CARTEA ANOTIMPURILORChristiane Kutik

Eva - Maria Ott - Heidmann

Traducere DELIA POPESCU

CUVÂNT ÎNAINTE

Această carte vrea să fie un îndrumar de-a lungul anului. Ea oferă părinţilor şi educatorilor stimulente pentru activităţile practice cu copiii.

Am selectat pentru anotimpurile şi sărbătorile anului jocuri, lucrări de bricolaj, reţete de bucătărie, ca şi ghicitori, cântece poezii şi poveşti. La unele poveşti apar vechi motive prelucrate liber. Temele principale sunt introduse prin scurte texte. Pentru aceia care vor să se ocupe în detaliu cu parcursul anului există o anexă cu bibliografia folosită. Tot acolo se află un rezumat alfabetic al temelor individuale tratate ca şi soluţiile ghicitorilor.

Sărbătorile sunt zile deosebite, care se reliefează din peisajul obişnuit de zi cu zi. Pentru copii este necesară o anumită perioadă de pregătire care să le preceadă. Ea le oferă ocazia să se acorde pe frecvenţa sărbătorii, să intre în atmosfera ei. Ei se bucură când au voie să ajute, să contribuie cu ceva. Sărbătorile care pot fi trăite cu bucurie anticipată, dar şi pot fi aşteptate cu răbdare sunt puncte culminante ale anului.

De o sărbătoare aparţin lumina, podoabele şi hrana. Ele se adresează spiritului, sufletului şi trupului. Lumina lumânării este simbol al interiorităţii. Ornarea mesei şi a încăperii ca şi veşmântul omenesc care nu este cel de toate zilele, conferă caracterul de sărbătoare. Şi hrana se deosebeşte de cea de zi cu zi. Copiii se bucură, “să guste” sărbătoarea.

Jocurile jucate în societate sunt importante pentru evoluţia copiilor. Mai înainte, jocurile pentru copii erau predate de la o generaţie la alta. Însă datorită faptului că s-au schimbat condiţiile de viaţă, copiii au în ziua de astăzi nevoie de adult, care să-şi facă timp să se joace cu ei, să-i conducă şi să-i entuziazmeze, căci el poate acest lucru şi care le trezeşte bucuria pentru un joc util cu tâlc.

Propunerile oferite în această carte nu trebuie înţelese în sensul unui canon rigid. Unele nu vor reuşi de la prima încercare, altele trebuiesc improvizate. Nu este vorba de perfecţiune, ci de voinţa interioară de a configura, de bucuria faţă de acţiunea creatoare. La aceasta doreşte să ajute Cartea Anotimpurilor.

Cunosc o stea minunată, În râs şi lacrimi scăldată, Cu oraşe pline de lucruri,

Cu păduri în care cântă păsări.

Cunosc o stea pe care cresc flori Vapoare mândre străbat zeci de mări Ne hrăneşte şi ne poartă mereu pe ea; Pământ se cheamă iubita noastră stea.

Iosef Guggenmos

INTRAREA MAICII DOMNULUI ÎN BISERICĂ ŞI ÎNCEPUTUL PRIMĂVERII

Intrarea Maicii Domnului în Biserică de pe 2 februarie contează ca sărbătoare a luminii zilei care creşte. “E mai multă lumină la Crăciun cu un pas de cocoş, de Anul Nou cu o săritură de cerb, Iar de Intrarea Maicii Domnului în Biserică cu o

oră întreagă”, spune un proverb. Mai înainte, după 2 februarie, meseriaşii nu mai lucrau decât la lumina zilei. Ei respectau proverbul “Maria stinge lumânarea, Michael o

aprinde iară”. În calendar, februarie este încă o lună de iarnă, dar în natură se pot găsi deja primele semne ale primăverii ce se apropie. Viaţa nu s-a întrerupt sub zăpadă. În locurile unde au fost plantate în toamnă viorele, anemone şi ghiocei, s-au format mici perforaţii în

stratul alb de zăpadă. Ele se formează înainte ca să apară aceste flori de primăvară. Un înveliş de căldură le precede.

O floare clopoţelRăsări încetinelClătinându-şi delicatCăpşorul imaculat.Albinuţa-n zbor veni,Clopoţelu-l îndrăgi;Împreună pe pământUnul pentru altul sunt.

Goethe

GHIOCELUL

Încă mai era iarnă. Pe pământul îngheţat era răspândit un strat subţire de zăpadă. Jos, dedesubtul ei, în pământ, locuia un ghiocel. Era într-adevăr ascuns în căsuţa sa de ceapă, dar nu mai dormea. De multă vreme stătea ascuns acolo, în întuneric. Era acum curios, şi voia să ştie dacă afară îl aşteptau deja bănuţii, năsturei, primule şi toporaţi. El se învârti, se răsuci, se-ntinse până când căsuţa sa de ceapă plesni. Pământul de jur împrejur se încălzi, până când stratul de zăpadă de deasupra deschise o ferestruică.

Când ghiocelul simţi lumina limpede de primăvară, îşi împinse primele frunze din pământ şi se întinse tot mai mult înspre lumină. Îşi deschise potirul său floral şi descoperi că era singur de tot. Niciuna dintre florile prietene nu era de văzut.

Mâhnit îşi lăsă căpşorul să cadă, până când veni o adiere de vânt proaspăt: - De luni de zile sunt pe drum, şi încă n-am văzut vreo floare. Te salut, mic mesager al primăverii! - zise el bucuros.

1

Apoi se jucă cu ghiocelul până când acesta scoase un sunet delicat. (în limba germană este “clopoţel de zăpadă”). De răsunetul neobosit al clopoţelului ghiocelului se treziră pe rând şi celelalte flori de primăvară. Când ghiocelul zări ici şi colo năsturei, primule şi violete scoţând capul din pământ, se bucură. El mulţumi că-i ajutase să le trezească.

Christiane Kutik

GHIOCELPentru cine bricolează - meştereşte bucuros şi doreşte să decoreze conform cu anotimpul, prezentăm un model de ghiocel de hârtie ce

poate fi aşezat printre muşchi şi pietricele.

Material- o coadă de hârtie verde (10/10 cm)- hârtie albă lucioasă (6/6 cm)Tulpina cu frunză din hârtie verde: Laturile 1, 3 şi 3, 4 se îndoaie până se suprapun pe diagonală. Laturile 2, 5 şi 6, 2 se îndoaie până se suprapun pe diagonală. Unghiurile 7 şi 8 se suprapun. Temporar se suprapun şi vârfurile 3 şi 2. După linia ab realizăm o îndoire înăuntru, după cd una înafară. Clopoţel din hârtie satinală (lucioasă) albă: Pătratul de hârtie îl împărţim să se formeze o punguliţă, o rotunjim cu foarfece şi tăiem cu foarfece un zig-zag(doi dinţi). Redesfacem

uşor hârtia, modelând-o cu degetele să devină clopoţel. Punctul central al florii se lipeşte de(marginea) capătul tulpinii. În straturile de flori se pot vedea deja frunzele lalelelor, irişilor şi zambilelor. Zăpada se retrage. În jurul trunchilor de copac se formează

cercuri întunecate. În mijlocul iernii, de la an la an, se confirmă vechea zicală ţărănească : ”De Fabian şi Sebastian (20 ianuarie) începe să urce seva în copaci”. Copacii şi arbuştii îşi pierd treptat coloarea lor maronie- cenuşie de iarnă, ramurile lor redevin maleabile şi nu mai trosnesc când sunt rupte.

PLANTE PENTRU CEAI

Primul mesager al primăverii de pe pante, maluri pietroase ale râurilor sau de la marginea drumurilor, este potbalul. De îndată ce zăpada s-a topit, şi cu mult înainte de a înverzi câmpiile, strălucesc florile sale solare.

Odată cu înflorirea potbalului începe recoltarea plantelor pentru ceaiuri. De la această plantă recoltăm şi uscăm mai întâi florile. Abia în mai, după ce perioada florală a trecut de mult, se desfăşoară frunzele. Şi acestea vor fi culese, uscate, şi apoi amestecate în proporţie egală (co greutate)cu florile. Ceaiul fierbinte de potbal se recomandă ca ceai vindecător de răceli, pe lângă medicamentele prescrise.

Recoltarea de plante pentru ceai se poate face pâna- n toamnă. Mai târziu recoltăm frunze tinere de fragi, de zmeur şi de mur, cimbrişor, flori de tei, muşeţel, mentă, coada- şoricelului şi măceş. Plantele trebuie uscate la loc umbros şi bine aerat, dacă vrem să-şi pastreze aroma specifică. Pentru a le usca, le legăm în mici buchete şi le agăţăm undeva, sau le aranjăm pe strat subţire pe pânze de bumbac.

Florile uscate de tei sau de muşeţel le vom păstra separat. Din restul plantelor uscate se pot face amestecuri după gust, sau pot fi şi ele folosite individual. Toate ceaiurile vor fi puse în borcane ce se închid bine şi păstrate la adăpost de lumină.

GhicitoareO soră e ca cealalte, Ca ele întru totul e, O parte dintr-un tot să fie, În a tatălui împărăţie,

Şi totuşi foarte rar se vede,

Ca un copil substituit, Căci poate numai să

apară, Cănd Totul trebuie-

mplinit. Goethe

CARNAVALUL

Originea carnavalului se află în perioada precreştină. La graniţa dintre iarnă şi primăvară trebuiau alungaţi demonii răi, care puteau provoca daune naturii ce se trezea. Oamenii se îmbrăcau cu veşminte înspăimântătoare şi măşti şi se reuneau în procesiuni zgomotoase.

În Evul Mediu, intervalul dintre ziua celor 3 magi ( 6 ianuarie) şi începutul postului Paştelui era alocată eliberării de toate nedesăvârşirile şi de relele obiceiuri; acest lucru era exprimat prin caricaturi, figuri groteşti sau măşti animale. Elementele demonicale, animale şi capete ce se aflau pe frontoanele catedralelor acelor timpuri, au această semnificaţie. Ele au devenit adesea guri de jgheab ( guri de apă cu figuri zoomorfe).

Teama de demoni sau bucuria pentru începerea primăverii abia dacă mai reprezintă azi imbolduri pentru acţiuni nebunatice. În perioada carnavalului se oferă posibilitatea de a pune deoparte rolul obişnuit de toată ziua şi de a te strecura în pielea altcuiva. La adăpostul măştilor se poate face uşor, “Judecata nebunului”. Carnavalul oferă posibilitatea de a spune ceva altor oameni în faţă, direct, pe această cale.

Denumirea cuvântului german provine din cuvântul mediogerman “Vasnacht”. El este amintit pentru prima oară de către Wolfram von Eschenbach în “Parzival”-ul său, în sec. al XII-lea.

Ca noapte a Carnavalului ( în limba germană este “Fast-nacht”) era fixată ca fiind prima noapte înainte de “miercurea cenuşii”, la care începe postul Paştelui ( cu 40 zile înainte de Paşti). Apoi perioada carnavalului a fost treptat extinsă. Mai întâi la 3 zile înainte de lăsarea postului, apoi la o săptămână, iar în sec al XIX-lea până la 6 ianuarie. În unele regiuni este posibil să se înceapă carnavalul deja din 11 noiembrie al anului precedent.

Măşti de hârtieMăştile pentru carnaval erau mai înainte cioplite artistic din lemn, şi moştenite de la o generaţie la alta. Ele pot fi realizate şi din diverse

alte materiale.

2

Material- 2 coli carton. - elastic rotund. Se decupează din carton o formă de ou sau de U, corespunzătoare mărimii capului. Se decupează deschizături pentru ochi, nas şi gură. În

bărbie şi cele două părţi laterale facem tăieturi adânci de 4 cm. În aceste locuri suprapunem puţin cartonul şi lipim suprapunerea. Decupăm nas şi gură lăsându-le margini pentru lipit şi le lipim bine pe partea interioară a măştii. Configurăm din hârtie îngustă sprâncenele, barba şi părul. Masca poate fi pictată după dorinţă. Se fixează în ambele părţi un elastic rotund.

Mulaj de mască de hârtieMaterial

- hârtie de ziar- apă caldă- aracet- hârtie albă de desen- bandă de lipit pacheteZiarele se rup în bucăţi şi se înmoaie în apă caldă. Se stoarce, se configurează din bucăţi mari cât pumnul o formă boltită de ou ( de

mărimea unui cap omenesc), se modelează obrajii, sprâncenele, nasul, buzele. O suprafaţă lucioasă a mulajului se obţine prin mai multe fâşii de hârtie, lipite deasupra cu lipici pentru tapet. În final mulajul este acoperit încă o dată cu fâşii de hârtie albă.

Uscarea durează mai multe zile. Poate fi accelerată dacă punem masca în cuptor pe un grătar: La 75 grade se usucă în câteva ore. Uşa cuptorului trebuie să fie puţin deschisă, pentru ca aerul umed să poată ieşi.

Mulajul pentru mască, bine uscat, va fi înconjurat pe margine cu bandă de lipit pachete. Măşti de ghips

Măştile ascunse formate din bandaj de ghips se usucă foarte repede . În ele pot fi foarte bine inserate alte materiale , ca de exemplu pene pentru măştile de păsări sau crengi ramificate drept coarne de cerb.

Material- 1- 2 role de bandaj de ghips îngust- o coală de hârtie albă satinată- elasticMulajul de mască se acoperă cu bucăţi de hârtie satinată albă umezită, se întinde neted. Bandajul de ghips se taie în multe fâşii scurte, se

cufundă puţin în apă şi se aplică în cel puţin 3 straturi pentru a forma o mască. ( straturi suprapuse). Masca uscată se ridică de pe mulaj şi se înconjoară, se închide cu benzi de bandaj de ghips umezit.

Măşti din hârtieMaterial

- hârtie satinată albă- tifon simplu, îngust- aracet- elasticHârtia se rupe în bucăţi. Primele două straturi de hârtie se aplică numai cu apă şi se netezesc bine. Între următoarele 6 starturi de hârtie,

care sunt lipite cu aracet şi netezite bine se lipeşte un strat de tifon. Masca uscată se ridică de pe mulaj, marginea se lipeşte cu fâşii-benzi de hârtie, se decupează găuri pentru ochi. Masca se va picta şi lăcui după dorinţă. Se va decora cu păr din lână, fâşii de hârtie creponată, cânepă sau muşchi. Lateral se fixează elasticul.

Aceste indicaţii se potrivesc şi pentru măştile de ochi sau pentru măştile purtate în mâini (se pun pe un braţ).

DECORAŢIA DE CARNAVAL

Perioada de carnaval le place mult copiilor, deoarece atunci multe au voie să fie altfel dacât de obicei. Costumarea , ce se realizează şi în restul anului cu ajutorul pânzelor, resturilor de material şi a obiectelor găsite în lada cu haine face abia

atunci plăcere adevărată, când participă la ea toţi tovarăşii de joc şi adulţii, şi când nu numai oamenii ci şi sălile în care se află primesc temporar o altă înfăţişare. Stimulaţi de către educator, copiii sunt preocupaţi adesea zile-nşir cu diferite lucrări de bricolaj. Le face plăcere să împodobească locuinţa cu ghirlande, flori de hârtie, serpentine de hârtie, în special atunci când le este permis să-şi invite prietenii la sărbătoarea carnavalului.

În timpul carnavalului camera copilului sau întreaga locuinţă poate fi transformată într-o împărăţie vrăjită, colorată. Din hârtie creponată sau hârtie pictată colorat pot fi alcătuite multe elemente decorative. Unele familii invită înainte de sărbătoare mai mulţi copii ca să execute împreună, într-o după-amiază, aceste podoabe.

GhirlandeDin role de hârtie creponată se taie benzi nu foarte înguste, se împachetează individual sub formă de acordeon, se răsucesc benzile de

mai multe ori în jurul axei lor longitudinale şi se atârnă drept ghirlande. Serpentine de hârtie

Din hârtie creponată nederulată, diferit colorată se pot tăia cu o foarfecă bună şerpi de hârtie şi fâşii de lăţimi diferite. Ele pot decora ramele de tablouri, lustrele, mobile sau pot servi la împodobirea ferestrelor şi uşilor.

Serie de figuriMaterial - hârtie colorată creponată

O bandă de hârtie se împătureşte în stilul acordeon, cu grijă, cât mai exact, pe prima se desenează jumătatea unei figuri în aşa fel încât pe muchii să rămână loc de legătură, se decupează, se despătureşte.

Flori din hârtie creponată

3

Florile de hârtie creponată îşi dezvăluie specificul atunci când este folosită capacitatea de dilatare a materialului. Din mai multe flori mari, legate la un loc cu verde de frunză şi sârmă se poate realiza o ghirlandă pentru o poartă de flori.

Flori simple de hârtiematerial

- hârtie creponată colorată- sârmăPentru a realiza un trandafir simplu decupăm o bandă de hârtie creponată, care poate fi îndoită pe direcţia lungimii, o adunăm într-un

punct şi o legăm. Marginea superioară poate fi modelată cu degetul mare şi cel arătător, ca să primească forma de floare. O floare simplă cu multe petale se formează tăind în stilul piaptăn benzile de hârtie ( după ce am montat floarea). Este tot legată cu

sârmă şi o mai aranjăm ca formă. Flori de hârtie cu umplutură

Florile simple pot fi folosite ca umplutură pentru flori mai mari. Pliem în stilul acordeon o bandă de hârtie creponată, decupăm forma de frunză, o aranjăm pe larg în jurul umpluturii şi legăm cu sârmă. Din mai multe culori de petale ce se armonizează între ele pot rezulta cele mai diferite flori-fantezie.

Florile gata le aranjăm ca formă şi le fixăm pe o tulpină de sârmă, pe care se află strâns înfăşurată hârtia creponată verde, şi anume în fâşii oblice-înfăşurate oblic. Pe parcursul înfăşurării prindem şi câteva frunze verzi de-a lungul tulpini şi imediat sub floare.

COSTUME DE CARNAVAL

Costumele de carnaval pentru copii se cos după tipare simple, de exemplu după tiparul de chimono. Deoarece aceste costume se poartă rar, nu trebuie să fie realizate ca la croitorie. Problema finisajului se poate complica, atunci când materialul a fost tăiat cu o foarfecă în zig-zag.

Repede se pot confecţiona pălăriile, şepcile sau veşmintele. Acest material nu trebuie cusut. Locurile ce trebuiesc cusute pot fi îmbinate prin călcare pe ambele părţi cu fierul de călcat, ceea ce determină lipirea lor, sau prin substanţă lipicioasă aplicată pe cusătură şi călcare cu fierul deasupra.

Uneori copiilor le face plăcere să se joace costumaţi în aer liber. Dacă asta poate dăuna unui costum pregătit pentru carnaval, atunci pot îmbrăca un sac pictat cât mai colorat, în care am decupat loc pentru cap şi braţe. Îl putem coase rapid dintr-un cearceaf vechi. La care se potriveşte şi o pălărie!

Pălărie pentru carnavalMaterial

- carton de desenat pictat- fundă coloratăTăiem ca piaptănul o coală de carton de cca. 60 cm lăţime şi 30- 40 cm înălţime, la marginea de jos suprapunem pe o lungime de 3- 4

cm, lipim suprapunerea iar sus legăm.

SĂRBĂTORIREA CARNAVALULUI

Un carnaval poate fi configurat sub un motto, de exemplu “figuri de basm”. Pregătirea programului şi grija plină de dragoste a adulţilor pentru vesela societate contribuie la faptul ca toţi oaspeţii să se simtă bine.

Întâmpinarea cu baloane colorate de săpun determină o atmosferă de bucurie pentru oaspeţi, dacă există o rezervă suficient de mare de paie pentru suflat, copiii întâmpinaşi ajută şi ei la explozia de baloane.

Fetiţele şi băieţii îşi recunosc locul la masă - pentru mai târziu - dacă şi-au extras din pălărie o bentiţă colorată sau o fâşie de hârtie creponată şi au găsit ceva de aceeaşi culoare pe masă, în dreptul unui tacâm.

Costumele copiilor sunt adesea pregătite cu osteneală şi cheltuieli. Fiecare oaspete se bucură când costumul său este luat în consideraţie în mod deosebit prin cântec şi dans, fiind salutat astfel.

Kasperle ( păpuşă marionetă, semnificând un fel de Păcală, măscărici) nu are voie să lipsească. Dacă totuşi nu există nici unul, pentru copiii mai mici este suficient să fie încropit dintr-un batic mare de mătase. Capul, mâinile şi picioarele sunt înnodate din batic. Kasperle ia viaţă întotdeauna prin acelaşi adult, taţi sau educatoare.

Jocul în cerc de carnaval se adaptează pentru fiecare personaj în parte, înlocuind “rege” şi “coroana” cu masca şi specificul respectiv (Kasperle nu este deloc cunoscut la noi).

JOC ÎN CERC DE CARNAVAL

Azi la noi e carnaval, Invitaţi cu toţi sunteţi, Nu mai staţi la uşă, intraţiSă dansaţi şi să râdeţi.

Refren: Rudi - rudi, ralala, ralala, ralala - bis

Toţi suntem bucuroşiToţi suntem veseli, Batem din palme voioşi, Şi la dans ne întrecem!Refren: bisSuntem costumaţi acum,

Frumoasă ţi-e coroana;Pe-ale muzicii strune, Dansează acuma!Refren: bis. Totuşi, unul mai lipseşte, Cine să fie oare?Este Kasperle cel veselIată-l că apare!Refren: bis. Fii binevenit dragul nostru,Cu veşmântu-ţi colorat,Te roteşte-n dreapta, - n stânga,

4

Nimeni nu ne ştie, Sub poarta de carnavalToţi egali să fie!Refren: bisSalutare mândre rege,

Pân pe toţi i-ai salutat! Christiane Kutik

Kasperle de carnavalCine înţelege mai bine sufletele copiilor, decât Kasperle de Carnaval, care nu poate fi văzut decât în noaptea de carnaval? Timpul său

este foarte măsurat. Pe căi necunoscute vine la copii, şi pe aceleaşi căi dispare iarăşi în Miercurea cenuşii. Restul întregului an şi-l petrece în Ţara fermecată a Carnavalului. Dacă acolo doarme, cântă, dansează sau râde, aceasta o poate spune

doar el însuşi. Copiilor le plac poveştile sale. În mod deosebit ascultă cu plăcere aventurile prin care a trecut cu noroc Kasperle, sau în cadrul cărora el a putut salva şi pe alţii.

Lui Kasperle îi place când este trezit zilnic la aceeaşi oră cu o chemare veselă de carnaval: Atunci salută toţi copiii şi îşi aminteşte numele lor, deşi uneori este de-a dreptul uituc sau neîndemânatic. Niciodată nu are batistă, când are nevoie de ea. Să stea drept pe scăunel îi cade de-a dreptul greu, căci doar se poate legăna aşa de bine cu picioruşele. Uneori uită să-şi spele mânuţele, iar dacă nu s-a spălat pe urechi, nu aude bine.

Şi ce face oare acest camarad vesel, care este întotdeauna bine dispus şi care se bucură când poate fi cu copiii? Copiii îl înţeleg. El are încredere în ei, iar ei ştiu multe mai bine ca el. Pe ei îi poate întreba dacă este seară sau dimineaţă dacă e soare sau dacă plouă. Băieţilor şi fetiţelor le place Kasperle, căci el vorbeşte limba lor.

Uneori , când râd de-a binelea de el, râde şi el împreună cu ei şi nu se supără deloc. Înainte de a se retrage în Împărăţia sa, pe care i-au pregătit-o copii din flori colorate de hârtie şi mici ghirlande de hârtie creponată, execută cu drag câteva trucuri.

Lui Kasperle îi place în mod deosebit când camera este împodobită cu multe serpentine colorate, ghirlande şi flori de hârtie, şi şi atunci când copii au carnaval. Atunci stă şi el acolo, şi râde şi ar dansa şi ar ţopăi. Dar uneori se întâmplă să nu fie nimeni care să poată cânta. Acesta însă nu este un motiv pentru prietenii veseli să-şi plece capul, căci Kasperle este cu ei.

Desigur, copiii nu ştiu câte instrumente frumoase îşi pot construi singuri, instrumente la care se poate executa adevărata muzică de carnaval. Ce bine că şi-a adus cu sine săculeţul colorat, tocmai din Ţara Fermecată a Carnavalului. Vor să asculte copiii, cum zornăie şi zăngăne ceva înăuntru? Pot face şi ei ceva cu aceasta?

Când toţi copiii au un instrument, se poate face o veselă expediţie de carnaval prin casă sau pe afară.

MUZICA DE CARNAVAL

Din săculeţul colorat provenit din Ţara Fermecată a Carnavalului, se rostogolesc multe lucruri afară, ce nu au valoare în sine. Există jumătăţi de coji de nucă, tuburi de lemn de soc, dovleci ornamentali uscaţi, lemnişoare drepte, lungi cât degetul, fără scoarţă, mici scoici şi pietricele, cutii de tablă colorate, cutii de carton lipite, inele de gumă şi scobitori.

Cojile de nucă găurite la capăt pot fi legate cu inele de gumă în castaniete. Instrumente cu corzi de ciupit se pot forma când trecem o scobitoare peste o jumătate de nucă şi o fixăm cu un inel de cauciuc - elastic, sau când realizăm din acest tip de elastic( pentru borcane, folosit în gospodărie), corzi pe care le aplicăm unor cutii metalice sau nu, sub forma unor corzi.

Pocănitori sunt tuburi de soc fără măduvă sau cutii colorate metalice sau nemetalice, care au pietricele sau sâmburi. Orice două beţigaşe sună când sunt lovite unul de altul.

Hopa, ţopa, ne-nvârtim,Azi e zi de farse,Astăzi noi cu toţi cântăm,De Carnaval ne bucurăm!

Hopa, ţopa, toba mareSună azi la drumul mareIar de mâine socotimAnul pân ne reîntâlnim.

Şi poartă frac mov minunat, Iar ea veşmânt dantelatPerechea e de neuitatLumea i-a aplaudat.

Hopa, ţopa, ne-nvârtim,Azi prin sat ţopăimTuturor firesc le pareŞi nici unul nume n-are!

Astă-seară, la bal, Dansează Domnul CeapăCu Doamna PimpinelDânsul e ceapă de apă.

Cu pălărie de trandafirŞi baticul cu franjuriEa pe toţi i-a fermecat, Pe muzică bună au dansat.

Clara Moller

PRÃJITURI DE CARNAVALGogoşi

- 550 g făină de grâu, tip 1050- 30 g drojdie- 0, 25 l lapte călduţ- 30 g zahăr- 30 g unt- 2 ouă- unt pentru prăjit- gem de caise pentru umplut.

5

Făina se cerne, facem o adâncitură în ea, amestecăm drojdia cu o parte de lapte călduţ şi ˝linguriţă zahăr, turnăm amestecul(fără cocoloaşe) în făină, acoperim 15 min. şi lăsăm să crească. Adăugăm zahărul, ouăle, restul de lapte şi la sfârşit untul topit şi răcorit, se frământă, se bate bine aluatul 8- 10 minute, apoi se lasă la dospit la loc cald, acoperit. După circa 30 minute se mai frământă odată, se taie în 20 bucăţi egale, se fac din fiecare bucată gogoşi rotunde, înalte de cca. 3 cm; se lasă acoperite să mai crească încă 30 minute. Topim din belşug unt pentru prăjit. Verificăm temperatura de prăjire, ea este bună dacă o felie de cartof nu se maroneşte prea repede. Gogoşile dospite se pun cu grijă cu partea de sus în jos la prăjit, (cu lingura de spumă), în untul încins, punem capacul, lăsăm să se prăjească 2- 4 minute, ridicăm capacul, întoarcem gogşile. După o prăjire în total de 6- 8 minute scurgem gogoşile. Cu ajutorul unei seringi pentru gogoşi le umplem cu gem de caise şi când s-au răcit le presărăm cu zahăr pudră.

Prăjituri cu migdale- 270 g făină- 1 linguriţă praf de copt- 50 g unt- 40 g zahăr- coaja rasă de la o lămâie- 2 ouă- 1 lingură lapte acru- 50 g migdale decojite, măcinate- zahăr pudră pentru pudratFăina se amestecă cu praful de copt, se pune într-un castron, se frământă rapid cu restul ingredientelor până la consistenţa unui aluat

flexibil, maleabil. După 30 minute de dospit se întinde într-un strat gros de circa 1 cm, se decupează cu rotiţe de aluat romburi. Încălzim untul pentru prăjit. Temperatura de prăjire este corectă când un cub de pâine devine imediat crocant, maro-auriu. Se coc pe rând, se lasă să se scurgă, se presară cu zahăr pudră. Sunt mai bune când sunt foarte proaspete. Copiii beau cu plăcere limonadă lângă ele.

Oranjadă - 3 portocale, 1 lămâie, miere fluidă, 1 l apă minerală. Sucul de portocală şi cel de lămâie se amestecă după gust cu miere sau zahăr. Abia cu puţin timp înainte de servire se adaugă apa

minerală.

JOCURI DE CARNAVAL

Jocurile în comun sunt specifice oricărei întâlniri dintre copii. Copiii mici zăbovesc cu plăcere la unele jocuri de societate anume. Ei se bucură de repetarea acestora. Începând cu vârsta şcolară, băieţii şi fetiţele devin mai rapizi. Şi pentru a ne înarma împotriva întrebării inevitabile “Şi acum ce facem?”, se recomandă pregătirea de suficiente jocuri.

Adam avea 7 fecioriAdam avea 7 feciori7 feciori avea Adam. Ei nu mâncau, Şi nici nu beau, Erau toţi dezordonaţi, Şi ca mine - aşa făceau…La acest joc copiii imită tot ceea ce face conducătorul de joc: învârtire în cerc, dat din cap, umflatul obrajilor, a tropăi din picioare, bătăi

din palme…Hocus, pocus, preparatus, unde e bobul ascuns?

Pe masă se află 7 cutii de chibrite , pe care s-au lipit hârtii colorate. Unul dintre jucători rosteşte o formulă magică şi în timp ce o rosteşte pune un obiect mititel, de exemplu o boabă de fasole într-una dintre cutii şi apoi le amestecă. Cel ce ghiceşte în care dintre cutii e ascuns obiectul are voie să-l ascundă în continuare.

Jocul cu firele de paieÎntr-un coş se află multe bucăţele de hârtie colorată. Câte doi jucători primesc câte un fir de pai. La un semn, încep să absoarbă bucăţele

de hârtie pe care încearcă să le mute în alt coş. Pentru multe jocuri vesele sunt potrivite bile de hârtie sau vată albă. Acestea pot fi lăcuite sau colorate şi oferite drept recompensă.

Suflare ( împingere) spre ţelCâte doi copii au câte o minge de hârtie pe podea, în faţa lor şi încearcă să o împingă, la concurs, dincolo de o linie sau printr-o poartă de

butuci de lemn. Alergare în concurs

Tot câte doi copii se aşează la un rând. Fiecare din ei primeşte în mână o lingură, în care se află o minge de hârtie colorată. La un semn încearcă să ajungă primii într-un loc stabilit de conducătorul jocului.

Suflatul mingiiToţi copiii aşezaţi în jurul mesei, strâns unul lângă altul. Mâinile sunt la spate. O minge de hârtie colorată este suflată încoace şi încolo.

Ea nu are voie să cadă pe podea. Dacă totuşi a căzut doi jucători, amândoi trebuie să dea un gaj. Jocul de-a dirijorul

Un copil este ales dirijor. El primeşte o baghetă pentru dirijat, care este împodobită cu multe fâşii de hârtie creponată colorată. Se alege un cântec, pe care îl cunosc toţi copii. La un semn al dirijorului, încep să cânte. Cu mişcări de elan al mâinilor, maestrul îşi dirijează corul. Când se opreşte pe neaşteptate, trebuie să tacă toţi copii. Cine cântă totuşi mai departe, trebuie să dea ceva în gaj.

Punctul culminant al jocurilor cu gajuri este răscumpărarea obiectelor date: jachete, căciuli, pantofi, cordoane. Conducătorul jocului are toate gajurile în faţa sa, ascunse sub o pânză mare . Cu o mână cu prinde un asemenea obiect acoperit şi spune

“Tuk! tuk! tuk!” ce să facă cel căruia îi aparţine obiectul acesta? Cu cealaltă mână ciocăne în acelaşi timp pe masă sau în podea.

6

Pe rând, copii au voie să propună câte ceva: de exemplu să sară într-un picior, să cânte un cântec, să se dea peste cap, să se uite în ochii unui coechipier, fără să râdă, să ducă o pernă pe cap, să stea pe un picior şi să se încline etc.

O încheiere iubită la un carnaval este apariţia unui vrăjitor, sau o poveste veselă de-a lui Kasperle, sau un teatru de păpuşi, sau o poveste fantezistă povestită de toţi oaspeţii la un loc. Pentru aceasta se aşează toţi oaspeţii în cerc. Rând pe rând contribuie fiecare cu câte o propoziţie la o poveste originală.

PRIMĂVARA

Pe 21 martie, când soarele intră in Constelaţia Berbecului , este echinocţiul de primăvară. Cu aceasta începe, un calendar, primăvara. Soarele a obţinut victoria asupra anotimpului rece şi întunecat. Zilele devin tot mai lungi decât nopţile.

Râurile şi fluviile se umflă de apă provenită din topirea zăpezilor. Pe căile de plimbare se formează băltoci şi nici o avertizare nu îi poate opri pe copii să-şi facă plăcerea de a sări direct în ele, ca să stropească în toate părţile.

Când pământul nu mai este umed, copiii se rostogolesc pe el. Fetiţele se bucură de verdele câmpiilor şi copacilor. Un copil şi-a exprimat astfel sentimentele: ”Iarna, Soarele a luat cu sine toate

culorile de pe pământ, primăvara le trimite înapoi”. Răsună cântecele

E plin iar de cântec E iar primăvara Şi cântă păstorul La fluierul său La, la, la, la, la, la, la, la, la, …

Primăvara şi iarnaOdinioară s-au certat primăvara şi iarna, care dintre ele ar fi mai importantă ? Un ţăran vru să le aplaneze cearta, şi le spuse: - Intraţi în serviciul meu, şi atunci se va vedea cine are dreptate. Fiecare să-şi caute de lucru după firea sa. Mai întâi trimise vântul frig geros peste pământ. Gerul sfărmă bulgării compacţi de pământ şi ameninţă insectele, rozătoarele şi

cârtiţele. Apa îngheţă în băltoace. În dimineaţa următoare când copiii se duseră la şcoală găsiră pojghiţele de gheaţă. Făceau concurs, alergând să o spargă sub picioarele lor.

Iarna privi feţişoarele fericite ale copiilor, şi spuse: - Aşteptaţi, o să fie şi mai frumos!În curând se acoperiseră şi bălţile şi apele curgătoare cu un strat de gheaţă, ademenind spre patinaj. Primăvara era revoltată: - Dacă mai faci aşa, ai să distrugi însămânţarea de pe câmp! Ea suflă aer - vânt cald din Sud peste pământ. Strânse repede nori groşi, cenuşi, laolaltă. Şi nu dură mult, până când un strat alb

protector înveli câmpiile, câmpul şi colinele. Abia acum bucură copiii d-ea binelea. Aruncau bulgări de zăpadă, construiau oameni de zăpadă şi căsuţe de zăpadă, se dădeau bucuroşi cu săniile pe deal în jos.

- Aşa e bine!” râse iarna şi-şi clătină capul până când zornăiră ţurţuri de gheaţă din barba sa. Mulţumită de munca sa, iarna se aşeză într-un adăpost înzăpezit, la odihnă.

După ce adormi, primăvara lăsă din nou vântul blajin din sud să bată. Zăpada se înmuie de tot şi picura de pe acoperişuri. În dimineaţa următoare, Soarele vesel de primăvară gâdilă iarna pe la nas. Când se trezi, nu mai era aşa de mândră şi frumoasă cum fusese. Stătea acolo picurând, şi privea cum primăvara făcea să înmugurească mâţişori şi să înflorească ghioceii şi cum ademenea albinele afară din căsuţele lor. În curând se întoarseră şi păsările călătoare şi ciripeau bucuroase. Pe câmpii licărea sfios primul verde. Solul câmpului se dezgheţa, iar după prima ploaie caldă, pământul începu din nou să miroase. Atunci primăvara veni la ţăran şi-i spuse:

- După cum vezi, eu sunt mai bună. Şi pentru că te-am ajutat, poţi să-ţi cultivi din nou pământul”. Dar ţăranul nu vru să admită aceste cuvinte linguşitoare. El se gândi şi spuse: - Vă iubesc la fel de mult pe amândouă, dar pe fiecare la vremea ei. Iarna şi primăvara fură de acord cu ţăranul, dar până în ziua de astăzi nu se pot dezobişnui să nu se tachineze din când în când. Christine Kutik

Ghicitoare HUTSCH, HE ! Urlă şi suflă pe stradă în sus Ţăranul seamănă, şi totuşi plămâni n-are; Păsările cântă, linge zăpada ca pe unt, Seminţele se-mprăştie, şi totuşi n-are limbă. Ţăranul seamănă.

Clopoţel de primăvarăMaterial:

- un mic ghiveci de lut - 3 bile de lemn colorate- aţă de croşetat- vopsele- lac transparentGhiveciul se pictează colorat pe dinăuntru cu un strat gros de vopsea; după uscare se lăcuieşte. Din aţa de croşetat răsucim o sfoară. La

unul dintre capetele ei înnodăm o bilă de lemn (ca limbă de clopot), celălalt capăt trece prin gaura din ghiveci în afara, formează o buclă şi se întoarce înapoi. Celelalte 2 bile de lemn le legăm strâns de mai multe ori cu aţa, dedesubtul şi deasupra fundului ghiveciului(vezi desenul).

Semănatul grânelor

7

Cântecele care povestesc despre munca ţăranului primăvara, pentru majoritatea copiilor nu au legătură cu lumea lor înconjurătoare. Grânele pe care ”le seamănă ţăranul” sunt alimente de bază pentru oameni, dar mulţi nu ştiu să deosebească speciile şi boabele de ovăz, grâu, orez sau secară.

Când copiii au trăit ei însăşi modul în care cresc aceste diferite soiuri de cereale, pot recunoaşte caracterele lor specifice. Primăvara, când afară se cultivă câmpurile, pot fi semănate în casă în diferite ghivece de pământ cereale. Înainte de a umple ghivecele cu pământ, le cufundăm pentru câteva minute în baie de apă; o ascultare atentă percepe un foşnet delicat, cântător.

Pământul poate fi “arat” cu instrumentele folosite la groape de nisip, sau cu linguri şi furculiţe vechi; la fel “grăpat”, “brăzdat”, înainte de a semăna, separate pe soiuri, cerealele.

Semănăm, semănăm, grâu acuma semănăm, uşurel, uşurel, în pământ îl cufundăm, ploaie, ploaie, udă-ni-l!Soare bun, tu încălzeşte-l !Vânt adie, şi ni-l creşte Florile iar să răsară , Grâul să se coacă iară !

Hedwig DistelSemănătura trebuie menţinută foarte umedă, în special la început; pentru a putea germina, nu are voie să se usuce. Stropim cu o

stropitoare de mai multe ori pe zi. După circa 2 zile, germenul deschide sămânţa şi apar firicele rădăcinii. După ce s-au adâncit suficient de mult în pământ, scoatem

ghivecele afară, în aer liber, căci speciile nu se pot dezvolta decât în condiţii climatice naturale. În locuinţă ar creşte repede tulpinile verzi fără să aducă roade. De acum înainte udăm doar când e nevoie

ALUNUL ŞI SOCUL

Alunul are în conştienţa populară o importanţă deosebită. Din ramurile sale se taie, respectând anumite reguli, bagheta magică. În zonele rurale aceasta îşi găseşte întrebuinţare până în ziua de astăzi, în cazurile când este nevoie să se descopere izvoare de apă tăinuite.

Din crengile de alun se pot confecţiona bastoane de călătorie, arcuri, lemne pentru joacă, figurine de şah, tije pentru pânzele de joacă. Abia după ce a trecut perioada îngheţurilor nocturne şi coaja se poate desprinde uşor de pe lemne pot fi încrustate ornamente sau sculpturi în lemn. Pentru ca modelul prevăzut să nu fie modificat prin desprinderea părţilor de coajă, toate liniile de contur trebuiesc adâncite până la miezul lemnului.

Fluieraş de socDin lemnul de soc se poate confecţiona un fluier simplu, a cărui scoarţă poate fi de asemenea decorată prin încrustări. Îndepărtăm

măduva unui lemn de soc de grosimea degetului, de 5- 6 cm lungime şi rotunjim uşor marginea uneia dintre deschideri. Acoperim deschiderea de jos cu un deget. Iau naştere sunete numai când atingem puţin buza superioară de deschizătură şi suflăm înăuntru.

Arc de săgeţi- lemn drept ( frasin sau alun) diam. cca. 2 cm, lungime 100- 150 cm. - şnur- ceară- beţigaşe subţiri, drepte din lemn uşor. - pene- aţăCurăţăm cu grijă lemnul de toate neregularităţile, îl crestăm circular la cca. 2 cm de ambele capete, înnodăm şnurul ceruit la unul dintre

capete; curbăm lemnul astfel încât distanţa dintre coardă şi arc în stare încordată să nu depăşească 15 cm; înnodăm şnurul la celălalt capăt. Lateral de mijlocul arcului crestăm o scobitură pentru ghidarea săgeţii. Folosim partea mai groasă a beţigaşelor ca vârf pentru săgeată. Partea mai subţire o crestăm realizând în ea o asemenea deschizătură încât să intre o bucată de pană înăuntru; aceasta va fi fixată cu aţă udă; săgeţile au lungimea corectă când depăşesc arcul încordat cu circa 15- 20 cm.

CÂMPIA GRĂDINIŢĂ

Era încă primăvară devreme, însă lumina Soarelui ars atât de orbitoare, revărsându-se printre ferestre, încât Hans trase perdelele. De câteva zile era bolnav, şi trebuia să stea în pat. Ce mult s-ar fi jucat afară! Când veni bunicul să o ia pe Lorchen, sora mai mică, băiatul se necăji:

- Ţie ţi-e bine, eu trebuie să rămân aici!- Vin imediat, răspunse fetiţa şi ţopăi ieşind pe uşă. Luase cu sine găleţica şi lopăţica şi se îndreptă împreună cu bunicul înspre locul de joacă. Ce minunat era să se joace cu nisipul, pentru

prima dată în acest an. În curând, fetiţa făcu o prăjitură, pe care o decoră cu o floricică - un bănuţ, pe care o aduse bunicului. - O, există deja prăjituri cu flori de primăvară! Rămase uluit, bunicul. - Îmi arăţi şi mie, unde ai găsit floarea? Eu nu văd decât o câmpie cu totul maro!Lorchen răspunse: - Deocamdată s-a trezit o singură floricică, vino să-ţi arăt unde am găsit-o!Bunicul se aplecă mult înspre pământ. Acum observă că mulţi muguri florali şi multe frunzuliţe rulate priveau dinspre pământ. - Ce păcat, că fratele tău nu le poate vedea, regretă el. - Dar putem să luăm cu noi o bucăţică de câmpie şi să o plantăm acasă, într-un ghiveci!

8

Hans se bucură mult de mica lui câmpie. Pe ea se zăreau doi boboci. Frunzele verzi răspândeau un adevărat miros de primăvară. Băiatul făcu nişte fluturi coloraţi şi îi aşeză pe o sârmă subţire, înăuntru. Zilnic încerca cu degetul, să vadă de câtă apă are nevoie grădiniţa lui. Când înfloriră cei doi boboci, descoperi şi alţii, care până atunci nu se zăriseră.

