Cap 7 Maximizarea Profitului Si Minimizarea Costurilor

8/12/2019 Cap 7 Maximizarea Profitului Si Minimizarea Costurilor

http://slidepdf.com/reader/full/cap-7-maximizarea-profitului-si-minimizarea-costurilor 1/7

Obiective:

Cunoaşterea principiilor fundamentale ale metodelor de

prodcţie care minimalizeazâ costurile unitare. Reliefarea unorposibilităţi de obţinere a economiilor de scarâ.

Capitolul 7 Maximizarea profitului şi minimizarea costurilor

Introducere

Orice firmă care urmăreşte maximizarea producţiei trebuie să aleagă metoda de producţie cea mai eficientă. Aceasta implică minimizarea

costurilor şi maximizarea profitului. Combinarea factorilor de producţie

condiţionează nivelul eficienţei activităţii economice desf ăşurate.

Firma nu utilizează cea mai puţin costisitoare combinaţie a factorilor

de producţie atunci când, menţinându-se producţia constantă, prin

substituirea factorilor de producţie se reduc cheltuielile de producţie.

7.1Principii fundamentale ale alegerii metodelor de producţie

într-o economie modernă

Orice firmă care urmăreşte maximizarea producţiei trebuie să aleagă

metoda de producţie cea mai eficientă. Aceasta implică minimizarea

costurilor şi maximizarea profitului. Combinarea factorilor de producţie

condiţionează nivelul eficienţei activităţii economice desf ăşurate.

Firma nu utilizează cea mai puţin costisitoare combinaţie a factorilor

de producţie atunci când, menţinându-se producţia constantă, prin

substituirea factorilor de producţie se reduc cheltuielile de producţie.1

1

Richard G Lipsey, K Alec Chrystal Economia pozitivâ, Editura Econmicâ,Bucureşti,1999,pag 324-325



Într-o astfel de situaţie, firma trebuie să substituie un factor de

producţie cu altul dacă productivitatea marginală a unui factor pe unitatea

monetară cheltuită este mai mare decât productivitatea marginală a celuilalt

factor pe unitatea monetară cheltuită pe el.

Dacă o unitate monetară cheltuită suplimentar pe muncă produce o

valoare mai mare decât o unitate monetară cheltuită suplimentar pe factorul

de producţie capital, firma poate reduce costurile cheltuind mai mult pe

muncă şi mai puţin pe capital.

Firma î şi poate minimiza costurile până când se ajunge la egalitatea

dintre cele două mărimi.

Relaţia care reflectă realizarea producţiei cu costuri minime este:Wmg K/PK = Wmg L/PL , unde

Wmg K este productivitatea marginală (produsul marginal) a (al)

capitalului;

PK este preţul unitar al capitalului;

Wmg L – productivitatea marginală (produsul marginal) a (al)

muncii;

PL – preţul unitar al munciiAltă formă a relaţiei care minimizează costul pentru realizarea unei

producţii este:

Wmg K/ Wmg L = PK /PL

Raportul productivităţilor marginale din partea stângă a relaţiei

compară contribuţia la producţia obişnuită a ultimei unităţi de capital şi a

ultimei unităţi de muncă. Dacă raportul este, de exemplu, 4, înseamnă că o

unitate de capital în plus va adăuga de 4 ori mai mult la producţia obişnuită în raport cu o unitate din factorul muncă.

Raportul preţurilor unitare ale factorilor de producţie din partea

dreaptă compară costul unei unităţi suplimentare de capital cu costul unei

unităţi suplimentare de forţă de muncă. Dacă raportul este, de asemenea, 4,

firma nu poate reduce costurile prin substituire forţei de muncă cu capitalul

sau a capitalului cu foaţa de muncă.



Să presupunem că raportul din partea dreaptă a relaţiei este 2.

Semnificaţia relaţiei este următoarea: capitalul faţă de forţa de muncă este

de 4 ori mai productiv şi de 2 ori mai costisitor. Prin urmare, firma trebuie

să se reorienteze către o metodă de producţie care utilizează mai mult capital

şi mai puţină forţă de muncă.

Dacă raportul din partea dreaptă este un număr mai mare decât 4,

firma trebuie sp se reorienteze către o metodă de producţie care utilizează

mai multă forţă de muncă şi mai puţin capital.

Atunci când raportul Wmg K/ Wmg L > PK /PL, firma substituie

unitatea de capital cu unitatea din factorul muncă.

Egalitatea dintre cele două rapoarte reflectă substituirea optimă afactorilor de producţie.

7.2Căi de sporire a producţiei firmelor

Prin obţinerea de economii (profit) cât mai mari (e), firma poate

repartiza o parte mai mare din acestea pentru dezvoltarea producţiei.

Anumite firme au posibilitatea de a obţine economii de scară, prin

extinderea producţiei peste o anumită limită, ceea ce conduce la scăderea

costurilor unitare pe termen lung şi obţinerea de randamente crescătoare.

Aceste randamente înseamnă creşterea mai rapidă a valorii producţiei în

raport cu valoarea intrărilor.

