MUNŢII APUSENI

Cuprinşi între valurile de coline ale Transilvaniei şi cîmpia Tisei, Munţii Apuseni constituie veriga care închide spre apus arcul Carpaţilor româneşti. Ei apar ca o insulă muntoasă de formă aproape rotundă, ocupînd o suprafaţă de cea 20.000 km2. Fără a atinge înălţimile semeţe care dau frumuseţea munţilor Făgăraş, Piatra, Craiului sau Rodnei, Munţii Apuseni dezvăluie turiştilor frumuseţi nebănuite, cu totul de altă natură. Nicăieri în ceilalţi munţi nu găseşti o îmbinare mai armonioasă între linia domoală a plaiurilor şi verticalitatea rupturilor, nicăieri nu găseşti o asemenea concentrare de fenomene naturale şi monumente ale naturii, nicăieri omul nu şi-a legat aşa de organic viaţa de munte, încadrîndu-se în peisajul natural.

Munţii. Diversitatea peisajelor şi varietatea obiectivelor turistice semănate pe tot întinsul acestor munţi, se datorează marilor frămîntări geologice pe care le-au suferit în trecut. La sud de valea Arieşului, în MUNŢII METALIFERI, culmile domoale, de mic* altitudine, constituite din gresii şi şisturi, poartă gheburi de calcare albe, ca cele de la Vulcan, Dîmbău şi Piatra Craivii, ce oferă turistului minunate puncte de privelişte.

În Munţii Metaliferi, linia culmilor este deopotrivă ruptă sxi de cupole vulcanice prin care pămîntul a revărsat cîndva lave incandescente, ce au adus o dată cu ele preţioasele minereuri de aur, argint, cupru. Peisajele aparte pe care le prezintă aceşti foşti vulcani, pot fi admirate la Săcărîmb, Brad, Zlatna, la „Cetatea" de la Rosxia Montană (fostă exploatare de aur a romanilor), dar mai ales la Detunata, unde coloanele de bazalt prezintă un fenomen unic, de cel mai mare interes.

Spre NV, calcarele devin predominante în MUNŢII TRASCĂULUI, ferestruiţi adînc de apele ce-i străbat prin chei înguste (Cheile Gălzii, Rîmeţilor, Poienii etc. Munţii de la nord de valea Arieşului, mai vechi şi mai înalţi, sînt constituiţi mai ales din şisturi cristaline şi calcare.

MUNŢII GILĂULUI, un vechi masiv de graniţe şi şisturi cristaline, ros de ape şi vînturi, prezintă la mare înălţime (1600-1800 m) platouri neînchipuit de netede. Versanţii sînt în schimb abrupţi, iar acolo unde mijesc calcare cristaline, apele au tăiat forme halucinante, ca cele din abruptul muntelui Scărişoara-Belioara.

MUNŢII BIHORULUI au o "alcătuire mai complexă, în sud, masivul Biharia, constituit din şisturi cristaline, prezintă întinse platouri de altitudine, asemănătoare celor din munţii Gilăului. Aici se află cel mai înalt punct al Munţilor Apuseni, vf. Cucurbăta Mare (1849 m), precum şi muntele Găina, loc de întîlnire a moţilor cu crişenii la tradiţionalul tîrg anual. In nord, o vastă platformă calcaroasă, la altitudine de aproape 1300 m, adăposteşte cele mai variate fenomene carstice, fiecare constituind un remarcabil obiectiv turistic. Aici se găsesc printe altele: sălbaticele chei ale Ordîncuşii, Someşului Cald, Galbenii, Văii Seci şi salba de chei de pe valea Gîrzii ; avene înspăimântătoare ca cele din muntele Bătrîna, Gemănata, Avenul Negru şi Avenul din Şesuri ; peşteri minunat ornamentate ca cele din valea Sighiştelului, valea Gîrda şi Pojarul Poliţei ; misterioase rîuri subterane ca cele din Coiba Mare, Cetatea Rădesii, Peştera de la Căput ; excepţionalul complex de la Cetăţile Ponorului ; în sfîrşit gheţarii subterani de la Borţig, Focul Viu şi mai presus de toate, Gheţarul Scărişoara.

Majoritatea acestor obiective sînt grupate în jurul Padişului, cel mai important nod turistic din Munţii Apuseni. Padişul este un şes perfect ; cuprins de jur împrejur de culmi împădurite, acoperit de ierburi înalte, găurit de o puzderie de doline în fundul cărora cresc pîlcuri de molizi, el pare un imens parc, părăsit de multă vreme.

MASIVUL VLĂDEASA prezintă aceleaşi platouri întinse, de altitudine, ca şi munţii Gilăului şi masivul Biharia, deşi alcătuirea sa geologică este diferită, fiind constituit din roci eruptive vechi. Masivul Vlădeasa îşi împrăştie deosebita bogăţie de ape prin numeroase izvoare şi pîraie, care, după ce fac impresionante cascade (Săritoarea Bohodeiului, Moara Dracului, Răchitele, Săritoarea Ieduţului etc.) alimentează Someşul Cald, Drăganul, Valea Iadului şi Crişul Pietros. La izvoarele văii Iadului se află al doilea mare centru turistic al Munţilor Apuseni : staţiunea Stîna de Vale.

Spre vest, Munţii Apuseni se termină prin grupuri de culmi domoale, joase, în parte împădurite, separate prin largile depresiuni ale Crişurilor Alb şi Negru. Sînt MUNŢII ZARANDULUI, MUNŢII CODRU-MOMA şi MUNŢII PĂDUREA CRAIULUI.

In timp ce primii sînt constituiţi din şisturi cristaline şi roci eruptive vechi, avînd culmi prelungi, acoperite cu păduri ce permit turiştilor minunate plimbări cu peisaje liniştite, în munţii Codru-Moma şi Pădurea Craiului, constituiţi predominant din calcare, apare tot cortegiul formelor carstice. Turistul poate vizita în munţii Codru-Moma, platoul carstic al Vaşcăului cu izbucul intermitent de la Călugări şi Avenul Cîmpeneasca, iar în munţii Pădurea Craiului, peşterile Meziad, Vadu Crisxului şi

Peştera Vîntului, defileul Crisxului Repede şi platoul carstic de la Zece Hotare.La nord de Crişul Repede, ultimele culmi, MUNŢII PLOPIŞULUI şi MUNŢII MEZEŞULUI,

nu prezintă interes turistic.

Animale. în afara frumuseţilor create de apă şi piatră, Munţii Apuseni adăpostesc şi aspecte de viaţă deosebite.

O mare bogăţie şi tjrietate de plante sînt ocrotite în rezervaţiile naturale de la Cheile Turzii (Allium obliquum care nu mai creşte nicăieri în Europa Centrală, Ephedra distachya, care creşte obişnuit în nisipurile dobrogene, Ferula sadleriana, unică în ţara noastră etc.), şi de la Şesul Craiului de pe masivul Scărişoara- Belioara (amestec interesant de plante nordice şi sudice, plante endemice, precum şi originala întîlnire a cinci specii de conifere: molidul, bradul alb, pinul, ienupărul comun şi ienupărul tîrîtor).

Alte atracţii floristice ale Munţilor Apuseni sînt: liliacul sălbatic (Syringa josikaea) care împodobeşte zăvoaiele văii Someşului Cald şi ale Crişurilor, tulichina galbenă (Daphne blagayana) de la Vidra, laurul (Ilex aquifolium) din munţii Moma, albumeala (Leontopodium alpinum), care creşte la Intregalde, la numai 560 m altitudine, punctul cel mai de jos în care creşte această floare în Europa, precum şi întinsele poieni de narcise (Narcisus stellaris) de la Piatra Cetii, Negrileasa şi Bigla.

Bogăţia de păduri care îmbracă Munţii Apuseni pînă la 1500 m, adăposteşte urşi, lupi, mistreţi, rîşi, căprioare etc. în pîraiele de munte abundă păstrăvii, iar în golurile subpămîntene şi-au găsit adăpost nenumărate animale mărunte (insecte, păianjeni viermi, răcuşori etc.) care, deşi nespectaculoase, au dus în toată lumea faima peşterilor din Munţii Apuseni. Prin studiul acestor animale, marele savant Em. G. Racoviţă a lămurit cîteva din tainele evoluţiei, îmbogăţind ştiinţa mondială cu o nouă ramură - biospeologia.

Cercetările biospeologice, desfăşurate în timpul vieţii lui Racoviţă cu mare greutate din cauza lipsei de sprijin din partea regimului burghezo-moşieresc, sînt continuate astăzi de către elevii marelui savant, în condiţii deosebit de favorabile. Aceştia au descoperit şi au descris noi specii de animale din peşteri, au studiat condiţiile de viaţă ale acestora şi au explorat un număr impresionat de peşteri, dintre care menţionăm Peştera Vîntului, Cetăţile Ponorului, Avenul din Şesuri, Peştera Pojarul Poliţei şi etajul inferior al Gheţarului Scărişoara.

Oamenii. Turistul mai este atras în Munţii Apuseni de viaţa şi obiceiurile interesante ale moţilor şi crişenilor, precum şi de locurile istorice care amintesc luptele duse de iobagi în cursul secolelor împotriva exploatării şi jefuirii sîngeroase.

Gorunul din Ţebea, la umbra căruia Horia le vorbea moţilor despre dreptate şi sub care a fost îngropat Avram lancu ; Albacul, locul de naştere al lui Horia ; casa lui Avram lancu din Vidra; biserica din Mesteacăn, unde Crişan a primit jurămîntul ţăranilor răsculaţi ; toate aceste locuri păstrează vie amintirea eroicelor lupte pentru dreptate.

Abia în regimul nostru democrat popular, aspiraţiile moţilor şi crişenilor pentru o viaţă mai bună au fost îndeplinite. Astăzi, noile exploatări miniere, forestiere şi cooperativele meşteşugăreşti, le asigură largi posibilităţi de muncă, de care erau lipsiţi în trecut, iar şcolile, căminele culturale şi curentul electric, care au pătruns adînc în inima munţilor, le-au deschis drumul spre învăţătură şi cultură.

Remarcabilul talent al Moţilor pentru confecţionarea obiectelor din lemn, contribuie la creşterea interesului turistic pentru Munţii Apuseni. Nici un turist nu părăseşte regiunea fără a duce cu sine o mărturie a acestei arte: un tulnic, o ploscă, o cănitxă sau un ciubăr miniatural.

Drumurile. Munţii Apuseni sînt străbătuţi de drumuri carosabile ce formează o reţea de o desime nemaiîntîlnită în altă zonă muntoasă a ţării.

Strecurîndu-se de-a lungul văilor sau încălecînd crestele prin şei cu largi perspective, aceste drumuri oferă largi posibilităţi amatorilor de automobilism şi motociclism. Aceştia au la dispoziţie, pentru cunoaşterea în ansamblu a Munţilor Apuseni, două artere principale: una E-V, care îi duce pe V. Arieşului de la Turda la Beiuş ; alta N -S care îi duce de la Huedin în v. Arieşului la Albac şi Cîmpeni, de unde pot continua drumul, fie prin pasul Vulcan, fie prin com Avram lancu şi Baia de Criş, înspre Brad şi de aici la Deva.

Din aceste drumuri, nenumărate ramificaţii pătrund adînc în munte, pînă aproape de obiectivele turistice. Reţeaua de drumuri, necesară pentru valorificarea resurselor naturale ale acestor munţi, este în continuă dezvoltare, ca şi reţeaua de căi ferate forestiere.

Marcajele turistice. Pentru vizitarea majorităţii obiectivelor turistice din Munţii Apuseni, turiştii au la dispoziţie o reţea de poteci marcate, dezvoltată mai ales în ultimii ani. Spre deosebire de

marcajele din alţi munţi, aici s-au utilizat, în afara marcajelor obişnuite, două sisteme de marcaje aparte, generate de varietatea formelor de relief şi de bogăţia obiectivelor turistice: marcajele în circuit şi marcajele duble.

Marcajele în circuit leagă mai multe obiective turistice sxi ne readuc la punctul de plecare în aceeaşi zi.

Marcajele duble, utilizate pentru derivaţii, au fost făcute pentru a permite vizitarea obiectivelor turistice care se găsesc la o mică distanţă de traseele cu marcaje simple. Traseele cu marcaje duble se parcurg de două ori: de la marcajul simplu pînă la obiectiv şi înapoi pe acelaşi drum pînă la marcajul simplu, după care continuăm drumul pe marcajul simplu în sensul în care am ajuns la derivaţie.

Marcajele duble (derivaţiile) sînt executate prin dublarea semnului simplu al marcajului. De exemplu, la un marcaj punct roşu (înconjurat normal cu un cerc alb), pentru dublare pe derivaţii, s-a adăugat la exterior încă un cerc roşu.

O serie de marcaje cu caracter local nu au fost redate pe hărţi şi în text, datorită interesului lor redus (traseele din împrejurimile Clujului - la cabana Făget, Fîntîna Sf. Ioan, vf. Peana - traseele de pe ambii versanţi ai Cheilor Turzii precum şi traseele din jurul peşterii de la Vadul Crişului).

Vizitarea obiectivelor turistice lipsite de marcaje, indicate în cap. II, nu prezintă dificultăţi datorită faptului că ele se găsesc în general în zone intens populate, astfel că turiştii au numeroase posibilităţi de informare.

Turismul de iarnă. Relieful cu pante prelungi şi zăpezile abundente care acoperă iarna Munţii Apuseni creează condiţii foarte favorabile pentru schi. Iarna, turiştii vizitează cu predilecţie cabanele Stîna de Vale, Băişoaraşi Vlădeasa, care sînt principalele centre de schi din Munţii Apuseni. Schiorii antrenaţi pot parcurge şi drumurile de creastă dintre cabane, drumuri care oferă privelişti de iarnă deosebite.

