Ariile protejate și turismulStudiu de caz:Parcul Național Munții

Rodnei

Introducere

Aria protejată reprezintă „un spaţiu geografic clar delimitat,

recunoscut,desemnat şi administrat în baza unor acte legale sau prin

alte mijloace eficiente, cu scopul de a se realiza conservarea pe

termen lung a naturii, precum şi a serviciilor de mediu şi a valorilor

culturale asociate”.1Prin scopurile urmărite, ariile protejate au un potențial

deosebit pentru a deveni modele de dezvoltare armonioasa a societații, întrucât în aceste

zone, se promovează mai mult decât în alte arale, managementul durabil al resurselor

naturale și culturale.

În țara noastră, inițiativele de a înființa rezervații naturale și parcuri naționale au

aparținut în principal cercetătorilor naturaliști de la începutul secolului XX, măsurile

efctive legate de managementul ariilor protejate concretizându-se mult mai târziu, în

secolul următor, până atunci preocupările din domeniu, fiind reduse la acțiunile voluntare

ale iubitorilor de natură.Acestea nu reprezentau însă, măsuri spcifice și eficiente de

conservare a naturii și nu se bucurau de sprijin din partea autorităților și a celor ce

administrau arealele respctive.

România deține o importantă diversitate faunistică și floristică, în prezent, pe teritoriul

țării, existând 13 Parcuri Naționale, 14 Parcuri Naturale, două Rezervații Științifice, un

număr semnificativ de Monumente al Naturii, precum și o rezervație a biosferei, Delta

Dunării.

În ultima perioadă, aceste areale au început să fie vizitate de fluxuri din ce în ce mai

mari de turiști, dornici să evadeze din viața urbană cotidiană și să se refugieze în mijlocul

naturii, însă aceste tendințe înregistrează și impacturi asupra naturii, din pacate, de multe

ori nefavorabile.

Prezentarea problematicii și a arealului de studiu

În continuare, vom supune analizei Parcul Național Munții Rodnei, situat în județele

Bistrița și Maramureș, însemnătatea acestei arii protejate datorându-se atât geologiei și

1 “Ghid pentru utilizarea Categoriile de Management ale ariilor protejate”, IUCN, 2008

geomorfologiei munților, cât și prezenței a numeroase specii de faună și floră, endemite

și relicte glaciare.

Deși arealul prezintă o importanță ridicată, acesta se confruntă totodată, cu o serie de

probleme de mediu survenite în urma activităților desfășurate de o parte din turiști și din

populația ce locuiește în proximitatea arealului protejat, cele mai mari efecte

prezentându-le pășunatul intensiv și agresiv, defrișările excesive, atitudinea neglijentă a

unor turiști, lipsa unui management eficient, reale amenințări în viitor asupra peisajului

general, reprezentându-le și infrastructura industrială și economică.Există diverse

propuneri de construcții de amenajări hidroenergetice, de amplasări de antene de

transmisie și chiar de turbine eoliene.

Metodologie

În realizarea acestui proiect intitulat “ Ariile protejate şi turismul” am utilizat atât

metode practice, teoretice dar şi de cartografiere pentru a evidenţia diferitele probleme

existente in Parcul Naţional Munţii Rodnei, dar şi impactul turismului asupra

arealului.Pentru început am studiat o bibliografie de specialitate urmată de analizarea

unor hărţi care evidenţiau zonele cu probleme.

În cea ce priveşte metodele de cercetare teoretice acestea au constat în consultarea

diferitelor site-uri oficiale precum si cărţi de specialitate sau diferite articole publicate

referitor la acest areal. Metodele practice de cercetare au constat în cea mai mare parte în

culegerea diverselor date, care ulterior au fost prelucrate în scop personal pentru

realizarea anumitor grafice sau hărți prezente în paginile acestui proiect.Metodele de

cartografiere le-am utilizat pentru a oferi o detaliere a problemelor de mediu existente în

Parcul Naţional Munţii Rodnei.

Faptul că am vizitat Parcul Naţional Munţii Rodnei a fost deasemena util în formare

unei priviri de ansamblu asupra diversităţii faunistice şi floristice conservate în interiorul

parcului precum şi efecte ale activitatilor antropice derulate în arealul studiat.