Hans se însănătoşise de mult când iarba se înălţase de un deget. Lorchen veni cu o foarfecă. - Acum trebuie să cosim! zise ea. Fratele ei o opri: - Aşteaptă, am descoperit şi alţi muguri, aş vrea să văd întâi ce iese din ei!Nu dură mult până putură recunoaşte trifoiul roşu, cu florile şi frunzele sale. Vara, când şi iarba înflori, copiii plantară bucăţica de

câmpie înapoi afară. Christiane Kutik

Fluture- aţă de bumbac colorată ( pentru croşetat)- hârtie albă lucioasă- hârtie colorată lucioasă- 15- 20 cm sârmă finăPentru corpul fluturelui croşetăm 6- 7 ochiuri, tăiem aţa de începere imediat lângă ochiul cu care am început, iar aţa de la sfârşit o tăiem

la cca. 5 mm după ultimul ochi, desfacem firele în două răsucindu-le bine în două direcţii (laterale). Din hârtie albă şi colorată decupăm câte un dreptunghi ( 6/ 4, 5 cm) suprapunem bucăţile decupate, pliem linia mediană, decupăm forma

de fluture. Pictăm cum dorim fluturele alb. Lipim cele două forme de fluture pe linia mediană ( cu lipici) lipim deasupra corpul croşetat ( un simplu lănţişor). Aşezăm fluturele pe o sârmă, consolidându-l.

STRATUL COPIILOR

La mijlocul lui martie, de ziua Sf. Gertrud, reîncepe conform legilor ţărăneşti, grădinăritul. După pauza hibernală se pregătesc acuma straturile. Copiii se bucură când au voie să cultive şi ei o bucăţică de pământ, să planteze ceva acolo. Dacă nu există grădină, putem realiza un strat într-o lădiţă pentru flori. Copiii doresc să vadă pe cât de repede posibil împlinirea strădaniilor lor. Alegem de aceea seminţe care cresc repede, nepretenţioase, ca năsturelul, ridichile şi limba-mielului. Le semănăm nu foarte des în pământul umed şi le udăm când este necesar. Şi nu durează mult până când copiii pot să presare pe pâinea lor cu unt verdeţuri plantate şi îngrijite de ei înşişi, sau să-şi pună felii de ridichi ca ornament. Şi arpagicul creşte foarte repede. Pe la sfârşitul lui Aprilie vor fi puse, nu prea adânc în pământ. Aşa cum se spune în popor, ele trebuie să mai audă “dangătul clopotelor care cheamă la slujba de seară”. După câteva zile, când frunzele de ceapă au crescut cu forţă, pot fi folosite la diferite mâncăruri sau pentru condimentarea pâinii cu unt.

Pastă de drojdie- 1 lingură ulei floarea soarelui- o ceapă mică- 1 linguriţă pesmet- 4 cuburi de drojdie- 100 g lapte- 2 linguri frunze tocate de ceapă tânără- 1 ou- sare condimentată cu verdeţuriCeapa tăiată subţire se căleşte în ulei, drojdia se dizolvă în lapte, se pun apoi împreună cu pesmetul, frunzele de ceapă tocate foarte

mărunt şi oul în vas, pe foc. Se bate cu telul până se îngroaşă. Se ia de pe foc, se păstrează la rece. Piticuţul cel ridat

În grădină de mă ducZarzavatul să mi-l ud, Piticuţul e acolo, Şi se pune pe strănut.

De merg la bucătărieSă-mi gătesc o supă, Piticul oala a înşfăcat, Cu ea de pământ a dat.

De vreau să-mi mănânc piureulÎn cameră am urcat, Piticuţul e acolo, Jumătate a şi mâncat.

Mi-am strâns lemne pentru foc, Şi vreau să le aduc acasă;Piticuţul le-a furat, Jumătate a şi cărat.

De în pivniţă mă duc, Vinul să mi-l trag, Piticuţul e acolo, Şi ulciorul mi l-a luat.

De mă duc în cămăruţăŞi vreau să mă culc şi euOmuleţul e acoloŞi râde de somnul meu.

De vreau să mă rog şi eu, Mă duc la icoană, Piticuţul e acolo şi începe vorbă nouă: “Copilaş mic şi drăguţ,Roagă-te şi tu cu mine,Pentru piticuţ. ”

PĂTRU ŞI JELU-legendă-

Cu multă vreme înainte , trăiau doi fraţi: Pătru şi Jelu. Cei doi nu se împăcau deloc. În fiecare zi se certau şi se băteau. Uneori strigau atât de tare, încât ţipetele lor se auzeau până departe, la palatul vrăjitorului. Într-o zi s-a săturat vrăjitorul de atâta ceartă. A venit furios la ei prin aer şi le-a spus:

- Aşteptaţi, căci vreau să vă ajut! Drept pedeapsă veţi creşte nedespărţiţi!Murmură o vrajă. Şi atunci Pătru deveni rădăcină, iar Jelu verdeaţa de deasupra. Începând de atunci fură numiţi “pătrunjelul”. Cresc

în pace împreună şi ştiu că unul nu poate trăi fără celălalt.

9

APRILIEAprilie, aprilie, el face ce vreaSoare, ploaie, grindină-aduce, Vreme bună, vreme reaŞi-n căsuţa vremii noastreBărbatul e-năuntru, Femeia e afară, priveşte la drum, Ah, ce viaţă! Ah, ce ceaţă, Începe să şi ningă acum!

Text şi melodie Hans Poser1 aprilie, 1 aprilie, strigă copii şi adulţii poznaşi şi se bucură, când le-a reuşit o păcăleală de 1 aprilie. Pe 1 aprilie domneşte libertatea

bufonului, a carnavalului. Transmitem foarte serioşi diverse ştiri şi informaţii caraghioase şi ne bucurăm când celălalt nu se supără şi râde împreună cu noi.

ULEIUL DE IEPURE

În gospodăria noastră ţărănească râncezise un ciubăr cu untură de porc. Mama ar fi consumat-o bucuroasă la gătit, dar de câte ori apărea un fel de mâncare gătit cu această untură, argaţii strâmbau din nas şi ziceau că nu mănâncă untură de făcut cizmele! Pe vremea aceea aveam în casă o musafiră, care avea câte un sfat bun la orice. E drept că nu era oarbă de amândoi ochii, dar vedea imediat ce e de făcut:

- ai o untură râncedă! Îi spuse ea, îndrăzneaţă, mamei; untura râncedă ţi-o mai cumpără doar la farmacie, în rest nicăieri!Iar eu, băiatul de 12 ani, am fost ales să duc ciubărul la Kindberg, la farmacie. şi cu această ocazie trebuia să mai fac şi altceva. Pe vremea aceea mai locuia un ţesător bătrân la noi în casă, şi de câte ori nu avea de lucru, îşi lua capul în mâini, mormăia foarte

neliniştit, şi spunea celui ce se nimerea atunci de faţă: - E ca şi cum aş avea un cuib de bondari în cap, atâta zumzăie, că mă-au zăpăcit, şi m-am prostit!Odată I-a răspuns musafira: - Dacă te-au zăpăcit, Hartl, trebuie să-ţi ungi tâmplele cu ulei de iepure. - Şi de unde să iau eu ulei de iepure, grăsano? Fu doritor să afle ţesătorul. - De la farmacie, sosi răspunsul. Şi aşa trebuia să iau pentru ţesător de doi groşi ulei de iepure de la farmacia din Kindberg. Ulei de iepure? Oare dau aceste animale şi

ulei, la fel ca şi inul şi rapiţa? Sigur că da, altfel dacă nu ar exista, nu s-ar putea cumpăra. La farmacie era un bătrânel cu părul alb şi ochelari pe care îi folosea ca să se uite glumeţ la mine, pe deasupra sau pe dedesubtul lor,

atunci când mi-am oferit untura de porc. El cântări ciubărul cu o indiferenţă infinită şi plăti atât lemnul cât şi untura cu 5 groşi pe un pfund. Ciubărul fu dus într-o cameră alăturată, întunecoasă.

- Şi acum, ulei de iepure de doi groşi!Pentru asta, să revin peste un sfert de oră. Când m-am întors la farmacie, era lume. Trebuia să aştept, şi m-am aşezat pe o bancă într-un

colţ din care se putea vedea cum funcţiona acest magazin venerabil, care vindecă oamenii prin tot felul de remedii. A venit cineva, şi a cerut untură de vulpe. Bătrânelul a luat un borcan galben de culoarea sulfului de pe raft, a scos cu o lopăţică câţiva bulgăraşi de untură pe o foaie de hârtie, a cântărit-o pe balanţă, şi a spus:

- Aşa, vere, aici ai 5 grame de untură de vulpe, asta face doi groşi. Un băiat ceru untură de viezura împotriva guşei. Farmacistul luă repede borcanul galben de pe raft şi scoase, la fel ca mai înainte, cele

cerute. Am crezut că probabil untura de viezure se epuizase, căci doar acolo era untura de vulpe ! O femeie bătrână veni şchiopătând, plângându-se de gută, şi întrebă dacă există vreo alifie pentru gută.

- Sigur, dragă doamnă! spuse omuleţul, luând iarăşi borcanul cel galben. Acum borcanul cel galben de pe raft începu să mi se pară înspăimântător. Şi deoarece timpul trecea şi eu tot nu eram observat, am ieşit din colţul acela şi am cerut uleiul de iepure.

- Da, sigur, micuţule. Ai venit. Ai să-ţi primeşti uleiul de iepure, spuse prietenos omuleţul, luând borcanul galben de pe raft şi scoţând nişte ulei solidificat de iepure din el. Abia îmi pusesem nepreţuitul remediu, aflat într-un foarte mic borcănel în nepreţuitul meu săculeţ şi-l plătisem cinstit, că mai intră o femeie pe uşă şi întrebă dacă nu există untură proaspătă de porc drept medicament.

- Absolut proaspătă! Strigă farmacistul, abia astăzi am primit-o! şi scoase din borcanul galben untură de porc. Cu acestea am plecat şi am observat imediat pe mine însumi cât de vindecător acţiona uleiul de iepure împotriva zăpăcirii şi prostiei.

Untură de vulpe, untură de viezure, alifie împotriva gutei, ulei de iepure şi untură de porc, toate într-un singur borcan! Abia acum mi-a devenit limpede ce comoară de medicamente valoroase cărasem eu în ciubărul meu, din munţi până în farmacie.

Peter Rosegger

MICA IRINUŢĂjoc ritmic

Mică fetiţă, O împachetează, grijuliu, într-o hârtie, Desfă-ţi umbreluţa nouă, Iar pachetul mi-l aduci tu mie. Căci afară stă să plouă. Acasă, desfacem pachetul de hârtie, Ţine-o bine că ea-I nouă, Nu arată ca mierea aurie?Şi aleargă una, două! Jumătate primeşte Irinuţa, Şi aleargă una, două, Şi jumătate primeşte umbreluţa. Până la prăvălia nouă. Desfă-ţi fuga umbreluţa, Intră-n prăvălie cu umbrela nouă Şi aleargă, fuga, fuguţa!Dă bineţe: ziua bună, ziua bună!Bună ziua, domnule, îmi puteţi da oare,

10

O bucăţică de rază de soare? Christian MorgesternSă-mi usuc umbreluţa cea udă tare. Vânzătorul intră în casa cea mareŞi aduce o bucăţică de Soare pe masă, Nu arată ca mierea cea curată?

MARTIE, APRILIE ŞI MAI

Martie îl invitase cândva pe Aprilie în vizită. Aprilie plecă la drum cu un căruţ, dar Martie făcu în aşa fel încât veniră zăpada şi îngheţul. Aprilie se întoarse acasă, căci cu căruţul nu se mai putea merge.

Anul următor aşteptă să vină timpul şi plecă înspre Martie cu sania, în vizită. Dar Martie făcu să vină căldura, iar fluviile îşi ieşiră din matcă. Şi Aprilie se întoarse iarăşi acasă.

Aprilie se întâlni cu luna Mai şi se văită: - De atâtea ori am plecat în vizită la Martie, dar niciodată nu am ajuns la el, oricum m-am dus, cu căruţul sau cu sania. Căci atunci

când am plecat cu căruţul, a venit iarna; iar când am plecat cu sania s-a topit zăpada - şi nicicum nu am ajuns, nici cu sania, nici cu căruţul. Luna Mai îi spuse: - Te învăţ eu cum poţi ajunge. Fă aşa: ia cu tine căruţul, sania şi o barcă! Aşa vei ajunge!Aprilie aşteptă să vină iarăşi timpul şi făcu precum spuse luna Mai. Plecă cu sania, dar în sanie erau căruţul şi o barcă. Martie făcu să

se încălzească, iar zăpada se topi. Atunci Aprilie încărcă sania şi barca pe căruţ şi merse mai departe. Atunci veniră gerul şi zăpada. Aprilie încărcă barca şi căruţul pe sanie. Atunci zăpada se topi, şi peste tot curgea apa în valuri. Nu se mai putea merge nici cu sania, nici cu căruţul. Atunci Aprilie încărcă sania şi căruţul în barcă şi merse totuşi mai departe. Şi astfel ajunse în vizită la Martie, deşi acesta nu se aştepta să ajungă. Martie se minună de vizita oaspetelui său şi îl întrebă:

- Cine ţi-a spus, cum să ajungi la mine?Aprilie răspunse: - luna Mai. Atunci zise Martie: - Aşteaptă numai, lună Mai, că-ţi tund eu din aripioare!De aceea există şi astăzi geruri de martie în mai, căci Martie mai e şi acuma supărat pe luna Mai.

GhicitoareIarna nu-s aici; vara sunt aiciCopiii mi-i cresc alţii de mici. După glas mă recunoşti, Spune dacă mă cunoşti?

Pasăre micăPasăre mică, pe-a ta aripă. Aduci copiilor Soarele?Dragă şi scumpă pasăre mică!

Pe copaci, acoperişuri, pe liniile de înaltă tensiune, pe pământ şi în aer ciripesc şi cântă păsărelele. Prin cântul lor marchează specificul sectorului lor.

Cântecul ademenitor al piţigoiului s-a putut auzi deja din ianuarie, mai târziu prind glas piţigoii albaştri, iar începând din februarie îşi exersează mierlele sunetele lor de flaut.

Rând pe rând se întorc păsările călătoare. Se poate observa că primele se întorc cele care au plecat ultimele în toamnă. Începând din februarie se pot vedea din nou graurii, nagâţii, ciocârliile. La noi se întorc abia pe la sfârşitul lui aprilie codobaturile,

rândunicile, lăstunii şi cucii. Primăvara când în locurile cultivate se taie vârfurile crengilor copacilor şi arbuştilor, se găsesc multe crenguţe pe pământ. Unele pot fi

puse în vază şi împodobite cu păsări colorate de ceară. Păsări de ceară

- ceară de albine- mici pene. Bucăţile de ceară se încălzesc în mână până se înmoaie, se modelează corpuri de pasăre, lateral se pun penele.

Codobaturi se leagănăApa cu ciocul o ating. Dau căpşorul pe spate, Cu-o picătură, setea şi-o sting. Se unduiesc, Tainic ciripesc, Dar piticul le zăreşte, Căci le-a auzit, Prin tufiş el le priveşteHuş! Fâş! A fugit!

Mariane Garff

SĂRBĂTOAREA DE PAŞTI

11

Paştele este o sărbătoare mobilă. El cade în prima duminică de după prima lună plină după echinocţiul de primăvară. În ultimele două săptămâni înainte de Paşti putem resimţi, vedea împreună cu copiii pe cerul de seară, cum secera Lunii se umple de la o zi la alta cu mai multă lumină.

Paştele este precedat de cele 40 de zile de post, cu ultima perioadă Săptămâna Mare, Săptămâna patimilor. Aceasta se află sub semnul Calvarului şi al morţii pe cruce. Copiii învaţă să înţeleagă abia mai târziu, pe măsură ce se maturizează, istoria Patimilor şi Învierii lui Hristos. Putem trăi împreună cu copiii mai mici Învierea în natura ce se trezeşte.

Atmosfera deosebită, specifică unei sărbători, este influenţată de anotimpul corespunzător. Când sărbătorim Paştele, natura începe să se deschidă din nou. germenii noii vieţi, care în perioada de odihnă de iarnă se aflau ascunşi, se înghesuie înspre forţele luminii în creştere. Deja vara trecută se puteau vedea limpede la arbuşti şi la copaci mugurii pregătiţi pentru primăvară. Care dintre ei s-au desfăcut deja? Unde ne privesc deja plămânărici, anemone, splinuţe şi alţi mesageri ai primăverii dinspre pământ?

Bucuria căutării şi găsirii forţelor naturii ce renaşte aparţine de Paşti pentru copiii, la fel cum aparţine descoperirea ouălor de Paşti. Ouăle şi Iepuraşul care le aduce sunt simboluri ale Paştelui. Ele sunt imagini ale unui fundament Spiritual. În multe culturi vechi oul era considerat sfânt. În mitologiile Creaţiei diferitelor popoare a fost venerat drept sursă a vieţii. Oul este văzut

drept simbol pentru viaţa ce se formează. Adesea erau îngropate ouă în locurile pentru care se implora binecuvântarea, rodnicie sau însănătoşire.

Mesagerul pascal, cel ce aduce copiilor ouăle este Iepurele. Există interpretări care stabilesc o legătură între idealurile creştinismului şi iepure. Ele rezultă din însuşirile deosebite ale acestui animal. Iepurele poate fi simbolul unei fiinţe paşnice, care vede necazul altora şi adesea sare dezinteresat să le salveze.

LUNA DE PAŞTI

Chiar de la începutul primăverii zilele erau în sfârşit mai lungi decât nopţile, dar afară domnea un frig geros. Acest lucru îl simţea şi micul iepuraş din pădure: Într-o dimineaţă, când se trezi în pătuţul său de muşchi, îi fu atât de frig, că-i tremura blăniţa pe el. Alergă înspre mama sa, care tocmai amesteca nişte culori.

- Mi-e atât de frig, se plânse iepuraşul. Nu se mai face odată cald?- Mai aşteaptă puţin, până la Paşti, spuse mama. - Când este Paştele? întrebă iepuraşul. Mama iepuroaică ştiu să-i răspundă:

Abia când luna-i plină, Ca Soarele pe cerul sfânt, Poate să revinăPaştele pe pământ.

Iepuraşul de Paşti - tată sta afară sub un tufiş des. El avea o mică pană cu care picta ouă. Copilul iepuraş ţopăi spre el şi rămase uluit: - Ce ouă frumoase! De ce le pictezi atât de colorat? - Pentru Paşti, când vor fi ascunse pentru copii. - Oh, aş vrea cu drag să-ţi ajut şi eu! Când este Paştele?Tatăl răspunse:

Abia când Luna-i plină, Ca Soarele pe Cerul Sfânt, Poate să revinăPaştele pe pământ.

Iepuraşul văzuse Luna de câteva ori, când avusese voie să ţopăie seara împreună cu părinţii până la luminişul din pădure, dar nu observase niciodată că nu arăta întotdeauna la fel.

Vru să meargă imediat până la luminiş, să se uite după Lună. Bucuros sărea prin frunzişul maroniu şi umed. Sperie în felul acesta un arici, care abia se trezise din somnul de iarnă.

- Mi-e atât de frig, zise micul camarad ţepos. Nu ştii când se va încălzi vremea?- Când va veni Paştele, spuse iepuraşul. - Şi când vor veni Paştele?

Abia când Luna-i plină, Ca Soarele pe Cerul SfântPoate să revinăPaştele pe pământ.

Ştiu să-i răspundă iepuraşul şi ţopăi mai departe. În curând observă un cuc. Acesta tocmai se întorsese din ţările calde. Tremura de frig. - Cred că m-am întors prea devreme, nu ştii când se va încălzi vremea?- Când vine Paştele, atunci se mai încălzeşte, răspunse iepuraşul- Când vin Paştele?

Abia când Luna-i plină, Ca Soarele pe Cerul sfânt, Poate să revinăPaştele pe pământ.

Spuse iepuraşul şi ţopăi mai departe înspre marginea pădurii. Acolo văzu cum Soarele cel mare şi rotund tocmai apunea după munţi. El ţopăi pe câmpie, căutând Luna. Oricât se uita, nu o putu descoperi. Abia când se întunecă văzu o seceră subţire argintie pe cer.

Atunci sosi în zbor o bufniţă. - Ce faci aici? vru să ştie ea. Micii iepuraşi nu trebuie să doarmă?- Vreau să văd când devine Luna plină, răspunse iepuraşul.

12

- HU - hu- hu! râse pasărea de noapte, în noaptea asta nu va fi plină şi nici în noaptea următoare. Dar de ce vrei să vezi Luna plină?- Pentru că vreau să ştiu când vor veni Paştele. - Şi poţi să-mi spui când vor veni Paştele?

Abia când Luna-i plinăCa Soarele pe Cerul Sfânt, Poate să revinăPaştele pe pământ.

răspunse iepuraşul. - Vor mai trece multe nopţi până când va fi Luna plină. În fiecare seară mai creşte puţin, ştiu bufniţa să-i răspundă. Iepuraşul - copil îi mulţumi şi se întoarse acasă. În seara următoare veni din nou în acelaşi loc, pentru a vedea cerul. El observă că

bufniţa avea dreptate. De la o seară la alta, Luna strălucea tot mai luminoasă pe cer, până când într-o seară era rotundă de tot. Atunci iepuraşul se întoarse bucuros acasă şi strigă: - Acum Luna e la fel de rotundă ca Soarele! Vine Paştele?- Da, răspunse iepurele-tată, şi copiii oamenilor aşteaptă de mult. Ei au construit multe cuiburi. Poţi să ne ajuţi să ascundem ouăle.

Christiane KutikMicul iepuraş

Copiii mici se joacă şi cântă bucuroşi istorii cu iepuraşi. Aceştia sunt reprezentaţi prin mişcări ale braţelor şi mâinilor. Iepuraşul - 2 degete de la mâna dreaptă, ţopăie mulţumit şi ajunge la pârâu - mişcări de valuri cu braţul stâng, şi cade înăuntru. Roata cea mare a morii - braţul stâng se mişcă încet în cercIepuraşul se ţine strâns de ea. Când roata morii a ajuns cu iepuraşul sus, el sare în iarbă şi merge acasă. Mama îi scutură blăniţa - 2 degete de la mâna stângă.

Micul iepuraş a vrut să meargă la plimbareN-a văzut râul şi a căzut în el. Apa merge la vale, unde-i moara-n cale, Şi unde nu se odihneşteRoata morii se-nvârteşte.

Roate morii se-nvârteaIepuraşul îl roteaŞi când sus a ajunsEl în iarbă a sărit, zorit. Acasă atunci a alergatMama blăniţa I-a scuturatPână când I s-a uscat.

PREGĂTIRI PENTRU PAŞTE

Cuiburi pentru PaştiCopiii îşi construiesc cuiburi din muşchi sau cultivă iarbă pe care o pun apoi afară. Cufundăm un ghiveci pentru câteva minute în apă, îl

umplem cu pământ, semănăm boabe de grâu unul strâns lângă celălalt şi le apăsăm uşor în pământ. Menţinem semănătura umedă bine casă poată germina. Iarba care a răsărit, se udă când este nevoie. la temperatura camerei , creşte în 14 zile suficient de înaltă pentru un cuib.

Lumânări de PaştiPutem realiza o lumânare pentru masa de Paşti din resturi topite de ceară. - 125- 200 g resturi de ceară- fitil de lumânare- cutie cilindrică îngustă de tablă pentru formă. - o oală veche pentru topirea cerii- o bucată de sârmă- bandă de lipit- puţină ceară de albine pentru modelat. Lipim capătul fitilului cu puţină ceară moale în mijlocul fundului cutiei înguste şi îl tragem drept în sus. În partea de sus a cutiei prindem

fitilul cu nişte sârmă de flori, ca să nu alunece. Fixăm sârma îndoită cu un inel de bandă de lipit. Topim resturile de ceară în vasul de topit, la temperatură scăzută. Ceara nu trebuie să scoată fum când o turnăm în formă. Când ceara s-a întărit de la un capăt la celălalt, cufundăm cutia pentru o clipă în apă fierbinte clocotită. Tragem lumânarea de fitil afară şi o decorăm cu resturi de ceară de albine de modelat.

Ouă suflateOuăle suflate ( golite: se înţeapă oul la cele două capete diametral opuse şi I se suflă conţinutul afară) , care au fost spălate în apă cu oţet,

oferă un fundal de pictură deosebit de bun pentru diverse tehnici. Ele pot fi decorate cu culori cerate, creioane colorate, tuş de desen, acuarelă sau tempera sau vopsea. Culorile fluide pot fi cel mai bine aplicate de jur-împrejurul oului atunci când introducem oul pe o andrea, având la capete două discuri mici de plute. Pentru pictură pot fi folosite pe lângă pensule şi mici pene şi mâţişori de salcie.

Buchet de PaştiUn buchet de mâţişori de salcie şi de ramuri, care se află fără alte podoabe în vază în Săptămâna Mare, poate fi ornamentat festiv pentru

duminica Paştelui. Dacă îi adăugăm multe ouă suflate, frumos decorate, el se transformă într-un buchet de Paşti. Ramurile cu mâţişori tăiate formează în curând rădăcini în vază. Mai târziu, după ce am despodobit buchetul de Paşti, le putem planta departe şi să formeze un copăcel.

PRĂJITURI DE PAŞTI

13

Urechi de iepure- 320 g făină cernută de grâu. - 200 g migdale prăjite măcinate. - 80 g zahăr- 280 g unt- 80 g migdale decojite, despărţite în două jumătăţi. Din făină, migdale măcinate, zahăr şi unt frământăm repede un aluat, îl punem o oră la rece, formăm mici sfere, cărora le punem câte

două jumătăţi de migdală drept urechi, le aşezăm în forma unsă cu unt; le coacem la cuptor încălzit, la foc potrivit până se fac galben deschis. Tărâţele rezultate prin cernere pot fi folosite la musli.

Musli cu tărâţe- o ceaşcă tărâţe de grâu- o ceaşcă fulgi cereale- 1 lingură seminţe de susan- 1 lingură ulei de floarea soarelui- 1/2 ceaşcă stafide- 1/2 ceaşcă nuci pisate. Prăjim seminţele de susan în ulei, apoi adăugăm tărâţele şi fulgii prăjind încă 5 minute; amestecăm restul ingredientelor. Când este rece

poate fi pus la păstrat într-un borcan cu capac. Pâine de Paşti

- 480- 500 g grâu măcinat fin- 2 ouă- 30 g drojdie- 100 g unt- 125 g lapte- 50 g zahăr- 200 g stafide- 50 g coajă zaharisită de lămâie ( cu partea albă)- 50 g migdale tăiate mărunt- coaja rasă de la o jumătate de lămâie. Turnăm făina încălzită într-un castron, facem o adâncitură în ea, unde turnăm drojdia amestecată pastă cu puţin zahăr şi 3 linguri din

laptele cântărit, rece, lăsăm să dospească, acoperit. Amestecăm restul laptelui cu ouăle, adăugăm stafidele, coaja zaharisită de lămâie, migdalele şi coaja rasă de lămâie, migdalele şi coaja rasă de lămâie, pe care le punem deoparte. După circa 15 minute de dospire amestecăm drojdia cu făina, adăugăm amestecul de ouă cu lapte, şi la sfârşit, îl lăsăm să mai dospească acoperit 1 h , în răstimpul căreia mai frământăm o dată sau de două ori. Încălzim cuptorul la 200 grade. Din 4/5 din cantitatea aluatului facem o pâine rotundă cu diametrul de 25 cm astfel încât la margine să fie o ridicătură inelară. Din restul aluatului realizăm 4 rulouri groase cât degetul, pe acre le împletim câte două, şi le punem în formă de cruce în mijlocul plăcinţii. Mai lăsăm să crească 15 minute într-o formă unsă cu unt; apoi coacem circa 45 minute în cuptorul în care am adăugat un vas plat cu apă clocotită.

MICUL SOARE

Lisa şi Peter strânseseră perniţe de muşchi. Într-un loc anume îşi construi fiecare copil un cuib din el, pe care îl împodobi cu primele flori de primăvară. Când Lisa fu gata, alergă la părinţi şi zise, radiind:

- Am construit un cuib aşa de mare! Descrise cu braţele mărimea lui. Dintr-o dată deveni gânditoare: ”Sper să-l găsească iepuraşul , că este chiar sub ramurile bradului cel mare!” Veni şi Peter şi spuse: - Aş vrea să dăruiesc ceva iepuraşului! Îi place mai mult ceva sărat, sau ceva dulce?Mama fu de părere că iepuraşul s-ar bucura precis de nişte legume pentru ronţăit. Ea aduse o frunză de varză şi un morcov şi le dete

copiilor. Când se treziră fraţii în dimineaţa următoare, încă nu se luminase bine de ziuă. Se duseră repede la fereastră. - Psss, poate-l mai vedem pe iepuraş, şopti Peter. Amândoi îşi turtiră nasurile de fereastră privind în afară. După un timp Lisa se bucură: - Uite, cred că acolo în iarbă e un ou roşu!- Da, îl văd şi eu, rămase uluit Peter, şi dincolo în spate este altul. Copiii îşi treziră părinţii. - A fost deja iepuraşul!Când ajunseră la cuiburile lor, fură curioşi să vadă dacă iepuraşul găsise darurile lor. - Dintr-al meu a muşcat! Se bucură Lisa. - Şi dintr-al meu, strigă Peter, uite aici se văd urme clare de dinţi!Abia acum admirară cei doi surprizele din cuiburile lor şi mâncară din ele. În iarbă găsiră mai multe ouă mari, colorate. Le aduseră într-un coşuleţ la masa festiv aranjată. Mai târziu, la micul dejun, tatăl

întrebă: - Ştiţi că în aceste ouă de Paşti este ascuns ceva deosebit?El ţinea un ou decojit cu vârful în sus, tăie cu grijă albuşul de jur-împrejur la mijlocul oului şi ridică jumătatea de albuş deasupra. Când

copiii văzură gălbenuşul aflat în cealaltă jumătate, rămaseră uimiţi. - O, arată ca o minge de aur!- E ca un mic Soare!

14

Christiane KutikVine iepuraşul! Fiţi liniştiţi! El ţopăie spre cuiburi în noapte, Copii, nu mai vorbiţi! Aleargă în grabă la toate. Şi pentru că vrea să vă facă surpriză, Ce a adus, îndată veţi şti: Ţineţi ochii închişi! Deschideţi ochii, copii!

Hedwig DiestelOuă de ciocolată

- 70 g ciocolată amăruie rasă- 100 g zahăr pudră- 250 g migdale măcinate- 1 ouAmestecăm toate ingredientele, formăm ouşoare, le răsucim separat în hârtie de celofan.

Iepuraş de Paşti- 140 g făină de grâu, tip 1050- 50 g migdale curăţate, măcinate. - 40 g zahăr pudră cernut. - 1 vârf de cuţit de sare- 100 g unt- 1 gălbenuşAmestecăm toate ingredientele, le frământăm ca aluat, lăsăm aluatul să stea înfăşurat 2 h în folie de aluminiu în frigider. Cantitatea

prescrisă ajunge pentru 5 iepuraşi. Pentru fiecare iepuraş se formează 2 rulouri de aluat, pe care le lipim cu puţin albuş între ele. Lipim şi urechile şi codiţa tot cu albuş între ele. Coacem iepuraşii de Paşti la 180 grade, până devin galben luminos - galben deschis.

JOCURI CU COPIII DE PAŞTI

Copiii vor să meargă afară, la plimbare de Paşti. Uneori mai descoperă cu această ocazie ouă pe care le-a pierdut Iepuraşul. Se bucură şi de jocurile în comun.

Iepuraşule, ajută-mă!Iepuraşul este animalul cel mai bun, mai săritor dintre toate animalele. El sare în locul altuia, care este vândut de vulpe sau de câini.

1, 2, 3, 4, 5, a venit vulpea aici?Nu, nu, nu, aici nu e,

Spune-ntâi câţi ani ai tu? ( 1, 2, 3…)Un jucător este vulpea, toţi ceilalţi sunt iepuri. După ce a fost aleasă vulpea - prin socoteala de mai sus - va încerca să prindă un iepure.

Când ajunge foarte aproape de un iepuraş, cel urmărit strigă: - iepuraşule, ajută-mă! Şi încearcă să atingă mâna altcuiva. Dacă reuşeşte, este salvat. Dacă nu reuşeşte, va fi el vulpea în jocul următor.

Nu te-ntoarce acum, Iepuraşul e pe drum!Unul dintre jucători, ales drept Iepuraş, primeşte un ou dintr-un material oarecare, sau o batistă înnodată drept ou. Ceilalţi copii stau în

cerc. Iepuraşul ţopăie în afara lor şi-şi lasă oul să cadă în dreptul unui copil. Dacă acesta observă la timp, ridică oul şi încearcă să prindă Iepuraşul înainte de a reajunge la locul eliberat. Dacă nu reuşeşte, devine el Iepure în jocul următor.

POVESTEA DESPRE ŞOIMUL MĂREŢ

Trăiau cândva în Împărăţia ţarului, departe dincolo de marea albastră şi departe dincolo de munţii cei înalţi, un om cu femeia lui şi cele 3 fiice ale lor. Cele două fiice mai mari erau încrezute, cea mică era modestă şi frumoasă, mai frumoasă decât poate o poveste povesti. Era atât de frumoasă, că toţi tinerii se opreau pe stradă să se uite la ea.

Când tatăl vru să plece la târg la oraş, le întrebă pe fiicele sale ce să le aducă. Cele două mai mari spuseră: - adu-ne stofă pentru rochii noi!Cea mai tânără zise: - Mie să-mi aduci floarea purpurie. - Floarea purpurie? râse tatăl, să nu-ţi aduc mai bine nişte podoabe?- Nu, tăticule, zise fiica cea mică, floarea purpurie, te rog. Şi aşa cumpără tatăl stofe pentru rochii pentru surorile mai mari, dar floarea purpurie, oricât o cântă, n-o află nicăieri. Cele două

surori mai mari se bucurară tare mult când tatăl se întoarse acasă. Celei mai tinere îi spuse: - N-am putut găsi nicăieri floarea purpurie. Cele două surori mai mari croiră rochii, le cusură şi râseră de cea mică: - Aşa-ţi trebuie, dacă vrei floarea purpurie!Când tatăl plecă din nou la târg, le mai întrebă odată pe fete ce-şi doresc. Cele două fete mai mari cerură batiste, cea mică spuse: - Mie adu-mi floarea purpurie. Tatăl cumpără două batiste, dar floarea purpurie nu o putu descoperi nici în dreapta, nici în stânga. Şi iarăşi se întoarse necăjit acasă

fără floare. - Poate data viitoare, tăticule, spuse fata, poate data viitoare. Şi când tatăl merse pentru cea de-a treia oară la oraş, cele două surori mai mari spuseră: - Cumpără-ne cercei!Cea tânără repetă:

15

- Mie adu-mi floarea purpurie. Tatăl cumpără cercei de aur, şi apoi întrebă toţi negustorii din iarmaroc dacă au văzut pe undeva floarea purpurie. Dar nimeni nu o

văzuse, şi cu toţi îşi clătinară capetele. tatăl părăsi mâhnit iarmarocul şi merse o bucată de drum. Dintr-o dată văzu un om bătrân la margine de drum, care ţinea în mână o floare purpurie. Tatăl sări din căruţă şi strigă:

- Vinde-mi floarea mie!- Nu este de vânzare floarea, spuse bătrânul, dar dacă fiica ta vrea să se căsătorească cu fiul meu, Şoimul, îţi dau floarea. Tatăl se gândi o vreme, “dacă mă întorc iarăşi fără floare acasă, va fi tristă. Dacă trebuie să se căsătorească cu un şoim, cine ştie ce-o

mai fi şi asta?!” Totuşi apoi se gândi, “ dacă vrea să aibă floarea purpurie, poate ia şi şoimul de bărbat”. Îi promise bătrânului, luă floarea şi porni înspre casă. Surorile mai mari se bucurară de cercei; celei tinere îi spuse:

- Floarea ta purpurie este o floare ciudată, iar la ureche îi şopti: am primit-o de la un bătrân, dar, pentru că nu era de vânzare, a trebuit să-i promit că ai să te căsătoreşti cu şoimul, fiul său.

- Îl, cunosc, şoimul cu pene colorate, spuse fata încetişor, măreţ pluteşte în văzduh, iar când atinge pământul, este un tânăr frumos. - Povesteşte mai departe, spuse tatăl. - Mă iubeşte, tată, ştiu asta. La Paşti l. am văzut în biserică, şi tot timpul s-a uitat la mine. - Ciudată poveste, spuse tatăl, foarte ciudată. Apoi fata se duse în camera ei, puse floarea într-o vază şi deschise geamul larg. Privi pe fereastră, iar şoimul plutea în înaltul cerului;

de acolo veni rotindu-se în cercuri mari, tot mai jos şi mai jos, şi pătrunse în camera fetei. Şi atunci se făcu un tânăr frumos, care vorbi cu ea şi rămase toată noaptea acolo. Când se lumină de ziuă, spuse:

- A trecut timpul, trebuie să mă întorc. Dar când se înserează, pune floarea purpurie la fereastră. Voi veni oricât de departe voi fi, şi voi rămâne cu tine până se luminează de zi. Ia şi pana colorată din veşmântul meu de pene, căci îţi va fi de folos de câte ori vei avea vreo dorinţă. Ieşi pe scara cea mică, scutură pana, şi ţi se va îndeplini orice dorinţă ai avea.

El o îmbrăţişă, deveni şoim, ieşi pe fereastră, urcă în cercuri pe deasupra casei, urcă tot mai mult şi pluti sus în largul cerului. Fata se uită după el până când nu mai putu să-l vadă, apoi se întinse în pat şi se odihni.

În dimineaţa de Paşti, fetele cele mari se bucurară că pot merge la biserică în rochii noi şi cu cercei. Se spălară şi se îmbrăcară, erau foarte măreţe şi-i spuseră surorii mai mici:

- Asta-i din cauza florii purpurii. Dacă ţi-ai fi dorit şi tu stofă şi cercei, puteai acuma să te împodobeşti şi tu ca noi, şi să vii cu noi. - Nu vă faceţi griji pentru mine, spuse fata, eu rămân acasă şi mă rog aici. Şi privea de la fereastră cum toată lumea se îndrepta, mândră şi frumoasă, în straie de sărbătoare colorate, înspre biserică. Când nu se

mai văzu nimenea, alergă la scara cea mică, scutură pana colorată şi îndată sosi în zbor tot ce-şi dorise, şi toate erau mai frumoase decât îşi imaginase fata: o rochie ţesută cu fir de aur, pantofi şi bonetă, şi multe podoabe din pietre preţioase, o trăsură de cristal şi nişte cai mândri. Îşi scoase rochia cea veche şi îmbrăcă hainele şi darurile noi, se urcă în trăsură şi merse la biserică. Toţi oamenii se uitau la ea:

- Priviţi, o fiică de ţar! şopteau ei, de unde o fi venit? Desigur că de peste nouă mări şi ţări sosise, căci fata strălucea de frumuseţe şi de bogăţie. Când se cântă ultimul cântec, fata părăsi

repede biserica, se aşeză în caleaşcă şi merse repede acasă. Dispăru, şi când oamenii ieşiră din biserică nu o mai văzură pa fata cea frumoasă.

Ajunsă acasă, pe scara cea mică, flutură iarăşi pana şi totul dispăru - rochie şi pantofi, pietre nestemate şi caleaşcă - la fel precum veniseră. Apoi se aşeză la fereastră şi privea lumea întorcându-se de la biserică. Surorile îi povestiră despre fata de ţar din ţara cea îndepărtată care arăta atât de minunat, mai minunat decât povestesc poveştile.

La Paştele următor fu totul ca la primul. Şi după ca mai trecu un an şi veni cel de. al treilea Paşti, fu totul ca la Paştele trecut. Numai că se întâmplă ceva: fata uită să-şi scoată din păr, după ce se întoarse acasă, agrafa cu diamantele cele mari. Şi când se întoarseră surorile de la biserică şi vrură să-i povestească despre fiica de ţar, zăriră strălucind diamantele în părul ei.

- Acesta este diamantul pe care-l purta fiica de ţar în păr! strigară ele. Dar fata nu scoase nici un cuvânt şi merse în camera ei. Surorile deveniră atât de bănuitoare, încât pândiră noaptea, auziră şoimul când

pătrunse în cameră, iar dimineaţa îl văzură zburând de acolo. În seara zilei următoare, cele două surori înfipseseră cuţite mari în pervazul ferestrei, astfel că şoimul nu putu pătrunde în cameră.

- Rămâi cu bine, spuse el, dacă vrei să mă cauţi, caută-mă peste nouă mări şi ţări. Ca să mă afli, ai nevoie de trei perechi de pantofi de fier, trei bastoane de stejar şi trei pâini tari de jertfă.

Fata, care adormise aşteptând şoimul, auzi cuvintele ca prin vis, iar a doua zi când se trezi, găsi cuţitele în fereastră, iar pe cuţite era sânge. De acum înainte nu se mai întâmplă nimic, şoimul nu mai veni în cămăruţă, iar pana îşi pierduse puterea. Fata îşi făcu opinci de fier, pâine de jertfă şi bastoane de stejar şi plecă la drum, în direcţia din care venea şoimul. Trecu prin pădure, peste mări şi ţări, până când se toci prima pereche de opinci, primul baston şi mâncă prima pâine tare. Atunci ajunse la o colibă ce avea picioare de găină şi se învârtea în continuu.

- Colibă, colibă, stai cu faţa către mine, şi primeşte-mă în tine, rosti fata. Atunci coliba se întoarse cu faţa înspre ea şi fata putu urca. Iar în colibă pe cuptor, sta peste şapte straturi de ţigle Baba Cloanţa cu

piciorul ei de lemn şi cu ochii în tavan. - Miroase a om, strigă ea, cine eşti şi ce vrei tu?- Îmi caut iubitul, şoimul cu penele colorate, spuse fata. - Dincolo de mări şi ţări locuieşte şoimul. Şi vrea să se căsătorească cu fiica ţarului. Ea îi dădu fetei de mâncare, de băut, îi făcu patul, şi în dimineaţa următoare îi dărui un scăunel de argint şi un fus de aur şi un ghem: - Când ajungi în Împărăţia şoimului tău, aşează-te la malul Mării albastre şi toarce, căci se torc fire de aur cu el. Fiica ţarului va veni

să-ţi cumpere scăunelul şi fusul. Dar tu să I le dăruieşti pe amândouă şi spune-I că vrei doar să-l vezi pe şoim. Acum du-te după ghem, căci te va conduce la sora mea mijlocie.

Fata se duse după ghem prin păduri tot mai întunecate până când toci şi a doua pereche de opinci, şi al doilea baston şi mâncă şi cea de-a doua pâine. Ghemul ajunse la o colibă ce avea picioare de găină şi se rotea în toate părţile.

- Colibă, colibă, stai cu faţa către mine şi primeşte-mă înăuntru.

16

Atunci coliba se întoarse cu faţa înspre ea, ca să se poată urca, iar în colibă, pe cuptor, pe nouă rânduri de ţigle se afla baba cloanţa mijlocie, cu piciorul ei de lemn şi se uita în tavan.

- Miroase a om! strigă ea, cine eşti? Şi ce vrei?- Îmi caut iubitul, şoimul cu pene colorate, spuse fata. - iubitul tău, şoimul, se pregăteşte de căsătoria cu fiica ţarului, spuse Baba Cloanţa mijlocie. În dimineaţa următoare îi dădu fetei o farfurie de argint şi un ou de aur. - Când ajungi în Împărăţia şoimului tău, aşează-te pe malul Mării albastre, pune farfuria pe nisip şi rostogoleşte oul pe ea. Fiica ţarului

va veni şi va voi să şi le cumpere pe amândouă, dar tu să I le dăruieşti, şi să-I spui că vrei doar să-l vezi pe şoim. Acum dă drumul ghemului să se desfăşoare şi mergi pe urma lui, căci el te va duce la Baba Cloanţa, sora mea mai mare.

Fata merse pe urma ghemului prin păduri tot mai întunecoase, până când se rupse şi ultima pereche de opinci de fier, se toci şi bastonul de stejar şi mâncă şi cea de-a treia pâine. Ghemul se rostogoli până când se rupse şi ultima pereche de opinci de fier, se toci şi bastonul de stejar şi mâncă şi cea de a treia pâine. ghemul se rostogoli până în faţa unei colibe ce avea picioare de găină şi se rotea într-una.