Alpinism. Existenţa numeroşilor pereţi de calcar, mai ales în chei, creează posibilităţi multiple de practicare a alpinismului tehnic. Regiunea cea mai favorabilă pentru aceasta o constituie Cheile Turzii, unde sînt omologate cea 30 de trasee, variind de la gradul l B pînă la gradul V B (Peretele Cipchieşului). Alte cea 10 trasee omologate se află în munţii Trascăului: în cheile Poienii, în masivul Bedeleu, în Cheile Rîmeţilor şi în Cheile Turului.

Zone interesante pentru practicarea alpinismului se găsesc şi pe versantul de vest al munţilor Bihorului (cheile Galbenii, v. Boga etc.).

Turism şi alpinism subteran. Atracţia deosebită a Munţilor Apuseni, în special a munţilor Bihorului, o constituie peşterile. Dintre acestea, de-a lungul traseelor marcate descrise în cap. l, toţi turiştii, înarmaţi doar cu o lampă de carbid sau lanterne, pot vizita: Peştera Meziad (tr. 1), peşterile de la izvoarele Someşului Cald (tr. 14), Peştera Onceasa (tr. 11), Peştera Alunului (tr. 10), Peştera de la Vîrseci (tr. 17), Gheţarul Scărişoara (tr. 22), Peştera Poarta lui Ioanele (tr. 21), Peştera Porţile Bihorului (tr. 23).

De asemeni pot fi vizitate următoarele peşteri indicate la cap. II: peştera de la Vadul Crişului (tr. 58), peştera Gheţarul Barsa (tr. 61), Peştera Coiba Mare (tr. 64), peşterile din v. Sighiştelului (tr. 63), Peştera de sub Zgurăşti (tr. 65).

În afara acestora, mai sînt numeroase peşteri, dintre care unele indicate pe hartă, a căror vizitare necesită echipament special şi tehnică alpină, parcurgerea lor constituind remarcabile performanţe de alpinism subteran, accesibile numai alpiniştilor avansaţi; de exemplu: Avenul din Bătrîna (tr. 19), Peştera Căput şi avenele din Lumea Pierdută (tr. 62), Peştera Neagră din Groapa de la Barsa (tr. 61), galeria aval din Cetăţile Ponorului (tr. 15), etajul inferior al Gheţarului Scărişoara (tr. 22).

Fig. 01.

I. TRASEE MARCATE

MASIVUL VLĂDEASA Şl MUNŢII BIHORULUI

1. Piatra Bulzului (Valea Iadului) - Peştera Meziad - Satul Meziad Marcaj: triunghiu albastru. Durata: 4-5 ore. Distanţa : 14 km. Caracteristica traseului: drum de acces la Peştera Meziad. Drum uşor, prin pădure, accesibil vara şi iarna.

Descrierea traseului: de la halta C.F.R. Stîna de Vale (de pe linia Cluj-Oradea) mergem 20 km pe v. Iadului, în lungul liniei ferate forestiere, pînă la Piatra Bulzului, unde începe marcajul.

Urcăm pe o vale, afluent pe stînga al văii Iadului, cea 500 m, apoi pe serpentină pînă la cumpăna apelor. De aici coborîm continuu, trecînd pe lîngă peştera Meziad (384 m) pînă în com. Meziad. Vizitarea peşterii se face numai cu ghid şi durează 4 ore.

2. Cabana Stîna De Vale - Adăpostul Padiş Marcaj: bandă roşie. Durata: 6 ore. Distanţa: 20 km. Caracteristica traseului: drum de legătură între Stîna de Vale şi Padiş. Privelişti largi de la vf. Poieni pînă la vf. Cumpănăţelu. Accesibil vara şi iarna.

Descrierea traseului: de la cabana Stîna de Vale (1102 m) urcăm accentuat prin pădure în şaua dintre vf. Poieni (dreapta) şi vf. Muncei (stînga). Continuăm urcuşul prin poeni şi după 1½ ore de la plecare ajungem sub vf. Poieni, la cota 1557. Pîn* aici traseu comun cu traseele 4 şi 12 ; de aici traseul 4 se desparte la dreapta. Lăsînd vîrful în stînga, coborîm în şaua Bohodei, unde traseul 12 se desparte la i dreapta. După un urcuş ce ocoleşte prin stînga vf. Bohodei, trecem pe la Fîntîna Rece (unul din izvoarele văii Drăganului) şi ajungem în şaua Cumpănăţelu (1630 m). De aici pleacă spre stînga traseele 6 şi 11.

Continuăm coborînd pe cumpăna apelor dintre bazinul Someşului Cald şi bazinul Crişului Negru. Spre stînga începe prima ramură a traseului 14. Coborînd în continuare intrăm în pădure, traversăm două pîraie, urcăm puţin pînă într-o poiană, apoi coborîm spre stînga, în poiana Vărâşoaia. Spre stînga, începe a doua ramură a traseului 14. Traversăm poiana, mai jos trecem pe lîngă un mic lac de dolină, apoi cotim spre stînga, traversăm cîteva pîraie şi coborînd uşor ajungem la adăpostul Padiş (1280 m).

3. Circuitul Săritorii IedutxuluiMarcaj: punct albastru. Durata: 6 ore. Distanţa: 15 km. Caracteristica traseului: traseu pentru vizitarea Săritorii leduţului. Drum uşor. Accesibil vara şi iarna.

Descrierea traseului: de la cabana Stîna de Vale (1102 m) marcajul ne conduce pe şoseaua spre Beiuş, trecînd prin şaua Băiţei (1198 m). La dreapta, în afara drumului se găseşte turbăria de la Băiţa. Pînă la Băiţa traseul este comun cu nr. 4. Continuăm pe şosea cea 20 min. (privelişte largă spre depresiunea Beiuş), apoi spre dreapta, pe o potecă pe care coborîm aproape continuu, pînă în faţa cascade “Săritoarea leduţului", înaltă de cea 15 m (850 m). De aici după 10 min. ajungem în V. Iadului (820 m), pe care o urmăm spre dreapta pe drumul forestier, pînă la Stîna de Vale.

4. Circuitul Vîrfului CusturiMarcaj : cruce galbenă, Durata: 5 ore. Distanţa: 13 km. Caracteristica traseului: traseu pentru cunoaşterea împrejurimilor Stînii de Vale. Drum uşor, accesibil vara şi iarna.

Descrierea traseului: de la cabana Stîna de Vale (1102 m) traseu comun cu Nr. 2 pînă la şaua Băiţa (1198 m). De aici ne îndreptăm spre stînga, pe un drum de care pe care urcăm aproape continuu, lăsînd în dreapta un punct de privelişte (1263 m spre depresiunea Beiuş, şi în stînga vf. Custuri (1386 m), trecem pe la Fîntîna Galben* şi ajungem sub vf. Poieni, unde întîlnim traseele 2 şi 12. De aici se poate urca (fără marcaj) pe vf. Poieni (1629 m) de unde se deschide o panoramă largă. Întoarcerea spre Stîna de Vale se face pe traseu comun cu Nr. 2 şi 12.

5. Cabana Stîna de Vale - Valea DrăganuluiMarcaj: cruce albastră. Durata: 2 ore. Distanţa: 6 km. Caracteristica traseului: drun de legătură între Stîna de Vale şi v. Drăganului. Uşor, accesibil vara şi iarna.

Descrierea traseului: plecăm de la cabana Stîna de Vale (1102 m) pe lîngă cantonul silvic. După 10 min. părăsim valea şi urcăm costiş, încă 30 min. pînă la un izvor. Dup* încă un urcuş scurt, ajungem într-o poiană netedă, Aria Vulturului (1300 m). Traversăm poiana, coborîm în cîteva minute la pîrîul Ariei, urcăm prin grohotişuri pînă la o alt* poiană, o traversăm şi apoi coborîm în cca 30 min. în v. Drăganului, la cantonul silvei Ciripa (1050 m). Atenţie: Valea Drăganului este o zonă cu multe vipere !

De la Ciripa începe traseul 6, pe care se merge la cascada Moara Dracului, precurs şi o potecă nemarcată (traseul 59) care urmează continuu la vale malul drept al văi Drăganului pînă la Gura Zîrnii, unde începe traseul 8.

6. Valea Drăganului - Şaua CumpănăţeluMarcaj: triunghi roşu. Durata: 6 ore. Distanţa: 16 km. Caracteristica traseului traseu pentru vizitarea cascadei Moara Dracului şi a cununii de munţi care înconjoar* izvoarele văii Drăganului. Oferă privelişti minunate asupra văii Drăganului sxi bazinului Someşului Cald. Accesibil vara şi iarna.

Descrierea traseului: plecăm de la cantonul Ciripa şi urcăm pieptiş prin pădure pe o muchie, pînă într-o poieniţă (cota 1323 m) de unde o derivaţie duce spre stînga, la cascada Moara Dracului.

Coborîm pe această derivaţie cea 20 min. ajungînd în fundul văii Moara Dracului, pe care urcăm încă 5 min. pînă la cascada Moara Dracului, înaltă de 30 m. Ne întoarcem la cota 1323, de unde continuăm să urcăm pe muchie şi după 20 min. ajungem în gol alpin. De aici urcăm într-o şa. Pe o derivaţie la stînga, se urcă uşor, orientîndu-ne după stîlpi (poteca e vagă), în vf. Buteasa (30 min.), ultima parte fiind mai abruptă. După reîntoarcerea în şa, mergem pe creastă spre S, lăsînd un vîrf în dreapta.

Traversăm cîteva pîrîiaşe şi ajungem după 45 min. la Piatra Tîlharului (1630 m). Aici întîlnim traseul 10. Urcînd treptat spre SV ajungem sub vf. Briţei, coborîm într-o şa cu vedere spre izvoarele văii Someşului Cald şi după încă 30 min. întîlnim traseul 11, împreună cu care, după 20 min., ajungem la şaua Cumpănăţelu (1630 m), ; pe unde trece traseul 2.

7. Comuna Bologa - Cabana VlădeasaMarcaj: bandă albastră. Durata: 6 ore. Distanţa: 18 km. Caracteristica traseului: drum de acces la cabana Vlădeasa. Drum uşor, accesibil vara şi iarna.

Descrierea traseului: plecăm din halta CFR Bologa şi după 9 km pe drum de care în lungul văii Henţului, continuăm spre dreapta tot pe drum de care, în lungul văii Ordîncuşii, încă 3,5 km. Apoi pe potecă, urcăm spre platforma satului Rogojel şi de aici la cabana Vlădeasa (1430 m).

8. Gura Zîrnii - Cabana VlădeasaMarcaj: bandă roşie. Durata: 4½ ore. Distanţa: 13 km. Caracteristica traseului: (drum de acces la cabana Vlădeasa. Drum de vară.

Descrierea traseului: marcajul începe din halta Gura Zîrnii, (de pe linia forestieră Poieni - Gura Zîrnii), la confluenţa văii Zîrnii cu v. Drăganului (795 m). Urmăm v. Zîrnii timp de o oră, pe lîngă linia forestieră pe malul drept al văii, pînă la capătul liniei (marcaj sporadic). De aici urcăm prin pădure, spre stînga, pe un afluent al văii Zîrnii, la început mai domol, apoi pieptiş, pînă într-o poiană largă.

Continuăm spre dreapta, tot prin pădure, urcînd mai uşor, costiş, trecem printr-o mică poiană (spre dreapta abrupt şi privelişte spre fundul văii Drăganului), apoi urcăm în continuare prin pădure, rarişte şi traversăm cîteva grohotişuri. Vom fi atenţi la marcaj din cauza drumurilor de exploatare forestieră ce merg pe curbă, în timp ce marcajul urcă costiş spre stînga. După 1 oră de la poiana cu privelişte spre V. Drăganului, drumul coteşte la dreapta, coborînd uşor într-o şa. De aici urcăm pieptiş pînă la un drum larg, pe care îl urmăm spre stînga pînă la golul alpin ; sîntem la cota 1609, pe creasta principală a Vlădesii. Aici întîlnim traseul 9, care ne însoţeşte în coborîş continuu pînă la cabana Vlădeasa (1430 m).

9. Cabana Vlădeasa - Vîrful VlădeasaMarcaj: bandă albastră. Durata: 1½ ore. Distanţa: 3,5 km. Caracteristica traseului traseu pentru vizitarea vîrfului Vlădeasa. Accesibil vara şi iarna.

Descrierea traseului: urcăm de la cabana Vlădeasa (U30 m) împreună cu traseu 8 timp de 30 min. prin rarişti de pădure, apoi 15 min. prin gol alpin pînă în creasta principală (1609 m) unde părăsim traseul 8 şi continuăm la stînga pe versantul estic al crestei pînă într-o şa de unde se vede vf. Vlădeasa, pînă la care urcăn încă 30 min.

Din vf. Vlădeasa (1835 m) se poate continua drumul spre Piatra Tîlharului (f*r* marcaj) pe creasta Vlădesii, pînă în şaua între Munţi, unde se întîlneşte traseul 10 (vezi traseul 60).

10. Cabana Vlădeasa - Adăpostul PadisxMarcaj: bandă albastră. Durata: 12 ore. Distanţa: 34 km. Caracteristica traseului drum de legătură între cabana Vlădeasa şi adăpostul Padiş. Privelişti largi de-a lungi întregului traseu.

Accesibil vara ; iarna numai pentru schiorii antrenaţi.

