionare a oricăr

economii naţionale şi celei internaţionale, reflectând sintetic schimbările structura

ale acestora. Banul a devenit indispensabil în raporturile zilnice dintre oameni, ageneconomici şi la nivelul economiilor naţionale. Economia oricărui stat nu poate

despărţită de monedă-acestea condiţionându-şi evoluţia şi dezvoltarea.

Odată cu proclamarea independenţei Republicii Moldova, în anul 1991, în cadru

economiei naţionale au început să se producă un şir de modificări radicale, modifică

marcate de trecerea spre o economie de piaţă. Aceste schimbări au afectat şi sistemu

monetar-creditar existent, întrucât în perioada anilor 1991-1993 Republica Moldovse afla în zona circulaţiei rublelor ruseşti, pentru a asigura o stabilitate internă

externă a monedei, la 29.11.1993, a fost introdus leul moldovenesc.

Determinarea normativă a monedei naţionale ca fiind leul moldovenesc, o găsim

în art. 130 punctul 2 al Constituţiei RM care stipulează că „ moneda naţională în RM

este leul moldovenesc”. Norma dată este dezvoltată în Legea cu privire la Banc

Naţională care stipulează că „unitatea monetară în Republica Moldova este le

moldovenesc şi aceasta este unicul mijloc de plată legal pe teritoriul Republic

Moldova”.

Conform Decretului Preşedintelui RM din 24.11.1993 nr.2000, începând c

29.11.1993 în RM a fost introdusă ca unic mijloc de plată moneda naţională – leu

4 Антонов Н.Г., Пессель М.А., op. cit., pag.40.

Duda Mih8




egal cu 100 bani. Politica monetară şi cea valutară în stat ţin de competenţa BNM ca

este unicul organ de emisiune a monedei naţionale sub formă de bancnotă şi moned

metalică cu valoarea nominală respectivă.

Atribuţiile de bază ale Băncii Naţionale este asigurarea economiei naţionale c

monedă. Acest lucru este prevăzut de art. 57 al Legii cu privire la Banca Naţiona

unde este menţionat că, Banca Naţională are dreptul de a emite în circulaţie bancnot

şi monede metalice pe teritoriul republicii. Ea organizează tipărirea bancnotelor şi

monedelor metalice şi ia măsuri pentru păstrarea în siguranţă a celor neemise î

circulaţie.5

Prin cuvântul fals se înţelege ceva „contrar adevărului, care are numai aparen

adevărului, care are numai aparenţa adevărului, neautentic, imitat, artificial”.Termenul de „fals” provine din latina literară, mai exact de la adjectivul „falsus

şi înseamnă ceva contrar adevărului. Verbul a falsifica este preluat tot din latin

literară cultă(falsificare) şi înseamnă a alcătui, a confecţiona un lucru asemănător c

altul, a plăsmui, a contraface, a plastografia, a denatura.6

Se consideră că termenul fals în general implică ideea de alterare a devărulu

deci de înşelare a încrederii.7

Deşi s-au încercat mai multe definiri ale falsului sau falsificării, avînd în veder

marea majoritate a monedelor şi mijloacelor folosite pentru falsificare, nici una di

definiţiile existente nu pot fi acceptate fără rezerve. Se pare totuşi că definirea cea m

cuprinzătoare este dată de Franc Arnau:,, Falsul este ceva care se pretinde a fi altcev

decât este el în realitate”8.

Datorită pericolului social sporit, prin gravă atingere adusă adevărului

încrederii care trebuie să existe în relaţiile sociale, faptele de fals au fost socotite c

5 Legea cu privire la Banca Naţională a RM, art. 56 din 12.10.1995.6 Ibidem, art.57.7 Dicţionarul limbii române moderne.Editura Academiei R.S. România,1958,pag.298.8 Dongoroz V. şi alţii.Explicaţii teoretice ale Codului Penal Român/partea specială, Ed.Academiei Române, Bucureşti,vol.4, 1972.

Duda Mih9




activităţi ilicite în toate orînduirile sociale şi au fost sancţionate în raport cu gravitate

lor, fie ca infracţiuni, fie ca abateri de ordin civil.

Despre primele falsificări ale banului se vorbeşte încă din timpul domniei lu

Hammurabi(1728-1686 î.Hr.), pentru ca în vremea lui Darius al perşilor(sec. 4 î.Hr

să se cunoască o emisiune de bani falşi prin poansonare.

Falsul de bani este cunoscut şi în Roma Antică, în vremea cînd dictotorul Sul

emite o lege cunoscută sub denumirea „Lex Cornelia de Falsis, care a dăinuit pest

secole”.

Dar falsifacerea monedelor nu au fost practicate numai de răufăcători.Uneori

statul(în sensul cel mai larg al cuvîntului- autoritatea) a recurs la anumite monede pri

care posesorul monedei era păcălit. Astfel, încă de pe vremea tiranului Hippias, svorbeşte despre emisiunea unor monede a cărui concentraţie de argint era mai mic

decît cea normală sau, chiar greutatea monedei era mai mică decît ar fi trebuit, î

aceste condiţii ni se pare firească întrebarea pe care şi-au pus-o mulţi cercetători

primul falsificator a fost statul sau răufăcătorii? Oricum, un lucru este cert şi accepta

unanim : de-a lungul istoriei statul nu a fost străin de multe manopere prin care a fo

păgubit omul simplu.Folosindu-se criteriul succesiunii în timp pentru clasifiocarea metodelor d

falsificare a monedelor, a fost făcută distincţia între monedele iniţiale, practicate c

ocazia baterii monedelor şi monedelor ulterioare, practicate în procesul circulaţiei.

În perioada Burebista-Decebal tehnica prelucrării metalelor, în general, şi tehnic

monetară, în special, atinseseră un asemenea grad de dezvoltare şi perfecţionare înc

este foarte greu sau chiar imposibil să se poată diferenţia monedele romane autentic

de imitaţiile geto-dace.

Operaţiile de falsificare a monedei romane cu o largă circulaţie şi la no

continuă în imperiu, devenind un adevărat fenomen, ceea ce îl determină pe împăratu

Constantin(324-337) să decreteze pedeapsa cu moartea şi arderea pe rug

Duda Mih10




falsificatorilor . Nici perioada următoare, cea a trecerii la feudalism şi formare

orînduirii feudale, nu este scutită de prezenţa imitaţiilor şi a falsurilor.

În secolele următoare Moldova nu rămîne străină falsificării de moned

monetăria de la Suceava desfăşurînd o activitate intensă. Aici s-a trecut la imitarea p

scară largă a monedelor străine de mare circulaţie: poloneze, suedeze, prusiene.

În timpul domniei lui Vasile Lupu (1634-1653) sunt puse în circulaţie moned

false, denumite „calpe” de care boierii nu sunt străini. Astfel a fost închis boieru

Constantin Conta pentru că a bătut bani calpi. Pentru a preveni asemenea fapte, î

pravila sa, Vasile Lupu prevede pedeapsa cu moartea şi confiscarea averii pentr

falsificatori: „Oricine va face bani minciunoşi de-ntîi să i se taie capul, apoi să i s

arză trupul în foc şi cîte bucate va avea, toate domneşti să fie”.Consolidarea relaţiilor capitaliste de producţie determină o nouă atitudine

statului faţă de monedă pentru a-i asigura o mare stabilitate, absolut necesară pentr

investiţii. Dar cu toate că se proclama caracterul sacru, intangibil al banilo

guvernanţii au abandonat uneori acest principiu şi au procedat la emisiuni destinat

acoperirii nevoilor statului, punînd în circulaţie bancnote fară acoperire. În acela

timp s-a manifestat maximum de exigenţă faţă de încercările particulare de falsificara banului, reprimîndu-se orice formă de contrafacere sau alterare. Codul Penal france

din 1811 prevedea pedeapsa cu moartea şi confiscarea averii pentru crima d

contrafacere sau alterare a monedei, precum şi pentru participarea la asemenea fap

ori introducerea pe teritoriul naţional al falsurilor.

Caracteristic sfîrşitului sec. XIX începutul sec. XX este generalizarea bancnot

aproape în toate ţările lumii. Internaţionalizarea din ce în ce mai întinsă a schimburilo

de mărfuri a atras şi creşterea considerabilă a circulaţiei băneşti internaţionale. Ş

pentru că banul este întotdeauna legat de afaceri, internaţionalizarea afacerilor

determinat şi internaţionalizarea falsificării şi punerii în circulaţie a banilor.

Cotele alarmante pe care le-a adus falsul de bancnotă înainte de I Răzb

Mondial au necesitat o preocupare intensă a teoreticienilor şi practicienilor pentr

Duda Mih11




găsirea unor soluţii comune de luptă împotriva falsificatorilor, preocupare care şi-

găsit soluţia la Congresul Internaţional de la Monaco, desfăşurat la 14-18 april

1914, însă declanşarea războiului nu a permis colaborarea internaţională fructuoasă.

Perioada de după I Război Mondial începe cu cel mai mare fals comis la nivel d

stat, care a afectat statul romîn, constituind un adevărat jaf la scară naţională. Astfe

în timpul ocupării temporare a unei bune părţi din teritoriul Romîniei, ocupantu

german, prin intermediul Băncii Generale Romîne (deci, nu Banca naţională ca un

emitent), emite fraudulos o mare cantitate de bani, cărora prin ordinu

Comandamentului Militar Suprem German li se dă o putere circulatorie obligatorie, î

circulaţie punîndu-se 2 miliarde de lei, ceea ce la vremea respectivă reprezenta o sum

colosală.Pericolul deosebit pe care îl prezintă pentru oricare stat, falsificarea de monedă

amploarea falsurilor au determinat ca statele, în 1929 la Geneva să aibă lo

Conferinţa Internaţională, cu participarea a 35 de state. La 20 aprilie 1929 în cadru

conferinţei se adoptă Convenţia asupra combaterii falsificării de monedă, care intră î

vigoare în februarie 1931. Conferinţele internaţionale ulterioare (1931 - Geneva

1935 - Copenhaga) au dezbătut probleme nou apărute şi perfecţionarea metodelor mijloacelor necesare combaterii falsificatorilor.

Declanşarea celui de-al II-lea Război Mondial nu numai că întrerupe colaborare

internaţională în domeniul, dar consemnează şi cel mai mare fals din toate punctele d

vedere comis vreodată în istorie: contrafacerea lirei engleze. Se estimează că sum

totală poate fi încadrată între 80 şi 150 de milioane lire contrafăcute. Dacă s-ar

reuşit plasarea întregii cantităţi, aceasta ar fi însemnat un adevărat dezastru pentr

economia britanică.

Perioada ce a urmat celui de-al II-lea război mondial, caracterizat sub aspec

economic de o sărăcie a populaţiei în toată Europa, şi-a pus amprenta şi asupr

circulaţiei monetare. împărţirea Europei în două „tabere", limita circulaţia bancnotelo

Duda Mih12




străine în ţările „lagărului” socialist; în majoritatea acestor ţări deţinerea mijloacelo

de plată străine constituind o infracţiune.

Inflaţia îşi spune şi ea cuvîntul, preţurile exorbitante la care ajung mărfurile

posibilităţile limitate ale populaţiei favorizează falsul. In general, perioada de aproap

1,5 decenii de după cel de-al II-lea război mondial prezintă pentru RSSM următoare

caracteristici:

contrafacerea bancnotei nu cunoaşte creşteri considerabile,

falsificatorii de elită din perioada interbelică care nu au trecut Prutul îşi continu

sau reiau activitatea;

apar noi falsificatori, care nu au nici o legătură cu falsificatorii consacraţi;

sunt cunoscute diverse modalităţi de contrafacere mergînd de la desenare bancnotelor pînă la tipărirea în condiţii foarte bune;

operaţiunile cu mijloace de plată străină sau deţinerea acestor mijloace fiin

pedepsită de lege ca şi inutilitatea deţinerii acestora ca urmare a imposibilită

folosirii pe plan intern sau extern (libera circulaţie fiind practic inexistentă), face ca î

această perioadă contrafacerea sau alterarea bancnotelor străine să nu prezinte nici u

interes.Dezvoltarea puterii economico - financiare a unor state din Europa centrală şi

S.U.A. a determinat în secolul nostru şi o circulaţie monetară intensă. Dar odată c

aceasta, mai ales în perioada interbelică, au apărut şi marii „aşi” ai falsului moneta

Şi, pentru că istoria se repetă, nici de această dată unele state nu au rămas pe dinafar

Mai mult decît atît, emiterea de monedă falsă a fost ridicată la nivel de politică de sta

cu consecinţe dezastruoase pentru alte state. Deşi existau aceste pedepse, moned

autohtonă şi cea străină aflată în circulaţie a fost în repetate rînduri falsificată fiind

tentaţie pentru infractorii specializaţi în acest gen de fapte.

Pentru perioada respectivă, creşterea extraordinară a inflaţiei şi reforme

monetare care au avut ca efect emiterea unor noi tipuri de monede, au creat şi serioas

neplăceri falsificatorilor. Pentru obţinerea unor falsuri reuşite (care nu puteau

Duda Mih13




realizate decît prin mijloace tipografice), este nevoie de o lungă perioadă de timp

ceea ce a făcut ca uneori, în momentul terminării operaţiunilor, bancnota să fie scoas

din circulaţie, sau să aibă o valoare atît de mică încît să nu mai merite riscul.

§2. Falsul între teorie şi practică

Relaţiile sociale, indiferent de complexitatea şi amploarea lor, începînd c

relaţiile dintre doi indivizi şi pînă la relaţiile dintre state (care vizează deci at

persoanele fizice cît şi cele juridice), presupun folosirea în mod necesar a uno

instrumente care datorită valorii lor probante, imprimă cu certitudine, stabilitate,

siguranţă acestor relaţii şi permit amplificarea lor. Dar, pentru a servi acestor scopur

instrumentele folosite trebuie să reflecte, în mod real un adevăr şi să se bucure d

încrederea generală a publicului.Pentru a apăra integritatea materială şi de conţinut a acestor instrumente şi pentr

a ocroti încrederea publică în valoarea lor probatorie, legea penală incriminează, su

denumirea de „fals”, orice acţiune de contrafacere sau falsificare a acestora.

Unul din aceste instrumente este moneda. Deşi nu s-au efectuat studii cu privir

la raportul între falsificările instrumentelor de mai sus (titluri de credit, titluri de oric

fel folosite în operaţiunile de comerţ intern sau internaţional, cecuri, etc.),activitate practică demonstrează că moneda - se situează, de, departe pe primul loc.

Prin „fals” în semnificaţia sa cea mai largă, se înţelege orice denaturare

adevărului : orice manoper, orice procedeu folosit de o persoană pentru a induce î

eroare o altă persoană. Cu alte cuvinte, termenul de „fals” implică ideea de alterare

adevărului şi deci, de înşelare a încrederii.

În practică sunt recunoscute două modalităţi prin care infractorii realizează

bancnotă falsă:

falsificarea bancnotei;

contrafacerea de bancnote.

De altfel, această distincţie nu este specifică numai în activitatea, poliţieneasc

din Moldova şi este recunoscută în practica internaţională.

Duda Mih14




§ 2.1. Falsificarea bancnotelor

Prin „falsificare” se înţelege intervenţia făcută asupra unei bancnote autentic

pentru a se modifica valoarea acesteia prin mărirea cupiurii. Spre exemplu, dintr-

bancnotă de 1 dolar se „confecţionează” una de 100 de dolari, modificîndu-

elementele caracteristice sau numai o parte din acestea. De ce am ales, pentr

exemplificare, dolarul şi nu leul?! Pentru că dolarul e cea mai falsificată bancnotă di

lume se pretează la asemenea, activităţi, cel puţin pentru următoarele trei motive

între bancnotele autentice cu valori diferite există şi multe elemente de asemănare s

în consecinţă, falsificatorul nu trebuie să intervină asupra întregii bancnote; nefiin

folosit în circulaţia bănească internă în mod curent, caracteristicile dolarului sun puţin cunoscute, iar pentru cei ce intră pentru prima dată în posesia unor asemene

bancnote, sunt chiar necunoscute, nu totdeauna operaţiunile cu dolari se desfăşoară î

condiţii care să permită noului posesor să verifice autenticitatea acestora.

Din cele expuse mai sus, precum şi din practica muncii de anchetă şi de expertiz

criminalistică, se pot formula următoarele consideraţii cu privire la falsificarea d

bancnotă:întotdeauna se acţionează asupra unei bancnote cu valoare mică pentru a rezult

o bancnotă cu „valoarea” mai mare;

riscul de a întîlni o bancnotă cu valoare mică, falsificată este minim şi creşt

odată cu creşterea cupiurii înscrise pe bancnotă; cu mici excepţii, falsificarea se refer

la bancnotele izolate sau la cantităţi mici de bancnote;

pentru realizarea falsului nu este nevoie în mod obligatoriu de mijloace tehnic

deosebite, complexe, sofisticate ; falsificarea poate fi realizată şi individual, fără a

nevoie de constituirea în grup; de regulă, falsificatorul este şi cel care pune î

circulaţie bancnota falsificată;

este foarte greu, dacă nu chiar imposibil de prevenit, întrucît nu necesită acte sa

activităţi pregătitoare deosebite, de lungă durată sau care să dea de bănuit;

Duda Mih15




este foarte greu de probat, în final, avînd în vedere modalităţile de falsificar

descrise mai sus şi ce presupune falsificarea din punct de vedere practic, rezultă c

numai bancnota poate fi falsificată, nu şi moneda. Aceasta din urmă poate fi numa

contrafăcută.