- Colibă, colibă, stai cu faţa către mine, şi primeşte-mă înăuntru, rosti fata. Atunci coliba se întoarse cu faţa la ea, şi ea putu urca înăuntru, iar în colibă, pe cuptor, pe 12 rânduri de ţiglă, sta Baba Cloanţa, cea

mai bătrână, cu piciorul ei de lemn şi privea în tavan. - Miroase a om! Cine e? Ce vrei tu? strigă ea. - Îmi caut iubitul, şoimul cu pene colorate. - Astăzi se căsătoreşte iubitul tău, zise Baba Cloanţa. Iar în dimineaţa următoare, devreme de tot, că stelele încă nu păliseră pe cer, ăi dădu fetei un gherghef de aur şi un ac de argint. - Când ajungi în Împărăţia şoimului tău, aşează-te pe malul mării albastre şi ţine ghegheful în mâini, căci acul va coase singur. Soţia

iubitului tău va veni şi va voi să ţi le cumpere pe amândouă. Dar tu să I le dăruieşti şi să-I spui că vrei doar să-l vezi pe şoim. Fata mergea în urma ghemului şi plângea. Iar pădurea se lumina tot mai tare, se rărea şi se termină acolo unde începea marea. Foarte

aproape străluceau turnurile aurite ale palatului ţarului. Fata se aşeză pe scăunelul de argint, luă fusul de aur şi începu să toarcă. Şi imediat veni ţarina cu slujitoarele ei, văzu aurul şi argintul şi voi să le cumpere.

- Dacă-mi dai voie să văd şoimul, ţi le dăruiesc pe amândouă. - Doarme într-una, zise ţarina, dar dacă te mulţumeşti să-l vezi dormind, te conduc la el. Ţarina merse înainte şi înfipse în hainele soţului ei un ac vrăjit, în aşa fel încât să doarmă adânc, adânc şi conduse fata la el, lăsându-I

singuri. Iar ea stătea lângă ţarul adormit, plângea şi se ruga: - Trezeşte-te, iubitule, trezeşte-te. Nouă mări şi ţări am străbătut, trei perechi de opinci de fier am rupt, trei bastoane de stejar am tocit,

trei pâini de jertfă am mâncat. Dar ţarul dormea şi nici nu se clintea. Ţarina se întoarse, o scoase afară din încăpere şi se întoarse să scoată acul fermecat din haină. - Ce somn a fost ăsta? Cineva plângea şi se jeluia, auzeam, dar nu puteam să-mi deschid ochii. - Ai visat, spuse ţarina, aşa sunt visele. În ziua următoare se aşeză iarăşi fata pe malul mării albastre şi rostogolea oul de aur pe farfuria de argint. Imediat veni ţarina cu

slujitoarele ei, văzu aurul şi argintul şi vru să le cumpere. - Dacă-mi dai voie să-l văd pe şoim, ţi le dăruiesc. - Dacă-ţi ajunge să-l vezi dormind, te las cu el. Ţarina merse înainte, înfipse iarăşi acul în haina bărbatului, în aşa fel încât el să doarmă adânc, adânc, o conduse pe fată la el şi îi lăsă

singuri. Şi stătu iarăşi ţarul adormit şi plânse, şi-l rugă să se trezească. - Trezeşte-te, iubitule, trezeşte-te. Nouă mări şi ţări am străbătut, trei perechi de opinci am rupt, trei bastoane de stejar am tocit, trei

pâini de jertfă am mâncat, ca să găsesc. Dar el dormea şi nici nu se clintea. Veni ţarina, o scoase afară din încăpere şi apoi îi scoase acul din haină. - Ce somn a fost acesta? Cineva plângea şi se jeluia, auzeam dar nu puteam deschide ochii. - Nu a fost nimeni aici, ai visat, zise ţarina, aşa sunt visele. În cea de-a treia zi fata se aşeză iar pe malul mării şi ţinea ghergheful de aur în faţă, iar acul de argint începu să coasă. Iarăşi veni

ţarina cu slujitoarele ei, văzu aurul şi argintul şi vru să le cumpere. - Dacă-mi dai voie să-l văd pe şoim, ţi le dăruiesc. Ţarina merse înainte. - Lasă-mă să te pieptăn, îi spuse ea soţului ei, şi când îl pieptăna, îi înfipse acul vrăjit în păr, astfel că el adormi adânc. Apoi o lăsă pe

fată să intre şi îi lăsă singuri. Fata plânse şi-l îmbrăţişă, îi mângâie faţa părul şi descoperi acul. Îl scoase şi ţarul se trezi, o recunoscu pe fată, ascultă povestea cu surorile ei şi drumul lung pe care l-a străbătut ca să ajungă la el şi cum reuşise să ajungă la el în iatac. El o iubea pe fată şi mai mult ca înainte, şi-şi chemă îndată boierii, conducătorii şi demnitarii pentru a le spune povestea.

- Care este soţia mea? Cea care m-a căutat sau cea care m-a arătat pentru aur şi argint?- Cea care te-a căutat, spuseră toţi. Ţarul aşeză coroana de nuntă pe capul fetei, şi apoi băură şi mâncară trei zile şi trei nopţi.

Poveste rusească

MAI

NOAPTEA VALPURGIILOR

17

Legenda spune că în Noaptea Valpurgiilor, noaptea dinainte de 1 Mai, se dezlănţuie toate vrăjitoarele. Vrăjitoarele zboară pe mături, vătraie, ţapi sau pisici prin aer. Ele se întâlnesc pe munte, în Harz; şi dansează acolo, cu ţipete şi larmă sălbatică, cu diavolul. Preocupărilor agitate din Noaptea Valpurgiilor le-a dedicat Goethe prima parte din “Faust”.

Cauzele acestor legende se află probabil în începuturile creştinismului. O sărbătoare păgână a primăverii, care până atunci fusese sărbătorită în provincia saxonă, fusese interzisă.

Acei oameni care nu voiau să se lase deturnaţi de la vechile obiceiuri, mergeau în taină la vechile lor lăcaşe de cult. Pentru a nu fi recunoscuţi, apăreau deghizaţi sau costumaţi în figuri înspăimântătoare.

Continuarea obiceiurilor păgâne au constituit prilejul creării de poveşti cu năluci, stafii, vrăjitoare. În credinţa populară teama de vrăjitoare a mai trăit o vreme. În seara dinainte de Noaptea Valpurgiilor se ascundeau în multe gospodării măturile sau ţapii, pentru a nu fi folosiţi la zbor. Grija oamenilor faţă de daunele pe care le pricinuiau necuratele prin zborul lor peste câmpuri şi grădini urma să fie alungată prin aprinderea de focuri şi facle, prin strigăte, pocnete de bici, tras cu puşca, artificii.

Mergeam cândva la BuschlabehMergeam cândva la BuschlabehMi-a mers atât de rău, o, vai, Trecui pe lângă o moară, Trei vrăjitoare se uitau afară, Prima zise: vino să bei cu mine!A doua zise: vino să mănânci cu mine!A treia luă o piatră de moarăŞi o azvârli în piciorul meu drept, o, vai, Nu mă mai duc la Buschlabeh.

MĂTURA VRĂJITOAREI

În apropierea unui mic sat exista cândva o pădure vrăjită. Înăuntrul ei bântuia vrăjitoarea cea bătrână Raba. Nici unul dintre oamenii din împrejurimi nu îndrăznea să păşească în această pădure, căci se povestea că vrăjitoarea are puteri magice.

În sătucul din apropiere locuia Lenchen, o tânără păzitoare de capre. De-a lungul întregii ierni, caprele tatălui ei au trebuit să stea închise în staul. Abia la sfârşitul lui aprilie crescuse iarba nouă într-atât că putură fi duse afară, la păscut. Animalele erau atât de neastâmpărate şi de zburdalnice, pentru că li se dăduse drumul afară, încât fetei îi venea foarte greu să le strângă laolaltă. Ce bine că le pusese clopoţei la gât, aşa măcar auzea pe unde se aflau. Caprele rupeau de ici de colo firele verzi şi fugiră departe de sat. Pe o câmpie înconjurată de aluni, rămaseră în sfârşit la un loc. Aici putu Lenchen să se odihnească. În curând se întinse în iarbă, şi pentru că era obosită, adormi.

Soarele sta deja să apună când se trezi fetiţa. Îi era frig de la vântul rece de seară, şi se sperie. Caprele nu se mai vedeau! Fata alergă cât de repede putu în direcţia aceea, şi în curând găsi animalele, doar un ţap lipsea! Fără el nu îndrăznea să se întoarcă acasă. Îl căută, şi-l căută, până când în sfârşit auzi un sunet delicat dinspre pădurea vrăjită. Lenchen alergă până la marginea pădurii şi se opri. Apoi auzi iarăşi clopoţelul. Animalul trebuie să fie foarte aproape! Păşi cu teamă în pădure. Crengile trosneau sub picioarele ei, deşi îşi dădea mare osteneală să nu facă zgomot.

Se întuneca deja, şi inima ei începu să bată tot mai puternic. În sfârşit descoperi animalul - nu era singur! Lângă el stătea bătrâna Raba şi îl ţinea strâns de legătura de la gât. Fetiţa rămase locului ca înrădăcinată.

- Îmi place ţapul ăsta, croncăni vrăjitoarea, ar fi un animal bun de călărie pentru noi, hai urcă-te!Lenchen nu voia să se despartă de ţap. Ea nu îndrăzni să o contrazică şi făcu ceea ce spunea vrăjitoarea. bătrâna se aşeză în spatele ei

şi murmură o vrajă. Repede ca vântul zburară amândouă pe ţap prin văzduh. Când ajunseră adânc în pădure la casa vrăjitoarei, aceasta chicoti:

- Vezi, tu, trebuie doar să vorbeşti cum trebuie cu aceste animale, atunci ascultă şi nu mai fug nicăieri. Ea se uită întrebătoare la fată şi spuse în continuare: - Asta ai să înveţi. Dacă nu faci pe proasta, va ieşi şi din tine o vrăjitoare bună cândva!- Da, spuse Lenchen, şi se gândi “să mă port frumos cu bătrâna poate pot să-mi salvez astfel ţapul!”- Vino în căsuţa mea, spuse bătrâna, vreau să fac un foc şi să gătesc ceva bun!Fetiţa păşi curajoasă în încăpere şi se uită cu grijă în toate colţurile. În curând simţi un miros de prăjitură şi scorţişoară. Bătrâna

pregătise o prăjitură bună şi delicioasă. fata, care nu mâncase nimic de dimineaţă, nu se lăsă poftită de două ori. Dar în emoţia ei abia puse o bucătură în gură. Se bucură când bătrâna Raba spuse:

- Copiii oamenilor trebuie să doarmă noaptea! Ţi-am pregătit un pat acolo în colţul acela!Lenchen se culcă şi se prefăcu că doarme. Ea privea printre gene cu ochii întredeschişi şi observa cum vrăjitoarea sta lângă sobă şi

gătea şi prăjea ceva foarte preocupată. În curând din vase urcară în sus nişte arome ciudate. Cu vocea ei aspră murmura într-una acelaşi cântec:

Al Valpurgiilor noapte e în curândAm să zbor prin pădure, Prin furtună şi vânt, Iute ca un gând!

Cândva totuşi fetiţei I se închiseră ochii. Se trezi abia când în dimineaţa următoare bătrâna Raba ciocănea puternic cu bastonul ei în podea şi întreba:

- Copiii oamenilor dorm întotdeauna aţa de mult? Scoală, că avem o mulţime de treburi de făcut!Lenchen se sculă imediat şi se arătă foarte îndemânatică. Aducea apă, lemne, făcu focul, mătură şi curăţă prin casă. În ziua a treia trebui să ia crengile de la un copăcel pe care îl tăiase vrăjitoarea din pădure şi să facă din ele o mătură. La toate acestea murmura întotdeauna ceva de neînţeles.

18

- Ce faci aici? Întrebă Lenchen. - Ung mătura cu o alifie vrăjită, ca să aibă puteri vrăjite şi să pot zbura cu ea prin văzduh, spuse bătrâna Raba, în noaptea asta merg cu

ea la sărbătoarea vrăjitoarelor pe cel de-al treizeci şi şaselea munte vrăjit: A Valpurgiilor noapte urmează acum, Am să zbor prin pădure, Prin furtună şi vânt, Iute ca un gând!

“Poate că este o ocazie să ies în sfârşit din această pădure!” se gândi Lenchen. Întrebă dacă poate merge şi ea. - Dar cum mai arăţi, copil omenesc! Toată lumea va râde de tine! Vrăjitoarea îi desfăcu fetiţei codiţele împletite şi îi încurcă părul vâlvoi. - Aşa îmi place mai mult! zise bătrâna, bine acum poţi veni!Era cu puţin înainte de miezul nopţii, când vrăjitoarea spuse: - Plecăm! Aşează-te pe ţap, eu am să-l ţin de legătura din jurul gâtului, ca să nu ne despărţim, şi am să călăresc pe mătură, lângă tine. Nici o stea nu era pe cer, când cele două zburară iute ca vântul prin noapte. În curând Lenchen văzu în depărtare cerul aproape roşu.

Era un foc uriaş care ardea pe cel de-al treizeci şi şaselea munte al vrăjitoarelor. Când se apropiară, fetiţa se minună. Niciodată nu-şi închipuise că ar putea exista atâtea vrăjitoare. Scoteau sunete atât de stridente, ţipau şi urlau, Că Lenchen şi-ar fi astupat mai bine urechile; dar se ţinea curajoasă de gâtul ţapului şi călărea alături de bătrâna Raba printre celelalte vrăjitoare.

- Îţi faci treaba foarte bine, o lăudă bătrâna Raba; încearcă să călăreşti pe mătura vrăjită, zise ea bine dispusă, urcând în spatele ţapului.

Fetiţa nu ştia să călărească o mătură. Se aşeză invers pe coada măturii, astfel încât frunzişul - legătura de vreascuri arăta direcţia opusă. Mătura se înălţă dintr-o dată ca scoasă din minţi sus în aer. După câteva salturi sălbatice se prăbuşi cu păstoriţa la pământ.

În aceeaşi clipă se auzi primul cântat de cocoş în satul alăturat. Lenchen, ce se afla pe pământ, printre muşchi şi hăţişuri nu îndrăznea să se mişte. Scăpase, într-adevăr, de vrăjitoare, de năluci şi de stafii? Dintr-o dată nu se mai vedea nici o vrăjitoare, în lung şi. n lat.

Focul se stinse şi scotea fum. Lenchen ascultă atentă. Nu era un clopoţel, ceea ce se auzea? - într-adevăr - iată ţapul. Păstoriţa se sculă în picioare şi alergă bucuroasă la animal. Îl strânse lângă ea ţi îi frecă uşor blăniţa. Ce bucuroasă era că nu numai ea ci şi ţapul scăpase de năluca vrăjitoarei.

Câţiva oameni ce se treziră devreme, neliniştiţi de zgomotele din timpul nopţii, urcară pe cel de-al treizeci şi şaselea munte al vrăjitoarelor. Acolo o găsiră pe păstoriţa de capre împreună cu ţapul dispărut. După ce Lenchen le povesti aventurile ie, unul dintre aceşti oameni luă mătura vrăjitoarei, desprinse vreascurile, decoji coaja şi le aruncă în cărbunii aprinşi ai focului.

- Coada o vom păstra, zise el, în semn de bucurie că Lenchen a fost salvată. Fetiţa promise să aibă mai multă grijă de turma ei pe viitor. Trunchiul decojit fu luat şi aşezat în mijlocul satului. Oamenii îl împodobiră cu o coroană de flori. Dansară bucuroşi în jurul său,

cântând. Şi pentru că era prima zi din luna mai, îl numiră copăcel de mai. De atunci, în fiecare an, de 1 mai, se ia un trunchi subţire de copac din pădure, se desfrunzeşte, se decojeşte, I se iau crengile şi se

împodobeşte. De-a lungul timpului s-au luat copaci tot mai mari pentru aceasta. În ziua de azi se iau trunchiuri deosebit de înalte şi de drepte. Christiane Kutik

Mătura vrăjitoareiIată vrăjitoarea-I aplecată, Cu nas lung, cocoaşă-n spate, Cu ochi tulburi şi picioare slabe, Şchiopătă peste pietre şi se pierde în zare.

În oală oase ea amestecă!Supă vrăjită îşi face, Ademeneşte pisica la supă, Şi copiii care nu ascultă!

Încet, încet, se strânge cercul, Şi sub a lunii rază, Pe mătură iese din casă, Pe horn afară şi zboară!

Joc cu copiii “De-a vrăjitoarea “Pentru mătura vrăjitoarei, folosită în acest joc, legăm la capătul unei crengi proaspăt tăiate de salcie sau alun o parte de armuri de rafie

sau de mesteacăn. Cine, cine oare, Să fie vrăjitoare?An, tan, tun, Tu eşti vrăjitoare acum!

Copilul ales primeşte mătura şi este prima vrăjitoare de vreme. El încearcă să atingă copiii ce fug cu mătura sa vrăjită. Pe cine reuşeşte să atingă, devine următoarea vrăjitoare şi jocul continuă. După ce s-au jucat suficient, băţul este înfipt în pământ. Copiii formează un cerc în jurul lui şi cântă:

Eu nu sunt vrăjitoare, Sunt numai un copil, Şi mă rotesc ca vântul, Ca vântul şi ca gândul!

La sfârşitul jocului mătura vrăjitoarei este decojită, pentru a nu mai fi vrăjită, I se iau ramurile de mesteacăn. Se va transforma bastonul până a doua zi?

1 MAI

Ziua de 1 mai începe pentru copii cu o surpriză, dacă găsesc lângă patul lor un mic copăcel de mai împodobit cu o coroniţă de aluat de drojdie, fâşii multicolore, ramuri proaspete sau flori. Trunchiul decojit din ziua precedentă poate fi folosit drept trunchi al acestui copăcel. El poate fi fixat într-un ghiveci de flori, umplut cu brazde, cu iarbă.

19

Veselul maiE mai, e mai, e luna mai, Şi vine cu foşnet la tine, Din crâng tăiat-am o nuia, Şi era verde bine, tra, la, la, la, la…

E mai, e mai, veselul mai, Şi inima-I bucuroasă, E mai acum şi e frumos, Ieşiţi şi voi din casă! Tra, la, la, la…

CÂNTĂREAŢA SINGURATICĂ

Într-o zi frumoasă de mai cântau toate păsările, ca şi cum ar fi vrut să anunţe lumii întregi bucuria lor faţă de această zi însorită şi caldă. Abia înspre seară amuţiră una după alta şi se duseră la culcare. Numai cântăreaţa singuratică se trezi. Era privighetoarea. Ea stătea pe un copac şi făcea să răsune cântecele ei limpezi. O bufniţă zbură prin preajmă. Ea rămase uluită de cântarea nocturnă. ”De ce oare pasărea asta mică are o voce atât de frumoasă şi eu nu?” se gândi ea invidioasă. Se aşeză lângă cântăreaţă şi croncăni neprietenoasă:

- De ce mai cânţi? E întuneric de tot, oamenii s-au culcat de mult, nimeni nu-ţi va mulţumi. - Tu, pasăre de noapte, răspunse privighetoarea, nu poţi înţelege că se poate cânta şi fără să-ţi mulţumească cineva pentru aceasta,

pentru bucuria proprie? Christiane Kutik

COPACUL DE MAI

În ţinuturile Germaniei de sud se obişnuieşte ridicarea unui copac de mai la începutul aşa-numitei luni încântătoare. Este un eveniment deosebit când copacul ales în acest scop este adus la locul festiv. Fără nici o ezitare sunt blocate străzi şi trafic rutier. Oamenii au dintr-o dată timp şi privesc în urma remarcabilului alai. Copiii aleargă să vadă cum se înalţă copacul. Se consideră o onoare păzirea copacului adus cu atâta trudă. Altfel, spre ruşinea societăţii, ar putea fi furat de ştrengarii din satul vecin.

Copacul de mai este considerat un simbol al norocului. Pentru aceasta se alege un molid extraordinar de înalt şi de drept. În multe ţinuturi el este decojit, lăsându-i-se doar o coroană de ace în vârf: Căci în felul acesta, conform credinţei populare mai vechi, diavolul sub forma nenumăratelor insecte parazite nu mai are posibilitatea să se cuibărească între trunchi şi scoarţă.

Salut Dumnezeul din tine, o mai frumos!( N. tr. : Grus Gott - salut Dumnezeul din tine - a devenit un salut relativ obişnuit)

Bun venit, o mai frumos, Ai venit din nou la noi, Bucuri tineri şi bătrâniCu-ale tale flori.

Bun venit, o mai frumos, Ai venit din nou la noi. Toate păsările cântă, Privighetoarea ne încântă. Vântul rece amuţeşteCerul se tot albăstreşte, Albinuţa zumzăie, Câmpul verde străluceşte.

O, bucurie sfântă de maiCând totul se-nnoieşte, În inimă şi cuget intră, Lumina de mi-o creşte!

LUNA MAI

Prima lună a anului care aduce din nou căldura şi rodnicia, este salutată cum se cuvine. Se organizează serbări în grădină, sărbători ale copacului de mai, dansuri de mai. Copiii se împodobesc cu lanţuri şi coroane de flori proaspete. Din primele plante apărute se pregăteşte untul de mai ( unt cu verdeţuri). Se merge în natură spre a aduce, a lua “mai-ul”, pentru a împodobi locuinţele cu ramuri înverzite cu “mai”.

În unele familii se împletesc coroniţe din ramuri mereu verzi. Ele sunt aşezate în locuri deosebite ale locuinţei sau sunt atârnate şi în timpul zilelor de mai sunt împodobite cu diverse mici podoabe. La sfârşitul lunii ne amintesc florile, frunzele, cochiliile de melc, penele, ca şi cele împletite, despre micile trăiri ale săptămânii precedente.

E luna mai şi vine-un cărăbuş- joc cu copiii-

E luna mai şi vine-un cărăbuş, Ce-şi caută casă verde pe un copăcelMulţi cărăbuşi vin îndată după elŞi zumzăie şi-nconjură micuţul copăcel.

20

Copiii stau în cerc. Un copil stă la mijloc drept “copac”. La începutul cântecului se scoală un copil ales anume, merge la copilul din mijloc şi-I întinde mâinile. Apoi pe rând se ridică toţi copiii. Se prind de mâini câte doi şi dansează în paşi de galop în jurul celor doi copii, care se învârt în mijloc. Cărăbuşii veneau cândva în pâlcuri. Se aşezau pe frunzele proaspăt înverzite ale copacilor şi le ronţăiau constituind adevărate goluri. Copiii îi scuturau cu încântare de pe crengi şi îi aduceau ţăranilor ca hrană pentru găini. În ziua de astăzi rareori se mai vede vreun cărăbuş. Poate mai degrabă din poze sau ca dulce.

Cărăbuş- 1 curmală, 2 migdale prăjite, 8 cuişoare. Migdalele vor fi aripile, cuişoarele antene şi picioruşe; ca atare le înfigem în curmală. Poate fi dăruit sau aşezat decorativ pe o frunză

verde la masă. PĂPĂDIAGhicitoare

Ce este oare mai întâi galbenă, apoi albă şi pufoasă iar mai apoi îşi ia zborul?Fluier din iarbă

Florile delicate de primăvară s-au veştejit până în luna mai: Frunzele lor sunt înăbuşite de iarba ce creşte cu forţă. Frunzele de iarbă pot fi folosite drept instrumente muzicale. Strângem între degetele mari un fir cât mai lat de iarbă şi suflăm cu putere. Sunetele fluierătoare ce se formează variază în funcţie de forţa cu care a fost suflat aerul.

Păpădie aurie, Păpădie, puf uşor Coadă lungă, capitel golaş, Bănuţ gălbior, te va duce vântul în zbor Căpşor chel de flore,Priveşti Soarele frăţior, peste casa noastră, Mâine altele-nflorescSă rămână-n tine. Zboară floare măiastră! Flori galbene-n soare.

Marianne GarffÎn curând strălucesc câmpiile, galbene de păpădii. După ce a trecut perioada de înflorire, se preschimbă în păpădii pufuleţi de suflat.

Nenumăratele umbreluţe din care sunt alcătuite, poartă la capete seminţe. Vântul le împrăştie până departe. Copiii ajută vântului. Ornamente florale - podoabe din flori

lănţişoare-se pot realiza din tulpinile florilor de păpădie. Cercei - se pot forma dacă picurăm puţin din sacul alb al tulpinii de păpădie pe partea inferioară a altor floricele. Apoi apăsăm aceste

floricele cu partea umezită, scurt timp pe lobii urechilor. Inele - se pot realiza din părăluţe. Cu unghia facem o despicătură mică în tulpină, în spatele florii; alcătuim inelul în jurul degetului şi

introducem tulpina în despicătura creată. Coroniţe din flori proaspete - se pot forma dacă orice floare ce se adaugă înfăşoară tulpinile florilor precedente.

Să-mpletim coroana-joc-

Un copil stă în mijloc, ceilalţi se iau de mâini şi se rotesc în jurul său. În timpul primei strofe copilul desemnat este preluat în cerc. În timpul celei de-a doua coroana se desface. Toţi copiii merg în cerc cu braţele încrucişate.

Vrem să-mpletim coroanaAşa împletim coroana, Frumoasă ea va fi. Vrem să desfacem coroanaAşa desfacem coroanaFrumos o vom desface.

ÎNVELIŞUL AURIU

Andrei se juca cu drag la butoiul cel vechi cu apă de ploaie din grădină. Îi plăcea să stropească cu apa strânsă în butoi, să o scoată de acolo, sau să pună frunze şi bărcuţe să plutească pe ea. Acum, deoarece crescuse iarba, trebuia să fie atent, pentru că de mai multe ori îl urzicaseră urzicile ce creşteau până în apropierea butoiului.

Într-o zi descoperi acolo nişte mici fiinţe, cum nu mai văzuse niciodată. - Vino să vezi, tăticule! Strigă el, pe urzici sunt mulţi viermi ţepoşi!Tatăl râse: - Sunt omizi, ştii, într-o zi se vor preface în fluturi. - Aceste animale inelare? întrebă Andrei neîncrezător. - Da, când vor mai creşte, putem pune una dintre ele într-un borcan, să o observăm. De atunci încolo Andrei se uita la urzici. Ce poftă de mâncare mai aveau omizile! Din multe frunze nu mai rămăseseră decât tulpinile,

altele aveau găuri mari. După o săptămână, când omizile erau la fel de mari ca şi degetul mare al lui Andrei, tatăl aduse un borcan gol, pe fundul căruia pusese o bucată de ziar. El introduse cu grijă o tulpină de urzică înăuntru, pe care se afla omidă, tăie tulpina şi acoperi borcanul cu o bucată de pânză.

Andrei se uita la omidă. Îşi dăduse drumul de pe creangă şi stătea pe fundul borcanului, mică şi strânsă. - O să se întindă din nou, şi va şi mânca, spuse tatăl, numai să punem borcanul la umbră. În dimineaţa următoare băiatul văzu că aproape toate frunzele de urzică erau mâncate. Alergă în grădină, să aducă altele. Dar când

tocmai era pe cale să pună în borcan câteva frunze de păpădie şi nişte iarbă proaspătă, veni tatăl: - Aşteaptă, zise el, omizile mănâncă numai acel fel de plantă pe care au fost găsite. În afară de aceasta, trebuie să schimbăm hârtia din

borcan, cea veche este deja murdară, În zilele următoare Andrei avu permisiunea să se îngrijească el însuşi de omidă, până când într-o dimineaţă, se mişca foarte vioi încoace

şi încolo. În curând îşi va ţese o căsuţă, spuse tatăl, astăzi nu o vom deranja.

21

Ceva mai târziu observară amândoi, cum animalul stătea atârnat cu capul în sus, de o tulpină. Seara, omida nu se mai vedea. De o tulpiniţă atârna un săculeţ mic, verde. În dimineaţa următoare, săculeţul se transformase. Strălucea ca aurul. Andrei avu voie să ducă borcanul în camera lui, şi să scoată capacul. După mai bine de o săptămână, învelişul plesni. Băiatul văzu cum fluturele îşi desfăcea treptat aripile. Deschise fereastra. Dar fluturele nu zbură imediat, aşa că Andrei avu timp să-I contemple aripile delicate, colorate. Arătau, ca şi cum ar fi avut ochi. Omida cea păroasă se transformase în fluturul ochiul-păunului. Îşi mişcă aripile şi găsi drumul prin fereastra deschisă afară, în libertate. Băiatul luă învelişul auriu părăsit şi îl puse în sertarul lui cu comori, alături de micile pene colorate şi pielea de şarpe, pe care o găsise cândva.

Christiane KutikFluturi

Pe prima rază de Soare Veseli fâlfâie-n grădină Luaţi şi miere, şi zburaţi în vesel roiSosi un fluture-n zbor, Unde florile-I aşteaptă Prin grădină, pe câmpie, Pe-a doua rază de soare, Fiţi la noi bineveniţi! Pe la fagi şi pe la vie, Sosi şi-al său frăţior. Adăpost aici găsiţi! Şi-apoi iarăşi pe la noi!

Hedwig DiestelPlante aromatice

Pe pantele acoperite cu verdeaţă găsim în luna mai cimbrişor. Parfumul aromat al acestei plante se amplifică, dacă frecăm câteva frunzuliţe între degete. Cimbrişorul se foloseşte la aromatizarea diverselor mâncăruri. Uscat, dezvoltă o putere aromatizatoare mai puternică decât atunci când este folosit proaspăt.

Cimbrişorul şi plantele aromate de grădină cum ar fi rosmarinul, levănţica, salvia, măghiranul, cimbrul pot fi folosite pentru pregătirea diverselor preparate cu plante aromate.

Ulei aromatizatUleiul aromatizat se pregăteşte dintr-un sortiment sau mai multe de plante uscate. Introducem mai multe crenguţe de plante într-o sticlă

cu ulei alimentar bun, lăsăm să tragă cel puţin o săptămână. Uleiul aromatizat poate fi folosit la prăjit sau la salate. Oţet aromatizat

Oţetul aromatizat se pregăteşte dintr-un sortiment sau mai multe plante proaspete. Introducem mai multe tulpini de plante într-o sticlă cu oţet de mere, lăsăm să tragă 2- 3 săptămâni la Soare.

Herbes de ProvenceAcest amestec de plante uscate este folosit la fiert, prăjit, amestecat cu brânză proaspătă sau unt. El conţine cimbrişor, rosmarin,

levănţică, cimbru, măghiran, salvie şi busuioc. În pădure, pe câmpie

Multe din cele ce se găsesc în natură îi stimulează pe copii la joacă. Petalele florilor sau florile se transformă în mici reuniuni de zâne. Din conuri de brad, muşchi, rămurele şi scoarţă de copac se formează căsuţe pentru pitici. Păstăile maronii-aurii, ce cad primăvara din mlădiţele brazilor şi molizilor, arată ca nişte coroniţe: Aşezate pe buricul degetului, reprezintă podoaba unui copil împărătesc, ce poate trăi nişte aventuri deosebite în pădure.

Copiii mai mari nu vor numai să folosească la joacă cele găsite în natură, ei vor şi să le poată denumi. Ei întreabă după numele petalelor, gândăceilor, fluturilor, şi se bucură când adulţii le împărtăşesc interesul faţă de mediul lor imediat înconjurător. Unele dintre florile, plantele şi frunzele strânse pot fi presate acasă.

Presă pentru flori- 2 plăci placaj 20/ 20/ 0, 8 cm- 6 plăci carton ondulat 20/20 cm- 10 foi hârtie absorbantă 20/20 cm- 4 şuruburi 6/4 cm- 4 piuliţeUnim colţurile placajului cu linii subţiri cu creionul. Pe aceste linii, la 3 cm distanţă de colţuri facem găuri cu bormaşina: Introducem

şurubele printr-o placă. Tăiem cartonul ondulat şi hârtiile la colţuri. Între cele două plăci de placaj aşezăm alternativ un carton şi două foi de hârtie. Presa pentru flori este strânsă prin montarea şuruburilor în piuliţe.

Florile care trebuiesc presate, trebuie să fie foarte uscate ( nu ude). Ele vor fi aranjate între două foi de hârtie în aşa fel încât să li se vadă bine caracteristicile. Vom subţia corespunzător rădăcinile, ramurile, tulpini sau ovarele florilor, tăind cu un cuţit ascuţit sau cu o lamă jumătatea din spate a părţilor prea groase. Florile trebuie să rămână în presă cel puţin 2 săptămâni.

Cu florile, frunzele sau ierburile presate putem realiza felicitări, putem împodobi calendare sau face tablouri. Pentru realizarea cărţilor este suficient să aşezăm plantele uscate sub folia transparentă a albumelor foto.

Pentru lipirea plantelor presate se recomandă cleiul de tapet, vâscos. Acest lipici valoros, care poate fi realizat din pulbere la concentraţia dorită, poate fi folosit şi la alte lucrări de bricolaj.

Sfinţii de gheaţăDupă câteva zile foarte frumoase, adesea calde, văratice, urmează pe la mijlocul lunii mai o invazie de frig, ce poate fi însoţită şi de nopţi

geroase. Zilele de 12, 13, 14 mai sunt considerate a fi zilele Sfinţilor de gheaţă Pancreatius, Servatius şi Bonifacius. Loe le urmează pe 15 mai recea Sophie. Florile de vară sau legumele sensibile la frig vor fi plantate în aer liber abia după această dată. Boabele sensibile la frig de fasole mare sau fasole pe araci pot fi plantate abia după mijlocul lunii mai. După ce au germinat, cresc repede. Mlădiţele au nevoie de araci. Acolo unde există o grădină, se poate realiza într-un colţ adăpostit un cort din fasole pe araci. În acest scop punem în pământ 5 araci, în aşa fel încât celelalte capete ale lor să se unească în vârful unui cort. La piciorul fiecăruia plantăm 5- 7 boabe de fasole în pământul afânat, de pe care am îndepărtat iarba. Ajutăm mlădiţele tinere să-şi găsească drumul pe araci. Fasolea are nevoie de multă apă, ca să dea rod bogat.

CEI TREI BĂRBAŢI DE GHEAŢĂ

22

Era cândva în luna mai, peste tot înflorea câte o floare, şi un miros de primăvară simţeai peste tot. Era atât de cald, că Petruţ avu voie să-şi îmbrace pantalonii scurţi. Într-o zi, pe când ţopăia paste câmpie, vrând să meargă în vizită la prietenele sale, broscuţele, văzu un bătrân îmbrăcat în alb, venind înspre el.

- Cine eşti tu? întrebă Petruţ, curios. Eu sunt Pancratius Să nu mai fie primăvară Şi suflăDe departe vin pe jos Azi, în ţară, De mă bucură, M-a trimis , Măria Sa, De Moş mă ştie lumea bine, ssssss!!!…. . Iarna, Şi vântul a venit cu mine

Când Petruţ simţi vântul rece, vru să alerge rapid acasă, dar prietenele sale, broscuţele, strigară: - Nu fugi, Petruţ, ajută-ne, vrem să chemăm iarăşi primăvara. Răsună un concert de broaşte:

Primăvară, primăvară, Nu te teme, vino iară!

Dar când Petruţ se uită în jurul său, nu văzu primăvara, ci un alt bătrân, cu un sac pe umeri. - Cine eşti tu, îl întrebă.

Eu sunt Servantius, Să nu mai fie primăvară, Zăpadă am şi gheaţă, De departe vin pe jos Azi, în ţară, În curând totul îngheaţă!M-a trimis Măria Sa, De Moş mă ştie lumea bine, Iarna, Zăpadă am în sac cu mine,

Iarăşi răsună concertul broscuţelor: Primăvară, primăvară, Nu te teme vino iară!

Petruţ nu putea să cânte, căci tremura în pantalonii săi scurţi. Alergă repede acasă, îşi îmbrăcă haine şi încălţări călduroase. Când se întoarse apoi la broscuţe, mai întâlni un bătrân cu o barbă căruntă. Acesta avea alături o femeie udă toată şi cu o figură neprietenoasă.

- Cine sunteţi? Îi întrebă băiatul şovăitor. Eu sunt Bonifatius, Aceasta este soţia mea, Sophie, De departe vin pe jos. Ea mă ajută, pe toate le ştie. Aduc cu mine ploaie multă Primăvara o alungăm, De bucurie inima-mi cântă. Frigul înapoi vi-l dăm.

Când auzi Petruţ toate acestea se sperie. ce voiau toţi oamenii ăştia aspri acuma în mai? Alergă cât putu de repede în sat şi chemă copiii afară.

- Trebuie să-I alungăm pe moşii aceştia de gheaţă, haideţi cu mine la lac!Copiii ieşiră bucuroşi afară cântară împreună cu broscuţele:

Primăvară, primăvară, Nu te teme, vino iară!

Când moşii de gheaţă auziră atâtea voci vesele de copii, nu le mai plăcea acolo. Plecară şi nu mai fură văzuţi. Un vânt puternic alungă toţi norii grei de acolo şi Soarele lumină iară. El uscă cu grijă florile şi firele de iarbă, păsărelele îşi scuturară hăinuţele de pene, melcul îndrăzni iarăşi să iasă afară din cămăruţa lui, iar Petruţ putu iarăşi să se joace afară în pantalonii scurţi.

Christiane KutikÎnălţarea la cer

De Înălţare De Rusalii-s deja Măcăleandrul piu O, Spirit SfântStau în cuib Gata de zbor, Din cuib se-avântă Din întreaga natură, Ouă de azur, O, ciripit fericit! Sufleţelul său Hristoase, te laudăDe-albastră zare. O, vară fără nor! Sărbătoare de purpură cântă. Întreaga creatură!

Albert Steffen

RUSALIILE

Rusaliile reprezintă una din cele trei mari sărbători creştine. După cum relatează Faptele apostolilor, la 40 zile după Paşti, ucenicii se umplură de Duh Sfânt. În imagini se vorbeşte despre acest lucru, că acesta ar fi coborât în chip de porumbel. În multe culturi porumbelul a fost venerat ca pasăre sfântă. Zborul porumbelului sălbatic este considerat a fi deosebit de frumos. De multe ori a fost resimţit drept expresie imaginativă a Cerului. În vechime, când stoluri de porumbei locuiau de preferinţă în nişele templelor, rău desemnate mesageri ai zeilor. Au devenit mesageri între oameni datorită capacităţii lor de a regăsi spaţiul în care au locuit şi la distanţe mai mari de sute de kilometri.

Deschidem acum căsuţa porumbeilorDeschidem acum căsuţa porumbeilor, care zboară bucuroşi, Ies afară - aşa voioşi, Zboară pe câmp unde la place, În cercuri să se rotească, Se întorc să se odihnească, Închidem atunci căsuţa noastră - Kukikidigu, rukiidigu. De Rusalii, când frunzişul copacilor este de acel verde proaspăt, s-a menţinut un vechi obicei, acela de a tăia ramuri tinere. În unele

ţinuturi ele sunt atârnate de uşile şi porţile casei, la grajd şi la şură. Multe familii îşi împodobesc cu un buchet de ramuri de mesteacăn proaspăt înverzite camera festivă sau un colţ din locuinţă. Unii părinţi pregătesc pentru fiecare copil un mănunchi, un buchet de Rusalii.

23

Neobservaţi, pe când copiii mai dorm încă, le aşează în camera lor sau le înnoadă de picioarele patului, de stâlpi - dacă există. Copiii au atunci o plăcută surpriză cu aceste mănunchiuri, în dimineaţa de Rusalii.

PRĂJITURI DE RUSALIIPăsări coapte

- 250 g făină de grâu cernută, tip 1050. - 80 g zahăr pudră- 150 g unt- 1 gălbenuş- 1 vf. cuţit de sareToate ingredientele se frământă într-un aluat, se pune să stea o oră la rece, se întinde, se decupează păsări şi se coace galben deschis la

180 grade. Pâine - bujor - Pâine trandafiri de Rusalii

- 500 g făină de grâu tip 1050- 20 g drojdie- 1 linguriţă zahăr- 1/4 l lapte călduţ- 2 gălbenuşuri- sare- 40 g unt- lapte pentru uns deasupra. Facem o adâncitură în făina cernută, amestecăm bine drojdia cu zahărul şi 4 linguri din laptele călduţ, turnându-le în făină; lăsăm să stea

acoperit 15 min. la cald. Amestecăm restul laptelui, gălbenuşurile şi sarea, la sfârşit untul topit; frământăm aluatul până când este neted şi maleabil, şi se desprinde de marginea vasului. Lăsăm să crească acoperit 30 minute, mai frământăm o dată, îl întindem formând un dreptunghi cu dimensiunile de circa 50/ 30 cm, ungem cu lapte, îl rulăm şi îl tăiem în 19 felii la fel de late, pe care le aşezăm pe o formă unsă cu unt în chip de pâine - floare. Le mai lăsăm să crească acoperite, le ungem cu lapte şi le coacem maroniu-auriu la foc potrivit în cuptorul încălzit.

Mănunchiuri de Rusalii- o ramură proaspătă de mesteacăn- fundă albă- hârtie satinată albă- aţă- păsărele coapte. Din fundă realizăm mai multe fundiţe pe care le legăm de ramură sau le decupăm din hârtie şi le înnodăm de ramură. Atârnăm păsărelele

pe aţe decorative albe, de ramură. Masa la care se reuneşte familia în dimineaţa de Rusalii este acoperită cu o faţă de masă albă, are lumânări albe şi un buchet de bujori

proaspeţi arătând foarte festiv. O pâine deosebită poate fi coaptă cu o zi mai înainte. Excursie de Rusalii

În zilele de Rusalii se fac adesea excursii la iarbă verde. Oamenii vor să participe la viaţa naturii. ce minunat este afară, când aerul este umplut de cântecul şi ciripitul a nenumărate păsărele, când copacii şi câmpiile sunt în floare, castanii îşi înalţă lumânările lor albe şi liliacul îşi răspândeşte parfumul. Excursiile de Rusalii rămân în mod deosebit în amintire dacă adulţii şi copiii au găsit bucuria unui joc comun în momentele de odihnă.

Prindere în lanţSe desemnează un prinzător, ceilalţi fug de el. Pe cel pe care reuşeşte să-l atingă îl va ţine de mână. Acuma au voie să prindă amândoi cu

mâna liberă. Şi aşa mai departe, se formează un lanţ care prinde cu mâinile libere. dacă se rupe lanţul nu mai este voie să se prindă. Lupul şi porumbelul

“Mama” şi “lupul” se află separaţi de porumbei, în două direcţii diferite. Ceilalţi participanţi alcătuiesc un cerc protector. Când mama strigă la sfârşitul cântecului:

- Veniţi la mine!Porumbeii părăsesc cercul. Lupul încearcă să prindă un porumbel. dacă reuşeşte, acesta devine lup în jocul următor.

Porumbei, porumbei, veniţi la mine!Nu putem, nu putem!De ce nu? Lupu-I aici!Şi unde e? În văgăună. Şi ce mănâncă? Iarbă verde. Şi ce bea el? Un pahar cu vin. Porumbei, porumbei, veniţi la mine!

Sori şi steleFlorile de pe câmpie privesc înspre trecătorul grăbit: - Priviţi-ne, ce frumoase suntem, ce parfum avem! Noi înflorim pentru voi, oamenii!Bunica trecu pe acolo împreună cu nepoţelul său. Ea se aplecă spre pământ, şi spuse: - Ştiai că florile câmpiei arată ca nişte mici sori şi stele?Copilul zburdă mulţumit prin iarbă şi culese un mic buchet de flori. - Ţi-l dăruiesc ţie! spuse el. După o vreme se uită cu ochi mari la bunica sa şi întrebă: - Bunul Dumnezeu a făcut florile, pentru ca şi Pământul să lumineze?