Descrierea traseului: de la cabana Vlădeasa (1430 m) urcăm uşor pe un drum de care prin pădure. După ce traversăm mai multe pîraie, ieşim într-o şa, în stînga muchia de calcar Pietrele Albe (1557 m). Traversăm prin poiană regiunea de izvoare a văii Seci pînă ajungem la creasta principală, care face cumpănă între bazinul văii Cr*ciunului (V) şi văii Săcuieului (E), la şaua între Munţi (1517 m). Pînă aici, 2½ ore Ocolim apoi vf. Vîrfuraşul pe versantul său estic prin rariştea de pădure şi poieni. Drumul descrie astfel o mare curbă pentru a ocoli prin dreapta v. Seacă, curbă ce se termină printr-un urcuş mai puternic în golul alpin.

Ocolim prin stînga zona de izvoare a văii Nimoiasa şi trecem pe sub vf. Nimoiasa (1587 m), unde se află un canton de păstori. De la Între Munţi pînă aici, 2 ore. Drumul continuă pe un larg gol alpin, în urcuşuri şi coborîşuri line, pe lîngă vf. Micău, Gardul de Piatră, pînă în şaua de la Piatra Tîlharului. Aici întîlnim traseul 6. Se recomand* turiştilor care merg la adăpostul Padiş să continuie drumul pe traseul 6 pînă la Cumpănăţelu şi apoi pe traseul 2 la Padiş, această variantă fiind mai scurtă şi mai uşoară.

Traseul 10 coboară de la Piatra Tîlharului prin gol alpin, pînă la poiana Onceasa (½ oră) unde intersectează traseul 11. Continuăm spre S, intrăm în pădure, urcăm în şaua Poarta Alunului, apoi coborîm, la început mai abrupt, în v. Alunului şi o urmârr pe aceasta prin pădure şi poieni pînă în valea Someşului Cald. Pe această porţiune se găseşte o derivaţie marcată spre Peştera Alunului. Traversăm valea Someşul u Cald şi ajungem la cantonul silvic Runcu Ars (1040 m).

Nu se recomandă continuarea drumului pe traseul 10, ci pe malul drept al văii Someşului pînă la confluenţa acesteia cu v. Bătrînă şi apoi pe aceasta în sus, pe şosea. După cea 2 km valea se bifurcă: în stînga cum urcăm, este v. Călineasa, în dreapta v. Izbucului; pe aceasta o urmăm pe şosea şi apoi pe firul văii pînă la terminarea ei şi ieşirea din pădure. Urcăm în continuare spre SV printr-o zonă de depresiuni carstice cu doline, pînă întîlnim traseul 19, pe care îl urmăm spre dreapta, pînă la adăpostul Padiş (1280 m).

11. Şaua Cumpănăţelu - Peştera OnceasaMarcaj: cruce roşie. Durata: 2½ ore. Distanţa: 10 km. Caracteristica traseului: craseu pentru vizitarea peşterii Onceasa. Drum de vară.

Descrierea traseului: marcajul începe din şaua Cumpănăţelu (1630 m), împreună cu traseul 6, de care se desparte după 20 min. Traseul nostru o ia la dreapta pe un drum de care, ce merge pe curba de nivel, traversînd 5 văiugi. Apoi coborîm abrupt pînă într-o căldare cu fund plat pe care o traversăm printre ienuperi şi molizi. Continuăm la dreapta şi după 5 min., coborînd uşor, intrăm în pădure compactă. Urmăm curba de nivel, apoi coborîm pînă în marginea poienii Onceasa, unde intersectăm traseul 10. Urcăm puţin şi intrăm în pădure pe lîngă trei trunchiuri de molizi uscaţi. Căutînd pe lîngă ei cu atenţie, regăsim marcajul în pădure. Urcăm uşor, apoi mergînd orizontal, ajungem la capătul superior al unei văi pe care o coborîm pe versantul ei drept. De aici la dreapta, pe sub un perete de calcar, ajungem la gura peşterii Onceasa (1320 m) numită şi Peştera Zmeilor.

Vizitarea peşterii durează ½ oră.

12. Comuna Pietroasa - Săritoarea Bohodeiului -Cabana Stîna de ValeMarcaj: triunghi albastru. Durata: 8 ore. Distanţa: 20 km. Caracteristica traseului: drum de acces la Stîna de Vale, cu vizitarea cascadei Săritoarei Bohodeiului. Accesibil vara.

Descrierea traseului: pe primii 2 km mergem în comun cu traseele13 şi 17, de care ne despărţim la podul de peste Crişul Pietros. Trecem podul şi urmăm apoi şoseaua pe v. Aleului pînă la cantonul silvic Aleu. De aici continuăm pe un drum de care, ce urm*reşte v. Aleului.

După o oră de mers, ajungem la derivaţia spre cascada Săritoarea Bohodeiului. Mergînd pe derivaţie la dreapta ajungem la baza cascadei. Aceasta poate fi admirată pe toată înălţimea ei (80 m), traversînd apa şi urcînd pe malul stîng la un punct de privelişte. După reîntoarcerea la traseul principal urcăm abrupt la stînga, în serpentine, pentru a ajunge în şaua Bohodei (1470 m). De aici traseul pînă la Stîna de Vale este comun cu nr. 2.

13. Comuna Pietroasa-Adăpostul PadişMarcaj : cruce albastră. Durata : 5 ore. Distanţa : 16Km. Caracteristica traseului: drum de acces la adăpostul Padiş. Accesibil vara şi iarna.

Descrierea traseului: pornim din com. Pietroasa (300 m) pe şosea împreună cu traseele 12 sxi 17. După 2 km lăsăm în stînga traseul 12. Trecem de cariera de granit, apoi mergem prin pădure pînă la Între Ape. Aici lăsăm la dreapta traseul 17, trecem podul peste V. Galbenă şi ajungem la un izbuc. În faţa noastră - frumoasa Piatră a Bulzului, în fund - vf. Cornul Muntelui (1648 m). După 20 min. ajungem la cantonul silvic Bulz, unde părăsim şoseaua (Dacă avem timp, putem face o abatere de la traseu, continuînd drumul pe şosea pe v. Bulzului, de astă dată fără marcaj. Ajungem în 15 min. în poiana Boga. Aici avem panorama pereţilor din Boga, unde se află şi Peştera Şura Boghii). De la cantonul Bulz continuăm pe potecă, la început prin poieni apoi prin pădure şi urcăm abrupt Scăriţa, o vale seacă cu grohotişuri, pînă la şaua Bălăleasa (1180 m). Ocolim prin stînga poiana Bălăleasa şi urcăm prin poiană şi apoi prin pădure, pînă într-o şa de unde coborîm în Padiş. În stînga, cantonul silvic Padiş. În faţa lui întîlnim traseul 18, care vine din dreapta şi ne însoţeşte 30 min. pe terasamentui unei vechi linii ferate forestiere, pînă la adăpostul Padiş (1280 m).

Fig. 02

14. Circuitul Izvoarelor Someşului CaldMarcaj : punct roşu (pentru derivaţii marcaj dublu : punct roşu - cerc alb - cerc roşu). Durata : 4 ore circuitul propriu zis +2 ore Padiş - circuit şi înapoi. Distanţa ; 8 km (circuitul propriu zis). Caracteristica traseului: traseu de vizitare a zonei carstice de la izvoarele Someşului Cald. Accesibil vara.

Descrierea traseului: plecăm de la adăpostul Padiş (1280 m) pe traseul Nr. 2 pînă la poiana Vărăşoaia (1 oră), unde, spre dreapta, începe traseul nostru. Mergem întîi prin poiană, apoi prin pădure, traversăm cîteva văiugi şi trecem pe lîngă două guri mici de peşteră, aflate în firul văii. Dincolo de ele, întîlnim prima derivaţie a traseului.

Marcajul dublu ne duce înainte, urcînd foarte puţin, apoi coboară spre stînga, trece peste o lespede de calcar înclinată şi ajunge în faţa impozantului portal al Cetăţii Rădesii, prin care se intră în peşteră. Peştera este interesantă datorită faptului că în tavan are 5 ferestre naturale care o luminează pe aproape toată lungimea de 280 m. La ape mici, peştera poate fi traversată în întregime de către turiştii antrenaţi, pînă la ieşire, în poiana Rădeasa.

Dacă nu traversăm peştera, ne întoarcem la ramificaţie, de unde coborîm în firul văii şi urcăm pe versantul opus, avînd portalul la dreapta. Poteca trece pe deasupra peşterii lăsînd la dreapta derivaţii spre ferestrele ei şi spre portalul de la ieşire, Şi apoi în serpentine scurte, coboară în poiana Rădeasa (1210 m).

Aici marcajul se bifurcă. Continuăm pe ramura din dreapta, urmînd să ne întoarcem pe cea din stînga. Urcăm abrupt, trecem peste o văiugă, urcăm din nou, traversăm o poiană şi ajungem în firul unui vîlcel abrupt ce se deschide în stînga noastră, îl traversăm şi continuăm să urcăm prin pădure pînă la un punct de privelişte (1342 m), de unde avem o vedere impresionantă asupra cheilor Someşului Cald (spre stînga) şi abrupturilor din Cuciulata (în faţă).

De aici, în serpentine, pe grohotiş, coborîm abrupt pînă la firul văii Someşului Cald. Pe parcurs, o derivaţie la stînga duce la o mică peşteră şi apoi alta, la un punct de privelişte. De la poiana Rădeasa pînă aici 1½ ore.

Traversăm v. Someşului Cald la cota 1161 (la dreapta un izvor, la stînga o cascadă), urcăm apoi în versantul stîng abrupt, în serpentine scurte şi după un ocol mare, trecînd pe lîngă gura unei peşteri, ajungem sub peretele Cuciulatei (1300 m). Mai departe, peste grohotişuri, apoi prin poieni şi rarişti, ajungem la o derivaţie spre stînga. Coborîm abrupt pe derivaţie, în firul văii Someşului Cald, lăsînd în spre dreapta o peşteră. Sîntem în faţa canionului vîlcelului abrupt (pe care l-am traversat la ducere), a cărui privelişte este de o sălbăticie rar întîlnită.

Urcăm înapoi la marcaj şi continuăm tot prin poieni şt rarişte, mai trecem pe lîngă o derivaţie spre stînga, la un punct de privelişte, apoi începem că coborîm prin pădure.

Aici marcajul se bifurcă: la dreapta, coboară, traversează v. Alunului şi urcă în Piatra Arsă, unde întîlneşte după 3/4 ore traseul 2 (drum pentru cei ce merg laStîna de Vale); pentru a ne întoarce la Padiş, continuăm coborîşul spre stînga. Puţin mai departe, o derivaţie la dreapta ne duce la Tunelul Mic din v. Alunului, întorşi la marcaj coborîm în firul văii Alunului, mai jos de tunel, îl traversăm, trecem peste o muchie şi ajungem în v. Someşului Cald, la poiana Rădeasa.

De aici ne întoarcem pe drumul pe care am venit, peste Cetatea Rădesii, la Vărăşoaia şi Padiş.

15. Circuitul Cetăţilor PonoruluiMarcaj: punct albastru (pentru derivaţii marcaj dublu : punct albastru-cerc alb-cerc albastru). Durata: 6 ore. Distanţa: 12 km. Caracteristica traseului: traseu de vizitare a zonei carstice de la Cetăţile Ponorului. Drum de vară, cu porţiuni accidentate.

Descrierea traseului: plecăm de la adăpostul Padiş (1280 m) împreună cu traseul 16 pe un drum ce trece printre ponoare şi doline. După 25 min. ajungem la un punct în care amîndouă marcajele se bifurcă. Din acest punct încep circuitele propriu-zise, atît pentru traseul 15 cît şi pentru traseul 16. Continuăm pe ramura din stînga, urmînd ca la înapoiere să revenim în acest punct prin ramura pe care o lăsăm la dreapta.

Urcăm uşor 10 min. prin poiană, pînă într-o şa. De aici coborîm în pădure, de-a lungul unui vîlcel, pînă întîlnim un pîrîu ce vine din dreapta. Aici, spre dreapta, pe o derivaţie a marcajului, ajungem în 5 min. la Izbucul Ponorului. După ce revenim în traseu, traversăm valea şi urmăm cursul ei sinuos prin Poiana Ponorului, la capătul căreia apa dispare în pămînt prin mai multe sorburi, în perioadele ploioase, sorburile neputînd drena întreaga cantitate de apă aceasta inundă Poiana Ponorului, transformînd-o într-un lac întins. Este o polie tipică.

In continuare urcăm prin pădure, pe deasupra sorburilor (cînd Poiana Ponorului este inundată se ajunge aici ocolind lacul prin dreapta) şi apoi coborîm spre dreapta. După 20 min. de la Poiana Ponorului traversăm un pod de buşteni şi după încă vreo cîteva minute ajungem într-o dolină unde traseul 16, care ne-a însoţit continuu timp de două ore de la adăpostul Padiş se desparte spre stînga.

De aici urcăm puţin pînă într-o creastă şi începem să coborîm versantul stîng al văii Cetăţilor, în serpentine, din ce în ce mai abrupt, pînă în faţa portalului impresionant al Cetăţilor Ponorului. Sîntem în dolina l. Aici v. Cetăţilor, trecînd pe sub portal, dispare într-o peşteră. Pe o derivaţie a marcajului traversăm v. Cetăţilor (de obicei seacă) şi urcăm pe sub portal, pe grohotiş, pînă în dolina din spatele portalului (dolina II). În faţă, sus deasupra peretelui vertical, observăm balconul pe la care ne vom întoarce, în stînga, printr-o fereastră naturală, se aude zgomotul apei ce spumegă în tunelul Cetăţilor.

