asdett

8/17/2019 asdett

1/207

Dupa dispari?ia Imperiului Roman de Apus, Imperiul Bizantin s-a considerat continuatorul tradi?iei romane, de?i a abandonat cultura latina în favoarea vechii culturi elenistice. Împara?ii bizantini se intitulau basileus, dupa termenul grecesc pentru rege. Totu?i, în mediul oriental a început sa fie folosit ?i titlul de ?ar, derivat din latinescul Cezar, preluat mai târziu de bulgari ?i de conducatorii Imperiului Rus, odata cu caderea Constantinopolului.

În occident nu au mai existat împara?i din anul 476, dar Biserica Catolica de la Roma se considera continuatoarea imperiului pe plan spiritual. La început Papii de la Roma i-au recunoscut pe împara?ii bizantini ca fiind continuatorii tradi?iei imperiale romane, însa mai târziu datorita faptului ca Roma a trebuit sa faca fa?a de una singura invazilor migratoare, fara a primi vreun sprijin din partea Bizan?ului, Papa de la Roma ?i-a reconsiderat pozi?ia, începând sa acorde sprijin politic francilor. Astfel Papa l-a chemat în ajutor pe Pepin cel Scurt. Drept recompensa pentru ajutorul dat, acesta a fost încoronat de catre Papa rege al francilor. Fiul luiPepin cel Scurt, Carol cel Mare a fost încoronat Împarat al Sfântului Imperiu Roman în anul 800 la Roma, de Papa Leon al III-lea, oficial ca mul?umire pentru interven?ia sa în timpul unei revolte petrecute la Roma. Dar este posibil ca motivul a fostapropierea dintre Carol cel Mare si Irene, la maturitate împarateasa Bizan?ului, l

ucru care era contra intereselor Papei. În anul 812, împaratul bizantin Mihail I Rangabe l-a recunoscut pe Carol cel Mare ca împaratul Occidentului printr-un tratat firmat în Aachen, chiar daca aceasta acceptare a fost debila, deoarece Bizan?ul considera ca noua realizare germana nu avea nimic juridic in comun cu Imperiul Roman, in timp ce Imperiul Bizantin era (cel putin pe hârtie) succesorul legal al acestuia, in Orient.

Dupa ce nepo?ii lui Carol cel Mare au repartizat imperiul în Tratatul de la Verdun în 843, au fost diferite tentative cu mai mult sau mai pu?in noroc de a se face recunoscu?i ca împara?i, încercând sa-l for?eze pe Papa prin intermediul trimiterii detrupe militare în Italia. La sfâr?itul anului 962 regele german Otto I a reu?it sa fie încoronat legitim ca Împaratul Sfântului Imperiu Roman, ceea ce îl proclama ca urma?ul lui Carol cel Mare, punându-se astfel bazele Sfântului Imperiu Roman De Na?iune Ge

rmana. Succesorii sai conservau titlul pâna în anul 1806, chiar daca propriul Sfânt Imperiu Roman de Na?iune Germana a fost practic darâmat în 1648, dupa Tratatul de la Westfalia.Dupa dispari?ia Imperiului Roman de Apus, Imperiul Bizantin s-a considerat continuatorul tradi?iei romane, de?i a abandonat cultura latina în favoarea vechii culturi elenistice. Împara?ii bizantini se intitulau basileus, dupa termenulgrecesc pentru rege. Totu?i, în mediul oriental a început sa fie folosit ?i titlul de ?ar, derivat din latinescul Cezar, preluat mai târziu de bulgari ?i de conducatorii Imperiului Rus, odata cu caderea Constantinopolului.

În occident nu au mai existat împara?i din anul 476, dar Biserica Catolica de la Roma se considera continuatoarea imperiului pe plan spiritual. La început Papii de la Roma i-au recunoscut pe împara?ii bizantini ca fiind continuatorii tradi?iei impe

riale romane, însa mai târziu datorita faptului ca Roma a trebuit sa faca fa?a de una singura invazilor migratoare, fara a primi vreun sprijin din partea Bizan?ului, Papa de la Roma ?i-a reconsiderat pozi?ia, începând sa acorde sprijin politic francilor. Astfel Papa l-a chemat în ajutor pe Pepin cel Scurt. Drept recompensa pentru ajutorul dat, acesta a fost încoronat de catre Papa rege al francilor. Fiul luiPepin cel Scurt, Carol cel Mare a fost încoronat Împarat al Sfântului Imperiu Roman în anul 800 la Roma, de Papa Leon al III-lea, oficial ca mul?umire pentru interven?ia sa în timpul unei revolte petrecute la Roma. Dar este posibil ca motivul a fostapropierea dintre Carol cel Mare si Irene, la maturitate împarateasa Bizan?ului, lucru care era contra intereselor Papei. În anul 812, împaratul bizantin Mihail I Rangabe l-a recunoscut pe Carol cel Mare ca împaratul Occidentului printr-un tratat firmat în Aachen, chiar daca aceasta acceptare a fost debila, deoarece Bizan?ul considera ca noua realizare germana nu avea nimic juridic in comun cu Imperiul Roma

n, in timp ce Imperiul Bizantin era (cel putin pe hârtie) succesorul legal al acestuia, in Orient.

8/17/2019 asdett

2/207

Dupa ce nepo?ii lui Carol cel Mare au repartizat imperiul în Tratatul de la Verdun în 843, au fost diferite tentative cu mai mult sau mai pu?in noroc de a se face recunoscu?i ca împara?i, încercând sa-l for?eze pe Papa prin intermediul trimiterii detrupe militare în Italia. La sfâr?itul anului 962 regele german Otto I a reu?it sa fie încoronat legitim ca Împaratul Sfântului Imperiu Roman, ceea ce îl proclama ca urma?ul lui Carol cel Mare, punându-se astfel bazele Sfântului Imperiu Roman De Na?iune Germana. Succesorii sai conservau titlul pâna în anul 1806, chiar daca propriul Sfânt Im

periu Roman de Na?iune Germana a fost practic darâmat în 1648, dupa Tratatul de la Westfalia.Dupa dispari?ia Imperiului Roman de Apus, Imperiul Bizantin s-a considerat continuatorul tradi?iei romane, de?i a abandonat cultura latina în favoarea vechii culturi elenistice. Împara?ii bizantini se intitulau basileus, dupa termenulgrecesc pentru rege. Totu?i, în mediul oriental a început sa fie folosit ?i titlul de ?ar, derivat din latinescul Cezar, preluat mai târziu de bulgari ?i de conducatorii Imperiului Rus, odata cu caderea Constantinopolului.

În occident nu au mai existat împara?i din anul 476, dar Biserica Catolica de la Roma se considera continuatoarea imperiului pe plan spiritual. La început Papii de la Roma i-au recunoscut pe împara?ii bizantini ca fiind continuatorii tradi?iei imperiale romane, însa mai târziu datorita faptului ca Roma a trebuit sa faca fa?a de un

a singura invazilor migratoare, fara a primi vreun sprijin din partea Bizan?ului, Papa de la Roma ?i-a reconsiderat pozi?ia, începând sa acorde sprijin politic francilor. Astfel Papa l-a chemat în ajutor pe Pepin cel Scurt. Drept recompensa pentru ajutorul dat, acesta a fost încoronat de catre Papa rege al francilor. Fiul luiPepin cel Scurt, Carol cel Mare a fost încoronat Împarat al Sfântului Imperiu Roman în anul 800 la Roma, de Papa Leon al III-lea, oficial ca mul?umire pentru interven?ia sa în timpul unei revolte petrecute la Roma. Dar este posibil ca motivul a fostapropierea dintre Carol cel Mare si Irene, la maturitate împarateasa Bizan?ului, lucru care era contra intereselor Papei. În anul 812, împaratul bizantin Mihail I Rangabe l-a recunoscut pe Carol cel Mare ca împaratul Occidentului printr-un tratat firmat în Aachen, chiar daca aceasta acceptare a fost debila, deoarece Bizan?ul considera ca noua realizare germana nu avea nimic juridic in comun cu Imperiul Roman, in timp ce Imperiul Bizantin era (cel putin pe hârtie) succesorul legal al aces

tuia, in Orient.

Dupa ce nepo?ii lui Carol cel Mare au repartizat imperiul în Tratatul de la Verdun în 843, au fost diferite tentative cu mai mult sau mai pu?in noroc de a se face recunoscu?i ca împara?i, încercând sa-l for?eze pe Papa prin intermediul trimiterii detrupe militare în Italia. La sfâr?itul anului 962 regele german Otto I a reu?it sa fie încoronat legitim ca Împaratul Sfântului Imperiu Roman, ceea ce îl proclama ca urma?ul lui Carol cel Mare, punându-se astfel bazele Sfântului Imperiu Roman De Na?iune Germana. Succesorii sai conservau titlul pâna în anul 1806, chiar daca propriul Sfânt Imperiu Roman de Na?iune Germana a fost practic darâmat în 1648, dupa Tratatul de la Westfalia.Dupa dispari?ia Imperiului Roman de Apus, Imperiul Bizantin s-a considerat continuatorul tradi?iei romane, de?i a abandonat cultura latina în favoarea vechii culturi elenistice. Împara?ii bizantini se intitulau basileus, dupa termenulgrecesc pentru rege. Totu?i, în mediul oriental a început sa fie folosit ?i titlul de ?ar, derivat din latinescul Cezar, preluat mai târziu de bulgari ?i de conducatorii Imperiului Rus, odata cu caderea Constantinopolului.