2.2. Contrafacerea de bancnote

Spre deosebire de „falsificare”, unde se foloseşte pentru realizarea falsului

bancnotă autentică, contrafacerea presupune realizarea unui bilet de bancă cu totu

nou, care nu are nici o legătură cu emitentul înscris pe bancnota falsă. Exceptîn

situaţiile în care pentru confecţionarea bancnotelor sunt folosite materiale (hîrti

cerneluri) sustrase de la emitentul autorizat, bancnota contrafăcută nu are nim

autentic. De aceea, în timp ce „falsificarea” poate fi considerată în limbajul tehnicocriminalistic un fals parţial, contrafacerea este un fals total.

Contrafacerea, este o activitate complexă, care nu este la îndemîna oricui. E

presupune atît o bună calificare în domeniul din care sunt folosite mijloacele tehnic

cît şi mijloacele tehnice adecvate. Facem această precizare avînd în vedere aspecte

practice ale problemei, pentru că din punct de vedere teoretic legea nu cere un subiec

special. Deci, teoretic, contrafacerea-poate fi comisă de orice persoană. Practic, însîn situaţia în care apar în circulaţie bancnote contrafăcute, organul de urmărire penal

avînd în vedere metoda folosită pentru contrafacere, îşi îndreaptă căutările sp

anumite persoane care, pentru el, au o „poziţie” specială.

Trecînd peste realizarea contrafacerii prin desenare, care a constituit o metod

grosolană, rudimentară de obţinere a unui fals şi care, în nici un caz, nu mai poate

utilizată astăzi ca urmare a multiplelor şi complexelor măsuri de securitate luate d

emitenţii de bancnote, ca şi peste unele contrafaceri realizate prin metode fotografic

se poate afirma că o, imitaţie bună se poate face prin tipărire dar şi mai bună c

ajutorul multiplicatoarelor color de producţie recentă.

Pe plan mondial se consideră că perioada cea mai „fertilă” din istoria falsului

constituie cea a inflaţiei datorate crizei economice din 1929-1933, cînd contrafacere

Duda Mih16




prin Tipărire a ocupat locul fruntaş. Dar, tiparul (înalt, plan sau adînc) continuă să f

folosit de falsificatori şi după cel de al doilea război mondial, pînă cînd măsurile d

siguranţă luate de emitenţii oficiali de bancnotă au crescut, iar improvizaţiile făcute d

falsificatori nu mai dădeau rezultatele scontate si accesul la mijloacele tehnic

necesare a devenit imposibile sau costisitaore.

Perfecţionarea mijloacelor tehnice a simplificat mult activitatea falsificatorilo

de multe ori ingeniozitatea acestora-completînd unele neajunsuri ale tehnicii de car

dispun, în acest sens este semnificativă cu ajutorul unui copiator alb-negru şi colorat

cu tuş şi carioca.

Problema culorilor şi nuanţelor de culoare ale bancnotelor a fost rezolvată pri

perfecţionările de ultimă ora a copiatoarelor (multiplicatoarelor) color, capabile reproducă fidel atîtea nuanţe de culoare cîte nu poate percepe nici ochiul uman. D

aceea, în prezent, pe plan mondial se consideră că multiplicarea color a deven

principalul mod de operare.

Redarea fidelă a tuturor nuanţelor de culoare nu constituie însă unicul avantaj

contrafacerii cu ajutorul multiplicatorului color. La aceasta se adaugă posibilitate

procurării lui de către orice persoană care dispune de fondurile băneşti necesare (cardevin neînsemnate prin posibilitatea „recuperării” urgente), precum şi faptul că n

necesită cunoştinţe deosebite în domeniu

Cert este însă un lucru : chiar dacă prin mijloacele tehnice moderne se reuşeşt

să se redea o „faţă” aproape perfectă bancnotei contrafăcute, cu care să inducă î

eroare pe oricine, celelalte elemente care conferă siguranţă bancnotei autentice nu po

fi contrafăcute. La o examinare atentă falsul poale fi imediat pus în evidenţă.

Activitatea practică a muncii de prevenire şi descoperire a contrafacerii d

bancnote pune în evidenţă particularităţile acestei categorii de fals, precum

asemănările şi deosebirile în raport cu „falsificarea”. Redăm cîteva dintre acestea:

Duda Mih17




- în timp ce falsificarea are ca obiect bancnote izolate falsificate una cîte un

într-un timp scurt, sau la intervale mari de timp, contrafacerea are ca obie

„producerea” unei cantităţi mari de bancnote într-un timp scurt;

de regulă, bancnotele contrafăcute au acelaşi prefix şi aceeaşi serie,avînd î

vedere cantitatea mare de bancnote contrafăcute şi necesitatea punerii rapide î

circulaţie a acestora, infractorii acţionează constituiţi în grup;

de regulă, falsificatorul nu se ocupă şi de plasarea bancnotelor, sarcina revenin

celorlalţi membri ai grupului;

punerea în circulaţie a bancnotelor contrafăcute are loc concomitent (sau

interval scurt) în mai multe localităţi situate în zone diferite;

locul contrafacerii nu corespunde cu locul punerii în circulaţie a bancnotelor; pentru contrafacerea unor bancnote se constituie grupuri internaţionale

infractori;

contrafacerea vizează totdeauna bancnote cu cupiură mare sau bancnote cu mar

putere circulatorie (dolarul, euro, lira etc);

pentru contrafacere sunt necesare mijloace tehnice adecvate, precum

amenajarea unui loc special în care să desfăşoare activitatea;avînd în vedere dimensiunile operaţiunilor, se desfăşoară activităţi pregătitoar

care durează o anumită perioadă de timp (întîlniri ale membrilor grupului, procurare

de materiale, stabilirea sediului etc), ceea ce conferă organelor judiciare specializat

posibilitatea prevenirii contrafacerii sau descoperirea operativă a grupului.

În faţa acestei situaţii este normal ca Banca Naţională a Moldovei să ia măsu

speciale de protecţie a bancnotei. Dar Banca Naţională a Moldovei nu poate protej

bancnota străină care, contrafăcută, aduce grave prejudicii persoanelor fizice sa

juridice din Moldova.

Amploarea fenomenului a determinat şi poliţia naţională să-şi organizez

activitatea în raport de noile condiţii. Crearea compartimentelor de luptă împotriv

crimei organizate, în care sunt incluse cadre specializate în prevenirea şi descoperire

Duda Mih18




falsurilor de bancnote şi cooperarea cu poliţiile altor state au dus la obţinerea uno

rezultate meritorii în domeniu. Poate însă Poliţia, singură, să stăpînească un fenome

cu implicaţii şi ramificaţii în toate domeniile vieţii economico-sociale? Răspunsul es

negativ dar ea încearcă.

În încheiere, pentru că reprezintă esenţa celor afirmate mai sus, vom reda părere

a doi specialişti în materie: ,,Bilete de bancă ce nu pot fi imitate sau falsificate n

există şi, probabil, nici nu vor exista vreodată. Ceea ce omul a făcut, poate să

refacă, întîmpinînd mai multe sau mai puţine dificultăţi”. Deci, dacă nu este posibil

realizarea unei bancnote inimitabile, trebuie acţionat în aşa fel încît imitarea să fie c

mai greu posibil. Pentru aceasta, prima sarcină revine emitentului. Din acest punct d

vedere trebuie subliniat că Banca Naţională a Moldovei a reuşit să-si perfecţionezcontinuu măsurile de siguranţă, făcînd din bancnota naţională una din bancnotele ce

mai greu de falsificat. Nu întîmplător, la o întîlnire de lucru pe tema prevenirii falsulu

de bancnotă, un expert criminalist cu mare experienţă, specializat în domeniu

referindu-se la o bancnotă naţională cu o anume valoare, afirma că are cel ma

„drăcesc” mod de concepţie pentru prevenirea contrafacerii, în aceste condiţ

considerăm necesară prezentarea elementelor care conferă protecţii şi siguran bancnotei naţionale.

Duda Mih19




CAPITOLUL II. Aspecte juridico-penale al fabricării sau punerii î

circulaţie a banilor falşi sau a titlurilor de valoare false

§1. Obiectul infracţiunii

Redacţia dispoziţiei în raport cu varianta veche a normei penale privin

fabricarea sau punerea în circulaţie a banilor falşi sau a titlurilor de valoare false

suferit unele modificări, în sensul includerii suplimentare ca obiect material

infracţiunii a hîrtiilor de valoare de stat şi a altor titluri de valoare şi al includerii d

noi forme agravante -săvîrşirea infracţiunii de către un grup criminal organizat sau d

către o organizaţie criminală, precum şi în proporţii mari.9

Dar pentru a apăra integritatea materială şi de conţinut a acestor instrumente

pentru a ocroti încrederea publică în valoarea lor probatorie, legea penalăincriminează faptele de alterare a adevărului, ce aduc atingere unor valori socia

ocrotite de lege şi prezintă gradul de pericol social necesar considerării lor c

infracţiune.11 In raport cu specificul valorii sociale căreia îi aduc atingere unele fap

incriminate de alterare a adevărului au fost incluse în categoria infracţiunilor contr

patrimoniului (art.190 CP - escrocheria), sau în categoria infracţiunilor cont

libertăţii, cinstei şi demnităţii persoanei (art. 170 CP - calomnia), altele au fost inclusîn categoria infracţiunilor contra justiţiei (art.311 CP - denunţarea calomnioasă). C

priveşte capitolul X al Părţii speciale a Codului Penal, legiuitorul a inclus în cadr

infracţiunilor economice o infracţiune aparte, şi anume „Fabricarea sau punerea î

circulaţie a banilor falşi sau a titlurilor de valoare false” Răspunderea penală pentr

această infracţiune este prevăzută în articolul 236 a Codului Penal al R.M. Ace

articol este alcătuit structural din două puncte. Punctul 1 prevede tipul de bază

anume : „Fabricarea în scopul punerii în circulaţie sau punerea în circulaţie a Biletel

Băncii Naţionale a Moldovei, a monedelor,a valutei străine, a hîrtiilor valoare de st

sau altor titluri de valoare false, utilizate pentru efectuarea plăţilor”. Iar punctul 2

9 Codul penal al Republicii Moldova, Comentariu, sub red. A. Barbăneagră, Chişinău, 2003, pag.495.10 Codul penal al R.Moldova din 18.04.2002, adoptat prin Legea RM nr.985-XV.11 Stoica O.A., Despre răspunderea penală, despre falsul în acte, Bucureşti 1990, pag.35.

Duda Mih20




tipul agravant al componenţei de infracţiune analizate -prevede : „Aceleaşi acţiun

săvîrşite repetat,de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală,î

proporţii mari”.

Scopul articolului dat este precizat în corespundere cu realităţile socia

economice actuale şi că prerogativele anumitor subiecţi de drept trebuie să f

respectate (prerogativa exclusivă a statului de a emite şi pune în circulaţie ban

prerogativa exclusivă a statului,băncilor societăţilor pe acţiuni şi a altor persoan

juridice determinate de lege de a emite şi pune în circulaţie titluri de valori.

Conform art. 2 din Legea cu privire la bani nr. 1232 din 15.12.1999,dreptu

exclusiv de a pune în circulaţie(emisiunea) leul şi moneda divizionară şi de a l

retrage din circulaţie aparţine BNM, care stabileşte valoarea bancnotelor şi monedelor şi semnele lor distinctive.

Infracţiunea incriminată de articolul 236 CP nu se mai consideră o infracţiun

contra statului, însă aceasta nu poate fi interpretată ca o scădere a gradulu

prejudiciabii al faptelor infracţionale, fapte care atentează la funcţionarea normală

sistemului financiar - bancar, a relaţiilor social – economice.

Obiectul general al infracţiunii îl formează însăşi societatea concepută cansamblu al relaţiilor sociale, mai bine zis întreaga ordine de drept12 a Republic

Moldova, ocrotită prin legea penală. Infracţiunea ca act de conduită individual n

poate fi îndreptat împotriva tuturor relaţiilor sociale.

Precizarea valorii vătămate sau periclitate se face cu ajutorul celorlalte categor

de obiecte ale infracţiunii şi anume: obiectul generic, nemijlocit şi material.

Obiectul generic îl constituie sistemul relaţiilor sociale care asigură baze

funcţionării normale ale economiei naţionale în ansamblu, precum şi a diferitor ramu

în parte.

În literatura juridică există două păreri cu privire la obiectul nemijlocit

infracţiunii date.

12 Borodac A., Curs de drept penal, Partea specială Vol.I, Ed.Ştiinţa, 1996, pag. 111.

Duda Mih21




Astfel, unii consideră că obiectul nemijlocit al infracţiunii date îl constitu

„relaţiile sociale care asigură funcţionarea normală a sistemului creditar-monetar a

statului”.13

Alţii consideră că acesta este „relaţiile sociale care asigură (promoveaz

circulaţia monetară normală a Republicii Moldova”.14

Presupunem că aceste noţiuni nu sunt complete după conţinut şi o mai bun

definire este dată de I.N.Cojevnicov, care, pe bună dreptate, afirmă că obiectu

nemijlocit al infracţiunii date reprezintă relaţiile sociale a căror existenţă şi normal

desfăşurare sunt condiţionate de funcţionarea normală a sistemului creditar-monetar

statului (în cazul nostru - al statului Republica Moldova), cît şi al altor state, întrucî

în conformitate cu Convenţia Internaţională din 20.04.1929, răspunderea penală aparnu doar în cazul falsificării banilor naţionali, cît şi a valutei altor state participante

Convenţie.15

O calitate a obiectului nemijlocit al infracţiunii îl constituie obiectul material

din acest punct de vedere evoluează ca „parte a relaţiei sociale”. Relaţiile socia

materiale sunt întotdeauna legate cu bunuri, valori pe care le exprimă şi îşi găses

exprimare în calitate de entităţi materiale determinate. In lipsa acestei particularităţasemenea relaţii sunt de neconceput şi imposibile.

Obiectul material al infracţiunii analizate îl constituie biletele (bancnotele)

monedele metalice ale B.N.M., bilete, monede ale valutei străine, valoari mobiliar

valori mobiliare de stat emise de B.N.M. ori de Guvern, precum şi alte titluri d

valoare utilizate pentru efectuarea plăţilor, care sunt falsificate (bonuri de trezoreri

obligaţii de stat).

În calitate de obiect material al infracţiunii analizate, poate figura:

Bancnotele, adică biletele Băncii Naţionale a Moldovei în valoare nominală de

5, 10, 20, 50, 100, 200, 500 şi 1000 lei.

13 Здравомыслов Б.В., Уголовное Право, Особенная часть, Москва, 1996, pag. 96.14 Ibidem, pag. 111.15 Кожевников И.Н., Расследование преступлений в сфере экономики, Москва,1997,Спарк, pag.289.

Duda Mih22




Monedele în valoare nominală de 1, 5, 10, 25 şi 50 bani.

Valuta străină alcătuită din bancnote (bani de hîrtie) sau monedă (bani de meta

a ţărilor străine care au ratificat Convenţia din 20.04.1929 cu privire la lupta contr

falsificării semnelor băneşti.

Aici ţin să menţionez că Conform art. 2 din Legea RM nr.1232 din 15. 12.199

cu privire la bani, dreptul exclusiv de a pune în circulaţi (emisiunea) leul şi moned

diviziooanară şi de a le retrage din circulaţie aparţine BNM care stabileşte valoare

bancnotelor şi a monedelor şi semnelor lor distinctive.

Banii retraşi din circulaţie, (de exemplu monedele vechi, banii fostei URSS

cupoanele cu valorificare multiplă ale BNM, emise în 1992, etc.,) şi care au numai

valoare numismatică nu pot forma obiectul material al faptei infracţionale de la ar236 CP RM or, aceştia nu sun utilizaţi pentru efectuarea plăţilor, la momentu

săvîrşirii infracţiunii.

Pe de altă parte există o categorie de monede care, pe lîngă o valoa

numismatică, au şi rolul de instrument de plată, aflat în circulaţie. Deşi posibilitate

folosirii acestor monede ca mijloc de plată este redusă, nefiind convenabi

deţinătorului, nu poate fi exclusă posibilitatea evaluării lor ca obiect material infracţiunii date. Se are în vedere monedele din metale nobile(platină, paladiu, au

argint) sau din alte metale cu o vocaţie comemorativă şi jubiliară. De exemplu

conform Hotărîrii BNM privind punerea în circulaţie a unei monede comemorative î

scop numismatic aceeasta este accceptată la valoarea ei nominală în econom

naţională, ca mijloc de plată.

In calitate de obiect material pot figura şi unele titluri de valoare. Definiţ

legală a titlurilor de valoare trebuie menţionat că, deşi legea privind instituţiile

financiare16 utilizează termenul de titluri de valoare, termen preluat din Lege

Republicii Moldova privind circulaţia hîrtiilor de valoare17, odată cu abrogare

16 Legea RM cu privire la instituţiile financiare, nr.550-XII din 21.07.1995.17 Legea RM privind circulaţia hоrtiilor de valoare, nr.l427-XII din 18.05.1993.

Duda Mih23




acesteia din urmă, la 18.11.1998, prin noua lege privind piaţa valorilor mobiliare,

termenul de hîrtii de valoare a fost substituit prin cel de valoare mobiliară, definită î

Legea din 18.11.1998 ca „titlu financiar care confirmă drepturile patrimoniale sa

nepatrimoniale ale unei persoane în raport cu altă persoană, drepturi ce nu pot

realizate sau transmise fără prezentarea acestui titlu financiar, fără înscriere

respectivă în registrul deţinătorilor de valori nominative ori în documentele d

evidenţă ale deţinătorului nominal al acestor valori mobiliare”.