Ne reîntoarcem în faţa portalului, urcăm abrupt spre stînga (faţă de direcţia în care curge v. Cetăţilor), trecem o şa şi coborîm pe grohotiş în dolina III, pînă la gura largă a unei peşteri prin care putem coborî, tot pe grohotiş, pînă la rîul subteran (920 m). Tunelul rîului subteran este luminat în dreapta, în fund, prin fereastra pe care am văzut-o de sus, din dolina II. În stînga rîul se pierde în beznă, pe sub bolţi imense, pentru a ieşi la lumină, după cîţiva kilometri, în Izbucul Galbenii. Turiştii foarte antrenaţi pot urmări firul apei, spre dreapta, ieşind în dolina I, sub portal.

Din dolina III, de la gura peşterii, urcăm abrupt în serpentine scurte pînă deasupra dolinei, unde reîntîlnim traseul 16 care vine din stînga. Mergem 5 min. împreună cu acesta spre dreapta, apoi, lăsînd din nou traseul 16 la stînga, continuăm prin pădure, pe o potecă ce ocoleşte dolinele pe deasupra, trecînd pe la un punct de privelişte deasupra abruptului dolinei III şi pe la balconul amenajat deasupra dolinei II.

Mai departe, urmărind versantul drept al văii Cetăţilor, urcăm şi coborîm uşor pînă ce ajungem în firul văii, pe care o traversăm şi apoi, de-a lungul unui pod de busxteni, ajungem la «Grajduri», înainte de «Grajduri» întîlnim din nou traseul 16, care coboară din stînga şi care de aici ne însoţeşte pînă la adăpostul Padiş.

Urcăm pieptiş în spatele « Grajdurilor» pe o vale seacă, o jumătate de oră, traversăm un platou cu doline şi coborînd uşor ajungem în Padiş la ramificaţia marcajelor: în dreapta-ramura pe care am intrat în circuit, în stînga - traseul de întoarcere la adăpostul Padiş.

16. Circuitul Văii GalbeniiMarcaj: punct galben (pentru derivaţii marcaj dublu : punct galben - cerc alb - cerc galben). Durata: 10 ore. Distanţa: 19 km. Caracteristica traseului: traseu de vizitart a zonei carstice de la izvoarele văii Galbenii. Drum cu diferenţe mari de nivel, accesibil vara.

Descrierea traseu/ui: plecăm de la adăpostul Padiş (1280 m) împreună cu traseul 15, cu care mergem împreună timp de 2 ore, pînă la dolina de dincolo de podul de buşteni (descrierea la traseul 15). Aici lăsăm în dreapta traseul 15 şi urcînd uşor, ocolim prin stînga dolina III a Cetăţilor Ponorului. După 20 min. reîntîlnim traseul 15, ce urcă din dreapta, din Cetăţi. Mergem 5 min. împreună cu traseul 15, apoi, lăsîndu-l spre dreapta, continuăm spre stînga, urcînd prin pădure, la început mai domol, apoi abrupt, pînă în creastă (1210 m), pe care o trecem şi începem să coborîm.

La dreapta, o derivaţie ne duce în 5 min. la avenul Borţig, de 25 m adîncime, în fundul căruia se păstrează permanent gheaţă.

Reîntorsxi la marcaj, coborîm prin pădure 30-40 min. pînă întîlnim un drum orizontal pe care îl urmăm puţin la dreapta, apoi îl părăsim şi coborîm spre stînga domol, pînă pe o creastă abia schiţată, unde poteca se lărgeşte. Coborînd pe creastă trebuie să fim foarte atenţi pentru a observa pe pomi săgeata care ne indică cotul brusc pe care îl face poteca la stînga, spre Izbucul Galbenii, cu atît mai mult cu cît poteca de pe creastă este bună şi ne îmbie s-o urmăm. (Dacă greşim aici drumul, şi în loc s-

o luăm la stînga continuăm pe potecă, după 200 m reîntîlnim marcajul pe care vom reveni după vizitarea izbucului şi balcoanelor).

Coborînd deci la stînga, ajungem în 10 min. la Izbucul Galbenii. Traversăm cu atenţie apa între micul lac al izbucului şi prima cascadă şi continuăm drumul pe versantul stîng al văii Galbenii pe o potecă îngustă, suspendată şi coborîm ajutaţi de un cablu pînă aproape de firul apei.

Aici se deschide în versantul drept gura unui tunel în care dispare apa, pe care o revedem mai jos, la cascada pe care o formează la ieşirea din acest tunel, în aval de cascadă urmăm malul stîng, apoi traversăm apa, fără pod, şi începem să urcăm abrupt pe versantul drept al văii, spre dreapta, pînă pe o muchie. La dreapta, o derivaţie ne duce la primul balcon. Revenim la potecă şi continuînd drumul, ajungem după cîteva minute la o altă derivaţie, tot spre dreapta, care duce la balconul al doilea. (Atenţie: pericol !).

Continuăm prin pădure pînă întîlnim poteca bună (pe care am părăsit-o cînd am coborît la Izbucul Galbenii), pe care coborîm puternic spre stînga pînă în Poiana Florilor (740 m), în poiană întîlnim traseele 17 şi 18. Împreună cu traseul 18 urcăm pieptiş prin Poiana Florilor şi prin pădure 1½ ore. La terminarea urcuşului ajungem la peştera Gheţarul Focul Viu (1120 m), care se află la stînga potecii, la baza unui perete de calcar. După 10 min. traseul 18 se desparte spre stînga, iar noi urcăm spre dreapta în serpentine, pînă la vf. Piatra Galbenă (1234 m), de unde se deschide o privelişte largă, în continuare, coborîm prin pădure şi după 15 min. reîntîlnim traseul 18, cu care mergem împreună spre dreapta încă 20 min., avînd în stînga noastră depresiunea largă a Gropii de la Barsa. Lăsînd traseul 18 la stînga, urcăm domol spre dreapta, apoi coborîm prin pajişti şi pădure în v. Cetăţilor unde întîlnim aproape de ,,Grajduri" traseul 15, ce vine din dreapta, de la Cetăţi, împreună cu el, ne întoarcem la adăpostul Padiş (descrierea la traseul 15).

17. Comuna Pietroasa - Poiana FlorilorMarcaj: triunghi galben. Durata: 5 ore. Distanţa: 14 km. Caracteristica traseului: drum de acces la Poiana Florilor. Drum uşor, accesibil vara şi iarna.

Descrierea traseului: traseu comun, pe drum carosabil pînă la podul peste v. Aleului, cu traseele 12 şi 13 şi în continuare pînă la între Ape, cu traseul 13. De aici părăsim drumul carosabil şi mergem la dreapta pe versantul stîng al văii Galbenii. Urcăm pe un drum de care, lăsînd v. Galbenă în stînga jos, pînă într-o şa cu o poieniţă. Coborîm apoi prin pădure pînă în v. Buteasa, afluent pe stînga al văii Galbenii. Urcăm cîteva serpentine pînă într-o şa, de unde coborîm în v. Galbenă, la confluenţa ei cu v. Pău-leasa. Drumul a fost trasat prin aceste şei pentru a evita cheile impracticabile ale văii Galbenii. După 300 m în amonte vom fi atenţi la marcajul ce traversează firul Galbenii. Un drum de care ne duce apoi la 40-50 m deasupra văii pînă în Poiana Florilor (740 m).

Înainte de a ajunge în Poiana Florilor, o ramificaţie la dreapta ne duce peste v. Galbenă, la peştera de la Vîrseci. Din Poiana Florilor se pot vizita Cheile şi Izbucul Galbenii (pe traseul 16) şi se poate merge la Padiş sau la Băiţa pe traseul 18.

18. Adăpostul Padiş - Comuna Băiţa-SatMarcaj: bandă roşie. Durata: 9 ore. Distanţa: 24 km. Caracteristica traseului: traseu de legătură între Padiş şi com. Băiţa-Sat. între Poiana Florilor şi vf. Ţapul drum greu. accesibil numai vara sxi pe timp uscat.

Descrierea traseului: de la adăpostul Padiş (1280 m) mergem împreună cu traseul 13 pînă în faţa cantonului Padiş (30 min.). Lăsînd traseul 13 la dreapta, traversăm ramura vestică a Padişului, urcăm puţin, apoi coborîm în poiana Bălaleasa (20 min.), o traversăm (cota 1147) şi urcăm în continuare pe versantul opus. După o porţiune orizontală pe coamă, coborîm uşor şi ne unim cu traseul 16 care vine din stînga. Împreună ocolim prin rarişte de pădure larga depresiune a Gropii de la Bârsa, care se află în dreapta noastră (vezi traseul 61).

Traseele sînt comune 20 min., apoi traseul 16 se îndreaptă spre stînga, spre vf. Piatra Galbenă, pentru a reveni din stînga, după alte 20 min. La 10 min. după reîntîlnirea traseelor, într-o poieniţă, o derivaţie spre dreapta duce la peştera Gheţarul Focul Viu. După derivaţie cotim la stînga şi începem un coborîş puternic şi lung prin pădure şi poieni, care ne duce în Poiana Florilor.

După 30 min. de coborîş prin poiană întîlnim capătul traseului 17 (la dreapta) şi ne despărţim de traseul 16 care urcă la stînga. Coborîm cu greutate în v. Galbenă pe care o traversăm prin apă şi intrăm pe un afluent al ei, v. Seacă. Urmăm în sus firul văii (practicabil nurnai pe vreme uscată) timp de o oră, pînă la confluenţa cu o altă vale. Urcăm abrupt pe muchia dintre cele două văi, apoi pe serpentine prin pădure, timp de 3 ore, pînă în creastă (1377 m). Cotim la stînga şi urcăm uşor pînă ce în stînga noastră se deschide priveliştea impresionantă a Gropii Ruginoase, fenomen unic în ţară. Urcînd,

ocolim vf. Ţapul (pe care îl lăsăm la dreapta), apoi coborîm şi ajungem, trecînd peste cîteva grohotişuri, în şoseaua Cîmpeni-Băiţa. Continuăm pînă la Băiţa-Sat pe poteca ce taie o parte din serpentinele şoselei.

19. Adăpostul Padiş -Cabana Scărişoara Marcaj : banda albastrăi Durata : 7 ore. Distanţa : 20 km. Caracteristica traseului: drum de legătură între Padiş şi cabana Scărişoara, în general lipsit de apă. Accesibil vara şi iarna.

Descrierea traseului : plecăm de la adăpostul Padiş (1280 m) şi urcăm pe versantul nordic al vîrfului Biserica Moţului pînă într-o şa. De aici urmăm aproximativ curba de nivel lăsînd în stînga izvoarele văii Izbucului, urcăm puţin pînă într-o altă şa, apoi pe muchie şi ocolim prin dreapta primul vîrf al Muntelui Bătrîna. După încă o şa coborîm uşor, traversăm o pădure, după care întîlnim un izvor slab (Apa din Piatră). Pînă aici facem 2 ore.

Urcăm la stînga ocolind al doilea vîrf al muntelui Bătrîna (1508 m), (pe care, spre dreapta, la 100 m diferenţă de nivel se găseşte Avenul din Bătrîna). Traversăm apoi spre dreapta un şes carstic, urcăm pînă într-o şa, coborîm prin zona de izvoare a văii Călineasa (la stînga) şi urcăm printre colibele din Călineasa (1350 m) pînă sub vf. Capul Şanţului (1386 m). De la Apa din Piatră pînă aici, 1½ ore. Intrăm în pădure, mergem de-a coasta şi ocolim prin stînga vf. Căţînilor. Urmează un coborîş mai accentuat, apoi drum orizontal pe coastă pînă la Poiana Ursoii, unde întîlnim traseul 24 care vine din stînga şi ne însoţeşte pînă la cabana Scărişoara. Drumul în continuare urcă şi coboară uşor; apar primele case din cătunul Ocoale pe care-l traversăm, ţinînd versantul stîng al văii Ocoale. Urmează un cot la stînga, prin pădure şi coborîm prin poieni la cabana Scărişoara (1108 m). De la colibele din Călineasa pînă aici 3 ore.

20. Comuna Gîrda de Sus - Cabana Scărişoara (Prin V. Gîrda Seacă)Marcaj : bandă roşie. Durata : 2 ore. Distanţa : 6 km. Caracteristica traseului : drum de acces la cabana Scărişoara. Accesibil vara şi iarna.

Descrierea traseului: plecăm din com.Gîrda de Sus(740 m) pe v. Gîrda Seacă împreună cu traseul 21. După 15 min., la confluenţa cu v. Ordîncuşa, traseul 21 se desparte spre dreapta. Continuăm pe v. Gîrda Seacă încă ½ oră pînă la o moară, de unde urcăm la dreapta în serpentine, prin poieni, apoi ultima porţiune prin pădure, încă ¾ oră. Am ajuns la marginea platoului carstic Scărişoara. Ocolind doline, urcînd şi coborînd uşor, ajungem după ½ oră la cabana Scărişoara (1108 m).

21. Comuna Gîrda De Sus - Cabana Scărişoara (Prin V. Ordîncuşii)Marcaj : bandă albastră. Durata : 5 ore. Distanţa : 8 km. Caracteristica traseului : drum de acces la cabana Scărişoara. Permite vizitarea Cheilor Ordîncuşii şi a Peşterii Poarta lui Ioanele. Accesibil numai la ape scăzute.