24

Christiane KutikAm stat pe un deluşor Am stat în grădină Pe câmpie apoi m-am dus, Şi-am privit la păsări, şi-am privit la albinuţe, de-am privit la păsăriam cântat şi-am ţopăit, au zumzăit şi-au forfotit au cântat şi-au ţopăit, cuibuşoare şi-au clădit. Fagurele şi-au clădit. Tare mult m-au însorit.

GoethePorumbei mobili

- carton mai tare- 4 clemeporumbeii împreună cu fâşia de carton se decupează dintr-o bucată şi se pictează. Fâşiile conducătoare se taie şi se găuresc în toate

locurile indicate. Porumbeii se fixează pe fâşiile conducătoare cu clemele. Următoarele puncte se suprapun: A cu E, C cu F, B cu G, D cu H.

TRANDAFIRUL FĂRĂ SPINI

A fost odată un tânăr, pe nume Iacob. Încă din copilărie îşi dorise să vadă cândva un rege adevărat, împreună cu regina lui, cu prinţii şi prinţesele sale. Acum, că era mare, avuse în sfârşit voie să plece în lume. Călătorea prin munţi şi văi, prin multe sate şi orăşele.

De multă vreme era Iacob pe drumuri, până când, într-o zi văzu de departe strălucind turnuri aurii în Soare. Să aparţină oare unui palat împărătesc? Tânărul îşi iuţi paşii, până când ajunse la un zid înalt, care îi oprea privirile. Când reuşi să se caţere pe el, se bucură. Erau într-adevăr turnurile unui palat. Era situat într-un parc, în care, pe cât se putea vedea, creşteau cele mai frumoase şi mai rare flori. O asemenea măreţie şi frumuseţe nu mai văzuse Iacob niciodată. Se aşeză pe zid şi rămase acolo. Se auzi un sunet limpede. După cele 12 bătăi de amiază se deschise poarta aurită a palatului. Fiica împăratului, prinţesa Jolinde păşi afară. Pe cap avea o micuţă coroană de aur, şi era atât de frumoasă, încât Iacob nu-şi putea lua ochii de la ea. Ea păşi cu multă graţie prin grădina de flori. Când se auzi bătaia de clopot pentru ora următoare, se întoarse în palat.

Iacob dorea să o revadă pe prinţesă. O aşteptă plin de dor. Poarta aurită se deschise la aceeaşi oră înspre parc. În ziua a treia fu la fel. - Cum să fac, să o văd pe prinţesă mai îndeaproape? se gândi el. - I-aş sluji cu drag, dar cum să îndrăznească un simplu drumeţ ca mine, să păşească în faţa unei prinţese?O voce îi întrerupse gândurile: - De ce stai acolo sus şi te uiţi în aer? Nu ai nimic de făcut?O bătrânică sta lângă zid şi se uita întrebătoare la el: - Am o legătură cu vreascuri la marginea pădurii. Nu pot s-o duc mai departe, îmi vine prea greu. Iacob coborî de pe zid. El ajută cu plăcere. Luă povara şi o duse până la căsuţa bătrânei. - Mi-ar fi de folos un tânăr destoinic. Vrei să intri în slujba mea? întrebă ea. Dar Iacob răspunse: - Am văzut în parcul împărătesc cea mai frumoasă prinţesă din lume. Nu-mi doresc nimic mai mult, decât să-i slujesc ei, dar nu ştiu de

unde să încep. Bătrânica îşi clătină capul încolo şi încoace şi spuse: - Eu pot să te sfătuiesc. În grădina palatului există tot soiul de flori, cu excepţia uneia ce nu creşte în ţara aceasta. Este vorba despre

trandafirul fără spini. Prinţesa, care a crezut multă vreme că are cea mai frumoasă grădină din regat, nu-şi află pacea, de când a auzit de floarea aceasta. Ea ar vrea să o aibă.

- I-aş aduce-o eu, spuse Iacob, dar unde să o găsesc?- Porumbelul cel alb, care locuieşte aici, cunoaşte locul. El zboară în fiecare dimineaţă până acolo şi se întoarce seara înapoi. Ca să

mergi pe jos, este prea departe. Eu nu mai pot merge bine, dar tu mai eşti încă tânăr şi poţi să te încumeţi. În zorii zilei următoare, Iacob aştepta afară. Când văzu porumbelul, încercă să-l prindă, dar el zbură imediat în înalturi şi-i spuse: - Tu nu ai voie să mă prinzi, căci împărăţia mea este aerul şi vântul. trebuie să mă laşi liber, şi atunci îţi voi arăta drumul înspre

trandafirul fără spini. Şi porumbelul zbura înainte, iar tânărul drumeţ alerga după el. Când acesta obosea, porumbelul se aşeza lângă el; când se odihnea,

zbura mai departe. În sfârşit ajunseră la un râu. pasărea zbură dincolo şi strigă: - Vino şi tu, vino!Dar băiatul nu ştia să înoate. Acest lucru îl observă mesteacănul cel mare, care creştea pe mal. El îşi lăsă crengile atât de mult în jos, ca

băiatul să se poată prinde de ele şi să se poată avânta înspre celălalt mal. Pe celălalt mal văzu flori pe care nu le mai văzuse niciodată. Porumbelul îşi scutură puternic aripile: - Aici ai trandafirii fără spini. Se avântă în înaltul cerului şi nu se mai văzu. Iacob se aplecă înspre flori şi se bucură de frumuseţea lor. Arătau într-adevăr ca trandafirii, numai că florile lor erau cu mult mai mari,

iar tulpinile nu aveau trandafiri. Rupse cu grijă una dintre ele. Vru să se întoarcă pe celălalt mal, dar de aici nu mai putea atinge ramurile mesteacănului. Trebuia să caute o altă cale, ca să treacă peste apă. Merse în susul râului. Abia după multă vreme găsi un loc unde râul era atât de îngust, încât putu să sară peste el.

Dincolo însă observă că trandafirul îşi pierduse prospeţimea. Se grăbi şi nu-şi îngădui nici o odihnă. Dar petalele se ofileau, şi cădeau una după alta.

În sfârşit ajunse la căsuţa bătrânei. Ea îl aştepta şi îl întrebă: - Ei, ai găsit trandafirul fără spini?- Da, dar s-a veştejit. Am făcut atâta drum în zadar, spuse Iacob trist. - Nici un drum nu este în zadar, dacă mergi pe el până la capăt, spuse femeia. Iată, pe tulpină sunt trei pălăriuţe, înăuntru sunt seminţe.

Poate reuşeşti să creşti flori noi din ele. dacă eşti pregătit să intri în serviciul meu, poţi să-ţi încerci norocul în grădina mea.

25

Tânărul rămase la bătrână. O ajuta la toate muncile grele şi îşi pregăti în grădină un strat cu pământ bun, puse seminţele înăuntru şi udă pământul de câte ori era nevoie. În primăvara următoare încolţiră primele frunze delicate, în anul următor planta crescu cu mai multă vigoare, dar abia în cel de-al treilea an se arătă un mugur. Iacob jubila. Osteneala sa fusese împlinită. Când, de Rusalii, floarea înflorise în toată splendoarea ei, o dezgropară cu grijă. Îşi luă rămas bun de la bătrână şi o luă pe drumul spre palat.

- Vreau să merg la Împărat! Spuse el. Slujitorul care păzea poarta începu să râdă: - Mulţi ar voi să meargă. Dar când Iacob stărui şi spuse că are în coşul său o floare, ce nu se află în tot regatul, fu lăsat să intre şi condus în sala tronului.

Împăratul privi cu uimire floarea pe care I-o arătă Iacob şi porunci să fie chemată prinţesa. Iacob se înclină adânc în faţa prinţesei şi spuse: - V-am adus o floare pe care nu aţi mai văzut-o niciodată. Este un trandafir fără spini. Jolinde nu-şi mai încăpea în piele de bucurie. - Ce frumoasă este, ce parfum deosebit are, strigă ea. Luă mâinile lui Iacob într-ale sale şi îi mulţumi din inimă. - Această floare, pe care mi-am dorit-o atât de mult, va primi cel mai de onoare loc din grădina împărătească. Eu însumi o voi îngriji.

Vrei să mă ajuţi?Cea mai mare dorinţă a lui Iacob se împlini. El avu voie să slujească prinţesei. Trandafirul fără spini fu plantat în parcul palatului.

datorită bunei îngrijiri crescu şi se înmulţi. Şi deoarece înflorea în fiecare an de Rusalii, fu numit “Trandafir de Rusalii” ( bujor ). Trandafirul de Rusalii fu bine păzit. Vreme îndelungată nu fu voie să fie plantat decât în grădina împărătească. Astăzi îl aflăm în multe

grădini şi întotdeauna înfloreşte de Rusalii. Christiane Kutik

VARA

Pe 22 iunie, când Soarele intră în constelaţia Racului, este solstiţiul de vară. Cu aceasta începe vara, după calendar. Soarele şi-a atins punctul culminant, lumina zilei începe treptat să scadă. În trăirile copiilor se află o porţiune de vară. Ei îşi găsesc îndeletniciri în toate cele patru elemente. Copiilor le place să se caţere în copaci, sau să se joace cu pământ, nisip şi apă.

Trarira, a venit vara!Trarira, a venit şi vara!Vrem să mergem în grădină, S-aşteptăm vara să vină, Da, da, da a venit şi vara!

Trarira, a venit şi vara!Vrem să mergem în lumină, Să grăbim vara să vină, Da, da, da a venit şi vara!

Trarira, a venit şi vara!Vara iar a câştigat, Iarna s-a îndepărtatDa, da , da, a venit şi vara!

SFÂNTUL IOAN

De Sânziene, forţele vii din natură sunt pe deplin manifestate. Peste tot înverzeşte şi înfloreşte. Chiar şi în locuri neaşteptate, printre dalele de piatră şi crăpăturile zidurilor, străbat afară fire de iarbă şi flori. Trandafirul roşu, care înfloreşte în ziua Sfântului Ioan, este simbol pentru această sărbătoare, situată în cercul sărbătorilor anului diametral opusă lui 24 decembrie.

Pe 24 iunie este sărbătorit Sfântul Ioan. Ioan Botezătorul a fost vestitorul lui Hristos. Spusele sale: “el trebuie să crească, iar eu să mă micşorez”, se află după solstiţiul de vară strâns legate de cursul anului. Înţelepciunea populară spune: “La Sfântul Ioan se schimbă foaia”.

După ziua de Sânziene cântecul vesel al păsărilor din orele dimineţii şi ale serii începe să scadă de la o săptămână la alta, până când pe la sfârşitul verii aproape amuţeşte.

De Sânziene este ziua cea mai lungă şi noaptea cea mai scurtă. Oamenii doresc foarte mult să-şi petreacă timpul liber afară, ca să poată trăi lumina şi căldura Soarelui. Ei se bucură de serile lungi şi luminoase. Şi se bucură dacă au posibilitatea să vadă cum licuricii ( gândăceii lui Ioan în limba germană), ce pot fi observaţi în această perioadă la lăsarea serii, poartă scântei de lumină în noapte.

COACĂZELE ( fructele lui Ioan - în limba germană)Ioan Botezătorul, în peregrinările sale, ajunsese într-o vale stâncoasă izolată, după ce trecuse prin pustiul uscat şi fierbinte. Părea că

acolo pământul adăposteşte în unele locuri apă, căci pe ici, pe colo răsăriseră câţiva arbuşti verzi şi chiar o viţă de vie sălbatică şi desigur nerodnică. Nu trecu multă vreme, şi ajunse la un cort pe care îl înălţaseră nişte păstori sărmani, ale căror capre şi oi se căţărau pe povârnişurile stâncoase.

Şi pentru că se înserase deja, Ioan îi întrebă pe păstori dacă ar putea dormi şi el în cort, iar ei acceptară cu drag. Împărţiră cu el cina lor sărăcăcioasă, iar în ziua următoare putu pleca mai departe, după ce bău împreună cu ei nişte lapte. Şi pentru că I le dăruiau pe toate într-un mod atât de prietenos şi de inimos, Ioan se hotărî să le lase un dar.

- Aduceţi-mi o mlădiţă din via care creşte pe stânci! Spuse el păstorilor, vreau să o binecuvântez, ca să poarte rod şi în această sălbăticie.

Păstorii erau oameni veseli şi ospitalieri, care îl găzduiseră pe penitent, aşa cum ar fi făcut cu orice străin. Ei nu văzuseră într-însul Omul lui Dumnezeu. De aceea se distrară la ideea de a binecuvânta viţa de vie. Iar cel ce se dusese afară aduse, în bătaie de joc, nu o ramură de viţă-de-vie, ci ramura unui arbust oarecare dintre cei ce creşteau sălbatici pe acolo. Ioan se făcu că nu observă nimic. El luă ramura în mâini, îşi spuse rugăciunea, şi plecă.

26

Dar în curând păstorii avură temei să fie uluiţi! Într-o zi găsiră ramura pe care o binecuvântase Sfântul, plină cu struguraşi mici, roşii. Şi când gustară boabele, acestea aveau un gust delicios şi alinător de sete. Şi tot mai mult învăţară să preţuiască minunea, când observară că arbustul îţi aducea roadele de la an la an, bună şi bogată era recolta, indiferent de faptul că se afla pe un sol rodnic sau nu, sau că vremea fusese favorabilă sau nu. Ca şi cum ar fi vrut să-şi dovedească infinita sa recunoştinţă pentru binecuvântarea primită.

Şi în ziua de astăzi se mai numesc fructele, în amintirea binefăcătorului lor, fructele lui Ioan ( coacăze), sau în unele ţinuturi, strugurii lui Ioan.

Michael BauerASCULTAREA NATURII

Pentru copii este o deosebită trăire când adulţii merg o dată cu ei şoptind doar, sau chiar în tăcere prin pădure. Câte nu sunt de descoperit şi de ascultat!

În special copiii mai mici se bucură să caute pe sub rădăcini şi trunchi de copaci cu muşchi, locuinţe ale piticilor. Ici şi colo sunt atârnate pânze de păianjen ca nişte perdele de mătase, delicate, în faţa adânciturilor în rădăcini. După ce a plouat, sunt acoperite cu perle argintii, strălucitoare. După o ploaie un copil a observat cum o rădăcină de copac aburea la soare:

- Acum gătesc piticii ceva! A strigat copilul bucuros. De faptele şi caracteristicile făpturilor invizibile s-au preocupat şi se preocupă până în ziua de azi compozitori, scriitori poeţi şi pictori.

Zânele, undinele, gnomii şi alte făpturi imperceptibile simţurilor senzoriale, sunt cunoscute din basme şi legende. Copiii ascultă cu drag, când li se povestesc. Într-un joc de Sânziene ei pot trăi imaginativ forţele vii din pământ, apă, aer şi lumină. Poezia “Ajutoare bune” poate fi însoţită de muzică sau configurată ca teatru de păpuşi, sau poate fi executată de mai mulţi copii. Cu pânze divers colorate ca mantii, băieţii şi fetiţele se transformă în pitici, undine, silfide şi salamandre şi ajută trandafirul - copilul din mijloc - să înflorească.

Bunele ajutoareCine în pădure atent poate fi, Să nu cânte, să nu strige, să asculte, doar copii, Cine cu drag spre rădăcini şi piatră se-apleacă, Cântând piticii de muşchi lângă un strop de apă?

Îi recunoşti după căciuliţeUneori stau împreună pe perniţe, Dar nu se odihnesc decât rar la un loc, Imediat trec şi pornesc într-alt loc.

Ei adună şi ape şi o ocrotesc, Cu ea plantele şi copacii-i hrănesc. Locuiesc între muşchi, ferigi şi iarba cea deasăia te uită s-a mişcat ceva - acolo-s acasă.

Iată un pitic bătrân de rădăcină, Barba-i albă atârnă în pământ ca o tulpinăMulţi pitici de jur - împrejurul lui stând, Îl ascultă vorbind, îl ascultă tăcând.

“Piticilor, Barbă - Albă mă numesc, De sute de ani în aceste locuri trăiesc, Şi simt că se apropie arşiţa iară, Săgeţi de foc peste ţară zboară.

Deja se apropie a verii arşiţă uscatăPiticuţilor, udaţi bine pământul, Veniţi cu ale voastre găleţi, Iute, iute ca vântul!”

Şi tropăie micuţii, şi se zoresc grăbiţi, Şi strâng şi roua deasă, de dis-de-dimineaţă, În rezervoare ascunse ei cară acum zoriţi, Aduc acolo apa de la izvor şi baltă.

La marginea pădurii vin zânele-silfide, “Piticilor, ajutaţi-ne, vă rugăm, Florile însetate să le udăm, Viaţa noi să le-o redăm!

Ajutaţi-ne ca în cea mai lungă zi de vară, Ce ne-o va aduce Soarele iară, Până de Sfântul Ioan să crească, Trandafirul roşu să-nflorească. ”

Se grăbiră atunci piticii, tropăind mărunţel, Aducând provizii de apă, fel de fel. “Aveţi aici apă. Muşchiul din pădure iarăa păstrat-o pentru voi, în zile fierbinţi de vară!”

bucuroase plutesc silfidele iară, Mugurii florali ele înconjoarăŞi dansând uşoare îi învăluie uşorŞi plutesc în jurul lor, după felul lor.

Strălucind viu salamandre,

27

Spiritele focului, Răspândind căldură mare, Aduc parfum şi culoare de floare.

Surori aeratice şi veseleSunt silfidele uşoarele, prietenelebondarilor, fluturilor şi albinelor, şi vor să slujească florilor, seninelor.

Cu-atâtea daruri, cu grijă dăruit, Cu atâta atenţie şi bunătate-ngrijit, Trandafirul cel roşu a-nflorit, În ziua de Sfântul Ioan.

Christiane KutikRândunica silfida o iubeşte, care zboru-i pregăteşte;şi pe-ondină-o preţuieşte, căci la râu o însoţeşte. Printre fulgere când trece, salamandra o petrece. Iar la cuib aşteaptă jos, Gnomul, paznic credincios.

Albert SteffenFOCURILE DE SÂNZIENE

Obiceiul de a aprinde focuri de Sfântul Ioan - de Sânziene, era cunoscut aproape în toate regiunile Europei. Multe credinţe populare erau legate de acest obicei. Se credea într-o acţiune “purificatoare” de spirite rele a focului, atunci când acesta scotea fum mult. În final se sărea peste foc, pentru a învinge necazurile, nenorocul şi boala.

Multă vreme apoi focurile de Sânziene au fost date uitării. Astăzi se pot vedea din nou grupuri mai mici sau mai mari de copii şi adulţi, care sărbătoresc solstiţiul de vară.

Cu focul trebuie procedat cu precauţie. Un cerc de pietre îl va delimita. Pe cât posibil, materialul de ars se va aduna la faţa locului. Pentru aceasta, e nevoie de vreascuri uscate, ramuri şi crengi.

Dacă vrem să reuşim să aprindem focul fără hârtie, ne trebuiesc aşchii uscate, foarte subţiri. Ele pot fi despicate din stinghii şi aduse de acasă. În mijlocul cercului de pietre ridicăm mai întâi un “cort” din crengi, pe care îl acoperim treptat cu vreascuri, crenguţe şi bucăţele de lemn. Mai mulţi copii au voie să ajute la aprinderea focului. Fiecare dintre ei primeşte o aşchie lungă şi subţire, sau un aşa-numit “beţigaş de aprindere”. Cu un capăt al acestora se ia lumină de la o lumânare. Beţigaşele aprinse se pun cu grijă în lemnele aşezate în straturi. Probabil că trebuie suflat puţin în ele, până când, după câteva momente de încordare, fapta comună reuşeşte: focul de Sânziene se aprinde.

Se-aprinde azi focul, fumul şi flăcările crescPrintre flăcări, spiritele focului zăresc. Te uită cum ard şi dansează limbile de foc, trosnesc, pârâie, pâlpâie şi nu stau de loc. Scântei se împrăştie, lumină va fi, veniţi dar cu toţii, e-a Sfântului Ioan zi!

În jocul viu al flăcărilor, fiecare dintre cei ce îl privesc poate descoperi imagini. Flăcările nu au odihnă. Ele cuprind lemnul, se caţără rapid pe el. Dansează încoace şi-ncolo, sar pe următoarea bucată de lemn, se întâlnesc cu alte flăcări, devin împreună mai luminoase şi mai puternice, se întind în sus şi se transformă continuu, luând cele mai fantastice înfăţişări. Bucăţile de lemn care nu erau complet uscate încep să “transpire”.

Mai târziu, când focul s-a mai potolit, o masă comună este binevenită. În vârful nuielelor de alun sau salcie proaspăt tăiate se pot înfige cârnăciori, brânză sau fructe şi prăji la flacără. Aici se pot servi rotiţe de soare, pregătite acasă. În încheiere, cei mai curajoşi sar peste foc, înainte de a-l stinge împreună.

ROTIŢE DE SOLSTIŢIU SOLAR370 grâu, măcinat fin100 g alac, măcinat fin50 g apă rece40 g drojdie1/2 linguriţă zahăr250 g lapte acru smântânit80 g seminţe de floarea soarelui1 linguriţă sare. Zahărul şi drojdia se pun într-un castron, se dizolvă în apă rece, se amestecă cu laptele acru. Cele două sortimente de făină se amestecă

cu sarea şi seminţele de floarea soarelui, se adaugă încetul cu încetul lichidul. Aluatul se frământă cal puţin 10 minute, energic. După 15 minute de pauză se mai frământă odată şi se pune într-o formă circulară, unsă cu unt, cu un diametru de circa 25 cm. Cu u cuţit ascuţit se conturează începând din mijloc o spirală şi apoi şapte arce îndreptate înspre afară, tăind adânc în aluat. Încălzim cuptorul la 260 grade, punând în acelaşi timp în el un vas plat cu apă rece. După ce rotiţa a mai stat 15 min. acoperită la dospit, va fi pusă în cuptorul încins cu aburi şi coaptă circa 30 min. Orificiul de absorbţie a aburului din cuptor se astupă cu folie de aluminiu.

Frumoasă e orice zi de varăCu orice ne-ar aduce iară:

28

Soare ploaie, nori sau vânt. Sunt frumoase pe pământ, Ieşi, copile-afară!

PURTĂM COPĂCEL DE VARĂPurtăm copăcel de varăpeste gardul cel înaltCopac de vară să-nfloreşti, cu florile să străluceşti!Să înfloreşti, să străluceşti, vara-n casă s-o găseşti!

Cesar BresgenCând mergem în grădină, Vrem să ne jucăm, nu vrem nemişcaţi să stămHaide, prinde-ne!

LA JOCUL CU MINGEAzbori biluţa mea, urcă pân la stea, să te întorci în mâna mea, aşa aş vrea, biluţa mea…

VERSURI DE NUMĂRAREan, tan, tichi-tan, Ursulache-i căpitan, Ene, tene, bombardează, glonţ!

1, 2, 3, sarmalele-s cu mei, facem şi un terci, tu trebuie să pleci!

JOCURI DE SÂNZIENE

DE-A PRINSELEAÎnainte ca prinzătorul să-şi înceapă vânătoarea, se stabileşte un copac sau un colţ al casei drept loc în care copiii ce se joacă au dreptul să

se odihnească un răstimp scurt. Dacă prinzătorul reuşeşte să atingă unul dintre copiii ce aleargă, cei doi îşi schimbă rolurile. Cei ce se odihnesc prea mult, pot fi chemaţi

afară de către prinzător astfel: V-aţi odihnit bineCine nu fuge, să vină la mine!

Dacă mai rămâne cineva în locul de odihnă după apel, trebuie să ia locul prinzătorului. PRINDEREA CODIŢEI

Un copil ales prin numărare, căruia I s-a prins un fular sau un batic la spate, fuge cât poate de repede. ceilalţi copii încearcă să prindă codiţa ce flutură la spatele său. Dacă reuşesc, codiţa se prinde de alt jucător şi jocul continuă.

CĂSUŢADin bucăţi de lemn, beţe sau ramuri se construieşte o căsuţă. În timp ce căutătorul ales prin numărătoare numără până la 20, ceilalţi copii

se ascund. Dacă descoperă vreunul dintre copii, căutătorul aleargă la căsuţă, pune un picior înăuntru şi strigă numele celui zărit. Cu aceasta, cel zărit devine prizonier. El poate fi eliberat dacă alt jucător reuşeşte să ajungă la căsuţă, să o răstoarne, şi să strige tare: este liber! Căutătorul trebuie să-şi rearanjeze căsuţa, înainte de a mai prinde pe cineva. Dacă a găsit toţi jucătorii, se începe de la capăt.

Multe preocupări ale copiilor, ca de exemplu jocurile cu ţopăit ( sărituri într-un picior), sau jocurile cu bile, sunt aproape uitate. Mai înainte ele erau jucate ore de-a rândul în curţile interioare sau pe străzile necirculate.

“Nici un adult nu se sinchisea da asta, nici un învăţător nu considera că ar fi de demnitatea sa, să se amestece în jocurile copiilor” spunea pedagogul şi filosoful Friedrich Paulsen în “Amintiri” la sfârşitul secolului al XIX-lea.

O dată cu schimbarea condiţiilor de viaţă s-au modificat şi obiceiurile de joc. Depinde de adulţi să le arate din nou, în special copiilor de la oraş, câteva dintre aceste preocupări, care oferă multă mişcare şi totuşi necesită un spaţiu restrâns.

JOC DE ŢOPĂITTerenul de joc este conturat cu o piatră pe pământ sau desenat cu creta pe asfalt. Felul ţopăitului este în funcţie de vârsta copilului şi

îndemânarea lor. El va fi stabilit de la începutul jocului: pe un picior sau două înainte, înapoi sau lateral. Instrumentul de joc este o pietricică. Un jucător aruncă din afară pietricica în căsuţa cu nr. 1. El sare după ea, o ridică şi sare afară din terenul de joc. În acelaşi mod se sare

mai întâi înainte, apoi înapoi. În căsuţele de odihnă 4 şi 9 jucătorii se pot odihni. Spaţiul dintre cele două şiruri de căsuţe este “ şanţ cu apă”. O altă posibilitate de acest gen este săritura de la un câmp la altul, împingând de fiecare dată pietricica înainte. Dacă unul dintre jucători calcă linia sau I se opreşte pietricica pe linie, abandonează jocul. Când îi vine din nou rândul, continuă din locul

unde a greşit. Dacă se ating cu picioarele sau pietricica iadul sau şanţul cu apă, trebuie reînceput de la capăt. JOCURI CU BILE

Pentru jocurile cu bile este nevoie de o mână sigură şi de mult exerciţiu. Pot fi jucate în locuinţă sau afară, în aer liber. Când sunt jucate afară, solul nu trebuie să fie prea uscat, pentru ca bilele să se poată rostogoli bine.

29

Bilele, conform vechilor reguli de joc, sunt aşezate cu degetul arătător îndoit pe pământ şi împinse în direcţia dorită cu degetul mare. Mâna nu are voie să se mişte. Pentru copiii mai mici acest lucru este greoi. Ei rostogolesc sau împing bilele colorate în direcţia dorită.

PALAT DE BILEPeste trei bile se pune o a patra, se încearcă nimerirea acestui palat de bile de la o linie marcată.

ÎMPINGERE DE BILEFiecare jucător primeşte un număr egal de bile şi depune două sau trei dintre ele într-un mic cerc desenat pe podea. Rând pe rând,

participanţii încearcă de la o distanţă de circa 1 m să ţintească câte o bilă din interior şi să împingă bilele afară din cerc. Dacă unui jucător îi reuşeşte acest lucru, are voie să păstreze bila.

POD PENTRU BILEÎntr-o cutie goală de pantofi decupăm 5 porţi de mărime diferită. Cutia poate fi pictată colorat sau se pot lipi pe ea diferite desene, după

plac. De la o linie de plecare situată la cca. 2 m, jucătorii încearcă rând pe rând să trimită o bilă printr-o poartă. Cine nimereşte în cea mai

mică poartă are punctajul cel mai mare. ŢINTĂ PENTRU BILE

Fiecare jucător primeşte cel puţin 6 bile de aceeaşi mărime. Culoarea nu are nici o importanţă. Facem în pământ o groapă de mărimea unei ceşti. Marcăm de la gropiţă linia de start la o distanţă de 2- 3 m .

În prima etapă încearcă fiecare jucător să-şi împingă 3 dintre bilele sale în groapa formată cu degetul arătător. Dacă cineva reuşeşte să-şi împingă bila până în groapă, are voie să le reia.

După prima etapă de obicei sunt multe bile care nu au ajuns la ţel. Primul jucător încearcă să împingă cu degetul arătător una dintre aceste bile în groapă. Dacă reuşeşte, are voie să o scoată de acolo şi să încerce apui cu celelalte bile, până când greşeşte şi bila nu nimereşte la ţintă. Următorul jucător joacă în acelaşi mod mai departe. Când nu mai sunt bile ce nu au ajuns la ţintă, jocul reîncepe ca la prima etapă.

Haideţi să mergem la apă copii, Unde-i papură şi-s sălcii, Dăm un vânt bărcuţei, Să poată pluti.

BĂRCUŢĂ DE STUFDesprindem o frunză lată de stuf inclusiv teaca cilindrică de pe tulpină. Introducem vârful frunzei în teacă. Îndoim bucla-funda rezultată

în aşa fel încât vârful frunzei să se afle la mijloc, dar nu prea înalt, căci atunci bărcuţa se răstoarnă. La cele 2 capete ale bărcii, care acum sunt duble datorită îndoiturii, despicăm cu grijă cu unghia şi introducem cele două părţi de frunză una într-alta.

BĂRCUŢĂ DIN SCOARŢĂ DE COPACDecupăm din scoarţă de pin, cu briceagul, o formă de bărcuţă. Încrestăm o margine pe partea netedă a scoarţei şi în aşchii mici scoatem

lemnul dinlăuntru. PĂPUŞICĂ DIN IARBĂ

Păpuşile din iarbă pot fi trimise la plimbare într-o bărcuţă din scoarţă. Alegem mănunchiuri mici de iarbă de aproximativ aceeaşi lungime şi legăm cu un fir de iarbă în locurile corespunzătoare ( cap, trunchi, mânuţe).

Pluteşte corăbioara mea, pluteşte. Pe marea albastrăŞi steagu-ţi alb să flutureÎn vânt, pe calea noastră.

Peştii ne-nconjoarăÎnotând voioşi. Pescăruşi argintiiNe-nsoţesc zglobii.

Seara ne străluceStelele de aur, Pluteşte corăbioară, Până-ndepărtare!

SCOICA ŞI PEŞTELE

Adânc de tot, pe fundul unei mări, trăia cândva o scoică. carapacea ei era închisă la culoare, ca şi fundul mării. trebuia să te uiţi foarte atent, ca să nu treci scoica cu vederea.

Scoica nu făcea aproape nimic. se mulţumea să zacă acolo şi să privească uimită în jurul ei. Erau multe de admirat: plante acvatice de un verde închis, un număr mare de pietre şi diverşi peşti: mari şi mici, rotunzi şi colţuroşi.

Cel mai mult îi plăcea scoicii când era Lună plină. Căci atunci Luna stătea rotundă deasupra apei, iar lumina ei blândă răzbătea până pe fundul mării, la scoica noastră. Atunci ea stătea foarte liniştită, privea şi lua lumina aceea înăuntrul ei, în interior, în inima sa.

Într-o zi veni un peşte înot la scoică. - Ia te uită, o scoică! Zise peştele. Aproape că nu te-am văzut, măi scoiculiţă!Peştele vorbea aşa pentru că era un peşte foarte mândru şi închipuit. Apoi el inspiră puternic şi începu să înoate în faţa scoicii, încolo şi

încoace. În felul acesta el putea fi privit din toate părţile şi I se putea admira hăinuţa sclipitoare de solzi. “Ce frumos este peştele” se gândi scoica. Se poate suci şi învârti. Este foarte mobil şi sprinten. Dar nu-i trecu prin gând scoicii, să-l invidieze pe peşte. Căci ea era pur şi simplu o scoică şi stătea pe fundul mării. Înainte de toate îi plăcea însă lumina blândă a Lunii. Scoica era mulţumită cu ea însăşi.

Peştele nostru dansă în cerc în faţa scoicii. El strălucea şi sclipea, îşi arăta întreaga artă. Căci voia să fie admirat. Cu aceasta nu observă că devenea periculos. Căci se apropiase un peşte uriaş, cu botul larg deschis, flămând, după pradă.

- Fii atent! Fii atent! Strigă micuţa scoică. Speriat, peştele fugi. Cu o bătaie puternică a aripioarei sale codale se salvă într-o despicătură de stâncă. Acolo stătea şi inima îi bătea

tare, dar numai pentru scurtă vreme. Căci în curând uită orice pericol. Şi începu din nou să se arate. Da, acuma sărea chiar până la suprafaţa apei, până afară în aer. Căci voia să se vadă în oglinda apei. Voia să ştie cât e de frumos. Însă pentru că scoica nu îl admira, se lăudă singur şi înotă mulţumit de sine, de acolo.

Într-o noapte, când cerul era plin de stele, iar Luna strălucea plină şi rotundă, peştele veni din nou înot la scoică. Scoica noastră stătea acolo foarte liniştită şi făcea ceea ce-i plăcea atât de mult să facă; asculta şi privea.

- Ce faci aici? o întrebă peştele.

30

- Sunt liniştită, răspunse scoica. Când eşti liniştit lucrurile încep să-ţi vorbească. Toate vorbesc: auzi apa, plantele, pietrele. Când eşti liniştit toate încep să strălucească. Vezi cerul, stelele, Luna?

Peştele nu înţelegea nimic. - Lucrurile nu pot vorbi, zise el. Nu e nimic deosebit în ceea ce vezi tu. E plictisitor să fii liniştit. De fapt eşti o scoică plictisitoare.

Trebuie să te mişti, să te mişti, aşa cum fac eu. Se întoarse dispreţuitor şi plecă de acolo. În noaptea aceea trecu un pescar cu barca sa pe mare. El îşi aruncă năvodul. Apoi aşteptă în barcă până dimineaţa. Când răsări

Soarele, năvodul era plin şi greu. Pescarul îl trase în barcă. Multe ieşiră la iveală: plante de apă, scoici, peşti, lucruri utile şi inutile. Printre cei prinşi se aflau şi scoica şi peştele nostru.

Pescarul începu să-şi golească năvodul. Peştele venea la peşte. În curând jumătate de barcă se umplu cu peşti. Unul stătea lângă altul. Unul se asemăna cu ceilalţi. Chiar în ziua aceea fură duşi la piaţă şi vânduţi. Pescarul trăia numai cu pescuitul. Apoi pescarul scoase din năvod ce se mai afla acolo. Când luă în mână scoica cu carapacea întunecată, simţi că în ea trebuie să se afle tăinuită o comoară. O deschise cu grijă, şi rămase uluit. Încă nu mai văzuse niciodată aşa o minunăţie. Căci partea interioară a carapacelor strălucea ca argintul, iar în scoică se afla o perlă, valoroasă şi frumoasă.

Căci tot ceea ce ascultase şi privise, în pace şi linişte, scoica în adâncul mării, tot ceea ce preluase în inima sa, devenise o comoară, o adevărată perlă.

Klaus GraskeLA APĂ

Într-o excursie la apă se găsesc adesea sălcii. Din nuielele cărora dacă li se scot frunzele se pot pregăti inele de prindere pentru jocurile în aer liber. Aceste inele se confecţionează astfel:

6 nuiele subţiri, desfrunzite, de cca. 60 cm lungime se suprapun în aşa fel încât partea subţire a 3 dintre ele să vină la capătul gros al celorlalte 3. Împletim nuielele într-o coadă şi prin întrepătrunderea extremităţilor le închidem într-un inel. Cu aceste inele putem iniţia cu copiii diferite jocuri, ca de exemplu “Aruncarea inelului”, care se joacă astfel:

înfigem în pământ mai multe beţigaşe ( sau unul singur), jucătorii încearcă să arunce de la o anumită linie de aruncare inelele în aceste beţe.

Alt joc cu aceste inele este “Prinderea inelelor”: Doi jucători stau faţă în faţă. Îşi aruncă pe rând câte un inel şi încearcă să-l prindă cu mâna, cu un braţ, sau cu braţul întins. Acest joc se

poate juca şi cu mai mulţi participanţi, când aceştia pot sta într-un cerc cu spaţii intermediare mari. Şi-am ajuns la câmpul cu grâu;Ţăranul tocmai recolta, Câmpul este auriu, cât se vede-n zare, Până-n depărtare.

Ducem grânele aurii, Acasă în hambar grămezile cresc, Priviţi-le copii, Ca aurul strălucesc.

Ultimul snop pe câmp îl lăsăm, Păsărilor cerului, pe câmpie, Recunoştinţă să fie, Pentru cântul lor.

Piticul ia şi el un spic, Să facă din el pâine, Are şi el în casa lui, Mâncare pentru mâine.

Marianne Graff

Până în miezul verii recolta este coaptă şi recoltată. La marginea câmpurilor de pe care s-a strâns recolta se mai află adesea câteva spice, care pot fi culese pentru un buchet de recoltă. Din paie se pot face mici mori de vânt.

MOARA DE VÂNT DIN PAIEÎndoim de două ori un pai şi-l trecem printr-o despicătură creată în partea mai lungă (vezi poza). Într-un alt pai , cu diametrul mai mare

despicăm patru aripi, perpendiculare între ele, pe care le îndoim înapoi. Introducem pe axa de rotaţie un mic tub de pai înainte de a introduce partea de moară, drept frână.

Jocul de-a moaraMoara merge-ncet, Moara merge-ncet, Dar când vine morarul, Se-nvârteşte repede.

Câte doi copii îşi prind mâinile în cruce. La început se învârt încet, apoi tot mai repede împreună. Pe câmpie e frumos Când ne rostogolim, Peste cap ne dăm, Ca lăcuste ţopăim.

Călare pe cosaşCosaşul ţopăia prin vale;Şi-i ieşi Degeţel în cale;Îi spuse: “Ştii ceva, Eu în călătorie aş pleca, Pân la capătul lumii ş-un pic, Nu ne trebuie nimic, Tu eşti cal, eu călăreţ !”Şi veseli amândoi porniră, Cal liber, fără frâu, Dar iată-n drum că întâlnirăColina cea mare a cârtiţei. Degeţel zise: “E-un deluşor, căluţul meu,

31

Ci hai că trecem peste el!”Cosaşul forţele-şi adunăŞi ţuşti! Fu săritura bună, Cu bine ei trecură.

Şi-apoi apare-n zare, Muntele cel mare: Al furnicilor muşuroiFaţă de colină era cam cât doi.

Degeţel strigă : ”E încă mic, căluţul meu, Ci trecem noi şi peste el!”Cosaşul forţele-şi adună, Şi ţuşti! Fu săritura bună, Cu bine ei trecură.

Şi tot aşa mereu, Cum alerga căluţul său!Apoi ajunseră la lac. Uşor aveau să se înece, De nu-l puteau trece.

Degeţelul strigă: ”E încă mic, căluţul meu, Ci trecem noi şi peste el!”Cosaşul forţele-şi adună, Şi ţuşti- fu săritura bună, Cu bine ei trecură.

Şi mai departe-au alergat, Până de mare ei au dat. Cosaşul s-a oprit speriat;Iar dincolo de ea , Sfârşitul lumii se zărea.

Degeţelul strigă: “Haide, hai, căluţul meu, Trecem noi şi de ăst greu!”Cosaşul forţele-şi adună, Şi ţuşti- fu săritura bună, Cu bine ei trecură.

Ajunseră la luceafărul de seară, Parte din capătul lumii. Degeţel strigă: ”Acolo eu cu drag m-aş şti, Căluţule, nu te opri!”Cosaşul forţele-şi adună, Şi ţuşti- căzură împreunăŞi se rostogoliră-n Cer.

Karl BienensteinCEAS SOLARMaterial : baston de lemn, drept şi subţire.

Ascuţim bastonul şi îl înfingem în pământ înclinat la 45 gr. , astfel încât capătul să arate nordul. Umbra pe care o aruncă băţul călătoreşte în sensul arătătorului unui ceas. Cu ajutorul unui ceas obişnuit marcăm fiecare oră la capătul respectiv al umbrei, cu pietre, ghivece cu flori, etc.

Umbrele, care ne însoţesc orice mişcare, îi bucură pe copii. Există jocul “de-a prins umbra”. În acest joc se încearcă reciproc “prinderea”, cu picioarele, a umbrei celuilalt.

PĂLĂRIE DE RABARBĂRPutem face o pălărie umbroasă dintr-o frunză de rabarbăr, fixată cu o tulpină vegetală.

GHICITOAREOricine o poate vedea, Dar de atins nu o poate nimenea!

Cărarea duce sus, la pădureNe căţărăm în copaci, Strângem plante, conuri, mure, Şi apoi, iarăşi noi, venim acasă.

Vara se coc treptat fructele de pădure. O punguţă pentru strâns fragii, zmeura sau afinele pentru consumat pe drum se poate întocmi repede dintr-o frunză de captalan sau arţar, răsucită şi fixată cu un fir de plantă.

În luminişurile pădurii şi la marginea ei creşte socul roşu. Este adesea întâlnit, deşi numai puţini oameni îl recunosc. Frunzele şi crengile socului roşu se aseamănă foarte mult cu cele ale socului albastru, totuşi fructele se deosebesc limpede de celelalte. Socul roşu creşte în

32

ciorchini ca strugurii. Ele se coc cu câteva săptămâni înaintea celor albastre, care cresc în umbrele. Socul roşu nu trebuie consumat în stare crudă, căci sâmburii săi sunt dăunători. Se întrebuinţează doar sucul bogat în vitamine al acestor fructe. Din al se poate pregăti un jeleu foarte gustos (vezi pag. 160).

Frunzele unor fructe de pădure sunt bune pentru ceai. Pentru aceasta vom strânge frunze pe cât posibil de fragede, de tinere, de fragi, zmeură, mure, pe care le uscăm. Amestecate furnizează un plăcut ceai de casă.

La marginea pădurii, în luminişuri şi pe povârnişuri creşte sunătoarea, care înfloreşte începând din iunie. O cunoaştem prin aceea că floarea sa de un galben luminos este străbătută de multe puncte maronii. Acestea sunt provocate de depunerile de ulei eteric. Din flori se poate face un vechi remediu de casă, uleiul de sunătoare.

La multe conifere din pădure putem observa răşină. Uneori aceasta curge în “lacrimi” mari în jos. Copiii spun: “copacii plâng”. Răşina uscată poate fi adunată. În seara de Sf. Silvestru se pot face facle cu ea.

Fructele coniferelor, conurile, au între solzii lor seminţe înaripate. Acestea dansează în vârtej căzând la pământ atunci când ţinem un con cu vârful în jos şi-l scuturăm. Conurile pot fi întrebuinţate la diferite jocuri.

NIMERITUL CONURILORFiecare jucător primeşte un număr egal de conuri. Se marchează un punct din care primul jucător îşi aruncă un con unde vrea. Următorul

jucător încearcă apoi să nimerească în primul con. Dacă reuşeşte, îi aparţin ambele conuri, iar cel de-al treilea îşi aruncă iarăşi conul unde doreşte. Dacă nu reuşeşte, cel de-al treilea are două ţeluri, la alegere. Dacă nimereşte unul dintre conuri are dreptul să încerce să-l nimerească şi pe al doilea.

La acest joc se ridică toate conurile atinse de altele ca şi pe cele care le-au atins, doar cele neatinse rămân pe loc. După ce nu a mai rămas nici un con pe jos, se aruncă altul, după voie, ş. a. m. d.

SĂRITURI CU CONURICâte 2 copii sau mai mulţi sar în concurs ţinând câte un con între pantofi. Cel ce ajunge primul la o linie de sosire câştigă.

CARUSEL CU CONToţi participanţii stau în cerc. Un jucător este în centru şi învârte o sfoară la nivelul pământului. De capătul sforii este legat un con. Cei

aflaţi pe circumferinţa cercului încearcă să se ferească de con, sărind peste el când se apropie. Seara suntem obosiţi, Spre casă ne-dreptăm grăbiţi. Din ce am cules la drum, Mama face ceva bun.