Studiu de caz - Parcul Național Munții Rodnei

Localizare

Munţii Rodnei au cele mai mari altitudini din Carpaţii Orientali (Vf. Pietrosu - 2303 m,

Vf. Inău 2279 m, Vf. Inăuţ 2222 m) datorită localizării lor în partea nordică a ţării acestia,

sunt încadraţi in grupa munţilor Maramureşului şi Bucovinei.Din punct de vedere

administrativ Parcul Naţional Munţii Rodnei se întinde pe raza judeţelor Bistriţa-Năsăud

în proporţie de 80% şi Maramureş în proporţie de 20%.

Parcul Naţional Munţii Rodnei nu include întregul lanţ al Munţilor Rodnei ci numai o

parte a acestora. De la Vest la Est, pe o lungime a crestei principale de aproximativ 55

km de la Pasul Şetref până la Pasul Rotunda, iar de la Nord la Sud, pe o lungime de 25

km, de la Pasul Prislop până în localitatea Valea Vinului - judeţul Bistriţa Năsăud.

Scurt istoric

Parcul Național Munții Rodnei înființat în anul 1932 şi este arie protejată

de interes național și internațional, fiind încadrat conform clasificării

I.U.C.N2.

în categoria a II- a –Parc Național-Rezervație a Biosferei.

Parcul Național Munții Rodnei este cel mai mare parc national din tara, având o suprafață

de 47.177 ha, din care 3.300 hectare au fost declarate rezervație a biosferei în anul 1979.

Preocupările privind protejarea naturii, a florei şi faunei sălbatice au existat încă din

perioada interbelică, şi au culminat în anul 1932, când 183 hectare de gol alpin din zona

Pietrosu Mare au fost declarate Rezervaţie Ştiinţifică, rămasă în istorie ca prima

rezervaţie de acest fel din România.

Datorită importanţei şi frumuseţii particulare a cununei de pădure din jurul acesteia, în

anul 1962 rezervaţia s-a extins la 2700 ha, iar în anul 1977 aceasta a ajuns la 3300 ha.  

Momentul de referinţă în evoluţia acestei arii protejate o constituie atribuirea statutului

cel mai important, respectiv declararea acestei suprafeţe de ca Rezervaţie a Biosferei la

Paris, în anul 1979, de către Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi

Cultură - Programul Omul şi Biosfera (MAB-UNESCO). Această recunoaştere

internaţională precum şi preocupările continue ale specialiştilor români (silvicultori,

biologi, botanişti, entomologi, geografi, pedologi, ornitologi) au consolidat nucleul

viitorului Parc Naţional Munţii Rodnei.

2 Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii

Flora şi fauna

Parcul Naţional Munţii Rodnei dispune de o flora şi fauna extreme de bogata.În cea ce

priveste flora, este foarte numeroasă având un numar de circa 1000 de specii de plante

din care cateva sunt exprem de rare şi din păcate

pe cale de dispariţie, precum: tisa (Taxus

baccata), zada (Larix decidua), smârdar

(Rhododendron kotshyi), zâmbru (Pinus

cembra), floarea de colț (Leontopodium

alpinum), angelica (Angelica archangelica),

narcisa (Narcissus stellaris), bulbuci de munte

(Trollius europaeus), crucea voinicului (Hepatica transsilvanica), ghințură galbenă

(Gentiana lutea), laleaua pestriță (Fritillaria meleagris) .

Smârdar (Rhododendron kotshyi)

Elementele faunistice sunt şi ele extreme de variate de la specii de păsări precum

cocoșul de mesteacăn (Tetrao tetrix) - zona fiind una dintre ultimele din România unde

mai există această specie, cocoșul de munte (Tetrao urogallus) şi acvila de munte

(Aquila chrysaetos), la reptile precum sopârla de munte (Lacerta vivipara) - specie relict

- este semnalată în habitatele specific şi nu în ultimul rând la mamifere rare localizate în

acest areal capra neagră (Rupicapra rupicapra),

marmota (Marmota marmota ) dar şi mamifere

întâlnite in mai multe zone montane ca, cerbul

carpatin (Cervus elaphus ), căpriorul (Capreolus

capreolus), mistrețul (Sus scrofa), ursul (Ursus

arctos), lupul (Canis lupus), râsul (Lynx lynx) şi

jderul de copac (Martes martes).