Descrierea traseului : traseu comun cu nr. 20 pînă la confluenţa văii Ordîncuşii cu v. Gîrda Seacă. Traseul nostru intră la dreapta în v. Ordîncuşii, pe care o urmează fără potecă, pînă la o moară, timp de 3½ ore. Pe parcurs o derivaţie spre stînga ne conduce la Peştera Poarta lui Ioanele. De la moară urcăm abrupt pe serpentine pînă la marginea platoului carstic Scărişoara, pe care mergem printre doline, prin pădure, pînă la cabana Scărişoara, (1108 m).

22. Cabana Scărişoara - Gheţarul ScărişoaraMarcaj: punct roşu. Durata: 20 min. Distanţa : 1,3 km. Caracteristica traseului: accesibil vara şi iarna.

Descrierea traseului: plecînd de la cabană traversăm pajişti cu case răzleţe, apoi urcăm la stînga într-o creastă (vedere spre masivul Bihariei). Urmînd creasta ajungem în curînd la Gheţar (1200 m). Vizitarea lui este permisă numai însoţit de paznic. Prima parte a traseului este comună cu nr. 23.

23. Cabana Scărişoara - Comuna Băiţa-SatMarcaj : triunghi roşu. Durata : 8 ore. Distanţa : 23 km. Caracteristica traseului : traseu de acces din com. Arieşeni la cabana Scărişoara cît şi pentru vizitarea zonei carstice de la izvoarele Crişului Negru, între Băiţa-Sat şi cumpăna apelor drum greu ; între cabana Scărişoara şi comuna Arieşeni accesibil vara şi iarna.

Descrierea traseului : plecăm de la cabana Scărişoara (1108 m) împreună cu traseul 22. După

ce ne despărţim de acesta (aproape de Gheţar), coborîm uşor pe o creastă prin pădure, apoi mai puternic prin poieni, pînă în v. Gîrda, pe care o traversăm în punctul La Turci. Urcăm costiş pe versantul drept al văii, apoi în serpentine prin pădure pînă ieşim la creastă. Cotim la dreapta şi coborîm uşor pînă în com. Arieşeni.

Continuăm pe şoseaua Cîmpeni - Băiţa spre Băiţa-Sat, urcînd v. Arieşului pînă la cumpăna apelor cu v. Crişului Negru. Părăsind şoseaua traversăm la stînga o depresiune largă coborînd uşor, apoi trecem printr-o şa şi coborîm puternic în v. Hoanca Moţului. Urmăm firul văii fără potecă, pînă la confluenţa cu v. Corlatului, care vine din dreapta (de aici valea ia numele de Crişul Negru). Continuăm să coborîm pe drum pînă la confluenţa cu v. Coşuri (zonă de chei). Din acest punct putem face o abatere urcînd la dreapta pe o potecă 15 min. pînă la peştera Porţile Bihorului. Urmînd drumul de-a lungul Crişului Negru în jos, ajungem în com. Băiţa-Sat.

Fig. 03

MUNŢII GILĂULUI

24. Cabana Scărişoara - Comuna RăcătăuMarcaj: bandă roşie Durata: 12-13 ore Distanţa: 40 km. Caracteristica traseului: combinat cu traseul 25 constituie drumul de legătură pe creastă între munţii Bihorului sxi munţii Gilăului. În sens invers, drum de acces la cabana Scărişoara din spre Cluj. Drum lung, accesibil vara şi iarna.

Descrierea traseului: de la cabana Scărişoara (1108 m) drum comun cu traseul 19 prin cătunul Ocoale pînă la Poiana Ursoii. De aici traseul o ia la dreapta, urcînd uşor pe versantul drept al văii Ordîncuşii, pînă la izvoarele acesteia. După ce trecem peste vf. Clujului coborîm, traversăm Poiana Mărşoaia şi ajungem în şoseaua Albac-Huedin la cantonul de drumuri Ursoaia. Urcăm în continuare prin poieni şi păduri pînă la poiana din vf. Ursoii, coborîm uşor şi continuăm apoi costiş pe sub creasta care rămîne la stînga. Ieşim în gol alpin, urcăm în vf. Petreasa (1564 m) şi coborîm în şaua dintre acesta şi vf. Vîrfului. Aici la dreapta, începe traseul 25.

Continuăm drumul coborînd o potecă pe botul de deal ce se termină la confluenţa văii Dobruşului cu v. Răcătăului. De sub vf. Vîrfului pînă aici semnele de marcaj sînt rare. Încă 400 m la vale pe firul Răcătăului (pe versantul stîng) apoi îl traversăm pe un pod şi urcăm în serpentine largi prin pădure pe sub vf. Chicera Baicului. De aici, pe un platou împădurit, ajungem la cantonul silvic Măguri-Suseni ; puţin înainte de acesta, întîlnim venind din dreapta traseul 26, care ne va însoţi pînă în com. Răcătău. De la cantonul Măguri-Suseni mergem prin pădure, la început pe platou, apoi coborîm în serpentine pînă în v. Someşului Rece. De aici continuăm la vale cînd pe malul stîng, cînd pe malul drept, trecerile făcîndu-se în general pe punţi ; de la cotul mare al Someşului la dreapta trecem pe malul drept, printr-o zonă de chei cu mulţi afluenţi abrupţi ; punţile peste aceste pîraie lipsesc, trecerile fiind foarte anevoioase. Continuăm apoi după chei tot pe versantul drept pe malul jos al Someşului, prin pădure bătrînă. Curînd poteca se transformă în drum de care. La confluenţa cu v. Negruţa, vine din dreapta traseul 27, cu care mergem încă 2 km pînă în com. Răcătău (786 m).

25. Vîrful Bogdanul - Vîrful PetreasaMarcaj: triunghi albastru. Durata: 6 ore. Distanţa: 21 km. Caracteristica traseului: combinat cu traseul 24 constituie drumul de legătură pe creastă între munţii Bihorului şi munţii Gilăului. Drum lung, accesibil vara şi iarna.

Descrierea traseului: Plecînd de sub vf. Bogdanul (vezi traseul 26), mergînd prin poieni şi pîlcuri de păduri, ajungem în golul alpin, al vîrfului Căpăţînii, apoi coborîm prin pădure pe un drum larg de care şi urcăm prelung pînă ieşim în imensul gol al Balomiresei (1632 m). Reintrăm în pădure, mergem un timp aproape orizontal, apoi coborîm la dreapta prin poiană la obîrşia văii Brădenii pe care o urmăm 1 km. După ce o părăsim urcăm la stînga în vf. Brădenii. De aici coborîm prin tăietură de pădure în şaua La Mocirle pe unde trece drumul mare ce urcă din stînga de la Cîmpeni pe izvoarele Bistrei şi coboară la dreapta pe v. Răcătăului. Între Runcu şi şa în stînga sub potecă, se găsesc case locuite permanent unde se poate înopta.

În continuare urcăm prin pădure şi ocolim vf. Costeasa pe versantul sudic şi apoi vf. Runcu pe cel nordic pînă într-o şa. De aici, prin gol, aproape de limita pădurii, ocolim prin stînga vf. Lămăşoaia şi ajungem la şaua Apa Cumpenii. Urcăm de aici prin pădure, apoi prin gol alpin şi cotind la dreapta ajungem în şaua dintre vf, Vîrfului şi vf. Petreasa, unde se termină marcajul nostru, la întîlnirea cu traseul 24. De pe vf. Vîrfului (20 min. din şa), privelişte cuprinzătoare. Traseul poate fi continuat spre Ursoaia - cabana Scărişoara, la stînga, sau spre Măguri -Răcătău la dreapta (traseul 24).

26. Comuna Răcătău - Vîrful BogdanulMarcaj: bandă galbenă. Durata: 8-10 ore. Distaţa: 30 km. Caracteristica traseu/t.' drum de acces la creasta Munţilor Gilău pe sub vf. Chicera Comorii. Distanţa şi diferenţele de nivel mari. Accesibil vara şi iarna.

Descrierea traseului: plecăm din com. Răcătău (786 m) însoţiţi de traseele 24 şi 27. La confluenţa văii Someşului Rece cu v. Negruţa traseul 27 se desparte spre stînga. Continuăm împreună cu traseul 24 pînă dincolo de cantonul Măguri-Susen (700 m). De aici cotim la stînga, trecem pe sub vf. Chicera Comorii (1474 m) şi pe drum de care, prin păduri cu mici poieni, ajungem pe Dealul Furnicilor. Coboiîrr apoi uşor prin versantul stîng al văii Durdeului pînă în v. Someşului Rece, la Tăul Irişorii. Încă 300 m de coborîre pe v. Someşului, apoi urcăm la dreapta pe afluenţi ei, v. Săteanului, pe un drum de care săpat în pereţi abrupţi. Spre obîrşie drumul de care dispare, lăsînd locul unei poteci ce ne duce la stîna din vf. Irişoara. De aic pe un drum aproape plat ajungem sub vf. Dumitreasa unde se află capătul traseulu 27 ce vine din stînga. Coborîm uşor pe creastă prin poieni pînă în şaua La Tin*, aflată puţin deasupra staţiei terminus a căii ferate forestiere de pe v. Şoimului Urcăm uşor prin pădure şi luminişuri pînă în poiana de la vf. Bogdanul, pe care o traversăm, iar în poiana următoare întîlnim, venind din dreapta, traseul 25.

27. Comuna Răcătău - Vîrful DumitreasaMarcaj: cruce galbenă. Durata: 4 ore. Distanţa: 16 km. Caracteristica traseulu combinat cu traseul 26, drum de acces la creasta Munţilor Gilău prin vf. Dobrinul. Accesibil vara şi iarna.

Descrierea traseului: din com. Răcătău (786 m) pe v. Someşului Rece, drum comun cu traseele 24 şi 26, cea 2 km pînă la confluenţa cu v. Negruţa. Urmăm apoi firul văii Negruţa pe versantul stîng, pe un drum de care prin tăietură de pădure mai bine de 3 km. De aici urcăm în serpentine, tot prin pădure, pînă la vf. Scoborîşul, de unde urmăm drumul de care pe creasta vf. Scoborîşul - vf. Dobrinul - vf. Dumitreasa. Drumul este larg şi umblat; ajungem uşor, mergînd mereu prin pădure, la vf. Dumitreasa (1637 m). Aici vine din dreapta traseul 26.

28. Comuna Lupşa - Casa PogăceauaMarcaj: cruce roşie. Durata: 2 ore. Distanţa: 7 km. Caracteristica traseului: drum de acces la creasta M-ţilor Gilău. Accesibil vara şi iarna.

Descrierea traseului: marcajul începe din gara Lupşa (516 m). După 100 m pe şoseaua naţională o luăm la stînga şi urcînd la început lin prin poieni, apoi mai abrupt prin pădure, ajungem la poienile din Prislop. După o porţiune lină pe creastă, urcăm prin pădure spre vf. Pogăceaua, coborîm într-o şa, apoi urcăm mai puternic pînă la casa Pogăceaua.

29. Valea Ierii - Cabana Muntele Filii - Cabana BăişoaraMarcaj: bandă albastră. Durata: 6-7 ore. Distanţa: 20 km. Caracteristica traseului: drum de acces la cabana Muntele Filii şi cabana Băişoara. Accesibil vara şi iarna.

Descrierea traseului: marcajul începe de la confluenţa văii Huzii cu v. Ierii. Urcînd pe v. Huzii pe drumul de care, ajungem după 3,5 km la cabana Muntele Filii. După încă 6,5 km părăsim drumul de care şi urcăm spre stînga, pe serpentine, pînă la culme, pe care o urmăm urcînd uşor, pînă ajungem în şaua de pe creasta principală dintre vf. Piatra încălecată şi vf. Buscat. Continuăm spre stînga, prin poieni şi păduri, urcînd uşor şi lăsînd la dreapta vf. Buscat, coborîm la cabana Băişoara (1385 m)

30. Comuna Ocoliş-Cheile Runcului-Cabana BăişoaraMarcaj: bandă roşie. Durata: 7 ore. Distanţa: 23 km. Caracteristica traseului: drum de acces la cabana Băişoara. Destul de obositor, oferă însă privelişti deosebite în Cheile Runcului şi de pe masivul Scărişoara-Belioara. Marcaj în parte distrus, în special în zona masivului Scărişoara-Belioara. Accesibil vara.

Descrierea traseului: marcajul începe din staţia Ocoliş (460 m) şi ne conduce prin com. Ocoliş şi satul Runc, în lungul văii Runcului. În satul Runc, trecem pe lîngă gura văii Pociovalişte, punct în care începe spre stînga traseul 31.

Continuînd drumul pe v. Runcului părăsim satul şi apoi trecem prin Cheile Runcului, lungi de

2 km. Dincolo de chei, întîlnim confluenţa văii Runcului cu v. Belioarei şi urmăm spre stînga firul acesteia din urmă, pînă la confluenţa ei cu v. Seacă. De aici, după un urcuş destul de abrupt prin pădure, ajungem pe masivul Scărişoara-Belioara, la o mică distanţă de vf. Cornu Pietrii (1353 m).

O scurtă abatere spre sud pînă la acest vîrf, ne permite să admirăm abruptul masivului Scărişoara-Belioara, care cade aproape vertical pe o înălţime de cea 600 m. În apropiere de vîrf se găseşte un mic izvor.

Reîntorşi în traseu coborîm uşor la Ştiolne şi apoi la v. Vadului, pe care o traversăm (1198 m). De aici, urcăm prin pădure, la început mai abrupt, într-o serpentină largă, pînă într-o coastă, apoi domol, pînă la cabana Băişoara (1385 m).