Alte titluri de valoare, potrivit CC, se consideră acţiunile (art.163), obligaţii

(art.163), cecul (art.1259), cambia (trata) şi biletul de ordin (art.1279), acreditivu

(art.1280), care se emit în numele statului de către BNM, Guvern, Comisia Naţiona

a Valorilor Mobiliare ori de către alte instituţii competente.Reeşind din prevederile legii privind piaţa valorilor mobiliare din 18.11.199

nr.199,art.(1), observăm extinderea acesteia asupra valorilor mobiliare care întrunes

următoarele caracteristici distinctive:

a) se emit pentru plasare;

b) aparţin unei clase anumite;

c) conferă aceleaşi drepturi în cadrul unei clase, indiferent de emisiune şi dmodalitatea de procurare a lor;

d) circulă pe piaţa valorilor mobiliare conform prevederilor prezentei legi.

Acţiunile

Acţiunea este un document, avînd una din formele prevăzute la art.11 alin.(2),a

legii menţionate mai sus, care atestă dreptul proprietarului lui (acţionarului) de

participa la conducerea societăţii, de a primi dividende, precum şi o parte din bunuri

societăţii în cazul lichidării acesteia.

Statutul societăţii va stabili acţiunile plasate de societate. Acţiunile plasate s

înregistrează în mod obligatoriu în Registrul de stat al valorilor mobiliare, ţinut d

Comisia Naţională a Pieţei Financiare.

18 Legea RM cu privire la piaţa valorilor mobiliare nr.1999 -XIV din 18.11.1998.

Duda Mih24




Sînt considerate plasate acţiunile achitate în întregime de primii lor achizito

(subscriitori), înregistrate în Registrul de stat al valorilor mobiliare şi în registru

acţionarilor societăţii.

Acţiunile societăţii pot avea valoare nominală care trebuie să se împartă la u

leu. Toate acţiunile ordinare ale societăţii vor avea valoare nominală egală.

Valoarea nominală a acţiunii se aprobă de adunarea constitutivă sau de adunare

generală a acţionarilor şi se indică în documentele de constituire ale societăţii şi în al

documente prevăzute de prezenta lege şi de legislaţia cu privire la valorile mobiliare.

Acţiunile aflate în circulaţie şi acţiunile de tezaur

Acţiune aflată în circulaţie este acţiunea plasată ce aparţine acţionarul

societăţii.Acţiune de tezaur este acţiunea plasată a societăţii, achiziţionată sarăscumpărată de ea de la acţionarul societăţii. Acţiunile de tezaur pot să se afle î

inventarul societăţii, dacă legislaţia nu prevede altfel. Acţiunile de tezaur nu constitu

capital propriu al societăţii, nu dau dreptul la vot în adunarea generală a acţionarilo

dreptul la primirea dividendelor şi a unei părţi din bunurile societăţii în caz

lichidării acesteia. Acţiunile de tezaur achiziţionate sau răscumpărate în scop de

reduce capitalul social al societăţii urmează a fi anulate după înregistraremodificărilor respective în statutul societăţii. Înstrăinarea acţiunilor de tezau

achiziţionate sau răscumpărate de către societate se efectuează la preţul lor de piaţ

dar nu mai mic decît cel de achiziţionare sau răscumpărare.

Societatea este în drept să plaseze acţiuni ordinare şi preferenţiale.

Acţiunea ordinară conferă proprietarului ei dreptul la un vot în adunarea genera

a acţionarilor, dreptul de a primi o cotă-parte din dividende şi o parte din bunuril

societăţii în cazul lichidării acesteia. Drepturile patrimoniale ale proprietarilor d

acţiuni ordinare pot fi realizate numai după satisfacerea tuturor drepturil

patrimoniale ale proprietarilor de acţiuni preferenţiale.

Acţiunea preferenţială dă proprietarului ei drepturi (privilegii) suplimentare fa

de proprietarul acţiunii ordinare referitor la ordinea primirii dividendelor anunţate

Duda Mih25




la cuantumul dividendelor, precum şi la ordinea primirii unei părţi din bunuri

societăţii care se distribuie în cazul lichidării ei.

Acţiunea preferenţială dă proprietarului ei dreptul la primirea unei părţi di

bunurile societăţii în cazul lichidării acesteia într-un cuantum corespunzător valorii d

lichidare a acestei acţiuni.

Acţiunile ordinare pot fi doar de o singură clasă. Acţiunile preferenţiale pot fi d

o singură clasă sau de mai multe clase.

Clasa de acţiuni constituie totalitatea acţiunilor de acelaşi tip ale unui emiten

care asigură proprietarilor lor drepturi egale şi care au aceleaşi caracteristi

distinctive. Toate acţiunile unei clase, indiferent de emisiune, au unul şi acelaşi num

al înregistrării de stat.Obligaţiunile

Conform art 163 CC alin.(1)- societatea pe acţiuni poate emite obligaţiu

nominative.

Valoarea nominală a tuturor obligaţiunilor plasate de societate nu trebuie s

depăşească mărimea capitalului social. Obligaţiunea acordă deţinătorului său dreptu

la dobînda promisă de emitent, iar la sfîrşitul perioadei pentru care este emisă dreptul la valoarea nominală a acesteia. Obligaţiunile pot fi convertite în acţiuni.

Obligaţiunea nu poate fi emisă pentru o perioadă mai mică de un an.

Obligaţiunile se emit numai prin ofertă publică şi se achită numai în numera

Achitarea în rate a obligaţiunii nu se admite.

Obligaţiunile nu pot fi plasate în scopul constituirii, întregirii sau majorăr

capitalului social.

Societatea pe acţiuni este obligată să elibereze certificate de acţiuni sau d

obligaţiuni deţinătorilor de acţiuni sau de obligaţiuni materializate. Certificat

confirmă că persoana căreia îi este eliberat deţine un anumit număr de acţiuni sau d

obligaţiuni ale societăţii emitente.

Duda Mih26




Societatea emitentă de acţiuni şi obligaţiuni nominative ţine registr

deţinătorilor de acţiuni şi registrul deţinătorilor de obligaţiuni.

Dacă societatea are mai mult de 50 deţinători de acţiuni sau obligaţiun

registrele sînt ţinute de un registrator independent.

Registrul acţionarilor şi registrul deţinătorilor de obligaţiuni trebuie să conţină:

a) denumirea, sediul şi numărul de înregistrare al societăţii emitente, numărul d

înregistrare al fiecărei emisiuni acordat de Comisia Naţională a Pieţei Financiare;

b) numele, alte date din actul de identitate, domiciliul acţionarului sau

deţinătorului de obligaţiuni persoană fizică; denumirea, numărul de înregistrare

sediul acţionarului sau deţinătorului de obligaţiuni persoană juridică ori deţinătorulu

nominal de acţiuni sau obligaţiuni;c) numărul de acţiuni sau obligaţiuni, tipul, clasa şi valoarea nominală

acţiunilor sau obligaţiunilor deţinute de fiecare acţionar sau deţinător de obligaţiuni;

d) data la care fiecare acţionar sau deţinător de obligaţiuni a dobîndit sau

înstrăinat acţiuni sau obligaţiuni.

Registrul trebuie să aibă o rubrică specială în care se menţionează sechestru

gajul sau o altă grevare a acţiunilor sau obligaţiunilor fiecărui acţionar sau deţinătode obligaţiuni.

Obligaţiunea conform art. 16 din legea RM privind Societăţile pe Acţiuni - es

un titlu financiar de împrumut care atestă dreptul deţinătorului de obligaţiuni de

primi de la emitentul ei valoarea nominală sau valoarea nominală şi dobînda aferen

în mărimea şi în termenele stabilite prin decizia de emitere a obligaţiunilor.Deţinător

de obligaţiuni apar în calitate de creditori ai societăţii. Deţinătorii de obligaţiuni a

dreptul preferenţial faţă de acţionari la primirea unei părţi din profitul societăţii su

formă de dobîndă sau alt profit.Valoarea nominală a obligaţiunii societăţii trebuie s

se împartă la 100 de lei. Termenul de circulaţie a obligaţiunilor va fi de cel puţin u

an.

Duda Mih27




Societatea este în drept să plaseze obligaţiuni de clase diferite, inclus

convertibile, care dau deţinătorilor de obligaţiuni dreptul de a schimba obligaţiuni

pe acţiuni ale societăţii. Emisiunea obligaţiunilor convertibile se decide prin hotărîre

adunării generale a acţionarilor, iar a altor obligaţiuni poate fi decisă şi de consiliu

societăţii.

Societatea este în drept să plaseze numai obligaţiunile asigurate prin gajare

bunurilor ei proprii şi/sau a bunurilor persoanelor terţe, şi/sau cu garanţia bancar

şi/sau prin fidejusiune, şi/sau cu poliţa de asigurare, cu excepţia cazurilor prevăzute d

Legea cu privire la piaţa valorilor mobiliare. Decizia de emitere a obligaţiunilo

asigurate va conţine date despre patrimoniul gajat sau denumirea întreagă

fidejusorului sau a garantului împrumutului pentru emisiunea obligaţiunilor în cauzşi date despre obligaţiile acestuia.

Obligaţiunile se plătesc numai cu mijloace băneşti. Obligaţiunile nu pot fi plasa

în scopul de a constitui, întregi sau majora capitalul social al societăţii. Valoare

nominală a tuturor obligaţiunilor plasate ale societăţii nu trebuie să depăşeasc

mărimea capitalului ei social. Societatea este în drept să achiziţioneze sau s

răscumpere obligaţiunile plasate de ea numai cu scopul de a le stinge. Achiziţionareşi răscumpărarea obligaţiunilor de către societate au loc pînă la expirarea perioad

pentru care ele au fost emise sau la sfîrşitul perioadei respective, în conformitate c

decizia de emitere.

Deţinătorul de obligaţiuni are dreptul să ceară de la societate răscumpărare

obligaţiunilor plasate înainte de termenul de scadenţă în cazul în care emitentul n

respectă termenul de achitare a dobînzilor aferente.

La categoria de certificate bancare se includ : certificate de depozit, certificate d

economii, cecurile.

Certificatele de depozit, şi economii conform Regulamentului cu privire

condiţiile,modul de emisiune şi circulaţie a certificatelor bancare de depozit şi

cambiilor bancare nr. 94 din 31.03.2005 sunt adeverinţe scrise ale băncilor despr

Duda Mih28




depunerea mijloacelor băneşti care legalizează dreptul deponentului sau

succesorului juridic de a primi expirînd la termenul stabilit suma depozitului

dobînzii asupra acestuia19.

Dreptul de a emite certificate respectiv aparţine doar persoanelor juridic

autorizate de B.N.M. de a efectua operaţiuni bancare.

Certificatele de depozit pot fi eliberate numai persoanelor juridice iar cele d

conomii numai persoanelor fizice. Certificatele pot fi nominative sau la purtător 20.

Certificatele prezintă prin sine însele formulare tipizate, confecţionate tipograf

de fiecare bancă în mod de sine stătător, cu condiţia respectării cerinţelor de conţinu

ale Regulamentului. Certificatele respective sunt documente de evidentă strictă.

Cecul de asemenea reprezintă o valoare mobiliară. Legislaţia bancară conţindouă definiţii: în funcţie de scopul care se conţine se cunosc cecuri utilizate pentr

efectuarea plăţilor fara numerar, iar cecurile în numerar sunt definite în Regulamentu

din 16.12.1999.

Regulamentul din 16.12.1999 defineşte cecul ca un document de decontare pr

care emiţătorul de cec (adică persoana juridică sau fizică care este deţinătorul ceculu

sau al carnetului de cecuri) dă ordin băncii plătitoare de a plăti o sumă de bani l prezentarea unui cec de către beneficiarul de ce (persoana juridică care a primit cecu

contra plată pentru mărfurile livrate sau serviciile prestate).

Regulamentul din 16.12.1999 defineşte cecul din carnetul de cecuri de numera

ca un instrument de plată prin care emitentul de ce dă ordin băncii de a elibera, l

prezentare, o anumită sumă în numerar mandatarului indicat în cec sau însu

emitentului.21

19 HCA a BNM despre aprobarea Regulamentului cu privire la emiterea şi circulaţia certificatelor de depozit şieconomic, nr.60 din 25.12.1992.20 Diferenţa între aces tea constă în modalitatea de transmitere a drepturilor titularilor lor: cele la purtător se transmit

prin simpla înmвnear, iar cele nominative - prin adnosament în condiţiile şi forma prevăzută în pct.23 alRegulamentului.21 Regulamentul privind utilizarea carnetului de cecuri în numerar aprobat prin HCA a BNM, nr.377 din 16.12.1999

Duda Mih29




Astfel, definiţiile menţionate nu se deosebesc esenţial una de alta, axîndu-se p

conceptul cecului ca ordin necondiţionat dat de trăgător trasului de a achita sum

indicată în cec, la prezentarea lui de către persoana indicată în cec.

Articolul 1259 CC RM ne dă noţiunea de cec.Astfel, cecul este un tit

negociabil ce reprezintă o creanţă scrisă, întocmită conform prevederilor leg

cuprinzînd ordinul necondiţionat dat de emitent (trăgător) către plătitor (tras) de

plăti la vedere o anumită sumă prezentatorului de cec sau persoanei indicate în ce

sau la ordinul acestei persoane. Cecul este independent de tranzacţia care stă la baz

creanţei achitate prin cec.

Cecul poate fi emis:

a) în favoarea unei persoane, cu menţiunile ,,la ordinul”, ,,la ordinul nostru” sacu menţiuni

echivalente, sau fără acestea (cecul la ordin). Cecul poate fi emis la ordinu

trăgătorului;

b) în favoarea unei persoane, cu menţiunea ,,nu la ordin” sau cu o altă menţiun

echivalentă (cecul nominativ). Cecul nominativ nu poate fi emis în favoare

trăgătorului, cu excepţia cecului emis de o filială a trăgătorului în favoarea unei alfiliale;

c) în favoarea prezentatorului de cec (cecul la purtător). Cecul emis în favoare

unei persoane cu menţiunea ,,sau la purtător” este considerat cec la purtător. Cecu

fără menţiunea beneficiarului este considerat cec la purtător.

Cecul poate fi emis doar asupra trasului, la care trăgătorul are constituit u

depozit (provizion) de care poate dispune, conform unei înţelegeri exprese sau tacit

inclusiv asupra formei de emitere a cecurilor. Încălcarea acestei reguli nu afecteaz

însă valabilitatea cecului.

Dacă cecul necompletat la momentul emiterii este completat contrar înţeleger

dintre părţi, nerespectarea acestei înţelegeri este inopozabilă deţinătorului de cec, c

excepţia cazului cînd acesta l-a obţinut cu rea-credinţă sau prin culpă gravă.

Duda Mih30




Cecul la ordin este transmis prin gir. Girul transferă toate drepturile deţinătorulu

de cec de la girant către titularul girului, care este considerat posesor legitim dac

justifică dreptul său printr-o serie neîntreruptă de giruri, chiar acestea fiind în al

Girantul răspunde pentru plata cecului, cu excepţia persoanelor cărora cecul le-a fo

transmis prin gir după interzicerea unui nou gir de către girant. Girantul este obligat s

indice data scrierii girului.

Cecul nominativ este transmis în conformitate cu formele unei cesiuni simple

avînd efectele ei.

Cambiile - sunt titluri de credit care reprezintă o creanţă scrisă, întocmi

conform prevederilor prezentei legi22 ce oferă posesorului acesteia dreptul cert

exigibil de a cere la scadenţa creanţei de la debitor, iar în caz de neonorare a acestecereri şi de la alte persoane obligate prin cambie achitarea sumei de bani indicată.

Conform articolul 1279 CC RM-cambia (trata) este un titlu de credit car

reprezintă o creanţă scrisă, întocmită conform prevederilor legii, cuprinzînd ordinu

necondiţionat dat de trăgător (emitent) către tras (plătitor) de a plăti imediat sau

scadenţă o sumă anumită prezentatorului cambiei sau persoanei indicate în cambi

sau la ordinul acestei persoane.Biletul la ordin este un titlu de credit, întocmit conform prevederilor legii, pri

care trăgătorul se obligă să plătească imediat sau la scadenţă o sumă anumi

prezentatorului titlului sau persoanei indicate în titlu, sau la ordinul acestei persoane.

Cambia şi biletul la ordin sînt independente de actele juridice care stau la baz

creanţelor plătite prin ele.

Conform art. 1 din Legea cu privire la cambie nr.1527 din 22.06.1993-cambi

este un titlu de credit care reprezintă o creanţă scrisă, întocmită conform prevederilo

prezentei legi, ce oferă posesorului acesteia dreptul cert şi exigibil de a cere

scadenţa creanţei de la debitor, iar în caz de neonorare a acestei cereri şi de la alt

persoane obligate prin cambie, achitarea sumei de bani indicate.

22 Legea cambiei a RM, art.l, nr.1527 -XII din 22.06.1993.

Duda Mih31




Cambiile se emit în calitate de instrument de plată pentru mărfurile livrate

lucrări executate şi servicii prestate. Caracterul de contraprestaţie a mărfii în camb

trebuie să fie adeverit prin documentele corespunzătoare de evidenţă la trăgător,

andosant. Excepţie pot face cambiile Ministerului Finanţelor, ale Băncii Naţionale a

băncilor comerciale şi ale persoanelor fizice din Republica Moldova.

Cambie poate fi simplă şi trată.

Cambia simplă (biletul la ordin) este un titlu de credit prin care trăgătorul s

obligată să plătească o sumă anumită prezentatorului cambiei sau persoanelor arătat

în cambie, ori aceluia pe care ea îl va arăta, după o perioadă stabilită sau la cerere.