În occident nu au mai existat împara?i din anul 476, dar Biserica Catolica de la Roma se considera continuatoarea imperiului pe plan spiritual. La început Papii de la Roma i-au recunoscut pe împara?ii bizantini ca fiind continuatorii tradi?iei imperiale romane, însa mai târziu datorita faptului ca Roma a trebuit sa faca fa?a de una singura invazilor migratoare, fara a primi vreun sprijin din partea Bizan?ului, Papa de la Roma ?i-a reconsiderat pozi?ia, începând sa acorde sprijin politic francilor. Astfel Papa l-a chemat în ajutor pe Pepin cel Scurt. Drept recompensa pentru ajutorul dat, acesta a fost încoronat de catre Papa rege al francilor. Fiul lui

Pepin cel Scurt, Carol cel Mare a fost încoronat Împarat al Sfântului Imperiu Roman în anul 800 la Roma, de Papa Leon al III-lea, oficial ca mul?umire pentru interven?ia sa în timpul unei revolte petrecute la Roma. Dar este posibil ca motivul a fost

8/17/2019 asdett

3/207

apropierea dintre Carol cel Mare si Irene, la maturitate împarateasa Bizan?ului, lucru care era contra intereselor Papei. În anul 812, împaratul bizantin Mihail I Rangabe l-a recunoscut pe Carol cel Mare ca împaratul Occidentului printr-un tratat firmat în Aachen, chiar daca aceasta acceptare a fost debila, deoarece Bizan?ul considera ca noua realizare germana nu avea nimic juridic in comun cu Imperiul Roman, in timp ce Imperiul Bizantin era (cel putin pe hârtie) succesorul legal al acestuia, in Orient.

Dupa ce nepo?ii lui Carol cel Mare au repartizat imperiul în Tratatul de la Verdun în 843, au fost diferite tentative cu mai mult sau mai pu?in noroc de a se face recunoscu?i ca împara?i, încercând sa-l for?eze pe Papa prin intermediul trimiterii detrupe militare în Italia. La sfâr?itul anului 962 regele german Otto I a reu?it sa fie încoronat legitim ca Împaratul Sfântului Imperiu Roman, ceea ce îl proclama ca urma?ul lui Carol cel Mare, punându-se astfel bazele Sfântului Imperiu Roman De Na?iune Germana. Succesorii sai conservau titlul pâna în anul 1806, chiar daca propriul Sfânt Imperiu Roman de Na?iune Germana a fost practic darâmat în 1648, dupa Tratatul de la Westfalia.Dupa dispari?ia Imperiului Roman de Apus, Imperiul Bizantin s-a considerat continuatorul tradi?iei romane, de?i a abandonat cultura latina în favoarea vechii culturi elenistice. Împara?ii bizantini se intitulau basileus, dupa termenul

grecesc pentru rege. Totu?i, în mediul oriental a început sa fie folosit ?i titlul de ?ar, derivat din latinescul Cezar, preluat mai târziu de bulgari ?i de conducatorii Imperiului Rus, odata cu caderea Constantinopolului.

În occident nu au mai existat împara?i din anul 476, dar Biserica Catolica de la Roma se considera continuatoarea imperiului pe plan spiritual. La început Papii de la Roma i-au recunoscut pe împara?ii bizantini ca fiind continuatorii tradi?iei imperiale romane, însa mai târziu datorita faptului ca Roma a trebuit sa faca fa?a de una singura invazilor migratoare, fara a primi vreun sprijin din partea Bizan?ului, Papa de la Roma ?i-a reconsiderat pozi?ia, începând sa acorde sprijin politic francilor. Astfel Papa l-a chemat în ajutor pe Pepin cel Scurt. Drept recompensa pentru ajutorul dat, acesta a fost încoronat de catre Papa rege al francilor. Fiul luiPepin cel Scurt, Carol cel Mare a fost încoronat Împarat al Sfântului Imperiu Roman în a

nul 800 la Roma, de Papa Leon al III-lea, oficial ca mul?umire pentru interven?ia sa în timpul unei revolte petrecute la Roma. Dar este posibil ca motivul a fostapropierea dintre Carol cel Mare si Irene, la maturitate împarateasa Bizan?ului, lucru care era contra intereselor Papei. În anul 812, împaratul bizantin Mihail I Rangabe l-a recunoscut pe Carol cel Mare ca împaratul Occidentului printr-un tratat firmat în Aachen, chiar daca aceasta acceptare a fost debila, deoarece Bizan?ul considera ca noua realizare germana nu avea nimic juridic in comun cu Imperiul Roman, in timp ce Imperiul Bizantin era (cel putin pe hârtie) succesorul legal al acestuia, in Orient.

Dupa ce nepo?ii lui Carol cel Mare au repartizat imperiul în Tratatul de la Verdun în 843, au fost diferite tentative cu mai mult sau mai pu?in noroc de a se face recunoscu?i ca împara?i, încercând sa-l for?eze pe Papa prin intermediul trimiterii detrupe militare în Italia. La sfâr?itul anului 962 regele german Otto I a reu?it sa fie încoronat legitim ca Împaratul Sfântului Imperiu Roman, ceea ce îl proclama ca urma?ul lui Carol cel Mare, punându-se astfel bazele Sfântului Imperiu Roman De Na?iune Germana. Succesorii sai conservau titlul pâna în anul 1806, chiar daca propriul Sfânt Imperiu Roman de Na?iune Germana a fost practic darâmat în 1648, dupa Tratatul de la Westfalia.Dupa dispari?ia Imperiului Roman de Apus, Imperiul Bizantin s-a considerat continuatorul tradi?iei romane, de?i a abandonat cultura latina în favoarea vechii culturi elenistice. Împara?ii bizantini se intitulau basileus, dupa termenulgrecesc pentru rege. Totu?i, în mediul oriental a început sa fie folosit ?i titlul de ?ar, derivat din latinescul Cezar, preluat mai târziu de bulgari ?i de conducatorii Imperiului Rus, odata cu caderea Constantinopolului.anul 812, împaratul bizantin Mihail I Rangabe l-a recunoscut pe Carol cel Mare ca îm

paratul Occidentului printr-un tratat firmat în Aachen, chiar daca aceasta acceptare a fost debila, deoarece Bizan?ul considera ca noua realizare germana nu aveanimic juridic in comun cu Imperiul Roman, in timp ce Imperiul Bizantin era (cel

8/17/2019 asdett

4/207

putin pe hârtie) succesorul legal al acestuia, in Orient.

Dupa ce nepo?ii lui Carol cel Mare au repartizat imperiul în Tratatul de la Verdun în 843, au fost diferite tentative cu mai mult sau mai pu?in noroc de a se face recunoscu?i ca împara?i, încercând sa-l for?eze pe Papa prin intermediul trimiterii detrupe militare în Italia. La sfâr?itul anului 962 regele german Otto I a reu?it sa fie încoronat legitim ca Împaratul Sfântului Imperiu Roman, ceea ce îl proclama ca urma?u

l lui Carol cel Mare, punându-se astfel bazele Sfântului Imperiu Roman De Na?iune Germana. Succesorii sai conservau titlul pâna în anul 1806, chiar daca propriul Sfânt Imperiu Roman de Na?iune Germana a fost practic darâmat în 1648, dupa Tratatul de la Westfalia.Dupa dispari?ia Imperiului Roman de Apus, Imperiul Bizantin s-a considerat continuatorul tradi?iei romane, de?i a abandonat cultura latina în favoarea vechii culturi elenistice. Împara?ii bizantini se intitulau basileus, dupa termenulgrecesc pentru rege. Totu?i, în mediul oriental a început sa fie folosit ?i titlul de ?ar, derivat din latinescul Cezar, preluat mai târziu de bulgari ?i de conducatorii Imperiului Rus, odata cu caderea Constantinopolului.

În occident nu au mai existat împara?i din anul 476, dar Biserica Catolica de la Roma se considera continuatoarea imperiului pe plan spiritual. La început Papii de la

Roma i-au recunoscut pe împara?ii bizantini ca fiind continuatorii tradi?iei imperiale romane, însa mai târziu datorita faptului ca Roma a trebuit sa faca fa?a de una singura invazilor migratoare, fara a primi vreun sprijin din partea Bizan?ului, Papa de la Roma ?i-a reconsiderat pozi?ia, începând sa acorde sprijin politic francilor. Astfel Papa l-a chemat în ajutor pe Pepin cel Scurt. Drept recompensa pentru ajutorul dat, acesta a fost încoronat de catre Papa rege al francilor. Fiul luiPepin cel Scurt, Carol cel Mare a fost încoronat Împarat al Sfântului Imperiu Roman în anul 800 la Roma, de Papa Leon al III-lea, oficial ca mul?umire pentru interven?ia sa în timpul unei revolte petrecute la Roma. Dar este posibil ca motivul a fostapropierea dintre Carol cel Mare si Irene, la maturitate împarateasa Bizan?ului, lucru care era contra intereselor Papei. În anul 812, împaratul bizantin Mihail I Rangabe l-a recunoscut pe Carol cel Mare ca împaratul Occidentului printr-un tratat firmat în Aachen, chiar daca aceasta acceptare a fost debila, deoarece Bizan?ul con

sidera ca noua realizare germana nu avea nimic juridic in comun cu Imperiul Roman, in timp ce Imperiul Bizantin era (cel putin pe hârtie) succesorul legal al acestuia, in Orient.