31. Satul Runc - Cheile Pociovaliştei - Masivul Scărişoara-BelioaraMarcaj: triunghi albastru. Durata: 4½ ore. Distanţa: 10 km. Caracteristica traseului: traseu de vizitare a Cheilor Pociovaliştei şi a masivului Scărişoara-Belioara. Traseu foarte greu, accesibil numai vara, la ape scăzute.

Descrierea traseului: marcajul începe în satul Runc (495 m), la confluenţa văii Pociovaliştei cu v. Runcului, din traseul 30. Marcajul trece prin Cheile Pociovaliştei (fără potecă, pe firul văii), apoi urcă în continuare pe firul văii şi prin pădure, pînă la Şesul Craiului (masivul Scărişoara-Belioara), la est de vf. Cornu Pietrii (1353 m), la 3-400 m de traseul 30.

De aici, privelişte deosebită asupra masivului Scărişoara-Belioara.

32. Cabana Cheile Turzii - Cabana BăişoaraMarcaj: cruce roşie. Durata: 11-12 ore. Distanţa: 40 km. Caracteristica traseului: ; traseu de legătură între cabana Cheile Turzii şi cabana Băişoara. Porţiunea corn ; Băişoara-cabana Băişoara este drumul obişnuit de acces la această cabană, în totalitatea lui traseul nu prezintă suficient interes turistic faţă de lungimea lui. Accesibil vara şi iarna.

Descrierea traseului: plecînd de la cabana Cheile Turzii (450 m) traversăm cheile împreună cu traseul 35, apoi urmăm drumul de care prin comunele Petreştii de Jos (despărţire de traseul 35), Iara (465 m), Băişoara (506 m) şi Muntele Băişorii (972 m). Aici marcajul părăseşte drumul şi urmează o potecă pe care urcăm pînă la cabana Băişoara (1385 m), între com. Muntele Băişorii şi cabană există şi drum carosabil, nemarcat.

33. Turda - Cabana Cheile TurziiMarcaj: cruce roşie. Durata: 2 ore. Distanţa: 7 km. Caracteristica traseului: drum de acces ia cabana Cheile Turzii. Accesibil vara şi iarna.

Descrierea traseului: marcajul începe în Turda (333 m), lîngă fabrica de ciment şi ne conduce la marginea oraşului. De aici urcăm uşor pe un drum de care pînă la o culme de unde coborîm o pantă ceva mai accentuată spre cabană (450 m), înainte de cabană, pe stînga, deasupra unei pajişti largi, se află un izvor puternic.

34. Comuna Tureni - Cabana Cheile TurziiMarcaj: bandă albastră. Durata: 2½ ore. Distanţa: 10 km. Caracteristica traseului: drum de acces la cabana Cheile Turzii. Accesibil vara şi iarna.

Descrierea traseului: plecînd din com. Tureni marcajul ne conduce pe deasupra Cheilor Turului pînă la cabana Cheile Turzii.

35. Cabana Făget - Cabana Cheile TurziiMarcaj: bandă roşie. Durata: 8 ore. Distanţa: 29 km. Caracteristica traseului: drum de legătură între cabana Făget şi cabana Cheile Turzii. Accesibil vara şi iarna.

Descrierea traseului: plecăm de la cabana Făget (620 m), urcăm prin pădure pînă la cătunul Micuşeşti, după care coborîm pe v. Miceştilor, pe drum de care pînă la com. Petreşti, iar apoi pe potecă, trecînd prin Cheile Turzii, pînă la cabana Cheile Turzii. Ultima porţiune e comună cu traseul 32.

36. Comuna Gilâu - Cheile Someşului Cald – Comuna Călătxele

Marcaj: bandă roşie. Durata: 18 ore. Distanţa: 60 km. Caracteristica traseului: traseu de vizitare a cheilor Someşului Cald. Drum lung şi obositor, recomandabil vara, numai turiştilor foarte antrenaţi, în porţiunile cele mai dificile marcajul lipseşte.

Descrierea traseului: plecînd din com. Gilău (420 m) marcajul ne conduce cînd pe un mal, cînd pe celălalt, în lungul Someşului Cald, urcînd uşor. Trecem prin cătunul Ruseşti şi apoi pe la Dîlboacă (unde se poate înopta). Apoi continuăm drumul pe vale pînă la chei, a căror traversare este foarte dificilă; de aceea este recomandabilă numai turiştilor foarte antrenaţi. După traversarea cheilor poteca urcă prin valea Neagră pînă în şoseaua Albac-Huedin, pe care o urmăm spre dreapta pînă în com. Călăţele (667 m).

Fig. 04

MUNTxII ZARANDULUI

37. Vîrful Checicheş - Vîrful Highiş - Vîrful AriaMarcaj: bandă roşie. Durata: 17 ore. Caracteristica traseului: traseul parcurge creasta principală a munţilor Zarandului. Accesibil vara şi iarna.

Descrierea traseului: la vf. Checicheş (468 m) ajungem urcînd din com. Ghioroc (pe traseul 43 - 1 oră) sau din com. Păuliş (pe traseul 44 - 3 ore).

De la vf. Checicheş urcăm spre NE şi ajungem la Vf. Măgura (475 m) de unde cotim puţin la stînga şi mergînd mereu prin pădure ajungem la locul numit la Colibă; încă un uşor urcuş şi coborîm într-o şa puţin pronunţată, cu vedere spre V (aici întîlnim traseul 45). Continuăm pe creastă prin pădure şi curînd ajungem la vf. Gurgului (397 m) (aici întîlnim traseul 42) ; de aici ne îndreptăm spre NE şi trecem peste vf. Chiciora (490 m) unde întîlnim poteca mare a traseului 41, împreună cu care ne continuăm drumul. Urmează un urcuş pronunţat (aici capătul traseului 39), trecem pe sub vîrful principal Hidecuţ (573 m) lăsîndu-l în stînga noastră şi ajungem la al doilea vîrf (Fîntîna Rece), mai plat.

În continuare mergem pe creastă spre vf. Cîrciuma (501 m) ; din stînga vine traseul 40. Pînă la vf. Cîrciuma continuăm drumul comun cu traseele 40 şi 41. Aici ne despărţim de ele (tot aici - capătul traseului 46) şi ne îndreptăm spre S, mereu prin pădure, spre vf. Cap de Drac (465 m) (aici capătul traseului 47). Coborîm apoi în şaua Cladoviţei (unde interesectăm traseul 48) şi urcăm apoi la vf. Crucea Ţiganului (537 m) (aici, capătul traseului 49). De aici, urmînd poteca de pe creasta împădurită, ajungem la şaua Şoimoş (unde intersectăm traseul 50) şi curînd, la V de vf. Livorscu (561 m) întîlnim traseul 51, pe care urmîndu-l la stînga ajungem la cabana Căsoaia, (222 m) unde putem înnopta.

De la vf. Livorscu urcăm spre NE, avînd mereu în dreapta sub creastă izvoarele văii Milova, la vf. Highiş (800 m) (aici, capătul traseului 40), apoi mergem spre S, trecem printr-o şa pronunţată şi ajungem la vf. Ivaniţa (708 m) (aici, capătul traseului 52). Continuăm urcînd uşor peste Cioaca Bulvan, de unde cotim la stînga spre vf. Ieriţei (617 m). De aici din nou la dreapta prin pădure, coborîm o diferenţă de nivel de cca 50 m, după care urcăm puţin pînă în vf. Debela Gora (558 m) (aici, capătul traseului 53). În 30 min. de coborîş ajungem la cabana Debela Gora (aici întîlnim capetele traseelor 54 şi 55). De aici continuăm drumul pe creastă împreună cu traseul 55, care coboară la dreapta pe Muchia Nadăşului. Continuăm pe creastă unde întîlnim capătul traseul 56, urcăm puţin la stînga spre vf. Conceşti (448 m) (aici, capătul traseului 57) şi ajungem la vf. Aria (419 m), punctul final al marcajului nostru.

Poteca continuă nemarcată spre E şi în cca 5 ore ajungem, trecînd pe la vf. Bogdanova, D. Popii şi Runca, la Cîmpul Babii. De aici într-o oră de coborîş ajungem la Slatina de Mureş (pe şoseaua Gurahonţ-Căpruţa). Tot de la Cîmpul Babii putem continua poteca de creastă prin Fagul Popii, vf. Dublau pînă pe vf. Drocea (837 m), De la Cîmpul Babii la vf. Drocea - cca 2 ore. De pe vf. Drocea se coboară spre SV prin pădure, la com. Căpruţa (5 ore) sau spre NE prin satul Musteşti, la com. Gurahonţ.

38. Comuna Sxiria - Şaua CazanuluiMarcaj: cruce albastră. Durata: 3 ore. Caracteristica traseului: traseu ce urcă în Şaua Cazanului, trecînd pe la ruinele cetăţii Sxiria. Este unul dintre cele mai frumoase trasee din vestul munţilor Zarandului.

Descrierea traseului: plecăm din com. Sxiria(135 m) urcînd aproape tot timpul prin poiană ; trecem pe la ruinele cetăţii Sxiria(461 m) de unde se deschide o frumoaşă privelişte spre Cîmpia Tisei. Continuăm drumul pe la vf. Curcubăta (497 m), de unde coborîm uşor în Şaua Cazanului (471 m) la

început pe limita pădurii, apoi prin pădure. Aici, mic refugiu.

39. Şaua Cazanului - Izvorul Feredeului - Creasta PrincipalăMarcaj: punct albastru. Durata: ½ oră. Caracteristica traseului: traseu de legătură între traseele 37 şi 38.

Descrierea traseului: plecăm din Şaua Cazanului urcînd uşor spre sud ; ajungem curînd la izvorul şi refugiul Feredeului, şi urcăm la creasta principală a munţilor Zarandului, unde întîlnim traseele 37 şi 41.

40. Halta Poala Muntelui - Cabana Căsoaia - Vîrful HighişMarcaj: bandă galbenă. Durata: 5-6 ore.

Descrierea traseului: de la h. Poala Muntelui (135 m), urcăm uşor pe potecă, la început printre vii apoi prin poieni iar la sfîrşit prin pădure, trecem pe la Izvorul Feredeului de unde ne îndreptăm spre nord pînă la Şaua Cazanului ; de aici cotim spre SE şi ajungem la vf. Cîrciuma (501 m) pe ultima porţiune în comun cu tr. 37 şi 41. De la vf. Cîrciuma părăsim creasta coborînd spre firul văii lui Strojaţ şi apoi pe v. Căsoaia pînă la cabana Căsoaia. De aici urcăm spre est la vf. Highiş (800 m).

41. Halta Nr. 3 - Cabana CăsoaiaMarcaj: triunghi albastru. Durata: 3-4 ore. Caracteristica traseului: este traseul cel mai scurt de acces din v. Mureşului la cabana Căsoaia.

Descrierea traseului: de la Halta nr. 3 (120 m) urcăm spre est, prin vii şi poieni apoi prin pădure, pînă la vf. Chiciora (490 m), unde întîlnim traseul 37, cu care continuăm drumul în comun şi urcăm sub vf. Hidecuţ. De la acest vîrf, urmînd creasta principală, ajungem la vf. Cîrciuma, după ce întîlnim traseul 40. Lăsînd la dreapta traseul 37, continuăm drumul în comun cu traseul 40 pînă la cabana Căsoaia (222 m).

42. Comuna Covăsinţ - Vîrful GurguluiMarcaj: bandă albastră. Durata: 1½ ora.

Descrierea traseului: plecăm din com. Covăsinţ (129 m), urcînd spre est prin poieni ; trecem peste Cioaca Băii (308 m) şi ajungem la vf. Gurgului (397 m). Sîntem creasta principală; aici întîlnim traseul 37.

43. Cabana Ghioroc - Valea Cladova MareMarcaj: bandă albastră. Durata: 2 ore.

Descrierea traseului: de la cabana Ghioroc (din com. Ghioroc, 130 m) urcăm uşor spre nord-est, aproape tot timpul prin vii. Curînd (cca 1 oră) ajungem sub vf. Checicheş. Aici începe traseul 37 şi se termină traseul 44. De sub vîrf, drumul coboară spre sud-est prin vii şi după încă o oră ajungem în Cladova Mare, unde întîlnim traseul 46.

44. Comuna Păuliş - Vîrful ChecicheşMarcaj: triunghi albastru. Durata: 3 ore.

Descrierea traseului: din com. Păuliş urcăm spre nord, apoi ne îndreptăm spre D. Hotarului (362 m) cotind puţin la dreapta; urcăm în continuare pe muchie avînd în dreapta noastră vii. Urmează un uşor coborîş, apoi din nou urcuş, de data asta la stînga, prin pădure, pînă la vf. Checicheş (468 m). Aici începe traseul 37 şi tot pe aici trece traseul 43.

45. Valea Cladova Mare - Vîrful GurguluiMarcaj: triunghi galben. Durata: 1½ ore. Caracteristica traseului: traseu de legătură între traseele 37 şi 46. Accesibil vara şi iarna.

Descrierea traseului: pornim din v. Cladova Mare, din traseul 46, de la confluenţa acesteia cu v. Chersca. Urcăm prin pădure pe firul văii Chersca, spre nord-vest şi apoi pe clina sudică a vîrfului Gurgului pînă la vîrf. Aici întîlnim traseul 37.