REŢETE MINUNATE

PLĂCINŢELE CU AFINE- 150 g grâu, măcinat foarte fin. - 2 ouă. - 1/4 l lapte- sare- 250 g afine- zahăr cu scorţişoară pentru presărat deasupra- unt pentru prăjitGrâul, ouăle, laptele şi sarea se amestecă bine, se adaugă afinele, se ia cu lingura din aluat şi se prăjesc într-o tigaie, rând pe rând,

maroniu-auriu. OŢET DE ZMEURĂ

- 1 ceaşcă de zmeură. - 1 sticlă de oţet de mere. Zmeura se pune într-un borcan mare sau într-o sticlă, se acoperă cu oţet de mere, se lasă să tragă 3 săptămâni, se strecoară.

JELEU DE SOC ROŞU- 1 kg struguri de soc roşu- 250 g zahăr- 30 g pulbere pectină de mere- 1 ceaşcă apă.

Se spală socul, se fierbe în apă, fructele se pasează printr-o sită. Sucul de fructe se amestecă cu zahărul şi pectina, se lasă să dea câteva clocote timp de 1- 2 minute amestecând mereu(la foc mare), umplem borcane cu capac până sus, le închidem imediat cu capacele şi le întoarcem imediat cu capul în jos până când se răceşte jeleul.

ULEI DE SUNĂTOAREUleiul de sunătoare este un remediu foarte cunoscut pentru tratamentul extern al arsurilor, luxaţiilor, inflamaţiilor şi

hematoamelor(vânătăi). Îl putem pregăti singuri. Florile culese pe soare se pun într-un borcan cu capac, fără a le îndesa, se acoperă cu ulei de măsline. Borcanul se pune într-un loc

însorit. După 2- 3 săptămâni, când uleiul a dobândit o culoare de un roşu puternic, se strecoară, presând bine reziduul. Uleiul de sunătoare se păstrează în sticle de culoare închisă, la loc ferit de lumină.

GHICITOAREMai întâi albe ca zăpada, Apoi verzi ca trifoiul, Apoi roşii ca sângele, Place tuturor copiilor.

BUDINCĂ DE CIREŞE- 500 g brânză slabă de vaci

33

- 50 g gris de grâu integral- 1/2 linguriţă de praf de copt- 50 g unt- 50 g zahăr- coaja rasă de la o lămâie- 4 ouă- 500 g cireşe- unt şi pesmet pentru uns forma. Din unt, zahăr şi gălbenuşuri realizăm o pastă spumoasă, adăugăm brânza şi coaja rasă de lămâie şi grisul amestecat cu praful de copt,

amestecând bine, la sfârşit adăugăm albuşurile bătute spumă. Ungem forma cu unt, presărăm pesmetul, repartizăm în mod egal cireşele cărora le-am scos sâmburii, turnăm deasupra aluatul cu brânza. Se coace la cuptorul încălzit la foc potrivit circa 45 min.

PERNĂ CU SÂMBURI DE CIREŞESâmburii de cireşe încălziţi pot păstra multe ori căldura preluată. Strămoşii noştri au ştiut să folosească această însuşire a lor. În nopţile

reci de iarnă îşi puneau în paturi săculeţi cu sâmburi de cireşe încălziţi în prealabil în cuptor. Cine nu vrea să doarmă cu picioarele reci, poate preţui şi astăzi o asemenea perniţă încălzitoare.

Pentru o perniţă de cca. 30/30 cm avem nevoie de 1 kg sâmburi cireşe. Acestea vor fi fierte şi după uscare, frecate bine între pânze uscate din material grosier, pentru îndepărtarea resturilor de fructe. Bine uscate le punem în săculeţi de bumbac sau in şi coasem deschizătura.

NOAPTE DE VARĂ

În nopţile senine de vară, când se întunecă târziu, pentru copii este o trăire de neuitat, dacă au odată permisiunea să rămână trezi mai multă vreme pentru a trăi împreună cu adulţii venirea nopţii şi aprinderea treptată a stelelor. Pentru copiii de la oraş, care au parte doar de o bucăţică de cer, acest prilej se oferă poate în vacanţă.

Luceafărul de seară, Venus, străluceşte deja înainte de a se întuneca. Cine descoperă următoarea stea? Cât de aproape poate fi resimţit cerul! El ajunge până jos la dealuri, la ape, la copaci.

- Aş vrea să fiu acuma în vârful copacului de colo, acolo începe Cerul! Strigă un copil. Un altul descoperă cum scânteiază stelele: - Uite steaua asta vine mereu puţin în afară şi apoi înapoi înăuntru. Copiii mai mari vor deja să recunoască unele constelaţii, sau să afle ei înşişi Steaua Nordului, cheia aurită de boltă a cerului. Aceasta

poate fi aflată plecând de la imaginea Carului Mare, dacă ducem o linie imaginară între ultimele două stele din spate ce alcătuiesc carul Mare, şi o prelungim de 5 ori. Steaua Polară sau Steaua Nordului este considerată busolă cerească. ea este a treia osie a Carului Mic.

În prima jumătate a lui august Pământul se află în curentul meteoric al lui Poseidon. în această perioadă se văd multe stele căzătoare. se spune că “acela ce vede o stea căzătoare, îşi poate pune o dorinţă. I se împlineşte, dacă nu o trădează nimănui. ”

BALADA STELELOR

Iar Soarele îşi făcea neîntreruptPlimbarea sa peste pământ.Şi-n jurul lumii. Steluţele au venitL-au rugat frumos, smerit, Să le ia cu el la călătoria sa în jurul lumii. Dar el le-a spus: să staţi acasă, Căci v-aş arde ochiiCălătoria e frumoasă, dar de foc.

Iar stelele se duseră la Lună, Căci ştiau că-i bună, Şi-i spuseră: tu, ce stăpâneşti

peste nori, În adâncimea nopţilor, Lasă-ne să venim cu tine, Căci blânda ta lumină, Este atât de lină, Că nu ne arde ochii. Iar ea le luă tovarăşe de noapte.

Bun venit, stelelor, şi ţie, dragă Lună,

În această noapte bună!Voi înţelegeţi ce trăieşte în inimi,

în noapte, În linişte sau în şoapte. Veniţi de aprindeţi lumina

cereascăPentru ca şi pe pământ să

creascăVeghea cea bună de noapte.

Ernst Moritz Arndt

TOAMNA

Pe 23 septembrie, când Soarele intră în constelaţia balanţei, este echinocţiul de toamnă. Cu acesta începe, după calendar, toamna. Traiectoria Soarelui se înclină tot mai mult înspre pământ. Zilele devin mai scurte decât nopţile.

Forţele vii ale naturii se retrag şi se încadrează în circuitul “ mori şi devino”. Deja înaintea marilor vijelii încep fructele şi frunzişul să se desprindă de pe copaci.

- ia te uită, frunzele ştiu să danseze! rosti un copil, învârtindu-se împreună cu ele în cerc. Viaţa în familie devine mai casnică. Copiii se bucură de vremea când miroase a mere coapte, când confecţionează ceva, şi de sărbătorile

luminii. Toamna coloratăŢara o străbate, în veşmântu-i vesel.

Obrajii îi sunt plini de vântŞi orice zmeu se-nalţă rapid de la pământ.

În iarbă scutură merele, Ţăranului îi umple hambarul şi butoaiele.

Richard Rudolf Klein, Lieselotte Holzmeister

34

ULTIMELE ZILE FRUMOASE ALE TOAMNEIToamna ne mai bucură cu câteva zile calde: ”vara târzie”. În astfel de zile însorite se văd nenumărate fire fine, argintii, strălucitoare,

atârnând de copaci sau arbuşti şi fluturând în vânt. Ele provin de la păianjenii minusculi, care se mişcă cu ajutorul lor. În folclor se spune că vântul de toamnă este cel mai bine dispus, când o poate fugări zdravăn pe bunică-sa printre copaci şi arbuşti. marea

sa bucurie e atunci când părul ei lung se despleteşte şi flutură în toate părţile, prinzându-se printre ramuri. În ziua următoare, când apare Soarele, se spune că firele argintii ce flutură în văzduh sunt firele de păr ale bunicii.

ZMEUL MEUCând adie-al toamnei vântMerg şi eu pe câmp cântând, Să-nalţ de la pământ, Peste pădure-n zare.

Iar el dă din urechiuşeŞi dă din codiţăŞi dansează dans uşorChiar în faţa norilor. Versuri: albert Sixtus. Muzica: Richard Rudolf Klein

ZMEU DE HÂRTIEMaterial

- pătrat din hârtie de scris 21/21 cm- sau carton de desen 50/50 cm- 4 cercuri de hârtie cu diam. de 4 cm. - pastă de lipit- şnur din aţă sau material sintetic pentru înălţarea zmeului- fâşii de hârtie colorată de 3- 4 cm lăţime- 2 şnururi de legăturăPliem în mod corespunzător hârtia, ca în desen. Marcăm cele 2 puncte de consolidare pentru şnururile de legătură şi le întărim prin

cercurile de hârtie lipite pe ambele părţi ale hârtiei. Trecem prin ele şnururile de legătură, le înnodăm perpendicular faţă de axa mediană a zmeului şi le înnodăm de şnurul de ascensiune, de înălţare.

Pentru zmeele mici sunt suficiente 2 fâşii de hârtie colorată. Cele mari au nevoie de un şnur codal cu mai multe fâşii înnodate de hârtie. ZMEU CU CADRUMaterial- stinghii de pin 15/5 mm- 1 stinghie pentru lungime, 80 cm- 1 stinghie pentru lăţime, 60 cm- 1 lemn de prindere, 20 cm- hârtie colorată pentru zmeu- şnur subţire şi rezistent- bandă de lipit- 100 m şnur pentru înălţarea zmeului.

Aşezăm în cruce stinghia de lungime cu cea de lăţime, şi le legăm cu şnurul umezit ( când se usucă, se strânge şi ţine mai bine). Hârtia pentru zmeu o decupăm cu 5 cm mai mare pentru lipit în toate părţile şi o lipim pe scheletul zmeului. Întărim toate colţurile cu

bandă de lipit, să nu se rupă. În toate cele 4 capete ale crucii din şipci crestăm câte o tăietură longitudinală şi câte 2 transversale. Încordăm strâns cele 2 tăieturi

transversale în lungime cu şnurul trecut peste crestăturile de la capete. Cadrul zmeului este gata. Aşezăm zmeul cu cadrul în jos. Pregătim un şnur pentru lungime şi altul pentru lăţime. În şnurul în lungime realizăm o buclă ( fără a o

strânge încă la nod), în aceasta va fi fixat mai târziu şnurul de înălţare cu un nod de lemn. Înnodăm şnurul longitudinal cu cel transversal într-o cruce, în aşa fel încât punctul de legătură, de înnodare, să se afle sub buclă. Trecem capetele de sus ale şnurului prin hârtie şi le legăm cu crestăturile transversale ale crucii de lemn.

Atârnăm zmeul de crucea de şnur. capetele şnurului sunt corect legate pe cadrul de lemn dacă crucea de şnur stă perpendiculară pe crucea de lemn iar vârful zmeului pluteşte ceva mai sus decât capetele.

Şnurul pentru coadă se taie lung de 4 ori cât lungimea zmeului. La distanţe de cca. 20 cm înnodăm fâşii de hârtie colorată. Dintr-un mănunchi de hârtie colorată se formează un pămătuf pentru capătul cozii.

Şnurul de înălţare şi şnurul de coadă sunt detaşabile, ca să nu se poată încurca. Ele se vor fixa în buclele şnurului cu mânere de lemn abia înainte de înălţarea zmeului. Întindem bine şnurul peste stinghia transversală, căci nu e voie să atârne. Prindem lemnul de încordare între punctul de încrucişare a cadrului de lemn şi şnurul de încordare ( de tensionare, de susţinere).

Zmeul cu cadru trebuie realizat cu multă grijă, ca să poată zbura. În cazul în care, în ciuda tuturor ostenelilor, la prima probă de zbor el se prăbuşeşte la pământ sau se rupe, este bine să se ia cu sine şnur, hârtie, foarfecă şi bandă de lipit, pentru înlăturarea daunelor.

Un copil al cărui zmeu – făcut de el însuşi - nu voia să zboare, a cerut un şnur adus cu noi. A întreţesut cu el frunze şi a înnodat şi flori. Iar pe când tovarăşii săi erau încă ocupaţi cu descâlcirea cozii zmeului şi modificarea raporturilor de greutate, copilul alerga mulţumit cu zmeul său de frunze peste câmpie.

CASTANECastanele rotunde, maronii, Locuiau cândva într-un copac. Aveau paltoane groase, verzulii. Cu ace scurte multe, câte-ncap. Dormeau acolo liniştit,

35

Până ce vântul de toamnă le-a trezit, La pământ le-a rostogolit, Şi din paltonaşe au ieşit.

Christiane KutikOMULEŢUL DE TOAMNĂ

A fost odată un mic omuleţ, cu o burtică rotundă maro, un guleraş colorat şi o căciuliţă veselă cu moţ. El călătorise mult şi ar fi vrut să povestească despre toate lucrurile frumoase pe care le trăise afară din pădure şi pe câmpie – dar era singur de tot. “ Ce vesel ar fi dacă ar fi şi alţi pitici aici!” De atâta mers, omuleţul obosise şi ar fi vrut să se odihnească puţin. Şi atunci găsi pe pământ lângă el ceva ce semăna cu un leagăn. E drept că pe dinafară era cam ţepos, dar pe dinăuntru sclipea ceva mătăsos şi arăta atât de confortabil, încât omuleţul se strecură de îndată înăuntru. “Acesta este într-adevăr un loc de odihnă”, se gândi el şi adormi.

Nu trecu mult şi fu trezit de o zgâlţâire puternică a leagănului său se aflau mulţi asemenea piticuţi, care zâmbeau prietenoşi. Ce bucurie a fost pe piticuţ, că nu trebuia să mai fie singur! Micii prieteni aveau multe să-şi povestească, ei dansau şi cântau împreună.

De sunetele prietenoase fură atrase şi multe animale. Mai întâi veni un câine, apoi un şarpe, în curând cotcodăci o găinuşă, apoi se strecură curios un şoricel. Şi chiar la sfârşit veni

legănându-se un omuleţ mare. Acesta se uita foarte prietenos. Şi deoarece capul său se înălţa cu mult deasupra celorlalţi piticuţi, putu vedea în apropiere un minunat peisaj de muşchi, cu flori şi ciuperci. "Haideţi cu mine!" spuse el, “putem locui acolo cu toţii”. Unul după altul, omuleţii şi animalele o porniră la drum şi se aranjară acolo ca acasă. Găsiră acolo şi ceva de mâncare. Duseră în mici castronaşe şi coşuleţe făină de castane şi ghindă şi avură o masă copioasă.

Christiane KutikPRUNE

A venit la pom un om, Şi-a văzut că-i plin de prune;Scuturatu-l-a anume, De-au căzut cu toate jos. Omuleţul cel voios, Strânsu-le-a apoi frumos, Pe toate într-un loc le-a pus, Şi acasă el le-a dus.

E. Pausewang

MAGIUN DE PRUNEScoatem sâmburii de la 2 kg de prune dulci, brumării, şi le punem într-un vas de fier sau de lut, cu capac pe măsură. După gust adăugăm

câteva cuişoare, ½ baton de scorţişoară şi anason (stelat). Punem vasul acoperit pe un grătar, în cuptor la 200 grade, până devine magiun. PLĂCINŢELE CU MAGIUN – PAPANAŞI

- 250 g brânză de vaci slabă- 1 linguriţă unt topit- 1 ou- 250 g făină de grâu, tip 1050- 1 vârf de cuţit de sare- magiun de prune- 50 g unt fluid- 1/2 ceaşcă mac măcinat- 1/2 ceaşcă zahăr pudră cernutDin brânza de vaci, untul, oul, făina şi sarea frământăm un aluat, îl întindem subţire, decupăm cu rotiţa de aluat pătrate de cca. 10/10 cm,

punem magiun de prune cu linguriţa în fiecare pătrat, îl împăturim ca să fie triunghi, apăsând bine pe margini. Punem batistuţele – plăcinţelele în apă clocotită, după ce dă un clocot le mai lăsăm încă 6 minute, le scoatem, le scurgem bine, le presărăm cu unt, mac şi pudră şi le servim.

MERELa un măr la care am executat o secţiune transversală în regiunea căsuţei sâmburilor, se vede cel mai bine cum este dispusă această

căsuţă. Căci arată ca o stea. Sâmburii de măr pot fi strânşi şi înşiraţi pe o aţă. Cu răbdare, putem obţine meri şi peri din sâmburii de măr şi de pară. Punem seminţele în pământul umed al unui ghiveci de flori şi udăm

de câte ori este nevoie. ÎNTR-un MIC MĂR

Într-un măr, oricât de mic, Sunt 5 cămăruţe, Chiar de sunt micuţe, E ca-ntr-o căsuţă.

În fiece cămăruţă drăguţăSunt 2 sâmburi mici şi negri, Stau acolo şi viseazăDespre Soarele de-amiază.

Folclor, melodie de W. A. MozartMĂRUL COPT

Canon pe 3 voci

36

Ia veniţi, de ghiciţi, Ce-n sobă acum se coace, Ascultaţi, mirosiţi, Haide, hai, acum poftiţi!Sunt rotunde şi cremoase, Parfumate şi gustoase, Mere roşii aurii, Pentru voi s-au copt, copii!

Alergaţi, vă grăbiţi!Farfurii vă pregătiţi, Furculiţe, linguriţe, Să le duceţi la guriţe!Parfumate şi gustoase, Mere roşii aurii, Pentru voi s-au copt, copii!

În gură ele se topesc, Doar gust în urmă lasă, Parfumul e în casă, Dar mere mai sunt pe masă!Parfumate şi gustoase, Mere roşii aurii, Pentru, voi, s-au copt, copii!

Merele coapte pot fi, după gust, umplute cu nuci sau stafide sau pregătite cu brânză. MERE COAPTE CU BRÂNZĂ

- 4 mere mijlocii- 4 linguri brânză şvaiţer ras- 2 linguri brânză slabă vaci- 1 lingură nuci tocate- 4 jumătăţi de miez de nucă- sare- puţin untScoatem căsuţa sâmburilor din partea de la codiţă, cu o linguriţă mai scoatem din pulpa fructului, amestecăm această pulpă cu şvaiţerul,

brânza de vaci şi nucile tocate, după gust adăugăm sare, umplem merele cu amestecul realizat, adăugând câte puţin unt la fiecare, le punem câte un căpăcel de miez de nucă, punem capacul. Coacem în formă unsă cu unt în cuptor încălzit la 200 grade circa 30 min. Merele coapte cu brânză sunt mai bune când sunt calde.

MERE GRATINATE- 1 kg mere acrişoare- 20 g unt- 1/4 l smântână (caimac)Spălăm merele, le decojim în strat subţire, le tăiem în bucăţi, le punem într-o formă de budincă unsă cu unt. Acoperim cu smântână,

presărăm cu unt şi coacem circa o oră la cuptor încălzit la 200 grade. Cojile merelor nestropite pot fi răspândite pe o foaie de hârtie deasupra caloriferului sau pot fi uscate cu încetul în cuptor. Din ele se

poate pregăti un delicios ceai de coji de mere. MERE USCATE

Spălăm merele, le decojim, le scoatem căsuţa cu sâmburi şi le tăiem în inele - felii groase de 1 cm. Cufundăm scurt feliile de măr în soluţie de sare de 1%, ca să nu se maronească (oxideze), apoi le uscăm cu şerveţele de hârtie şi le înşirăm pe bastoane de lemn, care sunt atât de lungi încât încap în cuptor, între şinele pentru tavă ( grătar) .

Le lăsăm să se usuce între 60 – 70 grade. Lăsăm uşa cuptorului puţin deschisă ( cu o lingură de lemn). PODOABE DE TOAMNĂ

Copacii scutură în vântUscate frunze pe pământ.

Spiriduşul spune gnomului: “Se întomnează acum, Cu frunze multe vântul, Acoperă pământul”

Mariane GarffCrengile cu frunze colorate pot fi păstrate . Pentru aceasta le vom tăia oblic cu un cuţit şi pune într-o vază înaltă, umplută în raportul 1: 2

( o treime glicerină, două treimi apă). Ramurile absorb acest amestec în decurs de câteva zile. În felul acesta pot să-şi menţină frumuseţea culorilor frunzelor şi, fără apă, să fie folosite ca ornamente de toamnă.

Ce plăcut foşneşte acum frunzişul sub picioare. Atrage înspre un joc “De-a trenul”. Copiii pun mâinile celui din faţă şi pleacă în călătorie. Trenul opreşte în diferite localităţi, dintre care una palat împărătesc. Acolo urcă mulţi prinţi şi prinţese. Aceştia poartă coroane aurite din frunze de toamnă.

COROANE DIN FRUNZE DE TOAMNĂÎndepărtăm codiţele de la mai multe frunze de arţar – pe cât posibil egale - , îndoim frunzele în aşa fel încât zimţii să fie în partea de sus

şi cu ajutorul codiţelor – în cazul de faţă scurtate – le înşirăm într-o coroană.

37

De la ultima staţie luăm frunze colorate ( frunziş colorat) şi carpele de arţar. Frunzele pot fi presate în presa de flori sau între 2 foi de hârtie absorbantă, sub un teanc de cărţi.

Frunzele presate pot fi folosite drept ornament pentru o masă festivă de toamnă sau pentru lipit pe tablouri cu frunze. Din înşirarea pe aţă a carpelelor de arţar se formează ghirlande.

COPĂCEIDupă primele furtuni de toamnă se găsesc adesea în pădure molizi dezrădăcinaţi. Capetele rădăcinilor lor multiramificate, seamănă cu

nişte mici copăcei. Porţiuni terminale de rădăcină tăiate drept, transversal, pot fi încleiate pe o scândurică şi fixate. Copiii folosesc aceşti copăcei la

alcătuirea peisajelor de joacă sau la teatrul de păpuşi. La timp, înainte de a se lăsa îngheţul sau zăpada se poate strânge materialul natural necesar pentru perioada de Advent şi Crăciun. Găsim

scoarţă de copac, bucăţi de rădăcină, licheni, conuri, seminţe uscate, ierburi. Muşchiul pentru iesle sau grădiniţele de Advent trebuie lăsat acasă să se usuce mai întâi pe câteva straturi de hârtie de ziar , înainte de fi păstrat în cutii sau coşuri.

RÂNDUNELELE ÎŞI IAU RĂMAS BUNRândunele ciripesc, Sus pe turn se sfătuiesc. Cea mai vârstnică grăieşte: “toamna iar s-a apropiat, frunzele s-au colorat, câmpurile se golesc, iar ţânţarii se răresc, Unu-n zare nu zăresc. E vremea să plecăm, Spre Africa să zburăm. De zbor sunteţi gata?“Da!” au ciripit;La zbor au pornit, Cuibu-i părăsit. Dar dorul de ţarăLe aduce iarăÎnapoi la vară, Oricât de departe zboară.

Julius SturmMIGRAŢIA PĂSĂRILOR

Începând din august pleacă în sud primele păsări migratoare, totuşi migraţia propriu-zisă începe abia din septembrie. Se iernează în ţările mediteraniene europene sau în Africa, la care se ajunge zburând deasupra Spaniei sau Asiei Mici, pentru a se evita traversarea marilor suprafeţe de apă.

Puţine păsări zboară de unele singure, ca de ex. Cucul. Majoritatea celorlalte păsări se reunesc cu mult timp înainte de zbor şi pleacă în stoluri mai mari sau mai mici, la drum.

Păsările care nu migrează cum sunt coţofana şi vrabia, nu-şi părăsesc niciodată în timpul vieţii zona în care locuiesc. Mierlele şi piţigoii pe care-i observăm în timpul iernii în căsuţele pregătite pentru păsări, nu sunt neapărat aceleaşi păsări care şi-au

petrecut vara la noi. Pe când acestea migrează spre sud, la noi iernează păsări din nordul şi estul Europei. CĂSUŢA PENTRU PĂSĂRELE

Începând din octombrie putem monta din nou căsuţele pentru păsări. pentru hrana păsărilor sunt bune diverse fructe şi seminţe: scoruşe, cătină, coarna (măceşele), fructele de ienupăr, soc şi lemn câinesc, ca şi seminţele de floarea- soarelui, dovleac, mere, pere şi castraveţi.

Acestea, bine uscate, pot fi păstrate vreme îndelungată. CLOPOT – LOC DE MASĂ PENTRU PĂSĂRIMaterial

- 1 ghiveci mic pentru flori- 1 ramură desfrunzită de arin, cu fructe- 150 g seu de vită- 250 g seminţe de floarea-soarelui- lut sau argilăIntroducem pe cât posibil de adânc ramura de arin în gaura ghiveciului de evacuare a apei, fixând-o în plus cu argilă. Fructele de arin

( anin), ale căror seminţe sunt ciugulite cu plăcere vestesc de departe păsărelele că aici se află un izvor de hrană. Topim seul de vită la temperatură joasă, îl amestecăm cu seminţele de floarea-soarelui şi îl vărsăm în ghiveci. Când s-a răcit clopotul –

loc de masă – poate fi atârnat cu deschizătura în jos. CUM SE PREGĂTESC ANIMALELE PENTRU IARNĂ

Ariciul mănâncă mult, până-şi face un strat de grăsime, înainte de a se face ghem sub mărăcinişuri dese, sub o grămadă de frunze sau crengi, pentru somnul său de iarnă. Şi hamsterii şi liliecii dorm în timpul anotimpului rece. Veveriţa şi viezurele (bursucul) menţin doar o odihnă trecătoare de iarnă. Adesea nu-şi părăsesc vizuinele zile de-a rândul. În această perioadă se hrănesc cu hrana strânsă pentru iarnă. Cârtiţa îşi face provizii foarte mari. Ea nu doarme. De îndată ce începe îngheţul, se zăresc grămezi de pământ pe câmpiile acoperite cu zăpadă. Şopârlele, şerpii, broaştele râioase cad într-o încremenire de iarnă. Peştii se ascund în mâlul de fundul apei. Melcii îşi caută un loc adăpostit. Ei îşi închid căsuţa cu un strat protector de mucozitate uscată. O deschizătură infirmă este suficientă pentru respirare.

38

Mulţi fluturi trăiesc doar până toamna. În locuri adăpostite iernează ouăle, omizile, larvele şi pupele lor. Ochiul-păunului, fluturele negru, fluturele galben nu mor toamna. Ei intră în încremenirea de toamnă. De ex. Fluturele galben se ţine strâns de o ramură sau un pai şi arată ca o frunză galbenă uscată. Se trezeşte abia datorită razelor calde ale soarelui de primăvară.

Gărgăriţele dorm mai multe la un loc în timpul rece de iarnă. De la bondari şi viespi iernează numai femelele fecundate. Ele se ascund sub scoarţa copacilor sau în crăpăturile pământului.

BULBI DE FLOAREToamna, înainte de primul ger, putem semăna bulbi de flori pentru primăvara următoare. Ei pot fi plantaţi în ghivece sau lădiţe şi puşi pe

balcon sau pervazul ferestrei. Ramuri de conifere puse deasupra, împiedică pământul să se răcească prea tare. Floarea - soarelui uscată sau ramuri sau umbele de fructe sălbatice uscate adăugate suplimentar în asemenea vase, oferă păsărilor hrană

peste iarnă. ZAMBILA

Frecăm bulbii unei zambile de ghiveci cu puţină cenuşă de lemn, ca să nu poată putrezi. Umplem un vas special cu apă de ploaie sau cu apă fiartă şi răcită. Punem bulbii chiar deasupra apei.

Bulbii pot scoate rădăcini numai dacă vasul pregătit stă într-un loc rece şi întunecat. În caz contrar îl acoperim cu folie de aluminiu. O pălăriuţă pusă deasupra bulbului împiedică încolţirea mlădiţelor frunzelor înaintea celor ale rădăcinilor. O înlăturăm doar când este împinsă uşor de jos în sus. În acelaşi timp aducem planta din locul răcoros în camera caldă.

SFÂNTUL MICHAEL

Pe 29 septembrie, la scurt timp după echinocţiul de toamnă este ziua Arhanghelului Michael. Michael, Sfântul Martin şi Sf. Nicolae sunt cele trei sărbători ce contribuie imaginativ la pregătirea copiilor pentru sărbătoarea

Crăciunului. Arhanghelul Michael, învingătorul balaurului, este datorită acestei fapte, imaginea conştienţei care trebuie să fie treze, pentru a

recunoaşte şi a învinge răul. Sunt solicitate forţele spirituale. În Apocalipsa lui Ioan stă scris că s-a ridicat ceartă în ceruri. Sfântul Michael şi Îngerii săi au luptat

împotriva balaurului şi a celor ce-i ţineau partea : “ şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, ce se numeşte astăzi diavolul şi Satana, cel ce ispiteşte lumea…” a fost învins şi aruncat din Ceruri în adâncuri.

Cu această faptă Arhanghelul Michael a învins forţele Întunericului. Sărbătoarea Sfântului Michael este un apel pentru om, de a recunoaşte forţele care trag în jos, care înjosesc şi degradează şi de a le

menţine în limitele lor. Nenumărate legende din vechime vorbesc despre acţiunea Arhanghelului Michael. Toţi Maeştrii l-au reprezentat cu sabia ca Înger sau

Cavaler într-o armură. Începând din Evul Mediu, când s-au desfăşurat cruciadele cavalereşti pentru răspândirea creştinismului, se cunoaşte legenda Sfântului

Gheorghe. Cavalerul Gheorghe s-a avântat fără teamă în lupta împotriva balaurului. El învinse monstrul cu lancea sa şi eliberă în felul acesta pe fiica împăratului, care trebuia jertfită. Faptei cavalerului de pe pământ îi corespunde fapta Arhanghelului din ceruri. Ea poate fi imagine pentru curajul sufletesc, necesar pentru învingerea ticăloşiei, laşităţii, egoismului şi ipocriziei.

Dacă alungi din tine, Neliniştea şi răul, Aruncă Michael, Balaurul din Cer.

Angelus SilesiusO cronică a oraşului Speyer relatează despre pelerini, care cam pe la mijlocul sec. al XV-lea treceau prin oraş în grupe de 150- 200.

“Bărbaţii, băieţii şi copiii” erau în drum spre un lăcaş de cult închinat Arhanghelului Michael, aflat pe muntele Mont Saint Michel în Franţa. Pe flamura ce o purtau în frunte, erau imaginea Arhanghelului Michael, şi a stemei oraşului lor. Ei cântau:

În numele lui Dumnezeu mergem, La Sfântul Michael s-ajungem.

În numele lui Dumnezeu noi mergemLa Sfântul Michael vrem s-ajungem.

Noi mergem, noi mergem la Sfântul Michael, În numele lui Dumnezeu.

Alois Kunstler Arhanghelul Michael este sfântul ocrotitor al minerilor. În Bohmen, minerii cântau, înainte de a coborî în mină:

Când ajung la locul meu, E Sfântul Michael în el, El m-ajută şi mă-nvaţă;Ne-ncetat îmi dă povaţăUnde să sap să ciocănesc, Fierul să-l găsesc.

CÂND SUNT MARECând voi creşte, când voi creşte, Să fiu mare, cât lumea, Voi fi cavaler, Cavaler şi erou. Când sunt tare, când sunt tare,

Puternic ca leul,

39

Voi ucide-n pădure, Balaurul, zmeul.

Iar pământulŞi LunaŞi bunele steleSunt acum ale mele;Şi Soarele fi-vaAl meu într-o zi.

Marianne GarffJOC CAVALERESC

În familie sau cu un grup de copii se poate desfăşura în perioada michaelică un joc cavaleresc. O armură şi un coif din hârtie aurită, ca şi o sabie din lemn luminos, deschis la culoare, conferă fiecărui erou demnitatea cavalerească.

Turnul va fi format de cel puţin 2 copii. Ei îşi dau mâinile şi o închid înăuntru pe prinţesă. Aceasta stă în centru. Are o coroană şi un voal sau un batic.

După ce cavalerul cu sabia a învins balaurul imaginar, turnul se deschide. Prinţesa eliberată îi întinde cavalerului mâna. Toţi copiii se bucură şi dansează.

CAVALERULCine ştie de-o prinţesă, Frumoasă cum arar găseşti, Ce singură e-n turn de aur, Păzită bine de-un balaur?

“Prinţesa e a mea, şi nimeni n-are voie să intre-n turn la ea. ”Şi monstrul o păzeşte, Şi zi şi noapte nici o clipă de acolo nu se clinteşte.

Din botul său ies flăcări şi fum. Cine se-ncumetă la luptă acum?Dar oamenii din ţară ştiu că e fiara rea, Şi nimeni nu cutează spre turn a se-ndrepta.

Atunci apare viteazul cavaler, Călare; curaju-i e de fier. Cu sabia sa ucide lângă turnBalaurul; prinţesa liberă-i acum.

Poarta de aur se deschide. Prinţesa îl salută: ”Puternice erou, Tu viaţa mi-ai salvat, zile mi-ai dăruit, Mă ia cu tine-n lumea din care ai venit!

Şi-a doua zi le fuse nunta, Căci mirii tare s-au plăcut, Şi lumea-n ţară au petrecutTrei zile nunta a ţinut.

Christiane KutikSABIA DE LUMINĂ

Arhanghelul Michael veghează la poarta cerului. Cu balanţa sa el cântăreşte Binele şi Răul. Cu sabia sa împinge Răul înapoi. Cu multă vreme în urmă, un balaur înspăimântător voi să se ridice împotriva Îngerilor şi să tulbure liniştea din Cer. Avea un trup plin de

negi, o coadă lungă solzoasă, şi un bot lat. Suflând zgomotos se apropie de poarta Cerului, scuipând foc înspre Îngerul de pază. Atunci Arhanghelul Michael îşi ridică sabia sa de lumină şi împinse cu putere monstrul jos pe Pământ. Balaurul nu era mort, dar îi trebui mult până să se poată mişca din nou. Aripile şi le pierduse în lupta cu Sfântul Michael. El putea să se mai mişte doar târându-se. Cu multă trudă se târî sus pe un munte de unde se uită în jos.

De acolo zări mulţi oameni, ce munceau bucuroşi, şi cântau în timp ce munceau, şi râdeau, şi-şi spuse, pufăind mulţumit: “Dacă n-am putut face nici un rău Îngerilor, îl voi face oamenilor!” Se ascunse în apropiere într-o peşteră stâncoasă. Aburi otrăviţi ieşeau din botul său şi otrăveau aerul din jur.

De atunci, viaţa oamenilor de acolo începu să se schimbe. Tot mai rar puteau fi auziţi râzând sau cântând. Se certau şi se ocărau din cele mai mici motive. Munca şi-o îndeplineau fără bucurie. Invidia creştea ca un şarpe în inimile lor, şi-i făcea răi.

Într-o zi sosi un cavaler în ţinutul în care bântuia balaurul. Era un om evlavios, de bună credinţă, şi care străbătuse multă lume. Multe văzuse, dar feţe atât de nemulţumite şi de posomorâte nu mai întâlnise nicăieri. Încuiau uşile în faţa lui, când îl zăreau de departe

venind. Nimeni nu voia să-i răspundă la salutul prietenos. Nici chiar copii nu se jucau cu bucurie, aşa cum văzuse pretutindeni. Străinului I se strânse inima. El călări mai departe şi văzu câmpuri cultivate, câmpii mănoase, pe care se aflau vite la păşune, copaci

plini de roade. Era limpede că oamenii nu erau săraci. Aşadar, ce să fie, ceea ce le amărâse atât de tare inimile?În amurg, cavalerul ajunse la un sat. Coborî de pe cal, ca să ceară adăpost peste noapte. Ciocăni la o uşă, şi aşteptă. Ciocăni încă o

dată. Auzi şoapte omeneşti, dar nimeni nu deschise uşa. Şi la celelalte case uşile rămaseră închise. Între timp se întunecase de tot. fără să-şi fi găsit vreun adăpost, cavalerul părăsi satul. El ajunse într-o pădure unde voia să caute un loc

ferit pentru a înnopta. Observă o luminiţă printre copaci. Străinul se apropie şi zări o colibă modestă. Oare l-ar primi cineva aici?Ciocăni la uşă. Uşa se deschise. Un pustnic privi afară şi se minună.

40

- Cine eşti şi ce cauţi în regiunea aceasta părăsită de Dumnezeu?- Sunt cavaler şi caut un adăpost peste noapte, răspunse bărbatul. - Cu dragă inimă, poftim înăuntru! spuse bătrânul. Era bucuros să revadă un om. - Mai înainte veneau adesea străini aici, dar de mult n-au mai venit. Cavalerul deveni atent şi întrebă din ce cauză. Pustnicul povesti: - Avem un necaz mare. Un balaur se află într-o peşteră stâncoasă. Cu răsuflarea sa de pucioasă a otrăvit aerul. De când s-a adăpostit

acolo, oamenii au devenit răi. De atunci fiecare nu se mai gândeşte decât la sine. Mulţi cavaleri puternici şi curajoşi au încercat să omoare monstrul, dar nici unul nu s-a întors din luptă. Iar balaurul trăieşte!

Cavalerul ascultase, şi în timp ce asculta, privise mereu pe perete. De unde să fie sabia ce era atârnată acolo? Cât de diferit arăta faţă de propria-i sabie, care din ultima bătălie era atât de stricată şi de îndoită, încât nu mai era bună de nimic. Acea sabie de pe perete, în lumina făcliei ce lumina încăperea, strălucea ca aurul. Pustnicul ghici gândurile străinului şi-i spuse:

- Un cavaler a lăsat cândva aici această sabie. A fost ultimul care a voit să ucidă balaurul, dar curajul l-a părăsit. N-a îndrăznit să meargă la luptă.

Bătrânul se ridică, pentru a întocmi un pat pentru oaspetele său, şi apoi se duse la culcare. Străinul se tot gândi la toate cele pe care le trăise şi le auzise în ziua aceea. Ar fi vrut să-i ajute pe oameni, chiar dacă l-ar fi costat

viaţa. Când în sfârşit adormi, avu un vis. Arhanghelul Michael stătea strălucind în faţa sa, şi-i spuse: - Eşti un om cinstit şi fără teamă. Poţi să-i ajuţi pe oameni şi să învingi balaurul. Dar fii atent, căci monstrul e puternic. Săbiile făcute

doar din materiile pământului, nu au puterea să-l învingă. Cu sabia mea de lumină te voi ajuta în luptă dacă mă chemi!Când cavalerul se trezi, se simţi odihnit şi curajos. El mulţumi pustnicului pentru ospitalitate şi-l rugă să-i arate drumul spre peştera

balaurului. Înspre apusul Soarelui ajunse acolo. În curând răsună un zgomot asurzitor şi aburi de pucioasă umplură aerul. Când apăru balaurul, cavalerul fu cât pe-aici să se descurajeze, dar atunci îşi aminti de visul său. Îl chemă pe Arhanghelul Michael în ajutor. Şi atunci simţi că Arhanghelul se afla în spatele său, şi că-l ajută să învingă monstrul cu forţa săbiei de lumină.

Când balaurul zăcea mort la pământ, oamenii din regiune fură eliberaţi de forţa sa nefastă. Invidia şi răutatea căzură ca nişte măşti de pe sufletele lor. Oamenii se grăbiră înspre peştera din stâncă. Ei vrură să-i mulţumească eroului pentru fapta sa curajoasă, dar cavalerul spuse:

- Eu singur n-aş fi putut învinge monstrul. Sfântul Michael cu sabia sa de lumină mi-a ajutat. După motive din vechi legende michaelice

PÂINIŢE MICHAELICE- 250 g grâu fin măcinat, cernut- 250 g alac, fin măcinat- 1/2 linguriţă miere- 40 g drojdie- 200 g smântână de pe lapte acru- 100 g apă rece- 30 g unt topit- sare- 1 gălbenuşAmestecăm ambele sortimente de făină cu drojdia dizolvată în miere şi smântână, adăugăm apă şi sare şi la sfârşit untul. Frământăm bine

aluatul cel puţin 10 minute. Lăsăm la dospit 30 minute, după care mai frământăm o dată. Încălzim cuptorul la 250 grade, punem înăuntru un vas plat cu apă. Din 4/5 din cantitatea aluatului facem o pâiniţă cu diametrul de cca. 25 cm; mai ridicat pe circumferinţă. Restul aluatului se împarte la 3, se fac 3 rulouri, având unul dintre capete de cel puţin două ori mai gros decât celălalt, pe care le împletim într-o ( coadă ) sabie şi pe care o aşezăm în centrul pâiniţei. Ungem pâiniţa cu gălbenuş de ou, o coacem sub abur în cuptorul fierbinte cca. 30 grade. Orificiul de evacuare a aburului se acoperă cu folie de aluminiu.

SĂRBĂTOAREA RECOLTEI

MULŢUMIRE PENTRU RECOLTĂAcum e grâul în hambar, Şi cartofi se coc la foc!Fructe şi legume fel de fel, Recoltat-am frumuşel. Pământ, Soare, ploaie, vânt, Binecuvântat-am rodul sfânt. Drept mulţumire împletim o cunună, Şi ne-ntâlnim la dans cu voie bună.

Christiane Kutik1, 2, 1, 2, hai la dans cu noi!Pas la stânga, pas la dreapta, Veseli ne-nvârtim, 1, 2, 1, 2, hai la dans cu noi!

1, 2, 1, 2, hai la dans cu noi!Ba la dreapta, ba la stânga, Ne-nvârtim, ne răsucim, 1, 2, 1, 2, hai la dans cu noi!

41

PÂINEACa seminţe semănate, Şi drept spice recoltate, Ritmic treierate, În vânt scuturate, În saci împachetate, La moară măcinate.

Bine frământată, Coaptă, afânată, Pâine bună, pâine caldă, Stă pe masă şi aşteaptă, Înainte de-a o frânge, Binecuvântare .

Julius LohmeyerALUAT FERMENTAT

- 100 g uruială de secară- 1 linguriţă chimen măcinat- 1 linguriţă fenicul măcinat- 1 linguriţă miere- 130 g lapte (smântânit) bătut, la temperatura camerei. Toate ingredientele se amestecă până la consistenţa de piure gros, se pudrează cu făină. Pentru ca suprafaţa să nu se usuce prea mult, se

acoperă cu un ştergar şi se lasă la dospit într-un loc cald, cu temperatură constantă. Amestecul se re-amestecă zilnic, dacă este necesar se mai adaugă apă. Fermentaţia durează 2- 3 zile.

Aluatul dospit, fermentat, care nu se întrebuinţează imediat, poate fi păstrat în frigider, într-un borcan cu capac. Aluatul dospit poate fi folosit drept ferment în continuare:

25 g aluat dospit se amestecă cu 100 g uruială de secară şi 65 g apă şi se lasă la cald cel puţin 12 ore. PÂINE DE MULŢUMIRE PENTRU RECOLTĂ

- 250 g uruială de secară- 500 g uruială de grâu- 375 g apă rece- 1 ½ cub de drojdie- 1 linguriţă miere- 1/2 ceaşcă de aluat fermentat- 1 linguriţă - sare- 1 linguriţă chimen măcinat- fenicul şi coriandru după gustAmestecăm cele două sortimente de făini, le punem într-o copaie şi le pre-încălzim. Amestecăm drojdia cu mierea şi o parte de apă,

facem o adâncitură în făină şi le turnăm acolo, lăsăm 15 min. la dospit, adăugăm restul de apă, aluatul dospit, sarea şi chimenul, aluatul se frământă cel puţin 10 min. bine, se lasă acoperit să dospească 3- 4 ore; se frământă încă o dată, se formează pâinea, se crestează, se unge cu apă sărată.

Cuptorul se pre-încălzeşte la 250 grade, cu puţin înainte de a pune pâinea în el se varsă o ceaşcă de apă pe fundul cuptorului. Forma cu pâinea se introduce pe şina cea mai de jos a cuptorului, temperatura se comută la 190 grade. Timp de coacere circa 70 minute.

Cine bine nu frământăNu-i bun de brutar.