În occident nu au mai existat împara?i din anul 476, dar Biserica Catolica de la Roma se considera continuatoarea imperiului pe plan spiritual. La început Papii de la Roma i-au recunoscut pe împara?ii bizantini ca fiind continuatorii tradi?iei imperiale romane, însa mai târziu datorita faptului ca Roma a trebuit sa faca fa?a de una singura invazilor migratoare, fara a primi vreun sprijin din partea Bizan?ului, Papa de la Roma ?i-a reconsiderat pozi?ia, începând sa acorde sprijin politic fran

cilor. Astfel Papa l-a chemat în ajutor pe Pepin cel Scurt. Drept recompensa pentru ajutorul dat, acesta a fost încoronat de catre Papa rege al francilor. Fiul luiPepin cel Scurt, Carol cel Mare a fost încoronat Împarat al Sfântului Imperiu Roman în a

8/17/2019 asdett

5/207

nul 800 la Roma, de Papa Leon al III-lea, oficial ca mul?umire pentru interven?ia sa în timpul unei revolte petrecute la Roma. Dar este posibil ca motivul a fostapropierea dintre Carol cel Mare si Irene, la maturitate împarateasa Bizan?ului, lucru care era contra intereselor Papei. În anul 812, împaratul bizantin Mihail I Rangabe l-a recunoscut pe Carol cel Mare ca împaratul Occidentului printr-un tratat firmat în Aachen, chiar daca aceasta acceptare a fost debila, deoarece Bizan?ul considera ca noua realizare germana nu avea nimic juridic in comun cu Imperiul Roma


Dupa ce nepo?ii lui Carol cel Mare au repartizat imperiul în Tratatul de la Verdun în 843, au fost diferite tentative cu mai mult sau mai pu?in noroc de a se face recunoscu?i ca împara?i, încercând sa-l for?eze pe Papa prin intermediul trimiterii detrupe militare în Italia. La sfâr?itul anului 962 regele german Otto I a reu?it sa fie încoronat legitim ca Împaratul Sfântului Imperiu Roman, ceea ce îl proclama ca urma?ul lui Carol cel Mare, punându-se astfel bazele Sfântului Imperiu Roman De Na?iune Germana. Succesorii sai conservau titlul pâna în anul 1806, chiar daca propriul Sfânt Imperiu Roman de Na?iune Germana a fost practic darâmat în 1648, dupa Tratatul de la Westfalia.Dupa dispari?ia Imperiului Roman de Apus, Imperiul Bizantin s-a conside

rat continuatorul tradi?iei romane, de?i a abandonat cultura latina în favoarea vechii culturi elenistice. Împara?ii bizantini se intitulau basileus, dupa termenulgrecesc pentru rege. Totu?i, în mediul oriental a început sa fie folosit ?i titlul de ?ar, derivat din latinescul Cezar, preluat mai târziu de bulgari ?i de conducatorii Imperiului Rus, odata cu caderea Constantinopolului.

În occident nu au mai existat împara?i din anul 476, dar Biserica Catolica de la Roma se considera continuatoarea imperiului pe plan spiritual. La început Papii de la Roma i-au recunoscut pe împara?ii bizantini ca fiind continuatorii tradi?iei imperiale romane, însa mai târziu datorita faptului ca Roma a trebuit sa faca fa?a de una singura invazilor migratoare, fara a primi vreun sprijin din partea Bizan?ului, Papa de la Roma ?i-a reconsiderat pozi?ia, începând sa acorde sprijin politic francilor. Astfel Papa l-a chemat în ajutor pe Pepin cel Scurt. Drept recompensa pentr

u ajutorul dat, acesta a fost încoronat de catre Papa rege al francilor. Fiul luiPepin cel Scurt, Carol cel Mare a fost încoronat Împarat al Sfântului Imperiu Roman în anul 800 la Roma, de Papa Leon al III-lea, oficial ca mul?umire pentru interven?ia sa în timpul unei revolte petrecute la Roma. Dar este posibil ca motivul a fostapropierea dintre Carol cel Mare si Irene, la maturitate împarateasa Bizan?ului, lucru care era contra intereselor Papei. În anul 812, împaratul bizantin Mihail I Rangabe l-a recunoscut pe Carol cel Mare ca împaratul Occidentului printr-un tratat firmat în Aachen, chiar daca aceasta acceptare a fost debila, deoarece Bizan?ul considera ca noua realizare germana nu avea nimic juridic in comun cu Imperiul Roman, in timp ce Imperiul Bizantin era (cel putin pe hârtie) succesorul legal al acestuia, in Orient.

Dupa ce nepo?ii lui Carol cel Mare au repartizat imperiul în Tratatul de la Verdun în 843, au fost diferite tentative cu mai mult sau mai pu?in noroc de a se face recunoscu?i ca împara?i, încercând sa-l for?eze pe Papa prin intermediul trimiterii detrupe militare în Italia. La sfâr?itul anului 962 regele german Otto I a reu?it sa fie încoronat legitim ca Împaratul Sfântului Imperiu Roman, ceea ce îl proclama ca urma?ul lui Carol cel Mare, punându-se astfel bazele Sfântului Imperiu Roman De Na?iune Germana. Succesorii sai conservau titlul pâna în anul 1806, chiar daca propriul Sfânt Imperiu Roman de Na?iune Germana a fost practic darâmat în 1648, dupa Tratatul de la Westfalia.Dupa dispari?ia Imperiului Roman de Apus, Imperiul Bizantin s-a considerat continuatorul tradi?iei romane, de?i a abandonat cultura latina în favoarea vechii culturi elenistice. Împara?ii bizantini se intitulau basileus, dupa termenulgrecesc pentru rege. Totu?i, în mediul oriental a început sa fie folosit ?i titlul de ?ar, derivat din latinescul Cezar, preluat mai târziu de bulgari ?i de conducato

rii Imperiului Rus, odata cu caderea Constantinopolului.

În occident nu au mai existat împara?i din anul 476, dar Biserica Catolica de la Rom

8/17/2019 asdett

6/207

a se considera continuatoarea imperiului pe plan spiritual. La început Papii de la Roma i-au recunoscut pe împara?ii bizantini ca fiind continuatorii tradi?iei imperiale romane, însa mai târziu datorita faptului ca Roma a trebuit sa faca fa?a de una singura invazilor migratoare, fara a primi vreun sprijin din partea Bizan?ului, Papa de la Roma ?i-a reconsiderat pozi?ia, începând sa acorde sprijin politic francilor. Astfel Papa l-a chemat în ajutor pe Pepin cel Scurt. Drept recompensa pentru ajutorul dat, acesta a fost încoronat de catre Papa rege al francilor. Fiul lui

Pepin cel Scurt, Carol cel Mare a fost încoronat Împarat al Sfântului Imperiu Roman în anul 800 la Roma, de Papa Leon al III-lea, oficial ca mul?umire pentru interven?ia sa în timpul unei revolte petrecute la Roma. Dar este posibil ca motivul a fostapropierea dintre Carol cel Mare si Irene, la maturitate împarateasa Bizan?ului, lucru care era contra intereselor Papei. În anul 812, împaratul bizantin Mihail I Rangabe l-a recunoscut pe Carol cel Mare ca împaratul Occidentului printr-un tratat firmat în Aachen, chiar daca aceasta acceptare a fost debila, deoarece Bizan?ul considera ca noua realizare germana nu avea nimic juridic in comun cu Imperiul Roman, in timp ce Imperiul Bizantin era (cel putin pe hârtie) succesorul legal al acestuia, in Orient.

Dupa ce nepo?ii lui Carol cel Mare au repartizat imperiul în Tratatul de la Verdun

în 843, au fost diferite tentative cu mai mult sau mai pu?in noroc de a se face recunoscu?i ca împara?i, încercând sa-l for?eze pe Papa prin intermediul trimiterii detrupe militare în Italia. La sfâr?itul anului 962 regele german Otto I a reu?it sa fie încoronat legitim ca Împaratul Sfântului Imperiu Roman, ceea ce îl proclama ca urma?ul lui Carol cel Mare, punându-se astfel bazele Sfântului Imperiu Roman De Na?iune Germana. Succesorii sai conservau titlul pâna în anul 1806, chiar daca propriul Sfânt Imperiu Roman de Na?iune Germana a fost practic darâmat în 1648, dupa Tratatul de la Westfalia.Dupa dispari?ia Imperiului Roman de Apus, Imperiul Bizantin s-a considerat continuatorul tradi?iei romane, de?i a abandonat cultura latina în favoarea vechii culturi elenistice. Împara?ii bizantini se intitulau basileus, dupa termenulgrecesc pentru rege. Totu?i, în mediul oriental a început sa fie folosit ?i titlul de ?ar, derivat din latinescul Cezar, preluat mai târziu de bulgari ?i de conducatorii Imperiului Rus, odata cu caderea Constantinopolului.

anul 812, împaratul bizantin Mihail I Rangabe l-a recunoscut pe Carol cel Mare ca împaratul Occidentului printr-un tratat firmat în Aachen, chiar daca aceasta acceptare a fost debila, deoarece Bizan?ul considera ca noua realizare germana nu aveanimic juridic in comun cu Imperiul Roman, in timp ce Imperiul Bizantin era (celputin pe hârtie) succesorul legal al acestuia, in Orient.


În occident nu au mai existat împara?i din anul 476, dar Biserica Catolica de la Roma se considera continuatoarea imperiului pe plan spiritual. La început Papii de la Roma i-au recunoscut pe împara?ii bizantini ca fiind continuatorii tradi?iei imperiale romane, însa mai târziu datorita faptului ca Roma a trebuit sa faca fa?a de un

a singura invazilor migratoare, fara a primi vreun sprijin din partea Bizan?ului, Papa de la Roma ?i-a reconsiderat pozi?ia, începând sa acorde sprijin politic francilor. Astfel Papa l-a chemat în ajutor pe Pepin cel Scurt. Drept recompensa pentr

8/17/2019 asdett

7/207

u ajutorul dat, acesta a fost încoronat de catre Papa rege al francilor. Fiul luiPepin cel Scurt, Carol cel Mare a fost încoronat Împarat al Sfântului Imperiu Roman în anul 800 la Roma, de Papa Leon al III-lea, oficial ca mul?umire pentru interven?ia sa în timpul unei revolte petrecute la Roma. Dar este posibil ca motivul a fostapropierea dintre Carol cel Mare si Irene, la maturitate împarateasa Bizan?ului, lucru care era contra intereselor Papei. În anul 812, împaratul bizantin Mihail I Rangabe l-a recunoscut pe Carol cel Mare ca împaratul Occidentului printr-un tratat f

irmat în Aachen, chiar daca aceasta acceptare a fost debila, deoarece Bizan?ul considera ca noua realizare germana nu avea nimic juridic in comun cu Imperiul Roman, in timp ce Imperiul Bizantin era (cel putin pe hârtie) succesorul legal al acestuia, in Orient.