Trata este un titlu de credit, cuprinzînd ordinul necondiţionat dat de trăgăto

(emitent, trasant) către plătitor (tras) de a plăti o sumă anumită prezentatorulucambiei sau persoanei arătate în cambie, ori aceluia pe care ea îl va arăta, după

perioadă stabilită sau la cerere.

Un gen de cambie simplă este cambia de trezoriere, emisă de către Guvern î

persoana Ministerului Finanţelor în scop de acumulare pe termen scurt a mijloacelo

băneşti temporar libere.

Alt gen de cambie simplă este cambia bancară, emisă de către bănci în scop dacumulare a mijloacelor băneşti temporar libere.

Acceptul este confirmarea dată pe titlu, prin care debitorul recunoaşte obligaţi

sa de a plăti cambia la scadenţă.

Girul (andosare) este menţiunea de transfer (transmitere) a cambiei, prin care s

perfectează transmiterea drepturilor ei altei persoane.

Avalul este o cauţiune cambială (o asigurare dată deţinătorului cambiei), pri

care se asigură plata sumei întreg sau parţiale a cambiei. Avalul poate fi făcut î

folosul trăgătorului, acceptantului sau girantului printr-o menţine specială pe cambie

La aplicarea cambiei în economia naţională băncile pot:

–să primească cambii la incaso pentru plata lor la scadenţă şi încasare de plăţi;

–să sconteze cambii;

Duda Mih32




–să acorde împrumuturi în garanţia cambiilor;

–să acorde cauţiuni la cambii.

Banca Naţională poate să cumpere (sconteze) cambii de la bănci comercial

precum şi să acorde acestora credite pe termen scurt cu gajarea cambiilor.

Trata, conform Legii cu privire la cambie nr.1527 din 22.06.1993 -este un titl

de credit, cuprinzînd ordinul necondiţionat dat de trăgător (emitent, trasant) cătr

plătitor (tras) de a plăti o sumă anumită prezentatorului cambiei sau persoanei arăta

în cambie, ori aceluia pe care ea îl va arăta, după o perioadă stabilită sau la cerere.

Trata poate fi prezentată pentru plată de trăgător, fie de persoana arătată d

trăgător în ordinul său de un terţ care a obţinut în mod legitim dreptul de poseso

Acel care semnează trata ca reprezentant al unei persoane pentru care nu aveîmputernicirea de a acţiona, e ţiunt personal în temeiul cambiei şi dacă a plătit, ar

aceleaşi drepturi pe care le-ar fi avut pretinsul reprezentant.

Nu se admite eliberarea tratelor neperfectate. Tratele neperfectate nu sî

valabile. Blanchetele cambiilor pot fi confecţionate de trăgător de sine stătător. Trat

poate fi plătită în locul unde se află banca terţului sau în locul unde se află banc

trasului ori în alt loc stabilit de comun acord.Acreditivul documentar -este un aranjament, oricum ar fi denumit sau descri

prin care o bancă (banca emitentă), acţionînd la cererea clientului său (ordonatorulu

şi conform instrucţiunilor acestuia sau în nume propriu, efectuează o plată către u

terţ (beneficiar) ori la ordinul acestuia sau acceptă şi plăteşte cambii trase de cătr

beneficiar, sau autorizează o altă bancă să efectueze o astfel de plată ori să accepte

să plătească asemenea cambii.

Acreditivul documentar este un contract separat de actul juridic care stă la baz

lui. În operaţiunile pe bază de acreditiv, toate părţile implicate operează cu documen

şi nu cu bunuri, servicii sau alte prestaţii la care documentele pot să se refere.

Acreditivul trebuie să indice clar dacă este revocabil. În caz contrar, acreditivu

este considerat irevocabil. Acreditivul irevocabil reprezintă un angajament ferm

Duda Mih33




băncii emitente, cu condiţia ca documentele stipulate să fie prezentate bănc

desemnate sau băncii emitente şi să fie în conformitate cu termenele şi condiţiil

acreditivului. Acreditivul irevocabil poate fi modificat sau anulat fără acordul bănc

emitente, a băncii confirmatoare, dacă există, şi a beneficiarului numai în cazuri

prevăzute de prezentul cod. Acreditivul revocabil poate fi modificat sau anulat d

banca emitentă în orice moment fără o avizare prealabilă a beneficiarului, cu condiţ

compensării cheltuielilor băncii prin care a fost făcut utilizabil acreditivul, pentr

orice plată, acceptare sau recepţionare a documentelor (în cazul acreditivelor cu pla

la termen) dacă aceste acţiuni sînt conforme condiţiilor acreditivului şi au fo

efectuate înainte de primirea avizului de modificare sau de anulare a acestuia.

În afară de cazul în care acreditivul stipulează că este utilizabil numai de bancemitentă, el trebuie să desemneze banca autorizată să plătească sau să-şi asume u

angajament de plată amînat sau de acceptare a cambiilor (banca desemnată). În afar

de cazul cînd banca desemnată este confirmatoare, desemnarea de către banc

emitentă nu constituie nici un angajament pentru banca desemnată.

Confirmarea unui acreditiv irevocabil de către o altă bancă (banc

confirmatoare) pe baza autorizării sau la cererea băncii emitente constituie uangajament ferm al băncii confirmatoare, adăugat la cel al băncii emitente, cu condiţ

ca documentele stipulate să fie prezentate băncii confirmatoare sau unei alte băn

desemnate, să fie conforme cu termenele şi condiţiile acreditivului.

Dacă o altă bancă este autorizată sau solicitată de banca emitentă să adaug

confirmarea ei, dar nu este pregătită să facă acest lucru, ea trebuie să informez

neîntîrziat banca emitentă.

Banca avizatoare nu este obligată să adauge confirmarea sa la avizare

acreditivului beneficiarului dacă banca emitentă nu specifică altfel în autorizaţia sa

în cererea de a adăuga confirmarea.

Duda Mih34




Banca confirmatoare poate alege să avizeze o modificare către beneficiar, fără a

şi extinde confirmarea asupra acreditivului modificat, cu condiţia informăr

neîntîrziate a băncii emitente şi a beneficiarului.

II. Titluri de valori nematerializate.

Acestea sunt valori care există în formă de înscrieri făcute în contur

Proprietarul valorilor mobiliare nominative se identifică conform înscrierii făcute

registrul deţinătorilor unor astfel de valori mobiliare sau, în cazul transmiterii acesto

valori, deţinătorul nominal, conform înscrierii făcute în documentele de evidenţă a

acesteia.

Este destul de important de remarcat faptul că banii de hîrtie şi metalici, inclusi

valuta străină, cît şi valorile mobiliare materializate ce sunt falsificate prcontrafacere (plăsmuire) sunt produsul infracţiunii, şi nu obiectul material al acestei

în timp ce în cazul falsificării prin alterare (modificare), banii şi valorile mobiliar

materializate autentice asupra cărora s-a efectuat activitatea ilicită, constituie at

produsul, cît şi obiectul material al infracţiunii.

§2 Latura obiectivă a infracţiuniiLatura obiectivă a infracţiunii reprezintă manifestarea exterioară a conduit

social-periculoase, constînd din fapta social-periculoasă, consecinţele negativ

precum şi timpul, locul, circumstanţele, metoda şi alte date detaliate, indicate uneo

în textul legii penale. 23

Latura obiectivă a infracţiunii presupune în primul rînd o acţiune de fabricar

falsă de bilete (bancnotei), monede metalice, hîrtii ori titluri de valoare, valuta străin

prin operaţiuni de contrafacerere sau de alterare. Codul Penal deosebeşte două form

ale conduitei social-periculoase - acţiunea şi inacţiunea.

23 БойкоА.И.,Комментарий к Уголовному Кодексу Российской Федерации/Ростов-на-Дону,Феникс, 1996,pag.47.

Duda Mih35




Inacţiunea este conduita social-periculoasă volitivă şi pasivă, care constă

nesăvîrşirea de către persoană acelor obligaţii aflate în sarcina lui. Acţiunea es

conduita social-periculoasă volitivă şi activă a omului.

Latura obiectivă a infracţiunii analizate, după cum reiese din art.236 CP RM s

exprimă în fapta social-periculoasă ce constă din două genuri de acţiuni alternative:

fabricarea în scopul punerii în circulaţie a biletelor Băncii Naţionale a Moldove

a monedelor, a valutei străine, a hîrtiilor valoare de stat sau a altor titluri de valoar

false;

punerea în circulaţie a biletelor Băncii Naţionale a Moldovei, a monedelor,

valutei străine, a hîrtiilor valoare de stat sau a altor titluri de valoare false.

Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art.236 CP. se caracterizează pridouă tipuri de acţiuni alternative:

–fabricarea în scopul punerii în circulaţie a biletelor Băncii Naţionale

Moldovei, a monedelor şi a bancnotelor utilizate oficial în calitate de mijloace băneş

sau a valutei străine false (schimbarea nominalului bancnotei, numărului, seriei, alto

semne prin desenare cu mîna, cu mijloace tehnice, prin xerocopie etc.).

punerea în circulaţie a biletelor, monedelor, a valutei străine false utilizate în calitade mijloace băneşti.

Infracţiunea prevăzută de alin. 1 art.236 CP RM presupune, sub aspectu

elementului material, o acţiune de fabricare de bani sau valori mobiliare materializat

adică o acţiune de alterare a adevărului pe care acesta are destinaţia să-1 exprime.

Această acţiune de fabricare se poate realiza prin contrafacere (plăsmuire) sa

prin alterare (modificare).24

Prin contrafacere se înţelege confecţionarea, producerea, imitarea biletelo

monedelor, hîrtiilor ori a titlurilor de valoare respective, nu numaidecît ca acestea s

fie perfect identice cu originalul, ci e suficient ca ele să poată circula.

24 A.Borodac, Curs de drept penal, partea specială, vol.I, Chişinău, Ed.Ştiinţa, 1996, pag. 112

Duda Mih36




Alterarea constă în modificarea conţinutului sau aspectul unei bancnote, moned

titluri de valoare autentice, prin atribuirea unei valori mai mari comparativ c

valoarea iniţială (schimbarea nominalului, culorii, greutăţii (la monede metalice),

semnelor originalului). În scopul unei înţelegeri şi calificări corecte a fabricăr

semnelor băneşti false şi valorilor mobiliare false, acestea vor fi analizate separat î

continuarea prezentului paragraf.

Spre deosebire de alterare, unde se foloseşte pentru realizarea falsului o bancno

autentică, contrafacerea presupune realizarea unui bilet de bancă cu totul nou, care n

are nici o legătură cu emitentul înscris pe bancnota falsă. Exceptînd situaţiile în car

pentru contrafacerea bancnotelor, sunt folosite materiale (hîrtie, cerneluri) sustrase d

la emitentul autorizat, bancnota contrafăcută nu are nimic autentic. De aceea, în timce alterarea poate fi considerată în limbajul tehnico-criminalistic un fals parţia

contrafacerea este un fals total.

Există mai multe metode de contrafacere, ceea ce, de fapt, nu influenţează

calificare, dar într-o măsură însemnată va determina gradul pericolului social

acestei infracţiuni şi trebuie să se ia în considerare de către instanţa de judecată

stabilirea pedepsei penale.25

Astfel, trecînd peste realizarea contrafacerii prin desenare, care a constituit

metodă grosolană, rudimentară de obţinere a unui fals şi care astăzi în nici un caz n

mai poate fi utilizată ca urmare a multiplelor şi complexelor măsuri de securitate lua

de emitenţii de bancnote, ca şi peste unele contrafaceri realizate prin metod

fotografice, se poate afirma că o imitaţie bună se face prin tipărire - dar şi mai bun

-cu ajutorul multiplicatoarelor color de producţie recentă. Dacă este vorba de moned

contrafacerea se realizează prin turnare sau baterea acestora. însă în practic

contrafacerea de monede se întîlneşte destul de rar, întrucît nu aduce un venit mar

falsificatorului.

25 Тельнов В., Ответственность за государственные преступления, Москва, 1984, pag.93.

Duda Mih37




Pentru existenţa infracţiunii de fabricare a banilor falşi, legea penală cer

îndeplinirea cumulativă a două cerinţe esenţiale:

banul falsificat să corespundă uneia din monedele metalice sau de hîrt

prevăzute de lege;

moneda falsificată - metalică sau de hîrtie - să aibă corespondent în monedele d

putere circulatorie.

întrucît în dispoziţia art.236 este prevăzută sintagma fabricarea în scopul puner

în circulaţie, nu va exista infracţiune fabricarea banilor pentru scopuri personale (d

exemplu, colecţie particulară). Deci pentru calificarea acţiunilor conform art.236, est

necesar, în primul rînd, ca banii falsificaţi să aibă asemănări esenţiale cu ban

autentici după forma, mărimea, culoarea şi restul rechizitelor.Este necesar de menţionat faptul că evaluarea nivelului de asemănare poartă u

caracter subiectiv. Indicaţii directe sub acest aspect legea nu conţine, cu toate că d

stabilirea asemănărilor nu rareori se determină calificarea acţiunilor vinovatului. î

acele cazuri cînd se stabileşte o necorespundere evidentă între banii falşi şi c

autentici, acţiunile vinovatului pot fi calificate ca escrocherie,26 fie suntem înprezen

unei infracţiuni imposibile (fals grosolan) care, potrivit art. 14 alin. 2 CP, nu cade suincidenţa legii penale (spre exemplu, contrafacerea a fost evident absurdă, i

rezultatul falsificării nu poate îndeplini funcţiile banilor şi nu va induce niciodată p

nimeni în eroare).

Ţin să menţionez că la calificare, în baza art. 236 CP pentru punerea

circulaţiei a banilor falşi sau a altor titluri de valoare false,nu trebuie să ne confundăm

cu caslificarea ce se referă la escrocherie-art. 190 CP. Astfel, pentru existenţa latur

obiective a infracţiunii de la art. 236 CP este esenţial ca obiectul material să se afle î

mod legal în circuitul financiar sau monetar al ţării, să fie utilizat ca mijloc de plat

sau de schimb. În cazul în care necorespunderea vădită a bancnotei false cel

autentice excude participarea ei în circulaţie, precum şi alte circumstanţe denotă cl

26 Кожевников И.Н., Расследование преступлений в сфере экономики, Спарк, Москва, 1997, pag.289.

Duda Mih38




intenţia celui vinovat de înşelare grosolană a unei persoane sau a unui cerc restrîns d

persoane, profitînd de anumite condiţii/lipsa de iluminare,vederea slabă a persoan

înşelate, etc.,astfel de acţiuni pot fi încadrate în baza legii care prevede infracţiunea d

escrocherie art. 190 CP /HP CSJ nr. 23 din 29. 10.2001). Fabricarea biletelo

monedelor, valutei străine titlurilor de valoare false trebuie să urmărească scopu

punerii lor în circulaţie pentru efectuarea plăţilor.

Principala diferenţă între art. 236 CP şi art. 190 CP constă în aceea că obiectu

infracţiunii prevăzute în art. 236 CP este –relaţiile sociale ce atentează la funcţionare

normală a sistemului financiar-bancar şi a relaţiilor social-economice, iar obiectu

infracţiunii prevăzute de art. 190 CP-escrocheria îl constituie relaţiile social

raporturile juridice aşle căror existenţă şi desfăşurare normală sunt garantate de acnormative ce protejează drepturile şi obligaţiunile patrimoniale în domeniu

repartizării bunurilor în folosinţă individuală sau colectivă.

Practica judiciară de aplicare a art. 236 CP a demonstrat cazuri în care acţiunil

de falsificare şi punere în circulaţie a banilor falşi au fost apreciate ca înşelăciune

încadrate ca dobîndire a avutului proprietarului prin escrocherie. O asemenea practic

este graşită. Fabricarea, în scopul punerii în circulaţie, precum şi punerea în circulaţa banilor şi titlurilor de valoare false, din primele acţiuni ale făptruitorului conţi

elementele de inducere în eroare a altor persoane fizice sau juridice, conţin o form

specială de înşelăciune în domeniul monetar sau bancar, prin care sînt obţinu

venituri materiale, acţiuni cuprinse în dispoziţia art. 236 CP. Din acest punct d

vedere calificarea acestei fapte şi caa un concurs de infracţiun (art. 190 CP) este d

prisos. O atare explicaţie conşine şi pct. 8 al HP CSJ nr. 23. din 29.10.200

dobîndirea ilegală a averii străine în rezultatul fabricării ori punerii în circulaţie

banilor falşi se înglobează în această normă şi nu mai necesită o califica

suplimentară ca sustragere.

Duda Mih39




Fabricarea în scopul punerii în circulaţie sau punerea în circulaţie a banilor fal

sau valutei străine pot fi comise numai cu intenţie directă; lipsa intenţiei exclud

răspunderea penală în baza art.236 C.P.

Banii retraşi din circulaţie (de exemplu, monedele vechi, banii fostei URSS

banii care nu sunt susceptibili de schimb etc.) şi care au numai o valoare de colecţi

nu pot forma obiectul material al infracţiunii prevăzute de art.84 C.P. În anumi

împrejurări acestea pot forma obiectul escrocheriei.

Exemplu, din practica judiciară

C.V. deţinea o bancotă de 100 lei care era falsă, fapt ştiiut de el şi pentru a

pune în circulaţie, i-a transmis-o lui B.N., fără a-I spune că este falsă, rugîndu-l să

procure cîteva sticle de bere, acţiune realizată de către acesta din urmă.Prima instanl-a condamnat pe C.V. pentru punerea înn circulaţie a banilor falşi. Instanţa de Apel

casat sentinţa, recalificănd fapta drept escrocherie prion înşelăciune.