Tu puterile-ţi adună, Prinde bine, strânge-n mână,

Mână braţ şi degete, Prin aluat străbate-le.

Parte cu parte se-ntâlneşte, Doar aşa aluatul creşte.

Prinde strâns, frământă bine, Binecuvântarea Domnului e în aluat cu tine.

Elisabet KleinPÂINEA CÂŞTIGATĂ UŞOR

Un ţăran cosea cândva iarba pe câmpie. Când obosi, se aşeză, scoase o bucată de pâine din buzunar şi începu să mănânce. Atunci veni un lup din pădure, îl văzu pe ţăran mâncând, alergă la el şi-l întrebă:

- Ce mănânci?- Pâine ! răspunse ţăranul. - E bună?- Ş-încă cum!- Lasă-mă să văd şi eu!- Poftim, vezi!

Ţăranul rupse o bucată de pâine şi I-o dădu lupului. Lupului îi plăcu foarte mult pâinea.

42

- Aş mânca în fiecare zi pâine, spuse el, spune-mi, de unde să o iau?Ţăranul răspunse:

- Fii atent, întâi trebuie să ari pământul…- E pâine înăuntru? întrebă lupul. - O, nu, încă nu! Trebuie să aştepţi până când creşte grâul, până apar spicele, apoi trebuie să se coacă…- Of, oftă lupul, asta durează mult! Bine, aştept. Dar apoi am destulă pâine?- Nu imediat. Întâi trebuie să seceri grâul, să legi snopii, să-i laşi să se usuce. După aceea îl duci acasă. - Şi atunci pot mânca pâinea?- Nu fi atât de nerăbdător, lupule! După ce ai treierat grâul, îl pui în saci şi te duci cu el la moară. Acolo îl macină şi-l face făină… - Şi apoi e gata pâinea?- Nu, încă nu. Trebuie să faci aluatul şi să-l laşi să dospească. Apoi îl pui la cuptor şi-l coci. - Şi după aceea pot mânca?- Da, apoi poţi mânca atâta cât vrei, îşi încheie ţăranul învăţătura. Lupul se gândi mult. Apoi se scărpină după ureche. - Nu, zise el, vreau să mănânc o pâine mai uşoară. - Atunci du-te pe câmpie. Paşte acolo un cal, zise ţăranul.

Lupul merse pe câmpie. - Vreau să te mănânc, spuse el calului. - Mănâncă-mă, răspunse calul, dar scoate-mi mai întâi potcoavele, căci altfel îţi rupi dinţii.

Lupul se aplecă să-i scoată potcoavele şi atunci calul îi dete una cu copita în bot. Lupul se rostogoli şi fugi de acolo. Flămând, merse mai departe. Dintr-o dată văzu o turmă de oi păscând, în vreme ce ciobanul dormea. Lupul îşi alese cel mai frumos berbec, îl înhăţă şi-i spuse:

- Acum te mănânc pe tine. - Ei, zise berbecul, aşa mi-a fost soarta. Dar nu vreau să te ajut, să-ţi fie mai simplu. Tu rămâi aici, cu botul larg deschis. Eu mă duc sus

pe colină şi apoi alerg încoace, şi-ţi sar direct în gură. - Mulţumesc, spuse lupul. Hai să facem aşa.

El deschise larg botul şi aşteptă. Berbecul îşi luă avânt şi îl pocni pe lup cu coarnele sale în cap. Acesta văzu negru înaintea ochilor, iar apoi văzu stele verzi. Când îşi reveni, se scutură şi se întrebă:

- Oi fi mâncat berbecul, sau nu l-am mâncat?Aceasta o auzi ţăranul, care tocmai mergea acasă. El zise:

- Nu, nu l-ai mâncat, dar ai gustat din pâinea cea uşoară!Fabulă rusească

MOARA ARE NEVOIE DE VÂNTMoara vântul o-nvârteşte, Altfel ea nici nu porneşte;Moara vântul o-nvârteşte, Altfel ea nici nu porneşte. Grâul devine făină, făina devine pâine, De pâine au oamenii nevoie, şi astăzi şi mâine. De aceea şi morii îi trebuie vânt, Să se-nvârte repede, pe acest pământ.

Hrană pământească, pâine pământească,

De voi are trupul nevoie să trăiascăDe vă mâncăm cu bucurieCerul uitat să nu fie, Căci în toată puterea pământeascăAcţionează viaţa şi minunea

cerească. Heinz Ritter

DOI PLUGARI

Au fost cândva doi fraţi. Unul era bogat, celălalt sărac. Într-o zi s-au dus să are. Atunci veni la ei Dumnezeu însuşi. El se duse întâi la cel bogat şi zise:

- Bună ziua. - Ce faci?- Ar, apoi vreau să semăn secară. - Domnul să-ţi binecuvânteze recolta. - Şi fără Domnul recolta va fi bună, căci pământul e mănos. Dumnezeu nu spuse nimic, trecu doar de-a curmezişul peste câmpul lui şi se duse la sărac: - Bună ziua, omule!- Bună ziua!- Ce faci aici?- Ar, ca să semăn apoi secara!- Domnul să-ţi binecuvânteze recolta!- Mulţumesc, om bun! Dacă vrea Domnul, e şi recolta bună.

Trecu vara, şi cei doi fraţi se duseră să-şi vadă secara. Săracul se uită la câmpul său: secara crescuse atât de bine, atât de frumos, că era o adevărată minune. Şi bogatul se uită la câmpul său: măi drăcie, nimic, ogorul gol. Numai pe cărarea pe care păşise Dumnezeu creştea secară înaltă şi deasă.

43

Atunci săracul spuse bogatului: - Vezi, frate, atunci când am arat, a venit la noi chiar Dumnezeu. - De unde ştii?- Uită-te: pe unde a păşit el pe ogorul tău, acolo creşte secară bogată, pe unde nu a călcat, nu creşte nimic. - Ce păcat, zise bogatul, că n-am ştiut de atunci. L-aş fi dus pe tot ogorul.

Poveste ucraineanăPÂINEA ZILNICĂ

A fost nevoie de munca multor oameni, de la semănare şi până la pâine. Mai înainte, pâinea era considerată sfinţită. Înainte ca femeia să taie pâinea, nu uita să-i facă semnul crucii. Ca gest al ispăşirii, în Rusia se obişnuieşte şi în ziua de astăzi să se sărute o coajă de pâine, când aceasta cade din neatenţie pe pământ.

Evlavia, recunoştinţa faţă de hrana zilnică este cultivată conştient în multe familii. Nu numai în cuvinte, ci şi prin gesturi. Astfel, de exemplu, firimiturile de pâine care rămân de la masă nu sunt aruncate, ci strânse şi date la păsări.

COŞULEŢE DE MULŢUMIRE PENTRU RECOLTĂ Sărbătoarea de mulţumire pentru recoltă este pentru multe familii prilejul de a pregăti un coşuleţ de recoltă cu fructe şi plante strânse cu

mâna proprie. Adesea nici nu e nevoie să se meargă departe, la ţară, pentru a recolta ceva. La marginea oraşelor, ba chiar în parcurile citadine se găsesc

în acest anotimp multe fructe sălbatice comestibile, cum ar fi fructele de soc, merele, porumbele, măceşele şi coarnele. Pentru sărbătoarea recoltei pot fi adunate şi fructele necomestibile. Ghinda, jirul, castanele şi carpele de arţar pot fi adunate pentru ziua de mulţumire pentru recoltă, sau pentru a fi plantate în ghivece diferite, pentru creşterea de copaci “didactici” şi replantaţi apoi în aer liber.

În plimbările pe la marginea câmpurilor recoltate de cartofi se pot obţine din belşug exemplare nerecoltate. Copiii găsesc adesea chiar mai mulţi cartofi decât pot duce.

Coşuleţul cu recolta arată festiv dacă este împodobit cu frunze colorate şi vlăstari de viţă de vie. Pe lângă fructele culese îşi pot găsi loc în coşuleţ şi verdeţuri crescute de noi înşine pentru bucătărie, sau cereale. Fructele de toamnă comestibile recoltate pot fi valorificate mai târziu

MIERE DE SOC- 2 ceşti fructe de soc- 500 g miereFierbem la foc mic fructele spălate, le lăsăm să tragă pe foc mic încă 5 minute, strecurăm sucul printr-o sită. Amestecăm bine 3 linguri

din acesta cu miere. Mierea de soc poate fi întrebuinţată la îndulcirea de musli de cereale integrale, cu lapte şi fulgi de ovăz, la salatele de fructe şi cu brânză de vaci.

PIURE DE SOC- 500 g boabe de soc- 500 g prune- 3 pere- 1- 2 linguri miere- 1 lămâie- 1/2 baton scorţişoară- 2 linguri apă- 2 linguri rase de amidonFructele spălate de soc se scot cu furculiţa de pe umbela lor, prunele se rup în două şi li se scoate sâmburele, perele se decojesc, li se scot

sâmburii şi se taie în bucăţi mici. Fructele se fierb împreună cu sucul de lămâie şi coaja de scorţişoară, până când se înmoaie perele şi prunele. Se scoate scorţişoara, se trage vasul de pe foc, se adaugă amidonul amestecat bine cu apă şi amestecând în continuu se mai dă un clocot. Se lasă să se răcorească şi se îndulceşte cu 1- 2 linguri miere. Poate fi servit cald, la o budincă dulce, sau rece cu frişcă bătută ca desert.

DULCEAŢĂ DE MĂCEŞE Punem măceşele într-o oală, le acoperim cu apă şi le lăsăm să fiarbă la foc mic circa 2 ore, le trecem printr-o sită fină, cântărim piure-ul

rezultat. Adăugăm circa jumătate din greutatea măsurată zahăr, lăsăm să fiarbă o jumătate de oră, turnăm în borcane fierte, până sus la margine şi închidem capacul. Aşezăm borcanele pe capac (cu capacul în jos) până când se răcesc.

MĂCEAŞAUn omuleţ stă în pădureTăcut şi liniştit. Are o mantie purpurieŞi vântul nu l-a ocrotit. Spuneţi, cine poate fi, Omuleţul singuratic, Cu mantie roşie purpurie?

Un omuleţ stă în pădureÎntr-un picioruşEl are o căciuliţă neagrăPe capu-i jucăuş. Spuneţi, cine poate fi,

Omuleţul singuraticCu căciuliţă neagră?

Un copil: Omuleţ într-un piciorCu mantie purpurieŞi căciuliţă neagră

44

Doar măceaşa poate să fie. Heinrich Hoffmann

Măceşele peste care au trecut deja câteva nopţi geroase sunt deosebit de moi şi de aromate. Dacă apăsăm asemenea măceşe îngheţate între degete, pulpa fructului iese în afară prin membrana ce plesneşte. Copiii o mănâncă cu plăcere într-o plimbare, ca şi cum ar fi un gem. Fructele recoltate înainte de îngheţ pot fi puse înainte de prelucrare câteva ore în congelator.

SĂRBĂTOAREA RECOLTEI

Au existat sărbători ale recoltei de când se cultivă ogoarele. În perioada precreştină, după încheierea recoltării existau sărbători ale jertfei în multe culturi. Zei ai fertilităţii şi care binecuvântau recolta au fost Demeter la greci şi Wotan la germani. O parte din recoltă le era destinată. Cu această jertfă oamenii voiau să implore binecuvântare pentru recolta anului următor. În perioada creştină sărbătorile de jertfă au devenit sărbători de mulţumire.

Obiceiul de a acorda grânelor sau snopurilor recoltate în ultimul rând o importanţă deosebită a supravieţuit multor forme religioase şi cunoaşteri.

Sărbătorile de mulţumire pentru recoltă s-au transformat în anumite regiuni în zile de sfinţire a bisericii. Acestea sunt sărbătorile de obicei în cea de a treia duminică din octombrie. Contează drept încheiere a muncilor de vară şi de toamnă de pe câmp.

SFÂNTUL MARTIN

După Michael, ziua Sf. Martin de pe 11 noiembrie este a doua dintre cele trei sărbători care contribuie la pregătirea copiilor pentru Crăciun.

Sfântul Martin, care şi-a împărţit ultimul veşmânt călduros cu un străin nevoiaş, este, datorită acestei fapte, un simbol pentru capacitatea de jertfă, pentru bunătate şi smerenie. Este un apel la forţele sufletului.

Sfântul Martin s-a născut prin anul 316 în Panonia, actuala Ungarie. A crescut în oraşul roman Pavia. Părinţii săi erau păgâni. Martin a fugit la 12 ani de acasă, pentru a primi credinţa creştină.

Pe vremea aceea exista legea ca fiii cavalerilor să preia serviciul taţilor lor. Astfel trebui Martin la 15 ani să devină cavaler. La 18 ani fu botezat. Doi ani mai târziu fu eliberat din serviciul său de cavaler. El a predat credinţa creştină prin modelul faptelor sale. În anul 371 a fost ales, împotriva voinţei sale, episcop de Tours.

LEGENDĂ

Era o zi de noiembrie. Nori grei, cenuşii acopereau cerul. Un vânt îngheţat smulgea ultimele frunze uscate din copaci şi le mătura înaintea sa.

Pe un drum de ţară din Franţa călărea un grup de tineri. Veneau din Italia. Din porunca Împăratului, cavalerii erau pe drumul spre noul lor loc de servici. Trebuiau să se grăbească, dacă voiau să ajungă în următoarea localitate înainte de căderea nopţii.

Începu să plouă violent. Datorită frigului, pământul începuse să îngheţe şi deveni dintr-o dată neted şi lunecos. Călăreţii trebuiau să fie atenţi să nu le alunece caii şi înaintau foarte încet.

Când începu să amurgească, unul dintre ei deveni nerăbdător şi spuse: - Vedeţi oraşul din zare? Trebuie să fie Amiens. Trebuie să ne grăbim în curând se închid porţile. - Are dreptate, spuse un altul; Caii noştri se pot odihni întreaga noapte, aşa că nu trebuie să-i cruţăm acuma. Haideţi mai repede!Bărbaţii îşi îmboldiră caii. Doar unul dintre ei nu vru să se grăbească şi rămânea tot mereu în urmă. Era tânărul cavaler Martin. El

avea grijă de calul său cel credincios, care îl slujea de atâta vreme aşa de bine. El călărea mai bine precaut pe drumul prost şi îngheţat şi avea grijă ca animalului său să nu I se întâmple nici u rău. În curând camarazii săi nu se mai zăriră.

Vântul se înteţi, ploaia se transformă într-o zăpadă deasă. Fulgii de zăpadă îl loveau pe Martin ca acele în faţă. El se învălui şi mai strâns în mantia sa şi ţinea cu mâinile rebegite de frig hăţurile strâns.

Era deja întuneric, când Martin ajunse la Amiens. Poarta cea mare a oraşului era încă deschisă. Când voi să treacă prin ea, calul său se opri brusc. Cavalerul trase de hăţuri, dar calul nu se urni din loc. El îl ciocăni pe gât şi îi vorbi. Nu ajută la nimic. Calul său nu făcea nici un pas mai departe. Atunci Martin coboară de pe cal şi abia atunci zări un om sărman, care căuta adăpost de vânt şi vreme într-o nişă a zidului ce înconjura oraşul. Avea pe el doar câteva zdrenţe şi tremura de frig.

Martin, care pe drum împărţise adesea pomeni oamenilor sărmani, nu mai avea acum nimic decât veşmântul său de cavaler şi mantia sa călduroasă. El voia să ajute şi acest om. Fără să ezite, îşi luă sabia şi-şi tăie mantia în două. O jumătate o dădu omului sărman pe cealaltă şi-o puse peste umeri. Repede şi fără să aştepte mulţumire, se urcă din nou pe cal şi călări mai departe, căutându-şi tovarăşii.

Îi găsi într-un han mare. Acolo stăteau cu obrajii înroşiţi în faţa vinului şi rachiului, şi beau şi cântau. Când Martin se apropie de ei, unul spuse:

- Ia te uită, a venit şi Martin!Însă altul îl împinse într-o parte şi şopti: - Taci, e ceva cu Martin! Uită-te la mantia lui!Când observară că Martin mai avea doar o jumătate de mantie, se uitară surprinşi unul la altul. Ce se întâmplase? Unuia dintre cavaleri

îi fu ruşine că se grăbise împreună cu ceilalţi, fără să se uite în jurul său. El întrebă: - Este posibil ca tu să-ţi fi împărţit până şi mantia, pentru a ajuta unui sărman? Martin răspunse cu simplitate: - Da, dar am procedat aşa cum aş fi făcut-o pentru un frate. În noaptea aceea pe Martin îl trezi o lumină strălucitoare. Hristos îi apăru în statura omului sărman. El purta jumătatea de mantie, şi le

spunea Îngerilor: - Martin m-a îmbrăcat.

45

Această trăire îl impresionă pe Martin până în adâncul inimii. Se simţi chemat să slujească creştinismul. Se lăsă botezat şi-şi încheie pe cât de repede fu posibil, serviciul de cavaler. A acţionat altruist între oameni, din bunătatea şi iubirea sa. Mulţi cavaleri I-au urmat exemplul.

După vechi legende despre MartinSFÂNTUL MARTIN

Sfântul Martin călătorea Sfântul Martin când dormea, Prin vânt şi zăpadă, Cerşetorul în vis îl vedea, Calul vrednic îl purta, El lumină răspândea, Veşmânt cald îl învelea, Camera de o umplea. Şi curaju-l însoţea. Şi astfel grăia:

În zăpadă însă sta “Martine, Martine, ”Om sărman în zdrenţe Martin auzea, El veşmânt nu mai avea, “În altă lume locuiesc, Gerul aspru-l încolţea, În căminul meu ceresc, Bietul om ce degera, de căldură se ruga. Sunt Domnul acestei lumi. ”

Sfântul Martin fără pregetVeşmântul dărui, Sărmanul vru să-i mulţumească, Dar calul el porni, Şi dus a fost, ca gândul.

Versuri din ţinutul RinuluiLAMPIOANE

Obiceiul din regiunea Rinului de a sărbători în cinstea Sf. Martin este îndrăgit tot mai mult şi în alte ţinuturi. La lăsarea serii copiii merg afară, de obicei însoţiţi de adulţi, cu lampioanele în întuneric şi cântă cântece de Sf. Martin.

Lampioanele sunt confecţionate cu drag în familie. Copiii se bucură când ele nu luminează numai de Sf. Martin, ci multe seri apoi îşi împrăştie lumina lor plăcută şi înainte de culcare.

Lampion cu lumânărele, Soare, Lună, stele, Ardeţi luminiţelor, Luminaţi-ne mereu.

Versuri preluate din zona HamburgLAMPIOANE DIN HÂRTIE SATINATĂ

- 2- 3 coli hârtie satinată- puţină apă- clei pentru tapet- balon- beţigaş de lemn- sârmă subţire- suport de lumânareRupem hârtie satinată în bucăţi mari cât mâna. Umezim balonul umflat, îl acoperim aproape până la vârf cu un strat de bucăţi de hârtie

satinată, îl netezim, lipim deasupra 3. 4 straturi de hârtie satinată şi netezim iarăşi. Lampioanele din hârtie satinată cu diverse motive se formează când decupăm din hârtie de altă culoare motive sau imagini şi le

lipim între straturile de hârtie satinată. După câteva zile, când forma de lampion s-a uscat, scoatem balonul afară şi decupăm o deschidere cu diametrul de 15 cm. Fixăm suportul de lumânare cu bandă de lipit şi adăugăm sârma pe beţigaşul de lemn la lampion.

LAMPIOANE CU HÂRTIE ORNAMENT- hârtie ornament- cutie goală de brânză topită ( rotundă)- sârmă subţire- suport de lumânare- beţigaş de lemnDrept hârtie ornament putem folosi o pictură colorată de-a copiilor sau hârtie vopsită imprimată cu ceară (hârtie de calc desenată cu

culori cerate şi călcată apoi cu fierul de călcat). Hârtie ornament transparentă obţinem şi când între două straturi de hârtie transparentă lipim motive din paie sau frunze de toamnă, sau

când decupăm motive din hârtie şi le lipim pe hârtie satinată colorată. Tăiem hârtia ornament pentru lampion de cca. 20 cm înălţime, lăsând şi fâşii laterale pentru lipit, o lipim în formă de cilindru în jurul

fundului cutiei de brânză, lipim marginea laterală decupată a capacului cutiei în partea de sus, la marginea lampionului, pentru consolidare, fixăm suportul de lumânare cu benzi de hârtie lipicioasă. Sârma leagă beţigaşul de lemn de lampion.

Pentru copiii care nu au ocazia să participe la o sărbătoare a lampioanelor -procesiune de Sf. Martin- , poate fi interpretată acasă o sărbătoare a lampioanelor cu păpuşi sau cu pitici. În acest scop pot fi folosite lampioane cu lumânări micuţe.

LAMPIOANE DIN LUMÂNĂRI PENTRU CEAI- hârtie de calc sau carton pictat 14/5 cm- lumânare pentru ceai ( n. trad. : lumânări cilindrice cu diam. de 3, 5 cm şi h- 11, 8 cm)- 15 cm de sârmă subţire- mic beţigaş de lemn- puţin ulei

46

Lipim hârtia în formă de cilindru în jurul lumânării, unim sârma cu beţigaşul de len şi lampionul. Dăm hârtia cu ulei, pentru a împiedica o eventuală cuprindere a ei de către flacăra lumânării. Lampioane din acestea micuţe fără beţigaşe de lemn pot fi folosite ca ornament pentru masă.

PROCESIUNEA DE SFÂNTUL MARTINPentru procesiunile de Sf. Martin se aleg de preferinţă drumuri situate departe de zgomotul circulaţiei rutiere. În oraşe, potrivite pentru

locul de întâlnire a procesiunilor cu lampioane sunt parcurile. În locul convenit, un adult poate pregăti lumina de Sf. Martin şi să o aprindă la timp, înainte de a apare ceilalţi adulţi cu copiii. Această

lumină de Sf. Martin arată în mod festiv, dacă lampionul mic şi auriu este aşezat pe frunze galbene de toamnă, dispuse în formă de stea şi fixate cu pietricele. De la flacăra sa se pot aprinde celelalte lampioane cu ajutorul unor beţigaşe speciale ( sau lumânări).

La lumina tuturor lumânărilor se poate istorisi legenda Sf. Martin, în onoarea căruia sunt astăzi aprinse multele lumânări şi în cinstea căruia sunt cântate cântece vesele. După procesiunea cu lampioane, când copiii şi adulţii se întorc la locul de plecare, se bucură de un punch cald de fructe şi de cornuleţe cu migdale, ce pot apare din termosurile aduse de acasă şi din coşuleţe. Cornuleţele cu migdale pot fi împărţite de câte doi oameni, în sensul zilei.

PUNCI DE FRUCTE- 2, 5 l apă- 3 linguri cu vârf de măceşe uscate pentru ceai, mărunţele. - 1 linguriţă cuişoare pisate- 1 umbelă de anason- 1 baton mărunţel de scorţişoară- 1 lămâie- 2- 3 portocale- 7- 8 linguri de miere fluidă. Turnăm apa rece într-o oală, adăugăm ceaiul de măceşe şi mirodeniile, fierbem până clocoteşte, mai lăsăm apoi să tragă încă o jumătate

de oră la foc mic. Strecurăm punciul printr-o strecurătoare fină, adăugăm sucul de lămâie şi de la portocale, potrivim de dulce cu miere. CORNULEŢE CU MIGDALE

- 1 kg grâu măcinat fin- 3 ouă- 250 g unt topit- 2 cuburi drojdie- 200 g stafide- 200- 250 g lapte rece- 4 linguri miere fluidă. Făina încălzită în prealabil o punem într-un castron, facem o adâncitură în ea, amestecăm mierea cu drojdia şi o parte din lapte, le turnăm

în făină şi lăsăm să dospească 15 min. Adăugăm restul ingredientelor şi frământăm bine. Lăsăm aluatul să dospească acoperit 30 minute, încălzim cuptorul, formăm cornuleţele ( pe care le lipim câte două astfel încât să poată fi apoi împărţite); cu puţin timp înainte de a le introduce în cuptor punem înăuntru un vas cu apă clocotită. Coacem la căldură medie şi cu orificiul de evacuare a aburului astupat, până devin maronii-aurii.

MERG CU LAMPIONUL MEUMerg cu lampionul meu, Drumu-l luminez mereu, Sus luminează stelele, Noi luminăm aici cu ele.

Cocoşul cântă, pisica miaună, Rabimmel, rabammel, rabumm!

Lumina mea, Să nu te stingi, Rabimmel, rabammel, rabumm!

La mersul acasă, Lumânarea s-a consumat, În casă am intrat, Rabimmel, rabammel, rabumm!GÂŞTELE LUI MARTIN

Sfântul Martin ajuta celor sărmani cât de mult şi de bine putea el. Era venerat şi cunoscut în întreaga ţară. El trăia modest, evlavios şi smerit. Bunătatea sa şi iubirea pentru aproapele său erau un model pentru mulţi oameni, care voiau să devină ca el.

Când trebui să se aleagă episcopul oraşului Tours, poporul ceru ca nimeni altul decât Martin să îndeplinească această funcţie, pentru că el este un adevărat slujitor al lui Dumnezeu. Sfântul Martin nu voia să preia această demnitate. El mergea mai departe prin ţară, ca să săvârşească în tăcere Binele. Într-o zi, pe când găsise adăpost în gospodăria unui ţăran, auzi că era căutat. Se ascunse repede în staulul gâştelor. Dar când oamenii trecură prin dreptul lor, gâştele începură să gâgâie într-un mod neobişnuit de puternic. Se deschise uşa. Sfântul Martin fu astfel descoperit şi condus cu bucurie afară. O mulţime mare de oameni îl conduse până la Tours. Acolo I se conferi demnitatea de episcop.

După o veche legendăGÂŞTE DE SFÂNTUL MARTIN

- 1 măr de mărime medie- 1 şerveţel de hârtie albă- 1 migdală- 1 bucăţică de hârtie roşie

47

Mărul va fi aşezat pe îndoitura diagonală a şerveţelului în aşa fel încât capătul din spate să poată fi răsucit într-o codiţă scurtă, iar capătul din faţă într-un gât lung. Capul, umplut cu o migdală, primeşte un cioc din hârtie roşie.

CUM I-AM DĂRUIT EU BUNULUI DUMNEZEU HĂINUŢA MEA DE DUMINICĂ

În biserica satului din Alpi Ratten se află, în stânga altarului principal, o statuie a unui călăreţ. Călăreţul este un războinic mândru cu coif şi panaş şi cu o mustaţă neagră cărbune. Şi-a tras sabia lată şi scânteietoare şi taie mantia cu ea în două. La picioarele calului ( ce sta pe două picioare) se află, chircită, statura unui cerşetor în zdrenţe.

Pe când eram încă un flecuşteţ de pici, care abia trecea de genunchii unui o mare, mama mă ducea adesea în această biserică. În apropierea bisericii se afla capela Sfintei Fecioare, care este atât de îndurătoare, şi unde mama se ruga adesea. Pe când toţi oamenii plecaseră acasă, iar clopotul din turn bătea de amiază în ziua fierbinte de vară, mama mai sta încă îngenunchiată acolo şi împărtăşea Mariei necazurile ei. “Maica Domnului” stătea în altar, cu mâna în poală şi nu-şi mişca nici capul, nici ochii, nici mâinile, iar mama putea de aceea să-i spună tot ce voia.

Mie-mi plăcea mai mult să stau în biserica mare şi să privesc frumosul călăreţ. Odată, pe când eram pe drumul către casă, iar mama mă ţinea de mână iar eu trebuie să fac câte trei paşi la fiecare pas al ei, mi-am

ridicat căpşorul înspre faţa ei blândă şi am întrebat-o: - De ce stă călăreţul mereu acolo lângă zid şi de ce nu iese pe fereastră afară să călărească pe uliţă?Atunci mama răspunse: - Pentru că pui nişte întrebări atât de copilăreşti şi pentru că nu este decât o imagine, imaginea Sfântului Martin, care a fost soldat şi un

om foarte binefăcător şi evlavios, iar acum este în ceruri. - E şi calul în ceruri? am întrebat-o eu. Astfel povesti mama şi îngheţase atât de tare cu seara ei rece ziua frumoasă de vară, că aproape că mă lipii înfiorat de bluza ei uşoară. - Dar asta nu e tot, copilul meu, continuă mama, căci dacă vrei să ştii, ce semnifică acel călăreţ şi cerşetorul din biserică, trebuie să ştii

ce s-a întâmplat mai departe. Pe când călăreţul dormea liniştit pe perna lui tare în noaptea care a urmat, veni la patul său cerşetorul de pe drum, arătându-i surâzător partea sa de mantie, arătându-i şi cicatricile rănilor de la mâini şi arătându-i şi chipul său, care acuma nu mai era bătrân şi întristat ci strălucea ca Soarele. Căci cerşetorul din stepă fusese chiar bunul Dumnezeu. Aşa, băieţele, acuma mergem mai departe.

Ne ridicarăm şi începurăm să urcăm prin pădure. Până am ajuns acasă, am întâlnit doi cerşetori; M-am uitat foarte atent la faţa fiecăruia, crezând că în spatele lor se ascunde bunul Dumnezeu.

În seara aceleiaşi zile, când din cauza tatălui meu econom trebuise să-mi dau jos hăinuţele de duminică şi alergam deja în pantalonaşii mei coloraţi de toată ziua încoace şi-ncolo, ţopăind, şi mai purtam doar hăinuţa mea gri nouă de tot, pe care nu voisem să o dau jos şi pentru care mă rugasem să o pot purta şi restul zilei, şi pe când mama era deja din nou la treburile ei casnice, mă dusei în locul unde păşteau oile noastre. Trebuia să aduc oiţele, printre care şi un mieluţ alb care era proprietatea mea personală, înapoi în staul.

Dar cum ţopăiam eu aşa, aruncând pietricele cu care voiam să nimeresc norii, văzui dintr-o dată, lipit de stâncă, un om bătrân cu părul alb, îmbrăcat foarte sărăcăcios. Atunci, m-am oprit speriat, neîndrăznind să mai fac nici un pas, şi gândindu-mă ”precis că este chiar bunul Dumnezeu”.

Tremuram de teamă şi de bucurie, şi nu ştiam ce să fac. Căci dacă era chiar bunul Dumnezeu, trebuia să-i dăruiesc ceva. Dacă alerg acuma acasă, să o chem pe mama să vadă şi să-mi spună ce să fac, s-ar putea ca între timp el să plece de aici, spre ruşinea mea. Precis că e El, căci doar aşa arăta şi cel pe care îl văzuse călăreţul.

Făcui câţiva paşi înapoi şi începui să trag de hăinuţa mea gri. Nu era uşor, căci era destul de strânsă pe cămăşuţa mea de in, iar eu voiam să-mi ţin respiraţia, ca cerşetorul să nu mă observe mai devreme.

Aveam un briceag de buzunar cu dungi galbene, nou-nouţ şi destul de bine ascuţit. L-am scos din buzunar, mi-am pus hăinuţa sub călcâi şi am început să o separ în două la mijloc.

Fui în curând gata, mă strecurai în apropierea cerşetorului, care părea pe jumătate aţipit, şi-i pusei jumătatea lui din hăinuţa mea lângă cap. ”Ia asta, frate al meu nevoiaş”. Asta I-am spus în gând. Apoi am luat partea mea de hăinuţă sub braţ, uitându-mă atent încă o vreme la bunul Dumnezeu, apoi am gonit oile spre casă.

La noapte o să vină, mă gândeam eu, şi tata şi mama or să-l vadă, şi dacă vrea să rămână cu noi, îi putem aranja imediat camera din spate şi altarul casei.

Stăteam în pătucul mobil, alături de tata şi mama şi nu puteam dormi. Noaptea trecu şi El nu venise. În dimineaţa următoare însă, pe când cocoşul trezea argaţii şi slujnicele din cuiburile lor, şi pe când afară în curte începuse ziua de muncă, veni un bătrân la tata, îi dădu partea pe care I-o dăruisem eu din hăinuţă şi-i povesti că în zburdălnicia mea tăiasem în două hăinuţa şi-i aruncasem la cap o bucată, pe când el se odihnea puţin pe câmpul cu oi, din strânsul bureţilor.

Atunci veni tata cu o mână la spate la patul meu: - Ia spune, băiete, unde ţi-e haina cea nouă de duminică?Venitul furiş cu mâna la spate îmi dete de gândit şi strigai plângând: - O, tată, dar credeam că am dat-o bunului Dumnezeu!- Isuse Christoase, băiete, dar eşti tâmpit, pe jumătate nebun, răcni tatăl meu, ca să trăieşti eşti prea neghiob, ca să mori eşti prea prost!

Ţie trebuie să ţi se scoată sufletul cu mătura prin piele!Însă de cum apăru mâna cu nuiaua de mesteacăn împletită de la spate, începui să ţip din toate puterile. Mama veni în grabă. De obicei nu se băga când mă judeca tata, dar de data asta îl prinse de mână şi spuse: - Hăinuţa o cos eu repede la loc, bătrâne. Acuma vino puţin, trebuie să-ţi spun ceva. Merseră amândoi în bucătărie şi cred că acolo au vorbit despre povestea Sfântului Martin. După o vreme reveniră în cameră. Tata spuse

cu o voce aproape îmblânzită: - Fii liniştit, n-ai să păţeşti nimic. Iar mama îmi şopti:

48

- E bine că ai vrut să-ţi dăruieşti hăinuţa bunului Dumnezeu, dar cred că e şi mai bine dacă o dăm sărmanului Mihăiţă din vale. În fiecare sărac este bunul Dumnezeu. Uite, şi Sfântul Martin a ştiut acest lucru. Aşa, băieţelul meu, acuma hai sus şi intră în pantalonaşi, tata nu e departe cu Nuşa-nuieluşa.

Peter Rosegger

ADVENT

În perioada de Advent ne pregătim împreună cu copiii pentru sărbătoarea Naşterii copilului Isus. Obiceiul de a aprinde încă o lumânare de la o duminică la alta poate fi simbol pentru ceva ce o să vină, şi care, în special pentru copii îşi află împlinirea în strălucirea copacului cu lumânări în seara sfântă.

Cele 4 duminici de Advent pot fi anunţate copiilor, fiecare printr-o stea aurită pe care o găsesc dimineaţa la trezire lângă patul lor. IESLEA

Trăirea imaginativă prin care copiii contribuie să pregătească Sărbătoarea Crăciunului îi ajută la înţelegerea ei. O dată cu prima duminică de Advent putem pune într-un loc adecvat al locuinţei o iesle goală şi alături o mică grămăjoară de paie. Pentru fiecare faptă deosebită de iubire copiii au voie să pună câte un pai în iesle şi să ajute astfel ca în seara sfântă Copilul christic să nu stea pe un pat tare.

În jurul ieslei se poate construi treptat un peisaj cu mai multe sau mai puţine elemente. Personajele vor fi amplasate pe rând şi se vor îndrepta spre Bethleem. Maria şi Iosif pleacă la drum din prima duminică de Advent. Zilnic se mai apropie câte puţin de iesle. Cu câteva zile înainte de Crăciun apar ciobanii cu oile lor. În Seara Sfântă străluceşte o stea deosebită deasupra ieslei. Copilul va fi pus în iesle. Păstorii vin şi ei, şi abia acum pornesc la drum, din direcţii diferite, Cei Trei Magi. Cu o zi înainte de 6 ianuarie se întâlnesc şi merg împreună ultima bucată de drum. Păstorii cu oile lor s-au îndepărtat treptat până la ziua de 6 ianuarie.

Personajele pot fi făcute din lemn, lut, ceară colorată de albine hârtie sau alte materiale. Drumul spre iesle poate fi configurat din diverse materiale naturale: pietre, muşchi, rădăcini, ramuri, ciuperci ce cresc pe trunchiuri de copaci, scoarţă de copac şi conuri de brad, pe care le-am strâns de-a lungul anului.

COPACUL CU STELE – BRADUL CU STELEUn brad cu stele care se va afla în seara Sfântă alături de iesle, poate fi pregătit încă din prima duminică de Advent. Pe un drum în

spirală, care se sfârşeşte în centru cu un brad aflat pe suportul său, se află atâtea stele micuţe câte zile sunt până la Crăciun. Începând cu cele din afară, în fiecare zi un copil ia câte o stea şi o pune în brad, până când la Crăciun a devenit un brad cu stele.

Un buchet de ramuri de brad poate fi transformat în brad cu stele. Pe un suport de lemn se poate face o gaură în care se consolidează cu nişte clei o ramură scurtă de brad. Când dispunem de loc puţin putem construi un asemenea copăcel pe o felie de copac. Drumul în spirală îl putem indica prin bucăţi de muşchi sau vârfuri de ramuri de brad, sau prin ceară de albine, sau poate fi desenat.

Printre Soare, printre stele, Toate stelele le-nhamăTrece al Mariei pas, La carul cel mare, Aur pur din cer lumină ia pentru al său copilaş. Şi trec prin cer răsunândCând Maria sfânt păşeşte printr-al stelelor şirag Şi vin astfel pe pământ. Mâna ei ne pregăteşte al Crăciunului sfânt prag.

Cheamă Soarele să ţeasăHaină de lumină pentru copil, Roagă Luna să-i dăruiascăNoroc şi fericire copilului ei.

CĂLĂTORIA MARIEI PRINTRE STELE

Mesagerul sfântului Nicolae, ce călătoreşte printre stele, a întâlnit-o acolo sus, pe Maica Domnului. Şi el a povestit cum ea trecea de la o stea la alta, ca să adune daruri pentru copilaşul ei.

Căci ar vrea tare mult să-i pregătească pruncului o cămăşuţă cu care să se învăluie când va veni pe Pământ. Şi de aceea îi dăruiesc stelele din zodiac fire de aur din comorile lor scânteietoare. Toate forţele sublime, maiestuoase ale Cerului, Soarelui şi stelelor călătoare o salută şi îi trimit ajutor. Pe când de-a lungul anului Pământul îşi parcurge drumul său în jurul Soarelui, calea Mariei duce de la stea la stea. La toate sărbătorile mari pe care oamenii le sărbătoresc aici pe pământ, la Paşti, la Rusalii, mâinile ei harnice ţes într-una, fir după fir, un veşmânt luminos, care străluceşte limpede de tot.

Ea se grăbeşte cu munca ei. Căci cămăşuţa trebuie să fie gata de Crăciun. Şi mereu este îngrijorată, căci nu ştie dacă va reuşi, pentru că aurul stelelor singur nu stă laolaltă, ci vrea tot mereu să radieze şi firele aurite tind mereu să se risipească în strălucirea lor, să se împrăştie odată cu lumina pe care o răspândesc. Însă Îngerii copiilor buni, care locuiesc aici pe Pământ, o pot ajuta.

Şi ei aduc în Ceruri faptele bune, gândurile şi cuvintele copiilor buni. Sus, toate acestea se transformă în aur. Este aurul sufletesc al copiilor pământeşti. El străluceşte frumos în fire aurite. Însă cu ele, cu aceste fire aurii pământeşti poate ţese Maria firele aurii cereşti laolaltă şi poate pregăti cămăşuţa copilaşului christic pentru Crăciun. Aşadar toţi copiii buni pot deveni ajutătorii ei.

Karl SchubertSFÂNTA BARBARA

LegendăSfânta Barbara s-a născut pe la sfârşitul secolului III. Tatăl ei era negustorul grec Dioskuros. El era de viţă nobilă şi era păgân. Într-o zi Dioskuros a trebuit să facă o călătorie îndepărtată. De grijă ca fiicei sale să nu I se întâmple vreo nenorocire în lipsa lui, o

încuie într-un turn împreună cu o slujitoare. Dar de la această femeie barbara află despre creştini şi crezu în învăţătura lor. Când tatăl se întoarse acasă, observă că fiica sa devenise creştină. El încercă să o contrazică, dar ea rămase neclintită. Diskorus o

ameninţă cu moartea, în cazul în care nu ascultă. Dar fata nu se lăsă clintită din credinţa ei, spunând: - Nu mă tem de blestemul zeilor tăi, căci eu am binecuvântarea lui Hristos. Şi atunci iubirea tatălui se preschimbă în ură. El porunci ca fata să fie dusă în temniţă.

49

Pe drum, barbara fu oprită de o creangă de cireş. Ea o rupse şi o puse în celula ei într-un ulcior cu apă. Iar creanga înflori în ziua în care ea fu condamnată la moarte.

Din legende despre Sf. BarbaraDatorită legendei s-a creat obiceiul ca pe 4 decembrie, ziua Sf. Barbara, să se taie crengi de cireş. Cu o îngrijire corespunzătoare ele

înfloresc în ziua de Crăciun. De pe ramurile tăiate oblic curăţăm coaja. Punem ramurile peste noapte în apă călduţă. În ziua următoare le punem într-un vas a cărui apă o schimbăm la fiecare 3 zile. Ca să se alcătuiască un buchet în amintirea Sf. Barbara, se taie adesea şi ramuri de măr, de cireş sălbatic, de porumbe etc.

SFÂNTUL NICOLAE

După Michael şi Sf. Martin, ziua Sf. Nicolae de pe 6 dec. este ultima dintre cele trei sărbători ce contribuie la pregătirea copiilor pentru Crăciun. Sf. Nicolae şi slujitorul său reprezintă o imagine pentru faptul că în afară de suflet şi de spirit, şi omul fizic trebuie să se pregătească pentru sărbătoarea Crăciunului. El aduce mare, nuci, migdale sau o vărguţă. Acestea sunt adresate trupescului.

LEGENDĂCu multe sute de ani înainte, Sf. Nicolae trăia pe Pământ, printre oameni. El s-a născut în oraşul Pataro din Asia Mică şi provenea

dintr-o familie bine situată. Nicolae nu acorda nici o valoare hainelor scumpe sau luxului. El trăia în smerenie, cu modestie. De câte ori avea ocazia mergea la biserică, pentru a putea asculta acolo cuvintele Scrierilor sacre.

După ce părinţii săi au murit, a primit o moştenire considerabilă. Dar Nicolae nu voia să păstreze pentru sine această bogăţie. El ducea aceeaşi viaţă simplă ca mai înainte şi ajuta, pe unde putea, la alinarea nevoilor şi necazurilor oamenilor. O iubire deosebită avea pentru copii. Pentru ei avea întotdeauna ceva în buzunare.

Seara, după ce se întuneca, mergea adesea pe străzi şi dăruia câte ceva săracilor, fără a fi recunoscut. Odată află că un vecin al său se afla într-o asemenea sărăcie, încât nu mai avea cu ce să-şi hrănească fiicele. Nicolae dori să ajute această familie, fiindu-i milă de ea, dar fără a fi recunoscut. El făcu pentru fiecare fată câte o legătură cu galbeni, pe care le aruncă în casa omului printr-o fereastră deschisă peste noapte.

Când a trebuit să fie ales un nou episcop pentru oraşul Myra, alegerea a căzut asupra lui Nicolae. El şi-a îndeplinit cu demnitate misiunea şi a fost deosebit de apreciat. În strădania sa înspre oameni şi dreptate a fost un model pentru oameni. Aceştia aveau mare încredere în el. Mulţi veneau de la mare depărtare pentru a-l asculta vorbind sau pentru a-i cere sfatul.

SFÂNTUL NICOLAE ŞI SLUJITORUL SĂU

Sfântul Nicolae care a făcut atâta bine oamenilor cât a trăit pe Pământ, se află acum în Împărăţia cerească. Însă o dată pe an, când e ziua lui, el vine jos pe Pământ. Atunci îşi deschise cartea sa aurită şi citeşte ce au făcut copiii, bune şi rele. Sfântul Nicolae îi cunoaşte pe copii. El ştie că în adâncul inimii lor sunt cu toţii buni şi de aceea aduce un sac plin cu dulciuri. Pentru cei care au nevoie de o avertizare aduce şi o nuia. Uneori aceasta este înmuiată în aurul cerului şi străluceşte ca aurul.