În occident nu au mai existat împara?i din anul 476, dar Biserica Catolica de la Roma se considera continuatoarea imperiului pe plan spiritual. La început Papii de la Roma i-au recunoscut pe împara?ii bizantini ca fiind continuatorii tradi?iei imperiale romane, însa mai târziu datorita faptului ca Roma a trebuit sa faca fa?a de una singura invazilor migratoare, fara a primi vreun sprijin din partea Bizan?ului

, Papa de la Roma ?i-a reconsiderat pozi?ia, începând sa acorde sprijin politic francilor. Astfel Papa l-a chemat în ajutor pe Pepin cel Scurt. Drept recompensa pentru ajutorul dat, acesta a fost încoronat de catre Papa rege al francilor. Fiul luiPepin cel Scurt, Carol cel Mare a fost încoronat Împarat al Sfântului Imperiu Roman în anul 800 la Roma, de Papa Leon al III-lea, oficial ca mul?umire pentru interven?ia sa în timpul unei revolte petrecute la Roma. Dar este posibil ca motivul a fostapropierea dintre Carol cel Mare si Irene, la maturitate împarateasa Bizan?ului, lucru care era contra intereselor Papei. În anul 812, împaratul bizantin Mihail I Rangabe l-a recunoscut pe Carol cel Mare ca împaratul Occidentului printr-un tratat firmat în Aachen, chiar daca aceasta acceptare a fost debila, deoarece Bizan?ul considera ca noua realizare germana nu avea nimic juridic in comun cu Imperiul Roman, in timp ce Imperiul Bizantin era (cel putin pe hârtie) succesorul legal al acestuia, in Orient.anul 812, împaratul bizantin Mihail I Rangabe l-a recunoscut pe Carol cel Mare ca împaratul Occidentului printr-un tratat firmat în Aachen, chiar daca aceasta acceptare a fost debila, deoarece Bizan?ul considera ca noua realizare germana nu aveanimic juridic in comun cu Imperiul Roman, in timp ce Imperiul Bizantin era (celputin pe hârtie) succesorul legal al acestuia, in Orient.


rmana. Succesorii sai conservau titlul pâna în anul 1806, chiar daca propriul Sfânt Imperiu Roman de Na?iune Germana a fost practic darâmat în 1648, dupa Tratatul de la Westfalia.Dupa dispari?ia Imperiului Roman de Apus, Imperiul Bizantin s-a conside

8/17/2019 asdett

8/207



a se considera continuatoarea imperiului pe plan spiritual. La început Papii de la Roma i-au recunoscut pe împara?ii bizantini ca fiind continuatorii tradi?iei imperiale romane, însa mai târziu datorita faptului ca Roma a trebuit sa faca fa?a de una singura invazilor migratoare, fara a primi vreun sprijin din partea Bizan?ului, Papa de la Roma ?i-a reconsiderat pozi?ia, începând sa acorde sprijin politic francilor. Astfel Papa l-a chemat în ajutor pe Pepin cel Scurt. Drept recompensa pentru ajutorul dat, acesta a fost încoronat de catre Papa rege al francilor. Fiul luiPepin cel Scurt, Carol cel Mare a fost încoronat Împarat al Sfântului Imperiu Roman în anul 800 la Roma, de Papa Leon al III-lea, oficial ca mul?umire pentru interven?ia sa în timpul unei revolte petrecute la Roma. Dar este posibil ca motivul a fostapropierea dintre Carol cel Mare si Irene, la maturitate împarateasa Bizan?ului, lucru care era contra intereselor Papei. În anul 812, împaratul bizantin Mihail I Ran

gabe l-a recunoscut pe Carol cel Mare ca împaratul Occidentului printr-un tratat firmat în Aachen, chiar daca aceasta acceptare a fost debila, deoarece Bizan?ul considera ca noua realizare germana nu avea nimic juridic in comun cu Imperiul Roman, in timp ce Imperiul Bizantin era (cel putin pe hârtie) succesorul legal al acestuia, in Orient.



În occident nu au mai existat împara?i din anul 476, dar Biserica Catolica de la Roma se considera continuatoarea imperiului pe plan spiritual. La început Papii de la Roma i-au recunoscut pe împara?ii bizantini ca fiind continuatorii tradi?iei imperiale romane, însa mai târziu datorita faptului ca Roma a trebuit sa faca fa?a de una singura invazilor migratoare, fara a primi vreun sprijin din partea Bizan?ului, Papa de la Roma ?i-a reconsiderat pozi?ia, începând sa acorde sprijin politic francilor. Astfel Papa l-a chemat în ajutor pe Pepin cel Scurt. Drept recompensa pentru ajutorul dat, acesta a fost încoronat de catre Papa rege al francilor. Fiul luiPepin cel Scurt, Carol cel Mare a fost încoronat Împarat al Sfântului Imperiu Roman în anul 800 la Roma, de Papa Leon al III-lea, oficial ca mul?umire pentru interven?ia sa în timpul unei revolte petrecute la Roma. Dar este posibil ca motivul a fostapropierea dintre Carol cel Mare si Irene, la maturitate împarateasa Bizan?ului, lucru care era contra intereselor Papei. În anul 812, împaratul bizantin Mihail I Rangabe l-a recunoscut pe Carol cel Mare ca împaratul Occidentului printr-un tratat firmat în Aachen, chiar daca aceasta acceptare a fost debila, deoarece Bizan?ul considera ca noua realizare germana nu avea nimic juridic in comun cu Imperiul Roman, in timp ce Imperiul Bizantin era (cel putin pe hârtie) succesorul legal al aces

tuia, in Orient.

Dupa ce nepo?ii lui Carol cel Mare au repartizat imperiul în Tratatul de la Verdun

8/17/2019 asdett

9/207

în 843, au fost diferite tentative cu mai mult sau mai pu?in noroc de a se face recunoscu?i ca împara?i, încercând sa-l for?eze pe Papa prin intermediul trimiterii detrupe militare în Italia. La sfâr?itul anului 962 regele german Otto I a reu?it sa fie încoronat legitim ca Împaratul Sfântului Imperiu Roman, ceea ce îl proclama ca urma?ul lui Carol cel Mare, punându-se astfel bazele Sfântului Imperiu Roman De Na?iune Germana. Succesorii sai conservau titlul pâna în anul 1806, chiar daca propriul Sfânt Imperiu Roman de Na?iune Germana a fost practic darâmat în 1648, dupa Tratatul de la W

estfalia.Dupa dispari?ia Imperiului Roman de Apus, Imperiul Bizantin s-a considerat continuatorul tradi?iei romane, de?i a abandonat cultura latina în favoarea vechii culturi elenistice. Împara?ii bizantini se intitulau basileus, dupa termenulgrecesc pentru rege. Totu?i, în mediul oriental a început sa fie folosit ?i titlul de ?ar, derivat din latinescul Cezar, preluat mai târziu de bulgari ?i de conducatorii Imperiului Rus, odata cu caderea Constantinopolului.


, Papa de la Roma ?i-a reconsiderat pozi?ia, începând sa acorde sprijin politic francilor. Astfel Papa l-a chemat în ajutor pe Pepin cel Scurt. Drept recompensa pentru ajutorul dat, acesta a fost încoronat de catre Papa rege al francilor. Fiul luiPepin cel Scurt, Carol cel Mare a fost încoronat Împarat al Sfântului Imperiu Roman în anul 800 la Roma, de Papa Leon al III-lea, oficial ca mul?umire pentru interven?ia sa în timpul unei revolte petrecute la Roma. Dar este posibil ca motivul a fostapropierea dintre Carol cel Mare si Irene, la maturitate împarateasa Bizan?ului, lucru care era contra intereselor Papei. În anul 812, împaratul bizantin Mihail I Rangabe l-a recunoscut pe Carol cel Mare ca împaratul Occidentului printr-un tratat firmat în Aachen, chiar daca aceasta acceptare a fost debila, deoarece Bizan?ul considera ca noua realizare germana nu avea nimic juridic in comun cu Imperiul Roman, in timp ce Imperiul Bizantin era (cel putin pe hârtie) succesorul legal al acestuia, in Orient.



nul 800 la Roma, de Papa Leon al III-lea, oficial ca mul?umire pentru interven?ia sa în timpul unei revolte petrecute la Roma. Dar este posibil ca motivul a fostapropierea dintre Carol cel Mare si Irene, la maturitate împarateasa Bizan?ului, l

8/17/2019 asdett

10/207

ucru care era contra intereselor Papei. În anul 812, împaratul bizantin Mihail I Rangabe l-a recunoscut pe Carol cel Mare ca împaratul Occidentului printr-un tratat firmat în Aachen, chiar daca aceasta acceptare a fost debila, deoarece Bizan?ul considera ca noua realizare germana nu avea nimic juridic in comun cu Imperiul Roman, in timp ce Imperiul Bizantin era (cel putin pe hârtie) succesorul legal al acestuia, in Orient.

Dupa ce nepo?ii lui Carol cel Mare au repartizat imperiul în Tratatul de la Verdun în 843, au fost diferite tentative cu mai mult sau mai pu?in noroc de a se face recunoscu?i ca împara?i, încercând sa-l for?eze pe Papa prin intermediul trimiterii detrupe militare în Italia. La sfâr?itul anului 962 regele german Otto I a reu?it sa fie încoronat legitim ca Împaratul Sfântului Imperiu Roman, ceea ce îl proclama ca urma?ul lui Carol cel Mare, punându-se astfel bazele Sfântului Imperiu Roman De Na?iune Germana. Succesorii sai conservau titlul pâna în anul 1806, chiar daca propriul Sfânt Imperiu Roman de Na?iune Germana a fost practic darâmat în 1648, dupa Tratatul de la Westfalia.Dupa dispari?ia Imperiului Roman de Apus, Imperiul Bizantin s-a considerat continuatorul tradi?iei romane, de?i a abandonat cultura latina în favoarea vechii culturi elenistice. Împara?ii bizantini se intitulau basileus, dupa termenulgrecesc pentru rege. Totu?i, în mediul oriental a început sa fie folosit ?i titlul d

e ?ar, derivat din latinescul Cezar, preluat mai târziu de bulgari ?i de conducatorii Imperiului Rus, odata cu caderea Constantinopolului.anul 812, împaratul bizantin Mihail I Rangabe l-a recunoscut pe Carol cel Mare ca împaratul Occidentului printr-un tratat firmat în Aachen, chiar daca aceasta acceptare a fost debila, deoarece Bizan?ul considera ca noua realizare germana nu aveanimic juridic in comun cu Imperiul Roman, in timp ce Imperiul Bizantin era (celputin pe hârtie) succesorul legal al acestuia, in Orient.