Instanţa de recurs a casat Decizia instanţei de Apel cu menţinerea în vigoare

sentinţei, menţionînd că punerea în circulaţie a bancnotei false constituie în sine

formă de înşelăciune, prin care se doreşte obţinerea venitului, acţiuni cuprinse d

dispoziţia art. 236 CP /Decizia CSJ 1 ca-162/01).A doua cerinţă esenţială - sine qua non - pentru existenţa infracţiunii este neces

ca banii la care se face referire în textul de lege să aibă putere circulatorie. Pri

urmare, operaţiile de falsificare realizează elementul material al infracţiunii numai î

situaţia în care produsul acesteia corespunde unei monede aflate în circulaţie.27

Deci puterea circulatorie a banilor trebuie raportată Ia produsul falsificării, şi n

la obiectul material al infracţiunii. De aceea contrafacerea semnelor băneşti scoase di

circulaţie nu constituie infracţiunea prevăzută de art.236 CP RM pentru că ea nu poa

cauza prejudicii sistemului financiar. Iar în unele cazuri falsificarea unor asemene

bani poate fi considerată ca pregătire pentru o escrocherie (art.26, 190 CP al RM). D

exemplu, falsificarea unei monede vechi în scopul de a o vinde unui muzeu.

27 Dongoroz V. şi alţii, Explicaţii teoretice ale Codului penal romîn, partea specială, Ed. Academiei Romîne, Bucureştivol.IV, 1972, pag.377.

Duda Mih40




Fabricarea semnelor băneşti se consideră o infracţiune consumată din momentu

confecţionării măcar a unui singur exemplar de semn bănesc fals de orice valoare.28

Punerea în circulaţie a semnelor băneşti false presupune acţiunea de a introduc

produsul infracţiunii de falsificare în circulaţia monetară, ori, respective, în circulaţ

instrumentelor de credit şi plăţi. Legea nu enumeră, şi, prin urmare, nu limiteaz

procedeele de punere în circulaţie a banilor falşi. De exemplu, aceasta se poate realiz

prin: achitarea preţului unor mărfuri, plata sau darea unui împrumut, donaţii, vindere

valutei străine la piaţă etc. însăşi simpla transmitere a banilor falşi în calitate de pla

constituie o infracţiune de punere în circulaţie a acestora.

Exemplu din practica judiciară

Prin sentinţa Tribunalului Bălţi din 12.03 1998, D.A. a fost condamnat în bazort. 15 alin. 1, ort. 84 CP(red. An. 19611) al RM la o pedeapsă sub formă de amend

în mărime de 30 salarii minime cu aplicarea ort. 42 CP.

Nefiind de acord cu sentinţa instanţei de fond, procurorul a declarat ape

invocînd că infracţiunea săvîrşită de D.A. a fost consumată, iar acţiunile lui urmează

fi încadrate în baza alin. 1 ort.84 CP al RM(red. An. 1961).29

Judecînd apelul, Colegiul penal al Curţii de Apel a stabilit, după cum rezultă diactele dosarului D.A., a fost condamnat pentru faptul că, dispunînd de 50 dolari SUA

şi ştiind că aceştia sunt falşi, aflîndu-se într-un bar, i-a transmis chelnerului contr

plată, încercînd astfel să-ipună în circulaţie.

Colegiul penal al Curţii de Apel a arătat că, în conformitate cu alin. 1 art.84 C

(red. An.1961) al RM, punerea în circulaţie a banilor falşi se consideră infracţiun

consumată din momentul punerii acestora în circulaţie, iar faptul că inculpatul i

transmis chelnerului contra plată 50 dolari SUA, ştiind că bancnota este falsă,

acţiune de punere în circulaţie a banilor falşi.

In temeiul celor expuse, Colegiul penal al Curţii de Apel a admis apelu

procurorului în această cauză şi a pronunţat o hotărîre nouă, recunoscăndu-l pe D.A

28 Козаченко И.Я., З.А.Незнамова, Уголовное право России, Особенная часть, Москва, Норма, 1998, pag.311.29 Codul Penal al RM din martie 1961

Duda Mih41




vinovat de săvîrşirea infracţiunii prevăzută de alin.l art.84 CP(red. an. 1961) al RM

stabilind o pedeapsă conform prevederilor acestei norme.30

Punerea în circulaţie presupune întotdeauna înşelarea bunei credinţe a acelu

căruia i s-a oferit moneda sau bancnota. Fapta unei persoane care, prezentînd plata

monedă falsificată, nu reuşeşte să facă acest lucru deoarece falsul este observat, ia

calitatea fabricării este înaltă şi intenţia făptuitorului cuprinde un grad ridicat d

probabilitate în ceea ce priveşte neobservarea contrafacerii sau alterării de monedă

nu constituie infracţiune consumată, ci o tentativă de punere în circulaţie.

Pentru existenţa infracţiunii nu contează cantitatea semnelor băneşti falsifica

puse în circulaţie. Astfel, punerea în circulaţie se consideră o infracţiune consuma

din momentul transmiterii de către vinovat măcar a unei monede sau bancnote false.3

Nu putem considera ca punere în circulaţie acţiunile posesorului de bani fal

care constituie diferite forme de ieşire din posesie a acestora ca. arderea, aruncare

sau abandonarea. De asemenea, nu va exista punere în circulaţie a banilor fal

cazurile cînd aceştia sunt folosiţi pentru diferite operaţiuni ilegale (procesul de dare

mitei, achiziţionarea de substanţe explozive sau materiale radioactive, plătirea unu

killer etc).Ca şi în cazul bancnotelor (biletelor de bancă), fabricarea valorilor mobiliar

materializate se poate manifesta prin:

1. fabricarea integrală, chiar şi a unui singur exemplar, de valoare mobiliar

completamente contrafăcută;

2. modificarea, măcar a uneia, din rechizitele valorii mobiliare,32 cu alte cuvin

alterarea parţială a valorii mobiliare.

Rechizitele pe care trebuie să le conţină o valoare mobiliară materializată su

expres indicate în lege.33 Metoda de fabricare nu reprezintă semne ale componenţ

30 Curtea de Apel a RM, Culegere de practică judiciară, 1996-1999, Chişinău, Decizia Colegiului penal al Curţii deApel, nr.57/98 din 18.06.1998.31 Уголовное право, Особенная часть, Москва,2001, под редакцией Н.И.Ветров и Ю.И.Ляпунов, pag. 84.32 Гаухман Л.Д., Максимов С.В., Уголовная ответственность за преступление в сфере экономики, Москва,ЮрИнфор, 1996, pag.44.33 Legea cu privire la piaţa valorilor mobiliare, nr.l99-XIV din 18.11.1998, pct.2 art.5.

Duda Mih42




analizate, dar au o mare importanţă la determinarea amploarei reale sau plănuite

activităţii infracţionale, adică pentru stabilirea gradului social al unei sau alt

infracţiuni concrete.34

Deşi fabricarea valorilor mobiliare materializate poate fi efectuată prin diferi

metode şi cu folosirea diferitor mijloace (poligrafice, cu ajutorul tehnicii foto d

copiat etc),35 infractorii specializaţi în acest gen de infracţiuni se străduiesc s

contrafacă cît mai bine semnele de protecţie pentru a oferi produsului infracţiunii

asemănare cît mai apropiată de valorile mobiliare autentice.

De regulă, sunt contrafăcute aşa valori mobiliare ca certificatele de depozit

economii, cecurile în numerar.

Vorbind despre alterarea valorilor mobiliare, se poate oferi ca exemplumodificarea numărului obligaţiunii împrumutului intern de stat, modificarea clas

acţiunilor sau cuantumul dividendelor de pe aceste acţiuni, modificarea valor

nominale a obligaţiunii, modificarea sumei din cec etc.

Falsurile care pot fi luate drept valori mobiliare autentice numai în prezenţ

anumitor circumstanţe (de exemplu, lipsa de iluminare, vederea slabă

contragentului, contarea pe încrederea deosebită a acestuia etc), se califică în calitatde escrocherie.36

Luînd în consideraţie faptul că valorile mobiliare pot avea şi o existen

nematerială, avînd forma de titlu notat pe conturi, fabricarea valorilor mobiliare s

poate manifesta, de asemenea, şi prin introducerea în memoria computerului

înregistrării cu privire la procurarea dreptului fictiv asupra valorii respective, precum

şi cu privire la procurarea dreptului, care nu corespunde realităţii, asupra valorilo

mobiliare într-un număr mai mare37.

34 Беляев Н.А.,Шаргородский М.Д., Курс Советского Уголовного права, pag.303-30435 Legea cu privire la piaţa valorilor mobiliare, nr.l99-XIV din 18.11.1998, pct.6 art.536 Бойко А.И., op.cit.pag.421.37 Гаухман Л.Д., Максимов, СВ. Уголовная ответственность за преступление в сфере экономики, Москва,ЮрИнфор, 1996, pag.46.

Duda Mih43

http://op.cit.pag.421/

http://op.cit.pag.421/




Fabricarea în scopul punerii în circulaţie a valorilor mobiliare se consider

consumată din momentul fabricării în scopul punerii în circulaţie, chiar şi a unu

singur exemplar de valoare mobiliară.


P.A. ştiind că V.N. vinde dolari falşi, s-a înţeles cu acesta să-i vîndă 6000 dola

SUA falşi, contra sumei de 2000 dolari SUA originali. La momentul acestei înţelege

V.N. i-a vîndut din suma preconizată lui P.A. 100 dolari falşi, urmînd ca peste o zi să

i transmită şi restul sumei. P.A., a pus în circulaţie în aceeaşi zi bancnota de 10

dolari falsă. A doua zi, la întîlnire, ambii au fost reţinuţi ridicîndu-se de la P.A. 600

dolari falşi şi 1400 dolari SUA originali.Instanţele de judecată au calificat fapta lu

P.A. ca infracţiune unică şi consumată de punere în circulaţie a valutei străine false.38

Procurarea hîrtiei, vopselei, mijloacelor tehnice pentru fabricarea valorilo

mobiliare false trebuie recunoscută ca pregătire de infracţiune analizată (art.26, 23

CP al RM) numai dacă astfel de măsuri preparatorii sunt în stare să asigure fabricare

falsurilor care să aibă o asemănare considerabilă cu valorile mobiliare aflate

circulaţie oficial.

Infracţiunea de fabricare sau punere în circulaţie a banilor falşi sau a titlurilor dvaloare false poate fi săvârşită prin pregătire şi prin tentativă.

Tentativa există în situaţia în care acţiunea de falsificare începută a fost curmat

înainte de a se produce rezultatul din cauze independente de voinţa făptuitorului sa

rezultatul nus-a produs fiindcă nu s-au obţinut banii şi titlurile de valoare false, o

cele obţinute sunt nereuşite, necorespunzătoare într-atât, încât nu pot fi puse î

circulaţie.

Procurarea hârtiei, vopselei, a altor mijloace pentru fabricarea banilor falşi s

consideră ca pregătire de săvârşirea infracţiunii avînd în vedere că astfel de acţiun

sunt capabile sî asigure fabricarea banilor cu o asemănare considerabilă cu banii afla

38 Decizia CSJ 1ca – 56/03

Duda Mih44




în circulaţia oficială (p.5 al HP CSJ Cu privire la practica judiciară în cauzele pena

despre fabricarea sau punerea în circulaţie a banilor falşi din 29.10.2001).

Deţinerea (posesia) de către făptuitor a banilor ori a titlurilor de valoare false î

scop de punere a lor în circulaţie se consideră pregătire pentru săvârşirea infracţiunii.


Prezentarea de către V.A. la casa valutară a filialei BC Moldova Agroindbank

pentru a schimba în lei o bancnotă cu nominalul de 100 de dolari SUA, despre car

ştia că este falsă, dar, fiind observat falsul, schimbul s-a refuzat, se considreă tentativ

de punere în circulaţie a valutei străine false(Decizia CSJ 1 ca-63/03).

Fapta persoanei care prezintă drept plată o bancnotă sau monedă falsificată,îns

nu reuşeşte să facă acest lucru, deoarece falsul este observat,constituie tentativă dinfracţiune HP CSJ Cu privire la practica judiciară în cauzele penale despre fabricare

sau punerea în circulaţie a banilor falşi din 29.10.2001.

Tentativa există în situaţia în care acţiunea de falsificare începută a fost curmat

înainte de a se produce rezultatul din cauze independente de voinţa făptuitorului sa

rezultatul nu s-a produs fiindcă nu s-au obţinut banii şi titlurile de valoare false, o

cele obţinute sunt nereuşite, necorespunzătoare într-atât, încât nu pot fi puse îcirculaţie.

Dacă făptuitorul nu a reuşit să obţină o asemănare considerabilă cu semnu

bănesc authentic,care ar fi permis punerea lui în circulaţie, atunci cele săvîrşite la fe

formează tentative de fabricare a banilor falşi HP CSJ Cu privire la practica judiciar

în cauzele penale despre fabricarea sau punerea în circulaţie a banilor falşi d

29.10.2001.

Cea de a doua formă a faptei social-periculoase este punerea în circulaţie

valorilor mobiliare false.

Conform art.3 a Legii cu privire la piaţa valorilor mobiliare, prin circulaţ

valorilor mobiliare se înţelege procesul de transmitere şi de înregistrare a dreptului d

proprietate asupra valorii mobiliare. In urma efectuării tranzacţiilor de vînzar

Duda Mih45




cumpărare, de schimb, de donaţie, de moştenire, de împrumut precum şi alto

tranzacţii civile.

Mai explicită în acest sens este explicaţia conţinută în p.5 al Hotărîrii Plenulu

Judecătoriei Supreme a Federaţiei Ruse din 28.04.1994, nr.2 „cu privire la practic

judiciară în procesele penale despre fabricarea sau punerea în circulaţie a banilor fal

sau a hîrtiilor de valoare false” şi anume: „punerea în circulaţie a hîrtiilor de valoar

false constă în folosirea acestora în calitate de mijloc de plată în cazul remunerăr

costurilor mărfurilor şi serviciilor, schimbului, donaţiei, dării cu împrumut, vînză

etc.”39

Aşadar, această listă nu are un titlu exhaustiv, ci exemplificativ. Totuşi, conform

părerii autorilor Gauhman L.D. şi Maximov S.V., „prin săvîrşirea unor acţiusimilare celora care au fost menţionate, trebuie de înţeles săvîrşirea numai a acelo

acţiuni, care pot conduce la introducerea falsurilor în circuitul oficial” (de exemplu

restituirea falsului, persoanei, care a folosit hîrtia de valoare falsă în calitate de mijlo

de plată)40 Această opinie este pe deplin acceptabilă.

Ca punere în circulaţie a valorilor mobiliare trebuie recunoscută deasemenea, aş

numita punerea derivată a acestora în circulaţie, atunci cînd ultima este efectuată d persoana, care a devenit în virtutea circumstanţelor, posesorul valorilor mobilia

false, îşi dădea seama de caracterul fals al acestora, dar, cu toate acestea, le foloseşt

ca şi cum ar fi autentice.

Aşadar, putem concluziona că punerea în circulaţie a valorilor mobiliare const

atît în exercitarea nemijlocită a drepturilor patrimoniale, legalizate prin hîrtia d

valoare, cît şi transmiterea acestora oricărei persoane gratuit sau oneros.

Nu pot fi recunoscute în calitate de punere în circulaţie faptele posesorul

valorilor mobiliare false, care reprezintă diverse forme de ieşire din posesie

acestora: Aruncarea, arderea, abandonarea.41

39 Сборник Постановлений Пленума Верховного Суда Российской Федерации, 1991-1996,Москва,1997, pag.35740 Гаухман Л.Д., Максимов С.В., Уголовная ответственность за преступление в сфере экономики, Москва,Ю.Инфор, 1996, pag.46.41 Никулин С.И., Уголовная ответственность за изготовление либо сбыт поддельных денег или ценных

Duda Mih46




Nu va exista punere în circulaţie a valorilor mobiliare false în cazul cînd ele sun

folosite în procesul de dare a mitei, în cazul remunerării cu acestea a serviciilo

asasinului plătit ori ale altui infractor, în situaţia utilizării valorilor mobiliare false î

calitate de mijloc de plată în operaţiunile ilegale cu armele, substanţele narcotice

alte obiecte asemănătoare.

Punerea în circulaţie a valorilor mobiliare false care nu au formă documentară, s

exprimă în cesiunea dreptului de posesie a acestora.42

Punerea în circulaţie a valorilor mobiliare false poate fi efectuată atît de persoan

care le-a fabricat, cît şi de către o altă persoană.

Punerea în circulaţie a valorilor mobiliare false se consideră consumată di

momentul folosirii sau transmiterii chiar şi a unui singur exemplar al acestuiConform legii penale, sunt sancţionate numai cazurile de fabricare sau punere î

circulaţie a acelor valori mobiliare care emit valorile mobiliare ce se află în circuitu

financiar oficial şi nu au fost retrase din acesta.

Dacă am vorbi despre legătura de cauzalitate, atunci putem afirma că, deşi î

majoritatea covîrşitoare a cazurilor întîlnite în practica judiciară, cu toate că aceas

este vădită şi nu mai necesită alte probatorii, cercetarea trebuie să dovedeascexistenţa acesteia. Astfel fiind spus, pentru a subzista infracţiunea de fabricare sa

punere în circulaţie, urmează să se stabilească faptul că între urmarea tipică - imedia

- respectiv crearea stării de pericol pentru relaţiile sociale ocrotite şi existenţa uno

monede sau valori mobiliare care aparent pot fi luate drept adevărate, există un rapo

de cauzalitate.