Capra neagră (Rupicapra rupicapra)

Probleme specifice cu care se confruntă arealul analizat

Deși vorbim despre o zonă deosebită din punct de vedere a biodiversității și a

geomorfologiei ce caracterizează Munții Rodnei, gradul de conștientizare și informare

asupra împortanței acestor elemente este destul de redus, acest fapt fiind reliefat atât prin

activitățile desfășurate de populația locală, cât și de anumiți turiști.

O gravă problemă cu care se confruntă arealul studiat și cu atât mai mult cu cât vorbim

de un Parc Național, supus legilor și reglementărilor de protejare și conservare, este

defrișarea abuzivă, care conduce la mari dezechilibre, în perioada 1990-2000, în zona

arealului dispărărând cca.853.000 de metri cubi de busteni, fără ca volumul să poată fi

justificat în vreun fel de către conducere.

O altă problemă stringentă este cea a numărului excesiv de stâni de pe teritoriul

arealului.Există peste 80 de astfel de spații, care presupun un pășunat intensiv, pășunile

nefiind capabile să se mai regenereze într-un mod normal.Deasemenea, ciobanii pretind

noi drumuri pentru autovehicule pentru a ajunge la stânele respective și defrișează pentru

a-și derula activitățile după bunul lor plac.Un exemplu elocvent este cel al lacului Tăul

Muced, un lac de turbărie de o frumusețe unică în țară, situal la 1600 m, aflat în pericol

de dispariție datorită omului-Pentru ca animalele care pașunează pe acolo să nu mai cadă

în lac, ciobanii au taăiat în această toamnă pădurea din zona lacului, prabușind pe maluri

trunchiurile de copac, ca o improvizație de gard.

O altă problemă cu un mare impact asupra ecosistemului ține de comportamentele

inadecvate ale unor turiști, care se dovedesc a fi neglijenți cu elementele naturale.Faptul

că un management defectos a permis crearea unei rețele de drumuri foarte dense pentru

un areal protejat de un asemenea calibru (harta de mai jos), a oferit multor turiști

posibilitatea de pătrunde în multe zone ale Parcului cu mașinile și motocicletele.

Deasemenea, extinderea unor spații locuite în arealul Parcului (localitatea Telciu), lipsa

unei administrări eficiente a arealului (lipsa taxelor de acces, incapacitatea de a depista

braconierii etc), gradul redus de implicare al ONG-urilor, cât și diversele propuneri de

amenajări industriale și economice, constituie probleme importante ce influențează

negativ conservarea ecosistemului arealului.

Posibile viitoare evoluții

Pe baza celor expuse în aceste pagini, observăm că deși este vorba de un areal

important din punct de vedere al biodiversității, lipsa unui management eficient și gradul

redus de conștientizare al populației locale și turiștilor, care antropizează masiv acest

areal, conduc spre ample probleme cu impact asupra naturii.Deși avem tendința să

credem că lucrurile se vor înrăutați, să luăm în calcul un scenariu pozitiv:

Pe baza schemei prezentate pot fi observate elementele esențiale ale spațiului supus

analizei, precum și relațiile de tip feed-back ce se stabilesc între acestea.Astfel, putem

observa faptul că resursele naturale și conservarea acestora depind în mare măsură de

evoluția alor factori.Politicile de protejare și conservare a biodiversității din cadrul

arealului au un important rol în stabilirea unui echilibru, diminuarea numărului de specii,

conducând la necesitatea creării și aplicarării de noi reglementări prin legi.Totodată,

acestea au un impact și asupra numărului de turiști neglijenți față de protejarea naturii,

care odată cu înăsprirea regulamentelor (limitarea zonelor de campare, de acces cu

autovehicole etc), se va reduce.Reglementările se vor resimți în același timp și la

nivelul căilor de acces.Odată cu aplicarea politicilor eficiente de protejare a arealului,

căile de acces se vor limita, ceea ce va avea un impact pozitiv asupra biodiversității

afectate, care în lipsa influențelor antropice, se va putea regenera.Putem concuziona

așadar, că o politică eficientă reglementată prin lege în ceea ce privește protejarea

arealului, însoțită de un management local adecvat, reprezintă elementul cheie în

funcționarea bună a sistemului.

Un exemplu de bună aplicare a politicilor de protejare și conservare este cel al

proiectului prin care s-a realizat creșterea efectivului de capre negre de pe teritoriul

Parcului Național Munții Rodnei, astfel de inițiative fiind necesare în prezent și pe viitor,

și pentru alte specii.