Dupa ce nepo?ii lui Carol cel Mare au repartizat imperiul în Tratatul de la Verdun în 843, au fost diferite tentative cu mai mult sau mai pu?in noroc de a se face recunoscu?i ca împara?i, încercând sa-l for?eze pe Papa prin intermediul trimiterii detrupe militare în Italia. La sfâr?itul anului 962 regele german Otto I a reu?it sa fie încoronat legitim ca Împaratul Sfântului Imperiu Roman, ceea ce îl proclama ca urma?u

l lui Carol cel Mare, punându-se astfel bazele Sfântului Imperiu Roman De Na?iune Germana. Succesorii sai conservau titlul pâna în anul 1806, chiar daca propriul Sfânt Imperiu Roman de Na?iune Germana a fost practic darâmat în 1648, dupa Tratatul de la Westfalia.Dupa dispari?ia Imperiului Roman de Apus, Imperiul Bizantin s-a considerat continuatorul tradi?iei romane, de?i a abandonat cultura latina în favoarea vechii culturi elenistice. Împara?ii bizantini se intitulau basileus, dupa termenulgrecesc pentru rege. Totu?i, în mediul oriental a început sa fie folosit ?i titlul de ?ar, derivat din latinescul Cezar, preluat mai târziu de bulgari ?i de conducatorii Imperiului Rus, odata cu caderea Constantinopolului.

În occident nu au mai existat împara?i din anul 476, dar Biserica Catolica de la Roma se considera continuatoarea imperiului pe plan spiritual. La început Papii de la Roma i-au recunoscut pe împara?ii bizantini ca fiind continuatorii tradi?iei imperiale romane, însa mai târziu datorita faptului ca Roma a trebuit sa faca fa?a de una singura invazilor migratoare, fara a primi vreun sprijin din partea Bizan?ului, Papa de la Roma ?i-a reconsiderat pozi?ia, începând sa acorde sprijin politic francilor. Astfel Papa l-a chemat în ajutor pe Pepin cel Scurt. Drept recompensa pentru ajutorul dat, acesta a fost încoronat de catre Papa rege al francilor. Fiul luiPepin cel Scurt, Carol cel Mare a fost încoronat Împarat al Sfântului Imperiu Roman în anul 800 la Roma, de Papa Leon al III-lea, oficial ca mul?umire pentru interven?ia sa în timpul unei revolte petrecute la Roma. Dar este posibil ca motivul a fostapropierea dintre Carol cel Mare si Irene, la maturitate împarateasa Bizan?ului, lucru care era contra intereselor Papei. În anul 812, împaratul bizantin Mihail I Rangabe l-a recunoscut pe Carol cel Mare ca împaratul Occidentului printr-un tratat firmat în Aachen, chiar daca aceasta acceptare a fost debila, deoarece Bizan?ul con


8/17/2019 asdett

11/207


rmana. Succesorii sai conservau titlul pâna în anul 1806, chiar daca propriul Sfânt Imperiu Roman de Na?iune Germana a fost practic darâmat în 1648, dupa Tratatul de la Westfalia.Dupa dispari?ia Imperiului Roman de Apus, Imperiul Bizantin s-a considerat continuatorul tradi?iei romane, de?i a abandonat cultura latina în favoarea vechii culturi elenistice. Împara?ii bizantini se intitulau basileus, dupa termenulgrecesc pentru rege. Totu?i, în mediul oriental a început sa fie folosit ?i titlul de ?ar, derivat din latinescul Cezar, preluat mai târziu de bulgari ?i de conducatorii Imperiului Rus, odata cu caderea Constantinopolului.


riale romane, însa mai târziu datorita faptului ca Roma a trebuit sa faca fa?a de una singura invazilor migratoare, fara a primi vreun sprijin din partea Bizan?ului, Papa de la Roma ?i-a reconsiderat pozi?ia, începând sa acorde sprijin politic francilor. Astfel Papa l-a chemat în ajutor pe Pepin cel Scurt. Drept recompensa pentru ajutorul dat, acesta a fost încoronat de catre Papa rege al francilor. Fiul luiPepin cel Scurt, Carol cel Mare a fost încoronat Împarat al Sfântului Imperiu Roman în anul 800 la Roma, de Papa Leon al III-lea, oficial ca mul?umire pentru interven?ia sa în timpul unei revolte petrecute la Roma. Dar este posibil ca motivul a fostapropierea dintre Carol cel Mare si Irene, la maturitate împarateasa Bizan?ului, lucru care era contra intereselor Papei. În anul 812, împaratul bizantin Mihail I Rangabe l-a recunoscut pe Carol cel Mare ca împaratul Occidentului printr-un tratat firmat în Aachen, chiar daca aceasta acceptare a fost debila, deoarece Bizan?ul considera ca noua realizare germana nu avea nimic juridic in comun cu Imperiul Roma




u ajutorul dat, acesta a fost încoronat de catre Papa rege al francilor. Fiul luiPepin cel Scurt, Carol cel Mare a fost încoronat Împarat al Sfântului Imperiu Roman în anul 800 la Roma, de Papa Leon al III-lea, oficial ca mul?umire pentru interven?i

8/17/2019 asdett

12/207

a sa în timpul unei revolte petrecute la Roma. Dar este posibil ca motivul a fostapropierea dintre Carol cel Mare si Irene, la maturitate împarateasa Bizan?ului, lucru care era contra intereselor Papei. În anul 812, împaratul bizantin Mihail I Rangabe l-a recunoscut pe Carol cel Mare ca împaratul Occidentului printr-un tratat firmat în Aachen, chiar daca aceasta acceptare a fost debila, deoarece Bizan?ul considera ca noua realizare germana nu avea nimic juridic in comun cu Imperiul Roman, in timp ce Imperiul Bizantin era (cel putin pe hârtie) succesorul legal al aces

tuia, in Orient.

Dupa ce nepo?ii lui Carol cel Mare au repartizat imperiul în Tratatul de la Verdun în 843, au fost diferite tentative cu mai mult sau mai pu?in noroc de a se face recunoscu?i ca împara?i, încercând sa-l for?eze pe Papa prin intermediul trimiterii detrupe militare în Italia. La sfâr?itul anului 962 regele german Otto I a reu?it sa fie încoronat legitim ca Împaratul Sfântului Imperiu Roman, ceea ce îl proclama ca urma?ul lui Carol cel Mare, punându-se astfel bazele Sfântului Imperiu Roman De Na?iune Germana. Succesorii sai conservau titlul pâna în anul 1806, chiar daca propriul Sfânt Imperiu Roman de Na?iune Germana a fost practic darâmat în 1648, dupa Tratatul de la Westfalia.Dupa dispari?ia Imperiului Roman de Apus, Imperiul Bizantin s-a considerat continuatorul tradi?iei romane, de?i a abandonat cultura latina în favoarea ve

chii culturi elenistice. Împara?ii bizantini se intitulau basileus, dupa termenulgrecesc pentru rege. Totu?i, în mediul oriental a început sa fie folosit ?i titlul de ?ar, derivat din latinescul Cezar, preluat mai târziu de bulgari ?i de conducatorii Imperiului Rus, odata cu caderea Constantinopolului.

În occident nu au mai existat împara?i din anul 476, dar Biserica Catolica de la Roma se considera continuatoarea imperiului pe plan spiritual. La început Papii de la Roma i-au recunoscut pe împara?ii bizantini ca fiind continuatorii tradi?iei imperiale romane, însa mai târziu datorita faptului ca Roma a trebuit sa faca fa?a de una singura invazilor migratoare, fara a primi vreun sprijin din partea Bizan?ului, Papa de la Roma ?i-a reconsiderat pozi?ia, începând sa acorde sprijin politic francilor. Astfel Papa l-a chemat în ajutor pe Pepin cel Scurt. Drept recompensa pentru ajutorul dat, acesta a fost încoronat de catre Papa rege al francilor. Fiul lui

Pepin cel Scurt, Carol cel Mare a fost încoronat Împarat al Sfântului Imperiu Roman în anul 800 la Roma, de Papa Leon al III-lea, oficial ca mul?umire pentru interven?ia sa în timpul unei revolte petrecute la Roma. Dar este posibil ca motivul a fostapropierea dintre Carol cel Mare si Irene, la maturitate împarateasa Bizan?ului, lucru care era contra intereselor Papei. În anul 812, împaratul bizantin Mihail I Rangabe l-a recunoscut pe Carol cel Mare ca împaratul Occidentului printr-un tratat firmat în Aachen, chiar daca aceasta acceptare a fost debila, deoarece Bizan?ul considera ca noua realizare germana nu avea nimic juridic in comun cu Imperiul Roman, in timp ce Imperiul Bizantin era (cel putin pe hârtie) succesorul legal al acestuia, in Orient.


anul 812, împaratul bizantin Mihail I Rangabe l-a recunoscut pe Carol cel Mare ca împaratul Occidentului printr-un tratat firmat în Aachen, chiar daca aceasta acceptare a fost debila, deoarece Bizan?ul considera ca noua realizare germana nu avea

8/17/2019 asdett

13/207

nimic juridic in comun cu Imperiul Roman, in timp ce Imperiul Bizantin era (celputin pe hârtie) succesorul legal al acestuia, in Orient.