Componenţa prevăzută de art.236 CP al RM este o componenţă formală,43 adic

fapta se consideră consumată din momentul fabricării sau punerii în circulaţi

stabilirea consecinţelor negative este obligatorie la calificarea faptei şi contribuie l

optimizarea şi individualizarea răspunderii şi pedepsei penale. Astfel, dacă se va pun

бумаг/Законность, № 8, 1995, pag. 11.42 Ценные бумаги в Российском гражданском праве. Ред. Е.А.Суханова, Москва, ЮрИнфор,1996, pag.5.43 Верин В.М., Преступления в сфере экономики, 1999, Изд. Дело, pag.418

Duda Mih47




în circulaţie sau se vor fabrica bani sau valori mobiliare false în sumă de peste 10 00

lei MD, fapta se va califica conform p.2 art.236 CP al RM.

In ceea ce priveşte locul, timpul, mijloacele utilizate pentru săvîrşire

infracţiunii, acestea nu vor influenta la calificare.

Pentru existenţa laturii obiective a infracţiunii este esenţial ca obiectul materia

să se afle în mod legal în circuitul financiar sau monetar al ţării, să fie utilizat c

mijloc de plată sau de schimb.

Acţiunile prevăzute de p.l art.236 CP al RM, se pedepsesc cu închisoare de la

la 15 ani iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 300

unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

§3 Latura subiectivă a infracţiunii

Latura subiectivă - atitudinea psihică a persoanei faţă de fapta soci

-periculoasă comisă, precum şi faţă de consecinţele ei. Ea se caracterizează pri

vinovăţie, motiv şi scop. Vinovăţia este atitudinea psihică a persoanei, prevăzută d

legea penală, sub formă de intenţie sau imprudenţă, faţă de fapta săvîrşită

consecinţele acesteia.44

Combinările raportului intelectual volitiv faţă de faptă consecinţele acesteia creează temeiul pentru diferenţierea vinovăţiei în forme (intenţ

şi imprudenţă) iar în continuare pe tipuri (intenţie directă şi indirectă, sine încredere

exagerată şi neglijenţa).

Motivul infracţiunii este imboldul care a stat la baza comiterii infracţiuni

Motivul este unul cupidant, adică persoana urmăreşte obţinerea ilegală a unui profi

tendinţa de a-şi satisface necesităţile sale materiale într-un mod legal.

Scopul infracţiunii constă în acţiunea de fabricare, contrafacere şi de punere î

ciculaţie a banilor sau titlurilor de valoare false, rezultatul spre care tinde făptuitoru

săvîrşind infracţiunea.45

44 Скуратов Ю., Лебедев В., op.citatată, pag.231.45 Наумов A.B. op.cit. pag.53.

Duda Mih48




Latura subiectivă a impactului prevăzute de art. 236 CP se caracterizează pri

intenţie directă - toate infracţiunile de fals au ca formă de vinovăţie intenţia46 şi scopu

punerii în circulaţie a semnelor băneşti şi valorilor mobilare false.

Făptuitorul trebuie să-şi dea seama că:

fabrică semne băneşti şi valori mobilare false şi doreşte să le pună în circulaţi

ori că pune în circulaţie semne băneşti şi valori mobiliare false şi doreşte să fac

aceasta.47

Prevederea consecinţelor negative sub forma prejudiciului material cauzat, n

este un element obligatoriu al laturii subiective a infracţiunii analizate. Este necesar c

la infractor în timpul fabricării falsului să existe scopul de punere în circulaţie. î

cazul cînd acest scop lipseşte fapta dată nu întruneşte semnele componente dinfracţiune. De exemplu, fabricarea banilor pentru decorarea scenei unui teatru pentr

spectacol exclude răspunderea penală.48

Nu este supusă răspunderii penale persoana, care nu ştia că bancnotele sa

valorile mobiliare materializate puse în circulaţie de el sînt falşi.


P.A. primi salariul pentru munca depusă în străinătate în dolari SUA, întorcînduse acasă a încercat într-un punct de schimb valutar să schimbe nişte bancnote a cîte

100 de dolari SUA fiecare pe lei moldoveneşti. Una dintre aceste bancnote s-a doved

a fi falsă. Faptul primirii salariului a cîte 100 dolari SUA, în timpul anchet

preliminare a fost dovedit, întrucît alte dovezi că P.A ştia despre

bancnota falsă, lipseau, urmărirea penală împotriva lui a fost întemeiat clasată.

Din cele expuse reiese, că, punerea în circulaţie a valorilor mobiliare semnelo

băneşti false nu poate fi comisă din imprudenţă, şi deci nu poate să forme

componenţa dată. Excepţie constituie mînuirea neglijentă a valorilor mobiliare fals

de către persoanele cu funcţie de răspundere în cadrul organelor de ocrotire

46 Rădulescu O., Rădulescu Paula-Ioana, Fals intelectual, Ed.Continent XXI, Bucureşti, 1999.pag.17.47 Верин В.М., Преступления в сфере экономики, 1999, Изд. Дело, pag.418.48 Вакуленко В., Никольский Н., Некоторые вопросы применения статьи 87УК РСФСР в судебной практике

Duda Mih49

http://1999.pag.17/

http://1999.pag.17/

http://1999.pag.17/




dreptului şi instituţiile bancare, de stat, care au efectuat ridicarea acestor falsuri î

rezultatul cărui fapt valorile mobiliare false iar nimeresc în circul oficial. Aceste fapt

trebuie calificate conform art. 329 CP (neglijenţa în serviciu).

§4 Subiectul infracţiunii

Subiectul infracţiunii potrivit regulii generale, este recunoscut individ

caracterizat prin două aspecte ale personalităţii - vîrsta şi starea sănătăţii psihice.49

Sunt pasibile de răspundere penală persoanele fizice responsabile care

momentul săvîrşirii infracţiunii, au atins vîrsta de 16 ani şi persoana juridică car

desfăşoară activitate de întreprinzător potrivit alin 4, art. 21 CP RM.

Stabilind răspunderea penală pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 23CP al RM de la vîrsta de 16 ani, legislatorul a pornit de la următoarele premise: î

primul rînd, pericolul social sporit al acestei infracţiuni, în al doilea rînd, cînd ace

pericol este evident, persoana îşi poate da seama că aceste acţiuni ale lui (de exemplu

de punere în circulaţie a unei bancnote falsificate) sunt periculoase pentru societate.

Legislatorul stabileşte răspundere penală pentru această infracţiune de la vîrst

de 16 ani, bazîndu-se pe faptul că, pentru săvîrşirea ei, nu se cere o iscusinţdeosebită, o mobilizare a intelectului, adică ea este pe deplin posibilă şi pentru minor

Deci, responsabilitatea poate fi definită ca fiind starea psihologică a persoan

care are capacitatea de a înţelege caracterul faptelor sale, de a-şi da seama de valoare

şi de urmările lor, precum şi capacitatea de a-şi determina şi dirija, în mod norma

voinţa în raport cu acţiunile proprii.50

Însă, prin responsabilitate, conform art.22 CP al RM, se înţelege stare

psihologică a persoanei care are capacitatea de a înţelege caracterul prejudiciabil

faptei şi capacitatea de a-şi manifesta voinţa şi a-şi dirija acţiunile.

49 Бойко А.И., Комментарий к Уголовному Кодексу Российской Федерации/ Ростов-на-Дону, Феникс,1996,ра§.4.50 Borodac A., Drept penal, partea generală, Chişinău, Ştiinţa, 1994, pag.83.

Duda Mih50




În ceea ce priveşte persoana juridică, aceasta poate fi definită ca un colectiv d

oameni avînd o organizare de sine stătătoare, un patrimoniu distinct de cel al statulu

şi urmăresc un anumit scop, pot apărea în raport de drept civil ca titulari de dreptu

subiective civile şi care îşi asumă responsabilităţi pentru acţiunile lui.

Potrivit alin.3 art.21 CP al RM, persoana juridică care desfăşoară activitate d

întreprinzător este pasibilă de răspundere penală pentru o faptă prevăzută de lege

penală dacă există una din următoarele condiţii:

1. persoana juridică este vinovată de neîndeplinirea sau îndeplinire

necorespunzătoare a dispoziţiilor directe ale legii ce stabilesc îndatoriri sa

interdicţii pentru efectuarea unei anumite activităţi;

2. persoana juridică este vinovată de efectuarea unei activităţi ce nu corespundactelor de constituire sau scopurilor declarate;

3. fapta care cauzează sau creează pericolul cauzării de daune în proporţ

considerabile persoanei, societăţii sau statului a fost săvîrşită în interesul acest

persoane juridice sau a fost admisă, sancţionată, aprobată, utilizată de organ

sau persoana împuternicitecu funcţii de conducere a persoanei juridic

respective.În fine, alin. 4 prevede că răspunderea penală a persoanei juridice car

desfăşoară activitate de întreprinzător, nu exclude răspunderea persoanei fizice pentr

infracţiunea săvîrşită.

Subiect al infracţiunii prevăzute de alin. 1 art.236 CP al RM poate fi persoan

fizică - cetăţean al R Moldova, apatridul sau cetăţeanul străin (dacă nu dispune d

imunitate diplomatică), responsabilă, care, la momentul comiterii infracţiunii

împlinit vîrsta de 16 ani, precum şi persoana juridică care desfăşoară activitate d

întreprinzător în cazul cînd fapta sa a creat pericolul cauzării de daune persoane

societăţii sau statului.

După cum vedem, în dispoziţia alin.l al art. 236 CP al RM este prevăzut u

subiect general.

Duda Mih51




De regulă, infracţiunea dată este comisă de mai multe persoane, participaţi

poate avea loc în formă simplă sau în una complexă astfel încît răspunderii penale es

supusă nu numai persoana, care a contrafăcut sau a alterat semne băneşti şi valo

mobiliare, ci şi cei care le-au pus în circulaţie, au procurat mijloace pentru comitere

infracţiunii etc.

Deci, se consideră participaţie cooperarea cu intenţie a două sau mai multo

persoane la săvîrşirea unei infracţiuni intenţionate.

În acest sens se afirmă că participaţia penală este posibilă atît în form

coautorului, cît şi în forma instigării sau a complicităţii.51

Participanţii sînt persoanele care contribuie la săvîrşirea unei infracţiuni î

calitate de autor, organizator, instigator sau complice.Se consideră autor persoana care săvîrşeşte în mod nemijlocit fapta prevăzută d

legea penală, precum şi persoana care a săvîrşit infracţiunea prin intermediu

persoanelor care nu sînt pasibile de răspundere penală din cauza vîrst

iresponsabilităţii sau din alte cauze prevăzute de prezentul cod.

Se consideră organizator persoana care a organizat săvîrşirea unei infracţiuni sa

a dirijat realizarea ei, precum şi persoana care a creat un grup criminal organizat sauorganizaţie criminală ori a dirijat activitatea acestora.

Se consideră instigator persoana care, prin orice metode, determină o alt

persoană să săvîrşească o infracţiune.

Se consideră complice persoana care a contribuit la săvîrşirea infracţiunii pri

sfaturi, indicaţii, prestare de informaţii, acordare de mijloace sau instrumente o

înlăturare de obstacole, precum şi persoana care a promis dinainte că îl va favoriza p

infractor, va tăinui mijloacele sau instrumentele de săvîrşire a infracţiunii, urme

acesteia sau obiectele dobîndite pe cale criminală ori persoana care a promis din tim

că va procura sau va vinde atare obiecte.

Participanţii trebuie să întrunească semnele subiectului infracţiunii.

51 Georgescu M., încadrarea juridică a faptei şăvоrşite prin declararea unor date inexact în alcătuirea inventarului, RRD3/1971, pag.l04.

Duda Mih52




În funcţie de gradul de coordonare a acţiunilor participanţilor legislatoru

deosebeşte următoarele forme de participaţie:

a) participaţie simplă;

b) participaţie complexă;

c) grup criminal organizat;

d) organizaţie (asociaţie) criminală.

în acest sens se afirmă că participaţia penală este posibilă atît în form

coautorului, cît şi în forma instigării sau a complicităţii.

Infracţiunea se consideră săvîrşită cu participaţie simplă dacă la săvîrşirea ei a

participat în comun, în calitate de coautori, două sau mai multe persoane, fiecar

realizînd latura obiectivă a infracţiuniiInfracţiunea se consideră săvîrşită cu participaţie complexă dacă la săvîrşirea e

participanţii au contribuit în calitate de autor, organizator, instigator sau complice.

Latura obiectivă a infracţiunii cu participaţie complexă poate fi realizată:

a) de un singur autor;

b) de doi sau mai mulţi autori.

Înţelegerea a două sau mai multe persoane, prin distribuirea rolurilor fabricarea ori punerea în circulaţie a banilor falşi, intenţia nerealizată de ei din motiv

independente de voinţa lor, se va încadra în privinţa tuturor în baza art. 26(pregătir

de infracţiune), art.42(participanţii), art.236 CP RM.

Celelalte forme ale participaţiei-grup criminal organizat şi organizaţie crimina

sunt prevăzute de textual rt. 236 CP alin 2 lit ,,b” ca circumstanţe separate prin care s

săvîrşeşte infracţiunea.

§5 Formele agravante ale infracţiunii

Alin. 2 al art.236 CP al RM prevede formele agravante ale infracţiunii şi anume

Aceleaşi acţiuni săvîrşite:

Repetat de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală

Duda Mih53




în proporţii mari.

Includerea (incriminarea) de către legiuitor a acestor trei forme agravante a

infracţiunii denotă faptul că există un pericol social mai sporit comparativ c

dispoziţia alin. 1 al art. 236 CP al RM:

a) Prin aceleaşi fapte săvîrşite în mod repetat ar trebui să înţelegem că infractoru

a mai fabricat anterior sau a mai pus în circulaţie bani sau valori mobiliare fals

pentru care nu a fost condamnat şi pentru faptele date nu a expirat termenele d

urmărire penală stabilite de lege.

Este deosebit de important de a face o delimitare între fabricarea sau punerea î

circulaţie a banilor sau valorilor mobiliare false săvîrşite în mod repetat de aceea

faptă de fabricare sau punere în circulaţie privită ca infracţiune unică complex prelungită.

Prin infracţiune unică complexă prelungită ar trebui să înţelegem fapta, semnel

căreia sunt prevăzute de un singur articol sau alineat ori punct al unui articol al Părţ

speciale a Codului Penal, alcătuite din două sau mai multe acţiuni identice, cuprins

de o intenţie unică, comise cu un singur scop.52

Astfel în cazul repetării ar trebui să înţelegem că între ambele fabricări sa puneri în circulaţie de bani sau valori mobiliare false nu există o intenţie unică

acţiunile sînt separate în timp, pe cînd la infracţiunea unică complexă prelungită d

fabricare sau punere în circulaţie infractorul a acţionat prin metode identice, acţiuni

sale fiind fragmentate în intervale scurte de timp, avînd un singur scop al activităţ

saie infracţionale. Acest fapte este demonstrat de practica judiciară.


Prin sentinţa tribunalului mun. Chişinău din 21.10.1999 S.R. a fost condamnat î

baza art.84 alin. 2 CP al RM (din martie 1961) la 10 ani privaţiune de libertate făr

confiscarea averii, cu ispăşirea pedepsei în colonie de corectare prin muncă cu regim

înăsprit.

52 Borodac A., Drept penal, Calificarea infracţiunilor, Chişinău, Ştiinţa, 1996, pag. 160.

Duda Mih54




Apărătorul B.A. a declarat apel, invocînd ilegalitatea sentinţei, pe motiv că vin

lui S.R. nu a fost dovedită.

Judecînd apelul, Colegiul penal al Curţii de Apel a constatat: S.R. a fo

condamnat pentru faptul că la 10.12.1988 a schimbat 108 dolari SUA pe 300 dola

SUA, ştiind cu certitudine că ultimii sunt falşi.

In aceeaşi zi, aflîndu-se în corn. Oneşti, a înşelat-o pe partea vătămată D.A. de

care, în ajun, cumpărase o porcină înjunghiată pentru care s-a achitat cu 300 lei şi

bancnotă de 100 dolari SUA falşi.

Tot el, la 11.12.1988 i-a înşelat pe M.T. şi CG. de la care de asemene

cumpărase cîte o porcină, răsplătindu-se cu cîte o bancnotă de 100 dolari SUA falşi.

Analizînd argumentele apelului în raport cu materialele dosarului penal, Colegiu penal a ajuns la concluzia că instanţa de fond a cercetat minuţios şi sub toate aspecte

circumstanţele cauzei, apreciind corect probele administraţiei.

Totodată Colegiul penal a considerat că instanţa de fon a încadrat greş

acţiunileinculpatului S.R. în baza art.84 alin.2 CP al RM ca punere în circulaţie

valutei străine false în mod repetat şi a explicat că indicele calificativ „repetat” n

poate fi incriminat lui S.R. deoarece intenţia lui a fost îndreptată la punerea circulaţie a 300 dolari SUA falşi pe care el i-a cumpărat toţi odată.

În temeiul celor expuse, Colegiul penal al Curţii de Apel a casat sentinţa prim

instanţe în ce priveşte latura penală şi a pronunţat o nouă hotărîre potrivit ordin

stabilite pentru prima instanţă, princare l-a recunoscut pe S.R. vinovat de săvîrşire

infracţiunii prevăzute de art. 84 alin. 1 CP al RM (din martie 1961).53

Astfel, acţiunile persoanei nu pot fi încadrate în baza art.84 alin. 2 CP al RM (di

martie 1961) cu indicele calificativ „repetat”dacă intenţia acesteia a fost îndreptată

punerea în circulaţie a sumei întregi.