8.1Principalele surse ale economiilor de scarâ

Principalele surse ale economiilor de scar ă sunt:2

1. Relaţiile geometrice ale unor componente ale tehnologiilor de

producţie;

2. Costurile f ăcute doar „o dată”;

3. Tehnologia producţiei de scară mare.

Rela ţ iile geometrice

2

Richard G Lipsey, K Alec Chrystal Economia pozitivâ, Editura Econmicâ,Bucureşti,1999,pag 241-242



Relaţiile geometrice caracteristice unor elemente ale factorilor de

producţie capital

influenţează eficienţa activităţii de producţie. Pentru a demonstra aceasta, să

considerăm că o firmă doreşte să construiască un recipient (container)

pentru depozitarea gazului. Firma este interesată să aibă un spaţiu de

depozitare cât mai mare la un nivel dat al costurilor.

Cantitatea de material necesară construirii recipientului este corelată

cu mărimea suprafeţei acestuia.

Pentru stabilirea mărimii recipientului se are în vedere relaţia dintre

creşterea volumului (capacitatea de depozitare) şi creşterea suprafeţei

recipientului. În cazul unor containere din ce în ce mai mari, volumulacestora creşte mai rapid decât suprafaţa lor. Acesta este un caz tipic de

randamente crescătoare, producţia reprezentată de volumul de depozitare,

crescând mai rapid decât costul materialelor de construcţie necesare.

Un alt exemplu îl constituie dimensiunile unui furnal. Volumul

furnalului condiţionează cantitatea de minereu topit, iar suprafaţa lui

condiţionează pierderea de căldură. Aceste 2 elemente permit stabilirea

dimensiunilor optime ale furnalului.Astfel mărimea furnalului se determină în funcţie de căldura

necesară pentru a topi o tonă de minereu.

Mărimea furnalului se determină ţinându-se cont de necesitatea

asigurării unui flux lin de aer cald întregului minereu topit în condi ţiile în

care o suprafaţă a lui mai mare implică o pierdere de căldură mai mare. Prin

construirea unor pompe de aer puternice, au putut fi construite furnale mai

mari în care se topesc minereuri cu costuri unitare mai mici.Costurile f ăcute doar „o dat ă”

O sursă importantă de creştere a economiilor (profiturilor) firmei

este realizarea unui produs cu întrări care cresc mai puţin decât producţia,

chiar şi pe termen lung.

De exemplu, pentru realizarea unor produse noi sunt necesare costuri

fixe foarte mari. Astfel de produse noi care pot fi realizate cu costuri fixe

mari sunt un avion de ultimă generaţie şi un computer mai performant.



Produsele de acest tip se fac cu costuri de cercetare şi dezvoltare

foarte mari care trebuie incluse o singură dată pentru realizarea unui tip de

produs.

Pe termen lung, costurile totale care includ costurile de dezvoltare

cresc o dată cu sporirea producţiei, dar costurile unitare medii au tendinţă de

scădere.

Prin urmare, şi produse care implică cheltuieli de cercetare-

dezvoltare mari pot fi produse în condiţiile unor randamente crescătoare.

Tehnologia realizării unor produc ţ ii de scar ă mare

Dimensiunile producţiei realizate influenţează eficienţa economică a

activităţii de producţie.Producţia de scară mare poate utiliza maşini mai specializate şi mai

performante în raport cu producţia de scară mică. De asemenea, permite o

mai mare specializare a sarcinilor umane, ceea ce determină creşterea

productivităţii muncii.

Folosirea unor echipamente specializate şi costisitoare se justifică

atunci când firma poate realiza un volum mare de producţie pentru care

există cerere.De exemplu, producţia de automobile prin folosirea tehnicilor

liniilor de ansamblare, matriţelor, maşinilor de ansamblare în bloc a

motoarelor este eficientă doar când operaţiile se repetă de un număr mare de

ori (de mii de ori).

În agricultură, o maşină de recoltare de randament ridicat poate fi

folosită în cazul unor ferme agricole mari.

Utilizarea unor echipamente specializate, de mare randament sepoate face cu costuri minime doar în cazul unei producţii de scară largă.

Această producţie permite substituirea unor unităţi din factorul muncă cu

unităţi dun factorul capital. Totodată, maşini mai complexe pot substitui

maşini mai simple.

Robotica este un exemplu contemporan. Mecanismele electronice

pot efectua rapid un număr uriaş de operaţii, dar dacă nivelul producţiei nu

necesită un volum mare de operaţii, robotizarea sau orice altă formă de



automatizare nu va permite realizarea producţiei cu costuri minime de

producţie.

Teste de autoevaluare

1.Care este condiţia minimizârii costului unitar al producerii unui

bun?

2 Care sunt principalele surse ale economiilor de scarâ?

3 În ce constâ importanţa economicâ a dimensiunilor elementelor

de capital fix?

4 Care sunt caracteristicile prodcţiei de scarâ mare?

5 Cum pot fi reduse costurile fixe unitare?

BIBLIOGRAFIE

1. Lefter, V., Manolescu, A. – Managementul resurselor umane,

Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995.

2. Lipsey, R. G., Chrystal, K. A – Economia pozitivă, Editura

Economică, Bucureşti, 1999.

3 Nicolescu, O. (coordonator) – Management , Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1992.

4. Nicolescu, O. (coordonator) – Managementul întreprinderilor

mici şi mijlocii, Editura Economică, Bucureşti, 2001.

5. Rădulescu, N., Popa, A. – Antreprenoriat în comer ţ , turism şi

servicii, Editura Omnia Uni S.A.S.T, Braşov, 2004.

Cap 7 Maximizarea Profitului Si Minimizarea Costurilor

Documents

Transcript of Cap 7 Maximizarea Profitului Si Minimizarea Costurilor