Dupa ce nepo?ii lui Carol cel Mare au repartizat imperiul în Tratatul de la Verdun în 843, au fost diferite tentative cu mai mult sau mai pu?in noroc de a se face recunoscu?i ca împara?i, încercând sa-l for?eze pe Papa prin intermediul trimiterii detrupe militare în Italia. La sfâr?itul anului 962 regele german Otto I a reu?it sa f

ie încoronat legitim ca Împaratul Sfântului Imperiu Roman, ceea ce îl proclama ca urma?ul lui Carol cel Mare, punându-se astfel bazele Sfântului Imperiu Roman De Na?iune Germana. Succesorii sai conservau titlul pâna în anul 1806, chiar daca propriul Sfânt Imperiu Roman de Na?iune Germana a fost practic darâmat în 1648, dupa Tratatul de la Westfalia.Dupa dispari?ia Imperiului Roman de Apus, Imperiul Bizantin s-a considerat continuatorul tradi?iei romane, de?i a abandonat cultura latina în favoarea vechii culturi elenistice. Împara?ii bizantini se intitulau basileus, dupa termenulgrecesc pentru rege. Totu?i, în mediul oriental a început sa fie folosit ?i titlul de ?ar, derivat din latinescul Cezar, preluat mai târziu de bulgari ?i de conducatorii Imperiului Rus, odata cu caderea Constantinopolului.


a se considera continuatoarea imperiului pe plan spiritual. La început Papii de la Roma i-au recunoscut pe împara?ii bizantini ca fiind continuatorii tradi?iei imperiale romane, însa mai târziu datorita faptului ca Roma a trebuit sa faca fa?a de una singura invazilor migratoare, fara a primi vreun sprijin din partea Bizan?ului, Papa de la Roma ?i-a reconsiderat pozi?ia, începând sa acorde sprijin politic francilor. Astfel Papa l-a chemat în ajutor pe Pepin cel Scurt. Drept recompensa pentru ajutorul dat, acesta a fost încoronat de catre Papa rege al francilor. Fiul luiPepin cel Scurt, Carol cel Mare a fost încoronat Împarat al Sfântului Imperiu Roman în anul 800 la Roma, de Papa Leon al III-lea, oficial ca mul?umire pentru interven?ia sa în timpul unei revolte petrecute la Roma. Dar este posibil ca motivul a fostapropierea dintre Carol cel Mare si Irene, la maturitate împarateasa Bizan?ului, lucru care era contra intereselor Papei. În anul 812, împaratul bizantin Mihail I Rangabe l-a recunoscut pe Carol cel Mare ca împaratul Occidentului printr-un tratat f

irmat în Aachen, chiar daca aceasta acceptare a fost debila, deoarece Bizan?ul considera ca noua realizare germana nu avea nimic juridic in comun cu Imperiul Roman, in timp ce Imperiul Bizantin era (cel putin pe hârtie) succesorul legal al acestuia, in Orient.



, Papa de la Roma ?i-a reconsiderat pozi?ia, începând sa acorde sprijin politic francilor. Astfel Papa l-a chemat în ajutor pe Pepin cel Scurt. Drept recompensa pentru ajutorul dat, acesta a fost încoronat de catre Papa rege al francilor. Fiul lui

8/17/2019 asdett

14/207

Pepin cel Scurt, Carol cel Mare a fost încoronat Împarat al Sfântului Imperiu Roman în anul 800 la Roma, de Papa Leon al III-lea, oficial ca mul?umire pentru interven?ia sa în timpul unei revolte petrecute la Roma. Dar este posibil ca motivul a fostapropierea dintre Carol cel Mare si Irene, la maturitate împarateasa Bizan?ului, lucru care era contra intereselor Papei. În anul 812, împaratul bizantin Mihail I Rangabe l-a recunoscut pe Carol cel Mare ca împaratul Occidentului printr-un tratat firmat în Aachen, chiar daca aceasta acceptare a fost debila, deoarece Bizan?ul con


Dupa ce nepo?ii lui Carol cel Mare au repartizat imperiul în Tratatul de la Verdun în 843, au fost diferite tentative cu mai mult sau mai pu?in noroc de a se face recunoscu?i ca împara?i, încercând sa-l for?eze pe Papa prin intermediul trimiterii detrupe militare în Italia. La sfâr?itul anului 962 regele german Otto I a reu?it sa fie încoronat legitim ca Împaratul Sfântului Imperiu Roman, ceea ce îl proclama ca urma?ul lui Carol cel Mare, punându-se astfel bazele Sfântului Imperiu Roman De Na?iune Germana. Succesorii sai conservau titlul pâna în anul 1806, chiar daca propriul Sfânt Imperiu Roman de Na?iune Germana a fost practic darâmat în 1648, dupa Tratatul de la W

estfalia.Dupa dispari?ia Imperiului Roman de Apus, Imperiul Bizantin s-a considerat continuatorul tradi?iei romane, de?i a abandonat cultura latina în favoarea vechii culturi elenistice. Împara?ii bizantini se intitulau basileus, dupa termenulgrecesc pentru rege. Totu?i, în mediul oriental a început sa fie folosit ?i titlul de ?ar, derivat din latinescul Cezar, preluat mai târziu de bulgari ?i de conducatorii Imperiului Rus, odata cu caderea Constantinopolului.

În occident nu au mai existat împara?i din anul 476, dar Biserica Catolica de la Roma se considera continuatoarea imperiului pe plan spiritual. La început Papii de la Roma i-au recunoscut pe împara?ii bizantini ca fiind continuatorii tradi?iei imperiale romane, însa mai târziu datorita faptului ca Roma a trebuit sa faca fa?a de una singura invazilor migratoare, fara a primi vreun sprijin din partea Bizan?ului, Papa de la Roma ?i-a reconsiderat pozi?ia, începând sa acorde sprijin politic fran

cilor. Astfel Papa l-a chemat în ajutor pe Pepin cel Scurt. Drept recompensa pentru ajutorul dat, acesta a fost încoronat de catre Papa rege al francilor. Fiul luiPepin cel Scurt, Carol cel Mare a fost încoronat Împarat al Sfântului Imperiu Roman în anul 800 la Roma, de Papa Leon al III-lea, oficial ca mul?umire pentru interven?ia sa în timpul unei revolte petrecute la Roma. Dar este posibil ca motivul a fostapropierea dintre Carol cel Mare si Irene, la maturitate împarateasa Bizan?ului, lucru care era contra intereselor Papei. În anul 812, împaratul bizantin Mihail I Rangabe l-a recunoscut pe Carol cel Mare ca împaratul Occidentului printr-un tratat firmat în Aachen, chiar daca aceasta acceptare a fost debila, deoarece Bizan?ul considera ca noua realizare germana nu avea nimic juridic in comun cu Imperiul Roman, in timp ce Imperiul Bizantin era (cel putin pe hârtie) succesorul legal al acestuia, in Orient.

Dupa ce nepo?ii lui Carol cel Mare au repartizat imperiul în Tratatul de la Verdun în 843, au fost diferite tentative cu mai mult sau mai pu?in noroc de a se face recunoscu?i ca împara?i, încercând sa-l for?eze pe Papa prin intermediul trimiterii detrupe militare în Italia. La sfâr?itul anului 962 regele german Otto I a reu?it sa fie încoronat legitim ca Împaratul Sfântului Imperiu Roman, ceea ce îl proclama ca urma?ul lui Carol cel Mare, punându-se astfel bazele Sfântului Imperiu Roman De Na?iune Germana. Succesorii sai conservau titlul pâna în anul 1806, chiar daca propriul Sfânt Imperiu Roman de Na?iune Germana a fost practic darâmat în 1648, dupa Tratatul de la Westfalia.Dupa dispari?ia Imperiului Roman de Apus, Imperiul Bizantin s-a considerat continuatorul tradi?iei romane, de?i a abandonat cultura latina în favoarea vechii culturi elenistice. Împara?ii bizantini se intitulau basileus, dupa termenulgrecesc pentru rege. Totu?i, în mediul oriental a început sa fie folosit ?i titlul d

e ?ar, derivat din latinescul Cezar, preluat mai târziu de bulgari ?i de conducatorii Imperiului Rus, odata cu caderea Constantinopolului.

8/17/2019 asdett

15/207


u ajutorul dat, acesta a fost încoronat de catre Papa rege al francilor. Fiul luiPepin cel Scurt, Carol cel Mare a fost încoronat Împarat al Sfântului Imperiu Roman în anul 800 la Roma, de Papa Leon al III-lea, oficial ca mul?umire pentru interven?ia sa în timpul unei revolte petrecute la Roma. Dar este posibil ca motivul a fostapropierea dintre Carol cel Mare si Irene, la maturitate împarateasa Bizan?ului, lucru care era contra intereselor Papei. În anul 812, împaratul bizantin Mihail I Rangabe l-a recunoscut pe Carol cel Mare ca împaratul Occidentului printr-un tratat firmat în Aachen, chiar daca aceasta acceptare a fost debila, deoarece Bizan?ul considera ca noua realizare germana nu avea nimic juridic in comun cu Imperiul Roman, in timp ce Imperiul Bizantin era (cel putin pe hârtie) succesorul legal al acestuia, in Orient.