46. Halta Cladova - Vîrful CîrciumaMarcaj: cruce galbenă. Durata: 5 ore.

Descrierea traseului: de la h. Cladova (130 m) în comun cu traseele 47 şi 48, urcăm uşor pe şoseaua de pe v. Cladovei pînă în com. Cladova, unde lăsăm la dreapta traseele 47 şi 48. Continuăm urcuşul mereu spre nord (spre stînga pleacă traseul 43) şi după 2 ore (din com. Cladova) pe o vale largă şi cu poieni, ajungem la confluenţa cu v. Chersca. Aici, capătul traseului 45. În continuare urcăm prin pădure pînă la confluenţa cu v. Varniţa, apoi spre dreapta pe firul văii, din care urmăm un picior de deal împădurit. Pe acesta urcăm pînă la izvorul Lotrului şi apoi pe creastă la vf. Cîrciuma (510 m), unde întîlnim traseele 37, 40 şi 41.

47. Halta Cladova - Vîrful Cap de DracMarcaj: triunghi albastru. Durata: 4-5 ore.

Descrierea traseului: de la h. Cladova (130 m) urcăm pe v. Cladovei pînă în com. Cladova împreună cu traseele 46 şi 48. Aici părăsim valea, urcăm pe o creastă spre nord peste Cioaca Bieltul (288 m), apoi urcăm spre dreapta mereu prin pădure, trecem pe la Cioaca Rastului şi Cioaca Ariilor şi ajungem la Cioaca Ursului ; continuăm apoi drumul pînă la vf. Cap de Drac. Aici întîlnim traseul 37.

48. Halta Cladova - Cabana C*soaiaMarcaj: punct galben. Durata: 6 ore.

Descrierea traseului: de la halta Cladova, drum comun cu traseele 46 şi 47 pînă în com. Cladova. De aici urcăm spre dreapta pe v. Cladoviţa, trecem peste Şaua Cladoviţei (unde intersectăm traseul 37) şi coborîm la cabana Căsoaia pe o creastă secundară.

49. Comuna Radna - Vîrful Crucea ŢiganuluiMarcaj: punct albastru. Durata: 5 ore.

Descrierea traseului: din com. Radna (140 m) urcăm spre nord, prin pădure şi trecînd pe la Cioaca lui Filip şi Cioaca Izvorului, ajungem la vf. Crucea Ţiganului, unde întîlnim traseul 37.

50. Comuna Şoimoş - Cabana CăsoaiaMarcaj: triunghi galben. Durata : 6 ore.

Descrierea traseului: din com. Şoimoş urcăm pe v. Şoimoşului, trecem pe lîngă Izvorul O.N.T. şi urcăm spre creasta principală prin fundul împădurit al văii Şoimoşului, pînă la Şaua Şoimoş. Aici intersectăm traseul 37. Coborîm apoi spre nord-est într-o vale pe care o urmăm pînă la cabana Căsoaia (222 m), în ultima porţiune, în comun cu traseul 51.

51. Comuna Şoimoş - Cabana CăsoaiaMarcaj : bandă albastră. Durata : 6 ore.

Descrierea traseului : din com. Şoimoş urcăm spre nord-est şi trecem pe la Dealul Cetăţii unde se găsesc şi ruinele Cetăţii Şoimoş. De aici continuăm pe la Cioaca Pietrii, apoi trecem prin trei poieni şi ajungem la Capul Iernovei (aici izvor), atingînd Cioaca Dulgherii (560 m). Curînd, urcînd uşor, ajungem sub vf. Livorscu (561 m) unde intersectăm traseul 37. De aici coborîm la cabana Căsoaia, în ultima porţiune în comun cu traseul 50.

52. Comuna Milova - Vîrful IvaniţaMarcaj : punct albastru. Durata : 4 ore.

Descrierea traseului: din com. Milova (200 m), urcăm pe v. Milova spre nord, pînă la confluenţa cu v. Miloviţei. De aici urmăm drumul de creastă ce urcă pe muchia dintre cele două văi. Urcăm prin pădure, trecem peste Cioaca Rupturii, apoi peste Cioaca Bulvan şi ajungem la vf. Ivaniţa (708 m). Aici, izvor şi mic refugiu, sub creasta principală, pe care trece traseul 37.

53. Comuna Conop - Vîrful Debela GoraMarcaj : triunghi albastru. Durata : 2-3 ore.

Descrierea traseului: din com. Conop (145 m) urcăm pe Dealul Conop (335 m). Urmăm muchia spre nord prin mici poieni şi după aproape trei ore de urcuş ajungem sub vf. Debela Gora (558 m) unde întîlnim traseul 37.

54. Halta Nadăş - Cabana Debela GoraMarcaj: bandă galbenă (marcaj sporadic). Durata: 2½ ore. Descrierea traseului: din h. Nadăş (150 m) pe v. Nadăşului, urcăm spre nord, la început domol apoi mai accentuat, pînă la cabana Debela Gora.

55. Halta Nadăş-Creasta Principală-Cabana Debela GoraMarcaj : cruce albastră. Durata : 2 - 3 ore.

Descrierea traseului : din h. Nadăsx urcăm creasta Nadăşului mergînd spre nord prin păduri cu rare poieni. Curînd ajungem la creasta principală, unde întîlnim traseul 37, împreună cu care ajungem la cabana Debela Gora.

56. Comuna Bîrzava - Creasta PrincipalăMarcaj : bandă albastră. Durata : 2 ore.

Descrierea traseului : din com. Bîrzava (155 m) ne îndreptăm spre nord pe o muchie împădurită, dominată de Cioaca Popii, pînăîn creasta principală unde întîlnim traseul 37.

57. Comuna Bîrzava - Vîrful ConceştiMarcaj: punct albastru. Durata: 3½ ore.

Descrierea traseului : din com. Bîrzava urcăm pe lîngă v. Bîrzavei, mereu spre nord prin pădure, în creasta principală, ajungem la vf. Conceşti unde întîlnim traseul 37.

II. DRUMURI NEMARCATE Şl PUNCTE DE INTERES TURISTICSITUATE ÎN AFARA TRASEELOR MARCATE

MUNŢII PĂDUREA CRAIULUI

58. Peştera de la Vadu CrisxuluiPeştera, lungă de cîteva sute de metri, este situată lîngă cabana Vadu Grisului, pe malul stîng

al Crisxului Repede.

MASIVUL VLĂDEASA

59. Valea DrăganuluiAfluent al Grisului Repede ce constituie o importantă arteră turistică. Tren forestier de la staţia

C.F.R. Poieni pînă la Gura Zîrnii, trecînd prin faţa cabanei Valea Drăganului. La Gura Zîrnii, capul traseului 8. Între Gura Zîrnii şi cantonul Ciripa se urmează malul drept al văii Drăganului. De aici pe traseul 5 la cabana Stîna de Vale.

60. Vîrful Vlădeasa-Şaua Între Munţi Drum de legătură între vf. Vlădeasa (traseul 9 şi traseul 10). De la vf. Vlădeasa se urmează

creasta spre S în coborîş, prin gol alpin, apoi prin pădure pînă într-o şa. De aici se coboară la stînga printre tancuri, apoi la dreapta pînă se iese din pădure în şa.

MUNŢII BIHORULUI

61. Groapa de la BarsaUrmînd de la adăpostul Padiş traseul 18, în punctul în care din stînga vine traseul 16, se vede

la dreapta larga depresiune a Gropii de la Barsa. Se urmează ambele marcaje pînă în punctul în care traseul 16 o ia la stînga spre Piatra Galbenă. De aici se coboară la dreapta, prin rarişte de pădure cu zmeuriş, în Groapa de la Barsa. În fundul Gropii se intersectează un fir de vale care se pierde la stînga în Peştera Neagră, numită şi Peştera de sub Cuculeul de Fier (accesibilă numai alpiniştilor). Urmînd

baza peretelui de calcar se urcă o pantă scurtă, se trece pe lîngă un mic lac (la dreapta), apoi apare în stînga peştera Gheţarul Barsa (parţial vizitabilă).

62. Lumea PierdutăPlatou carstic deosebit de sălbatic, cu avene foarte greu accesibile, situat între v. Izvorul

Ursului şi Pîrîul Sec. Din Poiana Ponor (traseele 15 şi 16) se urcă spre S prin poiană pînă în creastă, de unde se coboară la stînga pe o potecă în v. Izvorul Ursului. La 1½ km în aval (la dreapta) se află peştera de la Căput. În amonte, la stînga, după ce se traversează valea, se ajunge la frumosul izbuc Izvorul Ursului. De aici se urcă pieptiş pe o şiştoacă pînă pe platou. Pe o potecă abia vizibilă, prin pădure, la stînga, se ajunge la Avenul Gemănata şi apoi la Avenul Negru.

Atenţie: sălbăticia locului face orientarea aproape imposibilă !

63. Valea SighişteluluiAfluent al Crişului Negru, cu valea tăiată în întregime în calcare, în cei doi versanţi se găsesc

18 peşteri dintre care peştera Măgura este cea mai mare. Pentru vizitarea văii se merge din com. Cîmpanii de Sus (de pe şoseaua ori Dr. Petru Groza - Băiţa) pînă în satul Sighiştel (2 km) apoi se intră pe vale în chei. Din satul Sighiştel pînă în fundul văii - 5,5 km.

64. Valea GîrdişoaraVale foarte frumoasă şi interesantă, cu o serie de peşteri şi chei. Se pleacă de la adăpostul

Padiş pe traseul 19. Înainte de primul vîrf al Bătrînei se coboară la dreapta în Şesul Gîrzii, apoi în continuare în v. Gîrdişoara. Potecă pe tot parcursul de cea 20 km. În drum, cheile Gîrdişoarei, peşterile Coiba Mică şi Coiba Mare, pitorescul cătun Casa de Piatră (cea mai izolată aşezare permanentă din Ţara Moţilor), izbucul de la Filea, Cheile Gîrzii, izbucul Coteţul Dobreştilor etc.

65. Peştera De Sub ZgurăştiAven impresionant, uşor vizitabil, situat la S de cabana Scărişoara la distanţă de o oră. Se

ajunge la el din drumul de pe Munună. Intrarea peşterii se poate găsi numai cu ghid.

66. Cucurbăta Mare (1849 m)Cel mai înalt vîrf din Munţii Apuseni. Se poate urca din v. Arieşului (de la Arieşeni) pe

muchia dintre v. Vîrciorogului şi v. Galbenă pînă în şaua Tarniţa Bihorului. De aici la stînga pe creastă, pînă în vf. Cucurbăta Mare.

67. Muntele GăinaTradiţionalul loc al tîrgului anual zis «tîrgul de fete», care se ţine în jurul datei de 20 iulie. La

muntele Găina se poate ajunge: - din com. Avram lancu, de pe v. Arieşului Mic (cursa IRTA Cîmpeni-Avram lancu); - din v. Crişului Alb, de la Halmagiu (staţie C.F.R.) pe v. Hălmagiului ; - de la Baia de Criş prin com. Bulzeştii de jos, pe şoseaua spre Avram lancu, din care se

ramifică un drum la stînga.

MUNŢII CODRU -MOMA

68. Izbucul De La CălugăriIzbuc intermitent (cu ieşiri ale apei la intervale regulate). Se ajunge aici din Vaşcău, prin

Cărpinet, satul Izbuc, apoi satul Călugări (pînă aici şosea). Din satul Călugări se continuă pe potecă 2 km pînă la izbuc.

69. Platoul Carstic VaşcăuDin oraşul Vaşcău se urmează drumul prin satul Cîmp pînă la cătunul Moţi. De aici potecă

printre doline şi polii, pe la « Grajduri », de unde se intră în pădure. Se coboară în v. Lungă, care duce în staţiunea balneară Moneasa.

MUNŢII TRASCĂULUI

70. Peştera Huda lui PaparăDin staţia C.F.R. Sălciua de Jos (linia Turda- Abrud) se trece pe malul drept al Arieşului şi

apoi se urcă pe prima vale pe dreapta (v. Ascunsă). După 1½ or* se ajunge la peştera Huda lui Papară. Se urcă prin dreapta peşterii pînă sus pe deal, dincolo de care se găseşte locul de dispariţie al pîrîului

care străbate peştera.

71. Piatra Trascăului (Piatra Secuiului)Masiv de calcar la vest de creasta principală a masivului Bedeleu. De la Staţia C.F.R. Buru

(linia Turda-Abrud) se urmează şoseaua spre Vălişoara pînă în com. Rimetea, de unde se urcă spre E la Piatra Trascăului (1130 m)..De aici, panoramă largă spre culmea Bedeleului.

72. Cheile PoieniiSînt situate între satul Poiana Aiudului şi com. Vălişoara, fiind străbătute de şoseaua Aiud -

Buru (12 km de la Aiud). Interesanţi pereţi de calcar pe care se practică alpinismul tehnic.

73. Cheile RîmeţilorChei foarte sălbatice în pereţii cărora sînt săpate mai multe peşteri. De la cabana Cheile

Rîmeţilor cea 6 km. Cheile sînt accesibile numai la ape scăzute.

MUNŢII METALIFERI

74. Cheile ÎntregaldeV. Galdelor este deosebit de pitorească, culminînd cu cheile Întregalde şi cu Piatra Cetii, care

le domină spre nord. La Cheile Întregalde se ajunge cu I.R.T.A. (cursa Alba-Iulia - Întregalde).

75. Piatra CraiveiVîrf de calcar proeminent ce domină partea de SV a bazinului Transilvaniei. Pînă în com.

Cricău cu I.R.T.A. din Alba-Iulia. De aici pe v. Cricăului 5 km, pînă la poienile cu stîne, de unde se urcă la stînga în vf. Piatra Craivei (3 ore), întoarcerea se face pe creastă, pînă în satul Cricău.

76. Iezerul IghielLac de baraj natural în masivul calcaros al Ciumernei, la altitudinea de 916 m. Se ajunge aici

cu I.R.T.A. de la Alba-lulia la Ighiu şi apoi pe jos prin satul Ighiel, pe v. Mare, încă 16 km.