Fabricarea cu scop de punere în circulaţie ori punerea în circulaţie a banilor falş

a titlurilor de valoare false se consideră săvârşită repetat dacă aceste fapte au fo

53 Curtea de Apel a RM, Culegere de practică judiciară, 1999-2000, Chisinau 2000, Decizia Colegiului penal al Curţii dApel, nr. 202/99 din 07.12.1999.

Duda Mih55




comise de sine stătător sau împreună de două sau de mai multe ori,cu condiţia c

persoana nu a fost condamnată pentru vreuna din fapte şi nu a expirat termenul d

tragere la răspundere penală. În funcţie de intenţia făptuitorului, infracţiunea poa

avea forma prelungită.

Nu pot fi recunoscute ca săvârşite în mod repetat acţiunile de fabricare o

procurare a unei sume de bani falşi o singură dată şi care ulterior a fost pusă

circulaţie în timp şi de persoane diferite. Astfel de acţiuni nu pot fi divizate î

componenţe de infracţiuni separate, deoarece ele au un caracter prelungit, se compu

dintr-un şir de acţiuni criminale identice, sunt cuprinse de o intenţie unică şi alcătuie

în cumulul lor o singură infracţiune (p.9 al HP CSJ nr.23 din 23.10.2001).

b) a doua agravantă a p.2 art.236 CP al RM sunt aceleaşi acţiuni săvîrşite de ugrup criminal sau de o organizaţie criminală.

Infracţiunea poate fi încadrată în baza art.236 lit.b) CP după semnele săvârşir

de către un grup criminal sau de către o organizaţie criminală, dacă sunt prezente toa

criteriile prevăzute de art.art.46-47 CP.

Infracţiunea se consideră săvîrşită de un grup criminal organizat dacă ea a fo

comisă de o grupă stabilă de persoane, care, anterior sau unit fost comisă de o grupstabilă de persoane, care, anterior sau unit pentru fabricarea în scopul punerii î

circulaţie sau punerii în circulaţie a semnelor băneşti şi valorilor mobiliare fals

Semnele de bază ale unei grupări criminale sunt caracterul stabil şi organizarea î

prealabil pentru comiterea infracţiunii. Prin stabilitate a grupării criminale ar trebui d

înţeles stabilitatea componenţei ei şi structurilor organizaţionale, statornicia formelo

şi metodelor criminale, existenţa unor relaţii bine determinate de o disciplin

riguroasă între membrii grupului, cît şi subordonarea necondiţionată cerinţelo

conducătorului. înţelegerea prealabilă pentru fabricarea semnelor băneşti şi valorilo

mobiliare false presupune alegerea şi racolarea participanţilor, alcătuirea în comu

sau analizarea planului de comitere a infracţiunii, alegerea metodei de comitere

Duda Mih56




infracţiunii şi mascarea ei, pregătirea condiţiilor pentru ascunderea urmelor, divizare

rolurilor şi delimitarea clară a sferei de activitate a fiecărui participant.

Potrivit art. 46 CP RM, grupul criminal organizat este o reuniune stabilă d

persoane care s-au organizat în prealabil pentru a comite una sau mai mul

infracţiuni.

Această formă de participaţie se deosebeşte de altele, descrise anterior, dup

criteriul ei de stabilitate, de statornicie. Statornicia grupului organizat este indicată d

durata existenţei acestui grup în timp. Durata poate consta din timpul ce s-a scurs d

la formarea grupului până la săvârşirea primei infracţiuni din numărul celor plănuit

de membrii grupului. Ea poate consta, de asemenea, din durata de timp, în car

membrii grupului au săvârşit infracţiuni.Pe lângă criteriul de timp, gradul înalt de coordonare şi statornicie a legăturilo

dintre membrii grupului criminal poate fi indicat de existenţa unui plan bin

determinat de activitate infracţională, cu desemnarea rolurilor şi funcţiilor membrilo

grupului, a unor acte şi operaţiuni concrete. Totodată, statornicia relaţiilor dintr

membrii grupului, la rândul său, exprimă nu doar gradul înalt de coordonare

acţiunilor şi comportării lor, dar şi caracterul retras, nivelul de izolare de societate acestei formaţiuni infracţionale (cu regulile sale de comunicare, de subordonar

disciplină etc.).

Criteriul statorniciei, de obicei, presupune intenţia membrilor grupului crimin

organizat de a săvârşi nu doar o singură infracţiune, ci mai multe (de exemplu, grupu

criminal organizat s-a format cu scopul de a ataca sistematic grupurile de turişti di

zona de odihnă etc.). Totodată, statornicia grupului criminal organizat poate să s

manifeste prin acţiunile multiple de organizare, plănuire şi pregătire detaliată a un

infracţiuni.

Din cele explicate rezultă că fiecare persoană ce intră în grupul crimin

organizat nu este un simplu participant la acest grup, ci membru al grupulu

indiferent de locul şi funcţiile ce i-au fost încredinţate în cadrul desfăşurării planulu

Duda Mih57




de activitate criminală. Aceste concluzii rezultă şi din faptul că legea nu limiteaz

participarea la grupul organizat doar prin acţiuni de autorat sau coautorat, cum es

cazul participaţiei simple sau complexe.

Membrii de rând ai grupului criminal organizat pot să nu ştie de unele infracţiun

concrete, săvârşite de alţi membri ai acestui grup. În asemenea situaţii ei vor purt

răspundere penală doar pentru participarea în grupul criminal organizat şi pentr

faptele lor personale, săvârşite de ei întru executarea planului activităţii criminale

grupului organizat.

În ceea ce priveşte organizaţia (asociaţia criminală), conform art.47 CP al RM s

consideră organizaţia criminală o reuniune de grupuri criminale organizate printr-

comunitate stabilă, a cărei activitate se întemeiază pe diviziunea între membrorganizaţiei şi structurile ei a funcţiilor de administrare, asigurare şi executare

intenţiilor criminale ale organizaţiei în scopul de a influenţa activitatea economică

de altă natură a persoanelor fizice şi juridice sau de a o controla, în alte forme, î

vederea obţinerii de avantaje şi realizări de interese economice financiare sau publice

Punctul 2 al aceluiaşi articol prevede că infracţiunea se consideră săvîrşită de

organizaţie criminală dacă a fost comisă de un membru al acesteia în interesul ei sade o persoană care nu este membru al organizaţiei respective la însărcinarea acesteia.

Organizator sau conducător al organizaţiei criminale se consideră persoana ca

a creat organizaţia criminală sau o dirijează.

Organizatorul sau conducătorul organizaţiei criminale va purta răspundere pentr

toate infracţiunile săvîrşite de această organizaţie.

Membrii organizaţiei sau grupării criminale vor purta răspundere penală numa

pentru infracţiunile la a căror pregătire sau săvîrşire au participat. Aici este deoseb

de important de remarcat aspectul laturii subiective. Astfel, comiterea infracţiunii s

caracterizează prin aceea că fiecare membru al ei trebuie să conştientizeze faptul că e

va acţiona în comun cu alte persoane; el trebuie să fie la curent cu planul crimina

Duda Mih58




colectiv, măcar în linii generale. Totodată el trebuie să ştie despre rolul lui personal l

comiterea infracţiunii, că reprezintă o parte a planului general.

Membrul organizaţiei criminale poate fi liberat de răspundere penală în cazul î

care a declarat benevol despre existenţa organizaţiei criminale şi a ajutat

descoperirea infracţiunilor săvârşite de ea ori a contribuit la demascare

organizatorilor, a conducătorilor sau a membrilor organizaţiei respective.

Prevederile alin.1 art.47 CP reglementează noţiunea de organizaţie (asociaţi

criminală. Pentru existenţa unei organizaţii (asociaţii) criminale trebuie să fie întruni

câteva condiţii prevăzute expres de legea penală.

Organizaţia (asociaţia) criminală constituie o reuniune de grupuri crimina

organizate într-o comunitate stabilă. Ea poate fi constituită din două sau mai mulgrupuri criminale. Noţiunea de grup criminal este comentată la art.46 C

Comunitatea stabilă a acestor grupuri criminale, în afară de statornicie, s

caracterizează printr-un grad sporit de coordonare a activităţii membrilor ei, î

vederea realizării scopurilor iniţiale: de a influenţa activitatea economică şi de alt

natură a persoanelor fizice şi juridice sau de a o controla, în alte forme, în vedere

obţinerii de avantaje şi a realizării de interese economice, financiare sau politice.Activitatea organizaţiei (asociaţiei) criminale se întemeiază pe diviziune, într

membrii organizaţiei şi structurile ei, a funcţiilor de administrare, asigurare

executare a intenţiilor sale criminale.

Organizaţiile (asociaţiile) criminale pot lua diferite forme: constituite d

infractori de ,,profesie”, societăţile, asociaţiile şi organizaţiile criminale se constitu

sub denumiri legale în scopul obţinerii unor profituri maxime şi vizează domenii o

sectoare, ramuri rentabile, comerţ, industrie electronică, sistem bancar-valutar etc.

Societăţile, organizaţiile şi asociaţiile criminale implică un înalt grad d

organizare interioară, în cadrul acestora fiind selectate numai persoane profesionist

cu bună pregătire, rezistente la eforturi de orice fel şi capabile să folosească tehnic

modernă din dotare (automobile, nave, aeronave, arme etc.).

Duda Mih59




Persoanele selecţionate de societăţile, organizaţiile şi asociaţiile criminal

înfiinţate sub denumiri de instituţii de învăţământ, firme industriale şi comercial

fundaţii etc., ocupă funcţii înalte în lumea de afaceri şi în aparatul de stat şi s

folosesc de situaţia şi influenţa lor politică şi economică în scopuri criminale.

Dotaţi cu mijloace şi tehnologii moderne, membrii acestor societăţi şi organizaţ

criminale pot duce o dublă existenţă: pe de o parte, una legală şi cu un anumit loc î

societate, iar pe de altă parte - una ascunsă, nelegală, criminală.

Organizate în scopuri infracţionale, sub denumiri de firme comercial

industriale etc., şi conduse de persoane care ocupă funcţii înalte în societate şi în via

publică, organizaţiile criminale dispun de servicii de informaţii, de mijloace şi tehni

moderne de culegere şi prelucrare a datelor şi informaţiilor, precum şi de sistemadecvate de conspirativitate.

Având un înalt grad de organizare şi dispunând de un sistem de conspirativita

adecvat activităţii criminale la nivel naţional şi internaţional, organizaţiile crimina

recurg la acţiuni majore deosebite şi variate, ce implică manipularea, corupţia etc

inclusiv coruperea şi atragerea unor funcţionari guvernamentali.

Organizaţiile criminale au diverse direcţii de activitate: traficul şi comerţul cstupefiante, organizarea şi desfăşurarea unor afaceri comerciale şi industriale în pla

naţional şi internaţional, iniţierea, organizarea şi desfăşurarea unor lovituri asupr

depozitelor de valori şi asupra instituţiilor bancare; desfăşurarea traficului de valori

valută, elaborarea unor scenarii pentru ocuparea posturilor în viaţa economică

politică a societăţii prin metode şi mijloace adecvate, inclusiv manipularea alegerilo

etc.

Infracţiunea se consideră săvârşită de o organizaţie criminală dacă a fost comis

de un membru al acesteia în interesul organizaţiei sau de o persoană care nu est

membru al organizaţiei respective, la însărcinarea acesteia (art.47, alin.2 CP). Aceas

prevedere legală se explică prin caracterul închegat, bine organizat şi pr

coordonarea strictă a activităţilor membrilor organizaţiei criminale.

Duda Mih60




Spre deosebire de membrii organizaţiei criminale, care poartă răspundere pena

numai pentru infracţiunile la a căror pregătire sau săvârşire au participat (art.4

alin.5), organizatorul şi conducătorul organizaţiei criminale poartă răspundere pentr

toate infracţiunile săvârşite de această organizaţie (art.47 alin.4 CP). Aceas

prevedere legală este aplicabilă chiar şi în cazul în care organizatorul s

conducătorul organizaţiei criminale nu ştia despre săvârşirea acestei infracţiuni, c

condiţia ca membrii organizaţiei criminale să fi acţionat în vederea realizăr

scopurilor propuse de organizaţia criminală.

Organizator sau conducător al organizaţiei criminale se consideră persoana ca

a creat organizaţia criminală sau o dirijează (art.47 alin.3 CP). Acţiuni

organizatorului pot consta în recrutarea membrilor sau a organizaţiei criminale, îîntocmirea planului săvârşirii infracţiunilor, în împărţirea rolurilor între membr

organizaţiei criminale, în coordonarea acţiunilor participanţilor nemijlocit la locu

săvârşirii infracţiunii sau de la distanţă, de exemplu, prin intermediul mijloacelo

tehnice: telefon, poştă electronică, fax, poştă etc.

Membrul organizaţiei criminale poate fi liberat de răspundere penală în cazul î

care a declarat benevol despre existenţa organizaţiei criminale şi a ajutat descoperirea infracţiunilor săvârşite de ea ori a contribuit la demascare

organizatorilor, a conducătorilor sau a membrilor organizaţiei respective (art.47 alin

CP). Această prevedere legală este o expresie a politicii penale în combatere

criminalităţii organizate pe toate căile legale şi recunoscute atât de legislaţia naţional

cât şi de cea internaţională. Contribuţia membrului organizaţiei criminale

descoperirea infracţiunilor organizate se consideră circumstanţă atenuantă (art.7

lit.h) din CP). Ţinând cont de aceasta, legislatorul a prevăzut circumstanţa dată ca p

o formă expresă de liberare de răspunderea penală, suplimentar la cele reglementate î

cap.VI al părţii generale a CP.

c) în proporţii mari.

Duda Mih61




Ultimul semn de calificare (lit.c p.2 art.236 CP al RM) reprezintă falsificarea sa

punerea în circulaţie a banilor sau valorilor mobiliare săvîrşită în proporţii mari.

În sensul art.126 CP al RM fapta se consideră ca fiind săvîrşită în proporţii ma

dacă se va cauza o dauna, valoarea căreia, exprimată în unităţi convenţional

depăşeşte 2500 unităţi convenţionale, iar o unitate convenţională a aceluiaşi co

constituie 20 lei MD. Respectiv, dacă se vor pune în circulaţie bani sau valo

mobiliare în sumă de la 50.000 lei MD, fapta dată se va califica conform alin. 2 lit.c

art.236 CP al RM.


Se consideră punerea în circulaţie a valutei străine false, săvîrşită în proporţ

mari, fapta lui Nicolaev Ion, care, înţelegîndu-se cu Petrov Tudur să cumpere de acesta din urmă automibilul de marca Golf-4 la preţul de 6000 dolari SUA, i-

tramnsmis proprietarului pachetului cu bancnote, din care 2 bancnote valabile, ia

celelelte, în sumă de 5800 dolari- false/echivalentul în lei 60900 lei)54.

54 Curtea de Apel a RM, Culegere de practică judiciară, 1999-2000, Chisinau 2000, Decizia Colegiului penal al Curţii dApel, nr. 202/99 din 07.12.1999.

Duda Mih62




ÎNCHEIERE

Mitizate de-a lungul vremurilor, banul şi unele valori mobiliare apar ca simb

al bogăţiei şi îndestulării, al traiului fară griji-cheia tuturor posibilităţilor. Acumulare

cît mai multor bani, obligaţiuni, acţiuni etc. indiferent prin ce mijloace a devenit

zilele noastre un adevărat laitmotiv pentru mulţi din semenii noştri. Aspectele privin

modalităţile de dobîndire, onestitatea tranzacţiilor, profilul moral al parteneril

ş.a.m.d. fiind de multe ori ignorat sau, în cel mai fericit caz, tratat ca problem

colaterale - în vîltoarea vieţii cotidiene - nu merită să le acorzi o prea mare importanţ

După anul 1991 în Republica Moldova s-au produs, după cum se ştie, modificări d

esenţă în toate sferele vieţii politice, economice, sociale. Restructurarea economic

trecerea la economia de piaţă, liberalizarea preţurilor, scoaterea de sub incidenţa leg

penale a deţinerii şi celorlalte operaţiuni cu mijloace de plată străine, legalizar

schimbului valutar sunt numai cîteva din realităţile vieţii economice. Toate aceste

colaborate cu deschiderea Republicii Moldova către statele lumii, au creat din păca

şi premisele escaladării stării infracţioale, falsificarea de bani şi valori mobiliar

precum şi punerea în circulaţie a acestora cunoscînd o creştere alarmantă în ultim

perioadă au devenit un adevărat flagel al pauperizării maselor prin subminareconomiei naţionale în ansamblu.

Avînd în vedere funcţiile economice deosebit de importante pe care

îndeplinesc banii şi valorile mobiliare în cadrul naţional şi internaţional, consider a

pe deplin justificată protejarea acesteia prin mijloace de drept penal.

Aceasta a facut-o legiuitorul care include infracţiunea de fabricare sau punere

circulaţie a banilor falşi sau valorilor mobiliare false ca prima infracţiune în capitolX Infracţiuni economice.

Pe marginea cercetărilor efectuate am constatat că, pentru efectuarea un

analize juridice corecte este necesar: că pentru existenţa infracţiunii este necesar c

însemnul bănesc sau valoarea mobiliară falsă să aibă asemănare după formă, mărim

şi alte rechizite cu cea autentică, precum şi putere circulatorie;

Duda Mih63




De asemenea este necesar de realizat o delimitare a infracţiunii de punere

circulaţie a banilor falşi şi valorilor mobiliare false de componenţa de infracţiun

prevăzută de art. 190 CP al RM (escrocherie), această delimitare facîndu-se în baz

unor astfel de criterii ca obiectul material al infracţiunii şi orientarea intenţiei.