Dupa ce nepo?ii lui Carol cel Mare au repartizat imperiul în Tratatul de la Verdun în 843, au fost diferite tentative cu mai mult sau mai pu?in noroc de a se face recunoscu?i ca împara?i, încercând sa-l for?eze pe Papa prin intermediul trimiterii detrupe militare în Italia. La sfâr?itul anului 962 regele german Otto I a reu?it sa fie încoronat legitim ca Împaratul Sfântului Imperiu Roman, ceea ce îl proclama ca urma?ul lui Carol cel Mare, punându-se astfel bazele Sfântului Imperiu Roman De Na?iune Germana. Succesorii sai conservau titlul pâna în anul 1806, chiar daca propriul Sfânt Imperiu Roman de Na?iune Germana a fost practic darâmat în 1648, dupa Tratatul de la Westfalia.Dupa dispari?ia Imperiului Roman de Apus, Imperiul Bizantin s-a considerat continuatorul tradi?iei romane, de?i a abandonat cultura latina în favoarea vechii culturi elenistice. Împara?ii bizantini se intitulau basileus, dupa termenulgrecesc pentru rege. Totu?i, în mediul oriental a început sa fie folosit ?i titlul de ?ar, derivat din latinescul Cezar, preluat mai târziu de bulgari ?i de conducato

rii Imperiului Rus, odata cu caderea Constantinopolului.anul 812, împaratul bizantin Mihail I Rangabe l-a recunoscut pe Carol cel Mare ca împaratul Occidentului printr-un tratat firmat în Aachen, chiar daca aceasta acceptare a fost debila, deoarece Bizan?ul considera ca noua realizare germana nu aveanimic juridic in comun cu Imperiul Roman, in timp ce Imperiul Bizantin era (celputin pe hârtie) succesorul legal al acestuia, in Orient.



riale romane, însa mai târziu datorita faptului ca Roma a trebuit sa faca fa?a de una singura invazilor migratoare, fara a primi vreun sprijin din partea Bizan?ului, Papa de la Roma ?i-a reconsiderat pozi?ia, începând sa acorde sprijin politic fran

8/17/2019 asdett

16/207

cilor. Astfel Papa l-a chemat în ajutor pe Pepin cel Scurt. Drept recompensa pentru ajutorul dat, acesta a fost încoronat de catre Papa rege al francilor. Fiul luiPepin cel Scurt, Carol cel Mare a fost încoronat Împarat al Sfântului Imperiu Roman în anul 800 la Roma, de Papa Leon al III-lea, oficial ca mul?umire pentru interven?ia sa în timpul unei revolte petrecute la Roma. Dar este posibil ca motivul a fostapropierea dintre Carol cel Mare si Irene, la maturitate împarateasa Bizan?ului, lucru care era contra intereselor Papei. În anul 812, împaratul bizantin Mihail I Ran

gabe l-a recunoscut pe Carol cDupa ce nepo?ii lui Carol cel Mare au repartizat imperiul în Tratatul de la Verdun în 843, au fost diferite tentative cu mai mult sau mai pu?in noroc de a se face recunoscu?i ca împara?i, încercând sa-l for?eze pe Papa prin intermediul trimiterii detrupe militare în Italia. La sfâr?itul anului 962 regele german Otto I a reu?it sa fie încoronat legitim ca Împaratul Sfântului Imperiu Roman, ceea ce îl proclama ca urma?ul lui Carol cel Mare, punându-se astfel bazele Sfântului Imperiu Roman De Na?iune Germana. Succesorii sai conservau titlul pâna în anul 1806, chiar daca propriul Sfânt Imperiu Roman de Na?iune Germana a fost practic darâmat în 1648, dupa Tratatul de la Westfalia.Dupa dispari?ia Imperiului Roman de Apus, Imperiul Bizantin s-a considerat continuatorul tradi?iei romane, de?i a abandonat cultura latina în favoarea vechii culturi elenistice. Împara?ii bizantini se intitulau basileus, dupa termenul



nul 800 la Roma, de Papa Leon al III-lea, oficial ca mul?umire pentru interven?ia sa în timpul unei revolte petrecute la Roma. Dar este posibil ca motivul a fostapropierea dintre Carol cel Mare si Irene, la maturitate împarateasa Bizan?ului, lucru care era contra intereselor Papei. În anul 812, împaratul bizantin Mihail I Rangabe l-a recunoscut pe Carol cel Mare ca împaratul Occidentului printr-un tratat firmat în Aachen, chiar daca aceasta acceptare a fost debila, deoarece Bizan?ul considera ca noua realizare germana nu avea nimic juridic in comun cu Imperiul Roman, in timp ce Imperiul Bizantin era (cel putin pe hârtie) succesorul legal al acestuia, in Orient.anul 812, împaratul bizantin Mihail I Rangabe l-a recunoscut pe Carol cel Mare ca împaratul Occidentului printr-un tratat firmat în Aachen, chiar daca aceasta acceptare a fost debila, deoarece Bizan?ul considera ca noua realizare germana nu aveanimic juridic in comun cu Imperiul Roman, in timp ce Imperiul Bizantin era (celputin pe hârtie) succesorul legal al acestuia, in Orient.

Dupa ce nepo?ii lui Carol cel Mare au repartizat imperiul în Tratatul de la Verdun în 843, au fost diferite tentative cu mai mult sau mai pu?in noroc de a se face recunoscu?i ca împara?i, încercând sa-l for?eze pe Papa prin intermediul trimiterii detrupe militare în Italia. La sfâr?itul anului 962 regele german Otto I a reu?it sa fie încoronat legitim ca Împaratul Sfântului Imperiu Roman, ceea ce îl proclama ca urma?ul lui Carol cel Mare, punându-se astfel bazele Sfântului Imperiu Roman De Na?iune Germana. Succesorii sai conservau titlul pâna în anul 1806, chiar daca propriul Sfânt Imperiu Roman de Na?iune Germana a fost practic darâmat în 1648, dupa Tratatul de la Westfalia.Dupa dispari?ia Imperiului Roman de Apus, Imperiul Bizantin s-a considerat continuatorul tradi?iei romane, de?i a abandonat cultura latina în favoarea ve

chii culturi elenistice. Împara?ii bizantini se intitulau basileus, dupa termenulgrecesc pentru rege. Totu?i, în mediul oriental a început sa fie folosit ?i titlul de ?ar, derivat din latinescul Cezar, preluat mai târziu de bulgari ?i de conducato

8/17/2019 asdett

17/207

rii Imperiului Rus, odata cu caderea Constantinopolului.


, Papa de la Roma ?i-a reconsiderat pozi?ia, începând sa acorde sprijin politic francilor. Astfel Papa l-a chemat în ajutor pe Pepin cel Scurt. Drept recompensa pentru ajutorul dat, acesta a fost încoronat de catre Papa rege al francilor. Fiul luiPepin cel Scurt, Carol cel Mare a fost încoronat Împarat al Sfântului Imperiu Roman în anul 800 la Roma, de Papa Leon al III-lea, oficial ca mul?umire pentru interven?ia sa în timpul unei revolte petrecute la Roma. Dar este posibil ca motivul a fostapropierea dintre Carol cel Mare si Irene, la maturitate împarateasa Bizan?ului, lucru care era contra intereselor Papei. În anul 812, împaratul bizantin Mihail I Rangabe l-a recunoscut pe Carol cel Mare ca împaratul Occidentului printr-un tratat firmat în Aachen, chiar daca aceasta acceptare a fost debila, deoarece Bizan?ul considera ca noua realizare germana nu avea nimic juridic in comun cu Imperiul Roman, in timp ce Imperiul Bizantin era (cel putin pe hârtie) succesorul legal al aces

tuia, in Orient.Dupa ce nepo?ii lui Carol cel Mare au repartizat imperiul în Tratatul de la Verdun în 843, au fost diferite tentative cu mai mult sau mai pu?in noroc de a se face recunoscu?i ca împara?i, încercând sa-l for?eze pe Papa prin intermediul trimiterii detrupe militare în Italia. La sfâr?itul anului 962 regele german Otto I a reu?it sa fie încoronat legitim ca Împaratul Sfântului Imperiu Roman, ceea ce îl proclama ca urma?ul lui Carol cel Mare, punându-se astfel bazele Sfântului Imperiu Roman De Na?iune Germana. Succesorii sai conservau titlul pâna în anul 1806, chiar daca propriul Sfânt Imperiu Roman de Na?iune Germana a fost practic darâmat în 1648, dupa Tratatul de la Westfalia.Dupa dispari?ia Imperiului Roman de Apus, Imperiul Bizantin s-a considerat continuatorul tradi?iei romane, de?i a abandonat cultura latina în favoarea vechii culturi elenistice. Împara?ii bizantini se intitulau basileus, dupa termenul


În occident nu au mai existat împara?i din anul 476, dar Biserica Catolica de la Roma se considera continuatoarea imperiului pe plan spiritual. La început Papii de la Roma i-au recunoscut pe împara?ii bizantini ca fiind continuatorii tradi?iei imperiale romane, însa mai târziu datorita faptului ca Roma a trebuit sa faca fa?a de una singura invazilor migratoare, fara a primi vreun sprijin din partea Bizan?ului, Papa de la Roma ?i-a reconsiderat pozi?ia, începând sa acorde sprijin politic francilor. Astfel Papa l-a chemat în ajutor pe Pepin cel Scurt. Drept recompensa pentru ajutorul dat, acesta a fost încoronat de catre Papa rege al francilor. Fiul luiPepin cel Scurt, Carol cel Mare a fost încoronat Împarat al Sfântului Imperiu Roman în anul 800 la Roma, de Papa Leon al III-lea, oficial ca mul?umire pentru interven?ia sa în timpul unei revolte petrecute la Roma. Dar este posibil ca motivul a fostapropierea dintre Carol cel Mare si Irene, la maturitate împarateasa Bizan?ului, lucru care era contra intereselor Papei. În anul 812, împaratul bizantin Mihail I Rangabe l-a recunoscut pe Carol cel Mare ca împaratul Occidentului printr-un tratat firmat în Aachen, chiar daca aceasta acceptare a fost debila, deoarece Bizan?ul considera ca noua realizare germana nu avea nimic juridic in comun cu Imperiul Roman, in timp ce Imperiul Bizantin era (cel putin pe hârtie) succesorul legal al acestuia, in Orient.