Pe Pământ Sf. Nicolae l-a întâlnit în pădure pe Ruprecht, fiul unui cărbunar. Ruprecht I s-a oferit ca slujitor. El îşi slujeşte stăpânul o dată pe an, pentru o zi şi o noapte. Atunci el duce sacul cel greu cu daruri. Acolo unde este nevoie împarte şi nuiele. Dar pentru că lui I se par nuielele aurite mult prea frumoase pentru copiii răi, mai adaugă pe ici, pe colo, câte o bucăţică de cărbune. De-a lungul anului Ruprecht doarme afară, în pădure, ascuns sub frunziş şi muşchi, până când îl trezeşte Sf. Nicolae şi îl ia cu sine ca însoţitor credincios al său.

După nişte ziceri vechiDe sus, din înaltul palat al norilor coboară vâjâindCălare pe calul său alb, Sfântul Nicolae.

În pădure iepuraşii îşi ridică boticurileCerbul cu coarnele sale peste tufişuri şi spini sare.

Şi toate animalele repede vin, se-nclină până la pământ, Iar noi cânta-vom cântecDespre stelele de aur, Mai înainte ca să bată la uşa casei noastre.

SFÂNTUL NICOLAE VINE ÎN VIZITĂ

Vizita Sf. Nicolae este o mare onoare. El are o carte de aur şi un baston de aur. El are o mantie albastră, presărată cu stele. Slujitorul Ruprecht anunţă venirea stăpânului său cu nuci, care cad cu zgomot în odaie, fiind împinse de către el printr-o despicătură în uşă. Slujitorul este imaginea terestrului, pământescului. Statura sa aplecată de spate este învelită într-o blană, legată cu un lanţ. El poartă o căciulă de blană, iar în picioare are cizme cam grosolane, sau picioarele sale sunt învelite în pânză de sac. Faţa şi mâinile I s-au maronit de vânt şi vreme.

Atitudinea slujitorului denotă respect faţă de Sf. Nicolae. El nu vorbeşte, dar din când în când mormăie, când Sf. Nicolae citeşte din cartea lui. La un semn al stăpânului său, el goleşte sacul de daruri. Copiii curajoşi au voie să sară peste nuielele întinse. Sf. Nicolae vrea să facă daruri tuturor copiilor de ziua sa. Pentru aceasta are nevoie de mulţi ajutători.

Sfântului Nicolae şi slujitorului său nu le ajunge niciodată timpul să vină în persoană la toţi copiii. Fetiţele şi băieţii ştiu aceasta. În noaptea dinainte de 6 decembrie îşi aşează cizmele foarte curate lângă uşă şi speră ca în timpul nopţii ele să fie umplute cu daruri. Mulţi copii vor să-i facă Sfântului Nicolae o bucurie. Ei alcătuiesc mici daruri sau pun nişte ovăz sau nişte fân pentru cai lângă cizme.

În curând va fi Crăciunul, timp de bucurieŞi nici Sf. Nicolae departe nu poate să fie.

Ascultaţi! Bătrânul bate chiar la uşă, Cu căluţul său aşteaptă lumea jucăuşă.

De-i pun căluţului fân în faţă în grămadă mareRuprecht descarcă îndată sacul său cel mare.

50

Turtă dulce, mere, migdale şi stafide, Pe toate le primeşte-n dar copilul cel cuminte.

Carola WilkeTURTĂ DULCE

- 125 g făină măcinată fin- 200 g migdale- 125 g miere fluidă- 2 ouă- 75 g coajă de portocală, fin tocată. - 3 cuişoare măcinate- 1 vârf de cuţit de nucşoară rasă- 2 seminţe de cimbru măcinate- 1 praf de copt- ceară pentru formă100 g migdale se macină fin; 100 g se opăresc, se lasă să se scurgă, jumătate le tăiem fin, jumătate le lăsăm pentru ornare. Ouăle întregi

se freacă spumă cu mierea, se adaugă făina amestecată cu praful de copt, se adaugă migdalele, măcinate şi tocate şi coaja de portocale şi aromele. Aluatul se lasă să stea 2 h apoi se fac forme ( de alună) cu 2 linguri care se coc în cuptor încins la 170 grade.

CURMALE CU MARŢIPAN- marţipan cu miere- 200 g migdale curăţate- 7- 8 linguri de miere fluidăMigdalele se macină foarte fin, se amestecă cu mierea cu o furculiţă, se modelează cu mâinile ude o mică sferă. Înainte de a fi modelat,

se lasă să stea puţin. Curmalele se taie în lungime, li se scoate sâmburul, în locul căruia se pune o mică sferă de marţipan. Curmalele cu marţipan se răsucesc câte una în celofan.

MĂR DE SFÂNTUL NICOLAEUn măr frumos roşu se lustruieşte cu o pânză de bumbac. Cu ajutorul unei scobitori se fixează o nucă în locul codiţei. Ea va fi capul. Pe

nucă vom lipi păr şi barbă din lână netoarsă şi îi vom pune o căciuliţă din hârtie aurită. LANŢ DE NUCI

- 19 nuci desfăcute în două- bronz- fundă roşie- lipici sau ceară de albine pentru lipitCojile de nuci se vopsesc cu bronz auriu şi după uscare se umplu la loc cu miez de nucă. Jumătăţile de nucă se lipesc cu ceară de albine

sau cu lipici astfel încât să formeze un lanţ pe o fundă. Până la seara sfântă copiii au voie să taie în fiecare zi câte o nucă aurită. Cojile nucilor pot fi ulterior transformate în păsări de Crăciun şi agăţate mai târziu în bradul de Crăciun.

PASĂRE DE CRĂCIUN- 2 coji de nucă vopsite în bronz galben auriu- hârtie aurită- aţă de agăţatSe decupează din hârtie aurită în mărimea dorită o pasăre, se lipesc lateral 2 coji de nucă aurite, se taie penele din coadă paralel, se agaţă

de o aţă.

FĂPTURI DE DECEMBRIESlujitorul care îl însoţeşte pe sf-Nicolae poartă în fiecare regiune un alt nume. Se numeşte Ruprecht, Krampus, Berchtel, Pelzmartel sau

Klaubauf. Aceste făpturi, de cele mai multe ori întunecate, îşi au originea în făpturile păgâne de dembrie, care înainte de solstiţiul de iarnă treceau prin sate, spre a preîntâmpina puterile întunecate ale anotimpului rece. Ele purtau o nuia şi uneori un sac plin de mere şi de prăjituri uscate, cu stafide şi cu fructe. În mijlocul naturii încremenite de ger, nuiaua era simbol al vieţii în devenire. O atingere cu o astfel de ramură nu era resimţită ca pedeapsă, ci drept binecuvântare. Copiii erau adesea recompensaţi cu un mic dar.

Temeiul faptului că acţiunea acestor făpturi se îndrepta exclusiv asupra copiilor nu trebuie găsit într-o iubire deosebită faţă de copii, ci în aceea că în copii mai era pe atunci venerată o tânără forţă de viaţă pe cale să înflorească. Nuiaua s-a dezvoltat din “weyenacht meyen”. Aceasta era o ramură mereu verde, cu care erau împodobite casele în perioada precreştină, la sărbătoarea solstiţiului de iarnă.

PRĂJITURI ŞI MICI CONFECŢIIÎntr-o familie perioada de Advent este deosebit de plăcută şi de paşnică, deoarece în aceste săptămâni, mai mult decât în restul anului, se

fac împreună multe lucruri. Podoabele de Crăciun şi prăjiturile festive pregătite în această perioadă sunt rezervate zilelor de sărbătoare pentru a nu le ştirbi strălucirea cuvenită. Cele mai îndrăgite prăjituri de Advent sunt cele cu fructe şi turta dulce.

PÂINE CU PERE USCATE- 250 g pere uscate întregi- 250 g smochine- 100 g coajă zaharisită de lămâie- apă de înmuiat fructele- 500 g grâu măcinat fin- 1 cub de drojdie- 1 lingură miere- 100 g lapte

51

- 1/2 lingură scorţişoară- 1/2 lămâie- puţină nucşoară rasăAdevăratele pere uscate întregi au nevoie de mai multe zile pentru a se revitaliza - ele vor sta într-un castron, mai multe zile, acoperite cu

apă. În seara de dinaintea pregătirii lor vor fi tăiate fin, la fel ca şi smochinele şi coaja de lămâie, şi se amestecă toate. Apa de înmuiat se completează, pentru ca toate fructele să fie bine acoperite. În ziua următoare le punem să se scurgă într-o strecurătoare, dar captăm apa ce se scurge din ele.

Făina încălzită se pune într-un castron , facem o adâncitură în ea şi adăugăm drojdia amestecată cu lapte rece şi mierea, lăsându-le să crească, acoperite, timp de 15 min. Adăugăm fructele scurse, mirodeniile şi sucul de lămâie, frământând totul bine. În timpul frământării adăugăm din apa de înmuiere a fructelor atâta cât este necesar pentru a obţine un aluat de o consistenţă potrivită. După ce îl lăsăm să crească 2 h la loc cald, mai frământăm o dată aluatul şi cu mâinile ude configurăm 2 pâiniţe pe care le punem într-o formă unsă cu unt. Le coacem în cuptor încălzit la foc potrivit cca. 45 minute.

Pâiniţele capătă o suprafaţă strălucitoare dacă imediat după ce le scoatem din cuptor le dăm pe deasupra cu apă în care au fost înmuiate fructele.

CĂSUŢĂ DE TURTĂ DULCE- 750 g grâu măcinat fin- 125 g apă- 10 g bicarbonat de potasiu- 100 g coajă de lămâie zaharisită- 50 g coajă de portocală zaharisită- 50 g stafide- 600 g miere fluidă- 1 vf. Cuţit nucşoară- 1 vf. Cuţit cardamon (plantă)- 1 vf. Cuţit piment (copac)- 1 lingură de cuişoare rase- 1 lingură scorţişoară pisată mărunt- ceară pentru formă.

Glazură pentru decorare: migdale decojite, nuci, stafide, fructe uscate. - 1 albuş- 200 g zahăr pudră- 1- 2 linguri suc de lămâieFăina se pune într-un castron, se adaugă bicarbonatul dizolvat în apă. Coaja de lămâie cea de portocală şi stafidele se taie mărunt, se

adaugă împreună cu mierea şi aromele. Totul se frământă bine; aluatul se întinde bine pe o formă bine unsă cu ceară şi se coace în cuptor la circa 180 grade, cam 30 minute. Pe o foaie de hârtie de mărimea tăvii se desenează şabloane pentru acoperiş şi pereţii laterali ai căsuţei, ca şi câţiva brăduţi şi se pun pe aluatul încă cald. Se decupează cu un cuţit ascuţit, din resturi se fac ferestre, uşi şi horn. După răcire, se lipesc părţile componente ale căsuţei cu glazură, eventual în treacăt se fixează cu scobitori şi se aşează pe un suport bun. Elementele decorative se lipesc tot cu glazură de albuş.

COZONAC- 500 g grâu măcinat fin- sare- 4 linguri miere- 200 g stafide- 125 g migdale- coaja de la o jumătate de lămâie- 50 g coajă zaharisită de lămâie- 125 g lapte rece- 200 g unt- 80 g drojdie- zahăr pudrăFăina încălzită se amestecă cu sarea, se pune într-un castron, se face o adâncitură la mijloc, unde se toarnă 1 lingură de miere şi o parte

din lapte în care s-a amestecat bine drojdia. După 15 minute de dospit se adaugă pe rând câte puţin din restul de lapte, mierea, stafidele, migdalele tăiate mărunt, coaja rasă de lămâie, coaja zaharisită de lămâie tăiată în cuburi mărunte, la sfârşit untul topit şi toate se frământă cel puţin 10 minute. Aluatul se lasă să crească 2- 3 ore la un loc cald; în acest răstimp îl mai frământăm de 1- 2 ori; se dă forma de cozonac, se aşază într-o formă unsă cu unt, cuptorul se încălzeşte în prealabil, se pune înăuntru un vas întins cu apă, cozonacul se coace cca. 45- 50 minute, se pudrează când este rece cu zahăr pudră.

DESPRE DARURICrăciunul este mereu desemnat ca sărbătoare a iubirii. Iubirea ce vrea să ne-o amintească ziua naşterii lui Hristos pe pământ, trebuie să o

trezească oamenii în ei înşişi, după cuvintele lui Angelus Silesius: “De s-ar naşte Hristos de-o mie de ori la Bethleem, şi nu în tine, eşti pentru veşnicie pierdut”.

O imagine a iubirii hristice se poate întrezări în dorinţa de a face ceva pentru alţi oameni, care să le aducă bucurie. Din bucuria de a crea a copiilor se pot forma în perioada de dinainte de Crăciun o mulţime de opere de artă, care se pot dărui. Ele nu sunt

întotdeauna desăvârşite după gustul adulţilor, însă sunt alcătuite din toată inima şi cu toată bunăvoinţa. Copiii se bucură când darurile lor sunt lăudate şi apreciate.

ÎNGER DE CÂNEPĂ

52

- 1 scul de cânepăÎn mijlocul unui scul de cânepă de grosimea unui deget se face un nod, cu nişte fire se leagă capul. Imediat după aceea se desprind mai

multe fire pentru braţe, legându-se mâinile. În spate se separă mai multe fire pentru aripi, care se leagă la mijloc. Îngerul de cânepă are mai multă valoare când este atârnat de o ramură de brad. Ca atare este şi dăruit.

TABLOU TRANSPARENT- hârtie transparentă colorată- carton- lumânare micăForme geometrice simple sau motive de Crăciun din hârtie transparentă se decupează sau se taie şi se lipesc într-o imagine. Prin

suprapunerea mai multor straturi ia naştere impresia de adâncime. Decupăm carton cu fereastră şi părţi laterale pliabile, lipim hârtia transparentă pe dos.

STELE DE PAIE- paie- aţă de legatPaiele se prelucrează mai uşor dacă au fost înmuiate în apă în prealabil. Forma de plecare pentru multe stele din paie este crucea. În acest

scop două paie aşezate transversal unul peste celălalt sunt fixate printr-o aţă ce trece alternativ pe deasupra şi pe dedesubt. O stea cu 8 raze se formează prin suprapunerea a 2 cruci din paie. Multiple variaţii ale stelelor din paie rezultă prin diverse tăieturi în paie, ca şi prin suprapunerea şi legarea a 2 stele cu acelaşi număr de raze. Paiele vor fi folosite întregi sau tăiate în lungime, în 2 şi călcate. Stelele din paie se pot învârti foarte frumos, dacă aţa este trecută prin capătul uneia din razele sale.

LUMÂNARE SOARE- lumânare scundă- folie de aur 4/13 cmLumânarea se unge spre exterior cu lipici, folia aurie se lipeşte cilindric în jurul ei, se taie în formă de raze şi se înclină în afară.

ÎNGER DE PENE- o sferă de hârtie cu diametrul de 15 cm- 2 pene albe, de cca. 5 cm lungime- 2 pene albe, de cca. 7 cm lungime- puţină lână galben aurie- 1 fâşie îngustă de hârtie aurităÎn gaura sferei de hârtie se pun câteva picături de lipici, se bagă înăuntru cozile penelor lungi şi scurte, se aranjează, se lipesc părul şi

bentiţa aurie. GRĂDINIŢA DE ADVENT

- rondea de lemn- mici conuri- coada şoricelului uscată- muşchi- bucăţi de scoarţă de copac- ramuri scurte de conifere- ciuperci de copacRondeaua de lemn se unge cu clei, se lipesc perniţe de muşchi deasupra, se aplică coada şoricelului în chip de copăcei. Se adaugă scoarţă

de copac, conuri şi ciuperci de copac, iar ramurile de conifere se fixează cu clei în găurile făcute anterior. PÂNZĂ VOPSITĂ

Din pânză vopsită de ei înşişi copiii pot face în funcţie de vârsta lor, păturici, baticuri, fulare, şerveţele. - mătase sau bumbac subţire- şnur mai subţire- ceai negru sau vopsea de bumbacPânza se leagă în diferite locuri cu şnurul, se cufundă în ceai sau vopsea. Când s-a atins nuanţa dorită, se scoate din baia de vopsea.

Înainte de desfacere, clătire în apă cu oţet.

IARNA

Pe 22 decembrie, când Soarele intră în constelaţia Capricornului, este solstiţiul de iarnă. Cu aceasta începe iarna, după calendar. Soarele a trecut de punctul cel mai de jos. Lumina zilei începe treptat să crească din nou. Pământul a retras în sine toate forţele vii. El este închis în sine şi dur. Solul a îngheţat şi nu mai cedează sub paşi. Când încă nu a căzut zăpada, copiii se bucură de băltoacele îngheţate. Ele troznesc sub picioare, dacă se calcă cu fermitate pe ele, şi devin adesea motiv de concurs. Dimineţile, după nopţile geroase ne surprind florile de gheaţă de la ferestre. Copiii se bucură să facă găuri în ele, cu respiraţia lor caldă şi să observe cum ele cresc treptat la loc.

BĂIEŢELUL PE GHEAŢĂÎngheţat-a de curând, Strat de gheaţă subţirel. Nu puteai merge pe el, Te dădeai la fund. Lângă iaz un băieţelSe gândea în sinea lui, Ia să-ncerc să merg pe el,

53

Poate ţine totuşi!Făcu un pas şi încă zece, Dar gheaţa pocneşte trosneşte. Iar băiatul în apă se rostogoleşte. Dă din mâini şi din picioare, Căci îi este grabă mare, Apa-i rece cum e gheaţa, Se tot zbate şi-apoi strigă, Altfel moartea îl pândeşte, Ca gerul îl încolţeşte. Iată, trece un om pe-acolo, El curajul îşi adună, Şi de chică-l scoate afară, Treabă bună!Căci din cap până-n picioareArată ca un şoarece de mare. Băieţelul tot drumul a picurat, Şi bătaie a mâncat, Acasă.

Friedrich GullCRĂCIUNUL

În Evanghelia lui Luca se vorbeşte despre naşterea pruncului Isus. Păstorilor ce-şi păzeau turmele în acea noapte, vestea cea bună le-a fost adusă de către un Înger: “…şi veniră în grabă şi-i găsiră pe amândoi, Maria şi Iosif, împreună cu copilul în iesle”. Noaptea dintre 24 şi 25 decembrie este Noaptea Sfântă. Ea este sărbătorită după ce Soarele a trecut de punctul său cel mai de jos. Bradul de Crăciun cu lumina dumnezeiască, ce a venit pe pământ prin naşterea copilului Isus.

AŞTEPTAREA

În dimineaţa zilei sfinte micul Martin descoperise primul steaua aurită pe uşa camerei. - Ia te uită, ce e aici! strigă el. Luise veni în grabă şi întrebă: - Unde?- Aici pe uşă!- O stea de aur!- Da, o adevărată stea de aur pe uşa camerei de Crăciun. Copiii alergau tot mereu la uşa înstelată, ascultând. Uneori credeau că aud un trosnet sau un foşnet. După-amiază, când copiii erau deja

îmbrăcaţi de sărbătoare, întrebară nerăbdători: - De ce aşa târziu? Când se deschide uşa de la camera de Crăciun?- Trebuie să aşteptăm până când se întunecă şi până când sună clopoţelul, răspunse bunica. Până atunci mergem să ne plimbăm puţin. Afară începu treptat să se întunece. Nu dură mult până când copiii descoperiră primele stele pe cer. Copiii fură de acord că astăzi

strălucesc deosebit de frumos şi de puternic. Când se întoarseră, în casă era o atmosferă solemnă. Coridorul era luminat de o singură lumânare, mirosea a brad şi a ceară. Luise îşi

puse mâinile pe burtică şi-i şopti frăţiorului ei: - Când mă bucur foarte tare, mă gâdilă aici, ştii?

ASTĂZI S-A DESCHISAstăzi poarta cerului s-a deschisPrin ea, îngerii afară s-au rostogolit, Băieţii şi fetiţele se joacă frumuşel, Încoace şi-ncolo, Cum ne place nouă.

NOAPTEA SFÂNTĂ

Era ziua de Crăciun şi cu toţii plecaseră la biserică, înafară de bunica şi de mine. Cred că eram singuri în toată casa; noi nu am putut merge cu ei, pentru că eu eram prea mică, iar ea prea bătrână. Şi amândouă eram tare necăjite, că nu putuserăm merge la slujbă, să ascultăm colindele de Crăciun şi să vedem lumânările de Crăciun.

Însă cum stăteam noi aşa, singure, începu deodată bunica să povestească. - A fost odată un om, zise ea, care plecă în noaptea adâncă să aducă nişte foc. El trecu de la o casă la alta, ciocănind la uşi: - Oameni buni, ajutaţi-mă! spunea el. Mi-a născut soţia un copilaş şi trebuie să fac focul, să se încălzească şi ea şi cel mic. Dar era târziu, şi era noapte şi toţi oamenii dormeau, şi nimeni nu îi răspundea. Omul merse, şi merse, tot mai departe. În sfârşit, văzu în depărtare lumina unui foc. Atunci o luă în direcţia aceea şi văzu cum undeva,

afară, ardea focul. O mulţime de oi albe dormeau de jur împrejurul focului şi un cioban bătrân păzea turma. Când omul care voia să împrumute foc, ajunse aproape de oi, văzu că 3 câini mari stăteau la picioarele ciobanului şi dormeau. La sosirea lui se treziră toţi 3 şi-şi deschiseră larg boturile, ca şi cum ar fi vrut să latre, dar nu se auzi nici un sunet. Omul văzu cum li se zbârleau perii pe spate, văzu cum le

54

scânteiau colţii ascuţiţi în lumina focului, şi cum se repeziră asupra lui. El simţi cum unul îl prindea de picior, altul de mână şi al treilea de gât. Însă colţii şi dinţii cu care voiau să muşte câinii nu îi ascultară şi omului nu I se făcu nici cel mai mic rău.

Atunci omul vru să meargă mai departe, să ia focul de care avea nevoie. Însă oile stăteau atât de strâns una lângă cealaltă, că nu avea pe unde să calce. Atunci omul se urcă pe spatele lor şi păşi aşa, de pe una pe alta înspre foc. Şi nici una nu se trezi şi nici una nu se mişcă din loc.

Până atunci putu povesti netulburată bunica, însă acum n-am mai putut să nu o întrerup. - De ce nu se mişcau, bunico, întrebai eu. - Ai să afli imediat, zise bunica şi-şi continuă povestea. Când omul ajunse la foc, îl văzu pe cioban. Acesta era un om bătrân, morocănos, posomorât, aspru şi nemilos cu toţi oamenii. Şi când îl

văzu venind pe străin îşi luă bastonul lung, ascuţit la vârf, pe care obişnuia să-l ţină în mână când îşi păzea turma, şi-l azvârli înspre om. Şi bastonul porni şuierând asupra omului, dar de cum îl atinse, se dădu la o parte vâjâind şi căzu departe pe câmp.

Când bunica ajunse aici, o mai întrerupsei odată: - Bunico, de ce nu a vrut bastonul să-l bată pe omul acela?Însă bunica nu se lăsă întreruptă şi-şi continuă povestirea. Acum omul ajunse la cioban şi-i spuse: - Prietene ajută-mă, dăruieşte-mi puţin foc. Soţia mea tocmai a născut un copilaş şi trebuie să fac un foc, să se încălzească şi ea şi

micuţul. Ciobanul ar fi spus mai degrabă” nu”, dar gândindu-se cum câinii nu-i putuseră face nici un rău omului, cum oile nu fugiseră de sub

paşii lui, şi cum bastonul nu voise să-l lovească, I se făcu puţin frică şi nu îndrăzni să respingă cererea străinului. - Ia atâta cât îşi trebuie, îi spuse el omului. Însă focul aproape se stinsese. Nu mai erau crengi sau ramuri aprinse, ci numai o grămadă de cărbuni aprinşi, iar străinul nu avea nici

un vas în care să poată duce cărbunii. Când ciobanul văzu acest lucru, mai zise o dată: - Ia cât îţi trebuie!Şi se bucură, că omul nu putea lua foc de acolo. Însă omul se aplecă, luă cărbunii aprinşi cu mâna goală din cenuşă, şi îi puse în haina

sa. Iar cărbunii nu-i arseră nici mâinile , nici haina, iar omul îi ducea, ca şi cum ar fi fost nuci sau mere. Însă aici povestitoarea fu întreruptă pentru a treia oară: - Bunico, de ce nu voiau cărbunii să-l ardă pe omul acela?- Ai să afli imediat, zise bunica, apoi povesti mai departe. Când ciobanul, care era un om atât de rău şi de aspru, văzu toate acestea, începu să se minuneze: - Ce fel de noapte să fie aceasta, în care câinii nu muşcă, oile nu se sperie, lancea nu ucide şi focul nu arde!Îl strigă pe străin şi-l întrebă: - Ce noapte este aceasta în care toate lucrurile sunt îndurătoare cu tine?Atunci omul răspunse: - Eu nu pot să-ţi spun dacă nu vezi tu însuţi. Şi vru să-şi vadă de drumul său pentru a putea face cât mai repede focul la care să se încălzească soţia şi copilul său. Însă ciobanul se gândi să nu-l piardă pe om din ochi înainte de a vedea ce înseamnă toate acestea. El se sculă şi merse după el, până ce

omul ajunse la ai săi. Şi atunci văzu ciobanul, că omul nu avea nici măcar o colibă în care să locuiască, ci-şi lăsase soţia şi copilul într-o peşteră ce nu avea decât pereţi goi şi reci de piatră. Iar păstorul se gândi că bietul copilaş nevinovat va îngheţa acolo în peşteră, şi deşi era un om nemilos, fu totuşi impresionat şi hotărî să-i ajute copilului. Şi-şi desprinsese raniţa de pe umeri şi scoase dintr-însa o blană de oaie albă şi moale, şi o dădu omului străin spunându-i că poate înveli copilul cu ea.

Dar în clipa în care arătă că şi el poate fi milostiv şi îndurător I se deschiseră ochii şi el văzu ceea ce înainte nu putuse vedea şi auzi ceea ce înainte nu putuse auzi, Şi anume văzu cum de jur împrejurul copilului se aflau mulţi îngeraşi cu aripioare argintii. Şi fiecare dintre ei ţinea o harpă în mână şi cu toţii cântau că-n această noapte s-a născut Mântuitorul, care va mântui lumea de păcate.

Atunci înţelese ciobanul de ce în această noapte se bucurau toate făpturile astfel încât nu vroiau să facă rău nimănuiŞi nu numai în preajma copilului erau îngeri ci pretutindeni îi putea vedea ciobanul. În jurul său, în peşteră, pe munte, în zbor. Veneau

în cete mari şi când ajungeau aici se opreau şi priveau copilul. Şi era o curată revărsare de bucurie, de cântec şi joc şi pe toate acestea le vedea el în noaptea adâncă în care mai înainte nu văzuse nimic. Şi fu atât de bucuros că I se deschiseseră ochii, încât căzu în genunchi şi-i mulţumi lui Dumnezeu.

Când bunica ajunse aici, oftă şi spuse: - Însă ceea ce a văzut ciobanul am putea vedea şi noi, căci îngerii coboară din ceruri în fiecare noapte de Crăciun, şi dacă ni s-ar

deschide ochii am putea vedea şi noi. Şi apoi mă mângâie bunica pe cap şi spuse. - Să ţii minte acestea că sunt la fel de adevărate cum te văd şi cum mă vezi. Căci nu depinde de lumânări sau felinare, nici de Lună sau

de Soare, ci ceea ce ne trebuie este să avem ochi, care să poată vedea măreţia lui Dumnezeu. Selma Lagerlof

Wiegela, wiegela, Noapte sfântă, Îngerii au adus Copilul. Toţi oamenii îl vor legăna, Toate animalele protecţia îi vor căuta, Toate florile cu drag îl vor saluta, Toate pietrele la picioare îl vor adora, Toate fiinţele îi vor sluji, Heruvimi şi serafimi.

JOCURI DESPRE RAI ŞI NAŞTEREA LUI HRISTOS

55

Nu a fost dintotdeauna obiceiul să se sărbătorească deja din seara zilei de 24 decembrie Crăciunul. Ziua de 24 decembrie este ziua lui Adam şi a Evei, este ziua de reamintire a izgonirii din Rai. Izbăvirea de căderea în păcat s-a îndeplinit prin naşterea lui Christos. Ziua lui Christos a fost stabilită pe 25 decembrie. Ea începe la miezul nopţii cu Noaptea sfântă.

În anumite regiuni ale ţării, ca de exemplu în Oberungarn sau în Elsap, se executa de către laici un joc despre Paradis în ziua lui Adam şi Eva. Jocul despre Naşterea Domnului era expus abia în ziua de 25 decembrie. Aceste jocuri pot fi văzute astăzi din nou, în multe locuri. În Şcolile Waldorf învăţătorii pregătesc aceste jocuri pentru elevii lor.

Există interpretări conform cărora merele cu care este împodobit bradul de Crăciun, ar trebui să amintească de merele din Rai. JOCURI DE CRĂCIUN

Nu avem întotdeauna ocazia să vedem un joc de Crăciun, sau să participăm noi înşine la un astfel de joc. Şi din alăturarea mai multor colinde poate fi configurat un joc simplu, melodic. Chiar şi copiii mici iau parte din tot sufletul la un astfel de joc, chiar dacă încă nu stăpânesc cântecele. Pentru o astfel de serbare nu sunt necesare costume deosebite. Câteva pânze colorate îndeplinesc la fel de bine rolul costumelor. Maria primeşte o pânză maro ca mantie, un baston şi o pălărie. Hangiilor li se pot lega nişte şorţuri constituite din prosoape de bucătărie, şi mai pot primi nişte căciuli cu moţ. Îngerii au o bentiţă din folie de aur pe cap, care este împodobită cu o stea, şi de care este prins un voal alb. Unul dintre Îngeri poartă marea stea aurită înspre iesle. Pentru iesle se aduce puţin fân sau nişte paie. Pruncul Isus nu este reprezentat, el trăieşte în imaginaţie.

Cunosc un copac delicat şi fin, De fructe ciudate e plin. Scânteiază, străluceşte şi lumină răspândeşteDeparte, în noapte de iarnă e pus, Copiii îl, văd şi se bucură nespus;Şi-i culeg fructele câte unul, Până nu mai rămâne niciunul.

FolclorFLUIERUL CIOBĂNAŞULUI

În noaptea în care s-a născut Mântuitorul, un sărman băiat la oi mergea pe înălţimile din jurul Bethleemului, ca să-şi caute una dintre oi. Aşa s-a făcut că el nu s-a aflat printre păstorii despre care este vorba în Evanghelie.

Acest băiat se afla în slujba unui stăpân aspru - cine ştie, poate chiar a unui hangiu din Bethleem. Dacă s-ar fi întors acasă şi nu şi-ar fi găsit turma completă, l-ar fi bătut pe băiat. De aceea acesta abia dacă observa lucrurile minunate ce se petreceau în jurul său. Nu observă că vântul se opri, nu observă cum păsările începură să cânte, şi nici cum stelele străluceau de două ori mai luminos ca altă dată. Ci drumul său ducea în sus, pe deal, şi după fiecare tufiş căuta el , până când în sfârşit ajunse sus în vârf. De acolo putea privi în lung şi-n lat peste câmpie, până la oraşul Bethleem.

Şi cum sta el acolo sus, s-a întâmplat că s-au deschis Cerurile, iar noaptea a devenit luminoasă ca ziua. Şi apăru un şir de Îngeri, şi un cântec de slavă străbătu Pământul. Cât de mare a fost minunea care s-a petrecut în noaptea aceea, nici până în ziua de astăzi nu au aflat-o mulţi oameni. Aşa că poate fi cu iertare, că un biet băiat la oi nu a înţeles imediat mesajul. Căci el se gândea la oaia lui pierdută, şi voia să o caute mai departe. Şi deodată stete un Înger în faţa lui, care-i spuse:

- Nu mai purta grija oii tale. În această noapte s-a născut Cel mai mare păstor. Du-te repede la Bethleem, acolo unde copilul Isus, Mântuitorul Lumii, se află într-o iesle.

- Dar cum să merg în faţa Mântuitorului Lumii, spuse băiatul, dacă nu-i pot duce nici un dar?- Uite, ia fluierul ăsta, şi cântă-i băiatului un cântec la el, spuse Îngerul, şi dându-i un fluier, dispăru imediat. Fluierul avea 7 note, şi

când băiatul îl puse la gură, cânta ca de la sine. Recunoscător şi fericit alerga acum pe deal în jos. Dar când voi să sară peste râu, se împiedică şi căzu dintr-o dată printre pietre, cât era de lung. Fluierul îi scăpă din mână şi atunci băiatul rosti un cuvânt ce poate fi auzit printre ciobani. Frumos nu era. Şi când luă din nou fluierul în mână o notă se pierduse.

Acum mai rămăseseră doar 6 note. De plâns nu avea vreme, drumul era mai bun acuma, aşa că alergă mai departe, cât de repede putea. Dar deodată se opri. Căci în mijlocul drumului, în faţa lui, se afla un lup mare, însuşi mâncătorul oilor, cu colţii săi ascuţiţi. Atunci se înfurie băiatul.

- Cară-te de aici, îi strigă el, şi din nebăgare de seamă, aruncă cu fluierul după lupul ce se îndepărtase deja. Când îl regăsi, mai avea doar 5 note.

Acum ajunsese pe câmpie, unde se afla turma. Toate animalele dormeau şi domnea o linişte adâncă. Doar o oaie alerga behăind prin împrejur. Băiatul vru să o ducă în ţarc, alergă după ea, şi pentru că ea îl ocolea, aruncă în picioarele oii cu ceea ce avea în mână. Acum cu fluierul, care mai pierdu încă o notă.

Dar unde erau ceilalţi păstori? Că îngenuncheau deja în faţa copilului în staul, aceasta nu o ştia. Credea mai degrabă că sunt la un ulcior de bere la han, iar el stătea din nou de pază, pentru că el era cel mai tânăr? Arţăgos, împinse cu piciorul într-un ulcior de apă, ce se afla lângă foc. Şi atunci, ca o forţă invizibilă îi smulse fluierul din mână, şi când îl ridică din nou, mai avea doar 3 note. Acum alergă mai departe, spre Bethleem. Toate fură bune, până când voi să treacă prin poarta oraşului. Atunci se văzu dintr-o dată înconjurat de o ceată de băieţi care voiau să-i ia fluierul. Reuşi într-adevăr să-şi păstreze fluierul, dar o notă se mai pierdu cu această ocazie. Sus deasupra acoperişului strălucea steaua minunată, iar în iesle se afla Mântuitorul Lumii.

Dar fu să se întâmple ca fluierul să nu mai aibă decât o notă. Căci cum trecu de uşă, se repezi câinele care muşca al hangiului asupra lui. Şi nu ştiu să se apere altfel, decât cu ceea ce avea în mână, iar acela era fluierul.

Şi acuma stătea în prag şi nu îndrăznea să se apropie de copil. Căci îi era nespus de ruşine că din darul său mai rămăsese doar atât de puţin.

În simplitatea lui nu ştia că drumul tuturor oamenilor înspre Mântuitor este la fel. Dar Maica Domnului îi făcu semn să intre, şi băiatul păşi încetişor din colţul său şi cântă pe singura notă pe care o mai avea. Şi

cântecul fu minunat de frumos. Copilul ascultă, şi ascultară toţi cei care erau acolo, Maria şi Iosif, măgarul şi vitele. Dar copilul dumnezeiesc

56

îşi întinse mânuţa şi atinse fluierul. Şi iată că în clipa aceea el a devenit întreg, ca la început şi a răsunat iarăşi măreţ şi sfânt, aşa cum venise din ceruri.

Dan LindholnNOPŢILE SFINTE

În noaptea dintre 24 şi 25 decembrie încep cele 13 nopţi sfinte. Ele unesc anul vechi cu Anul Nou. Din perioada dintre Crăciun şi Cei Trei Magi s-au păstrat multe obiceiuri în popor.

În jurul Alpilor s-a menţinut obiceiul ca în timpul aşa. numitelor nopţi Rauchnachte (nopţi cu fum, conform credinţelor vechi, nopţi în care umblă duhurile rele, situate în preajma Crăciunului) să se tămâieze încăperile locuinţei, cămările, staulele şi şurile sau să se afume cu fum de ramuri de ienupăr. Temeiul acestui obicei se află în credinţa populară că nopţile de la sfârşitul anului vechi şi începutul Anului Nou se află sub influenţa forţelor rele, duşmănoase, care trebuiesc alungate cu “tămâie”.

Întâmplările, visele şi faptele ce se desfăşoară în cele 13 nopţi au influenţă activă asupra anului următor şi în viitor. Acest răstimp poate fi prilej pentru a aduna forţe spirituale pentru anul ce vine. Nopţile Sfinte reprezintă momente de tihnă între cei doi

ani. SFÂNTUL SILVESTRU 30 decembrie

Obiceiul de a întâmpina prima zi a anului cu focuri de artificii şi pocnitori îşi are obârşia de pe vremea păgânismului. Pe atunci miezul nopţii de la schimbarea anului conta ca noapte principală în care bântuiau duhurile rele. În această oră spirituală neplăcut resimţită se căuta ocrotire în societate. Prin bătaia clopotelor, pocnitul biciului şi răpăitul tobelor se urmărea gonirea demonilor iernii, pentru ca sănătatea şi puterea de creştere să se poată reîntoarce. Obiceiul de a saluta Anul Nou cu focuri sau cu focuri de artificii este îndrăgit până în zilele noastre. Putem confecţiona noi înşine nişte facle simple.

FACLĂ DE RĂŞINĂ- baston de lemn drept şi gros- capac de borcan de marmeladă din tablă- cuie- con de pin- răşină uscată de copacbastonul de lemn se ascute la un capăt. La capătul drept se bate capacul în cuie, astfel încât interiorul său să vină în sus. Lemnul va fi

înfipt afară în zăpadă sau în pământ. Între solzii conului de pin punem câteva biluţe de răşină; conul va fi aşezat pe bastonul pregătit în acest scop şi I se va da foc.

Produsele de patiserie sărate din seara Sf. Silvestru pot fi pregătite sub forma diferitelor simboluri de noroc. SALEURI DE SILVESTRU

- 240 g grâu fin măcinat- 250 g şvaiţer- 250 g unt- 1 lingură sare- 1 gălbenuş- mac, chimen, brânză, boia pentru presărat. Din făină, brânză rasă, untul şi sarea se frământă un aluat. Formăm semne de noroc: trifoi cu 4 foi, potcoave etc. Ungem formele cu

gălbenuş şi le presărăm cu mac, chimen, caşcaval ras sau boia, şi le coacem galben. auriu la foc potrivit. RETROSPECTIVA ANULUI

Toţi jucătorii stau în cerc. În mijlocul lor pe podea, se află o sticlă. Conducătorul jocului este fie ales, fie tras la sorţi. El pune întrebări retrospective asupra anului trecut şi învârte sticla. Cel în dreptul căruia se opreşte sticla are voie să răspundă. Sticla este învârtită mai departe la orice nouă întrebare, dar şi atunci când mai mulţi jucători vor să răspundă, sau când cineva nu are răspuns.

Natura întrebărilor trebuie să corespundă copiilor care participă la joc, de exemplu: - De care excursie ne amintim cu drag?- Unde sau când am găsit primii toporaşi?- Când a putut fi construit primul om de zăpadă?- Ce sărbătoare a rămas în mod deosebit în amintire? Etc…Topirea plumbului este un joc îndrăgit de multe generaţii, ce se practică în noaptea Sf. Silvestru. Formele adesea bizare ale imaginilor

turnate sunt interpretate la modul hazliu în societate ca imagini pentru viitor. PESCUITUL DE ANUL NOU

- un baston subţire de lemn- cca. 50 cm şnur subţire- 1 magnet - mici şaibe metalice- carton de desenatDin şnur, inelul magnetic şi bastonul de lemn se formează o undiţă. Din carton decupăm pictate, “semne de destin”, de exemplu Soarele,

potcoavă, măgar, nor, trifoi cu 4 foi, fulger, ochelari roz, purcel, cizmă, sac cu aur etc. Decupăm simbolurile apoi le pictăm şi le lipim şaibele în centrul de greutate; apoi le amestecăm într-o oală înaltă.

Cu ajutorul undiţei jucătorii îşi caută “destinul”, care zace tăinuit pe fundul vasului. Pentru adulţi, aşteptarea Anului Nou se împleteşte adesea cu dorinţe şi speranţe. Copiii, dimpotrivă, se îndreaptă prea puţin spre viitor. Ei

se bucură că au voie să se culce mai târziu şi că pot întâmpina Anul Nou cu tot felul de poezioare şi de sentinţe, mai mult sau mai puţin înţelepte.

ZICERI DE ANUL NOUToţi participanţii se aşează la o masă. Pe aceasta sunt pregătite mai multe hârtiuţe şi un creion. Unul dintre jucători scrie un cuvânt

oarecare pe una din hârtii. Înainte de a da hârtia mai departe, o îndoaie, astfel încât cuvântul scris să fie ascuns. După ce bileţelul a trecut în

57

felul acesta pe la toată lumea, este deschis în mod solemn. Apoi se încearcă versificaţia unei ziceri - poezioare de Anul Nou, care să lege împreună cuvintele înscrise. De exemplu, din cuvintele mătură, oală, treaptă, om de zăpadă, ţară, trebuie formată o poezioară:

Pe treapta de lângă stradăŞade omul de zăpadăCu oală drept pălărieŞi mătura să şi-o ţie. Vă doreşte An bun iarăTuturor celor din ţară.

NOUL SOARE

În ziua de Sf. Silvestru, după ce am hrănit vitele şi le-am adăpat, zăboveam cu drag pe colina din spatele casei, privind înspre anul ce se încheia.

Soarele răsărise târziu după munţi. Pe la 10 dimineaţa a trecut pe la frasinul acoperit cu promoroacă, pe la prânz era abia la vârful pinilor, şi mai mult nu a putut urca, ci epuizat a coborât. Strălucirea acoperişurilor acoperite cu zăpadă a pălit, şi noaptea înainta tot mai mult cu întunericul său. Peste zi picuraseră stropi de pe marginea acoperişurilor, acuma era linişte şi în loc de stropi atârnau nişte ţurţuri de gheaţă.

Şi apoi ne-am dus la culcare. La noi nu era obiceiul să aşteptăm ultima oră a vechiului an. Liniştită şi întunecoasă învăluia noaptea gospodăria noastră, totul era ca în fiecare noapte. Eu însă nu dormeam şi-mi ţineam ochii şi

urechile bine deschise şi aşteptam anul ce trebuia să vină. Era pace şi linişte ca în fiecare noapte, şi totuşi era cu totul altfel-o sfinţire plină de taină…

Jos, în odaie se auzi pendula. 11 bătăi. Începea ultima oră. Am început să mă gândesc la întâmplările anului trecut…Păreau că se cufundă toate în anul ce se îndepărta. În ultimile minute crescu tensiunea. Apoi am auzit pendula. Se încheiase anul cel

vechi. M-am gândit: “în numele lui Dumnezeu, acum este Noul An”. Şi m-am culcat pe urechea cealaltă. Acum să adorm. Şi cum era cu Anul Nou? Ferestrele aveau aceleaşi flori de gheaţă ca şi celelalte zile de iarnă. Soarele răsărea într-un roşu la fel de

stins şi apunea la fel de somnoros. Şi totuşi! Pentru mine, micul băiat, era un alt Soare. Ieri nu putea urca mai mult, pentru că era prea bătrân, astăzi pentru că era un copil slăbuţ.

- Tată, în fiecare zi răsare acelaşi Soare de după munte? Cum aşa?- Prin Atotputernicia lui Dumnezeu. - Cred că Bunul Dumnezeu are mulţi Sori. Căci nu puteam să-mi imaginez că acelaşi Soare care apune astăzi, răsare mâine din nou. Doar nu-l vedeam întorcându-se. Iar eu, micul

băieţel, voiam neapărat să am un Soare nou în Noul An! Nu mă gândeam cum este lumea, ci cum doream eu să fie. Dar oamenii adulţi sunt plini de îngrijorare la începutul Noului An, şi vorbesc despre viitor, oare cum va fi?