De asemenea este necesar de ştiut care sunt acele „valori materiale” care p

constitui obiectul material al infracţiunii. Aici trebuie de menţionat că, deşi în Cod

penal se foloseşte sintagma titluri de valoare, legislaţia bancară utilizează termenul d

valori mobiliare, ceea ce de fapt nu reprezintă o contradicţie, însă, în scop

uniformizării legislaţiei naţionale şi unei interpretări corecte, ar fi de dorit ca

art.236 CP al RM să fie utilizat expresia valori mobiliare.

După cum demonstrează practica judiciară în scopul aplicării corecte legislaţiei penale, este necesar de făcut o deosebire între punerea în circulaţie privi

ca infracţiune unică complexă prelungită de infracţiune de punere în circulaţie ca fiin

săvîrşită în mod repetat.

Infracţiunea prevăzută de art. 236 CP al RM este o faptă social periculoasă, c

constă în fabricarea, în scopul punerii în circulaţie a banilor falşi sau valorilo

mobiliare false, sau în punerea acestora în circulaţie şi prin sine atentează funcţionarea normală a sistemului creditar-monetar al statului Republica Moldov

săvîrşită cu intenţie directă de către o persoană fizică, responsabilă, care la momentu

săvîrşirii infracţiunii a împlinit vîrsta de 16 ani, precum şi de o persoană juridică.

Luînd în consideraţie faptul că infracţiunea dată prezintă un nivel înalt

pericolului social, este esenţial de aplicat în practică o serie de măsuri de prevenir

Aceste măsuri, deşi au acelaşi scop, se pot împărţi în două mari categorii:

— măsuri preventive generale, aplicate continuu;

— masuri preventive speciale;

a)Măsurile preventive generale

Duda Mih64




Măsurile preventive generale constau, în primul rînd, în popularizar

consecventă a caracteristicilor bancnotelor emise, prin mass-media, în scop

cunoaşterii acestora de către toată populaţia. Popularizarea trebuie sa vizeze, în mo

special, elementele de siguranţă si protecţie ale bancnotelor.

O altă măsura constă în instruirea şi testarea funcţionarilor bancari şi a celor

au ca atribuţii de serviciu colectarea bancnotelor, cu privire la manipularea

posibilităţile de depistare a bancnotelor false, în paralel, este necesară dotarea tehnic

adecvată a fiecărui centru de colectare aşa încît, pe lîngă rapiditatea examinării, să

asigure şi depistarea falsurilor.

De asemenea, tot ca măsură preventivă generală trebuie considerată

retragerea automată din circulaţie a bancnotelor cu un anumit grad de uzură (urma

de înlocuirea acestora). Practica a demonstrat că, de cele mai multe ori, contrafacere

este urmată de o învechire artificială a bancnotei, „învechire" care să îi confere u

anumit grad de autenticitate (faptul că a circulat mult constituie pentru unele persoan

o garanţie că bancnota respectivă este autentică).

b)Măsurile preventive speciale.

Acestea se iau atunci cînd deja au fost introduse în circulaţie bancnote false

constau în instruirea tuturor casierilor cu privire la caracteristicile specifice acest

bancnote: o anumită .serie, o particularitate, vizibila a desenului, a coloraţiei lip

unor anume elemente etc.

Tot în cadrul măsurilor preventive se înscrie şi colaborarea permanentă ca

trebuie să existe între poliţie şi toate celelalte persoane sau instituţii care su

implicate în circulaţia bănească.Trebuie de întreprins urmatoarele masuri:■ De constatat cu precizie momentul consumării infracţiunii d

fabricare sau punere în circulaţie a banilor falşi sau valorilor mobiliare false ştiind c

îngreunează acţiunile falsificatorilor din cauza activităţii în scopul relevării

excluderii cauzelor şi condiţiilor care contribuie la săvîrşirea infracţiunii.

Duda Mih65




■ Să putem face diferenţă între diferite infractiuni în domeniu

economic cum ar fi deosebirea între art. 236 CP şi art. 190 CP constă în aceea c

obiectul infracţiunii prevăzute în art. 236 CP este –relaţiile sociale ce atentează l

funcţionarea normală a sistemului financiar-bancar şi a relaţiilor social-economice, i

obiectul infracţiunii prevăzute de art. 190 CP-escrocheria îl constituie relaţiile social

raporturile juridice aşle căror existenţă şi desfăşurare normală sunt garantate de ac

normative ce protejează drepturile şi obligaţiunile patrimoniale în domeniu

repartizării bunurilor în folosinţă individuală sau colectivă.

■ De adus la cunoştintă despre semnele convenţionale sau specific

pe care le contine o bancnotă sau un titlu de valoare autentic.

■ Cunoaşterea metodelor de depistare vizuală a falsului de bancnote■ Popularizarea consecventă a caracteristicilor bancnotelor emis

prin mass-media, în scopul cunoaşterii acestora de către toată populaţia.

■ Instruirea şi testarea funcţionarilor bancari şi a celor ce au c

atribuţii de serviciu colectarea bancnotelor, cu privire la manipularea şi posibilităţil

de depistare a bancnotelor false.

■ Dotarea tehnică adecvată a fiecărui centru de colectare aşa încît, plîngă rapiditatea examinării, să se asigure şi depistarea falsurilor.

■ Retragerea automată din circulaţie a bancnotelor cu un anumit gra

de uzură (urmată de înlocuirea acestora).

Duda Mih66




REFERINŢE BIBLIOGRAFICE:

Acte normative

1. Convenţia de la Geneva asupra combaterii falsificării de monedă din

20.04.1929.2. Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994.

3. Codul penal al Republicii Moldova (adoptat de Sovietul supreme R.S.S.M. la 24 martie 1961). Text oficial cu modificări şi completări pînă la data d10.10.2001.

4. Codul penal al Republicii Moldova din 18.04.2002, adoptat prin legea n985 -XV.

5. Codul penal al Federaţiei Ruse adoptat la 05.06.1996.

6. Codul civil al Republicii Moldova din 06.06.2002 nr. 1107.

7. Legea cu privire la Banca Naţională a RM, nr.548 - XII din 21.07.199 publicat оn MO nr.56-57 din 12.10.1995.

8. Legea Republicii Moldova privind societăţile pe acţiuni, nr.1134 -XIdin 02.04.1997.

9. Legea privind datoria publică, garanţiile de stat şi recreditarea de statnr.419 -

din 22.12.2006.

10. Legea cambiei a RM, nr. 1527,-XII din 22.06.1993.

11. Legea cu privire la bani nr. 1232 din 15.12.1999

12. Legea cu privire la piaţa valorilor mobiliare, nr. 199-XIV din 18-11-199

13. Hotărîrea Consiliului de Administraţie al BNM nr. 94 din 31.03.2005 c privire la aprobarea Regulamentului cu privire la condiţiile, modul de emisiune circulaţie a certificatului bancar de depozit şi a cambiilor bancare.

14. Hotărîrea Consiliului de administraţie a BNM despre aprobarRegulamentului cu privire la condiţiile, modul de emisiune şi circulaţie a certificatel bancare de depozit şi a cambiilor bancare nr. 94 din 31.03.2005.

15. Regulamentul privind utilizarea carnetului de cecuri în numerar aprob prin HCA a BNM, nr.377 din 16.12.1999.

16. Albu P. Codul penal al Republicii Moldova. Comentariu, Chişinău, 2003.

Duda Mih67




Manuale şi Monografii

1. Arnăut F., Arta falsificatorilor, falsificatorii artei, Bucureşti 1970.

2. Borodac A., Curs de drept penal, Partea specială, Chişinău, 1996.

3. Borodac A., Drept penal, Calificarea infracţiunilor, Chişinău, Ştiinţa, 1996.

4. Borodac A., Drept penal, partea generală, Chişinău, 1994.

5. Brînză S., Infracţiuni contra proprietăţii, Chişinău, 1999.

6. Mircea A., Activităţi specifice care se întreprind pentru combater

falsificării de monedă, Bucureşti, 1993.

7. Dicţionarul limbii romîne moderne, Romînia, 1958.

8. Dineu A., Bazele criminologiei, voii, Bucureşti, 1993.

9. Dobrotă N., Economia politică, Bucureşti, 1997.

10. Dongoroz V. şi alţii, Explicaţii teoretice ale Codului penal roman, voi.IVPartea specială, Bucureşti, 1972.11. Georgescu M., încadrarea juridică a faptei săvîrşite prin declararea unor dateinexacte în alcătuirea inventarului, RRD 3/1971.12. Kiriţescu C, Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui, Romîne, Bucureşti,1964.

13. Loghin O., Toader Т., Drept penal romîn. Partea specială. Ediţia a IV-

Ed. Şansa, 2001.14. Macari I., Drept penal, partea generală, Chişinău, 1998.

15. Florin Marcu Marele dicţionar de neologisme, , Bucureşti, 2002.

16. Rădulescu Octavian, Rădulescu Paula-Ioana, Fals intellectual, EdituContinent XXI, Bucureşti, 1999.

17. Stoica O., Despre răspunderea penală, despre falsul în acte, L. pop. 3/1960.

18. Vochescu I., Bercheşan V., Bancnota şi falsificatorii de bancnote. Ca

de editură şi presa, Şansa SRL, Bucureşti, 1996.19. Nistoreanu G., Boroi ,Drept penal. Curs selectiv pentru examenul d

licenţă,ediţia a 2-a.Editura ALL BECK.Bucureşti, 200220. Boroi A.,Neagu N.,Radu-Sultănescu A. Dprept penal.Partea specia

.Culegere de speţe pentru uzul studenţilor. Sinteze şi teste.Editura ALBECK,Copуringht,2002.

Duda Mih68




21. Ovidiu Predescu Dreptul penal al afacerilor. Editura Continent .Bucureş

2000.

22. Tudorel Toader. Drept penal român.Partea specială.Culegere de problemdin practica judiciară pentru uzul studenţilor.Ediţia a 2-a,revăzută

adăugită.SRL”Şansa”,Bucureşti, 1999.23. Dobrinău V., Conea N.Drept penal.Partea generală,vol. 2.Teorie

practică judciară.Infracţiuni prevăzute în legile speciale.Lumina Lex , 2000.24. Loghin O. Toader T.Drept penal român . Partea specială,ediţia a 4- a

revăzută şi adăugită.”Şansa”, 2001.25. Brînză S., Ulianovschi X., Stati V., Ţurcanu I., Grosu V.Drept pena

Cartier juridic. Ediţia a 2-a,Chişinău, 2005.26. Barbăneagră A.,Berliba V.,Gurschi C.,Popovici T.,Holba

V.,Ulianovschi G.,Ulianovschi X.,Ursu N.Codul penal Comentat şi adnotaChişinău,2005.27. Антонов Н.Г. и Пестель M.A., Денежное обращение, кредит и банки,Москва, 1995.

28. Бойко А.И., Комментарий к Уголовному Кодексу РоссийскоФедерации/Под, Редакцией Ростов-на-Дону, 1996.

29. Вакуленко В., Никольский Н., Некоторые вопросы примененистатьи 87 УК РСФСР в судебной практике// Социалистическа

законность, 1964, № 1 1 .30. Гаухман Л. Д., Максимов СВ., Уголовная ответственность за преступленив сфере экономики, Москва, 1996.

31. Здравомыслов Б.В., Уголовное Право, Особенная часть, Москв

1996.

32. Кожевников И.Н., Расследование преступлений в сфере экономикМосква, 1997.

33. Козоченко И.Я., Незнамова З.А., Уголовное право Росси

Особенная часть, Москва, 1998.34. Наумов А.В.редактор Комментарий к Уголовному Кодексу РоссийскойФедерации, Москва, 2000.

35. Под общей Редакцией Скуратова Ю.Лебедева В., КомментарийУголовному Кодексу Российской Федерации./ Москва, 1996.36. Никулин СИ. Уголовная ответственность за изготовление либо сбыподдельных денег или ценных бумаг/ Законность № 8, 1995.

Duda Mih69




37. Тельнов. В., Отвественностъ за государственные преступления, Москв1984.

38. Ветров Н.И. Ляпунов Ю.И.,Уголовное право, Особенная часть, по редакцией и Москва, 2001.

Practica judiciară1. Curtea de Apel a RM, Culegere de practică judiciară, 1996-1999, Chişinău, 1992. Decizia Colegiului penal al Curţii de Apel, nr.la 57/98 din 18.06.1998.3. Curtea de Apel a RM, Culegere de practică judiciară, 1999 - 2000, Chişină

20004. Decizia Colegiului penal al Curţii de Apel, nr. la 202/99 din 07.12.1999.

Duda Mih70




ANEXĂ

Bilete certificate argint (SILVER CERTIFICATE) care au sigiliul trezoreriei

cifrele de serie imprimate cu albastru.

Bancnotele americane, indiferent de valoare, au un cadru general asemănăto

aceleaşi dimensiuni (156/66 mm), aceeaşi structură a hîrtiei şi acelaşi colorit.

S.U.A. nu a retras niciodată clin circulaţie o anumită serie (an) de emisie, astf

că în prezent circulă toate bancnotele emise, spre deosebire de alte state care, odată c

o nou emisie ,retrag din circulaţie o emisie veche, Redăm în continuare, principale

elemente caracteristice ale dolarului american, care se observă pe faţa bancnotei.

Imaginea unei bancnote de 100 S.U.A.

1 2 3 4 5 6

7 8 9 10 11 12 13 14

1 litera clişeului;

2 numărul de quadrant;

3. sigila Băncii emitente şi litera de control;

4 tipul gormei de tipar intaglio;

5 numărul de serie;

6 sigiliu trezoreriei;

Duda Mih71




7 cifra de control;

8 numărul de serie;

9 portret;

Sub fiecare portret este menţionat numele preşedintelui.

b)sigiliul trezoreriei se află în partea dreaptă a bancnotei sub numărul de

serie.

Poartă culoarea tipului de bancnotă, în concordanţă cu cea a seriei, între dou

cercuri concentrice este înscris ,,The Department of the Tresoury 1789”, iar în cerc

interior un scut alb, punctat, o balanţă în echilibru, un element geometric şi o cheie

plan orizontal cu verturile în jos.

c) sigiliul bănci emitente cu inscripţiile de rigoare, este situat în stîng

bancnotei, deasupra numerotaţiei de serie.

d) numerele de serie sunt menţionate în partea dreaptă a bancnotei, deasup

sigiliului trezoreriei si în stînga, sub sigiliu băncii emitente. Este alcătuit din 8 cif

precedate şi urmate de cîte o literă si sunt imprimate în culoarea tipului de bancnotă.

e) litera de control. Bancnotele din seriile de emisiune din 1928 şi ce

următoare sunt imprimate în mai multe exemplare pe coala de hîrtie, fiecare exempl

avînd imprimată o literă de control localizată in colţul din stînga sus. Uneori aceas

Duda Mih72




literă este urmată de o cifră şi are rolul de a preciza exact locul avut de bancnotă

ansamblul colii tipărite. Ambele sunt tipărite în negru.

numărul clişeului. Alături, sau sub cifra tipărite în negru, corespunzătoare bănc

emitente, situată in dreapta bancnotei se află un număr de format mic. Aces

reprezintă numărul clişeului folosit la imprimarea bancnotei respective.

g) anul emisiunii - pe fiecare bancnotă sub sigiliul trezoreriei, în stîng

este menţionată seria de emisie (anul emisiunii, care nu trebuie confundat c

seria bancnotei).

1— portretul specific unei anumite cupiuri;

2— liniile fine concentrice;

3— filigranul;

4— cerneala de culoare schimbătoare;

5— numărul dos;

Duda Mih73




6—microtipărirea;

7— firul de siguranţă;

8— indicatorul Rezervei Federale:

9— numerele seriei;

Elementele de protecţie (siguranţă) ale dolarului american :

Hîrtia ca şi în cazul tuturor celorlalte bancnote şi hîrtia folosită

pentru realizarea dolarului prin reţeta sa specifică, de fabricaţie reprezintă un

element major de securitate.

Prezentăm cîteva elemente caracteristice ale acesteia:

bancnotelor americane eu valoare mai mare de 10 dolari. Cuvintele ,,THUNITED STATES OF AMERICA” sunt repetate de-a lungul marginii portretulu

Microtipărirea va fi introdusă ca element de protecţie tehnică în mod gradat.

Pentru ochiul neantrenat, microtipărire apare ca o linie subţire. Textul aceste

poate fi însă citit cu o lupă. Textul nu poate fi reprodus de nici o maşină de fotocopia

Inscripţionarea seriei şi prefixului. Pentru inscripţionarea seriei se foloseşte

cerneală cu proprietăţi magnetice care facilitează o verificare rapida prin utilizare

unor aparate de identificare a cîmpurilor magnetice.

Pentru contracararea acestei protecţii, falsificatorii folosesc o mixtură dcerneluri magnetice ; se practică de asemenea pentru contrafacere, aplicai ea un

pudre magnetice care induce în eroare prin sensibilizarea .aparatelor 1 respective. Ni

un multiplicator, ori cît de perfecţionat ar fi, nu poate reproduce proprietăţi

magnetice ale cernelii.55 55 Ion Vochescu, V.Bercheşan, Bancnota şi falsificarea de bancnote, Bucureşti, 1996, pag.95

Duda Mih74




Bancnote false

Duda Mih75




D d Mih76

teza continuareduda

Documents

Transcript of teza continuareduda