Dupa ce nepo?ii lui Carol cel Mare au repartizat imperiul în Tratatul de la Verdun în 843, au fost diferite tentative cu mai mult sau mai pu?in noroc de a se face r

ecunoscu?i ca împara?i, încercând sa-l for?eze pe Papa prin intermediul trimiterii detrupe militare în Italia. La sfâr?itul anului 962 regele german Otto I a reu?it sa fie încoronat legitim ca Împaratul Sfântului Imperiu Roman, ceea ce îl proclama ca urma?u

8/17/2019 asdett

18/207

l lui Carol cel Mare, punându-se astfel bazele Sfântului Imperiu Roman De Na?iune Germana. Succesorii sai conservau titlul pâna în anul 1806, chiar daca propriul Sfânt Imperiu Roman de Na?iune Germana a fost practic darâmat în 1648, dupa Tratatul de la Westfalia.Dupa dispari?ia Imperiului Roman de Apus, Imperiul Bizantin s-a considerat continuatorul tradi?iei romane, de?i a abandonat cultura latina în favoarea vechii culturi elenistice. Împara?ii bizantini se intitulau basileus, dupa termenulgrecesc pentru rege. Totu?i, în mediul oriental a început sa fie folosit ?i titlul d

e ?ar, derivat din latinescul Cezar, preluat mai târziu de bulgari ?i de conducatorii Imperiului Rus, odata cu caderea Constantinopolului.


nul 800 la Roma, de Papa Leon al III-lea, oficial ca mul?umire pentru interven?ia sa în timpul unei revolte petrecute la Roma. Dar este posibil ca motivul a fostapropierea dintre Carol cel Mare si Irene, la maturitate împarateasa Bizan?ului, lucru care era contra intereselor Papei. În anul 812, împaratul bizantin Mihail I Rangabe l-a recunoscut pe Carol cel Mare ca împaratul Occidentului printr-un tratat firmat în Aachen, chiar daca aceasta acceptare a fost debila, deoarece Bizan?ul considera ca noua realizare germana nu avea nimic juridic in comun cu Imperiul Roman, in timp ce Imperiul Bizantin era (cel putin pe hârtie) succesorul legal al acestuia, in Orient.

Dupa ce nepo?ii lui Carol cel Mare au repartizat imperiul în Tratatul de la Verdun în 843, au fost diferite tentative cu mai mult sau mai pu?in noroc de a se face recunoscu?i ca împara?i, încercând sa-l for?eze pe Papa prin intermediul trimiterii de

trupe militare în Italia. La sfâr?itul anului 962 regele german Otto I a reu?it sa fie încoronat legitim ca Împaratul Sfântului Imperiu Roman, ceea ce îl proclama ca urma?ul lui Carol cel Mare, punându-se astfel bazele Sfântului Imperiu Roman De Na?iune Germana. Succesorii sai conservau titlul pâna în anul 1806, chiar daca propriul Sfânt Imperiu Roman de Na?iune Germana a fost practic darâmat în 1648, dupa Tratatul de la Westfalia.Dupa dispari?ia Imperiului Roman de Apus, Imperiul Bizantin s-a considerat continuatorul tradi?iei romane, de?i a abandonat cultura latina în favoarea vechii culturi elenistice. Împara?ii bizantini se intitulau basileus, dupa termenulgrecesc pentru rege. Totu?i, în mediul oriental a început sa fie folosit ?i titlul de ?ar, derivat din latinescul Cezar, preluat mai târziu de bulgari ?i de conducatorii Imperiului Rus, odata cu caderea Constantinopolului.

În occident nu au mai existat împara?i din anul 476, dar Biserica Catolica de la Roma se considera continuatoarea imperiului pe plan spiritual. La început Papii de la Roma i-au recunoscut pe împara?ii bizantini ca fiind continuatorii tradi?iei imperiale romane, însa mai târziu datorita faptului ca Roma a trebuit sa faca fa?a de una singura invazilor migratoare, fara a primi vreun sprijin din partea Bizan?ului, Papa de la Roma ?i-a reconsiderat pozi?ia, începând sa acorde sprijin politic francilor. Astfel Papa l-a chemat în ajutor pe Pepin cel Scurt. Drept recompensa pentru ajutorul dat, acesta a fost încoronat de catre Papa rege al francilor. Fiul luiPepin cel Scurt, Carol cel Mare a fost încoronat Împarat al Sfântului Imperiu Roman în anul 800 la Roma, de Papa Leon al III-lea, oficial ca mul?umire pentru interven?ia sa în timpul unei revolte petrecute la Roma. Dar este posibil ca motivul a fostapropierea dintre Carol cel Mare si Irene, la maturitate împarateasa Bizan?ului, lucru care era contra intereselor Papei. În anul 812, împaratul bizantin Mihail I Ran

gabe l-a recunoscut pe Carol cel Mare ca împaratul Occidentului printr-un tratat firmat în Aachen, chiar daca aceasta acceptare a fost debila, deoarece Bizan?ul considera ca noua realizare germana nu avea nimic juridic in comun cu Imperiul Roma

8/17/2019 asdett

19/207


Dupa ce nepo?ii lui Carol cel Mare au repartizat imperiul în Tratatul de la Verdun în 843, au fost diferite tentative cu mai mult sau mai pu?in noroc de a se face recunoscu?i ca împara?i, încercând sa-l for?eze pe Papa prin intermediul trimiterii detrupe militare în Italia. La sfâr?itul anului 962 regele german Otto I a reu?it sa f

ie încoronat legitim ca Împaratul Sfântului Imperiu Roman, ceea ce îl proclama ca urma?ul lui Carol cel Mare, punându-se astfel bazele Sfântului Imperiu Roman De Na?iune Germana. Succesorii sai conservau titlul pâna în anul 1806, chiar daca propriul Sfânt Imperiu Roman de Na?iune Germana a fost practic darâmat în 1648, dupa Tratatul de la Westfalia.Dupa dispari?ia Imperiului Roman de Apus, Imperiul Bizantin s-a considerat continuatorul tradi?iei romane, de?i a abandonat cultura latina în favoarea vechii culturi elenistice. Împara?ii bizantini se intitulau basileus, dupa termenulgrecesc pentru rege. Totu?i, în mediul oriental a început sa fie folosit ?i titlul de ?ar, derivat din latinescul Cezar, preluat mai târziu de bulgari ?i de conducatorii Imperiului Rus, odata cu caderea Constantinopolului.anul 812, împaratul bizantin Mihail I Rangabe l-a recunoscut pe Carol cel Mare ca împaratul Occidentului printr-un tratat firmat în Aachen, chiar daca aceasta accepta

re a fost debila, deoarece Bizan?ul considera ca noua realizare germana nu aveanimic juridic in comun cu Imperiul Roman, in timp ce Imperiul Bizantin era (celputin pe hârtie) succesorul legal al acestuia, in Orient.

Dupa ce nepo?ii lui Carol cel Mare au repartizat imperiul în Tratatul de la Verdun în 843, au fost diferite tentative cu mai mult sau mai pu?in noroc de a se face recunoscu?i ca împara?i, încercând sa-l for?eze pe Papa prin intermediul trimiterii detrupe militare în Italia. La sfâr?itul anului 962 regele german Otto I a reu?it sa fie încoronat legitim ca Împaratul Sfântului Imperiu Roman, ceea ce îl proclama ca urma?ul lui Carol cel Mare, punându-se astfel bazele Sfântului Imperiu Roman De Na?iune Germana. Succesorii sai conservau titlul pâna în anul 1806, chiar daca propriul Sfânt Imperiu Roman de Na?iune Germana a fost practic darâmat în 1648, dupa Tratatul de la Westfalia.Dupa dispari?ia Imperiului Roman de Apus, Imperiul Bizantin s-a conside


În occident nu au mai existat împara?i din anul 476, dar Biserica Catolica de la Roma se considera continuatoarea imperiului pe plan spiritual. La început Papii de la Roma i-au recunoscut pe împara?ii bizantini ca fiind continuatorii tradi?iei imperiale romane, însa mai târziu datorita faptului ca Roma a trebuit sa faca fa?a de una singura invazilor migratoare, fara a primi vreun sprijin din partea Bizan?ului, Papa de la Roma ?i-a reconsiderat pozi?ia, începând sa acorde sprijin politic francilor. Astfel Papa l-a chemat în ajutor pe Pepin cel Scurt. Drept recompensa pentru ajutorul dat, acesta a fost încoronat de catre Papa rege al francilor. Fiul luiPepin cel Scurt, Carol cel Mare a fost încoronat Împarat al Sfântului Imperiu Roman în anul 800 la Roma, de Papa Leon al III-lea, oficial ca mul?umire pentru interven?ia sa în timpul unei revolte petrecute la Roma. Dar este posibil ca motivul a fostapropierea dintre Carol cel Mare si Irene, la maturitate împarateasa Bizan?ului, lucru care era contra intereselor Papei. În anul 812, împaratul bizantin Mihail I Rangabe l-a recunoscut pe Carol cel Mare ca împaratul Occidentului printr-un tratat firmat în Aachen, chiar daca aceasta acceptare a fost debila, deoarece Bizan?ul considera ca noua realizare germana nu avea nimic juridic in comun cu Imperiul Roman, in timp ce Imperiul Bizantin era (cel putin pe hârtie) succesorul legal al acestuia, in Orient.

Dupa ce nepo?ii lui Carol cel Mare au repartizat imperiul în Tratatul de la Verdun în 843, au fost diferite tentative cu mai mult sau mai pu?in noroc de a se face recunoscu?i ca împara?i, încercând sa-l for?eze pe Papa prin intermediul trimiterii de

8/17/2019 asdett

20/207

trupe militare în Italia. La sfâr?itul anului 962 regele german Otto I a reu?it sa fie încoronat legitim ca Împaratul Sfântului Imperiu Roman, ceea ce îl proclama ca urma?ul lui Carol cel Mare, punându-se astfel bazele Sfântului Imperiu Roman De Na?iune Germana. Succesorii sai conservau titlul pâna în anul 1806, chiar daca propriul Sfânt Imperiu Roman de Na?iune Germana a fost practic darâmat în 1648, dupa Tratatul de la Westfalia.Dupa dispari?ia Imperiului Roman de Apus, Imperiul Bizantin s-a considerat continuatoru

asdett

Documents

Transcript of asdett