Noi nu trebuie să ne îngrijorăm, noi ne bucuram. Căci stăpânul timpului înalţă Soarele din zi în zi tot mai mult şi-l face să zboare peste iarnă şi vară, peste leagăn şi mormânt. Căci anul terestru cu schimbările sale nu are nici o importanţă în faţa veşniciei lui Dumnezeu, în care nu rezistă decât sufletul nemuritor al omului!

Peter RoseggerAnul vechi a trecut, Anul Nou a venit. Cel vechi îşi ia rămas bun, cel nou salută prietenos acum. La fapte noi, cu vrednicie, ne-ajută bunul Dumnezeu, Căci pentru toate sfat el ştie.

ANUL NOUFiecare An Nou este salutat cu speranţe şi aşteptări. Obiceiul de a trece de la o casă la alta, pentru a ura şi altor oameni fericire şi

binecuvântare pentru următoarele 12 luni îşi are obârşia în Evul mediu. Căci adesea oamenii sărmani erau nevoiţi să străbată satul cântând şi sperând că vor primi ceva de pomană.

Şi în ziua de astăzi se văd copii care de Anul Nou trec cântând de la o casă la alta. În funcţie de ţinut, ei poartă anumite costume. Uneori unul dintre ei duce o stea. Astăzi, când sărăcia şi foametea nu mai constituie imbold înspre astfel de fapte, vechiul obicei este altfel vivifiat. Vecinii, cunoscuţii sau rudele sunt surprinşi de Anul Nou prin cântece prin care li se urează noroc şi fericire, sau prin daruri, ca de exemplu un purcel de puşculiţă sau din aluat etc.

PĂŞIM ÎNĂUNTRUPăşim înăuntru cu smerenie mereu, O seară bună să vă dea Dumnezeu.

Urăm stăpânului masă-mbelşugată, Până-n toate patru colţurile bine încărcate.

Urăm stăpânei casei aurit baticuţ, Şi la anul fiu micuţ.

Urăm domnişoarei pieptăraş frumos, Şi la anul tânăr soţ.

Urăm fiului casei cal alb înaripat, Să se-apuce de zburat.

Urăm slujitorului bici nou împodobit, Să se-audă c-a plesnit.

Urăm fetei în casă pieptănuş frumos, Şi la anul tânăr soţ.

O auzim pe Mamsell cu cheile zăngănind, Ne aduce ceva venind.

58

Mamsell, nu tăia aşa de strâns, Că-ţi tai degetele şi te pui pe plâns!

PURCEL – SIMBOL ADUCĂTOR DE NOROCMascotă

1 lămâie- 4 migdale curăţate- 1 bănuţ bine curăţat- 2 cuişoareCrestăm în lămâie un arc pentru coadă, 2 triunghiuri pentru urechi şi despicătura pentru gură. Cuişoarele vor fi ochii, migdalele şi

bănuţul se înfige în gură ca semnul norocului. COVRIGEI DE ANUL NOU

- 200 g făină de grâu, tip 1050- 200 g alac măcinat fin, cernut- sare- 20 g drojdie- 1/2 linguriţă zahăr- 100 g apă călduţă- 100 g lapte călduţ- 1- 2 linguri ulei de floarea-soareluipentru baie: - 2 l apă- 3 linguri sarepentru presărat: sare grunjoasă. Ambele sorturi de făină se amestecă cu sarea , se face o adâncitură în care se toarnă drojdia amestecată bine cu zahărul şi o parte din apă;

se acoperă. Se lasă la dospit cca. 15 minute apoi se adaugă restul de lapte şi apa, la sfârşit uleiul. Aluatul se frământă cel puţin 10 min. temeinic, se mai lasă 15 min. la dospit, se mai frământă încă o dată, apoi se împarte în 16 bucăţi. Din fiecare bucată se face un rulou lung de cca. 40 cm, care la mijloc e aproape de două ori mai gros decât la margini. Alcătuim covrigeii, marginile le udăm cu puţină apă şi le lipim bine. Covrigeii se lasă să dospească acoperiţi 10 min. , cuptorul se încălzeşte la 250 grade, pe fundul său se pune un vas întins cu apă. Covrigeii se cufundă pe rând în baia de apă cu sare care fierbe, se pun pe forma unsă cu ulei sau unt, se presară imediat cu sare şi se coc cca. 20 min. în abur, până devin maronii-aurii. Deschizătura de evacuare a aburului din sobă se astupă cu folie de aluminiu.

CELE 12 LUNI

Într-un sat trăia o femeie rea şi zgârcită cu fiica ei şi fiica ei vitregă. Fiica ei era preferata, dar nimic din ceea ce făcea fiica ei vitregă nu putea să-i fie pe plac. Orice ar fi făcut, nu era bine, şi oriunde s-ar fi îndreptat nu era mulţumită. Fiica ei stătea toată ziua tolănită în culcuş şi mânca turtă dulce, pe când fiica vitregă nu afla clipă de odihnă, de dimineaţa până seara; Căci ba trebuia să care apă, ba să aducă vreascuri din pădure, ba să spele rufele la râu, ba să smulgă buruienile din grădină. Ea ştia să cânte un cântec despre frigul iernii şi arşiţa verii, despre vântul primăverii şi ploaia toamnei. Din această cauză a şi putut vedea deodată toate cele 12 luni.

Era iarnă, în luna ianuarie. Zăpada căzuse în asemenea cantităţi, încât trebuia dată cu lopata la o parte din faţa uşii. În pădure copacii erau îngropaţi până la jumătate în mormane de zăpadă şi nici nu se puteau clinti în bătaia vântului. Oamenii stăteau în case şi păzeau focul din sobe. Pe o asemenea vreme deschise mama vitregă într-o seară uşa, observă cum furtuna mătura zăpada din calea ei, se întoarse înapoi la soba caldă şi îi spuse fiicei vitrege:

- Ai putea să te duci până în pădure să cauţi nişte ghiocei. Mâine e ziua de nume a sorei tale. Fetiţa se uită la mama vitregă - glumea sau o trimitea într-adevăr acuma în pădure? În pădure acum era groaznic! Şi de unde ghiocei în

plină iarnă? Înainte de luna martie nu răsar, oricât i-ai căuta. În pădure nu puteai decât să mori, scufundat în troienele de zăpadă. Iar sora îi spuse:

- Şi chiar dac-ai pieri, cine o să plângă după tine! Marş, du-te şi să nu te întorci fără flori. Ai aici un coş. Fetiţa se înveli plângând într-o basma ruptă şi ieşi pe uşă. Vântul îi sufla zăpadă în ochi şi îi smulse basmaua de pe umeri. Cu multă

greutate merse mai departe; abia putea să-şi mai tragă picioarele afară din mormanele de zăpadă. De jur împrejurul ei se întuneca tot mai mult. Cerul era negru. Nici o singură stea nu privea spre Pământ dinspre Cer. Aici jos era ceva mai multă lumină, pentru că ninsese. Ajunse în pădure. Era atât de întuneric, încât nu vedea nici mâna dinaintea ochilor. Micuţa se aşeză pe un trunchi de copac răsturnat şi rămase acolo. Şi ce dacă o să îngheţe! Dintr-o dată se văzu o lumină printre copaci, ca şi cum o stea se prinsese între ramuri. Fetiţa se sculă în picioare, păşind cu greu peste copacii răsturnaţi. Măcar să nu se stingă lumina! se gândea ea. Dar nu se stinse, ci lumina tot mai puternic. Deja mirosea a fum cald, şi se auzeau vreascuri trosnind în foc.

Fetiţa îşi iuţi paşii şi ajunse într-un luminiş. Ca împietrită rămase locului. În luminiş era atâta lumină, de parcă strălucea Soarele. În mijloc ardea un foc mare de tabără. Flăcările ajungeau aproape până la cer.

De jur împrejurul focului se aflau oameni - unii mai aproape, alţii mai departe. Vorbeau cu voce joasă. Fetiţa se uita la ei şi se gândea. Cine să fie? Nu arătau ca nişte vânători, şi cu atât mai puţin ca tăietori de lemne, căci purtau nişte

veşminte splendide: unul de argint, altul de aur, altul de catifea verde!Începu să-i numere, şi ajunse la 12: 3 erau bătrâni, 3 în vârstă, 3 tineri, 3 foarte tineri. Cei tineri şedeau aproape de foc, cei bătrâni mai departe. Dintr-o dată unul dintre bătrâni se întoarse - cel mai în vârstă, cu barbă, cu

sprâncene groase - şi se uită în direcţia unde se afla fetiţa. Micuţa se sperie şi vru să fugă, dar era prea târziu. Căci bătrânul o întrebă cu o voce puternică:

- De unde vii? Şi ce ai de căutat aici?Ea arătă înspre coşul gol şi spuse: - Trebuie să umplu coşuleţul cu ghiocei.

59

Bătrânul râse. - Ghiocei în ianuarie! Mult te-ai mai gândit!- Nu m-am gândit eu, răspunse fetiţa, ci mama vitregă m-a trimis să culeg ghiocei şi mi-a poruncit să nu mă întorc cu mâna goală. Cei 12 se uitau la ea. Apoi începură să vorbească între ei. Fetiţa sta acolo şi asculta, dar nu înţelegea nici un cuvânt, căci era ca şi cum

nu oamenii vorbeau între ei, ci ca şi cum ar fi foşnit copacii. Vorbiră şi vorbiră, şi apoi tăcură. Bătrânul se întoarse iarăşi spre ea şi o întrebă:

- Şi ce-ai să faci, dacă nu găseşti ghiocei? Înainte de luna Martie nu ies la lumină. - Rămân în pădure, spuse fetiţa, şi aştept luna Martie. Mai bine îngheţ aici, decât să mă întorc fără ghiocei acasă. La aceste cuvinte suspină amar. Dintr-o dată se ridică dintre cei 12 un tânăr vesel care purta o blană pe umărul stâng, şi se duse la bătrân. - Frate Ianuarie, lasă-mă în locul tău pentru o oră!Bătrânul îşi trecu mâna prin barbă şi zise: - Te-aş lăsa, dar Martie nu poate veni înainte de Februarie. - Nu-i nimic! mormăi un alt bătrân foarte zbârlit, cu o barbă stufoasă. Lasă-l în locul tău, eu nu mă supăr. O cunoaştem cu toţii pe

micuţă: ba o întâlneam cu găleata după apă la copcă din râul îngheţat, ba în pădure să aducă lemne…Aparţine tuturor lunilor. Trebuie să o ajutăm.

- Atunci fie cum vrei! Spuse Ianuarie. El bătu cu bastonul său de gheaţă în pământ şi zise un descântec.

Geruri grele, vânturi reci, Ridicaţi-vă de-aici!Nu frângeţi copacii, Nu faceţi vreun rău, Nici mestecenilor, şi nici brazilor!Fiţi milostive cu corbii hoinari, Şi cu toate celelalte animale, Nu lăsaţi nici oamenii sărmaniSă-ngheţe într-ale lor camere!

Bătrânul tăcu. În pădure se făcu linişte. Copacii nu mai trosneau de frig, zăpada începu să cadă în fulgi mari şi moi. - Acum e rândul tău frăţioare! Spuse Ianuarie, şi-i predă bastonul fratelui mai tânăr, ciufulitul Februarie. Acesta împinse cu bastonul în pământ, îşi clătină barba şi mormăi:

Furtuni, uragane veniţi!Vuiţi cu toată puterea. Vârtej de vânt să vâjâieSă vâjâie-n miez de noapte, Să bubuie pe culmi înalte, Zvârlind cu putere de vânt, Să măture să-mprăştie zăpada, Ca şerpii peste câmp.

De-dată ce spuse acestea se auzi printre ramuri un vânt violent, umed. Fulgii de zăpadă dansau sălbatic, vârtejuri albe măturau câmpia. Februarie predă bastonul său de gheaţă frăţiorului mai tânăr şi zise:

- Acum tu eşti la rând, frate Martie!Fratele mai tânăr luă bastonul şi lovi cu el în pământ. Fetiţa văzu că nu mai era baston de gheaţă, ci o ramură mare , acoperită cu

muguri. Martie râse şi cântă cu o voce puternică, tinerească :

“Zăpezi, topiţi-vă !Curgeţi iar, râuri, Furnici, pregătiţi-vă, Urşi, treziţi-vă, După-a iernii amorţire. Păsări, cântaţi-vă cântecele, Despre-a firii bucurie, În zăpadă ghiocei să crească, Să râdă iar şi să înflorească ! “

Fetiţa bătu din palme de bucurie. Unde dispăruseră mormanele de zăpadă ? Unde plecaseră ţurţurii de zăpadă ce atârnau de fiecare creangă ?

Iar sub picioare - pământul primăvăratec moale. De jur împrejur picura, curgea, răpăia. Mugurii s-au umflat pe ramuri, şi deja privesc în jos de sub coaja-ntunecată primele frunzuliţe verzi.

Fetiţa se uita, se uita, şi nu se sătura privind. - De ce stai? o întrebă Martie, grăbeşte-te, fraţii mei ţi-au dăruit o singură oră. Fetiţa privi în jurul ei şi se îndreptă grăbită spre pădure, să caute ghiocei. Erau infinit de mulţi! Sub tufişuri, lângă pietre, pe coline cu

muşchi, lângă, sub, oriunde te uitai. Ea culese coşuleţul plin şi-şi umplu şi şorţul şi alergă repede înapoi în luminiş, unde arsese focul şi unde stătuseră cu cei 12 fraţi.

Dar acolo nu se mai afla nici foc şi nici un frate… Era lumină în luminiş, dar nu ca înainte. Lumina nu provenea de la foc, ci de la Luna plină , ce răsărise peste pădure.

Fetiţei îi păru rău că nu mai era nimeni acolo, căruia să îi mulţumească, şi se grăbi înspre casă.

60

Iar Luna venea în urma ei. Fără să-şi simtă picioarele, fetiţa alergă până la uşa casei. Abia păşi în casă, şi furtuna de zăpadă începu să răpăie iarăşi la ferestre,

iar Luna dispăru între nori. - Ei, întrebară mama şi sora vitregă, ai venit deja? Şi unde sunt ghioceii?Fiica vitregă nu răspunse nimic, dar scutură ghioceii din şorţ pe bancă şi puse coşuleţul alături. Mama şi sora vitregă rămaseră uluite. - De unde-i ai?Şi atunci le povesti fetiţa cele trăite. Amândouă ascultară şi-şi clătinară capetele - credeau şi-apoi nu mai credeau. Era şi greu de

crezut, dar acolo pe bancă se afla într-adevăr o grămadă întreagă de ghiocei proaspeţi, alb-albăstrui, şi mirosea a primăvară. Mama şi sora vitregă schimbară priviri între ele şi întrebară: - Nu ţi-au mai dăruit şi altceva lunile ?- Nu le-am rugat pentru mai mult. - Se vede din asta ce toantă eşti! zise sora ei. Întâlneşti toate lunile deodată şi nu ceri altceva decât ghiocei! Dac-aş fi fost în locul tău,

aş fi ştiut ce să cer. Unei luni îi ceream mere şi pere dulci, alteia căpşuni coapte, celei de a treia ciuperci albe, celei de a patra , castraveţi proaspeţi!

- Înţeleaptă mai eşti tu, fetiţa mea! o lăudă mama. Iarna, căpşunile şi perele sunt tare scumpe. Dacă le-am fi vândut, câţi bani am fi câştigat! Iar toanta asta ne aduce ghiocei! Ia-ţi ceva călduros pe tine, fetiţa mea, şi aleargă la luminiş. N-o să-ţi facă nici un rău, chiar dacă ei sunt 12 şi tu eşti una singură.

- Numai să-i găsesc! răspunse fiica şi-şi luă imediat haina şi-şi legă o basma în jurul capului. Mama mai strigă după ea: - Ia-ţi mânuşile, Încheie-te la blană!Dar ea era deja în faţa uşii şi alerga prin pădure. Merse pe urmele surorii sale, grăbindu-se. Să ajung cât se poate de repede la luminiş!

Gândi ea. Pădurea devenea tot mai deasă, tot mai întunecoasă, troienii de zăpadă se înălţau tot mai sus , hăţişul copacilor răsturnaţi sta ca un zid

în faţa ei. Ah! Se gândi fiica cea rea, de ce-oi fi venit în pădure? Puteam sta aşa de bine acuma în patul meu cald. Acum aleargă şi îngheaţă! Pot să şi mor aici. Pe când gândea toate acestea, văzu sclipind în depărtare o lumină - ca şi cum o stea s-ar fi prins între ramuri. O luă înspre lumină. După ce merse multă vreme, ajunse la luminiş. În mijlocul lui era un foc mare de tabără, şi de jur împrejurul focului şedeau cei 12 fraţi, cele 12 luni. Şedeau acolo şi vorbeau între ei.

Fata păşi înspre foc, dar nu se înclină, şi nici nu rosti vreun cuvânt politicos, ci-şi căută locul cel mai bun şi se încălzi. Fraţii tăcură. În pădure se făcu linişte. Dintr-o dată luna Ianuarie bătu cu bastonul în pământ.

- Cine eşti? Întrebă el, de unde vii?- De acasă, răspunse fiica femeii celei rele. I-aţi dat astăzi un coşuleţ plin cu ghiocei surorii mele. I-am mers pe urme. - Pe sora ta o cunoaştem, răspunse luna Ianuarie. Dar pe tine nu te-am văzut, până acuma. Ce te aduce la noi?- Vreau daruri de la voi. Luna Iunie să-mi scuture căpşuni în coşuleţ, dar cât mai mari. Luna Iulie castraveţi proaspeţi şi ciuperci albe,

luna August mere şi pere dulci. Iar Septembrie nuci coapte. Şi Octombrie…- Aşteaptă, spuse luna Ianuarie. Vara nu vine niciodată înainte de primăvară, iar primăvara urmează după Iarnă. Până la luna Iunie mai

e destul. Acum eu sunt stăpân în pădure, 31 de zile domnesc aici. - Ia te uită la domnul cel furios, zise fiica cea rea. Dar eu n-am venit la tine - de la tine nu te poţi aştepta la altceva decât la zăpadă şi

gheaţă. Mie-mi trebuiesc lunile de vară. Atunci se întunecă luna Ianuarie. - Caută vara în iarnă! Zise el. El ridică braţul şi în pădure se ridică o furtună de zăpadă de la pământ până la cer, acoperind pădurea şi câmpia unde se aflau fraţii, cu

nori deşi. Nu se mai nici focul, se auzea numai cum pâlpâia dispărând. Atunci se sperie fiica cea rea. - Opreşte, strigă ea, ajunge!Dar ce era acolo! Furtuna de zăpadă o învălui cu u vârtej, o orbi, îi tăie respiraţia. Ea se cufundă într-un troian de zăpadă, iar zăpada o

astupă acolo. Mama aşteptă, îşi aşteptă fiica, se uită pe fereastră, ieşi în faţa uşii, dar nu venea. Atunci se îmbrăcă cu haine călduroase şi merse în

pădure. Dar cum să găseşti pe cineva în hăţişuri, pe o asemenea furtună de zăpadă şi-ntr-un asemenea întuneric! Ea merse, şi merse, şi căută, şi căută, până când în sfârşit îngheţă. Rămaseră aşadar amândouă în pădure aşteptând vara. Dar fata cea bună mai trăi multă vreme pe pământ, şi crescu şi se căsători şi avu copii.

Şi de jur împrejurul casei ei, se spune se întindea o grădină aşa de minunată cum nu mai e alta pe lume. Căci în această grădină florile înfloreau mai devreme decât în toate celelalte grădini, şi fructele se coceau mai repede. Când peste tot era arşiţă, acolo era răcoare, iar când erau furtuni, acolo era linişte.

- Această gospodină are ca oaspeţi toate cele 12 luni deodată! Spuneau oamenii. Şi cine ştie, poate că aşa era.

Samuel Marschak

CEI TREI MAGI

ÎNŢELEPŢII

Evanghelia de la Matei vorbeşte despre Magi. Steaua I-a condus la Bethleem. Ei intrară în casa deasupra căreia se oprise steaua, “şi găsiră pruncul cu Maria, mama lui, şi căzură în genunchi şi I se închinară şi-şi deschiseră vistieriile lor, I-au adus lui daruri: aur, smirnă şi tămâie. ”

Darurile celor trei Sfinţi Regi au valoare de simbol. Aurul pentru înţelegerea -intuirea spiritual- dumnezeiascului, tămâie pentru slujba de jertfire şi virtuţile omeneşti, smirna pentru unirea sufletului omenesc cu veşnicul, cu nepieritorul.

61

Conform unor descrieri şi tablouri vechi, veşmintele celor 3 Magi aveau fiecare o anumită culoare. Ale lui Melchior, cel care oferise aurul, era roşul, albastru pentru Balthasar, cel ce adusese tămâia şi verde pentru Kaspar, maurul care oferise smirna.

Pe icoane, copilul dumnezeiesc căruia cei 3 Magi îi oferă darurile lor, este reprezentat stând în picioare sau aşezat, pe când în Adoraţiile păstorilor el este de obicei reprezentat culcat.

Ziua de 6 ianuarie este şi o zi memorială a faptului că la 30 de ani de la naşterea sa, Isus a fost botezat în Iordan de către Ioan Botezătorul.

LEGENDĂCu mult înainte de Naşterea lui Isus trăia în Răsărit profetul Balaam. El povestea: “ Răsare o stea. Un om se va naşte în Israel, care va

domni peste toate neamurile. ”Această profeţie a fost preluată cu multă bucurie şi emoţie la curţile împărăteşti ale Orientului. Împăraţii Răsăritului au tocmit 12 dintre

cei mai buni cititori în stele în serviciul lor. Aceştia urmau să cerceteze semnele cereşti anunţate de pe muntele Vaus, care depăşea în înălţime toţi munţii din zona aceea.

Învăţaţii se retraseră în singurătatea muntelui şi observară zi şi noapte mersul stelelor. Aşteptară mulţi ani, fără să observe vreun semn deosebit. Cu fiecare zi creştea dorinţa de a vedea steaua şi se răspândeau zvonurile în acest sens.

În noaptea în care s-a născut copilul Isus, apăru deasupra muntelui Vaus steaua pe care o anunţase Profetul Balaam. Vestea despre acest extraordinar fenomen a fost neîntârziat răspândită. Ea ajunse prin semne deosebite cu faclele din turnurile de veghe

de pe munţii înconjurători până la palatele împărăteşti. Când Împăraţii Orientului aflară vestea mult aşteptată, se bucurară că li s-a îngăduit să vadă steaua în timpul vieţii lor. Mesajul stelei era: “mergeţi degrabă în ţara lui Israel, acolo veţi afla Împăratul pe care îl căutaţi şi care astăzi s-a născut. "”

Melchior, Împăratul Nubiei, Balthasar, Împăratul Godoliei şi Sabei, şi Kaspar, Rege al Tarsului şi Insulei Egryskulla porunciră fără ezitare să se facă pregătirile de călătorie. Cănile măreţ împodobite, dromaderi, cai şi elefanţi fură încărcaţi cu daruri şi bagaje de călătorie. Chiar în acea noapte plecară caravanele din 3 împărăţii la drum, în căutarea copilului dumnezeiesc.

Pe vremea aceea porţile oraşelor erau deschise noapte şi zi, astfel încât împăraţii putură urma steaua fără oprire. Ei călătoriră 12 zile şi 12 nopţi în urma stelei care îi aduse astfel pe cei 3 Magi înţelepţi până la o răscruce din apropierea Ierusalimului, şi acolo îi părăsi.

Întunericul care se lăsă deodată şi o ceaţă groasă făcură imposibilă continuarea călătoriei. În dimineaţa următoare, la răsăritul Soarelui ceaţa se risipi, dar steaua rămase mai departe ascunsă. Abia acum se putu vedea că în locul acela se întâlniseră 3 caravane. Aflară că toate 3 aveau acelaşi ţel. Magii se salutară între ei cu multă consideraţie şi bucurie. Ei intrară împreună în Ierusalim, crezând că acolo vor afla pruncul anunţat.

Când Irod află că împăraţi din ţări străine au venit să venereze Împăratul nou-născut al Iudeilor, deveni neliniştit. El se prefăcu a fi prietenos şi îi invită pe străini în palatul său. Apoi le spuse:

- Mergeţi de căutaţi copilul. Şi când îl veţi găsi, anunţaţi-mă şi pe mine, să vin şi eu să mă închin lui. De îndată ce Magii părăsiră Ierusalimul, li se arătă din nou steaua. Ea îi conduse chiar în ziua aceea la Bethleem. Acolo se opri deasupra

unui adăpost modest, şi lumină mai puternic ca oricând. Răspândea o asemenea strălucire încât staulul în care se născuse pruncul Isus şi toate cele ce se aflau înăuntru erau luminate de lumina sa.

Cei 2 Împăraţi sfinţi erau deosebiţi de emoţionaţi şi de impresionaţi de această lumină neobişnuită ce umplea această încăpere sărăcăcioasă. Ei căzură la pământ în faţa pruncului dumnezeiesc din iesle. În zăpăceala lor uitară să ofere toate darurile costisitoare pe care le luaseră cu sine.

Melchior dărui un mic măr de aur şi o punguţă cu 30 de bani de aur, Balthasar întinse un vas cu tămâie iar Kaspar oferi o mână de smirnă.

După ce Magii jurară credinţă copilului Iisus, părăsiră Bethleemul. Copleşiţi de oboseală, se culcară şi dormiră întreaga zi şi o jumătate de noapte. Se treziră după acelaşi vis. Un Înger le interzisese să se întoarcă înapoi la Irod şi le spuse să se întoarcă pe cât de repede posibil în ţările lor, pe altă cale.

Magii se întoarseră pe căi necunoscute în ţările lor. După 2 ani de zile ajunseră la Muntele Vaus, deasupra căruia strălucise în prima Noapte Sfântă steaua făgăduinţei. Înainte de a-şi despărţi drumurile, construiră acolo o biserică în onoarea pruncului dumnezeiesc.

În peisajul cu iesle, a cărui construcţie a început din prima zi de Advent, începând din Noaptea Sfântă au pornit la drum cei 3 Magi. Până la 6 Ianuarie se apropie tot mai mult de iesle, în timp ce păstorii se îndepărtează. După 6 ianuarie pleacă şi ei.

Magii se întorc acasă-n Răsărit, Cu cai, elefanţi şi cămile, cum au venit. Copilulu sfânt l-au venerat, Aur, smirnă şi tămâie I-au dat. Vă mulţumim vouă, Înţelepţilor, Că de departe aţi venit, Vă aşteptăm şi la anul să veniţi, De daruri însoţiţi.

Christiane Kutik

CEI TREI MAGIJoc

Dumnezeu prin stea a călăuzitMagii cei din Răsărit.

La copilul dumnezeiesc, prin Ierusalim, Într-un staul din bethleem.

Au străbătut în 13 zile o distanţă mare, Kilometrii întregi dispăreau în zare.

62

Au ajuns în faţa porţii lui Irod, Ce-i întâmpinară cu mult norod. Irod: “O regi puternici, cu ce să vă ajutăm?”Magii: “Spre Bethleem ne îndreptăm, Spre Bethleem, oraşul lui David ne vom duce, Într-acolo steaua ne conduce. ”

“Ce să faceţi acolo, puternici Regi de pe Pământ?”“Să venerăm copilulu sfânt. Aur, smirnă şi tămâie vrem să-i dăruim, Ca Rege al nostru să-l slăvim!

Toţi: “Doamne, să fim lângă El şi noi dorim, Slujitorii lui să fim!”

Acest vechi joc în cântec poate fi realizat în familie sau cu o grupă de copii. Pentru transformarea celor 3 Magi sunt suficiente câteva pânze în culorile roşu, albastru şi verde. Dacă ne raportăm corespunzător la ele, pot fi purtate ca nişte veşminte împărăteşti preţioase. Coroanele de aur de pe cap conferă măreţie şi demnitate împărătească.

În unele regiuni există şi astăzi obiceiul de a pregăti pentru 6 ianuarie o prăjitură “de cei 3 Magi”. Ea este ornată cu o coroniţă din hârtie aurită sau marţipan.

PRĂJITURĂ DE CEI 3 MAGI

- 140 g unt topit- 4 ouă- 60 g zahăr- 70 g ciocolată amăruie- 80 g migdale măcinate- 60 g pesmet - o păstaie de fasole- 100 g glazură- eventual 100 g marţipan cu miere şi câteva fructe confiate. Untul se freacă spumă cu gălbenuşurile. Se adaugă zahărul şi ciocolata înmuiată în baie de abur, amestecând mai departe. La sfârşit se

adaugă albuşurile bătute spumă, migdalele măcinate şi pesmetul, amestecând uşor, se încorporează şi păstaia de fasole. Aluatul se toarnă într-o formă unsă cu unt şi presărată cu făină ( diametrul 22 cm ). Se coace cca. 60 min. la 150 grade.

Prăjitura coaptă se acoperă cu glazura, care a fost înmuiată în prealabil în baie de abur. Deasupra se aşează coroana de hârtie aurită sau formăm din marţipanul cu miere o coroană pe care o împodobim cu “pietre preţioase” din fructe confiate, decorând astfel prăjitura.

CINE E REGE AL FASOLEI ?Tortul va fi tăiat în atâtea bucăţi câte persoane sunt la masă. Cine găseşte păstaia de fasole în felia sa de tort va fi încoronat drept rege

sau regină a fasolei. I se va pune o coroană de carton sau câştigă coroana de marţipan, are voie să-şi dorească un cântec ce se va cânta la “urcarea pe tron”. Uneori regele sau regina au voie să propună mai multe jocuri de societate sau să fie slujiţi în restul zilei.

IARNA

Prima zăpadă este aşteptată cu dor în fiecare an. Copiii vor să alunece pe ea, să o prindă în mâini să o formeze. Cu gura deschisă încearcă să prindă fulgii de zăpadă să vadă ce gust au.

În oraşe stratul alb de zăpadă durează de obicei prea puţin. De aceea repede aduceţi sania şi afară la zăpadă!Iuhu! iuhu!Avem treabă, eu şi tu!Ninge peste câmp şi casă, Ninge-acum ninsoare deasă, Eu o iau şi pe IrinuţaSă îmi tragă săniuţa, Iar pe deal apoi, la vale, Nu stă nimenea în cale!

Clara MollerZĂPADA, ZĂPADA

Zăpada este în continuu capabilă de transformări. Această însuşire o face potrivită pentru diferite jocuri. Vulturii de zăpadă reuşesc cel mai bine în zăpada moale, proaspăt căzută. Copiii se cufundă cu încântare în stratul de zăpadă, iar prin alunecare încoace şi încolo, cu braţele şi cu picioarele reuşesc să configureze astfel de figuri.

Când temperatura este puţin (cu câteva grade) peste 0, zăpada este potrivită pentru “copt” diverse forme. Se pot configura diferite animale, o familie regală, oameni de zăpadă şi multe altele.

O movilă de zăpadă bine bătucită poate deveni o cale de rulare, dacă îi imprimăm cu mâinile o cale în spirală ce duce la vale. Pe ea se pot rostogoli mingi de ping-pong sau bulgări de zăpadă bine bătuţi şi rotunjiţi.

Din straturi bine bătucite de zăpadă, puse unul lângă altul şi unul peste altul în formă circulară, se pot forma căsuţe. Dacă prin apropiere există mici ape îngheţate, se pot obţine şi ferestre, plăci de gheaţă.

Zăpadă, zăpadă, Ce albi şi frumoşi

63

Sunt fulgii ce danseazăÎi privim voioşi.

Ursula PuschetCĂSUŢA DIN ZĂPADĂ OMUL DE ZĂPADĂ

Îmi fac o căsuţă, Veniţi, de priviţi, Din zăpadă albă tare, Om dolofan, de zâmbiţi, Cu o mică lopăţică În faţa casei s-a născut, Altfel mâna mă doare. Din zăpadă e făcut.

Căsuţa mea primeşte acum Pe cap albastră oală, Şi uşă şi ferestre Întoarsă şi goalăŞi mătur tot în al ei drum E nouă-i pălăria, Cu un mănunchi de crengi. Ce-mi place şi mie.

Apoi mă duc la iepuraş, Omul nostru plânge, Şi-i spun: ”Vino la mine! De se duce frigul, Lupul nu poate intra, La căldură mareNoi stăm înăuntru şi e tare bine!” Se topeşte-n Soare. Cântec rus pentru copii Hans Poser

Lacul a primit o piele, Peştii vin atunci grămadă, De poţi merge acum pe el, Şi privesc la ea, Peşte mare dacă vine, Cred că e un fel de pradă, Dă cu nasul frumuşel. Căci tare-ar mai mânca. Dacă iei o pietricică, Nasul şi-l turtesc pe gheaţă, Şi o arunci departe-n zbor, Dar oricât s-ar uitaZboară ca o păsărică, gheaţa-i rece, Într-un zbor uşor; Gheaţa-i groasă, Face zvârr…şi clirr…şi dirrr, Şi n-ajung la ea. Şi se-opreşte-n larg, Şi-altceva nu reuşesc, Departe, departe, Decât că nasurile-şi răcesc. Peste îngheţatul lac. Dar repede şi în curând

Pe picioarele noastre mergând, Luăm piatra înapoi, un, doi!

Chr. Morgenstern

LUPII DE LA SONFJALLET

De multă, multă vreme, lupii de la Sonfjallet erau să atace un ţăran, care călătorea cu o încărcătură de butoaie şi ciubere. El era din Hede, un sat situat cu câteva mile mai sus de locul unde ne aflăm noi acum, în Adal. Era iarnă, iar lupii îi urmăreau sania de când a trecut peste gheaţa de la Ljusnan. Erau cam 8 sau 10 lupi, iar ţăranul nu avea un cal bun, astfel încât nu avea prea multe speranţe să scape de lupi.

Când omul auzi lupii urlând în spatele său şi văzu ce haită mare avea în spate, îşi pierdu rău de tot firea şi nu-i veni deloc în minte că ar fi trebuit să arunce cu cea mai mare grabă ciubere, butoaie şi albii din căruţă, pentru a uşura povara. El biciuia doar calul care alerga ca niciodată, dar cu toate acestea lupii se apropiau tot mai mult, şi pe aceasta o observa bine ţăranul. Era un ţinut foarte singuratic, iar următoarea gospodărie se afla la cel puţin 2 mile distanţă, şi ţăranul nu se putea aştepta la altceva decât că I-a sosit ceasul şi de groază simţea că I se încremenesc membrele.

Şi pe când stătea el aşa ca paralizat, văzu printre micii brăduţi plantaţi pentru a indica drumul mişcându-se ceva. Şi când îşi dete seama ce este, groaza care deja îl cuprinsese, crescu la nesfârşit.

Însă nu alţi lupi veneau în întâmpinarea lui, ci o bătrână cerşetoare. Se numea Finnen-Malin şi era o rătăcitoare. Şchiopăta puţin şi pe deasupra mai avea şi o mică cocoaşă; Omul putu să o recunoască de la distanţă.

Femeia se îndrepta chiar înspre lupi. Se vedea limpede că din cauza saniei nu-i putuse vedea, iar ţăranului îi fu imediat limpede că dacă trecea pe lângă ea, fără să o avertizeze, femeia va cădea irecuperabil pradă lupilor, şi că în timp ce lupii vor sfâşia bătrâna el va putea scăpa. Sprijinită în baston, femeia şchiopăta uşor încoace, da, da, era iremediabil pierdută dacă nu o ajuta el. Dar chiar dacă ar fi oprit şi ar fi luat-o pe sanie, nu era deloc sigur că e salvată, pentru că dacă oprea, era mai mult decât sigur că lupii îi vor ajunge din urmă şi îi vor sfâşia şi mânca pe toţi, şi el şi calul şi bătrâna, şi ţăranul se întreba dacă nu e mai bine să sacrifice o viaţă pentru a salva alte două. Dar asta nu era tot, căci trebuia în acelaşi timp să se gândească cum se va simţi el după aceea, dacă îl va mustra conştiinţa că nu I-a ajutat femeii, şi dacă oamenii vor afla că el a întâlnit femeia şi a lăsat-o la ananghie, ca un laş?

În pieptul său se ducea o luptă mare şi în fine zise: ”era mai bine dacă nu o întâlneam!”În clipa aceea lupii urlară puternic. Calul se sperie şi o luă la un trap nebun, trecând pe lângă cerşetoare. Şi ea auzise urletul şi pe când

ţăranul trecu vâjâind pe lângă ea, citi pe faţa ei că ştie ce-o aşteaptă. Stătea acolo, cu gura deschisă să strige şi cu braţul întins, cerând ajutor, dar nici nu strigase, şi nici nu făcuse vreo încercare să se arunce pe sanie. Trebuie că împietrise şi ea de groază.

64

“Am procedat ca un spirit rău, trecând pe lângă ea”, se gândi ţăranul şi încercă să se simtă mulţumit, acum că putea fi sigur că-şi salvase viaţa. Dar în aceeaşi clipă începu să-l ardă în piept. El nu făcuse niciodată un rău, iar acum, într-o singură clipă ruinase totul. “Nu, fie ce-o fi!” strigă el deodată şi opri calul. ”Nu pot să o las singură cu lupii”.

Cu multă trudă reuşi să-ntoarcă calul, dar în fine reuşi, şi-n curând ajunseră iar la Finen Malin. - Urcă repede în sania mea! porunci el cu voce aspră căci era furios pe sine că nu o putea lăsa pe femeie în seama sorţii. Făceai mai

bine dacă stăteai acasă, vrăjitoare ce eşti, în loc să umbli pe coclauri, continuă el, căci din cauza o să murim şi noi, eu şi calul. Femeia nu scoase nici un sunet, dar ţăranul era cam atât de deznădăjduit şi de disperat, încât nu o mai putea cruţa. - Calul a alergat astăzi 5 mile şi vei vedea în curând că va fi epuizat. Iar povara nu a scăzut de când ai urcat şi tu. Tălpile saniei scârţâiau pe gheaţă, dar cu toate acestea el putu auzi copitele lupilor răsunând în spatele lui şi simţi că-l ajunseră. - Acum s-a terminat cu noi, zise el. Şi faptul că am încercat să te salvez nu a fost nici în folosul tău nici într-al meu, Finen Malin. Abia acum rosti femeia câteva cuvinte. Înainte tăcuse doar, ca cineva obişnuit să fie mereu mustrat. - Nu-nţeleg, zise ea, de ce nu arunci jos butoaiele tale ca să uşurezi povara. Poţi veni mâine dimineaţă să le-aduni. Ţăranul înţelese ce sfat bun era şi era foarte uluit cum de nu se gândise el singur la aceasta. El îi dădu femeii hăţurile, desfăcu funia

subţire ce lega vasele şi începu să le descarce repede. Lupii care erau chiar lângă sanie se opriră acum ca să adune ceea ce zbura pe gheaţă, şi în felul acesta călătorii dobândiră un mic avans.

- Şi dacă asta nu ajută mă predau eu însumi lupilor, ca să scapi tu, zise Finen Malin. Pe când spunea aceasta ţăranul tocmai era pe cale să împingă o putină grea de fabricat berea. Însă dintr-o dată se opri, ca şi cum nu se

putea hotărî să-l arunce pe acesta. În realitate gândurile sale fugeau în altă parte acum. “ Un cal şi un om, cărora nu le lipseşte nimic, nu ar trebui să fie constrânşi să se lase mâncaţi de lupi, din cauza unei femei bătrâne”, se gândi el. “Trebuie să existe încă o cale de salvare. Da, precis există, partea proastă e că eu nu o pot găsi”:

În cele din urmă împinse iarăşi de butoiul cel mare, dar dintr-o dată se opri din nou şi izbucni în hohote de râs. Femeia se uită speriată la el şi se întrebă dacă nu cumva înnebunise, dar ţăranul râdea doar de sine însuşi şi de cât de prost fusese până

atunci. Acum ştia ce trebuia făcut; era lucrul cel mai simplu din lume, şi nu putea deloc pricepe cum de nu-i venise ideea mai devreme. - Ascultă bine ce spun, Malin, începu el, ceea ce ai spus, că te-ai azvârlit singură la lupi e frumos din partea ta. Dar nu e nevoie, căci

acum ştiu ce ne poate ajuta pe toţi trei. Trebuie numai să faci ce-ţi spun. Iei hăţurile şi orice aş face eu, tu stai foarte liniştită şi mergi direct la Linsal. Acolo trezeşti oamenii, şi le spui că eu sunt singur aici cu 10 lupi pe gheaţă, şi îi rogi să mă ajute!

Ţăranul aşteptă până când lupii se apropiaseră iarăşi foarte mult, atunci rostogoli butoiul cel mare pe gheaţă, sări el însuşi în urma lui şi se băgă sub el.

Era un butoi mare şi greu, făcut special ca să poată cuprinde toată provizia de bere de Crăciun. Dar lupii săreau pe el, muşcau de cercurile sale şi încercau să-l răstoarne. Dar era prea mare şi prea greu, şi nu puteau să izbutească, iar cel ce se afla în butoi, era în siguranţă.

Da, ţăranul ştia că era în siguranţă şi că lupii nu-l puteau atinge, şi râdea sub putina sa. Dar, dintr-o dată deveni foarte serios. “Când voi fi iarăşi la ananghie” îşi spuse el, “Mă voi gândi la acest butoi; şi-mi voi aminti că nu

e nevoie să-mi fac nici mie rău, nici altora. Există întotdeauna o cale de ieşire şi este vorba doar de faptul să o găseşti. ”Selma Lagerlof

CUVÂNT DE ÎNCHEIERE

Cartea ne-a condus de-a lungul anului. Am sărbătorit sărbătorile, am confecţionat diverse lucruri, ne-am jucat, am cântat, am făcut prăjituri şi am propus poveşti. Stimulaţi de către adulţi copii pot deveni atenţi la ceea ce se petrece de-a lungul anului în lumea plantelor şi animalelor în faţa lor.

Poate că unele familii doresc să dea un caracter mai familial sărbătorilor de-a lungul anului. Un loc al anotimpurilor, care îşi are acelaşi sediu în locuinţă, reprezintă o posibilitate în acest sens. Poate fi de exemplu o măsuţă, o etajeră, un dulăpior. Sentimentele copiilor faţă de evenimentele anului se pot adânci prin observarea zilnică a acestui colţişor şi prin bucuria participării la configurare. Din primăvară până-n iarnă putem găsi în natură ceva pentru colţul anotimpurilor: primele flori de primăvară, ramuri, un vas cu grâu încolţit, flori toată vara până-n iarnă, frunze colorate, castane, o crenguţă cu măceşe, un coşuleţ al recoltei, ramuri de Sf. Barbara şi crengi de brad. Copii alătură cu drag comorile găsite în excursii. De exemplu pietricele strălucitoare, un cuib gol de pasăre, conuri de brad, perniţe de muşchi, cochilii de melc, pene etc.

Când, de sărbători, împodobim în mod deosebit camera copiilor sau locuinţa, şi masa anotimpurilor este deosebit aranjată. Pe lângă imaginile corespunzătoare, există de exemplu măşti vesele la carnaval. După simplitatea, modestia din săptămâna mare urmează ornamentaţia de Paşti. Vrăjitoarea din Noaptea Valpurgiilor poate fi desfiinţată printr-un copăcel de mai. De Rusalii avem ramuri de mesteacăn într-o vază, iar de Sânziene un trandafir roşu sau un vas cu coacăze. Un buchet de grâu aminteşte ziua recoltei. De Michael pregătim o lumânare sau o spadă ”de aur” şi un coif. După un coş al recoltei şi lampioanele de Sf. Martin se poate aranja în perioada de Advent un peisaj de iesle - o grădiniţă cu iesle. La început pornesc către Bethleem Maria şi Iosif, apoi păstorii, şi mai târziu Cei 3 Magi.

Pe măsură ce copiii cresc, configurarea sărbătorilor anului se modifică. Unele se menţin şi se aprofundează. Copiii se bucură când cele îndrăgite de ei revin. O anumită statornicie le dă încredere şi siguranţă. Şi mai târziu, când par oarecum adolescenţi, se asigură dacă una sau alte vor fi ca în anul trecut.

65