77. Muntele DîmbăuMasiv calcaros de pe vîrful căruia se deschide o perspectivă largă asupra munţilor Metaliferi.

Din com. Feneş (haltă C.F.R. pe Mnia Alba-lulia-Zlatna) se urcă pe muchia care domină spre vest v. Feneşului (4 ore), întoarcerea se poate face coborînd printre cele două vîrfuri ale Dîmbăului spre N în v. Feneşasa, iar de aici pe v. Feneşului prin cheile de la Piatra Caprei, în com. Feneş.

78. DetunataCelebru masiv constituit din coloane prismatice de bazalt, cu un abrupt de 110 m înălţime. Din

Abrud se urmează v. Buciumului 9 km pînă la Bucium Şasa, de unde se urcă spre N timp de 1 oră pînă la Detunata.

79. Roşia Montană« Cetatea» -exploatare romană de aur, monument al naturii. Cu trenul pe linia Turda-Cîmpeni

pînă la halta Roşia Montană. De aici 5 km pe şosea pînă în com. Roşia Montană, dominată de Cetate. Drumul poate fi continuat pînă la Detunata (4 ore).

80. Muntele VulcanMasiv de calcar proeminent situat în centrul munţilor Metaliferi. Se urmează şoseaua Brad-

Abrud pînă în cumpăna apelor dintre bazinele văilor Arieşului şi Crisxului Alb, de unde se urcă spre NV pînă în vîrf (1 oră). De aici, privelişte foarte largă asupra munţilor Metaliferi, Muntele Mare, masivului Biharia şi pînă în munţii Poiana Rusca.

81. Podul de la GrohotInteresant tunel natural săpat în calcare. De la Baia de Criş se urmează şoseaua spre com.

Avram lancu pînă la intrarea în com. Bulzeştii de jos. Cînd şoseaua ajunge în vale se urmează aceasta în jos 2 km, pînă la Pod.

PRINCIPALELE REZERVAŢII NATURALEŞI MONUMENTE ALE NATURII ÎN MUNŢII APUSENI

Masivul Denumirea Caracterul sxi obiectul ocrotirii Indicatxii pentru vizitareDefileul Crişului Repede geologic, peisaj carstic V. Grisului Repede între Bratca şi

Vadu CrisxuluiMUNŢII Peştera Vadu Grisului Speologic Traseul 58

PĂDUREAPeştera Vîntului Speologic Vizitarea permis* cu autorizatxie

de la C.M.N.#

CRAIULUI Peştera cu apă din Valea Leşului

speologic Din v. Iadului, de lîngă Remeţi ; vizitarea permis* cu autorizatxie de la C.M.N.

MUNŢII Valea Galbenă speologic-botanic- peisaj carstic Traseul 15BIHORULUI Gheţarul Scărişoara speologic traseul 22

Peştera Pojarul Poliţei speologic Accesul interzisMUNŢII

CODRU-MOMAIzbucul de la Călugări speologic-fenomen carstic Traseul 68

MUNŢII GILĂULUI

Şesul Craiului (Masivul Scărişoara- Belioara)

botanic (asociaţii de plante rare) – peisaj carstic

traseele 30 şi 31

MUNŢIICheile Turzii botanic (asociaţii de plante rare)

peisajtraseele 33. 34 şi 35

TRASCĂULUI Laricecul de la Vidolm botanic (staţiune de Larix) Zada Valea Ariesxului, satul VidolmDealul cu melci de la Vidra geologic (recif cu Acteonelle) Valea Arieşului Mic, com. Vidra

Cetatea de la Roşia Montan* geologic (exploatările romane de aur din dealul Cetatea)

Traseul 79

MUNTxII METALIFERI

Piatra despicată de la Roşia Montană

geologic (stîncă de andezit) Lingă Roşia Montană

Vf. Detunata Goala şi vf. Detunata Flocoasă

geologic (masive vulca nice constituite din coloane de bazalt)

Traseul 78

Calcarele de laAmpoiţa geologic (stînci izolate de calcar) Valea Apoitxa, com. AmpoiţaPiatra Corbului geologic (calcare fosili fere -

Orbitoline)Valea Ampoiului lîngă satul Tăuţi

Calcarele de la Valea Mare geologic (stînci izolate de calcar) Valea MicăMuntele Vulcan geologic – peisaj carstic traseul 80

Gorunul lui Horea botanic (exemplar bătrîn de gorun) Satul Ţebea, lingă Baia de Criş# C.N.M. – Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii de pe lîng* Academia R.P.R.

INDICATORUL CABANELOR

MUNTxII PADUREA CRAIULUIVADU CRISxULUI, altitudine 240 m, 96 jocuri, restaurant. Acces: de la h. C.F.R. Peştera, pe potecă, 100 m.

MASIVUL VLĂDEASAVALEA DRĂGANULUI. altitudine 550 m, 24 locuri, bufet.Acces: de la st. C.F.R. Poieni, cu tren forestier sau pe jos 4 km. VLĂDEASA, altitudine 1430 m, 24 locuri, bufet.Acces: - de la h. C.F.R. Bologa, traseul 7- de la st. C.F.R. Poieni, cu tren forestier 32 km pînă la Gura Zîrnii,apoi traseul 8.STÎNA DE VALE, altitudine 1102 m, 104 locuri, restaurant. Acces: - de la st. C.F.R. Beiuş, pe şosea 25 km,- de la st. C.F.R. Poieni, cu tren forestier 32 km pînă la Gura Zîrnii, apoi pe potecă 10 km (traseul 59) apoi traseul 5,- de la h. C.F.R. Stîna de Vale, pe şosea sau cu tren forestier 20 km, apoi pe jos 24 km,- de la st. C.F.R. Sudrigiu, pe şosea 12 km pînă în com. Pietroasa, apoi traseul 12.

MUNŢII BIHORULUIPADIŞ (adăpost), altitudine 1280 m, 30 locuri.Acces: - de la st. C.F.R. Sudrigiu, pe şosea 12 km pînă în com. Pietroasa, apoi traseul 13.- de la st. C.F.R. Huedin, pe şosea 60 km prin com. Mărgău şi com. Răchitele pînă în v. Izbucului, apoi pe jos 2 km (vezi traseul 10, ultimul aliniat),- de la st. C.F.R. Dr. Petru Groza, pe şosea 12 km pînă în com. Băiţa-Sat, apoi traseul 18. SCĂRIŞOARA, altitudine 1108 m, 32 locuri, bufet.Acces: - de la st. C.F.R. Cîmpeni, pe şosea 32 km pînă în com. Gîrda de Sus, apoi traseele 20 şi 21.- de la st. C.F.R. Dr. Petru Groza, pe şosea 12 km pînă în com. Băiţa-Sat, apoi traseul 23.- de la Cluj, pe şosea 34 km pînă în com. Răcătău, apoi traseul 24.

MUNŢII GILĂULUIBĂIŞOARA, altitudine 1385 m. 93 locuri, bufet.Acces: -de la Cluj, pe şosea 45 km, pînă în com. Muntele Băişorii, apoi traseul 32,- de la Cluj, pe şosea 37 km pînă la confluenţa văii Huzii cu v. ferii, apoi traseul 29,- de la st. C.F.R. Ocoliş, traseul 30,MUNTELE FILM, altitudine 550 m, 18 locuri, bufet.Acces: - de la Cluj, pe şosea 37 km pînă la confluenţa viii Huzii cu v. Ierii.apoi traseul 29. SOMEŞUL RECE, altitudine 435 m, 72 locuri, restaurant.Acces: de la Cluj, pe şosea 22 km.

MUNŢII TRASCAULUICHEILE TURZII, altitudine 450 m, 70 locuri, bufet. Acces: - de la Turda, traseul 33,- de la Turda, pe şosea, 11 km pînă în com. Tureni, apoi traseul 34. CHEILE RlMEŢILOR, altitudine 600 m, 100 locuri, bufet.Acces: - de la Aiud, pe şosea 23 km pînă în com. Rîmeţi, apoi pe jos 2 km.

DEALURILE CLUJULUIFĂGET altitudine 420 m, 10 locuri, bufet.Acces: de la Cluj, pe şosea sau poteci (marcaje locale In mare parte distruse), 5-6 km.

MUNŢII ZARANDULUlDEBELA GORA, altitudine 483 m, 40 locuri, bufet.Acces: de la h. C.F.R. Nadăş traseele 54 şi 55. GHIOROC, altitudine 125 m, 25 locuri, bufet. Situată în com. Ghioroc(halta C.F.n. Ghioroc). 15. CĂSOAIA, altitudine 222 m, 86 locuri, restaurant.Acces: - de la h. C.F.R. Poala Muntelui, traseul 40,- de la h. C.F.R. nr. 3, traseul 41,- de la h. C.F.R. Cladova, traseul 48,- de la st. C.F.R. Radna, pe şosea 3 km pînă în com. Şoimoş, apoi traseele 50 şi 51.Nota: In afara acestor cabane turistice, în hărţi s-au indicat principalele cantoane silvice, de drumuri etc., la care turiştii pot solicita adăpost în caz de forţă majoră.

EXPLICAŢIA UNOR TERMENI FOLOSIŢI ÎN TEXT

ABRUPT - perete stîncos, accidentat, foarte înclinat sau vertical; termenul se foloseşte şi pentru pantele puternic înclinate dar accesibile (ex.: coborîş abrupt). AMONTE - spre izvor (în legătură cu poziţia unui punct de pe cursul unei ape); în sens contrar curgerii apei.AVAL - (în opoziţie cu amonte) spre vărsare; în sensul de curgere al apei. AVEN - peşteră verticală; puţ natural.BAZIN HIDROGRAFIC - regiunea din care îşi adună apele un riu. CARSTIC - vezi « relief carstic ». CHEIE - vale strîmtă între pereţi înalţi de stîncă. COASTĂ - versant, clină, pantă a unui deal sau munte. COSTIŞ - se foloseşte pentru a arăta mersul în lungul unei coaste, în urcuş sau coborîş uşor, spre deosebire de mersul pe linia de cea mai mare pantă.CUMPĂNA APELOR - linia de separaţie a două bazine hidrografice; coincide cu o creastă sau o coamă. DERIVAŢIE - ramificaţie a unui traseu marcat, utilizată pentru vizitarea unui obiectiv turistic apropiat de traseu. DOLINĂ - groapă în formă de pilnie, rezultată prin dizolvarea de către ape a rocilor solubile. ENDEMIC - specific unei anumite regiuni (ex.: plante endemice, plante care cresc numai într-o anumită regiune). GHEŢAR - masă de ghiaţă naturală, permanentă; în afara gheţarilor specifici regiunilor alpine înalte şi polare, există gheţari şi în peşteri datorită condiţiilor climatice speciale; singurii gheţari din R.P.R. se află în unele peşteri şi avene din M-ţii Apuseni. GOL ALPIN - zonă situată deasupra limitei superioare a pădurii, acoperită cu păşuni, tufişuri mărunte etc., sau lipsită de vegetaţie. GROHOTIŞ - îngrămădire de pietre colţuroase, rupte din munte şi prăvălite pe pantă. IZBUC - locul de ieşire a apei unui pîrîu sau rîu subteran ce curge pe un canal natural.

IZBUC INTERMITENT - izbuc prin care apa nu iese continuu, ci la intervale de timp regulate.IZVOR - locul de ieşire a apei dintr-o pînză de apă subterană. PIERDERE DE APĂ - fenomen specific regiunilor carstice, constînd din dispariţia de la suprafaţa pămîntului a unui curs de apă prin ponoare, sorburi, peşteri sau prin infiltrarea treptată în prundişul patului. PLATOU-PODIŞ - întindere plană sau uşor vălurită situată într-o zonă înaltă de munte şi acoperită obişnuit cu pajişti alpine. PLATOU CARSTIC - platou cu formaţiuni carstice (peşteri, doline, avene, ponoare, văi oarbe etc.). POLIE - depresiune carstică închişi; pe fundul c*reia curge o apă care obişnuit se pierde în pămînt, dar care la viituri umple opresiunea, formînd un lac temporar. PONOR - loc de pierdere a unui curs de apă orin crăpături impenetrabile pentru om; scurgerea apei nu se face sub presiune; este situat de obicei la piciorul unui perete de calcar. RELIEF CARSTIC - relief specific regiunilor cu roci solubile (calcar, gips, sare); se caracterizează prin platouri cu văi oarbe, chei, abrupturi, doline, polii, ponoare, sorburi, izbucuri, aven-peşteri etc., generate de acţiunea de dizolvare şi de circulaţie a apei pe canale subterane. SĂRITOARE - ruptură de pantă; denivelaţie în firul unei văi. STALACTITE-STALAGMITE - forme de depunere, în peşteri, a rocilor solubile (cel mai adesea calcar); stalactitele atîrnă din tavan ca nişte ţurţuri, stalagmitele se ridică de pe podeaua peşterii. SORB - loc de pierdere în pămînt a unui curs de apă situat sub oglinda apei; scurgerea apei se face sub presiune. ŞA - porţiune mai joasă a unei culmi sau creste.VALE OARBĂ - vale închisă de un perete la baza căruia se pierde apa. VĂIUGĂ - vale îngustă şi puţin adîncă,VERSANTUL STÎNG ŞI DREPT AL UNEI VĂI - aşezîndu-ne cu faţa în sensul în care curge apa la dreapta avem versantul drept, la stînga avem versantul stîng al văii.

Scanare, OCR şi corectura : Roşioru Gabi rosiorug@yahoo.comAlte titluri disponibile la : grupul HARTI_CARTI – yahoogroups.com